_______________________________________________________D e z v o l t a r e a f i z i c ă

DEZVOLTAREA FIZICĂ
SCHIMBĂRILE CORPULUI băiat, creşti în greutate pentru că faci muşchi, iar ca fată, pentru că acumulezi mai multă grăsime. - Caracterele sexuale devin evidente: îţi creşte părul pubian şi cel de la subsuoară (axilă); ca fată, ai prima menstruaţie, iar ca băiat ai un penis mai mare, păr pe faţă şi ţi se îngroaşă vocea. - Creierul ţi se dezvoltă continuu. Legăturile dintre neuronii care comandă activitatea fizică, emoţională şi mintală sunt încă incomplete la începutul adolescenţei, dar se maturizează până la sfârşitul acesteia. Astfel se explică de ce încă ai dificultăţi în a-ţi controla emoţiile, impulsurile şi judecata.

Au loc treptat, uneori fără a le observa. Dacă te uiţi însă la pozele de-acum 2 ani şi le compari cu cele noi, vei fi surprins cât de mult te-ai schimbat.
Pubertatea debutează: - la fete, între 8-13 ani, în medie la 11 ani; - la băieţi, între 9-14 ani, în medie la 12 ani, dar se poate termina şi la 18 ani sau mai târziu, în funcţie de ritmul fiecăruia de dezvoltare (bioritm). Trecerea de la copilărie la maturitate se desfăşoară pe o perioadă cuprinsă între 2 şi 7 ani, timp în care corpul începe să capete aspectul de adult. Cu fiecare generaţie, perioada de maturizare apare mai devreme – la ultimele generaţii, înălţimea medie a crescut; copiii sunt, în genere, mai înalţi decât părinţii şi bunicii lor.

Cum şi de ce ne maturizăm? Pubertatea se declanşează când un semnal dat de hipotalamus (o zonă de la baza creierului) şi glanda hipofiză, stimulează ovarele (dacă eşti fată) sau testiculele (dacă eşti băiat) să crească şi să producă profunde modificări ale corpului. Aceste semnale sunt transmise de hormoni, prin sânge, în tot organismul. La un copil sănătos, între 8 şi 16 ani, hormonii declanşează creşteri în greutate şi înălţime şi stabilesc tipul constituţional: mic de statură sau înalt, subţire sau îndesat etc Fiecare tânăr este altfel, de aceea pubertatea poate începe la vârste diferite, dar urmează aceleaşi etape.

Mai înalţi decât părinţii
- Creşti rapid în înălţime şi greutate. Nu mai eşti un copil. Ca băiat, poţi să creşti în medie cu 12 cm, iar ca fată, cu 8 cm. De asemenea, ca

Cum te dezvolţi fizic:

Colegii au corpuri diferite

41

Adolescenţii_____________________________________________________________________
Începutul pubertăţii este influenţat de gene (ereditate), sănătate, alimentaţie, activitate fizică şi de mediu. Creşterea fizică devine mult mai rapidă în adolescenţă. Toţi adolescenţii trec prin aceeaşi secvenţă de modificări fizice, dar vârsta la care apar, durata, viteza şi amplitudinea lor sunt variabile. La fete, pubertatea începe de obicei mai devreme cu un an, decât la băieţi, şi se întinde pe o perioadă de 3-4 ani. Modificărilor sexuale li se asociază o creştere rapidă; la 11-14 ani, fetele sunt mai înalte decât băieţii de aceeaşi vârstă. De obicei, mai întâi se lungesc picioarele, apoi se măresc coapsele, iar la fete pelvisul (porţiunea inferioară a corpului) se lărgeşte; apoi se lăţesc umerii şi creşte trunchiul. Părţile corpului se dezvoltă fiecare în ritmul lor, la intervale de cam 4 luni. Din cauza asta, pe moment, trupul poate părea disproporţionat sau nearmonios. Oasele se dezvoltă mai repede decât muşchii, rezultând o coordonare fizică slabă şi un aspect stângaci, caracteristic începutului adolescenţei. Creşterea este mai accentuată primăvara şi vara. Modificările oaselor sunt mai evidente la faţă. Maxilarul inferior (partea de jos a feţei) se lungeşte, ceea ce schimbă aspectul fizionomiei. Muşchii se măresc, iar puterea creşte. La fete, dezvoltarea muşchilor se reduce mult după apariţia primei menstruaţii; la băieţi, continuă un an – doi, după ce au atins înălţimea maximă, ceea ce-i face mai puternici decât fetele.

Durerile de creştere Uneori creşterea este prea rapidă, provocând aşa-numitele “dureri de creştere”. Ele apar la coapse şi gambe, mai ales noaptea, ţin cam o jumătate de oră, pe o perioadă de câteva luni până la un an, după care dispar. Sunt normale şi nu necesită tratament. Fete mai dezvoltate fizic decât colegii de clasă
O fată de 12 ani, care arată matură, deoarece a trecut deja de pubertate, gândeşte şi se comportă însă tot ca un copil. La băieţi, pubertatea se consideră întârziată, când testiculele nu au început să se mărească la treisprezece ani şi jumătate. După vârsta de 16 ani, cele mai multe fete ating înălţimea-limită, de adult. Chiar dacă survine cu aproape doi ani mai târziu la băieţi, creşterea este mai rapidă, şi continuă până în jurul vârstei de 20 ani. (vezi „Tabelele de ETAPELE PUBERTĂŢII

creştere”) Cele mai evidente modificări de creştere apar la schelet, muşchi şi aparatul genital.

42

_______________________________________________________D e z v o l t a r e a f i z i c ă

Etapa a III-a Pubertatea mijlocie
(între 9-15 ani) - Creştere în înălţime şi greutate. - Şoldurile se lăţesc; silueta este mai feminină. - Sânii şi areolele se măresc, dar nu sunt încă proeminente. - Părul pubian se înmulţeşte, se închide la culoare şi devine mai creţ. - Vaginul se măreşte şi apare o secreţie vaginală albicioasă. - Prima menstruaţie (menarha). (între 11 şi 16 ani) - Continuă să crească, şoldurile se lărgesc iar muşchii se dezvoltă. - Penisul creşte în lungime, iar scrotul se măreşte. - Părul pubian se îngroaşă. - Apare prima ejaculare (deseori în timpul somnului). - Vocea începe să se îngroaşe. - Apare păr pe buza superioară.

Stadiile pubertăţii (I-V)
Pubertatea este împărţită în 5 etape, pe care le poţi urmări singur, în tabelul de mai jos:

Etapa a IV-a Etapa preadultă
(între 10 şi 16 ani) Sânii se măresc, se dezvoltă ţesutul glandular mamar; areola şi mamelonul formează un mugure secundar ce se evidenţiază deasupra restului sânului. Părul pubian se îngroaşă, creşte, este mai rar decât la adult şi nu se extinde la coapse. Apare părul axilar. Continuă creşterea în greutate care facilitează menstruaţia. (între 11 şi 17 ani) - Penisul se îngroaşă şi se lungeşte. - Testiculele şi scrotul continuă să crească. - Părul pubian este mai creţ şi mai gros; nu ajunge la coapse. - Creşterea accelerată în înălţime. - Dezvoltarea de tip masculin a pieptului. - Pielea devine mai grasă.

FETE BĂIEŢI

Etapa I-a Prepubertatea

(între 8 şi 11 ani) - Arată şi vorbeşte ca un copil. - Lipseşte dezvoltarea sexuală externă, la sân iese în evidenţă doar mamelonul, însă ovarele se măresc şi începe producerea de hormoni.

(între 9 şi 12 ani)
- Unii încep să crească rapid. - Dezvoltarea sexuală nu se observă. - Hormonii masculini devin activi şi celulele se-xuale se maturizează. -

-

Etapa a II-a Pubertatea timpurie

Etapa a V-a De dezvoltare adultă
(între 12 şi 19 ani) - Sânii sunt maturi, ca la adult, doar mamelonul este ieşit în afară iar areola devine o parte din conturul sânului. - Părul pubian capătă o distribuţie de triunghi cu baza deasupra pubisului, de tip feminin, şi se întinde pe suprafaţa internă a coapselor. - Creşterea în înălţime încetineşte, iar cea în greutate continuă. (între 14 şi 19 ani) - Organele genitale sunt mature, de tip adult; diametrul testiculelor este de 5 cm. - Părul pubian se extinde către ombilic (de tip masculin) şi pe feţele interne ale coapselor. - Creşterea în înălţime încetineşte, iar cea în greutate continuă.

(între 8 şi 14 ani)
- Sânii înmuguresc; mameloanele devin sensibile. - Primii peri pubieni (rari, uşor pigmentaţi, drepţi, pe faţa internă a labiilor mari). - Transpiraţie mirositoare. - Creştere accelerată în înălţime şi greutate. - Corpul capătă contur feminin. -

(între 9 şi 15 ani)
Penisul uşor mărit; Testiculele mărite, de 2 cm, scrotul se înroşeşte şi începe să atârne. Păr pubian drept, rar şi subţire la baza penisului. Transpiraţie mirositoare. Creştere rapidă în înălţime; forma corpului se schimbă; se dezvoltă muşchii.

-

43

Adolescenţii_____________________________________________________________________
în figura de mai sus pentru etapa a III-a, scrie 3 şi aşa mai departe. În mod asemănător, notează dezvoltarea sânilor. Poţi să-şi notezi şi alte schimbări: prima menstruaţie, dacă ai păr în axile, pe braţe şi pe picioare, dacă transpiri mult, dacă ai coşuri, cum se modifică vulva, dacă ai secreţii vaginale. Ori de câte ori apare ceva nou, completează un alt tabel, chiar dacă nu au trecut încă trei luni. Creşterea în greutate şi înălţime Pentru a-ţi evalua înălţimea şi greutatea medie, vezi tabelele de creştere alăturate. Stadiile de dezvoltare ale organelor genitale externe la băieţi

Durata în care 95% dintre fete rămân în diferite stadii de dezvoltare puberală variază:
Etapa a II-a a III-a a IV-a Organ Sâni Păr pubian Sâni Păr pubian Sâni Păr pubian Durata 2 ½ - 12 luni 2 ½ - 15 ½ luni 4 -26 luni 2 ½ -11 luni 1 lună - 7 ani 7 - 29 luni

Nu fi îngrijorată dacă sânii nu ţi se dezvoltă în acelaşi ritm cu cel al prietenelor tale; ritmul fiecăreia este diferit. Nu încerca să-i măreşti artificial, prin operaţii estetice. Ca fată, fă-ţi un jurnal în care notează-ţi progresul făcut la fiecare trei luni. De exemplu:
TABELUL MEU DE PUBERTATE
Data Greutatea Înălţimea

Curba creşterii în înălţime la băieţi

Curba creşterii în înălţime la fete

Părul pubian Etapa dezvoltării părului pubian: Sâni mărime (cât o nucă, cât un pumn etc.) Etapa dezvoltării sânilor: Alte schimbări:

Dacă nu ai deloc păr pubian, pune un 1 în dreptul lui, dacă ai câteva fire 2; când arată ca

Cum să foloseşti curbele de greutate şi înălţime: Caută-ţi înălţimea şi greutatea pentru vârsta ta în tabel, pentru a afla ce procentaj de tineri/e au valori mai mici sau mai mari decât tine. De ex.: eşti băiat de 15 ani, ai înălţimea de 170 cm şi cântăreşti 55 kg.; valorile tale intersectează graficul la 50, ceea ce înseamnă că 50% dintre băieţii de o vârstă cu tine sunt mai scunzi şi mai slabi, iar 50% sunt mai înalţi şi mai grei decât tine; cu alte cuvinte, te situezi la mijloc. Prietenul tău, Adrian, de aceeaşi vârstă, are 50 de kg. şi 165 cm; faţă de el, doar 25%

44

_______________________________________________________D e z v o l t a r e a f i z i c ă
dintre băieţi sunt mai mărunţi şi mai scunzi şi 75% din ei sunt mai înalţi şi mai grei. Dacă eşti fată în vârstă de 17 ani, cu greutatea de 56 kg şi înălţimea de 172 cm., te situezi la mijlocul valorilor pentru greutate, dar 90% din fetele de aceeaşi vârstă sunt mai scunde decât tine şi doar 10% sunt mai înalte. Colega ta, Anca, în schimb, cu 46 kg. şi 155 cm, va avea doar 10% din fete mai subponderale şi mai mărunte, iar 90% vor fi mai înalte şi mai grele. Nu uita, însă, că eşti unic şi că ai ritmul tău propriu de creştere. pentru adulţi. Aceasta nu se aplică nici pentru atleţi, care au o masă musculară mai mare, şi nici pentru gravide, care au nevoie de mai multă grăsime.

Limite:
Slab: Gras: sub 18,5 25 - 29,9 Normal: 18,6 - 24,9 Obez: moderat: 30 - 34,9 excesiv: 35 - 39,9 extrem peste 40

Curba creşterii în greutate la băieţi

Curba creşterii în greutate la fete

Indexul de masă corporală (IMC) Index-ul de masă corporală se calculează după formula: Greutatea în Kg = IMC (Înălţimea în metri )² De ex., o adolescentă care cântăreşte 55 Kg şi are o înălţime de 163 cm, are un index corporal de 20,7; deci este în limitele normale. IMC-ul este corelat cu cantitatea de grăsime din corp şi determină dacă eşti normal, slab, gras sau obez. Este raportul dintre greutate şi înălţime². IMC-ul nu este cel mai bun indicator pentru greutate la adolescenţi, pentru că sunt în creştere. Formula este valabilă mai ales

Indexul de masă corporală IMC-ul nu ia în considerare constituţia corpului, grosimea oaselor şi dezvoltarea muşchilor (cei îndesaţi pot fi consideraţi supraponderali, chiar dacă nu au multă grăsime), dar este superior calculelor făcute cu ajutorul tabelelor de greutate şi înălţime. Alte măsurători folosite, împreună cu IMC, pentru a afla proporţia şi distribuţia grăsimii în corp: • măsurarea plicii cutanate (măsoară grosimea stratului de grăsime de pe partea de sus a braţului sau de pe abdomen, cu un

45

Adolescenţii_____________________________________________________________________
instrument asemănător unui cleşte). Pentru fete, se măsoară la triceps şi suprailiac, iar pentru băieţi, la coapsa anterioară şi sub scapulă. Există o corelaţie între plica subcutanată şi proporţia de grăsime din corp. • raportul dintre circumferinţa taliei şi a devreme decât părinţii lor, datorită unei mai bune nutriţii, condiţii salubre de viaţă şi îngrijirii medicale. Ca băiat, pari mai slab dacă creşti în înălţime, deoarece pierzi o parte din grăsimea prepuberală, iar - ca fată - devii mai feminină, deoarece grăsimea se redistribuie, mai ales în jurul coapselor. În timpul adolescenţei, multe organe din corp, ca inima, rinichii, ficatul şi tractul digestiv, se măresc. Ca băiat, câştigi în medie 20 de kg la sfârşitul adolescenţei, pentru că-ţi cresc muşchii, iar - ca fată - în medie 10-11 kg. Înălţimea este o caracteristică asupra căreia ai puţin control. Unii băieţi nu sunt mulţumiţi de înălţimea pe care o ating, considerându-se mai scunzi decât şi-ar dori să fie. Mai bine îndreaptă-ţi atenţia asupra a ceea ce poţi controla: viaţă sănătoasă, nutriţie adecvată, activitate fizică, somn, evitarea drogurilor, inclusiv a tutunului şi alcoolului, posturii corecte, a calităţilor personale şi îmbunătăţirii imaginii pe care o ai despre tine, decât să fii nefericit că nu eşti destul de înalt, sau că eşti prea înalt. Dacă încerci să rezolvi medical problema înălţimii, trebuie să ştii că hormonul de creştere, administrat după ce oasele s-au oprit din creştere (de ex. la 22 de ani), poate produce acromegalie (creşterea nasului, urechilor, mâinilor, picioarelor, articulaţiilor) şi poate duce la artrită gravă. De asemenea, lungirea artificială a oaselor lungi este o operaţie dureroasă şi dificilă. Constituţia corporală Constituţia corporală este clasificată în trei tipuri: ectomorf, endomorf şi mezomorf, deşi cele mai multe persoane sunt un amestec al lor. Ectomorf: eşti înalt, subţire şi îngust, slab, cu braţele şi picioarele subţiri (tipul jucătorului de baschet). Endomorf: eşti scund, cu trunchi şi picioare scurte, grele şi pline, cap rotund, gât scurt şi ceafă lată şi mai gras (tipul luptătorului).

şoldurilor. • impedanţa bioelectrică (măsoară cât de uşor trece curentul electric prin corp, pentru a evalua procentajul de grăsime, care încetineşte trecerea curentului electric). • cântărirea corpului sub apă (proba de imersiune), este mai exactă, dar nepractică. Greutatea corpului sub apă reflectă densitatea lui. Această cifră se compară cu greutatea de pe sol, pentru a determina procentajul de grăsime, faţă de muşchi şi oase. • evaluarea ultrasonică: se foloseşte un instrument portativ pentru a calcula grosimea stratului de grăsime din diferite părţi ale corpului; este bazată pe timpul pe care-l parcurg undele sonore în corp.
Creşterea în înălţime Creşterea în înălţime este influenţată de: • ereditate: Formula înălţimii în funcţie de cea a părinţilor:
Înălţimea potenţială a băiatului = (înălţimea tatălui) + (înălţimea mamei + 13 cm)
2

Înălţimea potenţială a fetei = (înălţimea tatălui – 13 cm) + (înălţimea mamei)
2

Părinţii înalţi tind să aibă copii înalţi. • alimentaţie: copiii bine-hrăniţi în anii de creştere sunt mai înalţi spre sfârşitul adolescenţei, decât cei care n-au ce mânca; copiii din familii înstărite cresc, de obicei, mai înalţi, decât cei din familii sărace, datorită unei nutriţii mai bune; • sănătate: bolile întârzie creşterea; • mediu şi • vârsta la care începe maturizarea sexuală. Cei care se maturizează mai devreme au tendinţa să rămână mai scunzi, decât cei care se maturizează mai târziu. Adolescenţii de azi ating înălţimea maximă şi se maturizează mai

46

_______________________________________________________D e z v o l t a r e a f i z i c ă
Mezomorf: ai corpul puternic, musculos, extremităţi de lungime medie şi umeri largi (tip atletic). Poţi să vezi ce tip de constituţie ai, măsurându-ţi încheietura mâinii. Fă-ţi o mână pumn, iar cu degetele de la cealaltă măsoară-ţi încheietura. Rezultatul: dacă vârfurile degetelor se ating, ai o constituţie mezomor-fă, dacă se suprapun, ectomorfă, iar dacă nu se ating, endomorfă. Cele mai multe adolescente ar prefera să aibă o constituţie ectomorfă (înalte şi subţiri, “cu picioarele până la gât”), deoarece băieţii sunt mai atraşi de aceasta.
lungeşte, talia coboară, umerii se lăţesc, muşchii extremităţilor se dezvoltă, iar corpul capătă un aspect mai matur. Fetele cresc în înălţime, şoldurile se lăţesc, coapsele şi fesele se măresc (devin mai feminine). Asta e normal, deoarece fetele deţin un procent mai mare de grăsime (26-27 %), decât băieţii (care au doar 11 %).

Fată ectomorfă
La celălalt pol, băieţii ar vrea să fie musculoşi, deoarece pot avea activităţi fizice intense, sunt mai acceptaţi social şi mai optimişti, deşi fetele preferă mai degrabă băieţii înalţi.

Formele corporale Se schimbă cu vârsta. Tinerii tind să crească în înălţime, înainte de a creşte în greutate şi de a se modela. Mâinile şi picioarele cresc mai repede decât corpul, de aceea adolescenţii par disproporţionaţi şi neîndemânatici. Până ce muşchii din jur se dezvoltă şi faţa se rotunjeşte, nasul şi bărbia sunt mai proeminente. Treptat, trunchiul se

Schimbarea vocii La băieţi, laringele se lărgeşte, iar vocea devine mai gravă cu o octavă şi mai profundă. Tonalitatea aspră şi schimbările neaşteptate ale vocii pot persista până la vârsta de 18 ani. La fete, îngroşarea vocii este mai puţin evidentă. Părul Creşte pe faţă, pe picioare, pe braţe, deasupra buzei superioare, în regiunea pubiană şi în jurul anusului. Părul facial nu apare, de obicei, până când organele genitale nu sunt complet dezvoltate. Băieţilor le creşte mustaţa, iar mai târziu barba, care se întinde pe partea de sus a obrajilor, sub buza de jos şi mai târziu la gât. La fete, mustaţa este doar schiţată, ca şi părul din axile şi extremităţi. Părul devine mai uleios şi trebuie să-l speli mai des. Mirosul corpului Transpiraţia devine mai abundentă şi mirositoare. Cu cât eşti mai emoţionat, cu atât transpiri mai mult. Mirosul neplăcut este produs de bacteriile de pe piele şi îmbrăcăminte. Bacteriile se dezvoltă în special în zonele calde ale cutelor pielii (sunt mult mai numeroase pe pielea din axilară, decât în zona frunţii). De aceea, trebuie să te speli zilnic cu săpun. Dacă foloseşti un deodorant care conţine aluminiu, transpiraţia şi numărul bacteriilor se reduc. Raderea (epilarea) axilei duce, de asemenea, la scăderea mirosului. Pielea devine mai uleioasă datorită secreţiei excesive de sebum, produs de glandele seboreice din piele. Când porii glandelor sunt plini cu ulei, se blochează şi astfel apare acneea (coşurile). În timpul creşterii rapide, deoarece pielea se întinde prea mult, pot apărea dungi

47

Adolescenţii_____________________________________________________________________
purpurii pe piele (vergeturi), în special pe coapse şi fese (la fete şi mai rar la băieţi). Aceste semne se atenuează de obicei cu trecerea timpului. Pe măsură ce te maturizezi şi producţia de hormoni şi sebum se stabilizează, aceste probleme se reduc sau dispar. Dezvoltarea asincronă a fetelor şi băieţilor Cele mai multe fete sunt mai înalte decât băieţii, în clasa a şaptea. Unele au încă aspectul de copil, mai degrabă decât cel de adolescent. Unii băieţi pot fi foarte înalţi, când cei mai mulţi de vârsta lor fie de-abia încep să crească, fie nici nu au început. Deşi de aceeaşi vârstă, aceştia se află în diferite stadii de creştere, ceea ce este normal, în ciu-da acestor variaţii. Dezvoltarea creierului în adolescenţă Dezvoltarea creierului nu este lineară, ci în salturi. Există perioade de creştere accelerată, ca în lunile 3-6 intrauterine, la sugari, la vârsta de 3 ani şi la 11 ani, la fete şi 12 ½, la băieţi, apoi în adolescenţă. Creierul se maturizează în jurul vârstei de 25 de ani. Anumite părţi din creier se maturizează la vârste diferite. Părţile creierului care ţi se dezvoltă cel mai mult pe parcursul adolescenţei sunt: cerebelul, amigdala, corpul calos şi cortexul prefrontal, în această ordine.Regiunea prefrontală a scoarţei cerebrale comandă restul creierului (e şeful ei) deoarece răspunde de planificare, de memoria în lucru, acţiune, judecată, controlul stărilor emotive şi a reflectării. Această zonă creşte rapid pe la 11-12 ani, apoi e remodelată şi pierde substanţa cenuşie. Îţi asumi mai multe riscuri, în parte, pentru că ai un cortex cerebral prefrontal imatur. Pe măsură ce zona prefrontală se maturează, vei putea să judeci mai bine şi să-ţi controlezi mai puternic impulsurile. Corpul calos este un cablu de nervi ce transmite informaţia între cele două jumătăţi (emisfere) ale creierului. Are rol în creativitate, gândirea asociativă, rezolvarea problemelor şi învăţarea limbilor străine. Creşte şi se modifică mult în adolescenţă. De-asta îţi vine mai greu să înveţi o limbă străină după vârsta de 12 ani.

Colege de înălţimi diferite
Viteza de creştere la fete scade semnificativ, după începerea menstruaţiei. În perioadele de creştere accentuată, coloana vertebrală se poate curba lateral (scolioză), mai ales la fete (vezi mai jos). Unele fete pot avea prima menstruaţie înainte de apariţia sânilor, sau le poate creşte părul axilar, după apariţia primei menstruaţii. La fel, unele pot avea prima perioadă (ciclu) la vârsta de 9 ani, iar altele abia la 15 ani. Variaţiile acestea sunt frecvente şi naturale. Când ai dubii în legătură cu oricare din aceste schimbări din perioada pubertăţii, este bine să consulţi un medic.

Grăbeşte-te! Amigdala e o zonă mică de la baza creierului, asociată cu reacţiile emoţionale şi instinctive. La vârsta aceasta, când analizezi emoţiile, foloseşti amigdala, în loc să foloseşti scoarţa cerebrală frontală (cortexul frontal), aşa cum fac adulţii. De aceea îţi stăpâneşti cu greu emoţiile. Cerebelul participă la coordonarea mişcărilor, dar, s-a arătat recent, şi a gândirii. Creşte şi se modifică în anii adolescenţei; la maturizarea ta contribuie şi transformarea cerebelului. Perioada de creştere şi remodelare a creierului adolescenţilor este foarte importantă. Felul cum gândeşti acum îţi va modela creierul

48

_______________________________________________________D e z v o l t a r e a f i z i c ă
de mai târziu. Ceea ce faci în aceşti ani computer, muzică sau sport - influenţează felul în care ţi se dezvoltă creierul. Depinde de tine cum îţi optimizezi această plasticitate cerebrală, această capacitate a creierului de a învăţa, de a filtra relaţiile sociale şi de ataşament faţă de părinţi şi de cei din jurul tău. Deşi primii trei ani de viaţă sunt esenţiali pentru dezvoltarea creierului, la vârsta de 16 ani ai încă o capacitate enormă de a-ţi dezvolta creierul. În timp ce citeşti aceste rânduri, creierul tău se remodelează. Antrenează-ţi creierul la maxim în adolescenţă. Diferenţe în activitatea creierului între băieţi şi fete Creierul este un organ diferenţiat sexual, încă de la naştere. La băieţi, partea dominantă a creierului este cea dreaptă, la fete stânga. Emisfera dreaptă (jumătatea dreaptă a creierului mare) interpretează conţinutul emoţional, tonul vocii, expresia feţei, gesturile, memoria vizuală şi emoţională. Se asociază cu deprinderile spaţiale: evaluarea direcţiei, măsurarea şi manipularea obiectelor. Băieţii rezolvă mai uşor probleme abstracte, văd mai bine în spaţiu, la lumină puternică, sunt mai spontani şi reacţionează mai repede la cele din jur, au o dorinţă sexuală mai mare şi mai constantă, sunt mai puţin intuitivi şi mai agresivi. La fete este mai dezvoltată emisfera stângă, care procesează limbajul, cititul, scrisul, matematica, gândirea şi memoria. La ele creierul mare este mai activ. Fetele au o capacitate mai mare de a face mai multe lucruri deodată; sunt superioare băieţilor prin uşurinţa de a comunica, asculta şi în probleme de lingvistică, au mai multă sensibilitate tactilă, văd mai bine la lumină slabă, au o memorie mai puternică şi îşi coordonează mai bine cele două jumătăţi ale corpului.
CUM TE DEZVOLŢI CA BĂIAT Ca băiat te dezvolţi astfel: - creşti rapid în greutate şi înălţime; - atingi aproape înălţimea maximă; - mâinile şi picioarele ţi se lungesc, iar umerii se lăţesc; - ţi se dezvoltă muşchii şi oasele şi devii mai puternic; - apare părul pubian; - penisul se măreşte; dacă este excitat, intră în erecţie; - testiculele şi glandele asociate încep să producă spermă; - începi să ejaculezi când ai orgasm - în somn, când te masturbezi sau faci sex; - părul începe să crească pe faţă, pe picioare şi la subsuoară; - pielea devine mai grasă; îţi apar coşuri pe faţă, gât, piept şi pe spate; - transpiri mai mult; - vocea ţi se îngroaşă; - unul sau ambii sâni se pot umfla şi te pot durea; - devii interesat de fete.

Adolescent dezvoltat fizic
Organele genitale la băieţi Organele tale sexuale sunt formate din testicule, scrot, epididim, veziculele seminale, prostată, glandele lui Cow-per, canale deferente şi penis. Dintre acestea sunt vizibi-le: părul pubian, pe-nisul şi scrotul. Părul pubian îţi creşte progresiv şi acoperă zona de deasupra osului pubic, iar la unii băieţi se întinde în sus, către ombilic. Apariţia părului pubian este primul indiciu clar al

49

Adolescenţii_____________________________________________________________________
pubertăţii, deşi creşterea penisului şi mărirea testiculelor încep, de obicei, înainte.

Corpul penisului este porţiunea dintre gland şi peretele abdominal. La adult, penisul în repaos este lung în medie de 6-10 cm şi 2,5 cm în diametru. În erecţie, atinge între 10-25 de cm, de cele mai multe ori între 12,5 – 17,5 cm. Penisul îndeplineşte funcţia plăcerii, cea sexuală şi cea urinară. O fată poate fi şocată, chiar dezgustată, când vede prima dată un penis în erecţie. Mărit, cu venele îngroşate, roşiatic-violaceu, uneori pulsând, orientat asimetric, penisul în erecţie cu greu ar putea fi etichetat “frumos”.

Organele sexuale masculine (secţiune schematică)
Penisul Este format din doi corpi cavernoşi şi unul spongios. Aceştia conţin ţesut spongios (ca un burete), alcătuit din numeroase vase de sânge (nu are oase, nici muşchi). Ligamentul suspensor, care leagă corpii cavernoşi de os, influenţează unghiul penisului aflat în erecţie; când este slăbit, se îndreaptă în jos. Penisul este acoperit de piele şi străbătut de uretră, prin care se elimină urina şi sperma. Rădăcina corpului spongios, numită bulb, poate fi simţită între anus şi scrot, când penisul este în erecţie. Vârful penisului, în formă de ciupercă, este neted, foarte sensibil şi formează glandul sau capul penisului. Ceilalţi doi cilindri formează corpii cavernoşi. Meatul urinar este deschiderea uretrei, prin care urina şi sperma ies din penis. Glandul este capul penisului, este acoperit de o cută a pielii, numită prepuţ, care poate fi înlăturată chirurgical prin circumcizie. În prezent, nu sunt motive igienice pentru practicarea circumciziei. Coroana este o ridicătură pe marginea dorsală a glandului. Frenulum, prepuţul sau „aţa”, este o cută de piele de pe faţa inferioară a glandului; se poate rupe la primul act sexual şi sângera uşor.

Organele genitale externe la băiat. Legenda: 1 – corpul penisului; 2 – corona; 3 – glandul; 4 – orificiul uretrei; 5 – uretra; 6 – corpul spongios; 7 – corpul cavernos; 8 – scrot; 9 – bulb
Există multe asemănări între organele genitale ale fetelor şi băieţilor şi anume:
ASEMĂNĂRI ÎNTRE ORGANELE GENITALE LA BĂIEŢI ŞI LA FETE
Băiat Penis Glandul penisului Corpul penisului Picioarele penisului Bulbul penisului Scrotul Corpul Spongios Testiculele Prostata Fată Clitoris Glandul clitorisului Corpul clitorisului Picioarele clitorisului Bulbul clitorisului Labiile mari Labiile mici Ovarele Glandele periuretrale

Băieţii au tendinţa să îşi compare penisul cu al altora, deoarece îl privesc ca atribut al

50

_______________________________________________________D e z v o l t a r e a f i z i c ă
masculinităţii, potenţei şi atracţiei sexuale, dar şi pentru că fetele sunt interesate de cât de mare e. Penisurile sunt de diverse lungimi şi grosimi. În realitate, mărimea penisului în repaos nu este proporţională cu cea din timpul erecţiei şi nici direct corelată cu potenţa sexuală. Un penis mic în repaus se măreşte mult mai mult, decât un penis mai mare. De cele mai multe ori, mărimea penisului nu influenţează plăcerea sexuală, cu excepţia unor situaţii extreme, de ex. un penis extrem de mare poate fi dureros pentru fată sau altul, foarte mic, poate să nu o stimuleze îndeajuns. penisului (picătura de lichid care apare înaintea ejaculării). Scrotul este un sac gros de piele care acoperă testiculele, ai cărui muşchi se contractă involuntar. Pielea conţine glande sudoripare şi uleioase. Este normal ca un testicul, de obicei stângul, să atârne mai jos decât celălalt. Spermatozoizii sunt foarte sensibili la temperatură. Pentru a funcţiona bine, temperatura în testicule trebuie să fie cu 2-3 grade mai scăzută, decât cea a corpului. Scrotul funcţionează ca un termostat, care reglează temperatura în testicule. Când este frig afară, acesta le trage mai aproape de corp pentru a le ţine calde, iar când e cald se relaxează, pentru a menţine testiculele reci. În timpul verii, e bine să porţi chiloţi largi, gen boxer; cei strâmţi pot contribui la sterilitate şi favoriza micoza la rădăcina coapsei. Testiculele produc peste 150 de mii de spermatozoizi pe minut, în timp ce ovarele produc doar un singur ovul pe lună. (Spermatozoizii sunt ieftini, iar ovulele scumpe!) Spermatozoizii maturi, împreună cu secreţiile din veziculele seminale, prostată şi glandele lui Cowper, formează sperma. Spermatozoizii trăiesc în corpul fetei în medie 72 de ore, până la 5 zile, pe când ovulul doar 48 de ore. De aceea, un contact sexual neprotejat, înainte cu cinci zile de ovulaţie, poate duce la sarcină. Atât fetele cât şi băieţii sunt foarte jenaţi şi neliniştiţi întrebându-se dacă organele lor genitale prezintă anomalii. Chiar dacă sunt obsedaţi de asta, le e ruşine să mărturisească părinţilor, dacă li se pare ceva suspect şi evită să consulte un medic. Nu vă jucaţi cu lucrurile serioase, deoarece cu cât întârziaţi, cu atât e mai grav.

(vezi cap. „Sexualitate”) Penisul poate avea diferite forme: capul mare şi corpul mic sau invers. În erecţie poate fi orientat înainte, în sus, spre abdomen şi, mai rar, în jos; poate fi uşor curbat în orice direcţie, din cauza poziţiei în care este purtat în pantaloni. Dacă eşti preocupat că ai penisul strâmb, nu te îngrijora, pentru că este normal şi, în plus, funcţionează la fel de bine. Glandul, şanţul care-l înconjoară şi frenulum (aţa) sunt zonele cele mai bogat inervate şi mai sensibile ale penisului. Frecarea, mângâierea, lingerea sau sugerea acestor zone produce de obicei excitaţie maximă şi rareori durere. Circumcizia înseamnă înlăturarea chirurgicală a pielii din jurul glandului. Se practică din motive religioase sau tradiţionale şi foarte rar medicale.
Testiculele Glanda genitală masculină este formată din două testicule, de formă ovală, situate în scrot. Aici se produc spermatozoizii şi hormonul specific masculin, testosteronul. Vasele deferente încep la epididim (tub spiralat, ataşat de-a lungul testiculelor) şi se termină prin ampulă în prostată. Prostata este o glandă de forma unei castane, situată în vezica urinară. Produce un lichid lăptos care se amestecă cu spermatozoizii, pentru a-i proteja. Glandele lui Cowper sunt mici, rotunde, situate sub prostată şi secretă un lichid care protejează spermatozoizii şi lubrifiază vârful

Cum să-ţi examinezi testiculele şi de ce Trebuie să te obişnuieşti cu aspectul normal al corpului tău, inclusiv cu cel al organelor genitale, pentru a şti ce e anormal (de ex. tumora la testicule). Dacă îţi cunoşti organele genitale, apreciezi mai bine frumuseţea corpului tău şi a partenerului, ceea

51

Adolescenţii_____________________________________________________________________
ce îţi micşorează inhibiţia şi îţi dă un sentiment de confort în timpul activităţii sexuale. Denumirea medicală a organelor sexuale, folosită în text, este oarecum sobră şi rareori folosită de adolescenţi. Din pudoare, nu am folosit denumirea curentă a organelor sexuale, deşi este nostimă şi încărcată emoţional. Acum, că ştii ce e normal şi ce nu, îi poţi spune doctorului dacă ai: - un nodul (o proeminenţă dură); - o umflătură; - o durere sau jenă. Consultă medicul cât mai repede, dacă prezinţi orice anomalie. Nu te jena! Dacă amâni, poţi să devii infertil, să-ţi pierzi un testicul sau să te îmbolnăveşti. Erecţia Când eşti excitat sexual, muşchii inelari ai arterelor se relaxează, permiţând unei cantităţi mai mari de sânge să intre în penis. În acelaşi timp, valvele venelor (spaţii cavernoase) se închid sub presiune, aşa încât sângele continuă să intre în penis, dar nu mai poate ieşi cu uşurinţă; ţesutul fibros se întinde, iar penisul se măreşte şi se întăreşte, ceea ce înseamnă că ai o erecţie. În acest timp, corpul spon-gios şi capul penisului ră-mân mai moi, dar testiculele se întăresc şi se apropie de corp.

Autoexaminarea testiculelor
Examenul testicular este simplu, nedureros şi rapid. Este bine să-ţi examinezi lunar testiculele, pentru a te obişnui cu forma lor şi a putea descoperi din timp orice modificare. Un mic nodul (umflătură mică de mărimea unui bob de mazăre) pe testicul poate însemna cancer testicular, care este forma cea mai frecventă de cancer la bărbat între 15 şi 35 de ani. Dacă nodu-lul este desco-perit la timp, bărbatul are şanse foarte mari (între 95 –99 %) de a supravieţui. Când cancerul s-a răspândit şi în alte părţi al corpului, şansele de supravieţuire scad la circa 50%. Cel mai bine e să te examinezi când faci baie sau duş, deoarece scrotul este relaxat. Ţine pe rând fiecare testicul între degetele mari, ajutându-te cu ambele mâini şi palpeazăl uşor, timp de un minut. Dacă te examinezi regulat, te obişnuieşti cu forma şi consistenţa testiculelor tale. Observă că epididimul (ataşat de partea superioară a testiculului) are o formă neregulată, ceea ce este normal. Testiculul este neted, iar deasupra lui poţi să simţi între degete ductul deferent, ca un şiret, care se întinde în scrot, între testicul şi cavitatea abdominală.

Penisul în repaus şi în erecţie
Ca mascul, ai erecţii încă de la naştere, chiar şi înainte, în burta mamei. Acestea sunt provocate de atingere, excitaţie sau fantezii sexuale. Poţi avea mai multe erecţii în timpul nopţii, sau dimineaţa te poţi trezi cu una. Sunt tineri care au până la 20 de erecţii pe zi, nimic anormal. În adolescenţă ai parte şi de erecţii spontane, în care penisul se ridică, fără să-l atingi. Dacă porţi tricouri şi pantaloni largi, erecţia e mai puţin vizibilă şi poate trece chiar neobservată. Consultă medicul, dacă în timpul pubertăţii sau după, nu ai avut nici o erecţie. O erecţie se poate termina în două feluri:

52

_______________________________________________________D e z v o l t a r e a f i z i c ă
1. poate înceta de la sine; muşchii de la baza penisului se relaxează, sângele iese din penis, iar acesta devine moale şi se micşorează; 2. prin ejaculare, ca urmare a unui act sexual sau masturbării şi se asociază cu orgasmul. În timpul orgasmului, muşchii de la baza penisului se dilată şi se contractă ritmic iar, imediat după orgasm, se relaxează, permiţând sângelui să iasă. Sperma Băieţii produc primele celule sexuale mature (spermatozoizi) în timpul pubertăţii, în nişte tuburi mici şi spiralate dinăuntrul testiculelor; de acolo, spermatozoizii ajung în epididim unde sunt depozitaţi timp de 6 săptămâni, până ajung la maturaţie; de aici traversează vasele deferente şi se amestecă cu lichidul produs de veziculele seminale. Spermatozoizii sunt celule mobile, alungite, la care se deosebesc trei părţi: capul, corpul şi coada. Ejacularea Când ejaculezi, muşchii vaselor deferente şi cei ai prostatei se contractă, forţând sperma să iasă prin uretră într-un jet sacadat. Urina nu poate ieşi în acest moment, deoarece este împiedicată de o valvă mică a vezicii urinare care se închide. Prima ejaculare, numită spermarcă sau semenarcă, este un semn pentru băieţi că trec prin pubertate, aşa cum este prima menstruaţie pentru fete. Este un moment memorabil. Unii au prima ejaculare în timpul somnului (vis umed), alţii după ce se masturbează. Lichidul ejaculat este albicios, cremos, în cantitate cam cât o lingură, şi conţine cam 150-500 de milioane de spermatozoizi. Doar circa 50 dintre aceştia, vor ajunge, însă, la ovulul fetei şi unul îl va fecunda. Ejacularea este un mod de a uşura testiculele de sperma acumulată. Dacă ai vise umede înseamnă că organismul se maturează, iar hormonii şi organele genitale funcţionează normal. Dacă ţi-e ruşine că pătezi lenjeria, spalo înainte de a o vedea alţii. Când excitaţia sexuală nu duce la ejaculare, revii mai greu la faza normală, iar testiculele devin dureroase. Această situaţie nu este însă dăunătoare şi nu este un motiv să-i impui fetei un act sexual. Lichidul preseminal este o secreţie produsă de glandele lui Cowper care contribuie la formarea spermei şi conţine spermatozoizi. Apare în timpul erecţiei la vârful penisului, înainte de ejaculare. Efectul acestuia este de a modifica aciditatea urinei care distruge spermatozoizii. Poţi lăsa fata însărcinată chiar dacă nu îţi dai drumul şi nu o dezvirginezi, ci doar o atingi pe vulvă cu penisul în erecţie. Aceştia intră în vagin şi înaintează spre trompe, ducând cu ei sarcina, boli sexuale, inclusiv SIDA. Cere-i băiatului să folosească

Spermatozoidul
Legenda: a: capul; b: corpul; c: coada Spermatozoizii amestecaţi cu lichidul seminal, împreună cu secreţia prostatei, formează sperma. Sperma are un miros uşor, dar distinct. Nu dăunează, dacă e înghiţită. Gustul spermei variază de la un băiat la altul şi la aceeaşi persoană de la un moment la altul. Dieta, alcoolul, fumatul, activitatea fizică, pot influenţa gustul spermei. Este cea prin intermediul căreia se transmit bacteriile (de ex. gonococul) şi virusurile (de ex. HIV) ce provoacă bolile cu transmisie sexuală, de aceea sexul trebuie să fie protejat.

prezervativul când sunteţi goi şi vă atingeţi, mai ales dacă eşti virgină şi nu vrei să rămâi însărcinată sau să iei boli cu transmisie sexuală. Imposibilitatea de a ejacula, se poate produce când băiatul nu este destul de excitat,

53

Adolescenţii_____________________________________________________________________
când împrejurările nu sunt propice, presiunea de a performa este prea mare, nu se poate relaxa sau abuzează de droguri. Ejacularea retrogradă. Uneori, ejacularea poate fi evitată sau întreruptă prin strângerea penisului între degete sau printr-un obiect introdus în uretră, pentru a opri scurgerea spermei; sperma stagnează în prostată şi se elimină în vezica urinară. Prostata se umflă, penisul este dureros, iar urina, amestecată cu spermă, are un aspect lăptos. Tehnica de pensare digitală a penisului se foloseşte ca metodă de corectare a ejaculării premature spre a întârzia ejacularea şi a prelungi erecţia. (vezi cap. „Probleme medicale”). Ejacularea blocată poate duce la acumularea spermei în prostată şi, rareori, la inflamarea ei (prostatită). Dacă scurgerea retrogradă de spermă în vezică continuă, poate fi un semn de boală genitală şi trebuie consultat medicul. Ejacularea prematură – (vezi cap. - creşti în înălţime şi aproape atingi înălţimea maximă/definitivă; - începi să ai grăsime pe şolduri (contururi feminine); - îţi apare părul pubian; - transpiraţia îţi devine mirositoare; - tenul ţi se îngraşă (devine uleios) şi-ţi apar coşuri pe faţă, gât, piept şi spate; - firele de păr de pe picioare sunt mai groase şi mai închise la culoare; - încep să ţi se dezvolte organele sexuale, iar ovarele produc ovule şi, dacă eşti activă sexual, poţi rămâne gravidă; - ai prima menstruaţie; - ai primele sentimente romantice şi emoţii sexuale. Cunoaşte-ţi organele genitale Organele genitale necesită aceeaşi atenţie ca tot restul corpului şi nu trebuie să te simţi jenată că le examinezi. Dacă îţi cunoşti anatomia intimă, eşti mai sigură pe tine şi pe sănătatea ta, ca urmare ştii cum să ai grijă de tine, eşti mai atentă la igienă şi observi mai uşor modificările organelor genitale, evoluţia ciclului şi anomaliile. Cu cât ştii mai bine cine eşti şi pe dinăuntru şi pe dinafară, cu atât ai mai multă încredere în tine, îţi apreciezi corpul, aşa cum este el, “moştenit” de la părinţi şi bunici. De aceea, niciodată nu trebuie să consideri organele genitale urâte, dizgraţioase sau murdare şi să refuzi să le atingi.

„Probleme medicale”).
Igiena genitală la băieţi Spală-ţi zilnic organele genitale cu apă caldă şi săpun. Trage-ţi pielea în sus pentru a-ţi curăţa bine glandul şi a evita acumularea smegmei, o secreţie albicioasă, mirositoare, care poate favoriza iritarea şi infectarea zonei. Examinează-ţi lunar testiculele şi poartă chiloţi largi, când e cald. • simţi o arsură la urinat; • ai o scurgere gălbuie sau albicioasă (meatul urinar); • ai o rană deschisă pe penis; • simţi o durere persistentă în testicule; • observi un nodul; • ai un testicul necoborât; • scrotul s-a înroşit şi e dureros, (semn de micoză - infecţie a pielii cu ciuperci).

Adresează-te medicului când:

(vezi şi capitolul “Probleme medicale”)
CUM TE DEZVOLŢI CA FATĂ - încep să-ţi crească sânii;

La pubertate:

Vulva în etapa adolescenţei mijlocii

54

_______________________________________________________D e z v o l t a r e a f i z i c ă
Cine nu se cunoaşte şi nu se examinează, învaţă mai greu să îşi dea seama dacă este sănătoasă, să observe semnele care indică perioada de fertilitate, să recunoască semnele unei boli, ori să folosească metode de protecţie locale. Vulva Vulva include:

“Muntele lui Venus” - o ridicătură de grăsime acoperită cu păr, deasupra osului pubian. Părul din această zonă poate avea aceeaşi textură ca şi părul de pe cap sau poate fi diferit. Unele fete îşi rad tot părul pubian dincolo de linia bikinilor, pentru că se simt mai curate. Nu-ţi vopsi părul pubian, din cauza riscului de reacţii alergice, arsuri şi iritaţii.

Vulva în etapa adultă. Legenda: 1. clitorisul; 2. labia mare; 3. himenul; 4. perineul; 5. gluga clitorisului; 6. labia mică; 7. deschiderea uretrei; 8. intrarea în vagin Cum să te examinezi Aşează-te pe vine şi pune-ţi o oglindă între picioare. Uită-te la vulvă. Înainte de a te examina, spală-te pe mâini!

Vulva la autoexaminare Labiile mari, sunt cele două cute ale pielii situate între coapse, de o parte şi de alta a deschiderii vaginale; culoarea acestora variază de la roz deschis, la maroniu. Înăuntru sunt netede şi umede, iar în afară sunt acoperite cu păr. Când eşti excitată, acestea se măresc (la fel ca labiile mici). Labiile mici sunt situate înăuntrul celor mari, nu sunt acoperite de păr; delimitează intrarea în vagin. Culoarea variază de la roz la cenuşiu. Mai mult ca orice altă parte a organelor genitale, formele, dimensiunea şi culoarea acestora sunt moştenite genetic şi diferă de la o persoană la alta, ceea ce este normal. Pot fi mici şi abia vizibile, sau se pot extinde dincolo de labiile mari. Pot fi asimetrice, ca şi labiile mari, de altfel, din cauze naturale. Labiile mici se unesc deasupra clitorisului ca o glugă şi dedesubtul lui, întrun punct numit frenulum, extrem de sensibil.

Autoexaminarea genitală cu oglinda

55

Adolescenţii_____________________________________________________________________
Dimensiunile clitorisului diferă de la o fată la alta. Masturbarea sau frecvenţa actelor sexuale nu îl fac mai mare. De altfel, nici mărimea acestuia nu influenţează gradul de plăcere sexuală. Clitorisul are aceeaşi compoziţie ca şi penisul şi o funcţionalitate comună: aceea de a da plăcere. Nu este însă echivalentul acestuia, deoarece penisul mai face şi altceva: transportă urina şi sperma. Conţine de două ori mai multe fibre nervoase decât penisul. La majoritatea fetelor, stimularea clitorisului produce plăcere, pentru altele însă înseamnă durere. Dacă este maltratat, se umflă şi simţi că te arde, în plus te doare când faci pipi şi când mergi. (vezi şi „Masturbarea”) Deschiderea uretrei

Labiile mici, de dimensiuni şi forme diferite
Clitorisul Clitorisul este un organ sexual în formă de iadeş, lung de peste 10 cm, situat deasupra labiilor mari. Din el se vede doar un butonaş mic, acoperit de o glugă, situat deasupra deschizăturii uretrei, acoperit de labiile mari şi aflat sub pliul format de labiile mici; este cel mai sensibil organ feminin, foarte bogat în terminaţii nervoase. La suprafaţă este cât un bob de mazăre, iar uneori nu se vede deloc. Capul clitorisul se continuă însă înăuntru, de fiecare parte a pereţilor vaginului. Între clitoris şi labiile mici se află două formaţiuni de ţesut, numite bulbi vestibulari.

Uretra la fată
Deschiderea uretrei (orificiul sau meatul urinar) este localizată sub clitoris, pe o mică ridicătură. Este orificiul prin care se elimina urina. Din cauză că uretra este aproape de vagin, în timpul actului sexual ai uneori senzaţia că faci pipi. Din aceeaşi cauză şi pentru că uretra este mai scurtă la fete decât la băieţi (2-3 cm faţă de 10-12 cm) sunt favorizate infecţiile urinare. Din acest motiv, încearcă să urinezi după fiecare contact sexual.

Componentele clitorisului

56

_______________________________________________________D e z v o l t a r e a f i z i c ă
Deschiderea (introitul) vaginului este o zonă situată sub uretră şi este locul prin care iese sângele menstrual, pe unde penisul în erecţie intră în vagin în timpul contactului sexual, pe unde iese şi capul copilului la naştere (în cazul naşterilor pe cale joasă). Este acoperită de himen sau de rămăşiţele acestuia.
Termeni noi pentru organele genitale feminine • microperforat: are doar o deschidere mică. • neperforat (astupat): himenul nu are nici o deschidere. • de multipară: din himen au rămas doar mici ciucuri (caruncule himenale) ataşate de intrarea vaginului.

Cligeva este denumirea unor sexologi pentru organele sexuale feminine, care cuprind centrele plăcerii, în ordinea în care femeile preferă să fie stimulate erotic: clitoris, punctul G, vaginul şi anusul. Semiluna orgasmică este centrul plăcerii feminine, în formă de semilună. Începe de la clitoris, se continuă cu deschiderea uretrei (punctul U) şi, în vagin, punctul G. Stimularea acestei zone duce la orgasm. Clitaj (clitoris + masaj) este stimularea manuală a clitorisului, modul cel mai simplu prin care fata ajunge la orgasm. Sex manual prin clitaj şi atingerea punctului G. Fetele mai întâi este eticheta sexuală de a obţine mai întâi orgasmul fetei, prin stimularea clitorisului, înainte de copulaţie şi de ejacularea băiatului. Se elimină astfel discrepanţa orgasmică tradiţională, de satisfacere predominantă a băiatului.
Himenul Este o membrană de diferite forme, care acoperă parţial intrarea în vagin. Intact, seamănă cu o membrană perforată sau cu o bandă care desparte deschiderea vaginului. Diferite forme de himen: • inelar (circumferenţiar): deschiderea vaginală este situată central. • lunar: lipseşte în partea de sus, de la ora 12 şi este ataşat în zona orelor 11 şi 1. • septat: are benzi de ţesut care formează două sau mai multe orificii. • cribriform: himen cu orificii multiple, ca o strecurătoare.

Himene de diferite forme
Un himen complezent (elastic) poate să nu se rupă la primul contact sexual. Există şi himen fibros, rezistent şi foarte rigid, mai greu de rupt (deflorarea este mai dificilă). Himenul neperforat este rar; în această situaţie, prima menstruaţie nu poate fi eliminată din vagin. Dacă ai prima menstruaţie, iar himenul nu este perforat (este bombat, de culoare violacee), te doare burta rău. Această durere poate fi confundată cu durerea produsă de o infecţie abdominală. Dacă descoperi la timp, nu este grav; medicul îl poate tăia. De aceea, încă o dată, este foarte important să-ţi cunoşti

organele genitale, pentru a şti la ce să te aştepţi. Unii mai consideră şi azi că un himen care nu sângerează şi nu dă dureri la primul contact sexual ar arăta că fata nu ar mai fi virgină, ceea ce este un mare neadevăr. În prezent, noţiunea de virginitate nu mai este definită la fel. (vezi cap. „Dezvoltarea sexuală”) În realitate, unele fete se nasc fără himen, alteori au conformaţii şi constituţii diferite, iar altora li se poate rupe, fără ca ele să ştie. Dacă ai activităţi fizice intense: călăreşti, faci ciclism, dansezi sau faci

57

Adolescenţii_____________________________________________________________________
gim-nastică, poţi să-ţi rupi himenul. Acelaşi lucru se întâmplă dacă foloseşti tampoa-ne interne, de aceea unii medici nu le recomandă la fetele virgine. După rupere, resturile himenu-lui, numite medi-cal carunculele himenale, rămân ataşate de pereţii vaginului, la intrarea acestuia.

Pelvisul feminin (secţiune schematică) Resturile himenului. Legenda: 1 - Resturi (sau caruncule) himenale
Glandele lui Bartholin Glandele lui Bartholin sunt aşezate de fiecare parte a orificiului vaginal şi secretă un lichid ce umezeşte vaginul, când eşti excitată. Perineul Perineul este regiunea situată între vagin şi anus. Anusul Anusul este deschiderea rectului, prin care ies materiile fecale, plasată în spatele celorlalte două orificii (uretra şi vaginul). Pielea din jur este plină de microbi, ce se pot răspândi la vagin şi uretră. Evită atingerea lui cu penisul, Vaginul Este un canal musculos şi elastic, lung de 7-15 centimetri, în medie 11 centimetri; ţine de la orificiul vaginal la colul uterin; este amplasat între vezică şi rect. Formează un unghi de aproape 90 de grade cu uterul.

Vaginul şi organele vecine. Legenda: a. vezica urinară; b. orificiul uretral; c. uretra; d. fundul de sac posterior, e. vaginul; f. rectul; g. anusul.
În repaus, pereţii vaginali se ating; au consistenţă elastică, pentru a cuprinde penisul, în timpul actului sexual, şi pentru trecerea fătului, la naştere. Colul uterin (cervixul) proemină în vagin. Vaginul este căptuşit cu o mucoasă umedă, cutată, care comunică cu uterul.

în preludiu.
Organele genitale interne Sunt situate în interiorul corpului (pelvis); nu poţi să le vezi, când te examinezi în oglindă.

58

_______________________________________________________D e z v o l t a r e a f i z i c ă
Vaginul este un organ complex, expansiv, sensibil la hormoni, dinamic. Chiar şi în somn se contractă, se umezeşte şi se autocurăţă. Mărimea vaginului variază de la o fată la alta, fără legătură cu înălţimea corpului. O fată scundă poate avea un vagin lung, iar una corpolentă poate avea un vagin scurt. Dimensiunile vaginului nu influenţează plăcerea sexuală. Poţi simţi pereţii vaginului care sunt moi şi umezi, dacă introduci un deget curat înăuntru, fără să-l forţezi. Deschiderea vaginului, prima treime a acestuia, peretele anterior şi porţiunea profundă din jurul colului uterin sunt cele mai sensibile la atingere. Dacă apeşi orificiul vaginului, în timp ce te încordezi, poţi simţi musculatura din jurul acestui organ. Aceşti muşchi înconjoară cele trei orificii: urinar, vaginal şi anal. E bine să-ţi tonifici aceşti muşchi, prin exerciţii Kegel (vezi mai jos), pentru a preveni relaxarea pereţilor vaginali şi incontinenţa de urină, dar şi pentru a naşte mai uşor. curăţă singur printr-o secreţie groasă ca un mucus, albicioasă, ce-ţi pătează chiloţii şi se poate scurge zile sau săptămâni, ceea ce este normal. Nu trebuie confundată cu secreţiile provocate de infecţii, care sunt însoţite de mâncărimi, arsuri şi uneori, de un miros urât. Dacă te duci la ginecolog, culturile de lichid sunt normale. Cantitatea şi aspectul secreţiilor vaginale variază de la o fată la alta şi se schimbă de-a lungul ciclului. Înaintea ovulaţiei, secreţiile sunt mai clare, mucoase, cleioase, ca un albuş de ou. După ovulaţie, secreţiile devin mai groase şi mai lipicioase. Când se usucă, secreţiile se îngălbenesc. Chiloţii rămân pătaţi chiar dacă îi speli, deoarece reacţionează cu detergenţii (nu este un semn de infecţie).

Secreţiile vaginale
Secreţiile vaginale normale conţin un amestec de celule descuamate (de pe pereţii vaginului), bacterii vaginale, nepatogene (care nu provoacă boli), lichid vaginal, secreţii vulvare ale glandelor sebacee, sudoripare şi Bartholin şi o cantitate mică de lichid din uter şi din trompele uterine. Sunt acide, din cauza lacto-bacililor abundenţi. Ele menţin vaginul umed şi sănătos. Este normal când ai o secreţie vaginală albicioasă, clară şi neiritantă. Este mai abundentă: în timpul ovulaţiei şi în perioada postovulatorie, până la declanşarea următorului ciclu menstrual. De asemenea, cantitatea secreţiei vaginale creşte în unele condiţii: când eşti stresată, dacă iei pilule anticoncepţionale, ori dacă eşti excitată sexual. Secreţia vaginală anormală miroase urât, cauzează iritaţie, mâncărimi, este colorată sau amestecată cu sânge nemenstrual. Apare dacă ai vaginită (inflamaţia vaginului), caz în care trebuie consultat imediat medicul. Vaginul se

Mirosul vaginului Vaginul are un miros asemănător celui de mosc. Este specific fiecărei fete şi considerat a fi stimulent sexual. Predomină concepţia greşită că vaginul miroase urât. Asta şi din cauză că există o întreagă piaţă pentru produse igienice (tampoane, săpunuri, spume, creme) plăcut mirositoare, care doresc să înlocuiască şi să suplinească parfumul natural. Însă, aceste produse pot determina reacţii alergice, pot modifica ph-ul vaginal, ca şi echilibrul chimic şi microbiologic al secreţiilor vaginale.

Autoexaminarea vaginului
Obişnuieşte-te cu mirosul tău care este unic, pentru a-ţi iden-tifica mai uşor infecţiile vagina-le. Ca să ştii cum miroşi, introdu-ţi un deget (curat, cu unghia tăiată scurt), în vagin,

59

Adolescenţii_____________________________________________________________________
fără a-ţi atinge vulva; după ce-l scoţi, plimbă-l la 10 centimetri de nas, inspirând adânc .

Acesta este mirosul tău intim. Mirosul vaginal este influenţat de alimente, băuturi şi fumat. Dacă mănânci multă carne, ceapă, usturoi şi alcool, secreţiile sunt mai puţin dulci. La fel, tutunul, marijuana, unele medicamente şi hormoni, alterează mirosul natural, anticoncepţionalele reduc intensitatea mirosului. Emanaţia vaginului se schimbă pe parcursul ciclului menstrual. Miroşi mai plăcut la mijlocul ciclului (când ovulezi), deoarece, biologic, vrei, mai mult ori mai puţin conştient, să atragi partenerul, pentru a fertiliza ovulele. Spre sfârşitul menstruaţiei, mirosul este mai neplăcut, deoarece ultimele picături de sânge sunt descompuse de bacteriile vaginale. De asemenea, acesta se schimbă după ejacularea în vagin şi se schimbă în funcţie de parteneri. Amestecată cu secreţiile vaginale ale fetei, sperma unor băieţi poate produce un miros greu. Mirosul pe care îl simţi zilnic nu este al vaginului, ci - în cea mai mare parte - aparţine vulvei, care are multe glande sudoripare şi uleioase. Secreţia acestora menţine umiditatea şi creează un mediu propice pentru înmulţirea bacteriilor, producând un miros neplăcut. La o persoană sănătoasă, vaginul este una dintre părţile cele mai curate ale corpului, mult mai curat decât gura. Sensibilitatea vaginală Vaginul este sensibil, fiind bogat în terminaţii nervoase. Intrarea în vagin, peretele din faţă şi treimea profundă sunt părţile cele mai sensibile. La unele fete, peretele din spate sau vârful vaginului, lângă colul uterin (fundul de sac) este la fel de sensibil. Importanţa punctului G, inconsistent şi eluziv, a fost exagerată de media. Majoritatea fetelor echilibrate şi isteţe fac abstracţie de el. Altele dramatizează lipsa lui, se consideră anormale şi consultă ginecologii sau sexologii pentru că “nu au punctul G”.

Punctul G
Legenda: 1. rectul; 2. anusul; 3.uterul;

4. vezica urinară; 5. punctul G; 6. uretra; 7. vaginul Tonifierea vaginului Fă exerciţii Kegel – numite astfel după medicul de origine austriacă Arnold Kegel, care le-a descris pentru prima dată - pentru a-ţi întări muşchii vaginului. Trebuie practicate atât de fete, cât şi de băieţi. Începe prin a învăţa ce muşchi să-ţi contracţi. Pentru a-ţi da seama care sunt aceştia, încearcă să-ţi opreşti fluxul urinar în timp ce urinezi. Contractă pereţii vaginali, vei observa că jetul de urină îşi opreşte fluxul. Contracţi astfel muşchii pubococcigieni, din jurul celor trei orificii: urinar, al vaginului şi al anusului, care le înconjoară, ca un 8. Exersează treptat şi apoi constant, de-a lungul întregii vieţi. Exerciţiile Kegel te ajută să-ţi întăreşti pereţii vaginului, sfincterul uretrei (pe unde iese urina) şi perineul (zona dintre osul pubis şi coccis), în plus pot ameliora calitatea vieţii sexuale şi preîntâmpina relaxarea pereţilor vaginali, asociată cu prolapsul (deplasarea) vezicii urinare, toate acestea însoţite de pierderi involuntare de urină (la tuse, efort fizic, ridicarea unor greutăţi mai mari etc.)

60

_______________________________________________________D e z v o l t a r e a f i z i c ă
Întăreşte-ţi muşchii din întregul corp, nu te limita doar la muşchii pubococcigieni.

Infecţii vaginale (vezi „Probleme medicale”)
Colul uterin Este partea inferioară a uterului, situată în vagin. Are la mijloc un orificiu mic prin care iese lichidul menstrual, intră spermatozoizii iar - în timpul travaliului - se dilată pentru a ieşi copilul. Secreţia colului este ca un mucus, subţire, clară şi lipicioasă, mai abundentă înaintea ovulaţiei. Ajută spermatozoizii să înoate din col în uter. După ovulaţie, secreţia este abundentă şi mai vâscoasă. Când eşti în prima fază a adolescenţei, colul uterin este mai fragil şi mai vulnerabil la infecţii. Rămâne însă expus şi pe măsură ce anii trec; practic, poate fi în pericol la orice vârstă. În foarte multe situaţii, boli care apar mai târziu îşi au originea în probleme apărute la vârste tinere şi foarte tinere. Pe măsură ce te maturizezi, colul uterin se acoperă cu celule late, mai rezistente. Orificiul colului uterin este punctiform, la cele ce nu au născut (nulipare). După naşterea unui copil pe cale vaginală (primi- sau multipare), deschiderea colului devine lineară. Uterul Este un organ musculos, în formă de pară turtită, de mărimea pumnului tău. Aici creşte şi se dezvoltă fătul. Stratul intern al uterului, numit endometru, se îngroaşă şi se elimină lunar prin menstruaţie, când nu eşti gravidă. Dacă rămâi însărcinată, oul fertilizat se fixează pe endometru (stratul intern) şi se dezvoltă acolo. Apoi revine la loc, după naşterea copilului. Câteodată, în timpul orgasmului, poţi simţi contracţiile uterine. Trompele uterine Sunt două conducte musculoase, lungi de circa 10 centimetri, ce pornesc din părţile laterale ale uterului şi se întind până la ovare, de unde captează ovulul (celula feminină

Muşchii pubococcigieni folosiţi în exerciţiile Kegel Cum se fac: Exerciţiile trebuie făcute regulat, ca orice exerciţiu fizic, pentru a te menţine în formă. La început, încordezi muşchii doar câteva secunde, apoi îi relaxezi. Măreşte progresiv numărul încordărilor de la 50 la 100, într-o singură zi. Apoi încordează-i şi menţine-i aşa de la 3 la 10 secunde, apoi relaxează-i. Măreşte treptat numărul încordărilor prelungite, până la 25 pe repriză, menţinându-le de la 10-20 de secunde (Super Kegel). Alte variante de Kegel avansat: Ascensorul vaginal – prin antrenament, ajungi să contracţi pe rând, pentru o secundă, fiecare segment muscular din vagin, aranjat ca nişte inele suprapuse; apoi continui cu următorul segment. Când ajungi la ultimul etaj, cel mai de sus, menţii contractura câteva momente, apoi cobori progresiv, către intrarea vaginului. Exerciţiile se pot face în orice poziţie şi în orice moment. Nu aştepta rezultate imediate. Întărirea muşchilor apare doar după câteva luni de exerciţii zilnice. La început, dacă exersezi prea viguros, poţi obosi sau simţi durere. De aceea, ia-o încet, crescând numărul şi durata, treptat. Băieţii îşi contractă muşchii pubococcigieni pentru a întârzia ejacularea, în momentul când lichidul din prostată (preseminal) este eliminat, formând preorgasmul. Dacă exersezi, mai târziu, ca adult, te va ajuta să-ţi controlezi mai bine fluxul de urină.

61

Adolescenţii_____________________________________________________________________
matură). În ele este fecundat ovulul de către spermatozoizi. De aici oul fecundat înaintează în uter, unde se adăposteşte în mucoasa uterină.

Secţiune prin ovar. Foliculi în diferite stadii de dezvoltare Diferenţe existente între organele sexuale ale adolescentei şi femeii adulte La 14 ani, organele tale sexuale interne nu arată la fel ca la 19 ani sau ca cele ale unei femei mature. La începutul pubertăţii, pereţii vaginului sunt mai subţiri şi mai puţin elastici, decât cei ai femeii. De aceea, dacă îţi începi viaţa sexuală devreme, eşti predispusă la lezarea mucoasei vaginale şi rişti de a contacta mai uşor boli transmise sexual (BTS). Microbii şi virusurile BTS trec prin mucoasa subţire şi ajung la celulele colului uterin, unde pot provoca leziuni. La începutul adolescenţei ai un col mai fragil, ceea ce te face încă mai vulnerabilă la infecţiile transmise sexual. Pe măsură ce te maturizezi, celulele care acoperă colul devin mai rezistente. Ţine minte că organele interne se maturizează doar în adolescenţa târzie şi, chiar dacă simţi nevoia să faci sex, nu eşti pregătită biologic pentru asta. Ignorarea acestui fapt poate duce la consecinţe grave. Cancerul de col uterin, de ex., este mai frecvent la femeile cu infecţii de virus papilomatos, o boală cu transmitere sexuală.
CICLUL MENSTRUAL În fiecare lună, uterul se pregăteşte de sarcină. Dacă nu se întâlneşte cu un spermatozoid, pentru a fi fecundat, ovulul se descompune, iar mucoasa uterină se desface, producând menstruaţia. Durata normală a menstruaţiei este de 3 până la 8 zile. Lungimea ciclului variază între 20 şi 40 de zile, în medie, de 28 de zile; la adolescente, în primii ani de

Intrarea oului nefecundat în trompă, fecundaţia, migrarea oului fecundat şi implantarea lui în uter
Dacă ovulul fecundat nu înaintează în uter, se poate implanta aberant, rezultând sarcina extrauterină. Trompele se pot inflama (salpingită)- mai frecvent cu chlamydia. Se întâmplă mai ales dacă ai mai mulţi parteneri sexuali. Dacă ai salpingită, poţi avea dureri în abdomenul inferior în timpul examenului ginecologic, dacă eşti constipată şi faci eforturi pentru defecaţie sau când faci dragoste. Ovarele Sunt ca două castane mici, albicioase, aflate la capătul fiecărei trompe, în care se formează ovulele. Produc hormonii feminini (estrogen şi progesteron), precum şi testosteron, în cantităţi mici. Eliberează lunar câte un ou (ovul). O fată se naşte cu aproximativ 400 de mii de foliculi în fiecare ovar. La pubertate, acest număr scade la 80 de mii, din care doar 300-400 de ovule (celule sexuale feminine mature) se maturizează şi sunt eliminate lunar, în perioada de fertilitate a femeii.

62

_______________________________________________________D e z v o l t a r e a f i z i c ă
după declanşarea menstrelor, chiar un interval de 45 de zile, nu este considerat anormal. Ciclul menstrual are patru faze: foliculară, ovulatorie, luteală şi menstruală. Deoarece momentul exact al ovulaţiei este greu de precizat, nu există o perioadă absolut sigură când ştii că nu poţi rămâne însărcinată. În timpul ovulaţiei, secreţiile vaginale se îngroaşă, capătă consistenţa albuşului unui ou nefiert, şi uşurează înaintarea spermatozoizilor spre uter. Unele fete pot ovula mai mult decât o dată în timpul ciclului. Altele pot să nu ovuleze (ciclu anovular), până când ovarele nu se maturizează îndeajuns. Învaţă să recunoşti când eşti în perioada fertilă, după aspectul secreţiilor vaginale sau după alte semne. De ex.: poate să te doară abdomenul în partea de jos. Durerea este produsă de o pierdere mică de sânge din ovarul care eliberează ovulul. Dacă ai această durere în fiecare lună, să ştii că eşti la ovulaţie. Modificarea mai evidentă este la nivelul mucusului cervical, care devine filant; durerile nu sunt prezente decât la o parte dintre tinere. Ovulaţia poate fi determinată şi cu ajutorul termometrizării zilnice, care va arăta că, în ziua ovulaţiei, temperatura corporală creşte cu câteva zecimi de grad C (vezi mai jos). Faza luteală durează de la ovulaţie, până la începutul menstruaţiei. În acest timp, endometrul continuă să crească, în ideea unei posibile sarcini. Foliculul care a eliminat ovulul secretă progesteron (ceea ce înseamnă prosarcină), care pregăteşte mucoasa uterină pentru sarcină. Când oul este nefertilizat, secreţia de progesteron scade, iar mucoasa uterină se elimină împreună cu oul. Faza menstruală: sub influenţa hormonilor, mucoasa uterului, pregătită genetic pentru o sarcină care nu s-a produs, se dezlipeşte treptat şi este eliminată sub forma unei cantităţi de sânge. Acest fapt se datoreşte pierderii suportului hormonal; înainte de declanşarea menstruaţiei nivelul ambilor hormoni ovarieni scade dramatic, fapt care declanşează astfel menstruaţia. Sângerarea poate fi mai uşoară în prima zi, devine mai puternică în a doua şi, eventual, a treia zi.

Fazele ciclului menstrual.
Legenda: 1. menstruală; 2. foliculară;

3. ovulatorie; 4. luteală Faza foliculară ţine de la sfârşitul menstruaţiei până la maturizarea foliculului ovarian. În această fază, mucoasa uterină se îngroaşă, ovulul începe să se maturizeze, iar secreţia vaginală este puţin abundentă. Faza ovulatorie este cea mai scurtă. Ovulaţia se produce cu circa 14 zile înainte de începutul fiecărei menstruaţii. Uneori, ovarul expulzează două sau mai multe ovule, iar dacă acestea sunt toate fertilizate - ai gemeni, tripleţi sau mai mulţi feţi, rezultaţi din ovule fertilizate separat; sunt numiţi fraterni, spre deosebire de gemenii identici, formaţi dintr-un singur ovul care se împarte în două. Dacă ai un ciclu lung de 35 de zile, ovulezi mai aproape de următoarea menstruaţie, nu la jumătatea ciclului. Dacă ai un ciclu de 21 de zile, ovulezi cam la 7 zile după începutul menstruaţiei şi poţi continua să sângerezi în perioada fertilă. Deci poţi să rămâi gravidă, chiar dacă sângerezi.

63

Adolescenţii_____________________________________________________________________
La unele fete menstruaţia durează doar 3-4 zile, pe când la altele 6 sau chiar mai multe zile, iar aceste caracteristici, dacă sunt aceleaşi la fiecare menstruaţie, sunt normale. Ciclul face parte din viaţa normală a femeii în anii în care este capabilă de reproducere. Menstruaţia este o afirmaţie a vieţii şi, cu cât cunoşti mai bine funcţia ciclului menstrual, cu atât îi apreciezi mai mult eleganţa biologică. Prin ciclu, îţi reînnoieşti în fiecare lună capacitatea de a da viaţă, rol fundamental al umanităţii. Băieţii şi - mai târziu - bărbaţii, ar trebui să înţeleagă şi să respecte mai mult fetele şi femeile, pentru rolul lor nobil în perpetuarea speciei umane. Notarea primelor zile ale fiecărui ciclu menstrual îţi oferă o oglindă a stării de sănătate a aparatului genital, şi îţi atrage atenţia asupra unor modificări care pot însemna apariţia unor probleme; de aceea, obişnuieşte-te să notezi în calendar aceste zile de debut ale menstruaţiei (coincizând cu ziua de începere a ciclului menstrual). Prima menstruaţie (menarha) Apare de regulă între 11 şi 16 ani, cam la doi ani după ce încep să ţi se dezvolte sânii şi la un an după ce îţi creşte părul pubian. Ţie poate să-ţi vină ciclul mai devreme, decât i-a venit mamei tale. Nu poţi prevedea data exactă când vei avea prima menstruaţie, dar fii sigură că va apărea. Cu câteva luni înainte de apariţia primei menstruaţii, ai senzaţia de umezeală, din cauza unei secreţii albicioase a aparatului genital. Cantitatea de sânge pierdută la prima menstruaţie este mică, iar primele cicluri menstruale sunt de obicei nedureroase. Crampele sau durerile menstruale apar - de obicei - o dată cu ovulaţia, la câteva luni după prima menstruaţie. În primele luni, durata menstruaţiei este de obicei neregulată, dar cu timpul se stabilizează. Lungimea ciclului poate varia de la o lună la alta şi de la o persoană la alta. Poate să-ţi vină mai târziu, dacă eşti stresată, pierzi sau câştigi brusc în greutate, călătoreşti sau dacă se schimbă anotimpul, te muţi de la şes la munte ori invers. Deoarece nu ştii întotdeauna când vei avea menstruaţia, e bine să porţi mereu la tine un tampon. O dată ce menstruaţia a apărut, înseamnă că poţi rămâne însărcinată şi poţi avea un copil. Dacă eşti activă sexual, poţi să rămâi însărcinată, chiar dacă nu ţi-a venit ciclul.

Cum te pregăteşti Întreabă părinţii, surorile mai mari, prietenele sau rudele, uită-te pe Internet sau citeşte cărţi, ca să ştii la ce să te aştepţi când îţi vine prima dată ciclul. Învaţă cum să foloseşti produsele cosmetice destinate perioadei menstruaţiei. Dacă eşti virgină, evită tampoanele de uz intern; pot duce la deflorare. Nu te speria. Menstruaţia este un semn de sănătate şi maturitate fizică, nu e o complicaţie. Deşi unele fete suferă când apare menstruaţia, cele mai multe privesc procesul doar ca un alt aspect normal al vieţii lor. Nu trebuie să schimbi nimic în activitatea zilnică, în afară de a purta produse care să colecteze sângele menstrual. În timpul menstruaţiei, activitatea fizică nu este interzisă, ci chiar indicată. Emoţiile primelor menstruaţii Fetele simt nevoia de sprijin emoţional din partea unor persoane în care ele au încredere: din partea mamei, poate a surorilor sau a unei prietene şi vor să fie asigurate că menstruaţia este ceva normal şi sănătos. Prima menstruaţie poate fi traumatică pentru fetele care nu ştiu la ce să se aştepte. Sentimentele care le cuprind variază, de la surprindere la jenă, la mândrie, fericire, feminitate şi apropiere de mamă. Pentru că nu sunt informate şi nu ştiu la ce să se aştepte, unele fete sunt scârbite, se simt murdare, sunt mai retrase, temătoare sau se prefac că sunt indiferente la ce li se întâmplă. Lor trebuie să li se explice igiena menstruaţiei şi ce simt în această perioadă. Fetelor le este incomod să discute acest subiect cu tatăl, de la care aşteaptă doar un sprijin moral tacit. Când apare prima menstruaţie, consideră că eşti perfect sănătoasă, fii veselă, emoţionată, mândră şi fericită. Simte-te mai feminină, pentru că - iată!- ai crescut. Sângele menstrual

64

_______________________________________________________D e z v o l t a r e a f i z i c ă
întruchipează capacitatea unică de a concepe o viaţă nouă, aptitudine pe care numai femeile o au. Unele culturi consideră că prima menstruaţie trebuie sărbătorită în familie (se practică în lumea musulmană). In alte culturi se consideră, însă, că este un fapt firesc, mai mult: o problema personală, care nu are nevoie de a se face caz pe marginea ei. Cum ştii că îţi vine ciclul 1. Notează-ţi într-un caiet zilele de menstruaţie. La următoarele cicluri, notează-ţi la fel. Dacă numeri zilele dintre cicluri, îţi faci o idee de durata acestuia. Scrie şi dacă ai crampe, dureri (la ovulaţie), dacă îţi curge mult, dacă te pătezi şi intermenstrual (la ovulaţie) şi care sunt simptomele dinaintea ovulaţiei (sindromul premenstrual). Majoritatea fetelor nu au tulburări în decursul ciclului. Dacă apar, crampele sunt uşoare dar, cu timpul, pot deveni acute. 2. Observă-ţi corpul. În timpul ovulaţiei poţi să ai crampe sau dureri de spate ori, uneori, sângerări minime (de una, două zile). Este un semn că peste două săptămâni începe menstruaţia. După ovulaţie, sânii se întăresc, sunt mai grei şi mai mari. 3. Înainte de menstruaţie ai dureri de cap, de spate sau insomnii, îţi apar coşuri, eşti deprimată, irascibilă şi plângăreaţă. Acestea sunt alte semne prin care îţi dai seama că îţi vine ciclul. 4. Secreţia vaginală care apare la ovulaţie este filantă, abundentă, iar cea care apare după ovulaţie, până în apropierea menstruaţiei, devine vâscoasă. La două săptămâni după ziua în care ai avut cea mai filantă scurgere, începe menstruaţia. Poţi să foloseşti această tehnică ca metodă anticoncepţională, la fel ca şi măsurarea temperaturii matinale (creşte cu 0,4 - 0,8 grade în ziua în care ovulezi) şi notarea ciclurilor menstruale pe calendar (aşa anticipezi ciclul următor şi momentul probabil al ovulaţiei). Metoda contraceptivă bazată pe temperatură este totuşi imprecisă şi nu este recomandată la adolescente. Reacţii emoţionale în timpul ciclului Pe parcursul unui ciclu întreg, emoţiile diferă, ca şi hormonii. Nu toate modificările emoţionale survin însă din cauza fluctuaţiilor hormonale. La acestea se adaugă mulţi factori externi, de la vreme la relaţiile personale, care îţi influenţează buna dispoziţie. În prima jumătate a ciclului eşti mai bine dispusă, deoarece estrogenii, endorfinele, serotonina, dopamina şi noradrenalina cresc. În această perioadă, înveţi mai bine la şcoală. Cu două săptămâni înaintea menstruaţiei, nivelul estrogenului scade brusc, ceea ce îţi influenţează atât funcţionarea creierului, cât şi dispoziţia. Timp de câteva zile, poţi să devii tăcută, capricioasă, neliniştită, te concentrezi mai greu, eşti irascibilă, adormi greu şi te simţi lipsită de energie. În faza de ovulaţie, când nivelul de testosteron este ridicat, poţi să ai un puternic apetit sexual. Nici acesta nu este însă constant. La unele fete, acest moment poate fi însoţit de dureri, însă acestea nu trebuie să le sperie; dacă devin insuportabile, este nevoie de o consultaţie medicală. Modificările premenstruale, deşi frecvente, sunt de obicei uşoare şi inconstante. Te doare capul, eşti obosită, eşti irascibilă, ţi-e foame mereu şi eşti mai sensibilă la durere. Când asemenea modificări sunt constante şi tulburătoare, sunt denumite - medical sindrom premenstrual. (vezi cap. „Probleme

medicale”)
Întrebări legate de menstruaţie Ştiu că te-ai întrebat de multe ori dacă atunci când ai ciclu poţi să faci baie, să te speli pe cap, să faci exerciţii, să bei lichide reci, să faci sex, să înoţi etc. Răspunsul este DA, poţi face tot ceea ce faci şi în restul lunii, nimic nu se schimbă. Sexul în timpul menstruaţiei - este acceptabil la unele cupluri şi poate chiar ameliora (prin endorfinele secretate de creier) crampele musculare şi migrena menstruală. Riscuri: • penetrarea poate fi dureroasă;

Dacă până la 16 ani nu ţi-a venit ciclul, ceva nu este în regulă; du-te la medic!

65

Adolescenţii_____________________________________________________________________
• menstruaţia favorizează ascensiunea microbilor în organele sexuale interne, unde produc boala inflamatorie pelvină, deoarece colul uterin este deschis, dopul de mucus din col lipseşte, sângele din cavitatea uterină permite creşterea microbilor, iar contracţiile uterine propagă infecţia de la uter la trompe. Poţi rămâne gravidă chiar în timpul menstruaţiei. Asta deoarece poţi ovula înainte de oprirea menstruaţiei. În acest timp poţi fi fecundată, deoarece spermatozoizii pot supravieţui în vagin până la 5 zile. În plus, dacă ciclul menstrual este neregulat, este greu să precizezi când ai ovulaţia. Deoarece colul uterin este deschis în această perioadă, eşti mai predispusă la infecţii prin microbi şi virusuri, inclusiv HIV şi, la rândul lor, aceştia ajung mai uşor în pelvis. Cremele, spumele şi gelurile anticoncepţionale sunt puţin eficace în aceste condiţii, fiind diluate de fluxul de sânge. În substanţe aplicate pe vulvă în timpul jocurilor sexuale. Dacă rămân, unele din ele irită labiile şi provocă infecţii. Îmbrăcămintea care favorizează umezeala (blugi strâmţi, lenjerie de nailon), duce la dezvoltarea bacteriilor şi ciupercilor, care produc mirosuri dezagreabile. Lenjeria curată, absorbantă, care permite ventilaţie, ajută la menţinerea igienei genitale, doar dacă se asociază cu baie (duş) zilnic/ă sau măcar cu spălare locală. Poartă lenjerie de bumbac sau cel puţin chiloţi cu un strat de bumbac la mijloc. Noaptea scoateţi-i. Mănâncă echilibrat. Nu abuza de dulciuri, deoarece măresc riscul de apariţie a infecţiilor vaginale. Foloseşte întotdeauna prezervativul, pentru a evita riscul de infecţii transmise sexual. Nu muta degetul, penisul sau altceva, din rect direct în vagin. Şterge-te întotdeauna de la vulvă către anus. Dacă te ştergi invers, aduci bacteriile de la rect înspre vagin, unde produc infecţii. Foloseşte hârtie de toaletă albă, neparfumată. Cea colorată şi parfumată poate fi iritantă. Nuţi cheltui banii pe tampoane externe sau interne parfumate, deoarece lichidul menstrual nu are miros; mirosul neplăcut provine de la bacterii, mai ales dacă nu te speli. Schimbă-le însă des. Evită spray-urile igienice care au un gust neplăcut, dacă faci sex oral, sau pot irita pielea. Pot determina fenomene alergice ori schimba pH-ul vaginal, în anumite condiţii, iar acest lucru favorizează dezvoltarea unor microorganisme în exces (vezi „Micoza”). În plus, partenerul poate fi alergic la acest spray. Evită contactul cu labiile mici ale oricăror creme depilatoare sau de ras. Protejează labiile mici dacă se extind peste labiile mari. Unge-le cu o cremă hidratantă, fără să atingi vaginul. Dacă găseşti vreun coş pe labii, rezistă tentaţiei de a-l stoarce. Aplică comprese calde de mai multe ori pe zi, până dispare. Dacă te mănâncă rău şi persistă, consultă medicul,

orice circumstanţă, foloseşte prezervativul.
Cum să te îngrijeşti – igiena intimă Dacă te speli bine cu apă şi cu săpun, nu miroşi şi nici nu ai infecţii genitale. Evită orice altă substanţă de curăţat, deodorantele, şampoanele, precum şi săpunurile tari sau parfumate. Apa nu trebuie să fie nici prea rece, nici prea fierbinte. Poţi înota, dacă nu te oboseşti prea tare, iar apa nu este prea rece, pentru a-ţi da frisoane. Apa prea rece opreşte fluxul menstrual. Pentru labii foloseşte un săpun (solid sau lichid) neiritant. Îndepărtează labiile şi curăţă spaţiul dintre ele. Foloseşte jetul de apă al duşului sau un prosopel moale, înmuiat în apă caldă, pentru a înlătura secreţiile groase şi aderente, acumulate. La fel curăţă-ţi clitorisul. Trage-i gluga şi curăţă secreţiile adunate dedesubtul ei. Dacă nu te cureţi bine, aceste secreţii se usucă şi provoacă durere când te masturbezi sau ai contact sexual. Spală-te zilnic, deoarece vulva este un loc propice pentru dezvoltarea microbilor, care produc mirosuri urâte. Spală-ţi vulva şi intrarea vaginală, după fiecare contact sexual. Înlătură orice urmă de

66

_______________________________________________________D e z v o l t a r e a f i z i c ă
deoarece poate fi semn de infecţie sau boală de piele. Nu atinge vaginul, dacă nu eşti curată pe mâini şi nu ai unghiile tăiate scurt. Unghiile lungi pot leza vaginul. Nu pune nimic în vagin din ce nu ai pune în gură. Spală bine orice obiect inert, înainte de a-l introduce în vagin. participă la competiţii sportive etc. Altele, le folosesc întotdeauna pentru că sunt foarte confortabile, moderne şi pot dormi goale, chiar când au ciclu. Mulţi medici sunt reticenţi în a le recomanda la virgine.

Spălătura vaginală Atunci când este absolut necesară, spălătura vaginală se face cu o soluţie de apă şi oţet sau un produs comercial (recomandat medical), cu ajutorul unui irigator. Dacă eşti sănătoasă, normală, nu este necesar să te speli în interiorul vaginului, nici măcar după menstruaţie, deoarece vaginul sănătos se curăţă singur. Spălăturile vaginale nu constituie o metodă contraceptivă (de prevenire a sarcinii); până ajungi să te speli, spermatozoizii sunt deja în uter. Nu face spălături vaginale profunde, deoarece sunt inutile, chiar periculoase, pentru că înlătură bacteriile normale, modifică echilibrul chimic şi măresc riscul infecţiilor; dacă te speli des, poţi să faci infecţii pelvine sau să ai o sarcină extrauterină. Tampoanele Tampoanele externe şi interne (tip O.B.) sunt de diferite mărimi sau grad de absorbţie. Sunt de unică folosinţă, făcute dintr-un material care imită bumbacul şi au o folie impermeabilă externă. Cele externe au (sau nu) aripioare adezive. Ultimele tipuri de tampoane au un grad mare de absorbţie, deoarece transformă sângele în gel. Pentru a afla care ţi se potriveşte şi a şti cu care te simţi mai bine, încearcă diferite tipuri. Tampoanele interne au (sau nu) aplicator şi sunt destinate fetelor care au trecut prin deflorare. Sunt făcute dintr-un material absorbant. Diferă ca mărime, eficacitate şi confort. Se introduc în vagin (ca o baterie într-o lanternă), pentru a absorbi lichidul menstrual. Pentru a preveni sindromul de şoc septic, tampoanele interne trebuie schimbate la câteva ore în timpul zilei, chiar dacă fluxul nu este prea mare. Unele fete folosesc tampoanele vaginale interne, mai ales când practică înotul,

Introducerea corectă a tamponului intern Introducerea tamponului în vagin este uşoară şi nedureroasă. Înainte de asta, citeşte instrucţiunile de pe ambalaj şi spală-ţi bine mâinile. Sprijină-ţi un picior pe marginea toaletei sau stai cu picioarele depărtate. Apoi relaxează-te şi in-trodu tamponul cu aţa în afară. Îm-pinge-l bine în sus şi înapoi, până când te simţi confortabil. Dacă îl introduci prea puţin sau prea adânc este incon-fortabil. Tampoa-nele acoperite de un tub de plastic sau carton nu trebuie introduse în vagin cu totul. Marginea, care poate fi uneori ascuţită, poate zgâ-ria vaginul, care se poate infecta.

Introducerea tamponului intern
Cât timp ai tamponul înăuntru poţi să foloseşti toaleta, fără teama de a-l pierde. Sporadic, poate fi dificil să urinezi, din cauza presiunii tamponului asupra uretrei. Fii atentă să nu uiţi tamponul în vagin. Nu ţine tamponul mai mult de 4 ore. Nu folosi tampoanele interne între menstruaţii, deoarece acestea usucă şi irită vaginul. Dacă aştepţi să-ţi vină ciclul menstrual, foloseşte un tampon extern. Procedează la fel şi la sfârşitul menstruaţiei, când pierzi mai puţin sânge.

67

Adolescenţii_____________________________________________________________________
Nu păstra tampoane interne prea mult timp, pentru că există riscul declanşării sindromului toxic. Noaptea, foloseşte unul extern. Dacă eşti virgină şi foloseşti tampoane interne, acestea pot dilata sau rupe himenul. Prezenţa sau absenţa himenului nu este o probă absolută de virginitate, mai ales pentru că unele fete se nasc fără himen iar, la multe din ele, acesta este elastic şi permite folosirea unui tampon de mărime mică. Nu arunca tampoanele în toaletă, deoarece o pot înfunda. Dacă nu există coş de gunoi în baie, pune-l într-o pungă de plastic şi aruncă-l mai târziu. Dacă te pătezi, poţi să-ţi cureţi mai uşor chiloţii, dacă îi pui la înmuiat în apă rece. În lipsa tampoanelor, poţi folosi vată, hârtie igienică sau cârpe curate. SÂNII Ţesutul care formează sânii se dezvoltă din primele săptămâni de viaţă fetală, de-a lungul unei linii (numită creasta laptelui), situată între axilă şi rădăcina coapsei. În cazuri extrem de rare, de-a lungul ei poate exista un mamelon supranumerar. Sânii se dezvoltă la pubertate sub influenţa hormonilor, ca un mugure în spatele mamelonului, după ce părul pubian începe să crească. Încep să te mănânce sau să te doară. Ţesutul glandular şi grăsimea se dezvoltă treptat, până când sânul ajunge la forma adultă. Viteza cu care cresc sânii diferă de la o fată la alta. Unele au sâni mari devreme. Altora doar mai târziu li se dezvoltă sâni mai mari. De multe ori, un sân creşte mai mare decât celălalt. Lunar, hormonii pregătesc nu numai organele genitale, dar şi sânii pentru o eventuală sarcină. Aşa se explică de ce sunt periodic mai sensibili, ţi se umflă şi te dor. Alcătuirea sânilor Glandele mamare sunt aşezate sub piele, deasupra muşchilor pectorali şi a coastelor. Aproape o treime din sân este format din grăsime, iar restul din glande mamare. Dacă slăbeşti sau te îngraşi, cantitatea de grăsime din sân se modifică, în timp ce ţesutul mamar rămâne acelaşi.

Alcătuirea sânului
Legenda: 1. Clavicula; 2. Coaste;

3. Muşchii intercostali; 4. Muşchii pectorali; 5. Ţesut glandular; 6. Lobuli glandulari; 7. Canal de secreţie a laptelui; 8. Ţesut conjunctiv; 9. Grăsime; 10. Glande Montgomery; 11. Mamelon; 12. Deschiderea canalelor de lapte; 13. Glanda sebacee; 14. Plica cutanată inframamară.
Nu confunda coastele, pe care poţi să le simţi sub sân ca pe o tumoră. Sub sân, pielea formează o cută care poate menţine umezeala. Areola mamară este cercul de piele din jurul mamelonului. Este mai închisă la culoare şi se măreşte în timpul sarcinii. Areola variază ca mărime şi formă de la o persoană la alta. Poţi să ai câteva fire de păr pe areolă sau în jur; pe care, dacă vrei, poţi să le smulgi cu grijă, pentru a nu face infecţie În mamelon există o deschidere mai mare şi alte câteva mai mici ale canalelor, care transportă laptele. Tot pe mamelon sunt prezente şi mici deschizături ale glandelor sebacee. În afara glandelor, sânii conţin artere, vene, capilare de sânge şi limfatice, nervi şi

68

_______________________________________________________D e z v o l t a r e a f i z i c ă
grăsime (ţesut adipos). Forma rotundă a sânului este menţinută de fibrele de ţesut conjunctiv. Autoexaminarea sânilor Nu e nimic ruşinos în a-ţi explora sânii; trebuie să o faci, în primul rând, pentru a-ţi cunoaşte corpul şi a-l accepta aşa cum este. Nu-ţi compara sânii cu cei ai colegei sau cu cei din reviste. Fii încântată de sânii pe care-i ai, deoarece sunt ai tăi. Învaţă să-i iubeşti, pentru a fi apreciaţi şi de alţii. Lasă-ţi mâinile să alunece uşor pe piele. Pune-ţi pe rând o mână după ceafă şi examinează-ţi sânii cu mâna cealaltă. Dacă ai sânii mari, îi examinezi mai bine în poziţie culcată; întoarce-te pe o parte şi pe alta, pentru a-ţi muta unul din sâni mai aproape de cutia toracică şi a-l simţi mai bine. Textura acestuia este uşor nodulară, ca nişte seminţe, datorită grăsimii normale care îmbracă ţesutul glandular. La mijlocul pieptului, simţi osul stern şi - în lateral - coastele. Partea externă a sânului, dinspre axilă, este aceea care devine mai nodulară în timpul menstruaţiei şi mai netedă, după. Dacă ai avut o infecţie, poţi palpa în axilă ganglionii limfatici. Simţi asta cu vârful degetelor, fără a apăsa. Dacă strângi mamelonul, poţi să observi o mică secreţie, normală la pubertate. Dacă aceasta este de culoare roşiatică sau se scurge singură, fără ca tu să storci, consultă imediat medicul. Acesta trebuie să elimine posibilitatea unei mastoze, a unei sarcini sau chiar a unui cancer de sân. După ce te-ai obişnuit cu sânii tăi, e bine să-i examinezi în diferite perioade ale lunii, pentru a remarca modificările produse de hormoni de-a lungul ciclului menstrual. Nu e nevoie la această vârstă să ţi-i examinezi lunar, deoarece posibilitatea de a avea cancer este extrem de rară. Cu timpul te vei obişnui să te examinezi o dată pe lună, în săptămâna dinaintea menstruaţiei. • Stai cu braţele în jos în faţa unei oglinzi bine luminate şi priveşte-ţi atentă sânii, mameloanele şi areolele, din faţă şi dintr-o parte, observând dacă a apărut ceva anormal.

Areola şi mamelonul
Sânii nu conţin muşchi. Sunt doar câteva fibre în areolă, care se contractă la stimularea sexuală, în contact cu îmbrăcămintea, la frig sau alăptare. Alte câteva se află în jurul globulilor de lapte, pe care îi contractă în timpul alăptării. Sensibilitatea acestora se schimbă în decursul ciclului menstrual. În prima jumătate sunt mai puţin sensibili, dar devin foarte sensibili înainte de menstruaţie; sensibilitatea scade în timpul menstruaţiei. Sânii mari nu sunt mai sensibili decât cei mici. Sânii sunt puţin sensibili înainte de pubertate, foarte sensibili după pubertate şi extrem de sensibili în timpul sarcinii. Dacă te loveşti la sâni, te dor şi îţi apar vânătăi. Asta nu trebuie să te oprească să practici sporturi care presupun contact fizic. Unele fete se simt mândre când le cresc sânii, altele sunt jenate; unele au uşoare dureri. Pe măsură ce te maturizezi, te întrebi cum îţi sunt apreciaţi sânii de către băieţi. Îţi dai seama treptat că sânii reprezintă un material sexual. Învaţă să-ţi accepţi şi să-ţi iubeşti propriul corp, cu sânii pe care-i ai - mici, mari, sau mijlocii. Cel care spune că îi place o fată numai pentru că are sânii mari, probabil nu este cineva demn de a fi cunoscut.

Sugestii pentru autoexaminarea sânilor:

69

Adolescenţii_____________________________________________________________________
Dacă ceva ţi se pare suspect, continuă să urmăreşti timp de 2-3 săptămâni şi, dacă nu dispare, consultă medicul. • Aşează-ţi apoi mâinile pe şolduri şi apasă în jos, pentru a-ţi contracta muşchii pieptului; uită-te să vezi dacă observi vreo neregularitate. Câteodată, un nodul pe care nu l-ai observat în prima poziţie, devine evident când contracţi musculatura pieptului. închis la culoare, are sânge sau este purulent, consultă medicul. • Apasă-ţi sânii uşor, cu mişcări circulare, în sensul acelor de ceasornic, pentru a simţi orice îngroşare a ţesutului sau prezenţa unor noduli. Nodulii nu sunt uşor de diferenţiat; la început poţi să-i confunzi cu canalele de lapte, coastele, sternul sau muşchii. Dacă practici această tehnică, după un timp, îţi dai seama ce e normal şi ce nu. • După ce ieşi din baie, stai întinsă pe spate şi pune-ţi o mână după cap; cu cealaltă examinează-ţi circular sânul; procedează la fel cu al doilea sân; • Cercetează toate părţile sânului, inclusiv prelungirea dinspre axilă, palpând dinafară înspre mamelon, cu mişcări uşoare. Nu intra în panică dacă observi neregularităţi, dar consultă medicul; cele mai multe sunt normale. Cancerul de sân apare de obicei după vârsta de 25 de ani. În afară de noduli, trebuie să urmăreşti şi înfundarea unui mamelon care a fost normal, precum şi orice alte semne clinice anormale, ca: • modificare în consistenţă şi culoare a pielii de pe sâni; • cută sau încreţitură în pielea sânului; • descuamări în jurul mamelonului; • modificări de formă sau volum a sânului; • scurgeri din mamelon; • umflarea sau roşeala sânului sau • senzaţie de căldură în sân. Dacă observi asemenea simptome, consultă medicul. Mărimea sânilor Depinde de vârstă, ereditate şi constituţia corpului. Dacă eşti foarte slabă, poţi să ai sâni mai mari dacă te îngraşi. Nici o aparatură, loţiune sau cremă nu poate mări sânii; anumite exerciţii pot dezvolta muşchii pectorali situaţi sub sâni, dar nu sânii înşişi. Mărimea sânilor nu influenţează capacitatea de a secreta lapte şi nici riscul de cancer sau alte boli.

Când faci baie sau duş:

Autoexaminarea sânilor
• Roteşte-te lateral pe fiecare parte, cercetându-te atent. • Întinde-ţi braţele în faţă, la nivelul inimii, apăsându-ţi uşor palmele pe sâni, pentru a observa dacă muşchii se contractă inegal sau ai proeminenţe sau gropiţe; cercetează apoi fiecare parte laterală a sânilor. Dacă sânii sunt mari sau căzuţi, ridică pe fiecare în parte, pentru a observa dedesubt. • Ridică-ţi apoi braţele şi du-le la ceafă şi observă din nou, din faţă şi din lateral, dacă există proeminenţe sau adâncituri, care pot indica prezenţa unui nodul sau o altă leziune a sânului. • În sfârşit, strânge uşor fiecare sfârc, să vezi dacă iese lichid din el; dacă iese mult şi este

70

_______________________________________________________D e z v o l t a r e a f i z i c ă
sân. De multe ori, eşti predispusă la asta din familie. Dacă ai sâni foarte mari te deranjează, pentru că eşti ridiculizată de colegi, sunt grei şi îţi dau dureri de spate. În plus, nu poţi avea activităţi fizice intense. Trebuie să porţi tot timpul sutien, deşi - de multe ori - bretelele acestuia te jenează. Sânii imenşi pot fi micşoraţi prin chirurgie plastică. În acest caz, canalele de lapte ale sânului sunt tăiate şi sânul nu mai poate secreta. Din acest motiv, unele fete amână operaţia, până după primul copil. Altele, chiar foarte tinere, se hotărăsc să şi-i micşoreze prin operaţie, acceptând consecinţele.

Forme diferite de sâni
Sânii au diverse forme şi mărimi. Din punct de vedere medical, sunt normali toţi cei capabili să secrete lapte, de unde rezultă că sânii mari, mici, asimetrici nu sunt anormali. Variaţii de mărimi ale sânilor

Sânii asimetrici Fenomenul este destul de frecvent. Unul e mai mare şi altul mai mic, când încep să crească, dar -după un an sau doi - ajung să fie cam la fel. Cauza este genetică şi nu se cunoaşte. Cele mai multe femei au însă sânii uşor inegali, ca şi mâinile şi picioarele. Din punct de vedere medical, sânii asimetrici sunt perfect normali; ambii pot secreta lapte.
Sânii la băieţi

Sâni foarte mici
Unele fete au sânii aşa de mici, că arată ca cei de bărbat. Femeile cu sânii mici alăptează la fel de bine ca şi cele cu sâni mari. Dacă e cazul tău, te poţi simţi neatractivă şi asexuată. Depinde cât de confortabilă eşti cu tine însuţi. Dacă nu te simţi bine, poţi rezolva problema purtând sutiene cu burete, sau recurgând la alte artificii externe. Ai chiar avantaje, dacă ai sâni mai mici, nu te jenează când exersezi. Unii băieţi consideră că sânii mici nu sunt destul de sexy, dar asta e problema lor. Nu te simţi lezată, continuă să te iubeşti. Chirurgii plastici profită de ocazie şi consideră sânii mici drept o “boală”. Nu este indicat să recurgi acum la chirurgie plastică; mai aşteaptă.

Ginecomastia înseamnă sâni ca de femeie. Asemenea băieţi se simt jenaţi şi evită să îşi expună corpul în cadrul activităţilor sportive. Această anomalie regresează spontan în circa un an şi jumătate; în caz contrar poate fi uşor corectată chirurgical.

Sânii mari Poţi să-i ai aşa devreme, de la pubertate (hipertrofie virginală). Sânii continuă să crească, devin imenşi, disproporţionaţi faţă de restul corpului. Rareori, creşte mult doar un

Ginecomastie la un tânăr sănătos

71

Adolescenţii_____________________________________________________________________
ACCEPTAREA PROPRIEI IMAGINI Ca adolescent, te compari mult cu alţii şi-ţi creezi un ideal de frumuseţe, înălţime şi greutate. Adevărul este că vei moşteni cele mai multe trăsături de la părinţii tăi, fie că-ţi place, fie că nu. E bine să fii atractiv fizic, pentru că asta te face mai acceptabil în ochii tăi şi în cei ai colegilor şi prietenilor. În plus, te ajută să-ţi dezvolţi personalitatea, relaţiile şi comportarea socială. Adolescenţii atractivi sunt consideraţi prietenoşi, calzi, plini de succes şi inteligenţi. Nu înseamnă însă că, dacă nu te încadrezi în standardele sociale de frumuseţe, nu poţi avea acelaşi succes. Multe fete sunt îngrijorate de forma şi tonusul muscular al corpului lor, deoarece cred că trupul este cea mai importantă expresie a propriei persoane. Impresie întărită de mesajul social, care lasă să se înţeleagă că trupul fetelor serveşte plăcerii şi satisfacţiei celorlalţi. Dorinţa de a fi suple se transformă în obsesie, deoarece contrariul înseamnă riscul de a fi ignorată de băieţi şi de a nu fi invitată la petreceri sau la întâlniri. Adevărul este că societatea creează standarde nerealiste de frumuseţe feminină, cărora nu trebuie să le devii sclav. Nu încerca în mod nerealist să semeni cu modelele prezentate la televizor şi în reviste. Adolescentele, cu excepţia celor suficient de sofisticate cultural, nu realizează însă că asemenea imagini idealizate sunt minuţios prelucrate. Din păcate, acesta devine standardul ideal de frumuseţe, pe care aproape orice fată şi-ar dori să-l atingă. În viaţa reală însă, nici fetele, dar nici modelele, nu arată aşa. Dacă nu-ţi place cum arăţi, înseamnă că nai încredere în tine, eşti nesigură, crezi că nu meriţi să fii iubită, preţuită şi fericită şi aştepţi ca alţii să-ţi spună că eşti frumoasă. Dacă îţi creezi o imagine negativă despre tine în adolescenţă, aşa poţi s-o ai şi ca adult. În realitate, frumuseţea şi valoarea ta ca persoană nu se poate compara cu manechinele, ci constă în cât eşti de prietenoasă, amabilă, haioasă, activă, emoţională, graţioasă, senzuală, talentată, cultivată şi încrezătoare.

Dezvoltă-ţi o frumuseţe interioară; aceasta va dura toată viaţa. Vezi-ţi părţile bune ale corpului în dezvoltare, nu pe cele rele, şi încearcă să nu exagerezi la nesfârşit defectele minore. Imaginile prezentate la TV, în filme sau reviste, fac adolescenţii să creadă că orice câştig în greutate este un semn nu numai de urâţenie, ci şi de eşec, lucru total neadevărat. În realitate, este normal şi sănătos ca la pubertate să te îngraşi şi să ţi se modifice corpul. Adolescenţii de ambele sexe acordă o importanţă crucială aspectului general, îmbrăcămintei, feţei, părului, nasului şi gurii. Fetele dau mai multă importanţă ochilor, formei feselor şi coapselor, taliei şi sânilor. Băieţii pun accent pe profil, înălţime, gât şi umeri. Aceste obsesii sunt mai accentuate la începutul adolescenţei şi se reduc atunci când te adaptezi cu imaginea ta.

Acceptarea imaginii proprii, pe plajă Ce poţi face: • Gândeşte pozitiv despre tine. Nu te preocupa de imperfecţiuni, dacă le ai, ci găseşte-ţi părţile frumoase şi bune; apreciază-le şi bucură-te de ele. Poartă-te ca o persoană demnă de a fi iubită şi care crede că merită aceasta. Consideră-te valoroasă. Fii încrezătoare în tine însăţi. Fă exerciţii fizice şi mănâncă echilibrat, pentru a-ţi întări sănătatea. • Convinge-te că în viaţa zilnică oamenii sunt diferiţi, ca formă şi mărime – aceasta este una din frumuseţile vieţii! Cum ar fi, dacă am fi toţi identici / e?!?

72

_______________________________________________________D e z v o l t a r e a f i z i c ă
• Observă că cei care te bârfesc sau te ironizează nu sunt nici ei perfecţi şi nici siguri pe ei. • Imaginea pozitivă despre tine e mai eficace, decât toate cosmeticele la un loc. • Nu te uita prea mult la televizor sau citi prea multe reviste de modă. • Nu ignora igiena şi fii atentă la sănătate. • cu ce te mândreşti; • ce-ţi place şi displace (mâncare, muzică, lectură, lecţii ş.a.); • ce te atrage mai mult: şcoala, prietenii, părinţii, banii, sexul, sportul, cariera, moralitatea, religia; • ce fel de prieteni ai; • ce vrei să devii; • la ce eşti talentată; • ce vrei să înveţi; • cum vrei să-ţi petreci timpul liber; • ce pasiuni ai (animalele?, natura?, cărţile? etc); • cu ce te remarci etc. Cum te vezi pe tine însuţi este mult mai important, decât cum te văd alţii. Când vei putea să te accepţi aşa cum eşti, să te apreciezi şi să te iubeşti, atunci o vor face şi alţii. IGIENA CORPORALĂ ZILNICĂ La pubertate, pielea este grasă şi transpiraţia puternică. De aceea, ai nevoie de o îngrijire mai atentă a corpului. Când eşti curat, te simţi mai bine. Curăţenia este o condiţie

Evaluează-ţi calităţile şi vezi:

La duş
• Spală-ţi părul de 2-3 ori pe săptămână sau mai des, dacă e nevoie. Şamponul ieftin e tot aşa de bun ca cel scump. • Spală-ţi faţa cu săpun moale, neiritant, de două ori pe zi: dimineaţa şi seara. Iarna foloseşte o cremă. • Spală-ţi picioarele cel puţin o dată pe zi. Usucă-le bine, mai ales între degete, unde se adună microbi şi apar ciuperci (producând o infecţie fungică, numită picior de atlet). • Dă-te cu un anti-perspirant (deodorant) la subraţ. Usucă-ţi pielea, înainte de a-l aplica. • Schimbă-ţi zilnic lenjeria. Lenjeria colectează celulele moarte ale pielii, transpiraţie şi pete. Microbii se înmulţesc pe ele în cursul nopţii, iar a doua zi nu mai miros bine. • Evită fumul de ţigară care impregnează părul şi hainele; fumatul pasiv are multe efecte negative. Cere membrilor familiei şi prietenilor să nu fumeze în casă sau în maşină. • Schimbă-ţi hainele de şcoală şi agaţă-le pe umeraş, pentru a se aerisi. • Scoate-ţi încălţămintea de şcoală şi las-o să se usuce peste noapte. Transpiraţia picioarelor favorizează creşterea microbilor şi ciupercilor. Pantofii curaţi miros mai puţin. Pantofii sport pot fi spălaţi cu apă şi săpun sau în maşina de rufe. Branţurile (căptuşeala pantofilor) se pot spăla şi mai des. • Poartă papuci în jurul piscinelor şi la ştrand, pentru a evita să iei infecţii cu ciuperci sau negi.

majoră a sănătăţii. • Spală-ţi mâinile cu apă şi săpun timp de cel puţin 20 de secunde, de mai multe ori pe zi şi, mai ales, când te întorci acasă. Spălatul mâinilor are trei componente: apa curgătoare, săpunul sau detergentul de vase şi frecarea. • Fă zilnic duş sau baie cu apă caldă; apa fierbinte usucă pielea. Nu uita să-ţi speli regiunea genitală, anală şi axilară (subsuoara). Insistă pe cutele pielii. Fă duş şi când ai ciclu. Parfumurile nu pot înlocui baia, săpunul sau duşul. Nimic nu miroase mai bine, decât o piele curată.

73

Adolescenţii_____________________________________________________________________
• Nu uita să-ţi cureţi şi dinţii. Gura e barometrul sănătăţii corporale. PIELEA Îngrijirea pielii Pielea asigură: • protecţia mecanică a organismului, prin elasticitatea sa; ne apără într-o mare măsură de lovituri, tăieturi, zgârieturi, opunându-se şocurilor din exterior; • protecţia termică, prin faptul că înveleşte corpul şi participă la termoreglare; ne face să transpirăm - când e prea cald - şi prin apariţia “pielii de găină”, când ne e frig; • protecţia contra radiaţiilor solare; ne apără de cancere datorate expunerii la soare şi de arsurile direct cauzate de soare; • protecţia sebacee; la suprafaţa pielii se formează un strat subţire gras, care ne apără de pătrunderea microbilor în piele; • protecţia sudorală; asigură transpiraţia, prin care se elimină din organism o parte din toxine, în acelaşi timp, asigurându-se răcirea şi lubrifierea pielii. Reguli pentru a-ţi menţine o piele sănătoasă, a o proteja, a evita aspectul neplăcut, de strălucire exagerată a feţei sau de luciu gras al părului: • Nu fuma, nu exagera cu alcoolul şi nu încerca, nici de curiozitate, droguri. Toate pot da dependenţă, mai ales drogurile injectate sau în pastile, oferite la început gratis de dealeri, la ieşirea din şcoală sau în baruri. • Evită expunerea prelungită la soare şi vânt. Nu sta la soare în orele de intensitate maximă (11-16) şi protejează-te cu creme şi loţiuni cu indice de protecţie solară mai mare de 30. Vântul şi soarele usucă tare pielea, scăzându-i posibilitatea de a se apăra. Foloseşte săpunuri grase, fără substanţe antibacteriene, şi utilizează - cât de des poţi - uleiuri sau loţiuni hidratante pentru corp. • Păstrează-te în formă – fă exerciţii aerobice minim 20-30 de minute, cel puţin de 3 ori pe săptămână. • Mănâncă echilibrat şi bea apă multă, pentru a satisface nevoile organismului. • Odihneşte-te 8-9 ore pe zi – ai clipele tale de somn pentru frumuseţe. • Demachiază-te de două ori pe zi pe faţă şi fă duş pe tot corpul, cel puţin o dată pe zi. Demachiantul trebuie să fie potrivit tenului tău. Demachierea se face cu mişcări uşoare, mai ales în jurul ochilor, cu vată şi demachiant sau cu demachiante care se spală cu apă. În general, dacă nu ai probleme dermatologice poţi alege orice “pentru ten normal sau mixt”. Cere sfatul dermatologului să ştii ce săpunuri şi loţiuni antibacteriene să foloseşti, pentru a le evita pe cele care omoară microbii normali ai pielii sau pe cele care exagerează degresarea pielii, iritând-o. Săpunul, chiar dacă este sub formă de lichid sau gel, poate irita pielea.Ca să eviţi asemenea probleme, cumpără produse destinate igienei sugarului, care sunt testate dermatologic. • Îngrijeşte-ţi părul: masează-l la rădăcină în timp ce-l speli cu şampon, pentru a înlătura celulele moarte ale pielii şi grăsimea (sebumul), apoi limpezeşte-l cu apă. Dă-l cu balsam. Foloseşte un pieptene lat pentru părul lung, umed. Piaptănă-te seara la culcare. • Curăţă-ţi unghiile, fără a tăia pieliţa din jurul lor. Aceasta apără de infecţii şi nu permite fisurarea şi vălurirea unghiilor. În mod normal, unghiile au formă migdalată. Nu tăia exagerat colţurile acestora; ar putea duce la încarnarea unghiilor, durere şi infecţii. Evită folosirea unghiilor false sau lipiciul, care duce la distrugerea unghiei naturale. Nu folosi oja ieftină, contrafăcută • Nu te epila cu ceară refolosită, cu lama

altcuiva sau cu maşina electrică (epilator) împrumutată. Crema epilatoare sau lama de ras sunt de preferat pentru părul axilar sau pubian, deoarece aceste zone sunt sensibile şi se suprainfectează uşor. Pentru părul de pe picioare poţi folosi ceara “la rece”, (ceara caldă sau fierbinte duce, în timp, la deteriorarea pielii şi apariţia varicelor), maşina electrică de epilat (epilator) sau lama de ras, cu condiţia săţi aparţină. Dacă mergi la un cabinet de cosmetică, cere să folosească doar ceară de

74

_______________________________________________________D e z v o l t a r e a f i z i c ă
unică folosinţă. Dacă constaţi că părul de pe corp se îndeseşte şi se îngroaşă sau îţi apare păr pe faţă, du-te la dermatolog sau la endocrinolog; poţi avea o boală numită hirsutism. Nu te epila pe faţă, fără a consulta un dermatolog. Smulgerea pufului cu ceară sau penseta, duce la îngroşarea şi îndesirea lui. • Du-te la un dermatolog când ai probleme cu pielea. Nu încerca să tratezi acneea de unul singur – nu-ţi stoarce niciodată coşurile. Consultă medicul dacă ai pete roşii, maro sau albe, mâncărimi ale pielii, bubiţe pe spate sau pe faţă, care nu cedează la tratamentul iniţial. • Nu te lăsa amăgit de reclamele de la televizor, din reviste şi din ziare. Nu toate produsele cosmetice sunt eficace şi fabricate în condiţii igienico-sanitare; unele farduri, rujuri, creme, demachiante, săpunuri, loţiuni de corp, spume de bărbierit, loţiuni după bărbierit sau după epilat, creme de epilat şi altele, pot fi alergizante, iritante sau chiar otrăvitoare. • Continuă să te educi şi să înveţi tot ce poţi instrumente de stilizare a părului încălzite şi expunerea prelungită la soare. Părul gras este produs mai ales de dezechilibrul hormonal şi o dietă dezechilibrată şi uneori de stres. Se asociază cu un scalp uleios şi un păr spicuit. Este provocat de o secreţie excesivă de sebum. Părul spicuit apare când firul de păr e lezat şi fibrele stratului extern se despart. Rezultă din neglijenţă, folosirea substanţelor chimice şi o tratare agresivă a părului. În acest caz, balsamul nu rezolvă problema. Trebuie să-ţi tunzi părul atât de mult, încât să scapi de partea spicuită. Scalpul descuamat rezultă din lipsa de sebum, o dietă nesănătoasă, şampoane dure sau stres. Se ameliorează prin hidratare, cu şampon şi balsam. Îngrijirea părului Părul este o podoabă preţioasă, care merită o îngrijire atentă. • Spală-ţi părul regulat – cu un şampon care se potriveşte tipului tău de păr, după care foloseşte un balsam - dar evită să-l speli excesiv. Nu folosi prea mult geluri şi lacuri sau spray-uri fixatoare; vei face mătreaţă, părul va avea aspect uleios şi poţi să faci coşuri pe frunte. Este greşită ideea că părul se spală rar, o dată pe săptămână! Poţi să-l speli şi în fiecare zi, dacă foloseşti un şampon blând, sau şampon pentru sugari. • Perie-ţi părul, pentru a-l descurca şi a înlătura praful, înainte de-a folosi şamponul. • Masează-ţi uşor scalpul sub duş, pentru a-ţi stimula circulaţia. Începe de la frunte şi înaintează uşor către ceafă. • Nu folosi detergenţi obişnuiţi, de bucătărie, pentru a-ţi spăla părul. Aceştia sunt foarte alcalini, duri şi iritanţi. • Spală părul cu vârful degetelor, viguros, dar nu dur; nu îţi curăţa scalpul cu unghiile; clăteşte-l o dată, pune din nou şampon şi - de data aceasta - freacă-l cu palmele, fără a atinge scalpul; şamponul trebuie să formeze acum o spumă; dacă nu face spumă, aplică din nou

despre piele – şi cum să ai grijă de ea.
PĂRUL Părul este un barometru corporal, ce indică sănătatea sau lipsa ei. Frumuseţea părului depinde, în bună parte, de sănătatea pe care o ai. Părul creşte frumos şi sănătos, dacă pielea capului are o circulaţie adecvată, un echilibru hormonal şi dacă dieta conţine proteine, vitamine ca B-complex şi minerale ca fierul, cuprul şi iodul. Viaţa unui fir de păr este în medie de 5 ani. Scalpul are între 1.200 000 şi 1.500 000 de fire de păr, din care se pierd circa 100 de fire pe zi.

Tipuri de păr Sunt patru tipuri de păr: normal, gras, uleios, uscat. Părul normal luceşte, dar nu e gras, şi este destul de uşor de îngrijit. Evită produsele de păr puternice şi aparatele fierbinţi de stilat părul. Părul uscat este produs de cauze numeroase, printre care alimentaţie dezechilibrată, abuzul de produse de păr şi

75

Adolescenţii_____________________________________________________________________
şampon; clăteşte-l apoi; nu-l răsuci în prosop, doar înfăşoară-l pe deasupra. • Evită pe cât posibil să aplici balsam la rădăcina părului, pentru a evita îngrăşarea lui; nu clăti complet balsamul de pe păr. • Clăteşte părul cu oţet, care-i dă strălucire. • Foloseşte doar apă călduţă, pentru a menţine strălucirea. • Stoarce excesul de apă şi tamponează-l cu un prosop, pentru a menţine umezeala. • Nu-ţi pieptăna părul cât e ud, deoarece se rupe uşor; foloseşte ulterior un pieptene rar. să ai tunsori cu cărare pe mijloc şi poartă părul scurt. Alege o tunsoare în care părul este foarte scurt la spate, dar alungit spre bărbie. Dacă piepteni părul pe spate, uşor într-o parte, trăsăturile vor fi mai rotunjite. Dacă ai o faţă pătrată, fruntea este foarte înaltă, iar bărbia puternică, poartă părul la o lungime cu 3-4 centimetri sub bărbie, pentru aţi alungi trăsăturile. Dacă ai părul des şi ondulat, poartă-l lung şi egal, fără breton. Dacă ai firul drept şi tare, colţurile pot fi uşor alungite şi poţi avea câteva şuviţe ca breton, o tunsoare scurtă ar accentua aceste trăsături deja proeminente.

Părul frumos cu grijă se menţine
• Lasă părul să se usuce de la sine; uscătoarele de păr îl distrug. • Dacă vrei să foloseşti fixativ, pulverizeazăl doar pe pieptene, apoi piaptănă-te; asta îi dă părului un aspect ordonat şi strălucitor. • Găseşte tunsoarea care îţi pune cel mai bine în valoare trăsăturile, în funcţie de tipul de faţă: rotundă, prelungă sau pătrată. Dacă ai o faţă rotundă, încearcă să găseşti o tunsoare în care părul este concentrat în vârful capului, alege o tunsoare scurtă, în scări. Şuviţele uşor tapate din creştet şi cele de pe ceafă îţi alungesc faţa. Tunsoarea poate avea diverse lungimi. Evită tunsorile în care părul este foarte lung şi lins. Dacă ai o faţă prelungă, trăsăturile sunt alungite, subţiri, iar bărbia este îngustă, evită

Loţiuni de păr Dacă nu ai acces la produsele comerciale de stilizare a părului, poţi folosi produsele pe care le ai la îndemână: sucul de lămâie, berea, laptele şi gelatina. Berea este unul din cele mai populare şi frecvent folosite produse, ca loţiune de păr. Îl înfrumuseţează şi fixează. Umezeşte-ţi părul cu bere, înainte de a-l aranja. La fel poate fi folosit şi laptele. Sucul de lămâie este bun pentru părul gras şi cel blond, pe care îl face moale şi strălucitor. Deoarece acesta se usucă repede, poate fi folosit şi ca fixativ. Pentru a pregăti loţiunea, taie o lămâie în bucăţi, fierbe-o cu o cană de apă, până când lichidul scade la jumătate. Strecoară-l şi adaugă câteva picături de alcool, pentru a-l conserva. Gelatina dă volum părului moale. Se prepară dizolvând două linguri de gelatină în două căni de apă fiartă. Cu această soluţie se clăteşte părul la sfârşit, după ce te speli pe cap. Pentru a folosi zahărul ca fixativ, adaugă o lingură de zahăr la un pahar de apă fiartă. Mătreaţa Apare pe păr şi pe scalp, sub formă de coji albe şi cenuşii. La cei care fac mătreaţă, descuamarea stratului superficial de celule moarte ale scalpului este mai intensă. Celulele tinere, profunde, vin în contact cu exteriorul, înainte de a se maturiza suficient. Mătreaţa nu este contagioasă. Dacă nu e tratată corespunzător,

76

_______________________________________________________D e z v o l t a r e a f i z i c ă
în timp, survin complicaţii, părul cade şi apare chelia. • coji albe şi cenuşii pe păr şi haine; • mâncărimi, iritaţie şi grăsime a scalpului. Îngrijirea: • acoperă-ţi părul, spre a-l proteja de soare, praf sau alţi poluanţi; • foloseşte un şampon anti-mătreaţă, care conţine Zinc şi Pyrithione, la fiecare două zile; nu-l clăti timp de 5-10 minute, pentru a-şi face efectul; apoi clăteşte-te bine, fără a rămâne nici o urmă pe păr, care ar putea duce la formarea mătreţei; • foloseşte apoi un şampon moale, de sugar, pentru a nu irita scalpul; • consultă dermatologul, dacă mătreaţa persistă după câteva luni de îngrijire sau dacă se asociază cu descuamări pe corp, la rădăcina nasului sau la sprâncene (semn de dermatită seboreică – vezi cap. Probleme medicale) • uzul excesiv al gelurilor şi spray-urilor de păr; • folosirea nepotrivită a produselor de colorare a pãrului sau excesul folosirii ondulatorului electric pentru păr; • vremea rece şi căldură excesivă în casă; • şepcile şi eşarfele strânse pe scalp. POZIŢIA CORECTĂ A CORPULUI O poziţie corectă a corpului îţi influenţează înălţimea, aspectul general şi previne oboseala musculară, întinderea dureroasă a tendoanelor şi ligamentelor, durerea de spate şi artrita (inflamarea articulaţiilor). În primul rând, ţine seama de poziţia spatelui. Când stai pe scaun sau în bancă, aminteşte-ţi să ţii coapsele paralele cu solul, să sugi burta, să ţii spatele drept, iar capul să nu fie aplecat în faţă. Dacă eşti mai înaltă decât ceilalţi sau dacăţi cresc sânii, nu sta gheboasă pentru că - în timp - devine obicei care duce la cocoşare, scădere a respiraţiei, oboseală a muşchilor şi durere de spate. E necesar să faci exerciţii care retrag omoplaţii şi îndreaptă toracele şi umerii.

Cum se manifestă:

Poziţia corectă şi incorectă a corpului pe scaun

Evită:

Poziţia corectă şi incorectă a corpului în picioare
Când stai în picioare timp îndelungat, contractă muşchii abdomenului şi ai feselor, ţine genunchii relaxaţi, umerii înapoi şi capul sus. Uită-te la tine, când treci prin faţa unei vitrine sau oglinzi, pentru a-ţi reaminti să ţii corpul drept. Pantofii la modă pot fi dureroşi pentru picioare. Încălţămintea nepotrivită poate provoca deformări ale arcului piciorului,

77

Adolescenţii_____________________________________________________________________
slăbiri ale articulaţiei, bătături şi o poziţie incorectă a corpului. Unele sandale, de exemplu, nu oferă suficient suport pentru gleznă. Pantofii de sport sunt concepuţi pentru o activitate specifică; sunt buni pentru activităţi fizice uşoare, dar nu pentru orice sport de performanţă. Pantoful cu toc înalt te face să-ţi curbezi spatele şi poate provoca durere şi oboseală. Tocurile înalte pun tensiune pe partea anterioară a piciorului, care este forţat să se arcuiască, iar capul se apleacă în spate pentru a se contrabalansa. Aceasta pune stres pe spate, glezne, genunchi şi coapse, care cu timpul devin dureroase. Pantofii înalţi sunt deseori strâmţi la degete şi de măsură mică, pentru a fi moderni. Dacă porţi în fiecare zi pantofi cu tocul înalt, ai tendoanele inflamate (tendinită), bătături, calusuri şi băşici, care pot necesita intervenţii chirurgicale dureroase.

Sugestii Schimbă-ţi pantofii şi poartă toc jos cât poţi de des, pentru a-ţi odihni picioarele. Un toc de doi, trei centimetri este bine tolerat de picior. Vârful pantofului trebuie să fie destul de larg, pentru a permite degetelor să se mişte şi, dacă foloseşti un branţ moale, sau unul special arcuit, confortul creşte. Cumpără pantofi seara, când picioarele sunt uşor umflate, pentru a fi sigur că ai luat mărimea potrivită.

Sugestii pentru prevenirea durerii de spate: • Menţine o poziţie corectă a corpului. • Fă exerciţii fizice regulat. De exemplu mersul sau ciclismul tonifică muşchii spatelui. • Întăreşte-ţi muşchii, prin antrenament pentru spate, abdomen, coapse şi picioare, spre a ajuta coloana vertebrală. • Practică yoga. • Menţine-ţi o greutate corporală corectă. O tânără prea slabă are muşchii subdezvoltaţi, ceea ce nu-i permite menţinerea unei bune poziţii a corpului; una grasă adaugă stres asupra spatelui. O activitate fizică chiar uşoară, ce permite o scădere în greutate cu câteva kilograme, întăreşte muşchii şi previne durerea de spate. Sugestii pentru poziţia la computer: Monitorul: • Ecranul: să fie la o depărtare de un braţ de faţa ta (45-90 cm). • Plasează ecranul direct în faţă, pentru a nu fi nevoie să întorci capul des, spre a-l privi. • Ajustează corespunzător luminozita-tea şi contrastul. • Dacă îţi obosesc ochii, consultă un oftalmolog. Tastatura: • Sprijină încheieturile mâinilor pentru a le relaxa.

78

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful