You are on page 1of 5

10/04/12

DREPT INTERNATIONAL PUBLIC

Asist. Drd. MARCELA RAD - DREPT INTERNATIONAL PUBLIC CONSIDERATII GENERALE ASUPRA DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC IZVOARELE DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC SUBIECTELE DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC REGLEMENTARI ALE DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC REFERITOARE LA POPULATIA STATELOR SI LA PERSOANELE FIZICE DREPTUL TRATATELOR MIJLOACELE PASNICE DE SOLUTIONARE A DIFERENDELOR INTERNATIONALE RASPUNDEREA INTERNATIONALA INSTITUTII JURISDICTIONALE PENALE BIBLIOGRAFIE DOCUMENTE

CONSIDERATII GENERALE ASUPRA DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC
1. Notiune Dreptul international public constituie un ansamblu de norme juridice care guverneaza raporturile care se stabilesc în cadrul societatii internationale. Ansamblul statelor si al altor entitati angajate în raporturi pe plan international (organizatiile internationale guvernamentale etc), guvernate de normele dreptului international public, formeaza societatea sau comunitatea internationala. Procesul de constituire si de aplicare a normelor dreptului international public în cadrul comunitatii internationale reprezinta ordinea juridica internationala. Definitia dreptului international public contemporan: „totalitatea normelor juridice, create de catre state pe baza acordului de vointa, exprimate în forme juridice specifice (tratate, cutuma), pentru a reglementa relatiile dintre ele privind pacea, securitatea si cooperarea internationala, norme a caror aplicare este realizata prin respectarea de buna voie, iar în caz de necesitate, prin sanctiunea individuala sau colectiva a statelor” . Din definitia de mai sus rezulta ca, obiectul dreptului international public îl constituie reglementarea raporturilor dintre state, precum si între acestea si alte subiecte de drept international (organizatii interguvernamentale etc.) si stabilirea competentelor, a drepturilor si obligatiilor subiectelor dreptului international public în relatiile internationale. Dreptul international public nu este o categorie statica, abstracta. Orice modificare care intervine în societatea internationala se reflecta în prevederile sale, dreptul international public fiind si un instrument al politicii internationale. În comunitatea internationala contemporana asistam la un fenomen de disociere, manifestat în tendinta de dezagregare a federatiilor de state, în centrul si estul Europei (Iugoslavia, U.R.S.S), urmat de formarea unor state independente (Serbia, Slovenia, Croatia, Macedonia, Bosnia-Hertegovina, Ucraina etc.) sau a unor alte forme de comunitate (C.S.I). Pe de alta parte, în vestul Europei, statele bazate pe similitudini politice sau economice tind sa se reuneasca în cadrul unor structuri organizationale integrate, cum este Uniunea Europeana. Aceste fenomene au, în planul ordinii juridice internationale, o serie de consecinte: a. schimbarea configuratiei subiectelor dreptului international public, prin disparitia vechilor „actori” (federatii etc.) si aparitia altora (state independente, confederatii, organizatii guvernamentale); b. aparitia unor noi norme ale dreptului international public, ca urmare a încheierii, în aceasta perioada, a unui mare numar de tratate internationale; c. formarea unor noi reguli cutumiare, ca rezultat al practicii recente a statelor în cadrul relatiilor internationale; d. conturarea unor noi ramuri ale dreptului international public, concretizare a intereselor statelor fata de domenii de actualitate: dreptul pacii, dreptul mediului, dreptul dezvoltarii, dreptul spatial, dreptul international al drepturilor omului etc. 2. Caracteristici ale dreptului international public
idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/MarcelaRad/cap1.html 1/5

Aceasta nu înseamna ca nu ar exista organisme internationale cu functii jurisdictionale. comitând. în societatea internationala nu exista un for legislativ unic. Statele sunt cele care creeaza normele internationale. poate fi autorizat de catre organele O. pozitia statelor este cea de egalitate juridica. c) În comunitatea internationala. Inegalitatile care apar în mod firesc între state nu determina. întrucât statele sunt cele care creeaza normele internationale. desi aceasta nu este exclusa în anumite cazuri. în societatea internationala nu exista o ierarhie care sa situeze un stat de-asupra altora. prin tratate sau cutuma.U. Competenta de a constata ca un anumit act sau fapt savârsit de un stat constituie un act ilicit si de a aplica sanctiuni. împotriva unui alt stat. spre deosebire de dreptul intern al statelor.) sau altor organizatii internationale regionale. Cu alte cuvinte. cum este dreptul intern al statelor. sau atunci când încalca o norma imperativa (denumita de “jus cogens”). Pentru ca un stat sa poata figura în calitate de parte în fata Curti Internationale de Justitie. care sa asigure aplicarea normelor dreptului international public în raporturile dintre subiectele acestuia. a) Sanctiunile aplicabile de catre state pot sa conste în riposta militara. atunci când normele de drept nu sunt respectate. Statele accepta sa îsi conformeze comportamentul lor pe plan extern. exprimat în mod liber si concretizat în tratate si cutuma si tot statele sunt si destinatarele acestor norme. În alte cazuri. în functie de normele dreptului international public. pentru ca un stat sa poata fi tras la raspundere în fata unei instante jurisdictionale. fiecare dintre ele beneficiind de atributul de stat suveran si egal în drepturi cu celelalte. În cazul comiterii de catre un stat. Curtea Europeana de Justitie ). Deci. prin reprezentantii sai.N. revine: statelor si Organizatiei Natiunilor Unite (O. si alte organizatii internationale regionale. b) În societatea internationala nu exista organe executive. din punct de vedere al dreptului international public. relatii de subordonare între state. O.10/04/12 DREPT INTERNATIONAL PUBLIC În societatea internationala. teza ca dreptul international public este un drept de coordonare si nu un drept de subordonare.N.U. Dar. Sanctiunile în dreptul international public Recurgerea la sanctiuni intervine în conditiile în care un stat comite un act sau un fapt ilicit. acte de idd. este necesar consimtamântul acestuia. sa aplice sanctiuni. în numele societatii internationale si în limitele mandatului primit din partea statelor membre prin statutul oragnizatiei ( Carta O. o crima internationala. d) Normele dreptului international public nu prevad în mod expres sanctiuni pentru cazul nerespectarii lor.ro/interactiv/cursuri/MarcelaRad/cap1. se prezuma buna-credinta a acestora în a le respecta. respectarea normelor dreptului international public nu se bazeaza în principiu pe constrângere.N. rezulta anumite particularitati ale dreptului international public: a) Sub aspectul modului de elaborare a normelor. În cazul comiterii de catre un stat a unui act ilicit împotriva altui stat. din punct de vedere al dreptului international public. similar parlamentului din dreptul intern. ceea ce nu înseamna ca aceste norme ar fi facultative. care sa elaboreze o legislatie internationala. competenta acestora fiind conditionata de exprimarea acordului expres al statelor aflate în cauza. si supraordonat statelor. 3. oricare dintre statele membre ale comunitatii internationale are interesul sa constate producerea actului ilicit si sa sanctioneze statul vinovat de încalcarea ordinii publice internationale.U. statul victima.euro. Din raportarea dreptului international public la dreptul intern al statelor. prin acordul lor de vointa.U. a unei crime internationale. nu exista organe judecatoresti cu competenta generala si obligatorie. de exemplu. care sa intervina din oficiu instituind sanctiuni. ele fiind considerate – din punct de vedere juridic – egale în drepturi.ubbcluj. asemanatoare guvernului. Aceasta atributie revine tot statelor. acesta trebuie sa fie parte la tratatul care a instituit acea instanta (Curtea Europeana a Drepturilor Omului. dupa ce dovedeste carecterul ilicit al actului. De aici.N.html 2/5 . etc) sunt abilitate sa constate si sa sanctioneze acte sau fapte ilicite ale statelor.

un corp de norme juridice este absolut necesar pentru a le reglementa comportamentul în raporturile cu alte state si entitati internationale. Alte situatii internationale au fost apreciate ca reprezentând amenintari împotriva pacii: împiedicarea exercitarii dreptului popoarelor la autodeterminare (în Rodezia si Namibia). dar nu pot avea un caracter militar” . violarea drepturilor omului si exod masiv de populatie peste granitele nationale (în Ruanda). ale statelor membre O. În cadrul Consiliului Europei. Din cadrul celei de-a doua categorii fac parte: demonstratiile. ci. Africa de Sud a fost exclusa temporar din cadrul Organizatiei Internationale a Muncii.10/04/12 DREPT INTERNATIONAL PUBLIC retorsiune sau represalii. statele pot sa recurga la acte de retorsiune. terorism ( în Libia). În cadrul O. o încalcare a pacii sau un act de agresiune. De asemenea.Comitetul de Ministri . economic sau juridic. blocadele sau alte operatiuni executate de forte aeriene. în baza dreptului la autoaparare prevazut de Carta O. fara sa acorde despagubirile legale. pot sa aplice anumite sanctiuni. atunci când o asemenea masura nu încalca prevederile unui tratat” Represaliile sunt „acele acte ale unui stat care. Aplicarea sanctiunilor nu vizeaza. sau excluderea din organizatie. Consiliul de Securitate a apreciat ca o situatie internationala care a reclamat aplicarea unei sanctiuni. prin organele lor.U.ro/interactiv/cursuri/MarcelaRad/cap1. dar care pot fi justificate uneori în cazul în care acestea constituie un raspuns la conduita contrara dreptului international al altui stat. sunt de doua tipuri: fara folosirea fortei armate (masuri de ordin politic si economic) si cu folosirea fortei armate (masuri de ordin militar). b) Organizatiile internationale. Din cadrul primei categorii de sanctiuni fac parte: întreruperea relatiilor economice si a comunicatiilor. în cazul încalcarii unor norme de drept international public. razboiul din Iugoslavia). pedepsirea statului. Consiliul de Securitate este organul mandatat sa aplice sanctiuni.. desprinse e contextul în care se desfasoara.U. Atacul armat din partea unui stat poate fi sanctionat prin riposta militara de catre statul victima. În câteva cazuri doar s-a justificat calificativul de „încalcare a pacii” (razboiul Irak-Iran. ar trebui considerate ilegale. poate replica prin exproprierea în conditii identice a bunurilor cetatenilor statului care a încalcat acordul international si care se afla pe teritoriul sau.U. suspendarea dreptului de vot al statului în cadrul organizatiei sau excluderea unui stat membru daca acesta a încalcat în mod grav principiul statutar al organizatiei – respectarea drepturilor fundamentale ale omului.euro. restabilirea pacii si securitatii internationale. Consiliul de Securitate intervine atunci când constata ca o anumita situatie internationala reprezinta: o amenintare împotriva pacii.poate dispune (la recomandarea Adunarii Parlamentare). stabilite printr-un acord international. organul decizional . sau ruperea relatiilor diplomatice. Spre exemplu. în primul rând. Cel mai frecvent. constând în „acte neamicale considerate însa legitime. suspendarea temporara a dreptului de vot al statului în cadrul organizatiei. Acordul de vointa al statelor .N.html 3/5 . instituirea unui embargo sau întreruperea unui ajutor economic. Statul ai carui cetateni au fost prejudiciati în acest mod. Sanctiunile aplicabile de catre organizatiile internationale regionale pot sa conste în: pierderea de catre state a unor avantaje decurgând din calitatea lor de membre ale organizatiei. Fondul Monetar International poate sa recurga la aplicarea unor sanctiuni sub forma neacordarii sau retragerii unor credite.N.N.fundamentul dreptului international Statele accepta faptul ca.ubbcluj. Represaliile pot avea un caracter politic. Sanctiunile care pot fi aplicate. maritime sau terestre. reprezenta o amenintare împotriva pacii. Dreptul idd. Atunci când apar state noi în societatea internationala nu este nevoie de o declaratie de acceptare a dreptului international public din partea acestora. revocarea privilegiilor diplomatice sau consulare. un stat dispune exproprierea masiva a unor bunuri apartinând cetatenilor altui stat. cum sunt: ruperea relatiilor diplomatice. 4. Tot în numele dreptului la autoaparare.

statele sunt obligate sa ia anumite masuri pe plan intern pentru a îndeplini obligatiile internationale la care s-au angajat. regizând comportamentul lor pe plan extern. dar distincte. b) Teoria monista are la baza „ideea ansamblului normelor juridice ale celor doua sisteme de drept si subordonarea unui drept fata de celalalt” si cuprinde doua variante: monismul cu primatul dreptului intern asupra dreptului international. încearca sa demonstreze ca dreptul international reprezinta o proiectare în sfera raporturilor dintre state a unor norme din dreptul intern. De exemplu. de asemenea. având izvoare si destinatari diferiti. în cazul unui conflict între normele celor doua sisteme de drept. însa. mai precis. care actioneaza pe planuri diferite. Raportul dintre dreptul international public si dreptul intern Desi dreptul international si dreptul intern sunt sisteme juridice distincte. Aceasta varianta porneste de la conceptiile dreptului natural. organizarea politica interna. Cea de a doua varianta a aparut ca o reactie fata de prima.al XIX –lea si începutul sec.ubbcluj. a) Conform teoriei dualiste ( elaborata în doctrina germana si italiana. Prima varianta. cele doua sisteme juridice nu se pot intersecta în nici o situatie. organizarea administrativ teritoriala. precum si de a initia noi reguli cutumiare. le este – în principiu – opozabil. dreptul statelor de a refuza aplicarea unor cutume internationale. afirmând ca ar exista o ordine juridica universala. Se admite. se pune problema de a stabili care este impactul dreptului international asupra dreptului intern al statului. statutul juidic al strainilor. sustinând independenta si suveranitatea deplina a statelor. În acest sens. Procedura de încheiere a tratatelor are un caracter complex si nu sunt excluse presiunile exercitate asupra statelor sau blocajele în negocieri. sustinând ca dreptul international public ar determina limitele competentelor dreptului intern al statelor. 5. procedurile de semnare si ratificare a tratatelor. dreptul international derivând deci. monismul cu primatul dreptului international asupra dreptului intern. Exista totusi un „domeniu rezervat”. care dintre acestea prevaleaza. o zona în care statelor li se acorda o larga libertate de actiune. un adevarat „stat mondial”. acest domeniu apartinând competentei lor nationale exclusive si care include : alegerea formei de stat. apararea si securitatea nationala. Se sustine. în legislatia interna a statelor exista reglementari care depasesc cadrul lor national. la sfârsitul sec. cele doua sisteme se întrepatrund. superioara ordinilor juridice nationale. nu se obtine în mod automat. În dreptul contemporan. Realizarea acordului de vointa al statelor. O mare parte din domeniile de interactiune între state sunt reglementate de dreptul international. dreptul international si dreptul intern reprezinta sisteme juridice cu valoare egala.euro. în literatura juridica s-au conturat doua teorii : teoria dualista si teoria monista. Problema respectarii drepturilor fundamentale ale omului în plan intern. face parte – în prezent – din domeniul cooperarii internationale. se manifesta o tot mai accentuata determinare a dreptului idd. în sensul ca. de a stii. considerata în dreptul international traditional ca apartinând domeniului rezervat al statului. fiecare dintre ele reglementând un domeniu specific de raporturi juridice. în momentul aparitiei lor. ceea ce în dreptul contemporan nu este de acceptat.ro/interactiv/cursuri/MarcelaRad/cap1. Pe de alta parte.10/04/12 DREPT INTERNATIONAL PUBLIC international în vigoare. normele legale privind recunoasterea cetateniei. normele interne prin care se desemneaza organele statale cu atributii în relatiile internationale. ca poate sa existe neconformitati între actele interne si cele internationale. în baza tratatelor internationale pe care le încheie. În practica. În acest domeniu nu este admisa nici o interventie exterioara. dominanta în doctrina sec. în numele necesitatii respectarii dreptului international public. care atribuie competente statelor în cadrul acestei ordini juridice universale. Practica internationala nu a confirmat acesta teorie care neaga competentele statului rezultând din suveranitatea acestora. prin intermediul tratatelor. din dreptul intern al fiecarui stat. XX). XIX. În consecinta.html 4/5 .

dar si ale Conventiei de la Viena (1969) privind dreptul tratatelor. primatul unuia sau a altuia dintre cele doua sisteme juridice apreciindu-se pentru fiecare caz în parte.ubbcluj.n. idd. în functie de prevederile constitutiilor nationale.html 5/5 .ro/interactiv/cursuri/MarcelaRad/cap1. fara ca vreuna din cele doua teorii sa se fi validat în totalitate. statul) nu poate invoca dispozitiile dreptului sau intern pentru a justifica neexecutarea unui tratat” (art. Nu exista însa o practica uniforma a statelor în acest sens. în care se afirma: „O parte (n.euro.27).10/04/12 DREPT INTERNATIONAL PUBLIC intern de catre dreptul international.