UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

lauri. În capitala imperiului. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat.arbuştii şi plantele ornamentale. în Evul Mediu.H. pini. horticultura a făcut progrese.2.) 2. cu coloane de piatră colorată şi marmură. Villa Mecena. rozmarinul şi mirtul. lotus sau diverse flori.grădina cu pomi fructiferi.2. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii.. Erau prezente pergolele şi coloanele. Grădinile vilelor mai mici.1.2. Constantinopol. de regulă. 2. Schema modelului grădinii medievale. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. Erau prezente şi pu uri rotunde. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. Villa Lucullus. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. Exemple: Villa lui Cicero. a înregistrat un regres. ce cuprindea Europa Sud-estică. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice.V. Acestea aveau. .2. ca urmare a cruciadelor. formă pătrată. fiind înconjurate de un zid de marmură. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. Totuşi. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. peste care s-au grefat elementele orientale. duzi. plante medicinale şi aromatice. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. vasele şi statuile. fie o fântână cu un joc de apă. tisă. la interior cu bazine străjuite de statui. .zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. mimoze). Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. smochini. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. urbane. tei. platani. busuioc. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară).XIV d. De asemenea erau cultiva i trandafiri. zambile. nordul Africii şi Asia Mică. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . Villa Sallustius. . specii floristice. 2. buxus. trandafiri. crini. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. chiparoşi.

adesea aranjate liber. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. 2. citricele. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). buxusul. XIII-XIV. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. de formă regulată iar cele mai mari. compartimentare realizată. Grădinile fie erau interioare. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. caracterizată de prezen a careurilor egale.2. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. mirtul. grădinile arabe având la început o influen ă orientală.H. situate în cur ile clădirilor. acestea fiind interzise în religia mahomedană. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. mărginite de rânduri de plante tunse. Nu existau sculpturi. magnoliile. apoi au căpătat un specific propriu. monotonă. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. cu func ie exclusiv ornamentală.grădina de flori. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. palmieri. al VII-lea d. . din timpul domina iei arabe. fie erau situate în afara palatelor. pavilioane pentru petreceri. 2. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. Apa era folosită fie în bazine şi canale. fie aveau straturi de formă pătrată. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera.2. pini. Speciile folosite erau: chiparoşii. Compozi ia era geometrică.grădina de legume şi plante medicinale. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. Speciile folosite: chiparoşi. o suită de grădini. predominant persană. eucalipt. pere ii de fundal. menajerie. galerii acoperite de plante că ărătoare. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec.H. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. . acolo unde spa iul permitea. magnolii. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. fiind plane şi înconjurate de ziduri.4.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Arta topiară era folosită în exces. leandri. prin întretăierea a două canale cu apă. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. Locuin ele mici aveau o singură grădină. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. bazine. fie sub formă de fântâni arteziene..d. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor.). înconjurate de ziduri.

Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. servind ca loc pentru plimbare. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. terase.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. Elementele primordiale erau mun ii. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice.H. ce erau descoperite brusc la un moment dat.H. în care vegeta ia era dispusă natural. de groază. budismul. Filozofiile religioase din China. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. este mărimea acestora. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. firesc. plante şi animale. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. având caracter natural. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. stânci. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. IV-V d. fiind create mai ales în sec. au fost create parcuri naturale.) şi cuprindeau mun i. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. de basm. fiind natural. pe vârful unei coline sau în pădure. Picturile. de veselie. şi reflectă puternicul cult al naturii. por i. chioşcuri. lacurile şi râurile. cu caracteristici proprii. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. indiferent de perioada istorică. ziduri. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. VIII-IX d. pinii – fermitatea şi for a caracterului. în strânsă legătură cu religia.H. modificat sau aparent natural. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. piersicii ornamentali – Paradisul. fiind excluse liniile drepte. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. arterele pământului.3. galerii. cheiuri. Terasele erau trasate liber.H. situat pe malul unui lac. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. iar apele.. odihnă. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. cascade naturale) sau în bazine artificiale. poduri şi pode e. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. suprafe ele foarte întinse. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. Relieful era foarte variat. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. cu aspect natural. având ca element primordial al naturii – vegeta ia.2. . o dată cu dezvoltarea noii religii. neregulat. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. bazine. al XVII-lea d. (dinastia Tang). cascade. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. sec. ape. pentru dobândirea perfec iunii morale. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. II-I î. bambuşii – prietenia necondi ionată. în armonie cu peisajele naturale. grote.3.

din dorin a de a aduce natura în locuin e. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. . Grădinile imperiale.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. şi în Kyoto. cu balustrade ornamentate. sau din Europa medievală şi renascentistă. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. lac cu insule.3. Astfel în Japonia.vegeta ia este perfect integrată peisajului. fântâni şi foarte multă vegeta ie. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri.H. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). arbori şi arbuşti. camelii. . fiind folosite toate elementele din natură. cu simboluri filozofice caracteristice. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. pasul japonez. Spa iile verzi. pietriş. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. grădină de muşchi. sau de pe verandă. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . miniaturală: cursul de apă. podurile. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. în decursul timpului. orientat pe direc ia N-S. stânci col uroase. grădină aridă. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. fiind o componentă a acesteia. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. arborele de ceai. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. diverse plante cu sau fără flori. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. al VIII-lea d. . devenind o artă na ională. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. ienuperi.capitala ării. bambus. 2. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă.). În sec.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. fiind ulterior personalizată. azalee. destinate contemplării din interiorul clădirii.H. erau prezente pretutindeni. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. pietre rotunjite.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale.Deşi. stâncile. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. muşchi. mai mari sau mai mici. pârâu cu cascadă. por i. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. ferigi. Islam). un râu sau pârâu. pavilioane pentru ceai. plus diferite lampadare. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. lanterne din piatră. nisip. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. coline. Persia. al VIII-lea d. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. sec.

ca influen ă occidentală. stejari meridionali.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). azalee. . ienuperi. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. . Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. arhitectură.apa era folosită sub formă naturală.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). lauri şi portocali.apa aduce mişcare. arborele de ceai.erau folosite zidurile masive de sprijin. bazine neregulate. . .. tisă.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. magnolia. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. de unde a iradiat apoi în restul Europei. XV-XVI d. .Grădina palatului Farnese din Caprarola. pe terase succesive.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. arbuşti modela i în volume geometrice.Villa Medici în Roma (2 terase). Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. mirt. . în special pentru grădinile vilelor suburbane. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. bambus. .H. cireşii. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este).4. ziduri înverzite.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. din toate domeniile: artă. vase ornamentale. 2. cascadelor. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. ci pietre late. glicina. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. . lespezi sub forma pasului japonez. 2. .vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare.H. . . buxus. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. . . precum: .prezen a sculpturilor. al XVII-lea d. garduri vii şi borduri tunse. Specii folosite erau: pini. Din sec. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. . literatură.nu erau folosite alei. lămâi.1. .sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. parapete ornamentale.4.utilizarea vegeta iei tunse. . camelii.simetria fa ă de o axă a compozi iei. a canalelor. încep să apară primele grădini publice. . cascade.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. chiparoşi. ştiin ă.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. Această orientare a apărut la început în Italia.

S-au mărit dimensiunile grădinilor. fântâni. al XVI–lea. 2. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. la care grădinile erau în incintă. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. .2. Saint-German. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. . S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. . Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. .grădinile Gamberaia – Floren a. Principiile esen iale s-au men inut. Terenul era modelat în terase mari. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau.arhitect peisagist Du Cerceau.arhitect peisagist Delorne.H. fiind îmbinate cu linii ample. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. Fontainbleau.grădina Garzoni – Collodi. Existau canale şi lacuri imense.4.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval .. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux .grădina Luxembourg din Paris. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. În perioada Barocului. Exemple:. pictor şi arhitect) favorit al . apare stilul baroc.În secolul al XVII–lea d. tinzându-se către transformarea în parcuri. cu numeroase statui. .grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. . bazine. curbe. vase. În prima jumătate a sec. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. Abia după jumătatea sec. la castelele Amboise. cu partere decorate cu flori. Au apărut grotele artificiale. dar dispare schematismul rigid.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. al XVII-lea crea iile importante au fost: .grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). în arhitectură. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. Au fost realizate decoruri bogate. În unele situa ii canalele s-au păstrat. Exemple din sec al XVI-lea: .grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. roci şi apă în mişcare). ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase.H. traseele rectilinii. sub aspectul echilibrului şi simetriei.grădinile de la castelele Tuilleries. . al XVII-lea. rezultând spa ii mult lărgite. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. Astfel.

cuburi).perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. mai ales pe axa principală. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. vase în stil baroc. .ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală.sunt prezente. SaintCloud. scări. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. dominantă. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers.compozi ia era tratată arhitectural. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. . constituind totodată şi perspectiva principală. Sceaux. treiaje. Versailles. bazine. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. Ulterior. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. Dispar parterele. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. . rampe.3. borduri sau broderii de buxus tuns. . . . s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. . compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. mari partere şi întinse oglinzi de apă.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor.sunt folosite. Saint Germain-en Laye.Ludovic al XIV-lea. fiind situat pe terenul dominant. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: .terenul este modelat în terase largi. pe spa ii foarte largi. bazine cu grupuri sculpturale. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. ca şi în restul Europei. se păstrează axa . aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. Chantilly.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. bazine şi canale. piramide.4. închise între ziduri. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon).palatul constituie capul compozi iei. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. statui sau vase. . în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. sub influen a literaturii. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. 2.aleile sunt rectilinii. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. Dar. cu principii compozi ionale proprii. conuri. La început s-a renun at la tunderea arborilor. . ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului.„regelui Soare”. în Anglia dominau grădinile medievale. . . în Anglia începând cu sec. racordate cu ziduri de sprijin. . Fontainbleau. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. al XVIII-lea. alături de diferite fântâni. rocării.

parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic.4. dar se introduc poteci şerpuitoare. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. iar fra ii Bühler au amenajat parcul .Germania: . . „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. fiind sus inătorul noului curent numit . parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). .model francez.centrală dominantă.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. Hyde Park. În secolul al XIX-lea. . .Rusia: . Malmaison.Charlottenburg (Berlin) .. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular.Austria: . 2. realizate sub influen a romantismului. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.Saint-James Park .Kent (pictor şi arhitect) .parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. amenajate în stil peisager: St.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti.. Green Park. Ermenonville. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.Nymphenburg (München) – model francez. James Parc.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth.Parcul Chatsworth – stil clasic. . La sfârşitul secolului al XIX-lea. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). reziden ial şi a intrat în cel urban.grădinile de la Whitehall – model italian.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.Tête d’or’’ (Lyon). . La periferie erau: Regent’s Park.4. . . . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. Victoria Park şi Battersea Park.Grădinile Greenwich – model francez. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).model francez. . apoi francez. enun ate de Repton. . .grădinile Kensington şi parcul Stowe.Anglia: .Hampton Court – model italian. Toate crea iile din această perioadă (sec. Realizări importante: . formând un lan verde de peste 4 Km. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. . Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. .

model francez.Chicago – South Park.U. .păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta).Grădina Botanică . .model italian. . . grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. În Germania. narcisele. . garoafe şi iasomie. În S.Boston – Park System. stejarul. Ca exemple pot fi amintite: . cimbrul. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. .New York – Central Park .parcul Nympheuburg (München). Petersburg – 600 ha.Parcul Sokolniki – 463 ha.Spania: . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. arskoe Selo = vechea denumire).Villa Carlotta (Caddenabio). Parcul Puşkin (parc englez. pe lângă locuin ele boierilor.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. Prospect Park (peisagist Olmsted). roini a.grădinile La Cranja (lângă Segovia) . forestiere: bujori. . mesteacănul. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. lăcrămioare. molidul.360 ha. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. plopul alb. .. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt).Villa Melzi (Bellagio). . Ca exemple pot fi amintite: .Villa Carraresi (Roma). nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . respectiv după principiile grădinilor engleze. .Parcul Public Friederichsham (Berlin).Grădina engleză (München). .Philadelphia – Fairmount Park.5.sec. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). .parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . .grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). liliacul. pomicole. crini. 2. bradul. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc.A. lângă St. .Italia: .sec. .

la sfârşitul sec. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. .. promenada de pe Dealul Copou.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. . În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . . Hayer.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. . . dar care în mare parte erau neorganizate. .Pădurile parc Băneasa şi Snagov. al XIX –lea.parcul de la Bon ida –Cluj. stilul brâncovenesc. . Dacia. Parcurile de la Avrig.1838 – parc promenadă .parcul Carol I.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . .actual Parcul Tineretului.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. odată cu dezvoltarea oraşelor.. lângă castelul familiei Teleky. . iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. (fost Libertă ii) realizat de E. . .Buzău – Parcul Crângul. .la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . .parcul de la Albeşti –Braşov. 70 ha. chioşcuri pentru orchestre. poduri. . fiind numit oraş-grădină. Borza. . .. Redont. . Pădurea Verde. .Grădina Ioanid. În sec. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).la Sibiu – 1857. .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. .la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. al XVIII-lea .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.parcul de la Gorneşti –Mureş . (Carl Friederich. . 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. .sec. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). al familiei Bauffy. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. În alte oraşe: . a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.în Bucureşti în 1833-1840.Bucureştiul avea cca. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). lângă castelul familiei Haller.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. Alpinetul. azi Parcul Romanescu.Timişoara – Parcul Tiselor. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. . . iarna lacul fiind folosit ca patinoar). Parcul Rozelor. Hörer).Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.Iaşi – Parcul Expozi iei. amenajat tot de Redont – Bd. al baronului Bruckental.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.

Parcul Libertă ii.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. ClujNapoca. Sibiu.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Parcul Tineretului.Parcul Sportiv . Oradea. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . . . . Gala i. parcuri în Titan. Crângaşi. Balta Albă. Iaşi. Drumul Taberei. .70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Parcul Tei. Constan a.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Colentina. Piteşti. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Pantelimon. . . corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Craiova. Ploieşti.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu).reamenajarea Parcului Herăstrău.

bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. c) f. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ.f. .1. d) f. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. f) f. în general de toate tipurile de spa ii verzi. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. . şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. umiditatea şi temperatura aerului.2. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. respectiv: de produc ie. respectiv cu: . III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. la diferite categorii de spa ii verzi. sanitară). decorativă (estetică. hidrologică.fructe din livezi. e) f. Func ia hidrologică este asigurată.lemn din diferite tipuri de pădure. recreativă. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie.Cap. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. ştiin ifică. . Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. de protec ie climatică (viteza vântului. antipoluantă (f. antierozională. 3. 3. . de pe terenuri degradate). recreativ sau sanitar.f. fiind ob inute diferite categorii de produse: . această func ie are un caracter puternic diminuat. grădini. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. de protec ie a solului. de impact peisager). intensitatea radia iei solare). b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. Profesorul I. hidrologică.flori din culturile floricole. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. . sanitară şi estetică.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole.f.

Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. substratul ce constituie suportul vegeta iei. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. Func ia de protec ie a solului. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. Acestea. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului.ameliorarea umidită ii aerului. Vegeta ia lemnoasă. . prin descompunerea de către microorganisme.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. fie în sol (rădăcini moarte). Prin sistemul de înrădăcinare. a perdelelor de protec ie. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. ). . sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. De exemplu. Sub aspectul proceselor pedogenetice. în care procesele de eroziune sunt vizibile. prin procesele de evapo-transpira ie. moderează temperaturile excesive.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. străzi. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. şi a speciilor drajonate. prin microclimatul pe care-l realizează. prin albedoul specific. Pe lângă aportul de substan e nutritive. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. spa iile verzi prin stratul arborescent. trotuare. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . pietriş. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. prezintă o stabilitate mecanică. fâşiilor plantate în lungul străzilor. . fizică şi chimică. ce constituie o armătură biologică a solului. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. asfalt sau beton. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi.micşorarea vitezei vântului. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. sau în apropierea acestora.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. etc. . iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. astfel. mult sporită. fie la suprafa a solului (litieră). cărămidă. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură.

vegeta ia re ine mari cantită i de particule. 3. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. sau cu frunziş sempervirescent. o elul. . sub diferite aspecte: . Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente.reducerea poluării fizice a atmosferei. viteza vântului scade cu 30-60%. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice.reducerea poluării fonice. 5m3. consisten ă. elagaj şi anotimp. În mediul urban. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului.lipsite de vegeta ie. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. ce nu deranjează ochi. astfel. atmosfera devine calmă. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. în zonele plantate. vârsta arboretului. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. De exemplu. în special în timpul verii. gresia. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. etc. Perdelele de protec ie. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. .reducerea poluării chimice a atmosferei. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. marmura. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus.3. betonul. iar la 120-200 m în interior. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. a pulberilor fine sau a fumului. structură pe verticală. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. .

aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. 68 t de particule solide şi praf. umiditate. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. întreprinderile industriale. acoperită cu gazon. părozitatea acestora. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. intersec iilor aglomerate. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. respectiv de mărimea frunzelor. fără obstacole cu efect antifonic. iar a teiului pucios cca. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. sau diferite activită i curente ale popula iei. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. planta iile rare dintre construc ii. în cazul molidului cca. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. radia ie solară. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). 42 t/ha. aerian. 30 t/ha. prin senza ia de linişte. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. efect maxim în sezonul de vegeta ie. necroze. . Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. căderea frunzelor. a arterelor principale). ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. industria chimică. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. în teren liber. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. ce are lă imea de 200-250m. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. planta iile stradale. de prelucrare a produselor minerale. inversiuni termice.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. etc. În oraşe. echien/plurien. perimetrale. pinului silvestru cca. şantierele. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. de prelucrare a petrolului. 35 t/ha. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. ionizarea aerului). durata de via ă a frunzelor etc. cea ă. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. transportul auto. metalurgică. arbori+arbuşti+specii de gazon). având un efect nesesizabil. De exemplu. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite.

cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. sau efectul automatismelor zilnice. .Mobilitatea. al solicitării fizice.timp de existen ă. . sportului. în sferele culturii. spa iile verzi urbane sau extraurbane.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. îmbrăcăminte. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. camping. cumpărăturilor pentru hrană. pensia. cele mai multe destina ii. . fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. presupune bucuria întocmirii programului. . practicarea diferitelor sporturi. serviciului. odihnei prin somn. . având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. prin care se înlătură plictiseala.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. vacan ele. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. în general. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. telefonie. Sarcinile de bază ale recreării sunt: .Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. călătorii. picnic. respectiv concediile. la care este supus omul în via a cotidiană. divertismentului.4. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. etc. turismului. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. de . televiziune.Timpul. respectiv timpul alocat servirii mesei. CFR.divertismentul sau amuzamentul..3. cules de flori. internet).deplasarea. . . care poate fi: . . şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto.activită i pe loc. după bunul lui plac: plimbări. Fazele activită ii de recreare: . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. intelectuale sau psihice.Nivelul de trai. radio.destinderea sau relaxarea. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. obiective turistice. . Factorii care influen ează recrearea sunt: .timpul liber (dedicat recreării). între inerii personale. aeriană sau navală.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. artei. . .pregătirea. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată.

reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. realizată pentru plăcerea proprie a individului. economice. etc. repausul şi somnul. alpinism. pescuit. după o perioadă de activitate intensă. decât în dauna operei”. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. 3.5. istorice. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. Odihna propriu-zisă. J. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. încât nimic să nu poată fi adăugat. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. Aceste activită i pot fi active sau pasive. etc. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. apicultura. canotaj. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. în spa iile verzi extraurbane. Func ia decorativă (estetică. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare).O. de diferite excese. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. etc. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. diseminat sau modificat. presupune comportamente diferite. obiective culturale. arbustivă. sau diferite activită i precum grădinăritul. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. prin care are loc refacerea fizică a organismului. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. Plimbările sunt realizate fie zilnic. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. .amintirea. indiferent de subiectul în care apare. gazon sau oglinzi de apă. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură.întoarcerea. . sau în zilele libere.ciuperci sau de fructe de pădure. nevoia de a face mişcare. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. de conducerea autovehiculului. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. de regulă la sfârşitul săptămânii. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. parcurile. diferite de mediul său. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. floricolă sau erbacee. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). vânătoare. în sta iuni climaterice cu specific. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. . sau la sfârşitul săptămânii. În sens larg. Turismul are caracter recreativ.

Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. murmurul apei.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. bariere împotriva vântului. . etc.încadrarea cursurilor de apă.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. . lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. . ciripitul păsărelelor. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. puternic erodate sau a grohotişurilor. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. diferind în func ie de fenofază.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. flori. cu efect de parazăpezi). admira ie necondi ionată.6.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. variază pe parcursul unui an. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. . Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. Astfel. 3. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. încântare. textura coroanei. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. şi care exercită o atrac ie spontană. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. . cascade. . fructe. bazine. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale.

De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. sociale şi economice ale unei perioade date. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Frumuse ea este un element func ional. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. planta ii. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. centrul compozi iei reprezentat . Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. viu sau inert.Cap. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. intrarea principală. treaptă. Frumuse ea este realizată prin ordine. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. care conduc în final la realizarea frumosului. se ine seama de anumite principii şi legi. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. Toate elementele unui spa iu verde (alei. armonie şi propor ionalitate. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. suprafe elor şi formelor planului. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. peluze. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. Fiecare component. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). generatoare de zgomot sau chiar de poluare). într-un întreg. un monument). în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. pe o concep ie dominantă. ob inându-se în final unitatea în diversitate. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii).

Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. grupuri. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. de formă. evitându-se astfel monotonia. Simetria poate fi absolută şi liberă. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. de culoare. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. vase decorative. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. al for ei sau al monumentalită ii. bănci. combinat. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. clădire). calitate care uneori poate avea o latură negativă. Ritmul poate fi: static. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. se găsesc mase similare şi egale. bulevard. şi o dată percepută regula ritmului. simplu. lă ime) sau alte caractere vizibile. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. integritatea şi calitatea acestuia. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . potecă. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. dinamic.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. a repetării şi a consecven ei. în întregime. deoarece un plan perceput deodată. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. Asimetria pune omul în armonie cu natura. admi ând totodată diversitatea acestuia. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. interesul scade. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. creând senza ia de dezamăgire. compus. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. stradă. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. ordinii. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. respectiv realizarea echilibrului. este static şi odată văzut. liniar. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. a aceloraşi elemente (specii. magnificului. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. omul va anticipa următorul obiect sau interval.

Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. chiar dacă specia diferă (de exemplu.combina ii între culori diferite (active. caz în care se aplică armonia legăturii.compozi ii doar între culorile calde sau active. se pot deosebi: . . florale. . Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). formelor dar mai ales a culorilor.compozi ii între culorile complementare. etc. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . forme sau spa ii. dar care au volume şi formă asemănătoare). Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). În proiectarea spa iilor verzi. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. . pasive. arhitecturale. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri).abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. exprimând de fapt unitatea în varietate. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. care au o anumită continuitate. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. într-un aliniament. de un individ. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte).

34. al XIII-lea. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. . participan ii la diferite evenimente de amploare etc. Astfel. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). publicul dintr-un parc.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. 270. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. ordine şi armonie. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. lă imea optimă este de 5 m.).întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). C. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. sub un unghi de cca. 13. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. alee pietonală.618 (aproximativ 3:5). astfel pentru o alee de 300 m. 55. 89 etc. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. 8. 5. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. iar la o distan ă mai .modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul.). apoi 3. mese.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. 180. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. etc. Fibonacci. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. . scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. lă imea optimă este de 8 m. sub un unghi de cca. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. ce are laturile în raport de 1:1. 21.I. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. matematician italian din sec. iar pentru o alee de 250 m. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. .

Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual.mare de această valoare. . Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. fără a se exagera prin risipă. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. presupunând unirea trecutului cu prezentul. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”.

al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. întotdeauna de formă dreptunghiulară. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare.Cap. . V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. francez sau regulat) a stat. râuri. 5. Acest stil prezintă mai multe variante. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. caracteristice diferitelor epoci istorice. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere.1. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. erau prelungiri ale încăperilor. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. bazine. V. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale.). În amenajarea spa iilor verzi. La romani grădinile. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. apă. vegeta ia. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. aspect preluat şi de romani. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. în general. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. iar în cadrul stilului peisager sau liber. câmpii. văile râurilor. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). În func ie de stilul adoptat în compozi ie. etc. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. fiind ornate cu statui. pâraie. vase sau fântâni arteziene. activită i. arhitectural. În ultima perioadă (sec. caracteristice Renaşterii şi Barocului. de mai târziu. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. epoci.1.1. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). eroziunea).2. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. precipita iile) sau for ele majore (vânt. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză.1. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. dar şi elemente minore precum microrelieful. Stilurile spa iilor verzi 5. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. radia ia solară. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. civiliza ii. Grădinile în stil maur.

5. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. situat în pozi ie dominantă. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. fiind nivelat şi modelat în terase largi. scări. precum şi oglinzi de apă. sau de perdele de arbori.1. fie de a le limita pe altele. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. Elementul principal. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. numit şi capul de compozi ie. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni.1. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. regulate. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. pe linii drepte şi curbe. borduri sau broderii artistice din buxus tuns.2. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. canale sau oglinzi de apă. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. balustrade. fiind subordonate toate elementului principal. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. unele păstrându-se şi în prezent. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . ce constituie perspectiva principală. bogat ornamentate. cu numeroase ziduri de sprijin. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. cu denivelări mici. statui sau vase sculptate. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. cascade sau bazine. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. rampe. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. taluzuri. aplicat până în prezent.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. Aceasta. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Apa aduce prospe ime. respectiv axa principală. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele.

pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. sub influen a stilului rococo din arhitectură. care dau varietate şi fantezie compozi iei. Stilul peisager Stilul peisager (liber.2. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. . arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea.3. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. 5. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. în ansamblu. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. fiind obositoare ochiului.1. 5. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. în formă de tablă de şah. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil.1. cu precădere în Olanda. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. Aleile sunt rectilinii. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. conducând spre diverse amenajări. 5. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. În această situa ie. în Anglia. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. natural. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. fie sub influen a pictorilor peisagişti. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. compozi ia fiind liberă. fie sub influen a literaturii noi. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. Toate acestea au fost duse la extrem.1. fiind dispuse în re ea geometrică. Principiile de structură ale stilului peisager Formele.3.de apă. având cel mai adesea relief variat. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. mai ales a celor de gazon. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor.2.1.

curb sau sinuos. Aleile au un traseu liber. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. în diferite zone ale grădinii. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. sub formă de mase. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. peluze. volume. frumoasă şi îndelungată. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. de grote sau chiar cascade. se vor folosi specii de talie mică. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. atunci când aceasta există. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. cu contur regulat. lumini şi umbre. roci sau stânci. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. sinuos chiar. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. chiar exotice. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. cu înflorire bogată. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. masele vor avea conturul neregulat. Rocile. fie create. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. . Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. care în mod natural sunt dispersate. fie naturale. ce urmăreşte formele de relief. Apele. toate elementele. În jurul clădirii principale. Simetria şi echivalen a sunt excluse. neregulat. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. vor fi folosite pâlcurile. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. covoare sau dispersate solitar. pajişti şi diferite grupaje floricole. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. urmând caracteristicile terenului. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. prin aducerea de pietre. intervenindu-se totuşi în detaliu. cu aspect natural. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. în pete neregulate sau eliptice. specii lemnoase decorative. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

de veselie sau de entuziasm. atât sub aspect psihic cât şi fizic. volume. culori.2. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. cascadele. largi. de stâncile.4. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac.2. dispuse într-un masiv păduros. . de luminişurile retrase.2. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. forme. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. având ca fundal imagine unor mun i înal i. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului.5.3. unei mări sau ocean). cu flori având culori calde. 5. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. 5.5. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. De asemenea. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. Genul de bucurie Genul de bucurie. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. umbră şi lumină. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite.

gazului metan. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. limitarea perimetrului construibil. zona politico-administrativă. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor.2. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. ce asigură protec ia multiplă a mediului. sunt judicios repartizate. în strânsă corelare cu structura urbanistică. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. recrearea şi odihna popula iei.1. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. sta ii de distribu ie a apei. dispuse într-o re ea continuă. atât urbane cât şi periurbane. zona industrială. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. grădinile sau scuarurile. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. cât şi legătura dintre acestea. Ca regulă generală. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere.).Cap. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. etc. energiei electrice. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. 6. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. energie termică. . re ele stradale. dimensionate. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. 6.

acoperişurile verzi. grădini şi scuaruri publice. grădini zoologice. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. 1. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. planta ii de pe lângă unele dotări publice. numite şi spa ii verzi publice.3. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. dotări şi func ii. scuaruri. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. După pozi ie se deosebesc: . sau în cazul unor studii sau lucrări de profil.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. fiind diferite ca mărime. a sta iunilor balneo-climaterice). . a solului. păduri de recreare. grădini sau scuaruri). şi în care intră: parcuri. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. transversală sau longitudinal-transversală. grădinile botanice şi cele zoologice. grădinile locuin elor individuale. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). pepiniere. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente.cu acces strict. planta ii antierozionale. pepiniere. . în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. păduri parc. planta ii de protec ie (a localită ilor. grădini botanice. a apei. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. amplasare. 6. în func ie de sistemul stradal al localită ii. . grădini publice.cu acces nelimitat. a spitalelor. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. După accesibilitatea popula iei largi: . aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. de folosin ă generală. grădini botanice. concentrică. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. care traversează localitatea şi care. ce sunt administrate de primării. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. radial-concentrică. ştranduri). constituită din spa ii verzi periurbane. de regulă. lungi de sute de metri. longitudinală. planta iile din cimitire. zonele de agrement (păduri de recreare. .cu acces limitat. planta ii antiincendiare. parcurile şi bazele sportive. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. 2. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. întreprinderilor.

păduri de agrement.4. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. edificii culturale. . planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. situată în intravilan. . Raza de deservire a unui scuar este de cca. planta ii cu efect de parazăpezi.permanente.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. După func ii: . asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici.temporare sau provizorii. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. parcuri expozi ionale.3.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. perdelele de protec ie. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. pepinierele. parcuri şi grădini zoologice. 400 m. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. . Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. După modul de amplasare. caz în care acestea sunt uşor accesibile. situate de regulă în cartierele de locuin e. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. alpinarii. După destina ie. scuarurile por fi: . frecventează simultan acel scuar.3 ha. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. planta iile de consolidare antierozională. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. . Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. După durată.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. în cca.spa ii verzi de înfrumuse are. . scuarurile pot fi: . fiind destinată odihnei de scurtă durată. . parcuri dendrologice. gazon. păduri parc. grădini şi parcuri publice. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. destinate construirii unor cartiere de locuit. spa iile verzi pentru copii şi tineret. . spa iile verzi din cimitire.înconjurate de străzi sau artere de circula ie.în interiorul cartierelor de locuit. 6-8 minute. destina ie. scuarurile pot fi situate: . cu rol decorativ: scuarurile decorative. ce se înfiin ează pe terenuri virane.3-3 ha. culturale sau de învă ământ. 6. configura ia terenului şi construc iile din jur. având în componen a lor doar arbuşti. rozarii. parcurile sportive. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important.

respectiv arbori şi arbuşti. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. Dată fiind această distan ă de deservire. peluze de iarbă. 15-25 minute. în cadrul oraşelor mari. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. spre periferia scuarului. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. . cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. De exemplu. de mers lejer. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă.5. Intrările vor fi reduse ca număr. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. frecventează grădina în acelaşi timp. zone umbrite dar şi zone însorite. . 6. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. Dispozi ia aleilor. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă.5 km. aranjamente şi decora iuni florale. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. bănci. statui. de pe o rază de 1-1. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. în lungul aleilor. datorită inexisten ei căilor de acces. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector).scuarurile cu func ie prioritară decorativă. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. situate în jurul unor institu ii publice. Spre deosebire de scuar. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat.. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. respectiv o intrare la cca. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. a obiectivelor culturale. de învă ământ. respectiv: sectorul pentru copii. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. boschete. 3-4 ha. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. scări (în cazul terenului accidentat). alei.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager.

mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. adăpost de ploaie. diferite dotări (cişmele. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. de re eaua stradală limitrofă. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. şi de capacitatea proiectată a parcului.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). cafenea. . ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. într-un cadru peisagistic deosebit. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. bazine sau chiar un mic lac. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. 6. şi de densitatea popula iei. datorită suprafe ei pe care o reclamă. ce depăşesc 20 ha. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. sporturi. de lungimi şi dificultă i diferite. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. locuri pentru jocuri statice. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori.000 de locuitori trebuie să existe un parc. restaurant). şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. cofetărie. WC public). expozi ii. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. manifestări artistice). Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc.6. respectiv sta ionare). parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. bănci. În foarte multe cazuri.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

6. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. a noxelor sau a altor factori de inconfort. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. orientarea şi înăl imea clădirilor. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. ale unui cvartal sau ale unui cartier. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. partere cu flori. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală.1.8. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. şi străzi şi bulevarde deschise. 6. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. . suprafe e îngazonate. în func ie de pozi ia. Speciile vor fi alese şi amplasate. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. structură şi folosin ă diferite.8.8. arii de joacă pentru copii. alei pietonale. pentru diminuarea zgomotului. 6. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. punct de distribu ie a energiei electrice. Astfel.2. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. ocupând suprafe e importante. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip.liber este de 3. Au scop sanitar. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. tomberoane). pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. parcări. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. recreativ şi decorativ. şi alte multe specii pentru varietate. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e.

Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. minigrădină de zarzavaturi. sau specii de răşinoase. un mic bazin cu aspect natural. chioşc de grădină. trandafirii. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. institu ii. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. În cazul vegeta iei. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. cu o compozi ie relativ simplă. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. padoc şi cuşcă pentru câine. stânci şi pietre. minilivadă.) acestea pot fi: grădina de fa adă. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. chioşcurilor şi treiajelor. magazie de unelte. bazin cu peşti decorativi. sedii de firme. arbustive sau lemnoase. lămpi pitic. joasă sau fără împrejmuire. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. cititul. arbori. gazonul. mobilier de grădină. suprafe e îngazonate. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. aranjamente florale. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). dar şi a unor hoteluri. precum şi diferite specii cu port pendent. Grădina de fa adă. pergolelor. a unor grupuri de specii sempervirescente. servitul mesei. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. arbuşti şi liane. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. În func ie de mărimea spa iului disponibil. diferite jocuri. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . sediu de firmă etc. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. barbeque. uşor de între inut. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. arbuşti tunşi. activită i de grădinărit.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. În func ie de mărimea acesteia. piscină. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. grădina este structurată şi amenajată. de gusturile proprietarului. fie prin realizarea unui gard viu înalt. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. o cascadă miniaturală. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. Grădinile interioare. spitale. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. fie după propriile idei. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. precum gazonul. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. miniseră. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. În cazul unor locuin e. Astfel.

Saxifragaceae. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. sau numeroase alte specii floricole. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. Poaceae). cu pietriş (de tip sort). . Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. poate contribui la estetica compozi iei alese. de regulă. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. În func ie de caracteristicile lor. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. instala ii electrice. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. unele specii din fam. cu strat fertil mai gros. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. specii de gazon (fam. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. durabilă şi de bună calitate. 6. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. se recomandă acoperirea acestuia. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. alături de plante cu flori şi alei. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. forme sau provenien e. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. canalizări). printre spa iile rămase libere între plante. de la bun început. cu arbori şi arbuşti de talie mare. Crassulaceae. astfel. Peste acesta se aşterne stratul fertil.9. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. în vederea efectuării eventualelor repara ii. Urmează un strat de separa ie. fiind de maxim 10-15%. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. pentru speciile de plante vivace. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. format din fibre minerale. Brassicaceae sau Campanulaceae). fam. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă.

fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. în zilele însorite. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. până la 4-7. 6.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. cabinete). pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. al proprietarului (locuin ă privată). Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. Ca şi în cazul grădinilor interioare.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare.acestea re in diferite cantită i de praf. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii.. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. comportându-se ca un bun strat termoizolant. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat.10.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. ateliere). hale. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. .influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. . diferite pulberi sau noxe. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. al muncitorului (fabrici. creându-se spa ii pentru odihnă. . fiind dotate cu mic mobilier de grădină. Din suprafa a acestor complexe sportive. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. spa iile verzi propriu-zise. institu ii administrative). contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. policlinici. al bolnavului sau pacientului (spitale. . prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite.şi nu în ultimul rând.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. şi constituie unită i de sine stătătoare. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . . . constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. . pentru servit ceaiul sau cafeaua etc.

aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. 7-10 ani. cu precădere împotriva vânturilor dominante. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. duşuri etc. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. polo). 6. arte mar iale). cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. tenis). bazin acoperit sau în aer liber (înot. volei. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. gazon sau arbuşti. volei. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip.11. clădiri administrative. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. 20-25% pentru terenurile de joacă. 1000 m2 pentru 40-50 copii. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. leagăne. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). atletism). separate prin vegeta ie. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. diferite săli de sport (gimnastică. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. respectiv: până la 3 ani.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. 3-6 ani. cu ghimpi (Berberis . sau în cadrul scuarurilor. caz în care au caracter de tabără. precum şi specii floricole şi de gazon. 100 m2 până la câteva hectare. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. baschet. şi să nu producă fructe ce pot murdări. tobogane. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. labirint. oină). Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. grădinilor publice sau a parcurilor. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. Stilul adoptat este cel mixt. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. când sunt în afara localită ii. 11-15 ani. balansoare. Suprafa a variază de la cca. 30-40 copii. clădiri pentru vestiare. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. grupuri sanitare. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. handbal. bănci. în care constituie sectoare de sine stătătoare. cu solul permeabil. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. bârnă de echilibru. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite.

Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. arbori de mărimea a III-a. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. rabate sau diverse aranjamente floristice. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. . plante tehnice. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. eventual un mic stadion. cele cu frunze. tobogane.. cu rol de protec ie împotriva prafului. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. alei pentru biciclete sau trotinete. ronduri. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. bazin pentru înot. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. Dar în func ie de microrelief. bibliotecă volantă. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. flori. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. medicinale şi melifere. destinate odihnei. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. pistă pentru patine cu rotile. În cartierele de locuit sau în scuaruri. terenuri pentru jocuri de masă. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. Laburnum anagyroides. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. grădina de zarzavat. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. corpuri de iluminat. arbuşti fructiferi. leagăne. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. pistă pentru alergare. În cazul taberelor. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. balansoare. bob sau săniu ă. fructe sau semin e. ce poate cuprinde: o mică livadă. Robinia sp. coşuri de gunoi etc. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite.sp. bârnă pentru echilibru. spaliere. dotările vor fi mult mai complexe. cât şi zone însorite. Rhus typhina). Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. care murdăresc. prin varietatea coloristică pentru anumite zone.12. 6. sau care să fie toxice (Taxus baccata. labirinturi. flori. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. a zgomotului şi a gazelor. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. un mic monument sau un bust.). arbuşti sempervirescen i sau floriferi. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. bănci. teren pentru focul de tabără. cu frunze.). pârtie pentru schiuri.

familiare. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. cu rol stimulator. de a diminua poluarea fonică. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. rabate de flori.14. pentru fiecare elev. diferite. sau a celor rezervate pauzelor. Componenta cea mai importantă. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. este vegeta ia lemnoasă. pentru mărirea gradului de vizibilitate. De asemenea. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. cu specii floricole având culori liniştitoare. cu excep ia intersec iilor. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. având ca dotări mese. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i.13. birourilor. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi.5 m2 de teren sportiv. precum şi obiecte din materiale calde. respectiv cea a intrărilor. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. 6. Spa iile verzi din incinta spitalelor. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. pasive cu rol calmant. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. 6. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. Astfel. cu cel mai mare impact peisagistic. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. func ional şi estetic. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. bănci. calmante. care va fi dispusă pe întreg teritoriul.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. . Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor.

de la intrarea principală sau de la biserică. bine delimitată. necesare bolnavilor. precum şi pergole cu vi ă de vie. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. paltini. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. dar şi specii de foioase precum: tei. Dacă spa iul permite. molid. De asemenea. 6. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. sau chiar garduri vii. cu bănci şi şezlonguri. numită „cimitirul eroilor”. Astfel. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. tisă. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. glicină sau trandafiri. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. constituit din biserică. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. . separarea diferitelor amenajări precum parcări. prezintă şi o zonă. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. chioşcuri). se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. datorită lipsei de spa iu. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. sau în jurul edificiului central. pornesc mai multe alei rectilinii. sau în sens radial. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. flancate de planta ii sobre. influen ând benefic recuperarea acestora.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. purificarea aerului. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. Parterele cu flori cu nuan e reci.15. centrale. reduse doar la aliniamente de arbori. cu alei şi căi de acces paralele. ar ar american. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. acoperite cu plante agă ătoare. castani porceşti. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. ce au efect liniştitor. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. dispuse în lungul aleilor principale. chiparoşi. În func ie de destina ia institu iilor respective. din specii sempervirescente. Astfel. Cimitirele mari. capelă sau un monument memorial. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. brad. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. drumuri interioare de acces auto etc. cimişir. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative.

dar şi culturaleducativ... Chrysanthemum sp. după importan a decorativă. de recreare şi decorativă. sunt: trandafirii. Ca specii lemnoase frecvent folosite. 6. din specii sempervirescente. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. Convallaria majalis etc. după concep iile . Paeonia sp. halde. Microrelieful. Lupinus sp. industrială sau medicinală a plantelor. se execută lucrări de excavare. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi.. Narcissus sp. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice.16. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. în afară de cele amintite. arborii fiind evita i. cu multe denivelări.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. În cazul în care terenul nu este prea frământat. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii.). Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. dar şi în punctele cheie. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. situate în intravilan sau în extravilan. Sedum sp. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. surse de zgomot puternic). de taluzare sau de înăl are a unor zone. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp.1. Aster sp. Sistemul de drumuri. sanitar şi decorativ. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. după considerente ştiin ifice (taxonomice). Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. pentru realizarea acestor denivelări. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. alimentară. de maximă circula ie. să poată fi realizat pe jos. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. sanitară.. iedera (Hedera helix). Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. saschiul (Vinca minor). înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. Sempervivum sp. utilită ile şi căile de acces.16. Spa iile verzi cu profil specializat 6. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. de recreare. caprifoiul (Lonicera japonica). să existe mijloace de transport în comun.

sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. ce au diverse întrebuin ări. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. Sectorul plantelor spontane folositoare. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. rădăcinoase). întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. diverse suporturi sau chiar ziduri. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. sectorul plantelor de cultură. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. leguminoase. în acest sector.). ierbar). Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. şi implicit expozi ii foarte diferite. melifere. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. la exterior. plante aromatice. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. Realizarea planta iilor floricole. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. sectorul plantelor acvatice. arhitecturală. până la cele superioare (ultimele fiind . Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. fie se desfăşoară între cele două elemente. În sectorul florei Globului. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. sectorul sistematic. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. Polianta. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. fie în fa a clădirilor importante (birouri. de parc. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. sectorul plantelor spontane folositoare. Ca sectoare. flora Asiei etc. grădina japoneză. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. hibrizi Polianta. treiaje. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. sectorul administrativ.). dar şi publicului larg. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. muzeu. licee sau a alte unită i de învă ământ. englezeşti. dar în containere. se eviden iază: sectorul plantelor decorative.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. Sectorul plantelor de cultură. sau arbori cu efect decorativ deosebit. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). pergole. rozariu-ul. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. estivală sau autumnală. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. tehnice. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. hibrizi floribunda etc. vernală. vara îngropate în sol. de la cele inferioare. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. sectorul florei diferitelor zone geografice. numit şi colec ia botanică. Rozariu-ul. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. urcători. medicinale etc. serele.

prin solu iile de amenajare adoptate. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. ornamental. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. sau din alte regiuni calde ale Globului. decorativ şi recreativ. este dispus de regulă. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. sera plantelor acvatice tropicale. pasul chinezesc din dale de piatră. Complexul de sere. sera plantelor din regiune mediteraneană. pădure de foioase. sera orhideelor şi a plantelor epifite. didactic. în apropierea intrării principale. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. mediteraneene. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. sau mai rar. uneori chiar un miniparc zoologic. Vegeta ia forestieră spontană. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Prin structura. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. verii sau toamnei. pajişti. colec ie de trandafiri. sera înmul itor. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. Astfel. pădure mixtă. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. pădure de răşinoase. Grădina japoneză. subtropicale. după zona geografică de provenien ă.16. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. industrial sau alimentar. 6. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. .2. sera azaleelor şi cameliilor. se deosebesc: sera palmarium. pod arcuit din piatră. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale.monocotiledonatele). Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. poartă torrii. sera colec iilor. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. clădiri administrative. sera rezervată expozi iilor florale. lanterne de piatră. pepinieră. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială.

În cazul păsărilor zburătoare. cu o suprafa ă de 20. să nu existe zone industriale. înfiin at în 1880.grădina dendrologică Macea (jud. . pentru asigurarea umbrei pe timp de vară.arboretumul Dofteana (jud. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. Bacău). Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. . Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. gropi de gunoi. de tipul cuştilor cu gratii. stâncării. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective.5 ha. . cu o suprafa ă de 60 ha. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. vechimea şi mărimea colec iilor. Hunedoara). al XVIII-lea. al XX-lea. având în acest sens îngrădiri. de tip „microbiotop sau minihabitat”. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. pot fi amintite: . de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. a masca zidurile inestetice. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. strâmte. de recomandat cât mai largi. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. perdele sau garduri mascate cu liane. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. este necesară construirea de voliere largi. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora.arboretumul Simeria (jud. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. în ceea ce priveşte frumuse ea. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. având o suprafa ă de 70 ha. pentru a completa ambientul. înfiin at la începutul sec.5 ha. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră.arboretumul Hemeiuş (jud. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. Timiş). Pe ansamblu. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii.3. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. înfiin ată la începutul sec. . cu o suprafa ă de 34 ha. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. curs de apă. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. care va fi folosită atât ca sursă de apă. bazine. înfiin at în 1909. Arad).De regulă. înfiin at în 1908. 6. . satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală.16. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. trebuie să ocupe suprafe e importante. Bacău).arboretumul Bazoş (jud. având o suprafa ă de 48. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager.

caprine.sectorul păsărilor răpitoare. elan. constituit dintr-o clădire. vulpi. dromaderi. cum sunt bufni e. pentru sezonul cald.. ciufi. bazin.sectorul felinelor mari.. lupi. mierle. girafele. asini etc. umiditate. pentru speciile care nu pot părăsi locul. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. păuni. găini de ornament. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. şi padocuri acoperite.sectorul păsărilor de baltă. pescăruşi etc. ovine. cu voliere şi vegeta ie. lama şi alpaca. cormorani. . . cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. ce adăpostesc pisici sălbatice. gâştele.sectorul stru ilor. prin plimbare.. stânci. şoimi. porumbei sălbatici sau de ornament. grauri etc. bivoli. lei. unele specii de ra e. râşi. cât şi spa ii largi. . pantere.). ce cuprinde voliere cu fazani.sectorul rezervat pentru antilope. fie cu voliere foarte mari.sectorul primatelor. cinteze. pentru sezonul rece. cu zone largi amenajate pentru tigri. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. în special forestieră. cameleoni. cucuvele. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. trunchiuri de arbori. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. uli. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. jderi etc. libere. . . cai sălbatici. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură.sectorul cervidelor şi cabalinelor. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. canari. iguane. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. alpin şi subalpin etc. căprior. galinacee etc.sectorul păsărilor tropicale sensibile.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. distan a nu trebuie să fie prea mare. . zebre. de numărul de specii. bibilici. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. turturele.. precum lebedele. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. zimbrii etc. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. . Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. pot fi amintite: . pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. cerb lopătar.sectorul galinaceelor şi columbidelor. De asemenea. câini dingo.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă.: . pentru inerea acestora în sezonul hibernal. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. gheparzi etc. şerpi sau crocodili. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. . Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. de amenajările respective. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. carnivore mici. pentru diferite specii de urşi. pume. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. . . în aer liber. . ren. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor.sectorul marilor ierbivore.sectorul urşilor. ierbivore mici.) sau spa ii deschise.sectorul reptilelor. . mici palmipede. prevăzut cu arcuri largi descoperite. pentru sezonul estival. şopârle. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. în care sunt găzdui i: elefan i. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. pelicanii. stârci. şi pentru răpitoarele de noapte.

deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. de entomologie etc. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. În unele por iuni ale pădurii-parc. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. de purificare a aerului etc. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. se deosebesc: parcul forestier. . Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. nisip sau alte materiale locale. a eventualelor surse de poluare.17. acoperite cu pietre. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. cişmele cu apă potabilă. pădurea-parc sau parcul-pădure. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. 6. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. toalete ecologice. Alte amenajări. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. pot exista în incintă şi muzee. în mişcare. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. Pădurea-parc (parcul forestier. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. poteci şi alei de plimbare. fântâni.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. dar în raza de deservire a localită ii. un sit istoric (ruinele unei cetă i). are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. a unor peluze întinse de gazon. se vor prevede spa ii largi. precum: un lac. un curs de apă. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. sau a aranjamentelor florale. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. un punct de belvedere asupra oraşului. de zoologie. În zona intrării principale. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. formată din planta ii forestiere. având produse care să nu dăuneze animalelor. şi nu numai. care să nu depăşească 4%. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. Astfel.

pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. pot fi ştrandurile şi campingurile. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. izvoare termale etc. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici.1. falezele sau malurile abrupte. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. stâncile. numită impropriu pădure de agrement. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. terenuri de tenis sau de fotbal. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. sau de interes turistic. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. lipsite de vegeta ia forestieră. topoclimatul. zonele nisipoase. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. Amenajările de tipul campingurilor. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. telescaune. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. Pădurea de recreare. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. balnear (izvoare minerale.). piste pentru biciclete sau pentru role etc. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. căi de acces cu trasee mai lungi. telecabine. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. solul. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi.17. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. zone de picnic. puncte de belvedere etc. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. a unui râu. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. De asemenea. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. hidrografia şi environnement-ul. situate pe malul unui lac. Unele elemente naturale precum mlaştinile. cu cât terenul este mai înclinat. Astfel.5-2 ore. terenuri sportive etc. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. tabere şcolare. în unele zone de interes curativ. . 6. expozi ia. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. pozi ia pe versant. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km.

oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. pavilioane. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. vegeta ia are aspect veşted. sau spa ii adăpostite. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. frunziş sărăcăcios. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. cu privire la temperatură. vânt. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. băl i. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. altitudine etc. frunze prăfuite sau galbene. suprafe e umede improprii. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. dotărilor sau diferitelor echipamente. gradul de expunere a teritoriului. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. este mai rece şi mai umedă. refugii) pentru a oferii adăpost. plajelor etc. Tot în acest sens. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. temperatura aerului mai ridicată. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori.. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). alunecări de teren. noroi. care prin fenomenul de . Orientarea nordică a unor terenuri. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. destinate practicării unor activită i. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. Cu privire la mişcările aerului. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. În acest sens. plantele prezintă creşteri foarte mici. fără extreme mari. prezen a prafului. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. iar solul este mai pu in umed. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. temperaturile sunt moderate. De asemenea. această zonă este cea mai expusă vânturilor. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare.

poieni. libere (luminişuri. pescuit. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. precum realizarea igienei corporale zilnice. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. de o acumulare mai mare sau mai mică. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. O zonă lipsită de un curs de apă. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. de poten ialul teritoriului. lac).17. Environnement-ul. chimic sau fonic zonele din jur. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. care este dată de natura sursei (izvor. capătă por iuni dezgolite. dar nu neglijabilă. apa este importantă sub aspectul calită ii. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. Hidrografia teritoriului. Când o pădure de recreare este echilibrată. compozi ia şi vârsta arboretelor. filtrare şi transport al apei. ce diminuează calitatea acestora. natura solului. schi nautic etc. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile.spulberare. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. prepararea hranei. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. pârâu. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. De regulă. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. de cea ierboasă. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. de modul de captare. atunci aceasta este şi primitoare. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. Cu privire la panta şi expozi ia terenului.2. sau ca sursă de apă potabilă. de temperatura acesteia. 6. liziere). . Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. aerisite. În zilele călduroase de vară. şi din contră. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. prezintă o atractivitate foarte redusă. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. râu. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. regimul şi tratamentul etc. a fermelor de animale. În acest sens. iaz. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. Cei care doresc să se odihnească. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. va avea o atractivitate sporită. situl sau vecinătă ile. pentru instalarea păturilor sau a corturilor.

cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. ce are o densitate mică (200-500 buc. Iarna se remarcă răşinoasele. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier.. luminişuri pentru odihnă. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. de motiva iile şi aprecierile lor. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. care determină o scădere a densită ii. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. dau peisajelor un pitoresc aparte. dar în zilele geroase cu chiciură. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. publicul larg le preferă pe cele amestecate. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. în func ie de fenofazele speciilor respective. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. păduri pentru plimbare şi păduri parc. ce induce plictiseala şi pasivitatea. indiferent de specie. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. datorită vizibilită ii foarte bune. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. bine pusă la punct. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. Aceste dotări vor fi discrete. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. Sub raportul vârstei. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. capacitatea de primire începe să crească. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. . are aspectul unei păduri falnice. la agresiunile vizitatorilor. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. Codrul regulat vârstnic. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare./ha). densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. a culorii frunzelor etc. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. ce calmează şi relaxează vizitatorul. dispuse pe anumite trasee. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. ce au un efect peisagistic major. cu locurile de parcare aferente. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. şi este favorabilă pentru plimbări.

În raport cu întreaga pădure. prin împăr irea pe anumite zone. amenajările. şi prezintă diferite construc ii. să fie drenat. ce trebuie să fie ireproşabilă. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. echipamente sanitare şi de igienă. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. De preferat ca aici. cişmele. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. de cei care evadează din cotidian. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. Zona de plimbare. acest lucru favorizând. odihnă. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. obiectivele etc. . Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. terenuri de joacă pentru copii. cu forme interesante. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole).Pădurile de recreare se sistematizează. instala ii sau echipamente. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. aer curat. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. repaus etc. insistându-se în mod special asupra cură eniei. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. mult căutate şi apreciate de publicul larg. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. Zona de primire şi odihnă. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. de cca. Arboretele vor avea consisten ă moderată. vor fi evitate de vizitatori. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. pentru linişte. reprezintă cca. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. cu investi ii mai reduse. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. prezintă ponderea cea mai mare. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Zonele cu soluri reci şi umede. camping. fiind astfel organizată. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. zona de plimbare şi zona de regenerare. să aibă o textură uşoară. izvoare). Aici nu sunt necesare amenajări speciale. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. soluri scheletice. destindere şi pentru activită i de picnic. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. Aceasta este zona preferată de marele public.

având un specific aparte. fiind total protejate. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. cabană. puncte cu vederi panoramice. au o lă ime optimă de 3. locurile de parcare. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. întâlnite doar în anumite păduri. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. pot avea por iuni comune. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. peşteri. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. forma iuni geologice interesante etc. monumente. un număr sau o emblemă. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. ruine. Traseele potecilor vor fi diferite. dificultatea. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. spre diferite puncte de interes din pădure. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. fiind eliminate tasarea solului. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. prin optimizarea spa iului în general. camping). de la o clădire de interes general (cabană. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. terenurile de joc. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. respectiv 4-10 km/100 ha.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. zone cu fructe de pădure etc. restaurant. vestigii ale unui castel sau cetă i. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. 6.17. restaurant.5-4 m. este constituită din diverse suprafe e. şi echipamente specializate. care sunt interzise accesului publicului.3. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. smulgerea sau tăierea puie ilor. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . han. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. nu prea lungi şi nu prea înclinate. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. cu pante domoale. rezultate prin ruperea. arbori deosebi i. dispersate în cadrul celorlalte două zone.

Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. Parcările pot fi mari. formele regulate şi simetriile. un număr cât mai mare de autovehicule. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. masă cu scaune sau bănci. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. capătul drumului principal). ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. .aceste puncte bănci. în pinten. de 2-3 maşini. de amploarea investi iilor. camping. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. restaurantelor. peluze pentru golf. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. vatră din piatră pentru foc. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. sau pot fi mici. respectiv grupuri de arbuşti. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. şi pot fi: terenuri de tenis. miniterenuri de fotbal. diverse amenajări pentru jocul copiilor. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. în special pe latura vântului dominant. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. dispuse în apropiere. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. pietrişul. respectiv nisipul. coş de gunoi. parcările pot fi: în ciorchine. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. vor evita pe cât posibil artificialul. fântâni sau alte surse de apă. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. şi variază în func ie de microrelieful specific. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. groapă sau container pentru gunoi etc. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. pe ansamblu. spa ioase şi capabile să absoarbă. cabanelor. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. fiind mult apreciate de vizitatori. dalele de piatră. şi să se folosească materiale cu aspect natural. WC-uri ecologice. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. Locurile de parcare. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. loc pentru focul de tabără.

. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. faunistic.The International Union for the Conservation of Nature . cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. cu aspect cât mai natural. incompatibilă scopului atribuit. De asemenea. hidrologic. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă.18. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. pedologic sau de altă natură. Astfel spus. educative. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. având o înăl ime corespunzătoare. 6. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. geologic.18. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. speologic. sau parcurile cu specii de vânat autohton. floristic. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal.1.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). protec ia ecosistemelor. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. recreative şi turistice. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. paleontologic.

remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. Cheile Nerei .Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. cu flora şi fauna sa.18. expozi ii. . neatinse de activită ile umane.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. sate. Mun ii Măcinului. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop.să fie interzisă vânătoarea. specifice. şi Semenic – Cheile Caraşului. hanuri sau locuin e izolate. recreării şi turismului”. Rodna. destinate cercetării ştiin ifice.2. Retezat. conforme cu peisajul. hoteluri. vegeta ie. vile. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse.Hăşmaş. . zona rezerva iilor integrale.să fie deschis turismului organizat.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. cultural şi recreativ. . respectiv fenomene naturale originale. Piatra Craiului. Ceahlău. muzee cu specific local. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . . pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. 6. educativ.zona exterioară.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. Domogled .Valea Cernei. . cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului.Beuşni a. Cheile Bicazului .unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . construc iile (case. Cozia. activită ile de turism vor fi bine organizate. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. . În prezent.să aibă forma ii geologice interesante. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. care servesc recreării popula iei. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. . care grupează o serie de atrac ii turistice. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. elemente de etnografie si folclor. drumuri. . în scop ştiin ific.speciile vegetale şi animale.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. floră şi faună intacte. . educativ şi recreativ. beneficiind de o protec ie suplimentară.

3. forestiere (tip f). şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. În ara noastră sunt constituite în prezent. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). . nu se împuşcă. mixte (tip m). Por ile de Fier. se promovează regenerarea naturală. Nomenclatura din ara noastră. Balta Mică a Brăilei. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. lacuri şi cursuri de apă.18. rezerva ii naturale. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. ca parcuri naturale. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. Bucegi. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. conform Legii nr. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. solului. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. Grădişte Muncelului – Cioclovina. limnologice (tip l). Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. Vânători – Neam . Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. paleontologice (tip p).zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. 6. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. Acestea pot fi: botanice (tip b). vegeta iei sau faunei. geologice şi geomorfologice (tip g). următoarele: Apuseni. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . 9/1973.. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. rezerva ii ştiin ifice. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare.

locuri fosilifere. chei). rezerva iilor naturale. fenomene geologice unice (peşteri. arbori seculari. parcurilor naturale. cascade. cursuri de apă. educa ie si instruire în domeniul mediului.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. ştiin ifice sau peisagistice. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. . Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton.

ce vor alcătui în final o unitate. Astfel trebuie avut în vedere: .costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. proiectantul de spa iu verde creează forme.textura şi profunzimea solului. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti.2. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult).maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.cerin ele speciilor fa ă de: .îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare.fertilitatea solului.diversitatea foarte mare a ramurilor. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.factorii ecologici climatici: . . . material care îşi schimbă volumul. frunzelor. ruginiu. . .umiditatea atmosferică. culoarea. Prin acest material.Cap.temperatura aerului. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. VI.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. 6. . compozi ii. . .lumină.regimul de umiditate din sol.1. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. .vânt.2. volume. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.factorii ecologici edafici: . în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. .diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. Criterii de alegere a speciilor 6.1. . .

cloroza esutului asimilator. . dar şi asupra celui animal sau vegetal. . . Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.oxidul de sulf.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. .2. etc. .animali.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. 6. .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.factori biotici: .troficitatea solului.pantă. . . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale.factori antropici: .compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). dioxidul şi trioxidul de sulf. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.2. Astfel.vegetali. .expozi ie. Dintre aceştia : .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). numindu-se şi cea ă oxidantă.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). . . a produc iei de masă lemnoasă). .configura ia terenului. . fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. (produc căderea acelor la răşinoase. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. . . . numite arsuri). fertilizare. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).. prevenirea şi combaterea dăunătorilor.factori geomorfologici: . .con inutul de schelet. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. considerate cele mai rezistente). În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor.altitudine. fa ă de cele periurbane.factori poluan i.

pădurile de recreare.pigmentări.rezistente Exemple de specii: . arboretele tinere fa ă de cele mature. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase.2.rezistente la bioxid de sulf – alunul. . stadiu de dezvoltare. corcoduşul.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. frasinul. . reducerea creşterilor.3.mijlociu rezistente . Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.rezistente la plumb – pinul silvestru. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. Particularită ile biologice ale speciilor 6. . cum se integrează în respectiva compozi ie. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . . fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. coacăzii.3.praful rezultă din întreprinderile industriale.2. tuia. 6.1. fabrici. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. platanul.condi ii de mediu – specie.foarte sensibile . .umbrirea clădirilor. subspecie. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. etc. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. fenotip. . din arderea combustibililor solizi şi lichizi. . industria metalurgică şi chimică. ce talie vor avea exemplarele respective.). La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). bradul de Caucaz.sensibile . prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.rezistente la fluor – mesteacănul. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. ecotip. zămoşi a de Siria.aliniamente. . piracanta. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. propor ia poluantului în atmosferă etc.

etc.7 – 15 m.peste 25 m. sferică. Pinus strobus.arbori de mărimea I . Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . Populus simonii. . a prafului. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m.15 – 25 m. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. Astfel. Picea abies.arbuşti. Larix decidua. ovală. obovoidă. precum şi re inerea gazelor de eşapament. Morus alba. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. speciile lemnoase volubile. mai mici de 1m. . . arbuşti pitici. că ărătoare. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit.2. Juniperus hibernica. tabulară. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază.realizarea gardurilor vii. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică.2.liane. Berberis thumbergi. speciile cu înăl imi sub 7 m.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . . conică.3. 6. Acer pseudoplatanus. agă ătoare sau chiar târâtoare. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) .zonele verzi de mici dimensiuni. italica. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici.. a III-a . 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. Abies alba. În tabelul nr. fastigiata. arbuşti mijlocii 1 – 2m. De exemplu. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară.în lungul arterelor. şi cea având contur sinuos. a II-a . Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. Thuja occidentalis var. Populus nigra cv. Prunus mahaleb. a boschetelor.

larice. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). cireş păsăresc. mesteacăn. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . Cotoneaster horizontalis. pentru protec ie împotriva radia iei solare.3. varietatea „Globosa” la diferite specii. caragană. Populus tremula.zona de primire a pădurilor de recreare.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. . forma „pendula” la diferite specii precum: fag. a prafului şi a vântului.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. . dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. . având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze.mascarea obiectelor inestetice. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Betula pendula. Robinia pseudoacacia var. Juniperus sabina. Salix babilonica. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. Pinus sylvestris.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate.3.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . nana. dud negru. .2. Juniperus communis ssp. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. . 6.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte.aliniamentele stradale. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . Ulmus minor. umbraculifera Carpinus betulus. Cerasus avium. ulm de munte. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. Fagus sylvatica. Pinus nigra. frasin. Tilia cordata. Juniperus horizontalis. salcie căprească. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază.

unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. mici sau mari. Unele specii au frunze simple sau compuse.2. castan) sugerează puterea. fie verticală. 6.3. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. pendula. Salix babilonica. obovată. ovoidă. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. fie orizontală. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. Trunchiurile. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. Chamaecyparis lawsoniana var. etc. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. .3. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. romboidală. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). tortuosa) sau pot fi geniculate.4. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. paltin.2. sau chiar târâtoare. fie pendentă. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. peluze. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. Ramuri pot fi drepte. platan. eliptică etc. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. lanceolată. pot fi sinuoase. imprimând anumite sentimente. mărimea şi culoarea acestora. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. Speciile cu tulpini că ărătoare. imprimă un sentiment de linişte. Forma. 6. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. la marea majoritate a speciilor.5.

argintea. Aesculus sp. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana.). ca în cazul mesteacănului. Thuja occidentalis f. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Speciile cu frunze mari. „Aurea” Thuja orientalis f. În tabelul nr. la verde închis. compuse. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate.Marginea limbului poate fi întreagă.. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Acer negundo. Euonymus europaeus. Robinia sp. Eleagnus angustifolia. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Carpinus betulus. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Tilia tomentosa Juniperus sabina. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. biota. Hippophae rhamnoides. la care verdele se combină cu alb. Gleditsia sp. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor... Populus alba Picea pungens var. până la verde intens (vara). „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. precum cele ale speciilor: Acer negundo. galben sau chiar roz şi roşu. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Hedera helix. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Ligustrum ovalifolius. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Astfel. Sorbus aria. luminos (primăvara). Pyrus elaeagrifolia. alb argintiu. precum şi diferite exemple de taxoni. pu in incizată dau adânc incizată.) sau mari (Ailanthus sp. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Speciile cu frunze mici. la galben–roşu ruginiu (toamna). Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor.. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Juglans sp. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara).

Phyladelphus coronarius. Gama de culori ale florilor este destul de variată.2.. Syringa x. purpurea. niedzwetzyana. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Malus pumilla var. Pinus cembra. purpuriu Picea pungens var. Aesculus hyppocastanum. Buxus sempervirens. Prunus avium. Pinus strobus Abies alba. Ligustrum vulgare albă . tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Hedera helix. Pseudotsuga glauca.verde închis roşu. Catalpa bignonioides. vanhouttei. Sophora japonica. Hibiscus syriacus. Alnus glutinosa. glauca. Prunus cerasifera var. atropurpurea. Robinia pseudoacacia. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Picea abies. Spiraea x. Corylus maxima var. Crataegus sp. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. În tabelul nr. forma. Deutzia scabra. crem sau galbene. purpurea. Acer platanoides var. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. hybrida. Pinus excelsior. purpurea. Forma şi culoarea florilor.6.. Acer paltanoides var. pissardii.3. rubrum 6. Pyrus sp. Magnolia kobus. Juglans regia Fagus sylvatica var. Berberis vulgaris var. Taxus baccata.

. Diervilla florida. Forsythia suspensa. primăvara timpuriu primăvara . trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Laburnum anagyroides. Laburnum anagyroides. pissardi. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Cornus mas. Tamarix ramosissima. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Cornus mas. Kerria japonica. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Chaenomeles japonica. Hybiscus syriacus. Amorpha fruticosa. Buddleia davidi. Syringa vulgaris. Forsythia sp.. Magnolia x. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. cu siguran ă că speciile genului Rosa. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. exceptând albastrul pur. Diervilla florida. Magnolia kobus. Prunus persica. carnea. Dintre toate speciile lemnoase. Malus floribunda Hedera helix. soulangeana Prunus sp. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Prunus cerasifera var. Cotinus coggygria. Hibiscus syriacus. Chaenomeles japonica. Colutea arborescens. Magnolia stellata. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Prunus armeniaca. Spiraea salicifolia.

tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. ca lumânările (castan porcesc. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Colutea arborescens roşie albă . pseudobace) este variată de la specie la specie. 6. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. amorfă) constituie un factor stimulator.. budleia. Syringa vulgaris. Hibiscus syriacus.7. Liriodendron tulipifera. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. glicină. Kerria japonica Aesculus sp. Berberis vulgaris. Rhus typhina. mari (Viburnum opulus var. Spiraea salicifolia. Culoarea fructelor. Ptelea trifoliata. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. iritant. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare.vara toamna Mahonia aquifolium.3. atribuind ambientului un aspect dispersat. contribuind prin forma. Cotoneaster horizontalis. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. dar mai ales în perioada hibernală. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Rosa canina. mălin) calmează şi relaxează. Viburnum opulus. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Sophora japonica. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Inflorescen ele sferice. în sezonul estival sau autumnal. Sambucus racemosa. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Spiraea japonica. Crataegus monogyna. neliniştit.2. lemn câinesc.

40 ani de la plantare. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. unii poluan i din aer sau din sol. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. Lonicera nigra.8. Thuja occidentalis. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Există şi specii cu creştere foarte înceată. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Robinia pseudoacacia. De exemplu. mesteacănul. Catalpa bignonioides. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Ambientul (noxe. Fraxinus excelsior. diferi i arbuşti. 6. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. . Mahonia aquifolium. De obicei. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Picea abies. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Ligustrum vulgare. Viburnum lantana.3. precum cimişirul şi tisa.2. Cotoneaster nigra. Gleditsia triacanthos. ci separat. Platanus sp. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Abies alba. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Prunus spinosa. 10. salcâmul. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. probabile pentru perioade de 5. calitatea terenului. iar plopii. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. 20. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim.

VII. . Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. Exemplarele lemnoase. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. Arborii solitari se amplasează pe peluze. pâlcuri. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. garduri vii. sub diferite moduri. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. fie ele arborescente sau arbustive. sau duc la costuri suplimentare. fără agita ie. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal.Cap. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. frunze. coloritul fructelor). masive. lângă clădiri. iar cele decorative prin trunchi. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. grupuri. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. ASOCIEREA. pot fi folosite solitar sau grupat. care nu se regăsesc în efectul ob inut. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. curtine. boschete. ce realizează o impresie artistică puternică (flori.1. în puncte liniştite. labirinturi. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform.

Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. După înăl ime. .5 m. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. trunchi de piramidă. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. două sau trei rânduri. ce are amenajate numeroase poteci. (gard belgian. înalte cu h = 1 – 3 m.. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere.5 – 1 m. sistemul Cossonet). ob inându-se în final un perete verde. mici cu h = 0. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. cu exemplare foarte apropiate. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. mai rar două sau chiar trei. pe un contur drept sau sinuos. Ca regulă generală. în aceste ultime cazuri. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. foarte înalte cu h > 3 m. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. formate dintr-o specie. de regulă bine între inute şi amenajate.

Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. cu un aparat foliar bogat. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. Astfel. . care să constituie fondul principal. În cazul plasării inverse a speciilor. şi coroană bogată. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. de apărare împotriva vântului dominant. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. de izolare vizuală şi fonică. . sanitar. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. . Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. de mascare. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural.garduri vii pentru protejare. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. în care sunt prezente multe bănci. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. ce le eviden iază pe primele. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. solemnitate şi hotărâre.garduri vii decorative. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. solu ie destul de controversată.garduri vii de camuflare sau de mascare. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. de preferat o specie locală. protec ie şi linişte. folosite ca garduri de limită. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. mai deschis la culoare. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor.După scop gardurile vii pot fi: . În orice caz. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele.

acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. dispuşi inelar. În cazul clădirilor monumentale. pentru mascarea acestora. apoi de cele de talie mică. . tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. destinat odihnei pasive. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. patrulater sau pentagon. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. lângă care să existe grupuri de flori perene. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. existând în apropiere şi un luciu de apă. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie.

Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. pinul strob. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. parcuri) masivele se situează spre periferie. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. dârmox). statuie. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. adaptate condi iilor locale. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. pentru mascarea limitelor. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. mesteacăn. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. în mod excep ional 4 intrări. În spa iile verzi urbane (grădini. la tasarea şi în elenirea . fântână arteziană). de regulă dispuse circular. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. constituit dintr-una sau mai multe specii. protec ie împotriva soarelui şi vântului. specii rezistente la vânt. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. cimişir. pinul silvestru). creându-se o stare de calma atmosferic. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. lemnul câinesc. iar în interior numeroase bănci. Un boschet prezintă 2-3.

Instalarea vegeta iei lemnoase 7. creându-se impresia de monumentalitate. Vârsta. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. În func ie de speciile întâlnite în masive. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. unde se doreşte realizarea unui masiv. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. a I-a. înfiin area scuarurilor. cu înflorire abundentă.1. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). se evită ambalarea. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei.2. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. . iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. se folosesc puie i de talie mică. de la scoaterea din teren şi până la plantare. care limitează priveliştea şi perspectiva.2. Astfel pentru aliniamentele stradale. Totuşi.solului. imediat după dezghe ul solului. în acest caz balul fiind înghe at. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. urmată de toamnă. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil.2. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. largi. înso i i de 1 tutore. 7. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv.2. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. cu fructe şi port interesante. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. puie ii cu rădăcini protejate. 7. acestea pot fi transparente sau opace. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. a II-a şi a III-a. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. În general. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. Astfel.

Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. .5 (0. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.70) x 0.Ca regulă generală orice puiet. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.1. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. remorcii.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). De asemenea. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. situate în locurile accesibile macaralei. datorită dimensiunilor.alegerea exemplarelor. .40) m pentru puie ii de talie mică. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). cu o coroană uniform dezvoltată. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. cu sistemul radicular mai compact.2. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.0 x 1. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. etc.40) x 0.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.0. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. . .transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător.60 (0.0.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). pe tulpină deasupra coletului. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. . . creată în acest scop. sunt necesare mai multe opera iuni: . Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. fie dintr-o pepinieră.60 (0.3. fie din natură. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. cu ramuri până aproape de sol.80 x 0.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.5 t.30 (0. se tasează uşor şi se udă abundent. camionului. 7. .0. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.30 (0. înăl imea şi grosimea la colet.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. iar înăl imea 8-10 m.

3. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. 7. până la 0.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . rânduri sau la încrucişarea aleilor. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. la o adâncime de 20-25 cm. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. K.3. 7. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. în Fran a. 2 sau 3 rânduri. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. numărul rândurilor (1. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv.2. ciuperci). ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. cu norme bine stabilite. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. partere. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. Fertilizarea. uniform. ce au un efect estetic deosebit. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7.4 rânduri. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. P. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz.2. urmând ca mai târziu.4.1. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha).7. . distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. timp de 2-4 ore.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1.5 – 1. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. în timp. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. Astfel.3. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului.

forma literei „U” . cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: .piramida . Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.40 cm deasupra solului.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an.forma Verrier . bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. se aleg ultimii doi. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. piramidale. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. . dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. La exemplarele cu so .În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. ob inându-se forma literei V.forma Cossonet . pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. columnare. Pe măsură ce cresc. rezultând astfel un trunchi vertical scurt.5 m între ele. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. la distan a de 60 cm între ele. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. cu fructifica ie cât mai abundentă.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). cu ramuri cât mai multe.

unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. ceilal i îndepărtându-se. Fiecare pereche porneşte din axul principal. are forma unui „U” dublu sau triplu. Astfel. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. 6 sau 8 bra e verticale.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. Coroana formată. pe o sârmă . dispuse în acelaşi plan. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. se orientează vertical pe doi tutori. 80 sau 120 cm de la sol. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. ce a fost retezat la 40. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu.

la o înăl ime de 30 cm. După 30 cm. sub un unghi de 60o între ei. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. . La lungimea de 70 . ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a).(spalier). Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. se înlătură lăstarii. cu o deschidere a bra elor de 50 . Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. iar cei doi lăstari terminali. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare.80 cm. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. În al doilea an. dar la o înăl ime de 80-90 cm.

la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. 0. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. În primul an de la instalare. mai rar toamna târziu. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. la înăl imea de 20-25 cm. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. tăierea se face cu cca. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. tuie. prin scurtarea lujerilor prea lungi. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. Populus sp. După atingerea înăl imii dorite. Tunderea se execută în anii următori. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual.) Se execută primăvara devreme. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor.3.3.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. 7. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). ienupăr. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. tisă).5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. de 1-2 m lungime (Acer negundo. la exemplarele plantate în aliniament. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. .

rezultând în final o îngrămădire de exemplare. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. După câ iva ani. Lăstarii ob inu i prin recepare. 7. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. iulie. grupuri. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în .4.3. cu coroane înghesuite. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. sunt de regulă mult mai viguroşi.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. Se recomandă rărirea periodică. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare.

pe o înăl ime de 6-12 m de la bază.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. 7. Se aplică rărituri mixte sau combinate. . . . astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). . respectiv atunci când se realizează consisten a plină. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare.materialul rezultat nu se recoltează. din 3-6 (10) ani. 20-30 ani.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi.5. în pădurile echiene de codru şi crâng. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. cu o periodicitate de 3-5 ani. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. ob inându-se un număr optim de exemplare. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. cu o periodicitate de 3-5 ani. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. .monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. reducerea consisten ei. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. în cca. îmbunătă irea stării fitosanitare. în apropierea locurilor de sta ionare.3. fiind inestetice. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. a unor poteci. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani.

dar pentru oameni antrena i. bolnavi.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. amestecuri de fag cu răşinoase. păduri de plopi euroamericani). Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. 7. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret.6.3. rup i sau doborâ i. buruieni). Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. făgete. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. se pot adopta diferite tratamente. cu foarte multe nişe ecologice. de speciile forestiere folosite sau prezente. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. în vederea atingerii unui anumit scop. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. . deoarece circula ia este complicată (semin iş.

Acestea se folosesc grupat. în planul apropiat de privitor. . Delphinium sp. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile... . precum şi în mozaicuri. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar..forma şi culoarea fructelor. În acest sens se deosebesc: . precum specii din genurile: Lilium sp. .2. Saponaria ocymoides. mirosul şi modul de asociere ale florilor.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. Tulipa sp. Gladiolus sp. . Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. partere. forma. covoarelor... Acestea se folosesc pentru rabate.. Calistephus chinensis.1... precum Crocus sp. Tulipa sp.sp. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. platbande sau grupuri pe peluze. peste 50 (60) cm. în marginea rondurilor sau rabatelor.forma. cu aspect de tufă . 8..1.culoarea.Cap.forma tulpinii (portul). Aubrieta sp... Malva sp. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. Ageratum sp. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .Tropaeolum majus. 8.. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. Salvia splendens. . Acestea joacă un rol psihologic fundamental. Hyacinthus sp. în componen a bordurilor.Tagetes sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. Narcissus sp. Lobelia sp. . în fa a speciilor arbustive sau arborescente. . Galanthus sp. .. Tagetes sp. Salvia sp. .specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. . Sedum sp.. a modului de creştere şi ramificare. precum specii ale genurilor: Petunia sp. cu tulpini ramificare. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii.sp. Muscari sp. culoarea şi mărimea frunzelor. Ageratum mexicanum sp. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. Alyssum sp..ciclul de via ă.. .cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.specii de talie mare. Tradescantia sp. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: .înăl imea.. al sezonului de vegeta ie. a rabatelor pe peluze. cu port târâtor (sau pendent) . VIII... .. în sensibilizarea oamenilor la frumos.1.sp.1.

. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena.sp. mo ul curcanului. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). precum verbena şi crinii. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Portulaca sp. altele sunt mici şi mărunte. culoarea.). la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. roz. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. locurilor pentru sporturile uşoare. mărimea şi culoarea frunzelor. cu tulpini volubile . a sta ionării.sp. Unele frunze sunt mari. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp.. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. Iresine sp. Forma.3. la florile simple poate fi pală.Ipomea purpurea. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. Delphinium sp. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis.. Astfel. lalelele papagal.. Polygonium sp. erecte Impatiens sp.. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). Nuan a culorii poate fi diferită.. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. chioşcuri pentru odihnă). Sempervivum sp. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp.. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. Ricinus sp. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde.. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. roşu grena. Papaver sp. 8. cu tulpini simple. 8. . Begonia sp. în cazul petalelor tomentoase. .Lathyrus sp. Lilium sp.4. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. Humulus lupulus. Tulipa sp. galben.. florile fiind nesemnificative.sp. cu segmentele filiforme. până la albastru. cu tulpini că ărătoare .1. Pyrethrum sp. mărimea şi culoarea frunzelor În general. creasta cocoşului. . sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp..... iar altele puternic fidate.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. argintiu sau cenuşiu. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. culoarea şi abunden a frunzelor. clopo ei. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma.1. la început.. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Forma.. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze.. precum regina nop ii şi micsandrele. în jurul teraselor. roşu sau grena. Agave sp.

fiind aripate. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . 8. iar primăvara vor înflori. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. În unele situa ii.. Mo ul curcanului (Amaranthus sp.) are fructe persistente şi decorative.. Cineraria sp. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a.5. fiind o sursă de amuzament pentru copii. . Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.8.1.) se seamănă în sere calde. Calceolaria sp. ca o continuare a florilor. de culoare roşie sau roză. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. florile se îndepărtează. Zinnia sp. men inând efectul decorativ. . fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.plante anuale semirustice (Begonia sp.plante anuale sensibile (Celosia sp.plante anuale rustice.1. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. .6. vara. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii.

bordurilor. ferestrelor.. Lolium sp. Papaver orientalis). Hosta plantaginea. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale.7. teraselor. Speciile floricole pot fi folosite. rizomi.. pe stânci sau pajişti. .. Narcissus sp. 8.. sau semirustice (Canna indica.. cămări. . Gladiolus sp. Aquillegia sp. geophite – ce au bulbi.. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. jardinierelor. rizomi.decorarea balcoanelor.. Dahlia sp.. Gypsophyla sp. în general. tuberobulbi. covoarelor. mozaicurilor.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. Convallaria majalis. Iris sp. rabatelor. pentru: . tuberobulbi. Hyacinthus orientalis. rondurilor. atunci când sunt plantate în diverse suporturi.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e.1.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor.decorarea spa iilor verzi. Polyanthes sp.. rădăcini tuberizate. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). Acestea pot fi rustice (Anemone sp. în lungul apelor sau pe luciul lor. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. Chysanthemum sp.

Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient.2. instalând specii de talie mică în prim plan. costisitoare. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. specifice plantelor anuale. crizanteme. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. partere). Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. treiajelor. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. . de talie înaltă (Phlox paniculata.). fie mixt. numă-uita (Myosotis sp. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. fiind amplasate în locuri intens frecventate. în trepte. în special lunile de vară. perioada şi durata de înflorire. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. Tagetes sp. cu port de tufă sau covoraş. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima.. pergolelor. printre care se introduc plante anuale. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. Rudbekia sp.ca flori tăiate. 8. muscari (Muscari sp. rabate. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori.). Ageratum mexicanum „nana”.decorarea stâlpilor. înăl imea plantelor.. chioşcurilor. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică.). fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii.. stânjenei. mijlocie (Petunia sp. forma şi culoarea florilor. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an.). iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. narcise. zidurilor. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. Culturile cu plante anuale. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. ghiocei. În func ie de perioada şi . O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). bujori. mărimea. Portulaca grandiflora). narcise (Narcissus sp. forma şi nuan a frunzelor. fie numai specii perene. bănu i (Bellis perennis). witrockiana). asociate după înăl ime şi epocă de înflorire.

se deosebesc: . . Galanthus) sau bienale (Primula. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. pământul de turbă. elemente nutritive. Narcissus. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . desfundat..pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri.. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. capacitate de re inere a apei). Calluna vulgaris). Myosotis. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos.. pământul de ericacee.soluri alcaline – (Anemone sp. . Gladiolus sp. Cheiranthus cheiri). pH. ferigi). pământul de lemn. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. con inutul de substan e nutritive.soluri acide – (Coleus sp. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. brumărele).. structură. Amaryllis sp. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. compostul de grădină..soluri neutre – majoritatea solurilor.. permeabilitate. Asparagus sp.. Crocus. textură. Tradescantia sp. de turbă) . pământul de pădure. În general.1. textură. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. modelarea terenului.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. În func ie de sol. superficiale (Primula sp.3. bine organizate. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare... Dianthus sp). nivelat. Asparagus sp. Dianthus sp. rădăcinile de ferigă şi nisipul. . Acestea se deosebesc prin pH. pământul de frunze. 8. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. . Instalarea speciilor floricole 8. Erica sp.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri.. . s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. de răsadni ă. După valoarea pH-ului.3. mobilizarea superficială a solului. perlit şi turbă în diferite propor ii. Hyacinthus.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. Iris sp. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora.. elina. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. Viola. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. mărun irea bulgărilor.. etc. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. Bellis) cu speciile anuale. pământul de ace de răşinoase. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme.

După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. La speciile perene.8. Galanthus. Dianthus. Lilium sp. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Hyacinthus. Crocus. Muscari. de cca. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Begonia). Sedum) distan ele pot fi mai mari. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei.). alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Fuchsia. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Hemerocallis sp.2. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren.3. La plantare. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor.). Amaranthus). bulbii acestora să se înrădăcineze. astfel încât până la venirea înghe ului la sol.(Iris sp.3. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Hosta plantaginea. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. dar nici să se stânjenească reciproc. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. 8. Paeonia). transplantarea apare necesară atunci când . Viola. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis.. unde se vor dezvolta şi înflori. Myosotis).. 2 – 2. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis.5 cm grosime. Impatiens. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. comparativ cu înăl imea plantei. Narcissus. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv.3. Alyssum. Mathiola.

Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. . cu rolul de a ob ine plante viguroase. bobocitul. obligatorii sau facultative. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. .irigarea. . Ciupitul se execută cu unghia.datorită înmul irii naturale ale plantelor.4.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. copilitul. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. . . Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. 8. . această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. intrând mai devreme în vegeta ie. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. unele nu mai înfloresc în acel an. . iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. suprimarea tijelor florale vestejite.ob inerea unor forme caracteristice. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. spa iul devine insuficient. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie.tunsul plantelor. de perioada înfloririi.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: .reglementarea înfloritului. . .combaterea dăunătorilor biotici.suprimarea păr ilor aeriene. când plantele nu suferă deloc. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. În această categorie intră următoarele lucrări: .stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane.tutorarea şi palisarea. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. Pentru ob inerea de tufe bogate. . fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.aplicarea îngrăşămintelor.

hortensie. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. bujori. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. trandafiri.. Pelargonium sp. Petunia sp. . Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. de dimensiuni mai mari (crizanteme. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei.. garoafe. urzicu ă (Coleus sp. gura leului). Se aplică la crizanteme. în acest caz întârziindu-se înfloritul.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. garoafe).). Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. ochiul boului).

dalii).Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. . sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. în func ie de specia respectivă. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. trestie. Tutorii pot fi din lemn. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. metal de dimensiuni şi tipuri diferite.. Lathyrus. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Ipomea). mase plastice.

făina de oase. . chimice. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. sere. sulfatul de potasiu. de păsări. solul. timp de două săptămâni. făina şi rosătura de coarne. mustul de bălegar. solarii. intensitatea luminii. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. după o prealabilă uscare şi mărun ire. ghiocei. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. ciuperci). concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. narcise. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. umiditatea şi mişcarea aerului. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). În această categorie intră: excrementele de mamifere. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. a îngrăşămintelor organice solide. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. bioxidului de carbon şi a altor gaze.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. lalele. riguros selec ionate. cenuşă. etc. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. uneori superfosfat. după trecerea perioadei de înflorire. clorura de potasiu. maxim ora 10. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. ob inânduse solu ii prin fermentarea. Îngrăşămintele se aplică. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. :30. temperatura mediului înconjurător. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. cu valen e simbiotice. 1:20. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. azotatul de amoniu. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. la care se adaugă apă. microbiologice. fiind indicată udarea diminea a devreme. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. spălarea şi răcorirea plantelor. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. bogate în potasiu: sarea potasică. ca regulă generală. Irigarea se poate realiza prin aspersiune.

ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. în martie–aprilie. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. bulbii sau rizomii. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). . organele subterane (bulbi. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. la geofitele semirustice. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. uneori chiar săptămânal. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. sau talaj. rizomi. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. periodică a diferitelor exemplare floricole. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. frunze. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. tuberculi. manual sau cu ajutorul săpăligilor. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene.sau noaptea. Acest strat men ine solul umed. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. pentru a nu se produce vătămări plantelor. şi peste vară. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. măcar odată pe an. sensibile la temperaturile scăzute.

Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. formată în special din graminee. De exemplu. . aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. brânduşe. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini.pentru terenuri sportive. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. 45 oC. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. având aspectul unor pajişti naturale. ce înfră esc abundent. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. cărămidă. grupuri statuare. lalele). clădiri. gazonul se încălzeşte mai pu in. iar în cazul asfaltului de cca. arbuşti. pentru a forma un covor des. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. cu . realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei.Cap. . şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). asfalt sau beton. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. datorită nuan elor de verde. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. Sunt preferate speciile rezistente la tasare.rustic. recreative sau sanitare. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. elemente arhitecturale. După destina ie. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. pietriş. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. narcise. aranjamente florale. 30 oC. masive de arbori) sau nevii (stânci.1. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). luciu de apă). Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. în zilele cu temperatură ridicată. IX.pentru peluze.

Campanulla sp.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Festuca rubra. Alopecurus pratensis. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Iberis semperflorens. Lollium perenne. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. capacitatea de refacere după tundere.5 cm. Matricaria chamomilla. Calendula officinalis. Papaver rhoeas. Reseda lutea. Bromus inermis).înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. grosiere.5 cm.. având aspectul unei fâne e înflorite. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. ci în amestec de minim 3 specii. Cynonurus cristatus). Viola arvensis. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. După înăl ime: . astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. crichet – 2. la 12–20 cm. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. de diferite desimi. . frunze mari. Agrostis tenis. 9.2.3. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Agrostis stolonifera. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. rugbi – 6. tufele sunt înghesuite foarte mult. aspre. înfră ire slabă. umiditatea din sol. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Bellis perennis. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. tenis – 0. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. 9. rădăcinile sunt relativ superficiale.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari.5 cm. rezisten a la bătătorire. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). . rămânând suprafe e nude de pământ. rezisten a la temperaturi scăzute. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Gypsophylla muralis. lăstărire. Poa annua). dar speciile se comportă diferit.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis.. Deschampsia caespitosa. Alyssum maritimum. la tundere. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. aceasta dispare. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. rapiditatea de creştere.5 cm. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. .

Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. adâncimea de semănare va fi mai mică. instalând toate speciile crescute natural. dar şi vara. terenul se grăpează. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. cu un aspect nefavorabil. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. Dacă norma este prea scăzută. moloz. Metode şi tehnici de semănare: .9. amestec şi condi iile de sol. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu.5 cm. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. îngroparea cablurilor electrice. . se ob ine un gazon prea rar.1. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. dar şi executarea drenurilor. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). date de condi iile specifice ale ării respective. După semănarea manuală.5 – 2.3.2. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. În diferite ări se aplică norme diferite. în cazul în care solul existent este corespunzător. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. cărămizi. de exemplu: 12 g/m2 în SUA.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. precum şi costul mai mic. de specie. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie).mecanic . De asemenea. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada.3. 9. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . Decaparea . ci cresc lateral. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). a instala iilor de irigare. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. gros de cca. . dacă există sisteme de irigat. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. a canalizărilor. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). zgură.

care pot fi rulate. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Se recomandă tunderea pe timp ploios. care nu sunt preten ioase. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. 30 x 30. 9. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. sau mecanic cu maşini speciale. apar muşchii şi numeroase buruieni. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Dacă solul are o cantitate mare . Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. fosfor şi potasiu. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. groase de 2-4cm. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare.4. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. iar gramineele se răresc. după care se sparge şi se mărun eşte elina. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. După aceste opera iuni. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive.

Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. pentru compensare. trebuie mărită cantitatea de fosfor. înainte de înflorirea buruienilor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. .de calciu.

elemente arhitecturale. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . sau conduc spre un obiectiv principal important. .de amuzament. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. de intimitate şi uneori de regres. creează impresia de avansare. apare un sentiment plăcut de protec ie. 10. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. pentru terenurile cu denivelări. justificate de prezen a diferitelor obstacole. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. flori. grădinile alpine. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. pentru stilul geometric. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare.20 m). Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. divertisment. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale.1. mai sigură. pentru obiective bine determinate. . perspectivele. . care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. călare sau cu bicicleta. având 0. inestetic şi nefunc ional. măreşte aten ia.pentru ceea ce este rigid. implică o diminuare a efortului. . . În func ie de natura circula iei. organismul nu depune efort.7 m lă ime. în meandre pentru traseele sinuoase. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez).5 -0. influen ând sentimentul de veselie. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. mai stabilă.pentru ceea ce este viu sau în schimbare.de indispozi ie (de închistare) . Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). sunt de obicei largi. de cucerire a spa iului înconjurător. importan ă şi lă ime.Cap.mişcarea descendentă. . îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele).de stimulare.mişcarea orizontală. pentru terenurile orizontale. au o lă ime mai redusă (minim 1. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. curiozitate .mişcare ascendentă. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . ordine şi propor ie. şi în echilibru cu for a gravita ională. .de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. X. de refugiu.

Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. cărămidă. tip zidărie. cel pu in cu fa a superioară netedă. lian i sau materiale hidrofobizate. pătrate. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. Pământul.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. pietriş. este folosit în pădurile de recreare. beton. . şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. dalaj antic. de forme diferite. ceramică sau marmură. asfalt turnat sau cilindrat. macadam. . corelată cu ambientul. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . iar cele deschise obosesc ochii). roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Căile împietruite cu pietriş de carieră. dalaj englezesc.cele neregulate în „opus incertum”. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. dale. pavele.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. mozaic. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime).

10. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. Caltha palustris). jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. realizate de obicei pe stâncării. în locurile cu erodare puternică. la o distan ă între centrele de greutate. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. de mişcare. iazuri. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. trestie. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). geometrică. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. făl uită. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. . men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. ale fiecărei dale. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. pâraie. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. având rolul unui factor calmant în peisaj. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei.65 cm). senza ia de răcorire şi de prospe ime. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale.60-0. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Când cursul apei este însorit. pătrate. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. lacuri. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. fără frânturi. dar poate fi ameliorată. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). egală cu lungimea medie a pasului omului (0.2. bitumului.pe gazon. Apele stătătoare (numite impropriu. dar fără a fi simetrice. dreptunghiulare. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. cărămidă. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. Malurile se vor amenaja prin terasare. din beton. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. asemănător cu malurile opuse. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. uşurin a între inerii. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. căderi de apă. prin deschideri de perspective. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. fântâni. elipsoidale.

în mod artificial. 10. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. privit dintr-un loc potrivit. la o oarecare distan ă de clădiri. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. . şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. un microrelief accidentat. mărime şi culori. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. cu o vegeta ie specifică. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. muntos. în mod progresiv. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. şi pot fi amenajate într-un mod special. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. . natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . fie vor fi aduse. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. iar când sunt mici şi grupate. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. O perspectivă bine concepută are echilibru. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. folosite pe timp de noapte. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. acestea dau impresia de putere. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. . Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). de solidaritate monumentală. Grădinile alpine au suprafe e variabile. .bazin cu cupă florentină în mijloc. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. Grădinile alpine creează. 10. colorată diferit chiar. Când sunt de dimensiuni mari.4.fântână cu taluz cu cascadă.3. combinată cu lumina artificială.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare.

Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. deşertic. balustradele (parapetele). accidentat. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. va fi pe cât posibil frământat.aşezarea unui strat de pământ de elină. a domina. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. lăsând spa ii mari între ele. în pie e sau în punctele de perspectivă. grupuri sculpturale. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. pergolele. coloanele. vase decorative. numite chioşcuri descoperite (naturale).umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. 10. suporturi pentru plante. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. destinate adăpostirii vizitatorilor. teatrul verde. într-o formă simplă dar estetică. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. a orchestrelor sau a fanfarelor. belvederile. pode e şi poduri. la marginea apelor. . bănci şi scaune (mobilier de grădină). pătrată. hexagonală sau octogonală. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). arcadele şi porticurile.5. .aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. treiajele. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. subalpin. înghe . cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. construc ii uşoare. la capătul aleilor. . Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . zăpadă. cu turbă şi nisip. Acestea se pot construi din lemn. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. cele mari în planul din spate. beton. sau cărămidă.dispunerea blocurilor de piatră. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. fiind amplasate pe esplanade. chioşcurile. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). situate în spa iile verzi. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. în pantă sau se va crea artificial. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . pentru ca pământul să se taseze suficient. a men ine. . scările. .Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural.

a unui rond de flori. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor.4-3. cărămidă. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. . întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin.5-0. mărginirea unor perspective. aluminiu. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. Materiale de construc ie folosite: piatră. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. fier. din diferite materiale de construc ie. Forma. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. mozaic. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn.4-0. beton armat. Treiajele sunt construc ii uşoare. pe orizontală. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare.5 m. ce acoperă por iuni de alei sau terase. fontă. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. atât la soare cât şi la umbră. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. formate din panouri cu zăbrele. marmură şi au un mare efect prin formă. metal. Se recomandă ca optimă. Scările accentuează orizontalitatea spa iului.7m şi înăl ime 2-2. compartimentarea unui spa iu verde. stâlpi verticali (piatră. lemn. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. culoarea lor. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante.45 m. lă ime 0. cărămidă. dezvoltare pe verticală. la marginea teraselor. folosite pentru decorarea unor pere i. mărime. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. piatră). Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. lemn sculptat sau marmură. beton. fiind amplasate la capătul aleilor. bronz. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0.0 m. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. grup sculptural. în lungul aleilor largi. oferind refugiu împotriva insola iei.5 m. ce prezintă ca elemente de sus inere. Acestea se confec ionează din piatră. pe lângă ape sau terenuri accidentate. înăl imea 0. cărămidă. Pot fi cu sau fără spătar. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. teraselor. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. lemn. de obicei cu înflorire abundentă.

piatră. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. . aleilor. ciment. beton. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. decorat cu plante de mozaic. zidurilor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. în lungul scărilor.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful