UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare.2. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. formă pătrată. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). lotus sau diverse flori. Grădinile vilelor mai mici. plante medicinale şi aromatice. ce cuprindea Europa Sud-estică. Schema modelului grădinii medievale.. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. vasele şi statuile. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. trandafiri. . toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. rozmarinul şi mirtul.1. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. în Evul Mediu.) 2. urbane. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. horticultura a făcut progrese.arbuştii şi plantele ornamentale. peste care s-au grefat elementele orientale. Erau prezente pergolele şi coloanele. tei.2. Villa Lucullus. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. specii floristice. zambile. 2. În capitala imperiului. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. cu coloane de piatră colorată şi marmură. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. pini. duzi. Acestea aveau. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. platani. Totuşi. de regulă.2. smochini. mimoze). tisă. crini. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: .XIV d. nordul Africii şi Asia Mică. Villa Sallustius.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. lauri. la interior cu bazine străjuite de statui. . aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. .grădina cu pomi fructiferi. Exemple: Villa lui Cicero. a înregistrat un regres. Villa Mecena. busuioc. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. fie o fântână cu un joc de apă.V. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. fiind înconjurate de un zid de marmură. 2. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. De asemenea erau cultiva i trandafiri. buxus. ca urmare a cruciadelor.2. chiparoşi. Constantinopol. Erau prezente şi pu uri rotunde.H. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite.

şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. pini. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). menajerie. buxusul. pere ii de fundal. bazine. fie aveau straturi de formă pătrată. 2.grădina de legume şi plante medicinale. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. palmieri. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. galerii acoperite de plante că ărătoare.2.d. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. acolo unde spa iul permitea. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. predominant persană. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec.grădina de flori. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. mărginite de rânduri de plante tunse. Locuin ele mici aveau o singură grădină.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. Grădinile fie erau interioare. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. al VII-lea d. de formă regulată iar cele mai mari.2. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. o suită de grădini. . acestea fiind interzise în religia mahomedană. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. înconjurate de ziduri. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. apoi au căpătat un specific propriu. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada.). prin întretăierea a două canale cu apă. XIII-XIV. fie sub formă de fântâni arteziene. Speciile folosite erau: chiparoşii. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. fiind plane şi înconjurate de ziduri. Apa era folosită fie în bazine şi canale. cu func ie exclusiv ornamentală. fie erau situate în afara palatelor. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. 2. Nu existau sculpturi. caracterizată de prezen a careurilor egale.4. magnoliile. mirtul. Arta topiară era folosită în exces. citricele. Speciile folosite: chiparoşi. eucalipt. compartimentare realizată..H. situate în cur ile clădirilor. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. . Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. din timpul domina iei arabe. leandri. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. pavilioane pentru petreceri. Compozi ia era geometrică. adesea aranjate liber.H. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. magnolii. monotonă.

Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. pe vârful unei coline sau în pădure. de veselie. ape. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. . neregulat. ce erau descoperite brusc la un moment dat. Elementele primordiale erau mun ii. II-I î.H. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. de basm. ziduri. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. grote. servind ca loc pentru plimbare.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime.) şi cuprindeau mun i. situat pe malul unui lac. modificat sau aparent natural. arterele pământului. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. firesc. pinii – fermitatea şi for a caracterului. cu aspect natural. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. cascade naturale) sau în bazine artificiale. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. suprafe ele foarte întinse.H. au fost create parcuri naturale. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. plante şi animale. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. VIII-IX d. odihnă. Picturile. lacurile şi râurile. fiind excluse liniile drepte. stânci. Terasele erau trasate liber. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. indiferent de perioada istorică. fiind create mai ales în sec. chioşcuri. în strânsă legătură cu religia. poduri şi pode e. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. bazine. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. este mărimea acestora. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. bambuşii – prietenia necondi ionată. de groază. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. iar apele. sec.3. având caracter natural. pentru dobândirea perfec iunii morale. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. galerii. al XVII-lea d. cascade. IV-V d. Filozofiile religioase din China. în care vegeta ia era dispusă natural. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. budismul. por i. fiind natural. cheiuri.2.H. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari.H. terase. o dată cu dezvoltarea noii religii. şi reflectă puternicul cult al naturii. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice..3. în armonie cu peisajele naturale. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. cu caracteristici proprii. (dinastia Tang). Relieful era foarte variat. piersicii ornamentali – Paradisul.

muşchi. 2.). prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. din dorin a de a aduce natura în locuin e. bambus. fiind folosite toate elementele din natură. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. miniaturală: cursul de apă. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. fântâni şi foarte multă vegeta ie. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii.capitala ării. Grădinile imperiale. pârâu cu cascadă. pietriş. fiind o componentă a acesteia. Persia. pavilioane pentru ceai.H. arbori şi arbuşti. grădină de muşchi. devenind o artă na ională. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. . şi în Kyoto. arborele de ceai. nisip. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . ferigi. ienuperi. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură.vegeta ia este perfect integrată peisajului. pietre rotunjite. al VIII-lea d. Principiile amenajării grădinilor japoneze: .3. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. pasul japonez. plus diferite lampadare. lanterne din piatră. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). al VIII-lea d. diverse plante cu sau fără flori.H. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. destinate contemplării din interiorul clădirii.Deşi. azalee. por i. stânci col uroase. orientat pe direc ia N-S. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. Spa iile verzi.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. grădină aridă. cu simboluri filozofice caracteristice.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. În sec. . . Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. lac cu insule. sec. stâncile. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. erau prezente pretutindeni. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. în decursul timpului. sau din Europa medievală şi renascentistă. podurile. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. fiind ulterior personalizată. camelii. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. cu balustrade ornamentate. Astfel în Japonia. coline. mai mari sau mai mici. un râu sau pârâu. sau de pe verandă. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. Islam).

Villa Lante din Bagnasia (5 terase). . .apa aduce mişcare. glicina. . Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: .Grădina palatului Farnese din Caprarola. cireşii. a canalelor. . .H. .4. ci pietre late. chiparoşi. mirt. .H. . Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. arbuşti modela i în volume geometrice. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. Din sec.utilizarea vegeta iei tunse.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. buxus. XV-XVI d.apa era folosită sub formă naturală. cascadelor. lespezi sub forma pasului japonez. al XVII-lea d. . 2. .sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. . înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. Această orientare a apărut la început în Italia. parapete ornamentale. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.prezen a sculpturilor. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. 2. .) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). tisă.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. Specii folosite erau: pini. stejari meridionali. lămâi.nu erau folosite alei. arborele de ceai. ştiin ă. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este).1. garduri vii şi borduri tunse. camelii. azalee. .erau folosite zidurile masive de sprijin.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. ienuperi. bazine neregulate. de unde a iradiat apoi în restul Europei. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. . . literatură.simetria fa ă de o axă a compozi iei. . magnolia.. bambus. lauri şi portocali. arhitectură. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. pe terase succesive.4. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. în special pentru grădinile vilelor suburbane. . fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. precum: . încep să apară primele grădini publice. cascade. vase ornamentale. ca influen ă occidentală.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă.Villa Medici în Roma (2 terase). din toate domeniile: artă. ziduri înverzite.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene.

care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel)..grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. Exemple din sec al XVI-lea: . .grădinile de la castelele Tuilleries. În perioada Barocului. bazine. în arhitectură. fântâni. .H. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. Fontainbleau. al XVII-lea crea iile importante au fost: . stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. la castelele Amboise. Existau canale şi lacuri imense. al XVII-lea. Saint-German. pictor şi arhitect) favorit al . Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. Au fost realizate decoruri bogate. la care grădinile erau în incintă. cu numeroase statui.2. . ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. vase. . curbe. apare stilul baroc. roci şi apă în mişcare). fiind îmbinate cu linii ample.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. Abia după jumătatea sec. dar dispare schematismul rigid.În secolul al XVII–lea d. Au apărut grotele artificiale. Astfel.4. rezultând spa ii mult lărgite. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. Principiile esen iale s-au men inut. S-au mărit dimensiunile grădinilor. cu partere decorate cu flori. Exemple:.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . traseele rectilinii.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. al XVI–lea.grădina Garzoni – Collodi. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii.H. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. 2. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. . sub aspectul echilibrului şi simetriei.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a.grădinile Gamberaia – Floren a. tinzându-se către transformarea în parcuri.arhitect peisagist Du Cerceau. . Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). . Terenul era modelat în terase mari. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval .arhitect peisagist Delorne.grădina Luxembourg din Paris. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. În unele situa ii canalele s-au păstrat. În prima jumătate a sec.

. . balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. Dar.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. al XVIII-lea. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. Chantilly. .ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. vase în stil baroc. Dispar parterele. borduri sau broderii de buxus tuns. treiaje. cuburi). . acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. Ulterior. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. Saint Germain-en Laye. rocării. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. ca şi în restul Europei. Versailles.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . . cu principii compozi ionale proprii. . SaintCloud. statui sau vase. piramide. dominantă. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. bazine. Sceaux. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. . 2. constituind totodată şi perspectiva principală.3.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. în Anglia începând cu sec. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. conuri.„regelui Soare”. bazine şi canale.sunt folosite. alături de diferite fântâni.terenul este modelat în terase largi.sunt prezente. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. se păstrează axa . cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric.aleile sunt rectilinii.Ludovic al XIV-lea. mari partere şi întinse oglinzi de apă. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. rampe.palatul constituie capul compozi iei. închise între ziduri. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. La început s-a renun at la tunderea arborilor. scări. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. racordate cu ziduri de sprijin.4. sub influen a literaturii. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. bazine cu grupuri sculpturale. fiind situat pe terenul dominant. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. .simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi.compozi ia era tratată arhitectural. Fontainbleau. pe spa ii foarte largi. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. în Anglia dominau grădinile medievale. . mai ales pe axa principală.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. . Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. . . cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene.

Parcul Chatsworth – stil clasic. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. Toate crea iile din această perioadă (sec.grădinile de la Whitehall – model italian. Green Park. .grădinile Kensington şi parcul Stowe. .Saint-James Park . .Kent (pictor şi arhitect) . La periferie erau: Regent’s Park. . al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.Tête d’or’’ (Lyon).Germania: . iar fra ii Bühler au amenajat parcul . formând un lan verde de peste 4 Km. . Hyde Park. .Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).. . Realizări importante: .4. enun ate de Repton.Grădinile Greenwich – model francez. apoi francez. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. 2. Victoria Park şi Battersea Park.Charlottenburg (Berlin) . La sfârşitul secolului al XIX-lea. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). fiind sus inătorul noului curent numit . În secolul al XIX-lea. . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. amenajate în stil peisager: St.model francez. .Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. . . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.Austria: . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. realizate sub influen a romantismului.Nymphenburg (München) – model francez. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). Ermenonville. .Hampton Court – model italian. .parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic.model francez. James Parc. dar se introduc poteci şerpuitoare.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. . . Malmaison. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. reziden ial şi a intrat în cel urban.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.Anglia: .centrală dominantă.Rusia: .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville.. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.4.

grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).Parcul Public Friederichsham (Berlin).1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. . . Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . . arskoe Selo = vechea denumire). mesteacănul. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. . . În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .Grădina engleză (München).sec.Philadelphia – Fairmount Park. molidul.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . .Spania: . Prospect Park (peisagist Olmsted). . la Iaşi – grădina Palatului domnesc. liliacul. .360 ha. . al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. Parcul Puşkin (parc englez. garoafe şi iasomie.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. cimbrul. . .Boston – Park System. respectiv după principiile grădinilor engleze. . stejarul. forestiere: bujori. lăcrămioare. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk.Villa Carraresi (Roma). Ca exemple pot fi amintite: .Villa Carlotta (Caddenabio).Chicago – South Park.parcul Nympheuburg (München).Grădina Botanică . 2. narcisele.model francez. Ca exemple pot fi amintite: . În Germania. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.parcul Wilhelmshöhe (Kassel).model italian. Petersburg – 600 ha.. bradul.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). . Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.grădinile La Cranja (lângă Segovia) . marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .Parcul Sokolniki – 463 ha. . crini.5. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.Italia: . nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. lângă St. .sec. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.U. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. . . roini a. plopul alb.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). În S. pe lângă locuin ele boierilor.A. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager.New York – Central Park . pomicole.Villa Melzi (Bellagio). al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte.

parcul de la Bon ida –Cluj. .la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. .sec. promenada de pe Dealul Copou. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). .Pădurile parc Băneasa şi Snagov.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. al XVIII-lea .1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. Parcul Rozelor. . .Buzău – Parcul Crângul.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . lângă castelul familiei Teleky. .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.parcul de la Gorneşti –Mureş .actual Parcul Tineretului. . (Carl Friederich. . . . . stilul brâncovenesc. . al familiei Bauffy. .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. . dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. iarna lacul fiind folosit ca patinoar).la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria .parcul de la Albeşti –Braşov.Timişoara – Parcul Tiselor.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . chioşcuri pentru orchestre.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). (fost Libertă ii) realizat de E.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei.. .la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). fiind numit oraş-grădină.Iaşi – Parcul Expozi iei.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.1838 – parc promenadă . .la Sibiu – 1857. al XIX –lea. . În alte oraşe: . Parcurile de la Avrig. . Pădurea Verde. . Hayer. azi Parcul Romanescu.în Bucureşti în 1833-1840.la sfârşitul sec. . Alpinetul.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. . dar care în mare parte erau neorganizate. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). . Hörer). 70 ha.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini.Bucureştiul avea cca. . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. În sec. amenajat tot de Redont – Bd. . Redont.. Borza..1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. Dacia.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. . lângă castelul familiei Haller. poduri. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).parcul Carol I. . odată cu dezvoltarea oraşelor. al baronului Bruckental. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.Grădina Ioanid. . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).

Iaşi. Colentina. Gala i. ClujNapoca. Parcul Tineretului. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca.reamenajarea Parcului Herăstrău. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Balta Albă. .s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Craiova.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Piteşti. Crângaşi. Drumul Taberei. Ploieşti. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Sibiu. Parcul Tei. Constan a. parcuri în Titan.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional).s-a înfiin at Parcul Expozi iei.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . . Pantelimon. Oradea.Parcul Sportiv .s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. . . . . Parcul Libertă ii.

f. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . umiditatea şi temperatura aerului. .f. respectiv cu: . hidrologică. hidrologică. de impact peisager).semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. decorativă (estetică. 3. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor.1.lemn din diferite tipuri de pădure. ştiin ifică. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. Func ia hidrologică este asigurată. e) f. de protec ie climatică (viteza vântului. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină.fructe din livezi. recreativ sau sanitar.f. în general de toate tipurile de spa ii verzi. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde.flori din culturile floricole. . de protec ie a solului. . III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. intensitatea radia iei solare). fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. . c) f.Cap. antierozională. această func ie are un caracter puternic diminuat. sanitară şi estetică. recreativă. fiind ob inute diferite categorii de produse: .2. d) f. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. 3. sanitară). regăsindu-se mai mult sau mai pu in. antipoluantă (f. Profesorul I. la diferite categorii de spa ii verzi. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. f) f. grădini. . În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. respectiv: de produc ie. de pe terenuri degradate).

trotuare. străzi. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. Vegeta ia lemnoasă. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. substratul ce constituie suportul vegeta iei. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. în care procesele de eroziune sunt vizibile. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. moderează temperaturile excesive. prin descompunerea de către microorganisme. şi a speciilor drajonate. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. fie la suprafa a solului (litieră). prin albedoul specific. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. De exemplu. Func ia de protec ie a solului. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. Acestea. . influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. fizică şi chimică. Prin sistemul de înrădăcinare. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. Sub aspectul proceselor pedogenetice. cărămidă. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . . . etc. astfel.ameliorarea umidită ii aerului. fie în sol (rădăcini moarte). spa iile verzi prin stratul arborescent.micşorarea vitezei vântului. . fâşiilor plantate în lungul străzilor. pietriş. a perdelelor de protec ie. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. prin procesele de evapo-transpira ie. ce constituie o armătură biologică a solului. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. prezintă o stabilitate mecanică. mult sporită. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. ). fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. asfalt sau beton. sau în apropierea acestora. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. Pe lângă aportul de substan e nutritive. prin microclimatul pe care-l realizează.

structură pe verticală. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. În mediul urban.lipsite de vegeta ie. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. a pulberilor fine sau a fumului. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. în special în timpul verii. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). De exemplu. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. sub diferite aspecte: . gresia.reducerea poluării fonice. elagaj şi anotimp. viteza vântului scade cu 30-60%.reducerea poluării chimice a atmosferei. vârsta arboretului. betonul. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. . şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. astfel. consisten ă. etc. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive.3. 5m3. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. . Perdelele de protec ie. atmosfera devine calmă. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. iar la 120-200 m în interior. sau cu frunziş sempervirescent. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. . Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane.reducerea poluării fizice a atmosferei. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. ce nu deranjează ochi. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. în zonele plantate. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. 3. marmura. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. o elul.

Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. 30 t/ha. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. umiditate. în teren liber. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. În oraşe. necroze. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. pinului silvestru cca. cea ă. fără obstacole cu efect antifonic. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. De exemplu. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. 35 t/ha. efect maxim în sezonul de vegeta ie. planta iile rare dintre construc ii. echien/plurien. prin senza ia de linişte. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. întreprinderile industriale. sau diferite activită i curente ale popula iei. metalurgică. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. a arterelor principale). inversiuni termice. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. 68 t de particule solide şi praf. ce are lă imea de 200-250m. aerian. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. având un efect nesesizabil. . perimetrale. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. arbori+arbuşti+specii de gazon). transportul auto. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. de prelucrare a produselor minerale. radia ie solară. iar a teiului pucios cca.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. planta iile stradale. 42 t/ha. în cazul molidului cca. intersec iilor aglomerate. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. acoperită cu gazon. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. ionizarea aerului). industria chimică. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). de prelucrare a petrolului. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. respectiv de mărimea frunzelor. părozitatea acestora. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. durata de via ă a frunzelor etc. şantierele. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. căderea frunzelor. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. etc.

de .timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. . . între inerii personale.deplasarea. divertismentului. . vacan ele.Nivelul de trai. camping.timpul liber (dedicat recreării). timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. al solicitării fizice. în general. spa iile verzi urbane sau extraurbane. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. cele mai multe destina ii. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. televiziune. intelectuale sau psihice. artei. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. turismului. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. prin care se înlătură plictiseala.4. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. serviciului. telefonie. presupune bucuria întocmirii programului. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. sau efectul automatismelor zilnice. care poate fi: . presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. . . .destinderea sau relaxarea.Timpul. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. . Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. etc. cules de flori. respectiv timpul alocat servirii mesei. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . aeriană sau navală. la care este supus omul în via a cotidiană. după bunul lui plac: plimbări. picnic. în sferele culturii. cumpărăturilor pentru hrană. sportului. . . internet). îmbrăcăminte.. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. practicarea diferitelor sporturi.pregătirea. respectiv concediile. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare.activită i pe loc. . fiind un element compensator al condi iilor de lucru.3. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. CFR. radio. Factorii care influen ează recrearea sunt: . odihnei prin somn.Mobilitatea. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. . sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate.timp de existen ă. pensia. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. Fazele activită ii de recreare: . călătorii.divertismentul sau amuzamentul. obiective turistice.

Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. după o perioadă de activitate intensă. diferite de mediul său.ciuperci sau de fructe de pădure. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. sau diferite activită i precum grădinăritul. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. de regulă la sfârşitul săptămânii. prin care are loc refacerea fizică a organismului. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. etc. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. realizată pentru plăcerea proprie a individului. în spa iile verzi extraurbane. J. 3. sau la sfârşitul săptămânii. istorice. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. vânătoare. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. încât nimic să nu poată fi adăugat. Aceste activită i pot fi active sau pasive. Plimbările sunt realizate fie zilnic. canotaj. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. în sta iuni climaterice cu specific. Odihna propriu-zisă. etc. de conducerea autovehiculului. parcurile.5. economice. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. .amintirea. indiferent de subiectul în care apare. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. alpinism. repausul şi somnul. Turismul are caracter recreativ. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. sau în zilele libere. etc. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). apicultura. . diseminat sau modificat. pescuit. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. gazon sau oglinzi de apă. floricolă sau erbacee. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban.O.întoarcerea. În sens larg. decât în dauna operei”. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. arbustivă. presupune comportamente diferite. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. . de diferite excese. Func ia decorativă (estetică. nevoia de a face mişcare. obiective culturale. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor.

prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. încântare. 3. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: .îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. diferind în func ie de fenofază. murmurul apei. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. puternic erodate sau a grohotişurilor. textura coroanei. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. variază pe parcursul unui an. . cascade. .întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. cu efect de parazăpezi). zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. . admira ie necondi ionată. ciripitul păsărelelor. . etc. şi care exercită o atrac ie spontană. bariere împotriva vântului. .încadrarea cursurilor de apă. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. Astfel. fructe.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. .încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. bazine. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. flori.6.

Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). la care sunt subordonate toate celelalte elemente. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. peluze. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. planta ii. Frumuse ea este un element func ional. armonie şi propor ionalitate. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. Fiecare component. într-un întreg. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). centrul compozi iei reprezentat . Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). care conduc în final la realizarea frumosului. ob inându-se în final unitatea în diversitate. treaptă. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. pe o concep ie dominantă. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. Toate elementele unui spa iu verde (alei. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. viu sau inert. un monument). se ine seama de anumite principii şi legi.Cap. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. Frumuse ea este realizată prin ordine. sociale şi economice ale unei perioade date. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. suprafe elor şi formelor planului. intrarea principală.

Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. compus. admi ând totodată diversitatea acestuia. interesul scade. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. de formă. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. este static şi odată văzut. al for ei sau al monumentalită ii. bănci. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. combinat. lă ime) sau alte caractere vizibile. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. deoarece un plan perceput deodată. Simetria poate fi absolută şi liberă. în întregime. stradă. creând senza ia de dezamăgire. liniar. respectiv realizarea echilibrului. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. calitate care uneori poate avea o latură negativă. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. omul va anticipa următorul obiect sau interval. magnificului. şi o dată percepută regula ritmului. vase decorative. integritatea şi calitatea acestuia. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. evitându-se astfel monotonia. potecă. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). grupuri. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. simplu. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. bulevard. a aceloraşi elemente (specii. de culoare. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. a repetării şi a consecven ei. clădire). Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Asimetria pune omul în armonie cu natura. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. dinamic. Ritmul poate fi: static. ordinii. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. se găsesc mase similare şi egale.

În func ie de culorile care se asociază sau se combină. În proiectarea spa iilor verzi. complementare) unificate printr-o culoare neutrală.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. florale. caz în care se aplică armonia legăturii. forme sau spa ii. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. pasive. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. formelor dar mai ales a culorilor. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). arhitecturale.compozi ii între culorile complementare.compozi ii doar între culorile calde sau active. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). . şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). etc. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. exprimând de fapt unitatea în varietate. într-un aliniament. .descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive.combina ii între culori diferite (active. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. se pot deosebi: . Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. . Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. de un individ. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. care au o anumită continuitate. chiar dacă specia diferă (de exemplu. dar care au volume şi formă asemănătoare). sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament).

iar la o distan ă mai . 21. 8. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. al XIII-lea. Astfel.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. 270. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. distrugerea formei naturale (implică transformări totale).) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. sub un unghi de cca. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. publicul dintr-un parc. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). . Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. C.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. 34. lă imea optimă este de 8 m. . sau prin introducerea unor elemente de accentuare. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. mese.618 (aproximativ 3:5). ce are laturile în raport de 1:1. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci.). Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. iar pentru o alee de 250 m. apoi 3. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. . 180.). astfel pentru o alee de 300 m. 55.I. 89 etc. 13. sub un unghi de cca. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. alee pietonală. 5. ordine şi armonie. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi).îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. lă imea optimă este de 5 m. Fibonacci. etc. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. matematician italian din sec. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii.

fără a se exagera prin risipă. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”.mare de această valoare. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. . Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. presupunând unirea trecutului cu prezentul.

1. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. câmpii. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. râuri. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului.1. în general.1. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. iar în cadrul stilului peisager sau liber. de mai târziu. întotdeauna de formă dreptunghiulară. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. fiind ornate cu statui. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). 5. activită i. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. Stilurile spa iilor verzi 5. vegeta ia. francez sau regulat) a stat. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice.1. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). vase sau fântâni arteziene. eroziunea). văile râurilor. caracteristice diferitelor epoci istorice. În amenajarea spa iilor verzi. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. V. radia ia solară. . apă.Cap. Acest stil prezintă mai multe variante. erau prelungiri ale încăperilor. pâraie. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. civiliza ii. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. aspect preluat şi de romani. epoci. dar şi elemente minore precum microrelieful. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză.2. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. În ultima perioadă (sec. etc. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. caracteristice Renaşterii şi Barocului. Grădinile în stil maur. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief.). Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. La romani grădinile. bazine. precipita iile) sau for ele majore (vânt. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. arhitectural. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte.

Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. 5. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. cascade sau bazine. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. fiind subordonate toate elementului principal. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. balustrade. fiind nivelat şi modelat în terase largi. aplicat până în prezent. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon.1.2. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. pe linii drepte şi curbe. cu denivelări mici. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. ce constituie perspectiva principală. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. Elementul principal. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. statui sau vase sculptate. canale sau oglinzi de apă. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. cu numeroase ziduri de sprijin. Aceasta. taluzuri. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. sau de perdele de arbori. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. rampe. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. fie de a le limita pe altele. unele păstrându-se şi în prezent. situat în pozi ie dominantă.1. respectiv axa principală. bogat ornamentate. precum şi oglinzi de apă. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. regulate. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. scări. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Apa aduce prospe ime. numit şi capul de compozi ie. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez.

ca o variantă ce derivă din stilul geometric. 5. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea.1. În această situa ie. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil.1. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. conducând spre diverse amenajări. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. mai ales a celor de gazon. Aleile sunt rectilinii. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. cu precădere în Olanda. Toate acestea au fost duse la extrem. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. ce promova ideea reîntoarcerii la natură.1. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. fie sub influen a literaturii noi. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. Stilul peisager Stilul peisager (liber. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu.de apă. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. compozi ia fiind liberă.3. 5. fie sub influen a pictorilor peisagişti.2. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. natural. în formă de tablă de şah. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. în ansamblu. în Anglia. sub influen a stilului rococo din arhitectură. fiind dispuse în re ea geometrică. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. 5. fiind obositoare ochiului. . având cel mai adesea relief variat.1.2. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare.3. care dau varietate şi fantezie compozi iei. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă.

Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. cu înflorire bogată. cu contur regulat. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. chiar exotice. Aleile au un traseu liber. Simetria şi echivalen a sunt excluse. ce urmăreşte formele de relief. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. curb sau sinuos. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. urmând caracteristicile terenului. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. specii lemnoase decorative. intervenindu-se totuşi în detaliu. prin aducerea de pietre. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. peluze. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. atunci când aceasta există. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. neregulat. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Rocile. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. pajişti şi diferite grupaje floricole. Apele. de grote sau chiar cascade. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. lumini şi umbre. în pete neregulate sau eliptice. se vor folosi specii de talie mică. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. covoare sau dispersate solitar. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. frumoasă şi îndelungată. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. fie naturale. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. . Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. masele vor avea conturul neregulat. În jurul clădirii principale. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. roci sau stânci. toate elementele. sub formă de mase. volume. cu aspect natural. în diferite zone ale grădinii. fie create. sinuos chiar. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. care în mod natural sunt dispersate. vor fi folosite pâlcurile.Natura este conducătorul arhitectului peisagist.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. unei mări sau ocean).2. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. de stâncile. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. 5. 5. largi. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. forme. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri.2.5. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. de luminişurile retrase. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. Genul de bucurie Genul de bucurie.2. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise.3.5. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. atât sub aspect psihic cât şi fizic. cu flori având culori calde. umbră şi lumină. de veselie sau de entuziasm. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. De asemenea. . dispuse într-un masiv păduros. culori. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. cascadele. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. având ca fundal imagine unor mun i înal i.4. volume.

1.). recrearea şi odihna popula iei. dispuse într-o re ea continuă. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. 6. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. energiei electrice. dimensionate. atât urbane cât şi periurbane. zona industrială. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. 6. re ele stradale. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. etc. sunt judicios repartizate.Cap. energie termică. în strânsă corelare cu structura urbanistică. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform.2. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. Ca regulă generală. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. gazului metan. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. sta ii de distribu ie a apei. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. zona politico-administrativă. grădinile sau scuarurile. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. limitarea perimetrului construibil. ce asigură protec ia multiplă a mediului. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. . cât şi legătura dintre acestea.

scuaruri. acoperişurile verzi. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. grădini zoologice. concentrică. grădini botanice.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. păduri de recreare. pepiniere.3. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. a solului. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. grădini sau scuaruri). dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”.cu acces nelimitat. zonele de agrement (păduri de recreare. longitudinală.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. .Această re ea poate avea o dispozi ie radială. de folosin ă generală. pepiniere. a sta iunilor balneo-climaterice). a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. 6. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. planta ii de pe lângă unele dotări publice. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. lungi de sute de metri. a apei. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit.cu acces limitat. ştranduri). grădinile botanice şi cele zoologice. planta ii antierozionale. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. planta ii de protec ie (a localită ilor. După pozi ie se deosebesc: . în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. ce sunt administrate de primării. transversală sau longitudinal-transversală. în func ie de sistemul stradal al localită ii. grădini şi scuaruri publice. radial-concentrică. constituită din spa ii verzi periurbane. fiind diferite ca mărime. 2. După accesibilitatea popula iei largi: . . fac legătura şi cu centura verde a oraşului. numite şi spa ii verzi publice. de regulă. grădini botanice. parcurile şi bazele sportive. a spitalelor. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). planta iile din cimitire. întreprinderilor. amplasare. păduri parc. şi în care intră: parcuri. .cu acces strict. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. . grădinile locuin elor individuale. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. care traversează localitatea şi care. 1. planta ii antiincendiare. grădini publice. dotări şi func ii.

. cu rol decorativ: scuarurile decorative. Raza de deservire a unui scuar este de cca.temporare sau provizorii.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer.în interiorul cartierelor de locuit. . culturale sau de învă ământ. 6. .3 ha. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. perdelele de protec ie. spa iile verzi din cimitire. caz în care acestea sunt uşor accesibile. parcuri expozi ionale. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. 6-8 minute. parcurile sportive. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. scuarurile pot fi: . parcuri şi grădini zoologice. păduri de agrement.spa ii verzi de înfrumuse are. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. După modul de amplasare. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta.3. scuarurile por fi: . pepinierele.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. alpinarii. situată în intravilan. în cca. având în componen a lor doar arbuşti. . scuarurile pot fi situate: . păduri parc.3-3 ha. rozarii. destina ie. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. gazon. situate de regulă în cartierele de locuin e.4. frecventează simultan acel scuar.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. destinate construirii unor cartiere de locuit.permanente. După destina ie. edificii culturale. grădini şi parcuri publice. După durată. . ce se înfiin ează pe terenuri virane. 400 m. spa iile verzi pentru copii şi tineret. . parcuri dendrologice. planta iile de consolidare antierozională. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. fiind destinată odihnei de scurtă durată. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. planta ii cu efect de parazăpezi. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. După func ii: . În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. . configura ia terenului şi construc iile din jur. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă.

scuarurile cu func ie prioritară decorativă. Intrările vor fi reduse ca număr. statui. respectiv: sectorul pentru copii. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. datorită inexisten ei căilor de acces. boschete. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. scări (în cazul terenului accidentat). frecventează grădina în acelaşi timp. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. 3-4 ha. 6. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. respectiv o intrare la cca.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. . În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează.. Dispozi ia aleilor. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. respectiv arbori şi arbuşti. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. de învă ământ. a obiectivelor culturale. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. De exemplu. situate în jurul unor institu ii publice. în cadrul oraşelor mari. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. peluze de iarbă. de pe o rază de 1-1.5 km. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. zone umbrite dar şi zone însorite. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. bănci. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. aranjamente şi decora iuni florale. . 15-25 minute. în lungul aleilor. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). Spre deosebire de scuar. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare.5. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. spre periferia scuarului. alei. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. de mers lejer. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. Dată fiind această distan ă de deservire. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit.

bazine sau chiar un mic lac. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. expozi ii. respectiv sta ionare). recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. într-un cadru peisagistic deosebit. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. şi de capacitatea proiectată a parcului. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. de lungimi şi dificultă i diferite. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. restaurant). Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. . diferite dotări (cişmele.6. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). de re eaua stradală limitrofă. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. şi de densitatea popula iei. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. datorită suprafe ei pe care o reclamă. ce depăşesc 20 ha. sporturi. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. cofetărie. locuri pentru jocuri statice. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane.000 de locuitori trebuie să existe un parc. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. adăpost de ploaie. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. manifestări artistice). locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. cafenea. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). 6. În foarte multe cazuri. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. bănci. WC public). de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. partere cu flori. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. a noxelor sau a altor factori de inconfort. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. tomberoane).8. 6. Astfel. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. recreativ şi decorativ. şi alte multe specii pentru varietate. 6. suprafe e îngazonate. ale unui cvartal sau ale unui cartier. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. structură şi folosin ă diferite.8. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. punct de distribu ie a energiei electrice. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii.1. 6. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. pentru diminuarea zgomotului. în func ie de pozi ia. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. parcări.8. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. Au scop sanitar. ocupând suprafe e importante. . în func ie de pozi ionarea ferestrelor. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. orientarea şi înăl imea clădirilor. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice.liber este de 3.2. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. alei pietonale. arii de joacă pentru copii. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. şi străzi şi bulevarde deschise. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. Speciile vor fi alese şi amplasate. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e.

fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. cu o compozi ie relativ simplă. precum şi diferite specii cu port pendent. În func ie de mărimea acesteia. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. de gusturile proprietarului. fie prin realizarea unui gard viu înalt. arbuşti şi liane. arbustive sau lemnoase. Grădina de fa adă. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). spitale.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. chioşc de grădină. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. padoc şi cuşcă pentru câine. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. arbuşti tunşi. grădina este structurată şi amenajată. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . Astfel. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. arbori. un mic bazin cu aspect natural. minilivadă. În cazul vegeta iei. fie după propriile idei. gazonul. precum gazonul. piscină. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. diferite jocuri. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. trandafirii. mobilier de grădină.) acestea pot fi: grădina de fa adă. pergolelor. În func ie de mărimea spa iului disponibil. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. joasă sau fără împrejmuire. suprafe e îngazonate. sediu de firmă etc. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. uşor de între inut. o cascadă miniaturală. sedii de firme. sau specii de răşinoase. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. În cazul unor locuin e. bazin cu peşti decorativi. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. stânci şi pietre. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. activită i de grădinărit. lămpi pitic. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. Grădinile interioare. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. cititul. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. barbeque. magazie de unelte. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. dar şi a unor hoteluri. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. chioşcurilor şi treiajelor. aranjamente florale. servitul mesei. minigrădină de zarzavaturi. miniseră. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. a unor grupuri de specii sempervirescente. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. institu ii. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă.

astfel.9. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. fam. Peste acesta se aşterne stratul fertil. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. în vederea efectuării eventualelor repara ii. cu strat fertil mai gros. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. se recomandă acoperirea acestuia.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. de la bun început. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. forme sau provenien e. cu arbori şi arbuşti de talie mare. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. de regulă. unele specii din fam. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. Saxifragaceae. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. sau numeroase alte specii floricole. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. pentru speciile de plante vivace. Brassicaceae sau Campanulaceae). În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. fiind de maxim 10-15%. Crassulaceae. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. printre spa iile rămase libere între plante. . Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. În func ie de caracteristicile lor. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. alături de plante cu flori şi alei. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. format din fibre minerale. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. 6. canalizări). instala ii electrice. Poaceae). durabilă şi de bună calitate. specii de gazon (fam. poate contribui la estetica compozi iei alese. cu pietriş (de tip sort). nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. Urmează un strat de separa ie. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale.

6. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. Din suprafa a acestor complexe sportive. în zilele însorite. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. creându-se spa ii pentru odihnă. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi.10. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. până la 4-7. diferite pulberi sau noxe. . care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. . spa iile verzi propriu-zise. . iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. cabinete). pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. . hale.acestea re in diferite cantită i de praf. al muncitorului (fabrici. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor.şi nu în ultimul rând. al bolnavului sau pacientului (spitale. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. policlinici. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori.. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . institu ii administrative). . respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. al proprietarului (locuin ă privată). ateliere). respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. . Ca şi în cazul grădinilor interioare. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. comportându-se ca un bun strat termoizolant.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. . prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. şi constituie unită i de sine stătătoare.

11-15 ani. 30-40 copii. bănci. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. grădinilor publice sau a parcurilor. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. baschet. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. separate prin vegeta ie. Suprafa a variază de la cca. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. caz în care au caracter de tabără. polo). atletism). 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. duşuri etc. 3-6 ani. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. clădiri pentru vestiare. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. handbal. clădiri administrative. în care constituie sectoare de sine stătătoare. arte mar iale). Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. 100 m2 până la câteva hectare. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. cu ghimpi (Berberis . iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. gazon sau arbuşti. volei. grupuri sanitare. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). cu solul permeabil. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. tobogane. oină). Stilul adoptat este cel mixt. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. bazin acoperit sau în aer liber (înot. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale.11. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. tenis). cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. 1000 m2 pentru 40-50 copii. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. 20-25% pentru terenurile de joacă. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. balansoare. 6. bârnă de echilibru. 7-10 ani. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. volei. sau în cadrul scuarurilor. când sunt în afara localită ii. diferite săli de sport (gimnastică. şi să nu producă fructe ce pot murdări. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. respectiv: până la 3 ani. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. leagăne. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. precum şi specii floricole şi de gazon. cu precădere împotriva vânturilor dominante. labirint. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie.

pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. bănci. bob sau săniu ă. teren pentru focul de tabără. cele cu frunze. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. bazin pentru înot. rabate sau diverse aranjamente floristice. corpuri de iluminat. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. balansoare. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. arbuşti fructiferi. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. a zgomotului şi a gazelor. flori. arbori de mărimea a III-a. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. leagăne. sau care să fie toxice (Taxus baccata. cu frunze.). Rhus typhina). fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. . sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. labirinturi. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. coşuri de gunoi etc. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare.sp. pârtie pentru schiuri. spaliere. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. dotările vor fi mult mai complexe. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. medicinale şi melifere. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. bibliotecă volantă. un mic monument sau un bust.). fructe sau semin e. tobogane. Laburnum anagyroides. plante tehnice. În cartierele de locuit sau în scuaruri. alei pentru biciclete sau trotinete. cât şi zone însorite. grădina de zarzavat. ronduri.12. terenuri pentru jocuri de masă. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii.. care murdăresc. cu rol de protec ie împotriva prafului. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. eventual un mic stadion. Dar în func ie de microrelief. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. Robinia sp. ce poate cuprinde: o mică livadă. În cazul taberelor. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. destinate odihnei. bârnă pentru echilibru. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. flori. pistă pentru alergare. 6. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. pistă pentru patine cu rotile.

precum şi obiecte din materiale calde. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. cu rol stimulator. bănci.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. diferite. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. pentru mărirea gradului de vizibilitate. Componenta cea mai importantă. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. Spa iile verzi din incinta spitalelor. familiare. rabate de flori. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. birourilor. cu cel mai mare impact peisagistic. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. este vegeta ia lemnoasă. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. având ca dotări mese. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. func ional şi estetic. sau a celor rezervate pauzelor. Astfel. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. 6. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii.14. 6. calmante. cu specii floricole având culori liniştitoare. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor.5 m2 de teren sportiv. cu excep ia intersec iilor. pasive cu rol calmant. pentru fiecare elev. respectiv cea a intrărilor. De asemenea.13. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. de a diminua poluarea fonică. . Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar.

diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. prezintă şi o zonă. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. reduse doar la aliniamente de arbori. sau în sens radial. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. În func ie de destina ia institu iilor respective. cu alei şi căi de acces paralele. constituit din biserică. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. chiparoşi. dar şi specii de foioase precum: tei. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. Cimitirele mari. dispuse în lungul aleilor principale. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. influen ând benefic recuperarea acestora. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. castani porceşti. acoperite cu plante agă ătoare. cimişir. purificarea aerului. chioşcuri). Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. separarea diferitelor amenajări precum parcări. centrale. bine delimitată. numită „cimitirul eroilor”. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. Astfel.15. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. De asemenea. drumuri interioare de acces auto etc. ar ar american. molid. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. brad. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. pornesc mai multe alei rectilinii. 6. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. ce au efect liniştitor. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. cu bănci şi şezlonguri. din specii sempervirescente. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. de la intrarea principală sau de la biserică. Parterele cu flori cu nuan e reci. Astfel. datorită lipsei de spa iu. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. necesare bolnavilor. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. Dacă spa iul permite. flancate de planta ii sobre. glicină sau trandafiri. sau în jurul edificiului central. capelă sau un monument memorial. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. sau chiar garduri vii. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. precum şi pergole cu vi ă de vie. . Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. paltini. tisă. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant.

cu multe denivelări. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. Aster sp. Narcissus sp. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. halde.. alimentară. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. sunt: trandafirii. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. În cazul în care terenul nu este prea frământat. sanitară. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi.1. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. să poată fi realizat pe jos. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. Sedum sp. după concep iile . amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. iedera (Hedera helix). Ca specii lemnoase frecvent folosite. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. dar şi în punctele cheie. de taluzare sau de înăl are a unor zone. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. industrială sau medicinală a plantelor. se execută lucrări de excavare. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment.. arborii fiind evita i. după considerente ştiin ifice (taxonomice). alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. dar şi culturaleducativ. Microrelieful.16. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. situate în intravilan sau în extravilan. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. Sempervivum sp.16.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. Spa iile verzi cu profil specializat 6. saschiul (Vinca minor). Paeonia sp. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. de recreare. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. Lupinus sp.. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. de maximă circula ie. în afară de cele amintite. sanitar şi decorativ. Convallaria majalis etc. de recreare şi decorativă. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare.). Chrysanthemum sp. după importan a decorativă. pentru realizarea acestor denivelări.. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. surse de zgomot puternic). care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. să existe mijloace de transport în comun. caprifoiul (Lonicera japonica). fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. utilită ile şi căile de acces. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. 6. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Sistemul de drumuri. din specii sempervirescente.

folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. Sectorul plantelor spontane folositoare. medicinale etc. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. sectorul plantelor acvatice. Realizarea planta iilor floricole. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. tehnice. hibrizi Polianta. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. vara îngropate în sol. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. în acest sector. licee sau a alte unită i de învă ământ. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. Sectorul plantelor de cultură. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. În sectorul florei Globului. diverse suporturi sau chiar ziduri. muzeu. leguminoase. la exterior. Polianta. arhitecturală. sectorul administrativ. pergole. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. rădăcinoase). ce au diverse întrebuin ări. dar şi publicului larg. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. vernală. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. dar în containere. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. fie în fa a clădirilor importante (birouri. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. de la cele inferioare. până la cele superioare (ultimele fiind . şi implicit expozi ii foarte diferite. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. sectorul florei diferitelor zone geografice. ierbar).). urcători. serele. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i.). forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. numit şi colec ia botanică. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. sectorul plantelor de cultură. treiaje. sectorul sistematic. flora Asiei etc. englezeşti. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. fie se desfăşoară între cele două elemente. estivală sau autumnală. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. plante aromatice. sectorul plantelor spontane folositoare. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. melifere. sau arbori cu efect decorativ deosebit. rozariu-ul. Ca sectoare. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. de parc. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. hibrizi floribunda etc. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. Rozariu-ul. grădina japoneză.

pod arcuit din piatră.16. pădure de răşinoase. sera colec iilor. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. sau din alte regiuni calde ale Globului. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. industrial sau alimentar. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. . şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. pădure de foioase. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. Prin structura. sera azaleelor şi cameliilor. colec ie de trandafiri. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. sera înmul itor. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. pasul chinezesc din dale de piatră. este dispus de regulă. pepinieră. lanterne de piatră. sera plantelor din regiune mediteraneană. 6. mediteraneene. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. didactic. prin solu iile de amenajare adoptate. verii sau toamnei. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. sera plantelor acvatice tropicale. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. decorativ şi recreativ. în apropierea intrării principale. se deosebesc: sera palmarium. sera rezervată expozi iilor florale. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. Grădina japoneză. Astfel. ornamental. după zona geografică de provenien ă. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. pădure mixtă. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă.2. sera orhideelor şi a plantelor epifite. sau mai rar. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Vegeta ia forestieră spontană. poartă torrii. uneori chiar un miniparc zoologic. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez.monocotiledonatele). clădiri administrative. Complexul de sere. subtropicale. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. pajişti.

şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi.grădina dendrologică Macea (jud. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. . trebuie să ocupe suprafe e importante. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil.arboretumul Dofteana (jud. de tipul cuştilor cu gratii. de tip „microbiotop sau minihabitat”. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. înfiin at la începutul sec. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. având în acest sens îngrădiri. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. Timiş). care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii.arboretumul Simeria (jud. cu o suprafa ă de 20. înfiin at în 1909. este necesară construirea de voliere largi. . care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora.5 ha. să nu existe zone industriale. curs de apă. înfiin ată la începutul sec. Arad). . Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. . Pe ansamblu.arboretumul Bazoş (jud. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. stâncării. perdele sau garduri mascate cu liane. de recomandat cât mai largi. cu o suprafa ă de 34 ha. Bacău). clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului.5 ha.16. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. 6. gropi de gunoi. a masca zidurile inestetice.De regulă. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. strâmte. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. al XVIII-lea. cu o suprafa ă de 60 ha.arboretumul Hemeiuş (jud. având o suprafa ă de 48. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. pentru a completa ambientul. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. vechimea şi mărimea colec iilor. înfiin at în 1908. În cazul păsărilor zburătoare. în ceea ce priveşte frumuse ea. . bazine. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. Bacău). realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. pot fi amintite: . care va fi folosită atât ca sursă de apă. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. înfiin at în 1880.3. Hunedoara). având o suprafa ă de 70 ha. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. al XX-lea.

stânci. pentru sezonul estival. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. ovine. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public.sectorul păsărilor răpitoare. de amenajările respective. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. alpin şi subalpin etc. . găini de ornament. bazin.. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. pot fi amintite: . Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. şi padocuri acoperite. grauri etc.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. asini etc. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. ren. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. zimbrii etc. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. mierle. prevăzut cu arcuri largi descoperite.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. cinteze. cerb lopătar. pentru speciile care nu pot părăsi locul. distan a nu trebuie să fie prea mare.sectorul felinelor mari. bibilici.) sau spa ii deschise. iguane. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. gheparzi etc. De asemenea. pescăruşi etc. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. în care sunt găzdui i: elefan i. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. şoimi. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere.: . elan. pentru diferite specii de urşi. câini dingo. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. mici palmipede. libere.sectorul cervidelor şi cabalinelor.sectorul stru ilor. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. carnivore mici. canari. . cât şi spa ii largi. lei. cormorani. de numărul de specii. uli. pantere. în special forestieră. trunchiuri de arbori. constituit dintr-o clădire. . bivoli. vulpi.sectorul rezervat pentru antilope. pentru sezonul rece. .sectorul primatelor. . ce adăpostesc pisici sălbatice. precum lebedele. jderi etc. . porumbei sălbatici sau de ornament. cu zone largi amenajate pentru tigri. lama şi alpaca. ce cuprinde voliere cu fazani. caprine.sectorul marilor ierbivore. . cameleoni. pentru inerea acestora în sezonul hibernal.sectorul galinaceelor şi columbidelor.. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. ciufi. fie cu voliere foarte mari. zebre. umiditate. galinacee etc. unele specii de ra e. prin plimbare. gâştele. pume. turturele. girafele. cucuvele.sectorul urşilor. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. cum sunt bufni e.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. . pelicanii. cai sălbatici. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. lupi. dromaderi. stârci. râşi.sectorul păsărilor tropicale sensibile..sectorul reptilelor. . . păuni. cu voliere şi vegeta ie.). . căprior. ierbivore mici. şopârle. şi pentru răpitoarele de noapte. în aer liber.. . pentru sezonul cald. şerpi sau crocodili. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică.sectorul păsărilor de baltă.

şi nu numai. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. a unor peluze întinse de gazon. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. dar în raza de deservire a localită ii. pot exista în incintă şi muzee. Alte amenajări. se deosebesc: parcul forestier. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. care să nu depăşească 4%. acoperite cu pietre. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. În unele por iuni ale pădurii-parc. Astfel.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. un curs de apă. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. de purificare a aerului etc. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. 6. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. . În zona intrării principale. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. a eventualelor surse de poluare. în mişcare. toalete ecologice. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. de entomologie etc. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. Pădurea-parc (parcul forestier. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. fântâni. un sit istoric (ruinele unei cetă i). În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. nisip sau alte materiale locale. sau a aranjamentelor florale. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. un punct de belvedere asupra oraşului. poteci şi alei de plimbare. de zoologie. cişmele cu apă potabilă. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. pădurea-parc sau parcul-pădure.17. formată din planta ii forestiere. se vor prevede spa ii largi. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. având produse care să nu dăuneze animalelor. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. precum: un lac.

Astfel. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. izvoare termale etc. terenuri de tenis sau de fotbal. zone de picnic. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. falezele sau malurile abrupte. în unele zone de interes curativ. balnear (izvoare minerale. telescaune. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. lipsite de vegeta ia forestieră. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . Pădurea de recreare. Unele elemente naturale precum mlaştinile.5-2 ore. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. cu cât terenul este mai înclinat. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. puncte de belvedere etc. sau de interes turistic. situate pe malul unui lac. Amenajările de tipul campingurilor. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. topoclimatul. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. De asemenea. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. stâncile. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. pozi ia pe versant. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. terenuri sportive etc. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km.17. căi de acces cu trasee mai lungi. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. a unui râu. telecabine. solul. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări.). respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop.1. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. 6. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. numită impropriu pădure de agrement. tabere şcolare. . pot fi ştrandurile şi campingurile. expozi ia. piste pentru biciclete sau pentru role etc. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. zonele nisipoase. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. hidrografia şi environnement-ul. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna.

Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. pavilioane. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. suprafe e umede improprii. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. De asemenea.. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. Orientarea nordică a unor terenuri. fără extreme mari. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. plajelor etc. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. temperatura aerului mai ridicată. destinate practicării unor activită i. sau spa ii adăpostite. vânt. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. altitudine etc. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. iar solul este mai pu in umed. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. Cu privire la mişcările aerului. prezen a prafului. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. este mai rece şi mai umedă. refugii) pentru a oferii adăpost. noroi. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. care prin fenomenul de . care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. cu privire la temperatură. frunziş sărăcăcios. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. În acest sens. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. gradul de expunere a teritoriului. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). Tot în acest sens. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. dotărilor sau diferitelor echipamente. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. plantele prezintă creşteri foarte mici. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. frunze prăfuite sau galbene. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. vegeta ia are aspect veşted. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. alunecări de teren. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. această zonă este cea mai expusă vânturilor. băl i. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. temperaturile sunt moderate. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor.

va avea o atractivitate sporită. poieni. liziere). filtrare şi transport al apei.spulberare. de poten ialul teritoriului. sau ca sursă de apă potabilă. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice.2. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. pârâu. apa este importantă sub aspectul calită ii. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. de modul de captare. a fermelor de animale. ce diminuează calitatea acestora. precum realizarea igienei corporale zilnice. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. de o acumulare mai mare sau mai mică. natura solului. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. care este dată de natura sursei (izvor. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. aerisite. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. . aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. situl sau vecinătă ile. În zilele călduroase de vară. dar nu neglijabilă. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. De regulă. de temperatura acesteia. schi nautic etc. chimic sau fonic zonele din jur. libere (luminişuri. de cea ierboasă. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici.17. râu. compozi ia şi vârsta arboretelor. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. prezintă o atractivitate foarte redusă. regimul şi tratamentul etc. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. iaz. lac). Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. În acest sens. Când o pădure de recreare este echilibrată. prepararea hranei. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. pescuit. Hidrografia teritoriului. capătă por iuni dezgolite. O zonă lipsită de un curs de apă. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. atunci aceasta este şi primitoare. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. şi din contră. 6. Environnement-ul. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. Cei care doresc să se odihnească.

ce induce plictiseala şi pasivitatea. ce are o densitate mică (200-500 buc. păduri pentru plimbare şi păduri parc. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Sub raportul vârstei. şi este favorabilă pentru plimbări. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. ce calmează şi relaxează vizitatorul.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. dau peisajelor un pitoresc aparte. publicul larg le preferă pe cele amestecate. Aceste dotări vor fi discrete. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. în func ie de fenofazele speciilor respective. luminişuri pentru odihnă./ha). impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. datorită vizibilită ii foarte bune. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. are aspectul unei păduri falnice. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. de motiva iile şi aprecierile lor. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. dispuse pe anumite trasee. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. . la agresiunile vizitatorilor. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. capacitatea de primire începe să crească. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. a culorii frunzelor etc. care determină o scădere a densită ii. Iarna se remarcă răşinoasele. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. indiferent de specie. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. dar în zilele geroase cu chiciură. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. ce au un efect peisagistic major. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. Codrul regulat vârstnic. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. cu locurile de parcare aferente.. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. bine pusă la punct. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare.

cu investi ii mai reduse. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. reprezintă cca. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. amenajările. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. soluri scheletice. să aibă o textură uşoară. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. instala ii sau echipamente. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. cu forme interesante. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. insistându-se în mod special asupra cură eniei. fiind astfel organizată. terenuri de joacă pentru copii. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. prin împăr irea pe anumite zone. În raport cu întreaga pădure. pentru linişte. ce trebuie să fie ireproşabilă. echipamente sanitare şi de igienă. aer curat. mult căutate şi apreciate de publicul larg. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. cişmele. izvoare). Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. destindere şi pentru activită i de picnic. repaus etc. acest lucru favorizând. Arboretele vor avea consisten ă moderată. să fie drenat. Zona de primire şi odihnă. .Pădurile de recreare se sistematizează. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. camping. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. odihnă. şi prezintă diferite construc ii. de cei care evadează din cotidian. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. obiectivele etc. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. Aceasta este zona preferată de marele public. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. De preferat ca aici. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. prezintă ponderea cea mai mare. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. Zona de plimbare. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. vor fi evitate de vizitatori. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. de cca. zona de plimbare şi zona de regenerare. Zonele cu soluri reci şi umede.

5-4 m. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. având un specific aparte. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. de la o clădire de interes general (cabană. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. locurile de parcare. han. este constituită din diverse suprafe e. puncte cu vederi panoramice. dispersate în cadrul celorlalte două zone. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. dificultatea. camping). rezultate prin ruperea.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele.17. arbori deosebi i. forma iuni geologice interesante etc. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. care sunt interzise accesului publicului. monumente. Traseele potecilor vor fi diferite. cu pante domoale. vestigii ale unui castel sau cetă i. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. fiind total protejate. au o lă ime optimă de 3. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . restaurant. 6. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. întâlnite doar în anumite păduri. cabană. şi echipamente specializate. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. respectiv 4-10 km/100 ha. zone cu fructe de pădure etc. nu prea lungi şi nu prea înclinate. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. ruine. pot avea por iuni comune. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. terenurile de joc. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. smulgerea sau tăierea puie ilor. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. prin optimizarea spa iului în general.3. restaurant. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. spre diferite puncte de interes din pădure. un număr sau o emblemă. peşteri. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. fiind eliminate tasarea solului. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar.

WC-uri ecologice. fiind mult apreciate de vizitatori. în pinten. respectiv grupuri de arbuşti. diverse amenajări pentru jocul copiilor. restaurantelor. de 2-3 maşini. capătul drumului principal). vatră din piatră pentru foc. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. pe ansamblu. şi să se folosească materiale cu aspect natural. şi pot fi: terenuri de tenis. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. şi variază în func ie de microrelieful specific. spa ioase şi capabile să absoarbă. camping. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. fântâni sau alte surse de apă. dalele de piatră. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. vor evita pe cât posibil artificialul. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. sau pot fi mici. parcările pot fi: în ciorchine.aceste puncte bănci. de amploarea investi iilor. un număr cât mai mare de autovehicule. cabanelor. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. . loc pentru focul de tabără. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. Parcările pot fi mari. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. dispuse în apropiere. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. respectiv nisipul. coş de gunoi. peluze pentru golf. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. Locurile de parcare. miniterenuri de fotbal. în special pe latura vântului dominant. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. groapă sau container pentru gunoi etc. pietrişul. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. masă cu scaune sau bănci. formele regulate şi simetriile. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti.

se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. educative.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). pedologic sau de altă natură. sau parcurile cu specii de vânat autohton. speologic. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . Astfel spus.1. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. cu aspect cât mai natural. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. paleontologic. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice.The International Union for the Conservation of Nature . Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. recreative şi turistice. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. 6.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6.18. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. având o înăl ime corespunzătoare. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. incompatibilă scopului atribuit. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. geologic. hidrologic. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. floristic. faunistic. . Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. protec ia ecosistemelor. De asemenea. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate.18.

. cultural şi recreativ.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . în scop ştiin ific.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. Rodna.Hăşmaş. care grupează o serie de atrac ii turistice. . Cheile Nerei .să fie deschis turismului organizat. beneficiind de o protec ie suplimentară. . . zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop.să fie interzisă vânătoarea. Cheile Bicazului . Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. . Retezat. Cozia. recreării şi turismului”. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. hoteluri. şi Semenic – Cheile Caraşului. respectiv fenomene naturale originale.Valea Cernei. construc iile (case.să aibă forma ii geologice interesante. Domogled . . remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. elemente de etnografie si folclor. . fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. hanuri sau locuin e izolate. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. cu flora şi fauna sa. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: .sunt peisaje naturale de mare frumuse e.18. sate. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. În prezent.speciile vegetale şi animale.Beuşni a. muzee cu specific local. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. zona rezerva iilor integrale. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. floră şi faună intacte. neatinse de activită ile umane. Piatra Craiului. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. activită ile de turism vor fi bine organizate. specifice. drumuri. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. vegeta ie. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. educativ şi recreativ. 6. vile.zona exterioară.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. care servesc recreării popula iei.2. . . Mun ii Măcinului.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. destinate cercetării ştiin ifice. Ceahlău. conforme cu peisajul. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. educativ. expozi ii. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte.

Nomenclatura din ara noastră. solului.. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. se promovează regenerarea naturală. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. lacuri şi cursuri de apă. Por ile de Fier. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice.18. Bucegi. geologice şi geomorfologice (tip g). mixte (tip m). forestiere (tip f). se evită degradarea mediului prin orice mijloc. vegeta iei sau faunei. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. nu se împuşcă. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. conform Legii nr. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. Vânători – Neam . rezerva ii naturale. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. . În ara noastră sunt constituite în prezent. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. potecile vor fi bine marcate pentru turişti.3. Balta Mică a Brăilei. 6. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. 9/1973. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). Acestea pot fi: botanice (tip b). Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. limnologice (tip l). rezerva ii ştiin ifice. următoarele: Apuseni. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. paleontologice (tip p). reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. ca parcuri naturale. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. Grădişte Muncelului – Cioclovina. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare).

chei). locuri fosilifere. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. cascade. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. rezerva iilor naturale. fenomene geologice unice (peşteri. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. cursuri de apă. ştiin ifice sau peisagistice. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. . educa ie si instruire în domeniul mediului. arbori seculari. parcurilor naturale.

Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. . . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).Cap.diversitatea foarte mare a ramurilor.2. Criterii de alegere a speciilor 6.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde.1.1. ruginiu. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective.vânt. . Astfel trebuie avut în vedere: . .temperatura aerului. compozi ii. VI. .cerin ele speciilor fa ă de: . . .fertilitatea solului. culoarea.textura şi profunzimea solului. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.2.factorii ecologici climatici: . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . frunzelor. .regimul de umiditate din sol. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. . speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti.factorii ecologici edafici: .umiditatea atmosferică. . Prin acest material. .îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. ce vor alcătui în final o unitate. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. material care îşi schimbă volumul. . proiectantul de spa iu verde creează forme.lumină. volume. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). 6. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult).

.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).con inutul de schelet.altitudine.oxidul de sulf. considerate cele mai rezistente).pantă. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. fertilizare. .troficitatea solului. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). dioxidul şi trioxidul de sulf. .oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). Astfel.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei.2. .animali. a produc iei de masă lemnoasă). dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). numindu-se şi cea ă oxidantă. .factori poluan i. 6.2.factori geomorfologici: .factori biotici: . cloroza esutului asimilator. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. .. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. Dintre aceştia : .smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. .expozi ie. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. . numite arsuri). determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).factori antropici: . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. .compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. (produc căderea acelor la răşinoase.configura ia terenului. dar şi asupra celui animal sau vegetal. .vegetali. etc. . În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. fa ă de cele periurbane.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. . . . .

corcoduşul.3. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. frasinul.3. reducerea creşterilor.pigmentări. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor.2. stadiu de dezvoltare. cum se integrează în respectiva compozi ie.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. fabrici. arboretele tinere fa ă de cele mature. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. ce talie vor avea exemplarele respective. industria metalurgică şi chimică. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. platanul. fenotip.pădurile de recreare. . . fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. .1.). coacăzii. . . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.aliniamente. propor ia poluantului în atmosferă etc. tuia.sensibile . Particularită ile biologice ale speciilor 6. zămoşi a de Siria.2.rezistente Exemple de specii: . 6.foarte sensibile . ecotip. . .condi ii de mediu – specie. etc. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii.mijlociu rezistente .umbrirea clădirilor. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . bradul de Caucaz. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.rezistente la fluor – mesteacănul.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. piracanta.rezistente la bioxid de sulf – alunul. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . . .praful rezultă din întreprinderile industriale.rezistente la plumb – pinul silvestru. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. subspecie.

agă ătoare sau chiar târâtoare. tabulară. Acer pseudoplatanus. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. Thuja occidentalis var. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. mai mici de 1m. Berberis thumbergi. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m.7 – 15 m. . că ărătoare. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale.2. . arbuşti pitici. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. ovală. În tabelul nr. . şi cea având contur sinuos. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: .peste 25 m. a III-a . în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. Morus alba. Picea abies.în lungul arterelor. italica. Populus simonii. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici.. a II-a .15 – 25 m. etc. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. precum şi re inerea gazelor de eşapament. Pinus strobus. fastigiata. sferică. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. Prunus mahaleb. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis.liane. speciile lemnoase volubile. a boschetelor. speciile cu înăl imi sub 7 m. conică. Larix decidua.arbori de mărimea I . arbuşti mijlocii 1 – 2m. Populus nigra cv. Juniperus hibernica. a prafului. .arbuşti.realizarea gardurilor vii. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. De exemplu. Abies alba.3. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. obovoidă. 6.zonele verzi de mici dimensiuni. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) .2. Astfel.

cireş păsăresc. Robinia pseudoacacia var. a prafului şi a vântului. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc).la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. . salcie căprească. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. forma „pendula” la diferite specii precum: fag.3. Populus tremula. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: .2.zona de primire a pădurilor de recreare. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. Pinus nigra. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Juniperus sabina. Cerasus avium. Juniperus horizontalis. ulm de munte. Juniperus communis ssp. Cotoneaster horizontalis. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . Tilia cordata. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. pentru protec ie împotriva radia iei solare. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. . . a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. larice. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. 6. varietatea „Globosa” la diferite specii. umbraculifera Carpinus betulus.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . Ulmus minor. Fagus sylvatica. mesteacăn. . dud negru. Salix babilonica. frasin. . caragană. Pinus sylvestris. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază.aliniamentele stradale.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă.3.mascarea obiectelor inestetice. Betula pendula. nana.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte.

Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. Speciile cu tulpini că ărătoare. pendula. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). 6. peluze.4. Ramuri pot fi drepte. Chamaecyparis lawsoniana var. sau chiar târâtoare. paltin. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. pot fi sinuoase. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. Trunchiurile. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. fie orizontală. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi.3. tortuosa) sau pot fi geniculate. 6. mici sau mari. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. lanceolată. mărimea şi culoarea acestora. . Forma. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Unele specii au frunze simple sau compuse. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). fie verticală. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). fie pendentă. etc. platan. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. castan) sugerează puterea. obovată. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. eliptică etc.5.2. imprimă un sentiment de linişte. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor.3. Salix babilonica.2. imprimând anumite sentimente. romboidală. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). ovoidă. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. la marea majoritate a speciilor. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn.

Carpinus betulus. „Aurea” Thuja orientalis f. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Juglans sp. Populus alba Picea pungens var. Sorbus aria. la verde închis. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. alb argintiu. Speciile cu frunze mari. până la verde intens (vara).) sau mari (Ailanthus sp. Euonymus europaeus. Hedera helix. luminos (primăvara). argintea. Robinia sp. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Gleditsia sp. Speciile cu frunze mici. precum şi diferite exemple de taxoni. Hippophae rhamnoides. biota. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). pu in incizată dau adânc incizată. ca în cazul mesteacănului. la galben–roşu ruginiu (toamna).Marginea limbului poate fi întreagă.. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud.. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Tilia tomentosa Juniperus sabina. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). În tabelul nr. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. Aesculus sp. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu).. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. galben sau chiar roz şi roşu. Astfel. precum cele ale speciilor: Acer negundo. Acer negundo. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos.. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). la care verdele se combină cu alb. compuse. Pyrus elaeagrifolia. Eleagnus angustifolia. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Thuja occidentalis f. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase.). cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Ligustrum ovalifolius.

verde închis roşu. Corylus maxima var. Ligustrum vulgare albă . În tabelul nr... Syringa x.6. Magnolia kobus. Deutzia scabra. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Juglans regia Fagus sylvatica var. purpurea. Malus pumilla var. Pseudotsuga glauca. Alnus glutinosa. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. pissardii. Pyrus sp. Berberis vulgaris var. vanhouttei. Aesculus hyppocastanum. Phyladelphus coronarius. Prunus cerasifera var. Spiraea x. Crataegus sp. Robinia pseudoacacia. Forma şi culoarea florilor. niedzwetzyana. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. purpurea. Picea abies. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. glauca. crem sau galbene. Pinus cembra. purpurea. Hedera helix.2. Pinus excelsior. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. atropurpurea. purpuriu Picea pungens var. Taxus baccata. rubrum 6. forma. hybrida. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Sophora japonica. Prunus avium. Acer platanoides var. Buxus sempervirens. Acer paltanoides var. Pinus strobus Abies alba. Hibiscus syriacus.3. Catalpa bignonioides.

. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Cotinus coggygria. exceptând albastrul pur. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Magnolia x. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Hybiscus syriacus. carnea. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Chaenomeles japonica. Malus floribunda Hedera helix. Laburnum anagyroides. Cornus mas. Colutea arborescens. Phellodendron amurense Spiraea japonica. pissardi. Forsythia suspensa. Laburnum anagyroides. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Syringa vulgaris. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Spiraea salicifolia. Tamarix ramosissima.. Magnolia kobus. Dintre toate speciile lemnoase. Forsythia sp. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Amorpha fruticosa. Prunus persica. Hibiscus syriacus. Diervilla florida. Buddleia davidi. soulangeana Prunus sp. Cornus mas. Kerria japonica. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Magnolia stellata. Prunus armeniaca. primăvara timpuriu primăvara . Diervilla florida. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Prunus cerasifera var. Chaenomeles japonica.

Culoarea fructelor. ca lumânările (castan porcesc.3. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. dar mai ales în perioada hibernală.vara toamna Mahonia aquifolium. Viburnum opulus. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Kerria japonica Aesculus sp. Spiraea salicifolia. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. 6. Ptelea trifoliata. mălin) calmează şi relaxează. iritant. mari (Viburnum opulus var. Berberis vulgaris. Spiraea japonica. Cotoneaster horizontalis.7. Crataegus monogyna. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. neliniştit.2. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. lemn câinesc. atribuind ambientului un aspect dispersat. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Inflorescen ele sferice. amorfă) constituie un factor stimulator. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. budleia. Hibiscus syriacus. Rhus typhina. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Colutea arborescens roşie albă . Liriodendron tulipifera. Sambucus racemosa. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Syringa vulgaris. Exemplarele cu inflorescen ă erecte.. pseudobace) este variată de la specie la specie. Rosa canina. Sophora japonica. glicină. contribuind prin forma. în sezonul estival sau autumnal.

frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Catalpa bignonioides. 20. Fraxinus excelsior. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Ligustrum vulgare. . pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie.2. De exemplu. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. mesteacănul. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. iar plopii. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Platanus sp.8. unii poluan i din aer sau din sol. salcâmul.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. 10. 6. precum cimişirul şi tisa. Viburnum lantana. Gleditsia triacanthos. Există şi specii cu creştere foarte înceată. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Picea abies. Lonicera nigra. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. 40 ani de la plantare. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Ambientul (noxe. ci separat. Prunus spinosa. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. Abies alba. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. probabile pentru perioade de 5. Mahonia aquifolium.3. Cotoneaster nigra. De obicei. Robinia pseudoacacia. diferi i arbuşti. Thuja occidentalis. calitatea terenului.

lângă clădiri. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7.Cap. Exemplarele lemnoase. VII. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). coloritul fructelor). la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. fie ele arborescente sau arbustive. care nu se regăsesc în efectul ob inut. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. pot fi folosite solitar sau grupat. sub diferite moduri. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. masive. labirinturi. în puncte liniştite. grupuri. boschete. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. frunze. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. garduri vii. fără agita ie. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. . Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. iar cele decorative prin trunchi. curtine. pâlcuri. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice.1. sau duc la costuri suplimentare. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. ASOCIEREA. Arborii solitari se amplasează pe peluze.

Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. mici cu h = 0.5 – 1 m. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. (gard belgian. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul.5 m. înalte cu h = 1 – 3 m. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. Ca regulă generală. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). foarte înalte cu h > 3 m.. . în aceste ultime cazuri. cu exemplare foarte apropiate. formate dintr-o specie. ob inându-se în final un perete verde. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. sistemul Cossonet). de regulă bine între inute şi amenajate. mai rar două sau chiar trei. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. După înăl ime. pe un contur drept sau sinuos. ce are amenajate numeroase poteci. două sau trei rânduri. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. trunchi de piramidă.

. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. care să constituie fondul principal. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. ce le eviden iază pe primele. şi coroană bogată. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm.garduri vii decorative. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. protec ie şi linişte. de apărare împotriva vântului dominant. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut.garduri vii de camuflare sau de mascare. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. . pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. solemnitate şi hotărâre. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. folosite ca garduri de limită.După scop gardurile vii pot fi: . sanitar. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. În cazul plasării inverse a speciilor. de preferat o specie locală. cu un aparat foliar bogat. în care sunt prezente multe bănci. solu ie destul de controversată. de mascare. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. . Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. de izolare vizuală şi fonică. În orice caz. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. Astfel. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. mai deschis la culoare.garduri vii pentru protejare. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine.

lângă care să existe grupuri de flori perene. dispuşi inelar. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. În cazul clădirilor monumentale. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. existând în apropiere şi un luciu de apă. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. apoi de cele de talie mică. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. pentru mascarea acestora. destinat odihnei pasive.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. . patrulater sau pentagon.

în mod excep ional 4 intrări. iar în interior numeroase bănci. parcuri) masivele se situează spre periferie. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. În spa iile verzi urbane (grădini. pinul strob. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. protec ie împotriva soarelui şi vântului. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. la tasarea şi în elenirea . în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. lemnul câinesc. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. statuie.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. de regulă dispuse circular. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. constituit dintr-una sau mai multe specii. dârmox). format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. specii rezistente la vânt. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. cimişir. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. fântână arteziană). creându-se o stare de calma atmosferic. Un boschet prezintă 2-3. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. mesteacăn. pentru mascarea limitelor. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. pinul silvestru). adaptate condi iilor locale.

urmată de toamnă. cu fructe şi port interesante. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. imediat după dezghe ul solului. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. Astfel. de la scoaterea din teren şi până la plantare. Instalarea vegeta iei lemnoase 7.2. înso i i de 1 tutore. 7. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. Totuşi. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. puie ii cu rădăcini protejate. Astfel pentru aliniamentele stradale. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. se evită ambalarea. a II-a şi a III-a. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. înfiin area scuarurilor. largi. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. se folosesc puie i de talie mică. 7. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. unde se doreşte realizarea unui masiv. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. În func ie de speciile întâlnite în masive.2. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. cu înflorire abundentă. a I-a. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie.1. Vârsta. în acest caz balul fiind înghe at.2. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. . şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv.solului. care limitează priveliştea şi perspectiva.2. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). acestea pot fi transparente sau opace. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). În general. creându-se impresia de monumentalitate.

.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. cu o coroană uniform dezvoltată. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.0. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale.40) m pentru puie ii de talie mică.0. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.3.5 t. De asemenea.30 (0.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani).transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător.0. .70) m pentru arbuşti (3-5 ani). Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. iar înăl imea 8-10 m. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. creată în acest scop. .80 x 0.60 (0. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. cu sistemul radicular mai compact.Ca regulă generală orice puiet. camionului. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.alegerea exemplarelor. etc. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.0 x 1. . Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi.40) x 0. pe tulpină deasupra coletului. remorcii. .5 (0. fie dintr-o pepinieră. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. cu ramuri până aproape de sol.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. se tasează uşor şi se udă abundent. sunt necesare mai multe opera iuni: . .1. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).70) x 0. înăl imea şi grosimea la colet.2. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . datorită dimensiunilor. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. fie din natură. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.60 (0. 7. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. .30 (0. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. situate în locurile accesibile macaralei.

cu norme bine stabilite. timp de 2-4 ore. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. 7.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. 7. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. . ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. Fertilizarea. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. la o adâncime de 20-25 cm. în timp. până la 0. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger.3. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. P.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N.5 – 1. ciuperci). gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz.1.3. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. ce au un efect estetic deosebit. rânduri sau la încrucişarea aleilor. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii.7. Astfel. uniform.3. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant.4.2. urmând ca mai târziu. partere. numărul rândurilor (1. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. 2 sau 3 rânduri. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze.4 rânduri. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. K.2. în Fran a. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv.

iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. ob inându-se forma literei V. La exemplarele cu so . Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”.piramida .cordonul oblic bilateral (gard belgian) . fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. Pe măsură ce cresc. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). cu ramuri cât mai multe.forma Verrier . Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. cu fructifica ie cât mai abundentă. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm.forma literei „U” . rezultând un gard continuu alcătuit din romburi.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . columnare. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2.40 cm deasupra solului. se aleg ultimii doi. la distan a de 60 cm între ele. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. piramidale.forma Cossonet . . În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i.5 m între ele.

iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. ce a fost retezat la 40. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. Coroana formată. se orientează vertical pe doi tutori. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. are forma unui „U” dublu sau triplu. ceilal i îndepărtându-se.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. Astfel. dispuse în acelaşi plan. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. 6 sau 8 bra e verticale. pe o sârmă . 80 sau 120 cm de la sol. Fiecare pereche porneşte din axul principal.

se înlătură lăstarii. la o înăl ime de 30 cm. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. În al doilea an. iar cei doi lăstari terminali. sub un unghi de 60o între ei. dar la o înăl ime de 80-90 cm. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. cu o deschidere a bra elor de 50 . La lungimea de 70 . Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta.(spalier). .60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal.80 cm. După 30 cm. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal.

.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. Tunderea se execută în anii următori. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. tăierea se face cu cca. la înăl imea de 20-25 cm. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. tuie. 0.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent.3.) Se execută primăvara devreme. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. În primul an de la instalare.3. 7. prin scurtarea lujerilor prea lungi. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. După atingerea înăl imii dorite. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. tisă). imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. ienupăr. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). de 1-2 m lungime (Acer negundo. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. la exemplarele plantate în aliniament. mai rar toamna târziu. Populus sp.

compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. Se recomandă rărirea periodică. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. 7. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. Lăstarii ob inu i prin recepare. iulie.3. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu.4. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. sunt de regulă mult mai viguroşi. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. După câ iva ani. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. cu coroane înghesuite. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. grupuri.

. fiind inestetice.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. 20-30 ani. îmbunătă irea stării fitosanitare. a unor poteci. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. în cca.5. . Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. . reducerea consisten ei. ob inându-se un număr optim de exemplare. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. din 3-6 (10) ani.3. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. . în condi ii nefavorabile de vegeta ie. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm).se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. 7. . mărirea efectului decorativ al unor exemplare. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. în pădurile echiene de codru şi crâng. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. cu o periodicitate de 3-5 ani.materialul rezultat nu se recoltează. în apropierea locurilor de sta ionare. Se aplică rărituri mixte sau combinate. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. cu o periodicitate de 3-5 ani. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare.

dar pentru oameni antrena i. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. de speciile forestiere folosite sau prezente. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. amestecuri de fag cu răşinoase. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. cu foarte multe nişe ecologice. .3. buruieni). Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. se pot adopta diferite tratamente. 7. făgete. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. păduri de plopi euroamericani). deoarece circula ia este complicată (semin iş.6. rup i sau doborâ i. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. bolnavi. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. în vederea atingerii unui anumit scop.

Calistephus chinensis. Salvia splendens. în planul apropiat de privitor. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . în componen a bordurilor. în marginea rondurilor sau rabatelor..specii de talie mare. Saponaria ocymoides.. Delphinium sp..Tropaeolum majus. Acestea se folosesc pentru rabate.forma tulpinii (portul).. platbande sau grupuri pe peluze. Acestea se folosesc grupat. .culoarea. . Acestea joacă un rol psihologic fundamental. în sensibilizarea oamenilor la frumos. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia..1.forma. Muscari sp.. Alyssum sp. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.1.sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. .1..Cap.. Tulipa sp. Malva sp. Tradescantia sp. Sedum sp. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. Ageratum sp. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. mirosul şi modul de asociere ale florilor. a modului de creştere şi ramificare. Lobelia sp.sp.. partere. .specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. VIII.. Hyacinthus sp. Ageratum mexicanum sp. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. . ... La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . Salvia sp.. Galanthus sp. . covoarelor. Narcissus sp. Tagetes sp. culoarea şi mărimea frunzelor. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens... cu port târâtor (sau pendent) . . .. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. precum Crocus sp. peste 50 (60) cm. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile..sp.. Gladiolus sp. Aubrieta sp. a rabatelor pe peluze. 8. forma. cu tulpini ramificare.Tagetes sp. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. al sezonului de vegeta ie. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. cu aspect de tufă . precum specii din genurile: Lilium sp. precum şi în mozaicuri. . În acest sens se deosebesc: .2.ciclul de via ă. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. . . precum specii ale genurilor: Petunia sp.. 8.înăl imea..forma şi culoarea fructelor.1. Tulipa sp.

Forma. galben.sp. cu tulpini că ărătoare . chioşcuri pentru odihnă). Portulaca sp.. 8.1. Polygonium sp. Ricinus sp.. precum regina nop ii şi micsandrele. . altele sunt mici şi mărunte. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. creasta cocoşului. argintiu sau cenuşiu.. Humulus lupulus.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie.. recomandându-se a se folosi în planul apropiat.. clopo ei.1. . până la albastru. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale.. Papaver sp. Iresine sp. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). Agave sp. cu tulpini simple. florile fiind nesemnificative.3. Lilium sp..sp.sp. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe.. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Astfel. locurilor pentru sporturile uşoare. erecte Impatiens sp. iar altele puternic fidate.. . Begonia sp. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. în jurul teraselor. Nuan a culorii poate fi diferită. roşu grena. a sta ionării. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze.. roşu sau grena. Sempervivum sp.. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. Tulipa sp. 8. mo ul curcanului. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. culoarea. roz. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde.. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. în cazul petalelor tomentoase. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. mărimea şi culoarea frunzelor. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. Pyrethrum sp. culoarea şi abunden a frunzelor.). sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. precum verbena şi crinii. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. mărimea şi culoarea frunzelor În general. cu segmentele filiforme. la florile simple poate fi pală.. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. Unele frunze sunt mari. Delphinium sp.4. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena.. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. Forma. cu tulpini volubile . lalelele papagal. la început..Ipomea purpurea.Lathyrus sp.. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora.

fiind o sursă de amuzament pentru copii. Cineraria sp. de culoare roşie sau roză. Calceolaria sp.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.plante anuale semirustice (Begonia sp. florile se îndepărtează. . iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite.plante anuale sensibile (Celosia sp. .1. 8. În unele situa ii. fiind aripate. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. men inând efectul decorativ. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. vara.) are fructe persistente şi decorative.plante anuale rustice. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: .5. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.8.) se seamănă în sere calde. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.1. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. ca o continuare a florilor.6. .. iar primăvara vor înflori. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a.. Zinnia sp.

Hosta plantaginea.. Chysanthemum sp. Dahlia sp.. Papaver orientalis).) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. Lolium sp.decorarea balcoanelor.. Gladiolus sp. . ferestrelor. 8. cămări. Speciile floricole pot fi folosite. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). covoarelor. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. Narcissus sp. geophite – ce au bulbi. tuberobulbi. rădăcini tuberizate. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. teraselor. rondurilor.7. rizomi. sau semirustice (Canna indica.. pe stânci sau pajişti. în lungul apelor sau pe luciul lor. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale.. Gypsophyla sp. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. tuberobulbi. . atunci când sunt plantate în diverse suporturi. rabatelor. Polyanthes sp.. Hyacinthus orientalis.1. jardinierelor. în general. Convallaria majalis.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi.decorarea spa iilor verzi..) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. rizomi. bordurilor.. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an.. pentru: . Iris sp. mozaicurilor. Aquillegia sp.

Ageratum mexicanum „nana”. witrockiana). au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. muscari (Muscari sp. fie mixt. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. partere). .). astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. fie numai specii perene. în special lunile de vară. Portulaca grandiflora). treiajelor. Tagetes sp. pergolelor. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. înăl imea plantelor. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. În func ie de perioada şi . ghiocei. instalând specii de talie mică în prim plan. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. bujori. printre care se introduc plante anuale.. numă-uita (Myosotis sp. cu port de tufă sau covoraş. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. fiind amplasate în locuri intens frecventate. în trepte. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale.. mărimea.). Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. forma şi culoarea florilor. Culturile cu plante anuale. crizanteme. perioada şi durata de înflorire. stânjenei. specifice plantelor anuale. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. Rudbekia sp. de talie înaltă (Phlox paniculata.). Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă.2. bănu i (Bellis perennis). Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. costisitoare. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii.). rabate. narcise.decorarea stâlpilor. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. 8. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. chioşcurilor. mijlocie (Petunia sp. forma şi nuan a frunzelor.. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte).ca flori tăiate. narcise (Narcissus sp. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. zidurilor. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite.

pământul de ericacee. pH. Amaryllis sp. În general. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. pământul de frunze.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. Myosotis. superficiale (Primula sp. perlit şi turbă în diferite propor ii. con inutul de substan e nutritive. structură. modelarea terenului.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. .pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. compostul de grădină. Galanthus) sau bienale (Primula. nivelat. elina. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. Cheiranthus cheiri). Calluna vulgaris). . pământul de pădure. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole.3. de turbă) . . la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare.. Asparagus sp. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. Acestea se deosebesc prin pH. Tradescantia sp..pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Erica sp.. Bellis) cu speciile anuale. Crocus. Instalarea speciilor floricole 8. elemente nutritive. capacitate de re inere a apei).. Narcissus. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile.. bine organizate. În func ie de sol.. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . permeabilitate. se deosebesc: .durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. După valoarea pH-ului.soluri acide – (Coleus sp. ferigi). fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare.3. mobilizarea superficială a solului.. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. desfundat. . Hyacinthus. brumărele).. 8. mărun irea bulgărilor. Dianthus sp. Viola. Dianthus sp). textură. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. Gladiolus sp. etc. pământul de turbă. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol.. rădăcinile de ferigă şi nisipul. pământul de ace de răşinoase.. textură.. pământul de lemn.soluri neutre – majoritatea solurilor. de răsadni ă. Iris sp..1. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora.soluri alcaline – (Anemone sp. . Asparagus sp. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare.

În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. de cca.(Iris sp.2. 2 – 2. Dianthus. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul.. Hosta plantaginea. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Begonia). Mathiola.. La speciile perene. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Impatiens. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale.3. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. dar nici să se stânjenească reciproc. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei.). astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Viola. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Narcissus. Amaranthus). Hyacinthus. transplantarea apare necesară atunci când .). În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Galanthus. Paeonia). Lilium sp. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. unde se vor dezvolta şi înflori. 8. Myosotis). La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Alyssum. comparativ cu înăl imea plantei. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Hemerocallis sp. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Crocus. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. bulbii acestora să se înrădăcineze. Fuchsia.3. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură.8. La plantare. Muscari.5 cm grosime.3.

înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. . În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. . fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. .suprimarea păr ilor aeriene. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. de perioada înfloririi. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru .ob inerea unor forme caracteristice. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. . . când plantele nu suferă deloc. intrând mai devreme în vegeta ie.aplicarea îngrăşămintelor. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie.combaterea dăunătorilor biotici. cu rolul de a ob ine plante viguroase. spa iul devine insuficient. suprimarea tijelor florale vestejite. copilitul. . cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. .4. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. Ciupitul se execută cu unghia. . În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. Pentru ob inerea de tufe bogate. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. 8. obligatorii sau facultative.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. unele nu mai înfloresc în acel an. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. . .tutorarea şi palisarea.datorită înmul irii naturale ale plantelor.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . bobocitul.reglementarea înfloritului. În această categorie intră următoarele lucrări: . Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări.irigarea. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii.tunsul plantelor.

Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. Pelargonium sp. ochiul boului). pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. . de obicei terminată cu o floare (crizanteme. Petunia sp. Se aplică la crizanteme. garoafe). Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali.. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare.). de dimensiuni mai mari (crizanteme. bujori. trandafiri. garoafe. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. în acest caz întârziindu-se înfloritul.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. hortensie.. urzicu ă (Coleus sp. gura leului). pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate.

dalii). dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. . mase plastice.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. Lathyrus. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. trestie. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime.. Ipomea). în func ie de specia respectivă. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. Tutorii pot fi din lemn.

În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. riguros selec ionate. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. umiditatea şi mişcarea aerului. etc. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. intensitatea luminii. microbiologice. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. narcise. bioxidului de carbon şi a altor gaze. clorura de potasiu. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. solarii. făina şi rosătura de coarne. fiind indicată udarea diminea a devreme. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. chimice. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. În această categorie intră: excrementele de mamifere. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). temperatura mediului înconjurător. solul. Îngrăşămintele se aplică. a îngrăşămintelor organice solide. ca regulă generală. lalele. la care se adaugă apă. maxim ora 10. mustul de bălegar. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. ghiocei. sulfatul de potasiu. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. de păsări. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. sere. cenuşă. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. cu valen e simbiotice. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. azotatul de amoniu. uneori superfosfat. . concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. bogate în potasiu: sarea potasică. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. după trecerea perioadei de înflorire. 1:20. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. timp de două săptămâni. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. ob inânduse solu ii prin fermentarea. spălarea şi răcorirea plantelor. făina de oase. :30. după o prealabilă uscare şi mărun ire. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. ciuperci). mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol.

Acest strat men ine solul umed. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. măcar odată pe an. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. uneori chiar săptămânal. rizomi. în martie–aprilie. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. şi peste vară. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. . cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. pentru a nu se produce vătămări plantelor. la geofitele semirustice. sau talaj. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. tuberculi. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des.sau noaptea. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. frunze. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. manual sau cu ajutorul săpăligilor. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. bulbii sau rizomii. sensibile la temperaturile scăzute. organele subterane (bulbi. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. periodică a diferitelor exemplare floricole. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile.

În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. Sunt preferate speciile rezistente la tasare.1. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. având aspectul unor pajişti naturale. grupuri statuare. arbuşti. 30 oC. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie.pentru terenuri sportive. recreative sau sanitare. luciu de apă). brânduşe. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. pentru a forma un covor des. 45 oC. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. .Cap. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. aranjamente florale. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). imprimând o atmosferă de calm şi linişte. ce înfră esc abundent. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . gazonul se încălzeşte mai pu in. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. cu . fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. elemente arhitecturale. în zilele cu temperatură ridicată. formată în special din graminee. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. iar în cazul asfaltului de cca. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. cărămidă. De exemplu. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. datorită nuan elor de verde. clădiri. narcise. IX. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. lalele). masive de arbori) sau nevii (stânci.pentru peluze. asfalt sau beton. pietriş.rustic. După destina ie. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. .

Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. . Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale.. Cynonurus cristatus). cerin ele fa ă de substratul nutritiv. . lăstărire. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. rugbi – 6. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Poa annua). În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. 9.2. ci în amestec de minim 3 specii. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. 9.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Reseda lutea. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Deschampsia caespitosa. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. tufele sunt înghesuite foarte mult. rădăcinile sunt relativ superficiale. . aspre. înfră ire slabă. dar speciile se comportă diferit. tenis – 0. Agrostis tenis. rămânând suprafe e nude de pământ.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. la tundere. rapiditatea de creştere. Calendula officinalis.5 cm. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. având aspectul unei fâne e înflorite. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. rezisten a la bătătorire. rezisten a la temperaturi scăzute. umiditatea din sol. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Agrostis stolonifera. grosiere. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. aceasta dispare. Bellis perennis. capacitatea de refacere după tundere. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Viola arvensis. Festuca rubra.3.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Matricaria chamomilla. Gypsophylla muralis. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Papaver rhoeas. Lollium perenne. Alyssum maritimum. Iberis semperflorens. Campanulla sp.. de diferite desimi.5 cm. Alopecurus pratensis. Bromus inermis). iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. După înăl ime: .5 cm. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. frunze mari.5 cm. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. la 12–20 cm. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. crichet – 2. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării.

după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. de specie. . Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. în cazul în care solul existent este corespunzător.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte).1. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului.5 – 2.mecanic .3. date de condi iile specifice ale ării respective.9. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . amestec şi condi iile de sol. zgură.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. dacă există sisteme de irigat. gros de cca. se ob ine un gazon prea rar. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. moloz. a canalizărilor. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. cărămizi. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. De asemenea. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor.3. Metode şi tehnici de semănare: . o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. a instala iilor de irigare.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). După semănarea manuală. Decaparea .manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. ci cresc lateral. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. precum şi costul mai mic. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). 9. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). îngroparea cablurilor electrice. .2. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. dar şi executarea drenurilor. În diferite ări se aplică norme diferite. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu.5 cm. terenul se grăpează. Dacă norma este prea scăzută. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). dar şi vara. adâncimea de semănare va fi mai mică. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. instalând toate speciile crescute natural. cu un aspect nefavorabil.

care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. care pot fi rulate.4. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. Dacă solul are o cantitate mare . Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. apar muşchii şi numeroase buruieni. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). groase de 2-4cm. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. sau mecanic cu maşini speciale. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. iar gramineele se răresc. fosfor şi potasiu. 30 x 30. După aceste opera iuni. după care se sparge şi se mărun eşte elina. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. 9. care nu sunt preten ioase. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area.

de calciu. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. înainte de înflorirea buruienilor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). . Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. trebuie mărită cantitatea de fosfor. pentru compensare. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective.

Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. . Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale.pentru ceea ce este viu sau în schimbare.5 -0. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului.mişcarea orizontală.1. organismul nu depune efort. pentru stilul geometric. ordine şi propor ie.mişcarea descendentă. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. de cucerire a spa iului înconjurător. pentru obiective bine determinate. apare un sentiment plăcut de protec ie. implică o diminuare a efortului. 10.pentru ceea ce este rigid. perspectivele. influen ând sentimentul de veselie. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . creează impresia de avansare. mai sigură. mai stabilă. au o lă ime mai redusă (minim 1. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces.de indispozi ie (de închistare) . ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). X. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. grădinile alpine. . de refugiu. sunt de obicei largi. având 0. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante.7 m lă ime. de intimitate şi uneori de regres. .de stimulare. . în meandre pentru traseele sinuoase.mişcare ascendentă. . Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. sau conduc spre un obiectiv principal important. pentru terenurile cu denivelări. măreşte aten ia. călare sau cu bicicleta.20 m). care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. flori. divertisment. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.de amuzament. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. elemente arhitecturale. În func ie de natura circula iei. inestetic şi nefunc ional. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). importan ă şi lă ime. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. justificate de prezen a diferitelor obstacole.Cap. . . şi în echilibru cu for a gravita ională. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. curiozitate . pentru terenurile orizontale.

de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. iar cele deschise obosesc ochii). Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. dalaj englezesc.cele neregulate în „opus incertum”. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. corelată cu ambientul. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. . pătrate. pietriş. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. lian i sau materiale hidrofobizate. cărămidă. este folosit în pădurile de recreare. ceramică sau marmură. dalaj antic. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). mozaic. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. . dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . macadam. Pământul. Căile împietruite cu pietriş de carieră. tip zidărie. de forme diferite. dale. asfalt turnat sau cilindrat. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. beton. cel pu in cu fa a superioară netedă. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. pavele.

prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. cărămidă. căderi de apă. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). egală cu lungimea medie a pasului omului (0. bitumului.60-0. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. geometrică. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. pâraie. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. Apele stătătoare (numite impropriu. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. de mişcare. având rolul unui factor calmant în peisaj. Malurile se vor amenaja prin terasare. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare.pe gazon. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. iazuri. făl uită. senza ia de răcorire şi de prospe ime. Când cursul apei este însorit. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. 10. fără frânturi. pătrate. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. uşurin a între inerii. prin deschideri de perspective. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. în locurile cu erodare puternică. asemănător cu malurile opuse. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. dar poate fi ameliorată. trestie. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. . Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Caltha palustris). Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. realizate de obicei pe stâncării. fântâni. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. la o distan ă între centrele de greutate. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. lacuri. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. dar fără a fi simetrice. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. din beton.65 cm).2. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. dreptunghiulare. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). ale fiecărei dale. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. elipsoidale. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale.

în mod artificial. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. fie vor fi aduse. Grădinile alpine creează. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. cu o vegeta ie specifică.4. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. 10. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus).fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. muntos.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. acestea dau impresia de putere. şi pot fi amenajate într-un mod special. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. de solidaritate monumentală. în mod progresiv. combinată cu lumina artificială. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. mărime şi culori. un microrelief accidentat. . Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor.fântână cu taluz cu cascadă. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. privit dintr-un loc potrivit. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. folosite pe timp de noapte. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. . Când sunt de dimensiuni mari. Grădinile alpine au suprafe e variabile. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. . folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. O perspectivă bine concepută are echilibru. iar când sunt mici şi grupate. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. 10. . la o oarecare distan ă de clădiri. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu.3.bazin cu cupă florentină în mijloc. fiind compusă dintr-un obiect potrivit.bazin cu jeturi orientate spre periferie. colorată diferit chiar. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului.

sau cărămidă. arcadele şi porticurile. pergolele.5. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. înghe . destinate adăpostirii vizitatorilor. pentru ca pământul să se taseze suficient. la marginea apelor. balustradele (parapetele). zăpadă. beton. în pie e sau în punctele de perspectivă. hexagonală sau octogonală. a orchestrelor sau a fanfarelor. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). . în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. scările. . a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. . situate în spa iile verzi. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. numite chioşcuri descoperite (naturale).Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. pătrată. cu turbă şi nisip. subalpin. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . în pantă sau se va crea artificial. belvederile. suporturi pentru plante. . a domina.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. fiind amplasate pe esplanade. lăsând spa ii mari între ele.aşezarea unui strat de pământ de elină. treiajele. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. va fi pe cât posibil frământat. pode e şi poduri. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. vase decorative. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. Acestea se pot construi din lemn. 10. într-o formă simplă dar estetică. la capătul aleilor. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. deşertic. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. coloanele. accidentat. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. construc ii uşoare. . grupuri sculpturale. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna).aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. bănci şi scaune (mobilier de grădină). a men ine.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm.dispunerea blocurilor de piatră. teatrul verde. cele mari în planul din spate. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . chioşcurile.

5 m. înăl imea 0. cărămidă. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. Acestea se confec ionează din piatră.4-0. . şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. lemn sculptat sau marmură. Treiajele sunt construc ii uşoare. mărime. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. teraselor. mozaic. marmură şi au un mare efect prin formă.4-3. fier. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor.5 m. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. metal. lemn.0 m. fiind amplasate la capătul aleilor. în lungul aleilor largi. oferind refugiu împotriva insola iei. cărămidă.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2.7m şi înăl ime 2-2. Se recomandă ca optimă. fontă. compartimentarea unui spa iu verde. pe orizontală. lemn. aluminiu. ce acoperă por iuni de alei sau terase. Pot fi cu sau fără spătar. beton. folosite pentru decorarea unor pere i. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. la marginea teraselor. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. Scările accentuează orizontalitatea spa iului.5-0. stâlpi verticali (piatră. grup sculptural. pe lângă ape sau terenuri accidentate. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. atât la soare cât şi la umbră. beton armat. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. de obicei cu înflorire abundentă. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. din diferite materiale de construc ie. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. mărginirea unor perspective. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. piatră). cărămidă.45 m. lă ime 0. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. formate din panouri cu zăbrele. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. bronz. dezvoltare pe verticală. ce prezintă ca elemente de sus inere. Materiale de construc ie folosite: piatră. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. a unui rond de flori. culoarea lor. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. Forma.

aleilor. decorat cu plante de mozaic. în lungul scărilor. zidurilor.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. beton. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. piatră. . ciment. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă.