UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

2. urbane. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. peste care s-au grefat elementele orientale.grădina cu pomi fructiferi. trandafiri. ca urmare a cruciadelor. zambile. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. formă pătrată. . chiparoşi.2. mimoze).XIV d. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. busuioc. . tisă. Grădinile vilelor mai mici. Villa Mecena. horticultura a făcut progrese. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. platani. Totuşi.2. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. a înregistrat un regres. smochini.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase.. Exemple: Villa lui Cicero. buxus. De asemenea erau cultiva i trandafiri. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. Erau prezente pergolele şi coloanele. Villa Sallustius. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. crini. lauri. de regulă. specii floristice.H. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. 2. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. nordul Africii şi Asia Mică.V.arbuştii şi plantele ornamentale. la interior cu bazine străjuite de statui. lotus sau diverse flori. pini.2. cu coloane de piatră colorată şi marmură. fiind înconjurate de un zid de marmură. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. tei. Villa Lucullus. duzi.1. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite.) 2. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. rozmarinul şi mirtul. Acestea aveau. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. Schema modelului grădinii medievale. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). 2. . în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. vasele şi statuile. plante medicinale şi aromatice. fie o fântână cu un joc de apă. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. Constantinopol. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . ce cuprindea Europa Sud-estică. în Evul Mediu. În capitala imperiului. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Erau prezente şi pu uri rotunde.

monotonă. pini. fiind plane şi înconjurate de ziduri. citricele. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Apa era folosită fie în bazine şi canale. Speciile folosite: chiparoşi. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. de formă regulată iar cele mai mari.2. prin întretăierea a două canale cu apă. 2..d. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. compartimentare realizată. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. galerii acoperite de plante că ărătoare. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. acolo unde spa iul permitea. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). acestea fiind interzise în religia mahomedană. pere ii de fundal.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. caracterizată de prezen a careurilor egale. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. pavilioane pentru petreceri. . şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. buxusul. al VII-lea d.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Grădinile fie erau interioare. Compozi ia era geometrică. din timpul domina iei arabe. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă.grădina de flori. bazine. apoi au căpătat un specific propriu. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. eucalipt. magnolii. Arta topiară era folosită în exces.2.4. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. mirtul. Locuin ele mici aveau o singură grădină. cu func ie exclusiv ornamentală.H. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. Nu existau sculpturi. înconjurate de ziduri. mărginite de rânduri de plante tunse. leandri. fie aveau straturi de formă pătrată. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale.H. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. o suită de grădini. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. fie erau situate în afara palatelor. menajerie. palmieri.grădina de legume şi plante medicinale. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. XIII-XIV. fie sub formă de fântâni arteziene. magnoliile.). situate în cur ile clădirilor. adesea aranjate liber. Speciile folosite erau: chiparoşii. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. 2. . predominant persană.

pe vârful unei coline sau în pădure. ziduri. terase. iar apele.) şi cuprindeau mun i. cu caracteristici proprii.3. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice.2. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură.H. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. budismul. chioşcuri.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. ape. şi reflectă puternicul cult al naturii. cascade naturale) sau în bazine artificiale. plante şi animale.H. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. piersicii ornamentali – Paradisul. Filozofiile religioase din China. suprafe ele foarte întinse. sec. bambuşii – prietenia necondi ionată. al XVII-lea d. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. Relieful era foarte variat. au fost create parcuri naturale. cheiuri. fiind create mai ales în sec. situat pe malul unui lac. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. galerii. cascade. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. de veselie. servind ca loc pentru plimbare. por i. având caracter natural. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. ce erau descoperite brusc la un moment dat. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. pinii – fermitatea şi for a caracterului.3. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte.. (dinastia Tang). a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. Terasele erau trasate liber. pentru dobândirea perfec iunii morale. lacurile şi râurile. odihnă. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. grote. arterele pământului. fiind natural. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. indiferent de perioada istorică. modificat sau aparent natural. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. neregulat. cu aspect natural. firesc. de basm. în strânsă legătură cu religia. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. este mărimea acestora. Elementele primordiale erau mun ii. bazine. . lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. în armonie cu peisajele naturale. VIII-IX d. în care vegeta ia era dispusă natural. fiind excluse liniile drepte. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China.H. o dată cu dezvoltarea noii religii. stânci. de groază. poduri şi pode e. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. IV-V d. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. II-I î. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul.H. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. Picturile.

Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. erau prezente pretutindeni. Persia. grădină aridă. nisip. sau de pe verandă. Astfel în Japonia. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. coline. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. cu aspect cât mai natural (pasul japonez).toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. pietriş. fiind o componentă a acesteia.). por i. . peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. cu simboluri filozofice caracteristice. fiind ulterior personalizată. azalee. muşchi. Spa iile verzi. pasul japonez. stâncile.H. sec. mai mari sau mai mici. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India.3. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i.H. bambus. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara .decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. fiind folosite toate elementele din natură. lanterne din piatră. grădină de muşchi. În sec. podurile. 2. . un râu sau pârâu. şi în Kyoto. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. Grădinile imperiale. Islam).vegeta ia este perfect integrată peisajului. din dorin a de a aduce natura în locuin e. lac cu insule. ferigi. arbori şi arbuşti. pârâu cu cascadă. stânci col uroase. pavilioane pentru ceai. al VIII-lea d. . plus diferite lampadare. destinate contemplării din interiorul clădirii.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. arborele de ceai. în decursul timpului. ienuperi. pietre rotunjite. Principiile amenajării grădinilor japoneze: .Deşi. miniaturală: cursul de apă. camelii. diverse plante cu sau fără flori. orientat pe direc ia N-S. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. sau din Europa medievală şi renascentistă. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. fântâni şi foarte multă vegeta ie. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. devenind o artă na ională. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V.capitala ării. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. al VIII-lea d. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. cu balustrade ornamentate.

Specii folosite erau: pini. ştiin ă. .în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene.4. vase ornamentale. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. literatură. Din sec. arborele de ceai.nu erau folosite alei. glicina. bazine neregulate. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: .prezen a sculpturilor. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. tisă. . ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini.erau folosite zidurile masive de sprijin. . ca influen ă occidentală. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat.1.. XV-XVI d.Grădina palatului Farnese din Caprarola.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural.apa era folosită sub formă naturală. . . garduri vii şi borduri tunse. ci pietre late. .sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei.Villa Medici în Roma (2 terase). al XVII-lea d. lespezi sub forma pasului japonez. magnolia. . Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. 2.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). buxus. . fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. stejari meridionali. Această orientare a apărut la început în Italia.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini.utilizarea vegeta iei tunse. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. camelii. din toate domeniile: artă.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare.simetria fa ă de o axă a compozi iei.H. 2. . de unde a iradiat apoi în restul Europei. lauri şi portocali.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). în special pentru grădinile vilelor suburbane. pe terase succesive. parapete ornamentale. ienuperi. . cireşii. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. .folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. ziduri înverzite. precum: . arhitectură. . cascadelor.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. bambus.H. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. arbuşti modela i în volume geometrice. .4. chiparoşi. . . azalee.apa aduce mişcare. încep să apară primele grădini publice. mirt. lămâi. cascade. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. .) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. .organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. a canalelor.

ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. Au apărut grotele artificiale. S-au mărit dimensiunile grădinilor. dar dispare schematismul rigid. Saint-German. cu numeroase statui. traseele rectilinii. Principiile esen iale s-au men inut. . a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. Au fost realizate decoruri bogate. .. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d.grădina Luxembourg din Paris. Astfel. în arhitectură. Fontainbleau. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar.În secolul al XVII–lea d. rezultând spa ii mult lărgite. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană.H. fiind îmbinate cu linii ample. În perioada Barocului. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec.2.grădinile de la castelele Tuilleries.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase).grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. fântâni.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma.4.arhitect peisagist Delorne. curbe. . vase. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară.H. . În unele situa ii canalele s-au păstrat. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. . la care grădinile erau în incintă. În prima jumătate a sec.arhitect peisagist Du Cerceau. pictor şi arhitect) favorit al . îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). Exemple:.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. apare stilul baroc. bazine. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. tinzându-se către transformarea în parcuri. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. roci şi apă în mişcare). Abia după jumătatea sec. sub aspectul echilibrului şi simetriei. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. Terenul era modelat în terase mari.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux .grădina Garzoni – Collodi. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. al XVII-lea. al XVI–lea.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . la castelele Amboise. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. al XVII-lea crea iile importante au fost: . cu partere decorate cu flori. Existau canale şi lacuri imense. 2.grădinile Gamberaia – Floren a. . Exemple din sec al XVI-lea: . . devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian.

constituind totodată şi perspectiva principală. rocării.sunt folosite. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. SaintCloud. dominantă. . Dar.„regelui Soare”. . fiind situat pe terenul dominant. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. . . rampe.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate.terenul este modelat în terase largi. pe spa ii foarte largi.4. racordate cu ziduri de sprijin. .toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. al XVIII-lea. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. . cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. treiaje. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. . sub influen a literaturii.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. mari partere şi întinse oglinzi de apă. . ca şi în restul Europei. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . vase în stil baroc. cu principii compozi ionale proprii.Ludovic al XIV-lea. . cuburi). compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. bazine şi canale.compozi ia era tratată arhitectural. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. piramide. La început s-a renun at la tunderea arborilor. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. .simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. 2. Ulterior. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. conuri. Dispar parterele. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. statui sau vase. bazine cu grupuri sculpturale. scări. alături de diferite fântâni.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate.palatul constituie capul compozi iei.aleile sunt rectilinii. mai ales pe axa principală. Sceaux. . Fontainbleau. bazine. Versailles.sunt prezente. Chantilly. Saint Germain-en Laye. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. închise între ziduri. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. în Anglia începând cu sec. . dispuse în re ea geometrică riguros trasată. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. în Anglia dominau grădinile medievale. se păstrează axa .sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale.3. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. borduri sau broderii de buxus tuns.

4.Nymphenburg (München) – model francez. . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular.Parcul Chatsworth – stil clasic. .Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. reziden ial şi a intrat în cel urban. iar fra ii Bühler au amenajat parcul .Grădinile Greenwich – model francez. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. În secolul al XIX-lea. James Parc. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).Rusia: . . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. enun ate de Repton.Germania: . Toate crea iile din această perioadă (sec.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. fiind sus inătorul noului curent numit . Hyde Park. La periferie erau: Regent’s Park. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. .Tête d’or’’ (Lyon). . .model francez. Green Park..Austria: . apoi francez.4. Victoria Park şi Battersea Park.Kent (pictor şi arhitect) .centrală dominantă. .parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.grădinile de la Whitehall – model italian.Charlottenburg (Berlin) . . În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi.Saint-James Park .Hampton Court – model italian. .gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. .model francez. formând un lan verde de peste 4 Km. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. . . „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). dar se introduc poteci şerpuitoare. La sfârşitul secolului al XIX-lea. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.grădinile Kensington şi parcul Stowe. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber..Anglia: . fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). .parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. Malmaison. realizate sub influen a romantismului. Ermenonville. . . amenajate în stil peisager: St.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. 2. Realizări importante: . sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.

Parcul Sokolniki – 463 ha. Petersburg – 600 ha. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. .Villa Carraresi (Roma).grădinile La Cranja (lângă Segovia) .parcul Nympheuburg (München). respectiv după principiile grădinilor engleze. . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager.U. arskoe Selo = vechea denumire). cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. plopul alb.Spania: .Philadelphia – Fairmount Park.360 ha.. Prospect Park (peisagist Olmsted). pomicole. mesteacănul.5. narcisele. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte.model francez. .parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) .sec. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . bradul. . . lângă St.sec. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia.Boston – Park System. . .Chicago – South Park. . 2.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). cimbrul.Villa Melzi (Bellagio).Grădina engleză (München). .Parcul Public Friederichsham (Berlin).Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). lăcrămioare.New York – Central Park . . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.Villa Carlotta (Caddenabio). . Parcul Puşkin (parc englez. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. . În S. Ca exemple pot fi amintite: . garoafe şi iasomie.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). forestiere: bujori. .1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. pe lângă locuin ele boierilor. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . . al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. În Germania.Italia: . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. crini. stejarul.A. Ca exemple pot fi amintite: . . roini a. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. liliacul.Grădina Botanică . nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. . . molidul.model italian.

Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager.Bucureştiul avea cca.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . (Carl Friederich. Alpinetul. . . . se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului)..Pădurile parc Băneasa şi Snagov.parcul de la Gorneşti –Mureş .1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. Parcul Rozelor.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . . .parcul Carol I. .la Sibiu – 1857.Timişoara – Parcul Tiselor. al baronului Bruckental. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). dar care în mare parte erau neorganizate. odată cu dezvoltarea oraşelor. . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. . Hayer.. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).actual Parcul Tineretului.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. Pădurea Verde.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. . chioşcuri pentru orchestre.. stilul brâncovenesc. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. Dacia. . a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. . . dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. lângă castelul familiei Teleky. În alte oraşe: . .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. .sec. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . Hörer). Borza. .în Bucureşti în 1833-1840. .1838 – parc promenadă .parcul de la Bon ida –Cluj.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. fiind numit oraş-grădină. .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş.Grădina Ioanid. 70 ha. lângă castelul familiei Haller.la sfârşitul sec. al familiei Bauffy.Iaşi – Parcul Expozi iei. poduri.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. .1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. al XIX –lea. . . . azi Parcul Romanescu. amenajat tot de Redont – Bd.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. promenada de pe Dealul Copou. .la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). .1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. (fost Libertă ii) realizat de E. . . Parcurile de la Avrig. . al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). 80% din suprafa a sa ocupată de grădini.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.Buzău – Parcul Crângul.parcul de la Albeşti –Braşov. În sec. . Redont. al XVIII-lea .

ClujNapoca. Craiova.s-a înfiin at Parcul Expozi iei.reamenajarea Parcului Herăstrău.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Ploieşti. . Constan a. Balta Albă. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. . . . corespunzătoare multitudinii de sta iuni. . Parcul Tei. Parcul Tineretului. Sibiu. parcuri în Titan. Crângaşi. Gala i. Pantelimon.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: .s-a reamenajat Parcul Libertă ii.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu).s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. . Parcul Libertă ii. Oradea.Parcul Sportiv . Iaşi. Piteşti. Drumul Taberei. Colentina.

Cap.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. e) f. c) f. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. umiditatea şi temperatura aerului. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. f) f. Func ia hidrologică este asigurată. 3. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. de pe terenuri degradate). d) f. la diferite categorii de spa ii verzi. sanitară). ştiin ifică. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. . respectiv: de produc ie. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. 3.lemn din diferite tipuri de pădure. intensitatea radia iei solare).f. recreativ sau sanitar.f. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. această func ie are un caracter puternic diminuat. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . de protec ie a solului. decorativă (estetică. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. antierozională. grădini. sanitară şi estetică.1.flori din culturile floricole. .2. respectiv cu: . . . fiind ob inute diferite categorii de produse: . de impact peisager).fructe din livezi. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. hidrologică.f. hidrologică. antipoluantă (f. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. de protec ie climatică (viteza vântului. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. Profesorul I. . în general de toate tipurile de spa ii verzi. recreativă. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde.

dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. ). Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. De exemplu. Func ia de protec ie a solului. fie la suprafa a solului (litieră). influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. Vegeta ia lemnoasă. astfel. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. . prin microclimatul pe care-l realizează. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. . spa iile verzi prin stratul arborescent. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. fizică şi chimică. Pe lângă aportul de substan e nutritive. prin albedoul specific. prin procesele de evapo-transpira ie. Sub aspectul proceselor pedogenetice. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. asfalt sau beton. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. substratul ce constituie suportul vegeta iei.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . şi a speciilor drajonate. moderează temperaturile excesive. ce constituie o armătură biologică a solului. fie în sol (rădăcini moarte). Acestea. cărămidă. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. prezintă o stabilitate mecanică. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. . a perdelelor de protec ie.ameliorarea umidită ii aerului. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. . pietriş. Prin sistemul de înrădăcinare. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. sau în apropierea acestora. mult sporită. fâşiilor plantate în lungul străzilor. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. etc.micşorarea vitezei vântului.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. trotuare. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. străzi. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. în care procesele de eroziune sunt vizibile. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. prin descompunerea de către microorganisme. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice.

etc. consisten ă. astfel. elagaj şi anotimp. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. . . şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. viteza vântului scade cu 30-60%. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. sub diferite aspecte: . o elul. . datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. atmosfera devine calmă. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. sau cu frunziş sempervirescent.reducerea poluării fizice a atmosferei.lipsite de vegeta ie. ce nu deranjează ochi. marmura. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. În mediul urban. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. iar la 120-200 m în interior. 5m3. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. Perdelele de protec ie. structură pe verticală. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. gresia. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie.3.reducerea poluării chimice a atmosferei. betonul. vârsta arboretului. 3.reducerea poluării fonice. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. a pulberilor fine sau a fumului. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. în special în timpul verii. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. De exemplu. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. în zonele plantate. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului.

reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. prin senza ia de linişte. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. părozitatea acestora. transportul auto.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. în cazul molidului cca. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. respectiv de mărimea frunzelor. planta iile stradale. echien/plurien. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. având un efect nesesizabil. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. acoperită cu gazon. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. 35 t/ha. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. în teren liber. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). întreprinderile industriale. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. În oraşe. industria chimică. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. efect maxim în sezonul de vegeta ie. 30 t/ha. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. . metalurgică. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. cea ă. de prelucrare a produselor minerale. inversiuni termice. perimetrale. planta iile rare dintre construc ii. ionizarea aerului). se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. durata de via ă a frunzelor etc. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. arbori+arbuşti+specii de gazon). căderea frunzelor. umiditate. fără obstacole cu efect antifonic. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. sau diferite activită i curente ale popula iei. aerian. etc. iar a teiului pucios cca. a arterelor principale). cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. de prelucrare a petrolului. radia ie solară. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. ce are lă imea de 200-250m. intersec iilor aglomerate. 68 t de particule solide şi praf. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. necroze. şantierele. De exemplu. pinului silvestru cca. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). 42 t/ha.

de . timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. prin care se înlătură plictiseala. . care poate fi: . sportului.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări.3.. .pregătirea. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. internet). . în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. respectiv concediile. călătorii. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit.activită i pe loc. . Sarcinile de bază ale recreării sunt: . spa iile verzi urbane sau extraurbane. vacan ele. . serviciului. cele mai multe destina ii.timpul liber (dedicat recreării). care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber.4. Fazele activită ii de recreare: . respectiv timpul alocat servirii mesei. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. picnic. la care este supus omul în via a cotidiană. sau efectul automatismelor zilnice. telefonie. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. după bunul lui plac: plimbări. . presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. . presupune bucuria întocmirii programului. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune.timp de existen ă. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. CFR. pensia. . al solicitării fizice.Timpul.Mobilitatea. divertismentului. în sferele culturii. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. Factorii care influen ează recrearea sunt: . intelectuale sau psihice. aeriană sau navală. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. . radio. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. turismului. etc. practicarea diferitelor sporturi.deplasarea. cumpărăturilor pentru hrană. între inerii personale. artei. odihnei prin somn.divertismentul sau amuzamentul.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici.Nivelul de trai. . obiective turistice.destinderea sau relaxarea. televiziune. camping. îmbrăcăminte.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. cules de flori. în general. . având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare.

etc.O. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. apicultura. repausul şi somnul. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. floricolă sau erbacee. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. etc. în spa iile verzi extraurbane.ciuperci sau de fructe de pădure. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. obiective culturale. economice. realizată pentru plăcerea proprie a individului. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. Odihna propriu-zisă. vânătoare. arbustivă. etc. . exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). Turismul are caracter recreativ. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. canotaj. în sta iuni climaterice cu specific. diferite de mediul său.întoarcerea. sau în zilele libere. de conducerea autovehiculului. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. Func ia decorativă (estetică. sau la sfârşitul săptămânii. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. prin care are loc refacerea fizică a organismului. 3. . de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). istorice.5. încât nimic să nu poată fi adăugat. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. alpinism. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. sau diferite activită i precum grădinăritul. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. nevoia de a face mişcare. de diferite excese. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. J. Aceste activită i pot fi active sau pasive. gazon sau oglinzi de apă. Plimbările sunt realizate fie zilnic. decât în dauna operei”. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. presupune comportamente diferite. de regulă la sfârşitul săptămânii.amintirea. În sens larg. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. diseminat sau modificat. pescuit. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. după o perioadă de activitate intensă. indiferent de subiectul în care apare. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. parcurile. . de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă.

puternic erodate sau a grohotişurilor. . cascade. textura coroanei. 3. . admira ie necondi ionată. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. ciripitul păsărelelor. diferind în func ie de fenofază.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. cu efect de parazăpezi). . Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . şi care exercită o atrac ie spontană. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. etc. variază pe parcursul unui an. încântare. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. .încadrarea cursurilor de apă. Astfel.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. bariere împotriva vântului. bazine. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi.6. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. fructe. .întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. . imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. murmurul apei. flori.

viu sau inert. Toate elementele unui spa iu verde (alei. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. pe o concep ie dominantă. care conduc în final la realizarea frumosului. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. intrarea principală. ob inându-se în final unitatea în diversitate. centrul compozi iei reprezentat . No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. Fiecare component. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. planta ii. armonie şi propor ionalitate. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Frumuse ea este realizată prin ordine. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii).Cap. suprafe elor şi formelor planului. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. un monument). generatoare de zgomot sau chiar de poluare). A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. se ine seama de anumite principii şi legi. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. peluze. treaptă. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. sociale şi economice ale unei perioade date. Frumuse ea este un element func ional. într-un întreg. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi.

compus. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. este static şi odată văzut. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. simplu. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. a aceloraşi elemente (specii. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. ordinii. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. bănci. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). respectiv realizarea echilibrului. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. de culoare. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. clădire). interesul scade. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. admi ând totodată diversitatea acestuia. Asimetria pune omul în armonie cu natura. calitate care uneori poate avea o latură negativă. bulevard. deoarece un plan perceput deodată. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. lă ime) sau alte caractere vizibile. stradă. grupuri. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. se găsesc mase similare şi egale. Ritmul poate fi: static. Simetria poate fi absolută şi liberă. şi o dată percepută regula ritmului. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. de formă. liniar. dinamic. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. magnificului. în întregime. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. al for ei sau al monumentalită ii. a repetării şi a consecven ei. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. combinat. integritatea şi calitatea acestuia. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. creând senza ia de dezamăgire. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. vase decorative. potecă. evitându-se astfel monotonia. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. omul va anticipa următorul obiect sau interval. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice.

Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. . În proiectarea spa iilor verzi. exprimând de fapt unitatea în varietate. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). florale. chiar dacă specia diferă (de exemplu. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). caz în care se aplică armonia legăturii.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. . Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). în acest car fiind vorba de armonia contrastului. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii.combina ii între culori diferite (active. care au o anumită continuitate. pasive. forme sau spa ii. dar care au volume şi formă asemănătoare). Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. În func ie de culorile care se asociază sau se combină.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). . arhitecturale. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . se pot deosebi: . Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. de un individ.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. într-un aliniament.compozi ii între culorile complementare. formelor dar mai ales a culorilor. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. etc. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente.compozi ii doar între culorile calde sau active. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere).

privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. 89 etc.). publicul dintr-un parc. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. sub un unghi de cca. lă imea optimă este de 5 m. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. 55. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. Fibonacci.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. 21. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. . etc. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. C. astfel pentru o alee de 300 m. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. sub un unghi de cca. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2.). a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). . Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. . 13. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. Astfel. 5. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. iar pentru o alee de 250 m. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). matematician italian din sec. apoi 3. ce are laturile în raport de 1:1. 8.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. alee pietonală. 34. lă imea optimă este de 8 m.I. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. 270. ordine şi armonie. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală.618 (aproximativ 3:5). iar la o distan ă mai . La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. al XIII-lea. mese. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. 180. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. alterarea formei naturale (implică transformări par iale.

pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. fără a se exagera prin risipă. .mare de această valoare. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă.

aspect preluat şi de romani. 5. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. de mai târziu. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). . diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. civiliza ii. bazine. arhitectural. epoci. apă. precipita iile) sau for ele majore (vânt. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. francez sau regulat) a stat.1. Acest stil prezintă mai multe variante. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). dar şi elemente minore precum microrelieful. eroziunea). stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. vase sau fântâni arteziene.).1. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. câmpii. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere.1. în general. La romani grădinile. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte.Cap. În ultima perioadă (sec. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. V. iar în cadrul stilului peisager sau liber. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. văile râurilor. pâraie. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. fiind ornate cu statui. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. caracteristice Renaşterii şi Barocului. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase.2. râuri. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. caracteristice diferitelor epoci istorice. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. Stilurile spa iilor verzi 5. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. radia ia solară. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. În amenajarea spa iilor verzi. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. întotdeauna de formă dreptunghiulară. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. activită i. erau prelungiri ale încăperilor. vegeta ia.1. Grădinile în stil maur. etc.

cu denivelări mici. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. unele păstrându-se şi în prezent. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . respectiv axa principală. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. statui sau vase sculptate. pe linii drepte şi curbe. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. 5. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. sau de perdele de arbori. fiind subordonate toate elementului principal. Apa aduce prospe ime. bogat ornamentate. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. cascade sau bazine. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra.2. situat în pozi ie dominantă. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. fie de a le limita pe altele. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez.1. canale sau oglinzi de apă. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. precum şi oglinzi de apă. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. cu numeroase ziduri de sprijin. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. taluzuri. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon.1. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. rampe. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Elementul principal. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. Aceasta. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. ce constituie perspectiva principală. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. scări. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. regulate. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. balustrade. aplicat până în prezent. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. numit şi capul de compozi ie. fiind nivelat şi modelat în terase largi.

natural. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. Aleile sunt rectilinii. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. Toate acestea au fost duse la extrem.3. fie sub influen a pictorilor peisagişti. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. 5. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. Stilul peisager Stilul peisager (liber. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric.1.1. fie sub influen a literaturii noi. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. sub influen a stilului rococo din arhitectură. În această situa ie. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul.1. în formă de tablă de şah. cu precădere în Olanda. 5. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. având cel mai adesea relief variat. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. 5.de apă. compozi ia fiind liberă. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare.2. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. conducând spre diverse amenajări. mai ales a celor de gazon. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. în Anglia.1. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. . utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului.2. în ansamblu. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. care dau varietate şi fantezie compozi iei.3. fiind obositoare ochiului. fiind dispuse în re ea geometrică.

şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. covoare sau dispersate solitar. atunci când aceasta există. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. sub formă de mase. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. neregulat. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. cu aspect natural. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. Simetria şi echivalen a sunt excluse. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. frumoasă şi îndelungată. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. lumini şi umbre. Rocile. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. toate elementele. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. cu contur regulat. în diferite zone ale grădinii. se vor folosi specii de talie mică. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. ce urmăreşte formele de relief. . cu înflorire bogată. În jurul clădirii principale. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. roci sau stânci. peluze. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. Aleile au un traseu liber. Apele.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. în pete neregulate sau eliptice. fie create. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. chiar exotice. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. prin aducerea de pietre. vor fi folosite pâlcurile. masele vor avea conturul neregulat. specii lemnoase decorative. curb sau sinuos. care în mod natural sunt dispersate. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. fie naturale. pajişti şi diferite grupaje floricole. de grote sau chiar cascade. sinuos chiar. urmând caracteristicile terenului. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. intervenindu-se totuşi în detaliu. volume. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. având ca fundal imagine unor mun i înal i. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari.5. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii.2. largi. de stâncile.2. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. forme. atât sub aspect psihic cât şi fizic. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. umbră şi lumină.3. dispuse într-un masiv păduros. cascadele. De asemenea. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă.4. culori. unei mări sau ocean). . cu flori având culori calde. 5.5. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri.2. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. 5. volume. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. de luminişurile retrase. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. Genul de bucurie Genul de bucurie. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. de veselie sau de entuziasm. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise.

sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. energie termică.Cap. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. re ele stradale. energiei electrice. cât şi legătura dintre acestea. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). atât urbane cât şi periurbane. sunt judicios repartizate. în strânsă corelare cu structura urbanistică. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii.1. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. dimensionate. zona industrială. 6. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. zona politico-administrativă. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. . dispuse într-o re ea continuă. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. gazului metan. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. ce asigură protec ia multiplă a mediului.). grădinile sau scuarurile. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. sta ii de distribu ie a apei. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. etc. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. recrearea şi odihna popula iei. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. 6. limitarea perimetrului construibil. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde.2. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Ca regulă generală. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor.

2. grădini botanice. . Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. După accesibilitatea popula iei largi: . Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. fiind diferite ca mărime. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. de folosin ă generală. a solului. transversală sau longitudinal-transversală. a spitalelor. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. 1. radial-concentrică. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. grădini zoologice. planta ii de protec ie (a localită ilor. grădini publice. amplasare. . de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. de regulă. păduri parc. planta ii de pe lângă unele dotări publice. pepiniere. constituită din spa ii verzi periurbane.cu acces strict. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. grădinile botanice şi cele zoologice. După pozi ie se deosebesc: . Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. acoperişurile verzi. planta ii antiincendiare. planta iile din cimitire. amenajările peisagistice din incintele institu iilor.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. păduri de recreare. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. grădini şi scuaruri publice. a sta iunilor balneo-climaterice). sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. ce sunt administrate de primării. întreprinderilor. ştranduri). spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. parcurile şi bazele sportive. . în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. zonele de agrement (păduri de recreare. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. 6. pepiniere.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. lungi de sute de metri. dotări şi func ii. grădini botanice.cu acces nelimitat. grădini sau scuaruri). concentrică. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). în care accesul se realizează conform anumitor reguli. numite şi spa ii verzi publice. longitudinală. a apei. şi în care intră: parcuri.cu acces limitat. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament.3. planta ii antierozionale. scuaruri.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. care traversează localitatea şi care. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. grădinile locuin elor individuale. . între care legătura se realizează prin planta ii stradale. în func ie de sistemul stradal al localită ii.

. alpinarii. planta iile de consolidare antierozională. păduri parc.temporare sau provizorii. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. culturale sau de învă ământ.spa ii verzi de înfrumuse are. 400 m. edificii culturale.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. fiind destinată odihnei de scurtă durată. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. . cu rol decorativ: scuarurile decorative. parcuri dendrologice. parcuri şi grădini zoologice. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici.4. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. .scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. rozarii. . amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. gazon.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. scuarurile pot fi: .înconjurate de străzi sau artere de circula ie. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. spa iile verzi pentru copii şi tineret. având în componen a lor doar arbuşti. 6.permanente. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite.3 ha. scuarurile pot fi situate: . asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. situată în intravilan. spa iile verzi din cimitire. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. destina ie. După modul de amplasare. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. caz în care acestea sunt uşor accesibile. parcuri expozi ionale. . În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. configura ia terenului şi construc iile din jur. pepinierele. scuarurile por fi: . După destina ie. destinate construirii unor cartiere de locuit. 6-8 minute. După durată. Raza de deservire a unui scuar este de cca. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. frecventează simultan acel scuar. parcurile sportive. După func ii: . perdelele de protec ie. ce se înfiin ează pe terenuri virane. grădini şi parcuri publice. . .3-3 ha.în interiorul cartierelor de locuit. păduri de agrement. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2.3. în cca. situate de regulă în cartierele de locuin e.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. planta ii cu efect de parazăpezi.

de învă ământ. 3-4 ha. spre periferia scuarului. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. alei. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. de mers lejer. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. .scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. . chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. de pe o rază de 1-1.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. zone umbrite dar şi zone însorite. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. Intrările vor fi reduse ca număr. datorită inexisten ei căilor de acces. a obiectivelor culturale. aranjamente şi decora iuni florale. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde.5 km. 6. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector).5. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. frecventează grădina în acelaşi timp. în lungul aleilor. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. peluze de iarbă. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. statui. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. boschete. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit.. în cadrul oraşelor mari. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. respectiv: sectorul pentru copii. bănci. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. 15-25 minute. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. respectiv o intrare la cca. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. respectiv arbori şi arbuşti. scări (în cazul terenului accidentat). în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. Dispozi ia aleilor. Dată fiind această distan ă de deservire. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. situate în jurul unor institu ii publice. Spre deosebire de scuar. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. De exemplu.

Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. şi de densitatea popula iei. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber.6. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. bazine sau chiar un mic lac. ce depăşesc 20 ha. WC public). agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. locuri pentru jocuri statice.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. expozi ii. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. şi de capacitatea proiectată a parcului. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. adăpost de ploaie. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. diferite dotări (cişmele. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. cafenea. bănci. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. restaurant). Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). . cofetărie. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. datorită suprafe ei pe care o reclamă. de re eaua stradală limitrofă. 6. de lungimi şi dificultă i diferite. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. respectiv sta ionare). într-un cadru peisagistic deosebit. În foarte multe cazuri. manifestări artistice). izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. sporturi.000 de locuitori trebuie să existe un parc. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

suprafe e îngazonate. . prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri.liber este de 3. a noxelor sau a altor factori de inconfort. Astfel. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. Speciile vor fi alese şi amplasate. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate.8.2. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. arii de joacă pentru copii.8. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. partere cu flori. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. 6. punct de distribu ie a energiei electrice. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. şi străzi şi bulevarde deschise. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. alei pietonale. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. pentru diminuarea zgomotului. 6. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. recreativ şi decorativ.1. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. şi alte multe specii pentru varietate. în func ie de pozi ia. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. ocupând suprafe e importante. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. Au scop sanitar. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. orientarea şi înăl imea clădirilor. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. 6. ale unui cvartal sau ale unui cartier. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală.8. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. parcări. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. tomberoane). se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. structură şi folosin ă diferite. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice.

Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . diferite jocuri. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. un mic bazin cu aspect natural. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. sau specii de răşinoase. pergolelor. piscină. spitale. stânci şi pietre. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. trandafirii. În cazul unor locuin e. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. minigrădină de zarzavaturi. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). barbeque. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. În func ie de mărimea spa iului disponibil. sedii de firme. aranjamente florale. cititul. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. Grădina de fa adă. cu o compozi ie relativ simplă.) acestea pot fi: grădina de fa adă. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. arbuşti şi liane. bazin cu peşti decorativi. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. a unor grupuri de specii sempervirescente. Astfel. uşor de între inut. servitul mesei. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. miniseră. fie prin realizarea unui gard viu înalt. suprafe e îngazonate. activită i de grădinărit. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. dar şi a unor hoteluri. magazie de unelte. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. institu ii. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. gazonul. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. grădina este structurată şi amenajată. În func ie de mărimea acesteia. arbuşti tunşi. precum gazonul. padoc şi cuşcă pentru câine. fie după propriile idei. de gusturile proprietarului. mobilier de grădină. chioşcurilor şi treiajelor. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. Grădinile interioare. precum şi diferite specii cu port pendent. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. minilivadă. În cazul vegeta iei. chioşc de grădină. arbori. lămpi pitic. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. sediu de firmă etc. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. joasă sau fără împrejmuire. o cascadă miniaturală. arbustive sau lemnoase. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente.

acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. fam. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. unele specii din fam. printre spa iile rămase libere între plante. de regulă. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. sau numeroase alte specii floricole. Urmează un strat de separa ie. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. cu arbori şi arbuşti de talie mare. în vederea efectuării eventualelor repara ii. durabilă şi de bună calitate. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. astfel. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. fiind de maxim 10-15%. . care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. cu strat fertil mai gros. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. pentru speciile de plante vivace. se recomandă acoperirea acestuia. 6. cu pietriş (de tip sort). cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. Peste acesta se aşterne stratul fertil. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. specii de gazon (fam. instala ii electrice. alături de plante cu flori şi alei. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. forme sau provenien e. format din fibre minerale. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. poate contribui la estetica compozi iei alese. Saxifragaceae.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. de la bun început. Crassulaceae. canalizări). Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului.9. Brassicaceae sau Campanulaceae). Poaceae). cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. În func ie de caracteristicile lor. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii.

Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. 6.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. în zilele însorite.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. comportându-se ca un bun strat termoizolant. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor..10. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. . acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. al muncitorului (fabrici. Din suprafa a acestor complexe sportive.şi nu în ultimul rând. al bolnavului sau pacientului (spitale. . şi constituie unită i de sine stătătoare. . .5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. institu ii administrative). diferite pulberi sau noxe. creându-se spa ii pentru odihnă. al proprietarului (locuin ă privată). cabinete). prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. policlinici.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . Ca şi în cazul grădinilor interioare.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. spa iile verzi propriu-zise.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. ateliere). sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. hale. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. . acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. până la 4-7. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare.acestea re in diferite cantită i de praf. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. . .

Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. Suprafa a variază de la cca. labirint. diferite săli de sport (gimnastică. polo). precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. handbal. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. în care constituie sectoare de sine stătătoare. cu precădere împotriva vânturilor dominante. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. cu solul permeabil. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. 11-15 ani. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. arte mar iale). 3-6 ani. 20-25% pentru terenurile de joacă. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. clădiri pentru vestiare. separate prin vegeta ie. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. atletism). baschet.11. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. grupuri sanitare. tobogane. bănci. precum şi specii floricole şi de gazon. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. gazon sau arbuşti. bârnă de echilibru. volei. duşuri etc. cu ghimpi (Berberis . Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. clădiri administrative. volei. şi să nu producă fructe ce pot murdări. tenis). sau în cadrul scuarurilor. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. 6. leagăne. oină). în ceea ce priveşte numărul şi lă imea.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. 100 m2 până la câteva hectare. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). respectiv: până la 3 ani. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. bazin acoperit sau în aer liber (înot. caz în care au caracter de tabără. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. grădinilor publice sau a parcurilor. 30-40 copii. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. 1000 m2 pentru 40-50 copii. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. balansoare. Stilul adoptat este cel mixt. când sunt în afara localită ii. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. 7-10 ani. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. terenuri pentru diferite sporturi (tenis.

tobogane. pistă pentru patine cu rotile. sau care să fie toxice (Taxus baccata. ronduri. Dar în func ie de microrelief. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. coşuri de gunoi etc. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi.). arbuşti fructiferi. ce poate cuprinde: o mică livadă. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. rabate sau diverse aranjamente floristice. care murdăresc. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. flori. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. Robinia sp. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. cele cu frunze. teren pentru focul de tabără. cât şi zone însorite. pistă pentru alergare. Laburnum anagyroides. arbori de mărimea a III-a. bibliotecă volantă. cu frunze. un mic monument sau un bust.. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. dotările vor fi mult mai complexe. grădina de zarzavat. medicinale şi melifere. . fructe sau semin e. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. eventual un mic stadion. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. Rhus typhina). se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. cu rol de protec ie împotriva prafului. bârnă pentru echilibru. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. 6. În cazul taberelor. terenuri pentru jocuri de masă. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. În cartierele de locuit sau în scuaruri. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. bazin pentru înot. flori. labirinturi. destinate odihnei. spaliere. balansoare. pârtie pentru schiuri.). iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. bob sau săniu ă. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. leagăne. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. corpuri de iluminat. alei pentru biciclete sau trotinete. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. a zgomotului şi a gazelor. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. bănci.12. plante tehnice. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă.sp. şi spa ii verzi cu diferite amenajări.

sau a celor rezervate pauzelor. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. pasive cu rol calmant. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. func ional şi estetic. cu cel mai mare impact peisagistic. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. Componenta cea mai importantă. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. 6. Astfel. cu excep ia intersec iilor. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. Spa iile verzi din incinta spitalelor. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. De asemenea. cu specii floricole având culori liniştitoare. bănci. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. precum şi obiecte din materiale calde. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. . familiare. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. 6.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. birourilor. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. este vegeta ia lemnoasă. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. de a diminua poluarea fonică.14. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. având ca dotări mese. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar.5 m2 de teren sportiv. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. pentru fiecare elev. respectiv cea a intrărilor. diferite. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. calmante. rabate de flori. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. cu rol stimulator. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple.13. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. pentru mărirea gradului de vizibilitate. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor.

Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. ce au efect liniştitor. reduse doar la aliniamente de arbori. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. Astfel. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. Parterele cu flori cu nuan e reci. sau în jurul edificiului central. separarea diferitelor amenajări precum parcări. dar şi specii de foioase precum: tei. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. sau chiar garduri vii. numită „cimitirul eroilor”. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. Dacă spa iul permite. glicină sau trandafiri. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. ar ar american. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. constituit din biserică. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. necesare bolnavilor. centrale. Cimitirele mari. pornesc mai multe alei rectilinii. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. influen ând benefic recuperarea acestora. din specii sempervirescente. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. purificarea aerului. sau în sens radial. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. capelă sau un monument memorial. dispuse în lungul aleilor principale. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. Astfel. datorită lipsei de spa iu. cu bănci şi şezlonguri. De asemenea. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. 6. paltini. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. brad. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. cimişir. acoperite cu plante agă ătoare. cu alei şi căi de acces paralele.15. chioşcuri). delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. molid. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. precum şi pergole cu vi ă de vie. castani porceşti. bine delimitată. flancate de planta ii sobre. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. În func ie de destina ia institu iilor respective. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. chiparoşi. prezintă şi o zonă. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. drumuri interioare de acces auto etc. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. . tisă. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. de la intrarea principală sau de la biserică.

arborii fiind evita i. de maximă circula ie. saschiul (Vinca minor). Paeonia sp. industrială sau medicinală a plantelor. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. iedera (Hedera helix). sunt: trandafirii. după concep iile . Ca specii lemnoase frecvent folosite. alimentară. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. halde. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni.).. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă.. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. să poată fi realizat pe jos. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. Sistemul de drumuri. Sedum sp. să existe mijloace de transport în comun. în afară de cele amintite. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. de recreare şi decorativă. caprifoiul (Lonicera japonica). se execută lucrări de excavare. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. În cazul în care terenul nu este prea frământat. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. sanitară. Sempervivum sp.16. situate în intravilan sau în extravilan. dar şi culturaleducativ. Lupinus sp. după importan a decorativă. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. pentru realizarea acestor denivelări. 6.1. Convallaria majalis etc. dar şi în punctele cheie. Narcissus sp. de taluzare sau de înăl are a unor zone. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. sanitar şi decorativ. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Aster sp. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. Spa iile verzi cu profil specializat 6. utilită ile şi căile de acces. din specii sempervirescente. după considerente ştiin ifice (taxonomice). Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. cu multe denivelări. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. de recreare.16. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură.. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. surse de zgomot puternic). Chrysanthemum sp..Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. Microrelieful. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod.

sau arbori cu efect decorativ deosebit. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. pergole. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. sectorul administrativ. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. vara îngropate în sol. muzeu. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. treiaje. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. tehnice. Realizarea planta iilor floricole. grădina japoneză. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. Rozariu-ul. Ca sectoare. vernală. hibrizi floribunda etc. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. urcători. numit şi colec ia botanică. şi implicit expozi ii foarte diferite. de la cele inferioare. licee sau a alte unită i de învă ământ. ce au diverse întrebuin ări.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. rădăcinoase). Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică.). la exterior. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. englezeşti. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. leguminoase. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. hibrizi Polianta. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. plante aromatice. dar în containere. în acest sector. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. sectorul sistematic. fie se desfăşoară între cele două elemente. rozariu-ul. În sectorul florei Globului. Polianta. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. arhitecturală. de parc. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. ierbar). Sectorul plantelor de cultură. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. estivală sau autumnală. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ.). În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. melifere. sectorul plantelor de cultură. până la cele superioare (ultimele fiind . medicinale etc. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. diverse suporturi sau chiar ziduri. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. flora Asiei etc. sectorul plantelor acvatice. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. Sectorul plantelor spontane folositoare. sectorul florei diferitelor zone geografice. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. dar şi publicului larg. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. sectorul plantelor spontane folositoare. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. serele. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. fie în fa a clădirilor importante (birouri.

sera plantelor din regiune mediteraneană. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. sera colec iilor. sera rezervată expozi iilor florale. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. clădiri administrative. . când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. pădure de răşinoase. sau din alte regiuni calde ale Globului. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. se deosebesc: sera palmarium. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. ornamental. sera azaleelor şi cameliilor. pepinieră. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. Prin structura. pădure de foioase. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. pod arcuit din piatră. sau mai rar. lanterne de piatră. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. Vegeta ia forestieră spontană. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite.16. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială.2. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. pasul chinezesc din dale de piatră. verii sau toamnei. uneori chiar un miniparc zoologic. sera plantelor acvatice tropicale. pajişti. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. după zona geografică de provenien ă. decorativ şi recreativ. 6. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. Complexul de sere. sera orhideelor şi a plantelor epifite. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. poartă torrii. pădure mixtă. este dispus de regulă. didactic. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. sera înmul itor. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. subtropicale.monocotiledonatele). eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. prin solu iile de amenajare adoptate. mediteraneene. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. industrial sau alimentar. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. Astfel. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. în apropierea intrării principale. Grădina japoneză. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. colec ie de trandafiri.

al XVIII-lea. al XX-lea. înfiin at la începutul sec. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. care va fi folosită atât ca sursă de apă. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. . de tip „microbiotop sau minihabitat”. În cazul păsărilor zburătoare. Pe ansamblu. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. gropi de gunoi. înfiin ată la începutul sec. cu o suprafa ă de 20. Timiş). în ceea ce priveşte frumuse ea.arboretumul Simeria (jud. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora.De regulă. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic.16. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare.5 ha. având o suprafa ă de 48. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. având în acest sens îngrădiri. înfiin at în 1908. trebuie să ocupe suprafe e importante.arboretumul Bazoş (jud. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. Arad). . Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. 6. cu o suprafa ă de 34 ha. cu o suprafa ă de 60 ha. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. de tipul cuştilor cu gratii.grădina dendrologică Macea (jud. . Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. vechimea şi mărimea colec iilor. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. pentru a completa ambientul. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. având o suprafa ă de 70 ha. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. să nu existe zone industriale. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. Bacău). înfiin at în 1880. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. . bazine. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. de recomandat cât mai largi. perdele sau garduri mascate cu liane. .5 ha. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. stâncării.arboretumul Hemeiuş (jud. a masca zidurile inestetice. este necesară construirea de voliere largi. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. înfiin at în 1909.arboretumul Dofteana (jud. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. Hunedoara). strâmte. Bacău).3. pot fi amintite: . Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. curs de apă.

caprine. şerpi sau crocodili. căprior. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. cai sălbatici. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. în care sunt găzdui i: elefan i. zebre. cu voliere şi vegeta ie. cerb lopătar. lei. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel.: . care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin.sectorul păsărilor răpitoare. lama şi alpaca.sectorul urşilor. galinacee etc. porumbei sălbatici sau de ornament. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. pentru speciile care nu pot părăsi locul. carnivore mici. grauri etc. mici palmipede. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. lupi. ciufi. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari.sectorul primatelor. iguane. bazin. zimbrii etc. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. care asigură accesul unui segment important de vizitatori.sectorul felinelor mari. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. pentru sezonul cald. jderi etc.. râşi. asini etc. cum sunt bufni e.sectorul cervidelor şi cabalinelor. trunchiuri de arbori. . pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. câini dingo.sectorul păsărilor de baltă. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. pume. ovine. dromaderi. De asemenea.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. cinteze. prin plimbare. alpin şi subalpin etc. . pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze.sectorul marilor ierbivore.sectorul galinaceelor şi columbidelor. cucuvele. de numărul de specii. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. . . . bibilici.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. gâştele. girafele. distan a nu trebuie să fie prea mare. şi padocuri acoperite. umiditate. canari. uli..sectorul felinelor şi carnivorelor mici. . pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. cameleoni. ce adăpostesc pisici sălbatice. stânci. prevăzut cu arcuri largi descoperite. şi pentru răpitoarele de noapte. pot fi amintite: . fie cu voliere foarte mari. pentru sezonul rece. constituit dintr-o clădire. . gheparzi etc. . precum lebedele. cormorani. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. cu zone largi amenajate pentru tigri.. stârci. pantere.sectorul păsărilor tropicale sensibile.. în special forestieră.sectorul reptilelor. . vulpi.sectorul stru ilor. . pelicanii.). . În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. ren. găini de ornament. unele specii de ra e. în aer liber. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. şoimi. pentru diferite specii de urşi. elan.) sau spa ii deschise. de amenajările respective. ce cuprinde voliere cu fazani. cât şi spa ii largi. ierbivore mici.sectorul rezervat pentru antilope. . pentru sezonul estival. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. mierle. turturele. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. şopârle. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. păuni. pescăruşi etc. bivoli. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. libere. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite.

acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. poteci şi alei de plimbare. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. de purificare a aerului etc. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. dar în raza de deservire a localită ii. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii.17. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. şi nu numai. pot exista în incintă şi muzee. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. în mişcare. se vor prevede spa ii largi. care să nu depăşească 4%. formată din planta ii forestiere. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. acoperite cu pietre. toalete ecologice. un punct de belvedere asupra oraşului. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. În unele por iuni ale pădurii-parc. sau a aranjamentelor florale. Pădurea-parc (parcul forestier. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. având produse care să nu dăuneze animalelor. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. fântâni. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. cişmele cu apă potabilă. În zona intrării principale. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. Astfel. de zoologie. a unor peluze întinse de gazon. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. de entomologie etc. precum: un lac. un sit istoric (ruinele unei cetă i). a eventualelor surse de poluare. nisip sau alte materiale locale. Alte amenajări. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. 6. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. pădurea-parc sau parcul-pădure. se deosebesc: parcul forestier. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. . este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. un curs de apă.

telescaune. lipsite de vegeta ia forestieră. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. . cu cât terenul este mai înclinat. căi de acces cu trasee mai lungi. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. puncte de belvedere etc. Pădurea de recreare. De asemenea. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. numită impropriu pădure de agrement. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. tabere şcolare. stâncile. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. pot fi ştrandurile şi campingurile. Unele elemente naturale precum mlaştinile. topoclimatul. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. piste pentru biciclete sau pentru role etc. hidrografia şi environnement-ul. terenuri sportive etc.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. zonele nisipoase. telecabine. izvoare termale etc. falezele sau malurile abrupte. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. terenuri de tenis sau de fotbal. sau de interes turistic. situate pe malul unui lac. a unui râu. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. 6. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. solul.1. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. pozi ia pe versant. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. expozi ia.5-2 ore.17. zone de picnic. Astfel. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare.). pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. balnear (izvoare minerale. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. în unele zone de interes curativ. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. Amenajările de tipul campingurilor. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici.

Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. care prin fenomenul de . alunecări de teren. suprafe e umede improprii. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. dotărilor sau diferitelor echipamente. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. fără extreme mari. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. vânt. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. plantele prezintă creşteri foarte mici. temperatura aerului mai ridicată. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. destinate practicării unor activită i. Cu privire la mişcările aerului. plajelor etc. De asemenea. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. gradul de expunere a teritoriului. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. băl i. pavilioane. frunziş sărăcăcios. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). vegeta ia are aspect veşted. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. Tot în acest sens. cu privire la temperatură. este mai rece şi mai umedă. altitudine etc. Orientarea nordică a unor terenuri. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. iar solul este mai pu in umed. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. prezen a prafului. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. refugii) pentru a oferii adăpost. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii.. sau spa ii adăpostite. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. această zonă este cea mai expusă vânturilor. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. noroi. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. temperaturile sunt moderate. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. În acest sens. frunze prăfuite sau galbene.

plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. ce diminuează calitatea acestora. prepararea hranei. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. pescuit. de poten ialul teritoriului. de temperatura acesteia. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. Hidrografia teritoriului. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. prezintă o atractivitate foarte redusă. regimul şi tratamentul etc. de modul de captare. chimic sau fonic zonele din jur. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. de cea ierboasă. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. de o acumulare mai mare sau mai mică. situl sau vecinătă ile. a fermelor de animale. natura solului. sau ca sursă de apă potabilă. filtrare şi transport al apei. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. libere (luminişuri. va avea o atractivitate sporită. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. În acest sens. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. Când o pădure de recreare este echilibrată. O zonă lipsită de un curs de apă. aerisite. râu. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. De regulă. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. schi nautic etc. lac). marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite.17. compozi ia şi vârsta arboretelor.spulberare. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. capătă por iuni dezgolite. care este dată de natura sursei (izvor. În zilele călduroase de vară. iaz. Cei care doresc să se odihnească. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. dar nu neglijabilă. liziere).2. precum realizarea igienei corporale zilnice. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. pârâu. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. apa este importantă sub aspectul calită ii. şi din contră. atunci aceasta este şi primitoare. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. . 6. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. Environnement-ul. poieni. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene.

s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. are aspectul unei păduri falnice. la agresiunile vizitatorilor. indiferent de specie. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. Codrul regulat vârstnic. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. luminişuri pentru odihnă. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. a culorii frunzelor etc. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. publicul larg le preferă pe cele amestecate. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. de motiva iile şi aprecierile lor. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. Aceste dotări vor fi discrete. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. ce au un efect peisagistic major. bine pusă la punct. ce calmează şi relaxează vizitatorul. ce are o densitate mică (200-500 buc. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. şi este favorabilă pentru plimbări.. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. cu locurile de parcare aferente. Sub raportul vârstei. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. care determină o scădere a densită ii. dau peisajelor un pitoresc aparte. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. . datorită vizibilită ii foarte bune. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. în func ie de fenofazele speciilor respective. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. păduri pentru plimbare şi păduri parc. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. dispuse pe anumite trasee. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. dar în zilele geroase cu chiciură. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. ce induce plictiseala şi pasivitatea. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. Iarna se remarcă răşinoasele./ha). pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. capacitatea de primire începe să crească. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă.

echipamente sanitare şi de igienă. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. Arboretele vor avea consisten ă moderată. de cei care evadează din cotidian. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. prin împăr irea pe anumite zone. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. camping. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. destindere şi pentru activită i de picnic. Zona de primire şi odihnă. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. insistându-se în mod special asupra cură eniei. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. vor fi evitate de vizitatori. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. să aibă o textură uşoară. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. cişmele. Zona de plimbare. obiectivele etc. şi prezintă diferite construc ii. Zonele cu soluri reci şi umede. de cca. fiind astfel organizată. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. prezintă ponderea cea mai mare. instala ii sau echipamente. . să fie drenat. aer curat. izvoare). zona de plimbare şi zona de regenerare. repaus etc. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. pentru linişte. acest lucru favorizând. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. soluri scheletice. De preferat ca aici. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. ce trebuie să fie ireproşabilă. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. cu forme interesante. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. amenajările. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. terenuri de joacă pentru copii. cu investi ii mai reduse. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent.Pădurile de recreare se sistematizează. mult căutate şi apreciate de publicul larg. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. odihnă. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. În raport cu întreaga pădure. reprezintă cca. Aceasta este zona preferată de marele public.

cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. locurile de parcare. au o lă ime optimă de 3. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. dificultatea. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. prin optimizarea spa iului în general. rezultate prin ruperea. restaurant.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. 6. camping). circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. spre diferite puncte de interes din pădure. întâlnite doar în anumite păduri. zone cu fructe de pădure etc. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare.17. terenurile de joc. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). restaurant. care sunt interzise accesului publicului. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. ruine. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază.5-4 m.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . dispersate în cadrul celorlalte două zone. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. arbori deosebi i. pot avea por iuni comune. de la o clădire de interes general (cabană. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. fiind total protejate. nu prea lungi şi nu prea înclinate. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. peşteri. han. cu pante domoale. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. Traseele potecilor vor fi diferite. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar.3. puncte cu vederi panoramice. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. cabană. respectiv 4-10 km/100 ha. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. este constituită din diverse suprafe e. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. fiind eliminate tasarea solului. forma iuni geologice interesante etc. având un specific aparte. un număr sau o emblemă. vestigii ale unui castel sau cetă i. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. smulgerea sau tăierea puie ilor. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. şi echipamente specializate. monumente. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii.

ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. loc pentru focul de tabără. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. diverse amenajări pentru jocul copiilor. dalele de piatră. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. pe ansamblu. WC-uri ecologice. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. sau pot fi mici. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. vatră din piatră pentru foc. masă cu scaune sau bănci. de 2-3 maşini. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. cabanelor. şi variază în func ie de microrelieful specific. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. respectiv nisipul. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. capătul drumului principal). camping. şi să se folosească materiale cu aspect natural. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. de amploarea investi iilor. fântâni sau alte surse de apă. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. Locurile de parcare.aceste puncte bănci. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). vor evita pe cât posibil artificialul. coş de gunoi. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. pietrişul. peluze pentru golf. miniterenuri de fotbal. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. parcările pot fi: în ciorchine. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. groapă sau container pentru gunoi etc. spa ioase şi capabile să absoarbă. dispuse în apropiere. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. un număr cât mai mare de autovehicule. formele regulate şi simetriile. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. în pinten. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. fiind mult apreciate de vizitatori. respectiv grupuri de arbuşti. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. restaurantelor. în special pe latura vântului dominant. şi pot fi: terenuri de tenis. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. Parcările pot fi mari. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. .

Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. având o înăl ime corespunzătoare. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . floristic. educative. pedologic sau de altă natură. incompatibilă scopului atribuit. protec ia ecosistemelor.18. Astfel spus. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal.1. 6. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. cu aspect cât mai natural. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. De asemenea. speologic. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. paleontologic. faunistic. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. .18. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. hidrologic. sau parcurile cu specii de vânat autohton. geologic. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. recreative şi turistice.The International Union for the Conservation of Nature .În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo).

activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. destinate cercetării ştiin ifice. . construc iile (case. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop.zona exterioară.speciile vegetale şi animale. cu flora şi fauna sa. respectiv fenomene naturale originale. Mun ii Măcinului.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. educativ. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. Rodna. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani.să fie deschis turismului organizat. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. sate. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural.18. Retezat.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . Piatra Craiului. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. Cheile Bicazului . cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. expozi ii. hoteluri. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. drumuri. Domogled . . Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. În prezent. neatinse de activită ile umane. cultural şi recreativ. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. . pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. floră şi faună intacte.Valea Cernei. zona rezerva iilor integrale. în scop ştiin ific. Cheile Nerei . Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: .să aibă forma ii geologice interesante.Beuşni a. recreării şi turismului”. Ceahlău. activită ile de turism vor fi bine organizate. vegeta ie. specifice. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. Cozia. educativ şi recreativ. . . . elemente de etnografie si folclor. care servesc recreării popula iei. muzee cu specific local. care grupează o serie de atrac ii turistice.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. .să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie.să fie interzisă vânătoarea. . conforme cu peisajul. vile. şi Semenic – Cheile Caraşului. beneficiind de o protec ie suplimentară.2. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. . 6. hanuri sau locuin e izolate.Hăşmaş.

Vânători – Neam .18. 9/1973. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. rezerva ii ştiin ifice. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Acestea pot fi: botanice (tip b). Nomenclatura din ara noastră. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. ca parcuri naturale. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. forestiere (tip f). se promovează regenerarea naturală. următoarele: Apuseni. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. Por ile de Fier. Balta Mică a Brăilei. rezerva ii naturale. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. nu se împuşcă. limnologice (tip l). clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. conform Legii nr.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. paleontologice (tip p). Grădişte Muncelului – Cioclovina. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. solului.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse.. lacuri şi cursuri de apă. 6. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. vegeta iei sau faunei. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. mixte (tip m). autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). geologice şi geomorfologice (tip g). După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului.3. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . În ara noastră sunt constituite în prezent. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). . Bucegi.

locuri fosilifere. fenomene geologice unice (peşteri.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. educa ie si instruire în domeniul mediului. rezerva iilor naturale. cursuri de apă. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. chei). Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. ştiin ifice sau peisagistice. arbori seculari. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. . cascade. parcurilor naturale.

Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare.lumină. material care îşi schimbă volumul.diversitatea foarte mare a ramurilor.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .vânt.1. . VI. .temperatura aerului. proiectantul de spa iu verde creează forme.2. volume. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6.factorii ecologici edafici: . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.Cap. compozi ii. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). . ce vor alcătui în final o unitate. .fertilitatea solului. . .maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective.1.cerin ele speciilor fa ă de: .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. ruginiu.factorii ecologici climatici: .umiditatea atmosferică. Criterii de alegere a speciilor 6.textura şi profunzimea solului. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.regimul de umiditate din sol. culoarea. . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.2. Prin acest material. . frunzelor. . Astfel trebuie avut în vedere: . 6. . .

fertilizare. Astfel. a produc iei de masă lemnoasă). .2. . numindu-se şi cea ă oxidantă.factori poluan i. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. . se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.oxidul de sulf.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. .pantă. . (produc căderea acelor la răşinoase.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.factori geomorfologici: . . În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. Dintre aceştia : . .configura ia terenului. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.troficitatea solului. cloroza esutului asimilator. considerate cele mai rezistente). dar şi asupra celui animal sau vegetal. . dioxidul şi trioxidul de sulf.2.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.altitudine. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.factori biotici: . fa ă de cele periurbane.expozi ie. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). .vegetali. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. .oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).factori antropici: .fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.animali. . . . dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).. . 6. etc. numite arsuri). .con inutul de schelet. .

etc. reducerea creşterilor. stadiu de dezvoltare. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii.3. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. propor ia poluantului în atmosferă etc. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . cum se integrează în respectiva compozi ie. corcoduşul.mijlociu rezistente . .aliniamente. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.1.foarte sensibile .). .pigmentări. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. tuia. subspecie.3. 6. ce talie vor avea exemplarele respective. . . industria metalurgică şi chimică. bradul de Caucaz.rezistente Exemple de specii: .rezistente la bioxid de sulf – alunul. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. frasinul.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. zămoşi a de Siria. fenotip. .rezistente la plumb – pinul silvestru.2. .pădurile de recreare.condi ii de mediu – specie. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). coacăzii. platanul.umbrirea clădirilor. arboretele tinere fa ă de cele mature. ecotip. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. Particularită ile biologice ale speciilor 6.praful rezultă din întreprinderile industriale. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . fabrici. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.rezistente la fluor – mesteacănul.2.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. .sensibile . piracanta. . prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. .

Prunus mahaleb. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. şi cea având contur sinuos. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. . Larix decidua. De exemplu. a boschetelor. Thuja occidentalis var. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. arbuşti pitici. fastigiata. speciile lemnoase volubile. agă ătoare sau chiar târâtoare. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis..arbuşti. În tabelul nr.în lungul arterelor. a II-a . conică. sferică. Picea abies. precum şi re inerea gazelor de eşapament. italica. a prafului. Abies alba. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. Acer pseudoplatanus.zonele verzi de mici dimensiuni. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. Juniperus hibernica.2. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. .peste 25 m. arbuşti mijlocii 1 – 2m.3. că ărătoare. Morus alba. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . obovoidă.2. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: .realizarea gardurilor vii. 6. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. Populus nigra cv. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. a III-a . se deosebesc tipul de coroană: cilindrică.7 – 15 m. ovală.arbori de mărimea I . speciile cu înăl imi sub 7 m.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . Astfel. Populus simonii. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme.15 – 25 m.liane. . Pinus strobus. tabulară. Berberis thumbergi. mai mici de 1m. etc. . în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică.

Salix babilonica.mascarea obiectelor inestetice. . Juniperus communis ssp. varietatea „Globosa” la diferite specii.2. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . . Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. salcie căprească. . mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Populus tremula. 6.3. Betula pendula. larice. frasin. . Juniperus horizontalis. Robinia pseudoacacia var.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. dud negru. Juniperus sabina.aliniamentele stradale. cireş păsăresc. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . umbraculifera Carpinus betulus. Cotoneaster horizontalis.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Tilia cordata. Fagus sylvatica. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. mesteacăn.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . a prafului şi a vântului. ulm de munte.zona de primire a pădurilor de recreare. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. nana. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. pentru protec ie împotriva radia iei solare. Pinus nigra. Cerasus avium. Pinus sylvestris. caragană.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. Ulmus minor. .3.

Speciile cu tulpini că ărătoare. Chamaecyparis lawsoniana var.4. Trunchiurile. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. imprimând anumite sentimente. 6. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. lanceolată. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. la marea majoritate a speciilor. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. fie verticală. fie pendentă. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. castan) sugerează puterea. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. mărimea şi culoarea acestora. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante.2. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. . mici sau mari. paltin. Salix babilonica. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. tortuosa) sau pot fi geniculate.5. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. Unele specii au frunze simple sau compuse. Forma. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. eliptică etc. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). pot fi sinuoase. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium).2. peluze. obovată. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. ovoidă. 6. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. sau chiar târâtoare. platan. etc.3. imprimă un sentiment de linişte. Ramuri pot fi drepte. pendula. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele.3. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. fie orizontală. romboidală.

cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . alb argintiu. Speciile cu frunze mari. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Hippophae rhamnoides. precum şi diferite exemple de taxoni. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Eleagnus angustifolia. Juglans sp..Marginea limbului poate fi întreagă.) sau mari (Ailanthus sp. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. la care verdele se combină cu alb. precum cele ale speciilor: Acer negundo. Populus alba Picea pungens var. la verde închis. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase.. argintea. compuse. Hedera helix. la galben–roşu ruginiu (toamna). Carpinus betulus. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. galben sau chiar roz şi roşu. Astfel. ca în cazul mesteacănului. „Aurea” Thuja orientalis f. Robinia sp. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. luminos (primăvara). Acer negundo.. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna).). Thuja occidentalis f. Tilia tomentosa Juniperus sabina.. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Speciile cu frunze mici. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Sorbus aria. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Pyrus elaeagrifolia. pu in incizată dau adânc incizată. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Aesculus sp. până la verde intens (vara). Gleditsia sp. În tabelul nr. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Ligustrum ovalifolius. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Euonymus europaeus. biota.

niedzwetzyana. Hedera helix. Corylus maxima var. pissardii. Robinia pseudoacacia. Prunus avium. Berberis vulgaris var. Acer paltanoides var. crem sau galbene. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Malus pumilla var. Alnus glutinosa. purpurea. vanhouttei. Pinus excelsior. Juglans regia Fagus sylvatica var. Magnolia kobus. Sophora japonica. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Pseudotsuga glauca. atropurpurea.6. Spiraea x. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Acer platanoides var. În tabelul nr. Forma şi culoarea florilor. Prunus cerasifera var.verde închis roşu. Aesculus hyppocastanum. Syringa x. Pinus strobus Abies alba. Hibiscus syriacus.. forma. Phyladelphus coronarius. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Deutzia scabra. Catalpa bignonioides. rubrum 6. purpuriu Picea pungens var.3. Pinus cembra. Gama de culori ale florilor este destul de variată.. Crataegus sp. Pyrus sp.2. purpurea. Taxus baccata. hybrida. Picea abies. purpurea. glauca. Buxus sempervirens. Ligustrum vulgare albă .

Forsythia sp. Magnolia x. Magnolia kobus. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Prunus cerasifera var. Prunus armeniaca. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. soulangeana Prunus sp. Chaenomeles japonica. Cornus mas. Laburnum anagyroides. Kerria japonica. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Diervilla florida. Hybiscus syriacus. Tamarix ramosissima. exceptând albastrul pur. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Cornus mas. Buddleia davidi. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Colutea arborescens. Forsythia suspensa. carnea. Amorpha fruticosa. Spiraea salicifolia. Chaenomeles japonica. pissardi. Magnolia stellata. Cotinus coggygria. Diervilla florida. Liriodendron tulipifera Aesculus x. primăvara timpuriu primăvara . pu ine specii făcând excep ie de la regulă.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Syringa vulgaris. Laburnum anagyroides.. Dintre toate speciile lemnoase. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Malus floribunda Hedera helix. Hibiscus syriacus. Prunus persica. cu siguran ă că speciile genului Rosa..

Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. amorfă) constituie un factor stimulator. lemn câinesc. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Ptelea trifoliata. budleia. Cotoneaster horizontalis. glicină. Crataegus monogyna. Syringa vulgaris. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. mălin) calmează şi relaxează. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Spiraea japonica. mari (Viburnum opulus var. Rhus typhina. ca lumânările (castan porcesc. în sezonul estival sau autumnal. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Spiraea salicifolia. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Colutea arborescens roşie albă . Sophora japonica. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Inflorescen ele sferice. Berberis vulgaris. contribuind prin forma. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata.2.3. 6. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant.. atribuind ambientului un aspect dispersat. Hibiscus syriacus. Sambucus racemosa. Rosa canina. Kerria japonica Aesculus sp. Viburnum opulus. Liriodendron tulipifera.7. neliniştit. dar mai ales în perioada hibernală. pseudobace) este variată de la specie la specie.vara toamna Mahonia aquifolium. Culoarea fructelor. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. iritant. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus.

Gleditsia triacanthos. Ambientul (noxe. Robinia pseudoacacia.8. 40 ani de la plantare. salcâmul. 6. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. Ligustrum vulgare. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Viburnum lantana. Lonicera nigra. Platanus sp. ci separat. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Există şi specii cu creştere foarte înceată. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele.2. precum cimişirul şi tisa. mesteacănul. Thuja occidentalis. Fraxinus excelsior. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Picea abies. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. De exemplu. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. 20. Mahonia aquifolium. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. 10.3. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. De obicei. unii poluan i din aer sau din sol. diferi i arbuşti. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. Prunus spinosa. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. calitatea terenului. probabile pentru perioade de 5. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. iar plopii. Catalpa bignonioides. Abies alba. . pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Cotoneaster nigra.

dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). curtine. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. sub diferite moduri. Arborii solitari se amplasează pe peluze. lângă clădiri. iar cele decorative prin trunchi. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. garduri vii. boschete. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. VII. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. . fie ele arborescente sau arbustive. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. care nu se regăsesc în efectul ob inut. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. ASOCIEREA. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. sau duc la costuri suplimentare. labirinturi. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. masive. în puncte liniştite. pâlcuri. grupuri. fără agita ie. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. frunze. Exemplarele lemnoase. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele.Cap. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om.1. pot fi folosite solitar sau grupat. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. coloritul fructelor). DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7.

şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. ce are amenajate numeroase poteci. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). ob inându-se în final un perete verde. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. două sau trei rânduri. pe un contur drept sau sinuos..5 – 1 m. După înăl ime. foarte înalte cu h > 3 m. sistemul Cossonet). gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. trunchi de piramidă. mai rar două sau chiar trei. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. de regulă bine între inute şi amenajate. mici cu h = 0. cu exemplare foarte apropiate. . se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. în aceste ultime cazuri.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. înalte cu h = 1 – 3 m. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. (gard belgian. formate dintr-o specie. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped.5 m. Ca regulă generală.

de preferat o specie locală. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. folosite ca garduri de limită. de mascare. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. În cazul plasării inverse a speciilor. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. mai deschis la culoare. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii.garduri vii pentru protejare. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. cu un aparat foliar bogat. de izolare vizuală şi fonică.garduri vii decorative. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. În orice caz. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. ce le eviden iază pe primele. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. . . protec ie şi linişte. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. solu ie destul de controversată. sanitar. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. de apărare împotriva vântului dominant. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare.garduri vii de camuflare sau de mascare.După scop gardurile vii pot fi: . Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. solemnitate şi hotărâre. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. în care sunt prezente multe bănci. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. Astfel. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. . care să constituie fondul principal. şi coroană bogată.

reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. pentru mascarea acestora. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. lângă care să existe grupuri de flori perene. patrulater sau pentagon.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. apoi de cele de talie mică. existând în apropiere şi un luciu de apă. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. . destinat odihnei pasive. În cazul clădirilor monumentale. dispuşi inelar. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi.

cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. cimişir. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. pinul strob. la tasarea şi în elenirea . Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. Un boschet prezintă 2-3. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. statuie. adaptate condi iilor locale. iar în interior numeroase bănci. în mod excep ional 4 intrări. pinul silvestru). pentru mascarea limitelor. creându-se o stare de calma atmosferic. parcuri) masivele se situează spre periferie. constituit dintr-una sau mai multe specii.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. mesteacăn. protec ie împotriva soarelui şi vântului. specii rezistente la vânt. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. fântână arteziană). pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. lemnul câinesc. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. dârmox). În spa iile verzi urbane (grădini. de regulă dispuse circular.

7. Astfel pentru aliniamentele stradale. se evită ambalarea. În func ie de speciile întâlnite în masive. imediat după dezghe ul solului. creându-se impresia de monumentalitate. de la scoaterea din teren şi până la plantare. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna.2. 7. cu fructe şi port interesante. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. Totuşi. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. a I-a. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă.2. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. unde se doreşte realizarea unui masiv. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. urmată de toamnă. . care limitează priveliştea şi perspectiva.2. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. acestea pot fi transparente sau opace. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. în acest caz balul fiind înghe at. puie ii cu rădăcini protejate.2. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). Astfel. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. a II-a şi a III-a. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie.1. Vârsta. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. cu înflorire abundentă. largi. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. înfiin area scuarurilor. înso i i de 1 tutore. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). În general. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare.solului. se folosesc puie i de talie mică. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil.

Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. înăl imea şi grosimea la colet.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.40) m pentru puie ii de talie mică. creată în acest scop. . în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . fie din natură.30 (0. .0 x 1. remorcii. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. camionului. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.80 x 0. 7. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. . fie dintr-o pepinieră.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. sunt necesare mai multe opera iuni: . şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. se tasează uşor şi se udă abundent. situate în locurile accesibile macaralei. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. pe tulpină deasupra coletului. cu ramuri până aproape de sol. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.alegerea exemplarelor. .plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. .5 t.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi.60 (0.40) x 0.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani).3.60 (0.1.0.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.30 (0.2. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.Ca regulă generală orice puiet.0. datorită dimensiunilor. etc. cu o coroană uniform dezvoltată. cu sistemul radicular mai compact. iar înăl imea 8-10 m. .70) x 0. . Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.5 (0. De asemenea.0.

Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. până la 0. urmând ca mai târziu. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger.4. ce au un efect estetic deosebit. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. numărul rândurilor (1. rânduri sau la încrucişarea aleilor. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. Astfel. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină.4 rânduri. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic.2. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. timp de 2-4 ore. 2 sau 3 rânduri. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii.3. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. Fertilizarea.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. în Fran a. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. partere. Solul se mobilizează primăvara şi toamna.3. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. uniform. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7.1. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii.3. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. la o adâncime de 20-25 cm. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. ciuperci). gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. cu norme bine stabilite. în timp. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. 7.2.5 – 1. P. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 .7. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. . K. 7. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte.

rezultând astfel un trunchi vertical scurt. la distan a de 60 cm între ele. piramidale. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . columnare. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament.forma Verrier . iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. se aleg ultimii doi. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: .piramida . În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . cu fructifica ie cât mai abundentă. . La exemplarele cu so . fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. Pe măsură ce cresc.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice.40 cm deasupra solului.5 m între ele.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an.forma Cossonet . În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). cu ramuri cât mai multe. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. ob inându-se forma literei V.forma literei „U” .

Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. Coroana formată.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. dispuse în acelaşi plan. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. 6 sau 8 bra e verticale. ceilal i îndepărtându-se. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . are forma unui „U” dublu sau triplu. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. Fiecare pereche porneşte din axul principal. ce a fost retezat la 40.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. pe o sârmă . Astfel. 80 sau 120 cm de la sol. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. se orientează vertical pe doi tutori.

(spalier). După 30 cm. iar cei doi lăstari terminali. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. dar la o înăl ime de 80-90 cm. la o înăl ime de 30 cm. În al doilea an. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat.80 cm. La lungimea de 70 . cu o deschidere a bra elor de 50 . . sub un unghi de 60o între ei. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. se înlătură lăstarii.

Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. Populus sp. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m).) Se execută primăvara devreme. Tunderea se execută în anii următori. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. 7. la exemplarele plantate în aliniament.3.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. După atingerea înăl imii dorite. . imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. mai rar toamna târziu. ienupăr. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. 0. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. În primul an de la instalare. prin scurtarea lujerilor prea lungi. tuie. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. de 1-2 m lungime (Acer negundo. la înăl imea de 20-25 cm. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. tăierea se face cu cca. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm.3. tisă).

În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. grupuri. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu.4. După câ iva ani. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . Se recomandă rărirea periodică. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. 7. iulie. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. cu coroane înghesuite. sunt de regulă mult mai viguroşi. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. Lăstarii ob inu i prin recepare.3.

20-30 ani. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. fiind inestetice. în apropierea locurilor de sta ionare. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. a unor poteci. . . . În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm).3. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). . 7. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. în pădurile echiene de codru şi crâng. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. cu o periodicitate de 3-5 ani.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. Se aplică rărituri mixte sau combinate. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe.materialul rezultat nu se recoltează. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: .5. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice).se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. ob inându-se un număr optim de exemplare. cu o periodicitate de 3-5 ani. din 3-6 (10) ani. îmbunătă irea stării fitosanitare. în condi ii nefavorabile de vegeta ie.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. reducerea consisten ei. în cca. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. . pe o înăl ime de 6-12 m de la bază.

marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. rup i sau doborâ i. se pot adopta diferite tratamente. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. buruieni). În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. în vederea atingerii unui anumit scop. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. cu foarte multe nişe ecologice. dar pentru oameni antrena i. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase.6. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. 7. păduri de plopi euroamericani). bolnavi. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. deoarece circula ia este complicată (semin iş.3. făgete. .Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. amestecuri de fag cu răşinoase. de speciile forestiere folosite sau prezente.

Malva sp. Ageratum mexicanum sp.forma. precum specii ale genurilor: Petunia sp. . Aubrieta sp. a modului de creştere şi ramificare. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde.Tropaeolum majus. al sezonului de vegeta ie. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus.. . Sedum sp. .înăl imea. .forma tulpinii (portul).1. VIII.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm..culoarea.1. . .specii de talie mare. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. Salvia sp. platbande sau grupuri pe peluze.. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: .sp. Tulipa sp. covoarelor. Ageratum sp. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. Tulipa sp. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. culoarea şi mărimea frunzelor.sp. în componen a bordurilor.. Calistephus chinensis.. Lobelia sp. forma.. Tradescantia sp.. Galanthus sp.. .sp. în fa a speciilor arbustive sau arborescente.2. cu tulpini ramificare. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.Cap. Acestea se folosesc pentru rabate. Saponaria ocymoides.. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. . . cu port târâtor (sau pendent) . Delphinium sp. Gladiolus sp. În acest sens se deosebesc: .. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii... . în sensibilizarea oamenilor la frumos. peste 50 (60) cm. Muscari sp. Tagetes sp. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia.. a rabatelor pe peluze. Hyacinthus sp. precum Crocus sp.. partere.1. . Salvia splendens. Narcissus sp. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .. în marginea rondurilor sau rabatelor..cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. mirosul şi modul de asociere ale florilor. 8. precum specii din genurile: Lilium sp. precum şi în mozaicuri.Tagetes sp. Alyssum sp. ... 8. cu aspect de tufă . Acestea se folosesc grupat. în planul apropiat de privitor.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar.1.ciclul de via ă..forma şi culoarea fructelor..

mărimea şi culoarea frunzelor.. roşu sau grena. galben. la florile simple poate fi pală. chioşcuri pentru odihnă). sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. a sta ionării. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. Iresine sp. Sempervivum sp.. Portulaca sp. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. argintiu sau cenuşiu.. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale.Lathyrus sp... Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei.sp. Delphinium sp... până la albastru. . precum verbena şi crinii. mărimea şi culoarea frunzelor În general. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu.sp.. Pyrethrum sp. precum regina nop ii şi micsandrele. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. Papaver sp. . Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa).1. cu tulpini simple. roz. Humulus lupulus. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. erecte Impatiens sp.sp.. Ricinus sp. la început. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. altele sunt mici şi mărunte. lalelele papagal. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena.3. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma.. Astfel. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. 8. ..) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. roşu grena. mo ul curcanului. 8. cu segmentele filiforme. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii).. clopo ei.. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. culoarea şi abunden a frunzelor. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. în cazul petalelor tomentoase. iar altele puternic fidate.. Begonia sp. cu tulpini volubile . Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora.Ipomea purpurea. Agave sp. florile fiind nesemnificative.4. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Forma. creasta cocoşului.). Unele frunze sunt mari. culoarea. Lilium sp. Nuan a culorii poate fi diferită. locurilor pentru sporturile uşoare. Forma. Tulipa sp. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis..1. în jurul teraselor. cu tulpini că ărătoare . se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. Polygonium sp.. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată.

Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.plante anuale rustice. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. . fiind o sursă de amuzament pentru copii. În unele situa ii.8.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. iar primăvara vor înflori. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.plante anuale semirustice (Begonia sp. fiind aripate.) se seamănă în sere calde. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. . vara. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. de culoare roşie sau roză.5. . florile se îndepărtează.plante anuale sensibile (Celosia sp. Mo ul curcanului (Amaranthus sp.6. ca o continuare a florilor. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. Calceolaria sp.1.. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie..) are fructe persistente şi decorative. men inând efectul decorativ.. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii.1. Cineraria sp. Zinnia sp. 8.

mozaicurilor.7. Gladiolus sp. Gypsophyla sp.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. jardinierelor. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. rizomi.. Polyanthes sp.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. tuberobulbi.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. Hyacinthus orientalis. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. în general. Narcissus sp. cămări. rondurilor. Chysanthemum sp. 8. Speciile floricole pot fi folosite... Acestea pot fi rustice (Anemone sp. Hosta plantaginea. Iris sp. geophite – ce au bulbi. . rizomi. depozite) ferite de înghe (4-10 oC)... .decorarea spa iilor verzi..1. rabatelor.. Papaver orientalis). ferestrelor. bordurilor.. pentru: . pe stânci sau pajişti. Lolium sp. teraselor. sau semirustice (Canna indica.. Aquillegia sp. Dahlia sp. tuberobulbi. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. în lungul apelor sau pe luciul lor. covoarelor. Convallaria majalis. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. rădăcini tuberizate.decorarea balcoanelor.

fie numai specii perene. rabate. stânjenei.decorarea stâlpilor. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. de talie înaltă (Phlox paniculata. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. Tagetes sp. fie mixt. chioşcurilor.ca flori tăiate. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. ghiocei. înăl imea plantelor. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite.. costisitoare. pergolelor. cu port de tufă sau covoraş. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. mărimea. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. zidurilor. forma şi culoarea florilor. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. Culturile cu plante anuale.). 8. în trepte. În func ie de perioada şi . Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. bujori. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. partere). bănu i (Bellis perennis).. witrockiana).). în special lunile de vară. Portulaca grandiflora). specifice plantelor anuale. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. mijlocie (Petunia sp. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. fiind amplasate în locuri intens frecventate. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire.).).. printre care se introduc plante anuale. Rudbekia sp. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. treiajelor. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. instalând specii de talie mică în prim plan. crizanteme. . astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. muscari (Muscari sp. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. narcise (Narcissus sp. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. narcise.2. perioada şi durata de înflorire. numă-uita (Myosotis sp. forma şi nuan a frunzelor. Ageratum mexicanum „nana”.

. mărun irea bulgărilor.. se deosebesc: . în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora.3. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor.. rădăcinile de ferigă şi nisipul. Cheiranthus cheiri). Narcissus. Asparagus sp. con inutul de substan e nutritive. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. Bellis) cu speciile anuale. capacitate de re inere a apei). Erica sp. superficiale (Primula sp. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. Amaryllis sp. .. . Instalarea speciilor floricole 8. pământul de turbă. pH. permeabilitate. pământul de frunze. Myosotis. Galanthus) sau bienale (Primula. Tradescantia sp.. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. textură. . Viola. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător.soluri acide – (Coleus sp. În func ie de sol. Dianthus sp). Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a.. . modelarea terenului. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. elemente nutritive. etc.. Dianthus sp. Crocus. .. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. pământul de pădure. Acestea se deosebesc prin pH.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. compostul de grădină. După valoarea pH-ului.soluri alcaline – (Anemone sp.. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură..pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. 8. de răsadni ă. Hyacinthus. ferigi). alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. textură. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. În general.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. brumărele). bine organizate. de turbă) .3. Gladiolus sp. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Asparagus sp. Calluna vulgaris). s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. Iris sp.1.soluri neutre – majoritatea solurilor. structură. desfundat. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. elina.. nivelat.. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. pământul de ace de răşinoase. perlit şi turbă în diferite propor ii. pământul de lemn.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. pământul de ericacee. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. mobilizarea superficială a solului.

La plantare. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. transplantarea apare necesară atunci când . La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Mathiola.. Amaranthus). Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură.3.).(Iris sp. Narcissus. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. comparativ cu înăl imea plantei. Viola..8. Hyacinthus.). Crocus. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Dianthus.3. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Hemerocallis sp. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna.3. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Lilium sp. Fuchsia. de cca. 8. Myosotis). În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. unde se vor dezvolta şi înflori. bulbii acestora să se înrădăcineze. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. La speciile perene. Begonia). Alyssum. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. 2 – 2. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective.2. Muscari. Paeonia). Hosta plantaginea. Galanthus. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. dar nici să se stânjenească reciproc. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren.5 cm grosime. Impatiens. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Sedum) distan ele pot fi mai mari.

datorită înmul irii naturale ale plantelor. În această categorie intră următoarele lucrări: . În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. suprimarea tijelor florale vestejite.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. când plantele nu suferă deloc. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.tunsul plantelor. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . . dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei.suprimarea păr ilor aeriene. intrând mai devreme în vegeta ie. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. .reglementarea înfloritului.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite.4.irigarea. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. . la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. unele nu mai înfloresc în acel an. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. . copilitul. 8.combaterea dăunătorilor biotici. . Pentru ob inerea de tufe bogate. obligatorii sau facultative. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. Ciupitul se execută cu unghia. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. . Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. cu rolul de a ob ine plante viguroase.ob inerea unor forme caracteristice. . pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori.tutorarea şi palisarea. bobocitul. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. spa iul devine insuficient. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. .stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. . de perioada înfloririi.aplicarea îngrăşămintelor. . fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani.

gura leului). Se aplică la crizanteme.. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei.. bujori. Pelargonium sp. Petunia sp. garoafe. ochiul boului). hortensie.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. . în acest caz întârziindu-se înfloritul. urzicu ă (Coleus sp. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat.). garoafe). de obicei terminată cu o floare (crizanteme. de dimensiuni mai mari (crizanteme. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. trandafiri.

dalii). mase plastice.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. trestie. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. în func ie de specia respectivă. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Ipomea). dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. Tutorii pot fi din lemn. .. Lathyrus. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime.

în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. etc. solarii. după o prealabilă uscare şi mărun ire. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. narcise. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. cu valen e simbiotice. sere. ca regulă generală. a îngrăşămintelor organice solide. clorura de potasiu. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. azotatul de amoniu. făina de oase. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. microbiologice. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. . maxim ora 10. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. fiind indicată udarea diminea a devreme. :30. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. În această categorie intră: excrementele de mamifere. Îngrăşămintele se aplică. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. lalele. ob inânduse solu ii prin fermentarea. uneori superfosfat. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. bogate în potasiu: sarea potasică. la care se adaugă apă. bioxidului de carbon şi a altor gaze. ciuperci). mustul de bălegar. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. sulfatul de potasiu. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). umiditatea şi mişcarea aerului. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. chimice. spălarea şi răcorirea plantelor. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. cenuşă. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. 1:20. intensitatea luminii. timp de două săptămâni. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. riguros selec ionate. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. temperatura mediului înconjurător. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. după trecerea perioadei de înflorire. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. de păsări. solul. ghiocei. făina şi rosătura de coarne.

Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. bulbii sau rizomii. . Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură.sau noaptea. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. pentru a nu se produce vătămări plantelor. sau talaj. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. tuberculi. rizomi. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. la geofitele semirustice. organele subterane (bulbi. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. şi peste vară. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. manual sau cu ajutorul săpăligilor. în martie–aprilie. sensibile la temperaturile scăzute. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. Acest strat men ine solul umed. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. frunze. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. uneori chiar săptămânal. măcar odată pe an. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. periodică a diferitelor exemplare floricole. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor.

comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. arbuşti. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon.pentru terenuri sportive. formată în special din graminee. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. De exemplu. 45 oC. brânduşe. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. ce înfră esc abundent. masive de arbori) sau nevii (stânci. având aspectul unor pajişti naturale. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. clădiri. asfalt sau beton. iar în cazul asfaltului de cca. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului.pentru peluze. lalele). Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. datorită nuan elor de verde. narcise. IX. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. cărămidă. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. 30 oC. cu . folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. recreative sau sanitare.rustic. gazonul se încălzeşte mai pu in. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. elemente arhitecturale. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . în zilele cu temperatură ridicată. grupuri statuare. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. pentru a forma un covor des. aranjamente florale. . Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului.Cap. . pietriş. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste.1. luciu de apă). După destina ie. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie.

2. Reseda lutea. rugbi – 6. 9. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. tufele sunt înghesuite foarte mult. Gypsophylla muralis. înfră ire slabă. Poa annua). grosiere. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. rămânând suprafe e nude de pământ. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Alyssum maritimum. la tundere. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. de diferite desimi. rădăcinile sunt relativ superficiale. Iberis semperflorens. 9. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. rapiditatea de creştere. la 12–20 cm. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. aceasta dispare. Alopecurus pratensis.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. umiditatea din sol. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. . Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. rezisten a la bătătorire.. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Deschampsia caespitosa. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. de rezisten a la bătătorire sau tundere. lăstărire. Matricaria chamomilla. Cynonurus cristatus). Lollium perenne. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. frunze mari. Bromus inermis). Calendula officinalis. Bellis perennis.5 cm. Viola arvensis. ci în amestec de minim 3 specii. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. dar speciile se comportă diferit. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). tenis – 0. . aspre. crichet – 2. Papaver rhoeas.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare.3.5 cm.5 cm. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Agrostis tenis. Campanulla sp. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. având aspectul unei fâne e înflorite.. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. Agrostis stolonifera.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. După înăl ime: .5 cm. capacitatea de refacere după tundere. . rezisten a la temperaturi scăzute. Festuca rubra.

Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. a canalizărilor. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). . Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. . date de condi iile specifice ale ării respective. amestec şi condi iile de sol. Metode şi tehnici de semănare: . Dacă norma este prea scăzută. moloz. ci cresc lateral. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. de specie. dar şi vara.5 – 2. instalând toate speciile crescute natural. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite.1. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). Decaparea .cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. adâncimea de semănare va fi mai mică. zgură. dacă există sisteme de irigat. a instala iilor de irigare. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. După semănarea manuală. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . În diferite ări se aplică norme diferite.3. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.3. 9. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. cărămizi.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). îngroparea cablurilor electrice. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. precum şi costul mai mic. se ob ine un gazon prea rar. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. gros de cca. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător.5 cm. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. dar şi executarea drenurilor. cu un aspect nefavorabil. de exemplu: 12 g/m2 în SUA.2. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . terenul se grăpează. în cazul în care solul existent este corespunzător.mecanic .9. De asemenea.

se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot.4. groase de 2-4cm. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. Dacă solul are o cantitate mare . apar muşchii şi numeroase buruieni. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. iar gramineele se răresc. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. care pot fi rulate. care nu sunt preten ioase. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. după care se sparge şi se mărun eşte elina. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. 30 x 30. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. fosfor şi potasiu. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). După aceste opera iuni. sau mecanic cu maşini speciale. 9. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor.

Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). pentru compensare. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. . trebuie mărită cantitatea de fosfor.de calciu. înainte de înflorirea buruienilor. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective.

. sunt de obicei largi. călare sau cu bicicleta.Cap. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. apare un sentiment plăcut de protec ie. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez).de stimulare.mişcarea orizontală. creează impresia de avansare. . 10. importan ă şi lă ime. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. de refugiu. divertisment. curiozitate . organismul nu depune efort. . pentru obiective bine determinate.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate.de indispozi ie (de închistare) . Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. perspectivele. . elemente arhitecturale. inestetic şi nefunc ional. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. măreşte aten ia. sau conduc spre un obiectiv principal important. având 0. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. au o lă ime mai redusă (minim 1. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. justificate de prezen a diferitelor obstacole. de cucerire a spa iului înconjurător. pentru terenurile cu denivelări. implică o diminuare a efortului. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. ordine şi propor ie.de amuzament. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. .20 m). de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. mai stabilă.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. . căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele).7 m lă ime. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. şi în echilibru cu for a gravita ională. mai sigură. în meandre pentru traseele sinuoase.mişcarea descendentă.mişcare ascendentă.5 -0. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. X. grădinile alpine. influen ând sentimentul de veselie.pentru ceea ce este viu sau în schimbare.1. pentru terenurile orizontale.pentru ceea ce este rigid. În func ie de natura circula iei. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . flori. pentru stilul geometric. de intimitate şi uneori de regres. .

de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. Pământul. de forme diferite. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. cărămidă. .cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. este folosit în pădurile de recreare. asfalt turnat sau cilindrat. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. pătrate. dale. dalaj englezesc. .Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc.cele neregulate în „opus incertum”. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând .cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. dalaj antic. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. iar cele deschise obosesc ochii). corelată cu ambientul. beton. macadam. mozaic. tip zidărie. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. pavele. pietriş. ceramică sau marmură. cel pu in cu fa a superioară netedă. Căile împietruite cu pietriş de carieră. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. lian i sau materiale hidrofobizate.

cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. asemănător cu malurile opuse. Malurile se vor amenaja prin terasare. trestie. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. senza ia de răcorire şi de prospe ime. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. căderi de apă. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. fântâni. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. . sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). având rolul unui factor calmant în peisaj. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. lacuri. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. fără frânturi. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. în locurile cu erodare puternică. bitumului. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. de mişcare. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). la o distan ă între centrele de greutate. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. dar fără a fi simetrice. ale fiecărei dale. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. Apele stătătoare (numite impropriu. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. uşurin a între inerii. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare.pe gazon. cărămidă. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. Caltha palustris). pâraie. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). geometrică. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. pătrate. 10. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. dar poate fi ameliorată. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe.60-0. realizate de obicei pe stâncării. dreptunghiulare. iazuri. din beton. Când cursul apei este însorit. făl uită.65 cm). pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. elipsoidale. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. prin deschideri de perspective. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv.2. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului.

folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. 10. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. . Când sunt de dimensiuni mari. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. şi pot fi amenajate într-un mod special. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. cu o vegeta ie specifică. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit.fântână cu taluz cu cascadă. acestea dau impresia de putere.3. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. de solidaritate monumentală. fie vor fi aduse. combinată cu lumina artificială. 10. mărime şi culori. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . folosite pe timp de noapte. Grădinile alpine creează. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. în mod artificial. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. O perspectivă bine concepută are echilibru. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii.bazin cu cupă florentină în mijloc. colorată diferit chiar. Grădinile alpine au suprafe e variabile. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. un microrelief accidentat. muntos. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). în mod progresiv. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. privit dintr-un loc potrivit. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. la o oarecare distan ă de clădiri. .fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. iar când sunt mici şi grupate. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. .4. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. .

belvederile. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. coloanele. într-o formă simplă dar estetică. balustradele (parapetele). înghe . deşertic. Acestea se pot construi din lemn.dispunerea blocurilor de piatră. vase decorative. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. numite chioşcuri descoperite (naturale). în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. beton. destinate adăpostirii vizitatorilor. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. . cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. a orchestrelor sau a fanfarelor. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. bănci şi scaune (mobilier de grădină). Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). pode e şi poduri. sau cărămidă.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . cu turbă şi nisip. accidentat. a domina. la capătul aleilor. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). pătrată. .aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. treiajele. suporturi pentru plante. fiind amplasate pe esplanade. construc ii uşoare. lăsând spa ii mari între ele. în pantă sau se va crea artificial. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară.aşezarea unui strat de pământ de elină. teatrul verde.5.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. grupuri sculpturale. va fi pe cât posibil frământat. hexagonală sau octogonală. . .umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. la marginea apelor. a men ine. subalpin. 10. pentru ca pământul să se taseze suficient. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. zăpadă. pergolele. . arcadele şi porticurile. cele mari în planul din spate. în pie e sau în punctele de perspectivă. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. situate în spa iile verzi. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . scările. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. chioşcurile.

teraselor. piatră). Se recomandă ca optimă. Treiajele sunt construc ii uşoare. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. Acestea se confec ionează din piatră. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. la marginea teraselor. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. lă ime 0. cărămidă. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. din diferite materiale de construc ie. lemn. cărămidă. oferind refugiu împotriva insola iei.0 m. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. stâlpi verticali (piatră. Pot fi cu sau fără spătar. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. atât la soare cât şi la umbră.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. lemn. beton armat. mozaic. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2.4-3. Forma. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. aluminiu. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. fiind amplasate la capătul aleilor. folosite pentru decorarea unor pere i. de obicei cu înflorire abundentă. bronz. formate din panouri cu zăbrele. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. compartimentarea unui spa iu verde. fier. în lungul aleilor largi. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. cărămidă. marmură şi au un mare efect prin formă. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu.5 m.5-0. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. grup sculptural. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0.5 m. Materiale de construc ie folosite: piatră. ce acoperă por iuni de alei sau terase. mărginirea unor perspective. pe orizontală. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. beton.45 m. culoarea lor. lemn sculptat sau marmură. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. dezvoltare pe verticală. fontă. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. înăl imea 0. metal. a unui rond de flori. pe lângă ape sau terenuri accidentate. .4-0.7m şi înăl ime 2-2. ce prezintă ca elemente de sus inere. mărime. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor.

beton. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. în lungul scărilor. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. ciment. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. piatră. zidurilor. . decorat cu plante de mozaic.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. aleilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful