UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

horticultura a făcut progrese. ca urmare a cruciadelor. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. Grădinile vilelor mai mici.) 2. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. Acestea aveau. ce cuprindea Europa Sud-estică.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. Erau prezente şi pu uri rotunde.. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. tei. lauri. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. 2. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. nordul Africii şi Asia Mică. zambile. fie o fântână cu un joc de apă. peste care s-au grefat elementele orientale. Villa Lucullus. Villa Mecena. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. mimoze).XIV d.H. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. trandafiri. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica.arbuştii şi plantele ornamentale. rozmarinul şi mirtul. formă pătrată.2. la interior cu bazine străjuite de statui. . Villa Sallustius. cu coloane de piatră colorată şi marmură. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele.2. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. în Evul Mediu. platani. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. Erau prezente pergolele şi coloanele.1. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. pini. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. Schema modelului grădinii medievale. crini. Exemple: Villa lui Cicero. vasele şi statuile. fiind înconjurate de un zid de marmură. 2. . Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. Totuşi. specii floristice. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . lotus sau diverse flori. În capitala imperiului. urbane. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. plante medicinale şi aromatice. De asemenea erau cultiva i trandafiri. a înregistrat un regres. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil.V. busuioc. . ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. tisă. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. smochini.grădina cu pomi fructiferi. chiparoşi. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. de regulă.2.2. Constantinopol. buxus. duzi. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental.

înconjurate de ziduri. acestea fiind interzise în religia mahomedană.grădina de flori. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. Speciile folosite: chiparoşi. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec.d. citricele.). Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). prin întretăierea a două canale cu apă. magnoliile. . laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. galerii acoperite de plante că ărătoare. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. pavilioane pentru petreceri. Compozi ia era geometrică.grădina de legume şi plante medicinale. grădinile arabe având la început o influen ă orientală..H. Nu existau sculpturi. XIII-XIV. o suită de grădini. pere ii de fundal. al VII-lea d. pini.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. . legate prin mici canale de teracotă sau marmură.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. fiind plane şi înconjurate de ziduri. Grădinile fie erau interioare. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. leandri. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. Locuin ele mici aveau o singură grădină. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. Arta topiară era folosită în exces. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. palmieri. situate în cur ile clădirilor. fie sub formă de fântâni arteziene. din timpul domina iei arabe. buxusul. menajerie. fie erau situate în afara palatelor. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. compartimentare realizată. eucalipt. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse.4. Speciile folosite erau: chiparoşii. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. monotonă. cu func ie exclusiv ornamentală. 2. Apa era folosită fie în bazine şi canale. magnolii.2. mirtul. bazine.2. fie aveau straturi de formă pătrată. de formă regulată iar cele mai mari. apoi au căpătat un specific propriu. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. acolo unde spa iul permitea. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint.H. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. predominant persană. 2. mărginite de rânduri de plante tunse. adesea aranjate liber. caracterizată de prezen a careurilor egale.

Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. IV-V d. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. pe vârful unei coline sau în pădure. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. galerii. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. cheiuri.3. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. modificat sau aparent natural. suprafe ele foarte întinse. Filozofiile religioase din China. terase. este mărimea acestora. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. pentru dobândirea perfec iunii morale. neregulat. ziduri. grote. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. firesc. în care vegeta ia era dispusă natural. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han.3. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. II-I î. Relieful era foarte variat. Elementele primordiale erau mun ii. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. . cu caracteristici proprii.. pinii – fermitatea şi for a caracterului.2.H.) şi cuprindeau mun i. fiind excluse liniile drepte. odihnă. având caracter natural. bambuşii – prietenia necondi ionată. fiind natural.H. iar apele. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. cascade. VIII-IX d. piersicii ornamentali – Paradisul. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. în armonie cu peisajele naturale. ce erau descoperite brusc la un moment dat. budismul. de veselie. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. servind ca loc pentru plimbare. ape. bazine. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. lacurile şi râurile. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. chioşcuri. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură.H. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. indiferent de perioada istorică. o dată cu dezvoltarea noii religii. arterele pământului. de groază. în strânsă legătură cu religia. stânci. şi reflectă puternicul cult al naturii. fiind create mai ales în sec. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura.H. por i. Terasele erau trasate liber. sec. plante şi animale. Picturile. situat pe malul unui lac. cu aspect natural. de basm. (dinastia Tang). Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. au fost create parcuri naturale. cascade naturale) sau în bazine artificiale. poduri şi pode e. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. al XVII-lea d. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine.

3. mai mari sau mai mici. un râu sau pârâu. camelii. pârâu cu cascadă. În sec. Astfel în Japonia. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. 2. din dorin a de a aduce natura în locuin e. ienuperi. lac cu insule. plus diferite lampadare. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. azalee. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. orientat pe direc ia N-S. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. pietre rotunjite. şi în Kyoto. pasul japonez.Deşi. destinate contemplării din interiorul clădirii. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). cu balustrade ornamentate. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. Persia. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. sec. pietriş. stânci col uroase. Grădinile imperiale. grădină aridă. muşchi. miniaturală: cursul de apă. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. arbori şi arbuşti. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. sau de pe verandă. sau din Europa medievală şi renascentistă. por i. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană.vegeta ia este perfect integrată peisajului. Islam).H. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. devenind o artă na ională. . .H. coline. . arborele de ceai. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . fântâni şi foarte multă vegeta ie. Spa iile verzi. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. lanterne din piatră.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale.). nisip. fiind o componentă a acesteia.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. ferigi. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. al VIII-lea d. în decursul timpului. grădină de muşchi. bambus. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . al VIII-lea d. cu simboluri filozofice caracteristice. stâncile. erau prezente pretutindeni. pavilioane pentru ceai. fiind folosite toate elementele din natură. fiind ulterior personalizată. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. diverse plante cu sau fără flori. podurile. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate.capitala ării.

vase ornamentale.simetria fa ă de o axă a compozi iei. . de unde a iradiat apoi în restul Europei. .sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. Specii folosite erau: pini. lespezi sub forma pasului japonez. lauri şi portocali. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. .H. ziduri înverzite. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. buxus. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. încep să apară primele grădini publice.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). literatură. stejari meridionali.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). camelii. .sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. ca influen ă occidentală. ştiin ă.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. . bambus. . . ienuperi. . ornamentate şi legate prin scări şi rampe. 2. . arborele de ceai. al XVII-lea d. tisă.prezen a sculpturilor.1. precum: .) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). XV-XVI d. parapete ornamentale. lămâi. mirt.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. azalee. garduri vii şi borduri tunse. Această orientare a apărut la început în Italia. a canalelor. Din sec. cascadelor.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă.4.apa aduce mişcare. în special pentru grădinile vilelor suburbane. arhitectură. ci pietre late. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: .erau folosite zidurile masive de sprijin. glicina.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene.Villa Medici în Roma (2 terase).Grădina palatului Farnese din Caprarola. cascade.utilizarea vegeta iei tunse.apa era folosită sub formă naturală. . . . chiparoşi. bazine neregulate. . cireşii.nu erau folosite alei.4. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. 2.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. magnolia. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. .H. din toate domeniile: artă. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. . . arbuşti modela i în volume geometrice. . pe terase succesive..

sub aspectul echilibrului şi simetriei. curbe. Exemple din sec al XVI-lea: .grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi.2.arhitect peisagist Du Cerceau. cu numeroase statui.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. fiind îmbinate cu linii ample.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. .grădinile Gamberaia – Floren a. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. tinzându-se către transformarea în parcuri. Au fost realizate decoruri bogate. bazine.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. Abia după jumătatea sec. pictor şi arhitect) favorit al . La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. Fontainbleau.În secolul al XVII–lea d. Saint-German. rezultând spa ii mult lărgite. . ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. În prima jumătate a sec. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). .grădina Garzoni – Collodi. apare stilul baroc. Exemple:.grădina Luxembourg din Paris. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. fântâni. dar dispare schematismul rigid. . Terenul era modelat în terase mari. Existau canale şi lacuri imense. . a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. 2. Au apărut grotele artificiale. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. traseele rectilinii. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). În perioada Barocului.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. vase.grădinile de la castelele Tuilleries. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar.arhitect peisagist Delorne. la castelele Amboise. S-au mărit dimensiunile grădinilor. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. . S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică.H. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. al XVII-lea crea iile importante au fost: .grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). roci şi apă în mişcare). . Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. al XVII-lea. Astfel. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. Principiile esen iale s-au men inut.4.. cu partere decorate cu flori. al XVI–lea. în arhitectură. la care grădinile erau în incintă. În unele situa ii canalele s-au păstrat.H.

toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. La început s-a renun at la tunderea arborilor. Chantilly. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. statui sau vase. cu principii compozi ionale proprii. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. rampe. pe spa ii foarte largi. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. mari partere şi întinse oglinzi de apă. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. Fontainbleau.sunt prezente. Versailles.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. scări.compozi ia era tratată arhitectural. vase în stil baroc. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. . cuburi). în Anglia dominau grădinile medievale. constituind totodată şi perspectiva principală. dominantă. Saint Germain-en Laye. închise între ziduri. borduri sau broderii de buxus tuns.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. fiind situat pe terenul dominant. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. . Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. Sceaux. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. Ulterior. . Dar. . realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. SaintCloud.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. bazine.4. alături de diferite fântâni.terenul este modelat în terase largi.palatul constituie capul compozi iei. racordate cu ziduri de sprijin. Dispar parterele. piramide. .sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. conuri. mai ales pe axa principală. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. rocării.Ludovic al XIV-lea.aleile sunt rectilinii. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. sub influen a literaturii. . în Anglia începând cu sec. bazine şi canale. bazine cu grupuri sculpturale. . Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale.sunt folosite. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori.3. . . cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. .„regelui Soare”. se păstrează axa . treiaje. ca şi în restul Europei. . al XVIII-lea. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. 2. . cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric.

parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. Hyde Park.Grădinile Greenwich – model francez. .Kent (pictor şi arhitect) .centrală dominantă.4. .Charlottenburg (Berlin) . al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. . James Parc. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. formând un lan verde de peste 4 Km.grădinile de la Whitehall – model italian.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. Victoria Park şi Battersea Park.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.Saint-James Park .Austria: . . . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.Parcul Chatsworth – stil clasic.model francez.grădinile Kensington şi parcul Stowe. Green Park. La sfârşitul secolului al XIX-lea.Nymphenburg (München) – model francez. apoi francez. iar fra ii Bühler au amenajat parcul .Tête d’or’’ (Lyon). reziden ial şi a intrat în cel urban. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. .parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. 2. . .Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.Hampton Court – model italian. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. .. fiind sus inătorul noului curent numit . fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. enun ate de Repton. Ermenonville.4. Toate crea iile din această perioadă (sec.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular.. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). . „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). .Anglia: . amenajate în stil peisager: St. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.Rusia: . La periferie erau: Regent’s Park. Malmaison. În secolul al XIX-lea. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. dar se introduc poteci şerpuitoare. . .parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. Realizări importante: . realizate sub influen a romantismului.model francez. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. .Germania: .

stejarul. Prospect Park (peisagist Olmsted). al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. 2. . . ..Philadelphia – Fairmount Park.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . . arskoe Selo = vechea denumire). În S. pomicole.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. În Germania.A. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. .Chicago – South Park. . molidul. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. bradul. liliacul. Parcul Puşkin (parc englez. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte.5.model italian. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. . .Spania: .Villa Melzi (Bellagio). crini. respectiv după principiile grădinilor engleze. cimbrul. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). roini a.New York – Central Park .păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). plopul alb. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. .Boston – Park System.Parcul Sokolniki – 463 ha. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. . garoafe şi iasomie. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. . Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. lăcrămioare. . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .Grădina Botanică . mesteacănul.Grădina engleză (München).U.Italia: . . Ca exemple pot fi amintite: .model francez.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. . .grădinile La Cranja (lângă Segovia) .sec. narcisele.360 ha.Parcul Public Friederichsham (Berlin). În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .Villa Carraresi (Roma). forestiere: bujori. .Villa Carlotta (Caddenabio). pe lângă locuin ele boierilor. Ca exemple pot fi amintite: . Petersburg – 600 ha. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. lângă St.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).parcul Nympheuburg (München).sec.

. . azi Parcul Romanescu. Parcul Rozelor. al baronului Bruckental. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini..Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. . Pădurea Verde. . amenajat tot de Redont – Bd. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. promenada de pe Dealul Copou. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. fiind numit oraş-grădină.Timişoara – Parcul Tiselor.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. Dacia. . chioşcuri pentru orchestre. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.în Bucureşti în 1833-1840. . În alte oraşe: . lângă castelul familiei Teleky.Grădina Ioanid. Redont.parcul de la Bon ida –Cluj.sec.parcul de la Albeşti –Braşov. (Carl Friederich.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. Borza.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. odată cu dezvoltarea oraşelor. . . stilul brâncovenesc. Alpinetul.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. .1838 – parc promenadă . În sec. . iarna lacul fiind folosit ca patinoar).la Sibiu – 1857.Buzău – Parcul Crângul..la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. . al XIX –lea.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. . . . al XVIII-lea . . lângă castelul familiei Haller.parcul de la Gorneşti –Mureş . .la sfârşitul sec.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. . Hayer.Bucureştiul avea cca. Parcurile de la Avrig.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. . . .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . al familiei Bauffy. . poduri.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). Hörer). (fost Libertă ii) realizat de E. . ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria .Iaşi – Parcul Expozi iei.Pădurile parc Băneasa şi Snagov. .la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. 70 ha. . .la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.parcul Carol I. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. dar care în mare parte erau neorganizate. .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).actual Parcul Tineretului. .

Drumul Taberei. Parcul Tineretului.reamenajarea Parcului Herăstrău. Pantelimon. Piteşti. Parcul Tei.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu).s-a reamenajat Parcul Libertă ii.s-a înfiin at Parcul Expozi iei.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Craiova. parcuri în Titan. Iaşi. . ClujNapoca. Sibiu.Parcul Sportiv . Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Parcul Libertă ii. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Crângaşi. . corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Balta Albă. Constan a.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Ploieşti. Gala i. .s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. . . . Oradea. Colentina. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre.

III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. intensitatea radia iei solare). bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie.2. această func ie are un caracter puternic diminuat. antipoluantă (f. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică.fructe din livezi. de impact peisager). respectiv cu: . fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. Func ia hidrologică este asigurată. hidrologică. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. recreativă. sanitară şi estetică. c) f. de protec ie a solului. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”.f. decorativă (estetică. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . f) f. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. .f. în general de toate tipurile de spa ii verzi. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor.Cap. e) f. sanitară). hidrologică. grădini. de protec ie climatică (viteza vântului.f. 3. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. umiditatea şi temperatura aerului.1.lemn din diferite tipuri de pădure. d) f. recreativ sau sanitar. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. ştiin ifică. la diferite categorii de spa ii verzi. fiind ob inute diferite categorii de produse: . fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. de pe terenuri degradate). respectiv: de produc ie. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. . 3.flori din culturile floricole. . Profesorul I. . antierozională. .

se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. a perdelelor de protec ie. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. fie în sol (rădăcini moarte). dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. şi a speciilor drajonate. Vegeta ia lemnoasă. fâşiilor plantate în lungul străzilor. trotuare. pietriş. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. . etc. Pe lângă aportul de substan e nutritive. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. substratul ce constituie suportul vegeta iei. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. .ameliorarea umidită ii aerului. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. cărămidă. prin microclimatul pe care-l realizează. străzi. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. Func ia de protec ie a solului. sau în apropierea acestora. . Prin sistemul de înrădăcinare. Sub aspectul proceselor pedogenetice. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. fie la suprafa a solului (litieră). Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. fizică şi chimică. spa iile verzi prin stratul arborescent. . ). prin albedoul specific.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. prin procesele de evapo-transpira ie. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. prezintă o stabilitate mecanică.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. astfel. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . în care procesele de eroziune sunt vizibile. De exemplu. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. asfalt sau beton. prin descompunerea de către microorganisme.micşorarea vitezei vântului. ce constituie o armătură biologică a solului. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. moderează temperaturile excesive. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. Acestea. mult sporită.

5m3. . acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. În mediul urban. o elul.reducerea poluării fonice. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. De exemplu. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. etc. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. ce nu deranjează ochi. gresia. marmura. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. astfel.3. în zonele plantate. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. elagaj şi anotimp. . diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente.reducerea poluării fizice a atmosferei. atmosfera devine calmă. consisten ă. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. în special în timpul verii. iar la 120-200 m în interior. . cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. betonul. viteza vântului scade cu 30-60%. sub diferite aspecte: . vârsta arboretului. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. 3. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. sau cu frunziş sempervirescent.lipsite de vegeta ie. a pulberilor fine sau a fumului. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare.reducerea poluării chimice a atmosferei. Perdelele de protec ie. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. structură pe verticală.

De exemplu. 30 t/ha. în teren liber. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). fără obstacole cu efect antifonic. prin senza ia de linişte. 68 t de particule solide şi praf. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. 35 t/ha. inversiuni termice. aerian. În oraşe. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. 42 t/ha. arbori+arbuşti+specii de gazon). reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. ionizarea aerului). industria chimică. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). . cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. respectiv de mărimea frunzelor.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. sau diferite activită i curente ale popula iei. necroze. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. etc. transportul auto. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. radia ie solară. acoperită cu gazon. echien/plurien. în cazul molidului cca. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. întreprinderile industriale. efect maxim în sezonul de vegeta ie. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. căderea frunzelor. iar a teiului pucios cca. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. cea ă. planta iile rare dintre construc ii. de prelucrare a petrolului. umiditate. metalurgică. a arterelor principale). având un efect nesesizabil. pinului silvestru cca. perimetrale. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. de prelucrare a produselor minerale. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. durata de via ă a frunzelor etc. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. şantierele. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. ce are lă imea de 200-250m. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. planta iile stradale. părozitatea acestora. intersec iilor aglomerate. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă.

la care este supus omul în via a cotidiană. sau efectul automatismelor zilnice. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. prin care se înlătură plictiseala. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. care poate fi: . între inerii personale. . în general.timpul liber (dedicat recreării).3.pregătirea. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. camping. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. aeriană sau navală. televiziune. după bunul lui plac: plimbări. călătorii.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit.. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea.4. îmbrăcăminte. . . ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. .destinderea sau relaxarea. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată.activită i pe loc. cules de flori. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . . turismului.Mobilitatea. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. în sferele culturii. al solicitării fizice. internet). . .Nivelul de trai.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. picnic. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. obiective turistice. . . în acest sens fiind zonele cu vegeta ie.Timpul. radio. odihnei prin somn.timp de existen ă. serviciului. vacan ele. spa iile verzi urbane sau extraurbane. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. CFR.deplasarea. intelectuale sau psihice. presupune bucuria întocmirii programului. artei. . Fazele activită ii de recreare: . presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. respectiv timpul alocat servirii mesei. de . etc. cumpărăturilor pentru hrană. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. cele mai multe destina ii. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. pensia. Factorii care influen ează recrearea sunt: . respectiv concediile. sportului.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. practicarea diferitelor sporturi. telefonie. divertismentului. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune.divertismentul sau amuzamentul.

plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. Odihna propriu-zisă. . Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor.ciuperci sau de fructe de pădure. de regulă la sfârşitul săptămânii. vânătoare. 3. prin care are loc refacerea fizică a organismului. parcurile. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. canotaj. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural.O. după o perioadă de activitate intensă. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. apicultura. diferite de mediul său. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură.amintirea. . exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. pescuit. indiferent de subiectul în care apare. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. În sens larg. de conducerea autovehiculului. . de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). de a practica un sport sau de a depune efort fizic. alpinism. presupune comportamente diferite.5. etc. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. gazon sau oglinzi de apă. J. sau în zilele libere. sau la sfârşitul săptămânii. repausul şi somnul. etc. etc. sau diferite activită i precum grădinăritul. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. arbustivă. de diferite excese. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. nevoia de a face mişcare. istorice. decât în dauna operei”. floricolă sau erbacee. în sta iuni climaterice cu specific. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. diseminat sau modificat. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. în spa iile verzi extraurbane.întoarcerea. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. realizată pentru plăcerea proprie a individului. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. Aceste activită i pot fi active sau pasive. obiective culturale. Func ia decorativă (estetică. Turismul are caracter recreativ. economice. Plimbările sunt realizate fie zilnic. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. încât nimic să nu poată fi adăugat.

zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. fructe. puternic erodate sau a grohotişurilor. cascade. .Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. . şi care exercită o atrac ie spontană. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi.6. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. variază pe parcursul unui an. flori. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . .întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. . bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. încântare. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. bariere împotriva vântului. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. . admira ie necondi ionată. cu efect de parazăpezi).încadrarea cursurilor de apă.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. bazine. ciripitul păsărelelor. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. murmurul apei. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. 3. textura coroanei. diferind în func ie de fenofază. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. Astfel. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. .îmbrăcarea versan ilor sau a văilor.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. etc.

Toate elementele unui spa iu verde (alei. Fiecare component. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. pe o concep ie dominantă. se ine seama de anumite principii şi legi. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. peluze. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). ob inându-se în final unitatea în diversitate. intrarea principală. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. viu sau inert. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. Frumuse ea este realizată prin ordine. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). suprafe elor şi formelor planului. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. treaptă. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. care conduc în final la realizarea frumosului. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. sociale şi economice ale unei perioade date. într-un întreg. centrul compozi iei reprezentat .Cap. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). armonie şi propor ionalitate. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. Frumuse ea este un element func ional. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. un monument). pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. planta ii.

Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. admi ând totodată diversitatea acestuia. bulevard. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. interesul scade. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. combinat.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. a aceloraşi elemente (specii. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. evitându-se astfel monotonia. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. al for ei sau al monumentalită ii. în întregime. stradă. omul va anticipa următorul obiect sau interval. liniar. Ritmul poate fi: static. calitate care uneori poate avea o latură negativă. se găsesc mase similare şi egale. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. grupuri. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. bănci. magnificului. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. lă ime) sau alte caractere vizibile. creând senza ia de dezamăgire. şi o dată percepută regula ritmului. Simetria poate fi absolută şi liberă. de formă. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. deoarece un plan perceput deodată. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. vase decorative. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. simplu. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. potecă. este static şi odată văzut. compus. ordinii. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. respectiv realizarea echilibrului. a repetării şi a consecven ei. dinamic. de culoare. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. integritatea şi calitatea acestuia. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. Asimetria pune omul în armonie cu natura. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. clădire).

pasive.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). se pot deosebi: . Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. arhitecturale. într-un aliniament. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor.compozi ii doar între culorile calde sau active. dar care au volume şi formă asemănătoare). să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . . şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). etc. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). care au o anumită continuitate. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. formelor dar mai ales a culorilor. forme sau spa ii.combina ii între culori diferite (active. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). de un individ. . În proiectarea spa iilor verzi. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente.compozi ii între culorile complementare. chiar dacă specia diferă (de exemplu. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. . caz în care se aplică armonia legăturii. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. exprimând de fapt unitatea în varietate. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. florale. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor.

Astfel. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate.I. al XIII-lea. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. 21. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). 5. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. Fibonacci. sub un unghi de cca. etc. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. publicul dintr-un parc. 180. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). ordine şi armonie. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). . astfel pentru o alee de 300 m. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. matematician italian din sec. apoi 3. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. iar la o distan ă mai . C. 13. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. . 55. sub un unghi de cca. 270. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. lă imea optimă este de 5 m. ce are laturile în raport de 1:1. 8. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. alee pietonală. mese. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului.618 (aproximativ 3:5).îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). alterarea formei naturale (implică transformări par iale. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. lă imea optimă este de 8 m. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2.). iar pentru o alee de 250 m. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală.). 34. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. . Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. 89 etc. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii.

Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. . Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică.mare de această valoare. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. fără a se exagera prin risipă. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă.

diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. caracteristice Renaşterii şi Barocului. de mai târziu. francez sau regulat) a stat. eroziunea). aveau formă pătrată sau dreptunghiulară.). iar în cadrul stilului peisager sau liber. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere.1. Grădinile în stil maur.1. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. La romani grădinile. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. epoci. radia ia solară. fiind ornate cu statui. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). văile râurilor. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. V. dar şi elemente minore precum microrelieful. arhitectural. caracteristice diferitelor epoci istorice. civiliza ii. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. bazine. Stilul geometric Stilul geometric (clasic.1. pâraie. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. aspect preluat şi de romani. Acest stil prezintă mai multe variante. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. În ultima perioadă (sec. etc. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. vegeta ia. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. precipita iile) sau for ele majore (vânt. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. erau prelungiri ale încăperilor. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. râuri. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). activită i. în general. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. vase sau fântâni arteziene. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică.2. întotdeauna de formă dreptunghiulară. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. În amenajarea spa iilor verzi. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan).Cap. . apă. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. câmpii. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. 5. Stilurile spa iilor verzi 5. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor.1.

fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. pe linii drepte şi curbe. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. numit şi capul de compozi ie. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. situat în pozi ie dominantă. regulate. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. fiind subordonate toate elementului principal. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni.1. fiind nivelat şi modelat în terase largi. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. unele păstrându-se şi în prezent. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Elementul principal. Apa aduce prospe ime.2. scări. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate.1. cascade sau bazine. cu denivelări mici. 5. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. bogat ornamentate. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. canale sau oglinzi de apă. cu numeroase ziduri de sprijin. ce constituie perspectiva principală. balustrade. statui sau vase sculptate. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. sau de perdele de arbori. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. fie de a le limita pe altele. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. Aceasta. aplicat până în prezent. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. rampe. respectiv axa principală. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. precum şi oglinzi de apă. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. taluzuri. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel.

3. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii.1. cu precădere în Olanda. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. 5. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. mai ales a celor de gazon. conducând spre diverse amenajări. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. în Anglia. fie sub influen a pictorilor peisagişti. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. în formă de tablă de şah. 5.1.3. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. compozi ia fiind liberă. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. fiind dispuse în re ea geometrică. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului.1. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare.1. în ansamblu. În această situa ie. natural. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. . Toate acestea au fost duse la extrem.de apă. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. care dau varietate şi fantezie compozi iei. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. Stilul peisager Stilul peisager (liber. sub influen a stilului rococo din arhitectură.2. fiind obositoare ochiului. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo.2. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. fie sub influen a literaturii noi. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. 5. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. având cel mai adesea relief variat. Aleile sunt rectilinii. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii.

acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. atunci când aceasta există. Rocile. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. pajişti şi diferite grupaje floricole. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. frumoasă şi îndelungată. roci sau stânci. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. cu contur regulat. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. specii lemnoase decorative. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. Simetria şi echivalen a sunt excluse. intervenindu-se totuşi în detaliu. peluze.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. care în mod natural sunt dispersate. În jurul clădirii principale. în diferite zone ale grădinii. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. masele vor avea conturul neregulat. neregulat. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. chiar exotice. de grote sau chiar cascade. se vor folosi specii de talie mică. urmând caracteristicile terenului. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. volume. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. ce urmăreşte formele de relief. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. Apele. sinuos chiar. cu aspect natural. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. sub formă de mase. curb sau sinuos. Aleile au un traseu liber. prin aducerea de pietre. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. în pete neregulate sau eliptice. . fie naturale. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. cu înflorire bogată. toate elementele. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. covoare sau dispersate solitar. vor fi folosite pâlcurile. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. fie create. lumini şi umbre. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

de luminişurile retrase. Genul de bucurie Genul de bucurie. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare.3. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. cascadele.2. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. largi. umbră şi lumină. atât sub aspect psihic cât şi fizic. 5. De asemenea. cu flori având culori calde. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. dispuse într-un masiv păduros. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri.5. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. 5.4. de stâncile. unei mări sau ocean). forme. culori. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. .2. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. de veselie sau de entuziasm.2.5. având ca fundal imagine unor mun i înal i. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. volume.

în strânsă corelare cu structura urbanistică. zona politico-administrativă. re ele stradale. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal.Cap. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. dimensionate. ce asigură protec ia multiplă a mediului. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. Ca regulă generală. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. dispuse într-o re ea continuă. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. cât şi legătura dintre acestea. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. etc. zona industrială. energie termică. grădinile sau scuarurile. 6. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. sunt judicios repartizate. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. energiei electrice. atât urbane cât şi periurbane.2. gazului metan.). fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. 6. recrearea şi odihna popula iei. sta ii de distribu ie a apei. limitarea perimetrului construibil. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. . Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane.1.

. păduri de recreare. radial-concentrică. grădini şi scuaruri publice.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare.cu acces limitat. a sta iunilor balneo-climaterice). grădinile botanice şi cele zoologice. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. scuaruri. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. a apei. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. grădini botanice. ce sunt administrate de primării. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. ştranduri). grădini zoologice. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. . a spitalelor. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. concentrică. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. grădini botanice.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). transversală sau longitudinal-transversală. planta ii de pe lângă unele dotări publice. . planta ii de protec ie (a localită ilor. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. parcurile şi bazele sportive.3. numite şi spa ii verzi publice. 1. şi în care intră: parcuri. constituită din spa ii verzi periurbane. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. grădini sau scuaruri). întreprinderilor. în func ie de sistemul stradal al localită ii. planta ii antierozionale. După pozi ie se deosebesc: .Această re ea poate avea o dispozi ie radială. de regulă. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. de folosin ă generală. lungi de sute de metri. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. 2. pepiniere. După accesibilitatea popula iei largi: . amplasare. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. . 6. dotări şi func ii. acoperişurile verzi. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. zonele de agrement (păduri de recreare.cu acces nelimitat.cu acces strict. grădini publice. a solului. pepiniere. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. longitudinală. păduri parc. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. planta iile din cimitire. grădinile locuin elor individuale. fiind diferite ca mărime. planta ii antiincendiare. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. care traversează localitatea şi care.

situată în intravilan. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. grădini şi parcuri publice.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. După func ii: .scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. 400 m. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. scuarurile pot fi: .spa ii verzi de înfrumuse are.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. . perdelele de protec ie. 6-8 minute.în interiorul cartierelor de locuit. păduri parc. 6. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. fiind destinată odihnei de scurtă durată. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. în cca.3 ha. păduri de agrement. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. Raza de deservire a unui scuar este de cca. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. destina ie. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative.4. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. destinate construirii unor cartiere de locuit. situate de regulă în cartierele de locuin e. frecventează simultan acel scuar. . Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. . pepinierele. După destina ie.3-3 ha.temporare sau provizorii.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. culturale sau de învă ământ.3. După durată. alpinarii. parcuri expozi ionale. . spa iile verzi din cimitire. planta ii cu efect de parazăpezi. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. . gazon. ce se înfiin ează pe terenuri virane. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. După modul de amplasare. spa iile verzi pentru copii şi tineret. scuarurile pot fi situate: . asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. . configura ia terenului şi construc iile din jur. având în componen a lor doar arbuşti. scuarurile por fi: . ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. parcuri dendrologice. parcurile sportive.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. . parcuri şi grădini zoologice. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. edificii culturale. rozarii. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto.permanente. cu rol decorativ: scuarurile decorative.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. planta iile de consolidare antierozională. caz în care acestea sunt uşor accesibile.

trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. de învă ământ.5 km.5. în lungul aleilor. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. de mers lejer. situate în jurul unor institu ii publice. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. 3-4 ha. respectiv arbori şi arbuşti. scări (în cazul terenului accidentat). Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. . Dispozi ia aleilor. a obiectivelor culturale. respectiv o intrare la cca. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. pentru a nu fi traversată de alei de trecere.. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. boschete. De exemplu. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. 15-25 minute. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. de pe o rază de 1-1. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. Intrările vor fi reduse ca număr. . Spre deosebire de scuar. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. Dată fiind această distan ă de deservire. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. alei. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. frecventează grădina în acelaşi timp. bănci. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. aranjamente şi decora iuni florale. în cadrul oraşelor mari. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. 6. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. spre periferia scuarului. peluze de iarbă. zone umbrite dar şi zone însorite. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). statui. datorită inexisten ei căilor de acces. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. respectiv: sectorul pentru copii.

iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. bazine sau chiar un mic lac. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive).6. de re eaua stradală limitrofă. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. manifestări artistice). de lungimi şi dificultă i diferite. sporturi. cofetărie. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. şi de capacitatea proiectată a parcului. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. expozi ii. 6. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. respectiv sta ionare). mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. WC public). locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. bănci. locuri pentru jocuri statice. În foarte multe cazuri. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. într-un cadru peisagistic deosebit. . cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. cafenea. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. datorită suprafe ei pe care o reclamă. restaurant). adăpost de ploaie. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. diferite dotări (cişmele.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). şi de densitatea popula iei. ce depăşesc 20 ha.000 de locuitori trebuie să existe un parc.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. în func ie de pozi ia.8. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. în func ie de pozi ionarea ferestrelor.8. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip.1. . partere cu flori. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. Au scop sanitar. Astfel.liber este de 3.2. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. alei pietonale. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. şi alte multe specii pentru varietate. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. parcări. Speciile vor fi alese şi amplasate. structură şi folosin ă diferite. orientarea şi înăl imea clădirilor. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. 6. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. a noxelor sau a altor factori de inconfort. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. ocupând suprafe e importante. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. punct de distribu ie a energiei electrice.8. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. arii de joacă pentru copii. 6. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. pentru diminuarea zgomotului. recreativ şi decorativ. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. suprafe e îngazonate. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. şi străzi şi bulevarde deschise. tomberoane). 6. ale unui cvartal sau ale unui cartier.

mobilier de grădină. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. În func ie de mărimea spa iului disponibil. Astfel. fie după propriile idei. spitale. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. bazin cu peşti decorativi. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. miniseră. arbuşti tunşi. magazie de unelte. un mic bazin cu aspect natural. suprafe e îngazonate. chioşcurilor şi treiajelor. grădina este structurată şi amenajată. sedii de firme. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei.) acestea pot fi: grădina de fa adă. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. chioşc de grădină. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. precum gazonul. gazonul. minigrădină de zarzavaturi. trandafirii. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. pergolelor. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. diferite jocuri. barbeque. sediu de firmă etc. În cazul unor locuin e. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. institu ii. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. joasă sau fără împrejmuire. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. stânci şi pietre. Grădina de fa adă. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. precum şi diferite specii cu port pendent. În func ie de mărimea acesteia. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. o cascadă miniaturală. fie prin realizarea unui gard viu înalt. lămpi pitic. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. piscină. de gusturile proprietarului. arbori. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. cititul. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. cu o compozi ie relativ simplă. uşor de între inut. sau specii de răşinoase. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. servitul mesei. minilivadă. activită i de grădinărit. În cazul vegeta iei. Grădinile interioare. a unor grupuri de specii sempervirescente. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . padoc şi cuşcă pentru câine. arbuşti şi liane. dar şi a unor hoteluri. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. aranjamente florale. arbustive sau lemnoase. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene.

printre spa iile rămase libere între plante. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. se recomandă acoperirea acestuia. instala ii electrice. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. Saxifragaceae. poate contribui la estetica compozi iei alese. de regulă. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. specii de gazon (fam. format din fibre minerale. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. în vederea efectuării eventualelor repara ii. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. fam. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. durabilă şi de bună calitate. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. Peste acesta se aşterne stratul fertil. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. Brassicaceae sau Campanulaceae). sau numeroase alte specii floricole. de la bun început. forme sau provenien e. unele specii din fam. În func ie de caracteristicile lor. 6. Urmează un strat de separa ie. . cu pietriş (de tip sort). Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. pentru speciile de plante vivace. alături de plante cu flori şi alei. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. fiind de maxim 10-15%. Crassulaceae. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. Poaceae). respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam.9. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. cu strat fertil mai gros. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. astfel. canalizări). cu arbori şi arbuşti de talie mare.

6.şi nu în ultimul rând.10. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. creându-se spa ii pentru odihnă. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. comportându-se ca un bun strat termoizolant. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. . care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. şi constituie unită i de sine stătătoare. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. .Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale.acestea re in diferite cantită i de praf. până la 4-7. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. al proprietarului (locuin ă privată). .alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. . . Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. al bolnavului sau pacientului (spitale. al muncitorului (fabrici. hale. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i.. policlinici. institu ii administrative). în zilele însorite.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. ateliere). Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. diferite pulberi sau noxe. . Ca şi în cazul grădinilor interioare.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. spa iile verzi propriu-zise.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. . acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. cabinete). prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. Din suprafa a acestor complexe sportive. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: .

baschet. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. duşuri etc. 3-6 ani. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. oină). Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. bârnă de echilibru. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. cu ghimpi (Berberis . Suprafa a variază de la cca. grădinilor publice sau a parcurilor. arte mar iale). Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. labirint. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. clădiri pentru vestiare. precum şi specii floricole şi de gazon. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. când sunt în afara localită ii. Stilul adoptat este cel mixt. leagăne. cu precădere împotriva vânturilor dominante. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. 30-40 copii. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. bazin acoperit sau în aer liber (înot. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. balansoare. separate prin vegeta ie. tenis). dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. diferite săli de sport (gimnastică. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. 100 m2 până la câteva hectare. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. bănci. 7-10 ani. volei. 1000 m2 pentru 40-50 copii. volei. în care constituie sectoare de sine stătătoare.11. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. respectiv: până la 3 ani. gazon sau arbuşti. atletism). 11-15 ani. şi să nu producă fructe ce pot murdări.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. sau în cadrul scuarurilor. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. grupuri sanitare. handbal. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. 6. 20-25% pentru terenurile de joacă. polo). caz în care au caracter de tabără. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. tobogane. cu solul permeabil. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. clădiri administrative.

În cazul taberelor. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. Laburnum anagyroides. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. eventual un mic stadion. cu rol de protec ie împotriva prafului. rabate sau diverse aranjamente floristice. medicinale şi melifere. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i.). aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. labirinturi. a zgomotului şi a gazelor. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. Robinia sp. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. Rhus typhina). spaliere. flori. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. bârnă pentru echilibru.). pistă pentru patine cu rotile.12. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. pârtie pentru schiuri. ronduri. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. bănci. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. flori. care murdăresc. terenuri pentru jocuri de masă. bob sau săniu ă. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. destinate odihnei. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă.. 6. un mic monument sau un bust. În cartierele de locuit sau în scuaruri. coşuri de gunoi etc. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. grădina de zarzavat. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. alei pentru biciclete sau trotinete. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. arbuşti fructiferi. cât şi zone însorite.sp. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. cu frunze. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. pistă pentru alergare. cele cu frunze. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. bazin pentru înot. arbori de mărimea a III-a. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. . leagăne. dotările vor fi mult mai complexe. Dar în func ie de microrelief. bibliotecă volantă. tobogane. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. sau care să fie toxice (Taxus baccata. corpuri de iluminat. fructe sau semin e. ce poate cuprinde: o mică livadă. plante tehnice. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. balansoare. teren pentru focul de tabără. şi vor fi izolate prin planta ii compacte.

este vegeta ia lemnoasă. sau a celor rezervate pauzelor. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. Componenta cea mai importantă. 6. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte.5 m2 de teren sportiv. calmante. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. familiare. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. bănci. precum şi obiecte din materiale calde. 6. diferite.13. cu rol stimulator. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. Spa iile verzi din incinta spitalelor. respectiv cea a intrărilor. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. pentru fiecare elev. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. De asemenea. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. rabate de flori. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. cu excep ia intersec iilor. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. func ional şi estetic. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. cu cel mai mare impact peisagistic. de a diminua poluarea fonică. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. . vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. pentru mărirea gradului de vizibilitate. birourilor. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1.14. cu specii floricole având culori liniştitoare. Astfel. având ca dotări mese. pasive cu rol calmant. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos.

sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. ar ar american. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. De asemenea. paltini. drumuri interioare de acces auto etc. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. influen ând benefic recuperarea acestora. acoperite cu plante agă ătoare. sau în sens radial. chioşcuri). se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. sau în jurul edificiului central. cu bănci şi şezlonguri. constituit din biserică. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. chiparoşi. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur.15. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. ce au efect liniştitor. separarea diferitelor amenajări precum parcări. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. purificarea aerului. din specii sempervirescente. numită „cimitirul eroilor”. . favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. dar şi specii de foioase precum: tei. 6. brad. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. centrale. Astfel. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. prezintă şi o zonă. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. necesare bolnavilor. sau chiar garduri vii. În func ie de destina ia institu iilor respective. Dacă spa iul permite. Cimitirele mari. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. molid. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. pornesc mai multe alei rectilinii. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. castani porceşti. bine delimitată. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. cu alei şi căi de acces paralele. Astfel. precum şi pergole cu vi ă de vie. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. de la intrarea principală sau de la biserică. Parterele cu flori cu nuan e reci. glicină sau trandafiri. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. cimişir. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. reduse doar la aliniamente de arbori. capelă sau un monument memorial. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. flancate de planta ii sobre. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. tisă. dispuse în lungul aleilor principale. datorită lipsei de spa iu. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci.

halde. surse de zgomot puternic). Sedum sp. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Sempervivum sp. iedera (Hedera helix). cu multe denivelări. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. de recreare. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta.1.16. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. Chrysanthemum sp. să existe mijloace de transport în comun. să poată fi realizat pe jos. alimentară. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. de taluzare sau de înăl are a unor zone. Aster sp. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. Spa iile verzi cu profil specializat 6.. sanitară. Lupinus sp. industrială sau medicinală a plantelor. Paeonia sp. după importan a decorativă. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. după concep iile . în afară de cele amintite. de maximă circula ie.. Convallaria majalis etc. caprifoiul (Lonicera japonica). Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice.. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. dar şi în punctele cheie. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. după considerente ştiin ifice (taxonomice). Microrelieful. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. În cazul în care terenul nu este prea frământat. saschiul (Vinca minor). pentru realizarea acestor denivelări. arborii fiind evita i. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat.). În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. de recreare şi decorativă. se execută lucrări de excavare. dar şi culturaleducativ. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. Ca specii lemnoase frecvent folosite. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. situate în intravilan sau în extravilan. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. 6. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate.16. din specii sempervirescente. Sistemul de drumuri. sunt: trandafirii.. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. Narcissus sp. sanitar şi decorativ. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. utilită ile şi căile de acces.

în acest sector. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. până la cele superioare (ultimele fiind . pergole. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. Sectorul plantelor spontane folositoare. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. urcători. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. diverse suporturi sau chiar ziduri. medicinale etc. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. sectorul plantelor spontane folositoare. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. grădina japoneză. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. Polianta. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. Rozariu-ul. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. melifere. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. Ca sectoare. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. sectorul administrativ. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. serele. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. englezeşti. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. vara îngropate în sol. de parc. dar în containere. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. sectorul plantelor de cultură. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. În sectorul florei Globului. tehnice. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. la exterior. plante aromatice. şi implicit expozi ii foarte diferite. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. treiaje. fie în fa a clădirilor importante (birouri. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. hibrizi floribunda etc.). flora Asiei etc. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. fie se desfăşoară între cele două elemente. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. muzeu. ce au diverse întrebuin ări. rozariu-ul. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. vernală. numit şi colec ia botanică. sectorul florei diferitelor zone geografice. estivală sau autumnală. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. rădăcinoase). ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. de la cele inferioare. hibrizi Polianta. ierbar). dar şi publicului larg. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. arhitecturală. sectorul plantelor acvatice. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. Sectorul plantelor de cultură. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. leguminoase. sau arbori cu efect decorativ deosebit. Realizarea planta iilor floricole. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. licee sau a alte unită i de învă ământ. sectorul sistematic. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal.).

în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. mediteraneene. sera plantelor acvatice tropicale. pod arcuit din piatră. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. . uneori chiar un miniparc zoologic.2. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. sera înmul itor. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. după zona geografică de provenien ă. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă.16. sau mai rar. pădure mixtă. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. în apropierea intrării principale. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. industrial sau alimentar. sera colec iilor. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. pădure de răşinoase. se deosebesc: sera palmarium. sera plantelor din regiune mediteraneană. sera rezervată expozi iilor florale. verii sau toamnei. ornamental. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. decorativ şi recreativ. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine.monocotiledonatele). Vegeta ia forestieră spontană. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. poartă torrii. sau din alte regiuni calde ale Globului. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. sera orhideelor şi a plantelor epifite. pepinieră. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. pajişti. este dispus de regulă. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. pasul chinezesc din dale de piatră. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. lanterne de piatră. 6. Astfel. didactic. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. Prin structura. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). colec ie de trandafiri. Complexul de sere. sera azaleelor şi cameliilor. pădure de foioase. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. subtropicale. prin solu iile de amenajare adoptate. clădiri administrative. Grădina japoneză.

Arad). al XVIII-lea.arboretumul Hemeiuş (jud. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. care va fi folosită atât ca sursă de apă. înfiin at în 1880. 6. cu o suprafa ă de 60 ha. stâncării. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. . vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. În cazul păsărilor zburătoare. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. trebuie să ocupe suprafe e importante. . curs de apă. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. să nu existe zone industriale. de tipul cuştilor cu gratii. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. este necesară construirea de voliere largi. strâmte. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori.grădina dendrologică Macea (jud. a masca zidurile inestetice. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. pot fi amintite: .arboretumul Bazoş (jud. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. înfiin ată la începutul sec. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. . care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii.5 ha. de recomandat cât mai largi. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. având o suprafa ă de 48. bazine. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. perdele sau garduri mascate cu liane. înfiin at la începutul sec. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. . înfiin at în 1909. având în acest sens îngrădiri. pentru a completa ambientul. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. Bacău). interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. Timiş). sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. Pe ansamblu.16. Hunedoara). de tip „microbiotop sau minihabitat”. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. gropi de gunoi. vechimea şi mărimea colec iilor.De regulă. Bacău). Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii.arboretumul Dofteana (jud. în ceea ce priveşte frumuse ea. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. . având o suprafa ă de 70 ha. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. cu o suprafa ă de 34 ha. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. cu o suprafa ă de 20. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. al XX-lea. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. înfiin at în 1908.5 ha.arboretumul Simeria (jud.3.

sectorul păsărilor răpitoare. pentru inerea acestora în sezonul hibernal.. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. . lei. bazin. pentru diferite specii de urşi.sectorul galinaceelor şi columbidelor. pentru sezonul estival. cameleoni. cum sunt bufni e. cu voliere şi vegeta ie.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. . . care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. girafele. păuni. constituit dintr-o clădire. gâştele. câini dingo. lupi. cu zone largi amenajate pentru tigri. ovine. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. şoimi. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. gheparzi etc. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. asini etc. pelicanii. râşi. mici palmipede. jderi etc. pescăruşi etc. lama şi alpaca. unele specii de ra e.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. grauri etc. .) sau spa ii deschise.sectorul primatelor. turturele. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă.sectorul cervidelor şi cabalinelor. şi padocuri acoperite. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. ce adăpostesc pisici sălbatice. elan.sectorul felinelor mari.sectorul păsărilor tropicale sensibile. cerb lopătar. . pentru speciile care nu pot părăsi locul. De asemenea. bibilici. pentru sezonul rece. de amenajările respective. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. pentru sezonul cald. porumbei sălbatici sau de ornament. ce cuprinde voliere cu fazani. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. . Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. care asigură accesul unui segment important de vizitatori.sectorul stru ilor. de numărul de specii. uli. stârci. caprine. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. bivoli.). mierle. fie cu voliere foarte mari. . cai sălbatici. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. galinacee etc. pot fi amintite: . cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi.sectorul rezervat pentru antilope. în special forestieră. iguane. pantere. şopârle. . cât şi spa ii largi.sectorul marilor ierbivore. libere..sectorul păsărilor de baltă.: . cinteze. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite.sectorul urşilor. stânci. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. . zebre. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. alpin şi subalpin etc. . prevăzut cu arcuri largi descoperite. distan a nu trebuie să fie prea mare. şerpi sau crocodili. canari. în care sunt găzdui i: elefan i. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. ren. ierbivore mici.. umiditate.sectorul reptilelor. în aer liber. şi pentru răpitoarele de noapte. cormorani. căprior. zimbrii etc. vulpi. precum lebedele. cucuvele. carnivore mici. .. trunchiuri de arbori. pume. . să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. prin plimbare. dromaderi. găini de ornament. ciufi.

cişmele cu apă potabilă. Pădurea-parc (parcul forestier. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. . Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. a eventualelor surse de poluare.17. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. acoperite cu pietre. un sit istoric (ruinele unei cetă i). În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. În zona intrării principale. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. pădurea-parc sau parcul-pădure. precum: un lac. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. în mişcare. care să nu depăşească 4%. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. formată din planta ii forestiere. fântâni. 6. de purificare a aerului etc. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. având produse care să nu dăuneze animalelor. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. a unor peluze întinse de gazon. şi nu numai. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. poteci şi alei de plimbare. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. un curs de apă. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. pot exista în incintă şi muzee. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. Alte amenajări. se vor prevede spa ii largi. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. Astfel. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. de entomologie etc. nisip sau alte materiale locale. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. de zoologie. sau a aranjamentelor florale. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. În unele por iuni ale pădurii-parc. se deosebesc: parcul forestier. toalete ecologice. un punct de belvedere asupra oraşului. dar în raza de deservire a localită ii. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi.

lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. pot fi ştrandurile şi campingurile. expozi ia. telecabine. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. solul. Unele elemente naturale precum mlaştinile. izvoare termale etc. căi de acces cu trasee mai lungi. puncte de belvedere etc. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. telescaune. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. . dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. topoclimatul.). sau de interes turistic. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. zonele nisipoase. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. pozi ia pe versant. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. hidrografia şi environnement-ul. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. lipsite de vegeta ia forestieră. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. balnear (izvoare minerale. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. falezele sau malurile abrupte. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. situate pe malul unui lac. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop.17. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude .1. terenuri de tenis sau de fotbal. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. 6. zone de picnic.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. piste pentru biciclete sau pentru role etc. De asemenea. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. tabere şcolare. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. a unui râu. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. Pădurea de recreare. în unele zone de interes curativ. numită impropriu pădure de agrement. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. Astfel.5-2 ore. cu cât terenul este mai înclinat. stâncile. Amenajările de tipul campingurilor. terenuri sportive etc. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă.

fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. destinate practicării unor activită i. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. această zonă este cea mai expusă vânturilor. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. Cu privire la mişcările aerului. plajelor etc. vânt. alunecări de teren. temperaturile sunt moderate. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine.. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. noroi. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). fără extreme mari. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. băl i. este mai rece şi mai umedă. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. În acest sens. altitudine etc. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. plantele prezintă creşteri foarte mici. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. temperatura aerului mai ridicată. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. sau spa ii adăpostite. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. refugii) pentru a oferii adăpost. frunziş sărăcăcios. pavilioane. cu privire la temperatură. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. prezen a prafului. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. frunze prăfuite sau galbene. gradul de expunere a teritoriului. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. care prin fenomenul de . Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. Tot în acest sens. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. vegeta ia are aspect veşted. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. De asemenea. iar solul este mai pu in umed. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. Orientarea nordică a unor terenuri. dotărilor sau diferitelor echipamente. suprafe e umede improprii. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea.

Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. compozi ia şi vârsta arboretelor. apa este importantă sub aspectul calită ii. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. O zonă lipsită de un curs de apă. de poten ialul teritoriului. În acest sens. capătă por iuni dezgolite. 6. Environnement-ul. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. aerisite. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. De regulă. de cea ierboasă. care este dată de natura sursei (izvor.2. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. de modul de captare. prepararea hranei. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. şi din contră. prezintă o atractivitate foarte redusă. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. poieni. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. Cei care doresc să se odihnească. de temperatura acesteia. a fermelor de animale.spulberare. de o acumulare mai mare sau mai mică. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. chimic sau fonic zonele din jur. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. pescuit. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. pârâu. liziere). este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. ce diminuează calitatea acestora. râu. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. dar nu neglijabilă. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. . va avea o atractivitate sporită. schi nautic etc. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. Hidrografia teritoriului. În zilele călduroase de vară. lac). libere (luminişuri.17. precum realizarea igienei corporale zilnice. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. regimul şi tratamentul etc. natura solului. Când o pădure de recreare este echilibrată. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. sau ca sursă de apă potabilă. situl sau vecinătă ile. filtrare şi transport al apei. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. iaz. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. atunci aceasta este şi primitoare. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate.

Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. dar în zilele geroase cu chiciură. păduri pentru plimbare şi păduri parc. la agresiunile vizitatorilor. . de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. cu locurile de parcare aferente. şi este favorabilă pentru plimbări. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. dispuse pe anumite trasee. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. ce are o densitate mică (200-500 buc. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. Sub raportul vârstei. care determină o scădere a densită ii. a culorii frunzelor etc. capacitatea de primire începe să crească. Codrul regulat vârstnic. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. are aspectul unei păduri falnice. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha.. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare./ha). pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. datorită vizibilită ii foarte bune. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. ce au un efect peisagistic major. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. în func ie de fenofazele speciilor respective. Aceste dotări vor fi discrete. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. de motiva iile şi aprecierile lor. indiferent de specie. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. Iarna se remarcă răşinoasele. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. publicul larg le preferă pe cele amestecate. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. bine pusă la punct. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. ce induce plictiseala şi pasivitatea. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. ce calmează şi relaxează vizitatorul. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. luminişuri pentru odihnă. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. dau peisajelor un pitoresc aparte.

repaus etc. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. terenuri de joacă pentru copii. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. prin împăr irea pe anumite zone. instala ii sau echipamente. de cca. cu forme interesante. cişmele. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. aer curat. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. obiectivele etc. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. pentru linişte. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). odihnă. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. de cei care evadează din cotidian. prezintă ponderea cea mai mare. Aceasta este zona preferată de marele public. mult căutate şi apreciate de publicul larg. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. izvoare). Zona de plimbare. fiind astfel organizată. acest lucru favorizând. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. cu investi ii mai reduse. De preferat ca aici. să fie drenat. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. amenajările. camping. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. soluri scheletice. Zonele cu soluri reci şi umede. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. . vor fi evitate de vizitatori. şi prezintă diferite construc ii. insistându-se în mod special asupra cură eniei. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. Zona de primire şi odihnă. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. destindere şi pentru activită i de picnic. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. ce trebuie să fie ireproşabilă. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. echipamente sanitare şi de igienă. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale.Pădurile de recreare se sistematizează. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. să aibă o textură uşoară. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. Arboretele vor avea consisten ă moderată. În raport cu întreaga pădure. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. zona de plimbare şi zona de regenerare. reprezintă cca.

iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. şi echipamente specializate. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. având un specific aparte. cu pante domoale.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. peşteri. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. han. pot avea por iuni comune. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă.17. de la o clădire de interes general (cabană.5-4 m. întâlnite doar în anumite păduri. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. prin optimizarea spa iului în general. care sunt interzise accesului publicului. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. fiind eliminate tasarea solului.3. smulgerea sau tăierea puie ilor. camping). terenurile de joc. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. Traseele potecilor vor fi diferite. puncte cu vederi panoramice. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. dispersate în cadrul celorlalte două zone. monumente. au o lă ime optimă de 3. respectiv 4-10 km/100 ha. spre diferite puncte de interes din pădure. un număr sau o emblemă. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. ruine. restaurant. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. este constituită din diverse suprafe e. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. restaurant. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. 6.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . rezultate prin ruperea. dificultatea. fiind total protejate. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. vestigii ale unui castel sau cetă i. zone cu fructe de pădure etc. nu prea lungi şi nu prea înclinate. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. cabană. arbori deosebi i. forma iuni geologice interesante etc. locurile de parcare. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg.

de amploarea investi iilor. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. de 2-3 maşini. un număr cât mai mare de autovehicule. Parcările pot fi mari. formele regulate şi simetriile. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. peluze pentru golf. vatră din piatră pentru foc. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. Locurile de parcare. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. cabanelor. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. fântâni sau alte surse de apă. camping. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. . În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. diverse amenajări pentru jocul copiilor. respectiv nisipul. restaurantelor. dispuse în apropiere. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. în special pe latura vântului dominant. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. pietrişul. loc pentru focul de tabără. masă cu scaune sau bănci. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. pe ansamblu. spa ioase şi capabile să absoarbă. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. în pinten. miniterenuri de fotbal. groapă sau container pentru gunoi etc. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. şi să se folosească materiale cu aspect natural. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. WC-uri ecologice. şi pot fi: terenuri de tenis. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. capătul drumului principal). şi variază în func ie de microrelieful specific. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. sau pot fi mici. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. fiind mult apreciate de vizitatori. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). parcările pot fi: în ciorchine.aceste puncte bănci. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. respectiv grupuri de arbuşti. coş de gunoi. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. vor evita pe cât posibil artificialul. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. dalele de piatră.

Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. pedologic sau de altă natură. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. 6.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. . De asemenea. hidrologic. faunistic. cu aspect cât mai natural. recreative şi turistice. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo).18.The International Union for the Conservation of Nature . precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice.1. floristic. geologic. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. educative.18. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. incompatibilă scopului atribuit. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. sau parcurile cu specii de vânat autohton. paleontologic. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. Astfel spus. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. speologic. protec ia ecosistemelor. având o înăl ime corespunzătoare.

remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică.Valea Cernei. neatinse de activită ile umane. Cheile Bicazului . Ceahlău.Beuşni a. . Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate.speciile vegetale şi animale. elemente de etnografie si folclor. care grupează o serie de atrac ii turistice. 6. floră şi faună intacte. vile. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. Cheile Nerei .unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: .sunt peisaje naturale de mare frumuse e. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. specifice. destinate cercetării ştiin ifice. zona rezerva iilor integrale. în scop ştiin ific. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. recreării şi turismului”.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . .să fie deschis turismului organizat. Domogled . se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. educativ şi recreativ. cultural şi recreativ. Mun ii Măcinului. activită ile de turism vor fi bine organizate. educativ. sate. vegeta ie.18.să fie interzisă vânătoarea. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. . expozi ii. Rodna. conforme cu peisajul. . . cu flora şi fauna sa. . emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. beneficiind de o protec ie suplimentară. .Hăşmaş. Retezat. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. care servesc recreării popula iei.zona exterioară. hanuri sau locuin e izolate. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse.să aibă forma ii geologice interesante.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. muzee cu specific local. În prezent.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. respectiv fenomene naturale originale. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. hoteluri. şi Semenic – Cheile Caraşului. Piatra Craiului. Cozia. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . .2. . drumuri. construc iile (case.

Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. Nomenclatura din ara noastră. rezerva ii ştiin ifice. Acestea pot fi: botanice (tip b). de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. Grădişte Muncelului – Cioclovina. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. se promovează regenerarea naturală. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. Vânători – Neam . Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . rezerva ii naturale. mixte (tip m). Balta Mică a Brăilei. 6. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila.. conform Legii nr. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. forestiere (tip f). Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. ca parcuri naturale. potecile vor fi bine marcate pentru turişti.18. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). lacuri şi cursuri de apă. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. următoarele: Apuseni. 9/1973. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. speologice (tip s) şi zoologice (tip z).zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. limnologice (tip l). Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii.3. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. geologice şi geomorfologice (tip g). comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Bucegi. solului. . clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. nu se împuşcă. vegeta iei sau faunei. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. paleontologice (tip p). Por ile de Fier. În ara noastră sunt constituite în prezent.

ştiin ifice sau peisagistice. rezerva iilor naturale. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. parcurilor naturale. cascade. chei). fenomene geologice unice (peşteri. locuri fosilifere. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. arbori seculari. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. cursuri de apă. . educa ie si instruire în domeniul mediului.

ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.vânt. . Criterii de alegere a speciilor 6. material care îşi schimbă volumul. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. . speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti.lumină. .Cap.regimul de umiditate din sol.textura şi profunzimea solului.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. . roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.factorii ecologici climatici: .diversitatea foarte mare a ramurilor. Astfel trebuie avut în vedere: . Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. proiectantul de spa iu verde creează forme. . 6.factorii ecologici edafici: . .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde.2.umiditatea atmosferică. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. compozi ii. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . ce vor alcătui în final o unitate.cerin ele speciilor fa ă de: . . . ruginiu. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. VI. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult).1. frunzelor. culoarea. volume.1.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.temperatura aerului. .2.fertilitatea solului. . Prin acest material.

etc. a produc iei de masă lemnoasă). . . în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.factori geomorfologici: . . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). Dintre aceştia : . . .oxidul de sulf.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. considerate cele mai rezistente).2. . .vegetali. . Astfel.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.factori antropici: .2. numindu-se şi cea ă oxidantă.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor.animali. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. . .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei.expozi ie.configura ia terenului.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). . . . Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). .con inutul de schelet.altitudine.pantă.factori biotici: . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. fertilizare.troficitatea solului. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. (produc căderea acelor la răşinoase. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).factori poluan i.. numite arsuri). . prevenirea şi combaterea dăunătorilor. 6. dar şi asupra celui animal sau vegetal. . fa ă de cele periurbane.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. dioxidul şi trioxidul de sulf. cloroza esutului asimilator.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.

mijlociu rezistente .ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii.rezistente la plumb – pinul silvestru.3. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. ecotip. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . . .rezistente la fluor – mesteacănul. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. reducerea creşterilor. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie.praful rezultă din întreprinderile industriale. . La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . 6.rezistente Exemple de specii: . platanul. .condi ii de mediu – specie. arboretele tinere fa ă de cele mature. . În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.2.pădurile de recreare. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.foarte sensibile . tuia.aliniamente. fabrici. bradul de Caucaz. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.rezistente la bioxid de sulf – alunul. stadiu de dezvoltare.). frasinul. piracanta. ce talie vor avea exemplarele respective.3.sensibile . . Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. fenotip.1. propor ia poluantului în atmosferă etc. . . Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: .pigmentări. etc. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). Particularită ile biologice ale speciilor 6. .umbrirea clădirilor. coacăzii. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. subspecie. cum se integrează în respectiva compozi ie.2. industria metalurgică şi chimică. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. zămoşi a de Siria. corcoduşul.

1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. precum şi re inerea gazelor de eşapament.7 – 15 m. Populus nigra cv. ovală. . conică. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit.2. Abies alba.zonele verzi de mici dimensiuni. că ărătoare. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. agă ătoare sau chiar târâtoare. a boschetelor.2.liane.peste 25 m. Morus alba. În tabelul nr.arbori de mărimea I . Picea abies. a III-a .15 – 25 m. Acer pseudoplatanus. speciile cu înăl imi sub 7 m. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. tabulară. Populus simonii.3. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. italica. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. speciile lemnoase volubile. Prunus mahaleb. Larix decidua. . Thuja occidentalis var. Astfel. sferică. arbuşti pitici. .arbuşti. şi cea având contur sinuos. . Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: .. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. a II-a . Pinus strobus. obovoidă. Berberis thumbergi. 6. arbuşti mijlocii 1 – 2m. fastigiata.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. mai mici de 1m.realizarea gardurilor vii. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază.în lungul arterelor. a prafului. Juniperus hibernica. De exemplu. etc.

dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. umbraculifera Carpinus betulus. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază.3. Robinia pseudoacacia var. .pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii .mascarea obiectelor inestetice. frasin. mesteacăn. dud negru.zona de primire a pădurilor de recreare. larice. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. pentru protec ie împotriva radia iei solare. Juniperus sabina. Juniperus communis ssp. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . Salix babilonica. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. 6. caragană. Betula pendula. Cerasus avium. . Cotoneaster horizontalis. Juniperus horizontalis.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. Pinus sylvestris. cireş păsăresc. Fagus sylvatica. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Tilia cordata. . Ulmus minor. varietatea „Globosa” la diferite specii. nana. . ulm de munte. salcie căprească. Populus tremula.2. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc).aliniamentele stradale.3.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . a prafului şi a vântului. Pinus nigra. .

Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată.5. Forma. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus).Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. imprimă un sentiment de linişte. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). tortuosa) sau pot fi geniculate. 6. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. romboidală. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. Ramuri pot fi drepte. fie orizontală. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. la marea majoritate a speciilor. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. . Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. pot fi sinuoase. ovoidă. eliptică etc. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi.4. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. castan) sugerează puterea. peluze.3. Speciile cu tulpini că ărătoare. fie verticală. 6. fie pendentă. Salix babilonica.2. lanceolată. platan. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile.3. imprimând anumite sentimente. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. mărimea şi culoarea acestora. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). obovată. Unele specii au frunze simple sau compuse. mici sau mari.2. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. Chamaecyparis lawsoniana var. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). paltin. pendula. etc. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). sau chiar târâtoare. Trunchiurile.

pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Eleagnus angustifolia. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Hippophae rhamnoides. la galben–roşu ruginiu (toamna). ca în cazul mesteacănului. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). galben sau chiar roz şi roşu. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Acer negundo. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. precum şi diferite exemple de taxoni. Populus alba Picea pungens var. Ligustrum ovalifolius. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. argintea. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var.. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. pu in incizată dau adânc incizată. Astfel. precum cele ale speciilor: Acer negundo. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase.Marginea limbului poate fi întreagă. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. alb argintiu. Euonymus europaeus.) sau mari (Ailanthus sp. „Aurea” Thuja orientalis f. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. Carpinus betulus. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). la verde închis. Sorbus aria. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. biota. Juglans sp. Aesculus sp.. Tilia tomentosa Juniperus sabina. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Hedera helix. Thuja occidentalis f. luminos (primăvara).. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. În tabelul nr. compuse. Pyrus elaeagrifolia. până la verde intens (vara). de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Gleditsia sp.. Speciile cu frunze mici. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Robinia sp. la care verdele se combină cu alb.). Speciile cu frunze mari. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna).

Pinus excelsior. purpurea. Prunus cerasifera var. rubrum 6. forma. Robinia pseudoacacia. pissardii. Berberis vulgaris var. Phyladelphus coronarius. Crataegus sp. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. purpuriu Picea pungens var. Acer platanoides var. Acer paltanoides var. Prunus avium. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Malus pumilla var.. Spiraea x. purpurea. crem sau galbene. Catalpa bignonioides. Ligustrum vulgare albă . glauca. Deutzia scabra.3.verde închis roşu. Pseudotsuga glauca. vanhouttei. Alnus glutinosa. Taxus baccata. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Hibiscus syriacus. Sophora japonica.6.. Aesculus hyppocastanum. Magnolia kobus. hybrida. Syringa x. Buxus sempervirens. Hedera helix.2. purpurea. niedzwetzyana. Forma şi culoarea florilor. Pyrus sp. Pinus cembra. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Picea abies. În tabelul nr. Juglans regia Fagus sylvatica var. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. atropurpurea. Corylus maxima var. Pinus strobus Abies alba.

. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Chaenomeles japonica. Amorpha fruticosa. pissardi. Syringa vulgaris. Magnolia x. Liriodendron tulipifera Aesculus x. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Tamarix ramosissima. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Forsythia suspensa. Dintre toate speciile lemnoase. Malus floribunda Hedera helix. Colutea arborescens. primăvara timpuriu primăvara . soulangeana Prunus sp. Hibiscus syriacus. Spiraea salicifolia. exceptând albastrul pur. Magnolia stellata. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Laburnum anagyroides. Prunus armeniaca. Hybiscus syriacus. Prunus persica. Magnolia kobus. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Diervilla florida. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Kerria japonica. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii.. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Cornus mas.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Diervilla florida. Forsythia sp. Cornus mas. Cotinus coggygria. Buddleia davidi. Chaenomeles japonica. carnea. Laburnum anagyroides. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Prunus cerasifera var. cu toate varietă ile şi soiurile sale.

Inflorescen ele sferice. Sophora japonica. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. dar mai ales în perioada hibernală. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Sambucus racemosa. Syringa vulgaris. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor.vara toamna Mahonia aquifolium. Rhus typhina. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. în sezonul estival sau autumnal. Rosa canina. Cotoneaster horizontalis. Viburnum opulus. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. contribuind prin forma. mari (Viburnum opulus var. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. amorfă) constituie un factor stimulator. Spiraea salicifolia. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. ca lumânările (castan porcesc. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major.3.2. 6.. Kerria japonica Aesculus sp. iritant. lemn câinesc. Ptelea trifoliata. Culoarea fructelor. Berberis vulgaris. atribuind ambientului un aspect dispersat. Crataegus monogyna. Colutea arborescens roşie albă . pseudobace) este variată de la specie la specie. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. budleia. Liriodendron tulipifera. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. neliniştit. Hibiscus syriacus. glicină. Spiraea japonica. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. mălin) calmează şi relaxează.7.

8. Catalpa bignonioides. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. De obicei. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. 20. Există şi specii cu creştere foarte înceată. probabile pentru perioade de 5. Ligustrum vulgare. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Ambientul (noxe.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. calitatea terenului. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. 6. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Picea abies.3. 10. Platanus sp. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. precum cimişirul şi tisa. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Fraxinus excelsior. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Gleditsia triacanthos.2. mesteacănul. diferi i arbuşti. De exemplu. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Cotoneaster nigra. Viburnum lantana. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. . salcâmul. Robinia pseudoacacia. Thuja occidentalis. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. iar plopii. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Prunus spinosa. ci separat. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. 40 ani de la plantare. Abies alba. Mahonia aquifolium. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. Lonicera nigra. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. unii poluan i din aer sau din sol.

VII. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. boschete. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. sau duc la costuri suplimentare. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. masive. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. Arborii solitari se amplasează pe peluze. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. iar cele decorative prin trunchi. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). garduri vii. ASOCIEREA. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. fără agita ie. curtine. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. coloritul fructelor). sub diferite moduri. fie ele arborescente sau arbustive. pot fi folosite solitar sau grupat. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele.Cap. labirinturi. Exemplarele lemnoase. în puncte liniştite. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. . lângă clădiri. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. grupuri.1. care nu se regăsesc în efectul ob inut. frunze. pâlcuri.

formate dintr-o specie. Ca regulă generală. cu exemplare foarte apropiate. . de regulă bine între inute şi amenajate.. pe un contur drept sau sinuos. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. înalte cu h = 1 – 3 m. trunchi de piramidă. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. sistemul Cossonet). se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. După înăl ime. două sau trei rânduri. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0.5 m. mici cu h = 0.5 – 1 m. mai rar două sau chiar trei. (gard belgian. în aceste ultime cazuri. foarte înalte cu h > 3 m. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. ob inându-se în final un perete verde. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. ce are amenajate numeroase poteci.

de mascare. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm.După scop gardurile vii pot fi: . iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. În cazul plasării inverse a speciilor. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. şi coroană bogată. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. în care sunt prezente multe bănci. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. .garduri vii pentru protejare. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. solu ie destul de controversată. de izolare vizuală şi fonică. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. Astfel. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. de apărare împotriva vântului dominant. . ce le eviden iază pe primele. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile.garduri vii de camuflare sau de mascare. sanitar. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. folosite ca garduri de limită. protec ie şi linişte. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. de preferat o specie locală. cu un aparat foliar bogat. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. mai deschis la culoare. . la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. care să constituie fondul principal.garduri vii decorative. solemnitate şi hotărâre. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. În orice caz. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident.

lângă care să existe grupuri de flori perene. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. apoi de cele de talie mică. În cazul clădirilor monumentale. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. dispuşi inelar. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. patrulater sau pentagon. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. pentru mascarea acestora. . În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. existând în apropiere şi un luciu de apă. destinat odihnei pasive. Boschetul reprezintă o variantă a grupului.

Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. adaptate condi iilor locale. Un boschet prezintă 2-3. parcuri) masivele se situează spre periferie. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. la tasarea şi în elenirea . cimişir. protec ie împotriva soarelui şi vântului. pinul strob. pinul silvestru). Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. În spa iile verzi urbane (grădini. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. fântână arteziană). creându-se o stare de calma atmosferic. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. statuie. în mod excep ional 4 intrări. de regulă dispuse circular. pentru mascarea limitelor. lemnul câinesc. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. constituit dintr-una sau mai multe specii. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. dârmox). mesteacăn. iar în interior numeroase bănci. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. specii rezistente la vânt. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument.

7. înfiin area scuarurilor. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. unde se doreşte realizarea unui masiv. Vârsta. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului.solului. imediat după dezghe ul solului. se folosesc puie i de talie mică.2. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. a I-a. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. cu fructe şi port interesante. 7. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. În general. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. înso i i de 1 tutore. Astfel. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului.2. urmată de toamnă.2. . dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. largi. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. Totuşi.2. a II-a şi a III-a. puie ii cu rădăcini protejate. Astfel pentru aliniamentele stradale. acestea pot fi transparente sau opace. cu înflorire abundentă. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. se evită ambalarea. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. În func ie de speciile întâlnite în masive. în acest caz balul fiind înghe at. creându-se impresia de monumentalitate. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. care limitează priveliştea şi perspectiva. de la scoaterea din teren şi până la plantare.1. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă.

pe tulpină deasupra coletului. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .Ca regulă generală orice puiet. fie din natură. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. creată în acest scop. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). .80 x 0. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.alegerea exemplarelor. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. De asemenea.30 (0. cu ramuri până aproape de sol. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale.5 t. 7.0.3.0. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. datorită dimensiunilor. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. etc. . .plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. înăl imea şi grosimea la colet. .2. fie dintr-o pepinieră. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.5 (0. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ.60 (0.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. remorcii. . se tasează uşor şi se udă abundent. .60 (0.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.0 x 1. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.40) m pentru puie ii de talie mică. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. . cu o coroană uniform dezvoltată. sunt necesare mai multe opera iuni: .30 (0. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.70) x 0. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.1.0.40) x 0. cu sistemul radicular mai compact. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. camionului. iar înăl imea 8-10 m.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). situate în locurile accesibile macaralei.70) m pentru arbuşti (3-5 ani).

numărul rândurilor (1.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . 2 sau 3 rânduri. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. 7. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. P. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal.4.3. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. timp de 2-4 ore. rânduri sau la încrucişarea aleilor.2. 7. cu norme bine stabilite. până la 0. Astfel. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. la o adâncime de 20-25 cm. partere. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat.4 rânduri.1. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. în Fran a.3. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. uniform. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. K. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. urmând ca mai târziu. ciuperci). Fertilizarea.7. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha).2.5 – 1. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. în timp. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. . Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. ce au un efect estetic deosebit. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1.3. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii.

În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. Pe măsură ce cresc. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. piramidale. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi.5 m între ele. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. se aleg ultimii doi. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. columnare. ob inându-se forma literei V. la distan a de 60 cm între ele. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. . Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.piramida . În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.cordonul oblic bilateral (gard belgian) .forma Verrier .forma literei „U” . şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). rezultând astfel un trunchi vertical scurt. cu fructifica ie cât mai abundentă.forma Cossonet . pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: .40 cm deasupra solului. La exemplarele cu so . dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. cu ramuri cât mai multe.

tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. are forma unui „U” dublu sau triplu. ce a fost retezat la 40. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. pe o sârmă . Astfel. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. dispuse în acelaşi plan. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. Fiecare pereche porneşte din axul principal. 6 sau 8 bra e verticale. ceilal i îndepărtându-se. Coroana formată. 80 sau 120 cm de la sol. se orientează vertical pe doi tutori. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare.

dar la o înăl ime de 80-90 cm. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. iar cei doi lăstari terminali. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. cu o deschidere a bra elor de 50 . După 30 cm. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. la o înăl ime de 30 cm. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm.(spalier). aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). sub un unghi de 60o între ei. . La lungimea de 70 .80 cm. În al doilea an. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. se înlătură lăstarii.

0. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. tuie. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. de 1-2 m lungime (Acer negundo.3. la exemplarele plantate în aliniament.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. Populus sp. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. la înăl imea de 20-25 cm. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. După atingerea înăl imii dorite.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. tăierea se face cu cca. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun.) Se execută primăvara devreme. 7.3. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. În primul an de la instalare. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. . executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). Tunderea se execută în anii următori. tisă). pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. ienupăr. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. mai rar toamna târziu. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. prin scurtarea lujerilor prea lungi.

cu coroane înghesuite. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. iulie. 7. Se recomandă rărirea periodică. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare.4.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. După câ iva ani. grupuri. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare.3. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. sunt de regulă mult mai viguroşi. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. Lăstarii ob inu i prin recepare. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi.

prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. 20-30 ani. a unor poteci. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. îmbunătă irea stării fitosanitare. . reducerea consisten ei. Se aplică rărituri mixte sau combinate. în pădurile echiene de codru şi crâng. din 3-6 (10) ani. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. în condi ii nefavorabile de vegeta ie.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. 7.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. în cca. cu o periodicitate de 3-5 ani. mărirea efectului decorativ al unor exemplare.materialul rezultat nu se recoltează.3.5. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. . . . Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. .se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. în apropierea locurilor de sta ionare. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. cu o periodicitate de 3-5 ani. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. fiind inestetice. ob inându-se un număr optim de exemplare.

6. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. făgete. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. dar pentru oameni antrena i. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. în vederea atingerii unui anumit scop. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. buruieni). se pot adopta diferite tratamente. . rup i sau doborâ i. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. bolnavi. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. deoarece circula ia este complicată (semin iş.3. cu foarte multe nişe ecologice. amestecuri de fag cu răşinoase. 7. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. păduri de plopi euroamericani). de speciile forestiere folosite sau prezente. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat.

cu port târâtor (sau pendent) . a modului de creştere şi ramificare. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.sp. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde.. forma. în fa a speciilor arbustive sau arborescente.Tropaeolum majus. precum specii din genurile: Lilium sp.forma.. peste 50 (60) cm. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar..1. precum şi în mozaicuri. VIII. precum specii ale genurilor: Petunia sp. . Tulipa sp. Gladiolus sp. . Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus.2. .. Salvia splendens. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8.. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .. cu aspect de tufă ..forma şi culoarea fructelor. în componen a bordurilor. Tulipa sp. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite.culoarea. . cu tulpini ramificare. platbande sau grupuri pe peluze.specii de talie mare. . în sensibilizarea oamenilor la frumos.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. Muscari sp. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. al sezonului de vegeta ie. În acest sens se deosebesc: . precum Crocus sp. Aubrieta sp. Calistephus chinensis. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: .1.1. Saponaria ocymoides. Hyacinthus sp... . în marginea rondurilor sau rabatelor.sp. Delphinium sp. culoarea şi mărimea frunzelor.. Malva sp. partere. .ciclul de via ă. . Tagetes sp. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. . Alyssum sp. 8. ..sp.înăl imea. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. .specii de talie mică 5 – 20 (25) cm...Tagetes sp.. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii.. Acestea se folosesc pentru rabate.1. Ageratum sp. a rabatelor pe peluze. 8. în planul apropiat de privitor. Ageratum mexicanum sp.forma tulpinii (portul). Narcissus sp. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens.. covoarelor... mirosul şi modul de asociere ale florilor.. Lobelia sp. Galanthus sp. . Sedum sp. Tradescantia sp.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm.Cap.. Acestea se folosesc grupat. Salvia sp.

se vor combina cu specii cu flori parfumate seara... la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde.Lathyrus sp. chioşcuri pentru odihnă).sp. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. precum verbena şi crinii.3.. roşu grena. Portulaca sp. florile fiind nesemnificative. 8. Ricinus sp. Forma. cu segmentele filiforme. creasta cocoşului.1. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). . frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii).4.sp.. culoarea şi abunden a frunzelor. Lilium sp. Delphinium sp. precum regina nop ii şi micsandrele. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. mărimea şi culoarea frunzelor. Polygonium sp. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Pyrethrum sp. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Papaver sp. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. la florile simple poate fi pală.). în jurul teraselor. iar altele puternic fidate. roşu sau grena. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. altele sunt mici şi mărunte. mo ul curcanului. erecte Impatiens sp... Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. cu tulpini simple.Ipomea purpurea. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. Iresine sp.. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Nuan a culorii poate fi diferită. Agave sp... culoarea. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. roz..1.. Humulus lupulus. lalelele papagal. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. Sempervivum sp. Begonia sp. Forma. cu tulpini că ărătoare . Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. clopo ei.sp. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. până la albastru. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. locurilor pentru sporturile uşoare.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie.. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. la început. .. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. Tulipa sp. cu tulpini volubile . a sta ionării. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. galben. Unele frunze sunt mari. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. mărimea şi culoarea frunzelor În general.. 8. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. argintiu sau cenuşiu. în cazul petalelor tomentoase.. . Astfel..

Calceolaria sp. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii.5.1. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. florile se îndepărtează.. În unele situa ii.plante anuale rustice. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. . cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . men inând efectul decorativ.plante anuale semirustice (Begonia sp. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie... Zinnia sp. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. ca o continuare a florilor.8.6. vara. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. iar primăvara vor înflori.) se seamănă în sere calde. Cineraria sp. .) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. .plante anuale sensibile (Celosia sp.1. 8. fiind o sursă de amuzament pentru copii. fiind aripate. de culoare roşie sau roză.) are fructe persistente şi decorative. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.

.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. ferestrelor. Lolium sp. Aquillegia sp.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. Convallaria majalis. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. în general. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. . Iris sp. Papaver orientalis). tuberobulbi. rădăcini tuberizate.. Polyanthes sp. Hosta plantaginea. Speciile floricole pot fi folosite. Chysanthemum sp. rondurilor. Gypsophyla sp. cămări. covoarelor.. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. mozaicurilor.. teraselor. sau semirustice (Canna indica.. pentru: . Narcissus sp.. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. rabatelor. . tuberobulbi. 8. rizomi. bordurilor.. Dahlia sp. Gladiolus sp. depozite) ferite de înghe (4-10 oC).1. geophite – ce au bulbi. jardinierelor. Hyacinthus orientalis. în lungul apelor sau pe luciul lor..decorarea balcoanelor.7.. Acestea pot fi rustice (Anemone sp.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. rizomi.decorarea spa iilor verzi. pe stânci sau pajişti.

mărimea. mijlocie (Petunia sp. printre care se introduc plante anuale. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. narcise (Narcissus sp. înăl imea plantelor.). perioada şi durata de înflorire. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. 8.. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori.). în trepte. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată.ca flori tăiate. în special lunile de vară. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. Culturile cu plante anuale. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică.2. instalând specii de talie mică în prim plan. Ageratum mexicanum „nana”. În func ie de perioada şi . deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. costisitoare. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. partere). bujori. muscari (Muscari sp. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. rabate. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. narcise. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. Tagetes sp. . chioşcurilor. ghiocei. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire.). numă-uita (Myosotis sp. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. fie numai specii perene. stânjenei.decorarea stâlpilor. de talie înaltă (Phlox paniculata. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. forma şi nuan a frunzelor. Rudbekia sp.). Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. specifice plantelor anuale. fie mixt. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. Portulaca grandiflora). fiind amplasate în locuri intens frecventate. forma şi culoarea florilor.. witrockiana). pergolelor. zidurilor. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. bănu i (Bellis perennis).. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. cu port de tufă sau covoraş. crizanteme. treiajelor.

la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. elemente nutritive.. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. Dianthus sp). se deosebesc: . Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. pământul de turbă..pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze... pământul de lemn. de răsadni ă. Asparagus sp. După valoarea pH-ului. structură. con inutul de substan e nutritive. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. etc.. În func ie de sol. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. perlit şi turbă în diferite propor ii. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. compostul de grădină.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. Erica sp. Instalarea speciilor floricole 8. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. Viola.3. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. pH. superficiale (Primula sp. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Cheiranthus cheiri). . la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. nivelat.soluri alcaline – (Anemone sp.1. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. desfundat. Acestea se deosebesc prin pH. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. pământul de frunze. Bellis) cu speciile anuale. elina. permeabilitate. mobilizarea superficială a solului. rădăcinile de ferigă şi nisipul. Tradescantia sp. bine organizate. textură. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. pământul de ericacee. 8. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. mărun irea bulgărilor. Gladiolus sp..soluri acide – (Coleus sp. Narcissus.. pământul de ace de răşinoase. de turbă) . Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. Amaryllis sp. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor.3.soluri neutre – majoritatea solurilor. Calluna vulgaris).. . ferigi). Myosotis. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. . brumărele). Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. pământul de pădure. În general. Dianthus sp. Galanthus) sau bienale (Primula.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. . . Asparagus sp. Crocus. modelarea terenului.. capacitate de re inere a apei). textură... Hyacinthus. Iris sp.. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie.

Fuchsia. Narcissus. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. La speciile perene. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Viola. Hosta plantaginea. Galanthus. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Amaranthus). Hemerocallis sp. dar nici să se stânjenească reciproc. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris.2. 8. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. unde se vor dezvolta şi înflori. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Begonia). La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Hyacinthus.. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp.3. Mathiola.8. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Paeonia). comparativ cu înăl imea plantei. Myosotis). La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Lilium sp.). Impatiens. Sedum) distan ele pot fi mai mari.). În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci.(Iris sp. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Alyssum. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul.3. Muscari.5 cm grosime. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. bulbii acestora să se înrădăcineze. de cca. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Dianthus. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa.. transplantarea apare necesară atunci când . La plantare. 2 – 2. Crocus. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită.3.

înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. . Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani.tutorarea şi palisarea. . Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. bobocitul.tunsul plantelor.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. Ciupitul se execută cu unghia.combaterea dăunătorilor biotici. când plantele nu suferă deloc.aplicarea îngrăşămintelor. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. 8. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . iar dacă sunt stânjenite sau deranjate.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. . .ob inerea unor forme caracteristice. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. .4.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. În această categorie intră următoarele lucrări: . Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii.suprimarea păr ilor aeriene. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. . Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. intrând mai devreme în vegeta ie. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.datorită înmul irii naturale ale plantelor. de perioada înfloririi. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. Pentru ob inerea de tufe bogate. copilitul. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. spa iul devine insuficient.irigarea. cu rolul de a ob ine plante viguroase. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. unele nu mai înfloresc în acel an.reglementarea înfloritului. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. . . obligatorii sau facultative. . . cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. suprimarea tijelor florale vestejite.

. garoafe. în acest caz întârziindu-se înfloritul. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. gura leului). hortensie. ochiul boului).. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. trandafiri. bujori. Pelargonium sp. de dimensiuni mai mari (crizanteme. de obicei terminată cu o floare (crizanteme.). urzicu ă (Coleus sp. garoafe).. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. Se aplică la crizanteme. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. Petunia sp.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire.

mase plastice.. mai ales în perioada de înflorire abundentă. . cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. dalii). Lathyrus. Ipomea).Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. în func ie de specia respectivă. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. trestie. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Tutorii pot fi din lemn. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e.

În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. făina şi rosătura de coarne. ghiocei. intensitatea luminii. făina de oase. Îngrăşămintele se aplică. a îngrăşămintelor organice solide. timp de două săptămâni. maxim ora 10. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). ca regulă generală. după o prealabilă uscare şi mărun ire. chimice. clorura de potasiu. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. solarii. lalele. azotatul de amoniu. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. microbiologice. bioxidului de carbon şi a altor gaze. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. spălarea şi răcorirea plantelor. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. de păsări. mustul de bălegar. cu valen e simbiotice. narcise. uneori superfosfat. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. cenuşă. etc. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. 1:20. după trecerea perioadei de înflorire. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. bogate în potasiu: sarea potasică. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. sere. ob inânduse solu ii prin fermentarea. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. umiditatea şi mişcarea aerului. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. :30. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. În această categorie intră: excrementele de mamifere. solul. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. riguros selec ionate. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. la care se adaugă apă. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. . Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. sulfatul de potasiu. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. temperatura mediului înconjurător. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. ciuperci). fiind indicată udarea diminea a devreme. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie.

frunze. rizomi. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. la geofitele semirustice. sensibile la temperaturile scăzute. uneori chiar săptămânal. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. Acest strat men ine solul umed. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. tuberculi. pentru a nu se produce vătămări plantelor. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. măcar odată pe an. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. periodică a diferitelor exemplare floricole. în martie–aprilie. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. organele subterane (bulbi. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. .sau noaptea. şi peste vară. manual sau cu ajutorul săpăligilor. bulbii sau rizomii. sau talaj.

recreative sau sanitare. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. brânduşe. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. cărămidă. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). ce înfră esc abundent. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. grupuri statuare. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. narcise. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism.Cap. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. IX. De exemplu. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. luciu de apă). şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. gazonul se încălzeşte mai pu in. masive de arbori) sau nevii (stânci. cu . ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. 45 oC. 30 oC. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie.rustic.pentru terenuri sportive. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. arbuşti. . formată în special din graminee. având aspectul unor pajişti naturale. aranjamente florale. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. lalele). compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei.pentru peluze. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. pentru a forma un covor des. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. asfalt sau beton. . comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori.1. elemente arhitecturale. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. După destina ie. în zilele cu temperatură ridicată. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. pietriş. clădiri. iar în cazul asfaltului de cca. datorită nuan elor de verde.

5 cm. ci în amestec de minim 3 specii. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate.5 cm. tufele sunt înghesuite foarte mult. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Deschampsia caespitosa. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. Gypsophylla muralis. . iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. Poa annua). Iberis semperflorens. Matricaria chamomilla. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Bellis perennis. aspre.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. de rezisten a la bătătorire sau tundere. . rămânând suprafe e nude de pământ. Agrostis stolonifera. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. umiditatea din sol. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. rapiditatea de creştere.5 cm. Alopecurus pratensis.3. Campanulla sp. rezisten a la temperaturi scăzute. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Papaver rhoeas. Agrostis tenis. Alyssum maritimum. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. grosiere. rezisten a la bătătorire. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. 9. având aspectul unei fâne e înflorite. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. Cynonurus cristatus). . Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. rădăcinile sunt relativ superficiale.2. lăstărire. tenis – 0. Festuca rubra. înfră ire slabă. rugbi – 6. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. de diferite desimi. aceasta dispare. Lollium perenne. frunze mari. crichet – 2. Viola arvensis.. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. la tundere. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. uneori 40–50 cm (Poa pratensis.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare.. dar speciile se comportă diferit. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Reseda lutea. Bromus inermis). Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. 9. la 12–20 cm. capacitatea de refacere după tundere.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis.5 cm. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. După înăl ime: . cerin ele fa ă de substratul nutritiv. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. Calendula officinalis.

ci cresc lateral. terenul se grăpează. dar şi executarea drenurilor. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . adâncimea de semănare va fi mai mică. moloz. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă.5 cm. instalând toate speciile crescute natural. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. cărămizi.mecanic . se ob ine un gazon prea rar. Decaparea . modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. gros de cca.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). În diferite ări se aplică norme diferite. precum şi costul mai mic. După semănarea manuală. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). .3. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. dar şi vara. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. 9. Metode şi tehnici de semănare: . se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime.3. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie).2. a instala iilor de irigare. îngroparea cablurilor electrice. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. date de condi iile specifice ale ării respective. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). zgură.5 – 2. amestec şi condi iile de sol. dacă există sisteme de irigat. Dacă norma este prea scăzută. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. cu un aspect nefavorabil. . alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. de specie. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. De asemenea. a canalizărilor. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens.1. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 .9. în cazul în care solul existent este corespunzător. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim.

Se recomandă tunderea pe timp ploios. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. sau mecanic cu maşini speciale. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. groase de 2-4cm. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. După aceste opera iuni. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. care pot fi rulate.4. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. 9. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. Dacă solul are o cantitate mare . Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. iar gramineele se răresc. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. care nu sunt preten ioase. fosfor şi potasiu. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. după care se sparge şi se mărun eşte elina. 30 x 30. apar muşchii şi numeroase buruieni.

Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. pentru compensare. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. înainte de înflorirea buruienilor. . Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole).de calciu. trebuie mărită cantitatea de fosfor.

. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). .mişcarea descendentă. . care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. măreşte aten ia. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . elemente arhitecturale. mai stabilă.pentru ceea ce este rigid. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: .de stimulare. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. influen ând sentimentul de veselie.7 m lă ime. de refugiu. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. X. organismul nu depune efort. de cucerire a spa iului înconjurător. flori. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante.20 m). pentru stilul geometric. şi în echilibru cu for a gravita ională. călare sau cu bicicleta. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. curiozitate . . grădinile alpine. importan ă şi lă ime. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. pentru terenurile orizontale. În func ie de natura circula iei. perspectivele.Cap. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei.pentru ceea ce este viu sau în schimbare.5 -0. pentru obiective bine determinate. . apare un sentiment plăcut de protec ie. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. sau conduc spre un obiectiv principal important. mai sigură. 10. pentru terenurile cu denivelări. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez).de amuzament.mişcarea orizontală. . au o lă ime mai redusă (minim 1.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. în meandre pentru traseele sinuoase. inestetic şi nefunc ional. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane.1.de indispozi ie (de închistare) . căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. având 0. ordine şi propor ie. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos.mişcare ascendentă. implică o diminuare a efortului. . sunt de obicei largi. justificate de prezen a diferitelor obstacole. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. creează impresia de avansare. divertisment. de intimitate şi uneori de regres. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare).

dalaj antic.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. iar cele deschise obosesc ochii). corelată cu ambientul. cel pu in cu fa a superioară netedă. . ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. beton.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). este folosit în pădurile de recreare. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. de forme diferite. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. dale. cărămidă. Pământul. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. lian i sau materiale hidrofobizate.cele neregulate în „opus incertum”. . macadam. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. dalaj englezesc. asfalt turnat sau cilindrat. ceramică sau marmură. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. Căile împietruite cu pietriş de carieră. mozaic. pătrate. tip zidărie. pietriş. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. pavele.

în locurile cu erodare puternică. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. dar fără a fi simetrice. iazuri. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. bitumului. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). ale fiecărei dale. trestie. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. pâraie. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. Malurile se vor amenaja prin terasare.65 cm). sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. căderi de apă. prin deschideri de perspective. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor.pe gazon. uşurin a între inerii. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. Apele stătătoare (numite impropriu. dar poate fi ameliorată. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. realizate de obicei pe stâncării. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. făl uită. fântâni. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. la o distan ă între centrele de greutate. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. cărămidă. având rolul unui factor calmant în peisaj. senza ia de răcorire şi de prospe ime.2. de mişcare. din beton. fără frânturi. pătrate. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Când cursul apei este însorit. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă.60-0. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). asemănător cu malurile opuse. dreptunghiulare. Caltha palustris). Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. geometrică. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. . dispuse în diferite depresiuni ale terenului. lacuri. 10. elipsoidale.

Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. O perspectivă bine concepută are echilibru. iar când sunt mici şi grupate. Grădinile alpine creează. 10. fiind compusă dintr-un obiect potrivit.fântână cu taluz cu cascadă. caz în care se pot men ine în forma lor naturală.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. colorată diferit chiar. . obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. la o oarecare distan ă de clădiri. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. privit dintr-un loc potrivit.3. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. de solidaritate monumentală. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. . Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. muntos. 10. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. folosite pe timp de noapte. . bazin cu jeturi orientate spre mijloc. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. mărime şi culori. un microrelief accidentat. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată.4.bazin cu cupă florentină în mijloc. Grădinile alpine au suprafe e variabile. în mod progresiv. Când sunt de dimensiuni mari. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos.bazin cu jeturi orientate spre periferie.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. acestea dau impresia de putere. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. . fie vor fi aduse. în mod artificial. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. cu o vegeta ie specifică. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. combinată cu lumina artificială. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. şi pot fi amenajate într-un mod special.

grupuri sculpturale. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. balustradele (parapetele). zăpadă. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . în pie e sau în punctele de perspectivă. sau cărămidă. a men ine. pătrată. . pergolele. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor.5. destinate adăpostirii vizitatorilor. hexagonală sau octogonală. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. . chioşcurile. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. cu turbă şi nisip. numite chioşcuri descoperite (naturale). arcadele şi porticurile. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. treiajele. beton. va fi pe cât posibil frământat. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. . bănci şi scaune (mobilier de grădină). . a orchestrelor sau a fanfarelor. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje.aşezarea unui strat de pământ de elină. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: .aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. deşertic.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură.dispunerea blocurilor de piatră. pentru ca pământul să se taseze suficient.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. construc ii uşoare. coloanele. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. la capătul aleilor. la marginea apelor. 10. situate în spa iile verzi. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. suporturi pentru plante. lăsând spa ii mari între ele. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. fiind amplasate pe esplanade. teatrul verde. înghe . Acestea se pot construi din lemn.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. în pantă sau se va crea artificial. belvederile. scările. subalpin. accidentat. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). cele mari în planul din spate. a domina. . Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. pode e şi poduri. vase decorative. într-o formă simplă dar estetică.

în lungul aleilor largi. mărginirea unor perspective. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante.0 m. Acestea se confec ionează din piatră. lă ime 0. din diferite materiale de construc ie. bronz.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. lemn. culoarea lor. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. teraselor.45 m. oferind refugiu împotriva insola iei.5 m. dezvoltare pe verticală. formate din panouri cu zăbrele. metal. Se recomandă ca optimă. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. Materiale de construc ie folosite: piatră. fiind amplasate la capătul aleilor. folosite pentru decorarea unor pere i.4-3. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. beton armat. a unui rond de flori. ce prezintă ca elemente de sus inere. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. cărămidă. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. mărime. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. Pot fi cu sau fără spătar. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale.7m şi înăl ime 2-2. la marginea teraselor. înăl imea 0. compartimentarea unui spa iu verde. cărămidă. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. lemn. de obicei cu înflorire abundentă. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor.5-0. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. . lemn sculptat sau marmură. aluminiu. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor.4-0. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. stâlpi verticali (piatră. Treiajele sunt construc ii uşoare. fier.5 m. pe lângă ape sau terenuri accidentate. pe orizontală. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. mozaic. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. Forma. fontă. atât la soare cât şi la umbră. piatră). marmură şi au un mare efect prin formă. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. cărămidă. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. grup sculptural. beton. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. ce acoperă por iuni de alei sau terase. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice.

regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. decorat cu plante de mozaic. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. aleilor. piatră. . în lungul scărilor. ciment. zidurilor. beton. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful