You are on page 1of 7

2.

3 Responsabilitatea socială a organizaţiilor de afaceri
2.3.1 Definirea şi conţinutul conceptului de responabilitate socială În epoca contemporană, nevoia permanentă de schimbare a devenit o obişnuinţă. Persoanele, atât cele fizice cât şi cele juridice, pentru a se dezvolta şi a se afirma, trebuie să se adapteze continuu la evoluţia mediului, să caute să creeze ceva nou, să inoveze în tot ceea ce întreprind. În definirea sau redefinirea misiunii unei companii, managerii trebuie să ţină seama de cerinţele tot mai mari cu privire la asumarea unui rol activ în societate, acţiune ce poartă numele de “responsabilitatea socială organizaţională - RSO” (sau, în limba engleză, „CSR – Corporate Social Responsibility”). Implicarea socială a companiilor a devenit un subiect frecvent întâlnit datorită unui ansamblu de factori: globalizarea economică, tendinţa de epuizare a resurselor, creşterea alarmantă a pericolului poluării şi scăderea rolului sectorului public. CSR devine o componentă tot mai importantă a interacţiunii mediului de afaceri cu societatea în care îşi desfăşoară activitatea organizaţiile. Acest termen prezintă interes atât pentru cei ce îl aplică în activităţile lor curente, cât şi pentru mediul academic care, pentru a crea viitori manageri responsabili, se implică în studierea sa. Problemele de management, implicit responsabilitatea socială, devin mult mai complexe pe măsură ce companiile trec de graniţele naţionale: dacă este dificil a se ajunge la un consens despre ceea ce constitue un comportament responsabil social în cadrul propriei culturi, tot atât de dificil este să se determine valori etice comune mai multor culturi. Pe măsură ce resursele planetei devin tot mai puţine, un comportament responsabil din partea celor ce o populează şi o exploatează îşi găseşte necesitatea şi aplicabilitatea. Datoria oamenilor de a păstra calitatea mediului înconjurător trebuie să ducă la schimbări sistemice ale modului de acţionare a populatiei, a pieţei şi a societăţii pentru a trăi într-o armonie perfectă cu toţi ceilalţi şi cu planeta însăşi. Sunt trei principii generale conform cărora managerii trebuie să fie preocupaţi de comportamentul responsabil al organizaţiei. (i) dreptul unei companii de a exista depinde de responsabilitatea sa faţă de mediul înconjurător; (ii) guvernele pot inroduce legi stricte dacă afacerile nu incud în aria lor standardele sociale; (iii) o politică caracterizată de responsabilitate socială conduce la acceptarea socială şi, implicit, consolidează viabilitatea unei firme. Responsabilizarea activităţilor nu reprezintă, neapărat, o noutate: majoritatea întreprinderilor, în special cele mici, au fost întotdeauna aproape de comunităţi şi au căutat să fie nişte buni „cetăţeni”, încă de la începuturile comerţului. De fapt, mulţi întreprinzători realizează instinctiv că „a face ceea ce trebuie” – a deservi clienţii, a avea grijă de moralul şi siguranţa personalului, a fi atenţi faţă de furnizori, a fi concurenţi loiali şi a proteja mediul – înseamnă bun simţ comercial. Totuşi, în anii din urmă au apărut şi alte stimulente pentru responsabilitate în activitatea firmelor, printre care presiunea din partea clienţilor, a comunităţilor locale, a autorităţilor de reglementare, băncilor, finanţatorilor sau a furnizorilor de servicii de asigurare. Implicarea companiilor în abordarea unor probleme care privesc societatea a devenit un subiect frecvent pe agenda comunităţii de afaceri şi a sectorului neguvernamental. Există o serie de motive pentru interesul crescut faţă de acest subiect, de la nevoia de a găsi surse alternative şi flexibile de finanţare, la încadrarea într-un context european şi global care impune companiilor să fie mai responsabile şi mai transparente, de la simpla dorinţă de a se apropia de un segment de piaţă pe care şi partenerii sau competiţia îl abordează, la nevoia de a răspunde cât mai eficient şi mai temeinic problemelor cu care se confruntă fiecare comunitate. Primul care face referire la acest termen este H.R. Bowen, care argumentează că o organizaţie are obligaţia de a “urmări acele politici, de a lua acele decizii, ori de urma acele linii de acţiune care sunt

1

Prentice Hall. pp. Carroll sugerează că responsabilitatea socială a corporaţiilor este definită având la bază cererile economice. 25-44 2 . vol. 8. O contribuţie interesantă la această argumentaţie au adus-o Tuzzolino şi Armandi care au formulat o teorie motivaţională a răspunsului social al organizaţiilor bazată pe piramida nevoilor a lui Maslow.564 7 Carroll A. Donaldson. vol.. 3. D. Balabanis a plasat responsabilitatea socială a corporaţiilor la graniţa dintre aşteptările societăţii de la afaceri şi etica în afaceri8. 497 . American Business Law Journal. 758-769 6 Jones T. identificând 3 principii de urmat pentru responsabilitatea socială5: (i) organizaţiile de afaceri sunt şi “instituţii sociale” şi aceasta le obligă să-şi folosească puterea în mod responsabil. dar în general acesta rămâne baza legitimităţii cererii pentru asumarea responsabilităţii sociale4. El argumentează că responsabilitatea socială a corporaţiilor nu este mai mult decât un alt aspect al responsabilităţii manageriale ca urmare a dezvoltării capitalismului. aceasta poate solicita dreptul de a controla aceste procese. . no. 16. no. pp. European Business Review. A three – dimensional model of corporate performance. Lyall J. vol. În mod similar. CSR se situează la intersecţia dintre sistemele politic şi cel cultural respective cel economic6. (1987). Academy of Management Review.afacerile există datorită societăţii. Corporate social responsibility and economic performance in the top of British companies: are they linked?. în: Donaldson T. (1983). Academy of Management Review.3 Specificul acestui tip de contract se poate schimba pe măsură ce se modifică condiţiile sociale. Academy of Management Review.B. respectiv pentru a-şi consolida un anumit statut de putere. legale. New Jersey. Responsabilitatea socială mai este văzută ca fiind o consecinţă logică a obligaţiei care decurge din creşterea puterii (importanţei) sociale ale unei firme.4. O firmă deţine un rol central în societate şi acest motiv îi permite să folosească atât resursele umane cât şi pe cele naturale pentru a-şi realiza funcţiile sale productive şi pentru o obţine un anumit avantaj competitiv. (eds). etice şi sociale pe care societatea le are faţă de afaceri 7.oamenii de afaceri trebuie să se comporte asemenea unor agenţi responsabili moral faţă de societate. Five propositions for social responsibility.98(1). Business Horizons. pp. Ethical Issues in Business.B. Englewood Cliffs. (1953). (1991). 18. Conform acestei teorii. societatea are drepturi sociale implicite: în schimbul dreptului de a exploata resurse în procesele productive. (ii) organizaţiile de afaceri sunt responsabile pentru ceea ce oferă mediului în care sunt implicate. (iii) managerii sunt “agenţi morali” care sunt obligaţi să exercite în mod responsabil prerogativele lor decizionale. Corporate Social Performance Revisited. A. un număr tot mai mare de persoane cu profunde cunoştinţe academice au susţinut ideea că firmele nu mai pot fi considerate pur ca instituţii private ci ca instituţii sociale.C. De-a lungul timpului. Constructing a social contract for business.. and Verjane P. iar comportamentul şi metodele lor de operare trebuie să coincidă cu obiectivele majore ale societăţii. pp. pp. Harper & Row Davis K (1975). În general. Philips H. 4. 153 – 165 4 Epstein E. vol. pp. 361 – 383 5 Wood D. 19 – 24 Donaldson T. care consideră responsabilitatea socială drept o obligaţie contractuală pe care firmele o au faţă de societate.R. An integrating framework for research in business and society: a step toward the exclusive paradigm?. organizaţiile adoptă politici de responsabilitate socială după ce îşi satisfac nevoile aflate pe primele trei nivele: nevoile de supravieţuire (sau de raţionalitate a activităţii economice) – obţinerea profitului şi a dividendelor (nivelul 1 2 3 Bowen H. vol.505 8 Balabanis G.dezirabile şi acceptate în termeni de obiective şi valori ale societăţii”1. 559. (1979). Un alt punct de vedere aparţine lui T.4. New York. The corporate social policy process and the process of corporate governance. 25. Social Responsibilities of the Businessman. (1983). Ca efect. (1998). Wood extinde aceste idei. no. la pierderea acestei puteri sociale şi implicit la declinul firmei2. în cele din urmă. El susţine faptul că acest concept al responsabilităţii sociale semnifică următoarele: . iar necroelarea acestei creşteri cu asumarea responsabilităţii socială poate conduce.

setea. (fig. dar şi în interiorul companiei. loc de muncă. Nevoia de autorealizare Nevoi de stimă Piramida nevoilor individuale Nevoi de apartenenţă Nevoi de securitate Nevoi de supravieţuire Nevoia asumării resposabilităţii sociale Piramida nevoilor organizaţionale Nevoi de afiliere Nevoi de securitate Nevoi de supravieţuire Fig. Pe al patrulea nivel este plasată nevoia de asumare a rolului social şi comunitar (echivalentă a nevoii de autorealizare din modelul Maslow). a piramidei nevoilor individuale care include: (i) nevoi fiziologice . În concluzie. importanţă. realizarea propriilor aspirati. .condiţiile de muncă în lanţul furnizorilor. familie. în întregul spectru al acestora (de la angajaţi la comunitate.4).drepturile omului. (v) nevoi care ţin de autorealizare: satisfacţie personală. Armandi B. pp. răspundere. pp. (iv) nevoi care ţin de ego (de stimă) .4 Analogia între piramida nevoilor individuale şi piramida nevoilor organizaţionale Tuzzolino şi Armandi au construit. 279 – 296 3 . 21 – 28 10 Whitehouse L. prietenie. păstrând în centrul atenţiei acţionarii). prin extensie a modelului Maslow.practic sunt aceleaşi ca mai înainte. 63. Termenii cheie prin care se concretizează conceptul diferă de la un sector la altul şi de la companie la companie.3.1). Academy of Management Review. Journal of Buisiness Ethics. recunoaştere. vol. 6. vol. reproducerea. protecţie. no.respect din partea celorlalţi... (iii) nevoi sociale (sau de apartenenţă): acceptarea de către grup. odihna etc. adăpostirea.foamea. pensie etc. (ii) nevoi care ţin de siguranţă şi protecţie . dar pe termen lung. iubire. A need – hierarchy framework for assessing corporate social responsibility. (2006). (1981). no. pornind de la aceste baze teoretice. aceasta însemnând stabilitate. dar o abordare generică a CSR cuprinde următoarele direcţii10: . piramida nevoilor organizaţionale9. 9 Tuzzolino F. atingerea propriilor obiective. 2. nevoile de securitate – obţinerea şi menţinerea avantajelor competitive (nivelul 2) şi nevoile de afiliere – participarea în uniuni comerciale sau patronale ori în grupuri de lobby (nivelul 3). de la furnizori la clienţi şi de la investitori şi creditori la stat. Corporate Social Responsibility: Views from the Frontline. 1. 2. se poate afirma că CSR se referă la considerarea impactului general pe care o companie îl produce asupra societăţii şi la necesitatea de a gestiona responsabil şi în mod specific impactul individual asupra fiecărui grup stakeholderi..

impactul asupra clienţilor al proceselor. drepturile omului sau protecţia mediului). CSR este descrisă ca „totalitatea acţiunilor realizate pentru a promova un anumit interes social. Friedman susţine că “puţine sunt tendinţele care pot dărîma fundaţia societăţii libere precum aceptarea de către corporaţii a responsabilităţii sociale în loc de a face cât mai mulţi bani cu putinţă pentru acţionarii lor” De mai bine trei decenii de cînd Friedman a scris aceste cuvinte. Mai mult. University of California 12 4 . Anumite organizaţii se focalizează asupra unei singure laturi a CSR. . Tsoutsoura M (2004).ideea conform căreia afacerile au obligaţia de a servi atât societatea cât şi interesele financiare ale acţionarilor. cultura organizaţională. Cel mai de seamă este economistul neoliberal Milton Friedman. 11 Friedman M. singurele legitime.a rămas una foarte discutată. Corporate Social Responsibility and Financial Performance.impactul de mediu al proceselor. Responsabilitatea Socială a Companilor (CSR – Corporate Social Responsibility) este defintă în variate modalităţi şi de către instituţii politice: “CSR reprezintă angajamentul continuu pentru un comportament etic şi participare la dezvoltarea economică prin îmbunătăţirea calităţii vieţii angajaţilor şi a familiilor acestora. ale căror eforturi au fost cele care au determinat. dar şi a comunităţii locale şi a societăţii în ansamblul ei” (World Business Council for Sustainable Development). afectează eficienţa firmei şi lezează drepturile proprietarilor. în managementul mediului şi în relaţiile cu toate grupurile de interesaţi” (Comisia Europeană. Astfel. În concordanţă cu Business for Social Responsibility. operaţiunilor. op. obiective de afaceri. cererile stakeholder-ilor şi tradiţia adoptării de către organizaţie a practicilor de responsabilitate socială. cum ar fi: dimensiunea organizaţiei. fiind necesar angajamentul spre respectarea lor atât al managementului. care considera că singura responsabilitate a unei organizaţii de afaceri este de maximiza profitul pentru a respecta drepturile proprietarilor săi. este esenţial ca principiile de responsabilitate socială să devină parte a valorilor corporative şi a planificărilor strategice. cât şi al angajaţilor. managerul unei companii care utilizează resursele acesteia pentru scopuri sociale.impactul asupra comunităţii locale al proceselor. comunităţile. . existenţa firmei. mediul şi valorile morale”. iar organizaţia este percepută pur ca o entitate incapabilă de decizii bazate pe valori11. Aceste diferenţe sunt determinate de o serie de factori. Un aspect important al definiţiilor posibile este acela că CSR nu trebuie prevăzută prin acte normative. “CSR este un concept prin care companiile integrează. non – profit. operaţiunilor. capacităţile de producţie. 2001). know-how-ul financiar şi comercial. produselor şi serviciilor. sociale şi de protecţia mediului în toate operaţiunile lor productive sau comerciale sau în relaţiile cu grupurile de interesaţi” (The European Commission. pe bază voluntară. “A acţiona cu responsabilitate socială înseamnă nu numai a îndeplini prevederile legale. 2002). este foarte important ca strategia de responsabilitate socială să fie convergentă cu obiectivele specifice ale companiei şi cu nucleul său de competenţe – forţa de muncă. cit.. . produselor şi serviciilor. responsabilitatea socială a unei organizaţii este defintă ca reprezentând „atingerea obiectivelor comerciale şi financiare prin modalităţi care respectă oamenii. pe când altele îşi definesc obiective de CSR multi-dimensionale. Project of Haas Scool of Business. Fiecare organizaţie diferă în ceea ce priveşte modul în care implementează CSR. în mod esenţial. produselor şi serviciilor. care să cuprindă toate aspectele activităţilor lor. Managerii recunosc însă că extinderea şi aplicarea responsabilitatea socială este o decizie strategică. Din punctul de vedere a lui Friedman. Berkley. sistemele informaţionale şi tehnologiile12. dincolo de interesul direct al organizaţiei şi dincolo de ceea ce este cerut prin lege”13. ci a merge dincolo de acestea prin investiţii voluntare în capitalul uman. aceea care este percepută ca fiind cea mai importantă sau în care organizaţia are cel mai mare impact sau cea mai mare expunere/vulnerabilitate (spre exemplu..responsabilitatea investiţiilor. problema responsabilităţii sociale a organizaţiilor . Toate aceste abordări pro-CSR au avut şi oponenţi. Pentru o implementare de succes. specificul industriei sau sectorului în care operează organizaţia. operaţiunilor.

Cu referire la filantropie acest termen este definit ca fiind o contribuţie în bani sau produse destinată unei cauze caritabile. . sponsorizarea si responsabilitatea socială organizaţională reprezintă forme prin care firmele pot interacţiona cu comunitatea în care activează. nr. . În esenţă. Conceptul de cetăţenie corporatistă şi cel al responsabilităţii sociale au un caracter complex şi sunt folosite împreună. pp. 21. planet. Donaţiile. din ce în ce mai mulţi oameni vor fi capabili să cumpere produsele pe care compania le oferă. este importantă şi contribuţia la îmbunătăţirea situaţiei comunităţii locale şi a mediului. filantropie şi cetăţenie corporativă Termenul “responsabilitate socială a organizaţiilor” se referă. încrederea reciprocă şi înţelegerea cresc. Asumarea responsabilităţii sociale poate contribui la îmbunătăţirea statutului unei companii. unele proiecte sunt realizate astfel încât grupuri de angajaţi să lucreze împreună în anumite domenii. dezvoltând astfel spiritul de echipă.profit. generând valoare atât pentru acţionari cât şi pentru societate în ansamblul ei. Strategic Management Journal. . iar cetăţenia corporativă se referă la calitatea tuturor interacţiunilor dintre companie şi societate. Cetăţenia corporativă este. şi aceşti noi clienţi vor fi atraşi de companiile care contribuie la bunăstarea societăţii.Definiţiile acestui termen nu pot fi limitative şi nici nu este posibil a fi încadrate între anumite graniţe precise. implicarea în proiecte CSR creează un sentiment pozitiv puternic în rândul angajaţilor. o cauză sau o organizaţie nonprofit. legal si filantropic la locul de munca.2 Responsabilitate socială. Spiritul de intrajutorare care stă la baza filantropiei este înlocuit cu o relatie de reciprocitate. la comportamentul etic. strategia de afaceri care înglobează valorile companiilor şi alegerile pe care executivul. 2. (2000). Filantropia organizaţională sau corporativă presupune utilizarea voluntară a resurselor companiei pentru a produce valoare socială. manageri si angajaţii le adoptă zilnic pe masură ce se implică in societate. şi înglobează filantropia. persoane.îmbunătăţirea relaţiilor cu autorităţile locale. 13 McWilliams A. fără ca cel care a făcut contribuţia să se aştepte în schimb la servicii. vol. 5. Siegel D. . conlucrând cu autorităţile locale se acţionează pozitiv asupra relaţiilor viitoare ale companiei cu aceste autorităţi.ajută la identificarea angajaţilor cu compania.3. pe lângă a fi responsabil de realizarea profitului şi de a avea grijă de angajaţi sau clienţi. contribuţiile sub formă de produse şi servicii (donaţii în produse şi servicii pro bono).motive etice: modelul celor 3P. iar acest lucru este benefic atunci când companiile au nevoie de cooperarea autorităţilor locale pentru implementarea planurilor lor. care aduce beneficii ambelor părţi. 603 – 609 5 . Majoritatea companiilor care au în prezent o strategie de responsabilitate socială bine definită au început cu donaţii sau sponsorizări făcute ad-hoc. potrivit argumentelor din paragrafele anterioare. filantropia corporativă se referă la distribuirea unor resurse pentru anumite cauze. Cele mai importante motive pentru ca o companie să se implice în proiecte de responsabilitate socială sunt în general următoarele: . Ea include contribuţiile financiare (donaţii în bani). pe piaţă sau în comunitate.. astfel încât acestea să fie de folos ambelor părţi.crearea unei imagini pozitive: implicarea în proiectele de responsabilitate socială va aduce o imagine favorabilă companiei participante. Diferenţa dintre responsabilitatea socială a unei companii şi filantropie este că prima presupune dezvoltarea unei strategii de implicare în comunitate şi un parteneriat din care compania are la rândul său de câştigat. la produse sau chiar la recunoaşterea contribuţiei. iar responsabilitatea socială se referă la standarde şi practici în operaţiuni. deci. voluntariatul şi alte tranzacţii care promovează un subiect. Corporate social responsility and financial performance: correlation or misspecification?.stabilizarea comunităţilor care duce la creştere economică.

livrarea sigură.5 Pozitionarea responsabilităţii sociale. aşteptările din comunitate. recrutarea şi menţinerea angajaţilor. asigurarea siguranţei angajaţilor. ecosistemul. legale. care rezidă din contactul permanent al organizaţiei cu mediul economic. dezvoltare economică. dezvoltarea tinerilor. Orice companie ar trebui să le aplice într-o manieră specifică nevoilor proprii: (i) minimizarea aspectele negative: a munci pentru a minimiza consecinţele negative ale activităţilor şi deciziilor asupra grupurilor de stakeholderi incluzând clienţii. realizarea de produse cu valori sociale importante etc. produse de calitate ridicată etc.B. plătirea de salarii concordante. tratarea angajaţilor în mod responsabil. (ii) maximizarea beneficiilor: contribuţia la bunăstarea socială şi economică prin investirea resurselor în activităţi de care beneficiază atât deţinătorii de interese cât şi ceilalţi colaboratori .participarea voluntară la rezolvarea problemelor sociale (precum educaţie. acţionarii şi furnizorii prin: operarea etică.3. angajaţii. etice şi voluntare. reputaţia şi imaginea. Responsabilitatea voluntară Responsabilitatea etică Responsabilitatea legală 6 .3 Categorii de responsabilităţi sociale ale unei organizaţii Responsabilitatea socială a unei firme cumulează patru categorii de obligaţii cu caracteristici bine precizate. sănătate. Cetăţenia corporativă Responsabilitate socială a corporatiilor Filantropie corporativă Fig. a forţei de muncă).2. cu comunitatea şi viaţa socială a acesteia: responsabilităţi economice. filantropiei şi cetăţeniei corporative Sunt identificate trei principii importante care definesc esenţa cetăţeniei corporative. pe când cele externe se referă la consumatori şi clienţii. legi şi presiuni politice. Caroll (fig.5). 2. asigurarea angajărilor stabile. Motivaţiile interne incud: tradiţia si valorile morale. sprijinirea drepturilor omului. 2. comunitatea. Există o serie de motivaţii interne şi externe pentru practicarea cetăţeniei corporative. prevenirea poluării mediului.Cetăţenia corporativă în secolul 21 constitue o tranziţie de la un model care cuprindea activităţii necorelate între ele la un model conţinând standarde globale referitoare la promovarea activităţilor filantropice şi bazate pe voluntariat. (iii) responsabilitate faţă de colaboratorii cheie: construirea de legături de încredere care implică transparenţa şi deschiderea. operarea după un cod de conduită. strategia de afaceri. Acestea formează modelul propus de A. crearea de mecanisme pentru luarea în considerarea a opiniei stakeholder-ilor. implementarea unei conduite adecvate cu furnizorii. sprijinirea eforturilor pentru a stopa corupţia.

ajutorul mutual. Aceste angajamente reprezintă nivelul superior al responsabilităţii sociale. Răspunderea socială include adoptarea unei poziţii de sprijin pentru problemele publice. sănătăţii. utilizând un tratament egal. 2. iar acţionarilor dividende sporite. ea este obligată să splătească societăţii pentru dreptul acordat de a realiza profit.. Responsabilitatea socială văzută ca reacţie socială reprezintă opinia potrivit căreia comportamentul organizaţiilor de afaceri trebuie să treacă dincolo de urmărirea realizării legale a profitului.Friedman „există doar o singură responsabilitate socială a managerului . cit.6 Categoriile de responsabilitate a unei organizaţii. să-şi plătească taxele şi impozitele faţă de stat. imparţial şi să respecte drepturile individului. 14 Friedman M.Responsabilitatea economică Fig. anticiparea nevoilor viitoare ale societăţii şi acţiuni pentru satisfacerea lor. izvorâte din dorinţa de a rezolva anumite probleme sociale prin contribuţii care nu reprezintă obligaţii economice sau legale. Bucureşti. Maximizând profitul. comportamentul firmei fiind orientat spre respectul cuvenit societăţii şi legislaţiei care o protejează. care pot fi încadrate în trei categorii generale: obligaţie socială. caritabile. Responsabilităţile etice presupun obligativitatea managerilor şi a celorlalţi membri ai organizaţiei de a se comporta corect respectând normele morale. Pentru că societatea susţine afacerea permiţându-i să existe. Responsabilitatea socială văzuă ca răspundere socială susţine comportamentul social responsabil anticipativ şi preventiv şi nu reactiv. legi şi au ca scop creşterea bunăstării comunităţii. fără a avea ca obiectiv obţinerea profitului. chiar dacă obiectivele şi scopurile organizaţiei nu impun explicit aceste lucruri.. reacţie socială şi răspundere socială. 7 . respectul pentru proprietate. izvorâte din respectarea celor mai elementare noţiuni de etică trebuie să conţină: respectarea angajamentelor făcute. La nivel minim. nediferenţiat. obiectivul lor încadrându-se în sfera producerii de bunuri şi servicii pe care individul şi comunitatea le solicită. Firma trebuie să iniţieze acţiuni doar în limitele legilor. iar la nivel maxim organizaţia trebuie să reacţioneze şi să contribuie la rezolvarea problemelor societăţii. organizaţia trebuie să răspundă pentru efectele ecologice. acţiuni în favoarea grupurilor defavorizate. va contribui substanţial la susţinerea culturii. Responsabilitatea socială poate avea mai multe semnificaţii. angajaţilor le pot fi oferite stabilitate şi salarii mai bune.să folosească resursele şi energia în activităţi destinate creşterii profitului atât de mult cât îi permite regulile şi să se angajeze în competiţia deschisă şi liberă fără înşelăciune şi fraudă”14. Un cumul de elemente morale. deoarece ele nu sunt impuse firmei prin norme. Responsabilităţile voluntare presupun angajamentul managerului şi a firmei în acţiuni pur voluntare. Responsabilitatea economică şi responsabilitatea legală sunt obligatorii. organismele fiscali şi consiliile locale. respectul pentru persoană. Responsabilităţile legale derivă din faptul că obiectivele şi acţiunile firmei trebuie aliniate cadrului legal. op. De asemenea. Paideia Responsabilitatea economică a fost formulată de M. Modelul Caroll Sursa: Crăciun D. nonviolenţa. ambientale şi sociale implicate de acţiunile lor. Etica afacerilor. să respecte condiţiile contractuale legate de calitatea produselor şi serviciilor sau cele privind achiziţiile. Responsabilitatea socială văzută ca obligaţie socială reprezintă opinia potrivit căreia o firmă se comportă responsabil din punct de vedere social atunci când urmăreşte realizarea profitului în limitele constrângerilor legale impuse de societate. să îşi promoveze corect produsele.. în această categorie incluzându-se activităţi filantropice. (2005). Morar V. ordinii publice. prin taxele şi impozitele plătite corect şi la timp. Managerul trebuie să fie corect. Macoviciuc V. chiar dacă acestea nu se regăsesc precizate în legi şi nu servesc direct intereselor economice ale firmei. chiar dacă acestea nu îi pot fi atribuite direct. firma. în timp ce celelalte tipuri de responsabilitate rămân la latitutudinea fiecărei organizaţii.Firmele au un rol esenţial în viaţa economică şi influenţează societatea. cinstit.