UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

busuioc. 2. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. platani. tei. Villa Mecena. pini. 2. plante medicinale şi aromatice. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . vasele şi statuile. formă pătrată. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. lotus sau diverse flori.XIV d. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. la interior cu bazine străjuite de statui. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. horticultura a făcut progrese.2.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. urbane. buxus. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat.V. peste care s-au grefat elementele orientale.H. a înregistrat un regres. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. . Acestea aveau. zambile. crini.1. Erau prezente şi pu uri rotunde. Totuşi. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. Erau prezente pergolele şi coloanele.2. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. De asemenea erau cultiva i trandafiri. ca urmare a cruciadelor. Exemple: Villa lui Cicero. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. . prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale.2. Grădinile vilelor mai mici. . Constantinopol. În capitala imperiului. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. cu coloane de piatră colorată şi marmură.) 2. tisă.. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. Villa Sallustius. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. Schema modelului grădinii medievale. duzi. rozmarinul şi mirtul. mimoze).2. lauri. fie o fântână cu un joc de apă. de regulă. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. specii floristice.grădina cu pomi fructiferi. fiind înconjurate de un zid de marmură. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. ce cuprindea Europa Sud-estică. smochini. în Evul Mediu.arbuştii şi plantele ornamentale. chiparoşi. nordul Africii şi Asia Mică. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. Villa Lucullus. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. trandafiri.

Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. . fiind plane şi înconjurate de ziduri. al VII-lea d.). Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. Arta topiară era folosită în exces. mărginite de rânduri de plante tunse. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. Nu existau sculpturi. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. fie aveau straturi de formă pătrată. cu func ie exclusiv ornamentală. pere ii de fundal. Speciile folosite: chiparoşi.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. Locuin ele mici aveau o singură grădină. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. din timpul domina iei arabe. înconjurate de ziduri. situate în cur ile clădirilor.H. Grădinile fie erau interioare. galerii acoperite de plante că ărătoare. pini. 2. adesea aranjate liber. predominant persană. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. menajerie. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri.grădina de legume şi plante medicinale.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. pavilioane pentru petreceri. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. XIII-XIV. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. 2. caracterizată de prezen a careurilor egale. acolo unde spa iul permitea. Apa era folosită fie în bazine şi canale.2. buxusul. Compozi ia era geometrică. bazine. eucalipt. palmieri. monotonă. de formă regulată iar cele mai mari.H. apoi au căpătat un specific propriu. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. mirtul. magnolii. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. o suită de grădini. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. prin întretăierea a două canale cu apă. magnoliile.grădina de flori. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. . delimitate de alei de aceeaşi lă ime. leandri.d. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. fie sub formă de fântâni arteziene. compartimentare realizată.4. fie erau situate în afara palatelor.. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. Speciile folosite erau: chiparoşii. acestea fiind interzise în religia mahomedană. citricele.2. grădinile arabe având la început o influen ă orientală.

fiind natural. neregulat. II-I î. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. de basm. Terasele erau trasate liber. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. piersicii ornamentali – Paradisul. fiind excluse liniile drepte. galerii. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste.H. grote. cheiuri. al XVII-lea d. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. pe vârful unei coline sau în pădure. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. arterele pământului. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. IV-V d. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. stânci. pinii – fermitatea şi for a caracterului. fiind create mai ales în sec. terase. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. (dinastia Tang). cascade naturale) sau în bazine artificiale. plante şi animale. Relieful era foarte variat. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. în strânsă legătură cu religia. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească.. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. cu aspect natural. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane.2. în care vegeta ia era dispusă natural. creând privitorului diferite impresii: de măre ie.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. odihnă. budismul. por i. ce erau descoperite brusc la un moment dat. este mărimea acestora. . Elementele primordiale erau mun ii. poduri şi pode e. Filozofiile religioase din China. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios.3. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. indiferent de perioada istorică. iar apele. sec.H.H. pentru dobândirea perfec iunii morale. situat pe malul unui lac. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. lacurile şi râurile. firesc. VIII-IX d. cu caracteristici proprii. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. în armonie cu peisajele naturale.3. bambuşii – prietenia necondi ionată. bazine. Picturile. ziduri. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. de veselie. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. suprafe ele foarte întinse. de groază. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului.) şi cuprindeau mun i. au fost create parcuri naturale. servind ca loc pentru plimbare. ape. cascade. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. chioşcuri. având caracter natural. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. modificat sau aparent natural. şi reflectă puternicul cult al naturii. o dată cu dezvoltarea noii religii.H. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec.

fiind o componentă a acesteia. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. . cu simboluri filozofice caracteristice. 2. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. miniaturală: cursul de apă.3. azalee. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. pavilioane pentru ceai. fiind folosite toate elementele din natură. fiind ulterior personalizată. din dorin a de a aduce natura în locuin e. mai mari sau mai mici. destinate contemplării din interiorul clădirii. stâncile. stânci col uroase. plus diferite lampadare. cu balustrade ornamentate. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. camelii. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. orientat pe direc ia N-S. pasul japonez. un râu sau pârâu.capitala ării. coline. arborele de ceai. Persia. grădină aridă. al VIII-lea d. fântâni şi foarte multă vegeta ie. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. sau de pe verandă. grădină de muşchi. sau din Europa medievală şi renascentistă. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. lanterne din piatră.). ienuperi. muşchi. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. por i. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . .vegeta ia este perfect integrată peisajului. nisip. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. pietriş. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră.Deşi. Grădinile imperiale. lac cu insule. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. diverse plante cu sau fără flori. erau prezente pretutindeni. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. bambus. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite.H. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. . al VIII-lea d. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. şi în Kyoto. În sec. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . Spa iile verzi. Astfel în Japonia. pârâu cu cascadă. ferigi.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. arbori şi arbuşti. Islam).H. în decursul timpului. podurile. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. sec.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. devenind o artă na ională. pietre rotunjite. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate.

4.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. . lespezi sub forma pasului japonez. al XVII-lea d. lămâi. . adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). arhitectură. ştiin ă. a canalelor. glicina.erau folosite zidurile masive de sprijin. magnolia. Această orientare a apărut la început în Italia. Din sec.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. 2.apa era folosită sub formă naturală. XV-XVI d.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. ziduri înverzite.apa aduce mişcare. mirt. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte.prezen a sculpturilor. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. buxus.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. azalee. din toate domeniile: artă. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. . arbuşti modela i în volume geometrice.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). .simetria fa ă de o axă a compozi iei. parapete ornamentale. cireşii. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. . . dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. ienuperi.nu erau folosite alei.1. . . bazine neregulate. încep să apară primele grădini publice.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. bambus. literatură. 2. ci pietre late.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. ornamentate şi legate prin scări şi rampe..4. . ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. . chiparoşi. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. . stejari meridionali. în special pentru grădinile vilelor suburbane. garduri vii şi borduri tunse. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. de unde a iradiat apoi în restul Europei. Specii folosite erau: pini.H. vase ornamentale. cascadelor.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. precum: .utilizarea vegeta iei tunse. cascade. . . . arborele de ceai. tisă. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: .H. . camelii. ca influen ă occidentală. .Grădina palatului Farnese din Caprarola. lauri şi portocali. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. pe terase succesive.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament.Villa Medici în Roma (2 terase). .

Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. roci şi apă în mişcare). curbe.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. Abia după jumătatea sec.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . S-au mărit dimensiunile grădinilor. În perioada Barocului. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. . bazine.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . vase. fiind îmbinate cu linii ample.grădina Garzoni – Collodi.H. dar dispare schematismul rigid.2. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar.arhitect peisagist Du Cerceau. al XVII-lea crea iile importante au fost: . fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. Terenul era modelat în terase mari. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. . sub aspectul echilibrului şi simetriei.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase).. Au fost realizate decoruri bogate. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. la castelele Amboise. . Fontainbleau. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. 2.4. Exemple din sec al XVI-lea: . Saint-German. tinzându-se către transformarea în parcuri. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale).grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. fântâni.arhitect peisagist Delorne. rezultând spa ii mult lărgite. în arhitectură.grădinile de la castelele Tuilleries. la care grădinile erau în incintă. În unele situa ii canalele s-au păstrat. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. . ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii.H. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. . pictor şi arhitect) favorit al .grădina Luxembourg din Paris. Existau canale şi lacuri imense. traseele rectilinii. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. cu numeroase statui. . În prima jumătate a sec. Exemple:.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. Principiile esen iale s-au men inut.grădinile Gamberaia – Floren a. Astfel. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. al XVI–lea. Au apărut grotele artificiale. apare stilul baroc. cu partere decorate cu flori. . stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. al XVII-lea.În secolul al XVII–lea d.

se păstrează axa . rampe. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: .perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). în Anglia dominau grădinile medievale. alături de diferite fântâni. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. . dominantă.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. . realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. pe spa ii foarte largi. Chantilly. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu.Ludovic al XIV-lea. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. Dar. închise între ziduri. . . .aleile sunt rectilinii.palatul constituie capul compozi iei.„regelui Soare”. racordate cu ziduri de sprijin. treiaje. Fontainbleau. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. . 2. bazine. . Versailles. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. mai ales pe axa principală. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. La început s-a renun at la tunderea arborilor.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor.compozi ia era tratată arhitectural. conuri. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. cuburi). statui sau vase. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. sub influen a literaturii. rocării. scări. piramide. borduri sau broderii de buxus tuns. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. fiind situat pe terenul dominant. bazine şi canale.terenul este modelat în terase largi. vase în stil baroc. Ulterior. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. . dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. . compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. .sunt folosite. Saint Germain-en Laye. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. Dispar parterele.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. în Anglia începând cu sec. al XVIII-lea. constituind totodată şi perspectiva principală. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade.4. . mari partere şi întinse oglinzi de apă. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. Sceaux. .toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală.3.sunt prezente. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. cu principii compozi ionale proprii. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. SaintCloud. bazine cu grupuri sculpturale. ca şi în restul Europei.

reziden ial şi a intrat în cel urban. . dar se introduc poteci şerpuitoare. . Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.Grădinile Greenwich – model francez.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic.Nymphenburg (München) – model francez.grădinile de la Whitehall – model italian.grădinile Kensington şi parcul Stowe. . Ermenonville. 2.Kent (pictor şi arhitect) .. amenajate în stil peisager: St.Germania: .Charlottenburg (Berlin) .Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. realizate sub influen a romantismului. formând un lan verde de peste 4 Km.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton.Rusia: .Austria: .model francez. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. Green Park. . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.4. Realizări importante: . amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. . Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. . În secolul al XIX-lea. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). Toate crea iile din această perioadă (sec.Tête d’or’’ (Lyon).Saint-James Park .model francez. . Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. fiind sus inătorul noului curent numit . .Anglia: .parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. Hyde Park.centrală dominantă. La sfârşitul secolului al XIX-lea. . apoi francez. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.. . . Malmaison.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. Victoria Park şi Battersea Park. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.4. .gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . enun ate de Repton. . .Hampton Court – model italian. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). . James Parc.Parcul Chatsworth – stil clasic. La periferie erau: Regent’s Park. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.

stejarul. plopul alb. respectiv după principiile grădinilor engleze.Philadelphia – Fairmount Park. narcisele.Chicago – South Park.. pe lângă locuin ele boierilor.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. În Germania. .parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) .Villa Carlotta (Caddenabio).model italian.grădinile La Cranja (lângă Segovia) .A. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. . arskoe Selo = vechea denumire). Petersburg – 600 ha.New York – Central Park . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). .Grădina Botanică .sec.Grădina engleză (München). garoafe şi iasomie. lăcrămioare. 2. .Italia: . .Villa Melzi (Bellagio).parcul Nympheuburg (München). Ca exemple pot fi amintite: . . Ca exemple pot fi amintite: .U.Villa Carraresi (Roma). . . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. În S.Parcul Sokolniki – 463 ha. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. molidul. .Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). la Iaşi – grădina Palatului domnesc. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. .parcul Wilhelmshöhe (Kassel). Prospect Park (peisagist Olmsted). roini a. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.sec. cimbrul. pomicole. . mesteacănul. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. Parcul Puşkin (parc englez. . Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . lângă St.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. liliacul.model francez. bradul. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . crini.Spania: .Boston – Park System. .360 ha.5. . . . forestiere: bujori.Parcul Public Friederichsham (Berlin).

.. .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). stilul brâncovenesc. .în Bucureşti în 1833-1840. dar care în mare parte erau neorganizate.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. 70 ha. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). . iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. amenajat tot de Redont – Bd. al baronului Bruckental. odată cu dezvoltarea oraşelor. lângă castelul familiei Teleky.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.Pădurile parc Băneasa şi Snagov.Bucureştiul avea cca.parcul de la Albeşti –Braşov.sec. . . .la sfârşitul sec. .. . . .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). promenada de pe Dealul Copou. Parcul Rozelor. . al familiei Bauffy.parcul Carol I. . .parcul de la Gorneşti –Mureş .1838 – parc promenadă .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . poduri. lângă castelul familiei Haller. Hayer. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. chioşcuri pentru orchestre.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. Pădurea Verde.Iaşi – Parcul Expozi iei.la Sibiu – 1857.actual Parcul Tineretului. .la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. . (fost Libertă ii) realizat de E. Dacia.Grădina Ioanid. azi Parcul Romanescu. . Borza. . În alte oraşe: .Buzău – Parcul Crângul. . În sec. Hörer). Redont. Alpinetul.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”.Timişoara – Parcul Tiselor.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. fiind numit oraş-grădină. iarna lacul fiind folosit ca patinoar).1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi..la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . Parcurile de la Avrig. al XVIII-lea . . se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). . cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. . 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. . .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. . (Carl Friederich. al XIX –lea.parcul de la Bon ida –Cluj. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). . .

Sibiu. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Colentina. Parcul Tineretului.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Pantelimon.s-a reamenajat Parcul Libertă ii.Parcul Sportiv . Parcul Tei. . parcuri în Titan. Gala i. ClujNapoca.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: .reamenajarea Parcului Herăstrău. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Oradea. . Craiova. Iaşi.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). . Crângaşi. . . Parcul Libertă ii.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). . corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Ploieşti. Piteşti. Constan a. Balta Albă. Drumul Taberei. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca.

constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant.lemn din diferite tipuri de pădure. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. hidrologică.1. recreativ sau sanitar. umiditatea şi temperatura aerului. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. la diferite categorii de spa ii verzi. antierozională. fiind ob inute diferite categorii de produse: . de impact peisager). hidrologică. de protec ie a solului. decorativă (estetică. Profesorul I. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. . acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. recreativă. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. . această func ie are un caracter puternic diminuat. respectiv cu: . fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. sanitară). c) f.f. de pe terenuri degradate). . 3.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole.Cap. ştiin ifică. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie.fructe din livezi.2. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. de protec ie climatică (viteza vântului.f.f. . În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. antipoluantă (f. sanitară şi estetică. f) f. Func ia hidrologică este asigurată. în general de toate tipurile de spa ii verzi. . e) f. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. 3. respectiv: de produc ie.flori din culturile floricole. grădini. intensitatea radia iei solare). În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. d) f. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină.

moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. . mult sporită.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. . cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. sau în apropierea acestora. prin procesele de evapo-transpira ie. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. fizică şi chimică. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. ). şi a speciilor drajonate. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură.ameliorarea umidită ii aerului. spa iile verzi prin stratul arborescent. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. Func ia de protec ie a solului. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. etc. Vegeta ia lemnoasă. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. prin albedoul specific. prin microclimatul pe care-l realizează. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. substratul ce constituie suportul vegeta iei. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. pietriş. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. prin descompunerea de către microorganisme. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. fâşiilor plantate în lungul străzilor. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. fie la suprafa a solului (litieră). influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. fie în sol (rădăcini moarte). prezintă o stabilitate mecanică. străzi.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . Pe lângă aportul de substan e nutritive. în care procesele de eroziune sunt vizibile. . Acestea. trotuare. ce constituie o armătură biologică a solului. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. astfel. . De exemplu. cărămidă.micşorarea vitezei vântului. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. asfalt sau beton. a perdelelor de protec ie. Prin sistemul de înrădăcinare. Sub aspectul proceselor pedogenetice. moderează temperaturile excesive. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C.

astfel. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. . elagaj şi anotimp. Perdelele de protec ie. în zonele plantate. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. . atmosfera devine calmă. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera.3. De exemplu. în special în timpul verii.reducerea poluării fizice a atmosferei. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. etc. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. sau cu frunziş sempervirescent. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. betonul.lipsite de vegeta ie. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. 5m3. În mediul urban. marmura. a pulberilor fine sau a fumului. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. consisten ă. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. gresia. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. sub diferite aspecte: . iar la 120-200 m în interior.reducerea poluării chimice a atmosferei.reducerea poluării fonice. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. ce nu deranjează ochi. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). o elul. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. viteza vântului scade cu 30-60%. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. . vegeta ia re ine mari cantită i de particule. structură pe verticală. 3. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. vârsta arboretului.

o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. inversiuni termice. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. în teren liber. cea ă. pinului silvestru cca. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. . planta iile stradale. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. De exemplu. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. părozitatea acestora. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. de prelucrare a petrolului. respectiv de mărimea frunzelor. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. ce are lă imea de 200-250m. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. întreprinderile industriale. iar a teiului pucios cca. căderea frunzelor. În oraşe. aerian. etc. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. sau diferite activită i curente ale popula iei. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. 42 t/ha.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. 68 t de particule solide şi praf. arbori+arbuşti+specii de gazon). prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. a arterelor principale). se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. necroze. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. efect maxim în sezonul de vegeta ie. radia ie solară. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. de prelucrare a produselor minerale. industria chimică. transportul auto. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. având un efect nesesizabil. perimetrale. intersec iilor aglomerate. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. acoperită cu gazon. planta iile rare dintre construc ii. în cazul molidului cca. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). fără obstacole cu efect antifonic. şantierele. durata de via ă a frunzelor etc. 35 t/ha. echien/plurien. prin senza ia de linişte. umiditate. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. 30 t/ha. ionizarea aerului). Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. metalurgică. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR.

serviciului. fiind un element compensator al condi iilor de lucru.timp de existen ă. îmbrăcăminte.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. în general. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. . al solicitării fizice. aeriană sau navală. camping. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. între inerii personale. picnic. practicarea diferitelor sporturi. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . . Fazele activită ii de recreare: . vacan ele. Factorii care influen ează recrearea sunt: . şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto.destinderea sau relaxarea. sau efectul automatismelor zilnice. . călătorii.Mobilitatea. . având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. la care este supus omul în via a cotidiană. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban.activită i pe loc. spa iile verzi urbane sau extraurbane.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. . telefonie. artei. respectiv concediile. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. . fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. . presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. . prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. televiziune. divertismentului. cules de flori.. . obiective turistice. .timpul liber (dedicat recreării). respectiv timpul alocat servirii mesei. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. care poate fi: . care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. internet). în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. prin care se înlătură plictiseala. de . CFR. odihnei prin somn.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. etc.pregătirea. turismului. . pensia.4. sportului. intelectuale sau psihice.3. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate.deplasarea.divertismentul sau amuzamentul.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici.Timpul. cele mai multe destina ii.Nivelul de trai. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. în sferele culturii. presupune bucuria întocmirii programului. după bunul lui plac: plimbări. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. cumpărăturilor pentru hrană. radio.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv.

de diferite excese.5.O.întoarcerea. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. arbustivă. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. de regulă la sfârşitul săptămânii. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. de conducerea autovehiculului. canotaj. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. apicultura. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare.ciuperci sau de fructe de pădure. presupune comportamente diferite. alpinism. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. Plimbările sunt realizate fie zilnic. În sens larg. . de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă.amintirea. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. Odihna propriu-zisă. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. diseminat sau modificat. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. după o perioadă de activitate intensă. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. în spa iile verzi extraurbane. Aceste activită i pot fi active sau pasive. etc. J. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. 3. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. gazon sau oglinzi de apă. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. sau în zilele libere. obiective culturale. realizată pentru plăcerea proprie a individului. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. pescuit. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. etc. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. sau la sfârşitul săptămânii. parcurile. încât nimic să nu poată fi adăugat. vânătoare. economice. indiferent de subiectul în care apare. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. prin care are loc refacerea fizică a organismului. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. sau diferite activită i precum grădinăritul. istorice. . . floricolă sau erbacee. diferite de mediul său. decât în dauna operei”. Turismul are caracter recreativ. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. în sta iuni climaterice cu specific. nevoia de a face mişcare. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). Func ia decorativă (estetică. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. repausul şi somnul. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. etc. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile.

încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente.6.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. flori. etc. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. admira ie necondi ionată. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. . ciripitul păsărelelor. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. fructe.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. . cascade. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. . . cu efect de parazăpezi). Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . bariere împotriva vântului. .îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. bazine. 3.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. şi care exercită o atrac ie spontană. Astfel. încântare. textura coroanei. puternic erodate sau a grohotişurilor. variază pe parcursul unui an. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. murmurul apei.încadrarea cursurilor de apă. diferind în func ie de fenofază. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. .

la care sunt subordonate toate celelalte elemente. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. pe o concep ie dominantă. treaptă. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. peluze. Frumuse ea este realizată prin ordine. într-un întreg. suprafe elor şi formelor planului. ob inându-se în final unitatea în diversitate.Cap. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Fiecare component. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. se ine seama de anumite principii şi legi. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). Frumuse ea este un element func ional. viu sau inert. planta ii. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Toate elementele unui spa iu verde (alei. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. centrul compozi iei reprezentat . luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. un monument). care conduc în final la realizarea frumosului. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). intrarea principală. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. armonie şi propor ionalitate. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. sociale şi economice ale unei perioade date. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde.

dinamic. compus. simplu. este static şi odată văzut. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. de formă. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. liniar. lă ime) sau alte caractere vizibile. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. evitându-se astfel monotonia. se găsesc mase similare şi egale. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. omul va anticipa următorul obiect sau interval. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. a repetării şi a consecven ei. admi ând totodată diversitatea acestuia. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. în întregime. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. respectiv realizarea echilibrului. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. magnificului. Simetria poate fi absolută şi liberă. vase decorative. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. de culoare. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. bulevard. Ritmul poate fi: static. şi o dată percepută regula ritmului. bănci. potecă. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. a aceloraşi elemente (specii. integritatea şi calitatea acestuia. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. grupuri. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. Asimetria pune omul în armonie cu natura. ordinii. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. combinat. calitate care uneori poate avea o latură negativă. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. clădire). Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). interesul scade. deoarece un plan perceput deodată.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. al for ei sau al monumentalită ii. creând senza ia de dezamăgire. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. stradă.

care au o anumită continuitate. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. pasive. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. forme sau spa ii. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii).combina ii între culori diferite (active. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). de un individ. etc. caz în care se aplică armonia legăturii. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. . într-un aliniament. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. În proiectarea spa iilor verzi. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . chiar dacă specia diferă (de exemplu. dar care au volume şi formă asemănătoare). Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). florale.compozi ii doar între culorile calde sau active. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor.compozi ii între culorile complementare. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). arhitecturale. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. formelor dar mai ales a culorilor. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. exprimând de fapt unitatea în varietate. . se pot deosebi: . .succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării.

Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. mese. 270. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. astfel pentru o alee de 300 m. Astfel. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. 55. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. sub un unghi de cca. lă imea optimă este de 8 m. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. apoi 3. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. 5. lă imea optimă este de 5 m. 8. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. etc. 89 etc.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). alee pietonală. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. iar pentru o alee de 250 m. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). 180. matematician italian din sec. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. . participan ii la diferite evenimente de amploare etc. Fibonacci.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie.I.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. sub un unghi de cca. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. C. iar la o distan ă mai . Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. ordine şi armonie. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. . publicul dintr-un parc.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. 13.618 (aproximativ 3:5). La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului.). al XIII-lea. ce are laturile în raport de 1:1. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. 21. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. 34.). Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. .

mare de această valoare. presupunând unirea trecutului cu prezentul. fără a se exagera prin risipă. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. . pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde.

activită i. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice.). iar în cadrul stilului peisager sau liber. eroziunea). Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. de mai târziu. epoci. câmpii. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. În ultima perioadă (sec. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. 5. La romani grădinile. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. În amenajarea spa iilor verzi. V. precipita iile) sau for ele majore (vânt. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). în general. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. arhitectural. radia ia solară. văile râurilor. râuri. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului.Cap. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). aspect preluat şi de romani. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. vegeta ia. francez sau regulat) a stat. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. caracteristice diferitelor epoci istorice. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor.1. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. apă. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. Grădinile în stil maur. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. Stilurile spa iilor verzi 5. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). civiliza ii. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. erau prelungiri ale încăperilor. . diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare.1. dar şi elemente minore precum microrelieful. caracteristice Renaşterii şi Barocului. Acest stil prezintă mai multe variante. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. etc. bazine. pâraie. fiind ornate cu statui.1.2.1. întotdeauna de formă dreptunghiulară. vase sau fântâni arteziene.

lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. sau de perdele de arbori. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. balustrade. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. numit şi capul de compozi ie. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. statui sau vase sculptate. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. fiind nivelat şi modelat în terase largi. Elementul principal. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. precum şi oglinzi de apă. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. cu denivelări mici. scări. Apa aduce prospe ime. taluzuri. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate.2. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. pe linii drepte şi curbe.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. respectiv axa principală. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. regulate. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari.1. fiind subordonate toate elementului principal. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. cu numeroase ziduri de sprijin. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. rampe. fie de a le limita pe altele.1. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. unele păstrându-se şi în prezent. aplicat până în prezent. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. ce constituie perspectiva principală. Aceasta. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. bogat ornamentate. situat în pozi ie dominantă. 5. cascade sau bazine. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. canale sau oglinzi de apă.

fie sub influen a pictorilor peisagişti. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. fie sub influen a literaturii noi. care dau varietate şi fantezie compozi iei. fiind dispuse în re ea geometrică. Stilul peisager Stilul peisager (liber. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. în Anglia. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. Aleile sunt rectilinii. mai ales a celor de gazon. În această situa ie. 5. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. Toate acestea au fost duse la extrem.1. în formă de tablă de şah. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric.2.3. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i.de apă. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea.2. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective.3. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. conducând spre diverse amenajări. . ce promova ideea reîntoarcerii la natură.1. natural. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. în ansamblu. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. compozi ia fiind liberă. cu precădere în Olanda.1. 5. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. fiind obositoare ochiului. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. 5.1. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. sub influen a stilului rococo din arhitectură. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. având cel mai adesea relief variat. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă.

Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. lumini şi umbre. Simetria şi echivalen a sunt excluse. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. de grote sau chiar cascade. . sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. cu înflorire bogată. intervenindu-se totuşi în detaliu. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. Apele. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. În jurul clădirii principale. toate elementele. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. roci sau stânci. care în mod natural sunt dispersate. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. în pete neregulate sau eliptice. prin aducerea de pietre. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. sinuos chiar. masele vor avea conturul neregulat. în diferite zone ale grădinii. ce urmăreşte formele de relief. chiar exotice. vor fi folosite pâlcurile. urmând caracteristicile terenului. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. specii lemnoase decorative. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. sub formă de mase. frumoasă şi îndelungată. pajişti şi diferite grupaje floricole. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. neregulat. cu aspect natural. volume. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. fie naturale. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. atunci când aceasta există. peluze. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. fie create. cu contur regulat. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. Aleile au un traseu liber.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. curb sau sinuos. se vor folosi specii de talie mică. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Rocile. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. covoare sau dispersate solitar.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

2. cu flori având culori calde. dispuse într-un masiv păduros. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. de luminişurile retrase. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare.2. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic.5. . trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. 5. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. forme. 5. volume. umbră şi lumină. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac.4. unei mări sau ocean). dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite.5. Genul de bucurie Genul de bucurie.3. de stâncile. largi. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. având ca fundal imagine unor mun i înal i. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie.2. de veselie sau de entuziasm. atât sub aspect psihic cât şi fizic. cascadele. culori. De asemenea. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă.

energiei electrice. re ele stradale.Cap. 6. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. sta ii de distribu ie a apei. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. în strânsă corelare cu structura urbanistică. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite.). Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane.2. dimensionate. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. grădinile sau scuarurile. Ca regulă generală. cât şi legătura dintre acestea. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. dispuse într-o re ea continuă. zona politico-administrativă. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. gazului metan. recrearea şi odihna popula iei. limitarea perimetrului construibil. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. zona industrială. 6. energie termică. sunt judicios repartizate.1. ce asigură protec ia multiplă a mediului. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. etc. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. atât urbane cât şi periurbane. . cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc.

în func ie de sistemul stradal al localită ii. grădini zoologice. de folosin ă generală. planta ii de protec ie (a localită ilor. fac legătura şi cu centura verde a oraşului.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. grădinile botanice şi cele zoologice. întreprinderilor. parcurile şi bazele sportive. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. de regulă. amenajările peisagistice din incintele institu iilor.3. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale.cu acces limitat. ştranduri). grădini sau scuaruri). 1. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. lungi de sute de metri. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. a spitalelor. a sta iunilor balneo-climaterice). în care accesul se realizează conform anumitor reguli. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. planta iile din cimitire. . zonele de agrement (păduri de recreare. planta ii antierozionale. radial-concentrică. planta ii antiincendiare. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni.cu acces nelimitat. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. scuaruri. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). amplasare. grădini şi scuaruri publice. . a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. a apei. După pozi ie se deosebesc: . în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. a solului. grădini publice. . păduri de recreare. 2. ce sunt administrate de primării. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. pepiniere. dotări şi func ii. grădini botanice. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit.cu acces strict. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. 6. şi în care intră: parcuri. acoperişurile verzi. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. transversală sau longitudinal-transversală. păduri parc. fiind diferite ca mărime. grădinile locuin elor individuale. numite şi spa ii verzi publice. După accesibilitatea popula iei largi: .urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. concentrică. longitudinală. constituită din spa ii verzi periurbane. care traversează localitatea şi care. planta ii de pe lângă unele dotări publice. . Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. grădini botanice. pepiniere.

alpinarii. grădini şi parcuri publice. scuarurile pot fi: .temporare sau provizorii. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. . planta ii cu efect de parazăpezi. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. parcuri expozi ionale. . . perdelele de protec ie. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora.3 ha. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. rozarii. având în componen a lor doar arbuşti. . destina ie.permanente.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară.în interiorul cartierelor de locuit. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. spa iile verzi pentru copii şi tineret. 400 m.spa ii verzi de înfrumuse are. După func ii: . cu rol decorativ: scuarurile decorative. parcuri şi grădini zoologice. scuarurile por fi: . scuarurile pot fi situate: . Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. situată în intravilan. planta iile de consolidare antierozională. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. destinate construirii unor cartiere de locuit. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. pepinierele. edificii culturale. gazon. După destina ie.3. fiind destinată odihnei de scurtă durată. frecventează simultan acel scuar. configura ia terenului şi construc iile din jur. Raza de deservire a unui scuar este de cca.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. în cca. .spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. 6. . ce se înfiin ează pe terenuri virane.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. situate de regulă în cartierele de locuin e.4. După durată. culturale sau de învă ământ. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. După modul de amplasare. păduri parc. caz în care acestea sunt uşor accesibile. 6-8 minute. parcurile sportive. spa iile verzi din cimitire. păduri de agrement. parcuri dendrologice.3-3 ha.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. . terenuri de produc ie floricolă sau de gazon.

pentru a nu fi traversată de alei de trecere. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. a obiectivelor culturale. 15-25 minute. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. scări (în cazul terenului accidentat).scuarurile cu func ie prioritară decorativă. respectiv o intrare la cca.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. Dată fiind această distan ă de deservire. peluze de iarbă. Intrările vor fi reduse ca număr. de învă ământ. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. de mers lejer. statui. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. Dispozi ia aleilor. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. boschete. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. în cadrul oraşelor mari. respectiv arbori şi arbuşti. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. frecventează grădina în acelaşi timp. De exemplu. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. . dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. de pe o rază de 1-1.. aranjamente şi decora iuni florale. Spre deosebire de scuar. 6. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. spre periferia scuarului. respectiv: sectorul pentru copii. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează.5. zone umbrite dar şi zone însorite. 3-4 ha. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). datorită inexisten ei căilor de acces. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene.5 km. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. bănci. în lungul aleilor. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. situate în jurul unor institu ii publice. alei. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. .

cafenea. adăpost de ploaie. 6. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. sporturi. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. de re eaua stradală limitrofă.000 de locuitori trebuie să existe un parc. WC public). de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. într-un cadru peisagistic deosebit. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. şi de capacitatea proiectată a parcului. expozi ii. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. de lungimi şi dificultă i diferite.6. bazine sau chiar un mic lac. datorită suprafe ei pe care o reclamă. ce depăşesc 20 ha. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. bănci.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. În foarte multe cazuri. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). . ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. restaurant). Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. respectiv sta ionare). Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). şi de densitatea popula iei. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. manifestări artistice). cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. locuri pentru jocuri statice. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. cofetărie. diferite dotări (cişmele. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

. a noxelor sau a altor factori de inconfort. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. 6. partere cu flori. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. punct de distribu ie a energiei electrice. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. arii de joacă pentru copii. 6. Astfel.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor.1.2. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. ocupând suprafe e importante. şi alte multe specii pentru varietate. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. structură şi folosin ă diferite. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. pentru diminuarea zgomotului. suprafe e îngazonate. Au scop sanitar. alei pietonale. ale unui cvartal sau ale unui cartier. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. tomberoane). în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor.8. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice.liber este de 3. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. în func ie de pozi ia. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte.8. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. orientarea şi înăl imea clădirilor. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. parcări. recreativ şi decorativ. şi străzi şi bulevarde deschise. 6. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. Speciile vor fi alese şi amplasate.8.

precum şi diferite specii cu port pendent. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. cititul. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. uşor de între inut. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. arbori. magazie de unelte. fie după propriile idei. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. barbeque. mobilier de grădină. bazin cu peşti decorativi. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. institu ii. În cazul unor locuin e. chioşcurilor şi treiajelor. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. fie prin realizarea unui gard viu înalt. diferite jocuri. miniseră. pergolelor. joasă sau fără împrejmuire. chioşc de grădină. minilivadă. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. aranjamente florale. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. spitale. În cazul vegeta iei. gazonul. sau specii de răşinoase. sedii de firme. lămpi pitic. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. activită i de grădinărit. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. o cascadă miniaturală. În func ie de mărimea acesteia.) acestea pot fi: grădina de fa adă. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. stânci şi pietre. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. În func ie de mărimea spa iului disponibil. de gusturile proprietarului. Astfel. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. trandafirii. dar şi a unor hoteluri. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. sediu de firmă etc. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. a unor grupuri de specii sempervirescente. precum gazonul. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). cu o compozi ie relativ simplă. servitul mesei. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. un mic bazin cu aspect natural. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. arbustive sau lemnoase. Grădinile interioare. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. padoc şi cuşcă pentru câine. piscină. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . minigrădină de zarzavaturi. arbuşti tunşi. grădina este structurată şi amenajată. Grădina de fa adă. suprafe e îngazonate. arbuşti şi liane.

canalizări). iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. fam. forme sau provenien e. unele specii din fam. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. În func ie de caracteristicile lor. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. în vederea efectuării eventualelor repara ii. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. Urmează un strat de separa ie. instala ii electrice. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. se recomandă acoperirea acestuia. de la bun început. poate contribui la estetica compozi iei alese. Brassicaceae sau Campanulaceae). fiind de maxim 10-15%. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. cu strat fertil mai gros. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. cu pietriş (de tip sort). printre spa iile rămase libere între plante. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Saxifragaceae. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului.9. pentru speciile de plante vivace. astfel. Peste acesta se aşterne stratul fertil. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. format din fibre minerale. durabilă şi de bună calitate. Crassulaceae. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. . specii de gazon (fam. 6. sau numeroase alte specii floricole. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. alături de plante cu flori şi alei. Poaceae). cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. de regulă. cu arbori şi arbuşti de talie mare. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată.

al bolnavului sau pacientului (spitale.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. în zilele însorite. diferite pulberi sau noxe. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. .Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. .prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi.şi nu în ultimul rând. 6. până la 4-7.. şi constituie unită i de sine stătătoare. policlinici. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. institu ii administrative). în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. al proprietarului (locuin ă privată). . .10. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. comportându-se ca un bun strat termoizolant. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. . . pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. cabinete). . fiind dotate cu mic mobilier de grădină.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. spa iile verzi propriu-zise. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. al muncitorului (fabrici. hale. Ca şi în cazul grădinilor interioare.acestea re in diferite cantită i de praf. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. ateliere). creându-se spa ii pentru odihnă. Din suprafa a acestor complexe sportive. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive.

Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport.11. cu solul permeabil. arte mar iale). aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. 11-15 ani. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. atletism). Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. bănci. clădiri administrative. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. 100 m2 până la câteva hectare. oină). respectiv: până la 3 ani. în care constituie sectoare de sine stătătoare. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. diferite săli de sport (gimnastică. separate prin vegeta ie. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. tenis). Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. 1000 m2 pentru 40-50 copii. volei. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. sau în cadrul scuarurilor. baschet. caz în care au caracter de tabără. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. tobogane. 30-40 copii. precum şi specii floricole şi de gazon. duşuri etc. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. bazin acoperit sau în aer liber (înot. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. Stilul adoptat este cel mixt. labirint. şi să nu producă fructe ce pot murdări. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. când sunt în afara localită ii. grupuri sanitare. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. Suprafa a variază de la cca. bârnă de echilibru. 7-10 ani. 20-25% pentru terenurile de joacă. grădinilor publice sau a parcurilor. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. polo). Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. 6. cu ghimpi (Berberis . leagăne. balansoare. cu precădere împotriva vânturilor dominante. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. volei. 3-6 ani. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. handbal. clădiri pentru vestiare.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. gazon sau arbuşti. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere.

pârtie pentru schiuri. cât şi zone însorite. dotările vor fi mult mai complexe.12. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. un mic monument sau un bust. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. alei pentru biciclete sau trotinete. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. eventual un mic stadion. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. ce poate cuprinde: o mică livadă. sau care să fie toxice (Taxus baccata. a zgomotului şi a gazelor. grădina de zarzavat. bazin pentru înot. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. flori.). cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. bob sau săniu ă. rabate sau diverse aranjamente floristice. bănci. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. arbuşti fructiferi. În cartierele de locuit sau în scuaruri. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. medicinale şi melifere. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi.. În cazul taberelor. cu rol de protec ie împotriva prafului. spaliere. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. cele cu frunze. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. balansoare. arbori de mărimea a III-a. tobogane. Rhus typhina).). cu frunze. leagăne. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. care murdăresc. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. terenuri pentru jocuri de masă. pistă pentru alergare. 6. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. Robinia sp. bârnă pentru echilibru. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. ronduri. teren pentru focul de tabără. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. coşuri de gunoi etc. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. destinate odihnei. pistă pentru patine cu rotile. . fructe sau semin e. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i.sp. plante tehnice. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. bibliotecă volantă. flori. Dar în func ie de microrelief. corpuri de iluminat. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. labirinturi. Laburnum anagyroides.

Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori.13. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. Componenta cea mai importantă. calmante. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. birourilor. func ional şi estetic. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. cu specii floricole având culori liniştitoare. respectiv cea a intrărilor. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. de a diminua poluarea fonică. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. este vegeta ia lemnoasă. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. cu cel mai mare impact peisagistic. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. precum şi obiecte din materiale calde. diferite. . familiare.5 m2 de teren sportiv. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. 6. cu rol stimulator. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. având ca dotări mese. sau a celor rezervate pauzelor. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. bănci. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. pentru mărirea gradului de vizibilitate. 6. Astfel. rabate de flori. cu excep ia intersec iilor. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. pasive cu rol calmant. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. Spa iile verzi din incinta spitalelor.14. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. pentru fiecare elev. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. De asemenea. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii.

cimişir. separarea diferitelor amenajări precum parcări. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. dar şi specii de foioase precum: tei. flancate de planta ii sobre. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. constituit din biserică. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. tisă. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. Dacă spa iul permite. centrale. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. datorită lipsei de spa iu. acoperite cu plante agă ătoare. castani porceşti. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. capelă sau un monument memorial. sau în sens radial. chioşcuri). sau chiar garduri vii. purificarea aerului. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. cu alei şi căi de acces paralele. necesare bolnavilor. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. De asemenea. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. molid. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. sau în jurul edificiului central. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. dispuse în lungul aleilor principale. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. glicină sau trandafiri. brad. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. din specii sempervirescente.15. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. de la intrarea principală sau de la biserică. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. chiparoşi. În func ie de destina ia institu iilor respective. ce au efect liniştitor. Astfel. precum şi pergole cu vi ă de vie. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. numită „cimitirul eroilor”. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. pornesc mai multe alei rectilinii. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. Astfel. . Cimitirele mari. cu bănci şi şezlonguri. bine delimitată. reduse doar la aliniamente de arbori. Parterele cu flori cu nuan e reci. prezintă şi o zonă. ar ar american. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. 6. influen ând benefic recuperarea acestora. drumuri interioare de acces auto etc. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. paltini.

alimentară. industrială sau medicinală a plantelor.. iedera (Hedera helix). amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. Sempervivum sp. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. Ca specii lemnoase frecvent folosite. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Sistemul de drumuri. după importan a decorativă. din specii sempervirescente. Lupinus sp.16. utilită ile şi căile de acces.16.. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. Paeonia sp. caprifoiul (Lonicera japonica). situate în intravilan sau în extravilan. saschiul (Vinca minor). Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. sanitară. Aster sp. sanitar şi decorativ. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. de recreare şi decorativă. de maximă circula ie. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. să poată fi realizat pe jos. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. cu multe denivelări. în afară de cele amintite. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp.). Spa iile verzi cu profil specializat 6. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. să existe mijloace de transport în comun. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. 6. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. Convallaria majalis etc.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. după concep iile . la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. de recreare. de taluzare sau de înăl are a unor zone. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. Narcissus sp. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. Microrelieful. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. dar şi culturaleducativ. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. Chrysanthemum sp. pentru realizarea acestor denivelări. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. halde. arborii fiind evita i.. dar şi în punctele cheie. În cazul în care terenul nu este prea frământat. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. se execută lucrări de excavare. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice.. după considerente ştiin ifice (taxonomice). surse de zgomot puternic). Sedum sp. sunt: trandafirii.1. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii.

şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. numit şi colec ia botanică. serele. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. sectorul administrativ. rozariu-ul. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. de la cele inferioare. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. licee sau a alte unită i de învă ământ. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. vara îngropate în sol.). Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. Rozariu-ul. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. leguminoase. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. sau arbori cu efect decorativ deosebit. ce au diverse întrebuin ări. dar în containere. rădăcinoase). ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. melifere. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. Polianta. vernală. la exterior. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. dar şi publicului larg. hibrizi Polianta. Realizarea planta iilor floricole. Ca sectoare. sectorul plantelor acvatice. sectorul plantelor spontane folositoare. plante aromatice. englezeşti. tehnice. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. până la cele superioare (ultimele fiind . urcători. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. grădina japoneză. medicinale etc. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. ierbar). sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. sectorul florei diferitelor zone geografice. sectorul sistematic. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. hibrizi floribunda etc. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. sectorul plantelor de cultură. Sectorul plantelor de cultură. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. muzeu. fie în fa a clădirilor importante (birouri. diverse suporturi sau chiar ziduri. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. în acest sector. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. treiaje. În sectorul florei Globului. Sectorul plantelor spontane folositoare. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. de parc. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. flora Asiei etc. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. arhitecturală. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. fie se desfăşoară între cele două elemente. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. pergole. şi implicit expozi ii foarte diferite. estivală sau autumnală.).

. în apropierea intrării principale. pădure de foioase. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. pepinieră. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. pasul chinezesc din dale de piatră. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. pajişti. poartă torrii. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. se deosebesc: sera palmarium. pod arcuit din piatră. sera colec iilor. decorativ şi recreativ. verii sau toamnei. sau mai rar. mediteraneene. sera plantelor din regiune mediteraneană. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. Astfel. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. subtropicale. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. prin solu iile de amenajare adoptate. Complexul de sere. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. este dispus de regulă. pădure de răşinoase. uneori chiar un miniparc zoologic. sau din alte regiuni calde ale Globului. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. pădure mixtă. sera înmul itor. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. Prin structura. lanterne de piatră. ornamental. didactic. 6. după zona geografică de provenien ă. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Grădina japoneză.16. sera azaleelor şi cameliilor. clădiri administrative. sera plantelor acvatice tropicale. Vegeta ia forestieră spontană. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială.2.monocotiledonatele). sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. sera rezervată expozi iilor florale. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. industrial sau alimentar. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. colec ie de trandafiri. sera orhideelor şi a plantelor epifite. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine.

de recomandat cât mai largi. vechimea şi mărimea colec iilor. înfiin ată la începutul sec. cu o suprafa ă de 34 ha. să nu existe zone industriale. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. stâncării.arboretumul Hemeiuş (jud.5 ha. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. curs de apă. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. trebuie să ocupe suprafe e importante. . Timiş). Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. 6. având o suprafa ă de 48. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic.De regulă. În cazul păsărilor zburătoare. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. . sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. Bacău). perdele sau garduri mascate cu liane. cu o suprafa ă de 20. având în acest sens îngrădiri. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. este necesară construirea de voliere largi. al XX-lea. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. gropi de gunoi. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. înfiin at în 1908. cu o suprafa ă de 60 ha. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. pentru a completa ambientul.arboretumul Dofteana (jud. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil.arboretumul Simeria (jud. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. . de tip „microbiotop sau minihabitat”. Pe ansamblu.arboretumul Bazoş (jud. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. de tipul cuştilor cu gratii. în ceea ce priveşte frumuse ea. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. a masca zidurile inestetice. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. înfiin at la începutul sec. strâmte. . pot fi amintite: . având o suprafa ă de 70 ha. înfiin at în 1880. înfiin at în 1909. care va fi folosită atât ca sursă de apă. Arad). construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. bazine.5 ha. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. Hunedoara). . Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii.grădina dendrologică Macea (jud. Bacău). al XVIII-lea. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice.3. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop.16. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală.

mierle. jderi etc. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. şoimi. . pentru sezonul rece. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. păuni.sectorul păsărilor răpitoare. cinteze. gâştele.. precum lebedele. . despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. umiditate. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. . în care sunt găzdui i: elefan i.sectorul reptilelor. pot fi amintite: . în aer liber. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. canari.sectorul cervidelor şi cabalinelor.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică.sectorul galinaceelor şi columbidelor. cameleoni. zimbrii etc.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă.sectorul primatelor. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. şi pentru răpitoarele de noapte. turturele. stânci. cucuvele.sectorul stru ilor. . pelicanii. bazin.sectorul păsărilor de baltă. şerpi sau crocodili. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. porumbei sălbatici sau de ornament. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. trunchiuri de arbori. galinacee etc. libere. ovine. caprine. carnivore mici. pentru sezonul estival. cu voliere şi vegeta ie.sectorul urşilor. . zebre. . pume.. cum sunt bufni e. . prevăzut cu arcuri largi descoperite. mici palmipede. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. pentru speciile care nu pot părăsi locul. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. fie cu voliere foarte mari. . lei. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor.sectorul rezervat pentru antilope. vulpi. pantere. . cât şi spa ii largi. uli. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi.sectorul marilor ierbivore. grauri etc. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. unele specii de ra e. prin plimbare.sectorul felinelor mari. bibilici. găini de ornament. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. alpin şi subalpin etc. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. pentru diferite specii de urşi. bivoli. şi padocuri acoperite. asini etc. De asemenea. râşi. lama şi alpaca. în special forestieră. şopârle. de numărul de specii. dromaderi. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. . girafele. cu zone largi amenajate pentru tigri. ce adăpostesc pisici sălbatice. elan.. cerb lopătar. cormorani.). care asigură accesul unui segment important de vizitatori. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. de amenajările respective. căprior. distan a nu trebuie să fie prea mare. constituit dintr-o clădire. iguane. ren. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului.. . Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. câini dingo. pentru sezonul cald. ciufi. cai sălbatici. lupi. ierbivore mici. .sectorul păsărilor tropicale sensibile. gheparzi etc. stârci. ce cuprinde voliere cu fazani.) sau spa ii deschise. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. pentru inerea acestora în sezonul hibernal.: . pescăruşi etc.

are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. având produse care să nu dăuneze animalelor. în mişcare. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. a unor peluze întinse de gazon. pot exista în incintă şi muzee. se deosebesc: parcul forestier. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. un punct de belvedere asupra oraşului. cişmele cu apă potabilă. precum: un lac. Pădurea-parc (parcul forestier. de zoologie. În zona intrării principale. Astfel. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. sau a aranjamentelor florale. nisip sau alte materiale locale. de entomologie etc. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. Alte amenajări. care să nu depăşească 4%. un curs de apă. toalete ecologice. pădurea-parc sau parcul-pădure. acoperite cu pietre. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. poteci şi alei de plimbare. În unele por iuni ale pădurii-parc. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. 6. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. şi nu numai. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. a eventualelor surse de poluare. fântâni. formată din planta ii forestiere. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. se vor prevede spa ii largi. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. de purificare a aerului etc.17. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. .Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. un sit istoric (ruinele unei cetă i). suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. dar în raza de deservire a localită ii.

iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. numită impropriu pădure de agrement. falezele sau malurile abrupte. zonele nisipoase. piste pentru biciclete sau pentru role etc. topoclimatul. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. stâncile. Pădurea de recreare. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare.5-2 ore. în unele zone de interes curativ. solul. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. telescaune. terenuri de tenis sau de fotbal. terenuri sportive etc. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. cu cât terenul este mai înclinat. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. hidrografia şi environnement-ul. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori.17.1. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude .). telecabine. De asemenea. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. 6.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. puncte de belvedere etc. expozi ia. pot fi ştrandurile şi campingurile. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. . Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. tabere şcolare. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. sau de interes turistic. lipsite de vegeta ia forestieră. căi de acces cu trasee mai lungi. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. balnear (izvoare minerale. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. izvoare termale etc. pozi ia pe versant. situate pe malul unui lac. a unui râu. zone de picnic. Amenajările de tipul campingurilor. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. Astfel. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. Unele elemente naturale precum mlaştinile. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari.

altitudine etc. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. pavilioane. frunziş sărăcăcios. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). De asemenea. refugii) pentru a oferii adăpost. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. plantele prezintă creşteri foarte mici. această zonă este cea mai expusă vânturilor. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. băl i. suprafe e umede improprii. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. cu privire la temperatură. Orientarea nordică a unor terenuri. În acest sens. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. Cu privire la mişcările aerului. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. destinate practicării unor activită i. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. Tot în acest sens. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. dotărilor sau diferitelor echipamente. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. fără extreme mari. sau spa ii adăpostite. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. gradul de expunere a teritoriului. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. vânt. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. care prin fenomenul de . sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. temperaturile sunt moderate. vegeta ia are aspect veşted. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. prezen a prafului. este mai rece şi mai umedă. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. temperatura aerului mai ridicată. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor.. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. noroi. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. alunecări de teren. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. iar solul este mai pu in umed. frunze prăfuite sau galbene. plajelor etc. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent.

dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. de temperatura acesteia. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. poieni. . suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. precum realizarea igienei corporale zilnice.17.spulberare. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic.2. situl sau vecinătă ile. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. care este dată de natura sursei (izvor. prezintă o atractivitate foarte redusă. Environnement-ul. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. pârâu. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. aerisite. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. atunci aceasta este şi primitoare. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. a fermelor de animale. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. Cei care doresc să se odihnească. sau ca sursă de apă potabilă. de poten ialul teritoriului. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. ce diminuează calitatea acestora. de o acumulare mai mare sau mai mică. prepararea hranei. liziere). regimul şi tratamentul etc. În zilele călduroase de vară. şi din contră. lac). compozi ia şi vârsta arboretelor. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. Când o pădure de recreare este echilibrată. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. O zonă lipsită de un curs de apă. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. De regulă. dar nu neglijabilă. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. apa este importantă sub aspectul calită ii. filtrare şi transport al apei. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. chimic sau fonic zonele din jur. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. de modul de captare. 6. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. de cea ierboasă. libere (luminişuri. schi nautic etc. Hidrografia teritoriului. În acest sens. capătă por iuni dezgolite. va avea o atractivitate sporită. natura solului. iaz. râu. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. pescuit.

de motiva iile şi aprecierile lor. ce au un efect peisagistic major. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. a culorii frunzelor etc. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. capacitatea de primire începe să crească. care determină o scădere a densită ii. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. Sub raportul vârstei. la agresiunile vizitatorilor.. Codrul regulat vârstnic. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. luminişuri pentru odihnă. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. şi este favorabilă pentru plimbări. Iarna se remarcă răşinoasele. . indiferent de specie. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. ce calmează şi relaxează vizitatorul. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. păduri pentru plimbare şi păduri parc. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. ce induce plictiseala şi pasivitatea. dau peisajelor un pitoresc aparte./ha). bine pusă la punct. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. ce are o densitate mică (200-500 buc. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. cu locurile de parcare aferente. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. dispuse pe anumite trasee. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. publicul larg le preferă pe cele amestecate. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. dar în zilele geroase cu chiciură. Aceste dotări vor fi discrete. în func ie de fenofazele speciilor respective. datorită vizibilită ii foarte bune. are aspectul unei păduri falnice. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare.

camping. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. să fie drenat. mult căutate şi apreciate de publicul larg. reprezintă cca. cu forme interesante. Aceasta este zona preferată de marele public. instala ii sau echipamente. odihnă. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. obiectivele etc. ce trebuie să fie ireproşabilă. fiind astfel organizată. terenuri de joacă pentru copii. de cei care evadează din cotidian. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. Zona de primire şi odihnă. vor fi evitate de vizitatori. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. Zonele cu soluri reci şi umede. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. izvoare). zona de plimbare şi zona de regenerare. De preferat ca aici. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. Arboretele vor avea consisten ă moderată. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. În raport cu întreaga pădure. acest lucru favorizând. să aibă o textură uşoară. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. amenajările. . insistându-se în mod special asupra cură eniei. destindere şi pentru activită i de picnic. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. aer curat. soluri scheletice. pentru linişte. prezintă ponderea cea mai mare. cu investi ii mai reduse. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. prin împăr irea pe anumite zone.Pădurile de recreare se sistematizează. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. Zona de plimbare. şi prezintă diferite construc ii. cişmele. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. repaus etc. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. echipamente sanitare şi de igienă. de cca. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc.

Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. vestigii ale unui castel sau cetă i. un număr sau o emblemă. restaurant. spre diferite puncte de interes din pădure. zone cu fructe de pădure etc. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. fiind total protejate. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. pot avea por iuni comune. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. 6. cabană. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. Traseele potecilor vor fi diferite. han. terenurile de joc. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . întâlnite doar în anumite păduri. care sunt interzise accesului publicului. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. şi echipamente specializate. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. forma iuni geologice interesante etc. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. smulgerea sau tăierea puie ilor. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. ruine. rezultate prin ruperea. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor.3. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. locurile de parcare. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. având un specific aparte.5-4 m. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. fiind eliminate tasarea solului. dispersate în cadrul celorlalte două zone.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. camping). prin optimizarea spa iului în general. nu prea lungi şi nu prea înclinate. peşteri. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. respectiv 4-10 km/100 ha. de la o clădire de interes general (cabană. monumente. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. cu pante domoale. restaurant. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. este constituită din diverse suprafe e. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. puncte cu vederi panoramice.17. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. arbori deosebi i. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. au o lă ime optimă de 3. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. dificultatea.

Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. parcările pot fi: în ciorchine. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. şi variază în func ie de microrelieful specific. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. fântâni sau alte surse de apă. camping. masă cu scaune sau bănci. spa ioase şi capabile să absoarbă. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). pe ansamblu. . vor evita pe cât posibil artificialul. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. de 2-3 maşini.aceste puncte bănci. şi să se folosească materiale cu aspect natural. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. WC-uri ecologice. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. în special pe latura vântului dominant. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. sau pot fi mici. pietrişul. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. miniterenuri de fotbal. dispuse în apropiere. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. restaurantelor. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. capătul drumului principal). Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. diverse amenajări pentru jocul copiilor. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. fiind mult apreciate de vizitatori. de amploarea investi iilor. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. în pinten. un număr cât mai mare de autovehicule. respectiv nisipul. respectiv grupuri de arbuşti. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. formele regulate şi simetriile. Parcările pot fi mari. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. dalele de piatră. vatră din piatră pentru foc. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. loc pentru focul de tabără. cabanelor. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. Locurile de parcare. coş de gunoi. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. peluze pentru golf. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. groapă sau container pentru gunoi etc. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. şi pot fi: terenuri de tenis. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite.

1. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. 6. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. incompatibilă scopului atribuit. cu aspect cât mai natural. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. De asemenea. speologic. hidrologic. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. geologic. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. paleontologic. educative.18. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. protec ia ecosistemelor. sau parcurile cu specii de vânat autohton. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . pedologic sau de altă natură. cu amenajări folosite la observarea acestor specii.18. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). faunistic. Astfel spus. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. .IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6.The International Union for the Conservation of Nature . floristic. recreative şi turistice. având o înăl ime corespunzătoare.

Hăşmaş.Valea Cernei. În prezent. . cultural şi recreativ. specifice. destinate cercetării ştiin ifice. recreării şi turismului”.Beuşni a. . în scop ştiin ific. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. 6.zona exterioară. Cheile Nerei .să aibă forma ii geologice interesante.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. conforme cu peisajul. activită ile de turism vor fi bine organizate.speciile vegetale şi animale. Cheile Bicazului . muzee cu specific local.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. floră şi faună intacte. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse.18. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. educativ. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . care servesc recreării popula iei. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. vile.2. educativ şi recreativ. . sate. drumuri. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. Ceahlău.să fie interzisă vânătoarea.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. . elemente de etnografie si folclor.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. Retezat. beneficiind de o protec ie suplimentară. hanuri sau locuin e izolate.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate.să fie deschis turismului organizat. Mun ii Măcinului. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. respectiv fenomene naturale originale. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. Cozia. . Domogled . cu flora şi fauna sa. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. zona rezerva iilor integrale. Rodna.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. hoteluri. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . . vegeta ie. neatinse de activită ile umane. care grupează o serie de atrac ii turistice. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. expozi ii. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. . . . construc iile (case. şi Semenic – Cheile Caraşului. Piatra Craiului. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte.

ca parcuri naturale. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. nu se împuşcă. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. geologice şi geomorfologice (tip g). în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . Vânători – Neam . servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. paleontologice (tip p). Bucegi. Nomenclatura din ara noastră. forestiere (tip f). rezerva ii ştiin ifice. Acestea pot fi: botanice (tip b). următoarele: Apuseni. limnologice (tip l).. vegeta iei sau faunei. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. 6. se promovează regenerarea naturală. . Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. solului.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. Grădişte Muncelului – Cioclovina. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului.18. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. mixte (tip m). Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. Balta Mică a Brăilei. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. Por ile de Fier. rezerva ii naturale. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. În ara noastră sunt constituite în prezent. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. 9/1973. lacuri şi cursuri de apă.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. conform Legii nr.3.

ştiin ifice sau peisagistice. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. cascade. fenomene geologice unice (peşteri. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. parcurilor naturale.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. chei). arbori seculari. rezerva iilor naturale. cursuri de apă. educa ie si instruire în domeniul mediului. locuri fosilifere. .

5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. proiectantul de spa iu verde creează forme.regimul de umiditate din sol. compozi ii. . ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. volume. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. . ruginiu. . Astfel trebuie avut în vedere: . .Cap.fertilitatea solului. . Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde.textura şi profunzimea solului.diversitatea foarte mare a ramurilor.1. frunzelor.lumină. Prin acest material. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. material care îşi schimbă volumul. ce vor alcătui în final o unitate. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. 6.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.temperatura aerului.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.1. . VI. . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. .factorii ecologici edafici: .costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp.2. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. Criterii de alegere a speciilor 6. culoarea.vânt. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). . . comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult).factorii ecologici climatici: .umiditatea atmosferică.2.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. .cerin ele speciilor fa ă de: . .

a produc iei de masă lemnoasă). . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. .compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. fertilizare.altitudine. dar şi asupra celui animal sau vegetal.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).factori geomorfologici: . etc. . fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. .2. cloroza esutului asimilator. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). . . considerate cele mai rezistente). . . Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. 6. .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei.oxidul de sulf. . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. (produc căderea acelor la răşinoase. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. .expozi ie.con inutul de schelet.vegetali.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). prevenirea şi combaterea dăunătorilor. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. fa ă de cele periurbane.troficitatea solului.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. . .animali. Dintre aceştia : .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. numite arsuri).pantă.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.. . .oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).factori biotici: . în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. . În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor.2. dioxidul şi trioxidul de sulf. .configura ia terenului. numindu-se şi cea ă oxidantă.factori antropici: . determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).factori poluan i. Astfel.

Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. 6. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . cum se integrează în respectiva compozi ie.1.). tuia. . platanul. stadiu de dezvoltare. .2.pigmentări.2.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.aliniamente. piracanta. fabrici. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. bradul de Caucaz.condi ii de mediu – specie. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.3. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. Particularită ile biologice ale speciilor 6. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie.sensibile . La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . corcoduşul.foarte sensibile .rezistente la fluor – mesteacănul. etc. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.rezistente Exemple de specii: . .unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare.3. .rezistente la bioxid de sulf – alunul.rezistente la plumb – pinul silvestru.umbrirea clădirilor. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. propor ia poluantului în atmosferă etc. ecotip. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. industria metalurgică şi chimică.pădurile de recreare. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. zămoşi a de Siria. ce talie vor avea exemplarele respective. frasinul. . arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene.praful rezultă din întreprinderile industriale.mijlociu rezistente . . fenotip. subspecie. . prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. reducerea creşterilor. coacăzii. . dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. arboretele tinere fa ă de cele mature. .

şi cea având contur sinuos. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. Astfel.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. Picea abies. speciile cu înăl imi sub 7 m. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . Populus nigra cv. arbuşti pitici.peste 25 m.zonele verzi de mici dimensiuni.în lungul arterelor. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază.arbuşti.2. Berberis thumbergi. etc. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. obovoidă. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. Populus simonii.. italica. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului.realizarea gardurilor vii. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. De exemplu. . a prafului. .15 – 25 m. a boschetelor. Larix decidua. Pinus strobus. că ărătoare. . Abies alba. arbuşti mijlocii 1 – 2m. 6.3. a III-a . sferică. speciile lemnoase volubile. precum şi re inerea gazelor de eşapament. conică.2.arbori de mărimea I .liane. fastigiata. Morus alba. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. Prunus mahaleb. a II-a . mai mici de 1m. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m.7 – 15 m. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. tabulară. . ovală. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . Thuja occidentalis var. agă ătoare sau chiar târâtoare. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. Acer pseudoplatanus. Juniperus hibernica. În tabelul nr.

. 6. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Fagus sylvatica. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. mesteacăn. a prafului şi a vântului. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric.aliniamentele stradale. pentru protec ie împotriva radia iei solare. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. Cotoneaster horizontalis. Populus tremula.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. . Pinus nigra. cireş păsăresc. Pinus sylvestris. Juniperus horizontalis.3. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . Juniperus communis ssp. nana. dud negru. Tilia cordata. umbraculifera Carpinus betulus. .tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . Betula pendula. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Juniperus sabina. caragană. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. frasin. Ulmus minor.2. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. varietatea „Globosa” la diferite specii. . dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . ulm de munte.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. salcie căprească. Robinia pseudoacacia var.3.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. larice.zona de primire a pădurilor de recreare. Cerasus avium.mascarea obiectelor inestetice. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. . Salix babilonica.

2. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. imprimă un sentiment de linişte. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). fie pendentă. romboidală. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). Unele specii au frunze simple sau compuse. sau chiar târâtoare. paltin. 6. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. fie verticală. obovată. la marea majoritate a speciilor.3. imprimând anumite sentimente. ovoidă. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. fie orizontală. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. Salix babilonica. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). Ramuri pot fi drepte. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. Lujerii pot avea cele mai diferite culori.4. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. pendula. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). . castan) sugerează puterea. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. peluze. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. Chamaecyparis lawsoniana var.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). 6. lanceolată. etc. eliptică etc. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma.3. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. Forma. platan. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. mici sau mari.5. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. mărimea şi culoarea acestora. Speciile cu tulpini că ărătoare. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. tortuosa) sau pot fi geniculate. Trunchiurile. pot fi sinuoase.2.

argintea. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. compuse..Marginea limbului poate fi întreagă. Carpinus betulus. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna).) sau mari (Ailanthus sp. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. luminos (primăvara). Speciile cu frunze mici.. Juglans sp. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. la galben–roşu ruginiu (toamna). Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Hedera helix. precum cele ale speciilor: Acer negundo. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. ca în cazul mesteacănului. biota. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Thuja occidentalis f. la care verdele se combină cu alb. Astfel. precum şi diferite exemple de taxoni. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var.. până la verde intens (vara). Sorbus aria. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. galben sau chiar roz şi roşu. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Eleagnus angustifolia. Speciile cu frunze mari. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Euonymus europaeus. la verde închis. Populus alba Picea pungens var. Gleditsia sp. Hippophae rhamnoides. Robinia sp.). arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Ligustrum ovalifolius. Pyrus elaeagrifolia. „Aurea” Thuja orientalis f. pu in incizată dau adânc incizată. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Aesculus sp.. Acer negundo. Tilia tomentosa Juniperus sabina. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). alb argintiu. În tabelul nr. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat .

fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Corylus maxima var. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. În tabelul nr. Syringa x. Juglans regia Fagus sylvatica var. Acer platanoides var. Prunus avium. Hedera helix. Phyladelphus coronarius. Pinus cembra. Berberis vulgaris var.6. rubrum 6. pissardii. glauca. Spiraea x. Aesculus hyppocastanum. Malus pumilla var. hybrida. purpurea. forma.verde închis roşu. Sophora japonica. Acer paltanoides var. Pinus excelsior. Hibiscus syriacus.2. Catalpa bignonioides. Magnolia kobus. Prunus cerasifera var. Alnus glutinosa. Pseudotsuga glauca. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. niedzwetzyana. purpurea. purpurea. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Picea abies. purpuriu Picea pungens var. vanhouttei. Crataegus sp. atropurpurea. Pinus strobus Abies alba. crem sau galbene. Buxus sempervirens. Taxus baccata.. Robinia pseudoacacia. Deutzia scabra..3. Ligustrum vulgare albă . Forma şi culoarea florilor. Pyrus sp.

pissardi. Prunus persica. Chaenomeles japonica. primăvara timpuriu primăvara . Laburnum anagyroides. Dintre toate speciile lemnoase. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Diervilla florida. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Colutea arborescens. soulangeana Prunus sp. Cornus mas. Laburnum anagyroides. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Buddleia davidi. Forsythia sp. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Prunus cerasifera var. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. carnea. Hibiscus syriacus. exceptând albastrul pur. Syringa vulgaris. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Kerria japonica. Forsythia suspensa. Chaenomeles japonica. Magnolia x. Cornus mas. Hybiscus syriacus. Magnolia kobus. Phellodendron amurense Spiraea japonica... Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Amorpha fruticosa. Prunus armeniaca. Spiraea salicifolia. Cotinus coggygria.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Magnolia stellata. Malus floribunda Hedera helix. Diervilla florida. Tamarix ramosissima.

tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Inflorescen ele sferice. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Viburnum opulus. amorfă) constituie un factor stimulator. Rhus typhina. contribuind prin forma. glicină. Colutea arborescens roşie albă . Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. mari (Viburnum opulus var.2. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. dar mai ales în perioada hibernală. Sophora japonica. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. budleia. mălin) calmează şi relaxează. ca lumânările (castan porcesc. Syringa vulgaris. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major.3.. Crataegus monogyna.7. Ptelea trifoliata. iritant. Hibiscus syriacus. Rosa canina. în sezonul estival sau autumnal. Spiraea salicifolia. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. 6. Cotoneaster horizontalis. lemn câinesc. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. atribuind ambientului un aspect dispersat. Berberis vulgaris. Spiraea japonica. Sambucus racemosa. Kerria japonica Aesculus sp. Culoarea fructelor. pseudobace) este variată de la specie la specie. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. neliniştit. Liriodendron tulipifera.vara toamna Mahonia aquifolium. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e.

ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. calitatea terenului. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. 40 ani de la plantare. iar plopii. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Prunus spinosa. Mahonia aquifolium. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Lonicera nigra. precum cimişirul şi tisa. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. . salcâmul. 10.8. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Ligustrum vulgare. De obicei. Abies alba. 20.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. mesteacănul.2. unii poluan i din aer sau din sol. Robinia pseudoacacia. Ambientul (noxe. Catalpa bignonioides. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Fraxinus excelsior. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. Cotoneaster nigra. De exemplu. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. Platanus sp. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. Picea abies. Viburnum lantana.3. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Gleditsia triacanthos. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Thuja occidentalis. diferi i arbuşti. 6. Există şi specii cu creştere foarte înceată. probabile pentru perioade de 5. ci separat.

lângă clădiri. fără agita ie. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. coloritul fructelor). ASOCIEREA. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. pâlcuri. în puncte liniştite. boschete. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. frunze. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. care nu se regăsesc în efectul ob inut.1. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. curtine. sau duc la costuri suplimentare. fie ele arborescente sau arbustive. garduri vii. labirinturi.Cap. iar cele decorative prin trunchi. Exemplarele lemnoase. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. grupuri. masive. Arborii solitari se amplasează pe peluze. pot fi folosite solitar sau grupat. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. . VII. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. sub diferite moduri. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective.

gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. ob inându-se în final un perete verde. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere.5 m. două sau trei rânduri. pe un contur drept sau sinuos. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. foarte înalte cu h > 3 m. cu exemplare foarte apropiate. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. După înăl ime. ce are amenajate numeroase poteci.. trunchi de piramidă. mici cu h = 0. în aceste ultime cazuri. . sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. Ca regulă generală.5 – 1 m. de regulă bine între inute şi amenajate. mai rar două sau chiar trei. sistemul Cossonet). înalte cu h = 1 – 3 m. formate dintr-o specie. (gard belgian.

un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. . pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. sanitar. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine.garduri vii de camuflare sau de mascare. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. folosite ca garduri de limită. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. solu ie destul de controversată. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. cu un aparat foliar bogat. de mascare. în care sunt prezente multe bănci. ce le eviden iază pe primele.garduri vii decorative. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. În cazul plasării inverse a speciilor. În orice caz. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. Astfel. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. de apărare împotriva vântului dominant. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. care să constituie fondul principal. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. . La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. solemnitate şi hotărâre. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. mai deschis la culoare. protec ie şi linişte.După scop gardurile vii pot fi: . . după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. de izolare vizuală şi fonică. de preferat o specie locală. şi coroană bogată. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. şi cu o capacitate puternică de lăstărire.garduri vii pentru protejare.

În cazul clădirilor monumentale. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. destinat odihnei pasive. existând în apropiere şi un luciu de apă. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. dispuşi inelar. lângă care să existe grupuri de flori perene. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. . pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. apoi de cele de talie mică. pentru mascarea acestora. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. patrulater sau pentagon.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie.

pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. fântână arteziană). urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. pinul strob. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. iar în interior numeroase bănci. la tasarea şi în elenirea . format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. statuie. dârmox). iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. pinul silvestru). Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. de regulă dispuse circular. lemnul câinesc. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. creându-se o stare de calma atmosferic. cimişir. Un boschet prezintă 2-3. în mod excep ional 4 intrări. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. mesteacăn. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. constituit dintr-una sau mai multe specii. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. specii rezistente la vânt. adaptate condi iilor locale. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. parcuri) masivele se situează spre periferie. pentru mascarea limitelor. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. protec ie împotriva soarelui şi vântului. În spa iile verzi urbane (grădini.

Vârsta. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. unde se doreşte realizarea unui masiv. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională.1. înfiin area scuarurilor. a II-a şi a III-a. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. care limitează priveliştea şi perspectiva. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). 7. Totuşi. imediat după dezghe ul solului. În general. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii.2. largi. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. creându-se impresia de monumentalitate.2. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna.solului. 7. se evită ambalarea. acestea pot fi transparente sau opace. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. în acest caz balul fiind înghe at. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. de la scoaterea din teren şi până la plantare. . dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone.2. cu fructe şi port interesante. se folosesc puie i de talie mică.2. cu înflorire abundentă. puie ii cu rădăcini protejate. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. În func ie de speciile întâlnite în masive. înso i i de 1 tutore. Astfel pentru aliniamentele stradale. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. Astfel. a I-a. urmată de toamnă. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă.

iar înăl imea 8-10 m. . De asemenea. etc. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.0.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). cu ramuri până aproape de sol.1. fie dintr-o pepinieră. camionului. . dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.0.80 x 0. . situate în locurile accesibile macaralei.3.40) m pentru puie ii de talie mică. .5 (0. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.alegerea exemplarelor. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. creată în acest scop.40) x 0. . Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. sunt necesare mai multe opera iuni: . 7. fie din natură. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .70) x 0.60 (0. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.30 (0. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. .2.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. .5 t. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. cu o coroană uniform dezvoltată.0.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. pe tulpină deasupra coletului.0 x 1. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.30 (0. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale.Ca regulă generală orice puiet. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. înăl imea şi grosimea la colet. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.60 (0. se tasează uşor şi se udă abundent. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. cu sistemul radicular mai compact.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. remorcii. datorită dimensiunilor.

timp de 2-4 ore. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. până la 0. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). la o adâncime de 20-25 cm. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. K. rânduri sau la încrucişarea aleilor.4 rânduri. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie.3. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. ciuperci). fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. 7. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7.3. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic.3.4.7. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. urmând ca mai târziu.2. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. ce au un efect estetic deosebit. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. numărul rândurilor (1. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. în Fran a.2.5 – 1. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. uniform. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. Fertilizarea. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. cu norme bine stabilite. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . partere. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. 2 sau 3 rânduri. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. 7. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. Astfel. . pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. în timp. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. P. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular.1. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal.

40 cm deasupra solului. cu ramuri cât mai multe. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele.5 m între ele. piramidale. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. ob inându-se forma literei V. Pe măsură ce cresc.forma literei „U” . Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. columnare. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . la distan a de 60 cm între ele. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. se aleg ultimii doi.forma Cossonet . forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: .cordonul oblic bilateral (gard belgian) . În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. .În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. cu fructifica ie cât mai abundentă.piramida . rezultând astfel un trunchi vertical scurt.forma Verrier . rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. La exemplarele cu so .

iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. Coroana formată. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. 6 sau 8 bra e verticale. Fiecare pereche porneşte din axul principal. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 .40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. are forma unui „U” dublu sau triplu.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. se orientează vertical pe doi tutori. ce a fost retezat la 40. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. 80 sau 120 cm de la sol. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. dispuse în acelaşi plan. Astfel. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. pe o sârmă . Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. ceilal i îndepărtându-se. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol.

iar cei doi lăstari terminali. La lungimea de 70 . Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. la o înăl ime de 30 cm. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. După 30 cm. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore.(spalier). .80 cm. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. dar la o înăl ime de 80-90 cm.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). se înlătură lăstarii. sub un unghi de 60o între ei. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. În al doilea an. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. cu o deschidere a bra elor de 50 .

0. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. 7. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual.3. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. În primul an de la instalare.) Se execută primăvara devreme. După atingerea înăl imii dorite. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. de 1-2 m lungime (Acer negundo. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. ienupăr. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. la înăl imea de 20-25 cm. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. tăierea se face cu cca. Tunderea se execută în anii următori. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. prin scurtarea lujerilor prea lungi.3. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). tisă). cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. . pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. tuie. la exemplarele plantate în aliniament. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. mai rar toamna târziu. Populus sp.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent.

urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. iulie. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. Se recomandă rărirea periodică. 7. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. sunt de regulă mult mai viguroşi. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. După câ iva ani.4. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. cu coroane înghesuite.3. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. grupuri. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . Lăstarii ob inu i prin recepare.

5. în apropierea locurilor de sta ionare. îmbunătă irea stării fitosanitare. reducerea consisten ei. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. în pădurile echiene de codru şi crâng. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. mărirea efectului decorativ al unor exemplare.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. cu o periodicitate de 3-5 ani. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. . prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. fiind inestetice. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. a unor poteci. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. . ob inându-se un număr optim de exemplare. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). respectiv atunci când se realizează consisten a plină. cu o periodicitate de 3-5 ani. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi.materialul rezultat nu se recoltează. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. . . în cca. . Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. 7. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). din 3-6 (10) ani. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. 20-30 ani. Se aplică rărituri mixte sau combinate. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor.3. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi.

buruieni). rup i sau doborâ i. păduri de plopi euroamericani). făgete. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. deoarece circula ia este complicată (semin iş. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor.6. amestecuri de fag cu răşinoase. de speciile forestiere folosite sau prezente.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente.3. 7. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. în vederea atingerii unui anumit scop. se pot adopta diferite tratamente. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. cu foarte multe nişe ecologice. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. bolnavi. dar pentru oameni antrena i. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. . Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase.

Acestea joacă un rol psihologic fundamental.. în sensibilizarea oamenilor la frumos. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile..1. .culoarea. Tulipa sp. precum specii din genurile: Lilium sp. Delphinium sp. Acestea se folosesc pentru rabate.ciclul de via ă.. .. precum specii ale genurilor: Petunia sp. a rabatelor pe peluze.sp. Calistephus chinensis. cu aspect de tufă .. Aubrieta sp. Alyssum sp. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm.. . .. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. Muscari sp.Tagetes sp. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . Sedum sp.. cu tulpini ramificare. în planul apropiat de privitor.1. precum Crocus sp.. Saponaria ocymoides. Salvia sp. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor.. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. Tagetes sp... . Salvia splendens.înăl imea.forma. Ageratum sp. în fa a speciilor arbustive sau arborescente.forma tulpinii (portul). VIII.sp. .specii de talie mare. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. partere... mirosul şi modul de asociere ale florilor.1. a modului de creştere şi ramificare. . peste 50 (60) cm. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. . Acestea se folosesc grupat. Tradescantia sp. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . Lobelia sp. Ageratum mexicanum sp.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus.2.. Narcissus sp. covoarelor.Cap. Malva sp. 8. Hyacinthus sp. cu port târâtor (sau pendent) ..sp. Tulipa sp. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. . frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. al sezonului de vegeta ie. În acest sens se deosebesc: . culoarea şi mărimea frunzelor. platbande sau grupuri pe peluze. Gladiolus sp.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm.Tropaeolum majus..1.forma şi culoarea fructelor. . în marginea rondurilor sau rabatelor. în componen a bordurilor. .. precum şi în mozaicuri. 8.. forma. .. Galanthus sp.

culoarea. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Ricinus sp.sp. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp.1. locurilor pentru sporturile uşoare. roşu sau grena. argintiu sau cenuşiu. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. florile fiind nesemnificative. Humulus lupulus.sp. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Forma. cu tulpini volubile . Forma.4. roz. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. în cazul petalelor tomentoase. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. Delphinium sp. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei.Ipomea purpurea. roşu grena. Agave sp. cu tulpini că ărătoare .. .) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. la început. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. Iresine sp. precum regina nop ii şi micsandrele. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. mărimea şi culoarea frunzelor În general. mărimea şi culoarea frunzelor. mo ul curcanului. creasta cocoşului. chioşcuri pentru odihnă). culoarea şi abunden a frunzelor... specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. cu segmentele filiforme. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena.). a sta ionării. Sempervivum sp. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. . . Nuan a culorii poate fi diferită. 8. cu tulpini simple. altele sunt mici şi mărunte. galben. Tulipa sp. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. Unele frunze sunt mari.. la florile simple poate fi pală. iar altele puternic fidate. în jurul teraselor. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora... Lilium sp..3. până la albastru. 8. lalelele papagal. Polygonium sp..sp. Begonia sp.... la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde.1. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. Astfel.. Papaver sp. Pyrethrum sp. precum verbena şi crinii. erecte Impatiens sp....Lathyrus sp. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. Portulaca sp. clopo ei. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată..

.8. Zinnia sp. .6..) se seamănă în sere calde. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. men inând efectul decorativ. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv.) are fructe persistente şi decorative.. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.plante anuale semirustice (Begonia sp. În unele situa ii.5.1. iar primăvara vor înflori.1. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . fiind o sursă de amuzament pentru copii. Mo ul curcanului (Amaranthus sp.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. ca o continuare a florilor. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. vara. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. Cineraria sp.plante anuale sensibile (Celosia sp.plante anuale rustice. 8. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. de culoare roşie sau roză. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. florile se îndepărtează. . Calceolaria sp. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. fiind aripate. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. .

geophite – ce au bulbi. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. Dahlia sp. Convallaria majalis. Speciile floricole pot fi folosite. Aquillegia sp.. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). Hyacinthus orientalis. bordurilor. tuberobulbi. . jardinierelor..) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit.. covoarelor... Lolium sp. 8. mozaicurilor. Narcissus sp. rizomi. pentru: . ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. rabatelor. tuberobulbi.. Polyanthes sp.decorarea spa iilor verzi. Papaver orientalis). .. Gladiolus sp. în lungul apelor sau pe luciul lor. ferestrelor.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi.1. atunci când sunt plantate în diverse suporturi.. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Chysanthemum sp.decorarea balcoanelor. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. Hosta plantaginea. pe stânci sau pajişti. Gypsophyla sp. Iris sp. teraselor. rădăcini tuberizate. sau semirustice (Canna indica.7..) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. în general. cămări. rondurilor. rizomi.

perioada şi durata de înflorire. fie mixt. fiind amplasate în locuri intens frecventate. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. de talie înaltă (Phlox paniculata.decorarea stâlpilor. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. înăl imea plantelor. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale.. narcise.2. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. narcise (Narcissus sp.). stânjenei.). Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. specifice plantelor anuale. zidurilor. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. ghiocei. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. fie numai specii perene. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. forma şi culoarea florilor. pergolelor. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. bănu i (Bellis perennis). în special lunile de vară. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. cu port de tufă sau covoraş. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. bujori. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte).. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor.. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. 8. Ageratum mexicanum „nana”.). iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. muscari (Muscari sp. rabate. costisitoare. În func ie de perioada şi . În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. Portulaca grandiflora). Culturile cu plante anuale. crizanteme. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. Rudbekia sp. printre care se introduc plante anuale. forma şi nuan a frunzelor. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. instalând specii de talie mică în prim plan. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. în trepte. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. treiajelor. partere). Tagetes sp. mărimea. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. witrockiana). . numă-uita (Myosotis sp. chioşcurilor. mijlocie (Petunia sp.).ca flori tăiate.

Dianthus sp). cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. ferigi). con inutul de substan e nutritive. Myosotis. . pământul de lemn.. Erica sp.. pământul de frunze... mobilizarea superficială a solului. brumărele). la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. desfundat.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. Iris sp. Asparagus sp. 8. Viola. .. pământul de ericacee. permeabilitate. bine organizate. etc. capacitate de re inere a apei). . modelarea terenului. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. Crocus. pământul de turbă. superficiale (Primula sp. mărun irea bulgărilor. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. Dianthus sp. Bellis) cu speciile anuale. textură. Amaryllis sp. perlit şi turbă în diferite propor ii.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. Acestea se deosebesc prin pH. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. nivelat.soluri alcaline – (Anemone sp. Narcissus. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: .soluri acide – (Coleus sp. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire.. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. rădăcinile de ferigă şi nisipul. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare.. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. În func ie de sol. pământul de pădure. Calluna vulgaris). pH.1. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. ..3. textură. structură. Tradescantia sp. Hyacinthus.soluri neutre – majoritatea solurilor. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. pământul de ace de răşinoase. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. Gladiolus sp. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. de turbă) . elemente nutritive. Cheiranthus cheiri).3. Instalarea speciilor floricole 8. După valoarea pH-ului. elina. compostul de grădină.. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Galanthus) sau bienale (Primula. se deosebesc: . În general. Asparagus sp..pentru plantele cu rădăcini mai sub iri... de răsadni ă. .

. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Hyacinthus. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei.(Iris sp. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis.. 8. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Paeonia). Sedum) distan ele pot fi mai mari. Lilium sp. 2 – 2.3. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. dar nici să se stânjenească reciproc. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. comparativ cu înăl imea plantei. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Hemerocallis sp. La speciile perene. Dianthus. transplantarea apare necesară atunci când .). Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale.8.5 cm grosime. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. de cca.). Crocus. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Begonia). Narcissus. unde se vor dezvolta şi înflori. Muscari. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Galanthus. bulbii acestora să se înrădăcineze. Viola. Mathiola.3. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Hosta plantaginea. Fuchsia. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv.3. Impatiens. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Myosotis). Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Alyssum. Amaranthus).2. La plantare. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris.

. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. intrând mai devreme în vegeta ie.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. de perioada înfloririi.tutorarea şi palisarea. când plantele nu suferă deloc. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie.tunsul plantelor. Ciupitul se execută cu unghia. copilitul. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. obligatorii sau facultative. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . unele nu mai înfloresc în acel an. .irigarea. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite.suprimarea păr ilor aeriene.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane.aplicarea îngrăşămintelor. Pentru ob inerea de tufe bogate. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. .reglementarea înfloritului.ob inerea unor forme caracteristice.4. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. 8. . .datorită înmul irii naturale ale plantelor. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . . suprimarea tijelor florale vestejite. bobocitul. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. . Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. spa iul devine insuficient. cu rolul de a ob ine plante viguroase.combaterea dăunătorilor biotici. . . acestea stânjenindu-se în dezvoltare. În această categorie intră următoarele lucrări: . . În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul.

Petunia sp. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. . Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali.. urzicu ă (Coleus sp. de dimensiuni mai mari (crizanteme. în acest caz întârziindu-se înfloritul. bujori. Pelargonium sp.). garoafe). ochiul boului)..formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. hortensie. gura leului). pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. garoafe. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. Se aplică la crizanteme. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. trandafiri.

metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. dalii). Tutorii pot fi din lemn. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. în func ie de specia respectivă.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Ipomea). Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. trestie. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e.. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. mase plastice. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Lathyrus. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. .

Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. maxim ora 10. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. mustul de bălegar. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. 1:20. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. În această categorie intră: excrementele de mamifere. ciuperci). Îngrăşămintele se aplică. azotatul de amoniu. după o prealabilă uscare şi mărun ire. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. . Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. cu valen e simbiotice. solul. timp de două săptămâni. făina de oase. de păsări. la care se adaugă apă. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. fiind indicată udarea diminea a devreme. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. intensitatea luminii.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. cenuşă. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. temperatura mediului înconjurător. sulfatul de potasiu. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. ghiocei. ca regulă generală. etc. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. făina şi rosătura de coarne. sere. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. bioxidului de carbon şi a altor gaze. spălarea şi răcorirea plantelor. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. clorura de potasiu. solarii. microbiologice. riguros selec ionate. bogate în potasiu: sarea potasică. :30. după trecerea perioadei de înflorire. chimice. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. lalele. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. umiditatea şi mişcarea aerului. narcise. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. ob inânduse solu ii prin fermentarea. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). uneori superfosfat. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. a îngrăşămintelor organice solide.

rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. şi peste vară. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). în martie–aprilie. periodică a diferitelor exemplare floricole. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. măcar odată pe an. sensibile la temperaturile scăzute. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. . permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. Acest strat men ine solul umed. uneori chiar săptămânal. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. bulbii sau rizomii. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. manual sau cu ajutorul săpăligilor. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. tuberculi. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. pentru a nu se produce vătămări plantelor. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. rizomi. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea.sau noaptea. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. frunze. organele subterane (bulbi. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. sau talaj. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. la geofitele semirustice.

cărămidă. 30 oC.pentru terenuri sportive. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. . masive de arbori) sau nevii (stânci.pentru peluze. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. gazonul se încălzeşte mai pu in. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. având aspectul unor pajişti naturale. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. formată în special din graminee. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism.rustic. 45 oC. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. . compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. grupuri statuare. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. cu . ce înfră esc abundent. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. asfalt sau beton. luciu de apă). recreative sau sanitare. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. brânduşe. IX. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. elemente arhitecturale. aranjamente florale. După destina ie. De exemplu. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. datorită nuan elor de verde. clădiri. în zilele cu temperatură ridicată. pentru a forma un covor des. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie.1. iar în cazul asfaltului de cca.Cap. lalele). narcise. pietriş. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. arbuşti.

. Alopecurus pratensis. Cynonurus cristatus). Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. . rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. la tundere.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. dar speciile se comportă diferit. rezisten a la temperaturi scăzute. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. de diferite desimi. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii.5 cm. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp.5 cm. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. umiditatea din sol. Reseda lutea. Alyssum maritimum. Deschampsia caespitosa. Matricaria chamomilla. Agrostis tenis. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Poa annua). tenis – 0. grosiere. 9. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Papaver rhoeas.3. tufele sunt înghesuite foarte mult. rapiditatea de creştere. 9. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Calendula officinalis.5 cm. aspre. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. Gypsophylla muralis. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Iberis semperflorens. Festuca rubra. lăstărire. înfră ire slabă.. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. capacitatea de refacere după tundere. la 12–20 cm. Agrostis stolonifera. rădăcinile sunt relativ superficiale. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. frunze mari. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. rezisten a la bătătorire. După înăl ime: . . aceasta dispare. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. crichet – 2. ci în amestec de minim 3 specii. rugbi – 6.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. având aspectul unei fâne e înflorite. Bromus inermis). Bellis perennis.5 cm. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. rămânând suprafe e nude de pământ.2.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Lollium perenne. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. Viola arvensis. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Campanulla sp. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar..

o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. amestec şi condi iile de sol.3. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. De asemenea. în cazul în care solul existent este corespunzător. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate.3. dar şi executarea drenurilor.mecanic . adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). precum şi costul mai mic. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren).cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon.2. zgură.5 – 2. cărămizi. dar şi vara.1. adâncimea de semănare va fi mai mică.9. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . date de condi iile specifice ale ării respective. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. După semănarea manuală. Metode şi tehnici de semănare: .cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. terenul se grăpează. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). ci cresc lateral. Dacă norma este prea scăzută. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). . toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici).cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. Decaparea . gros de cca. de specie. . În diferite ări se aplică norme diferite. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. dacă există sisteme de irigat. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. 9. se ob ine un gazon prea rar. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. a canalizărilor.5 cm. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. instalând toate speciile crescute natural. a instala iilor de irigare. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. moloz. îngroparea cablurilor electrice. cu un aspect nefavorabil.

Se recomandă tunderea pe timp ploios. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. După aceste opera iuni. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. apar muşchii şi numeroase buruieni. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. 30 x 30. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. iar gramineele se răresc. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. fosfor şi potasiu. care pot fi rulate. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. sau mecanic cu maşini speciale. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Dacă solul are o cantitate mare . 9. care nu sunt preten ioase. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. după care se sparge şi se mărun eşte elina. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. groase de 2-4cm.4. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni.

Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului.de calciu. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. pentru compensare. . Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. trebuie mărită cantitatea de fosfor. înainte de înflorirea buruienilor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole).

în meandre pentru traseele sinuoase. sunt de obicei largi. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. justificate de prezen a diferitelor obstacole. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării.mişcarea orizontală. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. de refugiu. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. importan ă şi lă ime. pentru stilul geometric.7 m lă ime.pentru ceea ce este rigid. mai sigură. şi în echilibru cu for a gravita ională. În func ie de natura circula iei. .20 m).de amuzament. apare un sentiment plăcut de protec ie. influen ând sentimentul de veselie. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. pentru terenurile cu denivelări. pentru obiective bine determinate. grădinile alpine. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. divertisment. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. flori. pentru terenurile orizontale. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos.de indispozi ie (de închistare) . 10. . organismul nu depune efort. de intimitate şi uneori de regres. mai stabilă.mişcarea descendentă.5 -0. de cucerire a spa iului înconjurător. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare).de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut.1. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. X. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces.mişcare ascendentă. implică o diminuare a efortului. inestetic şi nefunc ional. creează impresia de avansare. elemente arhitecturale. . având 0. . oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). . Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. . sau conduc spre un obiectiv principal important.de stimulare. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. perspectivele. .pentru ceea ce este viu sau în schimbare. curiozitate . Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . măreşte aten ia.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. călare sau cu bicicleta. ordine şi propor ie. au o lă ime mai redusă (minim 1.Cap.

ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . Pământul.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând .cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. . iar cele deschise obosesc ochii). Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. . Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. macadam. corelată cu ambientul. cărămidă. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. pavele. Căile împietruite cu pietriş de carieră. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. pătrate. tip zidărie. beton. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. ceramică sau marmură. lian i sau materiale hidrofobizate. mozaic. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . dalaj antic. este folosit în pădurile de recreare. dale. cel pu in cu fa a superioară netedă. de forme diferite. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. asfalt turnat sau cilindrat. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). dalaj englezesc. pietriş.cele neregulate în „opus incertum”.

fântâni.2.60-0. bitumului. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. realizate de obicei pe stâncării. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. la o distan ă între centrele de greutate. lacuri. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. iazuri. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. elipsoidale. cărămidă. geometrică. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. 10. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. Când cursul apei este însorit. pâraie. ale fiecărei dale. uşurin a între inerii. fără frânturi. dar fără a fi simetrice. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. de mişcare. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). din beton. căderi de apă. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. prin deschideri de perspective. senza ia de răcorire şi de prospe ime. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. Caltha palustris). Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. Malurile se vor amenaja prin terasare. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Apele stătătoare (numite impropriu. dar poate fi ameliorată. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. trestie. dreptunghiulare. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. în locurile cu erodare puternică.65 cm). Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. .pe gazon. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. având rolul unui factor calmant în peisaj. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. asemănător cu malurile opuse. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. făl uită. pătrate. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei.

10. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. O perspectivă bine concepută are echilibru. combinată cu lumina artificială. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. privit dintr-un loc potrivit. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. muntos. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. acestea dau impresia de putere. cu o vegeta ie specifică. . pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. colorată diferit chiar.4. folosite pe timp de noapte.3. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice.bazin cu cupă florentină în mijloc. 10. şi pot fi amenajate într-un mod special. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. . Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. de solidaritate monumentală. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. mărime şi culori.fântână cu taluz cu cascadă. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. iar când sunt mici şi grupate. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. un microrelief accidentat. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Când sunt de dimensiuni mari. la o oarecare distan ă de clădiri. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. în mod progresiv. Grădinile alpine creează. . .Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. fie vor fi aduse. Grădinile alpine au suprafe e variabile. în mod artificial. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă.

. situate în spa iile verzi. pentru ca pământul să se taseze suficient. va fi pe cât posibil frământat. . balustradele (parapetele). într-o formă simplă dar estetică. construc ii uşoare. în pie e sau în punctele de perspectivă. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. . Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. treiajele. Acestea se pot construi din lemn. vase decorative. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. hexagonală sau octogonală.dispunerea blocurilor de piatră. accidentat. bănci şi scaune (mobilier de grădină). Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. numite chioşcuri descoperite (naturale). în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. înghe . a domina. pătrată. chioşcurile. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. cele mari în planul din spate. coloanele. 10. deşertic. a men ine. suporturi pentru plante. . zăpadă.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. la marginea apelor. subalpin. fiind amplasate pe esplanade. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. în pantă sau se va crea artificial.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. la capătul aleilor. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură.aşezarea unui strat de pământ de elină.5. belvederile. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). beton. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . a orchestrelor sau a fanfarelor. pode e şi poduri. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . scările. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. . destinate adăpostirii vizitatorilor. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. lăsând spa ii mari între ele. pergolele. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. cu turbă şi nisip. sau cărămidă. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. arcadele şi porticurile. teatrul verde. grupuri sculpturale.

folosite pentru decorarea unor pere i. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor.5 m. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. la marginea teraselor. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. oferind refugiu împotriva insola iei. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. fier. Acestea se confec ionează din piatră. mărginirea unor perspective. culoarea lor. stâlpi verticali (piatră. fiind amplasate la capătul aleilor. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. marmură şi au un mare efect prin formă. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. teraselor. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. metal. lemn. beton. compartimentarea unui spa iu verde. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. lemn sculptat sau marmură. înăl imea 0.7m şi înăl ime 2-2. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. grup sculptural. .4-3. cărămidă. mozaic. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. în lungul aleilor largi. Materiale de construc ie folosite: piatră.5-0. Se recomandă ca optimă. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. formate din panouri cu zăbrele. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. atât la soare cât şi la umbră. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale.45 m. a unui rond de flori. fontă. mărime. pe orizontală. Forma. cărămidă. lă ime 0. dezvoltare pe verticală. aluminiu. din diferite materiale de construc ie. beton armat.4-0.5 m. cărămidă. piatră). alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Pot fi cu sau fără spătar. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn.0 m. de obicei cu înflorire abundentă.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. lemn. pe lângă ape sau terenuri accidentate. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. bronz. ce prezintă ca elemente de sus inere. ce acoperă por iuni de alei sau terase. Treiajele sunt construc ii uşoare. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic.

Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. . ciment. piatră. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. beton. decorat cu plante de mozaic. în lungul scărilor. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. aleilor. zidurilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful