UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin.2. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. .parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice.arbuştii şi plantele ornamentale.) 2.XIV d. Grădinile vilelor mai mici. buxus. ce cuprindea Europa Sud-estică. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. smochini.2. Schema modelului grădinii medievale. urbane. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. platani. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). Constantinopol. de regulă. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. lauri. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. plante medicinale şi aromatice. lotus sau diverse flori. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. . mimoze). crini. specii floristice. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Erau prezente şi pu uri rotunde. în Evul Mediu. rozmarinul şi mirtul. fiind înconjurate de un zid de marmură. Villa Mecena. 2. zambile. Erau prezente pergolele şi coloanele. formă pătrată. .grădina cu pomi fructiferi. a înregistrat un regres. duzi. pini.H.. Villa Sallustius. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. horticultura a făcut progrese. cu coloane de piatră colorată şi marmură. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. Villa Lucullus. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . ca urmare a cruciadelor. la interior cu bazine străjuite de statui. Totuşi. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. 2. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. Exemple: Villa lui Cicero. trandafiri. busuioc. vasele şi statuile.1. tei. fie o fântână cu un joc de apă. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale.2.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. tisă. chiparoşi. nordul Africii şi Asia Mică. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. Acestea aveau. De asemenea erau cultiva i trandafiri. peste care s-au grefat elementele orientale. În capitala imperiului. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental.2. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală.V. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite.

XIII-XIV.2. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. buxusul. monotonă. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul.grădina de legume şi plante medicinale. din timpul domina iei arabe. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. Speciile folosite: chiparoşi. Apa era folosită fie în bazine şi canale. caracterizată de prezen a careurilor egale. prin întretăierea a două canale cu apă. predominant persană. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. pavilioane pentru petreceri. apoi au căpătat un specific propriu. cu func ie exclusiv ornamentală. situate în cur ile clădirilor. fie aveau straturi de formă pătrată.grădina de flori. bazine. 2.). 2. palmieri. menajerie. eucalipt. Speciile folosite erau: chiparoşii. fie erau situate în afara palatelor.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. înconjurate de ziduri. fiind plane şi înconjurate de ziduri. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. al VII-lea d.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. . vi a-de-vie sau trandafiri urcători. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. compartimentare realizată. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. magnolii. de formă regulată iar cele mai mari. . leandri.d. galerii acoperite de plante că ărătoare. Locuin ele mici aveau o singură grădină. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse.2. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. fie sub formă de fântâni arteziene. citricele. Compozi ia era geometrică.H. pere ii de fundal. Arta topiară era folosită în exces. magnoliile.H. pini. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene.4. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. Nu existau sculpturi. adesea aranjate liber. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale.. mărginite de rânduri de plante tunse. o suită de grădini. acestea fiind interzise în religia mahomedană. mirtul. acolo unde spa iul permitea. Grădinile fie erau interioare.

vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice.2. servind ca loc pentru plimbare. au fost create parcuri naturale. indiferent de perioada istorică. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. .H. al XVII-lea d. galerii. suprafe ele foarte întinse. stânci. bambuşii – prietenia necondi ionată.3. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte.H. lacurile şi râurile. de veselie. modificat sau aparent natural. Terasele erau trasate liber. având caracter natural. în care vegeta ia era dispusă natural. sec. poduri şi pode e. neregulat. plante şi animale. II-I î. de basm. ape. este mărimea acestora. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. ce erau descoperite brusc la un moment dat. de groază. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. odihnă. pinii – fermitatea şi for a caracterului. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii.3. în strânsă legătură cu religia. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. pe vârful unei coline sau în pădure. o dată cu dezvoltarea noii religii. firesc. Relieful era foarte variat. cascade. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. cascade naturale) sau în bazine artificiale.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. Picturile. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. ziduri. budismul. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han.. arterele pământului. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. în armonie cu peisajele naturale. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. şi reflectă puternicul cult al naturii. grote. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane.H. VIII-IX d. fiind natural. cu aspect natural. (dinastia Tang). cheiuri. fiind create mai ales în sec. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. cu caracteristici proprii. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia.H. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. bazine. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. fiind excluse liniile drepte. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură.) şi cuprindeau mun i. Filozofiile religioase din China. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. chioşcuri. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. situat pe malul unui lac. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. iar apele. piersicii ornamentali – Paradisul. pentru dobândirea perfec iunii morale. por i. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. terase. IV-V d. Elementele primordiale erau mun ii.

În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. devenind o artă na ională. diverse plante cu sau fără flori. un râu sau pârâu.capitala ării. erau prezente pretutindeni. al VIII-lea d. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. mai mari sau mai mici. Persia. pietriş. sec. lanterne din piatră. Spa iile verzi. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. Astfel în Japonia. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. muşchi. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. sau de pe verandă. . cu aspect cât mai natural (pasul japonez). aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. 2. lac cu insule.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. stânci col uroase. destinate contemplării din interiorul clădirii. fântâni şi foarte multă vegeta ie. în decursul timpului. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. . ferigi. ienuperi. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană.H. nisip.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. cu balustrade ornamentate. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. grădină de muşchi.3. şi în Kyoto. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. fiind o componentă a acesteia. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. orientat pe direc ia N-S. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. podurile. sau din Europa medievală şi renascentistă. arbori şi arbuşti. din dorin a de a aduce natura în locuin e. por i. pietre rotunjite.). Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . grădină aridă. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. .Deşi. arborele de ceai.vegeta ia este perfect integrată peisajului. pârâu cu cascadă. camelii. plus diferite lampadare. În sec.H. azalee. stâncile. al VIII-lea d. pavilioane pentru ceai.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . fiind folosite toate elementele din natură. pasul japonez. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. fiind ulterior personalizată. bambus. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. cu simboluri filozofice caracteristice. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. Grădinile imperiale. Islam). Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. coline. miniaturală: cursul de apă.

al XVII-lea d. glicina.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. de unde a iradiat apoi în restul Europei. Specii folosite erau: pini. .legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. . azalee. arhitectură. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. . . garduri vii şi borduri tunse. ziduri înverzite. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. .Villa d’Este la Tivoli (8 terase).sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. Din sec.Villa Medici în Roma (2 terase).4. cascadelor.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. încep să apară primele grădini publice. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. . bambus. .Grădina palatului Farnese din Caprarola. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. precum: .apa aduce mişcare. arborele de ceai. lămâi. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. ci pietre late. chiparoşi. . . parapete ornamentale. 2.. Această orientare a apărut la început în Italia.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. literatură.nu erau folosite alei.H. ştiin ă.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. stejari meridionali. buxus. XV-XVI d. .) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene.utilizarea vegeta iei tunse.erau folosite zidurile masive de sprijin. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . . răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. lauri şi portocali. . lespezi sub forma pasului japonez.H.simetria fa ă de o axă a compozi iei. 2. ornamentate şi legate prin scări şi rampe.prezen a sculpturilor. . în special pentru grădinile vilelor suburbane. pe terase succesive. a canalelor. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. vase ornamentale. din toate domeniile: artă. cascade. cireşii. .apa era folosită sub formă naturală. ienuperi. .organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. ca influen ă occidentală. arbuşti modela i în volume geometrice.1. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). bazine neregulate. . mirt.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). tisă.4.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. . magnolia. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. camelii.

.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. Principiile esen iale s-au men inut. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. . fântâni. Astfel. traseele rectilinii.grădina Luxembourg din Paris. Saint-German. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). .În secolul al XVII–lea d.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. . Fontainbleau. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară.arhitect peisagist Du Cerceau. apare stilul baroc. dar dispare schematismul rigid. sub aspectul echilibrului şi simetriei. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică.H. . al XVII-lea crea iile importante au fost: . îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. Abia după jumătatea sec..grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. pictor şi arhitect) favorit al . S-au mărit dimensiunile grădinilor. roci şi apă în mişcare). În prima jumătate a sec. În unele situa ii canalele s-au păstrat. tinzându-se către transformarea în parcuri. la care grădinile erau în incintă. în arhitectură. fiind îmbinate cu linii ample. cu numeroase statui. În perioada Barocului. Terenul era modelat în terase mari. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi.H. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . al XVI–lea. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. bazine. al XVII-lea. cu partere decorate cu flori. rezultând spa ii mult lărgite. 2.grădinile de la castelele Tuilleries. Exemple din sec al XVI-lea: . compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană.arhitect peisagist Delorne.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase).grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. Au fost realizate decoruri bogate. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian.grădinile Gamberaia – Floren a. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.2. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. Au apărut grotele artificiale. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. la castelele Amboise. .grădina Garzoni – Collodi. .4. curbe. Existau canale şi lacuri imense. vase. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. Exemple:.

zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. Dar. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. mai ales pe axa principală. în Anglia începând cu sec. în Anglia dominau grădinile medievale. Fontainbleau.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală.„regelui Soare”. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. bazine şi canale. racordate cu ziduri de sprijin. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). borduri sau broderii de buxus tuns. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. .sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. mari partere şi întinse oglinzi de apă. .ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade.terenul este modelat în terase largi. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. . constituind totodată şi perspectiva principală. . pe spa ii foarte largi. La început s-a renun at la tunderea arborilor. se păstrează axa .sunt folosite. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. . 2.palatul constituie capul compozi iei. bazine cu grupuri sculpturale. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. Chantilly. rocării.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. vase în stil baroc. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. Ulterior. cu principii compozi ionale proprii. rampe. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător.aleile sunt rectilinii. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. ca şi în restul Europei. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. închise între ziduri. dominantă. treiaje. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului.4. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. . piramide. . fiind situat pe terenul dominant. scări. conuri. al XVIII-lea. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. Dispar parterele. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. Saint Germain-en Laye.3. alături de diferite fântâni. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale.compozi ia era tratată arhitectural. . Versailles.sunt prezente. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. statui sau vase. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu.Ludovic al XIV-lea. bazine. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . cuburi). . SaintCloud. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. . compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. sub influen a literaturii. Sceaux. . .

. . parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. enun ate de Repton.grădinile de la Whitehall – model italian. Hyde Park.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg.Austria: . Realizări importante: . .4. La periferie erau: Regent’s Park. . sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). . amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.centrală dominantă. . În secolul al XIX-lea.Grădinile Greenwich – model francez.Saint-James Park . În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. .grădinile Kensington şi parcul Stowe.Germania: .Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth.Nymphenburg (München) – model francez. amenajate în stil peisager: St. formând un lan verde de peste 4 Km.4. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. . La sfârşitul secolului al XIX-lea. .Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. .Anglia: .Charlottenburg (Berlin) . . 2. . Ermenonville.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. Victoria Park şi Battersea Park.Rusia: . apoi francez. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. fiind sus inătorul noului curent numit .Kent (pictor şi arhitect) . Green Park. .gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . James Parc. reziden ial şi a intrat în cel urban. realizate sub influen a romantismului. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.Parcul Chatsworth – stil clasic. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.Hampton Court – model italian.. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).model francez. Malmaison.Tête d’or’’ (Lyon). . dar se introduc poteci şerpuitoare.model francez.. . Toate crea iile din această perioadă (sec.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic.

Ca exemple pot fi amintite: .grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).Villa Melzi (Bellagio). narcisele. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. arskoe Selo = vechea denumire). crini.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. stejarul. roini a. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. . al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk.5. forestiere: bujori. .A. . molidul. .grădinile La Cranja (lângă Segovia) .Grădina Botanică .Chicago – South Park. . respectiv după principiile grădinilor engleze. . liliacul. lăcrămioare. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). . În Germania.Villa Carraresi (Roma). În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. Petersburg – 600 ha. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. pomicole. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.sec. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .Villa Carlotta (Caddenabio). plopul alb. În S.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt).Parcul Sokolniki – 463 ha.Italia: .Spania: . cimbrul. Prospect Park (peisagist Olmsted).Philadelphia – Fairmount Park.360 ha. .. .model italian. . cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.sec. . Parcul Puşkin (parc englez. 2.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.Grădina engleză (München). .model francez. Ca exemple pot fi amintite: . Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. . al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. mesteacănul.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta).parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) .New York – Central Park . . pe lângă locuin ele boierilor. .Boston – Park System.parcul Nympheuburg (München). garoafe şi iasomie. bradul. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .U.Parcul Public Friederichsham (Berlin). . Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . lângă St. . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.

1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). Hörer). . .parcul de la Bon ida –Cluj. Pădurea Verde. al baronului Bruckental. stilul brâncovenesc. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.în Bucureşti în 1833-1840. azi Parcul Romanescu. . . . În sec. Dacia. . În alte oraşe: .la sfârşitul sec. (Carl Friederich.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. .actual Parcul Tineretului. . lângă castelul familiei Teleky.Buzău – Parcul Crângul.Pădurile parc Băneasa şi Snagov. . .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei..1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. . . fiind numit oraş-grădină.. promenada de pe Dealul Copou. .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. (fost Libertă ii) realizat de E.sec. 70 ha. poduri. Parcul Rozelor. dar care în mare parte erau neorganizate.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). . cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. al XVIII-lea .la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). .la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). . chioşcuri pentru orchestre. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central.la Sibiu – 1857. .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .Grădina Ioanid.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. odată cu dezvoltarea oraşelor. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).parcul de la Gorneşti –Mureş .1838 – parc promenadă .1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria .la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852)..Timişoara – Parcul Tiselor. Redont.Bucureştiul avea cca.parcul de la Albeşti –Braşov. amenajat tot de Redont – Bd. Alpinetul. . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.parcul Carol I. .1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. . .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. . lângă castelul familiei Haller. al familiei Bauffy. Hayer. . În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . Borza. Parcurile de la Avrig. . al XIX –lea.Iaşi – Parcul Expozi iei. .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş.

Drumul Taberei. Sibiu. . corespunzătoare multitudinii de sta iuni.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Balta Albă. Oradea. Ploieşti. Crângaşi. . Parcul Libertă ii. Iaşi.reamenajarea Parcului Herăstrău.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. . . S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre.Parcul Sportiv . Parcul Tineretului. Gala i. .După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Craiova. Colentina. . Constan a. Pantelimon. ClujNapoca. parcuri în Titan.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Parcul Tei. Piteşti.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional).s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca.

recreativ sau sanitar. hidrologică. e) f. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. Profesorul I. ştiin ifică. antierozională. c) f. 3. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. la diferite categorii de spa ii verzi. antipoluantă (f. 3. intensitatea radia iei solare). În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. respectiv cu: . grădini. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori.flori din culturile floricole. . recreativă. în general de toate tipurile de spa ii verzi.1. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii.fructe din livezi. respectiv: de produc ie. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. hidrologică. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. această func ie are un caracter puternic diminuat. de impact peisager). decorativă (estetică.lemn din diferite tipuri de pădure. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. umiditatea şi temperatura aerului. . fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii.f. de pe terenuri degradate).2. . sanitară).f. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . de protec ie climatică (viteza vântului. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. Func ia hidrologică este asigurată. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. fiind ob inute diferite categorii de produse: .semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. de protec ie a solului. .Cap. f) f.f. sanitară şi estetică. . d) f. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde.

Vegeta ia lemnoasă. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund.micşorarea vitezei vântului. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. Pe lângă aportul de substan e nutritive. prin albedoul specific. a perdelelor de protec ie. pietriş. prin microclimatul pe care-l realizează. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. trotuare. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. . cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. fie la suprafa a solului (litieră). Acestea. ce constituie o armătură biologică a solului. ). Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. şi a speciilor drajonate. substratul ce constituie suportul vegeta iei. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. mult sporită. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. Sub aspectul proceselor pedogenetice.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. sau în apropierea acestora. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. astfel. cărămidă. .atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. . fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. fizică şi chimică. prezintă o stabilitate mecanică. . moderează temperaturile excesive. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. străzi. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. spa iile verzi prin stratul arborescent. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . fie în sol (rădăcini moarte). Func ia de protec ie a solului. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. Prin sistemul de înrădăcinare. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. fâşiilor plantate în lungul străzilor. etc. De exemplu. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. prin procesele de evapo-transpira ie. în care procesele de eroziune sunt vizibile. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. asfalt sau beton. prin descompunerea de către microorganisme.ameliorarea umidită ii aerului. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie.

indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora.lipsite de vegeta ie. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. astfel. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. betonul. iar la 120-200 m în interior.reducerea poluării chimice a atmosferei. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. . ce nu deranjează ochi. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. vârsta arboretului. 3. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. viteza vântului scade cu 30-60%. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. etc. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. . Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. gresia.reducerea poluării fizice a atmosferei. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. sau cu frunziş sempervirescent. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. structură pe verticală. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. În mediul urban. o elul. De exemplu. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. sub diferite aspecte: .reducerea poluării fonice. marmura. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. în special în timpul verii. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. Perdelele de protec ie. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. consisten ă. a pulberilor fine sau a fumului. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. atmosfera devine calmă. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). în zonele plantate. 5m3. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. elagaj şi anotimp. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor.3. . Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire.

intersec iilor aglomerate. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). radia ie solară. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. planta iile stradale. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. având un efect nesesizabil. prin senza ia de linişte. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. cea ă. sau diferite activită i curente ale popula iei. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. iar a teiului pucios cca. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. ce are lă imea de 200-250m. metalurgică. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. transportul auto. . Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. industria chimică. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. De exemplu. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. părozitatea acestora. pinului silvestru cca. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. arbori+arbuşti+specii de gazon). perimetrale. 35 t/ha. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. necroze. umiditate. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. a arterelor principale). dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. În oraşe. întreprinderile industriale. echien/plurien. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. în cazul molidului cca. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. planta iile rare dintre construc ii. ionizarea aerului). şantierele. acoperită cu gazon. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). respectiv de mărimea frunzelor. etc. căderea frunzelor. de prelucrare a produselor minerale. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. în teren liber. de prelucrare a petrolului. 42 t/ha. 30 t/ha. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. efect maxim în sezonul de vegeta ie. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. 68 t de particule solide şi praf. inversiuni termice. aerian. fără obstacole cu efect antifonic. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). durata de via ă a frunzelor etc.

Nivelul de trai. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. CFR. îmbrăcăminte. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. picnic. de . internet). .3. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . în general. cumpărăturilor pentru hrană. practicarea diferitelor sporturi. Factorii care influen ează recrearea sunt: . aeriană sau navală. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare.4. prin care se înlătură plictiseala.activită i pe loc. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac.Timpul. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. Fazele activită ii de recreare: . .destinderea sau relaxarea. . călătorii. camping. spa iile verzi urbane sau extraurbane. . dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. divertismentului. radio.pregătirea. vacan ele. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. al solicitării fizice. pensia. cele mai multe destina ii.timpul liber (dedicat recreării). . intelectuale sau psihice. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. care poate fi: . timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. artei. sportului. . telefonie.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. sau efectul automatismelor zilnice.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv.timp de existen ă. după bunul lui plac: plimbări. . sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea.divertismentul sau amuzamentul. turismului. televiziune. între inerii personale. în sferele culturii. la care este supus omul în via a cotidiană. obiective turistice. etc. . fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. cules de flori. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. odihnei prin somn. presupune bucuria întocmirii programului. respectiv concediile. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. .evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit.Mobilitatea. . .deplasarea. respectiv timpul alocat servirii mesei.. serviciului.

etc. de diferite excese. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. de conducerea autovehiculului.5. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. prin care are loc refacerea fizică a organismului. diseminat sau modificat. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. etc. Odihna propriu-zisă. canotaj. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. de regulă la sfârşitul săptămânii. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic.ciuperci sau de fructe de pădure. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. Turismul are caracter recreativ.întoarcerea. În sens larg. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. . asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). floricolă sau erbacee.amintirea. 3. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). realizată pentru plăcerea proprie a individului. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. alpinism. vânătoare. sau la sfârşitul săptămânii. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. parcurile. sau diferite activită i precum grădinăritul. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. Plimbările sunt realizate fie zilnic. presupune comportamente diferite. indiferent de subiectul în care apare. economice. apicultura. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. Aceste activită i pot fi active sau pasive. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. istorice. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. obiective culturale. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. . sau în zilele libere. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. de călătorie sau de vizitare a unor obiective.O. . Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. repausul şi somnul. etc. după o perioadă de activitate intensă. nevoia de a face mişcare. în spa iile verzi extraurbane. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. arbustivă. încât nimic să nu poată fi adăugat. gazon sau oglinzi de apă. Func ia decorativă (estetică. în sta iuni climaterice cu specific. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. diferite de mediul său. J. pescuit. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. decât în dauna operei”. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile.

şi care exercită o atrac ie spontană. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. murmurul apei. cascade. variază pe parcursul unui an. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive.6. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. bariere împotriva vântului. diferind în func ie de fenofază. flori.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. . încântare. . unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie.încadrarea cursurilor de apă. 3. textura coroanei.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. . . lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. Astfel.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. etc. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. bazine. admira ie necondi ionată. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. . a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. fructe. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. ciripitul păsărelelor. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. cu efect de parazăpezi). bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. puternic erodate sau a grohotişurilor. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. . vâjâitul vântului prin coroana arborilor.

No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. treaptă. Toate elementele unui spa iu verde (alei. pe o concep ie dominantă. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor.Cap. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Frumuse ea este un element func ional. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. planta ii. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. un monument). IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. într-un întreg. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. armonie şi propor ionalitate. centrul compozi iei reprezentat . are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. care conduc în final la realizarea frumosului. peluze. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. suprafe elor şi formelor planului. se ine seama de anumite principii şi legi. Fiecare component. sociale şi economice ale unei perioade date. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. Frumuse ea este realizată prin ordine. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. ob inându-se în final unitatea în diversitate. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. viu sau inert. intrarea principală. generatoare de zgomot sau chiar de poluare).

admi ând totodată diversitatea acestuia. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. Asimetria pune omul în armonie cu natura. ordinii. liniar. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. al for ei sau al monumentalită ii. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. creând senza ia de dezamăgire. deoarece un plan perceput deodată. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. în întregime. se găsesc mase similare şi egale. Simetria poate fi absolută şi liberă. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. vase decorative. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. lă ime) sau alte caractere vizibile. potecă. magnificului. simplu. a aceloraşi elemente (specii. grupuri. interesul scade. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. calitate care uneori poate avea o latură negativă. omul va anticipa următorul obiect sau interval. clădire). Ritmul poate fi: static. integritatea şi calitatea acestuia. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. putând fi simetric şi asimetric (ascuns).printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. compus. şi o dată percepută regula ritmului. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. stradă. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. bulevard. a repetării şi a consecven ei. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. evitându-se astfel monotonia. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. bănci. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. este static şi odată văzut. de culoare. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. de formă. dinamic. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. respectiv realizarea echilibrului. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. combinat.

forme sau spa ii.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. În proiectarea spa iilor verzi. .combina ii între culori diferite (active. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. . arhitecturale. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive.compozi ii doar între culorile calde sau active. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor.compozi ii între culorile complementare. într-un aliniament. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. exprimând de fapt unitatea în varietate.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. formelor dar mai ales a culorilor. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. care au o anumită continuitate. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). de un individ. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. dar care au volume şi formă asemănătoare). . florale. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). etc. caz în care se aplică armonia legăturii.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. pasive. se pot deosebi: . în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . chiar dacă specia diferă (de exemplu.

iar pentru o alee de 250 m. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. 55.I. 270. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. Fibonacci. ce are laturile în raport de 1:1. al XIII-lea. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. . Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur.). etc.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. 89 etc. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). matematician italian din sec. lă imea optimă este de 5 m. sub un unghi de cca. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. iar la o distan ă mai . pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. 5. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv).îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. mese. astfel pentru o alee de 300 m. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. apoi 3. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. sub un unghi de cca. 180. C.618 (aproximativ 3:5). aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. Astfel.). . omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. lă imea optimă este de 8 m. participan ii la diferite evenimente de amploare etc.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. ordine şi armonie. 21. 8. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. 13. . Scara individuală ia în considerare omul ca individ.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). publicul dintr-un parc. 34. alee pietonală.

Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. .mare de această valoare. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. fără a se exagera prin risipă.

în general. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. arhitectural. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare.1. pâraie. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. câmpii. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan).1. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. bazine. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. Stilurile spa iilor verzi 5. În ultima perioadă (sec. radia ia solară. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. V. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. precipita iile) sau for ele majore (vânt. caracteristice Renaşterii şi Barocului. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. civiliza ii. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante.2. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. 5. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase.1. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om).). legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. epoci. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. eroziunea). francez sau regulat) a stat.1. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. râuri. În amenajarea spa iilor verzi. activită i. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief.Cap. vegeta ia. caracteristice diferitelor epoci istorice. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. etc. de mai târziu. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. fiind ornate cu statui. văile râurilor. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. . astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). Grădinile în stil maur. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. întotdeauna de formă dreptunghiulară. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. vase sau fântâni arteziene. La romani grădinile. Acest stil prezintă mai multe variante. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. iar în cadrul stilului peisager sau liber. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. dar şi elemente minore precum microrelieful. aspect preluat şi de romani. erau prelungiri ale încăperilor. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. apă.

balustrade. bogat ornamentate. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate.1. respectiv axa principală. pe linii drepte şi curbe. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. fiind subordonate toate elementului principal. Apa aduce prospe ime.1. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. situat în pozi ie dominantă.2. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. Elementul principal. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. regulate. canale sau oglinzi de apă. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. scări. unele păstrându-se şi în prezent. 5. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. precum şi oglinzi de apă. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. ce constituie perspectiva principală. fie de a le limita pe altele. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. fiind nivelat şi modelat în terase largi. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. cu numeroase ziduri de sprijin. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. Aceasta. cascade sau bazine. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. sau de perdele de arbori.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. rampe. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. cu denivelări mici. numit şi capul de compozi ie. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. aplicat până în prezent. statui sau vase sculptate. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . borduri sau broderii artistice din buxus tuns. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. taluzuri. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte.

împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. având cel mai adesea relief variat. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. care dau varietate şi fantezie compozi iei. natural. în Anglia. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. fiind dispuse în re ea geometrică. conducând spre diverse amenajări. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. . 5. fie sub influen a pictorilor peisagişti.1. Toate acestea au fost duse la extrem.1. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. 5. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. 5. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. Stilul peisager Stilul peisager (liber. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. în formă de tablă de şah.2. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. În această situa ie. fiind obositoare ochiului. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul.2. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. mai ales a celor de gazon.3. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. cu precădere în Olanda. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. compozi ia fiind liberă. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor.de apă. Aleile sunt rectilinii.1.3. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. în ansamblu.1. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. fie sub influen a literaturii noi. sub influen a stilului rococo din arhitectură.

şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. chiar exotice. Apele. . cu aspect natural. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. vor fi folosite pâlcurile. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. pajişti şi diferite grupaje floricole. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. care în mod natural sunt dispersate. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. neregulat. fie naturale. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. de grote sau chiar cascade. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. sinuos chiar. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. cu înflorire bogată. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. Aleile au un traseu liber. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. roci sau stânci. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. covoare sau dispersate solitar. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. volume. atunci când aceasta există. ce urmăreşte formele de relief. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Rocile. Simetria şi echivalen a sunt excluse. toate elementele. fie create. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. curb sau sinuos. în pete neregulate sau eliptice. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. se vor folosi specii de talie mică. cu contur regulat. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. În jurul clădirii principale. în diferite zone ale grădinii. specii lemnoase decorative. lumini şi umbre. sub formă de mase. frumoasă şi îndelungată. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. prin aducerea de pietre. urmând caracteristicile terenului. intervenindu-se totuşi în detaliu. masele vor avea conturul neregulat. peluze.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. cu flori având culori calde. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri.2. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă.2. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. largi. culori.3. dispuse într-un masiv păduros. de stâncile.2. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. Genul de bucurie Genul de bucurie. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii.4. . ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. De asemenea. având ca fundal imagine unor mun i înal i. cascadele. atât sub aspect psihic cât şi fizic. 5.5. 5.5. volume. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. unei mări sau ocean). de luminişurile retrase. umbră şi lumină. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. de veselie sau de entuziasm. forme. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac.

cât şi legătura dintre acestea. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). sta ii de distribu ie a apei. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. .1. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. etc. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. dispuse într-o re ea continuă. ce asigură protec ia multiplă a mediului. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. grădinile sau scuarurile. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. Ca regulă generală. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. 6. zona industrială. energiei electrice. dimensionate.2. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. limitarea perimetrului construibil. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. energie termică. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. sunt judicios repartizate. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice.Cap. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. zona politico-administrativă. re ele stradale. recrearea şi odihna popula iei. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. în strânsă corelare cu structura urbanistică. atât urbane cât şi periurbane. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. 6. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i.). gazului metan.

. planta ii de pe lângă unele dotări publice. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. constituită din spa ii verzi periurbane.cu acces limitat. planta ii antiincendiare. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. zonele de agrement (păduri de recreare. grădini botanice. 2. lungi de sute de metri. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. planta iile din cimitire. grădini publice. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. grădini şi scuaruri publice.3. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. păduri parc. ştranduri). care traversează localitatea şi care. . a sta iunilor balneo-climaterice). După pozi ie se deosebesc: . Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. scuaruri. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. .cu acces strict. pepiniere. grădini zoologice. a apei. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. 6. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. radial-concentrică. planta ii antierozionale. păduri de recreare. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. concentrică.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. în func ie de sistemul stradal al localită ii. fiind diferite ca mărime. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. transversală sau longitudinal-transversală. acoperişurile verzi. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. şi în care intră: parcuri. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. ce sunt administrate de primării. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. 1. numite şi spa ii verzi publice. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. de regulă. pepiniere. longitudinală. planta ii de protec ie (a localită ilor. întreprinderilor. grădini sau scuaruri).cu acces nelimitat. de folosin ă generală. . grădinile botanice şi cele zoologice. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. După accesibilitatea popula iei largi: . grădinile locuin elor individuale. amplasare. a spitalelor.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. dotări şi func ii. a solului. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. parcurile şi bazele sportive. grădini botanice.

asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. parcuri şi grădini zoologice. 6-8 minute. destinate construirii unor cartiere de locuit. . . cu rol decorativ: scuarurile decorative. frecventează simultan acel scuar. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. scuarurile pot fi: . scuarurile pot fi situate: .3 ha.3-3 ha. culturale sau de învă ământ. grădini şi parcuri publice. configura ia terenului şi construc iile din jur. spa iile verzi din cimitire. . pepinierele. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. destina ie.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. 6. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. alpinarii.spa ii verzi de înfrumuse are.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. . Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. în cca. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. După func ii: . edificii culturale.permanente. parcuri dendrologice. având în componen a lor doar arbuşti. perdelele de protec ie. situate de regulă în cartierele de locuin e. scuarurile por fi: . planta iile de consolidare antierozională. planta ii cu efect de parazăpezi. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. spa iile verzi pentru copii şi tineret. situată în intravilan. După destina ie. gazon. păduri parc.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. .4. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. După modul de amplasare. păduri de agrement.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. parcurile sportive. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă.în interiorul cartierelor de locuit.3. 400 m. .temporare sau provizorii. parcuri expozi ionale. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. Raza de deservire a unui scuar este de cca. ce se înfiin ează pe terenuri virane. rozarii. caz în care acestea sunt uşor accesibile. . fiind destinată odihnei de scurtă durată. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. După durată.

grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. Dispozi ia aleilor. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. 6. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. De exemplu. spre periferia scuarului. Spre deosebire de scuar.5 km.. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. zone umbrite dar şi zone însorite. Intrările vor fi reduse ca număr.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. de mers lejer. Dată fiind această distan ă de deservire. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. în cadrul oraşelor mari. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. situate în jurul unor institu ii publice. frecventează grădina în acelaşi timp. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului.5. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. respectiv: sectorul pentru copii. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. . scări (în cazul terenului accidentat). îndeplinind doar o singură func ie prioritară. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. datorită inexisten ei căilor de acces. aranjamente şi decora iuni florale. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. peluze de iarbă. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. . Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. alei. în lungul aleilor. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. 3-4 ha. respectiv o intrare la cca. boschete. bănci. statui. de învă ământ. a obiectivelor culturale. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. respectiv arbori şi arbuşti. de pe o rază de 1-1. 15-25 minute.

şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. ce depăşesc 20 ha. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. şi de densitatea popula iei. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. diferite dotări (cişmele. expozi ii. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. sporturi. restaurant). cafenea. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. bazine sau chiar un mic lac. de re eaua stradală limitrofă. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive.000 de locuitori trebuie să existe un parc. adăpost de ploaie. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. 6. respectiv sta ionare). de lungimi şi dificultă i diferite. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. locuri pentru jocuri statice. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. bănci. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. într-un cadru peisagistic deosebit. WC public). locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. . izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). datorită suprafe ei pe care o reclamă. manifestări artistice). construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. În foarte multe cazuri.6. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. şi de capacitatea proiectată a parcului. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. cofetărie. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. parcări. arii de joacă pentru copii. 6. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. orientarea şi înăl imea clădirilor. în func ie de pozi ia. suprafe e îngazonate. a noxelor sau a altor factori de inconfort. . tomberoane).8. partere cu flori. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale.8. alei pietonale. punct de distribu ie a energiei electrice. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. Astfel. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. ocupând suprafe e importante. pentru diminuarea zgomotului.2. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. ale unui cvartal sau ale unui cartier. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă.1. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. structură şi folosin ă diferite. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri.8. 6. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. 6. recreativ şi decorativ. şi alte multe specii pentru varietate. Au scop sanitar. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală.liber este de 3. şi străzi şi bulevarde deschise. Speciile vor fi alese şi amplasate. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici.

sedii de firme. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. precum gazonul. aranjamente florale. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. Grădinile interioare. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. un mic bazin cu aspect natural. chioşcurilor şi treiajelor. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . lămpi pitic. padoc şi cuşcă pentru câine. În cazul vegeta iei. servitul mesei. mobilier de grădină. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. fie după propriile idei. barbeque. În func ie de mărimea acesteia. cititul. institu ii. arbuşti şi liane. minilivadă. Astfel. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. În func ie de mărimea spa iului disponibil. sediu de firmă etc. În cazul unor locuin e. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. Grădina de fa adă. uşor de între inut. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. trandafirii. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei.) acestea pot fi: grădina de fa adă. arbuşti tunşi. cu o compozi ie relativ simplă. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. piscină. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. activită i de grădinărit. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. arbustive sau lemnoase. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. dar şi a unor hoteluri. gazonul. precum şi diferite specii cu port pendent. de gusturile proprietarului. arbori. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. grădina este structurată şi amenajată. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. o cascadă miniaturală. joasă sau fără împrejmuire. diferite jocuri. a unor grupuri de specii sempervirescente. magazie de unelte. spitale. stânci şi pietre. pergolelor. minigrădină de zarzavaturi. miniseră. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. sau specii de răşinoase. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. bazin cu peşti decorativi. chioşc de grădină. fie prin realizarea unui gard viu înalt. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. suprafe e îngazonate. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire.

geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. Poaceae). alături de plante cu flori şi alei. Brassicaceae sau Campanulaceae). cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. Peste acesta se aşterne stratul fertil. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. cu strat fertil mai gros. printre spa iile rămase libere între plante. durabilă şi de bună calitate. . iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. Crassulaceae. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. format din fibre minerale. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. fam. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. sau numeroase alte specii floricole. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. specii de gazon (fam. de la bun început. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. unele specii din fam. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. de regulă. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. astfel. pentru speciile de plante vivace. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. canalizări). instala ii electrice. poate contribui la estetica compozi iei alese. forme sau provenien e. se recomandă acoperirea acestuia. cu arbori şi arbuşti de talie mare. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive.9. Saxifragaceae. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. Urmează un strat de separa ie. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. În func ie de caracteristicile lor. 6. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. în vederea efectuării eventualelor repara ii. fiind de maxim 10-15%. cu pietriş (de tip sort).

. cabinete).Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. .influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. institu ii administrative). iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. . . creându-se spa ii pentru odihnă. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. 6. Ca şi în cazul grădinilor interioare.. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. spa iile verzi propriu-zise. comportându-se ca un bun strat termoizolant. până la 4-7. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. . prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. şi constituie unită i de sine stătătoare. al proprietarului (locuin ă privată).reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. în zilele însorite. policlinici. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. .prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. fiind dotate cu mic mobilier de grădină.şi nu în ultimul rând. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. al muncitorului (fabrici.acestea re in diferite cantită i de praf. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. al bolnavului sau pacientului (spitale. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. diferite pulberi sau noxe. Din suprafa a acestor complexe sportive. ateliere).10.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. . prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. hale. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor.

cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. respectiv: până la 3 ani. în care constituie sectoare de sine stătătoare. volei. atletism). când sunt în afara localită ii. balansoare. cu solul permeabil. cu ghimpi (Berberis . precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. volei. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. leagăne. sau în cadrul scuarurilor. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. arte mar iale). diferite săli de sport (gimnastică. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. oină). 7-10 ani. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. 3-6 ani. caz în care au caracter de tabără. tobogane. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. 100 m2 până la câteva hectare. clădiri pentru vestiare. bănci. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. duşuri etc. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. separate prin vegeta ie. Stilul adoptat este cel mixt. bazin acoperit sau în aer liber (înot. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. 11-15 ani. grădinilor publice sau a parcurilor.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport.11. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. Suprafa a variază de la cca. clădiri administrative. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. labirint. 30-40 copii. baschet. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. 20-25% pentru terenurile de joacă. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. polo). Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. tenis). Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. 6. handbal. precum şi specii floricole şi de gazon. gazon sau arbuşti. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. grupuri sanitare. cu precădere împotriva vânturilor dominante. 1000 m2 pentru 40-50 copii. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. şi să nu producă fructe ce pot murdări. bârnă de echilibru.

grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă.12. grădina de zarzavat. tobogane. pistă pentru patine cu rotile. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. cu frunze. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. ronduri. cu rol de protec ie împotriva prafului. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. arbuşti fructiferi. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. . balansoare. bazin pentru înot. spaliere. Robinia sp. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. arbori de mărimea a III-a. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. medicinale şi melifere. rabate sau diverse aranjamente floristice. dotările vor fi mult mai complexe. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. labirinturi. a zgomotului şi a gazelor. care murdăresc. eventual un mic stadion. coşuri de gunoi etc. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. corpuri de iluminat. fructe sau semin e. cele cu frunze. plante tehnice. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. ce poate cuprinde: o mică livadă. 6. bănci.). prin varietatea coloristică pentru anumite zone. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. bob sau săniu ă. Rhus typhina). pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. pârtie pentru schiuri. un mic monument sau un bust. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. bârnă pentru echilibru. sau care să fie toxice (Taxus baccata. cât şi zone însorite. leagăne. terenuri pentru jocuri de masă. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. Laburnum anagyroides.. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. destinate odihnei. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. flori. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. În cazul taberelor. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. teren pentru focul de tabără. Dar în func ie de microrelief. bibliotecă volantă. În cartierele de locuit sau în scuaruri. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. pistă pentru alergare. alei pentru biciclete sau trotinete. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice.sp. flori. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective.).

Parterele cu flori şi peluzele de gazon. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. precum şi obiecte din materiale calde. cu specii floricole având culori liniştitoare. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. Componenta cea mai importantă. de a diminua poluarea fonică. cu cel mai mare impact peisagistic. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. diferite. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. De asemenea. 6. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. familiare. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte.14. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. . fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. este vegeta ia lemnoasă.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate.5 m2 de teren sportiv. calmante. Astfel. pentru mărirea gradului de vizibilitate. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor.13. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. sau a celor rezervate pauzelor. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. birourilor. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. 6. Spa iile verzi din incinta spitalelor. func ional şi estetic. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. cu excep ia intersec iilor. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. având ca dotări mese. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. pasive cu rol calmant. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. bănci. pentru fiecare elev. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. rabate de flori. cu rol stimulator. respectiv cea a intrărilor.

cimişir. Parterele cu flori cu nuan e reci. precum şi pergole cu vi ă de vie. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. numită „cimitirul eroilor”. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. prezintă şi o zonă. flancate de planta ii sobre. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. pornesc mai multe alei rectilinii. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. influen ând benefic recuperarea acestora. sau chiar garduri vii. bine delimitată. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. sau în jurul edificiului central. cu alei şi căi de acces paralele. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. sau în sens radial. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. centrale. datorită lipsei de spa iu. molid. paltini. acoperite cu plante agă ătoare. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. Cimitirele mari. ce au efect liniştitor. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. cu bănci şi şezlonguri. purificarea aerului. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. glicină sau trandafiri. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. tisă. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. chioşcuri). În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. necesare bolnavilor. În func ie de destina ia institu iilor respective. castani porceşti. capelă sau un monument memorial. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. de la intrarea principală sau de la biserică. Astfel. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. dar şi specii de foioase precum: tei. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. Astfel. reduse doar la aliniamente de arbori. brad. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. ar ar american. separarea diferitelor amenajări precum parcări. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. De asemenea. din specii sempervirescente.15. drumuri interioare de acces auto etc. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. constituit din biserică. . chiparoşi. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. Dacă spa iul permite. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. 6. dispuse în lungul aleilor principale. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare.

Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. sanitară. Sedum sp. arborii fiind evita i. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. Sempervivum sp. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. sanitar şi decorativ. sunt: trandafirii. dar şi în punctele cheie.16. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. cu multe denivelări. de recreare. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. de taluzare sau de înăl are a unor zone. dar şi culturaleducativ. Lupinus sp. se execută lucrări de excavare. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. halde. Narcissus sp. iedera (Hedera helix). Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. surse de zgomot puternic). amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. de recreare şi decorativă. să existe mijloace de transport în comun. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative.). Chrysanthemum sp.. după considerente ştiin ifice (taxonomice). influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. caprifoiul (Lonicera japonica).. saschiul (Vinca minor). Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. industrială sau medicinală a plantelor. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. alimentară. Ca specii lemnoase frecvent folosite. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. după importan a decorativă. din specii sempervirescente. situate în intravilan sau în extravilan. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice.. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. Spa iile verzi cu profil specializat 6. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. în afară de cele amintite.16. Paeonia sp. să poată fi realizat pe jos. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. Aster sp. utilită ile şi căile de acces. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. Convallaria majalis etc. după concep iile . în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Microrelieful. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a.1. În cazul în care terenul nu este prea frământat. Sistemul de drumuri. 6. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. pentru realizarea acestor denivelări.. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. de maximă circula ie.

Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. plante aromatice. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. flora Asiei etc. hibrizi Polianta. vernală. hibrizi floribunda etc. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. dar în containere. melifere. sectorul plantelor de cultură. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. medicinale etc. fie se desfăşoară între cele două elemente. vara îngropate în sol. până la cele superioare (ultimele fiind . pergole. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. ce au diverse întrebuin ări. Sectorul plantelor spontane folositoare. sectorul florei diferitelor zone geografice. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. serele. Ca sectoare. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. licee sau a alte unită i de învă ământ.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. sectorul plantelor acvatice. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. tehnice. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. grădina japoneză. Rozariu-ul. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. numit şi colec ia botanică. leguminoase. estivală sau autumnală. În sectorul florei Globului. de parc. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. arhitecturală. ierbar). şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. Sectorul plantelor de cultură. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. sectorul administrativ. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie.). care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. în acest sector. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. fie în fa a clădirilor importante (birouri. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. sectorul sistematic. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. Polianta. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. englezeşti. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. la exterior. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. sau arbori cu efect decorativ deosebit.). diverse suporturi sau chiar ziduri. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. Realizarea planta iilor floricole. sectorul plantelor spontane folositoare. de la cele inferioare. urcători. rădăcinoase). Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. şi implicit expozi ii foarte diferite. dar şi publicului larg. muzeu. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. rozariu-ul. treiaje.

sau mai rar. Astfel. decorativ şi recreativ. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. lanterne de piatră. sera plantelor acvatice tropicale. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. poartă torrii. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. uneori chiar un miniparc zoologic. sera colec iilor. sera orhideelor şi a plantelor epifite. pădure de foioase. prin solu iile de amenajare adoptate. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. pepinieră. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice.2. clădiri administrative. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. verii sau toamnei. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. pasul chinezesc din dale de piatră. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale.16. 6. mediteraneene. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). sera înmul itor. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. Vegeta ia forestieră spontană. ornamental. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică.monocotiledonatele). didactic. pod arcuit din piatră. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. sau din alte regiuni calde ale Globului. colec ie de trandafiri. sera rezervată expozi iilor florale. Grădina japoneză. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. Complexul de sere. după zona geografică de provenien ă. pădure mixtă. pajişti. sera plantelor din regiune mediteraneană. subtropicale. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. este dispus de regulă. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. industrial sau alimentar. pădure de răşinoase. în apropierea intrării principale. . Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. se deosebesc: sera palmarium. sera azaleelor şi cameliilor. Prin structura.

De regulă. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. cu o suprafa ă de 20. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. al XVIII-lea. curs de apă. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. cu o suprafa ă de 34 ha. să nu existe zone industriale. Hunedoara).arboretumul Simeria (jud. înfiin at în 1909. cu o suprafa ă de 60 ha. În cazul păsărilor zburătoare. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. având o suprafa ă de 70 ha.5 ha. de tip „microbiotop sau minihabitat”. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. . este necesară construirea de voliere largi. al XX-lea. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. Arad). trebuie să ocupe suprafe e importante. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori.3. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului.arboretumul Bazoş (jud. pot fi amintite: . înfiin at la începutul sec. vechimea şi mărimea colec iilor. înfiin at în 1908. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. de recomandat cât mai largi. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. stâncării. înfiin ată la începutul sec. care va fi folosită atât ca sursă de apă. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. . pentru a completa ambientul. Pe ansamblu. a masca zidurile inestetice. . având în acest sens îngrădiri. perdele sau garduri mascate cu liane. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii.arboretumul Dofteana (jud.arboretumul Hemeiuş (jud. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. Timiş). bazine. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii.grădina dendrologică Macea (jud. Bacău). . în ceea ce priveşte frumuse ea. strâmte. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. înfiin at în 1880. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. .5 ha. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. gropi de gunoi. Bacău). 6. de tipul cuştilor cu gratii. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil.16. având o suprafa ă de 48.

pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. cât şi spa ii largi. gâştele. ce cuprinde voliere cu fazani. pentru sezonul cald. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. iguane. prevăzut cu arcuri largi descoperite. . cu microbiotopuri amenajate cu grotă.sectorul reptilelor.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. De asemenea. cu zone largi amenajate pentru tigri. şi pentru răpitoarele de noapte. girafele. pescăruşi etc. pot fi amintite: . porumbei sălbatici sau de ornament. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat.sectorul păsărilor răpitoare. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. şopârle. ovine. canari. ierbivore mici. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. stânci. pentru sezonul estival. .sectorul cervidelor şi cabalinelor. galinacee etc. jderi etc. unele specii de ra e. găini de ornament. constituit dintr-o clădire.sectorul rezervat pentru antilope. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. mici palmipede. cormorani. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. pentru sezonul rece. .sectorul păsărilor de baltă. . iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. în care sunt găzdui i: elefan i. cucuvele. . fie cu voliere foarte mari. asini etc. stârci. câini dingo.sectorul primatelor. cai sălbatici. pelicanii. lama şi alpaca. ren. în special forestieră. cameleoni.. . bazin. pentru diferite specii de urşi. ce adăpostesc pisici sălbatice. lei. alpin şi subalpin etc. căprior.sectorul stru ilor. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. păuni.sectorul marilor ierbivore. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. ciufi. .sectorul felinelor şi carnivorelor mici.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. bibilici. .. pentru speciile care nu pot părăsi locul.sectorul felinelor mari.).sectorul păsărilor tropicale sensibile. zimbrii etc. . în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. de amenajările respective. uli. lupi.. prin plimbare. dromaderi. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari.sectorul galinaceelor şi columbidelor. pume. pantere. şi padocuri acoperite. bivoli. elan. mierle. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. vulpi. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. trunchiuri de arbori. gheparzi etc. râşi. şerpi sau crocodili. carnivore mici. zebre. şoimi. în aer liber. cinteze. . cerb lopătar. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia.. turturele. distan a nu trebuie să fie prea mare. . grauri etc. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. cum sunt bufni e. umiditate. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite.) sau spa ii deschise. . care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali.: . cu voliere şi vegeta ie. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. de numărul de specii. caprine.sectorul urşilor. libere. precum lebedele.

suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. dar în raza de deservire a localită ii. fântâni. 6. în mişcare. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. de purificare a aerului etc. de entomologie etc. Pădurea-parc (parcul forestier. În zona intrării principale. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. Alte amenajări. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. având produse care să nu dăuneze animalelor. sau a aranjamentelor florale. a unor peluze întinse de gazon. se vor prevede spa ii largi. . Astfel. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. şi nu numai. cişmele cu apă potabilă. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. formată din planta ii forestiere. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. de zoologie. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. În unele por iuni ale pădurii-parc. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. un sit istoric (ruinele unei cetă i). un curs de apă. un punct de belvedere asupra oraşului. pot exista în incintă şi muzee. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. nisip sau alte materiale locale. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. se deosebesc: parcul forestier. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori.17. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. pădurea-parc sau parcul-pădure. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. toalete ecologice. care să nu depăşească 4%. acoperite cu pietre. a eventualelor surse de poluare. precum: un lac. poteci şi alei de plimbare. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil.

lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. căi de acces cu trasee mai lungi. telecabine. piste pentru biciclete sau pentru role etc. terenuri sportive etc. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1.5-2 ore. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. stâncile. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude .1. solul. numită impropriu pădure de agrement. expozi ia. Unele elemente naturale precum mlaştinile. lipsite de vegeta ia forestieră. terenuri de tenis sau de fotbal. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. zonele nisipoase. Amenajările de tipul campingurilor. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. Astfel. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. . Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. sau de interes turistic. în unele zone de interes curativ. pot fi ştrandurile şi campingurile. zone de picnic. De asemenea. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului.). Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. cu cât terenul este mai înclinat. hidrografia şi environnement-ul. a unui râu. tabere şcolare. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. situate pe malul unui lac. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. 6. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. telescaune. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. puncte de belvedere etc. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. topoclimatul. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. balnear (izvoare minerale. Pădurea de recreare.17. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. pozi ia pe versant. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. izvoare termale etc. falezele sau malurile abrupte. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase.

Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. De asemenea. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. prezen a prafului. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. plajelor etc. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. vegeta ia are aspect veşted. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. alunecări de teren. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. băl i. Orientarea nordică a unor terenuri. În acest sens. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. suprafe e umede improprii. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. această zonă este cea mai expusă vânturilor. frunze prăfuite sau galbene. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. temperatura aerului mai ridicată. fără extreme mari. frunziş sărăcăcios. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. iar solul este mai pu in umed. gradul de expunere a teritoriului.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. destinate practicării unor activită i. altitudine etc. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. dotărilor sau diferitelor echipamente. Tot în acest sens. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. temperaturile sunt moderate. vânt. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. care prin fenomenul de . plantele prezintă creşteri foarte mici. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. refugii) pentru a oferii adăpost. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. noroi. Cu privire la mişcările aerului.. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. este mai rece şi mai umedă. cu privire la temperatură. sau spa ii adăpostite. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. pavilioane. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara).

6. O zonă lipsită de un curs de apă. natura solului. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. de modul de captare. apa este importantă sub aspectul calită ii. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. liziere). În zilele călduroase de vară. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. situl sau vecinătă ile. În acest sens. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. care este dată de natura sursei (izvor. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. iaz. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. atunci aceasta este şi primitoare. poieni. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. schi nautic etc. libere (luminişuri. capătă por iuni dezgolite. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. De regulă. . de temperatura acesteia. ce diminuează calitatea acestora. filtrare şi transport al apei. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. râu. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene.spulberare. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. Environnement-ul. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. dar nu neglijabilă. precum realizarea igienei corporale zilnice. sau ca sursă de apă potabilă. compozi ia şi vârsta arboretelor. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. chimic sau fonic zonele din jur. de cea ierboasă. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. pescuit. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. Hidrografia teritoriului. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. şi din contră. pârâu. de o acumulare mai mare sau mai mică. prepararea hranei. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. Când o pădure de recreare este echilibrată. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. va avea o atractivitate sporită. regimul şi tratamentul etc. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. prezintă o atractivitate foarte redusă. Cei care doresc să se odihnească. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. lac). aerisite. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise.17.2. a fermelor de animale. de poten ialul teritoriului. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori.

în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. luminişuri pentru odihnă. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. datorită vizibilită ii foarte bune. în func ie de fenofazele speciilor respective. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. păduri pentru plimbare şi păduri parc. ce are o densitate mică (200-500 buc. de motiva iile şi aprecierile lor. ce induce plictiseala şi pasivitatea. capacitatea de primire începe să crească. Sub raportul vârstei. dar în zilele geroase cu chiciură. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. Codrul regulat vârstnic. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. şi este favorabilă pentru plimbări. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale.. dau peisajelor un pitoresc aparte. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. ce calmează şi relaxează vizitatorul. care determină o scădere a densită ii. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. ce au un efect peisagistic major. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. indiferent de specie. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. Iarna se remarcă răşinoasele. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. bine pusă la punct. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton./ha). cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. a culorii frunzelor etc. . o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. cu locurile de parcare aferente. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. la agresiunile vizitatorilor. dispuse pe anumite trasee. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. are aspectul unei păduri falnice. Aceste dotări vor fi discrete. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. publicul larg le preferă pe cele amestecate. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise.

pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole).Pădurile de recreare se sistematizează. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. zona de plimbare şi zona de regenerare. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. . frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. să aibă o textură uşoară. camping. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. cu investi ii mai reduse. prezintă ponderea cea mai mare. reprezintă cca. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. destindere şi pentru activită i de picnic. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. de cei care evadează din cotidian. prin împăr irea pe anumite zone. amenajările. aer curat. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. Arboretele vor avea consisten ă moderată. terenuri de joacă pentru copii. Zonele cu soluri reci şi umede. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. În raport cu întreaga pădure. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. odihnă. obiectivele etc. acest lucru favorizând. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. şi prezintă diferite construc ii. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. izvoare). Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. fiind astfel organizată. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. Zona de primire şi odihnă. vor fi evitate de vizitatori. pentru linişte. repaus etc. să fie drenat. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. Aceasta este zona preferată de marele public. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. De preferat ca aici. echipamente sanitare şi de igienă. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. insistându-se în mod special asupra cură eniei. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. Zona de plimbare. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. instala ii sau echipamente. mult căutate şi apreciate de publicul larg. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. cişmele. de cca. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. soluri scheletice. ce trebuie să fie ireproşabilă. cu forme interesante.

iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. 6. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. nu prea lungi şi nu prea înclinate. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. dispersate în cadrul celorlalte două zone. este constituită din diverse suprafe e. întâlnite doar în anumite păduri. pot avea por iuni comune. dificultatea. au o lă ime optimă de 3. zone cu fructe de pădure etc. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. ruine. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. smulgerea sau tăierea puie ilor. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. cabană. şi echipamente specializate. puncte cu vederi panoramice. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. rezultate prin ruperea. locurile de parcare.17. terenurile de joc. respectiv 4-10 km/100 ha. Traseele potecilor vor fi diferite. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori.3. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. restaurant. fiind total protejate. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. forma iuni geologice interesante etc. care sunt interzise accesului publicului. fiind eliminate tasarea solului. restaurant. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. arbori deosebi i. de la o clădire de interes general (cabană. han. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). monumente. camping). circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. un număr sau o emblemă. reunind până la 5% din suprafa a arboretului.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. peşteri. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. prin optimizarea spa iului în general.5-4 m. cu pante domoale. spre diferite puncte de interes din pădure. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. vestigii ale unui castel sau cetă i. având un specific aparte.

loc pentru focul de tabără. pietrişul. restaurantelor. WC-uri ecologice. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. în pinten. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. de amploarea investi iilor. capătul drumului principal). vatră din piatră pentru foc. cabanelor. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. miniterenuri de fotbal. respectiv grupuri de arbuşti. vor evita pe cât posibil artificialul. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. dispuse în apropiere. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. masă cu scaune sau bănci. coş de gunoi.aceste puncte bănci. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. peluze pentru golf. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. şi variază în func ie de microrelieful specific. de 2-3 maşini. Locurile de parcare. respectiv nisipul. pe ansamblu. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. şi să se folosească materiale cu aspect natural. sau pot fi mici. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. în special pe latura vântului dominant. un număr cât mai mare de autovehicule. fântâni sau alte surse de apă. fiind mult apreciate de vizitatori. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. parcările pot fi: în ciorchine. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. spa ioase şi capabile să absoarbă. formele regulate şi simetriile. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. dalele de piatră. . Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. şi pot fi: terenuri de tenis. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. camping. diverse amenajări pentru jocul copiilor. Parcările pot fi mari. groapă sau container pentru gunoi etc. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate.

The International Union for the Conservation of Nature . pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. . Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. incompatibilă scopului atribuit. hidrologic.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). sau parcurile cu specii de vânat autohton. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic.18. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. recreative şi turistice. 6. având o înăl ime corespunzătoare. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. Astfel spus. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. faunistic. cu aspect cât mai natural. speologic. protec ia ecosistemelor. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. floristic. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. paleontologic. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate.1.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. educative. geologic. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă.18. De asemenea. pedologic sau de altă natură. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală.

6.Beuşni a. floră şi faună intacte. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. activită ile de turism vor fi bine organizate. Cheile Nerei . sate. respectiv fenomene naturale originale.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . conforme cu peisajul. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. . . zona rezerva iilor integrale. elemente de etnografie si folclor. educativ şi recreativ. cultural şi recreativ.să fie interzisă vânătoarea. Piatra Craiului. În prezent. Ceahlău.să aibă forma ii geologice interesante.18. muzee cu specific local. şi Semenic – Cheile Caraşului. . Cozia. . pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. recreării şi turismului”. .sunt peisaje naturale de mare frumuse e.2. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. hanuri sau locuin e izolate.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e.speciile vegetale şi animale. vegeta ie. .se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: .Valea Cernei. Retezat. educativ. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. . . unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. Cheile Bicazului . neatinse de activită ile umane. care servesc recreării popula iei. construc iile (case. . fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. vile. cu flora şi fauna sa. care grupează o serie de atrac ii turistice. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . drumuri. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. Mun ii Măcinului. în scop ştiin ific.Hăşmaş. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. beneficiind de o protec ie suplimentară.să fie deschis turismului organizat. destinate cercetării ştiin ifice. expozi ii.zona exterioară. Domogled . Rodna. specifice. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. hoteluri. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii.

Grădişte Muncelului – Cioclovina. solului. Bucegi. În ara noastră sunt constituite în prezent. ca parcuri naturale. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. Por ile de Fier.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. vegeta iei sau faunei. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. rezerva ii naturale. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. geologice şi geomorfologice (tip g). se promovează regenerarea naturală. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. nu se împuşcă. mixte (tip m). După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general.. limnologice (tip l). reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. Vânători – Neam . comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. . zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. conform Legii nr. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. lacuri şi cursuri de apă. următoarele: Apuseni. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice.3. rezerva ii ştiin ifice. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală.18. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . forestiere (tip f). 6. 9/1973. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. Balta Mică a Brăilei. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. paleontologice (tip p). fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. Acestea pot fi: botanice (tip b). clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. Nomenclatura din ara noastră. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). potecile vor fi bine marcate pentru turişti. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului.

chei). cursuri de apă. locuri fosilifere. arbori seculari. . Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. rezerva iilor naturale. cascade. ştiin ifice sau peisagistice. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. parcurilor naturale.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. fenomene geologice unice (peşteri. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. educa ie si instruire în domeniul mediului.

. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. Astfel trebuie avut în vedere: . . proiectantul de spa iu verde creează forme. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu.2. frunzelor. .lumină.umiditatea atmosferică.1.vânt.factorii ecologici edafici: . mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.temperatura aerului.fertilitatea solului. compozi ii. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. . material care îşi schimbă volumul.2.1.regimul de umiditate din sol. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei).factorii ecologici climatici: . ruginiu. . roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. 6.diversitatea foarte mare a ramurilor. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. ce vor alcătui în final o unitate. volume. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).cerin ele speciilor fa ă de: . .diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.textura şi profunzimea solului.Cap. . . 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. . Prin acest material. Criterii de alegere a speciilor 6. . VI. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. culoarea.

oxidul de sulf.2. . .pantă. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. . .con inutul de schelet. 6. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. . . a produc iei de masă lemnoasă).fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. fa ă de cele periurbane. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. dar şi asupra celui animal sau vegetal. cloroza esutului asimilator. .smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. . . fertilizare.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.vegetali.2. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). . dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). .. .factori antropici: . . Astfel.configura ia terenului.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.expozi ie.factori biotici: .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). Dintre aceştia : . numite arsuri). numindu-se şi cea ă oxidantă. . fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. . prevenirea şi combaterea dăunătorilor. (produc căderea acelor la răşinoase. . etc. dioxidul şi trioxidul de sulf.animali. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. considerate cele mai rezistente). în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.factori poluan i.factori geomorfologici: .altitudine.troficitatea solului.

. corcoduşul. bradul de Caucaz. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. cum se integrează în respectiva compozi ie. fenotip. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. industria metalurgică şi chimică.sensibile .3.rezistente la plumb – pinul silvestru. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. etc.mijlociu rezistente .rezistente la fluor – mesteacănul. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. . piracanta. arboretele tinere fa ă de cele mature.1. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie.umbrirea clădirilor. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . chiar un aspect de bronzare a frunzelor).3. subspecie. .aliniamente.2. frasinul. din arderea combustibililor solizi şi lichizi.rezistente la bioxid de sulf – alunul. 6.praful rezultă din întreprinderile industriale. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. .ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii.2. Particularită ile biologice ale speciilor 6. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. .). propor ia poluantului în atmosferă etc. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. . stadiu de dezvoltare. platanul. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. .foarte sensibile . coacăzii.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. ecotip. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. zămoşi a de Siria.condi ii de mediu – specie. .pădurile de recreare.pigmentări. ce talie vor avea exemplarele respective. .rezistente Exemple de specii: .unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. reducerea creşterilor. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. tuia. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. fabrici. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: .

2. Astfel.arbuşti.. speciile lemnoase volubile. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici.3. Prunus mahaleb.7 – 15 m.liane. a III-a . a boschetelor. arbuşti mijlocii 1 – 2m. Morus alba. agă ătoare sau chiar târâtoare. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. Acer pseudoplatanus. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . . fastigiata. tabulară. că ărătoare. a II-a .Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . etc. conică. . Pinus strobus.2. a prafului. 6. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis.15 – 25 m. italica. precum şi re inerea gazelor de eşapament. Populus nigra cv. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru.arbori de mărimea I . Abies alba. speciile cu înăl imi sub 7 m. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. Picea abies. . Larix decidua. Populus simonii.realizarea gardurilor vii. obovoidă. şi cea având contur sinuos. De exemplu. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. În tabelul nr. Juniperus hibernica. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. sferică. . ovală. Thuja occidentalis var. Berberis thumbergi. mai mici de 1m. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m.peste 25 m. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. arbuşti pitici.zonele verzi de mici dimensiuni.în lungul arterelor.

Cotoneaster horizontalis. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. varietatea „Globosa” la diferite specii. Juniperus sabina. Pinus nigra. Fagus sylvatica. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). Robinia pseudoacacia var.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. salcie căprească. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă.2. Betula pendula.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . cireş păsăresc. mesteacăn. umbraculifera Carpinus betulus.3.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Salix babilonica. . Pinus sylvestris. Populus tremula. pentru protec ie împotriva radia iei solare. larice. dud negru. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: .la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate.3. caragană. 6. Cerasus avium. .zona de primire a pădurilor de recreare. nana. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. a prafului şi a vântului. Juniperus communis ssp. ulm de munte. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. . .aliniamentele stradale. Juniperus horizontalis. Ulmus minor. frasin. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. . Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. mai ales în regiunea de câmpie şi coline.mascarea obiectelor inestetice.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Tilia cordata. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze.

tortuosa) sau pot fi geniculate.4. mărimea şi culoarea acestora. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. fie verticală. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun.2. Salix babilonica. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). pot fi sinuoase. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. obovată. Ramuri pot fi drepte. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. pendula. imprimând anumite sentimente. paltin.3. eliptică etc. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. 6. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. fie pendentă. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. Forma. fie orizontală. 6. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma.5. peluze. platan. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). Speciile cu tulpini că ărătoare. sau chiar târâtoare.2. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). Unele specii au frunze simple sau compuse. Trunchiurile. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. la marea majoritate a speciilor. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. ovoidă. .3. Chamaecyparis lawsoniana var. lanceolată. imprimă un sentiment de linişte. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. castan) sugerează puterea. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. mici sau mari. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. etc. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). romboidală.

Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. biota. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor.. până la verde intens (vara). la galben–roşu ruginiu (toamna). „Aurea” Thuja orientalis f..Marginea limbului poate fi întreagă. Hippophae rhamnoides. pu in incizată dau adânc incizată. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. precum şi diferite exemple de taxoni. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara)... Speciile cu frunze mari. luminos (primăvara). Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Euonymus europaeus. Aesculus sp. Juglans sp. Carpinus betulus. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. Gleditsia sp. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Tilia tomentosa Juniperus sabina. argintea. Acer negundo. ca în cazul mesteacănului. la care verdele se combină cu alb. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Thuja occidentalis f. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Speciile cu frunze mici. Populus alba Picea pungens var. În tabelul nr. Eleagnus angustifolia. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. alb argintiu. Robinia sp. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Pyrus elaeagrifolia.). galben sau chiar roz şi roşu. Hedera helix. precum cele ale speciilor: Acer negundo. Sorbus aria. Astfel. Ligustrum ovalifolius. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. la verde închis. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. compuse. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase.) sau mari (Ailanthus sp.

Forma şi culoarea florilor. Taxus baccata. rubrum 6. purpurea. Juglans regia Fagus sylvatica var. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum.. crem sau galbene. Alnus glutinosa. vanhouttei. Acer paltanoides var. purpuriu Picea pungens var. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Phyladelphus coronarius. Pinus excelsior.2. purpurea. Sophora japonica. În tabelul nr. Syringa x. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Buxus sempervirens.verde închis roşu. glauca. Corylus maxima var. niedzwetzyana. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Magnolia kobus. forma. purpurea. Ligustrum vulgare albă . atropurpurea. hybrida. Pseudotsuga glauca. Hedera helix. Aesculus hyppocastanum. Robinia pseudoacacia. Deutzia scabra. Hibiscus syriacus. Catalpa bignonioides. Prunus cerasifera var. pissardii. Prunus avium. Berberis vulgaris var.3. Spiraea x. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Pinus cembra. Pinus strobus Abies alba. Malus pumilla var. Crataegus sp. Picea abies. Acer platanoides var.6. Pyrus sp. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente..

Phellodendron amurense Spiraea japonica. Dintre toate speciile lemnoase. Magnolia kobus. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Forsythia suspensa. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Colutea arborescens. Spiraea salicifolia. cu siguran ă că speciile genului Rosa. exceptând albastrul pur. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Prunus armeniaca. Syringa vulgaris. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Chaenomeles japonica. pissardi. Chaenomeles japonica. Kerria japonica. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Laburnum anagyroides. Hybiscus syriacus. Malus floribunda Hedera helix. Prunus persica. Forsythia sp. Cornus mas. Buddleia davidi. carnea. pu ine specii făcând excep ie de la regulă.. Diervilla florida.. soulangeana Prunus sp. Magnolia x. primăvara timpuriu primăvara . Hibiscus syriacus. Amorpha fruticosa. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Cornus mas. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Prunus cerasifera var. Cotinus coggygria. Diervilla florida. Tamarix ramosissima. Laburnum anagyroides. Magnolia stellata.

Liriodendron tulipifera. lemn câinesc. Viburnum opulus. Ptelea trifoliata. Rosa canina. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Spiraea salicifolia. Sambucus racemosa. Inflorescen ele sferice. atribuind ambientului un aspect dispersat. neliniştit. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Rhus typhina. glicină. ca lumânările (castan porcesc. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e.2. Culoarea fructelor. Sophora japonica. Cotoneaster horizontalis.3.vara toamna Mahonia aquifolium. Crataegus monogyna. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. iritant.. pseudobace) este variată de la specie la specie. amorfă) constituie un factor stimulator. Berberis vulgaris. mari (Viburnum opulus var. budleia. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. mălin) calmează şi relaxează. Kerria japonica Aesculus sp. în sezonul estival sau autumnal. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. contribuind prin forma. Syringa vulgaris. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. 6. dar mai ales în perioada hibernală. Colutea arborescens roşie albă .7. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Spiraea japonica. Hibiscus syriacus. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult.

Gleditsia triacanthos. 10. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Catalpa bignonioides. unii poluan i din aer sau din sol. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. probabile pentru perioade de 5.8. Platanus sp. 20. 6. mesteacănul. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. ci separat. diferi i arbuşti. Abies alba. 40 ani de la plantare. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Ligustrum vulgare. calitatea terenului. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Există şi specii cu creştere foarte înceată. De exemplu. Viburnum lantana.3. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Fraxinus excelsior. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani.2. Robinia pseudoacacia. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. iar plopii. Picea abies. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. salcâmul. Ambientul (noxe. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. . se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. De obicei. Thuja occidentalis.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. Mahonia aquifolium. precum cimişirul şi tisa. Cotoneaster nigra. Prunus spinosa. Lonicera nigra. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele.

sau duc la costuri suplimentare. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. VII. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. pâlcuri. care nu se regăsesc în efectul ob inut. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. iar cele decorative prin trunchi. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. coloritul fructelor). ce realizează o impresie artistică puternică (flori. garduri vii. masive. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie.Cap. fără agita ie. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. fie ele arborescente sau arbustive. labirinturi. Arborii solitari se amplasează pe peluze. lângă clădiri. Exemplarele lemnoase. ASOCIEREA. în puncte liniştite. boschete.1. sub diferite moduri. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. pot fi folosite solitar sau grupat. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. . Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. frunze. grupuri. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. curtine.

Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. mai rar două sau chiar trei. trunchi de piramidă. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul.. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. foarte înalte cu h > 3 m. mici cu h = 0. (gard belgian. sistemul Cossonet). . ob inându-se în final un perete verde. două sau trei rânduri.5 m. formate dintr-o specie. înalte cu h = 1 – 3 m. cu exemplare foarte apropiate. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). ce are amenajate numeroase poteci. După înăl ime. în aceste ultime cazuri. pe un contur drept sau sinuos. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. Ca regulă generală.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. de regulă bine între inute şi amenajate.5 – 1 m.

cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. . de preferat o specie locală. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. şi coroană bogată. În cazul plasării inverse a speciilor. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. de mascare. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare.garduri vii pentru protejare. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. În orice caz. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. Astfel. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. sanitar. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. de apărare împotriva vântului dominant. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. protec ie şi linişte.garduri vii decorative. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. mai deschis la culoare. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. în care sunt prezente multe bănci. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii.După scop gardurile vii pot fi: . care să constituie fondul principal. ce le eviden iază pe primele. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. solu ie destul de controversată.garduri vii de camuflare sau de mascare. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. de izolare vizuală şi fonică. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. . Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. . cu un aparat foliar bogat. folosite ca garduri de limită. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. solemnitate şi hotărâre. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi.

tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. . dispuşi inelar. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. destinat odihnei pasive.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. În cazul clădirilor monumentale. apoi de cele de talie mică. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. pentru mascarea acestora. existând în apropiere şi un luciu de apă. lângă care să existe grupuri de flori perene. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. patrulater sau pentagon. Boschetul reprezintă o variantă a grupului.

pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. cimişir. pinul silvestru). în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. la tasarea şi în elenirea . statuie. fântână arteziană). pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. lemnul câinesc. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. dârmox). mesteacăn. în mod excep ional 4 intrări. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. protec ie împotriva soarelui şi vântului. pinul strob. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. iar în interior numeroase bănci. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. Un boschet prezintă 2-3. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. de regulă dispuse circular. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. pentru mascarea limitelor. creându-se o stare de calma atmosferic. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. specii rezistente la vânt. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. În spa iile verzi urbane (grădini. parcuri) masivele se situează spre periferie. adaptate condi iilor locale. constituit dintr-una sau mai multe specii. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai.

Astfel. în acest caz balul fiind înghe at. 7. imediat după dezghe ul solului. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta.2. În general. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. creându-se impresia de monumentalitate. urmată de toamnă. Totuşi. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. cu înflorire abundentă. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. În func ie de speciile întâlnite în masive. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. . puie ii cu rădăcini protejate. a I-a. acestea pot fi transparente sau opace. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. înso i i de 1 tutore. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. Astfel pentru aliniamentele stradale. înfiin area scuarurilor. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara.2. de la scoaterea din teren şi până la plantare. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii.1. Vârsta. cu fructe şi port interesante. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. a II-a şi a III-a. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. care limitează priveliştea şi perspectiva. unde se doreşte realizarea unui masiv. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. se evită ambalarea. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. largi. se folosesc puie i de talie mică.2. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. 7. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil.solului.2.

70) x 0. etc. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. . fie dintr-o pepinieră.30 (0. înăl imea şi grosimea la colet. se tasează uşor şi se udă abundent.5 (0.30 (0. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.0. fie din natură.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.1.0 x 1.2. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. sunt necesare mai multe opera iuni: .80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). camionului.60 (0. pe tulpină deasupra coletului.80 x 0. 7. remorcii. . De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele.70) m pentru arbuşti (3-5 ani).0. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.40) x 0. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. . şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . . Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.alegerea exemplarelor. De asemenea. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.60 (0. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. situate în locurile accesibile macaralei. datorită dimensiunilor. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. cu o coroană uniform dezvoltată. cu sistemul radicular mai compact.0. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.3.5 t. . cu ramuri până aproape de sol. . iar înăl imea 8-10 m. creată în acest scop.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.40) m pentru puie ii de talie mică.Ca regulă generală orice puiet.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. .

şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze.3. Fertilizarea. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii.3.5 – 1. 7. partere. până la 0. uniform. timp de 2-4 ore.2. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. numărul rândurilor (1. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor.4 rânduri. în timp.7. ce au un efect estetic deosebit. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz.3. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. 7. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. ciuperci). cu norme bine stabilite.4.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . rânduri sau la încrucişarea aleilor.2. P. la o adâncime de 20-25 cm. urmând ca mai târziu. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric.1. K. în Fran a. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. . pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. Astfel. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. 2 sau 3 rânduri. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat.

Pe măsură ce cresc.40 cm deasupra solului. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. . Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”.piramida . bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. ob inându-se forma literei V. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 .cordonul oblic bilateral (gard belgian) . columnare.forma Verrier . rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o).forma Cossonet .forma literei „U” . se aleg ultimii doi. cu fructifica ie cât mai abundentă. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă).În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. la distan a de 60 cm între ele. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. cu ramuri cât mai multe. La exemplarele cu so . piramidale.5 m între ele. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.

Fiecare pereche porneşte din axul principal. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. ce a fost retezat la 40. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . Astfel. 6 sau 8 bra e verticale. ceilal i îndepărtându-se. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. se orientează vertical pe doi tutori. 80 sau 120 cm de la sol. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Coroana formată. pe o sârmă . are forma unui „U” dublu sau triplu. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. dispuse în acelaşi plan. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i.

aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. cu o deschidere a bra elor de 50 . Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a).(spalier). În al doilea an. se înlătură lăstarii. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric.80 cm. La lungimea de 70 . Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. sub un unghi de 60o între ei. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. la o înăl ime de 30 cm. iar cei doi lăstari terminali. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. După 30 cm. dar la o înăl ime de 80-90 cm. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. .

) Se execută primăvara devreme. tisă). Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. După atingerea înăl imii dorite. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. 7. la înăl imea de 20-25 cm. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. . în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. În primul an de la instalare. Populus sp. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. 0. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. de 1-2 m lungime (Acer negundo. tăierea se face cu cca. la exemplarele plantate în aliniament.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. mai rar toamna târziu. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. prin scurtarea lujerilor prea lungi.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. tuie. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m).3. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual.3. Tunderea se execută în anii următori. ienupăr. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor.

urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . rezultând în final o îngrămădire de exemplare. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. sunt de regulă mult mai viguroşi.3. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. grupuri. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. 7. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. cu coroane înghesuite. Se recomandă rărirea periodică. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară.4. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. iulie. Lăstarii ob inu i prin recepare. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. După câ iva ani. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie.

În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm).se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. Se aplică rărituri mixte sau combinate. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . 20-30 ani. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. cu o periodicitate de 3-5 ani. . Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. a unor poteci. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. 7. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. . pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. reducerea consisten ei. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. ob inându-se un număr optim de exemplare.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe.5. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. cu o periodicitate de 3-5 ani. . din 3-6 (10) ani.3. . Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. în apropierea locurilor de sta ionare.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. îmbunătă irea stării fitosanitare. fiind inestetice. în pădurile echiene de codru şi crâng. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. în cca. .materialul rezultat nu se recoltează. în condi ii nefavorabile de vegeta ie.

Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. .Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. de speciile forestiere folosite sau prezente. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate.3.6. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. dar pentru oameni antrena i. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. amestecuri de fag cu răşinoase. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. în vederea atingerii unui anumit scop. bolnavi. făgete. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. păduri de plopi euroamericani). cu foarte multe nişe ecologice. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. buruieni). se pot adopta diferite tratamente. 7. deoarece circula ia este complicată (semin iş. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. rup i sau doborâ i.

Narcissus sp. Tulipa sp. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. precum specii ale genurilor: Petunia sp.1. 8.forma şi culoarea fructelor. în fa a speciilor arbustive sau arborescente.. în marginea rondurilor sau rabatelor. precum specii din genurile: Lilium sp. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. în componen a bordurilor. cu aspect de tufă . Ageratum mexicanum sp.. culoarea şi mărimea frunzelor. .. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. .specii de talie mare. în planul apropiat de privitor. Tulipa sp.forma.sp. peste 50 (60) cm. . al sezonului de vegeta ie. Saponaria ocymoides. a rabatelor pe peluze. platbande sau grupuri pe peluze. Lobelia sp. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . Delphinium sp. . Calistephus chinensis.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. . Galanthus sp.. mirosul şi modul de asociere ale florilor..1. partere..ciclul de via ă.Cap.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. Acestea se folosesc grupat.. ..sp.. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens.culoarea. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . Salvia sp. Ageratum sp. . Hyacinthus sp. Acestea se folosesc pentru rabate. Tradescantia sp. În acest sens se deosebesc: . Aubrieta sp. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. VIII.înăl imea. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. . respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. precum Crocus sp...2. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. Salvia splendens. .1..1.. a modului de creştere şi ramificare. Alyssum sp.. Tagetes sp. Gladiolus sp. cu port târâtor (sau pendent) ...Tropaeolum majus.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. .sp. 8. . covoarelor.. precum şi în mozaicuri. cu tulpini ramificare. Sedum sp.. în sensibilizarea oamenilor la frumos. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite.. Malva sp. . Muscari sp. forma..forma tulpinii (portul).Tagetes sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.

chioşcuri pentru odihnă). .. în cazul petalelor tomentoase. .. Lilium sp..Lathyrus sp. Agave sp. mărimea şi culoarea frunzelor. Pyrethrum sp.4. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. cu segmentele filiforme. 8. Sempervivum sp. Humulus lupulus. creasta cocoşului.. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. cu tulpini volubile .1.. cu tulpini că ărătoare . Papaver sp. Forma. altele sunt mici şi mărunte.sp. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. Begonia sp. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. precum verbena şi crinii. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. precum regina nop ii şi micsandrele. roşu grena. argintiu sau cenuşiu. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe.sp...sp. Unele frunze sunt mari. galben. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. Ricinus sp. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată.. clopo ei. florile fiind nesemnificative.. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. Tulipa sp.. erecte Impatiens sp. culoarea. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. la florile simple poate fi pală. roşu sau grena. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. până la albastru. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). 8. la început. mărimea şi culoarea frunzelor În general. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului.. Portulaca sp.). Nuan a culorii poate fi diferită.. . Forma.. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. Polygonium sp.. mo ul curcanului.1. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. a sta ionării. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii).. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. Astfel. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. în jurul teraselor. lalelele papagal. Iresine sp. cu tulpini simple. culoarea şi abunden a frunzelor. locurilor pentru sporturile uşoare.3.Ipomea purpurea. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. roz.. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. iar altele puternic fidate. Delphinium sp.

pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a..) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. ca o continuare a florilor.plante anuale sensibile (Celosia sp. fiind o sursă de amuzament pentru copii..plante anuale semirustice (Begonia sp. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.) are fructe persistente şi decorative.6.. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. Zinnia sp. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. iar primăvara vor înflori. 8. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. . Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.8. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. . florile se îndepărtează. . Calceolaria sp. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii.) se seamănă în sere calde. În unele situa ii. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. Cineraria sp. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. men inând efectul decorativ. fiind aripate.1. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.5. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite.plante anuale rustice.1. de culoare roşie sau roză. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. vara. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie.

Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Aquillegia sp. Papaver orientalis). tuberobulbi.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. . rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an.. cămări..decorarea spa iilor verzi. Speciile floricole pot fi folosite. Hyacinthus orientalis. rondurilor. rizomi. teraselor. Chysanthemum sp. în lungul apelor sau pe luciul lor. 8. Polyanthes sp. Gladiolus sp.7... Iris sp. Narcissus sp. Dahlia sp. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). mozaicurilor. tuberobulbi. geophite – ce au bulbi. sau semirustice (Canna indica. pentru: ..) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. în general. rizomi.1.decorarea balcoanelor. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. Lolium sp. Convallaria majalis. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. pe stânci sau pajişti. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor.. jardinierelor. rădăcini tuberizate..) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. bordurilor.. . Gypsophyla sp. ferestrelor.. Hosta plantaginea. rabatelor. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. covoarelor.

De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. crizanteme. Tagetes sp. Ageratum mexicanum „nana”. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. printre care se introduc plante anuale. Rudbekia sp. instalând specii de talie mică în prim plan. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. rabate. Portulaca grandiflora). destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. În func ie de perioada şi . Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. . mărimea. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. de talie înaltă (Phlox paniculata. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. specifice plantelor anuale. bănu i (Bellis perennis). Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. partere). costisitoare. în special lunile de vară. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. cu port de tufă sau covoraş. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire.. bujori. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an.. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică.2. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. numă-uita (Myosotis sp. muscari (Muscari sp.ca flori tăiate. mijlocie (Petunia sp. înăl imea plantelor.decorarea stâlpilor. stânjenei. narcise.. fie numai specii perene. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. zidurilor. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori.). chioşcurilor. fie mixt. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. Culturile cu plante anuale. pergolelor. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. 8. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. treiajelor. forma şi nuan a frunzelor. witrockiana). fiind amplasate în locuri intens frecventate.). perioada şi durata de înflorire. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor.).). Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. narcise (Narcissus sp. în trepte. forma şi culoarea florilor. ghiocei.

superficiale (Primula sp. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. perlit şi turbă în diferite propor ii. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. Gladiolus sp. Galanthus) sau bienale (Primula.. pământul de ericacee. de răsadni ă. pământul de pădure. elemente nutritive. capacitate de re inere a apei). În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. Hyacinthus. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: .. mărun irea bulgărilor. Asparagus sp. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. Cheiranthus cheiri). Tradescantia sp.3.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze.. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. pH. modelarea terenului. Bellis) cu speciile anuale. . etc.. Acestea se deosebesc prin pH. Instalarea speciilor floricole 8. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. . textură. Erica sp. bine organizate. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. permeabilitate. pământul de ace de răşinoase. . În general.3... brumărele). După valoarea pH-ului. Narcissus. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. se deosebesc: . structură. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. rădăcinile de ferigă şi nisipul. În func ie de sol. compostul de grădină. 8.. Viola. pământul de turbă. pământul de frunze. ferigi). Crocus. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat.. con inutul de substan e nutritive.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. desfundat.soluri neutre – majoritatea solurilor.. Amaryllis sp. mobilizarea superficială a solului. Myosotis. nivelat.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. de turbă) . Fiecare specie preferă un anumit tip de sol..soluri alcaline – (Anemone sp. Dianthus sp). textură. ..soluri acide – (Coleus sp.1. Asparagus sp. . elina. pământul de lemn. Iris sp. Dianthus sp.. Calluna vulgaris).

La plantare. Dianthus. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Narcissus. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. de cca. comparativ cu înăl imea plantei. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Impatiens.. Alyssum. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Begonia). Hyacinthus. Hemerocallis sp. transplantarea apare necesară atunci când . Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp.2.3. 2 – 2. Crocus.5 cm grosime. Lilium sp..8.). astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Galanthus. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Viola. Muscari.3. Hosta plantaginea. bulbii acestora să se înrădăcineze. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Paeonia).). 8. Amaranthus). În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. Myosotis). până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. dar nici să se stânjenească reciproc. La speciile perene. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis.(Iris sp. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Mathiola. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. unde se vor dezvolta şi înflori.3. Fuchsia. Sedum) distan ele pot fi mai mari.

. . dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene.tutorarea şi palisarea. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.combaterea dăunătorilor biotici. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru .pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: .irigarea. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. Ciupitul se execută cu unghia.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. cu rolul de a ob ine plante viguroase. bobocitul. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. . . Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. . de perioada înfloririi. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia.aplicarea îngrăşămintelor. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. . pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. obligatorii sau facultative. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. spa iul devine insuficient.4.reglementarea înfloritului. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. când plantele nu suferă deloc. intrând mai devreme în vegeta ie. unele nu mai înfloresc în acel an.suprimarea păr ilor aeriene. . Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. copilitul.datorită înmul irii naturale ale plantelor. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. În această categorie intră următoarele lucrări: .înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie.ob inerea unor forme caracteristice. . 8. Pentru ob inerea de tufe bogate. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. .tunsul plantelor. suprimarea tijelor florale vestejite. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. .

trandafiri. de dimensiuni mai mari (crizanteme.. urzicu ă (Coleus sp. ochiul boului). pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. Pelargonium sp. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. bujori.. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. garoafe).formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. în acest caz întârziindu-se înfloritul. Petunia sp. . Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. gura leului). pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. hortensie.). garoafe. Se aplică la crizanteme.

Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. mai ales în perioada de înflorire abundentă. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. . trestie. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Lathyrus. mase plastice. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime.. Ipomea). dalii).Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. în func ie de specia respectivă. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. Tutorii pot fi din lemn. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e.

în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). de păsări. fiind indicată udarea diminea a devreme. mustul de bălegar. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. făina şi rosătura de coarne. făina de oase. umiditatea şi mişcarea aerului. intensitatea luminii. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. solarii. uneori superfosfat. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. sulfatul de potasiu. Îngrăşămintele se aplică. chimice. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. 1:20. după trecerea perioadei de înflorire. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. etc. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. bogate în potasiu: sarea potasică. a îngrăşămintelor organice solide. timp de două săptămâni. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. cu valen e simbiotice. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. la care se adaugă apă. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. maxim ora 10.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. clorura de potasiu. azotatul de amoniu. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. riguros selec ionate. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. după o prealabilă uscare şi mărun ire. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. narcise. În această categorie intră: excrementele de mamifere. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. microbiologice. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. solul. cenuşă. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. temperatura mediului înconjurător. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. ob inânduse solu ii prin fermentarea. spălarea şi răcorirea plantelor. ghiocei. ciuperci). :30. . lalele. ca regulă generală. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. sere. bioxidului de carbon şi a altor gaze.

uneori chiar săptămânal. organele subterane (bulbi. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. frunze. şi peste vară. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. în martie–aprilie. tuberculi. sensibile la temperaturile scăzute. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă.sau noaptea. Acest strat men ine solul umed. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. pentru a nu se produce vătămări plantelor. la geofitele semirustice. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. bulbii sau rizomii. măcar odată pe an. . Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. rizomi. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. periodică a diferitelor exemplare floricole. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. manual sau cu ajutorul săpăligilor. sau talaj. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică.

lalele). în zilele cu temperatură ridicată. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. asfalt sau beton. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon.Cap.rustic. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. iar în cazul asfaltului de cca. elemente arhitecturale. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. De exemplu. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. .pentru terenuri sportive. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. formată în special din graminee. aranjamente florale. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. . Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. IX. clădiri. pietriş. gazonul se încălzeşte mai pu in.1. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. brânduşe. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). grupuri statuare. arbuşti. având aspectul unor pajişti naturale. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. datorită nuan elor de verde. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. recreative sau sanitare. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. După destina ie. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. pentru a forma un covor des. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. 30 oC.pentru peluze. cărămidă. ce înfră esc abundent. 45 oC. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . narcise. masive de arbori) sau nevii (stânci. luciu de apă). cu . În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara.

3. capacitatea de refacere după tundere. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. crichet – 2. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. frunze mari.5 cm. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar.5 cm. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Festuca rubra.5 cm. Agrostis stolonifera. Bromus inermis). Bellis perennis. având aspectul unei fâne e înflorite. Viola arvensis. . tufele sunt înghesuite foarte mult. grosiere. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. aceasta dispare. la tundere. rezisten a la temperaturi scăzute. . 9. de diferite desimi. rugbi – 6. Campanulla sp. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. Deschampsia caespitosa. După înăl ime: .cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. uneori 100 cm (Dactylis glomerata.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). ci în amestec de minim 3 specii. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv.. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis.. rapiditatea de creştere. Agrostis tenis. rezisten a la bătătorire. Papaver rhoeas. Alyssum maritimum. aspre. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. rădăcinile sunt relativ superficiale. tenis – 0. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. Calendula officinalis. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure.2. .cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Matricaria chamomilla. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. înfră ire slabă. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei.5 cm. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. lăstărire. Alopecurus pratensis. Lollium perenne. dar speciile se comportă diferit. umiditatea din sol. Cynonurus cristatus). la 12–20 cm. Iberis semperflorens. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. 9. Poa annua). Gypsophylla muralis. rămânând suprafe e nude de pământ. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Reseda lutea.

Dacă norma este prea scăzută. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. adâncimea de semănare va fi mai mică.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). . calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. instalând toate speciile crescute natural.3. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. cărămizi. de specie. dar şi vara. Decaparea . Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. zgură. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. moloz.2.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. În diferite ări se aplică norme diferite. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). cu un aspect nefavorabil. ci cresc lateral. date de condi iile specifice ale ării respective. Metode şi tehnici de semănare: . se ob ine un gazon prea rar.9. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. După semănarea manuală. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada.1. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. îngroparea cablurilor electrice. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. precum şi costul mai mic. amestec şi condi iile de sol. în cazul în care solul existent este corespunzător.5 – 2. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. a canalizărilor. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă.5 cm. dar şi executarea drenurilor.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). gros de cca. terenul se grăpează. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. 9. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim.3. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. dacă există sisteme de irigat. .mecanic . pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. a instala iilor de irigare. De asemenea. de exemplu: 12 g/m2 în SUA.

în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). după care se sparge şi se mărun eşte elina. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. apar muşchii şi numeroase buruieni. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. sau mecanic cu maşini speciale. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. care nu sunt preten ioase.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. 30 x 30. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. fosfor şi potasiu. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. iar gramineele se răresc. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. care pot fi rulate. groase de 2-4cm. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. După aceste opera iuni. 9. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire.4. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. Dacă solul are o cantitate mare . Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa.

de calciu. pentru compensare. . Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. înainte de înflorirea buruienilor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). trebuie mărită cantitatea de fosfor.

flori.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. X. . sau conduc spre un obiectiv principal important. 10. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. implică o diminuare a efortului. pentru obiective bine determinate. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. importan ă şi lă ime. În func ie de natura circula iei. mai sigură. perspectivele. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). . măreşte aten ia. influen ând sentimentul de veselie. pentru stilul geometric. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate.de stimulare. călare sau cu bicicleta. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: .de amuzament.Cap. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). . care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei.mişcarea descendentă. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.pentru ceea ce este rigid.5 -0. având 0. ordine şi propor ie. creează impresia de avansare. curiozitate . de intimitate şi uneori de regres. pentru terenurile orizontale. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. de cucerire a spa iului înconjurător.de indispozi ie (de închistare) .mişcare ascendentă.7 m lă ime. sunt de obicei largi. de refugiu.mişcarea orizontală.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. justificate de prezen a diferitelor obstacole. inestetic şi nefunc ional. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. mai stabilă. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. au o lă ime mai redusă (minim 1. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. . organismul nu depune efort. pentru terenurile cu denivelări. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. grădinile alpine. divertisment. . Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante.1.20 m). . Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. şi în echilibru cu for a gravita ională. în meandre pentru traseele sinuoase. elemente arhitecturale. apare un sentiment plăcut de protec ie. .

cărămidă.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc.cele neregulate în „opus incertum”. pavele. Căile împietruite cu pietriş de carieră. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. lian i sau materiale hidrofobizate. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. Pământul. macadam. este folosit în pădurile de recreare. dale. dalaj antic.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. beton. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . iar cele deschise obosesc ochii). cel pu in cu fa a superioară netedă. asfalt turnat sau cilindrat. pietriş. . dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. . de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. ceramică sau marmură. dalaj englezesc. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . tip zidărie. corelată cu ambientul. pătrate. de forme diferite. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. mozaic. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră.

din beton. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. dar poate fi ameliorată. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. . au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. geometrică. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. senza ia de răcorire şi de prospe ime. uşurin a între inerii. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. având rolul unui factor calmant în peisaj. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului.60-0. Apele stătătoare (numite impropriu. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ.2. făl uită. 10. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. Când cursul apei este însorit.pe gazon. Malurile se vor amenaja prin terasare. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). ale fiecărei dale. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. elipsoidale. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). egală cu lungimea medie a pasului omului (0. la o distan ă între centrele de greutate. bitumului. fără frânturi. cărămidă. fântâni.65 cm). conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. trestie. iazuri. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. pătrate. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. dar fără a fi simetrice. pâraie. realizate de obicei pe stâncării. prin deschideri de perspective. Caltha palustris). lacuri. în locurile cu erodare puternică. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. asemănător cu malurile opuse. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. căderi de apă. de mişcare. dreptunghiulare.

10. . . de la câ iva metri pătra i la câteva sute. . O perspectivă bine concepută are echilibru. iar când sunt mici şi grupate. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. acestea dau impresia de putere.3. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). fiind compusă dintr-un obiect potrivit. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene.fântână cu taluz cu cascadă. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. în mod artificial. muntos. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. combinată cu lumina artificială. în mod progresiv. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . de solidaritate monumentală.bazin cu cupă florentină în mijloc. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. un microrelief accidentat. privit dintr-un loc potrivit. cu o vegeta ie specifică. Grădinile alpine creează.4. fie vor fi aduse. folosite pe timp de noapte. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. Când sunt de dimensiuni mari. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. 10. . Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. colorată diferit chiar. la o oarecare distan ă de clădiri. Grădinile alpine au suprafe e variabile. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. mărime şi culori. şi pot fi amenajate într-un mod special. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con.bazin cu jeturi orientate spre periferie.

a orchestrelor sau a fanfarelor. bănci şi scaune (mobilier de grădină). . a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. suporturi pentru plante. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . într-o formă simplă dar estetică. zăpadă. subalpin.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. teatrul verde. . înghe . în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. pătrată.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. a domina. destinate adăpostirii vizitatorilor. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. pentru ca pământul să se taseze suficient. va fi pe cât posibil frământat. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. la marginea apelor. .aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. a men ine. chioşcurile. hexagonală sau octogonală. . Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune).extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. pode e şi poduri. beton. treiajele. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. situate în spa iile verzi. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. fiind amplasate pe esplanade. în pantă sau se va crea artificial. deşertic. . cele mari în planul din spate. cu turbă şi nisip.5. vase decorative. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. scările. sau cărămidă. pergolele. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . arcadele şi porticurile. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje.dispunerea blocurilor de piatră. în pie e sau în punctele de perspectivă. la capătul aleilor. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). construc ii uşoare. accidentat. Acestea se pot construi din lemn. 10. numite chioşcuri descoperite (naturale). coloanele. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. belvederile. lăsând spa ii mari între ele. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. balustradele (parapetele). grupuri sculpturale. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci.aşezarea unui strat de pământ de elină.

pe lângă ape sau terenuri accidentate. ce prezintă ca elemente de sus inere. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. lemn. oferind refugiu împotriva insola iei. Se recomandă ca optimă. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. culoarea lor.5 m. în lungul aleilor largi. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor.5-0. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm.4-0. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală.7m şi înăl ime 2-2. atât la soare cât şi la umbră.5 m. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. ce acoperă por iuni de alei sau terase. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. lă ime 0. lemn. Treiajele sunt construc ii uşoare. fier. teraselor. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. formate din panouri cu zăbrele. fiind amplasate la capătul aleilor. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. compartimentarea unui spa iu verde. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. Forma. cărămidă. stâlpi verticali (piatră. dezvoltare pe verticală. Acestea se confec ionează din piatră. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. înăl imea 0. mozaic. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. piatră). Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. mărginirea unor perspective. Pot fi cu sau fără spătar.45 m. folosite pentru decorarea unor pere i. la marginea teraselor. fontă. pe orizontală. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. aluminiu. cărămidă. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. lemn sculptat sau marmură. cărămidă. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. de obicei cu înflorire abundentă. metal. bronz. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. din diferite materiale de construc ie. Materiale de construc ie folosite: piatră. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. mărime. a unui rond de flori.4-3. . beton. grup sculptural.0 m. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. beton armat. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. marmură şi au un mare efect prin formă.

regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. piatră. în lungul scărilor. beton.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. zidurilor. aleilor. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. ciment. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. decorat cu plante de mozaic. . Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful