You are on page 1of 38

"Asigurarea riscurilor financiare si politice" Aceste riscuri pot fi structurate în: 1. riscuri comerciale; 2.

riscuri generate de forţa majoră şi provocate de calamităţi naturale; 3. riscuri politice; 4. riscuri valutare. "Asigurarea riscurilor financiare si politice" 1. Riscurile comerciale se pot manifesta atât în tranzacţiile interne, cât şi în cele internaţionale, şi constau în deteriorarea sistemului financiar al cumpărătorului astfel încât acesta ajunge în starea de imposibilitate de plată a sumei datorate la scadenţă. Uneori, neonorarea obligaţiilor de plată poate constitui rea credinţă din partea cumpărătorului. "Asigurarea riscurilor financiare si politice" 2. Riscurile generate de forţa majoră şi provocate de calamităţi naturale sunt, în general, imprevizibile şi se manifestă prin fenomene naturale sau cauzate de o forţa majoră care pun cumpărătorul în imposibilitate de plată faţă de furnizor (cutremur, inundaţii). "Asigurarea riscurilor financiare si politice" 3. Riscurile politice constau în evenimentele social-politice, independente de voinţa şi solvabilitatea cumpărătorului, care îl impiedică să-şi onoreze obligaţiile de plată faţă de furnizor (război, greve). "Asigurarea riscurilor financiare si politice" Sunt situaţii când împotriva ţării importatorului sunt instituite măsuri cu caracter politic de către terţe ţări, cum este cazul embargo-ului.

Riscurile politice pot constituite şi de diverse măsuri luate de autorităţile publice ale statului în care se află partenerul, concretizate în efecte ca: • restrângerea importurilor, • limitarea transferului valutar, • sechestrarea sau rechiziţionarea unor bunuri aparţinând agentului economic asigurat, s.a. Tot în această categorie se încadrează şi cazul neonorării plăţii la termen de către importatorii publici. 4. Riscurile valutare se manifestă în cazul unor tranzacţii comerciale internaţionale. Pentru aceasta, în contract se prevede posibilitatea plăţii în altă valută decât cea luată în vedere la încheierea contractului, deoarece se poate modifica raportul de schimb pe parcursul perioadei dintre momentul încheierii contractului şi momentul plăţii. Acest tip de riscuri are mai multe forme: • riscul de schimb valutar; • riscul creşterii costurilor de fabricaţie al mărfurilor contractate datorită inflaţiei; • riscul fluctuaţiei ratei dobânzii (dobânda are tendinţă de majorare, iar acest lucru este în dezavantajul importatorului, creditorului). În practică s-au instituit două forme de asigurare specifice riscurilor de import-export: I. asigurarea riscurilor financiare; II. asigurarea riscurilor politice. I. Asigurarea riscurilor financiare

Asigurarea riscurilor financiare este o forma de asigurare complexă, putând avea un câmp de manifestare şi pe plan intern, dar, în deosebi, se manifestă pe plan internaţional. În sistemul asigurărilor pentru riscurile financiare se disting: a. asigurarea creditelor, respectiv: a.1. asigurarea creditelor interne; a.2. asigurarea creditelor de export; a.3. asigurarea ratelor la credite; a.4. asigurarea creditelor pentru investiţii; b. asigurarea de garanţii (de cauţiune); c. asigurarea de fidelitate. a. În cadrul acestor asigurări, un loc deosebit îl ocupă asigurarea creditelor care au drept scop protejarea comercianţilor şi producătorilor împotriva daunelor financiare generate de insolvabilitatea cumpărătorilor. Primele încercări de asigurare a creditelor s-au facut în Franţa, în 1850, dar prima societate de asigurări specializată, care a procedat la preluarea riscurilor respective, a fost American Credit Indemnity Company - 1893. Asigurarea de credite este specifică economiei de piaţă care presupune existenţa unui sistem de credite dezvoltat. În ţara noastră s-a practicat, înainte de 1989, numai asigurarea de credite de export, dar, în procesul de tranziţie, asigurarea de credite s-a amplificat. a.1. Asigurarea de credite interne Aceasta se impune în condiţiile unei pieţe concurentiale,

stabilite pe o perioadă de 12 luni. . cu unul sau mai mulţi cumpărători. O alternativă este poliţa specială. • structura şi bonitatea cumpărătorilor. după caz: • cifra de afaceri a asiguratului în perioada de referinţă. • volumul tranzacţiilor estimate pe perioada de asigurare. Pentru emiterea unei astfel de poliţe. Asigurarea de credite se referă la riscurile potenţiale în toate etapele procesului de producţie şi de distribuţie.constituind un instrument care facilitează protecţia vânzătorului faţă de riscul de insolvabilitate al debitorului. O alta alternativă este poliţa generală pe cifra de afaceri. care asigură un număr de tranzacţii. practicându-se sistemul despăgubirilor limitate prin franchisă. prin care se asigură toate afacerile realizate pe o perioadă de timp (de regulă 12 luni). • volumul tranzacţiilor cu partenerii nominalizaţi. pe credit.25 % din pierdere. Asiguratul suportă până la 20 . Poliţa de asigurare de credite interne nu acoperă integral paguba prin intermediul despăgubirilor. • volumul creditelor furnizor. dar şi protecţia băncii care a acordat creditul. Suma asigurată o poate constitui. Poliţa emisă variază în funcţie de legislaţia şi de uzanţele din fiecare ţară. societatea de asigurări face investigaţii în privinţa agentului economic cu privire la: • volumul afacerilor în anul anterior. • volumul creditelor anterioare. putându-se utiliza într-o tranzacţie individuală sau într-un flux de afaceri continuu.

Asigurarea creditelor de export acoperă o multitudine de riscuri care. cât şi efectele de trezorerie ale operaţiilor de export cu plata la termen. furnizorul acordă cumpărătorului extern un credit comercial şi. cel mai adesea.credit .riscurile ulterioare semnării contractului. Acest fapt implică blocarea resurselor financiare ale furnizorului o perioadă de timp. asigurarea de credite interne este redusă. sunt grupate în: . asupra unui decalaj între momentul livrării şi momentul plăţii. Asigurarea creditelor bancare se corelează cu mecanismul formelor pe care le îmbracă creditele la export: . privite prin prisma momentului în care se pot produce. cesiunea de licenţe şi brevete de invenţii în favoarea unor cumpărători sau beneficiari străini.În practica ţării noastre.credit . . . executarea de lucrări sau prestarea de servicii. Asigurarea de credite externe Contractul de export are ca obiect: livrarea de mărfuri. deci.ajutoare din resurse publice. prin contract. .credit .riscuri premergătoare semnării contractului. Întrucat.cumpărător. . părţile contractante convin.2. furnizorul îşi asumă atât riscul exportatorului pe credit. iar deblocarea impune apelul la credite bancare.furnizor. a. .

rezultatele slabe prezinta o mare importanta. riscul economic se caracterizeaza prin posibilitatea descrierii unei legi (reguli) de probabilitate pentru rezultatele scontate. pentru ei însa. ca o masura în functie de repartitia rezultatelor posibile ale unei alegeri si "risc" ca pericol sau întâmplare. riscul nu este un concept cu caracter de probabilitate. o tensiune persistenta între "risc". nesigur 828u2022i anta profitului ca pe un aspect important al riscului. Spre deosebire de incertitudine. o pierdere într-o activitate.Definitia riscului economic data în "Dictionarul de economie" de Nita Dobrota este aceea de eveniment sau proces nesigur si probabil care poate cauza o paguba. deci. Managerii vad riscul în mod diferit fata de felul în care e1 apare în teoria deciziei. o alegere riscanta este una care contine amenintarea unui rezultat foarte slab. Exista. ca si prin cunoasterea acestei legi de catre cei interesati. prezentate în continuare. operatiune sau actiune economica. Prima diferenta consta în faptul ca multi manageri nu trateaza. Din aceasta din urma perspectiva. În al doilea rând. de exemplu. Aceasta 1-a facut pe vicepresedintele unei banci sa afirme: "Îmi asum riscuri mari cu privire la probabilitate. care este mai degraba asociat cu rezultatele negative. . Fata de teoria deciziei sunt evidente urmatoarele trei diferente. Cam jumatate (54%) dintre managerii intervievati considera nesiguranta un factor de risc. pentru manageri. În particular exisa o usoara înclinatie în a egala riscul alegerii unei alternative cu variatia repartitiei probabilitatilor unor rezultate posibile care ar urma alegerii alternativei. O mare parte au simtit ca riscul poate fi mai bine definit prin valoarea care se asteapta sa fie pierduta.

Un vicepresedinte pentru finante a declarat ca: "Nimeni nu este interesat în luarea unor masuri cuantificate" si un prim-vicepresedinte observa: "Nu cuantifica riscul. la niste mici dorinte aplicabile numai în cazul unor sume reduse.a. când s-a cerut unor directori executivi sa enumere 9 alternative pentru investitii. la o alta testare. în final. Aceasta tendinta de a ignora sau subestima probabilitatea de a pierde comparata cu valoarea este probabil mai bine definita ca "aversiune la pierdere" sau ca "aversiune la regret". 80% dintre managerii intervievati au fost preocupati de perspectiva "celor mai rele rezultate" sau de "deficitul maxim". În al treilea rând.dar nu la valori". decât metodele moderne de estimare a acestuia. este un risc. cum ar fi statistica sau calculul probabilitatilor s. dar iau în consideratie volumul riscului". a juca în acelasi timp o jumatate de dolar nu este un risc". majoritatea celor intervievati au considerat ca riscul nu poate fi cuantificat . dar trebuie sa fii capabil sa-l simti". Oricum. un manager a spus: "A juca un milion de dolari întrun joc. pe când. acestea se rezuma. Pe de alta parte. În evaluarea perspectivelor nesigure. Recunoscând ca exista piete financiare. Descriind diferenta dintre asumarea riscului si jocurile de noroc. Un vicepresedinte pentru finante a declarat: "Nu ma uit la probabilitatea de succes sau insucces. în termeni conventionali. de produse si alte aspecte ale riscului. decât ca "aversiune la risc". tehnice. tabelul rezultat a aratat o ordonare bazata pe valori certe doar într-o proportie de 11%. chiar daca pentru evaluarea riscului sunt utilizate metode cantitative sau daca managerii cauta o precizie mare în estimarea riscului. este clar ca managerii sunt mai tentati sa foloseasca marimi valorice pentru a descrie riscul.

în continuare. Gasirea unor definitii empirice satisfacatoare a riscului. Pe de alta parte. S-a observat ca probabilitatea ca rezultatele si valorile lor sa intre în . se considera ca factorii de decizie prefera riscuri mai mici decât unele mari. pentru a obtine oalternativa riscanta. În general. Un manager în activitatea de proiectare a spus: "Totul ar trebui exprimat în termeni de profit (sau pierderi) la sfârsitul proiectului. De asemenea. în interiorul acestui sistem rudimentar s-a realizat cu dificultati. Se observa.cu ajutorul unei singure cifre sau cu o repartitie de numere. ca descrierea literala este preferata cuantificarii lui. nu-i asa?" În cele mai recente formulari. Se mai poate întâmpla ca unii manageri sa nu priveasca decât spre o parte din rezultatele posibile si nu spre totalitatea lor si sa masoare variatia tinând cont doar de aceste rezultate. o alternativa de risc este una pentru care variatia este mare. ca nu exista o cale de a transforma un fenomen multidimensional întrunul unidimensionai. 24% din acelasi grup de manageri au considerat ca acest lucru ar fi realizabil la o investigare suplimentara. aceeasi. ei au argumentat. în general. iar riscul este o marime care se adauga valorii proiectate a alternativei. Toate teoriile deciziei considera ca factorii de decizie prefera rezultatele asteptate decât pe cele surpriza. iar riscul celor negativi în scara preferintelor alternativelor. iar importanta acordata altor factori ramâne. Unii factori de decizie au tendinta de a ignora posibile evenimente care ar fi foarte neplacute prin consecintele lor. de asemenea. valoarea programata a unei alternative se presupune a fi asociata factorilor pozitivi. chiar daca ultima este mai elocventa.

Exista doua tipuri de risc recunoscute: · · Riscul speculativ.calcularea riscului în mod independent este mai mare decât probabilitatea ca aceste valori sa fie luate împreuna. Theodore Vail. În continuare. Riscul speculativ implica obtinerea unui profit sau a unei pierderi. dinainte de 1910 pâna la jumatatea anilor 1920. Riscul pur. în timp ce riscul pur implica o singura alternativa. Ca Presedinte al Sistemului Telefonic Bell. Cele de mai sus demonstreaza ca unii factori decizionali definesc riscul în mod diferit de teoria economica si diferiti manageri vor vedea aceeasi situatie în moduri diferite. a fost poate cel mai eficace manager din istoria afacerilor în Statele Unite ale Americii. aceea a pierderii. Unul dintre miile de întreprinzatori americani. pentru a reduce riscul. Riscul si rolul acestuia în afaceri Riscul exprima incertitudinea în legatura cu producerea unor evenimente viitoare. managementul trebuie sa descopere modalitatile de actiune pentru controlul acestuia. Recunoasterea prezentei riscului este primul si cel mai important pas. managerii au la dispozitie o serie de metode specifice pentru a evita riscul. Cum riscul este o parte inevitabila a afacerii. Vail a facut din organizatie cea mai mare firma particulara din lume si una din cele mai prospere companii. pentru a-si asuma riscul sau pentru a rezolva aceasta problema cu companiile de asigurari. Faptul ca sistemul telefonic este .

proprietate privata se întelege de la sine în Statele Unite. Riscul apare astfel ca un element intrinsec pentru dezvoltarea unei societati. 5. Riscul de tara. Riscul valorilor mobiliare. dupa metodologii . singurul serviciu public care a demonstrat ca este condus de un management care îsi asuma riscul chiar daca are monopolul într-o zona vitala si piata este saturata. 3. Tipuri de risc Exista mai multe tipuri de risc: 1. 9. Riscul în asigurari. 4. Succesul unei întreprinderi poate fi direct proportionalcu gradul în care conducerea acesteia întelege sa-si asume riscurile în adoptarea u aplicarea deciziilor. 6. Riscul economic. riscul de tranzactie. riscul în contractul de vânzare.1. 2. Sistemul Bell este. 7. de asemenea. 8. Explicatia a constat în asumarea riscurilor de catre echipa condusa de Vail atunci când aceasta a fundamentat patru decizii strategice în conditii de risc si incertitudine pentru a salva sistemul telefoniei americane de la integrarea în agentiile guvernamentale. Riscul în operatiunile cu devize: riscul de translare. Riscul contractual: riscul în contractele sinalagmatice. 3. Riscul în marketing. Riscul de faliment. Riscul în decizia de investitii: riscul unui proiect. Riscul de tara Revistele "Euromoney" si "The Economist" calculeaza periodic riscul de tara. riscul în vânzarile sub conditie suspensiva. riscul de avarie.

pondere de 25% în punctajul final. 4. Accesul la finantarea bancara .pondere de 25% în punctajul final.5% pondere în punctajul final. revista "Euromoney" ia în calcul trei grupe mari de indicatori: .De piata. 6. în timp ce dupa "The Economist". în 1994 România a înregistrat un declin dupa riscul de tara. Riscul politic . 2. Informatiile economice . . 5. Prin intermediul unor indicatori conventionali sunt exprimate sansele de transformare în profit a unui capital investit la un moment dat într-o tara. Rata de creditare . ocupând locurile 74 în martie si 77 în septembrie acelasi an.10% pondere în punctajul final.Analitici. Reesalonarea datoriei externe sau neplata acesteia 10% pondere în punctajul final. 3.De creditare.proprii. iar performantele slabe sunt cotate cu 0. Configuratia indicatorilor analizati de "Euromoney" este urmatoarea[1]: 1. 7. tot în septembrie 1994 România trecea de la grupa "D" (cea mai defavorabila) la grupa "C".10% pondere în punctajul final. . Astfel. Accesul la finantarea pe termen scurt . Cele mai bune performante în domeniu sunt cotate cu "nota cea mai buna". Indicatorii de îndatorare .5% pondere în punctajul final. . Pentru determinarea riscului de tara. la riscul politic.

precum SUA (5%). 3. în moneda nationala a companiei mama. pe fondul unui . daca valoarea devizelor respective se schimba în comparatie cu moneda locala a companiei. 9. În opinia lui Milan Kurb[2] cele mai importante sunt: riscul de translare. sau compania încheie contracte pentru a achizitiona articole cu pret în devize. însa. locul III Luxemburg.8. Riscul de translare este cunoscut si sub denumirea de risc al schimbului valutar si se refera la riscul de câstig sau pierdere atunci când activele. Raportul între detinerea de disponibilitati pe termen de peste 5 ani si marja de forfetare. locul IV Singapore si locul V Austria. Imediat ce vânzarile se factureaza în devize. când exista riscul câstigului sau pierderii. operata în devize.2. Riscul de tranzactie este un risc care apare ori de câte ori o companie se angajeaza într-o tranzactie de vânzare sau de cumparare. În septembrie 1994 pe locul I cu cel mai mic risc de tara figura SUA. Riscul în operatiunile cu devize Foarte putine întreprinderi angajate în comert cu alte tari pot sa-si factureze produsele si sa-si cumpere furniturile importante. pe locul II Elvetia. În România. Întotdeauna. datorita riscului de tranzactie un partener câstiga si unul pierde. pasivele si profitul unei filiale sunt "translate" din valuta straina în care se tin evidentele filialei. Riscul de tranzactie este cu atât mai mare cu cât instabilitatea monetara dintr-o tara este mai mare. riscul de tranzactie si riscul economic. în cazul tarilor lipsite de riscuri. Accesul la titluri internationale si piete pentru împrumuturi sindicalizate (5%). apar riscurile operatiunilor în devize. în întregime în moneda locala.

Riscul economic Acest tip de risc este mai complex si se refera la impactul schimbarii cursului valutar asupra profitabilitatii pe termen lung a întreprinderii exportatoare si nu asupra efectului pe termen scurt al unei tranzactii.A. a închiriat pe o perioada de doi ani un vapor de transport pasageri unei firme ucrainene.300 lei). ceea ce parea a fi o afacere profitabila. Se poate spune ca în ultima luna a contractului. De exemplu. Daca presupunem ca o societate de import-export româneasca vinde produse în SUA si ca valoarea dolarului scade brusc în raport cu leul în perioada urmatoare. CNFR NAVROM S. 3.A. CNFR NAVROM S. datorita riscului de tranzactie. atunci efectul poate fi o pierdere de tranzactie în conditiile în care un lot recent de produse expediate a fost facturat si neplatit. primea lunar echivalentul a 8333 $ (2 milioane lei: 240 lei/$.3. a pierdut fata de conditiile initiale ale contractului 6954 $ (10. contra sumei de 2 milioane lei lunar. firma CNFR NAVROM S.A. clauza ferma. coroborat cu tendinta fireasca de câstig a managerilor români. . În momentul încheierii afacerii. cursul leu-dolar la acea data). Peste doi ani chiria lunara nu mai reprezenta decât 1379 $. au aparut numeroase cazuri de manifestare a riscului de tranzactie. deoarece între timp cursul dolarului a crescut la 1450 lei. în timp ce firma ucraineana a câstigat suma mentionata. mai ales ca în sarcina firmei ucrainene intrau si cheltuielile cu reparatiile curente si cu personalul navigant.vid de legislatie. La acea data suma de 2 milioane lei reprezenta de 11.4 ori amortismentul lunar pentru vasul de pasageri.083.

acest tip de risc este generat de nevoia de a derula activitati comerciale care fac obiectul unui contract.3. în strainatate. Riscul în decizia de investitii Exprima probabilitatea ca anumite evenimente neprevazute sa se produca si astfel sa poata fi prejudiciata finalizarea unei investitii. Exista mai multe forme ale riscului în decizia de investitii: riscul generat de derularea unui proiect de investitii în tara. 3. Riscul contractual Exista mai multe forme ale riscului contractual determinate în special de cadrul legislativ dintr-o tara.7. 3. De regula. Riscul în asigurari .6. luarea în considerare a influentei acestui risc presupune o estimare a sanselor unei întreprinderi de a înregistra pierderi si de a fi în imposibilitatea de a onora datoriile fata de clienti si banci. Riscul de faliment Acest tip de risc este denumit de alti specialisti[3] risc economic. 3. Altfel exprimat. în fond.4. În literatura de specialitate sunt evidentiate principalele etape pentru conducerea riscului în decizia de investitii de catre manageri: · · · Planificarea riscului.5. Controlul riscului. Organizarea riscului. Continutul lui exprima. riscul de avarie. incapacitatea întreprinderii de a se adapta în timp si la cel mai mic cost la variatiile conditiilor de mediu.

. Riscul în asigurari are mai multe forme. De exemplu. ceea ce determina o relatie directa între profitabilitate si risc[4]. o profitabilitate mare este însotita de un risc mai mare si invers.Acest tip de risc poate fi înteles ca un eveniment incert. dar cu un risc sporit. în functie de domeniul în care se face asigurarea. posibil sa apara în perioada viitoare si care are acoperirea financiara a unei companii specializate. .Riscul maritim. Altfel spus. .Riscul în asigurarea auto.Riscul atomic. cu rata dividendului variabila.8. Preocuparea pentru a cunoaste acest risc a aparut în conditiile unei volatilitati sporite a valorilor mobiliare în raport cu variatiile pietei de capital. realizeaza o profitabilitate mica.Riscul în transportul aerian.Riscul de accidente.Riscul financiar si politic. Astfel exista: .Riscul de razboi. b) de . ce a înregistrat în anii anteriori valori superioare celei de 5% este însotita de un risc mult mai mare si anume: a) de realizare în viitor a unei profitabilitati sub 3%. . investirea aceluiasi capital în cumpararea unor actiuni. 3. investirea de capital în cumpararea unor obligatiuni cu dobânda de 3%. . Dimpotriva. Riscul valorilor mobiliare Acest tip de risc se refera la probabilitatea de a se produce schimbari în profitabilitatea unei firme ca urmare a plasamentelor de capital financiar. .

Oricum. sectiilor si depozitelor. îmbunatatirea calificarii personalului. investitiile. investigatiile . investigatiile empirice asupra procesului de adoptare a deciziei nu au fost îndreptate direct spre conceptul de risc si asumarea riscului. promovat de manageri. motivatia si fantezia acestora. c) de pierdere totala sau partiala a capitalului investit. Managerii iau în considerare riscul în marketing înainte de aplicarea deciziilor care vizeaza lansarea unor noi produse.9. într-o faza de început. Succesul în afaceri este influentat în mod direct de capacitatea managerilor de a fundamenta decizii în conditii de risc. factor esential în adoptarea deciziei Importanta riscului pentru adoptarea deciziei este atestata de locul sau în cadrul teoriei decizionale si a ideologiei manageriale si de interesul constant pentru evaluarea riscului în management. a identificarii. de a identifica si a actiona în sensul valorificarii oportunitatilor existente pe piata într-o perioada determinata.faliment. deci. dezvoltarea. anticiparii si controlului riscurilor. 3. cercetarea. Un manager care stie când sa-si asume un risc si cum sa conduca întreprinderea într-un mediu concurential de afaceri este într-adevar unul de succes. Riscul. Riscul în marketing Acesta este determinat de situatiile de incertitudine ale mediului ambiant al întreprinderii în care managerii trebuie sa adopte decizii. seful departamentului de marketing studiaza atitudinile incerte ale consumatorilor: nevoile. rezultatul final sunt o consecinta. amplasarea întreprinderilor. deoarece performanta.

sentimentele si modul în care problemele sunt ridicate afecteaza . ramân relativ marcante. ca atribut al antreprenorilor. S-a încercat asocierea riscului preferential cu dimensiunile personalitatii. Este posibil ca preferinta pentru. devenind oameni de afaceri si care au fost comparati cu managerii obisnuiti dar. Pratt (1964). insesizabile. astfel încât sa se obtina motivatia.empirice asupra riscului implicat de adoptarea deciziei nu au fost îndreptate spre comportamentul managerial. una care duce la un rezultat cert. factorii de decizie ar trebui sa aiba o compensatie pentru variatia posibilelor rezultate. În acest fel. Aceasta înseamna ca atunci când au în fata doua alternative. Asumarea riscului. descrise ca atribute stabile ale fiecarui individ. nu s-a gasit nici o diferenta între preferinta pentru risc a acestora. de obicei. risc sa fie o parte stabila a personalitatii individuale. Arrow (1965). iar cealalta mai riscanta. Ross (1981) au considerat ca factorii de decizie individuali se opun asumarii riscului. Relatiile dintre conceptiile teoretice decizionale de risc si conceptiile de risc promovate de manageri. in final. Atitudinile de asumare a riscului sunt. probabil legate de aspectul dezvoltarii personalitatii sau culturii. dar care va conduce la acelasi rezultat va fi preferata prima alternativa. Nu este sigur daca managerii cred ca riscul si beneficiul sunt pozitiv corelate. cum ar fi marirea beneficiului preconizat pentru investitia facuta desi investitorii sunt ostili modificarii beneficiului. dar un numar de factori variabili cum ar fi starea sufleteasca. oricum. Diferentele globale dintre presupusii indivizi care îsi asuma riscul si altii care sunt lipsiti de cultura ramân. a fost studiat la subiecti care au renuntat la sarcinile lor manageriale.

ale carei rezultate posibile sunt în general bune (rezultatele financiare bune). managerii de nivel mediu au spus ca predispozitia fata de risc dispare la indivizii care urca pe scara ierarhica. dar ideea ca inventiile importante si schimbarile sunt produse de saracie nu este demonstrata de istorie. Ideea asumarii riscului în cazul unor probleme financiare. subiectii umani se opun riscului. March. cu siguranta îsi gaseste o justificare. Kahneman si Tversky. Dintre acestia se pare ca sunt importanti factorii intrinseci asociati riscului ca o parte a personalitatii fiecaruia si cei ce rezulta din normative ale comportamentului managerial. 1986. Se considera ca un manager care ezita sa-si asume riscuri n-ar trebui sa activeze în afaceri sau management. Managerii cu calitati manageriale considera ca cei ce sunt . 1978. Asumarea riscului managerial Asumarea riscului managerial presupune învingerea opozitiei individuale si aceea a contextului deciziei nefavorabile. Kahneman si Tversky (1979) au observat ca atunci când se vine în contact cu o alternativa de risc. dar daca au de-a face cu o alternativa de risc a caror rezultate posibile sunt în general modeste. Opozitia managerilor la asumarea riscului se presupune ca este rezultatul experientei fiecaruia în domeniu si influentei diferentiate a unor factori motivationali asociati riscului. Lopes. Când au fost întrebati daca ar putea identifica predispozitia spre risc siaversiunea fata de risc. subiectii umani au tendinta de a cerceta (studia) riscul (Maynard. Smith. 1988). Oricum exista probleme nerezolvate. În particular. 1979.perceperea riscului si atitudinea de asumare a lui.

asumarea riscului este esentiala pentru adoptarea unei decizii de succes. Directorii executivi analizati au explicat preferinta pentru riscuri calculate având la baza trei motivatii. Peste 87% dintre ei au considerat ca între risc si beneficiu exista o strânsa legatura. Ei cred ca ar trebui sa-si asume mai putine riscuri atunci când lucrurile merg bine. cauta-ti alta slujba!". acesti manageri asociaza asumarea riscului cu sarcinile de serviciu si nu cu calitatile personale. În al doilea rând. Multi dintre cei intervievati au afirmat ca placerea succesului este argumentata de amenintarea insuccesului. Un primvicepresedinte al unei firme a spus: "Daca nu-ti place sa risti. Atitudinile negative în raport cu asumarea riscului sunt caracteristice managerilor care considera riscul mai degraba ca un pas spre o pierdere proiectata decât ca o apreciere a profitului. Managerii chestionati au afirmat ca în anumite conditii au anumite preferinte în ceea ce priveste asumarea riscului. acesti manageri recunosc placerea emotionala a asumarii riscului. Ei considera ca asumarea riscului este o componenta esentiala a rolului de manager. În al treilea rând. În primul rând.pregatiti în acest domeniu trebuie sa fie obisnuiti si cu asumarea riscului. Alegerile riscante se fac când firmele sunt falimentare. Cei mai multi manageri par sa creada ca asumarea riscului este mai justificata atunci când exista pericolul . Aceste trei motivatii stau si la baza justificarii rolului factorilor contextuali în asumarea riscului. Asumarea riscurilor este sinonima cu adoptarea deciziei în conditii de incertitudine.

Ultimii. având însa în vedere importanta riscului si minimizând pericolul falimentului. se pronunta nostalgic un manager de nivelul mediu. utilizând reactia inversa. o pozitie solida conduce la un comportament conservator. pe de alta parte. avantajele pozitiei fata de scopul propus. Ei nu accepta ideea ca riscurile pe care le au în fata sunt inerente. privindu-1 ca pe un obiect ce poate fi controlat. trebuie acceptat unul din doua riscuri: pe de o parte prabusirea si. Alti manageri dintre cei intervievati (peste 90%) cred ca nu ar risca atunci când falimentul ameninta existenta întreprinderii. decât atunci când realizarea obiectivelor este iminenta. a celor ce-si asuma riscul si a celor care produc riscuri. face ca pericolul implicat de asumarea riscurilor sa fie mai mic. In general. "Personal îmi doresc mai multe riscuri în raport cu posibilitatile pe care le am". Mai degraba cred ca riscurile pot fi reduse prin utilizarea experientei în domeniul controlului pericolului. dar încearca . riscul este adoptat cu mai multa usurinta atunci când functia celui ce si-1 asuma este în pericol. De asemenea. Alte studii arata ca managerii evita acceptarea riscului. adoptarea unei noi strategii ce reclama risc". În situatiile "rele" trebuie asumat riscul.falimentului. Un intervievat a spus ca: "În situatia când un concurent ameninta pozitia firmei pe piata. Este deja recunoscuta existenta managerilor care evita riscul. În acelasi timp. de tip feed-back. Studiile efectuate au aratat ca managerii evita riscul mai repede decât sa îl accepte si aceasta aproape din reflex. nu numai ca-si asuma riscuri.

strategii de control ale riscului. dar numai dupa ce actioneaza asupra pericolelor si le modifica asa încât sa poata fi siguri de succes. dar care au o probabilitate scazuta de realizare. În cazurile în care o alternativa data promite un beneficiu satisfacator. Managerii intervievati de Shapira au vorbit despre eliminarea necunoscutelor si controlul riscului. se abate de la simplul concept de risc. este considerata ca un raspuns standard la risc. Aceste observatii reclama o tratare mai atenta de catre management a riscului care. pur si simplu. managerii îsi îndreapta atentia spre caile de micsorare a pericolului. nu le prea înteleg sau. ei fac o distinctie neta între jocul de noroc (unde atuul are un caracter exogen si de controlat) si asumarea riscului (unde experienta si informarea reduc nesiguranta). O cale sigura este respingerea estimarilor. considerând riscul controlabil. Aceasta tactica. denumita ajustare de catre MacCrimmon si Wehrung (1986). nu le utilizeaza prea mult. chiar si dupa revizuirea estimarilor. Estimarea probabilistica a riscului În general. Cei mai multi cred ca-si pot face treaba mai bine decât s-ar crede. par sa fie ignorate. practica . în prezent.sa le conduca si sa le schimbe. Acolo unde prioritatea scazuta a probabilitatii este combinata cu consecinte importante (cazul dezastrelor neasteptate sau a descoperirilor neanticipate). Rezultatele posibile. managerii nu prea cred în estimarile probabilistice. La adoptarea deciziei ei cauta. Managerii se considera persoane ce-si asuma riscul. dar implica si un pericol mare. cu prioritate.

de exemplu. foarte frecvent. Cu toate acestea nu exista o rezolvare confortabila a acestei dileme. Practica ignorarii probabilitatilor foarte scazute are însa ca efect faptul ca firmele sunt surprinse de catre evenimentele carora le sunt caracteristice acest gen de probabilitati. este argumentat faptul ca acest comportament este mai putin inteligent decât adoptarea tuturor variatiilor probabilitatii si ar putea fi util sa se observe ca "confuziile" managerilor asupra riscului sunt ecouri ale ambiguitatii din studiile privind procesul de decizie efectuate de catre ingineri.excluderii. sa poata fi luate toate în calcul. dar cu consecinte deosebit de importante este greu ca. managerii prefera sa considere ca riscul este definit mai bine de catre amplitudinea valorii rezultatului decât de cea data de probabilitate. a neluarii în consideratie a evenimentelor cu probabilitate foarte scazuta de a se produce. De asemenea. Insensibilitatea fata de estimarea probabilistica depaseste cazul probabilitatilor foarte scazute. ci costurile sale. riscul se refera la probabilitatea incerta a stabilirii rezultatelor provenite din alegere. si comportamentul poate avea consecinte nedorite când conduce spre preferinte pentru acceptarea unui risc mai mare (în sensul de variatie) atunci când repartitia probabila a rezultatelor posibile este relativ rectangulara. . poate avea urmari nedorite. într-un mod rezonabil. În studii recente. Ultima terminologie se concentreaza asupra definirii legaturilor dintre "riscul specific" si alte costuri ca. riscul reprezinta nu neputinta de a asigura un rezultat dorit. dintre frecventa si severitatea prejudiciilor si costul masurilor de siguranta. Într-o lume în care exista numeroase evenimente cu probabilitati de producere foarte scazute. În teoria deciziei.

Insensibilitatea manageriala fata de probabilitatile estimate poate reflecta. analiza "atentiei" în rezolvarea problemelor umane (Nisbett si . Tendinta evaluarilor manageriale a alternativelor de a-si îndrepta atentia numai asupra câtorva aspecte cheie ale problemei. Aceste observatii. de exemplu. In câteva dintre aceste teorii exista o singura valoare care focalizeaza atentia si anume. elasticitatea terminologiei utilizata de catre cei ce se ocupa cu studiul riscului si al deciziei-ingineresti. studiile despre "eliminarea aspectelor" de catre factori de decizie individuali (Tversky. si anume: nivelul propus pentru performanta si nivelul de supravietuire. 1980)/ "atentia secventiala acordata scopurilor" de catre grupuri de factori de decizie (Cert si Mach. în parte. Ross. par sa confirme mai degraba importanta a doua valori. asa cum este si estimarea beneficiilor. Studiile asupra asumarii riscului indica faptul ca preferinta pentru risc variaza în functie de context.nivelul aspiratiei care desparte succesul subiectiv de esecul subiectiv. 1972). 1963). este o tema recurenta în studiul rezolvarii problemelor umane. la un moment dat. Estimarea rezultatelor probabile este dificila. . Informarea este compromisa de conflictul de interese dintre sursa de informatii si receptor. respectând schimbarea concentrarii atentiei spre risc. Acceptarea unei alternative de risc depinde de relatia dintre pericolele si oportunitatile reflectate de risc si de cele câteva nivele critice ale aspiratiei proprii factorului de decizie.

deci. iar oportunitatea riscului este mai scazuta. Pe de o parte. . exceptând cazul când apropierea de punctul de supravietuire capteaza atentia la acelasi nivel. Pericolul falimentului coboara tinta asupra careia este îndreptata atentia. Îsi fac probleme pentru reputatia lor în cazul asumarii riscului si sunt dornici sa-si exprime sentimentele de dezacord cu cei care stimuleaza grupurile ce iau decizii inteligente. asumarea riscului. Aceasta duce la o atitudine de adversitate fata de risc a managerilor care au succes. asociata cu o diminuare a acesteia. În acelasi timp. oportunitatea riscului capteaza atentia mai repede decât pericolul. este stimulata doar când performantele depasesc tinta propusa (nivelul propus). Daca performanta se opreste la punctul de supravietuire. dar riscante. asumarea riscului este evaluata si tratata ca fiind esentiala pentru inovatii si asigurarea succesului. schimba oarecum interesul sau preferinta pentru risc într-o functie a succesului. Pentru managerii cu rezultate bune. Managerii au o reactie puternica la risc si la asumarea riscului. Adaugarea unei valori focalizante.Aceste doua valori de referinta se pot studia din punctul de vedere al succesului. atentia fata de oportunitatea si. Pentru factorii de decizie care se asteapta la rezultate a caror valori sunt sub cele programate. evidentierea variantelor este moderata de frica fata de pericolele ce s-ar putea ivi. insuccesului si al dezvoltarii. dorinta de a-si atinge scopul propus îi conduce spre asumarea riscului. asumarea riscului este diferentiata de "judecarea atuului". În acest caz.

Istoria nu doar a clasificat factorii de decizie în câstigatori si învinsi. Situatia a fost descrisa foarte bine de catre un primvicepresedinte intervievat de Shapira. El a spus: "trebuie sa fii un tip care îsi asuma riscul. nu este greu sa se faca distinctia dintre cei care au fost adevarati manageri (si-au asumat cu adevarat riscuri) si cei care au fost niste nebuni (amatori de jocuri de noroc). În perspectiva istoriei. cu rezultate modeste. sa câstige un criteriu de evaluare a managerilor si potrivit caruia se recompenseaza mai repede "deciziile bune" decât "rezultatele bune". de catre procesele sociale obisnuite. Societatea apreciaza asumarea riscului. Din punctul de vedere al managerilor si al societatii dedicate managementului de calitate se pune problema mentinerii si cresterii reputatiei manageriale de asumare a "riscurilor bune" si evitare a "riscurilor rele". dar nu si jocul de noroc prin care se întelege asumarea riscului care provoaca un rezultat negativ. care au încercat. dar a si interpretat acele diferente care reflecta deosebirea dintre gândire si abilitate. dar trebuie mai mult sa câstigi decât sa pierzi". argumentând ca determinarea unei alegeri proprii n-ar trebui sa fie confundata cu sansa constientizarii unor situatii de risc. . în primul rând.Un bun manager "îsi asuma un risc" nu "joaca un joc de noroc". Importanta acestei paralele a fost recunoscuta de factorii de decizie-ingineri. pentru ca o face societatea care îi apreciaza si pentru ca experienta i-a învatat ca pot controla fatalitatea. Reputatia manageriala de asumare a riscului este sustinuta mai bine decât jocul de noroc. Managerii fac deosebire între asumarea riscului si jocul de noroc.

de a lua decizii. Perspectivele manageriale si riscul În formularile conventionale ale teoriei deciziei. ceea ce înseamna ca un proces probabilistic poate fi controlat. unii manageri au tendinta de a dirija schimbarile organizatorice iar altii de a astepta sa se întâmple acest lucru. Factorii de decizie refractari la risc prefera riscurile relativ mici si sacrifica ceva din beneficiul prevazut pentru a reduce variatia rezultatelor posibile. alegerea implica un schimb între risc si beneficiul prevazut. însa factorii de decizie neaga uneori existenta riscului sau considera ca acesta este atât de mic încât poate fi ignorat. Factorii de decizie amatori de risc prefera riscurile relativ mari si sacrifica o parte din beneficiul prevazut pentru a spori variatia. Managerii cred. Managerii au rolul de a influenta mersul lucrurilor. ideologia manageriala considera ca un bun manager este numai cel ce-si asuma riscuri. Ideologia manageriala prezinta managerii ca initiatori ai schimbarilor. combinata cu un refuz de a . Rezultatul este ca managerii devin mai predispusi sa-si asume riscul. ceea ce corespunde cu definitiile sociale ale rolurilor manageriale. dar. combinatiile favorabile.Experienta managerilor buni i-a învatat ca probabilitatile vietii nu pot fi luate în calcul. ca ei pot schimba "atuurile". Teoria presupune ca factorii de decizie în primul rând calculeaza riscul si apoi aleg între alternativa risc-beneficiu. O forma comuna de negare implica acceptarea realitatii calculate a riscului. Actul managerial include credinta ca în momentul deciziei se poate face clar diferenta între riscurile asociate rezultatelor bune si cele asociate rezultatelor rele. De asemenea. si experienta se pare ca le-a si confirmat-o.

poate fi. demonstrata în diferite experimente. desigur. Tendinta indivizilor de a percepe evenimentele întâmplatoare ca fiind cauzale si sub control.asocia acea realitate cu interesele personale ale cuiva. încearca sa dezvolte teorii cauzale ale evenimentelor chiar si atunci când se stie ca relatiile dintre evenimente sunt accidentale. mai mult o respingere filozofica a importantei motivarii probabilistice pentru un singur caz sau o neîncredere în baza cauzala a evenimentelor. În continuare se prezinta o serie de tipuri de riscuri si masurile care trebuie sa fie luate pentru diminuarea lor : Riscuri -Riscuri naturale · Teren necorespunzator pentru constructii · Climat nefavorabil omului · Riscuri privind calitatea produselor · Greseli în compozitia produselor si care provoaca prejudicii Masuri necesare · Analize statistice si determinarea probabilitatii riscului pe baza datelor anterioare · Utilizarea experientei personale sau a altora · Încercari planificate · Retragerea produselor · Asigurare · Managementul calitatii totale . Termenul "refuz" sugereaza o patologie psihologica.

a unui consilier sau monitor · Procese de productie inoperante sau care trebuie sa fie revazute · Riscuri comerciale · Pierderea reputatiei pe un segment de piata · · Clienti nemultumiti Pierderi financiare · Riscuri legate de personal · Plecarea unor specialisti · Conflicte sociale · Riscuri psihologice · Teama sefului de proiect ca efectele .· · Riscuri tehnice Inginerie noua · Suplimentarea bugetului · Realizarea unor prototipuri · Reexaminarea periodica · Îmbunatatirea conducerii proiectului · Recunoasterea unor limite ale sefului de proiect si consultarea unor experti pentru îmbunatatirea activitatilor de evaluare si planificare · Semnalarea unor posibile deficiente · Introducerea obligatiilor contractuale · Crearea conditiilor pentru ca specialistii sa ramâna · Acorduri de interzicere a grevelor · Suplimentarea bugetului · Consultarea unui "ghid" bun.

fata de cele stabilite initial în buget. . Se cunoaste faptul ca veniturile si cheltuielile incluse în buget vor fi diferite de rezultatele reale. · Noile tehnologii pot influenta nivelurile veniturilor.si sperantele privind viitorul afacerilor sa nu fie îndeplinite. sau sub nivelul asteptarilor. în legatura cu posibilitatea ca asteptarile .negative ale proiectului sa nu-i influenteze cariera · Sentimentul unui salariat ca a fost "împins" pe postul pe care îl ocupa deoarece obligatiile depasesc competenta si experienta personala Riscul si elaborarea bugetului de capital · Sa nu fie înabusite nelinistile Riscul sau incertitudinea sunt concepte utilizate pentru a descrie îngrijorarea care apare atunci când sunt elaborate bugetele. Este posibil ca estimarile privind activitatea viitoare sa fie gresite. spre deosebire de asteptari. ca de exemplu: · Vânzarile de bunuri si servicii pot fi peste. · Costurile pot fi mai mari sau mai mici decât s-a prevazut în buget. sau ca anumite evenimente imprevizibile sa modifice cursul asteptat al activitatii. cheltuielilor. sau mai slab decât s-a previzionat. · Nivelul productivitatii poate fi mai bun. · Climatul economic general poate fi favorabil sau nefavorabil afacerilor. din diferite motive.

alegerea unui anumit plan strategic face dificila schimbarea optiunii. sansele ca rezultatele finale sa fie diferite de cele asteptate sunt foarte mari. nu se poate reveni asupra ei.· Preturile anumitor bunuri si servicii pot fi diferite de cele asteptate sau inflatia poate diferi de previziunile facute. nu se poate actiona decât în sensul ameliorarii situatiei. de regula unul sau doi ani. elaborarea bugetelor urmareste estimarea profitabilitatii afacerii dupa un anumit numar de ani. . managerii pot stabili daca veniturile obtinute din investitii sunt suficiente pentru a prelua riscuri suplimentare. utilizat în evaluarea bugetelor de capital si a planurilor strategice. o data ce aceasta a fost acceptata si aplicata. Datorita intervalului de timp foarte mare. Numai în aceste conditii. generate de o investitie de capital. Se presupune ca investitorii pot accepta riscurile. Daca evenimentele produse nu sunt pe masura asteptarilor. perioada pentru care se va elabora bugetul de investitii este între 515 ani. În aceste conditii. exprima incertitudinea privind viitorul. Managerii vor încerca sa mentina obiectivele bugetare. Atunci când se impune evaluarea investitiei de capital. urmând un plan modificat pentru restul perioadei. Însa. evenimentele care apar în aceasta perioada vor influenta cursul actiunii. Termenul de risc. Mai mult. În majoritatea companiilor. se impune masurarea gradului de incertitudine privind rezultatele viitoare. În cazul investitiei de capital. sau pot decide sa renunte la planurile initiale si sa previzioneze din nou profitabilitatea viitoare. realizând corecturile necesare pentru ca afacerea sa se reabiliteze. cu conditia ca rentabilitatea asteptata sa fie mai mare. necesara în planificarea strategica.

precizia acestora este doar aparenta. riscul are mai multe fatete. calculele realizate în vederea determinarii riscului au fost bazate pe estimari si nu pot fi corecte decât în masura în care previziunile au fost bune. În contextul deciziei strategice. Altii însa.din diverse motive. nu câstigi". furtul. Unele firme (sau manageri) au aversiune fata de risc si vor evita orice decizie care include si posibilitatea de a se înregistra rezultate slabe. În realitate. Se poate crea impresia ca au fost luate în calcul toate aspectele privind rentabilitatile posibile si ca acestea nu se pot situa în afara intervalului previzionat. Majoritatea managerilor prudenti vor încerca sa minimizeze riscul comercial. raspunzând la întrebarea: "Daca se va înregistra cel mai slab rezultat posibil. nu se iau în calcul riscurile asigurabile incendiul. iar firma sa nu mai evolueze asa cum se previzionase. riscul este definit într-o anumita maniera: exprima variatia asteptata a rentabilitatii investitiei. Însa. sau alte evenimente generatoare de daune. Din punct de vedere matematic. ci riscul ca rezultatele pe care le asteapta o companie sa nu fie obtinute .Managementul riscului. Din punct de vedere al evaluarii financiare. poate fi exprimat sub forma abaterii standard a rentabilitatilor. este clar ca nu se poate obtine o rentabilitate superioara. Desi calculele efectuate sunt foarte laborioase. aplica vechiul dicton "nu risti. În afaceri. fara a prelua un risc suplimentar. . sau va esua?". indiferent de atitudinea companiilor fata de risc. compania va reusi sa supravietuiasca.

· Cunostintele. · Proiectele foarte mari care nu au succes pot face ca întreaga companie sa devina instabila financiar. este posibil ca proiectul de investitii sa ofere si alte avantaje. Acestea apar ca urmare a efectului de sinergie. cât si optimiste.Uneori. atât ale scenariilor pesimiste. piete si forte de munca implicate în vânzare pot conduce la cresterea cheltuielilor de regie. în loc ca acestea sa descreasca pe termen scurt. Aceste sinergii pozitive pot fi obtinute sau nu si vor afecta rentabilitatile generale. · Vânzarile suplimentare ale altor produse. · Noile fabrici. ca de exemplu: · Introducerea produselor noi poate însemna o reducere a vânzarilor produselor mai vechi si mai putin avansate din punct de vedere tehnologic. este posibil si ca introducerea unei noi linii de productie sa aiba efecte negative pentru restul companiei. ca urmare a introducerii noului produs. know-how-ul si experienta obtinute ca urmare a producerii noului produs pot fi importante pentru cercetarea si dezvoltarea în viitor a unor noi produse. Însa. . · Reducere generala a costurilor de regie. ca urmare a repartizarii acestora între un numar mai mare de unitati de produse. Astfel de · Cresterea cererii pentru toate produsele. ca urmare a vânzarii noului produs. care va fi mentionat în cadrul scenariilor avantaje sunt: optimiste sau pesimiste.

iar când se va înregistra o evolutie negativa a proiectului."Bazele managementului". Riscul noilor afaceri Factori ce influenteaza dezvoltarea antreprenoriatului Decizia de initiere a unei afaceri trebuie luata numai dupa atenta analiza a riscurilor implicate. atunci când lucrurile vor evolua pozitiv. Bucuresti. 1999 Nita Dobrota . Didactica si Pedagogica. Studii de caz. Solutii". 2000 Dan Anghel Constantinescu. 2. rentabilitatea va fi mai mica de 15%. 3. Alina Costache . Bucuresti. BIBLIOGRAFIE 1. 1999 de economie". Ed. daca rentabilitatea ceruta de manageri este de 15%."Dictionar Economica. cunoasterea conditiilor in care au avut . 4. 1995 Radu Mihalcea. In acest scop. analiza riscului va prevede ca. Ed. Interferente. Ed."Management strategic". Armenia Androniceanu "Management: Fundamente. Ed. Tehnica. rentabilitatea va fi mai mare de 15%. Ion Dijmarescu .Principala problema care apare în cazul analizei riscului este urmatoarea: cea mai probabila rentabilitate previzionata pentru un anumit proiect este foarte apropiata de rata rentabilitatii ceruta de manageri. De exemplu. Economica. Ana-Maria Ungureanu. Desi pare util sa se cunoasca toate alternativele posibile .modul în care sunt folosite aceste informatii în procesul luarii deciziei financiare variaza de la companie la companie si de la manager la manager.oferite de evaluarea riscului .

rezultatul este.Nivelul de competenta si pregatire. singura baza pe care se poate construi o afacere.cadrul legislativ privind antreprenoriatul. . La nivel macroeconomic (economia nationala. B. .nivelul si evolutia inflatiei. al vanzarilor.Planificarea atenta a afacerii. cel mai adesea. Abilitatile innascute si dezvoltate.situatia generala a economiei. falimentul.succes sau au esuat diferite afaceri este un pas foarte important. . impreuna.nivelul si evolutia ratei dobanzii. relatii economice internationale) se disting o serie de conditii generale a caror evolutie intreprinzatorul trebuie sa o urmareasca.existenta unor politici de stimulare a accesului la capital. dar pe care nu le poate influenta in mod direct: . precum si o atitudine corespunzatoare reprezinta. Atunci cand implicarea in afaceri nu este rezultatul unei autoevaluari aprofundate a intreprinzatorului si a unei concentrari a tuturor resurselor disponibile. Activitatea antreprenoriala in ansamblul sau este influentata de numerosi factori: A. financiar. . . . probleme cauzate de o crestere prea rapida). al managementului resurselor umane. cunostintele dobandite in domeniul productiei. care permite valorificarea oportunitatilor oferite de piata si evitarea unor probleme frecvente (dificultati rezultate din lipsa de informatii. La nivel microeconomic (intreprinzatorul si afacerea sa) libertatea de actiune a intreprinzatorului este maxima in ceea ce priveste: .

ci trebuie sa investeasca si in procesul de angajare. dar a carui moment al producerii nu poate fi precizat dinainte sunt caracterizate de risc pur. de regula este nevoie de un efort de marketing sustinut pentru a asigura vanzarea. instruire si coordonare a personalului.Activitatile de marketing. prin organizarea unui sistem eficient de evidenta financiar-contabila si controlul permanent a situatiilor financiare. una din cele mai importante resurse intr-o afacere. el trebuie sa aiba in vedere permanent nu numai situatia financiara sau problemele de productie si de vanzare (asa cum se intampla de foarte multe ori).Salariatii. In acest fel se evita subcapitalizarea. asigurarile pot fi de un real ajutor. ..Controlul financiar permanent. Evenimentele care au un impact negativ asupra afacerii. Pentru acesta. A1. . Indiferent de calitatile produsului. furturile din partea clientilor sau a concurentilor. . intreprinzatorul trebuie sa aiba grija ca angajatii sa-i fie loiali si sa lucreze eficient. Tipuri de risc Problematica riscurilor poate fi analizata din mai multe puncte de vedere. investirea nejustificata in fonduri fixe si problemele legate de politica de credit. in acest domeniu. spargerile. o strategie de marketing bine realizata si pusa in aplicare fiind singura solutie de termen lung. .Fraudele: furturi ale salariatilor (cazurile cele mai frecvente).

decesul unor membri foarte importanti din cadrul personalului.). A2. al pozitionarii fata de concurenti etc. falimentul unor clienti etc. Astfel de riscuri nu sunt asigurate. astfel de riscuri se pot asigura cu greutate si in conditii mai speciale. in plus. Astfel de riscuri se manifesta si se dezvolta lent. reducerea cererii (ca rezultat al modificarii asteptarilor clientilor. Exemple tipice sunt intreruperea fluxului de aprovizionare (ceea ce afecteaza direct capacitatea de productie si duce. Exemple tipice sunt situatiile in care se intreprinzatorul mizeaza pe evolutia favorabila a pietei (valutare. este vorba despre riscuri speculative. Riscurile privind proprietatea: . la inrautatirea pozitionarii pe piata a afacerii). ducand frecvent la falimentul afacerilor insuficient de bine planificate si controlate.). Modificarile permanente ale pietei creeaza premisele pentru aparitia unor riscuri privind piata. el pot fi asigurate. in timp. inundatiile sau alte tipuri de evenimente catastrofice naturale. B1. furtul. B2. imobiliare etc. In masura in care aceste riscuri pot fi analizate statistic. Atunci cand aparitia riscului a fost influentata direct de intreprinzator.Exemple tipice sunt incendiul.) precum si deteriorarea mediului economic (evolutia inflatiei. modificarea nivelului general al ratei dobanzii etc.

Dezastrele naturale (cutremurele. Riscurile privind personalul se refera la furturi sau la falsuri realizate de catre propriii angajati ai intreprinzatorului. B3. cand clientul rau-platnic refuza sa plateasca produsul achizitionat. alunecarile de teren.. Riscurile privind clientii se refera la vanzarea pe credit. si la posibilitatea aparitiei unor nemultumiri privind produsul oferit sau serviciile conexe prestate. sisteme de supraveghere si. exista 4 posibilitati de actiune: A. cat si de mediul intern al organizatiei (relatiile dintre angajati si angajator. Solutia cea mai eficienta de protectie impotriva acestor riscuri este asigurarea.Incendiile reprezinta situatii de risc care se produc frecvent. aceste riscuri pot fi asigurate.Furturile. agenti de paza. . de regula. depunerea . spargerile si talhariile. asigurarea. pentru prevenirea si limitarea carora se pot folosi sisteme de alarma. politica salariala si asteptarile angajatilor. Evitarea situatiilor de risc (de exemplu. inundatiile. Strategii de gestionare a riscului In ceea ce priveste gestionarea riscului. B4. Cauzele tin atat de neselectarea corespunzatoare a persoanelor angajate. mai multi intreprinzatori si au efecte negative majore. bineinteles. sistemul de control intern al afacerii si procedurile in cazul unor situatii negative). De cele mai multe ori. furtunile puternice etc.) afecteaza. Protectia presupune atat masuri complexe de prevenire cat si asigurarea. .

. 1993. 2003. Bucuresti. Transferul riscurilor asupra altei organizatii asigurarea. Economia afacerilor. . Iasi. 1995. Iasi. Graphix. impreuna. Intreprinzatorul isi constituie un fond de risc pentru acoperirea pierderilor potentiale. D. bineinteles.Constantin Sasu. de regula.Peter F. C. 2003. Aceste metode sunt aplicate. Editura Enciclopedica. Inovatia si sistemul antreprenorial. Initierea si dezvoltarea afacerilor.Vasile Cocris.zilnica a banilor in cont pentru a evita riscurile legate de utilizarea numerarului). pentru cazul unor pierderi de dimensiuni destul de reduse. Polirom. Drucker. . Atunci cand riscurile nu pot fi eliminate. atunci cand celelalte metode nu pot fi aplicate. Gerber. Vasile Isan. Amaltea. Bibliografie suplimentara . Prevenirea riscurilor. intreprinzatorul trebuie sa incerce sa reduca probabilitatea de aparitie a unor astfel de situatii.Michael E. B. Asumarea riscurilor. Mitul intreprinzatorului. Bucuresti. .