UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

plante medicinale şi aromatice. Erau prezente pergolele şi coloanele. Totuşi. tei. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. peste care s-au grefat elementele orientale. 2. Schema modelului grădinii medievale. trandafiri. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. la interior cu bazine străjuite de statui. chiparoşi.) 2. În capitala imperiului. Exemple: Villa lui Cicero. smochini. . Acestea aveau. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. busuioc. platani. de regulă. horticultura a făcut progrese. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. lauri. fiind înconjurate de un zid de marmură. Villa Mecena.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce.grădina cu pomi fructiferi. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. buxus. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. zambile. De asemenea erau cultiva i trandafiri. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: .zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. Grădinile vilelor mai mici. nordul Africii şi Asia Mică. fie o fântână cu un joc de apă. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). lotus sau diverse flori. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. cu coloane de piatră colorată şi marmură. în Evul Mediu. ce cuprindea Europa Sud-estică. 2. urbane. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. formă pătrată.2.2. tisă.V. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. a înregistrat un regres.2.2. . Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. . Villa Sallustius. Villa Lucullus.H. mimoze).1. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori.XIV d. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. rozmarinul şi mirtul. Erau prezente şi pu uri rotunde. vasele şi statuile. pini.arbuştii şi plantele ornamentale.. crini. ca urmare a cruciadelor. specii floristice. duzi. Constantinopol.

d. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. bazine. Grădinile fie erau interioare. pere ii de fundal. magnoliile. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. monotonă.2. înconjurate de ziduri. . Locuin ele mici aveau o singură grădină. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Nu existau sculpturi. Arta topiară era folosită în exces. 2. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor.. Fiecare fântână avea o personalitate aparte.H. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. de formă regulată iar cele mai mari. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). leandri. palmieri. Speciile folosite erau: chiparoşii. eucalipt. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. al VII-lea d. buxusul. fie erau situate în afara palatelor. prin întretăierea a două canale cu apă. Apa era folosită fie în bazine şi canale. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. predominant persană. acolo unde spa iul permitea. fie aveau straturi de formă pătrată. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. XIII-XIV. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. situate în cur ile clădirilor. galerii acoperite de plante că ărătoare. mirtul.2. Compozi ia era geometrică. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. cu func ie exclusiv ornamentală. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. adesea aranjate liber. caracterizată de prezen a careurilor egale.4. mărginite de rânduri de plante tunse.grădina de legume şi plante medicinale. pini. menajerie. apoi au căpătat un specific propriu. pavilioane pentru petreceri. citricele.grădina de flori. din timpul domina iei arabe. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. acestea fiind interzise în religia mahomedană.). . fie sub formă de fântâni arteziene. magnolii. 2. o suită de grădini. fiind plane şi înconjurate de ziduri. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate.H. compartimentare realizată. Speciile folosite: chiparoşi.

2. fiind create mai ales în sec. piersicii ornamentali – Paradisul.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. terase. poduri şi pode e. pentru dobândirea perfec iunii morale.H. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. . Picturile. în strânsă legătură cu religia. arterele pământului.H. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. II-I î. fiind excluse liniile drepte. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. Elementele primordiale erau mun ii. de basm. Terasele erau trasate liber. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. în care vegeta ia era dispusă natural. este mărimea acestora. bambuşii – prietenia necondi ionată. pinii – fermitatea şi for a caracterului. cascade. firesc. Filozofiile religioase din China. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. modificat sau aparent natural. sec. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. plante şi animale. VIII-IX d. servind ca loc pentru plimbare. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. grote. o dată cu dezvoltarea noii religii. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. având caracter natural. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. ape. situat pe malul unui lac. de veselie. cheiuri. au fost create parcuri naturale.3. IV-V d. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. iar apele. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. lacurile şi râurile. budismul. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura.) şi cuprindeau mun i. suprafe ele foarte întinse. indiferent de perioada istorică. pe vârful unei coline sau în pădure. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. chioşcuri. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine.H. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. în armonie cu peisajele naturale. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. cu aspect natural. odihnă.. cu caracteristici proprii. al XVII-lea d. stânci.3. ziduri. neregulat. cascade naturale) sau în bazine artificiale. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. por i. şi reflectă puternicul cult al naturii. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. de groază. galerii. bazine. (dinastia Tang).H. Relieful era foarte variat. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. fiind natural. ce erau descoperite brusc la un moment dat. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte.

Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. În sec. lac cu insule. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. muşchi. erau prezente pretutindeni.H. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. al VIII-lea d. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara .H. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. Persia. sec. lanterne din piatră. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. fiind folosite toate elementele din natură. diverse plante cu sau fără flori. sau de pe verandă. sau din Europa medievală şi renascentistă. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. podurile. pasul japonez. arbori şi arbuşti. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. bambus. grădină de muşchi. mai mari sau mai mici. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. din dorin a de a aduce natura în locuin e. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. stâncile. destinate contemplării din interiorul clădirii. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. azalee. devenind o artă na ională. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. în decursul timpului. cu simboluri filozofice caracteristice. pârâu cu cascadă. . fântâni şi foarte multă vegeta ie. pavilioane pentru ceai.Deşi.capitala ării. 2. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. por i. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. . pietre rotunjite. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică.vegeta ia este perfect integrată peisajului. un râu sau pârâu. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. coline. fiind o componentă a acesteia. al VIII-lea d. ferigi. Astfel în Japonia.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . pietriş. Spa iile verzi. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. ienuperi. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim.3. arborele de ceai. Islam). plus diferite lampadare.). fiind ulterior personalizată. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. stânci col uroase. orientat pe direc ia N-S. nisip. cu balustrade ornamentate. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. grădină aridă.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. . au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. miniaturală: cursul de apă. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. camelii. şi în Kyoto. Grădinile imperiale.

prezen a sculpturilor. . încep să apară primele grădini publice. camelii. glicina. . tisă.Villa Medici în Roma (2 terase). a canalelor. . parapete ornamentale. . . .apa era folosită sub formă naturală. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul.apa aduce mişcare. . ienuperi. cascadelor.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). Specii folosite erau: pini. . arborele de ceai. cascade. azalee. chiparoşi.simetria fa ă de o axă a compozi iei.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. . din toate domeniile: artă. stejari meridionali.utilizarea vegeta iei tunse. vase ornamentale. bambus. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. .Villa Lante din Bagnasia (5 terase). Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. precum: . dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. lespezi sub forma pasului japonez. cireşii. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. bazine neregulate. magnolia.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite.4. ci pietre late.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. 2.erau folosite zidurile masive de sprijin. garduri vii şi borduri tunse. arbuşti modela i în volume geometrice. XV-XVI d. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă.H.H. lauri şi portocali. . . Din sec. ca influen ă occidentală. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament.4. arhitectură. lămâi.. .vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare.nu erau folosite alei. . de unde a iradiat apoi în restul Europei. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. buxus. Această orientare a apărut la început în Italia. 2. mirt. literatură. ştiin ă. al XVII-lea d.1. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). în special pentru grădinile vilelor suburbane. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. . Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. pe terase succesive.Grădina palatului Farnese din Caprarola. . ziduri înverzite. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. .

Existau canale şi lacuri imense.arhitect peisagist Du Cerceau. S-au mărit dimensiunile grădinilor. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. În perioada Barocului. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. Saint-German. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. În unele situa ii canalele s-au păstrat. al XVII-lea.grădinile de la castelele Tuilleries. roci şi apă în mişcare). tinzându-se către transformarea în parcuri. 2.grădina Luxembourg din Paris. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. Au fost realizate decoruri bogate. la care grădinile erau în incintă.H.arhitect peisagist Delorne.4. Exemple:.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux .H. apare stilul baroc. Exemple din sec al XVI-lea: . fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui.În secolul al XVII–lea d. Au apărut grotele artificiale. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. rezultând spa ii mult lărgite. al XVII-lea crea iile importante au fost: .grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. al XVI–lea.2. traseele rectilinii. fiind îmbinate cu linii ample. cu numeroase statui. Astfel. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. la castelele Amboise. vase. . curbe. pictor şi arhitect) favorit al . bazine. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. . Abia după jumătatea sec.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase).grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. sub aspectul echilibrului şi simetriei. În prima jumătate a sec.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. .grădina Garzoni – Collodi. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). . fântâni. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. Terenul era modelat în terase mari. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. dar dispare schematismul rigid. .grădinile Gamberaia – Floren a.. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. Fontainbleau. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. . cu partere decorate cu flori. . dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. în arhitectură. Principiile esen iale s-au men inut.

La început s-a renun at la tunderea arborilor. . cuburi). sub influen a literaturii.aleile sunt rectilinii. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. . . compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. Versailles.terenul este modelat în terase largi. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. ca şi în restul Europei. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. statui sau vase.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. SaintCloud.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. închise între ziduri. scări. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. . vase în stil baroc.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. piramide.3. . Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . Fontainbleau. mai ales pe axa principală. Ulterior. Sceaux. bazine cu grupuri sculpturale. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. 2. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon).toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. . şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. rocării.sunt folosite. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. în Anglia dominau grădinile medievale. Saint Germain-en Laye. borduri sau broderii de buxus tuns. Dar.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. mari partere şi întinse oglinzi de apă. . dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez.sunt prezente. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. se păstrează axa .Ludovic al XIV-lea. treiaje. racordate cu ziduri de sprijin.compozi ia era tratată arhitectural.„regelui Soare”. bazine. dominantă. . bazine şi canale. . şi a resistematizat grădinile Tuilleriers.4. fiind situat pe terenul dominant. . Dispar parterele. Chantilly. . .palatul constituie capul compozi iei. conuri. pe spa ii foarte largi. în Anglia începând cu sec. cu principii compozi ionale proprii. al XVIII-lea.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. alături de diferite fântâni. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. constituind totodată şi perspectiva principală.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. rampe.

4.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).Charlottenburg (Berlin) .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.Austria: . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. . .grădinile Kensington şi parcul Stowe.Kent (pictor şi arhitect) . Green Park. . . . amenajate în stil peisager: St. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. realizate sub influen a romantismului.. dar se introduc poteci şerpuitoare.model francez. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. James Parc.. Ermenonville.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. . 2. La periferie erau: Regent’s Park.Saint-James Park .parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). formând un lan verde de peste 4 Km.Grădinile Greenwich – model francez. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). Londra de inea 600 ha de spa ii verzi.Tête d’or’’ (Lyon). .Nymphenburg (München) – model francez. Realizări importante: . Hyde Park. Malmaison.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. apoi francez. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.grădinile de la Whitehall – model italian.model francez. reziden ial şi a intrat în cel urban.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. . Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. . . În secolul al XIX-lea. fiind sus inătorul noului curent numit .Rusia: .Parcul Chatsworth – stil clasic. . enun ate de Repton. . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi.4.centrală dominantă.Hampton Court – model italian. .Anglia: . Victoria Park şi Battersea Park. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. La sfârşitul secolului al XIX-lea. . Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. . iar fra ii Bühler au amenajat parcul . parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular.Germania: . Toate crea iile din această perioadă (sec.

. . .Grădina Botanică .Italia: .Spania: .. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . . al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. narcisele. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. lângă St.model italian. respectiv după principiile grădinilor engleze.360 ha. crini. Petersburg – 600 ha.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). .parcul Nympheuburg (München). mesteacănul. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte.U.5. .Villa Melzi (Bellagio). Prospect Park (peisagist Olmsted). .Philadelphia – Fairmount Park. . bradul. .Parcul Public Friederichsham (Berlin).grădinile La Cranja (lângă Segovia) .sec. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager.sec. Parcul Puşkin (parc englez.Villa Carlotta (Caddenabio). 2. plopul alb.Chicago – South Park. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .New York – Central Park .parcul Wilhelmshöhe (Kassel). liliacul. arskoe Selo = vechea denumire). . grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. Ca exemple pot fi amintite: . garoafe şi iasomie. pe lângă locuin ele boierilor. . .Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). .Villa Carraresi (Roma). .model francez.Grădina engleză (München). la Iaşi – grădina Palatului domnesc. cimbrul. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. În Germania. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. molidul.Boston – Park System. stejarul. lăcrămioare. pomicole. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . . forestiere: bujori. .Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.Parcul Sokolniki – 463 ha. Ca exemple pot fi amintite: . . roini a.A. În S.

Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. . Parcurile de la Avrig.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. amenajat tot de Redont – Bd.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş.în Bucureşti în 1833-1840. .Pădurile parc Băneasa şi Snagov. Borza. Alpinetul. Hörer).Grădina Ioanid. . (fost Libertă ii) realizat de E. .parcul de la Albeşti –Braşov. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.parcul Carol I. .Iaşi – Parcul Expozi iei. . iarna lacul fiind folosit ca patinoar).la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852).parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. . al familiei Bauffy.1838 – parc promenadă . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.. .la Sibiu – 1857. . se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). azi Parcul Romanescu. . cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. . În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . .1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos.. Pădurea Verde.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. . lângă castelul familiei Teleky.parcul de la Bon ida –Cluj.la sfârşitul sec. . . Dacia.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).Bucureştiul avea cca. . 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. În alte oraşe: . . (Carl Friederich. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. În sec. . . fiind numit oraş-grădină.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. Hayer. 70 ha. . ..la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . . odată cu dezvoltarea oraşelor. chioşcuri pentru orchestre. promenada de pe Dealul Copou. dar care în mare parte erau neorganizate. poduri. .Timişoara – Parcul Tiselor. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). al XVIII-lea .actual Parcul Tineretului. al XIX –lea.Buzău – Parcul Crângul. stilul brâncovenesc. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).sec. . .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei.parcul de la Gorneşti –Mureş . Parcul Rozelor. lângă castelul familiei Haller.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. Redont. al baronului Bruckental.

Crângaşi.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Sibiu. Piteşti. ClujNapoca. .După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Balta Albă. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Ploieşti. .s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu).70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional).reamenajarea Parcului Herăstrău. Constan a. Oradea. . corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Gala i. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Iaşi. Pantelimon. .Parcul Sportiv .s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Parcul Tineretului. parcuri în Titan. Parcul Libertă ii. . . Parcul Tei. Craiova. Colentina.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Drumul Taberei.

În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. c) f. fiind ob inute diferite categorii de produse: . de pe terenuri degradate). de protec ie climatică (viteza vântului. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. această func ie are un caracter puternic diminuat. de protec ie a solului.fructe din livezi. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. d) f. Profesorul I. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. antierozională. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. recreativ sau sanitar. ştiin ifică.flori din culturile floricole. .Cap. e) f.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. sanitară). în general de toate tipurile de spa ii verzi. Func ia hidrologică este asigurată. de impact peisager). constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. hidrologică. 3. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. recreativă. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. la diferite categorii de spa ii verzi. respectiv: de produc ie.f. hidrologică. respectiv cu: . acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . umiditatea şi temperatura aerului.f. f) f.1. antipoluantă (f. . . 3. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ.f. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. grădini. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri.2. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii.lemn din diferite tipuri de pădure. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. . . sanitară şi estetică. intensitatea radia iei solare). decorativă (estetică.

Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. ). Func ia de protec ie a solului. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. şi a speciilor drajonate. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. Sub aspectul proceselor pedogenetice. prin procesele de evapo-transpira ie. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. străzi. Prin sistemul de înrădăcinare. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. fâşiilor plantate în lungul străzilor. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. pietriş. fie la suprafa a solului (litieră). prin albedoul specific. spa iile verzi prin stratul arborescent. Acestea. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. prezintă o stabilitate mecanică. substratul ce constituie suportul vegeta iei. . sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. în care procesele de eroziune sunt vizibile. astfel. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. Vegeta ia lemnoasă. prin microclimatul pe care-l realizează. asfalt sau beton. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. prin descompunerea de către microorganisme. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori.ameliorarea umidită ii aerului. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. . ce constituie o armătură biologică a solului. mult sporită. fie în sol (rădăcini moarte). a perdelelor de protec ie. moderează temperaturile excesive. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. Pe lângă aportul de substan e nutritive. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. sau în apropierea acestora. . iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. De exemplu. trotuare. .micşorarea vitezei vântului.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. etc. fizică şi chimică. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. cărămidă.

iar la 120-200 m în interior.3. . 5m3. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. sau cu frunziş sempervirescent. betonul. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. în special în timpul verii. viteza vântului scade cu 30-60%.reducerea poluării chimice a atmosferei. în zonele plantate. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. De exemplu.reducerea poluării fonice. structură pe verticală. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. . 3. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. ce nu deranjează ochi. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. o elul. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. a pulberilor fine sau a fumului. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. marmura. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. sub diferite aspecte: . elagaj şi anotimp. gresia. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. vârsta arboretului.lipsite de vegeta ie.reducerea poluării fizice a atmosferei. . Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. atmosfera devine calmă. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). În mediul urban. consisten ă. etc. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. Perdelele de protec ie. astfel. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă.

cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. ionizarea aerului).Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. . aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. umiditate. fără obstacole cu efect antifonic. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. 42 t/ha. De exemplu. pinului silvestru cca. acoperită cu gazon. sau diferite activită i curente ale popula iei. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. în cazul molidului cca. părozitatea acestora. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. aerian. întreprinderile industriale. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. planta iile rare dintre construc ii. arbori+arbuşti+specii de gazon). efect maxim în sezonul de vegeta ie. prin senza ia de linişte. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). iar a teiului pucios cca. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. respectiv de mărimea frunzelor. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. durata de via ă a frunzelor etc. a arterelor principale). radia ie solară. industria chimică. cea ă. necroze. transportul auto. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). echien/plurien. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. 35 t/ha. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. 68 t de particule solide şi praf. planta iile stradale. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. În oraşe. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. căderea frunzelor. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. având un efect nesesizabil. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. 30 t/ha. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. ce are lă imea de 200-250m. intersec iilor aglomerate. de prelucrare a petrolului. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. de prelucrare a produselor minerale. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. metalurgică. în teren liber. şantierele. inversiuni termice. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. perimetrale. etc.

călătorii.pregătirea. al solicitării fizice. între inerii personale. sportului. . Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. sau efectul automatismelor zilnice. practicarea diferitelor sporturi. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. CFR. .timpul liber (dedicat recreării). fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. cele mai multe destina ii. . . spa iile verzi urbane sau extraurbane.3. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian.Mobilitatea. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. . Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. odihnei prin somn. turismului. Fazele activită ii de recreare: . presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. camping. pensia.Nivelul de trai. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. cumpărăturilor pentru hrană. care poate fi: . telefonie. Factorii care influen ează recrearea sunt: .deplasarea. televiziune.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. presupune bucuria întocmirii programului. la care este supus omul în via a cotidiană. etc. . presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. cules de flori. în sferele culturii.4.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. internet). ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. .timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. respectiv timpul alocat servirii mesei. respectiv concediile. . obiective turistice.Mijloacele de comunicare mass-media (presă.Timpul.timp de existen ă. de . . vacan ele. în general. radio. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. . prin care se înlătură plictiseala. aeriană sau navală. artei..divertismentul sau amuzamentul. după bunul lui plac: plimbări. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . . în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. picnic. îmbrăcăminte. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. serviciului.activită i pe loc.destinderea sau relaxarea.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. divertismentului. intelectuale sau psihice.

economice. parcurile. obiective culturale. Turismul are caracter recreativ. în sta iuni climaterice cu specific. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor.O. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. Func ia decorativă (estetică. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. Aceste activită i pot fi active sau pasive. floricolă sau erbacee. de diferite excese. etc. nevoia de a face mişcare. Plimbările sunt realizate fie zilnic. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. . sau diferite activită i precum grădinăritul. . Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. sau la sfârşitul săptămânii. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. arbustivă. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). după o perioadă de activitate intensă. 3. apicultura. etc. istorice. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. încât nimic să nu poată fi adăugat. canotaj. presupune comportamente diferite. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute.amintirea. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. indiferent de subiectul în care apare. Odihna propriu-zisă. gazon sau oglinzi de apă.5. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. vânătoare. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. etc. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. realizată pentru plăcerea proprie a individului. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). J. diferite de mediul său. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. decât în dauna operei”.întoarcerea. de conducerea autovehiculului. . turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. prin care are loc refacerea fizică a organismului. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. pescuit.ciuperci sau de fructe de pădure. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. alpinism. sau în zilele libere. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. de regulă la sfârşitul săptămânii. repausul şi somnul. În sens larg. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. diseminat sau modificat. în spa iile verzi extraurbane.

bariere împotriva vântului. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. ciripitul păsărelelor. diferind în func ie de fenofază. Astfel. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. . a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. . imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. cu efect de parazăpezi). fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. vâjâitul vântului prin coroana arborilor.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. . încântare. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. .Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. admira ie necondi ionată. murmurul apei. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. bazine. etc. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. 3.încadrarea cursurilor de apă. . zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. fructe. variază pe parcursul unui an. cascade. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. flori. puternic erodate sau a grohotişurilor. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului.6. . Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. textura coroanei. şi care exercită o atrac ie spontană.

Toate elementele unui spa iu verde (alei. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari.Cap. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. planta ii. ob inându-se în final unitatea în diversitate. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. peluze. viu sau inert. intrarea principală. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. suprafe elor şi formelor planului. Frumuse ea este realizată prin ordine. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. se ine seama de anumite principii şi legi. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. care conduc în final la realizarea frumosului. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. centrul compozi iei reprezentat . Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. armonie şi propor ionalitate. treaptă. Frumuse ea este un element func ional. un monument). De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. într-un întreg. pe o concep ie dominantă. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. sociale şi economice ale unei perioade date. Fiecare component. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde.

Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). potecă.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. creând senza ia de dezamăgire. este static şi odată văzut. bulevard. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. calitate care uneori poate avea o latură negativă. ordinii. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. interesul scade. admi ând totodată diversitatea acestuia. se găsesc mase similare şi egale. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. deoarece un plan perceput deodată. liniar. a aceloraşi elemente (specii. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. grupuri. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. dinamic. lă ime) sau alte caractere vizibile. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. stradă. bănci. respectiv realizarea echilibrului. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. combinat. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. şi o dată percepută regula ritmului. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. de culoare. Ritmul poate fi: static. evitându-se astfel monotonia. vase decorative. în întregime. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. clădire). Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. compus. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. integritatea şi calitatea acestuia. Asimetria pune omul în armonie cu natura. omul va anticipa următorul obiect sau interval. de formă. simplu. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. al for ei sau al monumentalită ii. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. Simetria poate fi absolută şi liberă. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . magnificului. a repetării şi a consecven ei. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică.

Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. . complementare) unificate printr-o culoare neutrală. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. formelor dar mai ales a culorilor. În func ie de culorile care se asociază sau se combină.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. etc. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri).descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. caz în care se aplică armonia legăturii. pasive.compozi ii doar între culorile calde sau active. . Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. de un individ.combina ii între culori diferite (active. În proiectarea spa iilor verzi. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. florale. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. se pot deosebi: . Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. forme sau spa ii. care au o anumită continuitate. într-un aliniament. exprimând de fapt unitatea în varietate. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). dar care au volume şi formă asemănătoare). Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. arhitecturale. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament).compozi ii între culorile complementare. chiar dacă specia diferă (de exemplu. .

întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. lă imea optimă este de 8 m. 89 etc. ordine şi armonie. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. sub un unghi de cca. Astfel.618 (aproximativ 3:5). apoi 3. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. . 55. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. 34. ce are laturile în raport de 1:1. iar la o distan ă mai .îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. 21. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. sub un unghi de cca. Fibonacci. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. . pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. al XIII-lea. etc. alee pietonală.I. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului.). majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. . mese. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. publicul dintr-un parc. lă imea optimă este de 5 m. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. iar pentru o alee de 250 m. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. 13. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. C. 5.). matematician italian din sec.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. 270. astfel pentru o alee de 300 m. 8. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. 180. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii.

fără a se exagera prin risipă. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. . Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”.mare de această valoare. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă.

diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. V. activită i. caracteristice diferitelor epoci istorice. vase sau fântâni arteziene. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. vegeta ia. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. În ultima perioadă (sec. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. . râuri. văile râurilor.1. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. precipita iile) sau for ele majore (vânt. erau prelungiri ale încăperilor. aspect preluat şi de romani. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. caracteristice Renaşterii şi Barocului. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). Grădinile în stil maur. Stilurile spa iilor verzi 5. La romani grădinile. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. în general.Cap. epoci. 5. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. bazine.1. vegeta ie) cu cele artificiale (alei.1. etc. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. eroziunea). fiind ornate cu statui. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. câmpii. francez sau regulat) a stat. În amenajarea spa iilor verzi. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. iar în cadrul stilului peisager sau liber. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante.). întotdeauna de formă dreptunghiulară. radia ia solară.2. civiliza ii. de mai târziu. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). pâraie. arhitectural. apă. Acest stil prezintă mai multe variante. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere.1. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. dar şi elemente minore precum microrelieful. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană.

borduri sau broderii artistice din buxus tuns. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. canale sau oglinzi de apă. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. statui sau vase sculptate. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. sau de perdele de arbori. fie de a le limita pe altele. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. balustrade. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. regulate. Elementul principal.2. scări. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric.1. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. respectiv axa principală. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. precum şi oglinzi de apă. pe linii drepte şi curbe. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. aplicat până în prezent. Apa aduce prospe ime. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. 5. ce constituie perspectiva principală. fiind nivelat şi modelat în terase largi. cascade sau bazine. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra.1. cu numeroase ziduri de sprijin. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. unele păstrându-se şi în prezent. numit şi capul de compozi ie. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Aceasta. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. fiind subordonate toate elementului principal. rampe. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. bogat ornamentate. cu denivelări mici. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. situat în pozi ie dominantă. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. taluzuri. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene.

cu precădere în Olanda. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii.1. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective.2. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo.1. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. În această situa ie. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. conducând spre diverse amenajări. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. având cel mai adesea relief variat. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. fiind obositoare ochiului. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. mai ales a celor de gazon. în Anglia.1.de apă. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. Aleile sunt rectilinii. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. natural. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. compozi ia fiind liberă. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. în formă de tablă de şah. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. . sub influen a stilului rococo din arhitectură. fie sub influen a literaturii noi. fiind dispuse în re ea geometrică. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului.2.1. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. în ansamblu.3. Stilul peisager Stilul peisager (liber. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. 5. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric.3. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. 5. care dau varietate şi fantezie compozi iei. fie sub influen a pictorilor peisagişti. 5. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. Toate acestea au fost duse la extrem.

sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. cu contur regulat. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. în diferite zone ale grădinii. se vor folosi specii de talie mică. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. Rocile. fie naturale. fie create. Simetria şi echivalen a sunt excluse. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. covoare sau dispersate solitar. volume. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. În jurul clădirii principale. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. masele vor avea conturul neregulat. roci sau stânci. Aleile au un traseu liber. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. atunci când aceasta există. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. frumoasă şi îndelungată. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. ce urmăreşte formele de relief. toate elementele. cu aspect natural. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. prin aducerea de pietre.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. sub formă de mase. specii lemnoase decorative. chiar exotice. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. curb sau sinuos. . peluze. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. sinuos chiar. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. în pete neregulate sau eliptice. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. urmând caracteristicile terenului. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. vor fi folosite pâlcurile. pajişti şi diferite grupaje floricole. cu înflorire bogată. de grote sau chiar cascade. lumini şi umbre. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. neregulat. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. Apele. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. intervenindu-se totuşi în detaliu. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. care în mod natural sunt dispersate. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

umbră şi lumină.2. unei mări sau ocean). . dispuse într-un masiv păduros. culori.4. de luminişurile retrase. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. Genul de bucurie Genul de bucurie. largi. de veselie sau de entuziasm. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. De asemenea. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. forme.2. 5. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac.3. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari.5. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. atât sub aspect psihic cât şi fizic. 5. cu flori având culori calde.2. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. având ca fundal imagine unor mun i înal i. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului.5. volume. cascadele. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. de stâncile. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite.

condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal.2. 6. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor.).1. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. zona politico-administrativă. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. Ca regulă generală. atât urbane cât şi periurbane. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. energiei electrice. energie termică. . gazului metan. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. în strânsă corelare cu structura urbanistică. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. zona industrială. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite.Cap. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. recrearea şi odihna popula iei. limitarea perimetrului construibil. dispuse într-o re ea continuă. cât şi legătura dintre acestea. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). sta ii de distribu ie a apei. ce asigură protec ia multiplă a mediului. 6. sunt judicios repartizate. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. etc. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. dimensionate. grădinile sau scuarurile. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. re ele stradale. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc.

fiind diferite ca mărime. 6. ştranduri). grădini publice. de folosin ă generală. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. în func ie de sistemul stradal al localită ii. . concentrică. a spitalelor.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. şi în care intră: parcuri. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. scuaruri. grădinile botanice şi cele zoologice. . a apei. 2. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. zonele de agrement (păduri de recreare. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. longitudinală. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. transversală sau longitudinal-transversală. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. planta iile din cimitire. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. grădini zoologice. pepiniere.3. amplasare. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. întreprinderilor. constituită din spa ii verzi periurbane. ce sunt administrate de primării. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. de regulă. dotări şi func ii. După accesibilitatea popula iei largi: . contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. planta ii de protec ie (a localită ilor. fac legătura şi cu centura verde a oraşului.Această re ea poate avea o dispozi ie radială.cu acces limitat. grădini botanice.cu acces strict. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. planta ii de pe lângă unele dotări publice. a sta iunilor balneo-climaterice). a solului. grădini sau scuaruri). grădini şi scuaruri publice. . Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. pepiniere. care traversează localitatea şi care. lungi de sute de metri. acoperişurile verzi.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. După pozi ie se deosebesc: . în care accesul se realizează conform anumitor reguli. radial-concentrică. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. grădinile locuin elor individuale. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. planta ii antiincendiare.cu acces nelimitat. numite şi spa ii verzi publice. păduri parc. păduri de recreare. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. grădini botanice. parcurile şi bazele sportive. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). 1. planta ii antierozionale. .

planta ii cu efect de parazăpezi. spa iile verzi din cimitire. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. parcuri şi grădini zoologice. configura ia terenului şi construc iile din jur. . ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. . aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. edificii culturale. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. parcurile sportive. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. gazon. fiind destinată odihnei de scurtă durată. . ce se înfiin ează pe terenuri virane. 400 m. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. rozarii. După func ii: . alpinarii. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. După modul de amplasare. spa iile verzi pentru copii şi tineret. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. parcuri dendrologice. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia.permanente.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. 6-8 minute. scuarurile pot fi: . cu rol decorativ: scuarurile decorative. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. grădini şi parcuri publice. scuarurile pot fi situate: . Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. . planta iile de consolidare antierozională.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. pepinierele.3. păduri parc. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. destinate construirii unor cartiere de locuit.în interiorul cartierelor de locuit. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. destina ie.3 ha. frecventează simultan acel scuar.spa ii verzi de înfrumuse are. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. culturale sau de învă ământ. situate de regulă în cartierele de locuin e. . în cca. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. După destina ie.4. perdelele de protec ie. păduri de agrement. .temporare sau provizorii. 6.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. având în componen a lor doar arbuşti. parcuri expozi ionale. scuarurile por fi: . . caz în care acestea sunt uşor accesibile. Raza de deservire a unui scuar este de cca. situată în intravilan. După durată.3-3 ha.

boschete. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. 6. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. de învă ământ. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă.5. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. De exemplu. datorită inexisten ei căilor de acces. respectiv: sectorul pentru copii. Dispozi ia aleilor. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. Dată fiind această distan ă de deservire. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. situate în jurul unor institu ii publice. a obiectivelor culturale. statui. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. aranjamente şi decora iuni florale. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. de pe o rază de 1-1. zone umbrite dar şi zone însorite. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase.5 km. 15-25 minute. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. spre periferia scuarului. Spre deosebire de scuar. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. respectiv arbori şi arbuşti. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. de mers lejer. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. pentru a nu fi traversată de alei de trecere.. . respectiv o intrare la cca. în lungul aleilor. peluze de iarbă. 3-4 ha. scări (în cazul terenului accidentat). în cadrul oraşelor mari. frecventează grădina în acelaşi timp. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. Intrările vor fi reduse ca număr. bănci. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. alei. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. .

6. sporturi. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. locuri pentru jocuri statice. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. bănci. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. În foarte multe cazuri.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. diferite dotări (cişmele. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. de re eaua stradală limitrofă. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. bazine sau chiar un mic lac. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. şi de capacitatea proiectată a parcului. datorită suprafe ei pe care o reclamă. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. ce depăşesc 20 ha. expozi ii. cofetărie. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. respectiv sta ionare). şi de densitatea popula iei. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. de lungimi şi dificultă i diferite.6. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). adăpost de ploaie. manifestări artistice). Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. restaurant). construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). WC public). cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. într-un cadru peisagistic deosebit. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. cafenea. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. . precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori.000 de locuitori trebuie să existe un parc.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

6. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. parcări. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. recreativ şi decorativ. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. şi străzi şi bulevarde deschise. ocupând suprafe e importante. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit.2. Au scop sanitar. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. 6. ale unui cvartal sau ale unui cartier. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. Speciile vor fi alese şi amplasate. alei pietonale. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. structură şi folosin ă diferite. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. pentru diminuarea zgomotului.8. Astfel. arii de joacă pentru copii. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor.8. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e.8. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. a noxelor sau a altor factori de inconfort. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. 6. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. orientarea şi înăl imea clădirilor. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. în func ie de pozi ia. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. şi alte multe specii pentru varietate.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. suprafe e îngazonate. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii.1. partere cu flori. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. punct de distribu ie a energiei electrice.liber este de 3. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. tomberoane). . Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri.

uşor de între inut. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. de gusturile proprietarului. precum şi diferite specii cu port pendent. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. arbuşti tunşi. barbeque. Grădina de fa adă. fie prin realizarea unui gard viu înalt. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. aranjamente florale. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. miniseră. lămpi pitic.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. În cazul unor locuin e. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. a unor grupuri de specii sempervirescente. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. fie după propriile idei. Astfel. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. chioşc de grădină. În func ie de mărimea acesteia. un mic bazin cu aspect natural. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. activită i de grădinărit. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. joasă sau fără împrejmuire. magazie de unelte. mobilier de grădină. precum gazonul. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. diferite jocuri. piscină. spitale. sau specii de răşinoase. pergolelor. cu o compozi ie relativ simplă. sediu de firmă etc. bazin cu peşti decorativi. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. stânci şi pietre. arbustive sau lemnoase. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. trandafirii. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. institu ii. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. chioşcurilor şi treiajelor. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. cititul. grădina este structurată şi amenajată. În cazul vegeta iei. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. suprafe e îngazonate. o cascadă miniaturală. arbori. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). minigrădină de zarzavaturi. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. dar şi a unor hoteluri. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. Grădinile interioare. minilivadă. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. gazonul. arbuşti şi liane.) acestea pot fi: grădina de fa adă. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . padoc şi cuşcă pentru câine. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. servitul mesei. În func ie de mărimea spa iului disponibil. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. sedii de firme.

de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. de la bun început. Peste acesta se aşterne stratul fertil. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. unele specii din fam. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Poaceae). Saxifragaceae. pentru speciile de plante vivace. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. sau numeroase alte specii floricole. alături de plante cu flori şi alei.9. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. instala ii electrice. . În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. În func ie de caracteristicile lor. de regulă. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. cu strat fertil mai gros. în vederea efectuării eventualelor repara ii. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. fam. specii de gazon (fam. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. durabilă şi de bună calitate. forme sau provenien e. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. poate contribui la estetica compozi iei alese. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. canalizări). cu pietriş (de tip sort). 6. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. astfel. printre spa iile rămase libere între plante. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. Brassicaceae sau Campanulaceae). cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. fiind de maxim 10-15%. se recomandă acoperirea acestuia. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. cu arbori şi arbuşti de talie mare. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. Urmează un strat de separa ie. format din fibre minerale. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. Crassulaceae.

. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. spa iile verzi propriu-zise. în zilele însorite. şi constituie unită i de sine stătătoare. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. . hale. . . prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire.. diferite pulberi sau noxe. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. comportându-se ca un bun strat termoizolant. .moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. al muncitorului (fabrici. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. până la 4-7. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. . sau pot fi amenajate doar pentru contemplare.şi nu în ultimul rând. Din suprafa a acestor complexe sportive.10. policlinici.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. al proprietarului (locuin ă privată). ateliere). care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. institu ii administrative). fiind dotate cu mic mobilier de grădină.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. Ca şi în cazul grădinilor interioare. cabinete). creându-se spa ii pentru odihnă.acestea re in diferite cantită i de praf. 6. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. . acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. al bolnavului sau pacientului (spitale. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane.

cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. volei. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. sau în cadrul scuarurilor. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. tenis). cu precădere împotriva vânturilor dominante. diferite săli de sport (gimnastică. când sunt în afara localită ii. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. handbal. gazon sau arbuşti. tobogane. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. 6. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. şi să nu producă fructe ce pot murdări. Stilul adoptat este cel mixt. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. labirint. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. bănci. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. 20-25% pentru terenurile de joacă. 100 m2 până la câteva hectare. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. grupuri sanitare. polo).11. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. leagăne. clădiri pentru vestiare. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. respectiv: până la 3 ani. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. 3-6 ani. Suprafa a variază de la cca.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. cu solul permeabil. duşuri etc. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. 7-10 ani. balansoare. grădinilor publice sau a parcurilor. precum şi specii floricole şi de gazon. separate prin vegeta ie. oină). În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. atletism). Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. caz în care au caracter de tabără. clădiri administrative. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. arte mar iale). 1000 m2 pentru 40-50 copii. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. bazin acoperit sau în aer liber (înot. bârnă de echilibru. cu ghimpi (Berberis . Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. baschet. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. în care constituie sectoare de sine stătătoare. 30-40 copii. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. 11-15 ani. volei.

se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. arbori de mărimea a III-a. un mic monument sau un bust.). plante tehnice. bănci. flori. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. pistă pentru patine cu rotile. dotările vor fi mult mai complexe. pârtie pentru schiuri. bârnă pentru echilibru. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. sau care să fie toxice (Taxus baccata. bob sau săniu ă. tobogane.. medicinale şi melifere. labirinturi. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. flori. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. . plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. 6. În cazul taberelor. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. ronduri.). rabate sau diverse aranjamente floristice. pistă pentru alergare. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. ce poate cuprinde: o mică livadă. balansoare. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. cu frunze. cele cu frunze. Robinia sp. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. corpuri de iluminat. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. a zgomotului şi a gazelor. arbuşti fructiferi. bibliotecă volantă. grădina de zarzavat. fructe sau semin e. care murdăresc. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. cât şi zone însorite. cu rol de protec ie împotriva prafului. bazin pentru înot.12. Rhus typhina). şi spa ii verzi cu diferite amenajări. În cartierele de locuit sau în scuaruri. eventual un mic stadion.sp. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. terenuri pentru jocuri de masă. Dar în func ie de microrelief. spaliere. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. alei pentru biciclete sau trotinete. coşuri de gunoi etc. teren pentru focul de tabără. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. Laburnum anagyroides. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. destinate odihnei. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. leagăne. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice.

în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii.5 m2 de teren sportiv. familiare. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i.14. Componenta cea mai importantă. Spa iile verzi din incinta spitalelor. cu excep ia intersec iilor. cu specii floricole având culori liniştitoare. precum şi obiecte din materiale calde. sau a celor rezervate pauzelor. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. este vegeta ia lemnoasă. func ional şi estetic. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. având ca dotări mese. bănci. pentru fiecare elev. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. diferite. 6. rabate de flori. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. De asemenea. cu rol stimulator. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. birourilor. cu cel mai mare impact peisagistic. Astfel.13. pentru mărirea gradului de vizibilitate. respectiv cea a intrărilor. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. . aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. pasive cu rol calmant. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. de a diminua poluarea fonică. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. calmante. 6. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon.

de la intrarea principală sau de la biserică. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. . bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. glicină sau trandafiri. dispuse în lungul aleilor principale. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. Astfel. Parterele cu flori cu nuan e reci. Dacă spa iul permite. acoperite cu plante agă ătoare. bine delimitată. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative.15. Astfel. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. sau chiar garduri vii. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. chiparoşi. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. reduse doar la aliniamente de arbori. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. chioşcuri). Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. separarea diferitelor amenajări precum parcări. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. cu alei şi căi de acces paralele. precum şi pergole cu vi ă de vie. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. flancate de planta ii sobre. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. din specii sempervirescente. pornesc mai multe alei rectilinii. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. În func ie de destina ia institu iilor respective. constituit din biserică. cu bănci şi şezlonguri. De asemenea. datorită lipsei de spa iu. sau în jurul edificiului central. cimişir. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. Cimitirele mari. capelă sau un monument memorial. purificarea aerului. centrale. paltini. necesare bolnavilor. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. drumuri interioare de acces auto etc. tisă. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. molid. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. prezintă şi o zonă. dar şi specii de foioase precum: tei. 6. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. ce au efect liniştitor. numită „cimitirul eroilor”. influen ând benefic recuperarea acestora. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. brad. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. sau în sens radial. ar ar american. castani porceşti. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice.

industrială sau medicinală a plantelor. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi.). după considerente ştiin ifice (taxonomice). după concep iile . 6. sanitară.16. arborii fiind evita i. cu multe denivelări. situate în intravilan sau în extravilan.. halde. iedera (Hedera helix). fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. de recreare şi decorativă. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. să poată fi realizat pe jos. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. din specii sempervirescente.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. Microrelieful. dar şi în punctele cheie. Narcissus sp. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. pentru realizarea acestor denivelări.. utilită ile şi căile de acces. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. se execută lucrări de excavare.. saschiul (Vinca minor). în special cei urcători şi cei din grupa Polianta.1. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative.. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. în afară de cele amintite. Paeonia sp. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. Sempervivum sp. sunt: trandafirii. Ca specii lemnoase frecvent folosite. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. dar şi culturaleducativ.16. Chrysanthemum sp. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. Sedum sp. Aster sp. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. caprifoiul (Lonicera japonica). după importan a decorativă. să existe mijloace de transport în comun. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. surse de zgomot puternic). alimentară. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. de maximă circula ie. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. de taluzare sau de înăl are a unor zone. Spa iile verzi cu profil specializat 6. Lupinus sp. Convallaria majalis etc. de recreare. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. În cazul în care terenul nu este prea frământat. Sistemul de drumuri. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. sanitar şi decorativ. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare.

mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. sau arbori cu efect decorativ deosebit. treiaje. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. licee sau a alte unită i de învă ământ. ierbar). serele. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. rădăcinoase). sectorul plantelor de cultură. dar în containere. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. fie în fa a clădirilor importante (birouri. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. În sectorul florei Globului. sectorul plantelor spontane folositoare. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. în acest sector. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. rozariu-ul. hibrizi Polianta. Sectorul plantelor de cultură.). plante aromatice. sectorul administrativ. arhitecturală. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. dar şi publicului larg. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. Ca sectoare. tehnice. vara îngropate în sol. urcători. diverse suporturi sau chiar ziduri. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. leguminoase. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. la exterior. Sectorul plantelor spontane folositoare. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. sectorul florei diferitelor zone geografice. până la cele superioare (ultimele fiind .). Realizarea planta iilor floricole. ce au diverse întrebuin ări. estivală sau autumnală. melifere. muzeu. sectorul plantelor acvatice. Rozariu-ul. vernală. grădina japoneză. şi implicit expozi ii foarte diferite. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. sectorul sistematic.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. medicinale etc. numit şi colec ia botanică. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. hibrizi floribunda etc. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. englezeşti. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. de la cele inferioare. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. pergole. fie se desfăşoară între cele două elemente. de parc. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. flora Asiei etc. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. Polianta.

Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. colec ie de trandafiri. sera colec iilor. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. sera orhideelor şi a plantelor epifite. sera plantelor acvatice tropicale. verii sau toamnei. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. Grădina japoneză. didactic. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii.2. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos.16. lanterne de piatră. pădure de răşinoase. uneori chiar un miniparc zoologic. decorativ şi recreativ. pepinieră. sera rezervată expozi iilor florale. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Astfel. 6. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. pădure de foioase. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. sera plantelor din regiune mediteraneană. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. mediteraneene. sau mai rar. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. Vegeta ia forestieră spontană. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. prin solu iile de amenajare adoptate. pajişti. poartă torrii. sau din alte regiuni calde ale Globului. . fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. sera înmul itor. subtropicale. Complexul de sere. în apropierea intrării principale. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Prin structura. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. ornamental. pod arcuit din piatră. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. este dispus de regulă. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. clădiri administrative. după zona geografică de provenien ă. industrial sau alimentar. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. pasul chinezesc din dale de piatră. pădure mixtă.monocotiledonatele). se deosebesc: sera palmarium. sera azaleelor şi cameliilor.

pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. înfiin at în 1880. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. Bacău). Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară.De regulă. stâncării.5 ha. de tip „microbiotop sau minihabitat”. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. înfiin at în 1909. cu o suprafa ă de 60 ha. pot fi amintite: .16.arboretumul Hemeiuş (jud. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. înfiin at în 1908. Bacău). al XX-lea. În cazul păsărilor zburătoare. este necesară construirea de voliere largi. . satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. Hunedoara). curs de apă. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. Arad). Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori.grădina dendrologică Macea (jud. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. înfiin ată la începutul sec. gropi de gunoi. care va fi folosită atât ca sursă de apă. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. cu o suprafa ă de 34 ha. . pentru a completa ambientul. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. având o suprafa ă de 70 ha. de recomandat cât mai largi. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. strâmte. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. . Timiş). perdele sau garduri mascate cu liane. având în acest sens îngrădiri. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii.3. al XVIII-lea. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. . având o suprafa ă de 48. vechimea şi mărimea colec iilor. în ceea ce priveşte frumuse ea. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului.arboretumul Simeria (jud.arboretumul Bazoş (jud. înfiin at la începutul sec. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. să nu existe zone industriale. cu o suprafa ă de 20. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. de tipul cuştilor cu gratii. 6. trebuie să ocupe suprafe e importante. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice.arboretumul Dofteana (jud. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. a masca zidurile inestetice. . Pe ansamblu.5 ha. bazine.

.sectorul păsărilor răpitoare. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. turturele. ce cuprinde voliere cu fazani. în special forestieră. cormorani. caprine. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. de amenajările respective. pentru sezonul rece. grauri etc. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia.sectorul stru ilor. în aer liber. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public.sectorul primatelor. . în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. pentru sezonul cald. zebre. . bazin. pume. . alpin şi subalpin etc. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. cinteze.sectorul păsărilor de baltă. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. ierbivore mici. păuni.sectorul reptilelor. lama şi alpaca. de numărul de specii. pantere.sectorul marilor ierbivore. bibilici. căprior. stânci. elan. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. gâştele. libere. . carnivore mici. ce adăpostesc pisici sălbatice. stârci.sectorul felinelor mari. pentru diferite specii de urşi. galinacee etc. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. şi pentru răpitoarele de noapte.. precum lebedele. . Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. cameleoni. pescăruşi etc. girafele. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. cerb lopătar. pot fi amintite: .: .Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică.. mierle.sectorul rezervat pentru antilope. şerpi sau crocodili. fie cu voliere foarte mari. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. iguane. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. vulpi.sectorul păsărilor tropicale sensibile. câini dingo. uli. ciufi. gheparzi etc. constituit dintr-o clădire. bivoli. lupi.sectorul galinaceelor şi columbidelor. şoimi. în care sunt găzdui i: elefan i. cu zone largi amenajate pentru tigri.. zimbrii etc. ovine. găini de ornament. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. trunchiuri de arbori. râşi. unele specii de ra e. . care asigură accesul unui segment important de vizitatori. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari.. lei. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. . . pentru sezonul estival. . ren. . cât şi spa ii largi. cum sunt bufni e. cu voliere şi vegeta ie.) sau spa ii deschise. De asemenea. .sectorul felinelor şi carnivorelor mici. porumbei sălbatici sau de ornament. mici palmipede.). canari. prin plimbare.sectorul cervidelor şi cabalinelor. dromaderi. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. jderi etc. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. umiditate.sectorul urşilor. şopârle. asini etc. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. pentru speciile care nu pot părăsi locul. cai sălbatici. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. şi padocuri acoperite. cucuvele. pelicanii. distan a nu trebuie să fie prea mare. prevăzut cu arcuri largi descoperite. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza.

. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. 6. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. un curs de apă. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. Pădurea-parc (parcul forestier. Alte amenajări. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. dar în raza de deservire a localită ii. toalete ecologice. un sit istoric (ruinele unei cetă i). datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. se deosebesc: parcul forestier. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. care să nu depăşească 4%. de entomologie etc. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. pot exista în incintă şi muzee. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. fântâni. poteci şi alei de plimbare. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. de zoologie. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. acoperite cu pietre. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. pădurea-parc sau parcul-pădure. a eventualelor surse de poluare. se vor prevede spa ii largi. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. şi nu numai. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. precum: un lac. în mişcare. cişmele cu apă potabilă. sau a aranjamentelor florale. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. În zona intrării principale. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. formată din planta ii forestiere. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. de purificare a aerului etc. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele.17. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. Astfel. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. În unele por iuni ale pădurii-parc. a unor peluze întinse de gazon. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. având produse care să nu dăuneze animalelor. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. nisip sau alte materiale locale. un punct de belvedere asupra oraşului. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare.

5-2 ore. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. Amenajările de tipul campingurilor. tabere şcolare. topoclimatul. Astfel. cu cât terenul este mai înclinat. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. Unele elemente naturale precum mlaştinile. puncte de belvedere etc. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . se preferă zonele cu vegeta ie forestieră.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. terenuri sportive etc. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod.1. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. căi de acces cu trasee mai lungi. balnear (izvoare minerale. izvoare termale etc. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. telecabine. stâncile. piste pentru biciclete sau pentru role etc. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. sau de interes turistic. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. hidrografia şi environnement-ul. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. solul. numită impropriu pădure de agrement. 6. zone de picnic. expozi ia. pozi ia pe versant. Pădurea de recreare. terenuri de tenis sau de fotbal. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. De asemenea. situate pe malul unui lac. pot fi ştrandurile şi campingurile. falezele sau malurile abrupte. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop.17. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. telescaune. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. lipsite de vegeta ia forestieră.). se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. zonele nisipoase. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. . dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. în unele zone de interes curativ. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. a unui râu. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi.

Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia.. această zonă este cea mai expusă vânturilor. fără extreme mari. frunze prăfuite sau galbene. vânt. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. suprafe e umede improprii. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. refugii) pentru a oferii adăpost. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. alunecări de teren. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. noroi. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. Cu privire la mişcările aerului. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. gradul de expunere a teritoriului. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. băl i. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. plajelor etc. iar solul este mai pu in umed. dotărilor sau diferitelor echipamente. frunziş sărăcăcios. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. care prin fenomenul de . temperaturile sunt moderate. De asemenea. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. sau spa ii adăpostite. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. altitudine etc. este mai rece şi mai umedă. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. vegeta ia are aspect veşted. temperatura aerului mai ridicată. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. În acest sens. cu privire la temperatură. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. Tot în acest sens. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. destinate practicării unor activită i. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. plantele prezintă creşteri foarte mici. Orientarea nordică a unor terenuri. prezen a prafului. pavilioane.

iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. va avea o atractivitate sporită. Când o pădure de recreare este echilibrată. În acest sens. 6. prepararea hranei. natura solului. Environnement-ul. lac). iaz. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. pârâu. precum realizarea igienei corporale zilnice. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. de modul de captare. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. capătă por iuni dezgolite. poieni. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. De regulă. atunci aceasta este şi primitoare.spulberare. Hidrografia teritoriului. apa este importantă sub aspectul calită ii. ce diminuează calitatea acestora. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. de poten ialul teritoriului. chimic sau fonic zonele din jur. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. filtrare şi transport al apei. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. prezintă o atractivitate foarte redusă. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. schi nautic etc. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. sau ca sursă de apă potabilă. dar nu neglijabilă. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. situl sau vecinătă ile. pescuit. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. care este dată de natura sursei (izvor. Cei care doresc să se odihnească. compozi ia şi vârsta arboretelor. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. de temperatura acesteia. libere (luminişuri. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. a fermelor de animale. liziere). de cea ierboasă. O zonă lipsită de un curs de apă. râu.2. şi din contră. regimul şi tratamentul etc.17. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. de o acumulare mai mare sau mai mică. În zilele călduroase de vară. aerisite. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. .

impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure./ha). dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. ce au un efect peisagistic major. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. de motiva iile şi aprecierile lor. publicul larg le preferă pe cele amestecate. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. dau peisajelor un pitoresc aparte. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. cu locurile de parcare aferente. datorită vizibilită ii foarte bune. Aceste dotări vor fi discrete. bine pusă la punct. luminişuri pentru odihnă. şi este favorabilă pentru plimbări. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. în func ie de fenofazele speciilor respective. ce are o densitate mică (200-500 buc. păduri pentru plimbare şi păduri parc. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. dar în zilele geroase cu chiciură. are aspectul unei păduri falnice.. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. indiferent de specie. Codrul regulat vârstnic. . capacitatea de primire începe să crească. care determină o scădere a densită ii. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. la agresiunile vizitatorilor. Sub raportul vârstei. ce induce plictiseala şi pasivitatea.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. dispuse pe anumite trasee. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. ce calmează şi relaxează vizitatorul. a culorii frunzelor etc. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. Iarna se remarcă răşinoasele. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent.

ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. repaus etc. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. de cei care evadează din cotidian. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. acest lucru favorizând. De preferat ca aici. ce trebuie să fie ireproşabilă. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. pentru linişte. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. să aibă o textură uşoară. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. destindere şi pentru activită i de picnic. şi prezintă diferite construc ii. echipamente sanitare şi de igienă. Zona de plimbare. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. Aceasta este zona preferată de marele public. insistându-se în mod special asupra cură eniei. mult căutate şi apreciate de publicul larg. Arboretele vor avea consisten ă moderată.Pădurile de recreare se sistematizează. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. vor fi evitate de vizitatori. obiectivele etc. zona de plimbare şi zona de regenerare. Zona de primire şi odihnă. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. Zonele cu soluri reci şi umede. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). cişmele. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. fiind astfel organizată. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. prezintă ponderea cea mai mare. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. reprezintă cca. cu investi ii mai reduse. odihnă. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. de cca. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. soluri scheletice. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. . prin împăr irea pe anumite zone. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. să fie drenat. camping. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. terenuri de joacă pentru copii. instala ii sau echipamente. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. aer curat. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. izvoare). Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. cu forme interesante. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. În raport cu întreaga pădure. amenajările.

5-4 m. puncte cu vederi panoramice. de la o clădire de interes general (cabană. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. cabană. fiind total protejate. un număr sau o emblemă. locurile de parcare. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. smulgerea sau tăierea puie ilor. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. restaurant. zone cu fructe de pădure etc.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. restaurant. vestigii ale unui castel sau cetă i.3. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. monumente. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. rezultate prin ruperea. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. spre diferite puncte de interes din pădure. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. dificultatea. cu pante domoale. nu prea lungi şi nu prea înclinate. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. respectiv 4-10 km/100 ha. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. forma iuni geologice interesante etc. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. prin optimizarea spa iului în general. întâlnite doar în anumite păduri. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. dispersate în cadrul celorlalte două zone. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. Traseele potecilor vor fi diferite. camping). Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. terenurile de joc. ruine.17. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). arbori deosebi i. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. au o lă ime optimă de 3. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. care sunt interzise accesului publicului. având un specific aparte. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. pot avea por iuni comune. peşteri. fiind eliminate tasarea solului. han. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. 6. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. şi echipamente specializate. este constituită din diverse suprafe e.

vor evita pe cât posibil artificialul. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. Locurile de parcare. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. camping. peluze pentru golf. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. cabanelor. de amploarea investi iilor. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. dispuse în apropiere. pietrişul. sau pot fi mici. capătul drumului principal). în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). Parcările pot fi mari. . parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. un număr cât mai mare de autovehicule. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. miniterenuri de fotbal. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. fiind mult apreciate de vizitatori. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. fântâni sau alte surse de apă. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament.aceste puncte bănci. de 2-3 maşini. groapă sau container pentru gunoi etc. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. loc pentru focul de tabără. vatră din piatră pentru foc. coş de gunoi. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. masă cu scaune sau bănci. în pinten. WC-uri ecologice. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. şi pot fi: terenuri de tenis. şi variază în func ie de microrelieful specific. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. spa ioase şi capabile să absoarbă. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. în special pe latura vântului dominant. formele regulate şi simetriile. pe ansamblu. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. dalele de piatră. restaurantelor. parcările pot fi: în ciorchine. respectiv nisipul. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. şi să se folosească materiale cu aspect natural. diverse amenajări pentru jocul copiilor. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. respectiv grupuri de arbuşti. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor.

cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. educative. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. cu aspect cât mai natural. speologic. protec ia ecosistemelor. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). faunistic. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. floristic.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. având o înăl ime corespunzătoare. . 6. pedologic sau de altă natură. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor.1. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . De asemenea.The International Union for the Conservation of Nature . în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. geologic.18.18. sau parcurile cu specii de vânat autohton. paleontologic. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. hidrologic. recreative şi turistice. Astfel spus. incompatibilă scopului atribuit. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate.

şi Semenic – Cheile Caraşului.să aibă forma ii geologice interesante. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. În prezent. . drumuri. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. . Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . cu flora şi fauna sa. beneficiind de o protec ie suplimentară. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: .unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane.18. muzee cu specific local. sate. destinate cercetării ştiin ifice. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. specifice. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. activită ile de turism vor fi bine organizate. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului.2.Hăşmaş. educativ şi recreativ. construc iile (case. Piatra Craiului. hoteluri. . Rodna. Retezat. vegeta ie. . care servesc recreării popula iei. elemente de etnografie si folclor.să fie interzisă vânătoarea. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. Cheile Nerei . educativ. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate.să fie deschis turismului organizat. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite.zona exterioară. respectiv fenomene naturale originale.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . Ceahlău. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. . Cozia.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. conforme cu peisajul. în scop ştiin ific.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. cultural şi recreativ. Mun ii Măcinului. care grupează o serie de atrac ii turistice. expozi ii. hanuri sau locuin e izolate. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii.speciile vegetale şi animale. Domogled . . zona rezerva iilor integrale. 6. recreării şi turismului”. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. vile. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. floră şi faună intacte. Cheile Bicazului .Valea Cernei. neatinse de activită ile umane. . .să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. .Beuşni a.

Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. lacuri şi cursuri de apă. speologice (tip s) şi zoologice (tip z).3. forestiere (tip f). Grădişte Muncelului – Cioclovina. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. vegeta iei sau faunei. Bucegi. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. Vânători – Neam . şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea .18.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. 6. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. se promovează regenerarea naturală. următoarele: Apuseni. paleontologice (tip p).. Nomenclatura din ara noastră. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. rezerva ii naturale.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. . rezerva ii ştiin ifice. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. geologice şi geomorfologice (tip g). parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). potecile vor fi bine marcate pentru turişti. limnologice (tip l). Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. 9/1973. În ara noastră sunt constituite în prezent. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. Por ile de Fier. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. conform Legii nr. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. Acestea pot fi: botanice (tip b). cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. nu se împuşcă. mixte (tip m). autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. solului. ca parcuri naturale. Balta Mică a Brăilei.

Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. cursuri de apă. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. ştiin ifice sau peisagistice. fenomene geologice unice (peşteri. cascade. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. chei).ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. parcurilor naturale. educa ie si instruire în domeniul mediului. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. arbori seculari. locuri fosilifere. rezerva iilor naturale. .

rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu.factorii ecologici edafici: . . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. Prin acest material. . .umiditatea atmosferică.2.textura şi profunzimea solului.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.cerin ele speciilor fa ă de: . .vânt.1. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. ce vor alcătui în final o unitate. Criterii de alegere a speciilor 6.regimul de umiditate din sol. . proiectantul de spa iu verde creează forme. material care îşi schimbă volumul. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.Cap.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. compozi ii.fertilitatea solului. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.diversitatea foarte mare a ramurilor.1. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. VI.temperatura aerului. culoarea. ruginiu. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. . Astfel trebuie avut în vedere: . . 6. .2. volume. frunzelor.lumină. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.factorii ecologici climatici: .

dar şi asupra celui animal sau vegetal. numindu-se şi cea ă oxidantă.pantă. a produc iei de masă lemnoasă). . determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). . fertilizare..clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. numite arsuri).compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. etc. . . Dintre aceştia : . Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. .factori antropici: . . prevenirea şi combaterea dăunătorilor.expozi ie. (produc căderea acelor la răşinoase. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. cloroza esutului asimilator.animali. . fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. Astfel.con inutul de schelet.altitudine. .oxidul de sulf.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.troficitatea solului. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. . dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).factori poluan i.vegetali. considerate cele mai rezistente). . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.factori geomorfologici: . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. . fa ă de cele periurbane. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale.factori biotici: .configura ia terenului.2.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. . . .oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. dioxidul şi trioxidul de sulf. 6. . .2. .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.

fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. frasinul. ce talie vor avea exemplarele respective. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului.rezistente la fluor – mesteacănul.sensibile . fabrici. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. subspecie. cum se integrează în respectiva compozi ie. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”.2.rezistente la bioxid de sulf – alunul. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . ecotip. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene.foarte sensibile .pădurile de recreare. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. . . . fenotip. . .1. . 6.mijlociu rezistente .unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. .3. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . arboretele tinere fa ă de cele mature. platanul. stadiu de dezvoltare. coacăzii. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . reducerea creşterilor.umbrirea clădirilor.praful rezultă din întreprinderile industriale. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. corcoduşul.rezistente la plumb – pinul silvestru. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. .aliniamente. etc.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.pigmentări. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie.).condi ii de mediu – specie. industria metalurgică şi chimică. . bradul de Caucaz.3. piracanta. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). propor ia poluantului în atmosferă etc. tuia.2. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.rezistente Exemple de specii: . zămoşi a de Siria. Particularită ile biologice ale speciilor 6.

realizarea gardurilor vii. etc. tabulară. a III-a . Juniperus hibernica. arbuşti pitici.. Picea abies. . se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . Acer pseudoplatanus. De exemplu. agă ătoare sau chiar târâtoare. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. Berberis thumbergi. . 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. Thuja occidentalis var. speciile lemnoase volubile. a boschetelor. Populus simonii.arbuşti. Morus alba.2. a II-a . . care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. Prunus mahaleb. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. mai mici de 1m. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) .în lungul arterelor. Abies alba. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. că ărătoare. italica.2.liane. Larix decidua. fastigiata. ovală. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . precum şi re inerea gazelor de eşapament. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. arbuşti mijlocii 1 – 2m.peste 25 m.zonele verzi de mici dimensiuni. . conică. Astfel. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. şi cea având contur sinuos. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. Pinus strobus. În tabelul nr. sferică.7 – 15 m.3. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. Populus nigra cv. speciile cu înăl imi sub 7 m. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici.arbori de mărimea I . cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. a prafului. 6.15 – 25 m. obovoidă.

lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Tilia cordata. . . umbraculifera Carpinus betulus. Betula pendula. forma „pendula” la diferite specii precum: fag.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. .aliniamentele stradale. . 6. ulm de munte. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. mesteacăn.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . dud negru. caragană. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază.3.mascarea obiectelor inestetice. varietatea „Globosa” la diferite specii. Fagus sylvatica.3. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . Pinus sylvestris. salcie căprească. nana. Salix babilonica. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Cerasus avium. a prafului şi a vântului. . Ulmus minor. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. pentru protec ie împotriva radia iei solare.zona de primire a pădurilor de recreare. Juniperus horizontalis.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate.2. larice. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. Populus tremula. Cotoneaster horizontalis. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. frasin. cireş păsăresc. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. Robinia pseudoacacia var. Pinus nigra. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Juniperus communis ssp. Juniperus sabina.

3. Forma. tortuosa) sau pot fi geniculate. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). imprimă un sentiment de linişte.3. Ramuri pot fi drepte. mărimea şi culoarea acestora. . de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. Unele specii au frunze simple sau compuse. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. Trunchiurile. 6. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. fie pendentă. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. imprimând anumite sentimente. fie verticală. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. Speciile cu tulpini că ărătoare. peluze.4. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar.2. eliptică etc. 6. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. paltin. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. platan. Chamaecyparis lawsoniana var.5. la marea majoritate a speciilor. romboidală. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. pendula. lanceolată. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. sau chiar târâtoare. pot fi sinuoase. mici sau mari. castan) sugerează puterea. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). etc. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. obovată. fie orizontală.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. Salix babilonica. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. pentru a accentua intrările sau anumite puncte.2. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). ovoidă. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f.

Ligustrum ovalifolius. pu in incizată dau adânc incizată. ca în cazul mesteacănului.) sau mari (Ailanthus sp.). Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. Acer negundo. Astfel. la verde închis. argintea. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Thuja occidentalis f. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Robinia sp. Gleditsia sp.. Sorbus aria. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. până la verde intens (vara). Juglans sp. compuse. „Aurea” Thuja orientalis f. Speciile cu frunze mici. galben sau chiar roz şi roşu.. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . la galben–roşu ruginiu (toamna). În tabelul nr. luminos (primăvara). Speciile cu frunze mari. precum şi diferite exemple de taxoni. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Euonymus europaeus. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Eleagnus angustifolia. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Pyrus elaeagrifolia.Marginea limbului poate fi întreagă. precum cele ale speciilor: Acer negundo. Hedera helix. Aesculus sp. Hippophae rhamnoides. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. biota. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis.. Carpinus betulus. Tilia tomentosa Juniperus sabina. la care verdele se combină cu alb. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Populus alba Picea pungens var. alb argintiu..

În tabelul nr. hybrida. Phyladelphus coronarius. crem sau galbene.2. Sophora japonica. Aesculus hyppocastanum. Catalpa bignonioides.. Pseudotsuga glauca.6. rubrum 6. purpuriu Picea pungens var. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Prunus avium. Alnus glutinosa. Forma şi culoarea florilor. vanhouttei. Pinus cembra. niedzwetzyana. purpurea. Acer platanoides var. Pinus strobus Abies alba. Picea abies. Buxus sempervirens.. Magnolia kobus. pissardii. forma. Hedera helix. Acer paltanoides var.verde închis roşu. glauca. Prunus cerasifera var. Crataegus sp. Spiraea x. atropurpurea. purpurea. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Deutzia scabra. Ligustrum vulgare albă . Syringa x. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Berberis vulgaris var. Corylus maxima var. Pinus excelsior. Hibiscus syriacus. Juglans regia Fagus sylvatica var. purpurea.3. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Malus pumilla var. Robinia pseudoacacia. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Taxus baccata. Pyrus sp. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum.

Magnolia kobus. Prunus persica. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Hibiscus syriacus. pissardi. Spiraea salicifolia. Magnolia stellata. Chaenomeles japonica. Prunus cerasifera var. Amorpha fruticosa. Tamarix ramosissima. Buddleia davidi. Hybiscus syriacus. exceptând albastrul pur. Syringa vulgaris. Malus floribunda Hedera helix. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Chaenomeles japonica. Forsythia sp. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Laburnum anagyroides. soulangeana Prunus sp. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Forsythia suspensa. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Cornus mas.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Kerria japonica. Diervilla florida. primăvara timpuriu primăvara . pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Cotinus coggygria. Magnolia x. Colutea arborescens. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Dintre toate speciile lemnoase. Laburnum anagyroides. Cornus mas.. Liriodendron tulipifera Aesculus x.. Phellodendron amurense Spiraea japonica. carnea. Diervilla florida. Prunus armeniaca.

Culoarea fructelor. Kerria japonica Aesculus sp. Spiraea japonica. Rosa canina.vara toamna Mahonia aquifolium. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Syringa vulgaris. Spiraea salicifolia. glicină. neliniştit. mălin) calmează şi relaxează. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Ptelea trifoliata. Cotoneaster horizontalis. budleia. Berberis vulgaris. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus.3.2. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Viburnum opulus. Rhus typhina. contribuind prin forma. Colutea arborescens roşie albă . lemn câinesc.7. Liriodendron tulipifera. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Sambucus racemosa. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Hibiscus syriacus. iritant. atribuind ambientului un aspect dispersat. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Inflorescen ele sferice. Sophora japonica. Crataegus monogyna. ca lumânările (castan porcesc. mari (Viburnum opulus var. amorfă) constituie un factor stimulator. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. dar mai ales în perioada hibernală. 6. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. în sezonul estival sau autumnal. pseudobace) este variată de la specie la specie..

De obicei. . Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. unii poluan i din aer sau din sol. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. mesteacănul. Lonicera nigra. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Ligustrum vulgare. Abies alba. Viburnum lantana. Există şi specii cu creştere foarte înceată. precum cimişirul şi tisa. Fraxinus excelsior. Cotoneaster nigra.3. De exemplu. Ambientul (noxe. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Thuja occidentalis. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. 6. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. calitatea terenului. salcâmul. Prunus spinosa.2. ci separat.8. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. 40 ani de la plantare. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Robinia pseudoacacia. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Picea abies. Catalpa bignonioides. Mahonia aquifolium. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. diferi i arbuşti. 10. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. Gleditsia triacanthos. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. 20. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. probabile pentru perioade de 5. Platanus sp. iar plopii.

iar cele decorative prin trunchi. care nu se regăsesc în efectul ob inut. masive. garduri vii. ASOCIEREA. pot fi folosite solitar sau grupat. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). grupuri. Exemplarele lemnoase. VII.Cap. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. pâlcuri. labirinturi. Arborii solitari se amplasează pe peluze. boschete. sau duc la costuri suplimentare. fără agita ie. în puncte liniştite. . frunze. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. lângă clădiri. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. coloritul fructelor). Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. fie ele arborescente sau arbustive. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. curtine. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. sub diferite moduri.1. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv.

5 – 1 m. . Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. formate dintr-o specie. După înăl ime. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. în aceste ultime cazuri. sistemul Cossonet). sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. (gard belgian. două sau trei rânduri. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber).. pe un contur drept sau sinuos. mici cu h = 0. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. de regulă bine între inute şi amenajate. mai rar două sau chiar trei. foarte înalte cu h > 3 m.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. ob inându-se în final un perete verde. Ca regulă generală. trunchi de piramidă.5 m. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. ce are amenajate numeroase poteci. înalte cu h = 1 – 3 m. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. cu exemplare foarte apropiate. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0.

iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. . de izolare vizuală şi fonică. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. şi coroană bogată. de apărare împotriva vântului dominant. protec ie şi linişte. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. mai deschis la culoare. În cazul plasării inverse a speciilor. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului.garduri vii pentru protejare. folosite ca garduri de limită.garduri vii de camuflare sau de mascare. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. cu un aparat foliar bogat. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. de preferat o specie locală. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor.După scop gardurile vii pot fi: . formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. solu ie destul de controversată. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. sanitar. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. de mascare. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. În orice caz. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. ce le eviden iază pe primele. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. solemnitate şi hotărâre. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. Astfel. . În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. .garduri vii decorative. în care sunt prezente multe bănci. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. care să constituie fondul principal.

pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. pentru mascarea acestora. existând în apropiere şi un luciu de apă. În cazul clădirilor monumentale. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. destinat odihnei pasive. . reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. apoi de cele de talie mică. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. dispuşi inelar. patrulater sau pentagon. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. lângă care să existe grupuri de flori perene. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. Boschetul reprezintă o variantă a grupului.

pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. iar în interior numeroase bănci. în mod excep ional 4 intrări. parcuri) masivele se situează spre periferie. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. adaptate condi iilor locale. de regulă dispuse circular. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. dârmox). statuie. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. la tasarea şi în elenirea . mesteacăn. lemnul câinesc. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. În spa iile verzi urbane (grădini. specii rezistente la vânt. pinul strob. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. cimişir. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. constituit dintr-una sau mai multe specii. protec ie împotriva soarelui şi vântului. creându-se o stare de calma atmosferic. pinul silvestru). pentru mascarea limitelor. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. Un boschet prezintă 2-3. fântână arteziană). Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai.care să confere vizitatorilor ce sta ionează.

largi. 7. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. puie ii cu rădăcini protejate.2. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. urmată de toamnă. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. În general. creându-se impresia de monumentalitate. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. unde se doreşte realizarea unui masiv. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. acestea pot fi transparente sau opace. înfiin area scuarurilor.2. Totuşi. a II-a şi a III-a. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. cu înflorire abundentă. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. . pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje.2. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. de la scoaterea din teren şi până la plantare. Astfel pentru aliniamentele stradale.1. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare.2. imediat după dezghe ul solului. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. se folosesc puie i de talie mică. Vârsta. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). În func ie de speciile întâlnite în masive. Astfel. înso i i de 1 tutore.solului. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). 7. a I-a. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. cu fructe şi port interesante. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. în acest caz balul fiind înghe at. se evită ambalarea. care limitează priveliştea şi perspectiva. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv.

sunt necesare mai multe opera iuni: .0.5 t.5 (0.0.2. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. cu o coroană uniform dezvoltată. fie din natură. se tasează uşor şi se udă abundent.0 x 1. . Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. cu ramuri până aproape de sol. înăl imea şi grosimea la colet. iar înăl imea 8-10 m. . 7. camionului. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. etc. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. datorită dimensiunilor.30 (0. creată în acest scop. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.70) m pentru arbuşti (3-5 ani).0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). .alegerea exemplarelor. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. .Ca regulă generală orice puiet. fie dintr-o pepinieră. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). .30 (0. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. pe tulpină deasupra coletului. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. .40) x 0. cu sistemul radicular mai compact. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.60 (0.1. .60 (0. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.70) x 0. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. De asemenea. remorcii.3. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.0. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.40) m pentru puie ii de talie mică.80 x 0. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. situate în locurile accesibile macaralei.

7.2. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7.3. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale.3. cu norme bine stabilite. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. uniform. P. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. numărul rândurilor (1. 7. Astfel. K. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. 2 sau 3 rânduri. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. până la 0. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . la o adâncime de 20-25 cm. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. ciuperci). iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor.7. . Solul se mobilizează primăvara şi toamna.4. urmând ca mai târziu. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular.3. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. ce au un efect estetic deosebit. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului.5 – 1. în Fran a.2. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. rânduri sau la încrucişarea aleilor. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. partere. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. Fertilizarea. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0.4 rânduri. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile.1. timp de 2-4 ore. în timp.

fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. la distan a de 60 cm între ele. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. rezultând astfel un trunchi vertical scurt.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”.piramida . ob inându-se forma literei V. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. . bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate.forma Verrier . cu ramuri cât mai multe.forma literei „U” .5 m între ele.40 cm deasupra solului. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze.forma Cossonet . În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. piramidale. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . Pe măsură ce cresc. cu fructifica ie cât mai abundentă. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). se aleg ultimii doi.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. La exemplarele cu so . columnare. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse.

iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. are forma unui „U” dublu sau triplu. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. 80 sau 120 cm de la sol. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. ceilal i îndepărtându-se. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. dispuse în acelaşi plan. se orientează vertical pe doi tutori. ce a fost retezat la 40. Astfel. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. Coroana formată. pe o sârmă . Fiecare pereche porneşte din axul principal. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. 6 sau 8 bra e verticale.

80 cm. . La lungimea de 70 . iar cei doi lăstari terminali. sub un unghi de 60o între ei. dar la o înăl ime de 80-90 cm. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. la o înăl ime de 30 cm. cu o deschidere a bra elor de 50 . După 30 cm. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm.(spalier). Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. se înlătură lăstarii. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. În al doilea an. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice.

Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. la exemplarele plantate în aliniament. Tunderea se execută în anii următori. la înăl imea de 20-25 cm. de 1-2 m lungime (Acer negundo. ienupăr.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite.3. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. tuie. . După atingerea înăl imii dorite. tăierea se face cu cca. mai rar toamna târziu. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele.3. În primul an de la instalare. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu.) Se execută primăvara devreme. 0. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. Populus sp. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. prin scurtarea lujerilor prea lungi. 7. tisă).

masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. cu coroane înghesuite. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. Lăstarii ob inu i prin recepare. grupuri. sunt de regulă mult mai viguroşi. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. 7. După câ iva ani. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie.3. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. iulie. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în .4. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. Se recomandă rărirea periodică. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu.

în cca. reducerea consisten ei. . În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm).se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. în apropierea locurilor de sta ionare. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. . în pădurile echiene de codru şi crâng. fiind inestetice. cu o periodicitate de 3-5 ani. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. respectiv atunci când se realizează consisten a plină.3. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. . potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. 7. . a unor poteci.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. din 3-6 (10) ani.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. 20-30 ani. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare.5. îmbunătă irea stării fitosanitare. Se aplică rărituri mixte sau combinate. cu o periodicitate de 3-5 ani. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. . Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite.materialul rezultat nu se recoltează. ob inându-se un număr optim de exemplare.

.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i.3. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. de speciile forestiere folosite sau prezente. amestecuri de fag cu răşinoase. rup i sau doborâ i. păduri de plopi euroamericani). Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. se pot adopta diferite tratamente. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. deoarece circula ia este complicată (semin iş. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. 7. în vederea atingerii unui anumit scop. bolnavi. dar pentru oameni antrena i. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. făgete.6. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. cu foarte multe nişe ecologice. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. buruieni). Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret.

al sezonului de vegeta ie. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile.. covoarelor.. în componen a bordurilor. Tradescantia sp. .forma şi culoarea fructelor. ..1. cu aspect de tufă . Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. a rabatelor pe peluze. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. precum specii ale genurilor: Petunia sp. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. .forma. Aubrieta sp. Lobelia sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.1. . Hyacinthus sp. forma. Salvia sp. platbande sau grupuri pe peluze. mirosul şi modul de asociere ale florilor.Cap. 8. Tulipa sp.. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. . Acestea joacă un rol psihologic fundamental..Tagetes sp.. a modului de creştere şi ramificare. cu tulpini ramificare.. partere... precum şi în mozaicuri.culoarea.. .înăl imea. în marginea rondurilor sau rabatelor. .specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. Malva sp. cu port târâtor (sau pendent) . culoarea şi mărimea frunzelor. Ageratum sp. . Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. În acest sens se deosebesc: . La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: ... . cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. VIII. Galanthus sp.. Narcissus sp. precum Crocus sp. Alyssum sp. Saponaria ocymoides.2.specii de talie mare..sp. în planul apropiat de privitor.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. .sp. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. în sensibilizarea oamenilor la frumos. Gladiolus sp. Tulipa sp.. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar.. Sedum sp. Calistephus chinensis. precum specii din genurile: Lilium sp. ... Acestea se folosesc grupat. Delphinium sp.Tropaeolum majus.ciclul de via ă. . Ageratum mexicanum sp. 8. Muscari sp.sp.1. în fa a speciilor arbustive sau arborescente..cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. Salvia splendens.. Acestea se folosesc pentru rabate.forma tulpinii (portul). peste 50 (60) cm. Tagetes sp.1.

cu tulpini că ărătoare . Forma. cu tulpini simple.. Polygonium sp. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Astfel. Lilium sp.3. creasta cocoşului.Lathyrus sp. în jurul teraselor. culoarea şi abunden a frunzelor. . Forma.). 8. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. cu segmentele filiforme. mărimea şi culoarea frunzelor În general. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. erecte Impatiens sp. Humulus lupulus. florile fiind nesemnificative. chioşcuri pentru odihnă).sp... roşu sau grena. Papaver sp. Sempervivum sp..) aceasta se schimbă de la roz-liliachie.. Agave sp.sp. precum verbena şi crinii. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei... precum regina nop ii şi micsandrele.. culoarea. în cazul petalelor tomentoase.1. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. Unele frunze sunt mari. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. argintiu sau cenuşiu. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. Delphinium sp. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). Pyrethrum sp. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. . ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. Ricinus sp. roşu grena. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena.4.Ipomea purpurea. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. galben. locurilor pentru sporturile uşoare.sp. mărimea şi culoarea frunzelor. mo ul curcanului. clopo ei. iar altele puternic fidate... la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp.. Nuan a culorii poate fi diferită.. la început.. lalelele papagal. la florile simple poate fi pală. 8..1. Portulaca sp. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ.. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. Begonia sp. roz.. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. Tulipa sp. . recomandându-se a se folosi în planul apropiat. cu tulpini volubile . altele sunt mici şi mărunte. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. Iresine sp. a sta ionării. până la albastru.

1.6.8. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a.) se seamănă în sere calde. iar primăvara vor înflori. .plante anuale rustice.. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. . Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. vara. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. men inând efectul decorativ. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. fiind o sursă de amuzament pentru copii.plante anuale sensibile (Celosia sp. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.) are fructe persistente şi decorative. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. 8. ca o continuare a florilor. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. de culoare roşie sau roză. Cineraria sp. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. Calceolaria sp.1.plante anuale semirustice (Begonia sp.5. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. În unele situa ii. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. fiind aripate. Zinnia sp. . Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv.. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. florile se îndepărtează. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire..

pe stânci sau pajişti.1. în general.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. rondurilor. jardinierelor. geophite – ce au bulbi.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit..7. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). Iris sp. 8. pentru: . ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. Chysanthemum sp. tuberobulbi. . tuberobulbi. Polyanthes sp. bordurilor. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. rizomi. covoarelor. Lolium sp.decorarea balcoanelor.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. Hyacinthus orientalis.decorarea spa iilor verzi. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. Papaver orientalis).. în lungul apelor sau pe luciul lor. Convallaria majalis. cămări. Speciile floricole pot fi folosite. sau semirustice (Canna indica. Aquillegia sp..... rabatelor. ferestrelor.. Hosta plantaginea. teraselor... Dahlia sp. Gladiolus sp. Narcissus sp. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. mozaicurilor. rizomi. Gypsophyla sp. . rădăcini tuberizate.

perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. crizanteme.2. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. fie mixt. narcise. mărimea. fiind amplasate în locuri intens frecventate. printre care se introduc plante anuale. cu port de tufă sau covoraş. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. fie numai specii perene.). treiajelor. rabate. 8. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. narcise (Narcissus sp.).). În func ie de perioada şi . mijlocie (Petunia sp. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. partere).. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Rudbekia sp. zidurilor.. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. perioada şi durata de înflorire. . muscari (Muscari sp. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. costisitoare. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. forma şi culoarea florilor. bujori. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică.). în trepte. specifice plantelor anuale.decorarea stâlpilor. witrockiana). de talie înaltă (Phlox paniculata. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. Tagetes sp. ghiocei. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. chioşcurilor. stânjenei. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. Ageratum mexicanum „nana”. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. instalând specii de talie mică în prim plan. forma şi nuan a frunzelor. pergolelor. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. înăl imea plantelor. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor.ca flori tăiate. Portulaca grandiflora). Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. în special lunile de vară. Culturile cu plante anuale. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. numă-uita (Myosotis sp.. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. bănu i (Bellis perennis).

con inutul de substan e nutritive. Dianthus sp.. În general.. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol.. pământul de ace de răşinoase. modelarea terenului. brumărele). În func ie de sol. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora.3. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . mărun irea bulgărilor. pământul de turbă. etc. Calluna vulgaris). Hyacinthus. capacitate de re inere a apei). de turbă) . 8. Amaryllis sp. mobilizarea superficială a solului.. Instalarea speciilor floricole 8.soluri alcaline – (Anemone sp. Narcissus. pământul de pădure. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri.soluri acide – (Coleus sp. Bellis) cu speciile anuale. permeabilitate. pământul de lemn.. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. structură. Acestea se deosebesc prin pH. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare.. desfundat.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. . la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. textură. rădăcinile de ferigă şi nisipul.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. Tradescantia sp. pământul de ericacee. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. Asparagus sp. de răsadni ă. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. compostul de grădină. Myosotis. . cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat.1. elemente nutritive. Crocus.. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos.. . Cheiranthus cheiri). nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. Viola. Asparagus sp.. pH. Gladiolus sp. Erica sp. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. se deosebesc: . textură.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. Galanthus) sau bienale (Primula. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. elina. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. nivelat. bine organizate. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. pământul de frunze. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. Dianthus sp). superficiale (Primula sp. ferigi).. .. După valoarea pH-ului.3.soluri neutre – majoritatea solurilor. Iris sp.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. perlit şi turbă în diferite propor ii. .. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora.

Amaranthus). Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. Muscari. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Hosta plantaginea. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Sedum) distan ele pot fi mai mari.. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Paeonia).2. 8. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Myosotis).). până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. bulbii acestora să se înrădăcineze. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Viola. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură.(Iris sp.8. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. comparativ cu înăl imea plantei. Lilium sp.. Mathiola. Begonia). Narcissus. Alyssum. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Hemerocallis sp. Hyacinthus. Fuchsia.5 cm grosime. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. unde se vor dezvolta şi înflori. Crocus. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. 2 – 2.3. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. astfel încât până la venirea înghe ului la sol.).3. de cca. Galanthus. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Impatiens. La speciile perene. La plantare.3. Dianthus. dar nici să se stânjenească reciproc. transplantarea apare necesară atunci când .

când plantele nu suferă deloc. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. . Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare.datorită înmul irii naturale ale plantelor. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . . spa iul devine insuficient. 8. obligatorii sau facultative. copilitul. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. .mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu.ob inerea unor forme caracteristice.tutorarea şi palisarea. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi.tunsul plantelor.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. . de perioada înfloririi. unele nu mai înfloresc în acel an.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie.irigarea. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. . În această categorie intră următoarele lucrări: .suprimarea păr ilor aeriene. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. cu rolul de a ob ine plante viguroase.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. . . Pentru ob inerea de tufe bogate. . pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. .aplicarea îngrăşămintelor. bobocitul. intrând mai devreme în vegeta ie. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene.reglementarea înfloritului.combaterea dăunătorilor biotici. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. . suprimarea tijelor florale vestejite.4. Ciupitul se execută cu unghia. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie.

Petunia sp. hortensie.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. Pelargonium sp. . garoafe. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. urzicu ă (Coleus sp. gura leului). de obicei terminată cu o floare (crizanteme.). pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. în acest caz întârziindu-se înfloritul. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. trandafiri.. Se aplică la crizanteme. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. garoafe).. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. ochiul boului). Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. de dimensiuni mai mari (crizanteme. bujori.

cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Ipomea). mase plastice. dalii). mai ales în perioada de înflorire abundentă. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Tutorii pot fi din lemn. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare.. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. . în func ie de specia respectivă. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Lathyrus. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. trestie.

fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. maxim ora 10. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. ciuperci). la care se adaugă apă. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. solarii. azotatul de amoniu. uneori superfosfat. lalele.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. făina de oase. bogate în potasiu: sarea potasică. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. temperatura mediului înconjurător. narcise. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. bioxidului de carbon şi a altor gaze. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. 1:20. . cu valen e simbiotice. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. făina şi rosătura de coarne. mustul de bălegar. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. ca regulă generală. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. riguros selec ionate. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. cenuşă. după trecerea perioadei de înflorire. microbiologice. solul. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. spălarea şi răcorirea plantelor. fiind indicată udarea diminea a devreme. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. ob inânduse solu ii prin fermentarea. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. după o prealabilă uscare şi mărun ire. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. sere. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. intensitatea luminii. sulfatul de potasiu. În această categorie intră: excrementele de mamifere. ghiocei. a îngrăşămintelor organice solide. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. umiditatea şi mişcarea aerului. chimice. timp de două săptămâni. :30. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. etc. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. clorura de potasiu. de păsări. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. Îngrăşămintele se aplică.

Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. rizomi. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. la geofitele semirustice. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. şi peste vară. . uneori chiar săptămânal. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. frunze. sau talaj. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. organele subterane (bulbi. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. Acest strat men ine solul umed. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. în martie–aprilie. manual sau cu ajutorul săpăligilor. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat.sau noaptea. periodică a diferitelor exemplare floricole. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. tuberculi. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. bulbii sau rizomii. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. sensibile la temperaturile scăzute. măcar odată pe an. pentru a nu se produce vătămări plantelor.

narcise. . Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). 30 oC. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. clădiri. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse.1. cu . De exemplu. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. arbuşti. 45 oC.rustic. având aspectul unor pajişti naturale. cărămidă. masive de arbori) sau nevii (stânci. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. recreative sau sanitare. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. ce înfră esc abundent. pietriş. pentru a forma un covor des. iar în cazul asfaltului de cca. luciu de apă). lalele). În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux).pentru terenuri sportive. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. aranjamente florale.pentru peluze. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. gazonul se încălzeşte mai pu in. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. asfalt sau beton. brânduşe. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. formată în special din graminee. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. După destina ie. în zilele cu temperatură ridicată.Cap. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. datorită nuan elor de verde. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. grupuri statuare. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. elemente arhitecturale. . IX.

Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3.2. Agrostis tenis. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. frunze mari. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). rămânând suprafe e nude de pământ. având aspectul unei fâne e înflorite. Festuca rubra. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. După înăl ime: . aspre.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. înfră ire slabă. Bellis perennis.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime.. Deschampsia caespitosa. Papaver rhoeas. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. tufele sunt înghesuite foarte mult. umiditatea din sol. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. . Gypsophylla muralis. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. ci în amestec de minim 3 specii. Bromus inermis). înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. de diferite desimi. Cynonurus cristatus). grosiere. rugbi – 6.3. Campanulla sp. 9. . Lollium perenne. Viola arvensis. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. Matricaria chamomilla. Agrostis stolonifera. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. Alyssum maritimum. rapiditatea de creştere. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. lăstărire. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor.5 cm.. aceasta dispare. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. dar speciile se comportă diferit. rădăcinile sunt relativ superficiale. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. uneori 40–50 cm (Poa pratensis.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. rezisten a la temperaturi scăzute. crichet – 2.5 cm. 9.5 cm. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. tenis – 0. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. la 12–20 cm. Poa annua). Alopecurus pratensis. capacitatea de refacere după tundere. la tundere. rezisten a la bătătorire.5 cm. . În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Reseda lutea. Iberis semperflorens. Calendula officinalis.

adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). zgură. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). După semănarea manuală. În diferite ări se aplică norme diferite. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. amestec şi condi iile de sol. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. de specie. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. în cazul în care solul existent este corespunzător. gros de cca. 9.3. terenul se grăpează. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). Dacă norma este prea scăzută. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite.5 cm. date de condi iile specifice ale ării respective. cărămizi. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. . toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. moloz. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. dar şi vara.5 – 2. De asemenea. a instala iilor de irigare. Decaparea . ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici).cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului.1.mecanic . 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada.9.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.3. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. . dacă există sisteme de irigat. cu un aspect nefavorabil. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. a canalizărilor. precum şi costul mai mic. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). se ob ine un gazon prea rar. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. Metode şi tehnici de semănare: . dar şi executarea drenurilor.2. adâncimea de semănare va fi mai mică. ci cresc lateral. instalând toate speciile crescute natural. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . de exemplu: 12 g/m2 în SUA. îngroparea cablurilor electrice. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător.

caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. groase de 2-4cm. După aceste opera iuni. sau mecanic cu maşini speciale. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. apar muşchii şi numeroase buruieni. Se recomandă tunderea pe timp ploios. 9. care pot fi rulate. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. Dacă solul are o cantitate mare . care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. 30 x 30. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. care nu sunt preten ioase. iar gramineele se răresc. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. fosfor şi potasiu. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. după care se sparge şi se mărun eşte elina. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic).4. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon).

O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. trebuie mărită cantitatea de fosfor.de calciu. pentru compensare. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. înainte de înflorirea buruienilor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). .

de indispozi ie (de închistare) .5 -0. mai stabilă. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. . Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez).mişcarea descendentă. călare sau cu bicicleta.Cap. divertisment. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.mişcare ascendentă. . grădinile alpine. apare un sentiment plăcut de protec ie. justificate de prezen a diferitelor obstacole.mişcarea orizontală.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. perspectivele. În func ie de natura circula iei. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. inestetic şi nefunc ional. au o lă ime mai redusă (minim 1. pentru terenurile cu denivelări. de cucerire a spa iului înconjurător. mai sigură. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. . sunt de obicei largi. implică o diminuare a efortului. de intimitate şi uneori de regres. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. influen ând sentimentul de veselie. pentru stilul geometric. pentru terenurile orizontale.1. . . pentru obiective bine determinate. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele).7 m lă ime. importan ă şi lă ime. 10. sau conduc spre un obiectiv principal important. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. de refugiu. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . elemente arhitecturale. X. şi în echilibru cu for a gravita ională. organismul nu depune efort.pentru ceea ce este rigid. .20 m). în meandre pentru traseele sinuoase. creează impresia de avansare. .pentru ceea ce este viu sau în schimbare.de stimulare. ordine şi propor ie. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). curiozitate . flori.de amuzament. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. având 0. măreşte aten ia.

cel pu in cu fa a superioară netedă. dalaj englezesc. . Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. de forme diferite. Căile împietruite cu pietriş de carieră. pavele. macadam. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. dale. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. este folosit în pădurile de recreare. cărămidă. corelată cu ambientul. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. pătrate. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. mozaic. dalaj antic. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . ceramică sau marmură. iar cele deschise obosesc ochii). pietriş. beton.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Pământul. asfalt turnat sau cilindrat. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară.cele neregulate în „opus incertum”. lian i sau materiale hidrofobizate. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. . tip zidărie.

se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. dreptunghiulare. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. geometrică. realizate de obicei pe stâncării. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. dar fără a fi simetrice. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. ale fiecărei dale. dar poate fi ameliorată. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. fântâni. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. 10. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. Caltha palustris). Malurile se vor amenaja prin terasare. făl uită. uşurin a între inerii. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. iazuri. căderi de apă. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. de mişcare. Apele stătătoare (numite impropriu. elipsoidale. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. la o distan ă între centrele de greutate. pătrate. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). prin deschideri de perspective. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. bitumului. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. asemănător cu malurile opuse. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. trestie. pâraie. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. . de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. având rolul unui factor calmant în peisaj. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. fără frânturi. senza ia de răcorire şi de prospe ime.60-0.pe gazon. cărămidă. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici.2. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. lacuri. Când cursul apei este însorit. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei.65 cm). în locurile cu erodare puternică. din beton. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie).

situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. combinată cu lumina artificială. folosite pe timp de noapte.bazin cu jeturi orientate spre periferie.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. de solidaritate monumentală. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. Grădinile alpine creează. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. colorată diferit chiar. iar când sunt mici şi grupate. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial.3. cu o vegeta ie specifică. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. 10.bazin cu cupă florentină în mijloc. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. .fântână cu taluz cu cascadă. O perspectivă bine concepută are echilibru. şi pot fi amenajate într-un mod special. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. în mod artificial.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Când sunt de dimensiuni mari. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. fie vor fi aduse. 10. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. acestea dau impresia de putere. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. . muntos. la o oarecare distan ă de clădiri. privit dintr-un loc potrivit. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. un microrelief accidentat. Grădinile alpine au suprafe e variabile. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . în mod progresiv. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros.4. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. . Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. . Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. mărime şi culori.

în pantă sau se va crea artificial. în pie e sau în punctele de perspectivă. subalpin. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. . numite chioşcuri descoperite (naturale). cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). situate în spa iile verzi. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. înghe . Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . destinate adăpostirii vizitatorilor. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. treiajele. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. suporturi pentru plante. zăpadă. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. bănci şi scaune (mobilier de grădină). pentru ca pământul să se taseze suficient. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . la capătul aleilor. accidentat. arcadele şi porticurile. sau cărămidă. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. teatrul verde. deşertic. grupuri sculpturale.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. scările. a domina.5. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. lăsând spa ii mari între ele. coloanele. a men ine. hexagonală sau octogonală. la marginea apelor. construc ii uşoare.aşezarea unui strat de pământ de elină. . cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. balustradele (parapetele).umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. chioşcurile.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. belvederile. 10. fiind amplasate pe esplanade. . pătrată. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. . pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. cu turbă şi nisip. a orchestrelor sau a fanfarelor. pode e şi poduri. va fi pe cât posibil frământat. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. . Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară.dispunerea blocurilor de piatră. vase decorative. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. într-o formă simplă dar estetică. pergolele. Acestea se pot construi din lemn. beton. cele mari în planul din spate. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor.

fier. fontă. Acestea se confec ionează din piatră. mozaic. piatră).5 m. . cărămidă. înăl imea 0. mărginirea unor perspective. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu.0 m.7m şi înăl ime 2-2.5 m. compartimentarea unui spa iu verde. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale.4-0. atât la soare cât şi la umbră.5-0. Forma. Pot fi cu sau fără spătar. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Materiale de construc ie folosite: piatră. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. în lungul aleilor largi. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. pe lângă ape sau terenuri accidentate. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. din diferite materiale de construc ie. beton. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. metal. lemn. stâlpi verticali (piatră. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. cărămidă. Treiajele sunt construc ii uşoare. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. la marginea teraselor. mărime. marmură şi au un mare efect prin formă. a unui rond de flori. fiind amplasate la capătul aleilor. ce prezintă ca elemente de sus inere. teraselor. oferind refugiu împotriva insola iei. de obicei cu înflorire abundentă. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. grup sculptural. culoarea lor. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. lă ime 0. ce acoperă por iuni de alei sau terase. dezvoltare pe verticală. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. lemn sculptat sau marmură.45 m. beton armat. pe orizontală. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. bronz. formate din panouri cu zăbrele. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. aluminiu. Se recomandă ca optimă. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. lemn. folosite pentru decorarea unor pere i. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. cărămidă.4-3.

aleilor. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. . beton.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. ciment. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. piatră. zidurilor. decorat cu plante de mozaic. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. în lungul scărilor. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful