UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

cu coloane de piatră colorată şi marmură. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. urbane.2. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. 2. pini. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. lotus sau diverse flori.XIV d. peste care s-au grefat elementele orientale. Villa Mecena. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. zambile. busuioc. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. de regulă. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi.V. fie o fântână cu un joc de apă. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. ca urmare a cruciadelor. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite.. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă.arbuştii şi plantele ornamentale. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). . tei. Acestea aveau. Erau prezente pergolele şi coloanele. mimoze). lauri. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. duzi. În capitala imperiului. Schema modelului grădinii medievale. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: .grădina cu pomi fructiferi. 2.1.2. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. Villa Sallustius. fiind înconjurate de un zid de marmură. a înregistrat un regres. formă pătrată. smochini. horticultura a făcut progrese. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane.) 2. Totuşi. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. platani. . Erau prezente şi pu uri rotunde. Villa Lucullus.H. nordul Africii şi Asia Mică. . Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase.2. vasele şi statuile.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. Grădinile vilelor mai mici. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. ce cuprindea Europa Sud-estică. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. specii floristice.2. De asemenea erau cultiva i trandafiri. tisă. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. trandafiri. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. în Evul Mediu. buxus. la interior cu bazine străjuite de statui. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. Constantinopol. crini. plante medicinale şi aromatice. Exemple: Villa lui Cicero. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. chiparoşi. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. rozmarinul şi mirtul.

magnoliile. înconjurate de ziduri. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. galerii acoperite de plante că ărătoare. acolo unde spa iul permitea. mărginite de rânduri de plante tunse. leandri.2. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă.2. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. . adesea aranjate liber. monotonă.grădina de legume şi plante medicinale. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. menajerie. Grădinile fie erau interioare. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. bazine. XIII-XIV. apoi au căpătat un specific propriu. citricele. . palmieri. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. situate în cur ile clădirilor. fie aveau straturi de formă pătrată. din timpul domina iei arabe. fie sub formă de fântâni arteziene. mirtul. Speciile folosite: chiparoşi. buxusul. compartimentare realizată. pere ii de fundal. eucalipt. 2. Compozi ia era geometrică. caracterizată de prezen a careurilor egale. Locuin ele mici aveau o singură grădină. al VII-lea d. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. predominant persană.d. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. pini. 2. magnolii. cu func ie exclusiv ornamentală. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri.). legate prin mici canale de teracotă sau marmură.. Nu existau sculpturi. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. prin întretăierea a două canale cu apă. fie erau situate în afara palatelor. Speciile folosite erau: chiparoşii. o suită de grădini. fiind plane şi înconjurate de ziduri. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi.4. Arta topiară era folosită în exces. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea).3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene.H. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. Apa era folosită fie în bazine şi canale.grădina de flori. pavilioane pentru petreceri. acestea fiind interzise în religia mahomedană. de formă regulată iar cele mai mari. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada.H.

fiind excluse liniile drepte. plante şi animale. cascade. având caracter natural. cascade naturale) sau în bazine artificiale. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. IV-V d. şi reflectă puternicul cult al naturii. (dinastia Tang). Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. pe vârful unei coline sau în pădure. terase.H. ce erau descoperite brusc la un moment dat. bazine. galerii.H. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. budismul. situat pe malul unui lac. poduri şi pode e. de veselie. au fost create parcuri naturale. chioşcuri.3. . fiind create mai ales în sec. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. modificat sau aparent natural. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. VIII-IX d. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. indiferent de perioada istorică. este mărimea acestora. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. cu caracteristici proprii. o dată cu dezvoltarea noii religii. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. cheiuri. de basm. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. piersicii ornamentali – Paradisul. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. Filozofiile religioase din China. Relieful era foarte variat. în strânsă legătură cu religia. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. neregulat. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. pinii – fermitatea şi for a caracterului. II-I î.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. odihnă. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. Elementele primordiale erau mun ii.3. stânci. cu aspect natural. Picturile. lacurile şi râurile.. sec. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. suprafe ele foarte întinse. în care vegeta ia era dispusă natural. de groază. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. firesc. iar apele. ape.) şi cuprindeau mun i.H. Terasele erau trasate liber. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. servind ca loc pentru plimbare. arterele pământului. ziduri. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. fiind natural. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. grote.H. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios.2. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. bambuşii – prietenia necondi ionată. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. pentru dobândirea perfec iunii morale. al XVII-lea d. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. în armonie cu peisajele naturale. por i.

ienuperi. Astfel în Japonia. podurile. camelii. Spa iile verzi. fiind o componentă a acesteia. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. fiind ulterior personalizată. . Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. erau prezente pretutindeni. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. orientat pe direc ia N-S.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. stânci col uroase. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. arbori şi arbuşti. muşchi. fântâni şi foarte multă vegeta ie. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate.H. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. ferigi. miniaturală: cursul de apă. lanterne din piatră. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. al VIII-lea d. mai mari sau mai mici. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană.Deşi. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i.3. pavilioane pentru ceai. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii.vegeta ia este perfect integrată peisajului.H. sau din Europa medievală şi renascentistă. Principiile amenajării grădinilor japoneze: .toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. . Persia. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. 2. fiind folosite toate elementele din natură. . plus diferite lampadare. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. din dorin a de a aduce natura în locuin e. grădină aridă. devenind o artă na ională. azalee. în decursul timpului.capitala ării.). cu simboluri filozofice caracteristice. por i. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. sau de pe verandă.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. În sec. pietre rotunjite. bambus. stâncile. şi în Kyoto. nisip. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. grădină de muşchi. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). pietriş. pârâu cu cascadă. un râu sau pârâu. destinate contemplării din interiorul clădirii. coline. lac cu insule. arborele de ceai. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. Islam). Grădinile imperiale. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. cu balustrade ornamentate. al VIII-lea d. pasul japonez. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. diverse plante cu sau fără flori. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. sec.

înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. arborele de ceai. XV-XVI d..H. a canalelor. din toate domeniile: artă. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. . . . tisă. 2. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. de unde a iradiat apoi în restul Europei. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. magnolia. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). ziduri înverzite.apa era folosită sub formă naturală. cireşii.H.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini.simetria fa ă de o axă a compozi iei.utilizarea vegeta iei tunse.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. lămâi.nu erau folosite alei. . . prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.4. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. Specii folosite erau: pini. . chiparoşi.apa aduce mişcare. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. azalee. camelii. .în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. ştiin ă. pe terase succesive.4. bambus. 2. vase ornamentale. . bazine neregulate. cascade. mirt. . garduri vii şi borduri tunse. buxus. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. lauri şi portocali. . . ci pietre late. al XVII-lea d.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire.Villa d’Este la Tivoli (8 terase).Villa Medici în Roma (2 terase).folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. glicina. Din sec. . dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. stejari meridionali. Această orientare a apărut la început în Italia. arhitectură.1. cascadelor.Grădina palatului Farnese din Caprarola.prezen a sculpturilor. precum: . parapete ornamentale. .Villa Lante din Bagnasia (5 terase). în special pentru grădinile vilelor suburbane. . Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . lespezi sub forma pasului japonez. . încep să apară primele grădini publice.erau folosite zidurile masive de sprijin. ca influen ă occidentală. arbuşti modela i în volume geometrice. literatură. .) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. ienuperi. .arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare.

al XVI–lea. vase.În secolul al XVII–lea d.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). . Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. bazine. Abia după jumătatea sec. dar dispare schematismul rigid. fântâni. . devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. la castelele Amboise.grădina Garzoni – Collodi. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. Existau canale şi lacuri imense. . Fontainbleau. S-au mărit dimensiunile grădinilor. . al XVII-lea crea iile importante au fost: . În perioada Barocului. Exemple din sec al XVI-lea: .H. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. Terenul era modelat în terase mari. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). rezultând spa ii mult lărgite. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. Principiile esen iale s-au men inut.grădinile de la castelele Tuilleries. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. 2. Saint-German. traseele rectilinii.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . al XVII-lea. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. Au apărut grotele artificiale.arhitect peisagist Du Cerceau. sub aspectul echilibrului şi simetriei. cu numeroase statui.4. În unele situa ii canalele s-au păstrat. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. Astfel. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. în arhitectură. apare stilul baroc. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus.H. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. curbe.grădinile Gamberaia – Floren a.arhitect peisagist Delorne. fiind îmbinate cu linii ample.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. Au fost realizate decoruri bogate. .grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . tinzându-se către transformarea în parcuri. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). . luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. roci şi apă în mişcare). Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. cu partere decorate cu flori. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. Exemple:. pictor şi arhitect) favorit al . În prima jumătate a sec. . la care grădinile erau în incintă.grădina Luxembourg din Paris..grădina Villei Dohia Pamphili – Roma.2. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui.

2. Dar. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. fiind situat pe terenul dominant. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. . realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. . rocării. . s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). SaintCloud. borduri sau broderii de buxus tuns.terenul este modelat în terase largi. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. în Anglia dominau grădinile medievale. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. vase în stil baroc.sunt folosite. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. sub influen a literaturii. . pe spa ii foarte largi. piramide. . dominantă. La început s-a renun at la tunderea arborilor. scări. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric.„regelui Soare”. . . ca şi în restul Europei. . bazine. statui sau vase. rampe. Sceaux.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. mari partere şi întinse oglinzi de apă.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi.palatul constituie capul compozi iei. alături de diferite fântâni. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură.sunt prezente. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. mai ales pe axa principală. .toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. Ulterior. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. Chantilly. se păstrează axa . Saint Germain-en Laye. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. Dispar parterele.aleile sunt rectilinii. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original.compozi ia era tratată arhitectural. bazine cu grupuri sculpturale. . Fontainbleau.Ludovic al XIV-lea. conuri. în Anglia începând cu sec.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. . racordate cu ziduri de sprijin. al XVIII-lea.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. Versailles. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului.3. închise între ziduri. cu principii compozi ionale proprii.4. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. cuburi). .sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. bazine şi canale. treiaje. constituind totodată şi perspectiva principală.

Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.. . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.Austria: . Toate crea iile din această perioadă (sec. realizate sub influen a romantismului. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). dar se introduc poteci şerpuitoare.Rusia: .Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. . reziden ial şi a intrat în cel urban.Saint-James Park . La periferie erau: Regent’s Park. . Ermenonville.Anglia: .Charlottenburg (Berlin) .Nymphenburg (München) – model francez. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. În secolul al XIX-lea.grădinile Kensington şi parcul Stowe.model francez. amenajate în stil peisager: St.Hampton Court – model italian. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. .. Victoria Park şi Battersea Park.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. apoi francez.Grădinile Greenwich – model francez.4. iar fra ii Bühler au amenajat parcul .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). . . James Parc. 2. . enun ate de Repton. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman).Tête d’or’’ (Lyon). fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. . al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. .gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. . .Parcul Chatsworth – stil clasic. formând un lan verde de peste 4 Km.4.Kent (pictor şi arhitect) . La sfârşitul secolului al XIX-lea. .centrală dominantă. Hyde Park.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic.grădinile de la Whitehall – model italian. Green Park. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.Germania: . Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. Malmaison. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. fiind sus inătorul noului curent numit .model francez. Realizări importante: . .

.grădinile La Cranja (lângă Segovia) .Parcul Public Friederichsham (Berlin).5. . Prospect Park (peisagist Olmsted). Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. . Ca exemple pot fi amintite: . .model italian.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk.parcul Nympheuburg (München). . forestiere: bujori. pomicole. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri..Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). liliacul.Grădina engleză (München). 2. respectiv după principiile grădinilor engleze. Parcul Puşkin (parc englez. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. În Germania.Villa Carraresi (Roma).Grădina Botanică . pe lângă locuin ele boierilor.model francez. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. . plopul alb.A. garoafe şi iasomie. bradul. . .păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.Italia: . stejarul. . În S.New York – Central Park . mesteacănul.sec. . al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. crini. .Villa Melzi (Bellagio). lângă St.U.Parcul Sokolniki – 463 ha. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).Philadelphia – Fairmount Park.Boston – Park System. .Spania: .Villa Carlotta (Caddenabio).sec. Petersburg – 600 ha. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. . . În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .Chicago – South Park. . narcisele. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. arskoe Selo = vechea denumire). roini a. cimbrul. lăcrămioare.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . molidul.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. . .360 ha. Ca exemple pot fi amintite: . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .

lângă castelul familiei Teleky.în Bucureşti în 1833-1840. .la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. odată cu dezvoltarea oraşelor.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). Hayer. Dacia.actual Parcul Tineretului..1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”.la Sibiu – 1857.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. . . al XVIII-lea . . al XIX –lea.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . Redont. . al baronului Bruckental. .Grădina Ioanid. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. Parcul Rozelor.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. chioşcuri pentru orchestre.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). lângă castelul familiei Haller. Alpinetul.1838 – parc promenadă . poduri. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. (Carl Friederich. . dar care în mare parte erau neorganizate. . Pădurea Verde. .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.parcul de la Albeşti –Braşov. . amenajat tot de Redont – Bd.. . .la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . .parcul Carol I.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. . . promenada de pe Dealul Copou. . cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. În alte oraşe: . ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). Parcurile de la Avrig. azi Parcul Romanescu.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. .. În sec. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager.Iaşi – Parcul Expozi iei. . .Buzău – Parcul Crângul. al familiei Bauffy.Timişoara – Parcul Tiselor.la sfârşitul sec. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. stilul brâncovenesc.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. . (fost Libertă ii) realizat de E. .parcul de la Bon ida –Cluj. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).Pădurile parc Băneasa şi Snagov.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. 70 ha. . Borza. fiind numit oraş-grădină. Hörer). . .1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.sec.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. . al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).parcul de la Gorneşti –Mureş . .Bucureştiul avea cca.

Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. parcuri în Titan. Craiova. . Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara.reamenajarea Parcului Herăstrău.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Iaşi. ClujNapoca.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Ploieşti. .s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Pantelimon. Gala i. Parcul Tei. Constan a. Oradea. Balta Albă. Drumul Taberei. Parcul Tineretului. Colentina. Piteşti. Sibiu. . Crângaşi. .După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: .s-a înfiin at Parcul Expozi iei. corespunzătoare multitudinii de sta iuni.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional).Parcul Sportiv . S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Parcul Libertă ii. . .

şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. sanitară). . sanitară şi estetică. decorativă (estetică. de pe terenuri degradate). bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. de protec ie climatică (viteza vântului.f.lemn din diferite tipuri de pădure. antipoluantă (f. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. d) f. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. grădini. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. Func ia hidrologică este asigurată. antierozională. 3. intensitatea radia iei solare). de impact peisager). III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. de protec ie a solului. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. recreativă. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri.flori din culturile floricole. în general de toate tipurile de spa ii verzi. e) f. Profesorul I.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. f) f. c) f. . . hidrologică. ştiin ifică. recreativ sau sanitar.2. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. . fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant.f.f. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . . În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. respectiv: de produc ie. 3.Cap.1.fructe din livezi. fiind ob inute diferite categorii de produse: . respectiv cu: . această func ie are un caracter puternic diminuat. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. hidrologică. umiditatea şi temperatura aerului. la diferite categorii de spa ii verzi.

ameliorarea intensită ii radia iilor solare. ce constituie o armătură biologică a solului. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă.micşorarea vitezei vântului. prezintă o stabilitate mecanică. prin procesele de evapo-transpira ie. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. . la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. substratul ce constituie suportul vegeta iei. moderează temperaturile excesive. sau în apropierea acestora. Vegeta ia lemnoasă. etc. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. fizică şi chimică. fâşiilor plantate în lungul străzilor. astfel. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. a perdelelor de protec ie. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. în care procesele de eroziune sunt vizibile. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. prin descompunerea de către microorganisme.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. Acestea. prin albedoul specific. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. Prin sistemul de înrădăcinare. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. străzi. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. De exemplu. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. şi a speciilor drajonate. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. Pe lângă aportul de substan e nutritive. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. Sub aspectul proceselor pedogenetice. pietriş. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. trotuare. asfalt sau beton. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. cărămidă. . spa iile verzi prin stratul arborescent. a capacită ii de filtrare şi sedimentare.ameliorarea umidită ii aerului. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. prin microclimatul pe care-l realizează. Func ia de protec ie a solului. fie la suprafa a solului (litieră). . . ). fie în sol (rădăcini moarte). mult sporită.

diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. o elul. a pulberilor fine sau a fumului. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. . unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. 3. betonul. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. iar la 120-200 m în interior. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. ce nu deranjează ochi. vârsta arboretului. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri.reducerea poluării chimice a atmosferei. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. . viteza vântului scade cu 30-60%. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. atmosfera devine calmă. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. gresia. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. structură pe verticală. . în special în timpul verii. De exemplu. Perdelele de protec ie. astfel. sau cu frunziş sempervirescent. consisten ă. În mediul urban. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. etc. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă.3. sub diferite aspecte: .lipsite de vegeta ie. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă.reducerea poluării fonice. marmura. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. în zonele plantate. elagaj şi anotimp. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. 5m3.reducerea poluării fizice a atmosferei.

dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). şantierele. ionizarea aerului). a arterelor principale). căderea frunzelor. efect maxim în sezonul de vegeta ie. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. planta iile rare dintre construc ii. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. în cazul molidului cca. cea ă. În oraşe. de prelucrare a produselor minerale. durata de via ă a frunzelor etc. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. umiditate. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. ce are lă imea de 200-250m. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). părozitatea acestora. planta iile stradale. iar a teiului pucios cca. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. fără obstacole cu efect antifonic. etc. de prelucrare a petrolului. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. în teren liber. 68 t de particule solide şi praf. având un efect nesesizabil. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. arbori+arbuşti+specii de gazon). necroze. prin senza ia de linişte. 30 t/ha. echien/plurien.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). acoperită cu gazon. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. 35 t/ha. perimetrale. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. aerian. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. . inversiuni termice. industria chimică. metalurgică. pinului silvestru cca. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. 42 t/ha. întreprinderile industriale. intersec iilor aglomerate. sau diferite activită i curente ale popula iei. respectiv de mărimea frunzelor. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. transportul auto. De exemplu. radia ie solară. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă.

Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. presupune bucuria întocmirii programului. în sferele culturii. divertismentului. .Timpul. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. la care este supus omul în via a cotidiană. .destinderea sau relaxarea.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit.3.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. serviciului. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. sau efectul automatismelor zilnice. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. internet). televiziune. radio. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. Fazele activită ii de recreare: . cumpărăturilor pentru hrană. în general. intelectuale sau psihice. cules de flori. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. Factorii care influen ează recrearea sunt: . în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. aeriană sau navală. după bunul lui plac: plimbări. turismului. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto.timp de existen ă. care poate fi: . CFR. respectiv timpul alocat servirii mesei. .. artei. spa iile verzi urbane sau extraurbane. . . cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. . călătorii. pensia. . dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. sportului.4. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . . telefonie.Nivelul de trai. prin care se înlătură plictiseala. obiective turistice. picnic. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber.pregătirea. al solicitării fizice.activită i pe loc. respectiv concediile. practicarea diferitelor sporturi. de .timpul liber (dedicat recreării). presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. vacan ele. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. odihnei prin somn. între inerii personale. . sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. cele mai multe destina ii. îmbrăcăminte.deplasarea. .timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. camping.Mobilitatea. etc. .Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv.divertismentul sau amuzamentul.

de diferite excese. de regulă la sfârşitul săptămânii. . economice. . sau în zilele libere. 3. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. nevoia de a face mişcare. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. indiferent de subiectul în care apare. canotaj. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi.O. obiective culturale. Turismul are caracter recreativ. prin care are loc refacerea fizică a organismului. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. decât în dauna operei”. diseminat sau modificat. în sta iuni climaterice cu specific. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). etc.ciuperci sau de fructe de pădure. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. pescuit. Odihna propriu-zisă. istorice. după o perioadă de activitate intensă. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. de conducerea autovehiculului. arbustivă. diferite de mediul său. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. J. alpinism. sau la sfârşitul săptămânii. presupune comportamente diferite. Func ia decorativă (estetică. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. parcurile. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. etc. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. Aceste activită i pot fi active sau pasive. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. realizată pentru plăcerea proprie a individului. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. floricolă sau erbacee. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. apicultura. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. etc. vânătoare. În sens larg. . Plimbările sunt realizate fie zilnic. în spa iile verzi extraurbane. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. gazon sau oglinzi de apă. sau diferite activită i precum grădinăritul. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e.amintirea. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. încât nimic să nu poată fi adăugat. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. repausul şi somnul.5. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor.întoarcerea.

Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. variază pe parcursul unui an.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. încântare. bariere împotriva vântului. murmurul apei. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . Astfel.6. . a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. flori. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde.încadrarea cursurilor de apă. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. ciripitul păsărelelor. cu efect de parazăpezi). fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. diferind în func ie de fenofază. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. cascade. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. admira ie necondi ionată. textura coroanei.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. şi care exercită o atrac ie spontană.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. . 3. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. .acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. . etc. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. fructe. . a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. puternic erodate sau a grohotişurilor. . bazine. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv.

pe o concep ie dominantă. planta ii. Fiecare component. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. într-un întreg. care conduc în final la realizarea frumosului. intrarea principală. Toate elementele unui spa iu verde (alei. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. un monument). Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. peluze. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. centrul compozi iei reprezentat . viu sau inert. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). ob inându-se în final unitatea în diversitate. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. armonie şi propor ionalitate. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). suprafe elor şi formelor planului. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. treaptă. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde.Cap. sociale şi economice ale unei perioade date. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. se ine seama de anumite principii şi legi. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. Frumuse ea este realizată prin ordine. Frumuse ea este un element func ional.

Dacă există un spa iu gol în acest ritm. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. de culoare. ordinii. omul va anticipa următorul obiect sau interval. admi ând totodată diversitatea acestuia. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. creând senza ia de dezamăgire. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Ritmul poate fi: static. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. stradă. interesul scade. bulevard. Asimetria pune omul în armonie cu natura. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. evitându-se astfel monotonia. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. liniar. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. potecă. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. combinat. compus. simplu. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. dinamic. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. al for ei sau al monumentalită ii. magnificului. clădire). grupuri. calitate care uneori poate avea o latură negativă. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. bănci. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. de formă. respectiv realizarea echilibrului. vase decorative. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. lă ime) sau alte caractere vizibile. Simetria poate fi absolută şi liberă. şi o dată percepută regula ritmului. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. în întregime. a aceloraşi elemente (specii. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. deoarece un plan perceput deodată. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. se găsesc mase similare şi egale. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. integritatea şi calitatea acestuia. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). a repetării şi a consecven ei. este static şi odată văzut. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus.

şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). etc. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. caz în care se aplică armonia legăturii. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. într-un aliniament. forme sau spa ii. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. formelor dar mai ales a culorilor. . dar care au volume şi formă asemănătoare). . Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. În proiectarea spa iilor verzi.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. în acest car fiind vorba de armonia contrastului.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut.compozi ii între culorile complementare. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: .combina ii între culori diferite (active. se pot deosebi: . armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). care au o anumită continuitate. florale. de un individ. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. chiar dacă specia diferă (de exemplu. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere).compozi ii doar între culorile calde sau active. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). pasive. exprimând de fapt unitatea în varietate. . arhitecturale. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii).

sub un unghi de cca. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). Scara individuală ia în considerare omul ca individ. Fibonacci. al XIII-lea.618 (aproximativ 3:5). aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. sau prin introducerea unor elemente de accentuare.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. 270. 34. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. 21. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. 5. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. publicul dintr-un parc. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. . Astfel.I. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. 180. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. . Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. sub un unghi de cca. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). apoi 3. distrugerea formei naturale (implică transformări totale).) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi.). alee pietonală. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. etc. iar pentru o alee de 250 m. 89 etc.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. . lă imea optimă este de 8 m. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. 8. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. ordine şi armonie. astfel pentru o alee de 300 m. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului.).armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). participan ii la diferite evenimente de amploare etc. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. C.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. lă imea optimă este de 5 m. iar la o distan ă mai . ce are laturile în raport de 1:1. 13. mese. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. 55. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. matematician italian din sec. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire.

Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. presupunând unirea trecutului cu prezentul. . fără a se exagera prin risipă.mare de această valoare. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică.

În ultima perioadă (sec. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). aspect preluat şi de romani. epoci. La romani grădinile. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. 5. eroziunea). caracteristice Renaşterii şi Barocului. În amenajarea spa iilor verzi. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. iar în cadrul stilului peisager sau liber. apă. Acest stil prezintă mai multe variante. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. văile râurilor.2. precipita iile) sau for ele majore (vânt. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali.1.). francez sau regulat) a stat.1. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. arhitectural. întotdeauna de formă dreptunghiulară. erau prelungiri ale încăperilor. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. vegeta ia. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. radia ia solară. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. râuri. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. câmpii.1. Stilurile spa iilor verzi 5. în general. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. activită i. etc.Cap. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor.1. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. dar şi elemente minore precum microrelieful. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). civiliza ii. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. pâraie. Grădinile în stil maur. vase sau fântâni arteziene. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. V. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. caracteristice diferitelor epoci istorice. . Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). bazine. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. de mai târziu. fiind ornate cu statui. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte.

Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. unele păstrându-se şi în prezent. fie de a le limita pe altele. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. fiind subordonate toate elementului principal. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. respectiv axa principală. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. cu numeroase ziduri de sprijin. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase.1. ce constituie perspectiva principală. precum şi oglinzi de apă. statui sau vase sculptate. aplicat până în prezent.2. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. numit şi capul de compozi ie. situat în pozi ie dominantă. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. taluzuri. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. regulate. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. Aceasta. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. 5. sau de perdele de arbori. borduri sau broderii artistice din buxus tuns.1.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. canale sau oglinzi de apă. Apa aduce prospe ime. cu denivelări mici. balustrade. cascade sau bazine. pe linii drepte şi curbe. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. Elementul principal. rampe. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. scări. bogat ornamentate. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. fiind nivelat şi modelat în terase largi.

de apă. Stilul peisager Stilul peisager (liber. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. 5. fie sub influen a literaturii noi. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural.1. fiind dispuse în re ea geometrică. conducând spre diverse amenajări. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. compozi ia fiind liberă.1. având cel mai adesea relief variat. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. 5. mai ales a celor de gazon. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea.1. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie.1. în formă de tablă de şah. fie sub influen a pictorilor peisagişti. sub influen a stilului rococo din arhitectură. fiind obositoare ochiului. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. în Anglia.2. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. Aleile sunt rectilinii.3. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. care dau varietate şi fantezie compozi iei. cu precădere în Olanda. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. Toate acestea au fost duse la extrem. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. în ansamblu. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. natural. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. 5. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. .2. În această situa ie. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo.3.

prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. neregulat. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. care în mod natural sunt dispersate. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. fie create. toate elementele. urmând caracteristicile terenului. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. lumini şi umbre. fie naturale. Simetria şi echivalen a sunt excluse. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. volume. Aleile au un traseu liber. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. pajişti şi diferite grupaje floricole. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. frumoasă şi îndelungată. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. cu înflorire bogată. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. peluze. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. atunci când aceasta există. În jurul clădirii principale. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. Apele. sub formă de mase. Rocile. de grote sau chiar cascade. masele vor avea conturul neregulat. cu aspect natural. prin aducerea de pietre. curb sau sinuos.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. sinuos chiar. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. se vor folosi specii de talie mică. ce urmăreşte formele de relief. cu contur regulat. covoare sau dispersate solitar. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. în diferite zone ale grădinii. intervenindu-se totuşi în detaliu. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. roci sau stânci. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. . vor fi folosite pâlcurile. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. în pete neregulate sau eliptice. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. specii lemnoase decorative. chiar exotice. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

3. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. De asemenea. cu flori având culori calde. Genul de bucurie Genul de bucurie.5. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. largi. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite.4. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. având ca fundal imagine unor mun i înal i. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. forme.2.2. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. 5. dispuse într-un masiv păduros. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. de luminişurile retrase. volume. de stâncile. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. cascadele. culori.5. umbră şi lumină. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. 5. unei mări sau ocean). sau în anumite sectoare sau zone mai retrase.2. de veselie sau de entuziasm. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. atât sub aspect psihic cât şi fizic. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. .

sunt judicios repartizate. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. atât urbane cât şi periurbane. gazului metan. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. 6. dimensionate. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. energie termică. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. Ca regulă generală. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. grădinile sau scuarurile. în strânsă corelare cu structura urbanistică. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. limitarea perimetrului construibil. dispuse într-o re ea continuă. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. zona politico-administrativă. 6. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia.Cap. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane.2. cât şi legătura dintre acestea. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. recrearea şi odihna popula iei. re ele stradale. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie.1. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban.). sta ii de distribu ie a apei. . ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. zona industrială. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. energiei electrice. ce asigură protec ia multiplă a mediului. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. etc.

grădinile locuin elor individuale. planta ii antiincendiare. a sta iunilor balneo-climaterice).periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. planta ii de protec ie (a localită ilor. de folosin ă generală. grădini botanice. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. După accesibilitatea popula iei largi: . scuaruri. în func ie de sistemul stradal al localită ii.3.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. a apei. acoperişurile verzi. . amenajările peisagistice din incintele institu iilor. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. de regulă. longitudinală. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. numite şi spa ii verzi publice. transversală sau longitudinal-transversală. grădini publice. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. constituită din spa ii verzi periurbane. După pozi ie se deosebesc: . grădinile botanice şi cele zoologice. planta ii antierozionale. ce sunt administrate de primării. grădini zoologice. a solului. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. fiind diferite ca mărime. grădini botanice. radial-concentrică. . în care accesul se realizează conform anumitor reguli. 6. ştranduri).cu acces nelimitat. parcurile şi bazele sportive. grădini sau scuaruri). păduri de recreare. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. lungi de sute de metri. dotări şi func ii. a spitalelor. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. . planta iile din cimitire. . fac legătura şi cu centura verde a oraşului.cu acces strict. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). pepiniere. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. păduri parc. şi în care intră: parcuri. concentrică. zonele de agrement (păduri de recreare. planta ii de pe lângă unele dotări publice. pepiniere. 2. amplasare. 1. întreprinderilor. între care legătura se realizează prin planta ii stradale.cu acces limitat. care traversează localitatea şi care. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. grădini şi scuaruri publice. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil.

Raza de deservire a unui scuar este de cca. spa iile verzi din cimitire.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. parcurile sportive.3. spa iile verzi pentru copii şi tineret. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. perdelele de protec ie. planta iile de consolidare antierozională. . scuarurile por fi: . În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. rozarii. 6-8 minute. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. parcuri dendrologice. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. După destina ie. păduri de agrement.în interiorul cartierelor de locuit. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. grădini şi parcuri publice. caz în care acestea sunt uşor accesibile. fiind destinată odihnei de scurtă durată. păduri parc. având în componen a lor doar arbuşti. destinate construirii unor cartiere de locuit. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. destina ie. parcuri expozi ionale.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. planta ii cu efect de parazăpezi. parcuri şi grădini zoologice. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2.spa ii verzi de înfrumuse are. scuarurile pot fi situate: . situată în intravilan. configura ia terenului şi construc iile din jur. . culturale sau de învă ământ. în cca. cu rol decorativ: scuarurile decorative. După func ii: .scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară.3-3 ha. . ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. 6. gazon. scuarurile pot fi: . 400 m.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. După modul de amplasare.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. frecventează simultan acel scuar. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative.3 ha. . Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. După durată.4. . asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. edificii culturale. situate de regulă în cartierele de locuin e. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. . .spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri.temporare sau provizorii. pepinierele. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. alpinarii. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. ce se înfiin ează pe terenuri virane.permanente. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente.

boschete. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector).5. frecventează grădina în acelaşi timp. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri.5 km. de mers lejer. a obiectivelor culturale. situate în jurul unor institu ii publice. . respectiv: sectorul pentru copii. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. de învă ământ. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. Dată fiind această distan ă de deservire. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. alei. în lungul aleilor. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. Dispozi ia aleilor. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. De exemplu. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. 6. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. în cadrul oraşelor mari. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. statui. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. de pe o rază de 1-1. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. respectiv arbori şi arbuşti. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. bănci. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. spre periferia scuarului. peluze de iarbă. Intrările vor fi reduse ca număr. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. Spre deosebire de scuar.. scări (în cazul terenului accidentat). 15-25 minute. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. . aranjamente şi decora iuni florale. zone umbrite dar şi zone însorite. respectiv o intrare la cca. 3-4 ha.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. datorită inexisten ei căilor de acces. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil.

şi de densitatea popula iei. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. expozi ii. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. într-un cadru peisagistic deosebit. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. diferite dotări (cişmele. bănci. 6. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. cafenea. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. respectiv sta ionare). construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. ce depăşesc 20 ha. de lungimi şi dificultă i diferite. cofetărie. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. sporturi. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. restaurant). manifestări artistice). iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice.000 de locuitori trebuie să existe un parc. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. datorită suprafe ei pe care o reclamă. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. adăpost de ploaie. bazine sau chiar un mic lac.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. WC public). culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă.6. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. În foarte multe cazuri. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). şi de capacitatea proiectată a parcului. locuri pentru jocuri statice. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). . de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. de re eaua stradală limitrofă.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. ocupând suprafe e importante. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. Au scop sanitar. pentru diminuarea zgomotului. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. arii de joacă pentru copii. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. în func ie de pozi ia. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. .liber este de 3. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. orientarea şi înăl imea clădirilor. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. 6. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. Speciile vor fi alese şi amplasate. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. recreativ şi decorativ. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti.8. alei pietonale. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. partere cu flori. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii.2. şi alte multe specii pentru varietate. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. structură şi folosin ă diferite. 6. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare.1. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. ale unui cvartal sau ale unui cartier. Astfel. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. a noxelor sau a altor factori de inconfort. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. şi străzi şi bulevarde deschise. suprafe e îngazonate. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. parcări.8. 6. punct de distribu ie a energiei electrice. tomberoane).5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor.8. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora.

sediu de firmă etc. institu ii. piscină. Grădina de fa adă. cu o compozi ie relativ simplă. arbustive sau lemnoase. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. diferite jocuri. arbuşti tunşi. bazin cu peşti decorativi. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. dar şi a unor hoteluri. chioşcurilor şi treiajelor. spitale. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . gazonul. suprafe e îngazonate. fie prin realizarea unui gard viu înalt. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. sau specii de răşinoase. precum şi diferite specii cu port pendent. lămpi pitic. sedii de firme. Astfel. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. mobilier de grădină. În func ie de mărimea spa iului disponibil. Grădinile interioare. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. trandafirii. aranjamente florale. libertatea de alegere fiind totală în acest caz.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. joasă sau fără împrejmuire. padoc şi cuşcă pentru câine. o cascadă miniaturală. grădina este structurată şi amenajată. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. a unor grupuri de specii sempervirescente. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. chioşc de grădină. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. minilivadă. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. precum gazonul. În cazul unor locuin e. de gusturile proprietarului. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. fie după propriile idei. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. minigrădină de zarzavaturi. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. cititul. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. uşor de între inut. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. În cazul vegeta iei. pergolelor. stânci şi pietre. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. servitul mesei. arbori. magazie de unelte. arbuşti şi liane. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare.) acestea pot fi: grădina de fa adă. miniseră. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. activită i de grădinărit. un mic bazin cu aspect natural. barbeque. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. În func ie de mărimea acesteia.

Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. sau numeroase alte specii floricole. de regulă. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. În func ie de caracteristicile lor. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. Urmează un strat de separa ie. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. unele specii din fam. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. cu strat fertil mai gros. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. Saxifragaceae. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. Brassicaceae sau Campanulaceae). printre spa iile rămase libere între plante. cu pietriş (de tip sort). Poaceae). 6. . Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. poate contribui la estetica compozi iei alese. fiind de maxim 10-15%. în vederea efectuării eventualelor repara ii. format din fibre minerale.9. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. de la bun început. pentru speciile de plante vivace. cu arbori şi arbuşti de talie mare. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. Crassulaceae. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. Peste acesta se aşterne stratul fertil. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. alături de plante cu flori şi alei. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. forme sau provenien e. fam. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. durabilă şi de bună calitate. specii de gazon (fam. instala ii electrice. astfel. se recomandă acoperirea acestuia. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. canalizări).

Ca şi în cazul grădinilor interioare. . şi constituie unită i de sine stătătoare. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. diferite pulberi sau noxe. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i.şi nu în ultimul rând.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. . 6. institu ii administrative). de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. . al proprietarului (locuin ă privată). fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. . policlinici. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş..alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. al bolnavului sau pacientului (spitale. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. comportându-se ca un bun strat termoizolant. . care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. al muncitorului (fabrici.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare.acestea re in diferite cantită i de praf. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. hale. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. ateliere). cabinete).10. până la 4-7. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. . spa iile verzi propriu-zise. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. Din suprafa a acestor complexe sportive.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. creându-se spa ii pentru odihnă. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. în zilele însorite. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. .

1000 m2 pentru 40-50 copii. polo). Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. bazin acoperit sau în aer liber (înot. şi să nu producă fructe ce pot murdări. 6. baschet. 100 m2 până la câteva hectare. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. duşuri etc. bănci. 3-6 ani.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. handbal. tobogane. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. respectiv: până la 3 ani. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. în care constituie sectoare de sine stătătoare. Stilul adoptat este cel mixt. leagăne. Suprafa a variază de la cca. 30-40 copii. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. gazon sau arbuşti. clădiri pentru vestiare. 20-25% pentru terenurile de joacă. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. volei. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. atletism). clădiri administrative. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. balansoare. separate prin vegeta ie. 11-15 ani. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. volei. cu precădere împotriva vânturilor dominante. grădinilor publice sau a parcurilor. precum şi specii floricole şi de gazon. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. sau în cadrul scuarurilor.11. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. cu solul permeabil. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. bârnă de echilibru. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. cu ghimpi (Berberis . 7-10 ani. oină). diferite săli de sport (gimnastică. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. când sunt în afara localită ii. tenis). labirint. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). arte mar iale). Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. caz în care au caracter de tabără. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. grupuri sanitare.

Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. flori. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. eventual un mic stadion. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. Laburnum anagyroides. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. pârtie pentru schiuri. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. arbori de mărimea a III-a. bob sau săniu ă. destinate odihnei. 6. medicinale şi melifere. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. cele cu frunze. În cazul taberelor. pistă pentru alergare.). . cu frunze. care murdăresc. sau care să fie toxice (Taxus baccata. coşuri de gunoi etc. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate.sp. terenuri pentru jocuri de masă.12. cât şi zone însorite. rabate sau diverse aranjamente floristice. bănci. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. bârnă pentru echilibru.. Robinia sp. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. ce poate cuprinde: o mică livadă. ronduri. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. corpuri de iluminat. leagăne. bazin pentru înot.). fructe sau semin e. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. a zgomotului şi a gazelor. Rhus typhina). plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. arbuşti fructiferi. alei pentru biciclete sau trotinete. plante tehnice. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. un mic monument sau un bust. dotările vor fi mult mai complexe. spaliere. Dar în func ie de microrelief. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. grădina de zarzavat. teren pentru focul de tabără. cu rol de protec ie împotriva prafului. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. balansoare. pistă pentru patine cu rotile. În cartierele de locuit sau în scuaruri. tobogane. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. flori. bibliotecă volantă. labirinturi. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor.

bănci. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. precum şi obiecte din materiale calde. familiare. respectiv cea a intrărilor. este vegeta ia lemnoasă. Astfel. cu specii floricole având culori liniştitoare. cu excep ia intersec iilor. Componenta cea mai importantă. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. func ional şi estetic. sau a celor rezervate pauzelor. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. .5 m2 de teren sportiv. 6. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. Spa iile verzi din incinta spitalelor. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. calmante. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. 6. având ca dotări mese. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. pentru mărirea gradului de vizibilitate. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. pasive cu rol calmant. De asemenea. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. birourilor. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i.14. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. diferite. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. cu rol stimulator. cu cel mai mare impact peisagistic. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii.13. pentru fiecare elev. de a diminua poluarea fonică. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. rabate de flori. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă.

cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. separarea diferitelor amenajări precum parcări. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. constituit din biserică. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. tisă. numită „cimitirul eroilor”. de la intrarea principală sau de la biserică. capelă sau un monument memorial. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. sau în jurul edificiului central. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. . Dacă spa iul permite. chioşcuri). pornesc mai multe alei rectilinii. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. Astfel. datorită lipsei de spa iu. reduse doar la aliniamente de arbori. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. Astfel. necesare bolnavilor. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. drumuri interioare de acces auto etc. brad. prezintă şi o zonă. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. bine delimitată. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. acoperite cu plante agă ătoare. 6. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori.15. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. purificarea aerului. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. Parterele cu flori cu nuan e reci. ce au efect liniştitor. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. paltini. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. precum şi pergole cu vi ă de vie. Cimitirele mari. sau chiar garduri vii. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. De asemenea. dar şi specii de foioase precum: tei. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. castani porceşti. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. chiparoşi.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. cu bănci şi şezlonguri. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. influen ând benefic recuperarea acestora. sau în sens radial. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. cu alei şi căi de acces paralele. flancate de planta ii sobre. glicină sau trandafiri. centrale. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. ar ar american. dispuse în lungul aleilor principale. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. În func ie de destina ia institu iilor respective. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. molid. cimişir. din specii sempervirescente.

Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. iedera (Hedera helix). Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. industrială sau medicinală a plantelor. Paeonia sp. 6.1. În cazul în care terenul nu este prea frământat. dar şi culturaleducativ. Sempervivum sp. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. Sistemul de drumuri. după importan a decorativă. utilită ile şi căile de acces. caprifoiul (Lonicera japonica). se execută lucrări de excavare. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. cu multe denivelări. în afară de cele amintite. alimentară. sanitară. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. sanitar şi decorativ.).. Sedum sp. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură.. de recreare. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. arborii fiind evita i. Convallaria majalis etc. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta.. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. Narcissus sp. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. Chrysanthemum sp. să existe mijloace de transport în comun. Aster sp. surse de zgomot puternic). după concep iile . Ca specii lemnoase frecvent folosite.16. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. de taluzare sau de înăl are a unor zone. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. situate în intravilan sau în extravilan. pentru realizarea acestor denivelări. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. halde. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. de recreare şi decorativă. Microrelieful. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. Lupinus sp. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. după considerente ştiin ifice (taxonomice). saschiul (Vinca minor). influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare.16. sunt: trandafirii. de maximă circula ie. Spa iile verzi cu profil specializat 6. să poată fi realizat pe jos. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare.. dar şi în punctele cheie. din specii sempervirescente.

la exterior. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. sectorul sistematic. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. ierbar). grădina japoneză. În sectorul florei Globului. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. în acest sector. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. muzeu. sectorul plantelor spontane folositoare. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. fie în fa a clădirilor importante (birouri. sectorul administrativ. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. numit şi colec ia botanică. diverse suporturi sau chiar ziduri. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. vernală. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. de parc. sectorul plantelor acvatice. englezeşti. Polianta.). Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. flora Asiei etc. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. sectorul plantelor de cultură. dar şi publicului larg. Ca sectoare. sectorul florei diferitelor zone geografice. şi implicit expozi ii foarte diferite. Sectorul plantelor spontane folositoare. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. plante aromatice. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. rozariu-ul. dar în containere. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. hibrizi floribunda etc. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. arhitecturală. tehnice. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. ce au diverse întrebuin ări. treiaje. rădăcinoase). fie se desfăşoară între cele două elemente. licee sau a alte unită i de învă ământ. pergole. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. Sectorul plantelor de cultură. şi iarna protejate în spa ii adăpostite.). medicinale etc. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. sau arbori cu efect decorativ deosebit. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. estivală sau autumnală. serele. hibrizi Polianta. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. vara îngropate în sol. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. Rozariu-ul. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. până la cele superioare (ultimele fiind . urcători. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. leguminoase. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). Realizarea planta iilor floricole. melifere. de la cele inferioare. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale.

industrial sau alimentar. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. pădure mixtă. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. se deosebesc: sera palmarium. decorativ şi recreativ. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos.16. sera orhideelor şi a plantelor epifite. clădiri administrative. sera azaleelor şi cameliilor. 6. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. prin solu iile de amenajare adoptate.monocotiledonatele). sera plantelor acvatice tropicale. sera colec iilor. pepinieră. pasul chinezesc din dale de piatră. Vegeta ia forestieră spontană. uneori chiar un miniparc zoologic. sau din alte regiuni calde ale Globului. subtropicale. după zona geografică de provenien ă. este dispus de regulă. poartă torrii. verii sau toamnei. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. pădure de răşinoase. . sera înmul itor. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. lanterne de piatră. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. pajişti. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. mediteraneene. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. didactic. sau mai rar. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). sera rezervată expozi iilor florale. Complexul de sere. colec ie de trandafiri. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Grădina japoneză. pod arcuit din piatră. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. ornamental. sera plantelor din regiune mediteraneană. Astfel. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. Prin structura. în apropierea intrării principale. pădure de foioase. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez.2. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine.

Timiş). Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. . înfiin at la începutul sec. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. pot fi amintite: . Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile.3.5 ha. cu o suprafa ă de 34 ha. strâmte. pentru a completa ambientul. în ceea ce priveşte frumuse ea.5 ha.arboretumul Hemeiuş (jud. al XVIII-lea. înfiin at în 1909. de tip „microbiotop sau minihabitat”. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. al XX-lea. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. stâncării. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. care va fi folosită atât ca sursă de apă. . construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. Bacău).16. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. Hunedoara).De regulă. de recomandat cât mai largi. . perdele sau garduri mascate cu liane. a masca zidurile inestetice. . care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. . având o suprafa ă de 70 ha. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. trebuie să ocupe suprafe e importante.arboretumul Dofteana (jud. bazine. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. este necesară construirea de voliere largi. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. 6. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. Arad).grădina dendrologică Macea (jud. cu o suprafa ă de 60 ha. având o suprafa ă de 48. vechimea şi mărimea colec iilor. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. În cazul păsărilor zburătoare. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale.arboretumul Bazoş (jud. cu o suprafa ă de 20. având în acest sens îngrădiri. curs de apă. Bacău). pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. de tipul cuştilor cu gratii. Pe ansamblu. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori.arboretumul Simeria (jud. înfiin at în 1880. înfiin ată la începutul sec. gropi de gunoi. înfiin at în 1908. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. să nu existe zone industriale.

. caprine. porumbei sălbatici sau de ornament. pentru sezonul rece. şopârle. bivoli. în special forestieră. cât şi spa ii largi. elan. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. de numărul de specii. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. bazin. libere. turturele. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. . stânci.sectorul felinelor şi carnivorelor mici.sectorul păsărilor tropicale sensibile. pentru diferite specii de urşi. . Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. distan a nu trebuie să fie prea mare. prin plimbare. . . care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin.sectorul rezervat pentru antilope. cormorani. pentru speciile care nu pot părăsi locul. şi padocuri acoperite. . prevăzut cu arcuri largi descoperite. pume. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. fie cu voliere foarte mari. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. în aer liber. cerb lopătar.: . cai sălbatici. ierbivore mici. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. gheparzi etc. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. stârci.sectorul păsărilor răpitoare. câini dingo.). cu voliere şi vegeta ie. . canari. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. .sectorul cervidelor şi cabalinelor. zebre. cameleoni. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale.. în care sunt găzdui i: elefan i. gâştele. ce cuprinde voliere cu fazani. ce adăpostesc pisici sălbatice. şoimi. dromaderi. uli.sectorul felinelor mari. şerpi sau crocodili. . cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. zimbrii etc. cum sunt bufni e. unele specii de ra e.sectorul marilor ierbivore. alpin şi subalpin etc. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. asini etc.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică.sectorul păsărilor de baltă. ciufi. cinteze. carnivore mici. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. lei.. ovine. bibilici. râşi. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. pantere. mierle.) sau spa ii deschise. galinacee etc.sectorul reptilelor. pentru sezonul estival. trunchiuri de arbori. constituit dintr-o clădire. .sectorul galinaceelor şi columbidelor.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. jderi etc. . lupi. lama şi alpaca. pentru sezonul cald. şi pentru răpitoarele de noapte. pescăruşi etc..sectorul urşilor. pelicanii. păuni. grauri etc. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze.. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. ren. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. girafele. umiditate. găini de ornament. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. pot fi amintite: . căprior. mici palmipede. .sectorul stru ilor. precum lebedele. De asemenea. vulpi. iguane. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. de amenajările respective. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. cucuvele.sectorul primatelor. cu zone largi amenajate pentru tigri.

6. precum: un lac. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. un sit istoric (ruinele unei cetă i).17. dar în raza de deservire a localită ii. formată din planta ii forestiere. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. Alte amenajări. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. a eventualelor surse de poluare. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. de purificare a aerului etc. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. se deosebesc: parcul forestier. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. . cişmele cu apă potabilă. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. pădurea-parc sau parcul-pădure. toalete ecologice. a unor peluze întinse de gazon. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. se vor prevede spa ii largi. de zoologie. fântâni. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. un punct de belvedere asupra oraşului. având produse care să nu dăuneze animalelor. care să nu depăşească 4%. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. Pădurea-parc (parcul forestier. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. sau a aranjamentelor florale. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. Astfel. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. în mişcare. nisip sau alte materiale locale. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. pot exista în incintă şi muzee. acoperite cu pietre. În zona intrării principale. poteci şi alei de plimbare. de entomologie etc. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. un curs de apă. În unele por iuni ale pădurii-parc. şi nu numai. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori.

piste pentru biciclete sau pentru role etc. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. pozi ia pe versant. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. numită impropriu pădure de agrement. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative.5-2 ore. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora.17. a unui râu.1. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. sau de interes turistic. solul. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. 6.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. Amenajările de tipul campingurilor. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. stâncile. balnear (izvoare minerale. De asemenea. puncte de belvedere etc. tabere şcolare.). Unele elemente naturale precum mlaştinile. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. căi de acces cu trasee mai lungi. terenuri de tenis sau de fotbal. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. cu cât terenul este mai înclinat. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. telecabine. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. izvoare termale etc. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. lipsite de vegeta ia forestieră. pot fi ştrandurile şi campingurile. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. . iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. hidrografia şi environnement-ul. Pădurea de recreare. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. Astfel. în unele zone de interes curativ. falezele sau malurile abrupte. topoclimatul. zone de picnic. situate pe malul unui lac. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . telescaune. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. expozi ia. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. zonele nisipoase. terenuri sportive etc. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1.

Orientarea nordică a unor terenuri. În acest sens. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. Tot în acest sens. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. fără extreme mari. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. pavilioane. noroi. De asemenea. gradul de expunere a teritoriului. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. suprafe e umede improprii. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. cu privire la temperatură. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. vânt. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. băl i. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. iar solul este mai pu in umed. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara).. plajelor etc. destinate practicării unor activită i. dotărilor sau diferitelor echipamente. prezen a prafului. frunze prăfuite sau galbene. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. vegeta ia are aspect veşted. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. această zonă este cea mai expusă vânturilor. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. temperaturile sunt moderate. refugii) pentru a oferii adăpost.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. temperatura aerului mai ridicată. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. alunecări de teren. sau spa ii adăpostite. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. Cu privire la mişcările aerului. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. frunziş sărăcăcios. altitudine etc. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. este mai rece şi mai umedă. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. care prin fenomenul de . plantele prezintă creşteri foarte mici. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă.

respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. şi din contră. dar nu neglijabilă. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. ce diminuează calitatea acestora. libere (luminişuri. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. compozi ia şi vârsta arboretelor. care este dată de natura sursei (izvor. . dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. de modul de captare. poieni. de cea ierboasă. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. atunci aceasta este şi primitoare. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. capătă por iuni dezgolite. aerisite. natura solului. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. liziere). apa este importantă sub aspectul calită ii. schi nautic etc. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene.2. a fermelor de animale. sau ca sursă de apă potabilă. Când o pădure de recreare este echilibrată. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. Hidrografia teritoriului. lac). Cei care doresc să se odihnească. Environnement-ul. de temperatura acesteia. filtrare şi transport al apei. iaz. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. prezintă o atractivitate foarte redusă. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. O zonă lipsită de un curs de apă. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. de poten ialul teritoriului. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. chimic sau fonic zonele din jur. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului.17. situl sau vecinătă ile. pescuit. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. De regulă. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. În acest sens. pârâu. regimul şi tratamentul etc. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. va avea o atractivitate sporită. 6. precum realizarea igienei corporale zilnice. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. de o acumulare mai mare sau mai mică. râu. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia.spulberare. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. În zilele călduroase de vară. prepararea hranei.

În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. luminişuri pentru odihnă. Codrul regulat vârstnic.. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. păduri pentru plimbare şi păduri parc. ce induce plictiseala şi pasivitatea. dar în zilele geroase cu chiciură. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. dau peisajelor un pitoresc aparte. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. care determină o scădere a densită ii. ce are o densitate mică (200-500 buc. ce au un efect peisagistic major. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. Sub raportul vârstei. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. în func ie de fenofazele speciilor respective. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. la agresiunile vizitatorilor. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. bine pusă la punct. are aspectul unei păduri falnice. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Iarna se remarcă răşinoasele. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. a culorii frunzelor etc. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. . Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. dispuse pe anumite trasee. şi este favorabilă pentru plimbări. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. datorită vizibilită ii foarte bune. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. de motiva iile şi aprecierile lor. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. indiferent de specie. publicul larg le preferă pe cele amestecate. Aceste dotări vor fi discrete. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. cu locurile de parcare aferente.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. capacitatea de primire începe să crească. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare./ha). ce calmează şi relaxează vizitatorul. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure.

zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort.Pădurile de recreare se sistematizează. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. În raport cu întreaga pădure. şi prezintă diferite construc ii. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. izvoare). cu forme interesante. obiectivele etc. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. să aibă o textură uşoară. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. Aceasta este zona preferată de marele public. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. destindere şi pentru activită i de picnic. soluri scheletice. Zonele cu soluri reci şi umede. camping. . cu investi ii mai reduse. mult căutate şi apreciate de publicul larg. fiind astfel organizată. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. de cca. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. insistându-se în mod special asupra cură eniei. zona de plimbare şi zona de regenerare. De preferat ca aici. instala ii sau echipamente. Arboretele vor avea consisten ă moderată. cişmele. amenajările. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. repaus etc. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. pentru linişte. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. odihnă. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. terenuri de joacă pentru copii. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). Zona de plimbare. să fie drenat. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. prin împăr irea pe anumite zone. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. reprezintă cca. ce trebuie să fie ireproşabilă. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. prezintă ponderea cea mai mare. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Zona de primire şi odihnă. aer curat. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. echipamente sanitare şi de igienă. acest lucru favorizând. de cei care evadează din cotidian. vor fi evitate de vizitatori. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic.

şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. Potecile vor avea traiectorii sinuoase.17. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. restaurant. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. 6. monumente. spre diferite puncte de interes din pădure. cabană. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. ruine. fiind total protejate. şi echipamente specializate. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. fiind eliminate tasarea solului. Traseele potecilor vor fi diferite. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. având un specific aparte. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. vestigii ale unui castel sau cetă i. restaurant. forma iuni geologice interesante etc. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). puncte cu vederi panoramice. peşteri. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. smulgerea sau tăierea puie ilor. zone cu fructe de pădure etc.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. camping).5-4 m. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. de la o clădire de interes general (cabană. terenurile de joc. este constituită din diverse suprafe e. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. dificultatea.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . care sunt interzise accesului publicului. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. nu prea lungi şi nu prea înclinate. arbori deosebi i. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. pot avea por iuni comune. au o lă ime optimă de 3. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. întâlnite doar în anumite păduri. rezultate prin ruperea. locurile de parcare. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. cu pante domoale. dispersate în cadrul celorlalte două zone. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. respectiv 4-10 km/100 ha. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. un număr sau o emblemă. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. han.3. prin optimizarea spa iului în general.

. coş de gunoi. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. pe ansamblu. vatră din piatră pentru foc. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. respectiv grupuri de arbuşti. vor evita pe cât posibil artificialul. capătul drumului principal). Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. în special pe latura vântului dominant. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. miniterenuri de fotbal. pietrişul. sau pot fi mici. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. restaurantelor. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). Parcările pot fi mari. formele regulate şi simetriile. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. Locurile de parcare. fântâni sau alte surse de apă. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. camping. cabanelor. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. dispuse în apropiere. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. groapă sau container pentru gunoi etc. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. spa ioase şi capabile să absoarbă. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. dalele de piatră. de amploarea investi iilor. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. fiind mult apreciate de vizitatori. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. de 2-3 maşini. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate.aceste puncte bănci. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. în pinten. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. loc pentru focul de tabără. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. masă cu scaune sau bănci. diverse amenajări pentru jocul copiilor. un număr cât mai mare de autovehicule. peluze pentru golf. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. respectiv nisipul. WC-uri ecologice. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. şi să se folosească materiale cu aspect natural. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. şi variază în func ie de microrelieful specific. şi pot fi: terenuri de tenis. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. parcările pot fi: în ciorchine. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple.

pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. paleontologic. 6. cu amenajări folosite la observarea acestor specii.1. speologic. având o înăl ime corespunzătoare. geologic.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. cu aspect cât mai natural. De asemenea. . educative. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. incompatibilă scopului atribuit. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală.18.The International Union for the Conservation of Nature . oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . hidrologic. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. Astfel spus. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. floristic. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic.18. recreative şi turistice. sau parcurile cu specii de vânat autohton. pedologic sau de altă natură. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. faunistic. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. protec ia ecosistemelor. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg.

şi Semenic – Cheile Caraşului. elemente de etnografie si folclor. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. zona rezerva iilor integrale. Domogled . expozi ii. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. Mun ii Măcinului. vegeta ie. 6.2. . educativ şi recreativ. în scop ştiin ific.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive.să aibă forma ii geologice interesante. activită ile de turism vor fi bine organizate. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. sate.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: .18. cultural şi recreativ. specifice. floră şi faună intacte. . construc iile (case. muzee cu specific local. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. hoteluri. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: .să fie deschis turismului organizat. . Ceahlău.zona exterioară. Piatra Craiului.Hăşmaş. . care servesc recreării popula iei.Valea Cernei.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate.Beuşni a. care grupează o serie de atrac ii turistice. educativ. . unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. Retezat. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. hanuri sau locuin e izolate. În prezent. vile. Cozia. cu flora şi fauna sa. recreării şi turismului”. neatinse de activită ile umane. Cheile Bicazului . se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare.speciile vegetale şi animale.să fie interzisă vânătoarea. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . beneficiind de o protec ie suplimentară. drumuri. Cheile Nerei . .unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. Rodna. . . .să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. conforme cu peisajul. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. respectiv fenomene naturale originale. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. destinate cercetării ştiin ifice.

Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. forestiere (tip f).. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. Por ile de Fier. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . se promovează regenerarea naturală. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). limnologice (tip l). speologice (tip s) şi zoologice (tip z). Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. geologice şi geomorfologice (tip g).zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. . Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. paleontologice (tip p). Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. Grădişte Muncelului – Cioclovina. Vânători – Neam . de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. 9/1973. Nomenclatura din ara noastră. Balta Mică a Brăilei. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. 6. solului. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Acestea pot fi: botanice (tip b). reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. ca parcuri naturale. Bucegi. În ara noastră sunt constituite în prezent. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. mixte (tip m). cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. rezerva ii naturale. nu se împuşcă. conform Legii nr. vegeta iei sau faunei. următoarele: Apuseni. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. rezerva ii ştiin ifice.18. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale.3. lacuri şi cursuri de apă. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop.

fenomene geologice unice (peşteri. chei). Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. rezerva iilor naturale. cursuri de apă. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. parcurilor naturale. cascade. arbori seculari. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. . educa ie si instruire în domeniul mediului. locuri fosilifere. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. ştiin ifice sau peisagistice.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare.

cerin ele speciilor fa ă de: . Astfel trebuie avut în vedere: .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. .lumină. material care îşi schimbă volumul. .regimul de umiditate din sol. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. Criterii de alegere a speciilor 6. ce vor alcătui în final o unitate.temperatura aerului. . . VI. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6.factorii ecologici climatici: . 6. . comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.diversitatea foarte mare a ramurilor. frunzelor.1.fertilitatea solului. volume. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. .1. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. proiectantul de spa iu verde creează forme.textura şi profunzimea solului. Prin acest material.factorii ecologici edafici: . . . . . Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. compozi ii. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.2. culoarea. .Cap.umiditatea atmosferică.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .vânt. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult).2. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. . ruginiu.

.factori poluan i. .factori geomorfologici: . Astfel.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). .expozi ie. .factori antropici: . 6. considerate cele mai rezistente). în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). dar şi asupra celui animal sau vegetal. . Dintre aceştia : .pantă. .configura ia terenului.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.altitudine.troficitatea solului. fa ă de cele periurbane. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. cloroza esutului asimilator.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. . În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. etc.2. .animali.2. .compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).oxidul de sulf. (produc căderea acelor la răşinoase. . . fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. . . a produc iei de masă lemnoasă).con inutul de schelet. .fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor.vegetali.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. numite arsuri). dioxidul şi trioxidul de sulf. numindu-se şi cea ă oxidantă. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. . determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). . fertilizare.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.factori biotici: . .

fabrici.mijlociu rezistente .rezistente la fluor – mesteacănul. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. arboretele tinere fa ă de cele mature. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. stadiu de dezvoltare. etc.foarte sensibile .pigmentări. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . din arderea combustibililor solizi şi lichizi. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. . bradul de Caucaz. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: .umbrirea clădirilor.rezistente la bioxid de sulf – alunul.3. propor ia poluantului în atmosferă etc. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. platanul.1. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: .rezistente la plumb – pinul silvestru.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. . arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. chiar un aspect de bronzare a frunzelor).). subspecie.sensibile .2. frasinul. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. zămoşi a de Siria.rezistente Exemple de specii: . fenotip. Particularită ile biologice ale speciilor 6.aliniamente. . În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. . prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare.2. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. coacăzii. . tuia.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. piracanta. ecotip. industria metalurgică şi chimică. . Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. reducerea creşterilor. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. . . 6. cum se integrează în respectiva compozi ie. .pădurile de recreare. corcoduşul.3. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. ce talie vor avea exemplarele respective.condi ii de mediu – specie.praful rezultă din întreprinderile industriale.

Berberis thumbergi. a prafului. a II-a . pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. agă ătoare sau chiar târâtoare. 6. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. . Thuja occidentalis var. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. Larix decidua. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. a boschetelor. tabulară. obovoidă. Pinus strobus. Populus simonii. Morus alba. că ărătoare. Prunus mahaleb. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. speciile lemnoase volubile.3. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . arbuşti pitici. Picea abies. arbuşti mijlocii 1 – 2m. fastigiata. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m.în lungul arterelor.7 – 15 m. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. . mai mici de 1m. şi cea având contur sinuos.arbuşti. Juniperus hibernica.15 – 25 m.realizarea gardurilor vii. sferică.peste 25 m. conică. Populus nigra cv. . a III-a . . ovală. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. Abies alba.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: ..arbori de mărimea I . etc. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme.2. precum şi re inerea gazelor de eşapament. Astfel. Acer pseudoplatanus. speciile cu înăl imi sub 7 m. italica.liane. În tabelul nr.zonele verzi de mici dimensiuni. De exemplu. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază.2.

Cotoneaster horizontalis. Betula pendula. . . Tilia cordata. umbraculifera Carpinus betulus. salcie căprească. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . nana. Fagus sylvatica. Populus tremula. Juniperus horizontalis. larice. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Robinia pseudoacacia var. caragană.3. dud negru. . pentru protec ie împotriva radia iei solare. 6. Juniperus sabina. Pinus nigra. Cerasus avium. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte.mascarea obiectelor inestetice. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. ulm de munte. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . frasin. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia.3. Juniperus communis ssp. . mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. mesteacăn. cireş păsăresc. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. varietatea „Globosa” la diferite specii. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). Salix babilonica. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate.2.aliniamentele stradale.zona de primire a pădurilor de recreare. a prafului şi a vântului. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . Ulmus minor. Pinus sylvestris. .la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate.

etc. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). mici sau mari.4. Unele specii au frunze simple sau compuse.3. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. imprimând anumite sentimente.5. romboidală. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). pentru a accentua intrările sau anumite puncte. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. sau chiar târâtoare. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. eliptică etc. fie verticală. Chamaecyparis lawsoniana var. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. Salix babilonica. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi.3. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. obovată.2. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. fie pendentă.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. castan) sugerează puterea. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. mărimea şi culoarea acestora. fie orizontală. 6. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. ovoidă. Ramuri pot fi drepte. pot fi sinuoase. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. platan. Trunchiurile. peluze. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină.2. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. paltin. . Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. imprimă un sentiment de linişte. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. Speciile cu tulpini că ărătoare. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. pendula. lanceolată. la marea majoritate a speciilor. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. tortuosa) sau pot fi geniculate. 6. Forma. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula.

cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Gleditsia sp. luminos (primăvara).. Acer negundo. galben sau chiar roz şi roşu. Speciile cu frunze mici. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. până la verde intens (vara). Hedera helix. precum şi diferite exemple de taxoni. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Aesculus sp. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. alb argintiu. Hippophae rhamnoides. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Ligustrum ovalifolius... „Aurea” Thuja orientalis f. Tilia tomentosa Juniperus sabina. ca în cazul mesteacănului. Carpinus betulus. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. la verde închis. argintea. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Pyrus elaeagrifolia.Marginea limbului poate fi întreagă. În tabelul nr. precum cele ale speciilor: Acer negundo.). arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Speciile cu frunze mari. Robinia sp. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana.) sau mari (Ailanthus sp. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. la galben–roşu ruginiu (toamna). Juglans sp. compuse. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Populus alba Picea pungens var. Eleagnus angustifolia. pu in incizată dau adânc incizată. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Euonymus europaeus. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna).. Astfel. Thuja occidentalis f. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Sorbus aria. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. biota. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). la care verdele se combină cu alb.

crem sau galbene. glauca. purpurea.verde închis roşu. Prunus avium. Pinus strobus Abies alba. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Pseudotsuga glauca. Spiraea x. Hibiscus syriacus. Taxus baccata. Acer paltanoides var. Ligustrum vulgare albă . fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Corylus maxima var. purpurea. atropurpurea.6. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Hedera helix.3. purpurea. Juglans regia Fagus sylvatica var. Deutzia scabra. Forma şi culoarea florilor. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase.. Sophora japonica. rubrum 6. Malus pumilla var. Acer platanoides var. Buxus sempervirens. Phyladelphus coronarius. Robinia pseudoacacia. forma. Alnus glutinosa. Prunus cerasifera var. Pinus excelsior. Pyrus sp. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora.. Picea abies. În tabelul nr. hybrida. purpuriu Picea pungens var. niedzwetzyana. vanhouttei. Berberis vulgaris var. Catalpa bignonioides. Magnolia kobus. pissardii. Crataegus sp. Syringa x. Aesculus hyppocastanum. Pinus cembra.2.

Kerria japonica. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Diervilla florida. Forsythia sp. Dintre toate speciile lemnoase. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Hybiscus syriacus. Prunus armeniaca. carnea. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Hibiscus syriacus. Forsythia suspensa. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Chaenomeles japonica. Cornus mas. Diervilla florida. Buddleia davidi. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Colutea arborescens. Spiraea salicifolia. Amorpha fruticosa. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. primăvara timpuriu primăvara . Magnolia stellata. Chaenomeles japonica. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Prunus cerasifera var.. Magnolia kobus. Prunus persica.. Tamarix ramosissima. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Cotinus coggygria. Malus floribunda Hedera helix. Syringa vulgaris. Laburnum anagyroides. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Laburnum anagyroides. pissardi. soulangeana Prunus sp.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Magnolia x. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Cornus mas. exceptând albastrul pur. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii.

Culoarea fructelor. mălin) calmează şi relaxează. glicină. Spiraea japonica. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. neliniştit. mari (Viburnum opulus var.3. Liriodendron tulipifera. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. budleia. Crataegus monogyna. pseudobace) este variată de la specie la specie. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Viburnum opulus. Sophora japonica. Hibiscus syriacus. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. în sezonul estival sau autumnal. Inflorescen ele sferice. Syringa vulgaris.vara toamna Mahonia aquifolium. Ptelea trifoliata. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Cotoneaster horizontalis. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Rhus typhina. Sambucus racemosa. Spiraea salicifolia. lemn câinesc.2.7. Rosa canina. dar mai ales în perioada hibernală. 6. atribuind ambientului un aspect dispersat. contribuind prin forma. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Berberis vulgaris. Kerria japonica Aesculus sp. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. ca lumânările (castan porcesc. iritant. amorfă) constituie un factor stimulator.. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Colutea arborescens roşie albă .

10. calitatea terenului. Mahonia aquifolium. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. 40 ani de la plantare. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Thuja occidentalis. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Robinia pseudoacacia. 20. probabile pentru perioade de 5. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Gleditsia triacanthos. Cotoneaster nigra. Prunus spinosa. Catalpa bignonioides. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Ambientul (noxe. mesteacănul. Abies alba. Picea abies. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta.8. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. diferi i arbuşti. De obicei. Platanus sp. Există şi specii cu creştere foarte înceată. 6. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Viburnum lantana. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. ci separat. Fraxinus excelsior. salcâmul. De exemplu.3. unii poluan i din aer sau din sol. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor.2. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. iar plopii. . Ligustrum vulgare. precum cimişirul şi tisa. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. Lonicera nigra.

garduri vii. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. sau duc la costuri suplimentare. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). Exemplarele lemnoase. fără agita ie. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. curtine. boschete. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. Arborii solitari se amplasează pe peluze. pot fi folosite solitar sau grupat. iar cele decorative prin trunchi. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. pâlcuri.1. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. în puncte liniştite. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. labirinturi. care nu se regăsesc în efectul ob inut. grupuri. . frunze. coloritul fructelor). fie ele arborescente sau arbustive. lângă clădiri. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului.Cap. ASOCIEREA. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. VII. sub diferite moduri. masive. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri.

. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. trunchi de piramidă.5 – 1 m. pe un contur drept sau sinuos. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. cu exemplare foarte apropiate. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. mai rar două sau chiar trei. Ca regulă generală. de regulă bine între inute şi amenajate. în aceste ultime cazuri. două sau trei rânduri. mici cu h = 0. ce are amenajate numeroase poteci. (gard belgian. . sistemul Cossonet). foarte înalte cu h > 3 m. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. înalte cu h = 1 – 3 m.5 m. formate dintr-o specie. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. ob inându-se în final un perete verde. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. După înăl ime. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată.

cu un aparat foliar bogat. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. Astfel. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. solemnitate şi hotărâre.După scop gardurile vii pot fi: . grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. de apărare împotriva vântului dominant. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. şi coroană bogată. În cazul plasării inverse a speciilor. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. de preferat o specie locală. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. solu ie destul de controversată. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. ce le eviden iază pe primele. de izolare vizuală şi fonică. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. folosite ca garduri de limită. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. . iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul.garduri vii pentru protejare. protec ie şi linişte. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. mai deschis la culoare. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. de mascare. . tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. şi cu o capacitate puternică de lăstărire.garduri vii decorative. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii.garduri vii de camuflare sau de mascare. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. . Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. care să constituie fondul principal. În orice caz. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. sanitar. în care sunt prezente multe bănci.

se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. dispuşi inelar. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. . pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. pentru mascarea acestora. destinat odihnei pasive. patrulater sau pentagon. În cazul clădirilor monumentale. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. apoi de cele de talie mică. lângă care să existe grupuri de flori perene. existând în apropiere şi un luciu de apă. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie.

la tasarea şi în elenirea . mesteacăn. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. adaptate condi iilor locale. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. iar în interior numeroase bănci. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. constituit dintr-una sau mai multe specii. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. parcuri) masivele se situează spre periferie. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. În spa iile verzi urbane (grădini. Un boschet prezintă 2-3. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. pinul silvestru). La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. dârmox). pentru mascarea limitelor. în mod excep ional 4 intrări. specii rezistente la vânt. pinul strob. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. protec ie împotriva soarelui şi vântului. fântână arteziană). Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. cimişir. lemnul câinesc. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. de regulă dispuse circular. creându-se o stare de calma atmosferic. statuie. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective.

Astfel.2. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. a I-a. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. Vârsta. .1. cu înflorire abundentă. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. se folosesc puie i de talie mică. unde se doreşte realizarea unui masiv. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. care limitează priveliştea şi perspectiva. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm).2. acestea pot fi transparente sau opace. înso i i de 1 tutore. creându-se impresia de monumentalitate. se evită ambalarea. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. 7. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. de la scoaterea din teren şi până la plantare.2. largi. puie ii cu rădăcini protejate. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. imediat după dezghe ul solului. În general. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. Astfel pentru aliniamentele stradale.solului. Totuşi. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. 7. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. în acest caz balul fiind înghe at. înfiin area scuarurilor. În func ie de speciile întâlnite în masive. cu fructe şi port interesante.2. urmată de toamnă. a II-a şi a III-a.

Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. .80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). creată în acest scop. fie din natură. datorită dimensiunilor. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.30 (0. situate în locurile accesibile macaralei. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. . cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.Ca regulă generală orice puiet. se tasează uşor şi se udă abundent. remorcii.0 x 1. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. 7. etc. .alegerea exemplarelor. cu ramuri până aproape de sol.0.3. camionului. înăl imea şi grosimea la colet. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.5 (0. .0.70) x 0. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. sunt necesare mai multe opera iuni: . Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.0.30 (0. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. . .transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător.40) x 0.80 x 0. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. . La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. fie dintr-o pepinieră.1. iar înăl imea 8-10 m. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele.60 (0.60 (0. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.5 t. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.40) m pentru puie ii de talie mică. cu sistemul radicular mai compact.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. pe tulpină deasupra coletului. cu o coroană uniform dezvoltată. De asemenea. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .2.

ciuperci).7. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. numărul rândurilor (1. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. în Fran a. urmând ca mai târziu. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale.1. 7. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. . 7. partere. timp de 2-4 ore.2. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). Fertilizarea. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7.4.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. în timp. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. până la 0. K. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze.3. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. ce au un efect estetic deosebit. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. Astfel. reluată mai târziu în timpul Renaşterii.4 rânduri. uniform. cu norme bine stabilite. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. 2 sau 3 rânduri.3. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. la o adâncime de 20-25 cm. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv.2. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. rânduri sau la încrucişarea aleilor. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze.3. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic.5 – 1. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. P.

Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. piramidale. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. ob inându-se forma literei V.piramida . Forma Cossonet se realizează tot în aliniament.forma Verrier . Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. la distan a de 60 cm între ele. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 .cordonul oblic bilateral (gard belgian) .În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. . pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. Pe măsură ce cresc. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele.40 cm deasupra solului. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi.forma Cossonet .vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor.forma literei „U” . iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). cu ramuri cât mai multe. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. se aleg ultimii doi. cu fructifica ie cât mai abundentă. columnare. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. La exemplarele cu so . rezultând astfel un trunchi vertical scurt.5 m între ele. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i.

Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. 80 sau 120 cm de la sol. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. ceilal i îndepărtându-se. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. are forma unui „U” dublu sau triplu. Fiecare pereche porneşte din axul principal. 6 sau 8 bra e verticale. dispuse în acelaşi plan. Coroana formată. ce a fost retezat la 40. Astfel.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. pe o sârmă .40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. se orientează vertical pe doi tutori. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse.

. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. După 30 cm. dar la o înăl ime de 80-90 cm. iar cei doi lăstari terminali. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. sub un unghi de 60o între ei. se înlătură lăstarii.80 cm. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice.(spalier). la o înăl ime de 30 cm.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. cu o deschidere a bra elor de 50 . În al doilea an. La lungimea de 70 . Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric.

În primul an de la instalare. la exemplarele plantate în aliniament. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. tuie. După atingerea înăl imii dorite.3. mai rar toamna târziu. Populus sp. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. la înăl imea de 20-25 cm. 0.3. ienupăr. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. prin scurtarea lujerilor prea lungi. de 1-2 m lungime (Acer negundo. tăierea se face cu cca.) Se execută primăvara devreme. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. . scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. Tunderea se execută în anii următori. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. 7. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. tisă). executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m).

sunt de regulă mult mai viguroşi. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. 7. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie.4.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. cu coroane înghesuite. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. grupuri. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi.3. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. iulie. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . După câ iva ani. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. Lăstarii ob inu i prin recepare. Se recomandă rărirea periodică.

Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. 7. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . . în pădurile echiene de codru şi crâng. a unor poteci. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). . se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari.5. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. cu o periodicitate de 3-5 ani. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. fiind inestetice. 20-30 ani. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. în cca. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază.materialul rezultat nu se recoltează. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. Se aplică rărituri mixte sau combinate. îmbunătă irea stării fitosanitare. reducerea consisten ei. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. . ob inându-se un număr optim de exemplare. cu o periodicitate de 3-5 ani. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. în apropierea locurilor de sta ionare. .se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. din 3-6 (10) ani. . reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice).3. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare.

bolnavi. păduri de plopi euroamericani). dar pentru oameni antrena i. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. 7. făgete. . se pot adopta diferite tratamente. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. de speciile forestiere folosite sau prezente.3. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. amestecuri de fag cu răşinoase. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. cu foarte multe nişe ecologice. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. rup i sau doborâ i.6.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. în vederea atingerii unui anumit scop. deoarece circula ia este complicată (semin iş. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. buruieni).

Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. . 8. în marginea rondurilor sau rabatelor. cu tulpini ramificare. . partere. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar..specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. . cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. Ageratum sp. Delphinium sp.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. în componen a bordurilor. . VIII.sp. Narcissus sp.Cap. . Calistephus chinensis. 8. .Tagetes sp.. În acest sens se deosebesc: . cu aspect de tufă . peste 50 (60) cm.2.forma şi culoarea fructelor. precum specii ale genurilor: Petunia sp. precum specii din genurile: Lilium sp. a modului de creştere şi ramificare. Tulipa sp. Alyssum sp.specii de talie mare. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. Ageratum mexicanum sp... Lobelia sp.. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.1..1.. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .... Tradescantia sp. . . Gladiolus sp. Malva sp. covoarelor.Tropaeolum majus. platbande sau grupuri pe peluze.ciclul de via ă. . Hyacinthus sp.sp. precum şi în mozaicuri.1. Acestea se folosesc pentru rabate. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. al sezonului de vegeta ie. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. .forma tulpinii (portul). Saponaria ocymoides. culoarea şi mărimea frunzelor. precum Crocus sp. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. forma. Acestea se folosesc grupat.. a rabatelor pe peluze. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8.... .. cu port târâtor (sau pendent) .. mirosul şi modul de asociere ale florilor.înăl imea.forma. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus.1. . Tulipa sp. Salvia sp. în planul apropiat de privitor. Galanthus sp.. Sedum sp. Muscari sp. Tagetes sp.. Salvia splendens. în sensibilizarea oamenilor la frumos.sp. Aubrieta sp.culoarea. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde...

1.sp. cu segmentele filiforme.. . culoarea şi abunden a frunzelor. precum regina nop ii şi micsandrele. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. clopo ei.. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp.. locurilor pentru sporturile uşoare. precum verbena şi crinii. Ricinus sp.. Pyrethrum sp. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). roşu grena.3. erecte Impatiens sp. mărimea şi culoarea frunzelor În general. . Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Papaver sp. a sta ionării. cu tulpini simple. iar altele puternic fidate. roz. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. recomandându-se a se folosi în planul apropiat.. în cazul petalelor tomentoase. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara.4. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. Portulaca sp.. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. cu tulpini că ărătoare .. mo ul curcanului. chioşcuri pentru odihnă). perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu... Lilium sp. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. Tulipa sp. la început. Humulus lupulus... galben. Agave sp. florile fiind nesemnificative. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată.). în jurul teraselor.. 8.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. lalelele papagal.. creasta cocoşului. până la albastru. culoarea. altele sunt mici şi mărunte. la florile simple poate fi pală. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp.. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. argintiu sau cenuşiu. . Forma. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma.1.. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. roşu sau grena. Begonia sp. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. Delphinium sp. Iresine sp. cu tulpini volubile . Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. Polygonium sp. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. 8.Lathyrus sp. Sempervivum sp.sp. Astfel. Forma. Nuan a culorii poate fi diferită. Unele frunze sunt mari. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis.Ipomea purpurea.. mărimea şi culoarea frunzelor. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa).sp.

florile se îndepărtează. Zinnia sp. În unele situa ii. ca o continuare a florilor.1. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. . iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a.plante anuale sensibile (Celosia sp. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite.. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. iar primăvara vor înflori. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. .) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. . fiind o sursă de amuzament pentru copii..8. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.plante anuale rustice.5.) are fructe persistente şi decorative. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Cineraria sp.) se seamănă în sere calde.plante anuale semirustice (Begonia sp. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.6. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. fiind aripate. men inând efectul decorativ. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. 8. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: .1. Calceolaria sp. vara. de culoare roşie sau roză. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă..

Papaver orientalis). Narcissus sp..Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an.1.decorarea spa iilor verzi. geophite – ce au bulbi. rădăcini tuberizate. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor.. Gypsophyla sp. rabatelor. bordurilor. Dahlia sp.7. rondurilor. teraselor. ferestrelor.decorarea balcoanelor. Hosta plantaginea. rizomi. Hyacinthus orientalis.. Speciile floricole pot fi folosite. tuberobulbi. pe stânci sau pajişti. în general. sau semirustice (Canna indica. Lolium sp. Polyanthes sp. în lungul apelor sau pe luciul lor. Chysanthemum sp. . 8.. mozaicurilor.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. jardinierelor. . cămări. Aquillegia sp. covoarelor.. tuberobulbi.. Gladiolus sp. pentru: ... Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Iris sp. Convallaria majalis. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale.. rizomi.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e.

bănu i (Bellis perennis). cu port de tufă sau covoraş. crizanteme. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. bujori.. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. fiind amplasate în locuri intens frecventate. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. mărimea. rabate. witrockiana). în special lunile de vară. în trepte. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. perioada şi durata de înflorire. specifice plantelor anuale. forma şi nuan a frunzelor. 8. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. ghiocei. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. zidurilor. mijlocie (Petunia sp.. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. muscari (Muscari sp. printre care se introduc plante anuale. . În ceea ce priveşte înăl imea speciilor.ca flori tăiate. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. stânjenei. instalând specii de talie mică în prim plan. costisitoare. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte).). chioşcurilor. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. Tagetes sp. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică.).decorarea stâlpilor. narcise. fie mixt. treiajelor. Ageratum mexicanum „nana”. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire.2. În func ie de perioada şi . Portulaca grandiflora).). forma şi culoarea florilor. pergolelor. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. Culturile cu plante anuale. de talie înaltă (Phlox paniculata. fie numai specii perene. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. înăl imea plantelor.). numă-uita (Myosotis sp. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. narcise (Narcissus sp. Rudbekia sp. partere). Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori.. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire.

Tradescantia sp.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. Asparagus sp. Cheiranthus cheiri). .pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. În general. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Galanthus) sau bienale (Primula. perlit şi turbă în diferite propor ii. Iris sp. structură. bine organizate. După valoarea pH-ului. Acestea se deosebesc prin pH. rădăcinile de ferigă şi nisipul. elina..durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. pământul de ericacee. pH. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. textură. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. pământul de turbă. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. nivelat.. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. Viola. Gladiolus sp. 8.soluri acide – (Coleus sp. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. compostul de grădină. Calluna vulgaris).. .. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri... mobilizarea superficială a solului. . pământul de pădure. se deosebesc: . de răsadni ă. Hyacinthus. Bellis) cu speciile anuale.3.. brumărele). Amaryllis sp. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. modelarea terenului. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. . pământul de ace de răşinoase. . Instalarea speciilor floricole 8. etc. elemente nutritive.soluri neutre – majoritatea solurilor. Dianthus sp).soluri alcaline – (Anemone sp.1. superficiale (Primula sp.. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. Dianthus sp. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol... Myosotis. de turbă) . con inutul de substan e nutritive. Asparagus sp. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. pământul de frunze. desfundat. Crocus. permeabilitate. capacitate de re inere a apei). textură. ferigi).pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. Erica sp.. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. mărun irea bulgărilor. pământul de lemn. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme.3. Narcissus.. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. În func ie de sol. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare.

Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Fuchsia. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. bulbii acestora să se înrădăcineze.). La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea.. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Dianthus. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. 8. Myosotis).3. La plantare.. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Impatiens. La speciile perene. Mathiola. comparativ cu înăl imea plantei.3.). Galanthus.3. Hyacinthus. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea.5 cm grosime. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. de cca. Lilium sp. Amaranthus).2. Crocus. Sedum) distan ele pot fi mai mari. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Alyssum. unde se vor dezvolta şi înflori. Muscari. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine.8. Hemerocallis sp. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei.(Iris sp. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Begonia). Paeonia). această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Narcissus. Hosta plantaginea. 2 – 2. Viola. transplantarea apare necesară atunci când . dar nici să se stânjenească reciproc. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale.

. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie.tunsul plantelor. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. În această categorie intră următoarele lucrări: . iar dacă sunt stânjenite sau deranjate.4. când plantele nu suferă deloc. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. de perioada înfloririi. . fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. intrând mai devreme în vegeta ie.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . . .irigarea.reglementarea înfloritului. Ciupitul se execută cu unghia.aplicarea îngrăşămintelor.tutorarea şi palisarea. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. . Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. . spa iul devine insuficient. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru .ob inerea unor forme caracteristice. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. . Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. obligatorii sau facultative. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. suprimarea tijelor florale vestejite. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. 8. cu rolul de a ob ine plante viguroase. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. copilitul. unele nu mai înfloresc în acel an.combaterea dăunătorilor biotici. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. . bobocitul. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. Pentru ob inerea de tufe bogate. .datorită înmul irii naturale ale plantelor. .suprimarea păr ilor aeriene.

.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. ochiul boului). . Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. hortensie. garoafe). de dimensiuni mai mari (crizanteme. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. urzicu ă (Coleus sp.).. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. Petunia sp. garoafe. Se aplică la crizanteme. Pelargonium sp. trandafiri. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. bujori. gura leului). în acest caz întârziindu-se înfloritul. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros.

Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. dalii). Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. Ipomea). cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Lathyrus. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. mase plastice. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. în func ie de specia respectivă. trestie. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. . sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Tutorii pot fi din lemn..

după trecerea perioadei de înflorire. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. bogate în potasiu: sarea potasică. În această categorie intră: excrementele de mamifere. cu valen e simbiotice. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. făina de oase.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. maxim ora 10. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. mustul de bălegar. de păsări. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. ca regulă generală. umiditatea şi mişcarea aerului. ghiocei. uneori superfosfat. după o prealabilă uscare şi mărun ire. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. sere. . ciuperci). 1:20. solul. spălarea şi răcorirea plantelor. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. a îngrăşămintelor organice solide. bioxidului de carbon şi a altor gaze. etc. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. făina şi rosătura de coarne. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. la care se adaugă apă. timp de două săptămâni. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. solarii. microbiologice. fiind indicată udarea diminea a devreme. cenuşă. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. riguros selec ionate. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. chimice. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. sulfatul de potasiu. lalele. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. azotatul de amoniu. clorura de potasiu. narcise. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. temperatura mediului înconjurător. intensitatea luminii. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. :30. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. Îngrăşămintele se aplică. ob inânduse solu ii prin fermentarea. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile.

uneori chiar săptămânal. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora.sau noaptea. la geofitele semirustice. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. . Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. măcar odată pe an. tuberculi. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. frunze. organele subterane (bulbi. Acest strat men ine solul umed. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). bulbii sau rizomii. şi peste vară. rizomi. în martie–aprilie. pentru a nu se produce vătămări plantelor. manual sau cu ajutorul săpăligilor. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. sensibile la temperaturile scăzute. sau talaj. periodică a diferitelor exemplare floricole.

rustic. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. 45 oC. IX.Cap. 30 oC. grupuri statuare. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. După destina ie. cărămidă. pentru a forma un covor des. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. . fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. clădiri. asfalt sau beton. cu . gazonul se încălzeşte mai pu in. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. brânduşe. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. datorită nuan elor de verde. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. lalele).pentru terenuri sportive.pentru peluze. De exemplu. . în zilele cu temperatură ridicată.1. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. recreative sau sanitare. luciu de apă). În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). pietriş. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. narcise. aranjamente florale. elemente arhitecturale. având aspectul unor pajişti naturale. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. formată în special din graminee. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. ce înfră esc abundent. masive de arbori) sau nevii (stânci. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. iar în cazul asfaltului de cca. arbuşti. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). Sunt preferate speciile rezistente la tasare. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: .

rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. rugbi – 6. aspre. Agrostis tenis. Deschampsia caespitosa. . mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari.5 cm. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. Papaver rhoeas.5 cm. Iberis semperflorens.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii.. dar speciile se comportă diferit. tenis – 0. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. înfră ire slabă. rezisten a la bătătorire.3. crichet – 2. Alyssum maritimum. Reseda lutea. rădăcinile sunt relativ superficiale. Matricaria chamomilla. Poa annua). Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). . Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. aceasta dispare. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Lollium perenne. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. Calendula officinalis. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. 9. După înăl ime: . frunze mari. rapiditatea de creştere. Campanulla sp. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. grosiere. 9. Viola arvensis. capacitatea de refacere după tundere. Festuca rubra. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. ci în amestec de minim 3 specii.2. rămânând suprafe e nude de pământ. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. la 12–20 cm. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Bellis perennis. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar.. umiditatea din sol. rezisten a la temperaturi scăzute. având aspectul unei fâne e înflorite. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. la tundere. lăstărire. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. .5 cm. Agrostis stolonifera. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. Gypsophylla muralis. Bromus inermis).cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Alopecurus pratensis. de diferite desimi. Cynonurus cristatus).5 cm. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. tufele sunt înghesuite foarte mult. cerin ele fa ă de substratul nutritiv.

dar şi executarea drenurilor. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului.3.1. . în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual.5 cm.5 – 2. moloz. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund.2. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. De asemenea. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. cărămizi. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. După semănarea manuală. Dacă norma este prea scăzută. . îngroparea cablurilor electrice. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. dar şi vara. Metode şi tehnici de semănare: . În diferite ări se aplică norme diferite. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. adâncimea de semănare va fi mai mică. date de condi iile specifice ale ării respective. Decaparea . de specie. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. amestec şi condi iile de sol. dacă există sisteme de irigat.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. zgură. instalând toate speciile crescute natural. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. a instala iilor de irigare. 9. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele).manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren).mecanic . în cazul în care solul existent este corespunzător. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare).3.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor.9.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). terenul se grăpează. ci cresc lateral. a canalizărilor. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. gros de cca. cu un aspect nefavorabil. se ob ine un gazon prea rar. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. precum şi costul mai mic. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici).

Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. care pot fi rulate. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. sau mecanic cu maşini speciale. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. 30 x 30. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. fosfor şi potasiu. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. După aceste opera iuni. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon).brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. care nu sunt preten ioase. apar muşchii şi numeroase buruieni. Se recomandă tunderea pe timp ploios. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). după care se sparge şi se mărun eşte elina.4. 9. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. groase de 2-4cm. Dacă solul are o cantitate mare . deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. iar gramineele se răresc. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35.

pentru compensare. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). . înainte de înflorirea buruienilor. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha.de calciu. trebuie mărită cantitatea de fosfor.

oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. justificate de prezen a diferitelor obstacole.5 -0. de cucerire a spa iului înconjurător. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante.de amuzament. având 0. În func ie de natura circula iei. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: .7 m lă ime. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. perspectivele. 10.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. au o lă ime mai redusă (minim 1. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. . măreşte aten ia. influen ând sentimentul de veselie. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare.mişcarea orizontală. mai stabilă. mai sigură. inestetic şi nefunc ional. în meandre pentru traseele sinuoase. şi în echilibru cu for a gravita ională. sunt de obicei largi. . Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. de refugiu. de intimitate şi uneori de regres. grădinile alpine. ordine şi propor ie. pentru terenurile orizontale. pentru obiective bine determinate. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. apare un sentiment plăcut de protec ie. . divertisment. .1. . curiozitate . creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. . sau conduc spre un obiectiv principal important. . fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). pentru stilul geometric.Cap.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut.pentru ceea ce este rigid. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. X.mişcarea descendentă.mişcare ascendentă. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . pentru terenurile cu denivelări. organismul nu depune efort. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. implică o diminuare a efortului. importan ă şi lă ime.20 m). creează impresia de avansare.de stimulare. elemente arhitecturale. călare sau cu bicicleta. flori.de indispozi ie (de închistare) .

Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. Pământul. pietriş.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. cărămidă. beton. cel pu in cu fa a superioară netedă. Căile împietruite cu pietriş de carieră. dalaj englezesc. lian i sau materiale hidrofobizate.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. este folosit în pădurile de recreare. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. tip zidărie. dale. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). de forme diferite. iar cele deschise obosesc ochii). pătrate. corelată cu ambientul. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. dalaj antic. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. ceramică sau marmură. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. macadam. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. . şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale.cele neregulate în „opus incertum”. pavele. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. mozaic. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. asfalt turnat sau cilindrat. .

10. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă.65 cm). conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. dar poate fi ameliorată. geometrică. fântâni. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. trestie. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. ale fiecărei dale. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. făl uită. din beton.pe gazon. elipsoidale. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. având rolul unui factor calmant în peisaj. senza ia de răcorire şi de prospe ime. Apele stătătoare (numite impropriu. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. pătrate. căderi de apă.2. uşurin a între inerii.60-0. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. prin deschideri de perspective. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. cărămidă. lacuri. la o distan ă între centrele de greutate. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. fără frânturi. dreptunghiulare. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. realizate de obicei pe stâncării. Caltha palustris). se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. . Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. în locurile cu erodare puternică. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. asemănător cu malurile opuse. Malurile se vor amenaja prin terasare. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. pâraie. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. dar fără a fi simetrice. de mişcare. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Când cursul apei este însorit. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. iazuri. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. bitumului.

un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. O perspectivă bine concepută are echilibru. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Grădinile alpine au suprafe e variabile. în mod artificial. un microrelief accidentat. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. iar când sunt mici şi grupate. colorată diferit chiar.4.3. combinată cu lumina artificială. folosite pe timp de noapte. . Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. acestea dau impresia de putere. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. 10. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. . la o oarecare distan ă de clădiri. Când sunt de dimensiuni mari. şi pot fi amenajate într-un mod special. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. în mod progresiv. Grădinile alpine creează. mărime şi culori. cu o vegeta ie specifică. fie vor fi aduse. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu.fântână cu taluz cu cascadă. . . muntos. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. privit dintr-un loc potrivit.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. 10. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . la care mişcarea jeturilor de apă poate varia.bazin cu cupă florentină în mijloc.bazin cu jeturi orientate spre periferie. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. de solidaritate monumentală. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial.

Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. . la capătul aleilor.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. vase decorative. va fi pe cât posibil frământat. Acestea se pot construi din lemn. numite chioşcuri descoperite (naturale). în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. bănci şi scaune (mobilier de grădină). grupuri sculpturale. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. teatrul verde. pode e şi poduri. sau cărămidă. beton. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. fiind amplasate pe esplanade. a men ine. cele mari în planul din spate. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor .aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. construc ii uşoare. hexagonală sau octogonală. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . belvederile. în pantă sau se va crea artificial. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). cu turbă şi nisip. . zăpadă. chioşcurile. a domina. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. deşertic. balustradele (parapetele). 10.dispunerea blocurilor de piatră. accidentat. la marginea apelor. . pătrată.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. . destinate adăpostirii vizitatorilor. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. treiajele. într-o formă simplă dar estetică. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. suporturi pentru plante. lăsând spa ii mari între ele. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. arcadele şi porticurile. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. a orchestrelor sau a fanfarelor. coloanele.5. pergolele. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. pentru ca pământul să se taseze suficient. scările. . situate în spa iile verzi. înghe .aşezarea unui strat de pământ de elină. subalpin. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. în pie e sau în punctele de perspectivă.

4-0.7m şi înăl ime 2-2. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. formate din panouri cu zăbrele. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale.5 m. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor.45 m. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. lă ime 0. oferind refugiu împotriva insola iei. Treiajele sunt construc ii uşoare. aluminiu. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. ce prezintă ca elemente de sus inere. lemn sculptat sau marmură. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. grup sculptural. de obicei cu înflorire abundentă. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie.5 m.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. ce acoperă por iuni de alei sau terase. . înăl imea 0. pe lângă ape sau terenuri accidentate. cărămidă. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. stâlpi verticali (piatră. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. la marginea teraselor. beton. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Acestea se confec ionează din piatră. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. teraselor. atât la soare cât şi la umbră.0 m. Pot fi cu sau fără spătar. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. compartimentarea unui spa iu verde. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. lemn. dezvoltare pe verticală. piatră). mozaic. culoarea lor.5-0. bronz. lemn. din diferite materiale de construc ie. a unui rond de flori. cărămidă. în lungul aleilor largi. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. fontă. marmură şi au un mare efect prin formă. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. pe orizontală. metal. cărămidă. Forma. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. Materiale de construc ie folosite: piatră.4-3. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. fier. mărime. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. fiind amplasate la capătul aleilor. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. mărginirea unor perspective. folosite pentru decorarea unor pere i. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. beton armat. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Se recomandă ca optimă.

. ciment. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. zidurilor. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. beton. în lungul scărilor. decorat cu plante de mozaic. piatră. aleilor. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful