You are on page 1of 2

L2.

Utilizarea modelului Winkessel în aprecierea variaţiilor presiunii sanguine În general, cele patru faze ale ciclului cardiac (contracţia izovolumetrică, ejecţia, relaxarea izovolumetrică şi umplerea) sunt caracterizate de variaţii ciclice ale presiunilor sanguine dacă se neglijează influenţele exterioare (cum ar fi efectele mecanice ale sistemului pulmonar), curbele de variaţie ale presiunilor din ventriculul stâng şi aortică indică suprapunerea, practic, a celor două presiuni pe durata ejecţiei ventriculare. În activitatea de modelare, pentru a surprinde parametrii dinamici ai fazei iniţiale a ejecţiei ventriculare, se poate folosi un model simplificat Windkesel. Modelul (liniar) cu trei elemente Windkessel este bazat pe o relaţie liniară între presiune şi volum, complianţa fiind constantă, caracteristic micilor variaţii de presiune. Pentru fiecare segment arterial, de arie A şi lungime l se poate reprezenta un circuit echivalent ca în figura de mai jos:

Fig. 1. Circuit echivalent al unui segment aortic. Dacă se consideră un segment aortic infinitezimal mic (l =1 mm), se pot utiliza următoarele elemente de circuit: Ra = 0,048 + 0,0003N* mmHgs/ml (N* este numărul de ordine din grupă) Ca = 0,21 + 0,001N* ml/mmHg La = 0,26 + 0,001N* mmHgs2/ml Dacă Q  Qe se pot scrie următoarele ecuaţii:

pVS  Ra  Q  La Q  Ca

dQ  pao dt

(1) (2)

dpao dt

Dacă se înlocuieşte Q din a doua ecuaţie în prima ecuaţie se obţine o ecuaţie diferenţială de ordinal doi:

pVS  RaCa

dpao d 2 pao  LaCa  pao dt dt 2

(3) (4)

pVS (s)  ( LaCa  s 2  RaCa  s  1) pao (s)
mărimea de intrare a sistemului este următoarea:

Funcţia de transfer operaţională care este egală cu raportul dintre mărimea de ieşire şi

cât şi factorul de amortizare depind de complianţă. cât şi pentru două situaţii în care se modifică valorile rezistenţei pentru Ra1 = 4 Ra şi pentru Ra2 = 0.8s. se vor reprezenta variaţiile temporale ale presiunii aortice atât pentru datele iniţiale. Timpul de simulare se va considera egal cu 0.5 Ca . se poate investiga influenţa modificării valorii complianţei asupra parametrilor dinamici ai răspunsului tranzitoriu. Pentru aceasta. rezultă: N  R Ca . Răspunsul presiunii aortice va fi întotdeauna oscilant amortizat.  a 2 La La  C a 1 (6) Se constată că atât pulsaţia proprie. cât şi pentru două situaţii în care se modifică valorile complianţei pentru Ca1 = 2 Ca şi pentru Ca2 = 0. rezistenţa influenţează numai factorul de amortizare.H ( s)  pao ( s) 1/ LaCa  2 pVS ( s) s  ( Ra / La ) s  1/ LaCa (5) Dacă se identifică. se vor reprezenta variaţiile temporale ale presiunii aortice (corespunzătoare funcţiei de transfer) atât pentru datele iniţiale. în expresia (5) parametrii caracteristici ai unui model inerţial de ordin doi. o funcţie treaptă cu amplitudinea de 100 mmHg. se va considera pentru variaţia presiunii de intrare. Deoarece complianţa unui vas sanguin variază cu presiunea. Totodată. În toate cazurile. în schimb.5 Ra . .