40439951 Arhitectura Peisagera Si Design Forestier

UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale.H.2. de regulă. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. Totuşi. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. busuioc.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. Villa Lucullus. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. horticultura a făcut progrese. cu coloane de piatră colorată şi marmură.XIV d.2. tei. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. ca urmare a cruciadelor. nordul Africii şi Asia Mică.2. buxus. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. rozmarinul şi mirtul. fiind înconjurate de un zid de marmură. formă pătrată. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară).V. la interior cu bazine străjuite de statui. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. De asemenea erau cultiva i trandafiri. specii floristice. fie o fântână cu un joc de apă. plante medicinale şi aromatice. lotus sau diverse flori. zambile. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. Schema modelului grădinii medievale. ce cuprindea Europa Sud-estică. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. Erau prezente şi pu uri rotunde. pini. Villa Sallustius. . Constantinopol. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. tisă. trandafiri. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. .grădina cu pomi fructiferi. Grădinile vilelor mai mici. vasele şi statuile. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. lauri. crini. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. 2. Villa Mecena.2. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. a înregistrat un regres.) 2. 2.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. în Evul Mediu. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. urbane. duzi. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. Erau prezente pergolele şi coloanele. platani. În capitala imperiului. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . Acestea aveau. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Exemple: Villa lui Cicero. mimoze). smochini.1.arbuştii şi plantele ornamentale. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. chiparoşi.. peste care s-au grefat elementele orientale. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. .

vi a-de-vie sau trandafiri urcători. palmieri. fie erau situate în afara palatelor. Speciile folosite erau: chiparoşii. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor.H. de formă regulată iar cele mai mari. fie aveau straturi de formă pătrată. fiind plane şi înconjurate de ziduri. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. pere ii de fundal. caracterizată de prezen a careurilor egale. Grădinile fie erau interioare. din timpul domina iei arabe. magnolii. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. predominant persană. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Apa era folosită fie în bazine şi canale. situate în cur ile clădirilor. cu func ie exclusiv ornamentală.2. menajerie. buxusul. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. leandri. mirtul. bazine. magnoliile. pavilioane pentru petreceri. eucalipt. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. XIII-XIV. citricele. 2. înconjurate de ziduri.H.4. Speciile folosite: chiparoşi. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. pini. galerii acoperite de plante că ărătoare. delimitate de alei de aceeaşi lă ime.grădina de legume şi plante medicinale. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri.d.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. . şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. Arta topiară era folosită în exces. adesea aranjate liber. compartimentare realizată.. Compozi ia era geometrică. prin întretăierea a două canale cu apă. apoi au căpătat un specific propriu. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). Locuin ele mici aveau o singură grădină. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. fie sub formă de fântâni arteziene. o suită de grădini. mărginite de rânduri de plante tunse. acestea fiind interzise în religia mahomedană. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. acolo unde spa iul permitea.grădina de flori. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. Nu existau sculpturi. al VII-lea d. .).2. monotonă. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. 2.

H. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. o dată cu dezvoltarea noii religii. al XVII-lea d. Filozofiile religioase din China. piersicii ornamentali – Paradisul. suprafe ele foarte întinse.H. VIII-IX d. cu aspect natural. grote. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. plante şi animale. cascade. în care vegeta ia era dispusă natural. budismul. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. cascade naturale) sau în bazine artificiale. pentru dobândirea perfec iunii morale. pinii – fermitatea şi for a caracterului. odihnă. de basm. situat pe malul unui lac. bambuşii – prietenia necondi ionată. II-I î. cu caracteristici proprii.. . ape. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. au fost create parcuri naturale. bazine. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. chioşcuri.H.3. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. pe vârful unei coline sau în pădure. indiferent de perioada istorică. sec. fiind natural. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. terase.H.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. ce erau descoperite brusc la un moment dat. stânci. în armonie cu peisajele naturale. arterele pământului. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. modificat sau aparent natural. şi reflectă puternicul cult al naturii. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. Elementele primordiale erau mun ii. de groază. în strânsă legătură cu religia. lacurile şi râurile. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. având caracter natural. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. poduri şi pode e. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. este mărimea acestora.3. fiind excluse liniile drepte. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. galerii. fiind create mai ales în sec. Picturile. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. firesc. Relieful era foarte variat. cheiuri. servind ca loc pentru plimbare. ziduri. por i. iar apele. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. IV-V d. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti.2. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. de veselie.) şi cuprindeau mun i. Terasele erau trasate liber. neregulat. (dinastia Tang).

2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. în decursul timpului. Persia. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . fiind ulterior personalizată. sec. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. orientat pe direc ia N-S. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. grădină aridă. din dorin a de a aduce natura în locuin e. 2. sau din Europa medievală şi renascentistă. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. diverse plante cu sau fără flori. bambus. Grădinile imperiale. arborele de ceai. destinate contemplării din interiorul clădirii.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. por i. stâncile. cu balustrade ornamentate. lanterne din piatră. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate.vegeta ia este perfect integrată peisajului. fiind o componentă a acesteia. Islam). pârâu cu cascadă. devenind o artă na ională. ienuperi. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. lac cu insule. al VIII-lea d. . Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. azalee. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. Spa iile verzi. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. plus diferite lampadare. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii.Deşi. nisip. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. al VIII-lea d.capitala ării. miniaturală: cursul de apă. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). cu simboluri filozofice caracteristice. În sec.H. camelii. ferigi. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. sau de pe verandă. . fântâni şi foarte multă vegeta ie. fiind folosite toate elementele din natură. podurile. arbori şi arbuşti.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. grădină de muşchi. .).H. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. şi în Kyoto. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. pietriş. pasul japonez.3. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. coline. muşchi. Astfel în Japonia. erau prezente pretutindeni. un râu sau pârâu. stânci col uroase. pavilioane pentru ceai. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. pietre rotunjite. mai mari sau mai mici.

parapete ornamentale. . Din sec. al XVII-lea d. . magnolia. literatură.utilizarea vegeta iei tunse. ienuperi.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene.H. . fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. precum: .prezen a sculpturilor.erau folosite zidurile masive de sprijin. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. bazine neregulate.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare.apa era folosită sub formă naturală.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. din toate domeniile: artă. . . . ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. camelii. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. . adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. vase ornamentale. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament.. .sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. 2. .apa aduce mişcare. lespezi sub forma pasului japonez.1. mirt.Grădina palatului Farnese din Caprarola. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante.simetria fa ă de o axă a compozi iei.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. tisă.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). 2.4. cireşii. glicina. stejari meridionali. . .Villa Medici în Roma (2 terase).sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. Specii folosite erau: pini. . .arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. ci pietre late. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. garduri vii şi borduri tunse.4.nu erau folosite alei. încep să apară primele grădini publice. cascade. . arbuşti modela i în volume geometrice. ştiin ă. de unde a iradiat apoi în restul Europei. ca influen ă occidentală. . în special pentru grădinile vilelor suburbane. pe terase succesive.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. arhitectură. arborele de ceai.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. lauri şi portocali. ziduri înverzite.H. Această orientare a apărut la început în Italia. . lămâi. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . XV-XVI d. azalee. bambus. chiparoşi. . buxus.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. a canalelor. cascadelor.

Existau canale şi lacuri imense.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. . vase. Exemple:. Abia după jumătatea sec.arhitect peisagist Delorne.H. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. În unele situa ii canalele s-au păstrat. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. Astfel.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. al XVII-lea crea iile importante au fost: .H.grădinile de la castelele Tuilleries. la castelele Amboise. S-au mărit dimensiunile grădinilor. Au fost realizate decoruri bogate. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. 2. dar dispare schematismul rigid. apare stilul baroc. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel).4. pictor şi arhitect) favorit al . curbe. Exemple din sec al XVI-lea: . al XVI–lea.. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. roci şi apă în mişcare). Terenul era modelat în terase mari.arhitect peisagist Du Cerceau. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. cu numeroase statui. . al XVII-lea. fiind îmbinate cu linii ample. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui.grădina Luxembourg din Paris. tinzându-se către transformarea în parcuri. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. la care grădinile erau în incintă.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . . . Au apărut grotele artificiale. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi.grădinile Gamberaia – Floren a.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma.2. Principiile esen iale s-au men inut.În secolul al XVII–lea d.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). . luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). fântâni. . În perioada Barocului. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. cu partere decorate cu flori. rezultând spa ii mult lărgite. Saint-German. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. sub aspectul echilibrului şi simetriei. în arhitectură.grădina Garzoni – Collodi. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. traseele rectilinii. bazine. Fontainbleau. În prima jumătate a sec. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. .grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux .

. borduri sau broderii de buxus tuns. . conuri. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. . balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. Dispar parterele. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. . rampe. vase în stil baroc. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului.sunt folosite. se păstrează axa . . 2.4. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte.Ludovic al XIV-lea. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. în Anglia dominau grădinile medievale. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. închise între ziduri. mai ales pe axa principală.sunt prezente. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. racordate cu ziduri de sprijin. bazine cu grupuri sculpturale. constituind totodată şi perspectiva principală. Sceaux.aleile sunt rectilinii. dominantă. piramide.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. Dar. .simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător.terenul este modelat în terase largi. scări. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. pe spa ii foarte largi. ca şi în restul Europei.compozi ia era tratată arhitectural. . Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. în Anglia începând cu sec. Fontainbleau. al XVIII-lea. Chantilly.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. Ulterior.palatul constituie capul compozi iei. bazine şi canale. statui sau vase. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. . SaintCloud. Versailles. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. treiaje.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. cu principii compozi ionale proprii. . . compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. sub influen a literaturii. . cuburi). bazine. mari partere şi întinse oglinzi de apă. rocării. La început s-a renun at la tunderea arborilor. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon).3. alături de diferite fântâni.„regelui Soare”. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. . Saint Germain-en Laye. fiind situat pe terenul dominant.

.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. . Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.Grădinile Greenwich – model francez.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . dar se introduc poteci şerpuitoare. formând un lan verde de peste 4 Km.model francez.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. .Kent (pictor şi arhitect) . . . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.Austria: . amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular.Charlottenburg (Berlin) .Parcul Chatsworth – stil clasic. În secolul al XIX-lea. . apoi francez. James Parc.grădinile Kensington şi parcul Stowe. . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). 2. . realizate sub influen a romantismului. La sfârşitul secolului al XIX-lea. Ermenonville.Hampton Court – model italian. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. Green Park.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. .Nymphenburg (München) – model francez.Anglia: .Tête d’or’’ (Lyon). Victoria Park şi Battersea Park. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. Hyde Park. .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi.. La periferie erau: Regent’s Park. . .model francez. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. enun ate de Repton.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. reziden ial şi a intrat în cel urban. Malmaison.Rusia: . Toate crea iile din această perioadă (sec. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. . amenajate în stil peisager: St. . . . „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.centrală dominantă. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. fiind sus inătorul noului curent numit .4. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi.4. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.Saint-James Park .grădinile de la Whitehall – model italian.Germania: . Realizări importante: .

2.model italian.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).360 ha. crini.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). roini a.Italia: . respectiv după principiile grădinilor engleze. .model francez. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .sec. Ca exemple pot fi amintite: . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.Villa Melzi (Bellagio). al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. Ca exemple pot fi amintite: . cimbrul. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. .sec. . marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.Parcul Public Friederichsham (Berlin). mesteacănul. garoafe şi iasomie.. În Germania.Grădina engleză (München). în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. arskoe Selo = vechea denumire).New York – Central Park . plopul alb.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. . . . În S.Villa Carlotta (Caddenabio). stejarul.A. . Prospect Park (peisagist Olmsted). . lângă St. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. .parcul Wilhelmshöhe (Kassel). bradul. narcisele. molidul.grădinile La Cranja (lângă Segovia) .5. Petersburg – 600 ha. pe lângă locuin ele boierilor.U. liliacul. . .Villa Carraresi (Roma). Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .Chicago – South Park.Boston – Park System.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). forestiere: bujori. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. pomicole. .Philadelphia – Fairmount Park.Parcul Sokolniki – 463 ha. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. . . grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia.Spania: . . Parcul Puşkin (parc englez. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. la Iaşi – grădina Palatului domnesc.Grădina Botanică .parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . . lăcrămioare.parcul Nympheuburg (München).

.parcul de la Albeşti –Braşov.Bucureştiul avea cca. . al familiei Bauffy. azi Parcul Romanescu. . Pădurea Verde. .1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. fiind numit oraş-grădină.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. 70 ha. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. amenajat tot de Redont – Bd. poduri. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).Buzău – Parcul Crângul. Hörer). Borza. . dar care în mare parte erau neorganizate. (Carl Friederich. . lângă castelul familiei Teleky. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini.. Parcul Rozelor.la Sibiu – 1857.în Bucureşti în 1833-1840. al XVIII-lea . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). . .Pădurile parc Băneasa şi Snagov. .la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.sec. .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. . .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. . . .. stilul brâncovenesc. al XIX –lea.Grădina Ioanid.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.Iaşi – Parcul Expozi iei. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852).la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . . iarna lacul fiind folosit ca patinoar). Hayer. chioşcuri pentru orchestre. Parcurile de la Avrig.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.parcul de la Bon ida –Cluj. .1838 – parc promenadă .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). .actual Parcul Tineretului.parcul Carol I.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).. Redont. . .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. Dacia. odată cu dezvoltarea oraşelor.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . În sec.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. (fost Libertă ii) realizat de E. . lângă castelul familiei Haller. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). În alte oraşe: . Alpinetul.parcul de la Gorneşti –Mureş . . . .Timişoara – Parcul Tiselor. promenada de pe Dealul Copou.la sfârşitul sec. .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. . al baronului Bruckental. .

s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Crângaşi. corespunzătoare multitudinii de sta iuni.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. . Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. . . Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. ClujNapoca.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). . Parcul Tei. Balta Albă. .s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Parcul Tineretului.reamenajarea Parcului Herăstrău. Craiova. Piteşti. parcuri în Titan.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. . Pantelimon. Parcul Libertă ii. Ploieşti.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Gala i. Colentina. Drumul Taberei. Oradea. Sibiu. Constan a.Parcul Sportiv . Iaşi.

f. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple.2. d) f. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. recreativ sau sanitar. . umiditatea şi temperatura aerului. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. intensitatea radia iei solare). în general de toate tipurile de spa ii verzi.flori din culturile floricole. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. Func ia hidrologică este asigurată. această func ie are un caracter puternic diminuat. respectiv: de produc ie. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. la diferite categorii de spa ii verzi. 3. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. recreativă. de impact peisager). Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor.Cap. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. 3. respectiv cu: . Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie.f. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”.fructe din livezi.f. de protec ie climatică (viteza vântului. hidrologică.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. . de pe terenuri degradate). decorativă (estetică. fiind ob inute diferite categorii de produse: . În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. antierozională. grădini. . e) f. . c) f. de protec ie a solului.lemn din diferite tipuri de pădure. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. Profesorul I. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . . antipoluantă (f. hidrologică.1. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. sanitară şi estetică. f) f. sanitară). ştiin ifică.

etc. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. asfalt sau beton. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. spa iile verzi prin stratul arborescent. Pe lângă aportul de substan e nutritive. fie în sol (rădăcini moarte). dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului.micşorarea vitezei vântului. pietriş. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. fie la suprafa a solului (litieră). . a perdelelor de protec ie. mult sporită. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. moderează temperaturile excesive. . străzi. De exemplu. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. sau în apropierea acestora. Prin sistemul de înrădăcinare.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. Vegeta ia lemnoasă. prezintă o stabilitate mecanică. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. . exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. prin albedoul specific. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. astfel. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. . în care procesele de eroziune sunt vizibile. prin procesele de evapo-transpira ie. ce constituie o armătură biologică a solului. şi a speciilor drajonate. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C.ameliorarea umidită ii aerului. prin descompunerea de către microorganisme. Sub aspectul proceselor pedogenetice. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. Acestea. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. fizică şi chimică. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. fâşiilor plantate în lungul străzilor. cărămidă. trotuare. prin microclimatul pe care-l realizează. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. ). substratul ce constituie suportul vegeta iei. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. Func ia de protec ie a solului.ameliorarea intensită ii radia iilor solare.

diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. a pulberilor fine sau a fumului. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. În mediul urban. atmosfera devine calmă. etc. ce nu deranjează ochi. gresia.3. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. . Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. 5m3. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. o elul. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. . viteza vântului scade cu 30-60%.lipsite de vegeta ie. structură pe verticală. De exemplu. 3. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. iar la 120-200 m în interior. consisten ă.reducerea poluării fizice a atmosferei. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. betonul. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. vârsta arboretului. Perdelele de protec ie. sau cu frunziş sempervirescent. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice.reducerea poluării chimice a atmosferei. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. în zonele plantate. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. astfel. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. în special în timpul verii. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. sub diferite aspecte: . elagaj şi anotimp. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. marmura. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. . se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie.reducerea poluării fonice. vegeta ia re ine mari cantită i de particule.

de prelucrare a produselor minerale. ce are lă imea de 200-250m. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. etc. perimetrale. inversiuni termice. întreprinderile industriale. radia ie solară. prin senza ia de linişte. iar a teiului pucios cca. părozitatea acestora. şantierele. cea ă. acoperită cu gazon. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. având un efect nesesizabil. sau diferite activită i curente ale popula iei. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. . umiditate. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. planta iile stradale. transportul auto. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. 68 t de particule solide şi praf. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. metalurgică. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). pinului silvestru cca. De exemplu. aerian. de prelucrare a petrolului. căderea frunzelor. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. echien/plurien. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. fără obstacole cu efect antifonic. 35 t/ha. arbori+arbuşti+specii de gazon). a arterelor principale). intersec iilor aglomerate. În oraşe. planta iile rare dintre construc ii. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. durata de via ă a frunzelor etc. efect maxim în sezonul de vegeta ie. 42 t/ha. 30 t/ha. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). ionizarea aerului). respectiv de mărimea frunzelor. industria chimică. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. în cazul molidului cca. necroze. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. în teren liber.

. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. pensia. respectiv timpul alocat servirii mesei.. . odihnei prin somn. serviciului. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. .Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. .timp de existen ă. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. . având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. etc. divertismentului. după bunul lui plac: plimbări. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. care poate fi: . la care este supus omul în via a cotidiană. sau efectul automatismelor zilnice. . vacan ele.3. intelectuale sau psihice. cele mai multe destina ii. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . Fazele activită ii de recreare: . al solicitării fizice. obiective turistice. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto.Timpul. picnic. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. televiziune.Nivelul de trai. camping. radio. practicarea diferitelor sporturi. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. presupune bucuria întocmirii programului. . dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. telefonie.pregătirea. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. respectiv concediile. .activită i pe loc. aeriană sau navală.deplasarea. . spa iile verzi urbane sau extraurbane.4. cules de flori.timpul liber (dedicat recreării). turismului.destinderea sau relaxarea.Mobilitatea. între inerii personale.divertismentul sau amuzamentul. călătorii. . îmbrăcăminte.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. sportului. în sferele culturii. cumpărăturilor pentru hrană. internet).dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. Factorii care influen ează recrearea sunt: . Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. în general. de . prin care se înlătură plictiseala. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. . Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. CFR.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. artei.

sau în zilele libere.5. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. sau diferite activită i precum grădinăritul. în spa iile verzi extraurbane. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. după o perioadă de activitate intensă. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. alpinism. istorice. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. Aceste activită i pot fi active sau pasive. sau la sfârşitul săptămânii.amintirea. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. canotaj. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. vânătoare. floricolă sau erbacee. încât nimic să nu poată fi adăugat. de regulă la sfârşitul săptămânii. apicultura. arbustivă. . plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. . pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. presupune comportamente diferite. realizată pentru plăcerea proprie a individului. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. În sens larg. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. indiferent de subiectul în care apare. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. etc.O. economice. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. pescuit. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. Turismul are caracter recreativ. repausul şi somnul. etc. parcurile. gazon sau oglinzi de apă. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. în sta iuni climaterice cu specific. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). de diferite excese. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. 3. diseminat sau modificat. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. Odihna propriu-zisă. Func ia decorativă (estetică. . Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. etc. nevoia de a face mişcare. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. decât în dauna operei”.ciuperci sau de fructe de pădure. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. prin care are loc refacerea fizică a organismului.întoarcerea. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. diferite de mediul său. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. Plimbările sunt realizate fie zilnic. obiective culturale. J. de conducerea autovehiculului. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile.

. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. variază pe parcursul unui an. .Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice.6. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. flori. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. . puternic erodate sau a grohotişurilor. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. cu efect de parazăpezi). unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. cascade.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. admira ie necondi ionată. Astfel. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. . murmurul apei.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. etc. textura coroanei. . bariere împotriva vântului.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. bazine. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. ciripitul păsărelelor. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă.încadrarea cursurilor de apă. fructe. . diferind în func ie de fenofază. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. încântare. 3. şi care exercită o atrac ie spontană. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi.

Frumuse ea este realizată prin ordine. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Fiecare component. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. viu sau inert. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. intrarea principală. centrul compozi iei reprezentat . un monument). care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. sociale şi economice ale unei perioade date. planta ii. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. peluze. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă.Cap. Frumuse ea este un element func ional. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. armonie şi propor ionalitate. Toate elementele unui spa iu verde (alei. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. suprafe elor şi formelor planului. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. într-un întreg. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). pe o concep ie dominantă. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). treaptă. care conduc în final la realizarea frumosului. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. se ine seama de anumite principii şi legi. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. ob inându-se în final unitatea în diversitate.

a repetării şi a consecven ei. evitându-se astfel monotonia. bulevard. stradă. compus. magnificului. respectiv realizarea echilibrului. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. grupuri. al for ei sau al monumentalită ii. a aceloraşi elemente (specii. de formă. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . lă ime) sau alte caractere vizibile. clădire). se găsesc mase similare şi egale. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. şi o dată percepută regula ritmului. vase decorative. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. calitate care uneori poate avea o latură negativă. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. bănci. în întregime. dinamic. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. simplu.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Ritmul poate fi: static. potecă. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. creând senza ia de dezamăgire. interesul scade. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. combinat. admi ând totodată diversitatea acestuia. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). liniar. Simetria poate fi absolută şi liberă. de culoare. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. integritatea şi calitatea acestuia. ordinii. omul va anticipa următorul obiect sau interval. deoarece un plan perceput deodată. este static şi odată văzut. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. Asimetria pune omul în armonie cu natura. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică.

. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament).combina ii între culori diferite (active.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. exprimând de fapt unitatea în varietate. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. . repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie.compozi ii între culorile complementare. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. de un individ. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. dar care au volume şi formă asemănătoare). În func ie de culorile care se asociază sau se combină. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). arhitecturale.compozi ii doar între culorile calde sau active. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. . Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. care au o anumită continuitate. etc. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. caz în care se aplică armonia legăturii. florale.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. într-un aliniament. În proiectarea spa iilor verzi. formelor dar mai ales a culorilor. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). se pot deosebi: . forme sau spa ii. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. pasive. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. chiar dacă specia diferă (de exemplu.

Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). publicul dintr-un parc. iar la o distan ă mai . plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). participan ii la diferite evenimente de amploare etc. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. iar pentru o alee de 250 m. al XIII-lea.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie.). . . Fibonacci. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu.). privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului.I. C. 5.618 (aproximativ 3:5). omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. . 21. sub un unghi de cca. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. 89 etc. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. mese. Astfel. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. 55. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. lă imea optimă este de 8 m. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). 180.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. 13. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. 270. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. astfel pentru o alee de 300 m. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. sub un unghi de cca. ordine şi armonie. 34. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. 8. etc. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. matematician italian din sec. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. alee pietonală. ce are laturile în raport de 1:1. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare).îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. apoi 3. lă imea optimă este de 5 m. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul.

fără a se exagera prin risipă. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. presupunând unirea trecutului cu prezentul. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. . Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual.mare de această valoare.

Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. civiliza ii. epoci. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. V. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. dar şi elemente minore precum microrelieful. apă. vase sau fântâni arteziene. Stilurile spa iilor verzi 5. câmpii. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. bazine. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. În ultima perioadă (sec. caracteristice Renaşterii şi Barocului. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. aspect preluat şi de romani. erau prelungiri ale încăperilor. caracteristice diferitelor epoci istorice. La romani grădinile.1. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor.1. văile râurilor.Cap. iar în cadrul stilului peisager sau liber. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. în general. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. . 5. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. întotdeauna de formă dreptunghiulară.2. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). fiind ornate cu statui. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). etc. activită i. pâraie. precipita iile) sau for ele majore (vânt. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. radia ia solară. arhitectural. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. de mai târziu. râuri. francez sau regulat) a stat. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard).1. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri.). În amenajarea spa iilor verzi. Acest stil prezintă mai multe variante. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. vegeta ia. eroziunea). Grădinile în stil maur. Stilul geometric Stilul geometric (clasic.1.

Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. ce constituie perspectiva principală. sau de perdele de arbori. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . situat în pozi ie dominantă. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. pe linii drepte şi curbe. rampe. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. regulate. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate.2. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. fiind subordonate toate elementului principal. scări. cu numeroase ziduri de sprijin. fiind nivelat şi modelat în terase largi. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez.1. statui sau vase sculptate. 5. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. cascade sau bazine. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. cu denivelări mici.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. precum şi oglinzi de apă. fie de a le limita pe altele. balustrade. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. taluzuri. Elementul principal. Aceasta. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. unele păstrându-se şi în prezent. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. aplicat până în prezent. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. bogat ornamentate. numit şi capul de compozi ie. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate.1. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. respectiv axa principală. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Apa aduce prospe ime. canale sau oglinzi de apă. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi.

Stilul peisager Stilul peisager (liber. mai ales a celor de gazon. 5. În această situa ie. Aleile sunt rectilinii. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. în formă de tablă de şah. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. compozi ia fiind liberă.1. 5. fiind obositoare ochiului. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric.de apă. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. sub influen a stilului rococo din arhitectură. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. conducând spre diverse amenajări. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. în ansamblu. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. care dau varietate şi fantezie compozi iei. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor.3. 5.2. având cel mai adesea relief variat. cu precădere în Olanda. fie sub influen a pictorilor peisagişti. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. . fie sub influen a literaturii noi.1. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. fiind dispuse în re ea geometrică.3. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze.2. în Anglia. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. natural. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură.1. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. Principiile de structură ale stilului peisager Formele.1. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. Toate acestea au fost duse la extrem.

Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. sinuos chiar. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. frumoasă şi îndelungată. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. Rocile. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. cu aspect natural. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. volume. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. care în mod natural sunt dispersate. lumini şi umbre. peluze. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. cu contur regulat. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. Simetria şi echivalen a sunt excluse. curb sau sinuos. cu înflorire bogată. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. prin aducerea de pietre. fie naturale. intervenindu-se totuşi în detaliu. sub formă de mase. vor fi folosite pâlcurile. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. În jurul clădirii principale. pajişti şi diferite grupaje floricole. masele vor avea conturul neregulat. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. Aleile au un traseu liber. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. . în diferite zone ale grădinii. toate elementele. urmând caracteristicile terenului. covoare sau dispersate solitar. fie create. ce urmăreşte formele de relief. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. roci sau stânci. specii lemnoase decorative. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. în pete neregulate sau eliptice. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. neregulat. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. Apele. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. atunci când aceasta există. chiar exotice. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. de grote sau chiar cascade. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. se vor folosi specii de talie mică.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

de luminişurile retrase.3. 5. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri.5. 5. unei mări sau ocean). Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare.2. având ca fundal imagine unor mun i înal i. atât sub aspect psihic cât şi fizic. largi.5. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. volume. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite.4. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. umbră şi lumină. . Genul de bucurie Genul de bucurie. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. cascadele. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. culori.2. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. de stâncile. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. de veselie sau de entuziasm. De asemenea. dispuse într-un masiv păduros. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. cu flori având culori calde. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. forme. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac.2.

grădinile sau scuarurile. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde.Cap. re ele stradale. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. sta ii de distribu ie a apei. gazului metan. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. energie termică. atât urbane cât şi periurbane. zona politico-administrativă. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. . Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. dispuse într-o re ea continuă. 6. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. 6. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. Ca regulă generală.). cât şi legătura dintre acestea. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. etc. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane.1. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane.2. dimensionate. ce asigură protec ia multiplă a mediului. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. zona industrială. în strânsă corelare cu structura urbanistică. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. energiei electrice. recrearea şi odihna popula iei. sunt judicios repartizate. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. limitarea perimetrului construibil.

. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. planta ii antierozionale. pepiniere. radial-concentrică. a solului. grădini şi scuaruri publice. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. şi în care intră: parcuri. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. acoperişurile verzi. păduri parc. grădini sau scuaruri). . Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. grădinile locuin elor individuale. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. păduri de recreare. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. grădini publice. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. . dotări şi func ii. în func ie de sistemul stradal al localită ii. După pozi ie se deosebesc: . unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale).cu acces nelimitat. grădini botanice. lungi de sute de metri. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. scuaruri. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. constituită din spa ii verzi periurbane. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. care traversează localitatea şi care.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. grădinile botanice şi cele zoologice. grădini botanice. de folosin ă generală. planta iile din cimitire. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. 6. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. fiind diferite ca mărime. planta ii de pe lângă unele dotări publice. 1. concentrică. planta ii de protec ie (a localită ilor. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil.cu acces strict. zonele de agrement (păduri de recreare. ce sunt administrate de primării. pepiniere. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. parcurile şi bazele sportive. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. planta ii antiincendiare. a spitalelor. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. ştranduri). grădini zoologice.3. transversală sau longitudinal-transversală. întreprinderilor. După accesibilitatea popula iei largi: . 2.cu acces limitat. numite şi spa ii verzi publice. amplasare. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. de regulă. . a sta iunilor balneo-climaterice). a apei. longitudinală. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ.Această re ea poate avea o dispozi ie radială.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit.

Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. 6-8 minute. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. parcuri dendrologice. pepinierele. 6.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. situate de regulă în cartierele de locuin e. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. După durată. planta iile de consolidare antierozională. . parcuri expozi ionale. parcurile sportive.permanente.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. . asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. scuarurile pot fi situate: . grădini şi parcuri publice.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. edificii culturale. perdelele de protec ie.4. păduri parc. scuarurile pot fi: . alpinarii. rozarii. configura ia terenului şi construc iile din jur. scuarurile por fi: . . În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. Raza de deservire a unui scuar este de cca. în cca. După destina ie. spa iile verzi pentru copii şi tineret. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. destina ie. După func ii: . destinate construirii unor cartiere de locuit. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. . păduri de agrement. După modul de amplasare. având în componen a lor doar arbuşti. caz în care acestea sunt uşor accesibile. fiind destinată odihnei de scurtă durată. .spa ii verzi de înfrumuse are.3-3 ha.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. situată în intravilan. 400 m. culturale sau de învă ământ. frecventează simultan acel scuar. gazon. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. ce se înfiin ează pe terenuri virane. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. cu rol decorativ: scuarurile decorative.temporare sau provizorii.3 ha. . planta ii cu efect de parazăpezi. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. spa iile verzi din cimitire.3. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. parcuri şi grădini zoologice.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. . aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale.în interiorul cartierelor de locuit. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia.

. statui. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. frecventează grădina în acelaşi timp. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. în cadrul oraşelor mari. Intrările vor fi reduse ca număr. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. de pe o rază de 1-1. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. 3-4 ha. respectiv o intrare la cca. bănci. de mers lejer. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. De exemplu. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. de învă ământ. Spre deosebire de scuar. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. a obiectivelor culturale. aranjamente şi decora iuni florale. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). respectiv: sectorul pentru copii. peluze de iarbă. datorită inexisten ei căilor de acces. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. . Dispozi ia aleilor..5. respectiv arbori şi arbuşti.5 km. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. 6. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. zone umbrite dar şi zone însorite. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. scări (în cazul terenului accidentat). boschete. alei. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. în lungul aleilor. situate în jurul unor institu ii publice. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. 15-25 minute. spre periferia scuarului. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. Dată fiind această distan ă de deservire. pentru a nu fi traversată de alei de trecere.

Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. bazine sau chiar un mic lac. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite.6. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. locuri pentru jocuri statice. WC public). Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. restaurant). Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. expozi ii. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. manifestări artistice). toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. de re eaua stradală limitrofă. . precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator.000 de locuitori trebuie să existe un parc. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). sporturi. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). În foarte multe cazuri. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. respectiv sta ionare). Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. cofetărie. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. şi de capacitatea proiectată a parcului. ce depăşesc 20 ha. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. bănci. adăpost de ploaie. datorită suprafe ei pe care o reclamă. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. diferite dotări (cişmele. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). într-un cadru peisagistic deosebit. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. şi de densitatea popula iei. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. de lungimi şi dificultă i diferite. cafenea. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. 6.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

în strânsă concordan ă cu planta iile stradale.8. punct de distribu ie a energiei electrice. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. şi străzi şi bulevarde deschise. 6. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. şi alte multe specii pentru varietate. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. . Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. orientarea şi înăl imea clădirilor. 6. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor.1. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă.8. parcări. ocupând suprafe e importante. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. tomberoane). partere cu flori. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. suprafe e îngazonate. arii de joacă pentru copii. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. 6. a noxelor sau a altor factori de inconfort.8.2. recreativ şi decorativ. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e.liber este de 3. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. Au scop sanitar. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. ale unui cvartal sau ale unui cartier. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. structură şi folosin ă diferite. alei pietonale. Astfel. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. în func ie de pozi ia. pentru diminuarea zgomotului. Speciile vor fi alese şi amplasate. în func ie de pozi ionarea ferestrelor.

cititul. În func ie de mărimea spa iului disponibil. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. fie prin realizarea unui gard viu înalt. spitale. minilivadă. bazin cu peşti decorativi. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. servitul mesei. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. În func ie de mărimea acesteia. magazie de unelte. un mic bazin cu aspect natural. chioşcurilor şi treiajelor. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. gazonul. chioşc de grădină. arbustive sau lemnoase. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. pergolelor. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. joasă sau fără împrejmuire. sau specii de răşinoase. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. arbori. suprafe e îngazonate. miniseră. a unor grupuri de specii sempervirescente. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. diferite jocuri. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. dar şi a unor hoteluri. padoc şi cuşcă pentru câine. piscină.) acestea pot fi: grădina de fa adă. grădina este structurată şi amenajată. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. precum şi diferite specii cu port pendent. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. stânci şi pietre. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. minigrădină de zarzavaturi. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. În cazul unor locuin e. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. activită i de grădinărit. aranjamente florale. lămpi pitic. Astfel. cu o compozi ie relativ simplă. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. trandafirii. sedii de firme. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. Grădina de fa adă. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. mobilier de grădină. În cazul vegeta iei. de gusturile proprietarului. sediu de firmă etc. fie după propriile idei. o cascadă miniaturală. barbeque. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. institu ii. arbuşti tunşi. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. uşor de între inut. Grădinile interioare. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). precum gazonul. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. arbuşti şi liane.

poate contribui la estetica compozi iei alese. În func ie de caracteristicile lor. de la bun început. printre spa iile rămase libere între plante. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. canalizări). cu strat fertil mai gros. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. . cu arbori şi arbuşti de talie mare. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. Saxifragaceae. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. fiind de maxim 10-15%. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. pentru speciile de plante vivace. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. Crassulaceae. format din fibre minerale. durabilă şi de bună calitate. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. Urmează un strat de separa ie. 6. sau numeroase alte specii floricole. specii de gazon (fam. unele specii din fam. fam. astfel. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. instala ii electrice. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. forme sau provenien e. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. alături de plante cu flori şi alei. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. Peste acesta se aşterne stratul fertil. cu pietriş (de tip sort). Brassicaceae sau Campanulaceae). de regulă.9. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. se recomandă acoperirea acestuia. în vederea efectuării eventualelor repara ii. Poaceae). care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive.

care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. al proprietarului (locuin ă privată). contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. institu ii administrative).5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. ateliere). şi constituie unită i de sine stătătoare. . până la 4-7. creându-se spa ii pentru odihnă.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. diferite pulberi sau noxe. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat.10. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. . un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. . . fiind dotate cu mic mobilier de grădină.acestea re in diferite cantită i de praf. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. cabinete). de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. Ca şi în cazul grădinilor interioare. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ.. hale. .Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. al muncitorului (fabrici. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. policlinici. în zilele însorite. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. spa iile verzi propriu-zise. . prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. 6. Din suprafa a acestor complexe sportive. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. comportându-se ca un bun strat termoizolant.şi nu în ultimul rând. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. al bolnavului sau pacientului (spitale.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. .

Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. tenis). Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. 30-40 copii. 11-15 ani. bănci. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. volei. grupuri sanitare. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. polo). separate prin vegeta ie. cu precădere împotriva vânturilor dominante. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. 1000 m2 pentru 40-50 copii. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). cu solul permeabil. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. clădiri pentru vestiare. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. labirint. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. balansoare. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. 100 m2 până la câteva hectare. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. precum şi specii floricole şi de gazon. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. leagăne. handbal. Suprafa a variază de la cca. în care constituie sectoare de sine stătătoare. bazin acoperit sau în aer liber (înot. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. gazon sau arbuşti. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. bârnă de echilibru. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. când sunt în afara localită ii. Stilul adoptat este cel mixt. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. arte mar iale). 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. 7-10 ani. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. sau în cadrul scuarurilor. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. oină). Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. grădinilor publice sau a parcurilor. duşuri etc.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. cu ghimpi (Berberis . baschet. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. volei. 20-25% pentru terenurile de joacă. diferite săli de sport (gimnastică. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. 3-6 ani. tobogane. şi să nu producă fructe ce pot murdări. atletism). Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. respectiv: până la 3 ani. 6. clădiri administrative. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. caz în care au caracter de tabără. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole.11.

ce poate cuprinde: o mică livadă. teren pentru focul de tabără.). medicinale şi melifere. plante tehnice. a zgomotului şi a gazelor. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. flori. cele cu frunze. În cartierele de locuit sau în scuaruri. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. rabate sau diverse aranjamente floristice. terenuri pentru jocuri de masă. arbori de mărimea a III-a. leagăne. grădina de zarzavat.12. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. dotările vor fi mult mai complexe. tobogane. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. În cazul taberelor. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. fructe sau semin e.sp. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. alei pentru biciclete sau trotinete. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. Robinia sp. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. care murdăresc. spaliere. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice.. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. eventual un mic stadion. Dar în func ie de microrelief. Rhus typhina). Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. pistă pentru patine cu rotile. sau care să fie toxice (Taxus baccata. coşuri de gunoi etc. flori. pistă pentru alergare. destinate odihnei. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. corpuri de iluminat. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. bibliotecă volantă. bănci. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. cu rol de protec ie împotriva prafului. balansoare. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. bazin pentru înot. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. ronduri. un mic monument sau un bust. cât şi zone însorite. cu frunze. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. labirinturi. .). Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. arbuşti fructiferi. Laburnum anagyroides. 6. bârnă pentru echilibru. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. pârtie pentru schiuri. bob sau săniu ă.

13. sau a celor rezervate pauzelor. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. cu rol stimulator. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. 6.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. Astfel. este vegeta ia lemnoasă.14. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. De asemenea. de a diminua poluarea fonică. Componenta cea mai importantă. calmante. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. respectiv cea a intrărilor. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. cu excep ia intersec iilor. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. familiare. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. . fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. func ional şi estetic. bănci. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. pentru mărirea gradului de vizibilitate. Spa iile verzi din incinta spitalelor. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. cu cel mai mare impact peisagistic. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. birourilor. cu specii floricole având culori liniştitoare. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. având ca dotări mese. pasive cu rol calmant. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori.5 m2 de teren sportiv. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. diferite. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. 6. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. pentru fiecare elev. rabate de flori. precum şi obiecte din materiale calde.

reduse doar la aliniamente de arbori. drumuri interioare de acces auto etc. constituit din biserică. . În func ie de destina ia institu iilor respective. purificarea aerului. paltini. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. Astfel. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. necesare bolnavilor. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. capelă sau un monument memorial. tisă. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. datorită lipsei de spa iu. cu bănci şi şezlonguri. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. De asemenea. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. dispuse în lungul aleilor principale. brad. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. bine delimitată. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. din specii sempervirescente. precum şi pergole cu vi ă de vie. ce au efect liniştitor. 6. Parterele cu flori cu nuan e reci. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. flancate de planta ii sobre. prezintă şi o zonă. de la intrarea principală sau de la biserică. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. glicină sau trandafiri. separarea diferitelor amenajări precum parcări.15. molid. sau chiar garduri vii. dar şi specii de foioase precum: tei. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. Dacă spa iul permite. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. castani porceşti. influen ând benefic recuperarea acestora. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. acoperite cu plante agă ătoare. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. Astfel. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. chioşcuri). Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. Cimitirele mari. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. pornesc mai multe alei rectilinii. numită „cimitirul eroilor”. centrale. cu alei şi căi de acces paralele. sau în jurul edificiului central. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. sau în sens radial. chiparoşi. ar ar american. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. cimişir. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde.

se execută lucrări de excavare. de recreare.. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. pentru realizarea acestor denivelări. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. Chrysanthemum sp. surse de zgomot puternic).. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. să poată fi realizat pe jos. saschiul (Vinca minor). influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. Aster sp. dar şi în punctele cheie. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. după considerente ştiin ifice (taxonomice). la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. după importan a decorativă. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. sunt: trandafirii. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. sanitar şi decorativ. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. Spa iile verzi cu profil specializat 6.. 6.). fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. caprifoiul (Lonicera japonica). şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. utilită ile şi căile de acces. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. Sedum sp. în afară de cele amintite. să existe mijloace de transport în comun. Microrelieful. Ca specii lemnoase frecvent folosite. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. dar şi culturaleducativ. Lupinus sp. În cazul în care terenul nu este prea frământat. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. Sempervivum sp. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. industrială sau medicinală a plantelor. Sistemul de drumuri. Convallaria majalis etc. după concep iile . sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. de taluzare sau de înăl are a unor zone..16. situate în intravilan sau în extravilan. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. de maximă circula ie. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii.1. din specii sempervirescente. iedera (Hedera helix). Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. halde. sanitară. alimentară. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. de recreare şi decorativă. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. Paeonia sp. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. arborii fiind evita i. Narcissus sp. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare.16. cu multe denivelări.

arhitecturală. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. numit şi colec ia botanică. sectorul sistematic. ce au diverse întrebuin ări. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. În sectorul florei Globului. pergole. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. licee sau a alte unită i de învă ământ. de la cele inferioare. vernală. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. sectorul administrativ. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. medicinale etc. până la cele superioare (ultimele fiind . treiaje. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. dar şi publicului larg. Sectorul plantelor spontane folositoare. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. sectorul plantelor de cultură. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. Realizarea planta iilor floricole. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. rădăcinoase). de parc. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. fie se desfăşoară între cele două elemente. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. Rozariu-ul. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa.). flora Asiei etc. englezeşti. urcători. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. sectorul plantelor acvatice. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. dar în containere. vara îngropate în sol. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. estivală sau autumnală. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. Sectorul plantelor de cultură. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. ierbar). melifere. sectorul florei diferitelor zone geografice. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. hibrizi floribunda etc. diverse suporturi sau chiar ziduri. sau arbori cu efect decorativ deosebit. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. muzeu. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. la exterior. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. fie în fa a clădirilor importante (birouri. serele. sectorul plantelor spontane folositoare. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. hibrizi Polianta.). ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. Ca sectoare. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. Polianta. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. tehnice. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. şi implicit expozi ii foarte diferite. în acest sector. rozariu-ul. plante aromatice. leguminoase. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. grădina japoneză.

sau mai rar. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. sera înmul itor. uneori chiar un miniparc zoologic. pădure de foioase. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. subtropicale. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. ornamental. în apropierea intrării principale. Astfel. pădure mixtă. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. verii sau toamnei. colec ie de trandafiri. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. sera plantelor acvatice tropicale. sera colec iilor. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. este dispus de regulă. clădiri administrative.monocotiledonatele). Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. Complexul de sere. Prin structura. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice.16. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. decorativ şi recreativ. sera rezervată expozi iilor florale. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). pod arcuit din piatră. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. sau din alte regiuni calde ale Globului. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. didactic. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. lanterne de piatră. sera azaleelor şi cameliilor. Vegeta ia forestieră spontană. industrial sau alimentar.2. . mediteraneene. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. prin solu iile de amenajare adoptate. pepinieră. sera orhideelor şi a plantelor epifite. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. sera plantelor din regiune mediteraneană. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. Grădina japoneză. 6. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. se deosebesc: sera palmarium. poartă torrii. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. după zona geografică de provenien ă. pajişti. pădure de răşinoase. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. pasul chinezesc din dale de piatră. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale.

grădina dendrologică Macea (jud. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. .arboretumul Hemeiuş (jud. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. Arad). sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. cu o suprafa ă de 34 ha. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective.arboretumul Dofteana (jud. este necesară construirea de voliere largi. pot fi amintite: . să nu existe zone industriale. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. de tipul cuştilor cu gratii. cu o suprafa ă de 60 ha. gropi de gunoi. înfiin at în 1908. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. care va fi folosită atât ca sursă de apă. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. stâncării. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. a masca zidurile inestetice. curs de apă. trebuie să ocupe suprafe e importante. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. în ceea ce priveşte frumuse ea.De regulă.5 ha. . realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. . pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. având în acest sens îngrădiri. având o suprafa ă de 70 ha. al XX-lea. Pe ansamblu. al XVIII-lea. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. înfiin at în 1909. Hunedoara). de tip „microbiotop sau minihabitat”. În cazul păsărilor zburătoare. . având o suprafa ă de 48. strâmte. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. de recomandat cât mai largi. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă.arboretumul Bazoş (jud. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. vechimea şi mărimea colec iilor. pentru a completa ambientul.arboretumul Simeria (jud. . 6. cu o suprafa ă de 20. înfiin at în 1880.16.5 ha. Bacău).3. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. înfiin ată la începutul sec. înfiin at la începutul sec. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. perdele sau garduri mascate cu liane. bazine. Timiş). Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. Bacău).

pescăruşi etc. ren. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. . bazin. canari. . turturele. ierbivore mici. lama şi alpaca. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. cum sunt bufni e. zebre. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. în aer liber.). . elan. pentru speciile care nu pot părăsi locul. şerpi sau crocodili. şopârle. constituit dintr-o clădire. precum lebedele. dromaderi.sectorul urşilor. pantere. trunchiuri de arbori. bivoli.sectorul stru ilor. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public.. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. . ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. lei. zimbrii etc. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. fie cu voliere foarte mari. carnivore mici. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite.sectorul primatelor. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. cinteze.. pentru sezonul estival. care asigură accesul unui segment important de vizitatori.sectorul păsărilor de baltă. pelicanii. gheparzi etc. cerb lopătar. caprine. câini dingo. alpin şi subalpin etc. stârci.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. cai sălbatici. şi pentru răpitoarele de noapte. vulpi. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului.sectorul păsărilor tropicale sensibile. . şoimi. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza.sectorul rezervat pentru antilope. mici palmipede. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. asini etc. cucuvele. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. ciufi.sectorul reptilelor. cu voliere şi vegeta ie.sectorul cervidelor şi cabalinelor. girafele. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor.. lupi. ovine. . distan a nu trebuie să fie prea mare.. .) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. cât şi spa ii largi. gâştele.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. . bibilici. porumbei sălbatici sau de ornament.sectorul păsărilor răpitoare.sectorul marilor ierbivore. ce cuprinde voliere cu fazani. De asemenea. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. uli. prin plimbare. păuni. ce adăpostesc pisici sălbatice. în special forestieră. . cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. iguane. pume. pentru sezonul rece. . pot fi amintite: . unele specii de ra e. mierle. grauri etc. cormorani.sectorul felinelor mari. pentru sezonul cald. cu zone largi amenajate pentru tigri. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. în care sunt găzdui i: elefan i. prevăzut cu arcuri largi descoperite. pentru diferite specii de urşi. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin.: . libere. de numărul de specii. galinacee etc. . găini de ornament. şi padocuri acoperite. . de amenajările respective. jderi etc. căprior. râşi.) sau spa ii deschise. umiditate.sectorul galinaceelor şi columbidelor. cameleoni. stânci.

. de entomologie etc. Alte amenajări.17. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. În unele por iuni ale pădurii-parc. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. pădurea-parc sau parcul-pădure. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. de zoologie. cişmele cu apă potabilă. un curs de apă.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. un sit istoric (ruinele unei cetă i). precum: un lac. a eventualelor surse de poluare. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. nisip sau alte materiale locale. în mişcare. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. a unor peluze întinse de gazon. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. poteci şi alei de plimbare. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. dar în raza de deservire a localită ii. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. toalete ecologice. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. se deosebesc: parcul forestier. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. Astfel. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. sau a aranjamentelor florale. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. se vor prevede spa ii largi. care să nu depăşească 4%. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. Pădurea-parc (parcul forestier. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. şi nu numai. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. având produse care să nu dăuneze animalelor. de purificare a aerului etc. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. un punct de belvedere asupra oraşului. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. 6. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. pot exista în incintă şi muzee. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. În zona intrării principale. acoperite cu pietre. fântâni. formată din planta ii forestiere. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic.

Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. Unele elemente naturale precum mlaştinile.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. tabere şcolare. lipsite de vegeta ia forestieră. zone de picnic. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. izvoare termale etc. zonele nisipoase. numită impropriu pădure de agrement. situate pe malul unui lac. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod.1. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari.). Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. în unele zone de interes curativ. pozi ia pe versant. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. topoclimatul. cu cât terenul este mai înclinat. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. telecabine. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . De asemenea. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. Amenajările de tipul campingurilor. puncte de belvedere etc. terenuri sportive etc. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. expozi ia. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. Astfel. a unui râu. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră.5-2 ore. terenuri de tenis sau de fotbal. piste pentru biciclete sau pentru role etc. 6. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. pot fi ştrandurile şi campingurile. falezele sau malurile abrupte. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. stâncile.17. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. balnear (izvoare minerale. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. hidrografia şi environnement-ul. solul. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. Pădurea de recreare. sau de interes turistic. telescaune. căi de acces cu trasee mai lungi. .

înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. În acest sens. Cu privire la mişcările aerului. cu privire la temperatură. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. De asemenea. frunziş sărăcăcios. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. vegeta ia are aspect veşted.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. care prin fenomenul de .. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. destinate practicării unor activită i. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. suprafe e umede improprii. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. plantele prezintă creşteri foarte mici. refugii) pentru a oferii adăpost. gradul de expunere a teritoriului. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. fără extreme mari. Orientarea nordică a unor terenuri. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. alunecări de teren. temperaturile sunt moderate. este mai rece şi mai umedă. prezen a prafului. pavilioane. dotărilor sau diferitelor echipamente. Tot în acest sens. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. această zonă este cea mai expusă vânturilor. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. plajelor etc. temperatura aerului mai ridicată. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. vânt. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. noroi. băl i. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. iar solul este mai pu in umed. sau spa ii adăpostite. frunze prăfuite sau galbene. altitudine etc. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare.

Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. sau ca sursă de apă potabilă. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. . de poten ialul teritoriului.17. de modul de captare. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. pârâu. O zonă lipsită de un curs de apă. Cei care doresc să se odihnească. apa este importantă sub aspectul calită ii. compozi ia şi vârsta arboretelor. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. situl sau vecinătă ile. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. care este dată de natura sursei (izvor. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. De regulă. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. În zilele călduroase de vară. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. regimul şi tratamentul etc. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. Environnement-ul. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. râu. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. schi nautic etc. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. liziere). Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. aerisite.spulberare. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. filtrare şi transport al apei. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. În acest sens. prezintă o atractivitate foarte redusă. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. chimic sau fonic zonele din jur. poieni. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. libere (luminişuri. capătă por iuni dezgolite. ce diminuează calitatea acestora. dar nu neglijabilă. 6. de o acumulare mai mare sau mai mică. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. natura solului. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. lac). urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. atunci aceasta este şi primitoare. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. iaz. prepararea hranei. şi din contră. pescuit. a fermelor de animale.2. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. precum realizarea igienei corporale zilnice. Când o pădure de recreare este echilibrată. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. va avea o atractivitate sporită. de temperatura acesteia. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. de cea ierboasă. Hidrografia teritoriului.

În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. bine pusă la punct. ce are o densitate mică (200-500 buc. luminişuri pentru odihnă. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. a culorii frunzelor etc. la agresiunile vizitatorilor. şi este favorabilă pentru plimbări. Aceste dotări vor fi discrete. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. în func ie de fenofazele speciilor respective. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. Sub raportul vârstei. Codrul regulat vârstnic.. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. dispuse pe anumite trasee. Iarna se remarcă răşinoasele. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. care determină o scădere a densită ii. dau peisajelor un pitoresc aparte. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. publicul larg le preferă pe cele amestecate. păduri pentru plimbare şi păduri parc. de motiva iile şi aprecierile lor. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. are aspectul unei păduri falnice./ha). în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. capacitatea de primire începe să crească. indiferent de specie. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. ce au un efect peisagistic major. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. ce induce plictiseala şi pasivitatea. dar în zilele geroase cu chiciură. datorită vizibilită ii foarte bune. ce calmează şi relaxează vizitatorul. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. . cu locurile de parcare aferente. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare.

acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. ce trebuie să fie ireproşabilă. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. De preferat ca aici. acest lucru favorizând. prezintă ponderea cea mai mare. prin împăr irea pe anumite zone. instala ii sau echipamente. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. Zona de primire şi odihnă. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. zona de plimbare şi zona de regenerare. destindere şi pentru activită i de picnic. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. de cei care evadează din cotidian. Aceasta este zona preferată de marele public. camping. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. reprezintă cca. În raport cu întreaga pădure. terenuri de joacă pentru copii. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. cu investi ii mai reduse. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. mult căutate şi apreciate de publicul larg. obiectivele etc. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. echipamente sanitare şi de igienă. şi prezintă diferite construc ii. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. cişmele. odihnă. izvoare). coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. să aibă o textură uşoară. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. fiind astfel organizată. Zona de plimbare. cu forme interesante. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. de cca. pentru linişte. vor fi evitate de vizitatori. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. . soluri scheletice. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. aer curat. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic.Pădurile de recreare se sistematizează. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. Arboretele vor avea consisten ă moderată. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. Zonele cu soluri reci şi umede. să fie drenat. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. amenajările. repaus etc. insistându-se în mod special asupra cură eniei.

circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. de la o clădire de interes general (cabană. fiind eliminate tasarea solului. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. vestigii ale unui castel sau cetă i. întâlnite doar în anumite păduri. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. care sunt interzise accesului publicului. rezultate prin ruperea. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). cabană. Traseele potecilor vor fi diferite. peşteri. monumente. camping). au o lă ime optimă de 3. respectiv 4-10 km/100 ha. prin optimizarea spa iului în general. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. un număr sau o emblemă. spre diferite puncte de interes din pădure. smulgerea sau tăierea puie ilor. şi echipamente specializate. reunind până la 5% din suprafa a arboretului.3. cu pante domoale. arbori deosebi i. terenurile de joc. forma iuni geologice interesante etc. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. pot avea por iuni comune. nu prea lungi şi nu prea înclinate. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. restaurant. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii.17. dispersate în cadrul celorlalte două zone. având un specific aparte.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . ruine. este constituită din diverse suprafe e. 6. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. dificultatea. restaurant. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. locurile de parcare. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. puncte cu vederi panoramice. zone cu fructe de pădure etc. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. han. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. fiind total protejate. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare.5-4 m. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. Potecile vor avea traiectorii sinuoase.

şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. camping. formele regulate şi simetriile. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. diverse amenajări pentru jocul copiilor. cabanelor. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. fântâni sau alte surse de apă. în special pe latura vântului dominant. capătul drumului principal). restaurantelor. miniterenuri de fotbal. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie.aceste puncte bănci. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. în pinten. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. respectiv grupuri de arbuşti. pietrişul. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. de 2-3 maşini. vor evita pe cât posibil artificialul. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. . de amploarea investi iilor. un număr cât mai mare de autovehicule. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. dispuse în apropiere. Locurile de parcare. loc pentru focul de tabără. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. sau pot fi mici. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. şi să se folosească materiale cu aspect natural. respectiv nisipul. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. pe ansamblu. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. dalele de piatră. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. fiind mult apreciate de vizitatori. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. spa ioase şi capabile să absoarbă. masă cu scaune sau bănci. vatră din piatră pentru foc. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. WC-uri ecologice. peluze pentru golf. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. şi variază în func ie de microrelieful specific. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. parcările pot fi: în ciorchine. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. şi pot fi: terenuri de tenis. Parcările pot fi mari. coş de gunoi. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. groapă sau container pentru gunoi etc. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică.

IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. sau parcurile cu specii de vânat autohton. paleontologic. incompatibilă scopului atribuit. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. educative. Astfel spus. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. speologic. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă.18. faunistic. 6. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). geologic. hidrologic. .The International Union for the Conservation of Nature . cu aspect cât mai natural. floristic.1. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal.18. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. De asemenea. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. având o înăl ime corespunzătoare. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. protec ia ecosistemelor. pedologic sau de altă natură. recreative şi turistice.

Cozia. respectiv fenomene naturale originale.Beuşni a. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. muzee cu specific local.să fie interzisă vânătoarea. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific.sunt peisaje naturale de mare frumuse e.Hăşmaş. Cheile Nerei . sate. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. . care grupează o serie de atrac ii turistice. beneficiind de o protec ie suplimentară. recreării şi turismului”. Domogled .să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. . Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. zona rezerva iilor integrale. specifice. activită ile de turism vor fi bine organizate. care servesc recreării popula iei. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . vegeta ie. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă.zona exterioară. .vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. .să fie deschis turismului organizat. . . Rodna.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. Piatra Craiului. Ceahlău.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . cu flora şi fauna sa. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. . 6. În prezent. hanuri sau locuin e izolate. hoteluri. . în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani.2. floră şi faună intacte. construc iile (case. elemente de etnografie si folclor. vile.Valea Cernei. Cheile Bicazului . Retezat. în scop ştiin ific. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. educativ şi recreativ. Mun ii Măcinului. expozi ii.speciile vegetale şi animale. şi Semenic – Cheile Caraşului.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. drumuri. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. cultural şi recreativ. . Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . conforme cu peisajul. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop.să aibă forma ii geologice interesante. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. neatinse de activită ile umane. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare.18. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. destinate cercetării ştiin ifice. educativ.

zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. Acestea pot fi: botanice (tip b). clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. limnologice (tip l).3. Por ile de Fier. se promovează regenerarea naturală. mixte (tip m). conform Legii nr.18. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. 6. forestiere (tip f). vegeta iei sau faunei. Grădişte Muncelului – Cioclovina. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale.. rezerva ii ştiin ifice. Nomenclatura din ara noastră. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. rezerva ii naturale. Vânători – Neam . paleontologice (tip p). ca parcuri naturale. lacuri şi cursuri de apă. Bucegi. 9/1973. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. următoarele: Apuseni. geologice şi geomorfologice (tip g). . Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. În ara noastră sunt constituite în prezent. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. solului. nu se împuşcă. Balta Mică a Brăilei. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase.

. locuri fosilifere. educa ie si instruire în domeniul mediului. rezerva iilor naturale. ştiin ifice sau peisagistice. parcurilor naturale. cursuri de apă. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. arbori seculari. fenomene geologice unice (peşteri. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. cascade. chei).ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare.

Astfel trebuie avut în vedere: .1.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. ruginiu. . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). 6. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. Prin acest material. . VI.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. material care îşi schimbă volumul.fertilitatea solului.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. .factorii ecologici edafici: .2. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. frunzelor.vânt. . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. . .textura şi profunzimea solului. volume. culoarea.temperatura aerului.diversitatea foarte mare a ramurilor. . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.regimul de umiditate din sol. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. . .lumină. . ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei).cerin ele speciilor fa ă de: .Cap. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde.factorii ecologici climatici: . compozi ii.2.1. ce vor alcătui în final o unitate.umiditatea atmosferică. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. . . Criterii de alegere a speciilor 6.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). proiectantul de spa iu verde creează forme.

considerate cele mai rezistente). fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. . Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. . În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. numite arsuri). . fertilizare.factori antropici: .altitudine. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. . .troficitatea solului.expozi ie.configura ia terenului.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).pantă.factori biotici: . . Astfel. cloroza esutului asimilator.vegetali.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.animali. 6. . determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. dioxidul şi trioxidul de sulf.factori poluan i.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. . . . prevenirea şi combaterea dăunătorilor.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. . . etc. a produc iei de masă lemnoasă). . . .2.oxidul de sulf.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).con inutul de schelet.2. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. (produc căderea acelor la răşinoase. Dintre aceştia : .. numindu-se şi cea ă oxidantă.factori geomorfologici: . fa ă de cele periurbane. . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. dar şi asupra celui animal sau vegetal.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor.

stadiu de dezvoltare. tuia.aliniamente.2. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete.rezistente Exemple de specii: .unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. . chiar un aspect de bronzare a frunzelor). propor ia poluantului în atmosferă etc.1. . . reducerea creşterilor. . . fabrici. frasinul. fenotip. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. .ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. piracanta.foarte sensibile . dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. cum se integrează în respectiva compozi ie. ecotip. etc.2. industria metalurgică şi chimică. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii.pădurile de recreare. arboretele tinere fa ă de cele mature. ce talie vor avea exemplarele respective. Particularită ile biologice ale speciilor 6. platanul. 6.mijlociu rezistente . zămoşi a de Siria. corcoduşul.rezistente la plumb – pinul silvestru.umbrirea clădirilor. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. bradul de Caucaz. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.rezistente la bioxid de sulf – alunul. . La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .rezistente la fluor – mesteacănul. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.3. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. coacăzii.3. . subspecie. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.). .condi ii de mediu – specie.praful rezultă din întreprinderile industriale.pigmentări.sensibile .

arbuşti mijlocii 1 – 2m. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. tabulară. fastigiata. Juniperus hibernica. că ărătoare. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. precum şi re inerea gazelor de eşapament. a prafului.2.zonele verzi de mici dimensiuni. Berberis thumbergi. 6.realizarea gardurilor vii. sferică. . italica.în lungul arterelor. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. . la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult.3. şi cea având contur sinuos. Larix decidua. Populus simonii. Morus alba. Prunus mahaleb. mai mici de 1m.arbori de mărimea I . a III-a .. arbuşti pitici. Thuja occidentalis var. Abies alba. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . obovoidă. speciile cu înăl imi sub 7 m. .2. conică. Astfel.liane. Pinus strobus. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. a II-a . ovală. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru.15 – 25 m.arbuşti. De exemplu. a boschetelor.peste 25 m.7 – 15 m. Picea abies. Acer pseudoplatanus.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. agă ătoare sau chiar târâtoare. speciile lemnoase volubile. În tabelul nr. Populus nigra cv. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . . etc.

forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Juniperus communis ssp. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. larice. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. . 6. pentru protec ie împotriva radia iei solare. Salix babilonica. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. Juniperus horizontalis. dud negru. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă.3. Tilia cordata. varietatea „Globosa” la diferite specii. Cerasus avium.3. a prafului şi a vântului. Pinus nigra. . dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Cotoneaster horizontalis. cireş păsăresc. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. salcie căprească.mascarea obiectelor inestetice. Betula pendula. ulm de munte. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc).tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. nana.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii .la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Populus tremula. Ulmus minor. Robinia pseudoacacia var.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. caragană. . .aliniamentele stradale. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. umbraculifera Carpinus betulus.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. frasin. mesteacăn.zona de primire a pădurilor de recreare. .2. Fagus sylvatica. Juniperus sabina. Pinus sylvestris.

Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. tortuosa) sau pot fi geniculate. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa).4.5. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Salix babilonica. obovată. ovoidă. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). fie orizontală. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. Speciile cu tulpini că ărătoare. castan) sugerează puterea. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. romboidală. eliptică etc. la marea majoritate a speciilor. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii.3. pendula. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. . scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). Unele specii au frunze simple sau compuse. 6. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. peluze. imprimă un sentiment de linişte. lanceolată. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). Forma. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f.3. 6. Ramuri pot fi drepte. Chamaecyparis lawsoniana var. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. fie pendentă. platan.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). pot fi sinuoase. sau chiar târâtoare. Trunchiurile. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. imprimând anumite sentimente. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi.2. etc. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. fie verticală. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. mărimea şi culoarea acestora. mici sau mari. paltin.2.

mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. galben sau chiar roz şi roşu.. Euonymus europaeus. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. „Aurea” Thuja orientalis f. Ligustrum ovalifolius. luminos (primăvara). Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Astfel. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Carpinus betulus. la care verdele se combină cu alb. Sorbus aria. pu in incizată dau adânc incizată.Marginea limbului poate fi întreagă. la galben–roşu ruginiu (toamna).. Robinia sp. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. la verde închis. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Populus alba Picea pungens var.. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. compuse. Pyrus elaeagrifolia. Gleditsia sp. Tilia tomentosa Juniperus sabina. Speciile cu frunze mari. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu).).) sau mari (Ailanthus sp. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp.. Acer negundo. precum cele ale speciilor: Acer negundo. Thuja occidentalis f. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. Eleagnus angustifolia. Hedera helix. ca în cazul mesteacănului. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. argintea. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Hippophae rhamnoides. Aesculus sp. În tabelul nr. precum şi diferite exemple de taxoni. Juglans sp. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. alb argintiu. până la verde intens (vara). biota. Speciile cu frunze mici.

hybrida. Pyrus sp. Acer platanoides var. Aesculus hyppocastanum.6. vanhouttei. Catalpa bignonioides. Prunus cerasifera var. forma. purpuriu Picea pungens var. glauca. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Acer paltanoides var. Taxus baccata. Robinia pseudoacacia.verde închis roşu. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Alnus glutinosa. Magnolia kobus. rubrum 6. Picea abies. purpurea. Berberis vulgaris var. niedzwetzyana.3. Hedera helix. Syringa x. Forma şi culoarea florilor. Hibiscus syriacus. purpurea. Phyladelphus coronarius. Juglans regia Fagus sylvatica var. pissardii.2. Pinus strobus Abies alba. crem sau galbene. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. atropurpurea. Prunus avium. Pinus cembra. Spiraea x.. Pseudotsuga glauca. Crataegus sp.. În tabelul nr. purpurea. Buxus sempervirens. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Pinus excelsior. Deutzia scabra. Ligustrum vulgare albă . Corylus maxima var. Malus pumilla var. Sophora japonica. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente.

Magnolia stellata. soulangeana Prunus sp. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Spiraea salicifolia.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens.. Syringa vulgaris. pissardi. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Buddleia davidi. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Laburnum anagyroides. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Forsythia suspensa. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Hybiscus syriacus. Forsythia sp. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Dintre toate speciile lemnoase. Colutea arborescens. Chaenomeles japonica. Prunus persica. Cotinus coggygria.. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Hibiscus syriacus. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Laburnum anagyroides. Prunus cerasifera var. Prunus armeniaca. Chaenomeles japonica. Cornus mas. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Tamarix ramosissima. exceptând albastrul pur. Magnolia x. Diervilla florida. Malus floribunda Hedera helix. Cornus mas. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Magnolia kobus. primăvara timpuriu primăvara . Kerria japonica. Amorpha fruticosa. carnea. Diervilla florida.

dar mai ales în perioada hibernală.3. Inflorescen ele sferice. Culoarea fructelor. iritant. Syringa vulgaris.2. Colutea arborescens roşie albă . mălin) calmează şi relaxează. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. 6. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus.7. glicină. Spiraea japonica. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. contribuind prin forma. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. neliniştit. Hibiscus syriacus. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate.. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Cotoneaster horizontalis.vara toamna Mahonia aquifolium. Rhus typhina. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. pseudobace) este variată de la specie la specie. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Crataegus monogyna. ca lumânările (castan porcesc. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. mari (Viburnum opulus var. în sezonul estival sau autumnal. Viburnum opulus. Liriodendron tulipifera. Spiraea salicifolia. amorfă) constituie un factor stimulator. Sophora japonica. Berberis vulgaris. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Rosa canina. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Sambucus racemosa. Kerria japonica Aesculus sp. lemn câinesc. Ptelea trifoliata. budleia. atribuind ambientului un aspect dispersat.

salcâmul. Lonicera nigra. ci separat. Platanus sp. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. unii poluan i din aer sau din sol.2. Mahonia aquifolium. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale.8. mesteacănul. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Viburnum lantana. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Abies alba. 6. 40 ani de la plantare. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. De exemplu. Thuja occidentalis. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Catalpa bignonioides. probabile pentru perioade de 5. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Gleditsia triacanthos. precum cimişirul şi tisa.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. 10. 20. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. De obicei. Prunus spinosa. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Robinia pseudoacacia. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Ligustrum vulgare. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Ambientul (noxe.3. Există şi specii cu creştere foarte înceată. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Picea abies. iar plopii. diferi i arbuşti. Fraxinus excelsior. Cotoneaster nigra. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. calitatea terenului. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. .

flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. grupuri. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform.Cap. garduri vii. . determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. coloritul fructelor). ASOCIEREA. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. boschete. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. curtine. pâlcuri. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. pot fi folosite solitar sau grupat. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. ce realizează o impresie artistică puternică (flori.1. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. sub diferite moduri. iar cele decorative prin trunchi. masive. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. frunze. fie ele arborescente sau arbustive. Arborii solitari se amplasează pe peluze. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. care nu se regăsesc în efectul ob inut. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. fără agita ie. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. sau duc la costuri suplimentare. labirinturi. în puncte liniştite. VII. lângă clădiri. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). Exemplarele lemnoase.

mici cu h = 0. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere.5 – 1 m. ob inându-se în final un perete verde. foarte înalte cu h > 3 m. de regulă bine între inute şi amenajate. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. pe un contur drept sau sinuos. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. cu exemplare foarte apropiate. formate dintr-o specie. trunchi de piramidă. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. două sau trei rânduri. ce are amenajate numeroase poteci. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată.. înalte cu h = 1 – 3 m. în aceste ultime cazuri. Ca regulă generală. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber).Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. sistemul Cossonet). . (gard belgian.5 m. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. După înăl ime. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. mai rar două sau chiar trei. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă.

care să constituie fondul principal. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. de apărare împotriva vântului dominant. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. . dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. folosite ca garduri de limită. În orice caz. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. solemnitate şi hotărâre. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. cu un aparat foliar bogat. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. de izolare vizuală şi fonică. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. protec ie şi linişte. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. În cazul plasării inverse a speciilor.garduri vii pentru protejare. ce le eviden iază pe primele. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident.garduri vii decorative. . pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. Astfel. şi coroană bogată. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. de mascare. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie.După scop gardurile vii pot fi: . astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. mai deschis la culoare. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. sanitar. solu ie destul de controversată. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. în care sunt prezente multe bănci. . de preferat o specie locală.garduri vii de camuflare sau de mascare.

incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. patrulater sau pentagon. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. apoi de cele de talie mică. dispuşi inelar. . în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. existând în apropiere şi un luciu de apă. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. pentru mascarea acestora. lângă care să existe grupuri de flori perene. destinat odihnei pasive. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. În cazul clădirilor monumentale. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare.

format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. În spa iile verzi urbane (grădini. parcuri) masivele se situează spre periferie. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. adaptate condi iilor locale.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. la tasarea şi în elenirea . Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. în mod excep ional 4 intrări. protec ie împotriva soarelui şi vântului. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. cimişir. pinul silvestru). pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. lemnul câinesc. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. creându-se o stare de calma atmosferic. statuie. dârmox). mesteacăn. pinul strob. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. iar în interior numeroase bănci. de regulă dispuse circular. Un boschet prezintă 2-3. pentru mascarea limitelor. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. fântână arteziană). specii rezistente la vânt. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. constituit dintr-una sau mai multe specii. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate.

pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. Astfel.2. imediat după dezghe ul solului. creându-se impresia de monumentalitate. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna.2. puie ii cu rădăcini protejate. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. cu înflorire abundentă. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. acestea pot fi transparente sau opace. Totuşi. de la scoaterea din teren şi până la plantare.solului. unde se doreşte realizarea unui masiv. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului.2. Astfel pentru aliniamentele stradale. În func ie de speciile întâlnite în masive. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională.1. Vârsta. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective.2. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. se evită ambalarea. în acest caz balul fiind înghe at. înso i i de 1 tutore. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). a II-a şi a III-a. largi. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. urmată de toamnă. 7. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. În general. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. care limitează priveliştea şi perspectiva. 7. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. a I-a. cu fructe şi port interesante. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. . Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. se folosesc puie i de talie mică. înfiin area scuarurilor. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare.

30 (0. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. .5 (0. iar înăl imea 8-10 m.70) x 0. cu ramuri până aproape de sol. se tasează uşor şi se udă abundent. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. camionului.0. . Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. fie dintr-o pepinieră.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani).6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.alegerea exemplarelor. datorită dimensiunilor. sunt necesare mai multe opera iuni: . Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. cu o coroană uniform dezvoltată. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. . înăl imea şi grosimea la colet. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.3. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. creată în acest scop.5 t. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. . dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.30 (0. fie din natură. 7.40) m pentru puie ii de talie mică.40) x 0.0 x 1. etc.60 (0.80 x 0.60 (0. cu sistemul radicular mai compact. pe tulpină deasupra coletului. .extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.1. remorcii.2.Ca regulă generală orice puiet.0. . La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. . Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.0. situate în locurile accesibile macaralei. De asemenea. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ.

pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. la o adâncime de 20-25 cm.3.2. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. 7. K. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). partere. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. Fertilizarea. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. uniform. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N.7. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. rânduri sau la încrucişarea aleilor. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. urmând ca mai târziu. Astfel.4. P. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii.3. 7. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular.2. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. timp de 2-4 ore. ciuperci).1. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. 2 sau 3 rânduri.5 – 1. în timp. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. cu norme bine stabilite. în Fran a.3. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. până la 0.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă.4 rânduri. numărul rândurilor (1. ce au un efect estetic deosebit. . 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric.

În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. se aleg ultimii doi. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. cu fructifica ie cât mai abundentă. columnare. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. Pe măsură ce cresc. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele.5 m între ele. cu ramuri cât mai multe.forma Verrier .În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. La exemplarele cu so . pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . ob inându-se forma literei V.40 cm deasupra solului. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o).forma Cossonet .piramida . forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . piramidale. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. . la distan a de 60 cm între ele. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate.forma literei „U” .

6 sau 8 bra e verticale. pe o sârmă . Fiecare pereche porneşte din axul principal. 80 sau 120 cm de la sol. are forma unui „U” dublu sau triplu. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. Astfel. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . dispuse în acelaşi plan. ceilal i îndepărtându-se. ce a fost retezat la 40.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Coroana formată. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. se orientează vertical pe doi tutori.

cu o deschidere a bra elor de 50 . se înlătură lăstarii. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. . la o înăl ime de 30 cm. La lungimea de 70 . fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. În al doilea an. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. iar cei doi lăstari terminali. dar la o înăl ime de 80-90 cm.(spalier). sub un unghi de 60o între ei.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. După 30 cm.80 cm. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori.

prin scurtarea lujerilor prea lungi. Tunderea se execută în anii următori. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. După atingerea înăl imii dorite. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. la înăl imea de 20-25 cm.3. mai rar toamna târziu. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. 7. Populus sp. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. În primul an de la instalare.) Se execută primăvara devreme. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). tisă). ienupăr. tuie. de 1-2 m lungime (Acer negundo. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu.3. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. .5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. tăierea se face cu cca. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. la exemplarele plantate în aliniament. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. 0. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos.

Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare.3. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. cu coroane înghesuite. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. Lăstarii ob inu i prin recepare. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. grupuri. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. sunt de regulă mult mai viguroşi. 7. iulie. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. După câ iva ani.4. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. Se recomandă rărirea periodică.

ob inându-se un număr optim de exemplare. cu o periodicitate de 3-5 ani. . Se aplică rărituri mixte sau combinate. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. în pădurile echiene de codru şi crâng. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). îmbunătă irea stării fitosanitare.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice).se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. . fiind inestetice. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . . Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. din 3-6 (10) ani. 20-30 ani. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare.5. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi.materialul rezultat nu se recoltează.3. a unor poteci. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. . reducerea consisten ei. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. . cu o periodicitate de 3-5 ani. în apropierea locurilor de sta ionare. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. 7. în cca. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază.

bolnavi. 7. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. în vederea atingerii unui anumit scop.6. dar pentru oameni antrena i. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. făgete. amestecuri de fag cu răşinoase. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. cu foarte multe nişe ecologice. deoarece circula ia este complicată (semin iş. de speciile forestiere folosite sau prezente. păduri de plopi euroamericani). rup i sau doborâ i. . marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. buruieni). În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate.3. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. se pot adopta diferite tratamente.

Acestea joacă un rol psihologic fundamental.forma. Aubrieta sp. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. în planul apropiat de privitor. Hyacinthus sp. Salvia sp. . Saponaria ocymoides. .forma şi culoarea fructelor. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. precum şi în mozaicuri. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. cu tulpini ramificare.Tagetes sp. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . al sezonului de vegeta ie. partere. Sedum sp. 8. .. Alyssum sp.înăl imea.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. cu port târâtor (sau pendent) . Ageratum sp. Narcissus sp. Galanthus sp. ... Muscari sp.sp. Tagetes sp.. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar... Tulipa sp... Gladiolus sp.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.. peste 50 (60) cm. . în componen a bordurilor. a modului de creştere şi ramificare. Salvia splendens.1. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .sp.forma tulpinii (portul).. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite... Delphinium sp. . Tulipa sp.Cap.1.1. . 8. . forma.2. cu aspect de tufă .. precum Crocus sp. precum specii din genurile: Lilium sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.sp. VIII.. precum specii ale genurilor: Petunia sp.Tropaeolum majus. . culoarea şi mărimea frunzelor. în marginea rondurilor sau rabatelor.. În acest sens se deosebesc: . mirosul şi modul de asociere ale florilor. a rabatelor pe peluze... platbande sau grupuri pe peluze.specii de talie mare. . în sensibilizarea oamenilor la frumos.culoarea. Lobelia sp. Calistephus chinensis. Acestea se folosesc pentru rabate. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. Ageratum mexicanum sp.1. covoarelor. . constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia... . Acestea se folosesc grupat.. Tradescantia sp. în fa a speciilor arbustive sau arborescente.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm.ciclul de via ă. Malva sp.

argintiu sau cenuşiu. la florile simple poate fi pală. Lilium sp.1. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp.. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Nuan a culorii poate fi diferită.. Delphinium sp.4.. Unele frunze sunt mari. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. recomandându-se a se folosi în planul apropiat... locurilor pentru sporturile uşoare. Papaver sp. Ricinus sp. chioşcuri pentru odihnă). clopo ei. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. cu tulpini că ărătoare . Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii).3. Portulaca sp. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. erecte Impatiens sp.. culoarea şi abunden a frunzelor. Sempervivum sp. mărimea şi culoarea frunzelor În general. lalelele papagal. altele sunt mici şi mărunte. creasta cocoşului. roşu grena. .. Forma.. în cazul petalelor tomentoase. a sta ionării. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit.. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde.sp..Ipomea purpurea. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. cu segmentele filiforme. Iresine sp. Agave sp. mărimea şi culoarea frunzelor. Tulipa sp. mo ul curcanului. precum regina nop ii şi micsandrele. .) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. Begonia sp.. roşu sau grena..1. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului.. până la albastru. cu tulpini simple. Pyrethrum sp. florile fiind nesemnificative. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. roz. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. 8.. la început.. Humulus lupulus. . iar altele puternic fidate. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. precum verbena şi crinii. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. în jurul teraselor.Lathyrus sp. cu tulpini volubile . 8. Astfel. culoarea. galben. Polygonium sp.). Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci.sp. Forma.sp. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă..

.) se seamănă în sere calde.. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. fiind aripate. vara. ca o continuare a florilor. .6.1.plante anuale sensibile (Celosia sp. 8. Calceolaria sp. fiind o sursă de amuzament pentru copii. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. . Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie.. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. florile se îndepărtează. Cineraria sp. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii.plante anuale semirustice (Begonia sp.5.. Zinnia sp.8. În unele situa ii. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . de culoare roşie sau roză. iar primăvara vor înflori. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.1. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.) are fructe persistente şi decorative. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie.plante anuale rustice. men inând efectul decorativ.

rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. pe stânci sau pajişti. depozite) ferite de înghe (4-10 oC).. Gypsophyla sp. Convallaria majalis. cămări. în general. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. teraselor. pentru: . rondurilor..) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. . sau semirustice (Canna indica. Iris sp.. geophite – ce au bulbi. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. rizomi. rădăcini tuberizate. 8. Gladiolus sp.. Polyanthes sp. Hosta plantaginea.. jardinierelor. rabatelor.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. tuberobulbi.. Papaver orientalis). Lolium sp. bordurilor... Speciile floricole pot fi folosite. rizomi. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor.decorarea balcoanelor. covoarelor.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. Aquillegia sp. Hyacinthus orientalis. tuberobulbi.. Narcissus sp.1.decorarea spa iilor verzi.7. Dahlia sp. în lungul apelor sau pe luciul lor. . Chysanthemum sp. mozaicurilor. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. ferestrelor.

narcise.). chioşcurilor. fiind amplasate în locuri intens frecventate. cu port de tufă sau covoraş. Rudbekia sp. numă-uita (Myosotis sp.). fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. narcise (Narcissus sp.). continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. printre care se introduc plante anuale. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. specifice plantelor anuale. ghiocei. instalând specii de talie mică în prim plan. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. costisitoare. Tagetes sp. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. bănu i (Bellis perennis). deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. forma şi nuan a frunzelor. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. Culturile cu plante anuale. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. Portulaca grandiflora). . mărimea. pergolelor..). dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. În func ie de perioada şi . Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori.. bujori. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. înăl imea plantelor. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. fie mixt. în trepte. forma şi culoarea florilor. muscari (Muscari sp. Ageratum mexicanum „nana”. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x.2. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. partere). astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. treiajelor. 8. perioada şi durata de înflorire. de talie înaltă (Phlox paniculata. mijlocie (Petunia sp. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. zidurilor.ca flori tăiate. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire.. rabate. crizanteme. stânjenei. fie numai specii perene. în special lunile de vară.decorarea stâlpilor. witrockiana).

alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. capacitate de re inere a apei). Iris sp..soluri alcaline – (Anemone sp. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Myosotis. În func ie de sol.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos.. pământul de lemn. modelarea terenului. Erica sp. Hyacinthus. Galanthus) sau bienale (Primula. textură. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Instalarea speciilor floricole 8.soluri acide – (Coleus sp. con inutul de substan e nutritive. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. 8.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze.. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare... pământul de pădure.1. Amaryllis sp. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. Calluna vulgaris). Cheiranthus cheiri).pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. textură. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. bine organizate. Crocus. Asparagus sp. structură. brumărele). pământul de ericacee. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. pH. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. superficiale (Primula sp.3. pământul de ace de răşinoase. Viola.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. . cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. etc. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. . Dianthus sp). cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. elina. Dianthus sp. . mobilizarea superficială a solului. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac.3.soluri neutre – majoritatea solurilor. După valoarea pH-ului.. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Narcissus.. Asparagus sp. desfundat. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. se deosebesc: . la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. Acestea se deosebesc prin pH. pământul de turbă. elemente nutritive. compostul de grădină.. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. de turbă) . ferigi). de răsadni ă. permeabilitate. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. . fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare.. mărun irea bulgărilor.. În general. Tradescantia sp. Gladiolus sp..pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. Bellis) cu speciile anuale. rădăcinile de ferigă şi nisipul. perlit şi turbă în diferite propor ii. pământul de frunze. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. nivelat.. .

dar nici să se stânjenească reciproc. comparativ cu înăl imea plantei. Mathiola. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei.). ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective.. Alyssum. Dianthus. 2 – 2. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. de cca. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Begonia).. Narcissus. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca.3. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale.3. transplantarea apare necesară atunci când . astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Fuchsia. unde se vor dezvolta şi înflori. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. La speciile perene.). Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Lilium sp. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Paeonia). bulbii acestora să se înrădăcineze. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Hosta plantaginea. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură.8. Amaranthus). Hyacinthus.3. Crocus. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. Galanthus. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Myosotis). În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris.2. Viola. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. La plantare.5 cm grosime. Hemerocallis sp. Muscari. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. 8. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Impatiens. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită.(Iris sp.

. intrând mai devreme în vegeta ie. cu rolul de a ob ine plante viguroase. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite.tutorarea şi palisarea. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. . Pentru ob inerea de tufe bogate. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei.irigarea.4. copilitul.aplicarea îngrăşămintelor.datorită înmul irii naturale ale plantelor. . În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul.ob inerea unor forme caracteristice. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. unele nu mai înfloresc în acel an. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. . .combaterea dăunătorilor biotici.suprimarea păr ilor aeriene. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. când plantele nu suferă deloc. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. bobocitul. . spa iul devine insuficient. În această categorie intră următoarele lucrări: . 8. .mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. . Ciupitul se execută cu unghia. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. . suprimarea tijelor florale vestejite. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . de perioada înfloririi. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme.tunsul plantelor. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. .reglementarea înfloritului. obligatorii sau facultative.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane.

trandafiri. de dimensiuni mai mari (crizanteme. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. garoafe). . Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei.. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. garoafe. Se aplică la crizanteme.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. Pelargonium sp. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. în acest caz întârziindu-se înfloritul. urzicu ă (Coleus sp.. hortensie. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. gura leului). bujori.). Petunia sp. ochiul boului). pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros.

mai ales în perioada de înflorire abundentă. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii.. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. trestie. . Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Tutorii pot fi din lemn. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. Lathyrus. dalii). Ipomea). dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. în func ie de specia respectivă. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. mase plastice.

Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. clorura de potasiu. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. bioxidului de carbon şi a altor gaze. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. ca regulă generală. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. :30. solul. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. bogate în potasiu: sarea potasică. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. sere. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. de păsări. ghiocei. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. a îngrăşămintelor organice solide. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. 1:20. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. umiditatea şi mişcarea aerului. spălarea şi răcorirea plantelor. temperatura mediului înconjurător. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. făina şi rosătura de coarne. azotatul de amoniu. etc. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. microbiologice. după trecerea perioadei de înflorire. după o prealabilă uscare şi mărun ire. ciuperci). narcise. făina de oase. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. maxim ora 10. În această categorie intră: excrementele de mamifere. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. sulfatul de potasiu. fiind indicată udarea diminea a devreme. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. ob inânduse solu ii prin fermentarea. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. riguros selec ionate. . ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. mustul de bălegar. la care se adaugă apă. chimice. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. uneori superfosfat. solarii. lalele. cu valen e simbiotice. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. Îngrăşămintele se aplică. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. timp de două săptămâni. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. cenuşă. intensitatea luminii. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e.

Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. şi peste vară. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. pentru a nu se produce vătămări plantelor. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. sensibile la temperaturile scăzute. Acest strat men ine solul umed. în martie–aprilie. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. periodică a diferitelor exemplare floricole. tuberculi. măcar odată pe an. la geofitele semirustice. organele subterane (bulbi. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). frunze. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. rizomi. sau talaj. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. bulbii sau rizomii. uneori chiar săptămânal. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. . În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des.sau noaptea. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. manual sau cu ajutorul săpăligilor.

iar în cazul asfaltului de cca.pentru terenuri sportive. lalele). . În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori.rustic. asfalt sau beton. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. gazonul se încălzeşte mai pu in. 30 oC. formată în special din graminee. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. masive de arbori) sau nevii (stânci. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. După destina ie. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. pentru a forma un covor des.1. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. grupuri statuare. brânduşe. ce înfră esc abundent. elemente arhitecturale. aranjamente florale.Cap. cărămidă. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste.pentru peluze. IX. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. luciu de apă). având aspectul unor pajişti naturale. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. pietriş. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. . întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. datorită nuan elor de verde. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. clădiri. De exemplu. narcise. 45 oC. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. în zilele cu temperatură ridicată. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. cu . arbuşti. recreative sau sanitare. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni).

grosiere. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. de rezisten a la bătătorire sau tundere.5 cm. la tundere. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Bromus inermis). Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. Alopecurus pratensis. Viola arvensis. crichet – 2.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. 9. rezisten a la temperaturi scăzute. capacitatea de refacere după tundere. 9. Deschampsia caespitosa. aceasta dispare.5 cm. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e.5 cm. . Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure.3. Poa annua). uneori 40–50 cm (Poa pratensis. frunze mari. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Agrostis tenis. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Bellis perennis. uneori 100 cm (Dactylis glomerata.5 cm.. După înăl ime: . Campanulla sp. rădăcinile sunt relativ superficiale. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Calendula officinalis. Cynonurus cristatus).. lăstărire. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Gypsophylla muralis. umiditatea din sol. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Reseda lutea. tufele sunt înghesuite foarte mult. Iberis semperflorens. Matricaria chamomilla. tenis – 0. rezisten a la bătătorire. Agrostis stolonifera. înfră ire slabă. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii.2. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. rugbi – 6. Festuca rubra.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. de diferite desimi.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. la 12–20 cm. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. rămânând suprafe e nude de pământ. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. . aspre. având aspectul unei fâne e înflorite. dar speciile se comportă diferit. rapiditatea de creştere. Lollium perenne. ci în amestec de minim 3 specii. Alyssum maritimum. . Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. Papaver rhoeas.

cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. amestec şi condi iile de sol.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon.9. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). dar şi executarea drenurilor. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. adâncimea de semănare va fi mai mică. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.mecanic . dar şi vara.3.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). date de condi iile specifice ale ării respective. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . gros de cca. cu un aspect nefavorabil. în cazul în care solul existent este corespunzător. instalând toate speciile crescute natural. După semănarea manuală. terenul se grăpează.5 cm. Metode şi tehnici de semănare: .1. În diferite ări se aplică norme diferite. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. De asemenea. Dacă norma este prea scăzută. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren).5 – 2. 9. a instala iilor de irigare. dacă există sisteme de irigat. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. moloz. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). a canalizărilor. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. cărămizi. . Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. de specie. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . ci cresc lateral. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. Decaparea . calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. zgură. se ob ine un gazon prea rar.2. îngroparea cablurilor electrice. .3.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. precum şi costul mai mic. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici).

fosfor şi potasiu. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. apar muşchii şi numeroase buruieni. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. 30 x 30. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. După aceste opera iuni. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Dacă solul are o cantitate mare . după care se sparge şi se mărun eşte elina. 9. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. Se recomandă tunderea pe timp ploios. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). care pot fi rulate. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. sau mecanic cu maşini speciale. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. iar gramineele se răresc.4. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. groase de 2-4cm. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. care nu sunt preten ioase.

trebuie mărită cantitatea de fosfor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. pentru compensare. înainte de înflorirea buruienilor. .de calciu. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective.

elemente arhitecturale. de intimitate şi uneori de regres. perspectivele. creează impresia de avansare. . Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. . căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. . inestetic şi nefunc ional. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). călare sau cu bicicleta. de refugiu.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. pentru terenurile orizontale. de cucerire a spa iului înconjurător. divertisment.7 m lă ime. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. .mişcarea descendentă.mişcare ascendentă. apare un sentiment plăcut de protec ie.5 -0. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale.mişcarea orizontală. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . influen ând sentimentul de veselie. justificate de prezen a diferitelor obstacole.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. sau conduc spre un obiectiv principal important. implică o diminuare a efortului. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. curiozitate . Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. .de amuzament. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. mai sigură. organismul nu depune efort. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). pentru obiective bine determinate.1.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. au o lă ime mai redusă (minim 1. sunt de obicei largi. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. având 0. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: .de indispozi ie (de închistare) .pentru ceea ce este rigid. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. ordine şi propor ie. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. mai stabilă. măreşte aten ia. în meandre pentru traseele sinuoase. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. . flori. În func ie de natura circula iei. importan ă şi lă ime.Cap.20 m). pentru stilul geometric. . 10.de stimulare. şi în echilibru cu for a gravita ională. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. pentru terenurile cu denivelări. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. X. grădinile alpine.

Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. lian i sau materiale hidrofobizate. dale. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). ceramică sau marmură. este folosit în pădurile de recreare. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. beton. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. iar cele deschise obosesc ochii).cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. pătrate.cele neregulate în „opus incertum”. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. . cărămidă. mozaic. corelată cu ambientul. macadam. tip zidărie. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. dalaj englezesc. de forme diferite. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. pavele. asfalt turnat sau cilindrat. .cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Pământul. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. Căile împietruite cu pietriş de carieră. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . cel pu in cu fa a superioară netedă. pietriş. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. dalaj antic.

dar poate fi ameliorată. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. Malurile se vor amenaja prin terasare. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. cărămidă. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. pătrate. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. pâraie. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. prin deschideri de perspective. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. senza ia de răcorire şi de prospe ime. la o distan ă între centrele de greutate.65 cm). . fără frânturi. lacuri. de mişcare. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. din beton. având rolul unui factor calmant în peisaj. Când cursul apei este însorit. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde.pe gazon. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). bitumului. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. asemănător cu malurile opuse. Caltha palustris). fântâni.2. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). dreptunghiulare. 10. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. făl uită. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. iazuri. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. realizate de obicei pe stâncării. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. căderi de apă. geometrică. uşurin a între inerii.60-0. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. în locurile cu erodare puternică. ale fiecărei dale. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. Apele stătătoare (numite impropriu. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. elipsoidale. dar fără a fi simetrice. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). trestie. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului.

Grădinile alpine creează. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. acestea dau impresia de putere.3. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. de solidaritate monumentală. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. combinată cu lumina artificială. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. iar când sunt mici şi grupate. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). mărime şi culori. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. în mod artificial. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii.4. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. în mod progresiv. . cu o vegeta ie specifică. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. . O perspectivă bine concepută are echilibru. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. fie vor fi aduse. 10. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros.bazin cu jeturi orientate spre periferie. 10. folosite pe timp de noapte. muntos. un microrelief accidentat.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Grădinile alpine au suprafe e variabile.fântână cu taluz cu cascadă. colorată diferit chiar. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. privit dintr-un loc potrivit. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. Când sunt de dimensiuni mari.bazin cu cupă florentină în mijloc. . Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . şi pot fi amenajate într-un mod special. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. . Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. la o oarecare distan ă de clădiri.

în pie e sau în punctele de perspectivă. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. belvederile. . subalpin. scările. destinate adăpostirii vizitatorilor.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. balustradele (parapetele).dispunerea blocurilor de piatră. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. deşertic. a domina. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. 10. chioşcurile. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . în pantă sau se va crea artificial. . Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager.aşezarea unui strat de pământ de elină. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. treiajele. într-o formă simplă dar estetică. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. zăpadă. accidentat. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. construc ii uşoare. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. hexagonală sau octogonală. beton. . pentru ca pământul să se taseze suficient. a men ine.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. cele mari în planul din spate. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. grupuri sculpturale. lăsând spa ii mari între ele. bănci şi scaune (mobilier de grădină). numite chioşcuri descoperite (naturale). coloanele. vase decorative. teatrul verde. fiind amplasate pe esplanade. pergolele. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. Acestea se pot construi din lemn. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. înghe . Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. sau cărămidă. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. la capătul aleilor. situate în spa iile verzi. va fi pe cât posibil frământat. a orchestrelor sau a fanfarelor. pătrată. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. pode e şi poduri. cu turbă şi nisip. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. arcadele şi porticurile. . . la marginea apelor.5. suporturi pentru plante.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici.

grup sculptural.4-0. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale.5-0. mărime. pe orizontală. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. Materiale de construc ie folosite: piatră. Treiajele sunt construc ii uşoare. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. ce acoperă por iuni de alei sau terase. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. cărămidă. de obicei cu înflorire abundentă. în lungul aleilor largi. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. lemn. beton. teraselor. fontă. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. lemn sculptat sau marmură. Acestea se confec ionează din piatră. la marginea teraselor. piatră). din diferite materiale de construc ie. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. pe lângă ape sau terenuri accidentate. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. aluminiu. stâlpi verticali (piatră. marmură şi au un mare efect prin formă. cărămidă. dezvoltare pe verticală. mărginirea unor perspective. lemn. oferind refugiu împotriva insola iei. înăl imea 0.5 m. cărămidă. compartimentarea unui spa iu verde. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. culoarea lor. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. formate din panouri cu zăbrele. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. ce prezintă ca elemente de sus inere.45 m.0 m.4-3. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. folosite pentru decorarea unor pere i. . întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. Se recomandă ca optimă.7m şi înăl ime 2-2. lă ime 0. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Forma. atât la soare cât şi la umbră.5 m. Pot fi cu sau fără spătar. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. beton armat. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. a unui rond de flori. metal. fiind amplasate la capătul aleilor. fier. mozaic. bronz.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră.

beton. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. aleilor. zidurilor. decorat cu plante de mozaic. în lungul scărilor. piatră. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. ciment. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful