UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

cu coloane de piatră colorată şi marmură. tisă.1.V. lauri. Grădinile vilelor mai mici. plante medicinale şi aromatice. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. rozmarinul şi mirtul. crini. . în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. fiind înconjurate de un zid de marmură. Villa Lucullus.. lotus sau diverse flori. chiparoşi. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. 2. peste care s-au grefat elementele orientale. în Evul Mediu. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. la interior cu bazine străjuite de statui. Totuşi. pini.grădina cu pomi fructiferi. Schema modelului grădinii medievale. Exemple: Villa lui Cicero. smochini. fie o fântână cu un joc de apă. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. formă pătrată. mimoze). Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. În capitala imperiului. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. 2. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. Villa Mecena.arbuştii şi plantele ornamentale. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară).2. . cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. specii floristice. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. buxus. tei. busuioc. de regulă. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. Erau prezente pergolele şi coloanele. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . trandafiri. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. a înregistrat un regres. vasele şi statuile. Villa Sallustius. Constantinopol. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. urbane.) 2.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. zambile.H.2. Acestea aveau. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. duzi. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. Erau prezente şi pu uri rotunde.2. platani. De asemenea erau cultiva i trandafiri. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. horticultura a făcut progrese.2. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. ce cuprindea Europa Sud-estică. nordul Africii şi Asia Mică.XIV d. . ca urmare a cruciadelor.

de formă regulată iar cele mai mari. înconjurate de ziduri. cu func ie exclusiv ornamentală. Apa era folosită fie în bazine şi canale. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. pere ii de fundal. fie sub formă de fântâni arteziene. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale.4. acestea fiind interzise în religia mahomedană. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. menajerie. monotonă. mărginite de rânduri de plante tunse. prin întretăierea a două canale cu apă. leandri.2. caracterizată de prezen a careurilor egale. eucalipt.. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. al VII-lea d. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. 2. o suită de grădini. fie aveau straturi de formă pătrată. din timpul domina iei arabe. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul.grădina de legume şi plante medicinale.H. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. buxusul. Locuin ele mici aveau o singură grădină. Speciile folosite: chiparoşi. magnolii. Speciile folosite erau: chiparoşii. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. magnoliile.grădina de flori. Arta topiară era folosită în exces. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. apoi au căpătat un specific propriu. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. pini. pavilioane pentru petreceri. fiind plane şi înconjurate de ziduri. compartimentare realizată. 2. adesea aranjate liber. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. Grădinile fie erau interioare. . bazine. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici.).3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. fie erau situate în afara palatelor.2. .) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. citricele. Nu existau sculpturi. Compozi ia era geometrică. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. situate în cur ile clădirilor. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. palmieri. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. XIII-XIV. predominant persană.d. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. mirtul.H. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. acolo unde spa iul permitea. galerii acoperite de plante că ărătoare.

Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. (dinastia Tang). ziduri. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. servind ca loc pentru plimbare. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri.H. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. în strânsă legătură cu religia. Terasele erau trasate liber.3. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. por i. de basm. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. în armonie cu peisajele naturale. ape. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. bambuşii – prietenia necondi ionată. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. ce erau descoperite brusc la un moment dat. cu caracteristici proprii. grote. . VIII-IX d. neregulat. pe vârful unei coline sau în pădure. galerii.3. creând privitorului diferite impresii: de măre ie.H. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. de veselie. cheiuri. arterele pământului..H. bazine.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. II-I î. modificat sau aparent natural. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. fiind natural. plante şi animale. lacurile şi râurile. având caracter natural. sec. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. Picturile. în care vegeta ia era dispusă natural.H. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. IV-V d. este mărimea acestora. piersicii ornamentali – Paradisul.2. pinii – fermitatea şi for a caracterului. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. cu aspect natural. firesc. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. budismul. fiind excluse liniile drepte. Relieful era foarte variat. terase. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. şi reflectă puternicul cult al naturii.) şi cuprindeau mun i. fiind create mai ales în sec. pentru dobândirea perfec iunii morale. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. de groază. iar apele. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. cascade. cascade naturale) sau în bazine artificiale. Filozofiile religioase din China. o dată cu dezvoltarea noii religii. odihnă. indiferent de perioada istorică. chioşcuri. al XVII-lea d. au fost create parcuri naturale. Elementele primordiale erau mun ii. stânci. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. situat pe malul unui lac. suprafe ele foarte întinse. poduri şi pode e.

H. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. sec. destinate contemplării din interiorul clădirii. por i. sau din Europa medievală şi renascentistă. devenind o artă na ională. al VIII-lea d.). camelii. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim.capitala ării. plus diferite lampadare. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). arbori şi arbuşti. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . Persia. sau de pe verandă. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. pasul japonez. Islam). Grădinile imperiale. grădină aridă. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. pietre rotunjite. . în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. podurile. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. bambus. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. ferigi. Spa iile verzi. pavilioane pentru ceai. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. muşchi. 2. mai mari sau mai mici.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate.3.Deşi. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. Principiile amenajării grădinilor japoneze: .toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. azalee. fiind folosite toate elementele din natură. stânci col uroase. pietriş. În sec. ienuperi. un râu sau pârâu. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. al VIII-lea d. miniaturală: cursul de apă. diverse plante cu sau fără flori. fiind o componentă a acesteia. lac cu insule. Astfel în Japonia. nisip. şi în Kyoto. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. pârâu cu cascadă. în decursul timpului. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri.vegeta ia este perfect integrată peisajului. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. fântâni şi foarte multă vegeta ie. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. . cu simboluri filozofice caracteristice. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. orientat pe direc ia N-S. grădină de muşchi.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. arborele de ceai. stâncile. cu balustrade ornamentate. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. erau prezente pretutindeni. coline. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. lanterne din piatră. .H. fiind ulterior personalizată. din dorin a de a aduce natura în locuin e.

4. din toate domeniile: artă. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. . cireşii. ca influen ă occidentală.prezen a sculpturilor. a canalelor.apa era folosită sub formă naturală. tisă.4.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural.nu erau folosite alei. . prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. lauri şi portocali.erau folosite zidurile masive de sprijin. .1.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. mirt. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . Această orientare a apărut la început în Italia. chiparoşi. . . de unde a iradiat apoi în restul Europei. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini.simetria fa ă de o axă a compozi iei.Grădina palatului Farnese din Caprarola. ci pietre late. azalee.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. Din sec. garduri vii şi borduri tunse. ienuperi. XV-XVI d.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. lămâi. arbuşti modela i în volume geometrice. . .. cascade. camelii. bazine neregulate. ştiin ă. cascadelor. literatură. . . răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. bambus. încep să apară primele grădini publice. 2. parapete ornamentale.apa aduce mişcare. .Villa d’Este la Tivoli (8 terase).utilizarea vegeta iei tunse. ziduri înverzite. . 2. pe terase succesive.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. vase ornamentale. . . stejari meridionali. glicina.Villa Medici în Roma (2 terase). buxus. . arhitectură. lespezi sub forma pasului japonez. .legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. Specii folosite erau: pini. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. al XVII-lea d. . adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este).H. magnolia. în special pentru grădinile vilelor suburbane. arborele de ceai. precum: . .H. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul.

În perioada Barocului. al XVII-lea crea iile importante au fost: . stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. Principiile esen iale s-au men inut. curbe.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . dar dispare schematismul rigid. la castelele Amboise. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). vase. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. . . pictor şi arhitect) favorit al .. Au apărut grotele artificiale. traseele rectilinii. fântâni.grădinile de la castelele Tuilleries. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. Exemple:. roci şi apă în mişcare). având şi func ie decorativă şi func ie utilitară.arhitect peisagist Delorne.În secolul al XVII–lea d.H. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. cu numeroase statui. Astfel. . cu partere decorate cu flori. al XVI–lea. bazine. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. În prima jumătate a sec. rezultând spa ii mult lărgite. .arhitect peisagist Du Cerceau.2. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. . luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. Terenul era modelat în terase mari.grădinile Gamberaia – Floren a. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. Existau canale şi lacuri imense. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. sub aspectul echilibrului şi simetriei. tinzându-se către transformarea în parcuri. S-au mărit dimensiunile grădinilor. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. 2. Abia după jumătatea sec. Fontainbleau.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). apare stilul baroc. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. Au fost realizate decoruri bogate.H. fiind îmbinate cu linii ample. Exemple din sec al XVI-lea: . La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. . Saint-German.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . în arhitectură. În unele situa ii canalele s-au păstrat.grădina Luxembourg din Paris. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar.4. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. al XVII-lea.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. la care grădinile erau în incintă. .grădina Garzoni – Collodi. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel).grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a.

alături de diferite fântâni. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . Chantilly. rampe. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător.palatul constituie capul compozi iei. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon).sunt prezente. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. Fontainbleau. . Sceaux. racordate cu ziduri de sprijin. Dar. pe spa ii foarte largi.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor.Ludovic al XIV-lea. La început s-a renun at la tunderea arborilor.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. rocării. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. mai ales pe axa principală.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. . piramide.3. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. statui sau vase. dominantă. se păstrează axa . . s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. cuburi). . 2. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. închise între ziduri. Ulterior. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. în Anglia începând cu sec. Saint Germain-en Laye. bazine cu grupuri sculpturale. vase în stil baroc. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură.compozi ia era tratată arhitectural. .terenul este modelat în terase largi. Versailles. Dispar parterele. bazine.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. constituind totodată şi perspectiva principală. conuri. SaintCloud. . ca şi în restul Europei. mari partere şi întinse oglinzi de apă.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. scări. .aleile sunt rectilinii. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu.„regelui Soare”. bazine şi canale. fiind situat pe terenul dominant. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. borduri sau broderii de buxus tuns.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. . şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene.4.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. în Anglia dominau grădinile medievale. . şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. treiaje. cu principii compozi ionale proprii. al XVIII-lea. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului.sunt folosite. . . . sub influen a literaturii.

apoi francez.model francez. Realizări importante: . Green Park. La sfârşitul secolului al XIX-lea.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.Hampton Court – model italian. .parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).4. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. .Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.Nymphenburg (München) – model francez. La periferie erau: Regent’s Park. enun ate de Repton.Austria: . Ermenonville. . . al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. Victoria Park şi Battersea Park. Hyde Park.Tête d’or’’ (Lyon). fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).grădinile Kensington şi parcul Stowe. .Grădinile Greenwich – model francez. formând un lan verde de peste 4 Km. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). realizate sub influen a romantismului. .Parcul Chatsworth – stil clasic.Kent (pictor şi arhitect) . .. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. dar se introduc poteci şerpuitoare. amenajate în stil peisager: St.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. . . În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. . . fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. James Parc.Anglia: . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. . 2. ..Charlottenburg (Berlin) . . În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman).Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.model francez. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . În secolul al XIX-lea.Germania: . Malmaison. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. fiind sus inătorul noului curent numit .centrală dominantă.Rusia: .Saint-James Park .grădinile de la Whitehall – model italian.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. reziden ial şi a intrat în cel urban. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. Toate crea iile din această perioadă (sec.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.4.

crini. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. . al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte.Parcul Sokolniki – 463 ha. . În Germania. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . liliacul.Boston – Park System. pomicole. forestiere: bujori.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) .Italia: . narcisele. arskoe Selo = vechea denumire). Ca exemple pot fi amintite: . . grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. garoafe şi iasomie.Villa Carlotta (Caddenabio). cimbrul. lăcrămioare.Spania: .Chicago – South Park. . mesteacănul. roini a.Villa Melzi (Bellagio). 2.Villa Carraresi (Roma). marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).New York – Central Park .grădinile La Cranja (lângă Segovia) . molidul. . bradul. În S.Grădina engleză (München).. . . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . pe lângă locuin ele boierilor. Parcul Puşkin (parc englez. .model francez.sec. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . Prospect Park (peisagist Olmsted). Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). Petersburg – 600 ha.parcul Wilhelmshöhe (Kassel).Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. stejarul. la Iaşi – grădina Palatului domnesc.parcul Nympheuburg (München).360 ha. respectiv după principiile grădinilor engleze. plopul alb. . . .Grădina Botanică . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. .model italian.5.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.U.Philadelphia – Fairmount Park. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.sec.A. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). Ca exemple pot fi amintite: . . . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk.Parcul Public Friederichsham (Berlin). . lângă St.

.Bucureştiul avea cca.parcul de la Albeşti –Braşov. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). lângă castelul familiei Teleky.Buzău – Parcul Crângul. .sec.la sfârşitul sec.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852).. . chioşcuri pentru orchestre. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).parcul de la Bon ida –Cluj. Hörer).Grădina Ioanid. Dacia. al familiei Bauffy. 70 ha.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. al XIX –lea. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. .la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.. . Pădurea Verde. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . Parcul Rozelor..parcul Carol I. (fost Libertă ii) realizat de E.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). . Parcurile de la Avrig. Hayer. .Pădurile parc Băneasa şi Snagov. .1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. iarna lacul fiind folosit ca patinoar).parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . . . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). . .parcul de la Gorneşti –Mureş . iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. . . (Carl Friederich. amenajat tot de Redont – Bd. odată cu dezvoltarea oraşelor. promenada de pe Dealul Copou. . . .Iaşi – Parcul Expozi iei. .în Bucureşti în 1833-1840.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”.la Sibiu – 1857. Alpinetul. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.Timişoara – Parcul Tiselor. În alte oraşe: .la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . .1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. lângă castelul familiei Haller. . În sec.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. . dar care în mare parte erau neorganizate. . fiind numit oraş-grădină. stilul brâncovenesc. al XVIII-lea .1838 – parc promenadă . . . Redont.actual Parcul Tineretului. al baronului Bruckental. . azi Parcul Romanescu. poduri.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. . Borza.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). .

Iaşi. Constan a. .70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Ploieşti. . Parcul Tineretului. Drumul Taberei. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Colentina.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. ClujNapoca. Parcul Tei. Parcul Libertă ii. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Gala i. .s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. . Oradea.Parcul Sportiv . Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Balta Albă. Sibiu. Crângaşi. Pantelimon. . corespunzătoare multitudinii de sta iuni. parcuri în Titan.reamenajarea Parcului Herăstrău.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Piteşti.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Craiova. .

de protec ie climatică (viteza vântului. c) f. ştiin ifică. umiditatea şi temperatura aerului.f. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. grădini. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde.1. de pe terenuri degradate). În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. 3.flori din culturile floricole.fructe din livezi. hidrologică. intensitatea radia iei solare).semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. .f. recreativă. sanitară şi estetică. de impact peisager). Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. în general de toate tipurile de spa ii verzi. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. respectiv: de produc ie. regăsindu-se mai mult sau mai pu in.lemn din diferite tipuri de pădure. această func ie are un caracter puternic diminuat. de protec ie a solului. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. la diferite categorii de spa ii verzi. sanitară). antierozională. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. 3. antipoluantă (f. fiind ob inute diferite categorii de produse: . Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. f) f. . hidrologică. recreativ sau sanitar. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. e) f.Cap. respectiv cu: . Func ia hidrologică este asigurată. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. Profesorul I. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant.f. d) f. .2. . decorativă (estetică. .

vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. fie la suprafa a solului (litieră). prin microclimatul pe care-l realizează. Prin sistemul de înrădăcinare. astfel. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. asfalt sau beton. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. sau în apropierea acestora. . iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. mult sporită. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. fie în sol (rădăcini moarte). fizică şi chimică. străzi. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. moderează temperaturile excesive. De exemplu. fâşiilor plantate în lungul străzilor. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. şi a speciilor drajonate. prin albedoul specific. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. a perdelelor de protec ie. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. Acestea. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. Vegeta ia lemnoasă. ce constituie o armătură biologică a solului. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. . substratul ce constituie suportul vegeta iei. pietriş. cărămidă.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. trotuare. Sub aspectul proceselor pedogenetice. spa iile verzi prin stratul arborescent. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. Pe lângă aportul de substan e nutritive. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . . etc. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. prezintă o stabilitate mecanică. . Func ia de protec ie a solului. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. prin procesele de evapo-transpira ie. ).micşorarea vitezei vântului.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. în care procesele de eroziune sunt vizibile.ameliorarea umidită ii aerului. prin descompunerea de către microorganisme.

lipsite de vegeta ie. o elul. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. vârsta arboretului.reducerea poluării fizice a atmosferei. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. iar la 120-200 m în interior. . Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. . Perdelele de protec ie. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. etc. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. consisten ă. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. astfel. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. elagaj şi anotimp. betonul. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. viteza vântului scade cu 30-60%. sau cu frunziş sempervirescent. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane.3. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului.reducerea poluării fonice. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. ce nu deranjează ochi. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. în special în timpul verii. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă.reducerea poluării chimice a atmosferei. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. De exemplu. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. În mediul urban. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. . structură pe verticală. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. 3. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. a pulberilor fine sau a fumului. în zonele plantate. sub diferite aspecte: . atmosfera devine calmă. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. 5m3. gresia. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. marmura.

respectiv de mărimea frunzelor. durata de via ă a frunzelor etc. iar a teiului pucios cca. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. etc. sau diferite activită i curente ale popula iei. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. perimetrale. prin senza ia de linişte. 35 t/ha. planta iile rare dintre construc ii. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. De exemplu. căderea frunzelor. ionizarea aerului). fără obstacole cu efect antifonic. aerian. umiditate. în cazul molidului cca. intersec iilor aglomerate. echien/plurien. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). necroze. acoperită cu gazon. de prelucrare a produselor minerale. arbori+arbuşti+specii de gazon). părozitatea acestora. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. a arterelor principale). aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. ce are lă imea de 200-250m.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. cea ă. . Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. în teren liber. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. industria chimică. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. 30 t/ha. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. şantierele. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. transportul auto. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. efect maxim în sezonul de vegeta ie. În oraşe. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. inversiuni termice. metalurgică. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. 42 t/ha. pinului silvestru cca. întreprinderile industriale. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. radia ie solară. 68 t de particule solide şi praf. având un efect nesesizabil. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). de prelucrare a petrolului. planta iile stradale. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor.

sau efectul automatismelor zilnice. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. Factorii care influen ează recrearea sunt: . de .dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice.deplasarea. cules de flori. la care este supus omul în via a cotidiană. . sportului.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. serviciului. între inerii personale. divertismentului. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. odihnei prin somn. respectiv concediile. Fazele activită ii de recreare: . . spa iile verzi urbane sau extraurbane. obiective turistice. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. cumpărăturilor pentru hrană. telefonie.activită i pe loc. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. călătorii. radio. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. . vacan ele.Nivelul de trai. . dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. camping. cele mai multe destina ii. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. al solicitării fizice. CFR. în general. . internet). picnic. . . turismului.timpul liber (dedicat recreării). respectiv timpul alocat servirii mesei. care poate fi: . televiziune. etc.destinderea sau relaxarea. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. pensia. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni.3.pregătirea. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. aeriană sau navală.timp de existen ă. artei. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune.Mobilitatea. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. intelectuale sau psihice. îmbrăcăminte.Timpul. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. în sferele culturii. fiind un element compensator al condi iilor de lucru.. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. prin care se înlătură plictiseala. .Mijloacele de comunicare mass-media (presă.4. presupune bucuria întocmirii programului.divertismentul sau amuzamentul. practicarea diferitelor sporturi. . după bunul lui plac: plimbări. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . . ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto.

Func ia decorativă (estetică. gazon sau oglinzi de apă. sau diferite activită i precum grădinăritul. încât nimic să nu poată fi adăugat. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare.întoarcerea. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. de diferite excese. Odihna propriu-zisă. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. arbustivă. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. Plimbările sunt realizate fie zilnic. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. Aceste activită i pot fi active sau pasive.ciuperci sau de fructe de pădure. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. etc. după o perioadă de activitate intensă. de regulă la sfârşitul săptămânii. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. decât în dauna operei”. pescuit. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile.amintirea. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). canotaj. diseminat sau modificat. parcurile. sau la sfârşitul săptămânii. istorice. presupune comportamente diferite. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. J. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. în spa iile verzi extraurbane. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. etc. . care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. repausul şi somnul. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. prin care are loc refacerea fizică a organismului. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. floricolă sau erbacee. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. economice. în sta iuni climaterice cu specific. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. În sens larg. 3. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. nevoia de a face mişcare.O. vânătoare. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare).5. indiferent de subiectul în care apare. diferite de mediul său. alpinism. Turismul are caracter recreativ. etc. de conducerea autovehiculului. realizată pentru plăcerea proprie a individului. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. apicultura. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. . obiective culturale. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. . sau în zilele libere.

Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. fructe. bariere împotriva vântului. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. . Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. . Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. . diferind în func ie de fenofază.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. variază pe parcursul unui an. admira ie necondi ionată.6. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . .încadrarea cursurilor de apă. etc. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. murmurul apei. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. flori. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. încântare. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. bazine. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. şi care exercită o atrac ie spontană. 3. ciripitul păsărelelor. cu efect de parazăpezi).îmbrăcarea versan ilor sau a văilor.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. Astfel. textura coroanei. . prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. . cascade. puternic erodate sau a grohotişurilor.

centrul compozi iei reprezentat . în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. se ine seama de anumite principii şi legi. planta ii. Frumuse ea este realizată prin ordine. care conduc în final la realizarea frumosului. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. viu sau inert. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. într-un întreg. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. peluze. treaptă. pe o concep ie dominantă. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). armonie şi propor ionalitate. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. intrarea principală. suprafe elor şi formelor planului. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. ob inându-se în final unitatea în diversitate. Toate elementele unui spa iu verde (alei. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. un monument).Cap. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. sociale şi economice ale unei perioade date. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. Frumuse ea este un element func ional. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. Fiecare component. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei.

Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. este static şi odată văzut. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. interesul scade. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. calitate care uneori poate avea o latură negativă. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. simplu. a aceloraşi elemente (specii. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. potecă. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. deoarece un plan perceput deodată. evitându-se astfel monotonia. bănci. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . combinat. grupuri. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. integritatea şi calitatea acestuia. şi o dată percepută regula ritmului. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. a repetării şi a consecven ei.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. bulevard. Asimetria pune omul în armonie cu natura. al for ei sau al monumentalită ii. creând senza ia de dezamăgire. liniar. clădire). stradă. respectiv realizarea echilibrului. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. admi ând totodată diversitatea acestuia. compus. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. dinamic. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. lă ime) sau alte caractere vizibile. ordinii. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. magnificului. omul va anticipa următorul obiect sau interval. Ritmul poate fi: static. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. se găsesc mase similare şi egale. în întregime. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Simetria poate fi absolută şi liberă. de culoare. vase decorative. de formă. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus.

pasive. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). în acest car fiind vorba de armonia contrastului. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi .combina ii între culori diferite (active. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. dar care au volume şi formă asemănătoare).compozi ii între culorile complementare. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. În proiectarea spa iilor verzi. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament).compozi ii doar între culorile calde sau active. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. arhitecturale. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. de un individ.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. într-un aliniament. exprimând de fapt unitatea în varietate. etc. . care au o anumită continuitate. se pot deosebi: . şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. formelor dar mai ales a culorilor. . în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate).abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. forme sau spa ii. florale. . aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. chiar dacă specia diferă (de exemplu. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. caz în care se aplică armonia legăturii. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor.

I.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. iar la o distan ă mai . Scara individuală ia în considerare omul ca individ. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. Fibonacci. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. astfel pentru o alee de 300 m. lă imea optimă este de 8 m.). Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. 21. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. 8.618 (aproximativ 3:5). pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. participan ii la diferite evenimente de amploare etc.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. 89 etc. 34. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). distrugerea formei naturale (implică transformări totale). 180. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. ordine şi armonie. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. mese. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. 5. 13. C. . .). lă imea optimă este de 5 m. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. iar pentru o alee de 250 m. .întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). sub un unghi de cca. ce are laturile în raport de 1:1. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. alee pietonală. Astfel. sub un unghi de cca.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. 270. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. apoi 3. 55. matematician italian din sec. al XIII-lea. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. publicul dintr-un parc. etc. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului.

fără a se exagera prin risipă. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”.mare de această valoare. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. .

în general. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză.1. aspect preluat şi de romani. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. eroziunea). Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. epoci. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. V. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. erau prelungiri ale încăperilor. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. de mai târziu. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte.1. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. fiind ornate cu statui. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. La romani grădinile. activită i. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. câmpii. arhitectural. Stilurile spa iilor verzi 5. În amenajarea spa iilor verzi. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief.1. râuri. caracteristice diferitelor epoci istorice. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om).). Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. În ultima perioadă (sec. apă. francez sau regulat) a stat. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. văile râurilor. Grădinile în stil maur.2. 5. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager.1. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. caracteristice Renaşterii şi Barocului.Cap. . precipita iile) sau for ele majore (vânt. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). iar în cadrul stilului peisager sau liber. dar şi elemente minore precum microrelieful. Acest stil prezintă mai multe variante. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. bazine. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. radia ia solară. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. pâraie. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). vegeta ia. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. civiliza ii. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. întotdeauna de formă dreptunghiulară. etc. vase sau fântâni arteziene.

armoniza şi propor iona cu clădirea principală. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. situat în pozi ie dominantă. Aceasta. scări. respectiv axa principală. fiind subordonate toate elementului principal. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. unele păstrându-se şi în prezent. cascade sau bazine. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. fie de a le limita pe altele. Apa aduce prospe ime. canale sau oglinzi de apă. fiind nivelat şi modelat în terase largi. ce constituie perspectiva principală. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. 5. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. Elementul principal.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. regulate. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. balustrade.2. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. pe linii drepte şi curbe. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii.1. precum şi oglinzi de apă. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. taluzuri. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. numit şi capul de compozi ie. bogat ornamentate.1. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. aplicat până în prezent. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. sau de perdele de arbori. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. cu denivelări mici. statui sau vase sculptate. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. rampe. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. cu numeroase ziduri de sprijin.

2. Stilul peisager Stilul peisager (liber.3. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. 5. mai ales a celor de gazon. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. În această situa ie. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. având cel mai adesea relief variat. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. 5. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă.1. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. sub influen a stilului rococo din arhitectură. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. fiind dispuse în re ea geometrică. în formă de tablă de şah. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i.1.3. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. . în ansamblu. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. fiind obositoare ochiului. fie sub influen a pictorilor peisagişti.1. 5.de apă. Aleile sunt rectilinii. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare.2. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. natural. conducând spre diverse amenajări. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. care dau varietate şi fantezie compozi iei. compozi ia fiind liberă. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice.1. fie sub influen a literaturii noi. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. cu precădere în Olanda. Toate acestea au fost duse la extrem. în Anglia. ce promova ideea reîntoarcerii la natură.

se vor folosi specii de talie mică. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. în pete neregulate sau eliptice. roci sau stânci. covoare sau dispersate solitar. peluze. volume. în diferite zone ale grădinii. masele vor avea conturul neregulat. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. lumini şi umbre. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. urmând caracteristicile terenului. sinuos chiar. sub formă de mase. curb sau sinuos. specii lemnoase decorative. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. pajişti şi diferite grupaje floricole. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. neregulat. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. ce urmăreşte formele de relief. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. prin aducerea de pietre. Aleile au un traseu liber. Apele. atunci când aceasta există. cu înflorire bogată. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Simetria şi echivalen a sunt excluse. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. de grote sau chiar cascade. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. care în mod natural sunt dispersate. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. . cu contur regulat. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. intervenindu-se totuşi în detaliu. fie create. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Rocile. cu aspect natural. vor fi folosite pâlcurile. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. frumoasă şi îndelungată. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. fie naturale. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. În jurul clădirii principale. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. chiar exotice. toate elementele.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare.5. atât sub aspect psihic cât şi fizic. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. De asemenea. având ca fundal imagine unor mun i înal i. dispuse într-un masiv păduros. umbră şi lumină. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. de veselie sau de entuziasm. de luminişurile retrase. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. culori. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise.2. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. cascadele.4. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. de stâncile. Genul de bucurie Genul de bucurie. largi. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. . unei mări sau ocean).3. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase.5. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. volume.2. 5. cu flori având culori calde. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. forme. 5. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac.2.

organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. sta ii de distribu ie a apei. sunt judicios repartizate. dimensionate. 6. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. grădinile sau scuarurile.2. Ca regulă generală. gazului metan. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal.1. re ele stradale. limitarea perimetrului construibil. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. zona politico-administrativă. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. energie termică. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. recrearea şi odihna popula iei.). şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. zona industrială. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. . fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. atât urbane cât şi periurbane. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. energiei electrice. cât şi legătura dintre acestea. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. în strânsă corelare cu structura urbanistică. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. 6. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. ce asigură protec ia multiplă a mediului.Cap. dispuse într-o re ea continuă. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. etc.

fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. scuaruri.cu acces strict. După accesibilitatea popula iei largi: .Această re ea poate avea o dispozi ie radială. care traversează localitatea şi care. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). numite şi spa ii verzi publice. a sta iunilor balneo-climaterice). fac legătura şi cu centura verde a oraşului. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. de regulă. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. dotări şi func ii. planta ii de protec ie (a localită ilor. pepiniere. lungi de sute de metri. pepiniere. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. acoperişurile verzi.cu acces limitat. grădini publice. amplasare. 6. păduri de recreare. . constituită din spa ii verzi periurbane. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. zonele de agrement (păduri de recreare. grădini botanice. şi în care intră: parcuri. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. de folosin ă generală. a spitalelor. . 1.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. 2. radial-concentrică. fiind diferite ca mărime. întreprinderilor. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. grădinile botanice şi cele zoologice. . spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. parcurile şi bazele sportive. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. concentrică. După pozi ie se deosebesc: . grădini botanice. ce sunt administrate de primării. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. grădini sau scuaruri).3. transversală sau longitudinal-transversală. grădini zoologice. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. planta ii antiincendiare. planta ii de pe lângă unele dotări publice. grădinile locuin elor individuale. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. a solului. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. longitudinală. planta iile din cimitire. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. ştranduri). păduri parc. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. în func ie de sistemul stradal al localită ii. planta ii antierozionale. a apei. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. grădini şi scuaruri publice. . contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni.cu acces nelimitat.

alpinarii. . După modul de amplasare.temporare sau provizorii. . asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. 400 m. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. situate de regulă în cartierele de locuin e.3-3 ha.spa ii verzi de înfrumuse are. situată în intravilan. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente.3.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. ce se înfiin ează pe terenuri virane. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. păduri de agrement. Raza de deservire a unui scuar este de cca. După func ii: . având în componen a lor doar arbuşti. scuarurile por fi: .spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. După durată. perdelele de protec ie. 6.3 ha. parcuri şi grădini zoologice. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. . fiind destinată odihnei de scurtă durată. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. pepinierele. planta ii cu efect de parazăpezi. destinate construirii unor cartiere de locuit. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. spa iile verzi pentru copii şi tineret. . Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. destina ie.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. După destina ie.permanente. configura ia terenului şi construc iile din jur.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. păduri parc. în cca. grădini şi parcuri publice. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. cu rol decorativ: scuarurile decorative. scuarurile pot fi: . . Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. rozarii. . gazon. spa iile verzi din cimitire. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. culturale sau de învă ământ. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. parcuri expozi ionale. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. . parcurile sportive.4. caz în care acestea sunt uşor accesibile. 6-8 minute.în interiorul cartierelor de locuit.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. planta iile de consolidare antierozională. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. parcuri dendrologice. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. edificii culturale. frecventează simultan acel scuar. scuarurile pot fi situate: .

scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. de mers lejer. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. bănci. 6. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. în cadrul oraşelor mari. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. respectiv o intrare la cca. datorită inexisten ei căilor de acces. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. Intrările vor fi reduse ca număr. Dispozi ia aleilor. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. frecventează grădina în acelaşi timp. aranjamente şi decora iuni florale.5. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. de pe o rază de 1-1. . trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. în lungul aleilor. peluze de iarbă. alei. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. De exemplu. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. statui. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. îndeplinind doar o singură func ie prioritară.. 3-4 ha. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. respectiv arbori şi arbuşti. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. Dată fiind această distan ă de deservire. . grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. situate în jurul unor institu ii publice. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. spre periferia scuarului. Spre deosebire de scuar. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. 15-25 minute. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. de învă ământ.5 km. a obiectivelor culturale. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). boschete. scări (în cazul terenului accidentat). respectiv: sectorul pentru copii. zone umbrite dar şi zone însorite. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz.

fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). cofetărie. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). respectiv sta ionare). cafenea. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. adăpost de ploaie. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. ce depăşesc 20 ha. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. datorită suprafe ei pe care o reclamă. într-un cadru peisagistic deosebit. diferite dotări (cişmele. manifestări artistice). ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. de re eaua stradală limitrofă. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. 6. bănci. locuri pentru jocuri statice. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite.000 de locuitori trebuie să existe un parc. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). restaurant). şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. expozi ii. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. bazine sau chiar un mic lac. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. şi de capacitatea proiectată a parcului.6. sporturi. şi de densitatea popula iei. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. WC public). . şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. de lungimi şi dificultă i diferite. În foarte multe cazuri. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc.2. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. ocupând suprafe e importante. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. partere cu flori. 6. Astfel. în func ie de pozi ia. parcări. alei pietonale.8. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. ale unui cvartal sau ale unui cartier. a noxelor sau a altor factori de inconfort. . pentru diminuarea zgomotului. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. şi străzi şi bulevarde deschise. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală.1. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. Au scop sanitar. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. 6. recreativ şi decorativ. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. suprafe e îngazonate. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. 6. arii de joacă pentru copii. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. tomberoane). prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. structură şi folosin ă diferite. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. punct de distribu ie a energiei electrice. Speciile vor fi alese şi amplasate. şi alte multe specii pentru varietate. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri.8. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. orientarea şi înăl imea clădirilor.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor.8.liber este de 3. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu.

padoc şi cuşcă pentru câine. piscină. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. În func ie de mărimea acesteia.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. În cazul vegeta iei. arbuşti tunşi. minilivadă. cititul. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. sau specii de răşinoase. În func ie de mărimea spa iului disponibil. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. spitale. servitul mesei. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. aranjamente florale. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. pergolelor. fie după propriile idei. În cazul unor locuin e. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. un mic bazin cu aspect natural. sediu de firmă etc. Grădinile interioare. joasă sau fără împrejmuire. de gusturile proprietarului. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. cu o compozi ie relativ simplă. barbeque. chioşc de grădină. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. Grădina de fa adă. precum şi diferite specii cu port pendent. Astfel.) acestea pot fi: grădina de fa adă. arbuşti şi liane. diferite jocuri. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. institu ii. minigrădină de zarzavaturi. uşor de între inut. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. activită i de grădinărit. bazin cu peşti decorativi. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. arbustive sau lemnoase. chioşcurilor şi treiajelor. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. arbori. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. trandafirii. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. mobilier de grădină. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. grădina este structurată şi amenajată. stânci şi pietre. o cascadă miniaturală. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. fie prin realizarea unui gard viu înalt. suprafe e îngazonate. magazie de unelte. sedii de firme. gazonul. lămpi pitic. miniseră. dar şi a unor hoteluri. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. a unor grupuri de specii sempervirescente. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. precum gazonul.

pentru speciile de plante vivace. printre spa iile rămase libere între plante. de la bun început. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. Poaceae). Crassulaceae. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. Saxifragaceae. sau numeroase alte specii floricole. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. poate contribui la estetica compozi iei alese. de regulă. astfel. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. Urmează un strat de separa ie. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. cu pietriş (de tip sort). Brassicaceae sau Campanulaceae). Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. fam. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. canalizări). se recomandă acoperirea acestuia. forme sau provenien e.9. specii de gazon (fam. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. format din fibre minerale. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. instala ii electrice. cu strat fertil mai gros. fiind de maxim 10-15%. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. durabilă şi de bună calitate. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Peste acesta se aşterne stratul fertil. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. alături de plante cu flori şi alei. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. în vederea efectuării eventualelor repara ii. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. 6. În func ie de caracteristicile lor. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. unele specii din fam. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. . cu arbori şi arbuşti de talie mare.

de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. 6. al muncitorului (fabrici. în zilele însorite.. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. al bolnavului sau pacientului (spitale. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. . prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. Ca şi în cazul grădinilor interioare.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. . . acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. hale. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor.şi nu în ultimul rând. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. .influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. creându-se spa ii pentru odihnă. diferite pulberi sau noxe. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. şi constituie unită i de sine stătătoare.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. comportându-se ca un bun strat termoizolant. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. al proprietarului (locuin ă privată). fiind dotate cu mic mobilier de grădină. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş.acestea re in diferite cantită i de praf. policlinici. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. spa iile verzi propriu-zise.10. Din suprafa a acestor complexe sportive. ateliere). cabinete). iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. . . . până la 4-7. institu ii administrative). care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere.

cu ghimpi (Berberis . caz în care au caracter de tabără. şi să nu producă fructe ce pot murdări. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. leagăne. handbal. când sunt în afara localită ii.11. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. Stilul adoptat este cel mixt. separate prin vegeta ie. 3-6 ani. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. 6. duşuri etc. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). cu solul permeabil. precum şi specii floricole şi de gazon. 30-40 copii. respectiv: până la 3 ani. balansoare. 11-15 ani. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. polo). Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. bazin acoperit sau în aer liber (înot. baschet. 100 m2 până la câteva hectare. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. 1000 m2 pentru 40-50 copii. labirint. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. Suprafa a variază de la cca. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. gazon sau arbuşti.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. diferite săli de sport (gimnastică. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. cu precădere împotriva vânturilor dominante. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. tobogane. oină). volei. tenis). În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. în care constituie sectoare de sine stătătoare. grădinilor publice sau a parcurilor. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. grupuri sanitare. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. bănci. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. bârnă de echilibru. clădiri administrative. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. 20-25% pentru terenurile de joacă. arte mar iale). în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. clădiri pentru vestiare. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. volei. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. 7-10 ani. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. sau în cadrul scuarurilor. atletism).

bob sau săniu ă. flori. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană.). alei pentru biciclete sau trotinete.12. ce poate cuprinde: o mică livadă. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. În cazul taberelor. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. pârtie pentru schiuri. Laburnum anagyroides. coşuri de gunoi etc. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. a zgomotului şi a gazelor. cu frunze. bibliotecă volantă. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. bazin pentru înot. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. arbuşti fructiferi. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. terenuri pentru jocuri de masă. grădina de zarzavat. fructe sau semin e. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. Dar în func ie de microrelief.. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. rabate sau diverse aranjamente floristice. În cartierele de locuit sau în scuaruri. bănci. . cu rol de protec ie împotriva prafului.).sp. Rhus typhina). şi vor fi izolate prin planta ii compacte. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. pistă pentru patine cu rotile. flori. labirinturi. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. tobogane. 6. sau care să fie toxice (Taxus baccata. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. cât şi zone însorite. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. care murdăresc. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. pistă pentru alergare. arbori de mărimea a III-a. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. ronduri. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. medicinale şi melifere. teren pentru focul de tabără. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. Robinia sp. plante tehnice. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. un mic monument sau un bust. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. eventual un mic stadion. corpuri de iluminat. dotările vor fi mult mai complexe. balansoare. bârnă pentru echilibru. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. spaliere. destinate odihnei. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. cele cu frunze. leagăne.

vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. având ca dotări mese. cu rol stimulator. Astfel. pentru mărirea gradului de vizibilitate. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. cu cel mai mare impact peisagistic. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. Spa iile verzi din incinta spitalelor. . cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. precum şi obiecte din materiale calde. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. pentru fiecare elev. birourilor. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă.13. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. func ional şi estetic. Componenta cea mai importantă. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor.5 m2 de teren sportiv. pasive cu rol calmant. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. cu excep ia intersec iilor. familiare. calmante. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. de a diminua poluarea fonică. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. este vegeta ia lemnoasă. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. sau a celor rezervate pauzelor. rabate de flori. diferite. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. 6. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. bănci. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. cu specii floricole având culori liniştitoare. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. 6. Parterele cu flori şi peluzele de gazon.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. De asemenea.14. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. respectiv cea a intrărilor.

Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. dar şi specii de foioase precum: tei. acoperite cu plante agă ătoare. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. din specii sempervirescente. bine delimitată.15. chiparoşi. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. dispuse în lungul aleilor principale. cu bănci şi şezlonguri. . cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. ce au efect liniştitor. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. sau în sens radial. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. Astfel. cu alei şi căi de acces paralele. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. sau în jurul edificiului central. constituit din biserică. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. glicină sau trandafiri. purificarea aerului. influen ând benefic recuperarea acestora. precum şi pergole cu vi ă de vie. tisă. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. sau chiar garduri vii. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. de la intrarea principală sau de la biserică. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. drumuri interioare de acces auto etc. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. ar ar american. Astfel. numită „cimitirul eroilor”. Dacă spa iul permite. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. Cimitirele mari. capelă sau un monument memorial. De asemenea. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. pornesc mai multe alei rectilinii. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. prezintă şi o zonă. 6. molid. În func ie de destina ia institu iilor respective. castani porceşti. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. paltini. reduse doar la aliniamente de arbori. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. chioşcuri). cimişir. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. Parterele cu flori cu nuan e reci. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. centrale. flancate de planta ii sobre. separarea diferitelor amenajări precum parcări. brad. datorită lipsei de spa iu. necesare bolnavilor. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice.

Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. cu multe denivelări. halde.. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Narcissus sp. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. situate în intravilan sau în extravilan. arborii fiind evita i. Microrelieful. să poată fi realizat pe jos. dar şi culturaleducativ. caprifoiul (Lonicera japonica). din specii sempervirescente. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. Ca specii lemnoase frecvent folosite.16. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. alimentară. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. iedera (Hedera helix). să existe mijloace de transport în comun. în afară de cele amintite. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. Spa iile verzi cu profil specializat 6. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. Convallaria majalis etc. sanitar şi decorativ. sanitară. Sempervivum sp. saschiul (Vinca minor). mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. industrială sau medicinală a plantelor. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. după importan a decorativă.). Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti.16. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. Sistemul de drumuri.1. dar şi în punctele cheie. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. se execută lucrări de excavare.. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. sunt: trandafirii.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. pentru realizarea acestor denivelări. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. utilită ile şi căile de acces. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. Sedum sp. 6. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. după concep iile . terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. Aster sp. de maximă circula ie. Paeonia sp. de recreare şi decorativă. de recreare. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta.. după considerente ştiin ifice (taxonomice). Lupinus sp. de taluzare sau de înăl are a unor zone. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. Chrysanthemum sp. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi.. surse de zgomot puternic). la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. În cazul în care terenul nu este prea frământat.

pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. plante aromatice. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig.). hibrizi Polianta. Sectorul plantelor spontane folositoare. hibrizi floribunda etc. rădăcinoase). Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. treiaje. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. fie se desfăşoară între cele două elemente. sectorul plantelor acvatice. în acest sector. sectorul florei diferitelor zone geografice. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. Sectorul plantelor de cultură. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. dar şi publicului larg. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. englezeşti. ierbar). licee sau a alte unită i de învă ământ. estivală sau autumnală. vara îngropate în sol. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. sectorul sistematic. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. sectorul plantelor de cultură. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. muzeu. până la cele superioare (ultimele fiind . serele. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. vernală. flora Asiei etc. de la cele inferioare. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. rozariu-ul. sectorul plantelor spontane folositoare. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). leguminoase. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. sau arbori cu efect decorativ deosebit. Polianta.). ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. tehnice. dar în containere. de parc. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. Realizarea planta iilor floricole. numit şi colec ia botanică. Ca sectoare. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. melifere. pergole. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. Rozariu-ul. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. şi implicit expozi ii foarte diferite. ce au diverse întrebuin ări. În sectorul florei Globului. sectorul administrativ. medicinale etc. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. grădina japoneză. la exterior. arhitecturală. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. fie în fa a clădirilor importante (birouri. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. diverse suporturi sau chiar ziduri. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. urcători.

eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. ornamental. sera orhideelor şi a plantelor epifite. se deosebesc: sera palmarium. pod arcuit din piatră. poartă torrii. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. industrial sau alimentar. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. sera rezervată expozi iilor florale. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. pasul chinezesc din dale de piatră. . prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. este dispus de regulă. clădiri administrative. sera înmul itor. Astfel. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Complexul de sere. sau din alte regiuni calde ale Globului. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. uneori chiar un miniparc zoologic. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. sera colec iilor.monocotiledonatele). cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. pădure mixtă. subtropicale. decorativ şi recreativ. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite.2. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. colec ie de trandafiri. 6. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic.16. verii sau toamnei. sera plantelor din regiune mediteraneană. Grădina japoneză. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. Prin structura. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. pajişti. sau mai rar. pădure de răşinoase. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. mediteraneene. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. în apropierea intrării principale. sera plantelor acvatice tropicale. după zona geografică de provenien ă. lanterne de piatră. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. Vegeta ia forestieră spontană. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. pădure de foioase. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. didactic. pepinieră. sera azaleelor şi cameliilor. prin solu iile de amenajare adoptate.

de tip „microbiotop sau minihabitat”. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii.5 ha. În cazul păsărilor zburătoare. este necesară construirea de voliere largi. 6. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. al XX-lea. înfiin at la începutul sec. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. bazine. Bacău). vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. având o suprafa ă de 48.grădina dendrologică Macea (jud. de tipul cuştilor cu gratii. . interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. Timiş).3. . fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. Bacău). curs de apă. care va fi folosită atât ca sursă de apă. să nu existe zone industriale.arboretumul Bazoş (jud. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice.5 ha. . stâncării. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective.arboretumul Hemeiuş (jud. pot fi amintite: . având în acest sens îngrădiri. Hunedoara). cu o suprafa ă de 34 ha. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră.arboretumul Simeria (jud. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. cu o suprafa ă de 20. înfiin at în 1908. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. înfiin at în 1880. Arad).De regulă. de recomandat cât mai largi. a masca zidurile inestetice. pentru a completa ambientul. înfiin at în 1909. al XVIII-lea. . păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. gropi de gunoi. strâmte. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. în ceea ce priveşte frumuse ea. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. . vegeta ia lemnoasă şi ierboasă.16. trebuie să ocupe suprafe e importante. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. Pe ansamblu. având o suprafa ă de 70 ha. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. cu o suprafa ă de 60 ha. perdele sau garduri mascate cu liane. vechimea şi mărimea colec iilor. înfiin ată la începutul sec.arboretumul Dofteana (jud.

prin plimbare. . ce adăpostesc pisici sălbatice. bivoli.. pelicanii. prevăzut cu arcuri largi descoperite. vulpi.: . şi padocuri acoperite.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. zimbrii etc. pentru sezonul cald.) sau spa ii deschise. cucuvele.sectorul rezervat pentru antilope. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. cât şi spa ii largi. cormorani. pentru sezonul rece. pot fi amintite: . cu microbiotopuri amenajate cu grotă. uli.sectorul stru ilor.sectorul primatelor. cu zone largi amenajate pentru tigri. pentru inerea acestora în sezonul hibernal.sectorul felinelor mari. canari.sectorul reptilelor. câini dingo. căprior. gâştele. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. în special forestieră. libere. ciufi.sectorul păsărilor tropicale sensibile. . râşi. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. ce cuprinde voliere cu fazani. lupi. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. ren. pantere. păuni. . gheparzi etc. umiditate. girafele. . pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. cai sălbatici. cinteze. şi pentru răpitoarele de noapte. stânci.sectorul galinaceelor şi columbidelor. . iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. pentru diferite specii de urşi. trunchiuri de arbori. carnivore mici. pescăruşi etc. stârci. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. mierle. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. cameleoni. zebre. constituit dintr-o clădire. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. de amenajările respective. .sectorul păsărilor de baltă.sectorul păsărilor răpitoare. şopârle. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. galinacee etc. pume. de numărul de specii. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. distan a nu trebuie să fie prea mare. dromaderi. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. şerpi sau crocodili. turturele. . pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. grauri etc. jderi etc. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. . mici palmipede.sectorul cervidelor şi cabalinelor. asini etc. caprine.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. lama şi alpaca. bibilici. lei. De asemenea. elan. ierbivore mici. fie cu voliere foarte mari. pentru speciile care nu pot părăsi locul. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. în aer liber. bazin. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. iguane.. cerb lopătar.sectorul urşilor. .). cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. porumbei sălbatici sau de ornament. . . cu voliere şi vegeta ie. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. cum sunt bufni e.sectorul marilor ierbivore. alpin şi subalpin etc. precum lebedele. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. . şoimi. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. ovine. unele specii de ra e.. găini de ornament. în care sunt găzdui i: elefan i. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel.. pentru sezonul estival.

care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. poteci şi alei de plimbare. sau a aranjamentelor florale. a unor peluze întinse de gazon. formată din planta ii forestiere. un punct de belvedere asupra oraşului. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. un sit istoric (ruinele unei cetă i). În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. În zona intrării principale. precum: un lac. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. având produse care să nu dăuneze animalelor. Astfel. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. se vor prevede spa ii largi. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. Pădurea-parc (parcul forestier. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. Alte amenajări. de purificare a aerului etc. toalete ecologice. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. fântâni. în mişcare. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. a eventualelor surse de poluare. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. În unele por iuni ale pădurii-parc. care să nu depăşească 4%. acoperite cu pietre. şi nu numai. nisip sau alte materiale locale. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. 6. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. se deosebesc: parcul forestier. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. de zoologie. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. un curs de apă. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. de entomologie etc. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. pot exista în incintă şi muzee. cişmele cu apă potabilă. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. . iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. pădurea-parc sau parcul-pădure. dar în raza de deservire a localită ii.17. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici.

Indiferent de specificul pădurilor de recreare. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. pozi ia pe versant.). Amenajările de tipul campingurilor. De asemenea. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. telescaune. terenuri sportive etc. topoclimatul. numită impropriu pădure de agrement. terenuri de tenis sau de fotbal. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement.5-2 ore.1. telecabine. cu cât terenul este mai înclinat. hidrografia şi environnement-ul.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. Pădurea de recreare. Astfel. a unui râu. Unele elemente naturale precum mlaştinile. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. falezele sau malurile abrupte. . ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. lipsite de vegeta ia forestieră. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. expozi ia. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. balnear (izvoare minerale. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. situate pe malul unui lac. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. puncte de belvedere etc. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. stâncile. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. piste pentru biciclete sau pentru role etc. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. în unele zone de interes curativ. 6. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. zone de picnic. pot fi ştrandurile şi campingurile. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. izvoare termale etc. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. căi de acces cu trasee mai lungi. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. tabere şcolare. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. zonele nisipoase.17. solul. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. sau de interes turistic. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora.

este mai rece şi mai umedă. care prin fenomenul de . înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. gradul de expunere a teritoriului. temperaturile sunt moderate. refugii) pentru a oferii adăpost. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. plajelor etc. sau spa ii adăpostite. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. noroi. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. băl i. această zonă este cea mai expusă vânturilor. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. fără extreme mari. cu privire la temperatură. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. alunecări de teren. prezen a prafului. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. vânt. dotărilor sau diferitelor echipamente. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. temperatura aerului mai ridicată. plantele prezintă creşteri foarte mici. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. iar solul este mai pu in umed. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. Orientarea nordică a unor terenuri. pavilioane. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. Tot în acest sens. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. De asemenea. Cu privire la mişcările aerului. suprafe e umede improprii. În acest sens. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. frunze prăfuite sau galbene. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă.. altitudine etc. destinate practicării unor activită i. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. vegeta ia are aspect veşted. frunziş sărăcăcios. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului.

care este dată de natura sursei (izvor. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. de poten ialul teritoriului. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. schi nautic etc.17. prezintă o atractivitate foarte redusă. compozi ia şi vârsta arboretelor. atunci aceasta este şi primitoare. Când o pădure de recreare este echilibrată. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. libere (luminişuri. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. de modul de captare. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. Cei care doresc să se odihnească.2. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. şi din contră. ce diminuează calitatea acestora. apa este importantă sub aspectul calită ii. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. Environnement-ul. sau ca sursă de apă potabilă. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. capătă por iuni dezgolite. pescuit. lac). liziere). aerisite.spulberare. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. Hidrografia teritoriului. natura solului. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. 6. a fermelor de animale. filtrare şi transport al apei. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. de cea ierboasă. O zonă lipsită de un curs de apă. pârâu. râu. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. regimul şi tratamentul etc. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. dar nu neglijabilă. În zilele călduroase de vară. iaz. prepararea hranei. chimic sau fonic zonele din jur. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. situl sau vecinătă ile. De regulă. va avea o atractivitate sporită. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. de o acumulare mai mare sau mai mică. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. În acest sens. de temperatura acesteia. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. . precum realizarea igienei corporale zilnice. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. poieni. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise.

ce au un efect peisagistic major. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. capacitatea de primire începe să crească. indiferent de specie. . şi este favorabilă pentru plimbări. datorită vizibilită ii foarte bune./ha). datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. bine pusă la punct. ce induce plictiseala şi pasivitatea. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. dau peisajelor un pitoresc aparte. are aspectul unei păduri falnice. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton.. ce calmează şi relaxează vizitatorul. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. dar în zilele geroase cu chiciură. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Codrul regulat vârstnic. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. cu locurile de parcare aferente. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. în func ie de fenofazele speciilor respective. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. luminişuri pentru odihnă. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. Sub raportul vârstei. ce are o densitate mică (200-500 buc. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. care determină o scădere a densită ii. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. Iarna se remarcă răşinoasele. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. la agresiunile vizitatorilor. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. publicul larg le preferă pe cele amestecate. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. Aceste dotări vor fi discrete. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. a culorii frunzelor etc. dispuse pe anumite trasee. păduri pentru plimbare şi păduri parc. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. de motiva iile şi aprecierile lor. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite.

Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. prin împăr irea pe anumite zone. vor fi evitate de vizitatori. cişmele. obiectivele etc. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. acest lucru favorizând. cu investi ii mai reduse. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. odihnă. De preferat ca aici. insistându-se în mod special asupra cură eniei. . izvoare).Pădurile de recreare se sistematizează. Zona de primire şi odihnă. amenajările. Aceasta este zona preferată de marele public. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. de cei care evadează din cotidian. soluri scheletice. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. ce trebuie să fie ireproşabilă. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. instala ii sau echipamente. pentru linişte. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. prezintă ponderea cea mai mare. fiind astfel organizată. zona de plimbare şi zona de regenerare. Zona de plimbare. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. camping. Zonele cu soluri reci şi umede. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. repaus etc. de cca. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. aer curat. terenuri de joacă pentru copii. să aibă o textură uşoară. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. să fie drenat. Arboretele vor avea consisten ă moderată. echipamente sanitare şi de igienă. destindere şi pentru activită i de picnic. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. reprezintă cca. şi prezintă diferite construc ii. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. În raport cu întreaga pădure. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. mult căutate şi apreciate de publicul larg. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. cu forme interesante. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri.

prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. pot avea por iuni comune. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. arbori deosebi i.3. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. camping). lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. cu pante domoale. este constituită din diverse suprafe e. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. de la o clădire de interes general (cabană. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. smulgerea sau tăierea puie ilor.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . dispersate în cadrul celorlalte două zone. puncte cu vederi panoramice. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). han.17. spre diferite puncte de interes din pădure. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. locurile de parcare. Traseele potecilor vor fi diferite. vestigii ale unui castel sau cetă i. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. fiind total protejate. prin optimizarea spa iului în general. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. monumente. cabană. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. peşteri. 6. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. restaurant. şi echipamente specializate. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. ruine. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. zone cu fructe de pădure etc. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%.5-4 m. au o lă ime optimă de 3. nu prea lungi şi nu prea înclinate. un număr sau o emblemă. dificultatea. forma iuni geologice interesante etc. care sunt interzise accesului publicului. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. rezultate prin ruperea. având un specific aparte. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. respectiv 4-10 km/100 ha. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. întâlnite doar în anumite păduri. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. fiind eliminate tasarea solului. terenurile de joc. restaurant.

ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. vatră din piatră pentru foc. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. şi variază în func ie de microrelieful specific. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Locurile de parcare. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. restaurantelor. diverse amenajări pentru jocul copiilor. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. WC-uri ecologice. loc pentru focul de tabără. dalele de piatră. . legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. masă cu scaune sau bănci. peluze pentru golf. şi pot fi: terenuri de tenis. capătul drumului principal). Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. dispuse în apropiere. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). pe ansamblu.aceste puncte bănci. camping. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. sau pot fi mici. coş de gunoi. fiind mult apreciate de vizitatori. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. Parcările pot fi mari. fântâni sau alte surse de apă. formele regulate şi simetriile. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. miniterenuri de fotbal. un număr cât mai mare de autovehicule. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. respectiv grupuri de arbuşti. şi să se folosească materiale cu aspect natural. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. în special pe latura vântului dominant. în pinten. parcările pot fi: în ciorchine. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. de amploarea investi iilor. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. de 2-3 maşini. spa ioase şi capabile să absoarbă. cabanelor. groapă sau container pentru gunoi etc. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. vor evita pe cât posibil artificialul. pietrişul. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. respectiv nisipul.

IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. incompatibilă scopului atribuit. pedologic sau de altă natură.1. geologic. paleontologic. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică.18. având o înăl ime corespunzătoare. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. educative.The International Union for the Conservation of Nature . precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. 6. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. faunistic. Astfel spus. . protec ia ecosistemelor. sau parcurile cu specii de vânat autohton. hidrologic. recreative şi turistice.18. cu aspect cât mai natural. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. floristic. speologic. De asemenea. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale.

Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. respectiv fenomene naturale originale. conforme cu peisajul.Valea Cernei. . . .Beuşni a. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă.speciile vegetale şi animale. Domogled . dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. activită ile de turism vor fi bine organizate. cu flora şi fauna sa.sunt peisaje naturale de mare frumuse e.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. destinate cercetării ştiin ifice. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. Rodna. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . elemente de etnografie si folclor. care grupează o serie de atrac ii turistice.Hăşmaş.zona exterioară. . vegeta ie. . remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. hoteluri. zona rezerva iilor integrale. Cozia. vile. floră şi faună intacte. Ceahlău. educativ şi recreativ. expozi ii.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie.să fie deschis turismului organizat. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. . . . fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. neatinse de activită ile umane. cultural şi recreativ.să fie interzisă vânătoarea. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. specifice.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. sate.să aibă forma ii geologice interesante. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. Cheile Bicazului . în scop ştiin ific.2.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. drumuri. educativ. beneficiind de o protec ie suplimentară. Mun ii Măcinului. hanuri sau locuin e izolate. Piatra Craiului. În prezent. şi Semenic – Cheile Caraşului. 6. recreării şi turismului”. . în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. care servesc recreării popula iei. Cheile Nerei . Retezat. muzee cu specific local.18. construc iile (case. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii.

rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. Bucegi.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. limnologice (tip l). reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. forestiere (tip f). Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. mixte (tip m). în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. 6. Por ile de Fier. În ara noastră sunt constituite în prezent. Nomenclatura din ara noastră. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. se promovează regenerarea naturală.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. . şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. conform Legii nr. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. rezerva ii ştiin ifice. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. vegeta iei sau faunei. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . 9/1973. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. solului.. următoarele: Apuseni. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. Balta Mică a Brăilei. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. rezerva ii naturale. Vânători – Neam . sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. Acestea pot fi: botanice (tip b). în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. nu se împuşcă. geologice şi geomorfologice (tip g).18. lacuri şi cursuri de apă. Grădişte Muncelului – Cioclovina. ca parcuri naturale. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). paleontologice (tip p).3.

care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. educa ie si instruire în domeniul mediului. fenomene geologice unice (peşteri. . rezerva iilor naturale. cascade. locuri fosilifere. cursuri de apă.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. parcurilor naturale. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. ştiin ifice sau peisagistice. arbori seculari. chei). Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton.

Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.2. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.cerin ele speciilor fa ă de: . ce vor alcătui în final o unitate.1. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. . .vânt.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.2.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.regimul de umiditate din sol.textura şi profunzimea solului. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . culoarea. . . .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. . VI. frunzelor. volume. . Prin acest material. . . roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. Astfel trebuie avut în vedere: . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. . compozi ii. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. material care îşi schimbă volumul.fertilitatea solului.factorii ecologici edafici: .Cap.diversitatea foarte mare a ramurilor. .factorii ecologici climatici: . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. 6.lumină. . ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6.temperatura aerului.umiditatea atmosferică. ruginiu.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. Criterii de alegere a speciilor 6.1. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. proiectantul de spa iu verde creează forme.

dar şi asupra celui animal sau vegetal. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). . cloroza esutului asimilator. considerate cele mai rezistente).factori poluan i. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). . fa ă de cele periurbane. .oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze.pantă. numindu-se şi cea ă oxidantă. .compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. .. . Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. . etc. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.expozi ie. .factori geomorfologici: . .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. Dintre aceştia : . . . fertilizare. . Astfel.altitudine.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. (produc căderea acelor la răşinoase. .oxidul de sulf. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. numite arsuri). . prevenirea şi combaterea dăunătorilor. a produc iei de masă lemnoasă).factori antropici: .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). dioxidul şi trioxidul de sulf.configura ia terenului.vegetali.animali.factori biotici: . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale.troficitatea solului.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. 6. .2. . în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).2.con inutul de schelet. .

rezistente la fluor – mesteacănul. platanul. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . Particularită ile biologice ale speciilor 6. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. . ecotip. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”.rezistente la plumb – pinul silvestru. frasinul.rezistente la bioxid de sulf – alunul.sensibile . La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. etc. . prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. coacăzii. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. chiar un aspect de bronzare a frunzelor).).mijlociu rezistente . fenotip.rezistente Exemple de specii: . subspecie. reducerea creşterilor. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. fabrici. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . . . propor ia poluantului în atmosferă etc.umbrirea clădirilor. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. bradul de Caucaz.condi ii de mediu – specie. 6. .aliniamente. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv.praful rezultă din întreprinderile industriale. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. stadiu de dezvoltare. .2. . În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. . arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. industria metalurgică şi chimică.pădurile de recreare. tuia.2.3.1. arboretele tinere fa ă de cele mature. .unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. zămoşi a de Siria. cum se integrează în respectiva compozi ie.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii.foarte sensibile . corcoduşul. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.pigmentări. piracanta.3. ce talie vor avea exemplarele respective. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete.

. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. etc. Astfel. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. a boschetelor. . că ărătoare. Populus simonii. sferică. fastigiata. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: .2. Picea abies. Prunus mahaleb. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . italica. speciile lemnoase volubile.în lungul arterelor. obovoidă. Berberis thumbergi.peste 25 m. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. şi cea având contur sinuos. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. speciile cu înăl imi sub 7 m. Pinus strobus. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. Morus alba. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. De exemplu. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici.2.3. arbuşti pitici. a II-a .7 – 15 m. Larix decidua. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult.15 – 25 m.arbori de mărimea I . Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. a III-a . a prafului. precum şi re inerea gazelor de eşapament.liane. Thuja occidentalis var. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) .zonele verzi de mici dimensiuni. tabulară. În tabelul nr. .realizarea gardurilor vii.arbuşti. Juniperus hibernica. mai mici de 1m. Populus nigra cv. conică. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. . Abies alba. arbuşti mijlocii 1 – 2m. Acer pseudoplatanus. 6.. ovală. agă ătoare sau chiar târâtoare.

Betula pendula. nana. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . mesteacăn. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. umbraculifera Carpinus betulus. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . ulm de munte. a prafului şi a vântului. .zona de primire a pădurilor de recreare. Ulmus minor. larice. .aliniamentele stradale. varietatea „Globosa” la diferite specii. . mai ales în regiunea de câmpie şi coline. Juniperus sabina. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. Juniperus horizontalis.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . Cotoneaster horizontalis.2. 6. .tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Pinus nigra.3. Pinus sylvestris. Cerasus avium. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. frasin. Salix babilonica. caragană. salcie căprească. dud negru. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). Tilia cordata. cireş păsăresc. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. Robinia pseudoacacia var. Juniperus communis ssp.3. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. pentru protec ie împotriva radia iei solare.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Populus tremula.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Fagus sylvatica. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. .mascarea obiectelor inestetice.

ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. obovată.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. paltin. imprimând anumite sentimente. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. lanceolată. etc. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. la marea majoritate a speciilor.2. fie orizontală. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. Salix babilonica. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. imprimă un sentiment de linişte. 6. Forma.3. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. fie verticală. Ramuri pot fi drepte. castan) sugerează puterea. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. mărimea şi culoarea acestora. Chamaecyparis lawsoniana var. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. Speciile cu tulpini că ărătoare.5. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. ovoidă. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. fie pendentă. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. 6. romboidală. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. platan. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. mici sau mari. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. Unele specii au frunze simple sau compuse. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. sau chiar târâtoare. pot fi sinuoase. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra).2. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni.4. tortuosa) sau pot fi geniculate. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. pendula. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). Trunchiurile. peluze. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii.3. . eliptică etc.

Robinia pseudoacacia Pinus banksiana.). Eleagnus angustifolia. alb argintiu. precum şi diferite exemple de taxoni.. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. biota. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . precum cele ale speciilor: Acer negundo.. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Carpinus betulus. Ligustrum ovalifolius. Aesculus sp. Juglans sp. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. Speciile cu frunze mici.. Speciile cu frunze mari. pu in incizată dau adânc incizată. Hedera helix. Acer negundo. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara).. la verde închis. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Sorbus aria. luminos (primăvara). la care verdele se combină cu alb. ca în cazul mesteacănului. Robinia sp. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. În tabelul nr. Pyrus elaeagrifolia. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Tilia tomentosa Juniperus sabina. Gleditsia sp. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Hippophae rhamnoides. Populus alba Picea pungens var. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var.Marginea limbului poate fi întreagă. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua.) sau mari (Ailanthus sp. până la verde intens (vara). „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). compuse. galben sau chiar roz şi roşu. „Aurea” Thuja orientalis f. Thuja occidentalis f. Astfel. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. la galben–roşu ruginiu (toamna). Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Euonymus europaeus. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. argintea. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). şi la galben-portocaliu-roşu (toamna).

Crataegus sp.2. Acer platanoides var. Pinus strobus Abies alba. purpurea. Catalpa bignonioides.6. Hedera helix. Alnus glutinosa. vanhouttei. Pseudotsuga glauca. Prunus cerasifera var. Hibiscus syriacus. atropurpurea. Berberis vulgaris var. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. niedzwetzyana. Pinus cembra. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Robinia pseudoacacia. Syringa x. Aesculus hyppocastanum. crem sau galbene. rubrum 6.. purpuriu Picea pungens var. purpurea. forma. Malus pumilla var. Sophora japonica. Buxus sempervirens. Pyrus sp. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe.. În tabelul nr. Acer paltanoides var. Prunus avium. glauca. Juglans regia Fagus sylvatica var. Corylus maxima var.3. Taxus baccata. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Deutzia scabra. Phyladelphus coronarius. Pinus excelsior. Magnolia kobus. purpurea. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Ligustrum vulgare albă . Forma şi culoarea florilor. Picea abies. pissardii.verde închis roşu. hybrida. Spiraea x.

Amorpha fruticosa. Forsythia sp. cu siguran ă că speciile genului Rosa. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Tamarix ramosissima. Colutea arborescens. Forsythia suspensa. Dintre toate speciile lemnoase. acoperind o gamă fantastică a nuan elor.. Laburnum anagyroides. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Syringa vulgaris. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Chaenomeles japonica. Cornus mas.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Buddleia davidi. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Prunus armeniaca. soulangeana Prunus sp.. pissardi. Magnolia stellata. primăvara timpuriu primăvara . Cornus mas. Magnolia x. Prunus cerasifera var. Magnolia kobus. Chaenomeles japonica. Prunus persica. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Hybiscus syriacus. Laburnum anagyroides. Cotinus coggygria. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Diervilla florida. Spiraea salicifolia. Hibiscus syriacus. cu toate varietă ile şi soiurile sale. carnea. exceptând albastrul pur. Kerria japonica. Malus floribunda Hedera helix. Diervilla florida.

a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. lemn câinesc. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Ptelea trifoliata.2. atribuind ambientului un aspect dispersat. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. iritant. budleia. Crataegus monogyna. Berberis vulgaris. Kerria japonica Aesculus sp. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata.. dar mai ales în perioada hibernală.3. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Hibiscus syriacus. Culoarea fructelor. amorfă) constituie un factor stimulator. Sophora japonica. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Spiraea salicifolia. Inflorescen ele sferice. Spiraea japonica. pseudobace) este variată de la specie la specie. Syringa vulgaris. în sezonul estival sau autumnal. contribuind prin forma. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. mari (Viburnum opulus var. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Liriodendron tulipifera. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Rhus typhina.7. 6. ca lumânările (castan porcesc. neliniştit.vara toamna Mahonia aquifolium. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Cotoneaster horizontalis. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Sambucus racemosa. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Viburnum opulus. Rosa canina. Colutea arborescens roşie albă . mălin) calmează şi relaxează. glicină.

teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Există şi specii cu creştere foarte înceată. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. Catalpa bignonioides. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Picea abies. 6. Robinia pseudoacacia. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Platanus sp. Fraxinus excelsior.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea.8. 40 ani de la plantare. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Gleditsia triacanthos. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Thuja occidentalis. Prunus spinosa. probabile pentru perioade de 5.2. Cotoneaster nigra. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Lonicera nigra. unii poluan i din aer sau din sol. precum cimişirul şi tisa. De obicei. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. iar plopii. Viburnum lantana. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. mesteacănul. salcâmul. Ligustrum vulgare. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. 20. Ambientul (noxe. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Mahonia aquifolium. diferi i arbuşti. 10. calitatea terenului. Abies alba. .3. ci separat. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. De exemplu. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive.

dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). labirinturi. ASOCIEREA. iar cele decorative prin trunchi. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului.Cap. fără agita ie. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. fie ele arborescente sau arbustive. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. grupuri. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. curtine. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. în puncte liniştite. boschete. lângă clădiri. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. frunze. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. care nu se regăsesc în efectul ob inut. Arborii solitari se amplasează pe peluze. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. sub diferite moduri. Exemplarele lemnoase. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. pot fi folosite solitar sau grupat. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri.1. masive. . garduri vii. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. sau duc la costuri suplimentare. pâlcuri. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. VII. coloritul fructelor).

Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. în aceste ultime cazuri. două sau trei rânduri. Ca regulă generală.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. (gard belgian. sistemul Cossonet). . se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. cu exemplare foarte apropiate.5 – 1 m.. trunchi de piramidă. foarte înalte cu h > 3 m. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber).5 m. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. de regulă bine între inute şi amenajate. ob inându-se în final un perete verde. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. mai rar două sau chiar trei. formate dintr-o specie. pe un contur drept sau sinuos. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. mici cu h = 0. înalte cu h = 1 – 3 m. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. După înăl ime. ce are amenajate numeroase poteci.

sanitar. cu un aparat foliar bogat. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. Astfel. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. protec ie şi linişte. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. În cazul plasării inverse a speciilor. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. de apărare împotriva vântului dominant. solemnitate şi hotărâre. de preferat o specie locală. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. . astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase.După scop gardurile vii pot fi: . tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. de mascare. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile.garduri vii decorative. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. solu ie destul de controversată. ce le eviden iază pe primele. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural.garduri vii de camuflare sau de mascare.garduri vii pentru protejare. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. mai deschis la culoare. şi coroană bogată. în care sunt prezente multe bănci. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. folosite ca garduri de limită. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. de izolare vizuală şi fonică. În orice caz. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. . grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. . care să constituie fondul principal. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă.

se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. apoi de cele de talie mică. destinat odihnei pasive. dispuşi inelar. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. În cazul clădirilor monumentale. lângă care să existe grupuri de flori perene. patrulater sau pentagon. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. existând în apropiere şi un luciu de apă. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. pentru mascarea acestora. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. . incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone.

de regulă dispuse circular. adaptate condi iilor locale. pinul strob. În spa iile verzi urbane (grădini. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. constituit dintr-una sau mai multe specii. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. pinul silvestru). Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. specii rezistente la vânt. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. cimişir. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. Un boschet prezintă 2-3. parcuri) masivele se situează spre periferie. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. lemnul câinesc. fântână arteziană). protec ie împotriva soarelui şi vântului. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. pentru mascarea limitelor. la tasarea şi în elenirea . în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. creându-se o stare de calma atmosferic. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. statuie.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. în mod excep ional 4 intrări. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. dârmox). mesteacăn. iar în interior numeroase bănci.

şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. se folosesc puie i de talie mică. .1. a I-a. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. unde se doreşte realizarea unui masiv. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului.2. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. Astfel. Vârsta. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. înso i i de 1 tutore. cu înflorire abundentă. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. care limitează priveliştea şi perspectiva. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. se evită ambalarea. imediat după dezghe ul solului. a II-a şi a III-a. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari.2.solului. largi. acestea pot fi transparente sau opace. În func ie de speciile întâlnite în masive. în acest caz balul fiind înghe at. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta.2. 7. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. În general. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. puie ii cu rădăcini protejate. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna.2. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. Astfel pentru aliniamentele stradale. 7. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. Totuşi. de la scoaterea din teren şi până la plantare. cu fructe şi port interesante. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. înfiin area scuarurilor. urmată de toamnă. creându-se impresia de monumentalitate.

70) x 0. datorită dimensiunilor. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. .3. pe tulpină deasupra coletului. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. cu sistemul radicular mai compact. sunt necesare mai multe opera iuni: . cu ramuri până aproape de sol.80 x 0. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. etc. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.0. cu o coroană uniform dezvoltată. se tasează uşor şi se udă abundent. creată în acest scop.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.40) m pentru puie ii de talie mică. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.60 (0. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.1. înăl imea şi grosimea la colet. De asemenea. .Ca regulă generală orice puiet.30 (0. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi.alegerea exemplarelor.30 (0. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.2.40) x 0.0.5 t. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. fie din natură.5 (0.0 x 1.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. . .60 (0. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. iar înăl imea 8-10 m. remorcii. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. situate în locurile accesibile macaralei. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. .extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. fie dintr-o pepinieră. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. camionului.0. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. .transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. . greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. 7.70) m pentru arbuşti (3-5 ani).

cu norme bine stabilite. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. numărul rândurilor (1. Solul se mobilizează primăvara şi toamna.3. 2 sau 3 rânduri. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. Fertilizarea. uniform.5 – 1. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. . Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger.4. timp de 2-4 ore. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha).7. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. până la 0. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte.3. P. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. ciuperci). Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7.1.2. în Fran a. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. în timp.3. urmând ca mai târziu. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale.2.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii.4 rânduri. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. 7. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. la o adâncime de 20-25 cm. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. 7. Astfel. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. ce au un efect estetic deosebit. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. partere. K. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. rânduri sau la încrucişarea aleilor. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1.

ob inându-se forma literei V. .În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. La exemplarele cu so . iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate.forma literei „U” . rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. columnare. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. la distan a de 60 cm între ele. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. se aleg ultimii doi.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 .piramida .5 m între ele. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). piramidale. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse.forma Verrier . cu ramuri cât mai multe. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. Pe măsură ce cresc. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora.40 cm deasupra solului. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. cu fructifica ie cât mai abundentă. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”.forma Cossonet .cordonul oblic bilateral (gard belgian) . Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.

unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. are forma unui „U” dublu sau triplu. ceilal i îndepărtându-se. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. Astfel. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. dispuse în acelaşi plan.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. 6 sau 8 bra e verticale. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. se orientează vertical pe doi tutori.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. pe o sârmă . În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . 80 sau 120 cm de la sol. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. Coroana formată. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Fiecare pereche porneşte din axul principal. ce a fost retezat la 40.

60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat.80 cm. se înlătură lăstarii. . Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. la o înăl ime de 30 cm. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. La lungimea de 70 .(spalier). sub un unghi de 60o între ei. cu o deschidere a bra elor de 50 . mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. În al doilea an. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. dar la o înăl ime de 80-90 cm. După 30 cm. iar cei doi lăstari terminali.

Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. . Populus sp.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. După atingerea înăl imii dorite. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. prin scurtarea lujerilor prea lungi. tuie.3. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). În primul an de la instalare. la exemplarele plantate în aliniament. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. de 1-2 m lungime (Acer negundo. mai rar toamna târziu. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. ienupăr. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. la înăl imea de 20-25 cm. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. 0. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. 7.) Se execută primăvara devreme. Tunderea se execută în anii următori.3. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. tisă).5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. tăierea se face cu cca.

urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. Se recomandă rărirea periodică. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. Lăstarii ob inu i prin recepare. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. După câ iva ani. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii.3. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ.4. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. cu coroane înghesuite. grupuri. sunt de regulă mult mai viguroşi. iulie. 7. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă.

Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). respectiv atunci când se realizează consisten a plină. în cca. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. 7. reducerea consisten ei. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. Se aplică rărituri mixte sau combinate. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. . . în pădurile echiene de codru şi crâng. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. îmbunătă irea stării fitosanitare.materialul rezultat nu se recoltează. ob inându-se un număr optim de exemplare. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. . astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori.5. . se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. cu o periodicitate de 3-5 ani. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. din 3-6 (10) ani. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. în apropierea locurilor de sta ionare.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. a unor poteci. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate.3. .se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. cu o periodicitate de 3-5 ani. fiind inestetice. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. 20-30 ani. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm).monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe.

rup i sau doborâ i. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. deoarece circula ia este complicată (semin iş. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. se pot adopta diferite tratamente. . de speciile forestiere folosite sau prezente. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. în vederea atingerii unui anumit scop. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. dar pentru oameni antrena i. amestecuri de fag cu răşinoase. buruieni). marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. păduri de plopi euroamericani). În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. bolnavi.3. cu foarte multe nişe ecologice. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. făgete. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. 7.6.

. Aubrieta sp. în planul apropiat de privitor. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. forma. Saponaria ocymoides. 8. .1. Gladiolus sp. 8..Tagetes sp.Tropaeolum majus. covoarelor.. Alyssum sp.2. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. Malva sp.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. precum şi în mozaicuri. VIII.forma.specii de talie mare.1. .ciclul de via ă. precum specii din genurile: Lilium sp. Lobelia sp. În acest sens se deosebesc: . cu tulpini ramificare. .. Acestea joacă un rol psihologic fundamental.culoarea. Galanthus sp. .1. peste 50 (60) cm. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . . . SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8.. al sezonului de vegeta ie..forma şi culoarea fructelor. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. . în componen a bordurilor. Tulipa sp. Acestea se folosesc pentru rabate.. în marginea rondurilor sau rabatelor. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile.înăl imea. cu port târâtor (sau pendent) .cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. precum specii ale genurilor: Petunia sp. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde...sp. platbande sau grupuri pe peluze. Acestea se folosesc grupat. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. Tradescantia sp. Tulipa sp. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. Hyacinthus sp.sp.forma tulpinii (portul). în sensibilizarea oamenilor la frumos. precum Crocus sp.Cap.. partere. Tagetes sp.. Ageratum sp. a rabatelor pe peluze..sp.. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite.. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . în fa a speciilor arbustive sau arborescente. Salvia sp. Sedum sp. Calistephus chinensis.. . Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii.. culoarea şi mărimea frunzelor. cu aspect de tufă . a modului de creştere şi ramificare.1... Delphinium sp. . frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. mirosul şi modul de asociere ale florilor. Narcissus sp. .. Ageratum mexicanum sp. . Muscari sp. Salvia splendens...

. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. culoarea şi abunden a frunzelor. până la albastru. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu..1. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată.. Agave sp. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. locurilor pentru sporturile uşoare. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. Lilium sp. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Papaver sp. Forma.. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. roşu grena. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei.Ipomea purpurea. Forma.4. Sempervivum sp. argintiu sau cenuşiu. cu segmentele filiforme.). iar altele puternic fidate. Delphinium sp. la început. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. mărimea şi culoarea frunzelor.. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. altele sunt mici şi mărunte.sp.sp. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale.. 8.. a sta ionării.. în cazul petalelor tomentoase.3.. 8. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. precum verbena şi crinii. Begonia sp. Ricinus sp.. creasta cocoşului. florile fiind nesemnificative. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată.. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. Iresine sp. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ.sp. . clopo ei. Astfel. lalelele papagal. mo ul curcanului. în jurul teraselor. . Portulaca sp.Lathyrus sp. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. . roz. Polygonium sp. roşu sau grena. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. erecte Impatiens sp. la florile simple poate fi pală. cu tulpini simple.. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). Tulipa sp. galben. Humulus lupulus.. precum regina nop ii şi micsandrele.. cu tulpini că ărătoare . Unele frunze sunt mari. cu tulpini volubile .. Nuan a culorii poate fi diferită..) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. Pyrethrum sp.1. chioşcuri pentru odihnă). culoarea. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. mărimea şi culoarea frunzelor În general.

. Cineraria sp. fiind aripate. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.plante anuale rustice. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. ca o continuare a florilor. Mo ul curcanului (Amaranthus sp..1. de culoare roşie sau roză.plante anuale sensibile (Celosia sp. Calceolaria sp.. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.. Zinnia sp.8. 8. iar primăvara vor înflori. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. fiind o sursă de amuzament pentru copii. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. . care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. vara. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.) are fructe persistente şi decorative. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. florile se îndepărtează.) se seamănă în sere calde. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.1.5.plante anuale semirustice (Begonia sp. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . În unele situa ii. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie.6. . men inând efectul decorativ. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.

Gladiolus sp. Dahlia sp. ferestrelor. rizomi. bordurilor.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e.7. . Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. teraselor.decorarea spa iilor verzi. geophite – ce au bulbi. Lolium sp. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor.. pe stânci sau pajişti. covoarelor. Papaver orientalis).. Hosta plantaginea. Speciile floricole pot fi folosite. 8. rădăcini tuberizate. rabatelor. tuberobulbi..decorarea balcoanelor... cămări... pentru: . rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. Chysanthemum sp.. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. tuberobulbi. Narcissus sp. Iris sp. rizomi. mozaicurilor. . sau semirustice (Canna indica. Aquillegia sp. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. Hyacinthus orientalis. Convallaria majalis.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. Polyanthes sp. în general.. jardinierelor. depozite) ferite de înghe (4-10 oC).) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. Gypsophyla sp.1. în lungul apelor sau pe luciul lor. rondurilor. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale.

forma şi culoarea florilor. mărimea. chioşcurilor. witrockiana).). pergolelor. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. cu port de tufă sau covoraş. Rudbekia sp. în trepte. înăl imea plantelor.). printre care se introduc plante anuale.. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. Portulaca grandiflora). bănu i (Bellis perennis). muscari (Muscari sp. rabate. perioada şi durata de înflorire. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. partere). fiind amplasate în locuri intens frecventate. zidurilor.ca flori tăiate. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri..). Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. instalând specii de talie mică în prim plan. ghiocei. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. crizanteme. Tagetes sp. costisitoare. de talie înaltă (Phlox paniculata. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. fie numai specii perene. 8. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. fie mixt. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. bujori. forma şi nuan a frunzelor. în special lunile de vară.2.decorarea stâlpilor. narcise. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. treiajelor. stânjenei. numă-uita (Myosotis sp. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. narcise (Narcissus sp.). sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. Culturile cu plante anuale. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. În func ie de perioada şi . în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. Ageratum mexicanum „nana”. .. specifice plantelor anuale. mijlocie (Petunia sp. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene.

în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. . pământul de turbă.. Dianthus sp). După valoarea pH-ului. nivelat.. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. Galanthus) sau bienale (Primula.. textură. . . capacitate de re inere a apei). În general. Bellis) cu speciile anuale. Instalarea speciilor floricole 8. Crocus. bine organizate. textură.. . În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. mobilizarea superficială a solului.3. Narcissus. brumărele). Myosotis. de răsadni ă. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. permeabilitate. Acestea se deosebesc prin pH.1. Dianthus sp. . superficiale (Primula sp. etc. Asparagus sp. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. pH. În func ie de sol. perlit şi turbă în diferite propor ii. mărun irea bulgărilor.soluri alcaline – (Anemone sp.. Erica sp. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. Tradescantia sp.. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. rădăcinile de ferigă şi nisipul.soluri neutre – majoritatea solurilor. elemente nutritive. Asparagus sp. ferigi).pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. pământul de frunze... nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. pământul de ericacee.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp.. Calluna vulgaris). Hyacinthus.soluri acide – (Coleus sp. desfundat. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. pământul de pădure. Iris sp. Gladiolus sp. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. de turbă) . pământul de ace de răşinoase.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. pământul de lemn. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: .. Viola.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. compostul de grădină. Amaryllis sp.3. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. 8. con inutul de substan e nutritive. structură. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri.. elina. se deosebesc: . cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. Cheiranthus cheiri). modelarea terenului.. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos.

Hosta plantaginea. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine.8. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. unde se vor dezvolta şi înflori.).3.2. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Amaranthus).).(Iris sp. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale.. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. Hyacinthus. comparativ cu înăl imea plantei.5 cm grosime.. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. dar nici să se stânjenească reciproc. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Narcissus. de cca. 8. La speciile perene. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris.3. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv.3. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. La plantare. Fuchsia. bulbii acestora să se înrădăcineze. Sedum) distan ele pot fi mai mari. transplantarea apare necesară atunci când . Impatiens. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Mathiola. Hemerocallis sp. Alyssum. Viola. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Paeonia). Lilium sp. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Crocus. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Myosotis). Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Begonia). ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Muscari. 2 – 2. Dianthus. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Galanthus.

. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.reglementarea înfloritului. suprimarea tijelor florale vestejite. . Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. . 8. copilitul. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. bobocitul. . spa iul devine insuficient. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. unele nu mai înfloresc în acel an.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. . acestea stânjenindu-se în dezvoltare. cu rolul de a ob ine plante viguroase. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. Ciupitul se execută cu unghia.datorită înmul irii naturale ale plantelor.combaterea dăunătorilor biotici.suprimarea păr ilor aeriene. Pentru ob inerea de tufe bogate. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. de perioada înfloririi. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. intrând mai devreme în vegeta ie.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. În această categorie intră următoarele lucrări: .irigarea.tutorarea şi palisarea. .4. .tunsul plantelor. . fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. . obligatorii sau facultative. când plantele nu suferă deloc. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. .ob inerea unor forme caracteristice.aplicarea îngrăşămintelor. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: .

Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. gura leului). Se aplică la crizanteme. hortensie. Pelargonium sp. de dimensiuni mai mari (crizanteme. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. Petunia sp. ochiul boului). Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat.. trandafiri. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. în acest caz întârziindu-se înfloritul. garoafe). .). urzicu ă (Coleus sp. garoafe. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. bujori..

trestie. Tutorii pot fi din lemn. mai ales în perioada de înflorire abundentă. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. în func ie de specia respectivă. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii.. mase plastice. dalii). Lathyrus. Ipomea). Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. .

recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. sere. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). Irigarea se poate realiza prin aspersiune. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. făina şi rosătura de coarne. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. 1:20. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. riguros selec ionate. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. bogate în potasiu: sarea potasică. narcise. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. lalele. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. etc. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. la care se adaugă apă. În această categorie intră: excrementele de mamifere. fiind indicată udarea diminea a devreme. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. cu valen e simbiotice. intensitatea luminii. azotatul de amoniu. timp de două săptămâni. de păsări. :30. solarii. solul. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. mustul de bălegar. uneori superfosfat. cenuşă. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. făina de oase. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. umiditatea şi mişcarea aerului. după trecerea perioadei de înflorire. sulfatul de potasiu. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. temperatura mediului înconjurător. ca regulă generală. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. . ob inânduse solu ii prin fermentarea. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. a îngrăşămintelor organice solide. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. clorura de potasiu. ciuperci). după o prealabilă uscare şi mărun ire. spălarea şi răcorirea plantelor. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. maxim ora 10. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. bioxidului de carbon şi a altor gaze.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. microbiologice. chimice. Îngrăşămintele se aplică. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. ghiocei.

ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. pentru a nu se produce vătămări plantelor. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. sau talaj. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură.sau noaptea. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. frunze. organele subterane (bulbi. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. şi peste vară. rizomi. măcar odată pe an. la geofitele semirustice. manual sau cu ajutorul săpăligilor. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. Acest strat men ine solul umed. sensibile la temperaturile scăzute. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. uneori chiar săptămânal. bulbii sau rizomii. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. periodică a diferitelor exemplare floricole. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. tuberculi. în martie–aprilie. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. .

ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. elemente arhitecturale. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. cu . IX. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC.pentru peluze. narcise. gazonul se încălzeşte mai pu in. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni).rustic. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. datorită nuan elor de verde. brânduşe. asfalt sau beton. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. După destina ie. cărămidă. formată în special din graminee. aranjamente florale. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. luciu de apă). fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. . De exemplu. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. grupuri statuare. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. recreative sau sanitare. iar în cazul asfaltului de cca.1. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). gazon care se tunde la 2-3 zile odată. masive de arbori) sau nevii (stânci. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. pietriş. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip.pentru terenuri sportive. clădiri. având aspectul unor pajişti naturale.Cap. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. 45 oC. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. 30 oC. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. în zilele cu temperatură ridicată. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. . ce înfră esc abundent. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. pentru a forma un covor des. lalele). arbuşti.

având aspectul unei fâne e înflorite. sistem radicelar adânc de 25-30 cm.2. ci în amestec de minim 3 specii. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. Calendula officinalis. Alopecurus pratensis. Gypsophylla muralis. Campanulla sp. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Deschampsia caespitosa. rezisten a la bătătorire. Bromus inermis). Papaver rhoeas.5 cm. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. capacitatea de refacere după tundere. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Lollium perenne. de rezisten a la bătătorire sau tundere. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon.. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Poa annua). prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. Cynonurus cristatus). aceasta dispare. . Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. umiditatea din sol. Agrostis tenis. lăstărire. Reseda lutea.5 cm. frunze mari. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. rămânând suprafe e nude de pământ. crichet – 2. .5 cm.5 cm.. 9.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. Bellis perennis. rapiditatea de creştere. rugbi – 6. Festuca rubra. la tundere. rădăcinile sunt relativ superficiale. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Matricaria chamomilla. de diferite desimi. tufele sunt înghesuite foarte mult. Agrostis stolonifera. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Viola arvensis. rezisten a la temperaturi scăzute. . mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. aspre. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. 9. tenis – 0. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens).3. la 12–20 cm. După înăl ime: . Alyssum maritimum. înfră ire slabă. dar speciile se comportă diferit. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Iberis semperflorens. grosiere. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor.

2. gros de cca. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). cărămizi. Dacă norma este prea scăzută. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. Decaparea . adâncimea de semănare va fi mai mică.1. ci cresc lateral.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). 9. dar şi vara. amestec şi condi iile de sol. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. îngroparea cablurilor electrice.3. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu.5 cm. Metode şi tehnici de semănare: . zgură. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.5 – 2. terenul se grăpează. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. De asemenea. a instala iilor de irigare. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. precum şi costul mai mic. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. de specie. moloz. dacă există sisteme de irigat. dar şi executarea drenurilor. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. se ob ine un gazon prea rar. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . a canalizărilor. . calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. În diferite ări se aplică norme diferite. date de condi iile specifice ale ării respective. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. de exemplu: 12 g/m2 în SUA.9.mecanic . Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici).3. instalând toate speciile crescute natural. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. După semănarea manuală. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. . în cazul în care solul existent este corespunzător. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). cu un aspect nefavorabil. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului.

în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. 9. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. După aceste opera iuni. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). după care se sparge şi se mărun eşte elina. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. care pot fi rulate. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. iar gramineele se răresc. apar muşchii şi numeroase buruieni. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. care nu sunt preten ioase.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. fosfor şi potasiu. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Se recomandă tunderea pe timp ploios. 30 x 30. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. groase de 2-4cm. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. sau mecanic cu maşini speciale. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. Dacă solul are o cantitate mare .4.

Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha.de calciu. pentru compensare. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. . înainte de înflorirea buruienilor. trebuie mărită cantitatea de fosfor. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului.

măreşte aten ia. . ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. în meandre pentru traseele sinuoase. . căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. divertisment. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. importan ă şi lă ime. X. .de stimulare. grădinile alpine.Cap. de refugiu. influen ând sentimentul de veselie. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. flori. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). având 0. pentru obiective bine determinate.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. sau conduc spre un obiectiv principal important.de amuzament. În func ie de natura circula iei.mişcare ascendentă.1. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. . apare un sentiment plăcut de protec ie. curiozitate . de intimitate şi uneori de regres. ordine şi propor ie. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării.mişcarea orizontală. pentru terenurile orizontale.mişcarea descendentă. organismul nu depune efort. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos.de indispozi ie (de închistare) . implică o diminuare a efortului. . călare sau cu bicicleta. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. justificate de prezen a diferitelor obstacole.20 m).7 m lă ime. . elemente arhitecturale. creează impresia de avansare. au o lă ime mai redusă (minim 1. . oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului.pentru ceea ce este rigid. şi în echilibru cu for a gravita ională. pentru terenurile cu denivelări. sunt de obicei largi. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. pentru stilul geometric. de cucerire a spa iului înconjurător. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . mai sigură. perspectivele. mai stabilă.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. inestetic şi nefunc ional. 10. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez).5 -0.

dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. pietriş. beton. asfalt turnat sau cilindrat. mozaic. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. tip zidărie. pavele. dalaj englezesc.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . pătrate. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . dale. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. . Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. cel pu in cu fa a superioară netedă. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. iar cele deschise obosesc ochii). Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. ceramică sau marmură. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . corelată cu ambientul. Pământul. . Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă.cele neregulate în „opus incertum”. cărămidă. lian i sau materiale hidrofobizate. Căile împietruite cu pietriş de carieră. dalaj antic. de forme diferite. macadam. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). este folosit în pădurile de recreare.

65 cm). căderi de apă. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. fântâni. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. având rolul unui factor calmant în peisaj. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei.pe gazon. elipsoidale. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. pătrate. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. realizate de obicei pe stâncării. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). dreptunghiulare. . Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. 10. bitumului. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. fără frânturi. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. iazuri. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. din beton. dar fără a fi simetrice. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. uşurin a între inerii. ale fiecărei dale. senza ia de răcorire şi de prospe ime. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. Caltha palustris). apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). lacuri. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. cărămidă. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. dar poate fi ameliorată. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. geometrică.60-0. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. trestie. în locurile cu erodare puternică. pâraie. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Când cursul apei este însorit.2. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Malurile se vor amenaja prin terasare. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. Apele stătătoare (numite impropriu. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. asemănător cu malurile opuse. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). făl uită. la o distan ă între centrele de greutate. de mişcare. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. prin deschideri de perspective.

obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar.4.bazin cu cupă florentină în mijloc. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . Grădinile alpine au suprafe e variabile.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă.fântână cu taluz cu cascadă. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. acestea dau impresia de putere. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. privit dintr-un loc potrivit. şi pot fi amenajate într-un mod special. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. un microrelief accidentat. . cu o vegeta ie specifică. la o oarecare distan ă de clădiri. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. colorată diferit chiar. . Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. O perspectivă bine concepută are echilibru. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. folosite pe timp de noapte. combinată cu lumina artificială.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. 10. mărime şi culori. în mod progresiv. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. muntos. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. de solidaritate monumentală.3. Când sunt de dimensiuni mari. . În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. Grădinile alpine creează. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. iar când sunt mici şi grupate. fie vor fi aduse. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. 10. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. . în mod artificial.

Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. coloanele. . într-o formă simplă dar estetică. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. a domina. cele mari în planul din spate. balustradele (parapetele). Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. vase decorative. . beton. numite chioşcuri descoperite (naturale). cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). belvederile. . suporturi pentru plante. va fi pe cât posibil frământat. chioşcurile. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. cu turbă şi nisip. scările. lăsând spa ii mari între ele.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . cu mijloace mecanice o astfel de situa ie.aşezarea unui strat de pământ de elină. pentru ca pământul să se taseze suficient. accidentat. zăpadă. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . pergolele. construc ii uşoare. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. deşertic. în pie e sau în punctele de perspectivă. destinate adăpostirii vizitatorilor. a orchestrelor sau a fanfarelor. . pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. în pantă sau se va crea artificial. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. a men ine. bănci şi scaune (mobilier de grădină). Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra.5. pode e şi poduri. subalpin. Acestea se pot construi din lemn.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. pătrată. 10. situate în spa iile verzi. arcadele şi porticurile. treiajele.dispunerea blocurilor de piatră. grupuri sculpturale. fiind amplasate pe esplanade. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. la capătul aleilor. hexagonală sau octogonală. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. înghe . . în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. la marginea apelor. teatrul verde. sau cărămidă.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară.

şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. mozaic. fier. atât la soare cât şi la umbră. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. compartimentarea unui spa iu verde. în lungul aleilor largi. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale.0 m. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. Forma. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. formate din panouri cu zăbrele. culoarea lor. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. Acestea se confec ionează din piatră. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. ce acoperă por iuni de alei sau terase. Se recomandă ca optimă. dezvoltare pe verticală. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor.45 m. aluminiu. marmură şi au un mare efect prin formă. cărămidă. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. mărginirea unor perspective. a unui rond de flori. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. . la marginea teraselor. mărime. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. teraselor.7m şi înăl ime 2-2. stâlpi verticali (piatră. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. de obicei cu înflorire abundentă. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. beton. lemn.5 m. lemn. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. grup sculptural. cărămidă.4-0. fontă. fiind amplasate la capătul aleilor. pe orizontală. bronz. Pot fi cu sau fără spătar. ce prezintă ca elemente de sus inere. oferind refugiu împotriva insola iei. folosite pentru decorarea unor pere i.4-3. metal. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic.5-0. din diferite materiale de construc ie. lemn sculptat sau marmură.5 m. înăl imea 0. piatră). pe lângă ape sau terenuri accidentate. beton armat. cărămidă. Treiajele sunt construc ii uşoare. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. Materiale de construc ie folosite: piatră. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. lă ime 0.

ciment. aleilor. decorat cu plante de mozaic. piatră. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. . zidurilor. în lungul scărilor. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. beton.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful