You are on page 1of 3

1. Metodele psihologiei. Clasificarea şi caracterizarea metodelor psihologiei.

Metoda este definită atât ca o cale (methodos, în limba greacă înseamnă cale) pe care o urmează cercetătorul în demersurile sale cât şi ca un instrument utilizat în toate etapele cunoaşterii.. Cele mai importante probleme ale metodei, în general, sunt: definirea ei, identificarea criteriilor de clasificare şi clasificarea metodelor, stabilirea diferenţelor specifice dintre metode, stabilirea relaţiilor dintre metodă şi metodologie în dinamica demersului cunoaşterii. Metoda este definită drept „calea, itinerariul, structura de ordine sau programul după care se reglează acţiunile practice şi intelectuale în vedera atingerii unui scop” (Zlate) Clasif si caraterizare -caracterul lor: obiective şi subiective; - specificul realităţilor investigate:
calitative şi cantitative; - natura relaţiei cercetător-subiect: directe şi indirecte; -scopul lor: metode de recoltare a informaţiilor, metode de prelucrare şi interpretare a acestora, metode de investigaţie intensivă şi extensivă, metode de diagnoză şi prognoză, metode de cercetare şi metode alicative (psihoeducationale, psihoterapeutice); - caracterul ştiinţific: metode intuitive, empirice şi metode ştiinţifice.

Metode : 1. Observatia : urmărirea intenţionată şi înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale individului. Conţinuturile observaţiei sunt reprezentate de simptomatica stabilă, adică trăsăturile bio-constituţionale ale individului ca şi trăsăturile fizionomice. Formele observaţiei pot fi clasificate după următoarele criterii: -orientarea actului observaţional: observaţia şi autoobservaţia; -prezenţa sau absenţa intenţiei de a observa: observaţia ocazională, observaţia sistematică; -prezenţa sau absenţa observatorului: observaţia directă, observaţia indirectă sau mediată, cu observator uitat, ignorat, cu observator ascuns; -implicarea sau nonimplicarea observatorului: observaţia pasivă, observaţia participativă; -durata observării: continuă sau discontinuă; -obiectivele urmărite: integrală sau selectivă. Calitatea observaţiei : capacitea de a-şi concentra atenţia, de a sesiza esenţialul, de gradul său de sugestibilitate precum şi de anumite caracteristici ale percepţiei umane: selectivitatea ei, categorizarea spontană şi structurantă a câmpului de observaţie. Condiţiile unei bune observaţii sunt: -stabilirea clară, precisă a scopului, a obiectivului urmărit; -selectarea formelor celor mai potrivite care vor fi utilizate, a condiţiilor şi mijloacelor necesare; -elaborarea unui plan riguros de observaţie; -consemnarea imediată a celor observate într-un protocol de observaţie; -efectuarea unui număr optim de observaţii; -utilizarea grilelor de observaţie. Combaterea obstacolelor apărutein cale obs : avantaj - permite surprinderea manifestărilor spontane comportamentale ale individului; dezavantaj - observatorul trebuie să aştepte intrarea în funcţiune a fenomenului studiat; 2. Experimentul : Greenwood, (1945) experimentul constă în verificarea ipotezelor cauzale prin integrarea unor situaţii contrastante, controlabile. Variabilele dependente sunt cele care fac obiectul observaţiei, cele cărora cercetătorul le va studia variaţia în cursul experimentului. Variabilele independente nu depind de nici o altă variabilă, ele fiind legate de decizia experimentatorului, care în mod deliberat le-a introdus în experiment. Cele mai răspândite tipuri de experimente sunt: - Experimentul de laborator - Experimentul natural - Experimentul psiho-pedagogic

chiar şi de particularităţile momentului când se face. familiar de existenţă şi activitate a individului. -convorbirea semistandardizată sau semidirijată cu adresarea unor întrebări suplimentare. Orice produs realizat de copil sau elev poate deveni obiect de investigaţie psihologică. anume creată în camere special amenajate. Există interviuri individuale şi de grup. redactarea raportului final de anchetă. consemnarea situaţiei existente la un anumit moment dat. despre relaţiile prezente între ele ca şi despre semnificaţia lor în vederea cunoaşterii istoriei personale a fiecărui individ.incorectitudinea. spontană. structurată. formularea ipotezei. indiferent de particularităţile lor individuale. redactarea definitivă a chestionarului. dotare cu aparatură de laborator. Formele convorbirii sunt: convorbirea standardizată. -tipul întrebărilor: cu răspunsuri dihotomice. de cele psihoindividuale ale subiectului. 5. asociată. Variantele mai noi ale metodei biografice-cunoscute sub denumirea de cauzometrie şi cauzogramă . Experimentul natural presupune aplicarea probei sau a sarcinii declanşatoare într-un cadru obişnuit.îşi propun tocmai surprinderea relaţiilor dintre aceste tipuri de evenimente.Experimentul de laborator presupune scoaterea subiectului din atmosfera lui obişnuită de viaţă şi activitate şi introducerea într-o ambianţă artificială. Ancheta pe bază de interviu presupune raporturi verbale între participanţii aflaţi faţă în faţă. Metoda biografica : Această metodă vizează strângerea cât mai multor informaţii despre principalele evenimente parcurse de individ în existenţa sa. stilul realizarii. Metoda convorbirii : Convorbirea este un dialog angajat între cercetător şi subiectul investigat care presupune: relaţia directă de tipul "faţă în faţă". (centrate pe persoană) şi focalizate (centrate pe tema investigată). determinarea populaţiei. Experimentul psiho-pedagogic poate fi de două feluri: -constatativ: urmăreşte fotografierea.pretestul. -formativ: ţinteşte introducerea în grupul cercetat a unor factori de progres. fiecare participant păstrându-şi locul de emiţător sau receptor (prin acesta se deosebeşte de convorbire). bazată pe formularea aceloraşi întrebări. condiţii şi programe de desfăşurare a experiemenţelor bine determinate. alegerea tehnicilor şi redactarea chestionarului. deseori obligatorii.. cu răspunsuri în evantai-mai multe răspunsuri din care subiectul alege una. Printre acestea mai semnificative sunt: corectitudinea . 3. -convorbirea liberă. închise (da-nu). Metoda analizei produselor activitatii : Este una dintre cele mai folosite metode în psihologia copilului şi psihologia şcolară. progresele realiz in invatare. Cercetarorul treb sa stab : conţinutul întrebărilor: factuale sau de identificare care cer date obiective despre subiect . Prin aplicarea acestei metode obţinem date cu privire la: capacităţile psihice de care dispun copiii. . în aceeaşi formă şi ordine tuturor subiecţilor. Ancheta pe bază de chestionar: . clinice. alegerea metodelor de administrare a chestionarului. dirijată. documentarea. schimbare constatată prin compararea situaţiei iniţiale cu cea finală. Ancheta psihologica : presupune recoltarea sistematică a unor informaţii despre viaţa psihică a unui individ sau a unui grup social. defalcarea (depuierea) rezultatelor. 4. 6. analiza rezultatelor obţinute în raport cu obiectivele formulate. două . nivelul dotarii. cu răspunsuri libere.stabilirea obiectului anchetei. eşantionarea. în vederea schimbării comportamentului. în funcţie de particularităţile situaţiei în care se desfăşoară.

-după scopul urmărit: teste de performanţă. Testele proiective . Testele psihologice se clasifică după mai multe criterii: -după modul de aplicare: individuale. ordinale. abaterea – simpla. se standardizează: conţinutul probei. cu interval sau hiperordinale. testul Rorschach sau petele de cernala si TAT – testul perceptive tematic(imagini.nonexpresivitatea produselor realizate. De regulă. 2. analiza si prezentare a datelor : sunt fol metodele statisticmatematice si met de prezentare grafica. 7. -standardizarea: să creeze aceleaşi condiţii pentru toţi subiecţii supuşi testării. conceptiile sub. 9. -fidelitatea: să permită obţinerea unor performanţe relativ asemănătoare la o nouă aplicare. medie si medie patratica). Pt a fi reproduce. Testul psihologic : -validitatea: să măsoare exact ceea ce îşi propune. modul). Calcularea marimii medii (media aritmetica. teste de comportament. teste de personalitate. procent. Consta in creearea unor scheme logice ale organizarii si desfasurarii dif functii psihice si in transferarea loor pe masinile electronice de calcul. -după durata lor: cu timp strict determinat. Amintim : 1. coeficient de corelatie. cu timp la alegerea subiectului. Calcularea gradului de variatie a distributiei (amplitutidea. etc.originalitatea . aspiratiile. 4. quartilele. Metodele psihometrice : măsurarea capacităţilor psihice ale individului în vederea stabilirii nivelului lor de dezvoltare. semnif dif dintre 2 medii. 8. cre vizeaza interesele. colective.simplitatea.banalitatea. neverbale. 3. modul de conduită a cercetătorului faţă de subiect. convingerile . -după conţinutul măsurat. Testele de completare sau de descriptie : presup formularea unor inceputuri de fraza. -etalonarea: stabilirea unui etalon. mediana. -după materialul folosit: verbale. Metode de organizare. Calc semnif unei frecv.povestioara din 300 de cuv). a unei unităţi de măsură pentru rezultatele obţinute în vederea cunoaşterii valoarii lor. Metoda modelarii si stimularii : a aparut ca urmare a dezv ciberneticii si inteligentei artificiale. timpul de aplicare al probei. expresivitatea . Fol scarilor nominale. complexitatea . .