UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite.XIV d. În capitala imperiului. Exemple: Villa lui Cicero. Villa Mecena. platani. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. vasele şi statuile. . Erau prezente pergolele şi coloanele. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. De asemenea erau cultiva i trandafiri. la interior cu bazine străjuite de statui.2. Villa Sallustius.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. Grădinile vilelor mai mici. . Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . formă pătrată. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. Erau prezente şi pu uri rotunde. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. nordul Africii şi Asia Mică. plante medicinale şi aromatice. a înregistrat un regres. smochini. fiind înconjurate de un zid de marmură. .) 2. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. lauri. 2. buxus. horticultura a făcut progrese. specii floristice.H. lotus sau diverse flori.grădina cu pomi fructiferi. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. Schema modelului grădinii medievale. trandafiri. zambile. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. 2. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală.2.2. peste care s-au grefat elementele orientale. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. Totuşi. Acestea aveau. duzi. Villa Lucullus.V. Constantinopol. busuioc. în Evul Mediu. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină.arbuştii şi plantele ornamentale. chiparoşi. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. crini..1. tei. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. cu coloane de piatră colorată şi marmură. de regulă. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. rozmarinul şi mirtul. ce cuprindea Europa Sud-estică. pini. ca urmare a cruciadelor. tisă. fie o fântână cu un joc de apă. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi.2. mimoze). a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. urbane.

cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. compartimentare realizată. acolo unde spa iul permitea.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. Nu existau sculpturi. adesea aranjate liber. Grădinile fie erau interioare. situate în cur ile clădirilor.grădina de legume şi plante medicinale. de formă regulată iar cele mai mari. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. prin întretăierea a două canale cu apă. înconjurate de ziduri. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. 2. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. pini. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă.2. o suită de grădini. fie erau situate în afara palatelor. eucalipt. al VII-lea d.H.2. Compozi ia era geometrică. magnolii. XIII-XIV. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. Arta topiară era folosită în exces. galerii acoperite de plante că ărătoare. bazine. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. fie aveau straturi de formă pătrată.d. acestea fiind interzise în religia mahomedană. buxusul. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera.).3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor.H. din timpul domina iei arabe. predominant persană. caracterizată de prezen a careurilor egale. palmieri. pere ii de fundal. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. Apa era folosită fie în bazine şi canale. menajerie. 2. fie sub formă de fântâni arteziene. Locuin ele mici aveau o singură grădină. apoi au căpătat un specific propriu. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. magnoliile. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. citricele. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. leandri. mărginite de rânduri de plante tunse. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). Fiecare fântână avea o personalitate aparte. monotonă. mirtul. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. . . cu func ie exclusiv ornamentală. legate prin mici canale de teracotă sau marmură.4.. Speciile folosite: chiparoşi. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. pavilioane pentru petreceri.grădina de flori. fiind plane şi înconjurate de ziduri. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. Speciile folosite erau: chiparoşii.

. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. situat pe malul unui lac. servind ca loc pentru plimbare. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. terase. stânci. fiind excluse liniile drepte. pinii – fermitatea şi for a caracterului.H. în care vegeta ia era dispusă natural. au fost create parcuri naturale.H. al XVII-lea d. modificat sau aparent natural. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. bazine. . Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. Filozofiile religioase din China. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. Relieful era foarte variat. Picturile. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. cheiuri. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. şi reflectă puternicul cult al naturii. în armonie cu peisajele naturale. iar apele. IV-V d.H. suprafe ele foarte întinse. o dată cu dezvoltarea noii religii. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. de groază. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie.2.3. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. Elementele primordiale erau mun ii. firesc. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. galerii. por i.) şi cuprindeau mun i. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. arterele pământului. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. Terasele erau trasate liber. sec. ziduri. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. piersicii ornamentali – Paradisul. de veselie. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. cu aspect natural. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. cascade. chioşcuri. odihnă. VIII-IX d. plante şi animale. fiind create mai ales în sec. cu caracteristici proprii. ape. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. este mărimea acestora. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. pe vârful unei coline sau în pădure. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. grote. de basm. cascade naturale) sau în bazine artificiale. II-I î. lacurile şi râurile. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. poduri şi pode e. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri.3. ce erau descoperite brusc la un moment dat.H. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. indiferent de perioada istorică. în strânsă legătură cu religia. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. pentru dobândirea perfec iunii morale. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. (dinastia Tang). subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. bambuşii – prietenia necondi ionată. fiind natural. budismul. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. neregulat. având caracter natural.

diverse plante cu sau fără flori. ferigi. cu aspect cât mai natural (pasul japonez).Deşi. şi în Kyoto. destinate contemplării din interiorul clădirii. În sec. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. un râu sau pârâu. mai mari sau mai mici. Astfel în Japonia. fântâni şi foarte multă vegeta ie. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i.H. 2. fiind folosite toate elementele din natură. nisip. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. arbori şi arbuşti. în decursul timpului. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri.vegeta ia este perfect integrată peisajului. pietriş. pietre rotunjite. stâncile. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite.capitala ării. devenind o artă na ională. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. fiind o componentă a acesteia. . bambus. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. sec. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. stânci col uroase. cu simboluri filozofice caracteristice.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. al VIII-lea d. podurile. miniaturală: cursul de apă. pârâu cu cascadă. .toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. Spa iile verzi.3. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. ienuperi. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. sau din Europa medievală şi renascentistă. erau prezente pretutindeni. muşchi. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. cu balustrade ornamentate.). azalee. Grădinile imperiale. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . din dorin a de a aduce natura în locuin e. sau de pe verandă. plus diferite lampadare. camelii. pavilioane pentru ceai. lanterne din piatră. por i. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. Islam). arborele de ceai. grădină aridă. fiind ulterior personalizată. coline. Persia.H. orientat pe direc ia N-S. . pasul japonez. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. grădină de muşchi. lac cu insule.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. al VIII-lea d.

.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini.4.. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. arbuşti modela i în volume geometrice. magnolia.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). .prezen a sculpturilor. din toate domeniile: artă. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte.H. chiparoşi. . răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. a canalelor. arhitectură. ca influen ă occidentală. cascade. ştiin ă. garduri vii şi borduri tunse. .vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. . . cascadelor. parapete ornamentale.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire.Villa Medici în Roma (2 terase). ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. .simetria fa ă de o axă a compozi iei. 2. Specii folosite erau: pini.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. de unde a iradiat apoi în restul Europei. pe terase succesive. vase ornamentale. ci pietre late. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . bazine neregulate. precum: .nu erau folosite alei. bambus. . prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene.4. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. buxus.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). Din sec. al XVII-lea d. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.apa era folosită sub formă naturală. tisă. camelii. ziduri înverzite. . mirt. XV-XVI d. în special pentru grădinile vilelor suburbane. ienuperi.1.Grădina palatului Farnese din Caprarola.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. . fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. stejari meridionali.erau folosite zidurile masive de sprijin. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. .sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. 2. . arborele de ceai. . . .H. glicina. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. azalee. literatură.apa aduce mişcare. cireşii. lespezi sub forma pasului japonez. .legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. lămâi. lauri şi portocali. Această orientare a apărut la început în Italia. încep să apară primele grădini publice. .utilizarea vegeta iei tunse. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este).

Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. . al XVI–lea. tinzându-se către transformarea în parcuri. Saint-German.H. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. Fontainbleau. la care grădinile erau în incintă. . cu numeroase statui.grădinile de la castelele Tuilleries. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. În perioada Barocului. . Terenul era modelat în terase mari. . ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. bazine. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. al XVII-lea.grădina Garzoni – Collodi. sub aspectul echilibrului şi simetriei.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. la castelele Amboise. 2. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale).arhitect peisagist Du Cerceau. Exemple din sec al XVI-lea: . Principiile esen iale s-au men inut. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. Au fost realizate decoruri bogate. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. pictor şi arhitect) favorit al . cu partere decorate cu flori.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). Existau canale şi lacuri imense. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. . vase. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar.. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian.2.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . în arhitectură. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. . care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). fântâni. fiind îmbinate cu linii ample. Abia după jumătatea sec.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. curbe. rezultând spa ii mult lărgite. al XVII-lea crea iile importante au fost: . În unele situa ii canalele s-au păstrat.În secolul al XVII–lea d. roci şi apă în mişcare). . dar dispare schematismul rigid. În prima jumătate a sec.grădinile Gamberaia – Floren a. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. S-au mărit dimensiunile grădinilor.4. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. apare stilul baroc. Exemple:. Au apărut grotele artificiale.arhitect peisagist Delorne. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. Astfel. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. traseele rectilinii.grădina Luxembourg din Paris.H. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval .

sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. mari partere şi întinse oglinzi de apă. sub influen a literaturii. . Versailles. scări. 2. Chantilly. La început s-a renun at la tunderea arborilor. fiind situat pe terenul dominant.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori.palatul constituie capul compozi iei. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere.Ludovic al XIV-lea. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. ca şi în restul Europei. constituind totodată şi perspectiva principală. bazine şi canale.sunt folosite. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. . treiaje. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. . s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri.4. în Anglia dominau grădinile medievale. bazine cu grupuri sculpturale.terenul este modelat în terase largi. Fontainbleau.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi.sunt prezente. cuburi). al XVIII-lea. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. piramide. . Dispar parterele. rocării. rampe. în Anglia începând cu sec. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. bazine. borduri sau broderii de buxus tuns. . realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. pe spa ii foarte largi. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. dominantă. mai ales pe axa principală. . Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. Sceaux. vase în stil baroc.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. se păstrează axa . cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. racordate cu ziduri de sprijin. . . alături de diferite fântâni. Saint Germain-en Laye. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: .„regelui Soare”. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. Dar. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice.aleile sunt rectilinii. cu principii compozi ionale proprii. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). . SaintCloud. . arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. statui sau vase. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. conuri. . închise între ziduri.3. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. Ulterior.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. .compozi ia era tratată arhitectural.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor.

dar se introduc poteci şerpuitoare. La periferie erau: Regent’s Park.grădinile de la Whitehall – model italian. James Parc. amenajate în stil peisager: St.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. .. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. formând un lan verde de peste 4 Km. Realizări importante: .Germania: . . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.Parcul Chatsworth – stil clasic. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. .model francez.4. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville.. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. fiind sus inătorul noului curent numit . . . iar fra ii Bühler au amenajat parcul . În secolul al XIX-lea. .Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. apoi francez.Nymphenburg (München) – model francez. Toate crea iile din această perioadă (sec.model francez. Victoria Park şi Battersea Park. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). Green Park. Ermenonville.Tête d’or’’ (Lyon). al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. 2. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). . reziden ial şi a intrat în cel urban.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.Rusia: .parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. . .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. .Anglia: . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. . .Hampton Court – model italian. .4. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. La sfârşitul secolului al XIX-lea.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.Charlottenburg (Berlin) .Grădinile Greenwich – model francez.Kent (pictor şi arhitect) . . realizate sub influen a romantismului. . enun ate de Repton.grădinile Kensington şi parcul Stowe. Hyde Park.Saint-James Park . Malmaison.centrală dominantă.Austria: . sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.

. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .Italia: .New York – Central Park . narcisele.sec.A. plopul alb. În Germania. 2. . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. Petersburg – 600 ha. .Spania: . . grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. . al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc.Villa Carlotta (Caddenabio).grădinile La Cranja (lângă Segovia) . bradul. . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) .360 ha. .model italian.parcul Nympheuburg (München). mesteacănul. . În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .Philadelphia – Fairmount Park. garoafe şi iasomie. . În S.. stejarul. arskoe Selo = vechea denumire). cimbrul. Prospect Park (peisagist Olmsted). molidul.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. pomicole. .Boston – Park System.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.Chicago – South Park.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). Parcul Puşkin (parc englez. forestiere: bujori.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt).Parcul Public Friederichsham (Berlin). lăcrămioare. liliacul. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.5.Grădina engleză (München).model francez. Ca exemple pot fi amintite: . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.Parcul Sokolniki – 463 ha. pe lângă locuin ele boierilor. Ca exemple pot fi amintite: .U. respectiv după principiile grădinilor engleze.sec. .Villa Carraresi (Roma). al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte.Villa Melzi (Bellagio).Grădina Botanică . . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. . . . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. lângă St. la Iaşi – grădina Palatului domnesc.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. . crini. roini a. .

fiind numit oraş-grădină. amenajat tot de Redont – Bd.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. Pădurea Verde. Hörer). chioşcuri pentru orchestre. lângă castelul familiei Teleky.parcul Carol I.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. lângă castelul familiei Haller.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. azi Parcul Romanescu. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). Parcurile de la Avrig.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. odată cu dezvoltarea oraşelor.în Bucureşti în 1833-1840.parcul de la Gorneşti –Mureş . .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă...1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.actual Parcul Tineretului. . În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . iarna lacul fiind folosit ca patinoar). iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. . . al XVIII-lea . .la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . . dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.Timişoara – Parcul Tiselor. poduri.la sfârşitul sec. . În alte oraşe: .la Sibiu – 1857. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.Pădurile parc Băneasa şi Snagov. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. . . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. Borza. . al familiei Bauffy. (Carl Friederich. dar care în mare parte erau neorganizate.Iaşi – Parcul Expozi iei.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). stilul brâncovenesc. al baronului Bruckental. .Grădina Ioanid. . . Parcul Rozelor. .1838 – parc promenadă .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898)..parcul de la Albeşti –Braşov. al XIX –lea. . Hayer. Dacia. .Buzău – Parcul Crângul.parcul de la Bon ida –Cluj. . .Bucureştiul avea cca. . Alpinetul.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). . a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. .sec. (fost Libertă ii) realizat de E. În sec. . . . promenada de pe Dealul Copou. 70 ha. . . Redont. .parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .

După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: .reamenajarea Parcului Herăstrău. .Parcul Sportiv . Parcul Tineretului. Iaşi. ClujNapoca. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Oradea. Craiova.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. parcuri în Titan. Gala i.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. .70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Parcul Tei.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Piteşti. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Ploieşti. Constan a. Pantelimon. . . Drumul Taberei. Parcul Libertă ii. . Colentina. Balta Albă. . Crângaşi. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Sibiu. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat.

hidrologică. . umiditatea şi temperatura aerului. de impact peisager). hidrologică. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. ştiin ifică. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. sanitară şi estetică. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. 3. Func ia hidrologică este asigurată. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. decorativă (estetică. Profesorul I. . c) f. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. regăsindu-se mai mult sau mai pu in.2. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii.f. de pe terenuri degradate). b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. f) f. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . antipoluantă (f. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. e) f. antierozională. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină.fructe din livezi. această func ie are un caracter puternic diminuat. sanitară). la diferite categorii de spa ii verzi. fiind ob inute diferite categorii de produse: . În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie.1. în general de toate tipurile de spa ii verzi.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. 3. . În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. .flori din culturile floricole. respectiv cu: . d) f.Cap. de protec ie climatică (viteza vântului.f.f. recreativă. respectiv: de produc ie. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. . recreativ sau sanitar. grădini.lemn din diferite tipuri de pădure. de protec ie a solului. intensitatea radia iei solare).

Vegeta ia lemnoasă. străzi. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. etc. De exemplu. prin procesele de evapo-transpira ie. prin microclimatul pe care-l realizează. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. Prin sistemul de înrădăcinare. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. prezintă o stabilitate mecanică. astfel. Pe lângă aportul de substan e nutritive. . în care procesele de eroziune sunt vizibile. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. moderează temperaturile excesive. a perdelelor de protec ie. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii.micşorarea vitezei vântului. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. . a capacită ii de filtrare şi sedimentare. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. trotuare. prin albedoul specific. asfalt sau beton. substratul ce constituie suportul vegeta iei. spa iile verzi prin stratul arborescent. Acestea. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. ce constituie o armătură biologică a solului. fâşiilor plantate în lungul străzilor. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. . cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. ). dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. prin descompunerea de către microorganisme. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. fie la suprafa a solului (litieră). fizică şi chimică.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. . mult sporită. pietriş. Func ia de protec ie a solului.ameliorarea umidită ii aerului.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. cărămidă. Sub aspectul proceselor pedogenetice. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . fie în sol (rădăcini moarte). prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. sau în apropierea acestora. şi a speciilor drajonate.

în special în timpul verii. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). o elul. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. astfel. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. consisten ă.3. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. 5m3.reducerea poluării fonice. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. betonul. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. iar la 120-200 m în interior. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. . Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. viteza vântului scade cu 30-60%. De exemplu. a pulberilor fine sau a fumului. marmura. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. atmosfera devine calmă.reducerea poluării fizice a atmosferei. elagaj şi anotimp. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane.reducerea poluării chimice a atmosferei. în zonele plantate. structură pe verticală. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. . . ce nu deranjează ochi. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. 3. vârsta arboretului. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus.lipsite de vegeta ie. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. sub diferite aspecte: . Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. gresia. sau cu frunziş sempervirescent. În mediul urban. etc. Perdelele de protec ie. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora.

aerian. planta iile rare dintre construc ii. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. iar a teiului pucios cca. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). fără obstacole cu efect antifonic. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. industria chimică. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. a arterelor principale). căderea frunzelor. echien/plurien. necroze. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. de prelucrare a petrolului. 42 t/ha. inversiuni termice. durata de via ă a frunzelor etc. metalurgică. pinului silvestru cca. şantierele. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. arbori+arbuşti+specii de gazon). transportul auto. umiditate. 68 t de particule solide şi praf. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. perimetrale. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. . în teren liber. întreprinderile industriale. în cazul molidului cca. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. 30 t/ha. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. intersec iilor aglomerate. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. efect maxim în sezonul de vegeta ie. planta iile stradale. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. părozitatea acestora. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. ce are lă imea de 200-250m. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). acoperită cu gazon. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. În oraşe. 35 t/ha. de prelucrare a produselor minerale. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. ionizarea aerului). respectiv de mărimea frunzelor. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. prin senza ia de linişte. De exemplu. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. având un efect nesesizabil. radia ie solară. etc. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. cea ă. sau diferite activită i curente ale popula iei. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă.

care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. cele mai multe destina ii. îmbrăcăminte. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. televiziune. obiective turistice. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată.activită i pe loc. telefonie. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . divertismentului.3. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. între inerii personale. . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. sau efectul automatismelor zilnice. .4. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. . . respectiv timpul alocat servirii mesei. . . pensia. . Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie.pregătirea. internet). sportului. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. odihnei prin somn.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. cules de flori. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. care poate fi: .destinderea sau relaxarea. . intelectuale sau psihice. . în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. spa iile verzi urbane sau extraurbane. . Factorii care influen ează recrearea sunt: .timp de existen ă.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. artei.Timpul. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. turismului. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. CFR. respectiv concediile. picnic. călătorii. de .deplasarea. la care este supus omul în via a cotidiană. după bunul lui plac: plimbări. cumpărăturilor pentru hrană. al solicitării fizice. prin care se înlătură plictiseala. în sferele culturii. practicarea diferitelor sporturi..Mobilitatea. serviciului.timpul liber (dedicat recreării). aeriană sau navală. presupune bucuria întocmirii programului. radio. etc.Nivelul de trai. . Fazele activită ii de recreare: . Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. în general. vacan ele. camping.divertismentul sau amuzamentul.

Plimbările sunt realizate fie zilnic. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură.5. repausul şi somnul. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. în spa iile verzi extraurbane. presupune comportamente diferite. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. realizată pentru plăcerea proprie a individului. floricolă sau erbacee. nevoia de a face mişcare. sau la sfârşitul săptămânii. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. etc. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. vânătoare. etc. Func ia decorativă (estetică. prin care are loc refacerea fizică a organismului.O. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. indiferent de subiectul în care apare. în sta iuni climaterice cu specific. . arbustivă. economice. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. 3. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. diferite de mediul său. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. apicultura. . reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. Odihna propriu-zisă. J. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. după o perioadă de activitate intensă. În sens larg. decât în dauna operei”. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. etc. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. istorice. de regulă la sfârşitul săptămânii. de conducerea autovehiculului. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute.amintirea.ciuperci sau de fructe de pădure. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. încât nimic să nu poată fi adăugat. diseminat sau modificat. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). obiective culturale. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. Aceste activită i pot fi active sau pasive. alpinism. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. de diferite excese. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. sau diferite activită i precum grădinăritul. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. Turismul are caracter recreativ. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. pescuit.întoarcerea. sau în zilele libere. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). gazon sau oglinzi de apă. canotaj. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. parcurile. . Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi.

Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. 3.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. bariere împotriva vântului. variază pe parcursul unui an. fructe. . prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. cu efect de parazăpezi). încântare. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. puternic erodate sau a grohotişurilor.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. admira ie necondi ionată. . murmurul apei. etc. . bazine. Astfel. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. ciripitul păsărelelor. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului.6. textura coroanei. . Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. şi care exercită o atrac ie spontană. diferind în func ie de fenofază. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde.încadrarea cursurilor de apă. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. . Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. . unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. cascade. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. flori.

Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. pe o concep ie dominantă. sociale şi economice ale unei perioade date. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. suprafe elor şi formelor planului. care conduc în final la realizarea frumosului. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Frumuse ea este un element func ional. se ine seama de anumite principii şi legi. armonie şi propor ionalitate. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. Fiecare component. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. planta ii. treaptă.Cap. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Frumuse ea este realizată prin ordine. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. centrul compozi iei reprezentat . Toate elementele unui spa iu verde (alei. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. ob inându-se în final unitatea în diversitate. viu sau inert. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). într-un întreg. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. peluze. intrarea principală. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. un monument). luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional.

calitate care uneori poate avea o latură negativă. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. evitându-se astfel monotonia. a repetării şi a consecven ei. interesul scade. a aceloraşi elemente (specii. stradă. liniar. grupuri. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. compus. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. omul va anticipa următorul obiect sau interval. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. de formă. Simetria poate fi absolută şi liberă. admi ând totodată diversitatea acestuia. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. al for ei sau al monumentalită ii. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. magnificului. deoarece un plan perceput deodată. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . vase decorative. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. bulevard. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. este static şi odată văzut. se găsesc mase similare şi egale. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Ritmul poate fi: static. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. de culoare. simplu. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. bănci. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. respectiv realizarea echilibrului. clădire). combinat. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. integritatea şi calitatea acestuia. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. creând senza ia de dezamăgire. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. Asimetria pune omul în armonie cu natura. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. potecă. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. în întregime. dinamic. şi o dată percepută regula ritmului. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. ordinii. lă ime) sau alte caractere vizibile.

Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. florale. etc.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). În proiectarea spa iilor verzi. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. formelor dar mai ales a culorilor. pasive. . caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). care au o anumită continuitate. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). . respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . caz în care se aplică armonia legăturii. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. se pot deosebi: . să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). de un individ. exprimând de fapt unitatea în varietate. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte.compozi ii doar între culorile calde sau active. chiar dacă specia diferă (de exemplu.compozi ii între culorile complementare. arhitecturale. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. forme sau spa ii. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. dar care au volume şi formă asemănătoare).combina ii între culori diferite (active. . şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). într-un aliniament.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. În func ie de culorile care se asociază sau se combină.

aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. 180. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. apoi 3.I.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. 5. 89 etc. ce are laturile în raport de 1:1. al XIII-lea.618 (aproximativ 3:5).armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. 270. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. 8. alee pietonală. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. mese. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. ordine şi armonie. . 13. publicul dintr-un parc. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. Astfel. 21. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. lă imea optimă este de 5 m. astfel pentru o alee de 300 m. lă imea optimă este de 8 m.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. sub un unghi de cca. . . Scara individuală ia în considerare omul ca individ. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). 34. etc. matematician italian din sec. iar pentru o alee de 250 m.). iar la o distan ă mai . distrugerea formei naturale (implică transformări totale). Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii.). Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. C. 55. sub un unghi de cca. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. Fibonacci.

Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul.mare de această valoare. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. fără a se exagera prin risipă. . Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. presupunând unirea trecutului cu prezentul.

caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. epoci. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). precipita iile) sau for ele majore (vânt. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. dar şi elemente minore precum microrelieful. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. radia ia solară.1. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. întotdeauna de formă dreptunghiulară. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor.1. bazine. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. erau prelungiri ale încăperilor. în general. În amenajarea spa iilor verzi.1. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). francez sau regulat) a stat. La romani grădinile. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. etc. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică.2. fiind ornate cu statui. râuri. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante.1. caracteristice diferitelor epoci istorice. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. apă. caracteristice Renaşterii şi Barocului. Acest stil prezintă mai multe variante. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. vase sau fântâni arteziene. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. .Cap. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. Grădinile în stil maur. În ultima perioadă (sec. de mai târziu. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. iar în cadrul stilului peisager sau liber. eroziunea). După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). văile râurilor. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. vegeta ia.). 5. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. civiliza ii. Stilurile spa iilor verzi 5. pâraie. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. activită i. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. câmpii. aspect preluat şi de romani. arhitectural.

respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. aplicat până în prezent. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. unele păstrându-se şi în prezent. respectiv axa principală. 5. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. bogat ornamentate. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. precum şi oglinzi de apă. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. balustrade. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. Aceasta. ce constituie perspectiva principală. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. Elementul principal. rampe. scări. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală.2.1. situat în pozi ie dominantă. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. fie de a le limita pe altele. taluzuri. sau de perdele de arbori. statui sau vase sculptate. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. cascade sau bazine. pe linii drepte şi curbe. regulate. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. numit şi capul de compozi ie. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. canale sau oglinzi de apă. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. fiind nivelat şi modelat în terase largi. cu denivelări mici.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. Apa aduce prospe ime. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. cu numeroase ziduri de sprijin.1. fiind subordonate toate elementului principal. armoniza şi propor iona cu clădirea principală.

respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. în Anglia. cu precădere în Olanda. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. 5.3. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. care dau varietate şi fantezie compozi iei.3. 5. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil.1. sub influen a stilului rococo din arhitectură. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea.1. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric.2. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. fiind dispuse în re ea geometrică. în formă de tablă de şah. fie sub influen a literaturii noi. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. Toate acestea au fost duse la extrem.2. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. Aleile sunt rectilinii.1. natural. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. fie sub influen a pictorilor peisagişti. în ansamblu. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. fiind obositoare ochiului. 5. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. .de apă. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. În această situa ie. conducând spre diverse amenajări. mai ales a celor de gazon. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. având cel mai adesea relief variat. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului.1. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. compozi ia fiind liberă. Stilul peisager Stilul peisager (liber.

pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. atunci când aceasta există. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. se vor folosi specii de talie mică. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. covoare sau dispersate solitar. Aleile au un traseu liber. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. urmând caracteristicile terenului. pajişti şi diferite grupaje floricole. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. de grote sau chiar cascade.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. fie naturale. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. cu aspect natural. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. sub formă de mase. cu înflorire bogată. curb sau sinuos. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. prin aducerea de pietre. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. . Rocile. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. toate elementele. În jurul clădirii principale. vor fi folosite pâlcurile. chiar exotice. peluze. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. în diferite zone ale grădinii. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. roci sau stânci. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. lumini şi umbre. neregulat. masele vor avea conturul neregulat. intervenindu-se totuşi în detaliu. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. volume. Apele. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. frumoasă şi îndelungată. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. cu contur regulat. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. specii lemnoase decorative. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. Simetria şi echivalen a sunt excluse. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. sinuos chiar. ce urmăreşte formele de relief. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. în pete neregulate sau eliptice. fie create. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. care în mod natural sunt dispersate.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

.5. umbră şi lumină.4. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. cu flori având culori calde. cascadele. de luminişurile retrase. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. având ca fundal imagine unor mun i înal i. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv.3. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri.2. de stâncile. 5. De asemenea. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite.5. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. de veselie sau de entuziasm. atât sub aspect psihic cât şi fizic. unei mări sau ocean). 5. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic.2. Genul de bucurie Genul de bucurie. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase.2. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. forme. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. dispuse într-un masiv păduros. volume. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. culori. largi.

energie termică. etc. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. energiei electrice. zona politico-administrativă. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat.2. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. ce asigură protec ia multiplă a mediului. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. limitarea perimetrului construibil. zona industrială. Ca regulă generală. sunt judicios repartizate. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia.). . unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. atât urbane cât şi periurbane. recrearea şi odihna popula iei. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. în strânsă corelare cu structura urbanistică. cât şi legătura dintre acestea. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. gazului metan. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. grădinile sau scuarurile. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie.1. sta ii de distribu ie a apei. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan).Cap. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. 6. dimensionate. 6. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. re ele stradale. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. dispuse într-o re ea continuă. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere.

a solului. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. fiind diferite ca mărime. păduri parc. grădini zoologice. acoperişurile verzi. . planta ii antierozionale. dotări şi func ii. ce sunt administrate de primării. zonele de agrement (păduri de recreare. întreprinderilor. ştranduri). între care legătura se realizează prin planta ii stradale. planta iile din cimitire. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit.3. grădini şi scuaruri publice. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. După pozi ie se deosebesc: .cu acces limitat. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. planta ii de pe lângă unele dotări publice. grădini botanice. lungi de sute de metri. concentrică. parcurile şi bazele sportive. grădini sau scuaruri). Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. a spitalelor. constituită din spa ii verzi periurbane.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. longitudinală. a apei. scuaruri. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. a sta iunilor balneo-climaterice). aici încadrându-se: sta iuni experimentale. pepiniere. . pepiniere. planta ii de protec ie (a localită ilor. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). numite şi spa ii verzi publice. planta ii antiincendiare. radial-concentrică. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale.cu acces nelimitat. transversală sau longitudinal-transversală. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. După accesibilitatea popula iei largi: . păduri de recreare. grădinile botanice şi cele zoologice. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie.cu acces strict. 6. grădinile locuin elor individuale. . amplasare. 1. 2. grădini publice. de regulă. în func ie de sistemul stradal al localită ii. grădini botanice. şi în care intră: parcuri. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. de folosin ă generală. .periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. care traversează localitatea şi care.

spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. destina ie. parcurile sportive. . Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. păduri parc. frecventează simultan acel scuar. Raza de deservire a unui scuar este de cca. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. scuarurile por fi: . Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor.3 ha.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară.permanente. După modul de amplasare. spa iile verzi pentru copii şi tineret. . în cca. destinate construirii unor cartiere de locuit. având în componen a lor doar arbuşti. situate de regulă în cartierele de locuin e. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. . caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. După durată. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. caz în care acestea sunt uşor accesibile. .3. . ce se înfiin ează pe terenuri virane. . ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. pepinierele. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important.spa ii verzi de înfrumuse are. cu rol decorativ: scuarurile decorative. . planta ii cu efect de parazăpezi. edificii culturale. parcuri expozi ionale. situată în intravilan. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. spa iile verzi din cimitire. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. parcuri şi grădini zoologice. 6. rozarii. fiind destinată odihnei de scurtă durată.3-3 ha. gazon. 400 m. alpinarii. După destina ie.temporare sau provizorii.în interiorul cartierelor de locuit. planta iile de consolidare antierozională. 6-8 minute. configura ia terenului şi construc iile din jur. grădini şi parcuri publice. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. scuarurile pot fi situate: . parcuri dendrologice. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. scuarurile pot fi: . perdelele de protec ie. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici.4. După func ii: .înconjurate de străzi sau artere de circula ie. culturale sau de învă ământ. păduri de agrement.

În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. a obiectivelor culturale. de învă ământ. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. Intrările vor fi reduse ca număr. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. statui. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. 6. în lungul aleilor. respectiv: sectorul pentru copii. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare.5. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). situate în jurul unor institu ii publice. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. . trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. respectiv o intrare la cca. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. De exemplu. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. Dispozi ia aleilor. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde.. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. . adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. în cadrul oraşelor mari. bănci. Spre deosebire de scuar. 3-4 ha. de pe o rază de 1-1. frecventează grădina în acelaşi timp. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. spre periferia scuarului. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. datorită inexisten ei căilor de acces. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens.scuarurile cu func ie prioritară decorativă.5 km. Dată fiind această distan ă de deservire. boschete. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. scări (în cazul terenului accidentat). 15-25 minute. peluze de iarbă. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. aranjamente şi decora iuni florale. zone umbrite dar şi zone însorite. alei. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. de mers lejer. respectiv arbori şi arbuşti.

şi de capacitatea proiectată a parcului. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). de re eaua stradală limitrofă. adăpost de ploaie. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive.000 de locuitori trebuie să existe un parc. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. datorită suprafe ei pe care o reclamă. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. locuri pentru jocuri statice. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. sporturi. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. şi de densitatea popula iei. manifestări artistice). agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. bazine sau chiar un mic lac. restaurant). Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. . Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. În foarte multe cazuri. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. diferite dotări (cişmele. respectiv sta ionare). Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. de lungimi şi dificultă i diferite.6. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. bănci. într-un cadru peisagistic deosebit. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. cafenea. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. 6. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. WC public). Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. expozi ii. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). ce depăşesc 20 ha. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. cofetărie.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

6. Astfel. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă.8. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate.8.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. pentru diminuarea zgomotului.2. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. alei pietonale. partere cu flori. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale.liber este de 3.1. punct de distribu ie a energiei electrice. structură şi folosin ă diferite. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. şi alte multe specii pentru varietate. tomberoane). personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. ocupând suprafe e importante. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. arii de joacă pentru copii. 6. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri.8. suprafe e îngazonate. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. ale unui cvartal sau ale unui cartier. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. în func ie de pozi ia. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. orientarea şi înăl imea clădirilor. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. Au scop sanitar. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. Speciile vor fi alese şi amplasate. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. şi străzi şi bulevarde deschise. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. 6. parcări. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. a noxelor sau a altor factori de inconfort. recreativ şi decorativ. . fiind amenajate şi între inute de administra ia locală.

Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. arbuşti şi liane. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. lămpi pitic. cititul. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. miniseră. În func ie de mărimea spa iului disponibil. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. padoc şi cuşcă pentru câine. Grădina de fa adă. arbustive sau lemnoase. grădina este structurată şi amenajată. trandafirii. suprafe e îngazonate. fie prin realizarea unui gard viu înalt. cu o compozi ie relativ simplă. minigrădină de zarzavaturi. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. spitale. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. institu ii. diferite jocuri. dar şi a unor hoteluri. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. magazie de unelte. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. gazonul. sediu de firmă etc. În cazul unor locuin e. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. chioşc de grădină. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. mobilier de grădină. În cazul vegeta iei. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. pergolelor. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. sau specii de răşinoase. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. barbeque. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. chioşcurilor şi treiajelor. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. servitul mesei. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). libertatea de alegere fiind totală în acest caz. sedii de firme. activită i de grădinărit. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. de gusturile proprietarului. fie după propriile idei. arbori. Astfel. a unor grupuri de specii sempervirescente. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. precum şi diferite specii cu port pendent. arbuşti tunşi. piscină. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. precum gazonul. stânci şi pietre. În func ie de mărimea acesteia.) acestea pot fi: grădina de fa adă. o cascadă miniaturală. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. aranjamente florale. bazin cu peşti decorativi. joasă sau fără împrejmuire. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. un mic bazin cu aspect natural. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. Grădinile interioare. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. uşor de între inut. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. minilivadă.

sau numeroase alte specii floricole. pentru speciile de plante vivace. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. astfel. de regulă. poate contribui la estetica compozi iei alese. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. format din fibre minerale. 6. specii de gazon (fam. Brassicaceae sau Campanulaceae). cu pietriş (de tip sort). Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. cu arbori şi arbuşti de talie mare. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. unele specii din fam. se recomandă acoperirea acestuia. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. de la bun început. În func ie de caracteristicile lor. Saxifragaceae. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. Urmează un strat de separa ie. Poaceae). . cu strat fertil mai gros. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. printre spa iile rămase libere între plante. fiind de maxim 10-15%.9. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. în vederea efectuării eventualelor repara ii. canalizări). acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. instala ii electrice. Peste acesta se aşterne stratul fertil. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. alături de plante cu flori şi alei. fam. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. durabilă şi de bună calitate. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. Crassulaceae. forme sau provenien e.

pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. . Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. în zilele însorite.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel.10. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. şi constituie unită i de sine stătătoare. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. spa iile verzi propriu-zise. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. . al bolnavului sau pacientului (spitale. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. diferite pulberi sau noxe. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. comportându-se ca un bun strat termoizolant. .reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. .acestea re in diferite cantită i de praf. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. al muncitorului (fabrici. până la 4-7. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. Ca şi în cazul grădinilor interioare. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. . Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . 6.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş.şi nu în ultimul rând. Din suprafa a acestor complexe sportive. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. . policlinici. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. institu ii administrative). pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. . contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. creându-se spa ii pentru odihnă. hale. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. cabinete). ateliere).. al proprietarului (locuin ă privată). acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane.

aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. Suprafa a variază de la cca. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. cu solul permeabil. grupuri sanitare. oină). separate prin vegeta ie. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. diferite săli de sport (gimnastică. clădiri administrative. 3-6 ani. 11-15 ani. handbal. precum şi specii floricole şi de gazon. respectiv: până la 3 ani. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. labirint. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. când sunt în afara localită ii. clădiri pentru vestiare. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. cu precădere împotriva vânturilor dominante. 6. 20-25% pentru terenurile de joacă. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. 1000 m2 pentru 40-50 copii. şi să nu producă fructe ce pot murdări. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. grădinilor publice sau a parcurilor. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. tenis). balansoare. cu ghimpi (Berberis . liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. bazin acoperit sau în aer liber (înot. în func ie de ambientul în care sunt amplasate.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. caz în care au caracter de tabără. bârnă de echilibru. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. polo). sau în cadrul scuarurilor. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. bănci. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. 7-10 ani. 30-40 copii. duşuri etc. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. volei. arte mar iale). baschet. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). Stilul adoptat este cel mixt. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. în care constituie sectoare de sine stătătoare. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. tobogane. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip.11. 100 m2 până la câteva hectare. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. gazon sau arbuşti. atletism). volei. leagăne. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal.

flori. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. cu rol de protec ie împotriva prafului. spaliere. tobogane.sp. teren pentru focul de tabără. care murdăresc. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. un mic monument sau un bust. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. eventual un mic stadion.. balansoare. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. bănci. Laburnum anagyroides. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. fructe sau semin e. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. rabate sau diverse aranjamente floristice. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. cele cu frunze. pistă pentru patine cu rotile. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. a zgomotului şi a gazelor. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. plante tehnice. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. Robinia sp. leagăne. Dar în func ie de microrelief. . cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. destinate odihnei. grădina de zarzavat. medicinale şi melifere. pistă pentru alergare. ronduri. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. bibliotecă volantă.12. alei pentru biciclete sau trotinete. coşuri de gunoi etc.). astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. arbori de mărimea a III-a. arbuşti fructiferi. ce poate cuprinde: o mică livadă. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. bob sau săniu ă. corpuri de iluminat. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. cu frunze. dotările vor fi mult mai complexe. 6. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. flori. bârnă pentru echilibru. Rhus typhina).). arbuşti sempervirescen i sau floriferi. În cazul taberelor. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. În cartierele de locuit sau în scuaruri. terenuri pentru jocuri de masă. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. sau care să fie toxice (Taxus baccata. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. bazin pentru înot. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. pârtie pentru schiuri. labirinturi. cât şi zone însorite.

este vegeta ia lemnoasă. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. Componenta cea mai importantă. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. pentru fiecare elev. Astfel. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. 6. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. cu rol stimulator. respectiv cea a intrărilor. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. func ional şi estetic. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. pentru mărirea gradului de vizibilitate. precum şi obiecte din materiale calde. Spa iile verzi din incinta spitalelor. având ca dotări mese. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. De asemenea. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. bănci. . În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. de a diminua poluarea fonică. pasive cu rol calmant. rabate de flori. familiare. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. sau a celor rezervate pauzelor. diferite.14. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. 6.13. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. cu cel mai mare impact peisagistic. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. calmante. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. birourilor. cu excep ia intersec iilor. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică.5 m2 de teren sportiv. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. cu specii floricole având culori liniştitoare. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani.

Astfel. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. Cimitirele mari. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. numită „cimitirul eroilor”. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. purificarea aerului. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. influen ând benefic recuperarea acestora. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. drumuri interioare de acces auto etc. cimişir. acoperite cu plante agă ătoare. flancate de planta ii sobre. separarea diferitelor amenajări precum parcări. Astfel. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. tisă. molid. dar şi specii de foioase precum: tei. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. precum şi pergole cu vi ă de vie. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. datorită lipsei de spa iu. centrale. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. . Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur.15. În func ie de destina ia institu iilor respective. sau în jurul edificiului central. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. cu bănci şi şezlonguri. capelă sau un monument memorial. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. Dacă spa iul permite. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. din specii sempervirescente. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. cu alei şi căi de acces paralele. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. pornesc mai multe alei rectilinii. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. de la intrarea principală sau de la biserică. brad. chiparoşi. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. bine delimitată. ce au efect liniştitor. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. necesare bolnavilor. reduse doar la aliniamente de arbori. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. chioşcuri). ar ar american. De asemenea. Parterele cu flori cu nuan e reci. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. paltini. sau în sens radial. constituit din biserică. prezintă şi o zonă. sau chiar garduri vii. 6. glicină sau trandafiri. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. dispuse în lungul aleilor principale. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. castani porceşti.

saschiul (Vinca minor). după concep iile . să poată fi realizat pe jos. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. alimentară. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. Microrelieful. de recreare. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. Convallaria majalis etc. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. din specii sempervirescente. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii.16. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. în afară de cele amintite. iedera (Hedera helix). utilită ile şi căile de acces. după importan a decorativă. sunt: trandafirii.. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. situate în intravilan sau în extravilan. de recreare şi decorativă. cu multe denivelări. arborii fiind evita i. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. dar şi în punctele cheie.). precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. dar şi culturaleducativ. sanitară.. caprifoiul (Lonicera japonica). la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. industrială sau medicinală a plantelor. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. Chrysanthemum sp. pentru realizarea acestor denivelări.1. surse de zgomot puternic). halde.16. Ca specii lemnoase frecvent folosite. să existe mijloace de transport în comun. se execută lucrări de excavare. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. Lupinus sp. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative.. sanitar şi decorativ. Narcissus sp. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. după considerente ştiin ifice (taxonomice). Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. În cazul în care terenul nu este prea frământat. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. 6. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. de taluzare sau de înăl are a unor zone. Sistemul de drumuri. de maximă circula ie. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. Sempervivum sp. Sedum sp. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă.. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. Paeonia sp. Spa iile verzi cu profil specializat 6. Aster sp.

sectorul plantelor spontane folositoare. sau arbori cu efect decorativ deosebit.). fie în fa a clădirilor importante (birouri. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. sectorul florei diferitelor zone geografice. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. vernală. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. ce au diverse întrebuin ări. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. plante aromatice. sectorul plantelor de cultură.).şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. medicinale etc. dar în containere. În sectorul florei Globului. diverse suporturi sau chiar ziduri. în acest sector. englezeşti. leguminoase. rozariu-ul. melifere. vara îngropate în sol. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. hibrizi floribunda etc. flora Asiei etc. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). şi iarna protejate în spa ii adăpostite. până la cele superioare (ultimele fiind . hibrizi Polianta. şi implicit expozi ii foarte diferite. de parc. dar şi publicului larg. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. pergole. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. la exterior. Rozariu-ul. Sectorul plantelor spontane folositoare. muzeu. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. grădina japoneză. fie se desfăşoară între cele două elemente. rădăcinoase). Sectorul plantelor de cultură. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. Ca sectoare. sectorul plantelor acvatice. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. treiaje. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. numit şi colec ia botanică. sectorul sistematic. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. ierbar). forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. Polianta. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. tehnice. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. estivală sau autumnală. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. Realizarea planta iilor floricole. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. serele. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. sectorul administrativ. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. urcători. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. licee sau a alte unită i de învă ământ. de la cele inferioare. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. arhitecturală.

cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. Vegeta ia forestieră spontană. pădure de foioase. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. după zona geografică de provenien ă. pod arcuit din piatră. uneori chiar un miniparc zoologic. industrial sau alimentar. pădure de răşinoase. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. sera rezervată expozi iilor florale.2. prin solu iile de amenajare adoptate. sera înmul itor. decorativ şi recreativ. sau mai rar. sera orhideelor şi a plantelor epifite. pepinieră. didactic. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. Grădina japoneză. Prin structura. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. sera azaleelor şi cameliilor. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. clădiri administrative. sera colec iilor. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. pădure mixtă. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). pasul chinezesc din dale de piatră. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. 6. pajişti. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. sera plantelor acvatice tropicale. colec ie de trandafiri. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. mediteraneene. sera plantelor din regiune mediteraneană. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice.monocotiledonatele). Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. se deosebesc: sera palmarium. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite.16. . ornamental. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. subtropicale. Astfel. lanterne de piatră. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. poartă torrii. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. verii sau toamnei. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. este dispus de regulă. sau din alte regiuni calde ale Globului. în apropierea intrării principale. Complexul de sere. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică.

care va fi folosită atât ca sursă de apă. înfiin at în 1880. vechimea şi mărimea colec iilor. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. Arad). În cazul păsărilor zburătoare.arboretumul Simeria (jud. de tip „microbiotop sau minihabitat”.arboretumul Dofteana (jud. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. Pe ansamblu. .arboretumul Bazoş (jud. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. înfiin at în 1909. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici.3.De regulă. strâmte. cu o suprafa ă de 34 ha. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă.grădina dendrologică Macea (jud. . trebuie să ocupe suprafe e importante. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. bazine.5 ha. 6. perdele sau garduri mascate cu liane. să nu existe zone industriale. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. având în acest sens îngrădiri. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. . în ceea ce priveşte frumuse ea. pot fi amintite: . înfiin at la începutul sec. . Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. gropi de gunoi. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective.arboretumul Hemeiuş (jud. este necesară construirea de voliere largi. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. înfiin at în 1908. al XX-lea. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. Hunedoara). de tipul cuştilor cu gratii. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. de recomandat cât mai largi. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. al XVIII-lea. Bacău). având o suprafa ă de 70 ha. curs de apă. pentru a completa ambientul. înfiin ată la începutul sec. . a masca zidurile inestetice. Timiş). Bacău). cu o suprafa ă de 20. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop.5 ha. cu o suprafa ă de 60 ha. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. având o suprafa ă de 48. stâncării.16. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale.

găini de ornament. mici palmipede. distan a nu trebuie să fie prea mare. zimbrii etc. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. cât şi spa ii largi. asini etc.. libere. . cai sălbatici. unele specii de ra e. în special forestieră. lei. şi padocuri acoperite.. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. şerpi sau crocodili. pantere. lama şi alpaca. dromaderi. cum sunt bufni e. pentru diferite specii de urşi.sectorul galinaceelor şi columbidelor. de amenajările respective. bivoli. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite.sectorul rezervat pentru antilope. girafele. ierbivore mici. stârci. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. bibilici. cerb lopătar.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. mierle. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. iguane. umiditate. precum lebedele.sectorul felinelor şi carnivorelor mici.. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. cinteze. trunchiuri de arbori.sectorul felinelor mari.). pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. . elan. căprior.: . cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor.sectorul marilor ierbivore. fie cu voliere foarte mari. şoimi. lupi. caprine. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. grauri etc. . pentru sezonul cald. pot fi amintite: . De asemenea. . pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali.sectorul stru ilor. care asigură accesul unui segment important de vizitatori.sectorul urşilor. constituit dintr-o clădire.sectorul păsărilor de baltă. alpin şi subalpin etc. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. uli. porumbei sălbatici sau de ornament. râşi. pume. şopârle. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. şi pentru răpitoarele de noapte. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public.sectorul primatelor. . prin plimbare. pentru sezonul rece. cu voliere şi vegeta ie. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. . zebre. gâştele. păuni.) sau spa ii deschise.. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. în care sunt găzdui i: elefan i. stânci. pentru sezonul estival. cucuvele. pescăruşi etc. ciufi. . pelicanii.sectorul cervidelor şi cabalinelor.sectorul păsărilor răpitoare. prevăzut cu arcuri largi descoperite. . ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. cormorani. câini dingo. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. vulpi. . bazin.sectorul păsărilor tropicale sensibile. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. cameleoni. ovine. ren. ce adăpostesc pisici sălbatice. canari. jderi etc. de numărul de specii. cu zone largi amenajate pentru tigri. în aer liber. turturele. pentru speciile care nu pot părăsi locul. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. carnivore mici. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. gheparzi etc. ce cuprinde voliere cu fazani. galinacee etc. .sectorul reptilelor. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. . .

. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. acoperite cu pietre. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. toalete ecologice. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. Astfel. în mişcare. a eventualelor surse de poluare. nisip sau alte materiale locale. se vor prevede spa ii largi. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. sau a aranjamentelor florale. precum: un lac. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. şi nu numai.17. a unor peluze întinse de gazon. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. de entomologie etc. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. fântâni. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. Alte amenajări. un sit istoric (ruinele unei cetă i). poteci şi alei de plimbare. un curs de apă. formată din planta ii forestiere. care să nu depăşească 4%. având produse care să nu dăuneze animalelor. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. În unele por iuni ale pădurii-parc. se deosebesc: parcul forestier. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. de purificare a aerului etc. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. În zona intrării principale. dar în raza de deservire a localită ii. 6. pădurea-parc sau parcul-pădure. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. pot exista în incintă şi muzee. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. un punct de belvedere asupra oraşului. cişmele cu apă potabilă. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. Pădurea-parc (parcul forestier. de zoologie. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări.

Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. izvoare termale etc. zone de picnic. telecabine. lipsite de vegeta ia forestieră. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. telescaune. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. pozi ia pe versant. cu cât terenul este mai înclinat. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. sau de interes turistic. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. căi de acces cu trasee mai lungi. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. tabere şcolare. zonele nisipoase. De asemenea. solul. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. stâncile.). Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. pot fi ştrandurile şi campingurile.1. topoclimatul. situate pe malul unui lac. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. hidrografia şi environnement-ul. . Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. Unele elemente naturale precum mlaştinile. piste pentru biciclete sau pentru role etc.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. balnear (izvoare minerale. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. Amenajările de tipul campingurilor. expozi ia.5-2 ore.17. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. Pădurea de recreare. Astfel. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. puncte de belvedere etc. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. falezele sau malurile abrupte. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. numită impropriu pădure de agrement. terenuri sportive etc. terenuri de tenis sau de fotbal. 6. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. în unele zone de interes curativ. a unui râu. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km.

suprafe e umede improprii. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. plantele prezintă creşteri foarte mici. iar solul este mai pu in umed. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. gradul de expunere a teritoriului. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. În acest sens. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. Orientarea nordică a unor terenuri. vânt. noroi. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. cu privire la temperatură. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. vegeta ia are aspect veşted. Cu privire la mişcările aerului. destinate practicării unor activită i. temperatura aerului mai ridicată. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. care prin fenomenul de .. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. sau spa ii adăpostite. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. această zonă este cea mai expusă vânturilor. este mai rece şi mai umedă. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. refugii) pentru a oferii adăpost. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. frunze prăfuite sau galbene. fără extreme mari. băl i. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. Tot în acest sens. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. dotărilor sau diferitelor echipamente. alunecări de teren. De asemenea. plajelor etc. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. altitudine etc. pavilioane. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. temperaturile sunt moderate. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. prezen a prafului. frunziş sărăcăcios.

În acest sens. În zilele călduroase de vară. schi nautic etc.17. filtrare şi transport al apei. regimul şi tratamentul etc. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. râu. iaz. libere (luminişuri. Environnement-ul. ce diminuează calitatea acestora. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. vor prefera zonele cu soluri bine drenate.2. pescuit. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. dar nu neglijabilă. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. chimic sau fonic zonele din jur. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. de o acumulare mai mare sau mai mică. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. situl sau vecinătă ile. natura solului. Hidrografia teritoriului. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. prezintă o atractivitate foarte redusă. lac). dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. şi din contră. de cea ierboasă. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. Cei care doresc să se odihnească.spulberare. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. precum realizarea igienei corporale zilnice. compozi ia şi vârsta arboretelor. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. de poten ialul teritoriului. pârâu. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. 6. aerisite. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. prepararea hranei. liziere). Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. poieni. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. De regulă. apa este importantă sub aspectul calită ii. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. a fermelor de animale. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. capătă por iuni dezgolite. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. sau ca sursă de apă potabilă. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. de temperatura acesteia. care este dată de natura sursei (izvor. atunci aceasta este şi primitoare. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. va avea o atractivitate sporită. de modul de captare. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. . Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. O zonă lipsită de un curs de apă. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. Când o pădure de recreare este echilibrată.

datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. şi este favorabilă pentru plimbări. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. dar în zilele geroase cu chiciură. . fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. capacitatea de primire începe să crească. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. Iarna se remarcă răşinoasele. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. indiferent de specie. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. de motiva iile şi aprecierile lor. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. luminişuri pentru odihnă. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. păduri pentru plimbare şi păduri parc. a culorii frunzelor etc. Aceste dotări vor fi discrete.. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. Sub raportul vârstei. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. în func ie de fenofazele speciilor respective. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. ce calmează şi relaxează vizitatorul. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. dispuse pe anumite trasee. la agresiunile vizitatorilor. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. publicul larg le preferă pe cele amestecate. care determină o scădere a densită ii. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. Codrul regulat vârstnic./ha). bine pusă la punct. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. datorită vizibilită ii foarte bune. are aspectul unei păduri falnice. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. dau peisajelor un pitoresc aparte. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. ce are o densitate mică (200-500 buc. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. ce induce plictiseala şi pasivitatea. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. cu locurile de parcare aferente. ce au un efect peisagistic major. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice.

să aibă o textură uşoară. mult căutate şi apreciate de publicul larg. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. amenajările. Aceasta este zona preferată de marele public. aer curat. pentru linişte. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. zona de plimbare şi zona de regenerare. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. izvoare). echipamente sanitare şi de igienă. vor fi evitate de vizitatori. instala ii sau echipamente. şi prezintă diferite construc ii. cu investi ii mai reduse. Zonele cu soluri reci şi umede. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. De preferat ca aici. să fie drenat. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. prezintă ponderea cea mai mare. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. terenuri de joacă pentru copii. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. obiectivele etc. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. Zona de primire şi odihnă. prin împăr irea pe anumite zone. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. soluri scheletice. . pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). Arboretele vor avea consisten ă moderată. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. camping.Pădurile de recreare se sistematizează. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. În raport cu întreaga pădure. reprezintă cca. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. odihnă. cişmele. de cei care evadează din cotidian. acest lucru favorizând. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. destindere şi pentru activită i de picnic. fiind astfel organizată. Zona de plimbare. de cca. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. cu forme interesante. insistându-se în mod special asupra cură eniei. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. repaus etc. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. ce trebuie să fie ireproşabilă. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort.

construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. au o lă ime optimă de 3. restaurant. un număr sau o emblemă. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. cu pante domoale. restaurant. prin optimizarea spa iului în general. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. arbori deosebi i. este constituită din diverse suprafe e. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. şi echipamente specializate. forma iuni geologice interesante etc. fiind eliminate tasarea solului. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. având un specific aparte. fiind total protejate. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. întâlnite doar în anumite păduri. peşteri. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. dispersate în cadrul celorlalte două zone. han. nu prea lungi şi nu prea înclinate. smulgerea sau tăierea puie ilor. zone cu fructe de pădure etc. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. de la o clădire de interes general (cabană. Traseele potecilor vor fi diferite.5-4 m. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. respectiv 4-10 km/100 ha. ruine. spre diferite puncte de interes din pădure. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. pot avea por iuni comune. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. 6. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. camping).Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. terenurile de joc. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. cabană. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. care sunt interzise accesului publicului. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii.17. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. monumente. dificultatea. puncte cu vederi panoramice. vestigii ale unui castel sau cetă i. rezultate prin ruperea. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar.3. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. locurile de parcare. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul).

Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. respectiv nisipul. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. fiind mult apreciate de vizitatori. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. diverse amenajări pentru jocul copiilor. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. camping. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. de 2-3 maşini. vatră din piatră pentru foc. coş de gunoi. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. peluze pentru golf. Locurile de parcare. parcările pot fi: în ciorchine. formele regulate şi simetriile. în pinten. pietrişul. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. în special pe latura vântului dominant. masă cu scaune sau bănci. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. cabanelor. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. fântâni sau alte surse de apă. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. dalele de piatră. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. WC-uri ecologice. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. Parcările pot fi mari. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. spa ioase şi capabile să absoarbă. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. şi să se folosească materiale cu aspect natural. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. un număr cât mai mare de autovehicule. vor evita pe cât posibil artificialul. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. respectiv grupuri de arbuşti. şi variază în func ie de microrelieful specific. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. şi pot fi: terenuri de tenis. restaurantelor. pe ansamblu. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. . locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. capătul drumului principal). Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. miniterenuri de fotbal. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. groapă sau container pentru gunoi etc. sau pot fi mici. loc pentru focul de tabără. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale.aceste puncte bănci. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. dispuse în apropiere. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. de amploarea investi iilor.

floristic. recreative şi turistice. pedologic sau de altă natură.1. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. cu aspect cât mai natural. speologic. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. sau parcurile cu specii de vânat autohton. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. educative. geologic. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. . conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. Astfel spus. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă.The International Union for the Conservation of Nature . pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. hidrologic.18. paleontologic.18. având o înăl ime corespunzătoare. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. De asemenea. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. faunistic. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . incompatibilă scopului atribuit. protec ia ecosistemelor. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. 6.

unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. Piatra Craiului.să fie interzisă vânătoarea. Rodna. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. muzee cu specific local. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. drumuri. care grupează o serie de atrac ii turistice.să aibă forma ii geologice interesante. . respectiv fenomene naturale originale. hanuri sau locuin e izolate.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. hoteluri. elemente de etnografie si folclor. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură.18. vile.să fie deschis turismului organizat. Retezat. expozi ii.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. cu flora şi fauna sa. care servesc recreării popula iei. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om.Hăşmaş. vegeta ie. Cozia. specifice. neatinse de activită ile umane.speciile vegetale şi animale. activită ile de turism vor fi bine organizate. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. În prezent. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. educativ. cultural şi recreativ. conforme cu peisajul.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . destinate cercetării ştiin ifice. recreării şi turismului”. .2. Cheile Bicazului . 6. sate. . . şi Semenic – Cheile Caraşului. construc iile (case. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. floră şi faună intacte. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. Ceahlău. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. Mun ii Măcinului. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. zona rezerva iilor integrale.Valea Cernei. . În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. educativ şi recreativ. . beneficiind de o protec ie suplimentară.Beuşni a. . emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. Domogled . . Cheile Nerei . remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane.zona exterioară. . în scop ştiin ific. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive.

parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). Por ile de Fier. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. Bucegi. paleontologice (tip p). Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. rezerva ii naturale. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. următoarele: Apuseni. rezerva ii ştiin ifice. Vânători – Neam . vegeta iei sau faunei. Nomenclatura din ara noastră. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. solului. Acestea pot fi: botanice (tip b). cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. Balta Mică a Brăilei. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. forestiere (tip f).3. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice.. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. lacuri şi cursuri de apă. se promovează regenerarea naturală. conform Legii nr. limnologice (tip l). . În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. În ara noastră sunt constituite în prezent. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. nu se împuşcă. geologice şi geomorfologice (tip g). mixte (tip m). ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală.18. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. 9/1973. Grădişte Muncelului – Cioclovina. ca parcuri naturale. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. 6. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice.

cascade. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. fenomene geologice unice (peşteri. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. . arbori seculari. rezerva iilor naturale.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. cursuri de apă. chei). parcurilor naturale. ştiin ifice sau peisagistice. locuri fosilifere. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. educa ie si instruire în domeniul mediului.

factorii ecologici edafici: . Prin acest material. material care îşi schimbă volumul.1. .Cap.factorii ecologici climatici: .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. 6. compozi ii. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). .diversitatea foarte mare a ramurilor.fertilitatea solului. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. VI. . . . frunzelor. volume. proiectantul de spa iu verde creează forme. .lumină.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. Criterii de alegere a speciilor 6.umiditatea atmosferică.2. Astfel trebuie avut în vedere: . ruginiu. . .costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6.vânt.2.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare.textura şi profunzimea solului. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). culoarea.regimul de umiditate din sol.1. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. .cerin ele speciilor fa ă de: . roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . . Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. ce vor alcătui în final o unitate. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. .temperatura aerului. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.

factori biotici: .factori antropici: . În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.vegetali. fa ă de cele periurbane. .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). cloroza esutului asimilator. . considerate cele mai rezistente).fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. .con inutul de schelet.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).factori geomorfologici: . .expozi ie.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). . . . .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. Dintre aceştia : .compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. (produc căderea acelor la răşinoase. prevenirea şi combaterea dăunătorilor.2. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). . .factori poluan i.troficitatea solului. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.altitudine.pantă. . în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.animali.2. numite arsuri). se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. . fertilizare. Astfel. numindu-se şi cea ă oxidantă.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze)..oxidul de sulf. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. . . dioxidul şi trioxidul de sulf. 6. . a produc iei de masă lemnoasă). fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. etc. . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.configura ia terenului.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. . dar şi asupra celui animal sau vegetal.

praful rezultă din întreprinderile industriale. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. fabrici. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. platanul.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. Particularită ile biologice ale speciilor 6. ecotip. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . subspecie.aliniamente. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete.sensibile .mijlociu rezistente . .). . . .condi ii de mediu – specie.rezistente la fluor – mesteacănul. .3. frasinul.rezistente la bioxid de sulf – alunul.rezistente Exemple de specii: . 6. tuia. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. etc.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. bradul de Caucaz.rezistente la plumb – pinul silvestru. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor.pădurile de recreare. din arderea combustibililor solizi şi lichizi.2. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . fenotip. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. ce talie vor avea exemplarele respective. piracanta. industria metalurgică şi chimică. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului.1. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. . stadiu de dezvoltare. arboretele tinere fa ă de cele mature. zămoşi a de Siria. reducerea creşterilor. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase.umbrirea clădirilor.2.3.foarte sensibile . .pigmentări. cum se integrează în respectiva compozi ie. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. coacăzii. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. propor ia poluantului în atmosferă etc. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. . . arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. corcoduşul.

italica. . sferică. agă ătoare sau chiar târâtoare. a II-a .Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . . a boschetelor. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului.2. De exemplu. Astfel. Thuja occidentalis var. fastigiata. a prafului. . Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: .arbuşti. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică.zonele verzi de mici dimensiuni. obovoidă. speciile lemnoase volubile. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. că ărătoare. arbuşti mijlocii 1 – 2m. mai mici de 1m. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit.7 – 15 m.15 – 25 m. arbuşti pitici. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . speciile cu înăl imi sub 7 m. Abies alba.arbori de mărimea I . Juniperus hibernica. şi cea având contur sinuos.liane. a III-a .în lungul arterelor. precum şi re inerea gazelor de eşapament. Populus simonii. ovală.. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. Prunus mahaleb. tabulară. conică. Populus nigra cv. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. În tabelul nr. 6.3. Acer pseudoplatanus. Larix decidua. Morus alba. .peste 25 m. Pinus strobus.realizarea gardurilor vii. etc.2. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. Berberis thumbergi. Picea abies.

caragană. Fagus sylvatica. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii .tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. pentru protec ie împotriva radia iei solare. a prafului şi a vântului. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. . Ulmus minor.zona de primire a pădurilor de recreare. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . dud negru. Betula pendula. Populus tremula. . având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Juniperus horizontalis. Cotoneaster horizontalis. . Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. .mascarea obiectelor inestetice. frasin.aliniamentele stradale. Tilia cordata. salcie căprească. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . mesteacăn.3. nana. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). varietatea „Globosa” la diferite specii.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. Pinus nigra. . Cerasus avium. 6.2. Juniperus sabina. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Juniperus communis ssp. cireş păsăresc. mai ales în regiunea de câmpie şi coline.3. ulm de munte. umbraculifera Carpinus betulus. Robinia pseudoacacia var. Pinus sylvestris. larice. Salix babilonica.

Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). Chamaecyparis lawsoniana var. imprimând anumite sentimente. romboidală. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). 6. sau chiar târâtoare. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. peluze. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn.5. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. pendula. fie verticală. la marea majoritate a speciilor. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). platan. castan) sugerează puterea. Trunchiurile. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. obovată. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. fie orizontală. lanceolată.2.3. paltin. Speciile cu tulpini că ărătoare. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. mărimea şi culoarea acestora. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. Forma. Unele specii au frunze simple sau compuse. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu.2. tortuosa) sau pot fi geniculate. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). imprimă un sentiment de linişte. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. . agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. Ramuri pot fi drepte. eliptică etc. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun.4.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). fie pendentă. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. ovoidă. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi.3. etc. 6. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. mici sau mari. pot fi sinuoase. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. Salix babilonica. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată.

până la verde intens (vara).. Gleditsia sp. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Sorbus aria. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud.Marginea limbului poate fi întreagă. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. la galben–roşu ruginiu (toamna). Eleagnus angustifolia. Speciile cu frunze mici. Ligustrum ovalifolius.). biota. galben sau chiar roz şi roşu. Tilia tomentosa Juniperus sabina. Speciile cu frunze mari. Euonymus europaeus. „Aurea” Thuja orientalis f. Hedera helix.. argintea. Acer negundo. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Juglans sp. la care verdele se combină cu alb.. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). compuse. precum şi diferite exemple de taxoni. pu in incizată dau adânc incizată. Robinia sp.. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor.) sau mari (Ailanthus sp. Astfel. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. În tabelul nr. Hippophae rhamnoides. Thuja occidentalis f. luminos (primăvara). pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Carpinus betulus. Populus alba Picea pungens var. precum cele ale speciilor: Acer negundo. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Pyrus elaeagrifolia. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Aesculus sp. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. alb argintiu. la verde închis. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. ca în cazul mesteacănului. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu).

Forma şi culoarea florilor. niedzwetzyana. Syringa x. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Sophora japonica.3. pissardii. Robinia pseudoacacia.2. Catalpa bignonioides. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. rubrum 6. purpurea. Phyladelphus coronarius. Hibiscus syriacus. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Malus pumilla var. Prunus cerasifera var. hybrida. Pinus excelsior. purpuriu Picea pungens var. În tabelul nr.verde închis roşu. Pinus strobus Abies alba. Aesculus hyppocastanum. Crataegus sp. Pseudotsuga glauca.. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum.6. Corylus maxima var. purpurea.. purpurea. Acer platanoides var. Pyrus sp. Pinus cembra. Hedera helix. crem sau galbene. Acer paltanoides var. atropurpurea. Deutzia scabra. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Prunus avium. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Magnolia kobus. Berberis vulgaris var. Buxus sempervirens. Alnus glutinosa. glauca. Taxus baccata. Juglans regia Fagus sylvatica var. Ligustrum vulgare albă . vanhouttei. Spiraea x. Picea abies. forma.

Kerria japonica. Forsythia sp.. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Forsythia suspensa. Tamarix ramosissima. pissardi. Prunus armeniaca. Magnolia stellata. Cornus mas. Spiraea salicifolia.. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Dintre toate speciile lemnoase. Prunus persica. Cornus mas. Laburnum anagyroides. Malus floribunda Hedera helix. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Prunus cerasifera var. carnea. soulangeana Prunus sp. primăvara timpuriu primăvara . cu siguran ă că speciile genului Rosa. Diervilla florida. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Magnolia kobus. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Amorpha fruticosa. Liriodendron tulipifera Aesculus x. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Colutea arborescens. Syringa vulgaris. Buddleia davidi. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Chaenomeles japonica. Diervilla florida. Hybiscus syriacus. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Hibiscus syriacus.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. exceptând albastrul pur. Chaenomeles japonica. Magnolia x. Cotinus coggygria. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Laburnum anagyroides.

în sezonul estival sau autumnal.. Sophora japonica.2. Culoarea fructelor. iritant. Sambucus racemosa. Hibiscus syriacus. mălin) calmează şi relaxează. Liriodendron tulipifera. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Crataegus monogyna. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Rosa canina. Syringa vulgaris. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Spiraea salicifolia. Spiraea japonica. 6. mari (Viburnum opulus var. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate.3. Rhus typhina. contribuind prin forma. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. budleia. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. neliniştit. Cotoneaster horizontalis.7. atribuind ambientului un aspect dispersat. lemn câinesc. ca lumânările (castan porcesc. glicină. Ptelea trifoliata. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. amorfă) constituie un factor stimulator.vara toamna Mahonia aquifolium. Colutea arborescens roşie albă . Kerria japonica Aesculus sp. pseudobace) este variată de la specie la specie. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. dar mai ales în perioada hibernală. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Viburnum opulus. Inflorescen ele sferice. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Berberis vulgaris. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult.

3. De exemplu. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Ligustrum vulgare. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Cotoneaster nigra. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Există şi specii cu creştere foarte înceată. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. mesteacănul. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Fraxinus excelsior. Ambientul (noxe. Gleditsia triacanthos. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Picea abies. Mahonia aquifolium. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. 6. Prunus spinosa. diferi i arbuşti. 40 ani de la plantare. Lonicera nigra. Thuja occidentalis. Abies alba. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Platanus sp. probabile pentru perioade de 5. calitatea terenului.2. Viburnum lantana. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. . 10. salcâmul. Catalpa bignonioides. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. ci separat. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. Robinia pseudoacacia. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. 20.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. unii poluan i din aer sau din sol.8. De obicei. iar plopii. precum cimişirul şi tisa.

Cap. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. coloritul fructelor). Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. . ASOCIEREA. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). curtine. sub diferite moduri. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. masive. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. sau duc la costuri suplimentare. boschete. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. fără agita ie. pâlcuri. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. grupuri. în puncte liniştite. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. Arborii solitari se amplasează pe peluze. iar cele decorative prin trunchi. VII. Exemplarele lemnoase. frunze. care nu se regăsesc în efectul ob inut. garduri vii. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele.1. fie ele arborescente sau arbustive. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. pot fi folosite solitar sau grupat. lângă clădiri. labirinturi. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri.

ob inându-se în final un perete verde. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. înalte cu h = 1 – 3 m.5 – 1 m. de regulă bine între inute şi amenajate. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. După înăl ime. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. mici cu h = 0.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. ce are amenajate numeroase poteci. mai rar două sau chiar trei. . Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. sistemul Cossonet). formate dintr-o specie. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. (gard belgian. Ca regulă generală. în aceste ultime cazuri. pe un contur drept sau sinuos.5 m. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0.. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. două sau trei rânduri. cu exemplare foarte apropiate. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). trunchi de piramidă. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. foarte înalte cu h > 3 m.

şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. cu un aparat foliar bogat. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele.După scop gardurile vii pot fi: . Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini.garduri vii pentru protejare. sanitar. ce le eviden iază pe primele. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. în care sunt prezente multe bănci. de izolare vizuală şi fonică. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. de apărare împotriva vântului dominant. de mascare. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. folosite ca garduri de limită. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. de preferat o specie locală. În cazul plasării inverse a speciilor. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. . un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. solu ie destul de controversată. Astfel. solemnitate şi hotărâre. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. mai deschis la culoare. care să constituie fondul principal. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. . şi cu o capacitate puternică de lăstărire. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. . Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. protec ie şi linişte. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. şi coroană bogată. În orice caz. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive.garduri vii decorative.garduri vii de camuflare sau de mascare.

apoi de cele de talie mică. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. patrulater sau pentagon. . În cazul clădirilor monumentale.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. existând în apropiere şi un luciu de apă. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. pentru mascarea acestora. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. lângă care să existe grupuri de flori perene. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. dispuşi inelar. destinat odihnei pasive. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective.

Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. pinul strob. constituit dintr-una sau mai multe specii. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. iar în interior numeroase bănci. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. mesteacăn. dârmox).care să confere vizitatorilor ce sta ionează. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. în mod excep ional 4 intrări. cimişir. fântână arteziană). cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. pinul silvestru). La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. adaptate condi iilor locale. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. lemnul câinesc. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. În spa iile verzi urbane (grădini. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. statuie. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. Un boschet prezintă 2-3. specii rezistente la vânt. parcuri) masivele se situează spre periferie. la tasarea şi în elenirea . de regulă dispuse circular. pentru mascarea limitelor. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. creându-se o stare de calma atmosferic. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. protec ie împotriva soarelui şi vântului. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului.

Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. cu înflorire abundentă. imediat după dezghe ul solului. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. creându-se impresia de monumentalitate. de la scoaterea din teren şi până la plantare. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime.solului. înso i i de 1 tutore. urmată de toamnă. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. . 7. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. Astfel pentru aliniamentele stradale.2. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari.1. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). Vârsta. 7. unde se doreşte realizarea unui masiv. În func ie de speciile întâlnite în masive. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. Astfel.2. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. Totuşi. Instalarea vegeta iei lemnoase 7.2. a I-a. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. acestea pot fi transparente sau opace. puie ii cu rădăcini protejate. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. în acest caz balul fiind înghe at. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. se folosesc puie i de talie mică. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri.2. largi. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. care limitează priveliştea şi perspectiva. În general. cu fructe şi port interesante. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. înfiin area scuarurilor. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. a II-a şi a III-a. se evită ambalarea.

60 (0.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. creată în acest scop. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.3.Ca regulă generală orice puiet. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.60 (0. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.80 x 0. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. 7. .5 t. camionului.alegerea exemplarelor. . sunt necesare mai multe opera iuni: . Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. cu ramuri până aproape de sol. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. iar înăl imea 8-10 m. pe tulpină deasupra coletului. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.0. . . Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .30 (0. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.0 x 1.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.70) x 0. De asemenea. fie dintr-o pepinieră. .1. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. înăl imea şi grosimea la colet. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.40) x 0.0. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.30 (0. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. .0. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).5 (0. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. cu o coroană uniform dezvoltată. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. . fie din natură.2. se tasează uşor şi se udă abundent.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.40) m pentru puie ii de talie mică.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. situate în locurile accesibile macaralei. cu sistemul radicular mai compact. etc. datorită dimensiunilor. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. remorcii.

să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. rânduri sau la încrucişarea aleilor. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. Astfel. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. uniform. la o adâncime de 20-25 cm. numărul rândurilor (1. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0.5 – 1. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N.1. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte.3. . partere. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv.4 rânduri. până la 0. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. ciuperci). în Fran a. P. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. K. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului.4. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. 7. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. în timp. timp de 2-4 ore. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. urmând ca mai târziu. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune.3. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. 2 sau 3 rânduri. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile.2.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 .3. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Solul se mobilizează primăvara şi toamna.2. Fertilizarea. 7. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. ce au un efect estetic deosebit.7. cu norme bine stabilite.

pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”.forma literei „U” . forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). Pe măsură ce cresc. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. cu ramuri cât mai multe. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: .forma Cossonet . iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.forma Verrier . ob inându-se forma literei V. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. se aleg ultimii doi. piramidale.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . cu fructifica ie cât mai abundentă. La exemplarele cu so . dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. columnare.40 cm deasupra solului.piramida .5 m între ele. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. la distan a de 60 cm între ele.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. . fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze.

6 sau 8 bra e verticale. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. Astfel. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . pe o sârmă . Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. ce a fost retezat la 40. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. Fiecare pereche porneşte din axul principal. are forma unui „U” dublu sau triplu.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. se orientează vertical pe doi tutori. ceilal i îndepărtându-se.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. 80 sau 120 cm de la sol. dispuse în acelaşi plan. Coroana formată.

După 30 cm. . Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. dar la o înăl ime de 80-90 cm. cu o deschidere a bra elor de 50 . la o înăl ime de 30 cm. iar cei doi lăstari terminali. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. sub un unghi de 60o între ei. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. La lungimea de 70 . aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. se înlătură lăstarii.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a).80 cm. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric.(spalier). În al doilea an. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore.

scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. . prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. După atingerea înăl imii dorite.3. prin scurtarea lujerilor prea lungi. tisă). Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. mai rar toamna târziu.) Se execută primăvara devreme. 0. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). Populus sp. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. În primul an de la instalare. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. tuie. 7. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi.3. la înăl imea de 20-25 cm. Tunderea se execută în anii următori. la exemplarele plantate în aliniament. de 1-2 m lungime (Acer negundo. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. ienupăr. tăierea se face cu cca. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite.

Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese.3. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. iulie. cu coroane înghesuite. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. După câ iva ani. grupuri. 7. Lăstarii ob inu i prin recepare. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. Se recomandă rărirea periodică. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare.4. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. sunt de regulă mult mai viguroşi.

din 3-6 (10) ani. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). în apropierea locurilor de sta ionare.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. în cca. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). cu o periodicitate de 3-5 ani.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: .3. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. . . cu o periodicitate de 3-5 ani. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. în pădurile echiene de codru şi crâng. a unor poteci.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. reducerea consisten ei. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. fiind inestetice. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). în condi ii nefavorabile de vegeta ie. . Se aplică rărituri mixte sau combinate. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. . . Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. 7.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe.materialul rezultat nu se recoltează. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. îmbunătă irea stării fitosanitare. 20-30 ani. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. ob inându-se un număr optim de exemplare. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori.5.

făgete. . marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. în vederea atingerii unui anumit scop. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. bolnavi. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. deoarece circula ia este complicată (semin iş. se pot adopta diferite tratamente. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. amestecuri de fag cu răşinoase. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. de speciile forestiere folosite sau prezente.6. buruieni). Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. 7. dar pentru oameni antrena i. rup i sau doborâ i. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. păduri de plopi euroamericani).3. cu foarte multe nişe ecologice.

cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . . Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. Lobelia sp.1. cu aspect de tufă .. cu tulpini ramificare..forma tulpinii (portul). Calistephus chinensis.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm.. platbande sau grupuri pe peluze. în marginea rondurilor sau rabatelor.1.. Delphinium sp.. Gladiolus sp. Tradescantia sp.. Salvia sp... respectiv de orientarea în spa iu a acesteia.sp. Tulipa sp.1.. peste 50 (60) cm. .forma.. Hyacinthus sp. . în planul apropiat de privitor. ..culoarea. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . în sensibilizarea oamenilor la frumos. Malva sp.sp. . partere... Galanthus sp. Ageratum sp. cu port târâtor (sau pendent) . . mirosul şi modul de asociere ale florilor.2. . în componen a bordurilor. precum Crocus sp. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. Aubrieta sp. . în fa a speciilor arbustive sau arborescente. Ageratum mexicanum sp. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. .Cap.forma şi culoarea fructelor. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile.1. precum şi în mozaicuri. a rabatelor pe peluze. Sedum sp... . culoarea şi mărimea frunzelor. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. forma. Acestea joacă un rol psihologic fundamental.. Salvia splendens. Saponaria ocymoides.sp.. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. Acestea se folosesc grupat. covoarelor. Acestea se folosesc pentru rabate. 8. Muscari sp. Tulipa sp. Narcissus sp. .Tropaeolum majus. a modului de creştere şi ramificare.. VIII.înăl imea. În acest sens se deosebesc: . Alyssum sp. 8.Tagetes sp. .. al sezonului de vegeta ie. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. precum specii din genurile: Lilium sp.ciclul de via ă.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor.. Tagetes sp. precum specii ale genurilor: Petunia sp.specii de talie mare.

Sempervivum sp. Iresine sp. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. Pyrethrum sp. roşu grena. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis.Ipomea purpurea. roşu sau grena. Papaver sp. mo ul curcanului.. până la albastru. erecte Impatiens sp. . Ricinus sp. cu segmentele filiforme. argintiu sau cenuşiu.. Lilium sp. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp.). se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Polygonium sp. a sta ionării. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma.. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă.. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. la început.3..sp. în cazul petalelor tomentoase.sp.. creasta cocoşului. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. altele sunt mici şi mărunte... Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit..Lathyrus sp. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. precum regina nop ii şi micsandrele. lalelele papagal. culoarea. Delphinium sp. Portulaca sp. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). la florile simple poate fi pală.. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. 8.sp.4. cu tulpini volubile . la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde.. clopo ei. precum verbena şi crinii.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. în jurul teraselor. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. Agave sp.. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. Begonia sp. Forma. chioşcuri pentru odihnă). Tulipa sp. galben. Humulus lupulus. florile fiind nesemnificative. Nuan a culorii poate fi diferită. Unele frunze sunt mari. 8. culoarea şi abunden a frunzelor. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe.. mărimea şi culoarea frunzelor... .1. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. cu tulpini că ărătoare . recomandându-se a se folosi în planul apropiat. roz. iar altele puternic fidate. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma.1. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. cu tulpini simple. Forma. locurilor pentru sporturile uşoare. . la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu.. Astfel. mărimea şi culoarea frunzelor În general.

Mo ul curcanului (Amaranthus sp. . pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. florile se îndepărtează. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. iar primăvara vor înflori. . .plante anuale sensibile (Celosia sp.6.1.. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. men inând efectul decorativ. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.5..1. ca o continuare a florilor. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv.) are fructe persistente şi decorative.) se seamănă în sere calde. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.plante anuale semirustice (Begonia sp. Cineraria sp. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. 8.. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . fiind aripate. vara. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. de culoare roşie sau roză. Zinnia sp. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. Calceolaria sp. În unele situa ii. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie.8. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. fiind o sursă de amuzament pentru copii.plante anuale rustice. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite.

Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Gladiolus sp.1. Polyanthes sp. Dahlia sp. Papaver orientalis). Aquillegia sp..decorarea balcoanelor. . Acestea pot fi rustice (Anemone sp. Hyacinthus orientalis.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. . Lolium sp... Speciile floricole pot fi folosite. rondurilor.. Convallaria majalis. rizomi.decorarea spa iilor verzi. geophite – ce au bulbi. mozaicurilor.. în lungul apelor sau pe luciul lor. rizomi. sau semirustice (Canna indica. Chysanthemum sp. teraselor.. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. 8. covoarelor. Narcissus sp. ferestrelor. bordurilor. pe stânci sau pajişti. Gypsophyla sp. pentru: . ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). Hosta plantaginea.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. jardinierelor. Iris sp.. tuberobulbi.. în general.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. cămări. rabatelor.7. tuberobulbi. rădăcini tuberizate.. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an.

în special lunile de vară. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. ghiocei. chioşcurilor. fie mixt. pergolelor. Culturile cu plante anuale.. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă.. forma şi nuan a frunzelor. instalând specii de talie mică în prim plan. specifice plantelor anuale.2. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. narcise.. stânjenei. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). mărimea.). 8. witrockiana). bănu i (Bellis perennis). au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori.ca flori tăiate. cu port de tufă sau covoraş. Portulaca grandiflora). dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. crizanteme.). printre care se introduc plante anuale. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. partere). fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient.). bujori. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. de talie înaltă (Phlox paniculata. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. perioada şi durata de înflorire. muscari (Muscari sp. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. mijlocie (Petunia sp. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. costisitoare. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. înăl imea plantelor. fiind amplasate în locuri intens frecventate. . forma şi culoarea florilor. Rudbekia sp. în trepte. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. zidurilor. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. fie numai specii perene. numă-uita (Myosotis sp. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. Ageratum mexicanum „nana”. treiajelor. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. rabate. Tagetes sp. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. În func ie de perioada şi .).decorarea stâlpilor. narcise (Narcissus sp.

permeabilitate.. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. textură. compostul de grădină. capacitate de re inere a apei). Instalarea speciilor floricole 8. Amaryllis sp. bine organizate.. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Crocus.1. pământul de ace de răşinoase. structură. perlit şi turbă în diferite propor ii. În func ie de sol..pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. mărun irea bulgărilor. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. Viola. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. Cheiranthus cheiri).. pământul de lemn. etc. pământul de ericacee. Dianthus sp. elina. rădăcinile de ferigă şi nisipul. textură. desfundat. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora.soluri alcaline – (Anemone sp. pământul de turbă. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. pH. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. . Erica sp. ferigi). în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora..pentru plantele cu rădăcini mai sub iri.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. Acestea se deosebesc prin pH. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . elemente nutritive. Calluna vulgaris).. Galanthus) sau bienale (Primula. modelarea terenului.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze.. Myosotis. Tradescantia sp. pământul de pădure. .. Narcissus. nivelat. con inutul de substan e nutritive.3. După valoarea pH-ului. Iris sp. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme.. În general.3. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură.. superficiale (Primula sp. mobilizarea superficială a solului. Hyacinthus.soluri acide – (Coleus sp. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Asparagus sp. de turbă) . . pământul de frunze. Gladiolus sp. se deosebesc: .soluri neutre – majoritatea solurilor. Asparagus sp. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. 8. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire.. de răsadni ă. . Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a.. Bellis) cu speciile anuale. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. brumărele). Dianthus sp). .

La speciile perene. de cca. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Alyssum. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Paeonia). transplantarea apare necesară atunci când . Amaranthus). În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Narcissus.3.(Iris sp. Mathiola. Crocus.. 2 – 2. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Impatiens.). până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Lilium sp. Myosotis). Hosta plantaginea. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul.3. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective.5 cm grosime.. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Fuchsia. dar nici să se stânjenească reciproc. Begonia). La plantare. Dianthus. Muscari. Viola.3. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. unde se vor dezvolta şi înflori. Galanthus. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. 8. Hemerocallis sp. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris.). În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa.2.8. Hyacinthus. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. comparativ cu înăl imea plantei. bulbii acestora să se înrădăcineze.

. unele nu mai înfloresc în acel an. . Ciupitul se execută cu unghia. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite.reglementarea înfloritului.irigarea. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene.aplicarea îngrăşămintelor. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. când plantele nu suferă deloc. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.tunsul plantelor.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . .stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. Pentru ob inerea de tufe bogate.4.tutorarea şi palisarea. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. .combaterea dăunătorilor biotici.ob inerea unor forme caracteristice. . intrând mai devreme în vegeta ie. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor.suprimarea păr ilor aeriene. suprimarea tijelor florale vestejite. În această categorie intră următoarele lucrări: . . iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. . bobocitul. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. 8. de perioada înfloririi. acestea stânjenindu-se în dezvoltare.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. . la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. . În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. obligatorii sau facultative. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. spa iul devine insuficient. copilitul.datorită înmul irii naturale ale plantelor. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. . dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. cu rolul de a ob ine plante viguroase. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii.

bujori. hortensie. trandafiri. garoafe. urzicu ă (Coleus sp. .. Petunia sp. de dimensiuni mai mari (crizanteme. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali.). Pelargonium sp. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. garoafe).. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. gura leului). de obicei terminată cu o floare (crizanteme. ochiul boului). pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. în acest caz întârziindu-se înfloritul.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. Se aplică la crizanteme.

dalii). metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Lathyrus. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. în func ie de specia respectivă. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. Ipomea). cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. mai ales în perioada de înflorire abundentă. . cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. trestie.. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. mase plastice. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Tutorii pot fi din lemn.

pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. etc. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. după trecerea perioadei de înflorire. ciuperci). azotatul de amoniu. făina şi rosătura de coarne. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. cu valen e simbiotice. bogate în potasiu: sarea potasică. 1:20. :30. temperatura mediului înconjurător. cenuşă. clorura de potasiu. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. ob inânduse solu ii prin fermentarea. umiditatea şi mişcarea aerului. fiind indicată udarea diminea a devreme. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. sulfatul de potasiu.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. la care se adaugă apă. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. uneori superfosfat. În această categorie intră: excrementele de mamifere. intensitatea luminii. sere. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. microbiologice. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). solarii. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. lalele. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. ca regulă generală. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. solul. bioxidului de carbon şi a altor gaze. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. a îngrăşămintelor organice solide. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. narcise. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. chimice. Îngrăşămintele se aplică. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. spălarea şi răcorirea plantelor. riguros selec ionate. ghiocei. de păsări. după o prealabilă uscare şi mărun ire. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. timp de două săptămâni. maxim ora 10. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. . brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. mustul de bălegar. făina de oase. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu.

Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. manual sau cu ajutorul săpăligilor. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. sensibile la temperaturile scăzute. şi peste vară. periodică a diferitelor exemplare floricole. organele subterane (bulbi. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. în martie–aprilie. Acest strat men ine solul umed. sau talaj. măcar odată pe an.sau noaptea. . Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. uneori chiar săptămânal. bulbii sau rizomii. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. frunze. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. la geofitele semirustice. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. pentru a nu se produce vătămări plantelor. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). rizomi. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. tuberculi. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor.

De exemplu.pentru peluze. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. luciu de apă). clădiri. cu . fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. pietriş. aranjamente florale. având aspectul unor pajişti naturale. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. iar în cazul asfaltului de cca. în zilele cu temperatură ridicată. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9.1. narcise. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. formată în special din graminee. pentru a forma un covor des. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. cărămidă. grupuri statuare. ce înfră esc abundent. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . După destina ie. brânduşe. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. elemente arhitecturale. . masive de arbori) sau nevii (stânci. 30 oC. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. arbuşti. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. recreative sau sanitare. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului.pentru terenuri sportive. IX. 45 oC. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. . lalele). În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux).Cap. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. asfalt sau beton.rustic. gazonul se încălzeşte mai pu in. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. datorită nuan elor de verde. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială.

rezisten a la temperaturi scăzute. Alopecurus pratensis. crichet – 2. Festuca rubra. rapiditatea de creştere. Cynonurus cristatus). Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. Agrostis tenis. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. rugbi – 6. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Calendula officinalis. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. 9.3. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. la 12–20 cm.. sistem radicelar adânc de 25-30 cm.2. la tundere. frunze mari. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Bromus inermis). 9. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. Matricaria chamomilla.5 cm.5 cm. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. . ci în amestec de minim 3 specii. tufele sunt înghesuite foarte mult. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Agrostis stolonifera. având aspectul unei fâne e înflorite.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Campanulla sp. rămânând suprafe e nude de pământ. Papaver rhoeas. umiditatea din sol. aceasta dispare. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). înfră ire slabă. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente.. . Poa annua). de diferite desimi. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. Deschampsia caespitosa. Viola arvensis. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. capacitatea de refacere după tundere. Iberis semperflorens. Reseda lutea. După înăl ime: . lăstărire. rădăcinile sunt relativ superficiale. grosiere. cerin ele fa ă de substratul nutritiv.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. Lollium perenne. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Gypsophylla muralis.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. rezisten a la bătătorire. dar speciile se comportă diferit. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. aspre.5 cm. Alyssum maritimum. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii.5 cm. tenis – 0. . Bellis perennis. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate.

mecanic . instalând toate speciile crescute natural. cărămizi. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. dar şi executarea drenurilor. precum şi costul mai mic. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. a instala iilor de irigare.2. De asemenea. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici).5 – 2. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 .manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede).3. dacă există sisteme de irigat. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. terenul se grăpează. a canalizărilor. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului.3. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). gros de cca. amestec şi condi iile de sol. Decaparea . consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. În diferite ări se aplică norme diferite. moloz. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. 9.1. îngroparea cablurilor electrice.5 cm. se ob ine un gazon prea rar. adâncimea de semănare va fi mai mică.9. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. După semănarea manuală. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . date de condi iile specifice ale ării respective. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). cu un aspect nefavorabil. zgură. . Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. Dacă norma este prea scăzută. . ci cresc lateral. de specie. Metode şi tehnici de semănare: . dar şi vara. în cazul în care solul existent este corespunzător. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund.

Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. fosfor şi potasiu. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. groase de 2-4cm. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. iar gramineele se răresc. Se recomandă tunderea pe timp ploios. care pot fi rulate. După aceste opera iuni. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Dacă solul are o cantitate mare . 9. după care se sparge şi se mărun eşte elina.4. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. apar muşchii şi numeroase buruieni. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. care nu sunt preten ioase.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). 30 x 30. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. sau mecanic cu maşini speciale. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare.

de calciu. pentru compensare. . Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. trebuie mărită cantitatea de fosfor. înainte de înflorirea buruienilor. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective.

Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. creează impresia de avansare. de intimitate şi uneori de regres. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. curiozitate . influen ând sentimentul de veselie. . pentru stilul geometric. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. pentru terenurile cu denivelări.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. de cucerire a spa iului înconjurător. sunt de obicei largi. inestetic şi nefunc ional.Cap. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. În func ie de natura circula iei. divertisment. au o lă ime mai redusă (minim 1. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). justificate de prezen a diferitelor obstacole. în meandre pentru traseele sinuoase. 10.mişcare ascendentă. perspectivele. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori.7 m lă ime. . .de stimulare. mai stabilă.5 -0. . obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. . măreşte aten ia. ordine şi propor ie. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. elemente arhitecturale. şi în echilibru cu for a gravita ională.mişcarea descendentă. pentru obiective bine determinate. având 0. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. implică o diminuare a efortului. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci.de indispozi ie (de închistare) . călare sau cu bicicleta. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. organismul nu depune efort.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. .pentru ceea ce este rigid. X. grădinile alpine. flori. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: .20 m). de refugiu. sau conduc spre un obiectiv principal important. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). pentru terenurile orizontale.de amuzament. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. . mai sigură.1.mişcarea orizontală. importan ă şi lă ime.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. apare un sentiment plăcut de protec ie.

ceramică sau marmură.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. este folosit în pădurile de recreare.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. de forme diferite. Căile împietruite cu pietriş de carieră. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. . iar cele deschise obosesc ochii). corelată cu ambientul. . tip zidărie. cărămidă. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). asfalt turnat sau cilindrat. macadam. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . cel pu in cu fa a superioară netedă. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. lian i sau materiale hidrofobizate. pietriş.cele neregulate în „opus incertum”. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. dalaj englezesc. beton. pavele. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . pătrate. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . dalaj antic. mozaic. dale. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Pământul. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară.

Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare.2. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie).60-0. pâraie. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. dar fără a fi simetrice. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. la o distan ă între centrele de greutate. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. iazuri. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. . din beton. dar poate fi ameliorată. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. având rolul unui factor calmant în peisaj. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. pătrate. realizate de obicei pe stâncării. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). dispuse în diferite depresiuni ale terenului. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. prin deschideri de perspective. căderi de apă. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. elipsoidale. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. făl uită. Malurile se vor amenaja prin terasare. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. fântâni. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. asemănător cu malurile opuse. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. uşurin a între inerii. Când cursul apei este însorit. Apele stătătoare (numite impropriu. trestie.pe gazon. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. de mişcare. geometrică. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie).65 cm). dreptunghiulare. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. fără frânturi. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. în locurile cu erodare puternică. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. ale fiecărei dale. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. cărămidă. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. senza ia de răcorire şi de prospe ime. 10. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. Caltha palustris). bitumului. lacuri.

mărime şi culori. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. combinată cu lumina artificială. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. la o oarecare distan ă de clădiri. . muntos. 10. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. cu o vegeta ie specifică. O perspectivă bine concepută are echilibru. privit dintr-un loc potrivit.3. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. de solidaritate monumentală. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. 10.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con.fântână cu taluz cu cascadă. . de la câ iva metri pătra i la câteva sute. Grădinile alpine au suprafe e variabile. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial.4. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. în mod artificial. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. folosite pe timp de noapte. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. iar când sunt mici şi grupate. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Când sunt de dimensiuni mari.bazin cu jeturi orientate spre periferie. acestea dau impresia de putere. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. şi pot fi amenajate într-un mod special. . colorată diferit chiar. în mod progresiv. Grădinile alpine creează. .bazin cu cupă florentină în mijloc. un microrelief accidentat. fie vor fi aduse. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului.

hexagonală sau octogonală. scările. situate în spa iile verzi. . teatrul verde. destinate adăpostirii vizitatorilor.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. pătrată. suporturi pentru plante. zăpadă. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. . Acestea se pot construi din lemn. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. 10. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. bănci şi scaune (mobilier de grădină). cu turbă şi nisip. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. a men ine. construc ii uşoare. . deşertic. a orchestrelor sau a fanfarelor. lăsând spa ii mari între ele.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. . coloanele. pode e şi poduri. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. vase decorative. accidentat. cele mari în planul din spate. pentru ca pământul să se taseze suficient. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). subalpin.dispunerea blocurilor de piatră. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . într-o formă simplă dar estetică. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. în pantă sau se va crea artificial. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. beton. numite chioşcuri descoperite (naturale). înghe . chioşcurile. treiajele. va fi pe cât posibil frământat. balustradele (parapetele). la capătul aleilor. pergolele. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. sau cărămidă. . fiind amplasate pe esplanade. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător.aşezarea unui strat de pământ de elină. arcadele şi porticurile. a domina. grupuri sculpturale. la marginea apelor. belvederile. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna).aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare.5. în pie e sau în punctele de perspectivă. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră.

la marginea teraselor. Materiale de construc ie folosite: piatră. lemn. atât la soare cât şi la umbră. ce acoperă por iuni de alei sau terase. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. înăl imea 0. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. piatră).5-0. mozaic. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. grup sculptural. de obicei cu înflorire abundentă. fier. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. folosite pentru decorarea unor pere i. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. bronz. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. compartimentarea unui spa iu verde. ce prezintă ca elemente de sus inere. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. lemn sculptat sau marmură. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. pe orizontală.0 m. în lungul aleilor largi. . metal. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. Treiajele sunt construc ii uşoare. culoarea lor. lemn. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. Pot fi cu sau fără spătar. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. lă ime 0. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. formate din panouri cu zăbrele. marmură şi au un mare efect prin formă. pe lângă ape sau terenuri accidentate. cărămidă. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante.4-3. Forma. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale.7m şi înăl ime 2-2. teraselor.45 m. cărămidă. fiind amplasate la capătul aleilor. beton. din diferite materiale de construc ie. a unui rond de flori. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. beton armat.5 m. fontă. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Se recomandă ca optimă. aluminiu. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare.4-0. mărime. stâlpi verticali (piatră. dezvoltare pe verticală.5 m. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. mărginirea unor perspective. cărămidă. oferind refugiu împotriva insola iei. Acestea se confec ionează din piatră.

beton. . aleilor. decorat cu plante de mozaic. în lungul scărilor. piatră. zidurilor. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. ciment. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv.