You are on page 1of 284

Mihai MIHĂIŢĂ Mihai OLTENEANU PAGINI DIN ISTORIA INVĂŢĂMÂNTULUI INGINERESC SI ASOCIATILOR INGINEREŞTI DIN ROMÂNIA INGINERI ROMÂNI

DIN TRECUT MARI PERSONALITĂŢI

- schiţe biografice -

Editura AGIR BUCUREŞTI 2005
1

INGINERI ROMÂNI DIN TRECUT - MARI PERSONALITĂŢI - schiţe biografice -

2

Mihai MIHǍIŢǍ Mihai OLTENEANU

INGINERI ROMÂNI DIN TRECUT MARI PERSONALITĂŢI

- schiţe biografice -

3

Introducere
În volumul intitulat „INGINERI ROMÂNI – MARI PERSONALITĂŢI”, sunt prezentate sub formă de schiţe biografice, momente din viaţa şi elemente din opera unor ingineri, care prin contribuţiile la progresul României şi al omenirii şi-au câştigat un loc în Panteonul oamenilor celebrii. Alături de aceştia apar şi câteva schiţe biografice ale unor valoroşi oameni de ştiinţă recomandaţi de UNESCO pentru a fi omagiaţi de comunitatea mondială. Schiţele biografice au fost publicate de-a lungul timpului în UNIVERSUL INGINERESC, organ de opinie şi informare, editat de Asociaţia Generală a Inginerilor din România (AGIR), al cărui fondator şi director este dl.ing.euring. Mihai Mihăiţă; redactor şef Alexandru Mărculescu. Lucrarea a fost executată în cadrul Centrului pentru Dezvoltarea Creativităţii Studenţilor din Energetică (CDCSE), care funcţionează în cadrul Facultăţii de Energetică a Universităţii „Politehnica” din Bucureşti, sub îndrumarea prof. dr.ing. Ion Chiuţă şi a as.drd.ing. Alexandru Chiuţă, editorul lucrării. Operaţiile editoriale au fost efectuate de către Diana Iuliana Mincu şi Octavian Nicolae Crăciun, membrii activi ai centrului, studenţi în anul III – Facultatea de Energetică.

4

Editura AGIR
Bucureşti, 2005 Copyright©Mihai OLTENEANU, 2004

Coperta: Mincu Diana, Crăciun Octavian, Samoilă Vasile Marian Tehnoredactare computerizată: Mincu Diana, Crăciun Octavian, Samoilă Vasile Marian
5

Constantinescu George (Gogu) 40. Codarcea A. Dănăilă Negoită 6 5 1907-1971 1874-1927 1893-1976 1873-1965 1905-1987 1788-1869 1860-1918 1903-1985 1852-1911 1857-1921 1868-1934 1833-1921 1902-1980 1913-1991 1905-1960 1881-1976 1902-1971 1903-1985 1902-1969 1883-1940 1921-1988 1904-1991 1847-1910 1864-1927 1867-1930 1886-1959 1903-1995 1847-1911 1901-1983 1893-1978 1907-1982 1886-1961 1904-1967 1914-1977 1854-1922 1886-1972 1899-1974 1914-2002 1881-1965 1902-1979 1920-2000 1878-1953 . Botezatu Radu 22. Bazil 8. Bratu Emilian 23. Antoniu S. Nicolae 42. Ion 6. Bodea I. Aurel 16. Brătianu I. C. Bordeianu Teodor 20. Andronescu Plauţius 4. Ion 29. Constantin 27. Bărglăzan I. Caranfil Nicolae 31. Botezatu Gheorghe 21. Agârbiceanu I. Cantacuzino G. Ion 2. Basgan Ion 14. Alexandru 38. Baiulescu Ioan 10. Bălan Ştefan 15.CUPRINS Cuvânt înainte Introducere Pagini din istoria ingineriei româneşti Ingineri români din trecut – mari personalităţi 1. Cornel 19. Ion 25. Florin 35. Antonescu I. Cernescu Nicolae 34. Barozzi Constantin 13. Constantinescu N. Vintilă 26. Bercovici Martin 18. Coandă Henri 37. Carafoli Elie 30. Ciorăscu I. Brătianu I. Ciurcu Alexandru 36. Constantinescu Anton 39. Constantinescu I. Aldea Sandu Constantin 3. Casassovici Corneliu 33. Gherasim 41. Budeanu I. Brătianu I. Cartianu Gheorghe 32. Balaban Emil 11. Balş Gheorghe 12. Constantin 24. C. Avramescu Aurel 9. Assachi Gheorghe 7. Petre 5. Assan Gh. Aurel 17. Bunea Victor 28. Beleş A.

88. 83. 60. 85. 81. Ştefan Olănescu P. 68. George Lalescu Traian Lazar Gheorghe Leonida Dumitrie Madgearu Virgil Maior Augustin Malaxa Nicolae Manea Gheorghe Manoilescu Mihail Manolescu I. 56. 69. 89. 84. 67. 54. 58. Mathei Duca I. 46. 49. 74. 70. 91. 59. 73.43. 72. Alexandru Gavăţ P. 63. Constantin Hepites I. 45. 50. Iulian Gheorghiu S. 52. 92. 66. 57. 51. 93.Tudor Karpen Vasilescu I. 53. Nicolae Marinescu G. Ştefan Hurmuzescu Dragomir Ioachim Grigore Ionescu Ion de la Brad Ionescu Sişeşti Gheorghe Ionescu N. Costin Oberth Hermann Odobreja I. 61. Nicolae Lahovary I. Dimo Gheorghe Paul Dinculescu Constantin Dragu Teodor Drăghiceanu M. 55. 75. Ioan Ghica-Budesti I. 78. Nicolae Ghiţulescu Toma Petre Georgescu-Gorjan I. 76. 86. Gheorghe Dumitrescu Dumitru Edeleanu Lazăr Eliescu Grigore Fălcoinu Stefan Filipescu Emil Gheorghe Gafencu S. 71. 65. 62. Constantin Orghidan C. 64. 87. Stefan Haas Conrad de la Sibiu Haret Spiru Hârjeu N. Constantin Palade George Emil Panu Huber Ioan 7 1905-1990 1898-1990 1848-1925 1844-1939 1847-1899 1904-1984 1861-1941 1898-1975 1835-1905 1882-1937 1843-1923 1900-1978 1885-1968 1869-1943 1902-1983 1905-1985 1509-1579 1851-1912 1856-1928 1851-1922 1865-1954 1906-1979 1818-1891 1885-1967 1870-1946 1898-1990 1870-1964 1838-1909 1882-1929 1779-1823 1883-1965 1887-1940 1882-1964 1884-1965 1904-1978 1891-1950 1907-1993 1903-1983 1894-1979 1887-1963 1906-1973 1924-1996 1901-1967 1900-1960 1902-1970 1894-1980 1902-1978 1844-1928 1874-1944 19121909-1974 . 77. 48. 47. 44. Ion Ionescu D. 80. Matei Mateescu Cristea Mikloşi Corneliu Moisil Grigore Moţoiu Costin Nădăşan Ştefan Negrescu Traian Neniţescu D. 82. 90. 79.

114. Alexandru Prager Emil Prezan Constantin Profiri I. 117. 101. 123. 108. Nicolae Radu Elie Radulescu H. Eugen Răduleţ Remus Bazilius Robescu F. 104. Leonardo da Vinci 7. Fermi Enrico Gutenberg-Sorgeloch Johannes 5. Patriciu Valeriu Paulescu C. 113. 121. 119. 129. 2. 107. 99. Tudor Teaci Dumitru Teclu Nicolae Ţiţeica Şerban Ursu Emil Gheorghe Văsescu Dumitru Vlaicu Aurel Vuia Traian Yorceanu Spiridon Zamfirescu Leonida Eliza Zeletin Popescu Ion 1903-1987 1869-1931 1890-1977 1833-1909 1902-1983 1799-1875 1857-1893 1897-1955 1888-1985 1861-1943 1886-1967 1853-1931 1904-1993 1904-1984 1839-1920 1870-1931 1854-1925 1889-1963 1902-1993 1905-1980 1883-1955 1905-1989 1919-1999 1864-1937 1902-1994 1901-1961 1925-2001 1839-1916 1908-1985 1926-1987 1859-1909 1882-1913 1872-1950 1835-1903 1883-1973 1907-1974 Personalităţi mondiale aniversate de UNESCO 1. Edison Thomas Alva 3. Eugen Ştefănescu P. 124. 128. 116. 95. Einstein Albert 4. 125. Nicolae Persu Aurel Petre S. 111. Gensfleish 6. 126. 97. 115. 109. Curie Joliot Frederic 2. Mihai MIHǍIŢǍ Mihai OLTENEANU 8 1900-1958 1847-1931 1879-1955 1901-1954 1400-1468 1452-1519 1828-1905 . Aurelian Petrulian Nicolae Poenaru Petrache Popper Iulius Proca I. 122. Jules Verne Autorii: 1. 103. Sabba Tănăsescu A. 105. 118. 100. 96. 120. 106. 127. 112. Constantin Roco Mihail Saligny Anghel Săvulescu Traian Socolescu Mircea Solacolu Şerban Spacu Gheorghe Staicu Iulian Irimie Şofan E. 110.94. Nicolae Ştefănescu I. 98. 102.

Ion N.student Octavian CRĂCIUN – student Marian Vasile SAMOILǍ . Prezentării: Asociaţia Generală a Inginerilor din România Asociaţiei Generale a Inginerilor din România AGIR Univers Ingineresc Editura AGIR Buletinul AGIR Publicaţii Electronice Prof.drd.ing.3.ing. CHIUŢĂ As.dr.student - Centrul pentru Dezvoltarea Creativităţii Studenţilor din Facultatea de Energetică - 9 . Alexandru CHIUŢĂ Diana MINCU .

părinţii lui se interesau de progresele fizicii şi astronomiei. devenind Secţia de radiaţii şi plasmă. situată în munţii Apuseni. jud. La IFA a organizat laboratorul de metode optice şi fizică nucleară. Rezultatele obţinute le-a publicat în peste 100 de articole în reviste de specialitate în ţară şi străinătate. În afară de literatură. casnică. Tatăl era prieten cu savantul istoric Nicolae Iorga. coerent. unde şi-a luat o a doua licenţă şi şi-a dat doctoratul. După bacalaureat s-a înscris la Institutul Electrotehnic din Bucureşti. 10 . dintre care cităm: Cercetări asupra spectrului de fluorescenţă şi absorbţie ale vaporilor de iod (1935). Agârbiceanu a fost brevetat şi apreciat ca foarte valoros de fizicienii din diferite ţări. produs de laser. S-a născut la 6 ianuarie 1907. Sub îndrumarea lui s-au iniţiat amplificări cuantice ale luminii şi a fost realizat primul laser cu gaz (heliu neon). a fost numit profesor şi şef al Catedrei de fizică. Prin focalizarea fasciculului luminos monocromatic. fapt care i-a determinat pe părinţi să îl dea la şcoala primară de la vârsta de 5 ani. preotul Ion Agârbiceanu (1882-1963) şi al Mariei. într-o concepţie proprie originală. AGÂRBICEANU 1907-1971 Cercetător şi inventator în tehnica laser şi a luminii polarizate Este fiul scriitorului semănătorist. Laserul inventat de I. în comuna Bucium-Sasa. În paralel cu activitatea didactică. Astfel a absolvit liceul din Cluj la vârsta de 17 ani. Din 1955 şi până în 1971 a fost şef al Catedrei de fizică din Institutul Politehnic. apoi şef de lucrări la Facultatea de Fizică a Universităţii Bucureşti. Acest laser a fost al doilea din lume. cu aplicaţii în diverse domenii. Revenind în ţară şi-a început cariera didactică întâi ca asistent. Descrierea detaliată şi rezultatele obţinute cu acest aparat au fost prezentate în volumul Contribution a l’etude des lasers aux gaz. Şi-a petrecut copilaria într-o familie de intelectuali cunoscuţi în Transilvania şi în Ţara Românească. Lumina polarizată (1956). când s-a înfiinţat Institutul de Petrol şi Gaze. după cel inventat de Theodor Harold Maiman în anul 1960. În 1948. pe care l-a absolvit cu titlul de inginer în 1928. în care cu un colectiv de specialişti a realizat cercetări privind structurile atomice hiperfine şi izotopice.ION I. Polizu lucra noaptea târziu. Alba. păturile subţiri dielectrice. În modestul laborator al Politehnicii din str. lucrare de referinţă publicată în Franţa. rezonanţa magnetooptică. Pentru aprofundarea studiilor de fizică a plecat la Paris. se obţin densităţi mari de radiaţii pe suprafeţe mici. Agârbiceanu s-a dezvoltat. efectuând cercetări în domeniul luminii polarizate. munca lui în domeniul cercetării în fizicăspectroscopie s-a amplificat atunci când în 1956 i s-au creat condiţii în cadrul Institutului de Fizică Atomică din Bucureşti. Din anul 1969. Polarizarea partială a luminii prin emisie şi Polarizarea fluorescenţei (1951). cu radiaţie infraroşie. S-a remarcat ca un copil supradotat intelectual. publicat în 1963. Din 1935 a lucrat câţiva ani în industrie în ţară şi în Anglia. laboratorul înfiinţat de I. abordând probleme de tehnică şi fizica laserilor şi studiul plasmei de mare energie.

spectroscopia hertziană. A încetat din viaţă la Cluj. Recunoscut ca o mare personalitate a ştiinţei româneşti. elipsometrie.Lucrările de specialitate publicate de el se referă la cercetările originale de spectroscopie moleculară şi fluorescenţă. Cei care l-au cunoscut afirmă despre el ca era sever cu el şi colaboratorii. a fost trimis ca reprezentant al ţării la Uniunea Internaţională de Fizică Pură şi Aplicată şi a lucrat în Grupul European de Spectroscopie Atomică. metode optice în fizica nucleară. dar blând şi gata să ajute pe oricine la nevoie. la 9 martie 1971. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1963. 11 . studiul laserilor şi aplicaţiile acestora.

mama fiind Tudora. în Normandia. În căutarea unei slujbe corespunzătoare. A fost cel mai mare copil al familiei. până la absolvire. Lucrează.deşi muncea din greu şi cu competenţăeste umilit şi batjocorit. găseşte un post de administrator la o moşie. singur şi cât mai repede. un om înstărit. de 22 de ani. pe care îl termină cu gradul de sublocotenent. o fetiţă. unde va sta doi ani(1904-1906). ca funcţionar la C. care după el a mai avut doi băieţi. era preocupat şi întreba de ce unele spice de grâu sunt mai mari şi altele mai mici şi fără boabe. Nicu Filipescu. ca să scape de greutăţi şi să îşi poată ajuta familia. Aici se va naşte şi unicul său copil. La revenirea în ţară(1903). din Verrier la Buisson. fiul lui Sandu Petrea. la „Techniche Hohschule für Landwirtschaft” din Berlin. la vremea aratului. dă bacalaureatul şi. în urma examenului din august 1892. dar nu absolvise liceul. În vâltoarea vieţii Pentru tânărul inginer eliberat din armată urmează patru ani grei. este admis. unde. Aceste taine va căuta să le pătrundă cât a trăit. este numit conferenţiar de agricultură la ferma model Laza. Ion şi Grigore şi o fată.F. Ar fi vrut să urmeze Şcoala de Poduri şi Şosele. pseudonim literar.. 2 de băieţi din Brăila. cu privaţiuni şi lipsuri de neimaginat. în 1896. care l-a trimis la perfecţionare în Franţa. Neputând să suporte situaţia. Potrivit „Extractului” de naştere. îl va ajuta cu bani să îşi continue specializarea în Germania. corector la câteva reviste literare şi ziare. membru al Academiei Române S-a născut la 14 noiembrie 1874. Socrul său. Îşi completează liceul. Nicolae Iorga şi îl va purta în toată cariera sa. susţine examenul de diplomă pentru titlul de inginer agronom. Cu numele de Sandu Aldea. în vârstă atunci de 24 de ani. dar aceasta se desfiinţează. unde în toţi anii. numele lui adevărat este Constantin Sandu Petrea. intitulată „Scrisori pentru plugari”. în acelaşi an este admis la gimnaziul din oraş. ca agent comercial la o pescărie. a fost „botezat” de prof.CONSTANTIN SANDU ALDEA 1874-1927 Agronom. copist. fostă raia turcească. Stagiul militar îl face la Regimentul 1. ambii părinţi de profesie plugari. se înscrie la Şcoala de Marină. 12 . semănatului şi culesului pleca la câmp să lucreze alături de părinţii lui şi de atunci rămâne legat pe viaţă de muncile agricole. pentru a-şi câştiga existenţa. în satul Tichileşti. În anul 1881 a fost înscris la Şcoala Primară nr.R. După absolvirea gimnaziului. de Brăila. profesor universitar. În anul 1901 reuşeşte să publice o broşură pentru popularizarea în practică a agriculturii ştiinţifice. din judeţul Vaslui. unde. Viorica. Cu aceasta se face remarcat de ministrul agriculturii. îşi dă demisia. În acelaşi an se însoară cu domnişoara Zoiţa Marin N. la Societatea pentru ameliorarea şi producerea seminţelor „Vilmorin et Andrieux”. în care duce o viaţă zbuciumată. situat la 17 km.Cetate din Focşani. Îşi îndreaptă paşii spre Şcoala Centrală de Agricultură şi Silvicultură de la Herăstrău. Rădulescu. Fiind elev la gimnaziu. Din copilărie. poreclit Pârjol. scriitor consacrat. apoi. îşi aminteau rudele lui. a fost un elev fruntaş. pe care a terminat-o în mod strălucit în 1885. din guvernul lui Petre Carp. Margareta.

„Cărticica plugarului”. unde va scrie o nouă broşură de popularizare. poreclit Pârjol. apărută în 1907. a lucrat ca redactor. Ameliorarea plantelor agricole(1925). care prin poeziile. vorbea răspicat. schiţele. Chiţoiu.a. de teamă ca ministrul să nu afle că se ţine de literatură şi să îi taie bursa. toată energia. Multe dintre poveştile care apar în acest volum au fost publicate în revista „Semănătorul” şi semnate cu pseudonimul Miron Aldea. ca şef al Biroului de statistică. Arnău/Turcstan şi creat hibrizii care îi poartă numele. Fostul său student. toată credinţa şi toată dragostea de adevăr a sufletului său curat”. scria despre el: „Am avut prilejul să îi ascult conferinţele. A fost transferat la Ministerul Agriculturii. unde va funcţiona şi ca director în perioadele 1909-1915 şi 19191927. pe care cititorul îi vede trăind aievea. scăpătând şi punându-şi în cuvintele de care se slujea. Preocupat în continuare de popularizarea ştiinţei agricole. unde colaborau Vlahuţă. Sandu Aldea 22 şi 224. Nuvelele publicate în diferite reviste literare au fost strânse în volumele: „Pe drumul Bărăganului”(1908). A studiat cu migală soiurile de grâu româneşti şi cele mai productive soiuri de grâu din diferite regiuni ale Europei. A colaborat la întocmirea libretului operei lui Tiberiu Brădiceanu „La şezătoare”. „Apele mari”(1910). pe Florea Cazacul dezertorul şi pe logofătul Vasile. având ca eroi pe Sima Baltag şi Niţă Mândrea. Omul de ştiinţă Fiind întemeietorul „şcoalei” de ameliorare a plantelor din ţara noastră. plugari dârzi. engleză şi a învăţat singur rusa. s-a dovedit o remarcabilă personalitate în domeniul ştiinţelor agricole. La variabilité de quelques propriétés de l’épi du blé roumain(1929) ş. La Berlin au fost scrise şi nuvelele care alcătuiesc volumul „În urma plugului”.Revine la ferma Laza. ca Despre semănături(1921) şi Sfaturile unui plugar luminat(1922). 13 . sau la „Apărarea Naţională”. publicată în volumul „Călugărenii”.cere să fie trecut în învăţământul de specialitate. darnesuportând munca de birocrat. S-a manifestat ca poet în anii grei. când. Stăpânea bine limbile franceză. de inspiraţie semănătoristă. germană. inginerul agronom D. vorbea cald. gazetar şi corector la „Epoca” lui Nicu Filipescu. Note din viaţa pe care a dus-o în timpul perfecţionării în Franţa apar în volumul „Drum şi popas”(1904). Dintre lucrările ştiinţifice cele mai importante publicate cităm: Selecţionarea metodică a cerealelor şi bazele ştiinţifice ale selecţiunii(1907). ungara şi suedeza. la „România Jună”. fiecare personaj cu caractere bine conturate. Petroşani/Nonette. Tot acolo a scris şi romanul „Două neamuri”. Scriitorul Sandu Aldea s-a dovedit un scriitor prolific. vorbea limpede. în care descrie cu multă măiestrie peisajele câmpeneşti şi viaţa satului din Bărăgan. „Pe Mărgineanca”(1912) şi „Călugărenii”(1920). Viaţa grea de începuturi a descris-o în nuvela autobiografică „Biruitorii”. realizând prin încrucişare variante ca: Bălan/Squarehed. Delavrancea şi Iorga. În anul 1909 devine profesor de agricultură practică şi la selecţia cerealelor la Şcoala Superioară de la Herăstrău. în căutarea unui loc stabil de muncă. nuvelele şi romanele sale originale şi prin traducerile inspirate ale operelor unor autori străini şi-a găsit un loc în antologia scriitorilor români. publică şi alte broşuri. între 1916-1918 a participat ca ofiţer la războiul de reîntregire. care semănau cu tatăl său.

de Thompson. de Stevens. „Ziua Învierii”. de Pierre Loti. de Ibsen. scriitorul Mihail Sadoveanu. În semn de înaltă preţuire. Academia Română l-a ales la 5 iunie 1919 membru corespondent. Balta Brăilei şi Dunărea. Traian Săvulescu şi alte personalităţi. i-au adus un ultim omagiu prin cuvântările lor: Nicolae Iorga. a publicat „Pescarul din Islanda”. atunci Ministru al Cultelor şi Artelor.Ca traducător de literatură străină. A descris cu talent câmpia. care l-a prezentat ca „un artist de mare valoare. care vorbesc puţin. Vasile Goldiş. G Ionescu-Sişeşti. mânuitor al limbei. stăpân pe o formă cristalină a stilului”. de Sudermann. cu liniştea lor fermecătoare. „Împărăţia furnicilor”. Şi-a sfârşit viaţa la 21 martie 1927. 14 . cu intemperiile de care sunt loviţi. „Guvernatorul” şi alte câteva nuvele de Andreev. şi „Făpturi alese”. după o grea şi îndelungată suferinţă. Eroii scriitorului Sandu Aldea sunt oameni energici. solidari cu pământul pe care trăiesc. „Ioan Botezătorul”. aţâţaţi de primejdiile pe care vor să le învingă. Pentru îmbogăţirea literaturii naţionale. cadru în care şi-a plasat subiectele. pe baza raportului întocmit de filologul Ion Bianu. pe care a îndurat-o cu eroism. dar şi vâltorile şi revărsările.

1906). Personajele nuvelelor („În urma plugului”. este fondatorul ştiinţei ameliorării plantelor în România (Ameliorarea plantelor agricole.d. 1915). sunt naturi elementare şi aprige. „Arnău/Ghirca”. 1910) şi romanele sale („Două neamuri”. „Banat”. scriitor şi prozator de orientare semănătoristă. 15 . mânate de instincte violente. membru corespondent (1919) al Academiei Române. a obţinut noi variante precum „Bălan/Squarehead”. „Ape mari”. dar s-a afirmat mai ales ca prozator. 14 noiembrie 1874. A adus şi a achiziţionat în România diferite soiuri de grâu. 21 martie 1927. „Arnău/Turchstan”. A selecţionat cele mai productive soiuri şi a studiat soiurile româneşti „Bălan românesc”.CONSTANTIN SANDU ALDEA Constantin Sandu-Aldea (n. pe care le-a cultivat în scop ştiinţific. Între 1922 şi 1925 a creat şi hibrizi noi care îi poartă numele: „Sandu-Aldea 22” şi „Sandu-Aldea 224”. A tradus din Ibsen. A fost profesor de agricultură la Şcoala centrală de agricultură de la Herăstrău. „Pe drumul Bărăganului”. Brăila . etc. Sudermann. Fiu de ţăran. Ca agronom. „Uriaş”. Bucureşti) a fost un inginer agronom român. 1905. a făut studiile agricole la Paris şi la Berlin. „Azima”. recrutate din lumea Bărăganului şi a bălţilor Dunării. Leonid Andreev. Ca scriitor. „Pietroşani/Nonette”. „Tisa”. Tichileşti. 1908. a debutat cu poezii şi note de călătorie. Recurgând la încrucişări cu soiuri străine. Loti.

Aceştia fiind membri ai Societăţii Politehnice. Această prezenţă atestă stima de care se bucura corpul ingineresc din epocă. iar ing. în 1900. Toate lucrările sale de arhitectură se remarcă prin monumentalitate şi prin virtuozitatea unor soluţii volumetrice şi plastice tradiţionale. A trecut în nefiinţă la 23 aprilie 1965 la Bucureşti. ANTONESCU 1873-1965 În acest an s-au împlinit 75 de ani de la inaugurarea oficială a Palatului Inginerilor situat în Bucureşti. proiecte. care s-a înfăptuit la 47 de ani de la înfiinţare. iniţial sediul Societăţii Politehnice. Petre I. a proiectat un pavilion în stil tradiţional românesc. A fost profesor la Şcoala Superioară de Arhitectură şi la Academia de Arhitectură din Bucureşti între 1900-1938. Antonescu a proiectat arhitectura exterioară a clădirii şi interioarele. Petre I. regentul C. A publicat o serie de lucrări. compoziţie echilibrată care se încadrează în ambianţa stilistică locală.PETRE I. înainte de a obţine diploma. au participat: principele Nicolae. Arcul de Triumf din Bucureşti. Casa Universitarilor din Bucureşti. care reprezintă o reuşită încadrare a stilului clasic în arhitectura modernă. reprezenta un vis pentru membrii acesteia. prima asociaţie durabilă a inginerilor. Buzdugan cu membrii Consiliului de regenţi. La ceremonia de inaugurare care a avut loc în ziua de duminică. Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti. primul-ministru Vintilă Brătianu cu membrii guvernului.a. 11 martie 1928. Clădiri. patriarhul Miron Cristea. Primaria Municipiului Bucureşti (fostă clădire a Ministerului Lucrărilor Publice). studii (1963) în colaborare ş. Antonescu s-a născut la 20 ianuarie 1873 în oraşul Râmnicu Sărat. dintre care cităm: Clădiri şi studii (1913). acum sediul central al AGIR. Palatul Creţulescu (1912-1913). Buşilă a executat instalaţiile. Dintre lucrările sale pe care le putem admira şi astăzi cităm: Cazinoul din Sinaia. care i-a adus un premiu important. Prefectura Craiova. marii industriaşi şi comercianţi. Inginerii E. construcţii. Prager şi Busilă au fost omagiaţi în "Univers ingineresc". Construirea unui sediu permanent pentru Societatea Politehnică. Petre I. constituită în 1881. Cu ocazia Expoziţiei Mondiale de la Paris. fiind influenţat şi de şcoala eclectică franceză. Sub influenţa concepţiilor arhitectonice ale lui Ion Mincu. A fost preşedintele Societăţii Arhitecţilor. În 1936 a devenit membru de onoare al Academiei Române şi a susţinut discursul de recepţie "Meşteri şi arhitecţi în trecut". nu au beneficiat financiar de pe urma construcţiei. precum şi a numeroase clădiri de locuit. Calea Victoriei 118. A militat pentru renaşterea vechii arhitecturi româneşti. Institutul de Istorie "Nicolae Iorga". ales de cele mai multe ori în perioada 19121949. şi membru al Academiei de Litere şi Arte "San Lucca" din Roma şi în Comitetul de organizare a congreselor internaţionale de arhitectură. Antonescu este autorul proiectelor silozurilor din Constanţa (1912-1914) şi gărilor fluviale Galaţi (1912-1915) şi Giurgiu (1933-1936). Institutul Academic Român de la Roma (1913). în creaţiile sale s-a orientat spre formele tradiţionale. inginerul Emil Prager a supravegheat personal şantierul. Şi-a făcut studiile de arhitectură la Paris (1893-1899). 16 .

ION S. devenind profesor în 1953 şi şef de catedră între 1963-1972. La 24 martie 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi în 1967 i s-a acordat titlul de doctor docent. în judeţul Neamţ. profesor universitar S-a născut la 27 august 1905 la Roman. Franţa şi alte ţări şi a obţinut medalia de aur la Expoziţia Internaţională de la Nürnberg în 1969. Atras de electrotehnică. a ocupat funcţia de decan al Facultăţii de Energetică şi Electrotehnică. Antoniu au fost fabricate industrial în mii de exemplare şi folosite în industria electrotehnică în ţară şi străinătate. încercări şi măsurători electrice. aceasta constituind o premieră mondială. aparat pentru măsurarea puterilor activă. Prin studiile efectuate. În 1945 s-a transferat la Politehnica din Bucureşti. obţinând titlul de inginer diplomat în electrotehnică. la Şcoala Superioară de Electricitate.a. Pentru specializare a plecat la Paris în 1929. Din anul 1947 a fost şef al Serviciului de control al fabricaţiei la Fabrica de Maşini Electrice „Dinamo”. între care D-metrul pentru măsurarea puterilor activă. privind funcţionarea aparatelor de inducţie a contoarelor şi wattmetrelor”. şi-a schimbat idealul şi sa înscris în 1927 la Şcoala Politehnică din Bucureşti. matematici fundamentale. PQD-metrul a fost brevetat în România. aparat pentru măsurarea puterii complementare. creindu-şi astfel baza materială necesară cercetărilor pe care avea să le efectueze ulterior. a urmat cursurile Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu. ca asistent la Catedra de măsurări electrice. om de ştiinţă. În colaborare cu inginerul Mihai Leon a inventat PQDmetrul. Dorind să facă o carieră militară. Antoniu a rezolvat probleme teoretice fundamentale. reactivă şi deformantă. simetrice sau dezechilibrate. istoria ştiinţei ş. Anglia. transmiterea şi distribuţia energiei electrice. Elveţia. A mai predat cursuri la Institutul de Mine şi Geologie din Bucureşti şi la Academia Tehnică Militară. unde preda cursul de centrale electrice. Iniţial a lucrat în Serviciul Tehnic al Armatei şi apoi s-a transferat la Societatea Generală de Gaz şi Electricitate Bucureşti. „Introducere în aplicarea calculului matricial la studiul 17 . Activitatea lui ştiinţifică s-a desfăşurat în domeniile: electricitate şi electrotehnică. unde a frecventat cursurile Secţiei de electrotehnică. A inventat mai multe tipuri de aparate de măsură. reactivă. Această lucrare de doctorat a constituit prima sinteză a cercetărilor sale. Paralel cu activitatea în producţie şi cercetare. elucidând funcţionarea anormală a maşinilor electrice şi a aparatelor de măsură şi a stabilit influenţa regimului deformant în sistemele bifazice. complementară şi deformantă şi C-metrul. Pentru teza de doctorat a efectuat studii privind funcţionarea aparatelor electrice în regim deformant. din 1941 a intrat în învăţământul superior ca suplinitor la Politehnica din Timişoara. Toate aparatele inventate de Ion S. unde a organizat un laborator de încercări dotat cu un stand de probă. Dintre lucrările publicate cităm: „Instrumente de măsură electrice industriale în exploatările de electricitate”(1944). SUA. Ion S. ANTONIU 1905-1987 Inventator. devenind doctor inginer la 27 octombrie 1948 cu teza „Studiul funcţionării aparatelor de măsură într-un regim deformant. distribuţia şi utilizarea energiei electrice.

„Calculul matricial tensional în electrotehnică”(1962). 18 . A trecut în nefiinţă la 10 martie 1987 la Bucureşti. „Chestiuni speciale de electrotehnică”(1956). „Bazele electrotehnicii”(1974).circuitelor electrice”(1953).

arăta că: "Pregătirea dura patru ani. însemnarea hărţilor topografice şi practice. pe atunci oficială şi în administraţia statului. completat cu metodele de cercetare pe teren. târgurile din Moldova s-au dezvoltat ca structură. Î 19 . în limba română. Primele noţiuni de învăţătură le-a căpătat de la tatal său. unde a făcut studii foarte diverse. cu aplicaţii practice de geodezie şi arhitectură. care îi dispreţuiau pe români. la Şcoala Domnească din Iaşi. cursurile de inginerie hotarnică ale lui Gh. Mihai Mavrodin. apoi la Roma. Întors la Iaşi şi observând cu durere că "toate ramurile de activitate publică erau deţinute de o ceată de fanarioţi". Micile întreprinderi aveau nevoie de tehnicieni specialişti. mulţi erau aduşi din străinătate. Asachi a scris: "M-am văzut străin în propria-mi ţară". de necesitatea înfiinţării unui curs pentru pregătirea tinerilor în domeniul ingineriei hotarnice. Asachi a fost numit prin Anaforeaua Epitropiei Şcoalelor din 2 februarie 1819 profesor de inginerie civilă predată în limba romană. Asachi şi-a început cursurile de inginerie în limba română. Oficial. Asachi era vechil al Epitropiei Învăţăturilor Publice. Într-un document recent descoperit. care era profesia de bază a locuitorilor. iniţiatorul codului de legi care îi poartă numele. Primul examen pentru obţinerea titlului de inginer hotarnic a avut loc la Iaşi la 12 iunie 1818. după absolvirea unor studii medii la şcolile din ţară. printre care era şi fiul domnitorului. cu public. la fel ca învăţaţii ardeleni şi cronicarii moldoveni şi munteni. un curs de matematică teoretică. În 1814. ridicarea planurilor de locuri. Gh. În primul an de învăţământ tehnic românesc. a plecat la Viena. După aceasta a urmat un curs de arhitectură şi construcţii. împreună cu cele trebuincioase de cercetare şi desluşire a documentelor de hotare". Dornic să-şi completeze cunoştinţele. vorbea mai multe limbi şi a publicat lucrări în care susţinea originea latină a românilor. În acest document este înscris faptul că era membru al Academiei din Roma. Tinerii români. Gh.GHEORGHE ASACHI 1788 – 1869 n târguşorul Herta. la 1 martie 1788 s-a născut fiul Elenei şi al lui Lazăr Asachi. care a urmat şi el cursurile de inginerie ale lui Asachi. Asachi preda. la Şcoala Grecească. unde era cunoscut sub numele de inginerul Ghiorghieş. după care la Lemberg. pe care părinţii săi l-au numit Gheorghe. algebra. astfel pe lângă agricultură. în care timp se învăţa aritmetica. la care se preda în limba greacă. unde a făcut studii de arheologie şi literatură clasică. La începutul secolului al XIX-lea. geometria. cand a reuşit să îl convingă pe Domnul Moldovei Scarlat Callimachi (1812-1819). trigonometria dreapta-linie şi sferică. fii de boieri şi orăşeni. Asachi erau frecventate de 33 de elevi. A urmat "şcoala începătoare" romanească din targul Herta şi cursurile medii la un pension particular "Leopol". Domnitorul a dat o anaforea în anul 1813 pentru înfiinţarea cursurilor de ingineri. unde a studiat matematicile superioare. un om de cultură. numită Şcoala Domnească. Tatăl său. îşi fac loc tot mai multe centre de producţie meşteşugărească şi industrie manufacturieră. om de cultură. la oraşe şi în unele sate. cunoştinţele în acest domeniu aplicându-le la unele construcţii din Iasi. plecau la universităţile din Europa pentru a se instrui în domenii diferite şi in ştiinţele tehnice.

poeme fantastice. În acest regulament prevedea înfiinţarea la Iasi a unei şcoli de inginerie la care să se înveţe mecanica practică. astfel: în 1828 al Societăţii de Agricultură a Franţei. elina) şi cele moderne (franceza. unele traduse în franceză. Alături de Gh. în 1843 al Societăţii Antichităţilor de Nord a Danemarcei. în care să se studieze aritmetica. care a înfiinţat la Bucureşti învăţământul tehnic în limba română (1818). În anul 1828. engleza). Gh. aceştia erau aduşi din străinatate. balade. doctor în filozofie. polonă. este omagiat ca un apostol al neamului românesc. În 1835 a prezentat un "Regulament şcolar" în care prevedea la articolul 12 că "după trei ani de şcoli începătoare. italiana. Contribuţia lui în acest sens a fost în domeniul dezvoltării învăţământului în limba română. Asachi dispunea de o cultură enciclopedică. 20 . la Petersburg. în 1856 al Societăţii de Istoria Transilvaniei. al presei romaneşti şi al teatrului românesc (1816). Asachi şi-a dat seama că acest import de tehnicieni trebuie stăvilit. note biografice. pedagogie. a contribuit la răspândirea cunoştinţelor despre români. geometria. cunoştea bine limbile clasice (latina. drame. influenţat de literatura clasică şi preromantică. engleză. "facerea de instrumente şi unelte de mecanică hidraulică. A publicat manuale şcolare. nuvele cu subiecte istorice. A trecut în nefiinţă la Iaşi în anul 1869. articole de istorie. El a înţeles importanţa ştiinţei pentru dezvoltarea culturii naţionale. memorii de călătorie.a. Gh. mori de apa şi altele". pentru a acoperi necesarul de tehnicieni. Sturza l-a numit "referendar al şcolii naţionale". fiind ales ca membru al unor societăţi din străinătate. a organizat Arhivele Naţionale din Iaşi ş. să urmeze o clasă extraordinară. era inginer. mecanica populară. domnitorul Ioan I. în 1838 al Societăţii Artelor Frumoase din Viena. El a înfiinţat in 1829 gazeta Albina Romanească. desenul". În timpul vieţii s-a bucurat de o apreciere internaţională. fabule. germana.Cursurile de inginerie de la Şcoala Domnească au fost întrerupte de evenimentele revoluţionare din anul 1821. Lazar. Este considerat ca întemeietor al învăţământului românesc (1914). rusa. În 1930 a fost secretar al Comitetului pentru proiectul Regulamentului Organic. polona. Prin lucrările sale publicate. Dezvoltarea economică a Moldovei avea nevoie de tot mai mulţi specialişti cu pregatire tehnică. Asachi în cultura românească s-a manifestat plenar. Influenta lui Gh.

În 1904 a construit un siloz de grâu cu 28 de celule. devine asociat în industria creată de tatăl său. Bazil Assan s-a îmbarcat pe vasul norvegian Erline Jart. asupra iluminatului cu gaz şi introducerii tramvaielor în Bucureşti. pentru construirea unui canal navigabil între Cernavodă şi Constanţa şi 15000 lei pentru construirea unui tunel la o mică adâncime sub nivelul Dunării în apropiere de Turtucaia”. În vara anului 1896. Relatările expediţiilor sale au fost publicate în jurul lumii. 21 . Georges Gh. care au ajuns în regiunile arctice până la 81035’ latitudine nordică. Fratele lui Bazil. prima din ţară. Assan a studiat ingineria la Politehnica din Liège. cu o capacitate de 700 de vagoane. născut în Moldova. El a construit două mori sistematice. Bazil Assan a fost primul care a proiectat un canal navigabil între Cernavodă şi Constanţa. împreună cu fratele lui. În anii 1897-1898 a efectuat o călătorie în jurul lumii. El este primul român care a ajuns în ţinuturile polare. ASSAN 1860-1918 Creator de industrie. Întorcându-se în ţară. construieşte o fabrică de uleiuri comestibile din porumb. A studiat structura geologică şi resursele naturale ale arhipelagului Svalbard. membru în Consiliul CEC şi al Instrucţiunii Publice pentru Învăţământul Profesional şi Comercial. În dorinţa de a crea o industrie competitivă pe plan mondial. a fost o mare personalitate în domeniul comercial: preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie. Bazat pe o bogată experienţă în domeniul industriei. o fabrică de săpun şi una de vopsele şi lacuri. El a lăsat prin testament suma de 80000 lei „pentru facerea studiilor la faţa locului. a publicat în presa timpului numeroase articole privind dezvoltarea industriei româneşti. la timpul acela cea mai înaltă clădire din Bucureşti. la 1 august 1860. Tatăl lui. a venit în Bucureşti şi a construit o moară pe malul râului Colentina. 1 în Bucureşti. consilier comunal.BAZIL GH. formarea aisbergurilor şi condiţiile bioclimaterice. inventator şi explorator S-a născut la Bucureşti. S-a stins din viaţă la 16 iunie 1918 în Elveţia. a întreprins o călătorie în SUA pentru a studia industria americană şi a introduce metodele cele mai avansate în industria românească. Assan(1862-1900). la Montreux. Despre acest proiect a publicat un articol în Buletinul Societăţii Politehnica(1899). În colaborare cu fratele lui a inventat o metodă originală de extragere a uleiului din rapiţă cu ajutorul cherosenului(înainte se extrăgea prin presare). Urmare a acestei experienţe. El a modernizat această moară. împreună cu un grup de oameni de ştiinţă din mai multe ţări. La începutul secolului XX. România se dezvolta în acelaşi ritm cu toate ţările dezvoltate din Europa. introducând în 1853 pentru prima dată în istoria industriei româneşti o maşină cu abur. Bazil Gh. având o înălţime de 41 m. fapt datorat oamenilor de iniţiativă. El a fost proprietarul autoturismului cu nr. Relatările expediţiilor sale au fost publicate în Buletinul Societăţii Regale de Geografie din România. Printre aceştia se numără şi Bazil Assan. absolvent al Şcolii Superioare de Comerţ de la Anvèrs(Belgia).

ca director general al Centrului de Documentare Ştiinţifică şi ca redactor al publicaţiilor "Electrotehnica" (1956 .) în anul 1931. Politehnica din Dresda i-a acordat titlul de doctor docent. Activitatea ştiinţifică a inginerului Avramescu s-a concentrat asupra studiilor şi cercetărilor în energetică. 1969. A urmat cursurile liceului de tradiţie "Moise Nicoară" din Arad. O altă preocupare a sa. ca energia nucleară. secţia vioară şi a cântat în celebra formaţie Mozardeum din localitate. În anul 1918 s-a înscris la Facultatea de Matematică a Universităţii din Cluj şi a obţinut licenţa în 1922. 1941. automatizarea şi informatica. electrotehnică. judeţul Arad. 10/1942. Activitatea inginerească a desfăşurat-o în mai multe instituţii cu profil diferit în care s-a ocupat de problemele de electricitate. 22 . unele publicate în Germania. a fost studiul efectelor termice produse de curenţii electrici în conductorii formaţi din diferite tipuri de metale. A efectuat primele încercări de introducere a repartiţiei economice a sarcinilor între centralele din zona Capitalei. în ziua de 17 iunie 1903. unde a urmat cursurile la Şcoala Politehnică. "Introducere în documentarea ştiinţifică".E. Din cele câteva titluri citate se poate deduce multitudinea preocupărilor autorului în domeniul său de specialitate. "Manualul inginerului electrician" vol. abordând domenii noi pe atunci în ştiinţa mondială şi cea autohtonă.1974). Între anii 1951 . A lăsat în urmă o vastă bibliografie. În anul 1942 a publicat o serie de articole cu previziuni privind viitorul energiei nucleare. Recunoscut pe plan mondial.AUREL AVRAMESCU 1903 – 1985 S-a născut în comuna Radna. IRE nr. "Despre racordarea cuptoarelor electrice". "Rolul entropiei şi energiei informaţionale". peste 250 de titluri de lucrări.1943. dintre care cităm: "Combustibilul atomic şi viitorul problemei energetice" în Bul. contribuind la formarea mai multor generaţii de specialişti. "Motoare Diesel în centrale electrice". 1972 s.a. elaborând norme de reglementare a operaţiunilor care au condus la reducerea avariilor. în anul 1924 a plecat la Dresda. unde s-a ocupat de proiectarea echipamentelor de conectare electrică de înaltă şi joasă tensiune. În anul 1943. în condiţii de funcţionare variabile. A avut preocupări în domeniul telecomunicaţiilor şi a participat la modernizarea reţelei de telegrafie româneşti.1964 a fost şef de laborator la Institutul de Energetică. ulterior Institutul de Cercetări şi Proiectări Electrotehnice. La Societatea Generală de Gaz şi Electricitate din Bucureşti (SGGE) a condus un colectiv de analiză privind incidentele şi avariile din instalaţiile electrice şi a elaborat metode de prevenire. În anul 1937 şi-a susţinut doctoratul la Dresda cu teza "Contribuţii la calculul încălzirii la scurtcircuit". Paralalel cu activitatea ştiinţifică şi practică a fost profesor la Institutul Politehnic din Bucureşti. iar în timpul stagiului militar a fost dirijorul orchestrei Şcolii de geniu. o premieră în domeniul energetic naţional. sub aspect teoretic.1971) şi "Progresele ştiinţei" (1964 . a fost ales membru extern al Asociaţiei Electrotehnicienilor Germani (V. IV/1956 (cu colaboratori).D. experimental şi practic. A deţinut un rol important în promovarea documentării. Dorind să devină inginer. devenind în 1928 inginer diplomat în specialitatea electrotehnică. telecomunicaţii. Ca student a urmat şi cursurile la Conservatorul din Dresda.

Cercetând opera lui Mihai Eminescu. Între 1964 . în special preocupările poetului privind fizica şi astronomia.1971 a făcut parte din Comitetul Naţional Român pentru UNESCO. Impreună cu soţia sa doctor Maria Alexiu Avramescu. a colecţionat tablouri valoroase şi mobilier în locuinţa lor din Otopeni. a făcut o comunicare la Academia Română în 1956 şi a publicat despre acestea în revista "Luceafărul" în 1964. Inginerul Aurel Avramescu a fost şi un distins amator de artă. 23 . pe care le-a donat Muzeului de Artă al României.Pentru meritele sale ştiinţifice. În 1963 a fost ales membru titular al Academiei Române. în anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi în acelaşi an preşedinte al Comisiei de automatizare a Academiei. el a făcut parte dintr-o formaţie de muzică camerală care dădea concerte în Bucureşti.

La data de 18/30 octombrie 1881. S-a remarcat în mod deosebit în cadrul societăţii şi prin comunicările ştiinţifice pe care le-a susţinut şi publicat. a fost repartizat să lucreze în echipa inginerului Dumitru Frunză. economist şi istoric. inspector general. până în 1885. cu calificativul foarte bine. Întors în ţară. pe ruta Buzău-Mărăşeşti. din care s-au realizat economii de 600 mii lei aur. publicist. de CF la 306 mii lei aur şi a fost realizat de societatea română de căi ferate la numai 93. În 1877 părăseşte Imperiul Austro-Ungar şi vine în România. Astfel a lucrat ca ucenic. a fost trimis cu o bursă de stat să efectueze un stadiu de practică în Germania. care „să acţioneze şi să lupte pentru propăşirea ingineriei în ţara noastră”. cu ocazia inaugurării acestei linii ferate în prezenţa regelui Carol I. după care a lucrat efectiv ca proiectant şi executant la construcţia căilor ferate Düsseldorf-Brême şi Solingen-Altan. în care a dus o muncă plină de devotament. I. fiind fiul protopopului ortodox Bartolomeu Baiulescu. Baiulescu face parte dintre cei 34 de membrii fondatori ai asociaţiei. a fost primul primar şi apoi primul prefect român ales după Marea Unire la Braşov. ca inginer ordinar clasa a III-a. Inginerul I. Din capitolul intitulat „Clasificarea cheltuielilor pe categorii” reiese că statul român a alocat pentru acest obiectiv suma de 9 milioane lei aur. unde şi-a dat bacalaureatul în 1871. medic. care a avut un rol deosebit în evoluţia culturii tehnice din ţara noastră. George Baiulescu. ulterior a lucrat ca inginer şef la construcţia liniei Făurei-Feteşti. În Analele Societăţii se găseşte un important studiu de fezabilitate a lucrărilor efectuate la calea ferată Buzău-Mărăşeşti. întocmit de I. După obiceiul timpului. care a efectuat studiul şi construcţia primei linii de cale ferată executată numai de specialişti români. devenită „Societatea Politehnică”. Studiile preuniversitare le-a făcut la Gimnaziul Luteran din Braşov. de la înfiinţare până la sfârşitul vieţii sale. Baiulescu a făcut parte din comitetul Societăţii Politehnica. obţinând titlul de inginer de poduri şi căi ferate. pe care le-a absolvit ca şef de promoţie. Romulus Baiulescu şi-a ales cariera fratelui mai mare devenind şi el specialist în serviciul căilor ferate româneşti. Baiulescu. fără să le finalizeze printr-o diplomă. În acelaşi timp a frecventat şi cursurile Facultăţii de Drept. toţi personalităţi remarcabile în profesiunile pe care le-au îmbrăţişat. Proiectul elaborat de societăţile străine prevedea costul unui km.IOAN BAIULESCU 1852-1911 Pionier al construcţiilor de poduri şi căi ferate din România S-a născut la Braşov. Astfel. iar sora lor Maria a fost poetă. obţinând calificarea de lucrător şi apoi de maistru în construcţii de căi ferate. Între anii 1872-1877 a urmat cursurile Politehnicii din Viena. unde este primit în corpul tehnic. când a trecut la construcţia liniilor Bârlad-Vaslui şi Crasna24 .214 lei/km. El a efectuat proiectul şi a asistat la construcţia staţiei de CF Focşani(1882). A fost cel mai mare dintre fraţii săi. s-a hotărât înfiinţarea „Societăţii de Ingineri şi Arhitecţi”.

Ioan Baiulescu a avut răspunderea calculării rezistenţei podurilor de peste Dunăre. Nicolae Hârjeu şi alţii. cu ocazia inaugurării podurilor. C. Începând din anul 1900 a condus serviciul din Direcţia Generală CFR. Pentru contribuţia sa. La numirea sa în conducerea acestui serviciu avea titlul de inginer inspector general. cu o lungime de 4408m. S-a stins din viaţă la Braşov la 4/17 ianuarie 1911. Ion I. Ştefan Gheorghiu.La 9 octombrie 1890 a început construcţia celui mai lung pod de cale ferată din Europa. Brătianu. 25 . la vârsta de 59 de ani.Huşi. la 14 septembrie 1895. a fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în gradul de mare ofiţer. operă a marelui inginer Anghel Saligny şi echipei formate de inginerii I. fiind titular al Catedrei de hidraulică şi maşini hidraulice. sarcină de mare răspundere de care s-a achitat în mod strălucit. Baiulescu. în urma unei comoţii cerebrale. care avea ca sarcină întreţinerea podurilor. Între 1885 şi 1911 a desfăşurat o importantă activitate didactică. ca profesor la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. la Cernavodă.

spunea: "A fost un părinte sufletesc al elevilor săi. i s-a încredinţat funcţia de vicepreşedinte. după care a avansat director al acestui important serviciu. cursurile au fost întrerupte. În 1892 a devenit şef de secţie şi apoi şef de divizie. Revenind în ţară. până la sfârşitul vieţii. în 1918. Prof. pe care a absolvit-o în 1884. ulterior şi Topografia.EMIL BALABAN 1857-1921 Fost preşedinte al Societăţii Politehnice S-a născut în anul 1857. şi în anul 1902 a fost ales preşedinte. După întoarcerea în ţară . Fiind grav bolnav. Hanganu. Atunci s-a hotărât să se facă reduceri de personal. fără întrerupere. Despre activitatea didactică a lui E. În 1905 a devenit şef al Serviciului comercial al Căilor Ferate. funcţie pe care a deţinut-o până în 1918 şi unde preda ca profesor "Tehnologia materialului şi proceduri generale de construcţie". Prof. guvernul a hotărât să trimită o serie de tineri capabili pentru a studia ingineria în Franţa. fără asprime faţă de personalul instituţiei. iar după ce şi-a luat bacalaureatul s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. şi-a dat demisia şi a intrat din nou în Corpul Tehnic al Statului. obţinând gradul de inginer şef în Corpul Tehnic al Statului. Gh. a fost numit inginer la Serviciul Hidraulic şi ataşat la Divizia poduri din judeţul Dolj. fostul său elev. la Bârlad. ing. nu a fost mobilizat pe front. unde a lucrat în calitate de consilier la Direcţia Generală a Muniţiilor. lucra numai pentru binele public. Telegrafelor şi Telefoanelor. Şcoala primară şi liceul lea făcut în oraşul natal. a fost numit director al Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele. Ocna şi a podului de CF Cosmeşti peste râul Siret. Despre activitatea lui de la Direcţia generală PTTR se spunea că a fost "directorul cel drept". era modest şi se bucura de simpatia tuturor salariaţilor. la începerea războiului." A fost membru al Societăţii Politehnice din februarie 1885 şi a fost ales ca membru în Comitetul societăţii. iar între anii 1901 – 1904. considerând că un funcţionar superior al statului nu trebuie să se implice în afaceri necurate. În această calitate a reorganizat activitatea şi a încheiat convenţii internaţionale cu mai multe ţări pentru serviciile P. Aceste calităţi remarcabile se pot constata prin faptul că unele societăţi particulare i-au propus să intre în consiliile de administraţie.T. ca bursieri ai statului. Balaban. În anul 1880. În 1903 a participat ca delegat al statului la conferinţa internaţională de la Londra. a refuzat propunerile.T. M. unde i s-a dat gradul de inginer inspector general. În anul 1916. studierea şi proiectarea gării centrale Bucureşti Nord. unde s-a afirmat prin corectitudine şi conştiinciozitate. a făcut mari eforturi pentru a relua cursurile Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele şi pentru a obţine spaţiile necesare predării cursurilor. El a demisionat din Corpul Tehnic al Statului şi a fost numit director general al Poştelor. Totuşi a plecat în refugiu la Iaşi. economii şi reducerea oricăror investiţii care ar fi putut aduce prejudicii statului. Revenind în Capitală. Duca i-a dat ca sarcină de serviciu. În anul 1900. Se bucura de 26 . Deşi nu dispunea de avere. pe care i-a educat în spirit patriotic şi pentru a-şi face datoria faţă de ţară. El a urmat cursurile Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Paris. În aprilie 1915. ing. o puternică criză economică a zdruncinat ţara. Printre cei selecţionaţi a fost şi Emil Balaban. bineînţeles cu intenţia de a-l manipula în interesele lor. Anghel Saligny 1-a remarcat şi 1-a angajat la construcţia liniei ferate Adjud Tg.

dar şi de firmele particulare. printr-o desăvârşită corectitudine pe care a avut-o în lunga lui carieră de inginer". Brătianu şi Grădişteanu. reuşind ca în marea majoritate a cazurilor să fie angajaţi ingineri români pentru lucrările executate de stat. Ionescu îl caracteriza astfel: "A fost unul din factorii care au contribuit la reputaţia şi renumele corpului tehnic român. deşi erau disponibili ingineri români. prin munca lui dezinteresată. I. 27 . Emil Balaban a fost ales preşedinte al comisiei care a elaborat proiectul de Lege pentru garantarea titlului de inginer şi l-a prezentat miniştrilor lucrărilor publice I. Atunci când pentru lucrările Primăriei Capitalei s-au angajat ingineri străini. A trecut în nefiinţă la 19 ianuarie 1921 la Bucureşti. a găsit momentul să protesteze în numele Societăţii Politehnice. Prof. care avea o mare audienţă publică şi în cadrul autorităţilor statului.simpatia colegilor şi era apreciat pentru calităţile sale. C. Ion N. prin conştiinţa deosebită pusă în îndeplinirea datoriei de funcţionar public.

în Secţia de istorie. cât şi pe deplasări la monumentele din Polonia. la Iaşi a luat fiinţă Asociaţia Generală a Inginerilor din România. a organizat sanatorii în ţară care rivalizau cu instituţiile similare din străinătate. Tânărul inginer. Din 1908 până în 1911 a fost angajat al Ministerul de Interne. Serbia. Ca urmare a studiilor întreprinse. din iniţiativa profesorului Nicolae Iorga. a lucrat sub conducerea profesorului Gh. arta veche românescă. devenind de referinţă. O deosebită pasiune a manifestat pentru cercetarea construcţiilor medievale din România şi în special a celor din Moldova. a ţinut o interesantă comunicare intitulată "Asupra bolţilor moldoveneşti". Aici a depus o activitate susţinută şi a participat activ la redactarea Regulamentului societăţii. devenind la început unul dintre conducătorii acestei instituţii umanitare afiliată la organizaţia internaţională de la Geneva. judeţul Vrancea.la 24 aprilie 1868. 28 . a fost angajat în anul 1891 la serviciul verificări poduri CFR şi a colaborat la construcţia podului de la Cernavodă. ţări care în trecut au avut legături cu românii. în special în construcţia de biserici. unde a avut un aport deosebit. În domeniul istoriei artei româneşti.GHEORGHE BALŞ 1868-1934 S-a născut la Adjud. obţinând diploma de inginer. funcţie pe care a avut-o timp îndelungat.a. s-a remarcat printr-o serie de studii. Bulgaria şi Rusia. Influence armeniennes et georgienes sur l'architecture roumain (1931). care a avut loc la Bucureşti în 1924. la Direcţia Sanitară. ca unic reprezentant al istoriei artelor. istoria monumentelor. prin pregătirea de inginer. epigrafia şi icografia. a căutat să descopere influenţa şcolilor din diferite regiuni europene asupra artei româneşti. forestiere şi prima societate de loterie. A fost primul cercetător care a studiat sistematic monumentele vechi. unde s-a ocupat cu construcţia de policlinici şi spitale. La primul Congres de artă bizantină. a urmat cursurile la Politehnica din Zurich. în care arată cu argumente foarte clare influenţa arhitecturii armene. Bals a demonstrat că în afară de influenţa bizantină. comerciale. Membrii fondatori l-au ales în umanitate ca preşedinte. în special în construcţiile de cult din Moldova şi Muntenia. Studiile le-a făcut în Elveţia. Duca. Ungaria. În 1918. avându-l ca şef pe celebrul Anghel Saligny. reîntors în ţară. atât la conservarea lor. cât şi la cunoaşterea acestora. La Societatea Politehnica a devenit membru în anu1892 şi în 1920 a fost ales membru în comitet şi reales continuu cât a fost în viaţă. care este cea mai importantă. incluzând tehnica construcţiilor. A fost ales membru titular activ al Academiei Române la 4 iunie 1923. În această calitate a pus bazele temeinice ale asociaţiei. şi vicepreşedinte la 31 mai 1921. Les monumentes bysantines de Roumaine (1932) s. El a organizat Crucea Roşie Română în timpul primului război mondial. Lucrările lui publicate se bazează atât pe documente de arhivă. Cercetând vechile opere de artă. a fost cooptat în Comisia Monumentelor Istorice. cum ar fi: Biserica de la Filipeşti de Pădure (1908): Histoire de l'art roumain ancien (1922). După ce s-a retras definitiv din serviciul statului. Bisericile lui Ştefan cel Mare (1926). Transferat la lucrările care se executau la portul Constanţa. Spiritul lui organizatoric s-a manifestat şi în alte domenii. Studiile lui sunt complete. a fost influenţată de arta meşterilor armeni şi sârbi. După ce a susţinut examenul de bacalaureat la Laussanne. ca mai târziu să fie preşedinte pe viaţă. a organizat o serie de societăţi particulare industriale. Ca preşedinte al societăţi pentru Profilaxia Tuberculozei.

muncitor. 29 . în urma unei septicemii. Cei care l-au cunoscut au spus despre el că a fost un om deosebit. pasionat de cercetările pe care le-a întreprins. un bun organizator.A încetat din viaţă neaşteptat. la 23 septembrie 1934. receptiv la solicitări şi deosebit de binevoitor în relaţiile cu colaboratorii.

unde a stabilit legături cu specialişti din Austria. denumire pe care în epocă o avea Serviciul Topografic al Armatei. organizator al serviciului geodezic-topografic al armatei S-a născut în Bucuresti la 14 octombrie 1883. În serviciul pe care îl presta la Regimentul 3 infanterie a fost remarcat ca fiind deosebit de devotat şi muncitor. În 1860 a fost înfiinţat Batalionul 2 de geniu. până în 1899.Recunoscându-i-se meritele. A scris şi publicat puţine lucrări. a fost avansat locotenent şi numit în serviciul de geniu din Ministerul de Război. Numit şef al Depozitului de Război avea să ia măsuri care să conducă la una dintre cele mai importante realizări din epocă: harta României. geodezice şi cartografice cu aplicaţii în operaţiile militare. generalul Ion Emanoil Florescu. al cărui comandant a fost numit Constantin Barozzi. în anul 1888. este considerat un document de o importanţă istorică pentru evoluţia ştiinţelor geodezice din România. A luat parte la Războiul de Independenţă din 1877-1878. Întors în ţară. a fost trimis la Viena să se specializeze în geodezietopografie. A îndeplinit şi funcţia de senator. a construcţiilor de poduri. în guvernul liberal al lui Brătianu. la 17 noiembrie 1874. În anul 1871 a fost delegat din partea României la Congresul Internaţional de Geodezie de la Viena. O funcţie deosebit de importantă care i s-a încredinţat a fost aceea de şef al Depozitului de Război (1870). dar şi pentru dezvoltarea urbanistică. unde a avansat continuu ajungând în 1867 directorul şcolii. iar în 1885 a fost numit şef al Statului Major Regal. economică şi ştiinţifică. „Raportul şefului Depozitului de Război” înaintat ministrului de atunci. În timpul cât a funcţionat la Depozitul de Război a depus eforturi importante pentru organizarea şi modernizarea ştiinţelor topografice. dar de o importanţă excepţională ca documente privind istoria dezvoltării armatei române. a fost ministru titular al Ministerului de Război.CONSTANTIN BAROZZI 1833-1921 General de divizie. După terminarea studiilor secundare a dat examen de admitere la Şcoala Militară de Ofiţeri din Bucureşti. A fost expus şi un 30 . În acest raport se arăta în detaliu necesitatea întocmirii unei hărţi a ţării din perspectiva militară. Ascensiunea sa în funcţii în cadrul armatei a fost continuă. pe care a absolvit-o în aprilie 1856 cu gradul de sublocotenent de geniu. Italia. a agriculturii. Din perioada în care a fost elev la Şcoala Militară s-a ataşat unui grup de ofiţeri austrieci care efectuau ridicări geodezice pentru harta Munteniei. cu care a avut o bogată corespondenţă de specialitate. Franţa. Din 1897 a fost şeful Statului Major al Armatei Române. la care a predat cursul de fortificaţie. Pentru scurt timp. În acelaşi an începe o strălucită carieră didactică la Şcoala Militară de Ofiţeri. când a trecut în rezervă. şosele etc. executând măsurători pe Valea Oltului până la Dunăre. Astfel a fost avansat general de brigadă în 1883. făcând parte din prima promoţie de genişti. ca subşef şi apoi ca şef al statului major al Armatei Române de Operaţiuni. căi ferate.

a ofiţerilor şi înaintat Guvernului ţării şi Camerei Deputaţilor. Vladimir clasa a III-a”. „Virtutea Militară”. în 1875. A trecut în nefiinţă la 15 aprilie 1921. Ţarul Rusiei i-a acordat ordinele „Sf. Dar până la realizarea acestui proiect aveau să mai treacă aproape 20 de ani de insistenţe şi o obsedantă muncă de convingere a factorilor de decizie. a fost ales vicepreşedinte. La înfiinţarea Societăţii Regale Române de Geodezie. Pentru serviciile excepţionale aduse ţării şi poporului român a fost recompensat cu numeroase ordine şi medalii.plan de organizare a acestui serviciu. Ana clasa a II-a” şi „Sf. Raportul a fost publicat în Monitorul Oastei. iar cele ştiinţifice au fost apreciate în ţară. în care se arătau cerinţele ştiinţifice care trebuiau îndeplinite ca lucrările topografice să se situeze la nivelul celor executate în ţările avansate din Europa. geodezie şi topografie executate de Depozitul de Război”. a făcut cunoscute activitatea ştiinţifică şi tehnică din cadrul acestui serviciu al armatei şi importanţa acestor lucrări pentru dezvoltarea societăţii civile în timp de pace. între care: „Steaua României”. 31 . Printr-o comunicare publicată ulterior în Buletinul Societăţii de Geografie sub titlul „Memoriu relativ la lucrările de astronomie. la Bucureşti. Meritele sale de inginer geodez au fost recunoscute în străinătate prin alegerea sa ca membru al Comisiei Geodezice Internaţionale. pentru a fi adus la cunoştinţa publică. Barozzi posibilitatea să impulsioneze pe această cale realizarea ideilor înscrise în raportul său din 1874. Ca urmare a numeroaselor sale demersuri. fapt care i-a prilejuit lui C. Barozzi a condus toate operaţiile de organizare şi s-a preocupat în mod special de importul aparaturii speciale necesare. „Bene Merenti”. s-a înfiinţat în 1895 Institutul Geografic al Armatei Române. „Trecerea Dunării”. C. fiind ales membru de onoare al Academiei Române la 9 aprilie 1909.

Din 1936. Aplicând noile metode de foraj în şantierele petroliere din ţară a reuşit performanţe deosebite. reuşeşte să stabilească o relaţie între principiul lui Arhimede şi acţiunea prăjinilor de foraj. sovieticii au folosit invenţia Basgan în câmpurile petroliere de la Baku. a revoluţionat tehnica forajului. urmând să lucreze în zona Moreni-Gura Ocniţei. Prin această invenţie. La Liceul Internat din Iaşi a fost bursier. observă că forajele se executau empiric şi că nu exista o bază teoretică ştiinţifică a acestor lucrări şi se dedică cercetărilor în vederea stabilirii unor principii privind efectuarea găurilor de sondă cu ajutorul instalaţiilor de foraj. tânărul absolvent de la Leoben. BASGAN 1902-1980 Inventatorul forajului rotativ percutant cu care a revoluţionat cercetarea şi extracţia petrolului on. prin furt de tehnologie. a obţinut puţuri verticale. a efectuat un stagiu de practică la exploatările de petrol de la Pechelbronn din Alsacia (Franţa).789/18 mai. garniturile de foraj deviau de la verticală cu până la 45o. întors în ţară.H. prof. având norocul să scape sănătos.). fiul preotului Ştefan Basgan şi al Mariei. candidează la o bursă de studii. proporţionale şi forajul sonic cu aplicarea efectului Basgan". conform contractului s-a angajat ca inginer de foraj la Societatea "Steaua română". în epocă. unde exploatarea petrolului se efectua prin galerii miniere. a plecat în 1920 să studieze la Şcoala Superioară de Mine şi Metalurgie de la Leoben (Austria). sub nr. stabileşte în 1932 efectul Basgan. respectiv randamentul forajului. În 1933 Ion Basgan îşi susţine doctoratul la Leoben. Nicolae Iorga. Este interesant de menţionat că în timpul studenţiei a avut parte de două dueluri şi un accident de cale ferată. I 32 . s-a născut în oraşul Focşani. un elev remarcat de iluştrii profesori ca Teodor Bădărău. Rezultatele studiilor sale le comunică la Academia Română în 1933 şi sunt publicate în Analele Academiei Române. 2 din Focşani. aducând în acest "caz particular" o contribuţie la cunoscutul principiu al învăţatului grec Arhimede din Siracuza (287-212 î. scoasă la concurs de Societatea Petrolieră "Steaua Română". În 1934 a înregistrat primul său brevet de invenţie în România cu titlul "Forajul cu prăjini grele. Astfel. cel puţin cinci ani să lucreze ca salariat al acesteia. Ion a fost premiant în cei patru ani ai cursului primar (1909-1913). care astăzi îi poartă numele.ION ŞT. observând aplicarea principiului lui Arhimede şi a principiului sonicităţii elaborat de ilustrul savant român Gogu Constantinescu (1881-1965). După terminarea studiilor şi obţinerea titlului de inginer minier în 1924. a evitat ruperea garniturilor care avea ca efect reducerea volumului de instrumentări. 22. În studiile sale. a mărit viteza de penetrare a sapei. la Şcoala primară nr. acestea având ca efect economic reducerea preţului pe metrul forat cu 30%. având ca amendament la contractul cu societatea ca după absolvire. În luna august 1925. Dar cea mai importantă realizare a acestei invenţii a fost creşterea adâncimii de foraj de la maximum 2000 m la 3000 m până la 5000 m. casnică. în ziua de 24 iunie 1902. După mai mulţi ani de observaţii şi măsurători. fapt pentru care a fost felicitat de marele savant român. Ca preşedinte al Societăţii studenţilor români din Leoben – "Sonda" – a refuzat să adere la mişcările studenţeşti de dreapta. Ghe. Obţinând bursa. Urmărind săparea sondelor pentru explorarea şi exploatarea petrolului. fără să recunoască drepturile de proprietate intelectuală ale autorului. Subliniem că prin săparea sondelor după metodele anterioare. Lazăr şi Ion Roianu. După absolvirea liceului.

dacă vor fi recuperate. un grup de experţi din Germania au estimat datoriile utilizatorilor invenţiei – marile companii americane de petrol – la opt miliarde de dolari. nr. care a fost înregistrat în Italia. a depus la o firmă specializată în obţinerea de brevete. Franţa. ca moştenitoare a acestor drepturi. care se practică în SUA. care se ridică în prezent la 18 miliarde dolari.1967. Tot în 1967 a înregistrat la Oficiul de Invenţii din Bucureşti cererea cu nr. Fundaţia "Ion Şt.. După încheierea războiului mondial. după studiile efectuate de Ion Şt.1970 pentru "Forajul la 15 km adâncime".În anul 1937. Această invenţie a fost aplicată în SUA de marile companii petroliere. Basgan. În această situaţie. care din cauze conjuncturale nu au achitat nici până în prezent datoriile ce le revin prin legile de protecţie a proprietăţii intelectuale şi utilizarea invenţiilor. guvernul american a procedat la sechestrarea proprietăţilor străine ale cetăţenilor din ţările inamice. În momentul când s-au creat condiţiile de aplicare a invenţiei a izbucnit cel de al doilea război mondial. Invenţiile brevetate în SUA ale ing. După încheierea Tratatului de Pace de la Paris din 1948. În 1966.05. În anul 1966.04. familia. Basgan lucrează cu pasiune la noi invenţii în domeniul forajului. 796419/1. Familia a exprimat dorinţa inventatorului. 50615/24. 90% să fie puse la dispoziţia organismelor naţionale şi internaţionale spre binele omului şi progresul ştiinţei.11 pentru obţinerea brevetului intitulat "Forajul sonic". 33 . 37743/30. înfiinţată în anul 1997 de către fiul său.000 m adâncime". astfel devenind ţară beligerantă inamică.04. România a declarat război Statelor Unite. ing. Nici o companie nu s-a arătat dispusă să execute un foraj la o adâncime atât de mare. militează pentru recuperarea de la utilizatori a sumelor datorate familiei şi statului român şi îndeplinirea idealurilor marelui om de ştiinţă inventator privind mediatizarea ştiinţei şi tehnicii româneşti şi ajutorarea personalităţilor aflate în situaţii grele. atât pentru costul foarte ridicat al unei astfel de lucrări. Cu ajutorul statului român. În 1970. Ion Basgan au urmat acelaşi curs. ordinul de sechestrare nu a fost publicat în Monitorul Oficial al SUA.01. Basgan". Italia a autentificat invenţia eliberând brevetul cu nr. conform căreia din aceste sume. brevetul "Forajul sonic la 15. procurorul general a emis un ordin de desechestrare şi restituire a brevetului. se poate realiza. forajul sonic aplicând efectul Basgan şi transmiterea energiei sonice prin garniturile de foraj". "Dominicis" din Italia. privind "Forajul cu prăjini grele Basgan. 48356/8. SUA şi Portugalia. Metoda a fost preluată de toate ţările producătoare de petrol şi în prezent se forează după aceste principii. Invenţia fiind considerată secretă. prin care s-au restituit proprietăţile sechestrate în 1940. 2103137/21 decembrie. în SUA a fost eliberat brevetul de invenţie nr. Din anul 1954 până în 1966. ca şi pentru faptul că nu prezintă încă interes economic. Franţa brevetul 15227495/22. Teoretic. în SUA a fost eliberat patentul 3507341/21.1968. a acţionat pentru recuperarea sumelor iniţiale şi a dobânzilor aferente.1969. fără a limita perioada de recuperare a drepturilor de proprietate intelectuală. În 1967. la 29 mai. În anul 1947 înregistrează invenţia "Foraj prin Ciocan Rotary". forajul la adâncimea de 15 km. Portugalia brevetul nr. Ion Basgan Jr. În acelaşi timp a fost preşedinte al Comisiei de coordonare a forajelor de apă din ţară. Ion Basgan a lucrat în cadrul Ministerului Agriculturii şi la Comitetul de Stat al Apelor ca proiectant de foraje hidrogeologice pentru aprovizionarea cu apă a populaţiei.12. brevetul Basgan a fost omis cu bună ştiinţă. inginerul Ion Şt. având menţiunea că se încadrează în grupa invenţiilor care afectează interesele naţionale. printr-un ordin al preşedintelui SUA Johnson.

Gabriel I. prezentată la Expoziţia de la Hanovra. Năstase a publicat o documentată monografie intitulată "Un inventator de geniu". atât de necesară oamenilor. a Romanian Inventor". unele premiate de Academia Română. recunoscută în toată lumea. Invenţiile sale în domeniul forajului au fost utilizate şi pentru extragerea apei potabile şi industriale. să îl scoată la suprafaţă mărind potenţialul energetic al omenirii. Ion Şt. ing. tradusă în limba engleză sub titlul "Ion Basgan. Dr. Rapana 1997.Oamenii au aspirat spre cucerirea spaţiului cosmic. Apreciat de Consiliul profesoral al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti. Ed. publicate în ţară şi străinătate. Putem fi mândri că un român a revoluţionat tehnica forajului. Misterul acestui fapt senzaţional este că ţării noastre natura i-a dăruit petrol şi mulţi oameni pricepuţi. El a dat posibilitatea specialiştilor din ţările producătoare să caute ţiţeiul la adâncimi din ce în ce mai mari. Basgan vor fi valorificate. dar este posibil ca într-un viitor nu prea îndepărtat ei să îşi îndrepte cercetările spre interiorul pământului şi atunci descoperirile şi invenţiile lui Ion Şt. 34 . prin invenţiile sale aducând o contribuţie valoroasă în domeniul cercetării şi extracţiei petroliere. unde între 1933-1944 a predat cursul "Rentabilitatea întreprinderilor petroliere". AGIR. A fost autorul a peste 50 de lucrări. 2000. Ed. Viaţa şi opera savantului inventator au fost evocate şi de actualul AGIR şi în "Univers ingineresc". a fost numit profesor onorific la Catedra de economia petrolului. care prin invenţiile lor şi-au înscris numele în panteonul civilizaţiei moderne. Basgan a trecut în nefiinţă la 15 decembrie 1980. A reprezentat ţara la congresele internaţionale ale petrolului. Acest inventator s-a format la şcoala românească.

publicată în 1969. obţinând diploma de inginer constructor cu calificativul Magna cum Laudae. profesorul universitar P. cu o dicţiune perfectă. la Şc. cu urmări tragice asupra populaţiei şi distrugeri catastrofale.a. şi-a îndreptat cercetările în domeniul asigurării antiseismice. cumulând între anii 1948 şi 1950 şi funcţia de rector al Institutului de Drumuri si Poduri. A fost apreciat deopotrivă de colegi si de profesori. Unul dintre foşti săi studenţi. al calcului construcţiilor. tradusă în limba engleză şi publicată în 1966.ŞTEFAN BĂLAN 1913-1991 Încă din şcoala primară s-a dovedit un elev silitor. deşi cumula înalte funcţii administrative în stat şi avea şi o activitate neîntreruptă ca cercetător ştiinţific şi inginer constructor . “Introducere în mecanica fenomenelor seismice şi ingineria seismică”. Politehnică din Bucureşti. care prin claritatea ideilor. 35 . al teoriei plasticităţi şi cele referitoare la betoanele cu armături reduse. Profesorul universitar Foştii săi studenţi îşi amintesc cu mândrie şi melancolie de cursurile sale. cu un spirit didactic de prestigiu. publicată în 1987 ş. care prin modul de prezentare a prelegilor. susţinând teza “Contribuţii la flambajul barelor drepte supuse la vibraţii transversale”. atât pentru cursurile sale clare. lăsând în urma sa o vastă operă ştiinţifică. Impresionat de violenţa cutremurelor periodice care afectează teritoriul României. publicată în 1965. publicată. dovedind o imaginaţie creatoare de excepţie. având ca scop protecţia oamenilor şi a bunurilor materiale. s-a Înscris la şcoala Politehnică din Bucureşti. care i-a conferit un prestigiu internaţional. a fost şef al catedrei de mecanică teoretică şi aplicată la Institutul de Construcţii din Bucureşti. Cu o pasiune deosebită preda cursul de istoria ştiinţei şi tehnicii şi a depus în acest domeniu o activitate deosebită. între anii 1948 şi 1974. Nu a lipsit niciodată de cursurile pe care le preda. bazate pe cercetări originale. remarcându-se în toţi anii de studii. În anul 1945 a devenit doctor al Politehnici din Bucureşti. capătă auditoriul. îl evocă astfel: "A fost iubit de miile de studenţi pe care I-a avut. el a coordonat vastele cercetări efectuate pe întreg teritoriul ţării pentru studierea efectelor distructive asupra construcţiilor şi întocmirea unei lucrări monografice cuprinzătoare. În laborioasa sa activitate didactică. „Utilizarea echivalentului mecanic în seismologia inginerească”. S-a născut la Brăila la 1 ianuarie 1913. constructorul Prin cercetările sale în domeniul mecanici teoretice aplicate. “Influenţa interacţiunii dintre teren şi construcţie asupra răspunsului seismic”. În calitatea de profesor universitar a predat cursul de mecanică teoretică. După absolvirea liceului cu “premiul de onoare”. cercetările asupra construcţiilor turnate şi monolit şi altele. a îmbogăţit patrimoniul cunoştinţelor în aceste domenii. au format subiectele unor lucrări de referinţă: „Încercarea construcţiilor”. dar şi pentru bunătatea sa proverbială”. Maziliu. între anii 1994-1948. Rezultatele ştiinţifice. Omul de ştiinţă şi cultură. După cutremurul din 4 martie 1977. cursurile lui au fost audiate de peste zece mii de studenţi la titlul şi a peste treizeci de ingineri la titlul de doctor. La liceul “Nicolae Bălcescu” din Brăila s-a remarcat prin inteligenţă şi rezultatele bune la învăţătură.

membru al Academiei de Ştiinţe de la New York. Ulterior a lucrat. Om de înaltă cultură şi admirator al oamenilor de ştiinţă şi al realizărilor tehnicii. în care a funcţionat între anii 1977-1984. Deşi suferind. urmărind ca acestea să fie întocmite într-o unitate de vederi şi să cuprindă nevoile de perspectivă ale economiei naţionale şi interesele cercetătorilor. Ca inginer constructor a participat la proiectarea şi construirea unor importante clădiri monumentale în Bucureşti. cum ar fi Casa Presei Libere. 36 . membru al Comitetului de Politica Ştiinţei din Uniunea Internaţională a Istoriei şi Filozofiei Ştiinţei de la Paris.Studiul construcţiilor. Bălan. care a fost aprobat de guvern. de asemenea. A analizat cu competenţă şi spirit de răspundere planurile a peste şaizeci de unităţi de cercetare. s-a ocupat de rolul ştiinţelor tehnice în cultura şi societatea actuală. ajutând pe toţi cei care îl solicitau. ca “funcţionar superior” în Ministerul Construcţiilor (1956-1969). după cum îi plăcea lui să se recomande. În toată activitatea sa. competent şi cu mare putere de muncă. paralel cu celelalte activităţi în care a fost angajat. a fost preşedinte al Secţiei tehnice şi preşedinte al Comitetului Român pentru Istoria şi Filozofia Ştiinţei. publicat în 1981. Recunoscut ca o mare personalitate a ştiinţei româneşti şi internaţionale. Acest efort i-a agravat suferinţa. În acest domeniu este de remarcat volumul dedicat lui Galileo Galilei. Academicianul A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 2 iulie 1955 şi membru titular la 21 martie 1963. despre care a publicat o lucrare în limba engleză în anul 1959.a. care s-au remarcat ca profesionişti şi în domeniul teoretic. din 1978. Revista de mecanică aplicată ş. pe care l-a numit “cromoplasticitatea”. Stadionul Naţional şi altele. cu devotament şi pricepere. După evenimentele din 1989 a contribuit la renaşterea Academiei Române. la scară redusă. a condus la observarea unui fenomen necunoscut până atunci. În aceste importante funcţii s-a comportat cu modestia caracteristică marilor personalităţi şi bunătatea sa recunoscută. prin realizările sale. A fost cooptat ca membru în comitetele de redacţie de mai multe publicaţii de specialitate. a publicat numeroase lucrări şi articole privitoare la istoria ştiinţei româneşti şi universale. din 1980. membru al Academiei Internaţionale de Istoria Ştiinţei de la Paris. a fost ales ca membru în Biroul Internaţional al Educaţiei de la Geneva (1958-1959). iniţiat de Şt. publicată în 1970. a depus un efort deosebit pentru a definitiva un plan naţional de cercetare fundamentală. În cadrul acestei instituţii a făcut parte din Prezidiul Academiei. cum ar fi Revista construcţiilor. A sprijinit organizarea simpozioanelor tehnico-ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Tot el a fost şi coordonator al unor lucrări de mare valoare: “Lexiconul tehnic român”. În administraţia statului Remarcat ca un bun organizator. chiar sub 40 de ani. a condus la lucrarea “Un nou concept de exprimare a gradului de siguranţă în calculul structurilor elastoplastice”. a fost ales primar general al Capitalei (1955-1956). format din şapte volume şi “Dicţionarul ilustrat de construcţii şi arhitectură româno-francez”. El a recomandat să fie aleşi ca membri tinerii. grăbindu-i sfârşitul. membru al Organizaţiei Internaţionale de Cooperare în Istoria Tehnicii. ca un mijloc de cunoaştere reciprocă şi schimb de experienţă între ingineri.

dr. A fost şi preşedintele Societăţii Inginerilor Constructori. Congresul AGIR din anul 1990 l-a ales ca membru de onoare. în cuvântarea sa plină de admiraţie şi tristeţe a relatat şi faptul că “Academicianul Ştefan Bălan s-a angajat în activitatea de creare şi organizare a asociaţiei noastre. după o grea suferinţă. La adunarea de doliu i-au adus un ultim omagiu personalităţi de seamă ale vieţii ştiinţifice. ing. preşedintele AGIR. Mihai Mihăiţă. afiliată la AGIR. din 1939 a făcut parte din conducerea acestora.Membru de onoare al AGIR Ca un important membru al asociaţiilor inginereşti. S-a stins din viaţă la 26 martie 1991. 37 . care s-a bucurat de o deosebită apreciere din partea marelui om cu care a colaborat. Domnul prof. s-a identificat cu aspiraţiile ei. colegii şi foştii studenţi. militând ferm pentru unitatea de acţiune a inginerilor”. După decembrie 1989 a participat activ la refondarea şi organizarea AGIR în forma actuală. A fost vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor.

Studiu teoretic şi experitnental”. Torino şi Milano. Moldova Nouă şi altele. În anul următor a fost numit profesor şi decan al facultăţilor de electrotehnică şi mecanică ale politehnicii bănăţene. de nivel european. Pentru perfecţionarea profesională a frecventat şi unele cursuri la politehnicile din Budapesta. din iniţiativa lui a fost înfiinţată Catedra de maşini hidraulice. ca şi a altor studenţi. BĂRGLĂZAN 1905-1960 Specialist în maşini hidraulice. în conformitate cu programele de învăţământ. secţia reală. la dezvoltarea şi modernizarea Laboratorului de maşini hidraulice al Politehnicii din Timişoara. pentru maşini hidraulice şi pneumatice. A mai proiectat cu colectivul de ingineri condus de el turbine la Văliug . recent înfiinţată. Inginerul Aurel I. M. În această calitate a pus bazele industriei de maşini hidraulice din ţara noastră şi a adus o contribuţie deosebită la dezvoltarea acestei ramuri. a pregătirii colectivelor. Pentru contribuţiile de concepţie. Woith şi St. pentru un stagiu de practică la marile uzine europene. Bărglăzan a fost trimis să efectueze practica în producţie la uzina Esscher Wyss din Zurich. a fost ales în 1955 membru corespondent al Academiei Române. studenţii erau trimişi. A avut o deosebită însemnătate pentru formarea lui ca inginer. În anul 1948. C. la Liceul „Gh. Secţia de cavitaţie. Dezvoltarea Uzinelor Reşiţa. între anii 1931-1938. s-a înscris în anul 1923 la Politehnica din Timişoara. Lazăr" din Sibiu. pe care 1-a brevetat. la uzinele I. Poltan din Viena şi la uzinele Siemens din Berlin. Fiind un bun matematician şi cu înclinaţii spre tehnică.Crăinicel şi Tg. începând din 1929. într-o familie de ţărani. în 1941 a elaborat un studiu teoretic şi tehnic pe baza datelor care 1-au condus la această invenţie. a halelor pentru construcţia de maşini. . Remus Răduleţ şi alţii. la Baza de Cercetări Ştiinţifice a Academiei Române din Timişoara. Mureş (P = 2x750kW). Zărneşti. care 1-au remarcat şi apreciat. a adus o contribuţie esenţială la dezvoltarea industriei româneşti. Pentru toată activitatea sa practică şi teoretică. Având ca modele rotoarele de turbină Francis şi Kaplan. faptul că în 1923 au fost date în folosinţă clădirile şi laboratoarele ultramoderne la acea dată. care a fost prezentat ca teză pentru obţinerea titlului de doctor inginer la Politehnica din Timişoara. Teodorescu. în care cunoştinţele teoretice erau exemplificate prin lucrări practice. la propunerea sa a fost înfiinţată. în anul 1953 a fost distins cu titlul de laureat al Premiului de Stat. Ilie Murgulescu. Aurel Bărglăzan a efectuat primele cercetări în domeniul cavitaţiei şi hidrodinamicii turbomaşinilor cu aplicaţie industrială. În acelaşi an. istovitoare 38 .AUREL I. de proiectare pentru maşini hidraulice se datorează muncii neobosite. A urmat cursul inferior de liceu la Braşov şi cel superior. După absolvirea facultăţii şi obţinerea titlului de inginer mecanic (1928). În 1938 a fost numit consilier la Uzinele Reşiţa. S-a născut în comuna Porumbacu de Sus din judeţul Sibiu. al cărei conducător titular a fost numit. În 1940 a inventat un transformator hidraulic original. la 27 martie 1905. în timpul facultăţii a beneficiat de cursurile unor profesori excepţionali ca Traian Lalescu. a proiectat turbinele unor centrale hidroenergetice la Suceava. esenţiale. pe care 1-a prezentat cu titlul: "Transformatorul hidraulic. cunoscută în lumea specialiştilor sub numele de "pompa Bărglăzan". În 1939 a proiectat o pompă hidraulică originală.

Aurel Bărglăzan. ing. dintre care cităm: "Turbinele hidraulice" (1957) şi "Încercările maşinilor hidraulice şi pneumatice" (1958). la vârsta de 55 de. Eforturile depuse în această activitate i-au subminat sănătatea şi la 17 noiembrie 1960 în plină activitate. Opera sa ştiinţifică şi practică a rămas publicată în ţară şi străinătate în zeci de articole şi în tratate de referinţă.a dr. 39 . a încetat din viaţă.

precum cele peste râul Bistriţa de la Roznov şi Costişa şi un pod peste râul Amaradia la Ieşalniţa (1915-1916). tehnica şi arta construcţiilor. Activitatea didactică a început-o în anul 1918. unde. Activitatea sa rodnică din această perioadă s-a concretizat în numeroase edificii. fiind trimis în Franţa (1886) pentru recepţionarea unor elemente de poduri metalice. fapt care îl determină pe tânărul inginer Beleş să părăsească funcţia comodă şi sigură pe care o avea şi. 40 . în cadrul Direcţiei de studii şi construcţii. clădirea "Societatea tinerimea română" din bulevardul Schitu Măgureanu. a proiectat şi executat o serie de poduri din beton armat. în Bucureşti. În anul 1914 a fost angajat ca inginer asistent la Ministerul Lucrărilor Publice. A urmat apoi cursurile liceului Mihai Viteazul din capitală. în dorinţa de afirmare profesională. să treacă să lucreze la firme particulare. şi a fost avansat. el a predat cursul de maşini hidraulice. apoi. Şederea la Paris prelungindu-se. Tatăl său. este numit în mod succesiv în funcţiile de asistent. în 1918. (1916-1918). ca şef de divizie. în calitate de ofiţer genist. dintre care cităm: camera de comerţ din Galaţi. căminul mediciniştilor de pe Splaiul Independenţei. cadru didactic universitar şi cercetător ştiinţific. îşi continuă şi munca didactică. copilul a urmat primele două clase primare acolo. Paralel cu activitatea de producţie. din cauza persecuţiilor regimului austro-ungar. l-a luat în această călătorie şi pe fiul său în vârstă de cinci ani. conferenţiar şi profesor la disciplinele Mecanica fluidelor şi Rezistenţa materialelor. în cadrul Direcţiei generale de poduri şi şosele. ulterior. În timpul primului război mondial. hotelul Royal Palace. Aurel Beleş. a lucrat în special pentru reconstruirea podurilor distruse din cauza operaţiunilor militare. iar în 1920. era tot timpul pe şantierele conduse de părintele lor. când aceasta devine Politehnica din Bucureşti. a fost înscris la şcoala primară comunală numărul 4 din Bucureşti. a moştenit-o de la tatăl său. Reconstrucţia podurilor a constituit obiectul activităţii sale şi după mobilizare. într-o familie de români refugiaţi din Transilvania. ca inginer şef de şantier. când a revenit în viaţa civilă. dovedindu-se un elev silitor şi conştiincios. În timpul facultăţii şi-a satisfăcut stagiul militar şi a participat la campania de război din Bulgaria în anul 1913. ca inginer proiectant şi. împreună cu fratele său Ion. ca inginer proiectant şi constructor de lucrări. Dar serviciile tehnice de stat deveneau tot mai birocratice. aici. descifrând astfel problemele pe care le aveau de rezolvat constructorii pentru a înfrunta forţele naturii. în scurt timp. când Şcoala de poduri şi şosele era refugiată la laşi. Între anii 1921 şi 1937 lucrează la " Societatea industrială Creditul transilvănean" şi la "Întreprinderile generale tehnice". În anul 1909 s-a înscris la concursul de admitere la renumita "Şcoală de poduri şi şosele”. Reîntors în ţară. Pasiunea pentru ştiinţa. cei doi adolescenţi participau şi la elaborarea proiectelor şi devizelor. problemele de eficienţă economică şi de utilizare raţională a materialelor. Activitatea sa profesională poate fi urmărită pe trei direcţii: ca inginer constructor. a fost mobilizat în regimentul de căi ferate. unde a terminat acest prim ciclu de învăţământ. În 1919 a fost numit asistent ia catedra de mecanică şi rezistenţa materialelor şi profesor suplinitor la catedrele de topografie şi drumuri. Ca ofiţer de geniu.AUREL A. Ca elev de liceu. În această perioadă. de profesie inginer constructor. în cadrul „Şcoalei de poduri şi şosele". s-a remarcat ca un student strălucit. BELEŞ 1881 – 1976 S-a născut la 20 aprilie 1881.

Tot în acelaşi an. După cel de al doilea război mondial. a instalat un număr mare de piloţi. situate pe Calea Griviţei. problemele. şi-a continuat. Marea sa experienţă nu a fost ignorată de guvernanţi care. la care va lucra până la naţionalizare. cât şi cea didactică. Liviu Ciulei. Facultatea de construcţii s-a desprins din Politehnică şi s-a înfiinţat Institutul de construcţii din Bucureşti. fabrica de ciment din Fieni ş. a construit halele alimentare şi a supraetajat palatul de justiţie. coşurile din beton armat de 80-120 m de la oţelăriile din Hunedoara. Splaiul Unirii şi Calea Dudeşti. în revista „Genie civil”. De-a lungul anilor. a observat greşeli sistematice în studiul matematic al unor fenomene în construcţii. Subiectele de cercetare pe care le-a abordat au fost inspirate din problemele practice la care trebuia să răspundă în cadrul lucrărilor de construcţii pe care le executa. Problemele de rezistenţă a construcţiilor la cutremurele de pământ s-au impus după cutremurul din 10 noiembrie 1940. deşi nu admiteau iniţiativa particulară. În preajma celui de al doilea război mondial. era acută problema apărării populaţiei în timpul bombardamentelor aeriene inamice. Uzinele Grozăveşti. a efectuat un studiu pe care l-a intitulat " Flambajul barelor drepte. În anul 1948. în anii 19351936. la Colibaşi. Studiind literatura de specialitate mondială. a executat construcţiile remizelor de tramvaie din Şoseaua Panduri. În timpul execuţiei unor lucrări de îndiguire a oraşului Târgu Neamţ. comprimate axial. publicat în "Buletinul Societăţii Politehnice" în anul 1915. toate în Bucureşti. La Giurgiu a efectuat lucrări de consolidare a catedralei. termocentrala Sângeorz. în "Buletin de mathematiques et de physique pure et appliquees de l'Ecole Polytechnique"." publicat în "Buletinul Societăţii Politehnice din România".a. Frământat de problema flambajului piloţilor. mulţi cercetători se preocupau de perfecţionarea metodelor de calcul pentru diverse domenii. Oţelul Roşu. Contribuţia sa în acest sens a fost consemnată în studiul "Construcţiile şi apărarea pasivă. Activitatea lui de cercetător ştiinţific. atât activitatea de inginer constructor. a făcut o comunicare în cadrul Academiei Române de Ştiinţe şi a publicat 41 . cu care era la curent. fundaţiile hidrocentralei de la Bicaz şi Porţile de Fier. a publicat. Restudiind. care urmau să suporte încărcături masive. din punct de vedere matematic. l-au utilizat în calitate de expert şi consilier activ în cadrul colectivelor de constructori care au edificat laminorul de la Roman. În anul 1928. După primul război mondial. în 1963 a fost numit profesor consultant. "Studiul privind ecuaţia diferenţială a axei neutre şt a fibrei medii la o bară supusă la încovoiere şi la compresiune".silozul de bere din Calea Rahovei. atrăgând atenţia asupra importanţei datelor iniţiale care se introduc în calcul. La Bucureşti. a construit halele uzinei. palatul Băncii Naţionale şi tezaurul subteran din strada Doamnei. când multe construcţii din ţară au suferit avarii importante. a ocupat prin concurs catedra de construcţii civile şi fundaţii de la Politehnica bucureşteană. Lista clădirilor civile şi industriale al căror autor a fost cât a lucrat la SONACO este foarte mare. a mai colaborat şi cu colegul său de facultate ing. o serie de articole privind problema aproximărilor ce se fac în calculul sistemelor static nedeterminate. reprezintă un capitol care trebuie relevat în mod deosebit. în cadrul căruia a predat cursul de "Teoria elasticităţii" la Facultatea de construcţii civile şi industriale. laminoarele construite de inginerii români în India şi în Coreea şi unele rafinării construite în ţările arabe. iar lângă Piteşti. clădirea cinematografului şi hotelului Marna. Profesorul Beleş a cercetat cu multă atenţie comportarea construcţiilor sub acţiunea undelor seismice. vom cita numai câteva. într-un mediu elastic omogen". a publicat. îndrumând numeroşi aspiranţi la titlul de doctor inginer. care în 1937 a constituit firma înregistrată sub denumirea de "Societatea naţională de construcţii SONACO".

articolul "Cutremurul şi construcţiile" în "Buletinul Societăţii Politehnice din România" în 1941. Asociaţia Generală a Inginerilor din România (AGIR). la: Rio de Janeiro. discret şi delicat. tratate şi cursuri universitare. în colaborare cu inginerul Mihail Ifrim. Asociaţia internaţională pentru plăci curbe subţiri de beton. A încetat din viaţă la 10 ianuarie 1976 şi a fost înhumat la cimitirul Belu. utilizarea de materiale noi. a publicat "Seismologia inginerească". inclusiv culegerile de probleme ş. 42 . pe care le-a publicat în paginile revistelor editate de asociaţie. îl caracterizează ca fiind un om calm. o tratare complexa a problemelor. demonstra faptele logic şi clar şi pretindea la examene răspunsuri bazate pe raţionamente. Între lucrările publicate de ing.a. alături de alţi academicieni. Tokio (1960). Construcţiile pe care le-a realizat se disting prin soluţii îndrăzneţe. care ştia să stabilească relaţii de colaborare şi care acorda sprijin şi sfaturi competente tinerilor. se prezenta la cursuri documentat. Ulterior. Moscova şi Praga. A fost apreciat pentru munca şi probitatea profesională şi distins cu numeroase ordine şi medalii. Aurel Beleş. printre care "Meritul ştiinţific” clasa l . în anul 1962. practice. S-a făcut cunoscut peste hotare prin participarea cu comunicări ştiinţifice la congrese. Londra şi Skopje (1964). titlul de "Om de ştiinţă emerit”. Brno-Cehoslovacia (1967). conferinţe. Bibliografia lăsată în urma sa conţine peste o sută de titluri de articole. eficiente şi s-au dovedit rezistente la intemperii şi cutremure. Asociaţia internaţională de poduri şi şosele. Cei care l-au cunoscut. amplă documentare. lucrare de referinţă pentru specialişti. este necesar să le amintim şi pe cele cu caracter didactic privind rezistenţa materialelor de construcţie. a participat cu conferinţe şi articole. comunicări. conferinţe şi simpozioane internaţionale de specialitate. Noua Zeelandă (1965). A fost membru a numeroase organizaţii profesionale şi ştiinţifice: Asociaţia internaţională de inginerie seismică. fundamentarea matematică şi posibilitatea de aplicare imediată în practică a soluţiilor care au reieşit în urma rezultatelor de cercetare. în cadrul AGIR. Munca sa ştiinţifică se evidenţiază prin pasiune. Ca profesor a 40 de serii de studenţi. titlul de membru corespondent al Academiei Române (1955) şi apoi de membru titular (1963). nu prin însuşirea mecanică a cunoştinţelor.

a fost membru al Societăţii Politehnice . aplicarea calculului matricial în studiul regimurilor reţelelor electrice cu ajutorul calculatoarelor electrice ş. Studiile superioare le-a făcut la Şcoala Politehnică din Bucureşti. în ziua de 19 ianuarie 1971. Teoria componentelor asimetrice şi aplicaţiile în electrotehnică. Inginerul Martin Bercovici împreună cu profesorul universitar. El a participat şi la amenajarea complexă a sistemului hidroenergetic al fluviului Dunărea şi la realizarea hidrocentralei de la Porţile de Fier. Începând din 1948. a dezvoltat şcoala de reţele şi sisteme electrice. cu ajutorul maşinilor de calcul numeric (1960). a fost numit profesor la Şcoala Politehnică unde a funcţionat până la sfârşitul vieţii. Influenţa liniilor de înaltă tensiune asupra liniilor de telecomunicaţii. În acelaşi timp. se interzicea tinerilor evrei accesul la învăţământul liceal şi universitar de stat. când a obţinut titlul de inginer electrotehnician. A militat pentru a electrificarea ţării şi a fost unul dintre aceia care au participat la proiectarea planurilor de electrificare a României şi a urmărit punerea în operă a acestora. În 1927 a fost angajat ca inginer la Societatea de Gaz şi Electricitate. şi membru titular în 1963. În timpul dictaturii fasciste (1940-1944) a suferit persecuţiile la care era supusă populaţia evreiască ca urmare a legilor rasiale.MARTIN BERCOVICI 1902-1971 Oponent al barbariei prin educaţie Martin Bercovici s-a născut la Bârlad. Cercetările şi studiile sale s-au orientat spre diferite domenii ale electrotehnicii. a reuşit să înfiinţeze un liceu evreiesc şi să pregătească tineretul oprimat pe criterii rasiale. Din 1932. înfiinţată în 1881. 43 . Astfel a fost director în Ministerul Industriei şi Comerţului (1948). calculul tensiunilor de revenire. apărută postum intitulată „Retele electrice” (2 volume 1974. A luat parte la efectuarea studiilor privind interconectarea sistemelor energetice cu ţările vecine.prima asociaţie profesională durabilă a inginerilor din România. între 1921 şi 1926. A publicat numeroase lucrări de specialitate dintre care cităm: Măsuri de protecţie în instalaţiile electrice de joasă tensiune împotriva atingerilor electrice (1933). într-o familie de negustori. cunoscutul matematician Ernest Abason(1897-1942). După 1944.1981). Prin aceste legi. Pentru meritele sale ştiinţifice în domeniul electrotehnicii a fost ales de Academia Română membru corespondent în 1955. a fost subdirector tehnic la Societatea de Gaz şi Electricitate. Calculul circulaţiei curenţilor în reţele electrice buclate. pentru învăţământul superior. judeţul Vaslui în ziua de 24 aprilie 1902. apoi director tehnic în Ministerul Energiei Electrice (1952-1954) şi director al Direcţiei de Energie Electrică din Comitetul de Stat al Planificării (1954-1967). Între anii 1949-1952 a fost director la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice. a cumulat activitatea didactică cu cercetarea având şi diferite funcţii în administraţiile de stat. transportul energiei electrice în curent alternativ şi continuu la mare distanţa. În cadrul Institului Politehnic din Bucureşti. Influenţa reţelelor asupra puterii de rupere a întrerupătoarelor la deconectarea scurtcircuitelor trifazate (1967).a. O lucrare de sinteză deosebit de valoroasă. A încetat din viaţă la Bucureşti. Cursul primar şi liceul l-a urmat în oraşul Bârlad. cum ar fi: configuraţia şi protecţia reţelelor electrice de distribuţie. unde a avut ca principală sarcină de serviciu dezvoltarea şi modernizarea instalaţiilor de alimentare cu electricitate a oraşului Bucureşti.

După pensionare a rămas profesor consultant pentru doctoranzi în biochimie vegetală. a plecat în 1907 la Cernăuţi(Bucovina). la „Collège de France”. a izolat carotenoide naturale necunoscute. Între 1928-1932 a funcţionat în calitate de chimist la Staţiunea Chimică Agronomică din Cluj. cu care avea numeroase fotografii şi a zburat cu avionul construit de el. Cercetările sale ştiinţifice s-au desfăşurat în special în domeniul carotenoidelorpigmenţi naturali din mediul vegetal şi animal. sinteza unor compuşi chimici. de chimia solului şi biochimie vegetală. sistematic şi accesibil. moment memorabil din viaţa sa. completată de dascălii săi. BODEA 1903-1985 Unul dintre fondatorii biochimiei vegetale pe plan naţional şi internaţional S-a născut la 28 august 1903 la Viena. În 1966 a făcut parte din Comisia internaţională pentru stabilirea nomenclaturii carotenoidelor. Pe lângă bogata activitate de cercetare ştiinţifică. titlu pe care Comisia de diplome din România l-a recunoscut şi asimilat cu cel de doctor docent. a efectuat investigaţii asupra biosintezei acestor pigmenţi şi a stabilit posibilităţi de utilizare practică a lor în industria farmaceutică. a obţinut noi carotenoide prin semisinteză. după cum afirmau foştii săi studenţi. În cadrul activităţii didactice a redactat şi publicat caiete de lucrări practice. unde şi-a petrecut şi primii ani de viaţă. A urcat toate treptele ierarhiei didactice din învăţământul superior. în perioada 1952-1973. coordonată de Institutul de Cercetări Agronomice(ICAR). în tratamentul unor afecţiuni. Cercetările sale s-au referit şi la compoziţia şi procesele enzimatice din diferite soluri. a stabilit structura şi proprietăţile fizico-chimice ale acestora. Ulterior a urmat cursurile de specializare în chimie agricolă în Germania şi Franţa. de la asistent la profesor şef al Catedrei de chimie generala la Institutul Agronomic din Cluj. dozarea 44 . medic. preda cursurile cu claritate. începând cu 1932. care şi-a desfăşurat activitatea la Torondheim. obţinerea unor tonice şi substanţe dietetice. În anul 1928 şi-a susţinut doctoratul în ştiinţe chimice la Politehnica din Berlin. Între 1974-1978 a fost coordonator al programului internaţional de cercetări în domeniul carotenoidelor la Universitatea Rhode Island din Kingdom(SUA). în cosmetică.asupra cărora a efectuat studii fundamentale şi aplicative. fiind dotat cu calităţi didactice şi putere de sinteză deosebite. În anul 1912 l-a cunoscut pe Aurel Vlaicu. zootehnie. a fost trimis ca bursier al statului român în Germania. a desfăşurat şi o activitate didactică. industria alimentară. pe care l-a absolvit în 1921. După ce şi-a dat bacalaureatul. în Norvegia. Astfel. Tatăl său. degradarea în sol a unor substanţe naturale. obţinând diploma de inginer de la Facultatea de Chimie. unde a studiat la Politehnica Charlottenburg. Din familie a primit o educaţie de dragoste faţă de România şi de poporul român şi o vastă cultură generală. unde a urmat şcoala primară şi ulterior cursurile Liceului „Aron Pumnu”. Ca profesor. Lucrările rezultate au fost premiate de Academia Română şi apreciate pe plan mondial.CORNEL I. cursuri de chimie organică şi anorganică.

putere de muncă şi creaţie hărnicie. cianurii de calciu. 45 . S-a stins din viaţă în ziua de 8 decembrie 1985 la Cluj-Napoca. competenţă şi dăruire pentru promovarea ştiinţei.urotropinei. Progrese în cunoaşterea mecanismului biochimic al vederii(1973). Întreaga sa viaţă a fost caracterizată de modestie. Rezultatele cercetărilor sale le-a publicat în peste două sute de lucrări ştiinţifice.a. membru al Asociaţiei Americane pentru Progresul Ştiinţei şi al Academiei „Leopoldina” din Halle şi a fost decorat cu numeroase ordine şi medalii româneşti şi străine. dintre care cităm: Obţinerea zahărului din coceni de porumb(1932). coloizilor organici şi anorganici din soluri. Pentru activitatea sa ştiinţifică a fost ales membru corespondent al Academiei Române(31 martie 1963). În activitatea de cercetare a dat dovadă de o bună orientare în alegerea temelor de o mare importanţă şi actualitate. metalelor alcaline şi alcalino-pământoase din soluri şi ape. aldehidei formice. A efectuat cercetări asupra ureei. a fost coordonator şi coautor al primului volum al Tratatului de biochimie vegetală(1964) ş.

a plecat la Şcoala Superioară de Agricultură din Berlin. A fost membru fondator al revistei de ştiinţă şi practică agricolă « Grădina. a fost chemat să înfiinţeze şi să organizeze primul Institut de Cercetări pentru Pomicultură din România. Ca profesor la Facultatea de Agronomie din Bucureşti. care constă în peste 400 de titluri printre care cursuri. jud. Îşi începe cariera ca cercetător la Institutul de Cercetări Agronomice din Bucureşti (ICAR). efectuând studii de detaliu în bazinele pomicole. Dornic de aprofundarea cunoştinţelor. legumicultură şi industrializarea fructelor. Argeş. Cultura castanului comestibil (1955) . Părul (1956) . În cadrul Academiei a colaborat cu diferiţi specialişti. în 1952 şi staţiunea de la Cluj. îşi continuă studiile şi în anul 1927 susţine doctoratul. în 1953. unde a urmat cursurile Liceului Internat. Secţia de agricultură. A extins activitatea institutului înfiinţând şi organizând primele staţiuni experimentale pomicole la Bistriţa şi Voineşti. Obţinând o bursă de merit. pe care a absolvit-o în 1925. a plecat la Iaşi. broşuri. Cultura pomilor şi arbuştilor fructiferi (1955) . Primele studii şi experienţe le efectuează asupra influenţei îngrăşămintelor chimice privind vegetaţia. cu colaboratorii săi a publicat între anii 1963-1968 lucrarea magistrală în opt volume « Pomologia României ». În anul 1921 s-a înscris la Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău. tratate. Activitatea de cercetare a desfăşurat-o şi în cadrul Academiei Române. Savant şi inginer practician cu un orizont larg. A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 2 iulie 1955 şi titular la 21 martie 1963. cu climă deosebită în timpul celor patru anotimpuri. cu titlul de inginer agronom. După terminarea cursului primar în satul natal. într-o familie de agricultori români. Dispunând de un vast material informativ. monografii. la 16 februarie 1902. a lăsat în urma lui o vastă bibliografie. La aceste staţiuni a creat parcele experimentale în care a plantat pomi fructiferi.TEODOR BORDEIANU 1902-1969 S-a născut în localitatea Vârşeniţa din Ucraina. Dintre lucrările de referinţă cităm : Mărul (1954) . Despre rezultatul acestor cercetări a publicat o serie de articole. unde a fost şef la Catedra de pomicultură s-a dovedit un pedagog desăvârşit. constituind « Colecţii pomicole ». în cei şaptesprezece ani (1941-1958) în care şi-a predat cursurile sale pe care le-a publicat în ediţii litografiate pentru studenţi. unde s-a specializat în pomicultură. cercetători din cadrul staţiunilor experimentale şi de la catedrele universitare agronomice. obţinând calificativul « foarte bine ». care după un timp a apărut sub titlul de « Producţia vegetală – Horticultura » şi a făcut parte din comitetul de redacţie al revistei « Revue roumaine de biologie ». Într-o serie de articole a demonstrat importanţa diferitelor soiuri pentru modernizarea pomiculturii. volum premiat de Academia Română. 46 . care i-au adus titlul de doctor docent în anul 1939. Ulterior studiază productivitatea soiurilor de măr Parmen auriu. a iniţiat cartarea şi raionarea pomicolă. la care a fost numit director. Ţara noastră având o geomorfologie variată cu zone de câmpie. O importantă contribuţie la mărirea producţiei pomicole a realizat-o prin studiile întreprinse pentru fertilizarea solurilor din grădinile fructifere şi legumicole. deal şi munte. via şi livada ». studii şi articole publicate în diferite reviste. Pepiniera de pomi (1960) şi Pomicultura specială. Recunoscut pentru calităţile sale de cercetător şi ca valoros om de ştiinţă.

A trecut în nefiinţă la 19 martie 1969. 47 .

Intors la Iaşi cu titlul de doctor inginer. cu mijloacele proprii de bord pe care le-a inventat şi să zboare. cunoscut om de ştiinţă. sub numele de Georges de Bothezat. avionul fiind considerat o himeră. prin studiile sale în domeniul mecanicii clasice şi al teoriei relativităţii. în 1907. pleacă în anul 1920 la Dayton. cu câte şase pale de incidenţă portantă. Greutatea aparatului era de 1650 kg. Preocupările lui s-au îndreptat şi spre aerodinamică. cu care se va face cunoscut în lumea specialiştilor în construcţii de aeronave de pe întregul glob. 48 . Montesson. din lipsă de fonduri. Traian Vuia a adus de asemenea contribuţii esenţiale la progresul zborurilor verticale. să studieze în Rusia. Totuşi. Dayton. care după cum apare consemnat în volumul « Istoria aeronauticii ». la 19 ianuarie 1923. i-a oferit o catedră şi postul de director al Laboratorului de aeronave.GHEORGHE BOTEZATU 1883-1940 Om de ştiinţă şi inventator. Pasionat de domeniul aviaţiei. În toate tratatele de specialitate. Acolo a urmat în paralel Facultatea de Matematică şi Ştiinţele Tehnice. Al doilea zbor a avut loc după aproximativ o lună. Pentru a înţelege opera lui ştiinţifică. când Traian Vuia a reuşit să ridice aparatul construit de el. Primul zbor al acestui elicopter s-a efectuat la 12 octombrie 1922. Având la dispoziţie posibilităţile de experimentare şi fondurile necesare. experienţele au fost sistate. statul Ohio din SUA. publicat la Paris în 1932. Deşi rezultatele au fost consemnate de presa mondială ca foarte bune. tânărul inginer se înscrie la doctorat la Universitatea Sorbona. a efectuat o serie de cercetări fundamentale care i-au adus celebritatea: a elaborat teoria generală a elicei propulsive. a elaborat bazele teoretice ale elicopterului şi ale traseelor spre Lună s-a născut la Iaşi în 1883. mai greu decât aerul. bazată pe calcule originale efectuate de el şi a dezvoltat teoria elicopterului. era « cel mai perfecţionat elicopter din epocă ». tentat de condiţiile oferite. Aparatul realizat de inventatorul Georges de Bothezat avea patru elice portante. precum şi cel de inginer mecanic. După absolvirea Liceului Internat din oraşul natal a plecat. unde va rămâne pentru tot restul vieţii. 18 martie 1906. al cărui indicativ a fost GB5. într-o familie de intelectuali. Elicele erau acţionate de un motor rotativ Gnôme-Rhône. inventatorul Georges de Bothezat a mai construit un elicopter. trebuie să apelăm la momentul de referinţă pentru omenire şi în special pentru aviaţie. de 170 CP. Ianintea lui. obţinând atât titlul de licenţiat în matematică. Intre anii 1921-1922 Georges de Bothezat a construi un elicopter proiectat după o concepţie originală. Ca îndrumător pentru doctorat l-a avut pe renumitul profesor Paul Painlevé(1863-1933). montate pe un şasiu cruciform de aluminiu. După terminarea studiilor universitare. cu două persoane la bord. Universitatea din Dayton. a obţinut un post de profesor la Universitatea din Iaşi. pe care a prezentat-o cu succes răsunător în 1911. Georges de Bothezat a abordat un subiect pentru teza de doctorat din aeronautică: « Etude de la stabilite de l’aeroplane ». Până la acest moment se consideră că numai baloanele dirijabile pot să cucerească spaţiul aerian. la Petrograd.

unde este considerat ca o personalitate de valoare mondială. care a onorat universitatea locală prin prezenţa sa. care s-ar deplasa pe ruta Terra-Lună. ing. Prof. în domeniul construcţiilor de elicoptere.aportul de pionierat al celor doi români. dr. Vuia şi Bothezat. este apreciat cum se cuvine. Georges de Bothezat a mai efectuat o serie de cercetări teoretice privind mai multe trasee pentru un vehicul cosmic. Aceste calcule au fost utilizate de specialiştii de la NASA care au pregătit programele de cercetare pentru spaţiul cosmic. Ilustrul inventator s-a stins din viaţă la Dayton în anul 1940. 49 .

În îndelungata şi laborioasa lui muncă de teren a efectuat prospecţiuni şi cercetări gravimetrice şi magnetometrice. devenind doctor docent în anul 1974. petrolului si geologiei. Directorul societăţii. după un timp a devenit inginer şef şi apoi director al I. casnică. Rezultatele cercetărilor sale le-a prezentat în numeroase lucrări. După şapte campanii de teren a fost avansat ca şef al secţiei de geofizică. “Interpretarea geologică a prospecţiunilor geofizice” (1973). Pintenul de Valeni. După absolvirea Liceului Internat din Iaşi a urmat cursurile Facultăţii de Mine şi Metalurgie. Ca profesor universitar la Facultatea de Geologie a Universităţii Bucuresti a predat cursul de inginerie geologică şi geofizică. a rămas în memoria studenţilor săi şi ca un om bun care ajută pe cei ce aveau nevoie. A elaborat modelul tridimensional al masivului de sare de la Slatioarele . pe care absolvit-o în anul 1945. dintre care amintim: “Prospecţiuni geofizice” (1964). privind morfostructura şi semnificaţia geologică a anomaliilor gravimetrice şi magnetometrice din Dobrogea Centrală şi de Nord.judeţul Argeş.P. s-a născut la 8 ianuarie 1921 la Iaşi. elaborând metode noi originale de prospecţiuni şi interpretare fizică a anomaliilor câmpurilor magnetice. ca inginer de şantier pentru foraje. a fost numit prim adjunct al ministrului minelor. valea Roşca-Gura Ocniţei şi în zona dintre râurile Olt şi Dâmboviţa. A adus o deosebită contribuţie la determinarea reţelei gravimetrice de ordinul I a României. funcţie pe care a onorat-o prin calităţile sale. în anul 1948. Inzestrat cu un deosebit spirit didactic. nu un organizator administrativ. A determinat caracteristicile reflectării în anomalii gravimetrice a vulcanitelor neogene. care se încadrează în reţeaua internaţională europeană. Astfel. Deosebit de utile au fost lucrările de cercetare ştiintifică prin metode geofizice efectuate de el. la Şcoala Politehnică din Timişoara. efectuând prospecţiuni gravimetrice şi electrometrice. obtinând diploma de inginer. dar pe care nu a agreat-o. administratorul unui lăcaş de cultură. la limita extrenă a Flişului Carpatic. şi al Luciei. pe baza informaţiilor geofizice au fost puse în evidenţă zăcăminte de substanţe minerale necesare dezvoltării industriale. unde a lucrat ca şef de echipă pe teren. “Metode geofizice de cercetare a subsolului” (1964). nordul Vrancei. a adus contribuţii importante la cunoaşterea structurilor geologice adânci din subsolul României. Recunoscându-i-se meritele de organizator şi om de ştiinţă.RADU BOTEZATU 1921 – 1988 Recunoscut pe plan mondial ca specialist în domeniul geofizicii aplicate Fiul lui Constantin. inginerul Micloveanu. 50 . considerându-se un cercetător ştiintific. “Prospectarea geofizică a zăcămintelor de minereuri” (1976) şi multe alte titluri de specialitate. “Descrierea analitică a anomaliilor de tip treaptă de profile printr-un polinom cu puteri ale distanţei” (1968). unele fiind traduse în mai multe limbi străine. După naţionalizare. În acelaşi an a fost angajat la Societatea Petrolieră Româno-Americană. a fost transferat la Întreprinderea de Prospecţiuni şi Laboratoare (IPL) din Bucureşti. i-a propus să facă prospecţiuni gravimetrice în Transilvania şi astfel a debutat ca geofizician şef de echipă. din Moldova. obtinând titlul de doctor în ştiinţe tehnice. În anul 1970 şi-a susţinut teza de doctorat la Universitatea Bucureşti. Prin prospecţiunile efectuate sub conducerea sa.L. ale structurilor magnetice ale anticlinalelor petrolifere din depresiunea pericarpatică a Munteniei şi ale masivilor de sare din România.

A trecut în nefiinţă la 11 ianuarie 1988 la Bucureşti. A fost membru al Uniunii Internaţionale de Geodezie şi Geofizică şi al Asociaţiei Europene de Explorări Geofizice. Lucrările rămase în urma lui au devenit clasice pentru cercetătorii din acest domeniu. Pentru activitatea sa ştiinţifică a fost ales membru corespondent al Academiei Romane la 1 martie 1974.S-a făcut cunoscut printre specialiştii în geofizică din toată lumea. prin participarea la congresele internaţionale. 51 .

prin măsurători riguroase topografice si geodezice şi a reuşit. în 1864. satele şi cătunele României. care se împotrivea iniţiativei lui legislative. comandant al Secţiei. casnică.a. In anul 1870 a participat la războiul franco-prusac. a fost vătaf de plai şi zapciu (colector de impozite). După numeroase deplasări pe teren. Reîntors definitiv în ţară. Ioan Brătianu. a publicat mai multe lucrări: "Notiţe asupra chartelor actuale ale României".CONSTANTIN I. a elaborat harta României. Tatăl lui. În timpul campaniei a organizat serviciul cartografic. într-o veche familie de dregători din Muntenia. si-a pierdut auzul. colonel (1885) şi general de brigadă (l896). La absolvirea Şc. pitar. atunci când în ţară nu existau universităţi tehnice. pas cu pas. după care s-a înscris la Şcoala Militară din capitala Munteniei. publicist. fiind avansat succesiv la gradele de maior. a înfiinţat Revista militară. pentru a colabora la lucrarea hărţii ţării. munţii şi câmpiile. continuat studiile la Şcoala de Mine şi Cartografie. A luat parte la războiul pentru independenţă 1877-1878. a primit gradul de sublocotenent de geniu şi a fost repartizat pe lângă grupul de ofiţeri specialişti din Austria.. dar înlăturat. general de brigadă. la Bucureşti. la 17 decembrie 1847. ca operator şi după aceea ca director al Serviciului Geografic al Armatei". prin muncă şi lupta cu politicienii retrograzi ai timpului. publicată sub titlul "Stabilirea regimului cadastral de care are nevoie România" (1903). locotenent-colonel (1880). iar mama. După revoluţia de la 1848 s-a mutat cu mama lui rămasă văduvă. fiind rănit. a fost trimis în Austria la Viena şi în Belgia. Barotzi. În 1868 a fost avansat la gradul de locotenent şi trimis la Paris. Despre munca lui ca inginer cartograf scrie în memoriile pe care le-a publicat în volumul cu titlul "Câteva amintiri despre rolul nostru social în timpul celor 40 de ani din urmă" următoarele: "Am cutreierat timp de 35 de ani. Întors în ţară după ce a fost avansat la gradul de căpitan. pe lângă Statul Major al Serviciului Geografic al Armatei Franceze la Paris şi în Algeria. Victoria. dispunea de o educaţie deosebită. unde a urmat cursurile elementare şi liceale. Se înrudeşte cu politicienii Brătianu. A fost ales deputat. Pe front. A fost detaşat. dintre care C. când împreună cu un grup de ofiţeri români. născut la Piteşti. pentru perfecţionare. după care a efectuat stagiul de practică la Observatorul Astronomic din Paris şi la Serviciul Cadastral al Franţei. pe baze tehnico-ştiinţifice. născută Palanu. topografice a armatei. care executau prin contract lucrări de geodezie pentru armata română. şi-a făcut un ideal de a lucra la elaborarea hărţii ţării. Militare. BRĂTIANU 1847-1910 Cartograf. Bine pregătit în universităţile străine. ca ofiţer de geniu. care fac parte din altă ramură genealogică. George Slătineanu ş. îşi începe activitatea în cadrul Departamentului de Război. datează din secolul XV. din parlament de opoziţie (sub pretextul că este surd). al cărei 52 S-a . a căror atestare documentară prin Eftimie din Brătieni. unde şi-a. un "Proiect pentru alcătuirea chartei generale a Regatului" (1888) şi despre "Însemnătatea hărţii României pentru economia naţională" (1904). în calitate de ofiţer de stat major. În activitatea de publicist a debutat în 1864. unde sub influenţa profesorului C. Barotzi a ales cariera de cartograf.

practică şi de publicist. 5 volume (1898 .a. dintre care menţionăm "Coroana României" şi "Virtutea Militară". evenimentele istorice ş. în această lucrare fundamentală. Cea mai importantă lucrare pe care a publicat-o este "Marele dicţionar geografic". care pentru întreaga sa activitate ştiinţifică. Dimitrie Cantemir. date statistice privind populaţia. A scris articole de specialitate şi de opinie în mai multe ziare şi reviste ale timpului. meşteşugurile. 53 . în ziua de 6 ianuarie 1910. care i-au fost colaboratori la această operă.colaborator a fost toată viaţa. contribuind la cunoaşterea ţării şi prin articole de specialitate a dat un mare avânt lucrărilor geodezice şi topografice necesare pentru numeroase activităţi inginereşti civile. care a editat "Buletinul Societăţii Geografice".1902). pentru fiecare localitate sunt menţionate coordonatele. A publicat o serie de articole în Analele Academiei Române. 1-a ales ca membru la 10 aprilie 1899. de Grigore Tocilescu şi George Ion Lahovari. În 1875 a făcut parte dintre membrii fondatori a Societăţii Geografice Române. Nicolae Bălcescu. Pentru meritele sale a fost decorat cu numeroase ordine si medalii. S-a stins din viaţă la Bucureşti.. cronici străine şi însemnări inedite realizate de el. care a fost alcătuit după documentele înaintaşilor Miron Costin.

în timpul Războiului pentru Independenţă. a fost prim-ministru şi în acelaşi timp ministru de interne sau externe. unde a studiat la politehnică. unde ulterior au studiat şi fraţii săi. şeful Serviciului de studii şi construcţii. Sturza. care a avut un însemnat rol politic în secolul al XIX-lea şi în primele patru decenii ale secolului XX. a fost de mai multe ori preşedinte al Consiliului de Miniştrii(27 decembrie 1908-4 martie 1910. având consilieri pe marele inginer Anghel Saligny. debutează în viaţa politică în anul 1895. împreună cu fii ţăranilor. În acea perioadă a participat la inaugurarea căii ferate Piteşti-Curtea de Argeş şi s-a preocupat intens de buna desfăşurare a lucrărilor de amenajare a portului Constanţa. ca şi Ministerul de Interne(1907-1908 şi 1910). pentru îmbunătăţirea situaţiei românilor din Transilvania. Ministerul de Război l-a condus de mai multe ori(4 ianuarie 1914-august 1916 şi în 1922). în ideea de a deveni inginer şi astfel să contribuie la progresul tehnic al ţării. fapt care a avut ca rezultat înfăptuirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Brătianu(1821-1891). În timpul în care a lucrat la externe.R. Dimitrie C.. când ţara a devenit România Mare.L. De mai multe ori a cumulat conducerea a două ministere. Ion (Ionel). a militat pentru intrarea în războiul din 1916. Tatăl.C. au participat la lupta pentru Unirea Principatelor la 1859 şi la lupta pentru dobândirea statutului de regat al României la 1881. s-a născut la conacul părintesc „Florica” din Ştefăneşti-Argeş. După absolvire. până în 1895. ca şi fraţii lui. A fost trimis de tatăl său la Paris. la Şcoala de la Sfântul Sava.C. în calitate de candidat pentru un post de deputat. în anul 1889. Ion C. I. A deţinut portofoliul Ministerului Afacerilor Străine în mai multe etape(1907-1909 şi în 1927). Pregătit pentru viaţa politică încă din tinereţe. Brătianu.A. a înaintat numeroase memorii guvernelor Austriei şi Ungariei. Şi pe inginerul Elie Radu. la Târgu-Jiu. într-o campanie electorală. care era director general la C. BRĂTIANU 1864-1927 În ţinuturile Argeşului. 4 ianuarie 1914-24 septembrie 1919. avea să avanseze în scurt timp. El a dat o deosebită atenţie dezvoltării reţelei feroviare . tânărul inginer. au făcut parte dintre fruntaşii revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească. la întoarcerea în ţară a lucrat la calea ferată Iaşi-Paşcani. fiul cel mare al lui I. prezenţa familiei Brătianu. Studiile medii le-a făcut la Bucureşti. Brătianu a condus Guvernul României timp de 12 ani şi a dominat cu autoritate viaţa politică a ţării timp de douăzeci de ani. 54 . A fost ministru în mai multe guverne şi prim-ministru între anii 1876-1888. 19 ianuarie 1922.C. Ion I. Brătianu (1818-1892).C.F. Ca membru în P. a fost consemnată pentru prima dată în documente la începutul secolului al XVI-lea. Studiile inginereşti şi practica de cinci ani la calea ferată i-au fost de un real folos pentru conducerea acestui minister. la vârsta de 33 de ani a fost numit Ministru al Lucrărilor Publice în guvernul prezidat de D.I.27 martie 1926). Ca participant activ la viaţa politică a ţării. Ca prim sfetnic al regelui Ferdinand I. post pe care l-a deţinut în perioada 31 martie 1897. Brătianu a făcut şcoala primară în comuna natală.N.30 martie 1899. Astfel. pe care l-a obţinut. împreună cu fratele lui.ION I.

55 . care a fost considerată în Europa drept cea mai democratică din acea vreme. pe Gh. ca reforma agrară din 1921. Avea o bibliotecă vastă şi pentru hotărârile sale politice. În fruntea Partidului Naţional Liberal. O contribuţie deosebit de importantă a avut-o la elaborarea Constituţiei României moderne din 1923. A doua oară a fost căsătorit cu Eliza Ştirbei. prin care au fost împroprietăriţi ţăranii şi reforma electorală.A fost iniţiatorul unor reforme importante. care asigură drepturi egale tuturor românilor. ideologic şi organizatoric. Brătianu a trecut în nefiinţă la 24 noiembrie 1927 şi a fost înhumat lângă tatăl său.C. la Ştefăneşti-Argeş. Din această Constituţie cităm o prevedere pe care nici un român nu trebuie să o uite: „România este un stat unitar şi indivizibil. În Bucureşti îşi avea reşedinţa pe strada Biserica Amzei. A fost căsătorit de două ori.A. casă în care în prezent funcţionează o bibliotecă publică. şi de care a divorţat imediat după căsătorie. ca preşedinte. Relaţiile cu acest fiu au fost rare. Încă din 1905 s-a pronunţat pentru reînnoirea partidului cu cadre. Brătianu. cu care a avut un fiu. limbă sau religie”. Istoricii români îl consideră ca pe cel mai important membru al familiei sale şi o personalitate complexă din istoria României. recurgea la studiul istoriei. Timpul liber îl petrecea la vila „Florica” din Ştefăneşti-Argeş. Ion (Ionel) I. prin care a fost introdus votul universal. Brătianu. Ion C. fiica beizadelei Alecu Moruzi. în 1898. ocupându-se cu pasiune de creşterea animalelor. în locul lui D. fără deosebire de originea etnică. a fost ales la 11 ianuarie 1909. din cauză că fosta lui soţie nu le îngăduia. prima dată cu Maria Moruzi. Sturza şi a deţinut această funcţie până la sfârşitul vieţii.

convins de înfăptuirea apropiată a României Mari. Între anii 1901-1909 a fost primar al Bucureştiului. ale căror chipuri înţelepte şi melancolice apăreau în tablourile din casa copilăriei. A început prin a lucra ca inginer la construirea podului Feteşti-Cernavodă (1891). jud. la Banca Românească. C. care se impuneau pentru lichidarea cauzelor răscoalelor ţărăneşti. Dimitrie C.VINTILĂ I. Brătianu (18181892). astfel încât Serviciul navigaţiei pe Dunăre a putut dezvolta flota naţională şi afirma. împreună cu fratele său. cum ar fi: Uzina electrică de la Grozăveşti. atât de necesare clasei ţărăneşti. astăzi Ştefăneşti. care l-a educat în spiritul muncii şi modestiei. BRĂTIANU 1867 . Între anii 1907-1911. împreună cu copiii ţăranilor. preşedinte al PNL din 1909 până în 1927. îşi face debutul în Parlament susţinând legea de organizare a băncilor populare. a întronat un spirit de muncă şi cinste în rândul colaboratorilor săi. a câştigat. extinderea reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare. El a reorganizat şi a dezvoltat serviciile tehnice ale primăriei.1930 Brătianu s-a născut în luna septembrie 1867 în comuna Florica. 1922-1926) şi Constantin (Dinu) l. Societatea tramvaielor comunale. După bacalaureat. a desfăşurat o imensă activitate pentru modernizarea oraşului şi îmbunătăţirea vieţii cotidiene a populaţiei. fascinat de exemplul şi inteligenţa tatălui său. care aveau să-l călăuzească pe tot parcursul vieţii sale. activitatea lui s-a desfăşurat şi în domeniul bancar. restaurarea şi dezvoltarea cooperaţiei săteşti. Studiile liceale le-a făcut la „Sf. Brătianu (1864-1927). în calitate de deputat. prin practică şi experienţă proprie. După război. în acelaşi timp. devenită mai târziu Şcoala Politehnică. Ion C. în timpul războiului de reîntregire a neamului (1916-1918) şi în perioada refugiului guvernului la Iaşi a fost ministru de război. Tatăl său. ca cenzor şi director la Banca Naţională. Acolo ardea necontenit văpaia sacră a idealurilor noastre naţionale. înţelegând că această instituţie importantă trebuia reorganizată pe baze noi. Şcoala primară o face în comuna în care s-a născut. C. în timpul războiului pentru independenţă şi. de mai multe ori ministru şi prim-ministru (1908-1910. În această funcţie. Termină studiile ca inginer diplomat la Şcoala Centrală din Paris. Brătianu (1866-1950). dovedind şi aici talent organizatoric. Brătianu (1821-1891). toate meritele profesionale. pentru care avea o consideraţie deosebită şi o încredere absolută în potenţialul său economic. i s-a încredinţat conducerea Regiei maritime. Sava”. Reîntors în ţară. sub conducerea lui Anghel Saligny. a participat la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească şi la lupta pentru unirea Principatelor de la 1859. Toată viaţa îşi aducea aminte cu profundă emoţie de predecesorii săi. proiectată de inginerul Dimitrie Leonida. putere de muncă şi înţelegere deosebită. pavilionul românesc pe acest important fluviu european. În anul 1896. astfel.C. 1914-1919. ca: Legea tocmelilor agricole. pavarea a numeroase străzi. la Centrala băncilor populare şi cooperativelor 56 Vintilă . lucra la proiectele de lege necesare pentru viitor. lucrări de înfrumuseţare a capitalei ş. a fost preşedintele Partidului Naţional Liberal. a propus legi pentru domeniul agrar. ministru în mai multe guverne şi primministru între anii 1876-1888. captarea de apă potabilă de la Ulmeni. dovedind seriozitate. preşedinte PNL între anii 1934-1947. un nou abator. Legea islazurilor comunale. Bucureşti. s-a înscrie la Şcoala de Poduri şi Şosele. Fraţii lui Vintilă Brătianu au fost Ion (Ionel) l. în 1903. Acolo se întâlneau foştii camarazi de năzuinţe pentru măreţia poporului român. a aprobat şi a urmărit punerea în operă a unor proiecte importante.a. Argeş.

Garanţia monedei de aur nu exista datorită faptului că tezaurul României. A dus o politică de supraveghere îndârjită a cheltuielilor. şi nici pe adversarii săi politici. în istoria naţională se află pagini de cinstire şi recunoştinţă pentru contribuţiile inginerului Vintilă Brătianu în epoca războiului unităţii naţionale şi în perioada de organizare 57 . Evenimentul decesului său a fost larg dezbătut în presa timpului din ţară şi străinătate. englezi. chiar cu un uşor excedent şi cu o bază solidă pentru creditul public şi privat. care a deschis posibilitatea de elaborare a unor legi bazate pe criterii democratice şi realiste. Pentru a stopa creşterea inflaţiei monetare. arătând România ca pe o ţară falimentară. a propus consfinţirea libertăţii totale a presei în noua Constituţie. veniturile au crescut. 900 tone aur. S-a entuziasmat în faţa votului universal. Plasarea comenzilor în interior a dat de lucru populaţiei. toate cerinţele şi cheltuielile statului se acopereau de Banca Naţională. Împreună cu o serie de specialişti în economie. jud. împrumuturile de stabilizare obţinute şi convenţia pentru lichidarea datoriilor de război încheiată. uneori calomnioase. gelos de prestigiul ţării şi onorant în obligaţiile pe care le ia în numele său". Viaţa lui a fost un apostolat fără odihnă şi fără ezitări în slujba intereselor superioare ale ţării. PNL a avut o prea scurtă perioadă de guvernare. funcţie pe care o va deţine în mai multe echipe guvernamentale. o înrâurire benefică asupra economiei naţionale. care a introdus o ordine fiscală dreaptă. În anul 1922. sub denumirea de "cheltuieli de război". V. fiind un sârguincios executor testamentar al generaţiilor precedente care au realizat unitatea naţională. pe care mulţi îl respingeau sub pretextul că poporul nu este pregătit pentru asemenea răspundere. în vârstă de 63 de ani. în 1925. România a primit o Constituţie nouă. În primul rând. preluând toate bonurile de tezaur care circulau prin Europa şi compromiteau economia naţională. a fost confiscat de guvernul sovietic bolşevic (nefiind returnat nici în prezent). Bine pregătit profesional.fiind prim-ministru . elveţieni şi italieni. o concepţie naţional-economică creatoare. În acelaşi an. eşalonând împrumuturi cu dobândă mică pe termen lung. În 1922. necontenit. în care V. Brătianu . întreaga sa existenţă s-a desfăşurat pe linia indicată de imperativele revoluţiei naţionale de la 1848. devine pentru prima dată ministru de finanţe. primul buget a devenit echilibrat. s-a preocupat de datoria externă. din funcţiile pe care le-a ocupat a pus în practică toate ideile de progres ale timpului sau. în slujba statului. a militat ca partidul să fie. Familia regală si autorităţile au transmis condoleanţe soţiei şi rudelor. Ca efect. teritorială şi spirituală. Argeş. a realizat o convenţie între guvern şi Banca Naţională. Un întreg cortegiu de jafuri de escrocherii se produceau continuu. Între 1927-1928. Ca membru al PNL din tinereţe şi conducător al acestui partid între 1927-1930. Datorită acestor măsuri. iar balanţa a devenit activă pentru prima dată. care se vehiculau cu o dobândă foarte mică. prin concepţiile şi acţiunile sale a exercitat. la 22 decembrie 1930.nu a reuşit să-şi realizeze toate proiectele.săteşti. ani de-a rândul. a încheiat acorduri avantajoase cu creditori francezi. Astfel. creau probleme noi. În anul 1923. Teritoriile româneşti alipite cu care s-a întregit ţara. A plecat în nefiinţă fulgerător. a naţiunii. Nu ura pe nimeni. Brătianu iniţiază şi pune în practică "Legea contribuţiilor". "Revue economique". Vintilă Brătianu este acela care a condus întocmirea primului buget de stat al României Mari. afirma: "România rămâne un debitor onorabil atât timp cât finanţele vor fi conduse de un om ca Vintilă Brătianu. a iniţiat mişcarea "Totul prin noi înşine". iar inflaţia ducea ţara cu paşi siguri spre dezastru. dar stabilizarea monedei naţionale era înfăptuită. trimis la Moscova spre păstrare în timpul războiului. Ca autentic şi chiar fanatic democrat. care apărea la Paris. nici chiar pe acei dintre ziarişti care scriau zilnic articole contra lui. la conacul moşiei sale de la Mihăileşti. care a pus de fapt capăt inflaţiei şi a realizat stabilizarea. cu cinste. Parlamentul României şi Municipiul Bucureşti au declarat doliu. Au avut loc funeralii naţionale.

Viaţa şi realizările sale constituie un exemplu strălucit pentru noile generaţii de ingineri. 58 .a noului stat modern România Mare. dar şi de oameni politici. A face cunoscută opera acestui mare om de stat şi inginer de valoare este o datorie patriotică.

Vasilescu Karpen. La 10 iulie 1908 a obţinut diploma de inginer cu media generală 18. unde s-a înscris la Şcoala Superioară de Electricitate. În anul 1919 s-a transferat de la CFR la Societatea Comunală de Tramvaie Bucureşti (STB). Având acest suport material. Antoniu scria despre el: “A fost un profesor incomparabil. Activitatea didactică a început-o în anul 1916 la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. În timpul anilor de studii. Prezentându-se la concursul Academiei Române pentru obţinerea bursei Adamachi. inginerul Budeanu a restituit Academiei sumele pe care le-a obţinut ca bursă. Cu colaboratorii lui “era discret. introduse în ştiinţă şi tehnică prin tratatul său “Puissances reactives et fictives” (1927). care l-a înţeles şi l-a sprijinit tot timpul vieţii. În 1924 a devenit profesor titular şi a predat cursul de Electricitate şi măsuri electrice. După ce a făcut un an de practică la întreprinderile de electricitate din Paris. Profesorul academician Ion S. În anul 1921 a fost numit director tehnic la Societatea “Electrică” din Bucureşti. În această calitate s-a ocupat de extinderea liniilor de tramvai şi de modernizarea reţelelor electrice. În anul 1948 a devenit şef de catedră şi preda cursul Bazele teoretice ale electrotehnicii.. căutând mereu o nouă demonstraţie.CONSTANTIN I. profesor universitar. lipsit de îngâmfare. începută în anul 1912 cu invenţia reostatelor lichide pentru încercarea generatoarelor electrice. BUDEANU 1886-1959 Academician. la 16 februarie 1886. fiind totdeauna la curent cu cele mai noi progrese ale ştiinţei şi tehnicii (…) Între dascăl şi studenţii lui era o simpatie reciprocă”. s-a născut la . s-a angajat la Atelierele Centrale CFR. prin studii şi proiecte care au fost aplicate. reuşeşte. care în acele timpuri furniza curentul electric necesar locuitorilor şi industriei din Capitală. A aprofundat problema mărimilor şi unităţilor şi a stabilit distincţia dintre aceste două noţiuni. Berlin şi la Fabrica de Maşini Electrice AEG. Atunci când a avut posibilitatea. ca asistent al profesorului N. În 1933 a fost numit preşedinte al Comitetului Internaţional 59 Fiu unic al unui mic funcţionar. A publicat peste 85 de lucrări.21 şi calificativul cu distincţie. a ţinut numeroase conferinţe în ţară şi străinătate. în1910. ca director tehnic. a plecat la Paris. unde tatăl lui a fost mutat în interes de serviciu. Şcoala normală şi liceul le-a urmat la Galaţi. adoptat şi folosit pe plan internaţional. În domeniile electrotehnică şi măsurători electrice şi-a adus o contribuţie valoroasă pe plan mondial prin studierea fenomenelor de putere reactivă şi aparentă. unde a fost admis în anul preparator. la cursul de Electricitate şi electrotehnică. o nouă explicaţie a problemelor. inventator Buzău. A desfăşurat o activitate ştiinţifică teoretică şi practică excepţională. profesorii l-au remarcat ca pe un student conştiincios. A susţinut pe plan ştiinţific sistemul practic de unităţi de măsură Metru-Kilogram-Secundă-Amper (MKSA). nu făcea niciodată caz de pregătirea sa ştiinţifică şi îşi impunea punctul de vedere fără ostentaţie”. În anul 1913 s-a căsătorit cu fiica inginerului Grigore Poenaru din Buzău. A absolvit liceul cu medalia de aur în anul 1903 şi în acelaşi an s-a prezentat la examenul de admitere la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. de unde după un an obţine diploma de inginer electrician. ca şef al Uzinei Diesel-Electrice. Pentru meritele sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române (1939) şi a devenit titular (1955). el îşi prepara cursurile cu minuţiozitate. întors în ţară. Conştiincios.

Avea 73 de ani. Deosebit de activ până în ultima clipă a vieţii. Germania şi SUA. A fost membru al Societăţii Politehnice din România. al AGIR şi al Societăţii Gazeta Matematică. societăţi în care şi-a manifestat pe deplin personalitatea. A fost membru al unor societăţi ale specialiştilor din Elveţia. s-a stins din viaţă în după amiaza zilei de 27 februarie 1959.al Societăţii energeticienilor din Paris. 60 . după ce a discutat la telefon cu un colaborator despre organizarea unei conferinţe ştiinţifice.

Elveţia. Construcţia şi proiectarea generatoarelor sincrone de frecvenţă medie. în timpul unei călătorii pe care părinţii săi o făceau în Germania. după care sa transferat la Grupul Uzinelor Electrotehnice şi apoi la Uzina de Maşini Electrice din Bucureşti. A fost ales membru de onoare al Academiei Române la 21 aprilie 1993. După absolvirea studiilor a lucrat ca inginer proiectant de maşini electrice la Uzinele Reşiţa din 1926 până în 1937. Generatorul de frecvenţă ridicată în sarcină. Sava" şi a absolvit Şcoala Politehnică din Bucureşti. A continuat să lucreze după pensionare. În cadrul colectivului de lucru pe care îl conducea a format mulţi cercetători şi proiectanţi din rândurile tineretului. Şi-a susţinut doctoratul în 1973. Recunoscându-i-se contribuţia excepţională în conceperea generatoarelor electrice de frecvenţă ridicată pentru tehnologii industriale specifice. A ajutat şi a îndrumat pe mulţi dintre colaboratorii lui la întocmirea tezelor de doctorat. "Noi procedee pentru construcţia maşinilor electrice de mică putere" ş. Generator de frecventa medie. Printre preocupările sale a fost şi studierea unor probleme de electrotehnică generală.VICTOR BUNEA 1903 – 1995 Inventator în domeniul electrotehnicii S-a născut la Berlin în 1903. în acest sens a publicat: "Soluţionarea prin diferenţe finite a ecuaţiilor lui Maxwell în mediul feromagnetic şi în medii conducatoare anizotrope". la Universitatea din Braşov. Franţa. Meritul Stiintific . ca de exemplu "Caracteristicile şi funcţionarea optimă a generatorului de frecvenţă ridicată". Premiul "Aurel Vlaicu" al Academiei Romane în 1969. 61 . A publicat o serie de articole de specialitate.1966. învătându-i să utilizeze cunoştinţele teoretice pentru a realiza lucruri practice. la atelierul de proiectări UMEB până în 1992 si în calitate de profesor consultant. Belgia. El a considerat că doctoratul va fi o încununare a activităţii si experienţei ştiinţifice de o viaţă. obţinând diploma de inginer în specialitatea electrotehnică. Metodă pentru autocorectarea efectelor de saturaţie la acceleratoarele de particule. când avea vârsta de 70 de ani. i s-au acordat o serie de premii: Premiul de Stat în 1952. a realizat şi a valorificat în industria electrotehnică un mare număr de invenţii pentru care a obţinut brevete. demonstrând o mare capacitate de creaţie în domeniul concepţiei maşinilor electrice şi la rezolvarea problemelor conexe de câmp electromagnetic. Germania şi Ungaria. Funcţionarea nesimetrică a transformatoarelor polifazate. care au generat studiile sale aprofundate teoretice privind integrarea numerică a ecuaţiilor Maxwell.a. În îndelungata sa activitate a proiectat. A efectuat studii de specializare în Austria. A urmat cursurile Liceului "Sf. A trecut în nefiinţă la 3 aprilie 1995 la Bucureşti. Dintre acestea cităm: Procedeu şi aparat pentru detectarea scurtcircuitelor între spire şi bobinele maşinilor şi transformatoarelor electrice.

atestată de cronici de la mijlocul secolului al XVII-lea. la Liceul Louis-le-Grand şi a susţinut o serie de examene timp de doi ani. fiind instruită într-un pension. inginerul Cantacuzino devine antreprenorul unor lucrări importante ca întreprinzător particular. latină. rămânând fidel asociaţiei până la sfârşitul vieţii. franceză şi matematică cu profesori din Franţa şi Germania angajaţi de părinţii săi. Ion G. A făcut parte dintre cei 52 de membri fondatori ai Societăţii Politehnice. Tatăl lui. Deşi a trăit într-o perioadă de criză în care statul nu dispunea de fonduri pentru lucrările de drumuri. El a fost unul dintre primii antreprenori români. curajul de opinie. La războiul de independenţă (1877-1878) a luat parte ca ofiţer. Contemporanii îl apreciau ca pe o personalitate cu iniţiativă şi ca un întreprinzător deosebit. fiind remarcat în mod deosebit de profesorii care îl examinau. Foştii lui studenţi 1-au apreciat ca un profesor care îşi preda cursurile în mod clar şi avea grijă ca fiecare noţiune să fie bine înţeleasă. ca să execute unele proiecte pentru care finanţele ţării nu aveau suficienţi bani. El a reuşit ca până la expirarea mandatului său de un an să redreseze financiar societatea şi să realizeze un bilanţ pozitiv. poduri şi în special pentru căile ferate. şi Şerban Cantacuzino. domnitor al Munteniei (1678 -1688). a fost ales de patru ori ca preşedinte al Societăţii Politehnice. avea studii de drept făcute în Franţa. Până la 16 ani a învăţat acasă limbile greacă. A fost trimis la Paris. Prin societatea lui s-au construit liniile de cale ferată Bucureşti-Feteşti. modul inteligent de a lucra cu oamenii. priceperea în problemele financiare. Râmnicu Vâlcea-Râul Vadului ş. iar mama. s-a bucurat şi ea de o cultură deosebită. S-a născut la Ploieşti. Maria. Ca răspuns la această propunere a spus că nu a făcut suficient şi că acest titlu trebuie acordat acelora care în viitor vor avea rezultate excepţionale. preşedinte al Societăţii Politehnice. Cantacuzino a preluat conducerea societăţii. în ziua de 7 iulie 1847. Grigore. CANTACUZINO 1847-1911 Profesor universitar. casnică. 62 Este . După terminarea lucrărilor a trecut ca profesor de mecanică la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. partizan al politicii antiotomane. El a semnat actul de constituire din 7/19 decembrie 1881. ing. pe front. fiind deosebit de exigent la examene.ION G. Pentru calităţile sale deosebite. prima asociaţie profesională a inginerilor români. reprezentant important al umanismului european. Printre strămoşii săi s-au aflat Constantin Cantacuzino (1650-1716). În 1886. În continuarea studiilor s-a înscris la Şcoala Centrală din Paris. unde şi-a adus o contribuţie importantă la sistematizarea urbanistică şi dotarea tehnică a oraşului. a lucrat efectiv. de unde a obţinut titlul de inginer mecanic. A avut curajul să îşi asume riscurile de a-şi pierde averea. Transferându-se ulterior în cadrul Ministerului Domeniilor. dar nu a acceptat. într-o epocă în care atât lucrările publice cât şi cele particulare erau executate de străini. prof. după care a dat bacalaureatul. ca inginer. care avea o situaţie financiară precară. A fost propus ca preşedinte de onoare. întreprinzător descendentul unei familii care a jucat un rol politic important în istoria Ţării Româneşti. la construirea căii ferate Ploieşti-Predeal.a. Întors în ţară a lucrat ca inginer la Primăria Bucureşti.

S-a stins din viaţă în luna septembrie 1911. Ion Cantacuzino a fost reales şi în anul 1889. Având un caracter conciliant şi bucurându-se de un deosebit prestigiu în societatea românească din acele timpuri. prin modificarea şi democratizarea statutului. nu numai cu un mandat de un an. ing. Recunoştinţa colegilor săi s-a manifestat prin montarea unui medalion cu figura sa în sediul Societăţii Politehnice. în 1888. A fost ales pentru a patra oară ca preşedinte a Societăţii Politehnice pentru doi ani (1908 şi 1909). În acelaşi timp a militat pentru cumpărarea unui teren şi a unei clădiri pentru sediul Societăţii. pentru a doua oară. să coopteze noi membri şi să dea un impuls activităţii. Palatul Societăţii Politehnice a fost inaugurat în anul 1927. cu tact şi înţelegere a reuşit să aducă înapoi pe membrii demisionari. 63 . i s-a încredinţat din nou conducerea. O atenţie deosebită a acordat-o publicării Buletinului Societăţii Politehnice. Ideea a prins contur şi se va realiza mult mai târziu. care cuprindea memorii asupra tuturor lucrărilor inginereşti importante care se executau în tară. a iniţiat şi traducerea din limba germană în română a unor cărţi de specialitate şi editarea unui dicţionar tehnic. În acest interval a acordat în continuare o atenţie deosebită Buletinului Societăţii şi a înfiinţat o comisie superioară de redacţie care avea sarcini să ateste valoarea lucrărilor prezentate spre publicare. O importantă modificare a fost aceea prin care un preşedinte putea fi ales în continuare pentru mai mulţi ani.Când. Comitetul Societăţii s-a implicat în studierea Legii drumurilor. propusă în Parlament. Pe baza acestei modificări. Mulţi chiar au demisionat. şi a elaborat un proiect de Lege a inginerului. Din iniţiativa lui. Cititorul care se apleacă asupra acestor publicaţii vechi de peste 100 de ani este încântat de prezentarea grafică elegantă şi de conţinutul interesant. În timpul mandatului său de doi ani. Societatea era în situaţia de a fi desfiinţată din cauza unor neînţelegeri dintre membrii săi.

elaborând teorii originale. cu aplicaţii la rachete.a. cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea "profile Carafoli". Pe baza unui model teoretic original privind separarea curentului de aer la bordurile de atac subsonice şi influenţa desprinderi curenţilor de aer asupra caracteristicilor aerodinamice. împreună cu un grup de ingineri. Imediat a candidat pentru o bursă de studii în Franţa. despre care se povestea că ar fi trăit în statul Divic. a fost primul cercetător care a rezolvat foarte precis problema aripilor cruciforme. studiază. Cu aceasta a efectuat numeroase experienţe asupra aripilor monoplane. În anul 1924 a absolvit studiile superioare cu titlul de inginer diplomat electromecanic. pe care la publicat în 1951. Sub influenţa acestor poveşti. Pentru experimentări au construit o instalaţie cu posibilităţi de vizualizare a mişcări aerului în jurul corpului de avion. la un unchi care l-a ajutat şi l-a întreţinut în timpul când a fost elev la Liceul Lazăr şi apoi la Liceul Mânăstirea Dealu. găseşte soluţii exacte pentru numeroase probleme importante ale aerodinamicii rachetelor şi fuselajelor de avioane. conţinând rezultatele originale obţinute de autor. a fost fascinat de legenda unui ţăran. îşi ia o licenţă în ştiinţe fizico-matematice şi doctoratul în fizică la celebra Universitate Sorbona şi colaborator în acelaşi timp al Institutului Aerodinamic de la Sain-Cyr. la IAR. trapezoidale şi triunghilare cunoscute sub denumirea de "aripi delta" . Nistor Kostic. Utilizând metode originale formulate de el. "Cuva ToussiantCarafoli". A plecat din comuna natală. urmat de IAR-14. visând să devină constructor de avioane. Începând din 1929. unde şi-a dat şi examenul de bacalaureat. recordul mondial pentru putere specifică la motoarele de aviaţie cu piston. apropiat de satul în care el s-a născut. Desfăşurând vaste cercetări ştiinţifice. în comuna Varia. considerat în epocă drept unul dintre cele mai bune avioane din lume echipat cu motor IAR-K14-1000. formulele constructive îndrăznete (cu aripa joasă) şi performanţele excepţionale. s-a înscris la Politehnica din Bucureşti. proiectează şi construieşte noi tipuri de avioane. Preocupat de interferenţa aripilor-fuselaj unic. unde părinţii lui se luptau cu mari greutăţi. IAR-15 ş. şi care ar fi făcut încercări de zbor cu un planor cu care se lansa la înălţimile Munţilor Pind. realizând profilele aripilor de avion cu bordul de fugă rotunjit. Împreună cu profesorul Albert Toussiant. A venit la Bucureşti. De copil. a întreprins o serie de cercetări privind teoria şi trasarea profilelor aerodinamice. între 1924 şi 1928. va fi numit profesor la Politehnica din Bucureşti şi va colabora cu fabrica de avioane din Braşov. Întors în ţară deplin afirmat în carieră. a pus la dispoziţia proiectanţilor de avioane un instrument deosebit de preţios. În 1938 a realizat avioanele de vânătoare IAR-80. Începând din 1945.Virmoux realizează IAR-CV-11.ELIE CARAFOLI 1901-1983 S-a născut la 15 septembrie 1901. care a stabilit în 1940. în familia unor aromâni militanţi de frunte pentru limba şi drepturile românilor de la sud de Dunăre.. Tratatul "Aerodinamica". pe care a obţinut-o şi în timpul de patru ani. care prin profilele aerodinamice. Cu inginerul L. au reprezentat realizări recunoscute pe plan mondial. la vârsta de 11 ani. este considerat o operă clasică în domeniul construcţiei de avioane şi a fost 64 . a elaborat o metodă pentru studiul aripilor dreptunghiulare. lângă Salonic (Grecia). cercetările inginerului Elie Carafoli sunt axate pe aerodinamica vitezelor mari şi în mod deosebit asupra vitezelor supersonice. Realizările sale sunt încununate de succes şi răsplătite cu medalii şi premii.

Activitatea didactică la Politehnica din Bucureşti a început-o în anul 1928. Germania. iar în 1951 a realizat o altă instalaţie similară actualizată. articole. Anglia. când a inaugurat cursul Aeronautica şi mecanica avionului pe care la susţinut de la catedra ca profesor şi profesor şef de catedră. 65 . A lăsat în urma sa o bibliografie vastă. a construit în 1930 primul tunel aerodinamic din sud . comunicări şi 12 tratate. toate traduse şi repubicate în ţări ca Franţa. Multe dintre cercetări le-a efectuat în cadrul INSTITUTULUI DE MECANICĂ APLICATĂ AL ACADEMIEI al cărui director a fost. Pentru experimentări şi în scop didactic. Rusia.tradus imediat după apariţie în mai multe limbi.estul Europei.

inginerul Nicolae Caranfil a fost numit director general şi a reuşit ca acestea să realizeze dorinţele populaţiei şi municipalităţii. de la care a plecat la École de Génie Civil a Universităţii din Grand (Belgia). Edilii oraşului doreau modernizarea. curând devenind şeful acestui departament. facilitând şi racordarea locuinţelor la reţeaua de distribuţie electrică. Capitala României Mari. Studiile superioare le-a început la Şcoala Naţională de Poduri si Şosele din Bucureşti. La ambele societăţi. când a pus bazele industriei de maşini electrice la Cluj şi Timişoara. locuinţele se luminau cu petrol lampant. Nicolae avea un frate mai mare care a devenit diplomat de carieră şi o soră. demne de o capitală europeană. străzile erau luminate cu "gaz aerian". când Nicolae Caranfil a devenit director general la SGGE. oraş în care tatăl său lucra ca inginer. oraşul Bucureşti.000 locuitori. Sofia. Mama lui se ocupa de gospodărie şi instruirea celor trei copii ai familiei. În 1930. Anglia şi Italia. construcţii de clădiri şi lungimea străzilor. Studiile preuniversitare le-a urmat la Liceul "Vasile Alecsandri" din oraşul natal. iar la cele care dispuneau de iluminat nocturn se folosea un produs petrolier. pentru ca populaţia să dispună de dotările necesare unei vieţi sănătoase. jumătate din străzile Bucureştiului nu erau luminate noaptea.000 locuitori. Pentru perfecţionare. În 1916 a fost mobilizat ca sublocotenent într-o unitate de artilerie. În acest sens. 66 . Caranfil a extins reţeaua de iluminat electric stradal pe o lungime de 285 km. Întors în ţară. Populaţia Capitalei era la începutul secolului XX de 250. hidrotehnicii.a. deşeurile menajere se transportau cu căruţe. oraşul era lipsit de dotări urbanistice şi edilitare. la care Nicolae Caranfil a fost director între anii 1922-1929. În nordul oraşului erau o serie de lacuri sălbatice cu păpuriş şi ţânţari. după război. S-a născut la Galaţi. transportul urban se făcea cu tramvaiul tras de cai. Nicolae a lucrat la Paris împreună cu el. ing. N. pe lângă Municipiul Bucureşti au fost înfiinţate Societatea Generală de Gaz şi Electricitate Bucureşti (SGGE) şi Uzinele Comunale Bucureşti (UCB) care se ocupau cu exploatarea surselor de apă şi de canalizare. comunicaţiilor şi transporturilor.NICOLAE CARANFIL 1893-1978 Organizatorul reţelei moderne de electricitate şi gaze şi a salbei de lacuri din Bucureşti. focare de infecţie. mijloace de transport. După un timp a fost transferat la biroul tehnic al Comisiei Militare de Aprovizionare cu Armament din Franţa. străzile erau desfundate de ploi. care a înfiinţat în acest scop societatea "Electrica". Din copilărie dorea să urmeze cariera tatălui şi era decis să devină inginer. apa potabilă se scotea din fântâni insalubre. a fost atras de iniţiativa inginerului Dimitrie Leonida privind electrificarea ţării. după obiceiul din epocă. iluminat public ş. încălzirea se făcea cu lemne şi cărbuni. pe care l-a absolvit în 1911. unde a obţinut titlul de inginer civil. Tatăl său a realizat o invenţie şi pentru valorificarea acesteia. care s-a căsătorit cu un diplomat. În timp de zece ani. după războiul de reîntregire a evoluat rapid ca populaţie. Pregătirea deosebită de care a avut parte i-a permis ulterior să rezolve probleme foarte diferite din domeniul energiei. a urmat cursuri postuniversitare la Cambridge (Anglia) şi a vizitat pentru informare unele obiective industriale din SUA. În anul 1930 populaţia a ajuns la 700.

Această sursă era completată cu ape subterane de la Ulmi. Clinceni şi Bragadiru. Printre realizările sale se pot cita regularizarea râului Dâmboviţa şi modernizarea salubrităţii oraşului. realizată prin UCB. Caranfil a identificat şi pus în funcţiune ca sursă de aprovizionare a capitalei Argeşul. pentru ca în cazul avariilor să nu se întrerupă aprovizionarea cu apă. de apă. a înfiinţat organizaţia "Tot electric" şi societatea comercială "Electrogaz". o reţea de puţuri adânci de 160-230 m. Inginerul N. care să fie folosite la consumul menajer şi industrial. Amenajarea hidraulică a regiunii Bucureşti. Sursa principală de apă era râul Dâmboviţa. În realizările sale şi-a găsit susţinători în cadrul colegilor de la AGIR.Filaret şi Grozăveşti . al cărei membru marcant era şi unde şi-a publicat numeroasele articole în buletinele asociaţiei.c. localitate situată la 15 km de Bucureşti. pe o suprafaţă de 1330 ha. Caranfil. O politică a oraşelor (1940) ş. N. nerentabile şi neraţionale. Dintre lucrările sale publicate menţionăm: Energia electrică menajeră (1938). ale cărui ape de suprafaţă erau transformate în ape potabile într-o uzină instalată în comuna Roşu.oraşul se situa în acest sens la nivel mondial. O atenţie deosebită în cadrul preocupărilor lui N. a construit staţia electrică Titan. Nicolae Caranfil a început să actioneze pentru alimentarea capitalei cu gaze naturale. Caranfil a fost aprovizionarea cu apă a populaţiei şi pentru a asigura un consum de 250 litri/zi locuitor. Caranfil a negociat furnizarea energiei electrice către industrie prin reţeaua SGGE. care vindea aparate electrice de uz casnic.a. Fundeni. având o capacitate de 29 milioane m. care a introdus cutiile metalice cu capac pentru strângerea resturilor menajere şi transportul cu autocamioane de construcţie specială. acţiune continuată după 1940. Floreasca-Tei. faţă de 160 l/zi în 1930. Malaxa. Sistematizarea bălţilor din jurul capitalei. Slobozia. O dată cu preluarea conducerii SGGE. a cărui apă era captată şi filtrată la Arcuda. 67 . Prin cele două centrale care alimentau capitala cu electricitate .Pentru a stimula populaţia să utilizeze energia electrică în locuinţe. proiectată de N. amplasate pe teritoriul oraşului. În aceeaşi idee a introdus tarife diferenţiate pentru iluminat şi pentru utilizarea aparaturii electrocasnice care erau mai ieftine. când aprovizionarea cu gaze se făcea din zăcămintele existente în Transilvania. Astfel au fost sistematizate lacurile Băneasa. al Consiliului Uniunii Internaţionale a Procuratorilor de Energie Electrică şi a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1940. de la munţi la Dunăre (1940). A încetat din viaţă la 22 aprilie 1978 la New York. Herăstrău. Marile fabrici aveau centrale proprii pentru producerea energiei electrice. a fost ratificată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în şedinţa din 21 octombrie 1932. reuşind să îl convingă chiar pe N. S-a prevăzut. Pantelimon şi Cernica. Pentru aprovizionarea cu electricitate a uzinelor Malaxa. A fost membru al Societăţii Inginerilor Civili din Franţa.

fapte de care îşi amintea cu tristeţe şi durere. primul post de emisiuni radiofonice. mizeria refugiaţilor şi deznădejdea oamenilor. cercetător de valoare mondială. cu care şi-a uimit colegii. dezmembrându-se. casnică. Ca elev. După ce a citit lucrarea fizicianului H. Gh. la Facultatea de Electrotehnică (Politehnica din Bucureşti). Paralel cu studiile la Politehnică. Mulţi dintre ei au devenit. cât şi a colegilor. în comuna Băneasa. în anul 1918. În dorinţa lui de a zbura. didactică şi de cercetare În anul 1930 s-a instalat la nord de Bucureşti. în anul 1926. pentru a lucra la studioul Bucureşti şi la staţia de emisie Otopeni. Termină secţia reală a liceului. admirator al lui Proust. stăruinţa şi munca ordonată pe care o desfăşoară zi de zi. a trăit ca martor ororile provocate de conflagraţie. de această dată la Bacău. Nu s-a limitat să înveţe numai cursurile predate. a văzut răniţi. inginerul Cartianu este angajat de Societatea de Radiodifuziune. colocviilor şi examenelor. un aparat de radiorecepţie cu lămpi. personalităţi cunoscute. fiind al treilea copil al inginerului Ion Cartianu şi al Eufrosinei Cartianu. În liceu a cucerit cele mai bune aprecieri şi simpatii atât din partea profesorilor. realizare excepţională. ca student în anul III. în comuna Borca. Cartianu obţine titlul de diplomat inginer al Şcolii Politehnice din Bucureşti. Ca student.Weil « Raumzeit und Materie ». care mi-a fost mie. aleasă revelaţie a descoperirii unei lumi noi. nota « …. copil fiind. cu prilejul seminariilor. Tatăl său este mutat din nou în interes de serviciu.dar care a căzut. a fost colaborator la Gazeta Matematică. a construit cu fratele lui Paul. urmează şi Facultatea de Matematică la Universitatea Bucureşti. a studiat şi o vastă literatură de specialitate în domeniul fizicii şi matematicii. Aici. secţia Electrotehnică.GHEORGHE CARTIANU 1907-1982 Cunoscut profesor universitar. creator de şcoală în domeniul radiocomunicaţiilor şi membru al Academiei Române S-a născut la 8 august 1907. avea înclinaţii spre muzică şi lua lecţii de pian şi vioară.am găsit o expunere savantă a teoriei relativităţii. Tot cu fratele lui a construit o altă jucărie adevărată. un planor. o localitate pitorească din judeţul Neamţ. Iaşi. pe atunci tineri. al cărui student devine la 19 ani şi pe care nu o va părăsi până la sfârşitul vieţii. de-a lungul timpului. lumea spaţiului relativist ». Gheorghe va urma cursurile liceului din oraş până la absolvire. cititor pasionat al literaturii franceze. Din această perioadă a vieţii începe şi pasiunea lui pentru ştiinţă. o femeie cultă. În acelaşi an se înscrie la concursul de admitere. În timpul primului război mondial(1916-1918). Şcoala primară o începe în comuna în care s-a născut şi a continuat-o în comuna Dubrovăţ. unde tatăl său a fost mutat în interes de serviciu. care au observat la el. care s-au specializat în noua ramură în dezvoltare-electronică. 68 .. unde pleacă cu toată familia. Activitatea inginerească. Din anul 1933. la care au lucrat o pleiadă de ingineri. ca absolvent de onoare. pe care l-au lansat de pe o magazie. jud. a fost remarcat de profesorii lui. În anul 1932.

Gh. pe care i-a îndrumat şi cărora le-a formulat subiecte de teză. prof.a.Un an mai târziu. După ce. care au durat timp de câţiva ani. După studii şi cercetări laborioase.4. În anul 1963 este ales membru corespondent al academiei. Obţine titlul de doctor inginer cu lucrarea « Modulaţia de frecvenţă ». În dialogul nostru interdisciplinar. între studiourile din Bucureşti şi staţia de emisie Tâncăbeşti. În acelaşi an a devenit colaboratorul unor reviste de specialitate din străinătate. Doamna Cartianu a scris : « …. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate şi în reviste româneşti. cea mai mare plăcere a soţilor fiind studiul şi cercetarea ştiinţifică. Continuând activitatea didactică. Amintiri despre omul. A demonstrat superioritatea acestora faţă de modulaţia de amplitudine. perfecţionări. ca : L’Onde Electrique . Doamna Cartianu a fost profesoară şi decan la Facultatea de Limbi Germanice. Din 1948. în anul 1949 este avansat conferenţiar la Catedra de radiocomunicaţii şi predă disciplinele linii şi antene. Electronics Letters . la începutul secolului XX. soţia sa. Buletinul Institutului Politehnic din Bucureşti . aparate şi instalaţii de radiotehnică şi electricitate. în anul 1934 este solicitat de profesorul Ernest Abason să preia postul de asistent la cursurile de matematici speciale şi geometrie descriptivă în Şcoala Politehnică. Memorii şi Monografii ale Academiei Române ş. în anul 1904 Fleming a inventat dioda şi. renunţă la postul de la Societatea de Radiodifuziune şi rămâne ca asistent la Catedra de radiocomunicaţii. prieteni din tinereţe şi colegii de profesie. Inventarea primelor tuburi electronice. Începând cu anul 1937. îmi vorbea adesea despre proiecte şi căutări 69 . Annales des electrocommunication ş. În anul 1952 este numit şef al Catedrei de radiocomunicaţii şi predă cursul bazele radiotehnicii. invenţii şi teorii originale. fiecare cu locul şi preocupările sale. Tudor Tănăsescu îl solicită şi ca asistent la cursul nou înfiinţat de radiotelecomunicaţii. ea însăşi o personalitate în domeniul didactic şi cultural. G. Lee de Forest trioda. ca : Telecomunicaţii . în anul 1968. Bardeen a inventat tranzistorul. Fiecare avea biroul său şi bibliotecă proprie cu cărţi de specialitate. cu care s-a căsătorit în anul 1930. modulaţia de comunicaţie tip releu sau radio dispecer ş. iar în 1970 devine doctor docent. Marconi realizează primele transmisiuni de radio-telegrafie. născută Tomescu. cu lucruri simple. În anul 1951 construieşte o instalaţie originală. utilizând o staţie de emisie de concepţie proprie.a.a. profesorul şi cercetătorul Cele mai impresionante amintiri au fost relatate de doamna Ana Cartianu. În acelaşi timp. Cartianu a asistat la cele mai importante invenţii în domeniul electronicii şi şi-a adus contribuţia originală la utilizarea acestora în practica curentă. proiectând şi realizând numeroase instalaţii. În anul 1949 realizează prima legătură cu radiorelee din ţară. dedicându-se cu pasiune cercetării. Au locuit într-un apartament frumos amenajat. Nu întreţineau relaţii mondene. Cartianu a început cercetări intense aplicative. cunoscut sub numele de « Criteriul Cartianu-Loewe ». mărginindu-se la membrii familiei. situat pe strada Tudor Ştefan nr. Lista lucrărilor ştiinţifice publicate de Gh. A publicat nouă tratate de mare valoare pentru specialişti. după ce J. dintre care în reviste de specialitate a publicat subiecte despre: stabilitatea sistemelor electrice lineare şi neliniare. În cursul vieţii sale. cu care efectuează emisiuni şi recepţii pe unde ultrascurte cu modulaţie de frecvenţă. în 1907. pe atunci asistentă de limba engleză la Universitatea Bucureşti. în anul 1940 publică o serie de articole privind stabilitatea sistemelor electrice lineare şi neliniare. A pregătit mii de studenţi şi 47 de doctori ingineri. Cartianu cuprinde 75 de titluri. prin care a formulat noul criteriu de stabilitate. deschide noi câmpuri de cercetare în ştiinţa electronicii. ing. Am trăit o viaţă întregă ca doi studenţi.

relativ slab. nu a lăsat să se vadă intensitatea suferinţei care îl măcina. muncitori sau specialişti. articole şi tratate publicate – sunt mărturie a marii sale personalităţi şi îi atestă un loc important în istoria electrotehnicii şi învăţământul superior românesc. Este deosebit de distrat şi neatent la ce se întâmplă împrejur. instalaţii proiectate şi realizate. Toate realizările care îi poartă semnătura – invenţii brevetate. A fost o fire deschisă. avea ochii căprui. apropiat de colaboratorii săi tineri. în plină activitate creatoare. A fost descris astfel : de statură mijlocie. fapt care explică volumul creaţiilor sale. vârstnici. În cercurile pe care le frecventa. sprâncene groase şi arcuite. ceea ce îi deschideau pespectiva voiajului imaginar al unui veşnic tânăr căutător în lumea cunoaşterii ». Când sănătatea i-a devenit precară. Lucra fără încetare. caldă şi optimistă. 70 . S-a stins din viaţă la 26 iulie 1982.ştiinţifice. la facultate şi în familie era o prezenţă veselă. dar foarte concentrat în timpul experienţelor şi asupra obiectelor de cercetare.

În timpul dezvoltării. În 1940. în asociaţie cu firma cehă FiedKulinski. La această firmă. În cadrul lucrărilor de modernizare. Neobositul întreprinzător a debutat în învăţământul superior în 1922. a fost mobilizat ca specialist şi a lucrat în cadrul Ministerului de Război. S-a născut la 11 martie 1886. care i-a decernat titlul de Diplomat Textil-Fabrik-ingineur. El a depus o deosebită energie atât pentru organizarea unor fabrici a căror marcă s-a făcut cunoscută printre consumatori. catedra Ştiinţa materialelor. materiile de bază au fost mecanica textilă şi 71 . care s-a dezvoltat continuu până în anul 1948. Demobilizat în 1919. negăsind un post corespunzător în specialitate. în domeniul pregătirii personalului tehnic necesar industriei textile şi a zahărului. Întors în ţară în 1909. scămoşat. a înfiinţat în comuna Zărăfoaia.a. în calitate de director. la Şcoala Politehnică din Dresda. Corneliu Casassovici s-a preocupat personal de calitatea produselor. inginerul Casassovici a preluat conducerea ţesătoriei mecanice Stan Rizescu. Haralambie Casassovici. în vederea pregătirii specialiştilor care să lucreze efectiv în industrie. În 1934. În toamna anului 1923 a fost numit conferenţiar şi la Şcoala Politehnică din Bucureşti. În această şcoală. pe care a condus-o. După cel de-al doilea război mondial. cu utilaje uzate fizic şi moral. a investit în instalaţii noi şi de mare productivitate pentru albit. cumpărând şi instalând o centrală proprie. filaturile aveau greutăţi în aprovizionarea cu materii prime. Pentru a înlătura această situaţie grea. al cărui preşedinte a fost Corneliu Casassovici. la Bucureşti. în cadrul Politehnicii din Bucureşti. Aceste realizări de referinţă au asigurat independenţa economică a întreprinderii. care era folosit şi pentru expertize în domeniul textilelor. pe baza unui program ştiinţific elaborat chiar de el. în 1945. în funcţia de conferenţiar la Academia de Comerţ din Bucureşti. judeţul Dâmboviţa. profesorul Casassovici a înfiinţat „Şcoala Superioară de Textile”. Pentru desfacerea produselor. o mică fabrică de textile. ele au înfiinţat Societatea Româno-Coton non-profit. de la înfiinţare şi până în anul 1945. cu ambiţie şi muncă perseverentă. judeţul Dâmboviţa. cabinet medical. Studiile superioare le-a făcut în Germania. a deschis o reţea de magazine în mai multe oraşe din ţară. Casassovici a înfiinţat. din comuna Brăneşti. Filatura de Bumbac Casassovici. pentru a acoperi nevoia de cadre tehnice medii. mercerizat. În timpul primului război mondial(1916-1918). Cu sprijinul material al Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti şi al unor societăţi industriale textile. s-a angajat la fabrica de zahăr din Roman. când a fost naţionalizată. ramură deosebit de importantă a economiei naţionale. club. ş. această unitate industrială s-a bucurat de asistenţa tehnică a firmei elveţiene Gherzi Textil Development. A făcut parte şi din Consiliul de perfecţionare al Şcolii Politehnice. locuinţe. acţiune în care a perseverat timp de 15 ani.CORNELIU CASASSOVICI 1886-1961 Activitatea de o viaţă a marelui întreprinzător care a fost inginerul textilist C. Casassovici s-a axat pe două direcţii: dezvoltarea industriei textile. a fost colonel medic. echipată cu cazan de înaltă presiune şi turbină. şi învăţământul pre şi universitar. cât şi pentru organizarea învăţământului mediu şi superior. un laborator didactic. pe care. şi a asigurat energia electrică şi termică necesară producţiei. a modernizat-o. Casassovici a depus o muncă perseverentă şi competentă pentru dezvoltarea învăţământului mediu şi superior. funcţie pe care a deţinut-o până în 1946. Tatăl lui. salariaţii beneficiau de o asistenţă socială deosebită.

care. a început construcţia unor clădiri pentru Şcoala Superioară de Textile. a fost solicitat şi consultat de autorităţile de stat în toate problemele industriei textile.chimia textilă. urmând ca ei să devină salariaţi ai acestor unităţi industriale după terminarea studiilor. prof. 72 . ca urmare a unui atac de cord. A trecut în nefiinţă la 1 martie 1961. apolitică şi non-profit. se finanţa din taxele plătite de studenţi şi bursele pe care unii elevi le căpătau de la diferite fabrici de textile din ţară. Dascălul şi inginerul Corneliu Casassovici rămâne în istoria industriei ca o personalitate care a avut merite incontestabile în dezvoltarea industriei textile româneşti şi a formării şcolii naţionale de textilişti. Preocupat de răspândirea ideilor prin scris. care. cu un împrumut de la Banca Naţională. în 1952. Acestea au fost abandonate din cauza dificultăţilor din timpul războiului. ing. În anul 1930. Şcoala fiind particulară. Anual. Şcoala Superioară de textile a constituit nucleul de formare a Institutului de Textile din Bucureşti. la această şcoală erau o sută de absolvenţi. Casassovici a publicat numeroase articole de specialitate şi cursuri pentru elevii şi studenţii textilişti. Recunoscându-i-se autoritatea absolută în domeniul industriei textile. a fost mutat la Iaşi. pe parcursul întregii vieţi. Casassovici a înfiinţat Asociaţia Profesională a Industriei Textile.

a devenit conferenţiar în 1947 şi profesor din 1948. Carpaţi şi Marea Neagră (1956). În calitate de şef al serviciului de pedologie din Institutul Geologic. Între anii 1927-1928 a fost asistent universitar şi şef de lucrări la catedrele de chimie generală şi de chimia solului de la Facultatea de Agronomie din Bucureşti. care a fost publicată în 1962. pe care l-a obţinut în anul 1934.000. Şcoala primară şi liceul le-a absolvit în oraşul natal. Regimul potasiului din complexul de alterare în raport cu condiţiile biochimice ale solurilor zonare (1960). Clasificarea solurilor cu exces de umiditate (1961). În grădina casei unde locuia cultiva diferite plante şi experimenta influenţa îngrăşămintelor asupra solului. studii de geneza şi clasificarea solurilor şi lucrări de cartografierea solurilor. Între anii 1939-1947 a fost şef de lucrări şi apoi asistent la Catedra de chimie fizică şi analitică. De mic avea o deosebită curiozitate pentru substanţele chimice şi fiind elev de liceu şi-a amenajat un laborator în care făcea diverse experienţe. În lucrările publicate de el găsim rezultatele unor cercetări de mineralogia şi chimia solurilor. funcţie pe care a deţinut-o din 1950. A fost membru fondator al Societăţii Naţionale Române pentru ştiinţa Solului. Dintre lucrările publicate de Nicolae Cernescu cităm câteva care la timpul respectiv au avut un impact deosebit în lumea specialiştilor: Capacitatea de schimb a solului în raport cu conţinutul de argilă şi humus (1939).NICOLAE CERNESCU 1904-1967 Specialist în ştiinţa solurilor recunoscut pe plan mondial S-a născut la Câmpulung Muscel. Prin lucrările sale ştiinţifice a adus contribuţii importante privind chimia fizică şi fertilitatea solurilor. 73 . Solul şi natura din România (1964). a efectuat şi o susţinută activitate didactică. Studiile sale originale s-au efectuat în mod special asupra mecanismului schimbului de cationi din silicaţii naturali şi sintetici (îngrăşăminte chimice) asupra chimismului pedogenetic (de formare a solurilor) şi asupra ameliorării fertilităţii solurilor acide prin adaus de marne. pe care a absolvit-o în 1925. Studiile sale în domeniul cercetării solurilor au fost diversificate şi i-au adus consacrarea în ţară şi străinătate. Solurile din regiunea situată între Dunăre. a iniţiat şi coordonat realizarea hărţii solurilor din România la scara 1:500. care l-a consacrat ca profesor. În acelaşi timp cu activitatea de cercetare ştiinţifică. Recunoaşterea operei sale ştiinţifice s-a făcut prin alegerea sa ca membru corespondent al Academiei Române la 2 iulie 1955 şi ca membru titular la 21 martie 1963. După bacalaureat s-a înscris la Facultatea de Fizico-Chimice a Universităţii din Bucureşti. Obţinând o bursă a plecat în Elveţia. după care şi-a susţinut teza de doctorat în 1931. şef al Catedrei de pedologie de la Institutul Agronomic din Bucureşti. Aceste cercetări i-au adus în scurt timp titlul de doctor docent. într-o familie de învăţători gospodari. în ziua de 31 august 1904. Între anii 19661967 a fost preşedintele Secţiei de ştiinţe agricole şi silvice a Academiei Române. operă ştiinţifică de o deosebită importantă pentru cunoaşterea posibilităţilor de dezvoltare a culturilor vegetale în diferite regiuni ale ţării. unde a urmat cursurile Facultăţii de Chimie Industrială.

la Bucureşti. membru în comitetul de redacţie al hărţii solurilor Europei de Est şi membru în comitetul de experţi pentru proiectul hărţii mondiale a solurilor FAOUNESCO şi membru în Comitetul consultativ pentru aplicarea ştiinţei şi tehnicii pentru dezvoltare de pe lângă Consiliul Economic Social ONU (în 1965). a fost ales membru şi apoi preşedinte al Societăţii Internaţionale de ştiinţa Solului. a trecut în nefiinţă la 26 aprilie 1967. 74 . Pentru activitatea sa a fost recompensat cu ordine şi medalii şi laureat cu Premiul de Stat. Marele om de ştiinţă care prin activitatea sa a adus contribuţii importante la dezvoltarea şi aplicarea în practică a unor principii moderne în agronomia românească.Recunoscut pe plan mondial.

prin utilizarea rezultatelor în practica curentă. iniţiază în 1957 “Cursul de metode electronice în fizica nucleară” şi “Dozimetria radiaţiilor nucleare” (1965). În această calitate el a realizat o operă de sinteză organizatorică. pe care l-a perfecţionat an de an şi l-a dat publicităţii în 1973. ca în anul 1976 să fie numit director general al Institutului Central de Fizică de la Măgurele. pentru care depunerea eforturi susţinute şi pasiune. În 1972 prin studiile sale a stabilit dependenţa netă a proprietăţilor electrofizice ale stratelor subţiri de telururi de zinc (ZnTe). O dată cu dezvoltarea preocupărilor fizicienilor pe plan mondial pentru fizica nucleară. Activitatea şi-a început-o ca asistent universitar la Facultatea de Fizică a Universităţii din Iaşi. În această calitate a ţinut “Cursul de măsuri electrice”. 75 S-a . Din copilărie s-a remarcat prin seriozitate şi putere de muncă deosebită. a ajuns membru în Colegiul de redacţie al revistei “Ştiinţă şi tehnică”. Prin preocupările sale foarte variate.FLORIN I. După terminarea liceului s-a înscris la Facultatea de Fizică şi al Politehnica din Iaşi. introdus de el în programa analitică. În anul 1945 a fost transferat la Universitatea Bucureşti. Organizator neobosit şi bine documentat asupra direcţiilor de cercetare mondială a fizicii atomice. a condus lucrările practice de mecanică şi electricitate. Între anii 1949-1963 a fost numit conferenţiar şi apoi profesor. Paralel cu activitatea didactică a efectuat şi o susţinută muncă de cercetare ştiinţifică şi de organizare. calitate pe care a deţinut-o între anii 1967-1977. Începând din anul 1949 a desfăşurat o vastă muncă de organizare a cercetărilor ştiinţifice în cadrul Institutului de Fizică Atomică (IFA). CIORĂSCU 1914-1977 Organizator al cercetărilor în domeniul fizicii atomice din România născut la 3 iulie 1914 la Bârlad. Fiind preocupat de răspândirea cunoştinţelor ştiinţifice în rândul tineretului. este numit şeful Catedrei de electricitate şi magnetism. cuprinzând întreaga activitate depusă de fizicienii români sub aspect didactic. director al institutului între anii 1970-1976. când a considerat că este complet. recunoscându-i-se meritele. A iniţiat lucrări de metrologia radiaţiilor nucleare şi de aplicaţii ale radioizotopilor în industrie. a urmărit deschiderea de noi orizonturi în cercetarea ştiinţifică şi legătura între cercetarea fundamentală şi aplicativă. de cercetare şi aplicativ. unde conducea lucrările practice ale studenţilor la cursul de mecanică fizică. director adjunct ştiinţific. Primele sale cercetări s-au îndreptat asupra descărcărilor electrice de înaltă frecvenţă în gaze şi asupra spectrului energetic al ionilor şi proprietăţilor electrice ale unor pături subţiri de plumb şi staniu. urcând treptele ierarhice de la şef de laborator (1957). absolvindu-le în mod remarcabil. Facultatea de Matematică şi Fizică. A condus echipa care a construit primul betatron românesc de 50 MeV şi a adus o contribuţie importantă în proiectarea şi realizarea generatorului cu bandă şi a efectuat studii privind utilizarea în defectoscopia industrială a betatronului. în cadrul Catedrei de electricitate. dezvoltă şi modernizează laboratoarele didactice în 1969. într-o familie de intelectuali. unde.

În 1973 a obţinut. a dificultăţilor. a acţiunilor pline de riscuri şi efort cu răsplată puţină. Şi-a pierdut viaţa în tragicul cutremur de pământ de la 4 martie 1977. Unul dintre foştii săi colegi l-a caracterizat astfel: “Oriunde a activat . nepăsător faţă de titluri şi de avantaje materiale. un brevet şi o medalie de bronz pentru elaborarea tehnologiilor complexe de fabricarea oglinzilor retrovizoare la autoturismele Dacia. în plină forţă de creaţie. când deţinea funcţia de director general al Institutului Central de Fizică. a rămas nesăţios în căutarea muncii. al Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară. Pentru meritele sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române.” 76 . la Viena. a misiunilor imposibile.

ALEXANDRU CIURCU
1854-1922 Inventator, pionier al aeronauticii mondiale

Familia Nicolai şi Polixenia Ciurcu, participanţi la revoluţia
din 1848 din Muntenia, s-au refugiat în Transilvania pentru a scăpa de represalii. În această situaţie s-a născut fiul lor Alexandru la Şercaia, în districtul Făgăraşului, la 28 ianuarie 1854. După anii de exil politic, când s-a înfăptuit Unirea Principatelor, familia s-a întors la Bucureşti. Pentru studii universitare, Alexandru a fost trimis la Viena, unde a urmat cursurile politehnicii şi de drept, începând din 1873 până în 1878. Revenit în ţară, s-a dedicat gazetăriei şi în această calitate scria articole împotriva abuzurilor guvernamentale, multe dintre ele îndreptate împotriva lui Ion Brătianu. Aceste luări de poziţie în presă i-au adus expulzarea în 1880, pe motivul neîntemeiat că ar fi cetăţean străin. Fiind nevoit să îşi părăsească patria, a plecat la Paris, unde un prieten al lui, Just Buisson, cu care a colaborat ulterior la realizarea unor invenţii, i-a asigurat viza de şedere în Franţa. Ciurcu şi Buisson şi-au dedicat cercetările unui domeniu pe atunci nou, propulsia aeronavelor mai uşoare decât aerul (dirijabilelor). Bazându-se pe un principiu cunoscut al fizicii, după care un gaz închis într-un recipient exercită presiuni egale pe toate direcţiile, iar dacă se face un orificiu, se produce o forţă de împingere în sens contrar ieşirii gazelor, au construit un motor rachetă. Capacitatea acestui motor propulsor era de 21, cu un orificu de evacuare de 3 mm, şi folosea un amestec combustibil secret, a cărui compoziţie nu se cunoaşte nici până în prezent. Caracteristicile acestui combustibil, declarate în cererea de brevetare a invenţiei sunt: arde lent în recipiente închise fără să lase reziduuri; produce un volum mare de gaze (o detentă puternică); se fabrică uşor; are un preţ redus. Primul propulsor a fost foarte simplu din punct de vedere constructiv şi simplu de transportat. Inventatorii l-au montat pe o barcă, cu care au mers în contra curentului apei, pe Sena, la 3 august 1886. Data este consemnată în istoria ştiinţei univesale ca prima experimentare a unui motor reactiv pentru navigaţia aeriană. Mulţimea care asista la experienţă era uluită de faptul că barca fără pânze, vâsle sau zbaturi, urca contra curentului. Presa parisiană a vremii a consemnat aceste eveniment. Invenţia a fost brevetată în Franţa sub nr. 179000/12.10.1886. Ulterior a fost brevetată în Germania, în Anglia, Belgia, Italia şi SUA. În decembrie 1886, în timpul unor experimentări, butelia Ciurcu-Buisson a explodat. Buisson şi un tânăr aflat la bordul bărcii au fost ucişi. Ciurcu a fost grav rănit, dar a fost trimis în judecată pentru omor din culpă, însă achitat ca nevinovat. El a continuat experienţele şi a demonstrat eficienţa invenţiei cu ajutorul unui vagonet care circula pe şine de cale ferată şi se deplasa cu ajutorul "propulsorului cu reacţie". Ulterior a mai prezentat o serie de invenţii privind navigaţia aeriană, care au trezit interesul forurilor militare franceze. Alexandru Ciurcu era un om bine cunoscut în cercurile ştiinţifice, ale scriitorilor şi artiştilor din Paris. Guvernul român l-a solicitat să pregătească pentru Expoziţia Universală din 1889 Pavilionul României, care a avut succes deosebit, după care i s-a permis să se întoarcă în ţară. 77

A locuit în Bucureşti, pe strada Labirint nr. 13, unde propulsorul inventat de el era păstrat într-o magazie. La 22 ianuarie 1922 a trecut în nefiinţă în urma unui atac de cord. Henri Coandă este considerat ca un continuator al cercetărilor efectuate de Alexandru Ciurcu privind propulsia reactivă pentru aeronave şi el a înscris definitiv în istoria universală, ca prioritate românească, propulsia reactivă a aeronavelor.

78

HENRI COANDĂ
1886-1972 Om de ştiinţă, inventator de renume mondial
la Bucureşti, în ziua de 7 iulie 1886. Din familia Coandă au făcut parte mulţi militari remarcabili. Tatăl său, Constantin Coandă, a urcat toate treptele ierarhiei militare, până la gradul de general; el a organizat artileria antiaeriană. A fost preşedinte al Consiliului de Ministri şi în acelaşi timp a deţinut portofoliul Ministerului de Externe în 1918. Ion Coandă (1860- 1940), unchiul lui, a fost amiral, fondator al Serviciului Maritim Român (1896) şi al Ligii Navale Române (1927). După terminarea şcolii primare, Henri a urmat tradiţia familiei şi s-a înscris la Liceul Militar din Iaşi, pe care l-a absolvit ca şef de promoţie; numele lui este scris pe placa de onoare a liceului şi cu gradul de sublocotenent de artilerie. La 19 ani a construit la Arsenalul Armatei din Dealul Spirii (Bucureşti) macheta unui avion propulsat de o rachetă, fapt care atestă că din tinereţe îl preocupa tehnica reactivă, care mai târziu îl va face celebru. Spirit independent, nu se împăca cu atmosfera cazonă mediocră; dorind sa se iniţieze în tehnică, a părăsit cariera militară şi a plecat să studieze în străinătate ştiinţele tehnice. În 1903 s-a înscris la Şcoala Tehnică Superioară de la Charlottenburg; ulterior a urmat cursurile Universităţii din Liege şi Şcoala Superioară de Electricitate din Montefiore, obţinând diploma de inginer specialist în mecanică şi electricitate. În acelaşi timp a luat lecţii de sculptură cu celebrul Rodin – care îl considera pe Coandă un mare talent – şi studia cu pasiune violoncelul. La Montefiore, împreună cu colegul său Caponi a construit un planor cu care a zburat. Avea 22 de ani când a efectuat proiectul pentru „ avionul fără elice”, primul avion din lume turbopropulsant, pe care l-a construit cu banii proprii şi pe care în ziua de 16 decembrie 1910 (la 24 de ani) l-a prezentat şi pilotat pe câmpul de la Issy les Molineux, cu ocazia celui de al doilea Salon de Aeronautică de la Paris. Acesta este stramoşul avioanelor turboreactoare care străbat zilnic în zeci de mii de exemplare perfecţionate atmosfera terestră. După cum mărturisea, neavând nici o şcoală de pilotaj şi neştiind cum să manevreze acest aparat, la aterizare l-a distrus. Dar s-a şi accidentat, fracturându-şi mâna stangă, fiind nevoit din această cauză să-şi întrerupă studiile de sculptură şi de violoncel. Presa franceză şi internaţională a consemnat evenimentul. Unii ziarişti au făcut haz de accidentul de pilotaj, alţii au examinat epocala invenţie „avionul Coanda 1910” cu seriozitate. Dintr-un articol intitulat „Primul avion turbopropulsat din lume” reiese faptul că întreaga construcţie a aparatului era originală, eliberată de o serie de componente formulate de Chamute şi fraţii Wright, care au inspirat pe constructorii de avioane de epocă. În 1912 a devenit din nou student la Şcoala Superioară de Aeronautică, înfiinţată la Paris în acel an, pe care a absolvit-o cu prima serie, obţinând diploma de inginer de construcţii aeronautice şi mecanică. Henri Coandă, înzestrat cu imaginaţie şi talent creator, cu putere de munca ieşită din comun, face cercetări în domenii foarte diferite şi lansează pe piaţa mondială invenţii care imediat au fost achiziţionate şi fabricate în serie de uzine din diferite ţări. Astfel, a realizat primul avion bimotor. Cu talentul înnascut de desenator, a desenat şi experimentat mai multe tipuri de automobile aerodinamice. 79

Henri, fiul lui Constantin şi al Haydei Coandă, s-a născut

Propunând uzinelor Bristol din Anglia proiectul unui avion, în 1912, pentru a fi produs în serie, conducerea uzinei îl angajează ca director tehnic. Având şi un deosebit simţ de om de afaceri, face ca această uzină să devină una dintre cele mai importante constructoare de avioane din lume. Aparatul Bristol-Coandă a reuşit să-l vândă în ţări ca Germania, Spania, Italia şi chiar statul român a cumpărat câteva avioane de acest tip. Preocupat de diferite domenii ale tehnicii care să aibă un impact direct în industrie, continuă cercetările şi realizează invenţii cu utilizare imediată. În 1914 a inventat primul tun fără recul pentru avioane. În 1918 a conceput primele elemente prefabricate din beton pentru construcţii de locuinţe, invenţie medaliată cu aur la expoziţiile de la Paris, Nisa, Padova ş.a Întors în ţară pentru scurt timp, în care a vizitat exploatările petrolire din Valea Prahovei, a inventat un dispozitiv original de extracţia petrolului prin „gas-lift”, simplu şi cu mare eficienţă faţă de alte sisteme. Pornind de la ideea utilizării energiei solare, a inventat o instalaţie de desalinizarea apei marine. În 1934 a descoperit un nou fenomen fizic, aducând astfel o contribuţie importantă la patrimoniul cunoştinţelor fundamentale ale omenirii, cu care pune bazele mecanicii fluide moderne, citat în tratatele de specialitate ca „efectul Coandă”. Pune în practică imediat această descoperire, pe baza căreia obţine în Franţa brevetul cu titlul „Procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui fluid în alt fluid”. În 1935, aplicând descoperirea sa, a inventat „Aerodina lenticulara”(discul zburător), experimentată şi în prezent la NASA. Aplicaţiile practice ale „efectului Coandă” se regăsesc şi în: frâna de recul pentru arme de foc; dispozitivul pentru îmbunătăţirea randamentului motorului cu combustie internă; propulsia vehiculelor aeriene; turbinele cu gaze; amplificatoarele cu fluide; poşta pneumatică; amortizoarele de zgomote şi altele. Numele marelui savant şi inventator român este înscris în cartea de aur a acelora care şi-au adus contribuţia la dezvoltarea tehnică fără precedent care a avut loc în secolul XX. El este autorul a 250 de invenţii importante, pentru care a obţinut 700 de brevete de proprietate intelectuală şi protecţie în numeroase ţări ale lumii. După ce a făcut o strălucită carieră în străinătate, în anul 1970 s-a întors în ţară. Atunci i s-au acordat numeroase onoruri: a fost numit consilier în Comitetul de Stat, cu rang de ministru, şi a fost ales membru titular al Academiei Romane. În discursul de recepţie a spus printre altele: „Ce noroc ar avea omenirea dacă ar exista multe naţii care să-i fi adus faţă de numărul locuitorilor, atât cât i-a adus naţia română în ultimii 120 de ani”. S-a stins din viaţă în Bucureşti, la 25 martie 1972, când i s-au acordat onorurile cuvenite.

80

ALEXANDRU A. CODARCEA
1899 – 1974
La 12 ianuarie 1899 s-a născut în comuna Vârşeţ (Serbia) Alexandru, fiul doctorului dentist Ion Codarcea şi al Mariei Velicec. Când avea vârsta de 4 ani, mama lui a decedat. Tatăl său s-a recăsătorit şi a plecat cu familia la Galaţi, după care s-a stabilit la Bucureşti. A terminat studiile medii la Liceul "Gheorghe Lazăr" din Bucureşti, ca premiant. S-a înscris la Facultatea de Ştiinte a Universităţii din Bucureşti, după care şi-a continuat studiile la Politehnica din Basel - Elveţia, unde şi-a pregătit teza de doctorat având ca îndrumător pe prof. M. Reinhard. Şi-a început cariera ca profesor la Şcoala Politehnică din Bucureşti şi cercetător la Institutul Geologic al României. În regiunile pe care le-a studiat a identificat mai multe zone de facies mineralogicpetrografic, stabilind geneza şi vârsta stratigrafică. Prin cercetările detaliate pe care le-a efectuat a identificat la Ocna de Fier, Oraviţa, Saşca Montană şi Moldova Nouă acumulări de minereuri complexe şi în masivul Poiana Ruscăi mineralizări de fier. Prin cercetările pe care le-a efectuat la Ocna de Fier - Dognecea a conturat corpul eruptiv, descriind magistral structura geologică a regiunii. Prin aceste studii a identificat zăcăminte noi, care, după cercetări detaliate şi stabilirea rezervelor, au intrat în circuitul economic, mărind potenţialul de materii prime minerale al României. În 1952, când s-a înfiinţat Institutul de Mine la Bucureşti, i s-a încredinţat postul de Şef al Catedrei de mineralogie-petrografie, iar din 1957 a predat această disciplină şi la Institutul de Petrol, Gaze si Geologie. Apreciindu-se activitatea sa ştiinţifică practică, care a condus la descoperirea de noi zăcăminte metalice, în anul 1960 a fost numit preşedinte al Comitetului Geologic al României şi în 1970, preşedinte al Comisiei Republicane de Rezerve Geologic. Ca lider al activităţii geologice din România a îndrumat cercetarea ştiinţifică aplicativă pentru descoperirea de noi zăcăminte, care au îmbogăţit baza de minereuri necesare dezvoltării industriale. În acest sens a elaborat o strategie de cercetare, punând accentul pe descifrarea structurilor genetice şi a poziţiei stratigrafice a formaţiunilor geologice purtătoare de zăcăminte. O contribuţie deosebită a avut-o în domeniul cercetării şi punerii în valoare a minereurilor grele, rare şi disperse, pentru care un colectiv sub îndrumarea lui a efectuat cercetări în masivul Ditrău. Cercetările efectuate pe teren şi în laborator au făcut obiectul unor comunicări ştiinţifice susţinute în ţară, la Academia Română şi la sesiuni ştiinţifice internaţionale. Dintre numeroasele lucrări publicate reţinem: Studiul geologic şi petrogafic al regiunii Ocna de Fier-Bocşa Montană (1931); Cursul de mineralogie partea I, Cristalografia geometrică şi cristalografia fizică (1941); partea a II-a, Radiocristalografia şi cristalochimia (1951); Contribuţii la studiul petrografic al rocilor eruptive şi şisturilor cristaline de la Racovăţ (jud. Mehedinţi - 1943); Contribuţii la cunoaşterea stratigrafiei depozitelor calcaroase din bazinul văii Cerna şi de la Cazane (1964) şi altele. Pentru activitatea lui ştiinţifică a fost ales membru corespondent al Academiei Române (1948) şi membru titular (1955), membru al Societăţii Geologice din Franţa, membru de onoare al Societăţii Geologice din Praga. I s-au conferit titlurile de: Laureat al Premiului de Stat (1952); Om de ştiinţă emerit (1970); Erou al muncii (1971). A trecut în nefiinţă la 28 mai 1974. 81

ANTON D. CONSTANTINESCU
1914 - 2002 O viata pentru dezvoltarea industriei chimice
S-a născut la Bucureşti, la 28 septembrie 1914, într-o familie de muncitori modeşti. Tatăl, Dumitru, mecanic la fabrica de ţigări, mama croitoreasă, au avut cinci copii, patru băieţi şi o fată. După terminarea Şcolii primare "Petru Maior" nr. 16 din Bucureşti, a urmat cursurile liceale la "Sf. Sava", clasele I-V, şi "Sf. Iosif", clasele VI-VII. Deosebit de talentat, a învăţat singur să cânte la pian şi vioară. Pasionat de chimie, s-a înscris la Şcoala Politehnică Facultatea de Chimie Industrială din Bucureşti în anul 1935. Pentru a se întreţine în facultate şi a depăşi greutăţile materiale, a fost nevoit să muncească pentru a-şi câştiga existenţa. A obţinut diploma de inginer în 1941. În acelaşi an a fost încorporat în Regimentul 1 Transmisiuni, cu gradul de caporal, trimis pe frontul de răsărit. În tranşeele insalubre s-a îmbolnăvit de TBC, a fost internat întrun spital militar şi demobilizat. În plin război, a fost angajat la fabrica "Nitrochimica" din Bucureşti, ca inginer răspunzător de producţia sărurilor anorganice, ca sulfaţi de aluminiu, cupru, zinc, recuperări de deşeuri din cenuşi şi aliaje cu conţinut de staniu. În anul 1942 a proiectat şi realizat în fabrica Nitrochimica o instalaţie care producea zilnic 3000 kg de sulfat de cupru şi o instalaţie de granulat cupru. În mai 1945 a fost numit director al fabricii Industria Chimică Făgăraş, unde a proiectat şi realizat o instalaţie care producea 3000 kg de sulfat de cupru pe zi, cuptorul de granularea cuprului şi o instalaţie de recuperarea cuprului din apele reziduale provenite de la sulfatul de cupru, cu o producţie de 2000 kg pe zi. Având o pregatire deosebită şi experienţa necesară, nu s-a mulţumit să conducă uzina în calitate de director; framântat de ideea dezvoltării industriei chimice româneşti, a lucrat ca proiectant şi a introdus în producţie metode noi, originale. În anii care au urmat a realizat o instalaţie de alauni necesară uzinelor de ape, o instalaţie de nitrit-nitrat de amoniu şi o altă instalaţie de purificarea sulfului necesar pentru fabricarea de explozivi. Pentru fabricarea sulfaţilor a introdus folosirea acizilor reziduali de la explozivi, iar ca metale diverse deşeuri de la metalurgie. La 11 iunie 1948, când industria a fost naţionalizată, a fost scos din funcţia de director al I.C. Făgăraş, dar după scurt timp a fost reintegrat ca director tehnic. În septembrie 1948 a fost transferat la Centrala Industrială a Chimiei şi Metalurgiei Neferoase în calitate de dispecer pentru uzinele Nitramonia, Ocna Mureş, Copşa Mică, Valea Călugărească şi Metalochimică. În această funcţie a reuşit să îşi aprofundeze cunoştinţele privind instalaţiile de amoniac, acid azotic, nitrocalcar şi altele, devenind un specialist deosebit de valoros, de care industria chimică avea nevoie pentru dezvoltarea care s-a desfăşurat în anii următori. Din anul 1953 a fost numit în diferite funcţii şi a acţionat în vederea măririi capacităţilor de producţie la Carbochim-Cluj, uzina etalon cunoscută pe plan mondial, mărirea capacităţii la Uzina de Acid Sulfuric de la Valea Călugăreasca şi cea de la Câmpiniţa. El a introdus tehnologii moderne la fabricarea prin electroliză a îngrăşămintelor şi sărurilor de acid fosforic. În iunie 1956 a fost numit ministru adjunct la Departamentul Chimiei Anorganice din Ministerul Chimiei, deşi nu era încadrat politic, condiţie necesară atunci pentru a ocupa astfel de posturi importante. În aceasta poziţie a militat pentru o dezvoltare raţională şi echilibrată a industriei chimice, punând baza unor fabrici de acid sulfuric de mare capacitate, 82

de îngrăşăminte pentru agricultură şi clorosodice pentru consumul intern şi export, înzestrate cu utilaje şi tehnologiile cele mai moderne în acel timp. Din iniţiativa inginerului Anton Constantinescu, după anul 1957 s-au dezvoltat o serie de uzine mari ca aceea de la Tg. Mureş pentru azot, Combinatul de la Turnu Măgurele pentru îngrăşăminte, acid sulfuric, amoniac şi s-a dat o mare importanţă sectoarelor de materii plastice de la Fagaraş, Oraştie, Ucea, Borzeşti şi Bucureşti. Sectorul anorganic pe care l-a condus timp de şase ani s-a dezvoltat armonios. În afară de activitatea de ministru adjunct, a fost solicitat în calitate de consilier tehnic pentru relaţiile economice industriale cu străinătatea. În această calitate a participat la încheierea unor contracte de maximă eficienţă cu numeroase ţări. În anul 1959 a fost solicitat să predea cursul de tehnologie anorganică la Institutul Politehnic Bucureşti, fiind numit şi membru în Consiliul ştiinţific al Facultăţii de Chimie Industrială. În afara cursurilor de zi, a predat şi cursuri serale pentru ingineri economişti. Cursurile sale se bazau pe experienţa personală, studenţilor le transmitea cunoştinţele pe care le avea din munca sa teoretică şi practică. La cursuri nu avea nici un fel de notiţe şi prelegerile decurgeau liber, captivând deopotrivă pe studenţi şi asistenţi. A mai ţinut cursuri la Facultatea de Chimie din Timişoara, din Iaşi şi la Academia Militară. A lăsat în urmă o bogată literatură de specialitate, cursuri tipărite, articole şi cărţi, dintre care cităm: Sarea (1980); Eficienţa tehnico-economică; Optimizarea procesului de granulare a azotului; Valorificarea materialelor refolosibile (1982); a colaborat la LEXICONUL TEHNIC ROMAN, vol. VII, VIII, IX, X. A fost membru în colectivul de redacţie al Revistei de chimie, al Revistei de coroziune şi al Revistei de chimie analitică. A desfăşurat o largă acţiune de popularizare a industriei chimice prin conferinţe în direct la radio şi televiziune. În ultimii ani de viaţă, înainte de a se retrage complet, a activat în cadrul AGIR, ca decan al Colegiului de etică profesională. Pentru tineret a încercat sa reînvie după 1990 organizaţia de cercetaşi, al cărei membru a fost în anii de liceu. S-a stins din viaţă la 23 iulie 2002.

83

pe care le şi pune în operă. a cărei cupolă este formată dintr-o pânză de beton armat de 5 cm grosime.jud. chimie şi matematică. având deschideri de 60 m. elaborează. remarcaţi în ţară şi în tehnica mondială. Răcătău. din care au provenit ingineri de prestigiu. Mama sa. Dintre realizările sale în domeniul construcţiilor. Prietenii din şcoala primară i-au dat numele de Gogu. Ilfov. Astfel. Roman şi altele. Deseori. în anul 1904 termină studiile superioare ca şef de promoţie. se înscrie la celebra Şcoală de poduri şi şosele din Bucureşti. dând soluţii asupra transmiterii eforturilor de la beton la oţel. pe care le avea încă din facultate. în prezent. Având ca obiectiv construcţia şoselei Doftana-Buşteni. Încă din copilărie a dovedit că are o inteligenţă precoce. s-a dovedit un student deosebit. Liceul l-a urmat la Craiova. poartă numele lui Nicolae Bălcescu. cu două arce de beton armat. a avut de rezolvat o problemă 84 George . Termină liceul în anul 1899 cu media 8. dar îl atrăgeau şi joaca. Cei care l-au cunoscut în acea perioadă. după războiul franco-german din anul 1870 (care s-a încheiat cu ocuparea Alsaciei). în special cu bicicleta. publică. a fost profesor de matematică şi directorul liceului din localitate care. Fiind elev în cursul inferior. dar şi meditativ. a fost angajat în Serviciul de poduri şi şosele al statului ca specialist în beton armat. un studiu privind calculul bolţilor încastrate şi altul asupra betonului armat. în acelaşi an. în care repeta experienţele de la orele de fizică şi chimie. până la sfârşitul vieţii. Ca rezultat al preocupărilor sale teoretice şi practice. fundamentate matematic. tatăl său a decedat. Ana Constantinescu. construită în întregime din beton armat. vioi. Ştia şi îi plăcea să scrie şi să citească înainte de a fi la şcoala primară. a cărui utilizare în construcţii era pe atunci în faza de pionierat. se ducea la gară şi se învârtea în jurul locomotivelor.1965 (Gogu) Constantinescu s-a născut la 4 octombrie 1881.90 şi. Un succes deosebit l-a avut cu repararea unui aparat medical electric adus din străinătate şi cu confecţionarea unei maşini de calculat din carton care făcea cele patru operaţii. în anul 1904. cupola Camerei Deputaţilor din Bucureşti. aduce o contribuţie deosebită şi originală la realizarea unor proiecte de construcţii cu folosirea betonului armat. După absolvire. în cadrul serviciului. în 'Buletinul Societăţii Politehnice". îl descriau ca pe un copil mic de statură. voluntar. Când era în clasa a V-a de liceu. intimii chemându-l numai cu acest nume. făcea parte dintr-o familie alsaciană refugiată în Banat. lăsând povara familiei pe umerii lui. Tatăl său. iar el l-a acceptat cu plăcere şi la utilizat în toată corespondenţa. În tot timpul anilor de studiu. castelul de apă de la Periş . numeroase proiecte cu folosirea betonului armat.GEORGE (GOGU) CONSTANTINESCU 1881 . în condiţii de rentabilitate economică şi de calitate tehnică. pe care le şi putem vedea şi admira şi în prezent. la Craiova. Înclinaţiile lui tehnice s-au manifestat încă din copilărie. Deşi aptitudinile lui erau spre fizică. podul de la Lainici. părinţii l-au îndrumat să înveţe cu aceeaşi străduinţă la toate materiile. Bazându-se pe teorii proprii. întrebându-i pe mecanici amănunte despre funcţionarea acestora. când a realizat tot felul de experienţe complicate pentru vârsta lui. podurile de peste Siret de la Adjud. şi-a înjghebat un laborator acasă. Gheorghe Constantinescu. cităm: moscheea din Constanţa. el reuşeşte să învingă la licitaţii societăţile străine care construiau scump şi de multe ori de calitate îndoielnică. Ca tânăr inginer.

Maşinile sonice sunt capabile sa transforme energia sonică în energie mecanică la fel ca cele electrice.a. Fabricanţii englezi. care nu erau interesaţi să schimbe tehnologiile de producţie. Soluţia lui G. înlocuieşte curelele de transmisie la maşinile-unelte. îi face un precursor al şoselelor moderne asfaltate. cunoscută sub denumirea de "convertizorul de cuplu" sau schimbătorul de viteze automat. Aici a căutat şi a găsit un mediu favorabil şi condiţii pentru realizarea în practică a concepţiilor sale îndrăzneţe în domeniul utilizării betonului armat şi transmiterii energiei prin unde sonore. mai simple şi mai uşor de manevrat şi cu un randament mai ridicat cu 55% faţă de cele pneumatice. începuturile au fost grele şi modeste. construită în serie la uzinele "Bristol-Coandă" şi montată pe avioanele de luptă cu aceeaşi marcă. forajul sonic. la care s-a înlocuit cutia de viteze clasică şi s-a suprimat ambreiajul. Printre aplicaţiile sonicităţii mai cităm: pompele sonice ciocanele şi perforatoarele sonice. Revista engleză "The Graphic". se putea vedea un elegant automobil cu convertizor de cuplu sonic. În 1923. prezintă o invenţie remarcabilă. necesită o transmisie. în 1910. cu explozie etc. idee care l-a frământat încă din timpul liceului. în construcţiile navelor etc. inspirat şi muncitor. la cuplajul turbină-elice. Dispunând de o imaginaţie tehnică deosebită. la Londra. stabilind legile de generare şi reflectare a undei sonice şi fundamentarea matematică a acestora. părăseşte ţara la vârsta de 29 de ani. pe care nu a părăsit-o până la trecerea în nefiinţă. cercetător şi creator ştiinţific. se publică prima ediţie a lucrării "Teoria sonicităţii" . în cadrul Expoziţiei Imperiului Britanic de la Wembley. Constantinescu. care de fapt a fost primul laborator de sonicitate din lume. la o nouă ediţie a aceleiaşi expoziţii. Sonicitatea aplicată dă soluţii simple şi originale pentru funcţionarea multor mecanisme. din 1924. prezintă o locomotivă cu convertor sonic. în care este cuprinsă şi fundamentarea matematică a acestei teorii. I. electrosonicitatea. electrice. injectoarele sonice de combustibil pentru motoarele Diesel. însă dezvoltarea tumultoasă a producţiei de energie electrică a generat şi dezvoltarea industriei de aparate electrice ieftine. Aplicaţiile practice ale teoriei sonicităţii au uimit lumea şi păreau la timpul respectiv de domeniul miracolului. Autorul a sesizat că legile sonicităţii sunt similare cu cele ale electricităţii: undele elastice ale lichidului într-o conductă dau naştere unui curent sonic analog curentului electric prin conductorii metalici. În noua ţară. Inventatorul pune la punct sistemul de conducte pentru transmisii sonice şi realizează 120 de invenţii brevetate. G. SONICITATEA. Constantinescu obţine fonduri importante pentru continuarea cercetărilor. a cărei cadenţă de tragere era sincronizată cu rotaţia elicei. Sonicitatea este ştiinţa care tratează modul de transmitere a energiei mecanice prin vibraţii elastice în fluide.vol. În anul 1918. Convertorul de cuplu sonic are aplicaţii în toate cazurile în care energia produsă de motoare termice. care au devenit un concurent greu de învins pentru maşinile sonice. care a avut un succes deplin. aplicaţii în tratamentul medical şi sterilizare ş.dificilă. şi se stabileşte la Londra. controlul şi manevrele conducătorului reducându-se la menţinerea direcţiei şi accelerarea motorului. de a stropi şoseaua cu păcură fierbinte. Respingerea unor proiecte ale sale îi schimbă cursul vieţii. într-un număr din anul 1926. Prima aplicaţie s-a realizat prin „mitraliera sonică". era instalat în bucătăria apartamentului său. au preferat să plătească inventatorului suma de 15. Marnele argiloase din care este format solul îngreunau rularea mijloacelor de transport al petrolului prin faptul că roţile se împotmoleau.000 lire sterline timp de cinci ani. Datorită succesului din primul război mondial al acestei mitraliere. termosonicitatea. a publicat un articol 85 . Primul său laborator. Astfel. pune bazele unei ştiinţe noi. după un principiu asemănător cu cel al transmisiei de energie acustică prin vibraţii acustice. În anul următor.

Academicianul ing. Aurel Beleş spunea despre el: "Gogu Constantinescu era un artist care avea o pasiune evidentă pentru muzică. la Londra. T. A fost membru al Societăţii Politehnice. Ernest Rutherford. de la a cărui naştere se împlinesc 115 de ani.despre sonicitate. o expoziţie consacrată acestei mari personalităţi a ingineriei româneşti. către care îl conducea un dar de a sesiza fenomenele naturale şi apoi a le îmbrăca în forma matematică necesară spre a le da viaţă. a condus la apariţia unor maşini şi dispozitive cu o eficienţă economică sporită faţă de cele clasice. Marie Curie.A. afirmând că: „această descoperire îl situează pe savantul inginer român printre marii inventatori ai lumii. inventator şi om de ştiinţă care a fost Gogu Constantinescu. membru de onoare al Academiei Române şi membru de onoare al Societăţii inginerilor din Anglia. Teoria sonicităţii. Asociaţia Generală a Inginerilor din România va organiza. A încetat din viaţă la 11 decembrie 1965. Edison şi alţii”. dar şi un gânditor care avea aceeaşi pasiune pentru problemele de fizică şi tehnică. cu care prilej Institutul Politehnic din Bucureşti i-a acordat titlul de "Doctor honoris causa" în ştiinţe tehnice. Pentru a onora cum se cuvine memoria marelui inginer. preşedintele Societăţii inginerilor din Anglia remarca: "Sonicitatea este o descoperire fascinantă. Cu ocazia aniversării a 40 de ani de la apariţia volumului „Teoria sonicităţii'. În 1961 a făcut o vizită în ţară. în luna septembrie. 86 . alături de Albert Einstein. care a deschis perspective continue perfecţionării tehnicii". aplicată în practică. spre a le aduce în patrimoniul ştiinţei".

GHERASIM I. fiind traduse în majoritatea ţărilor viticole ale lumii. Revine în 1948 la Institutul Agronomic din Bucureşti. Foştii săi studenţi îşi amintesc cu admiraţie de erudiţia şi calităţile lui didactice. Pentru activitatea ştiinţifică a fost ales în 1955 membru corespondent al Academiei Române şi în 1963 membru titular. manuale pentru învăţământul mediu. Începuturile au fost la Centrul Viticol Pietroasele (Buzău). monografii magistrale. În anul 1945 a fost transferat la Facultatea de Agronomie din Timişoara. în 1941. specializarea viticultură şi vinificaţie. ca asistent şi apoi ca şef de lucrări la Facultatea de Agronomie din Bucureşti. Menţionăm numai “Raionarea viticulturii” şi monumentala lucrare în 8 volume “Ampelografia României”. articole de îndrumare tehnică şi broşuri de popularizare. studii. El a orientat cercetările sale şi ale colaboratorilor spre influenţa mediului asupra producţiei viţei de vie. Profesorul Gherasim Constantinescu a contribuit direct la formarea a 25 de serii de ingineri horticoli. învăţământ superior şi cercetare. Apoi a plecat în Italia.5460 pagini. iar între anii 1955-1972 a avut funcţia de responsabil adjunct la “Revista de horticultură şi viticultură”. în comuna Cişmeaua-Văruiţa din Basarabia. Dornic de perfecţionare. referate. pe baza unei teze strălucite în domeniu. unde şi-a petrecut copilăria. obţinând diploma de inginer agronom. cunoscut pentru vinurile sale din antichitate. Acest fapt l-a influenţat în alegerea carierei. Şi-a desfăşurat activitatea profesională în producţie. pe care a absolvit-o în 1927. 87 . tratate. Multe dintre lucrările sale au devenit de referinţă pentru cercetătorii din ţară şi străinătate. După terminarea liceului s-a înscris la Şcoala Superioară de Agronomie de la Herăstrău. la Staţiunea Experimentală Viticolă din Conegliano. cursuri pentru învăţământul superior. cu ajutorul unei burse a plecat în Franţa. unde a lucrat între anii 1929-1937. CONSTANTINESCU 1902-1979 Figură reprezentativă a enologiei româneşti şi mondiale S-a născut la 22 martie 1902. ca profesor şef de catedră. Între anii 1962-1964 a deţinut funcţia de prorector. într-o zonă viticolă. Ca director al Secţiei de viticultură din ICAR a avut o contribuţie importantă la organizarea staţiunilor de cercetări şi la stabilirea tematicii de cercetare şi a organizat numeroase manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Obţine titlul de doctor în agronomie. ca profesor şef de catedră şi decan al facultăţii. a determinat modalităţile intime de interacţiune ale factorilor ecologici naturali atrofici care determină productivitatea viei. Activitatea sa ştiinţifică s-a concretizat în peste 400 de lucrări ştiinţifice şi a fost prezentată sub formă de comunicări. În învăţământul superior a debutat în 1937. Sub conducerea lui ca redactor-şef (1937-1947) a apărut “România viticolă”. cumulând aceleaşi funcţii la Institutul de Cercetări Agronomice al României (ICAR) până în anul 1945. unde preda cursul de viticultură şi vinificaţie. Ca viticultor ecologist. unde a efectuat un stagiu de un an la Staţiunea Enologică de la Nimes a Universităţii Montpellier şi la pepiniera Richard din Ners-Gard şi altele.

militant. când a fost ales membru corespondent al Academiei Italiene a Viţei şi Vinului de la Siena. Despre el a rămas scris că: “S-a impus datorită spiritului angajat. 88 . A fost solicitat şi a funcţionat ca expert pe lângă Oficiul Internaţional al Viei şi Vinului de la Paris şi ales vicepreşedinte al acestui organism internaţional (a deţinut această funcţie între anii 1968-1971). S-a stins din viaţă la 3 iulie 1979 în Bucureşti.La înfiinţarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. A fost decorat cu Ordinul Muncii clasa I şi a II-a. a fost ales membru titular şi preşedinte al Secţiei de horticultură şi tehnologia produselor agricole. A fost un om cu calităţi deosebite şi un valoros reprezentant al ştiinţei româneşti peste hotare”. Recunoaşterea meritelor sale ştiinţifice pe plan internaţional a început în anul 1963. laureat al Premiului de Stat şi a obţinut marele Premiu Internaţional al Viei şi Vinului. combativ şi intolerant faţă de lipsurile ştiinţifice şi morale. în 1969.

În 1974 a ţinut o serie de conferinţe. Reforma economică. Populaţie. secretar general(1994). Constantinescu a fost cel mai mare profesor economist al României secolului XX. preşedinte al Asociaţiei de Management Ecologic şi Dezvoltare Durabilă. economist cunoscut în cercurile ştiinţifice Internaţionale. problemele economiei de piaţă. sub formă de monografii. Teoria valorii-muncă şi lumea contemporană(1984). teoria economică contemporană. abordând problemele contemporane privind studiul economiei de piaţă în condiţiile specifice actuale din ţara noastră şi globalizarea economiei. Acumularea primitivă a capitalului în România(1991). în Bucureşti. Iniţial a lucrat la Catedra de istorie economică(1954-1964) şi ulterior la Catedra de economie politică(1964-1985). în calitate de profesor invitat. Despre activitatea sa didactică. În lunga şi intensa sa activitate a abordat subiecte de studiu din istoria economică şi socială. Reformă şi redresare economică(1995). istorie.istoria economică şi istoria gândirii economice. istoria gândirii economice. Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din ţară şi străinătate. doctoranzii şi colaboratorii îl consideră un profesor excepţional şi un doctrinar economist de excepţie. A susţinut sute de prelegeri. a urmat cursurile Liceului Comercial „N. conferinţe şi lecţii cu aceste teme. la Institutul de Dezvoltare Economică al Băncii Mondiale. A fost director al colegiului de redacţie al publicaţiei „Revista română de ştiinţe economice”. Învăţămintele tranziţiei economice în România(1997). analize istorice. 89 . la Institutul de Cercetări Economice al Academiei Române(1957-1967). Hotărât să îmbrăţişeze cariera de economist. metodologia cercetării ştiinţifice economice. Constantinescu a cumulat activitatea didactică cu cea de cercetare în calitate de şef al Secţiei de cercetări. care apare în limbile franceză şi engleză. N. Întregul ciclu de studii. obţinând licenţa în economie(1942). Remarcabilul om de ştiinţă a fost ales de Academia Română membru corespondent(1974). Bălcescu”(1931-1938) şi cele universitare la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale. metodologia protecţiei mediului ambiant. Cei care au urmat cursurile pe care le-a predat.NICOLAE N. În cele 350 de lucrări de referinţă pe care le-a publicat a tratat toată gama de probleme economice. alături de Madgearu şi Slăvescu.N. CONSTANTINESCU 1920-2000 Profesor universitar. Dintre lucrările publicate cităm câteva titluri: Economia protecţiei mediului natural(1976). titlul de doctor în economie(1959) şi cel de doctor docent(1972). Din anul 1949 şi-a început activitatea în învăţământ ca şef de lucrări. Fellow al Institutului de Dezvoltare Durabilă din Washington. S-a născut la 27 martie 1920. fiind avansat ulterior conferenţiar şi profesor şef de catedră. membru titular(1990). le-a absolvit în oraşul natal. după o lungă şi grea suferinţă a trecut în nefiinţă în ziua de 14 decembrie 2000. Principiul ecologic în ştiinţa economică(1993). preşedinte al Secţiei de ştiinţe economice. economia protecţiei mediului ambiant. studenţii. de la cele primare la cele universitare. Dileme ale tranziţiei la economia de piaţă(1992). juridice şi sociologice(1992). economie(1988). în folosul cui?(1993). preluând ştafeta a devenit profesor simbol”.N. academicianul Tudorel Postolache spunea: „Nu mă sfiesc să afirm că N.

O atenţie deosebită a acordat-o marele dispărut colaborării dintre economişti şi ingineri. Constantinescu s-a înscris în galeria personalităţilor care au modernizat învăţământul superior economic”. în fruntea AGER. dr. în căutarea unor soluţii realiste pentru stoparea declinului economic în care ne aflăm şi care a dat România înapoi cu multe decenii. într-un spirit de libertate a opiniilor. Mihai Mihăiţă. a condus cu competenţă şi pasiune asociaţia renăscută în 1990. pentru unirea întregii societăţi civile româneşti. Cu acest prilej. pe baze democratice. la început ca vicepreşedinte(1990) şi apoi ca preşedinte până la sfârşitul vieţii. În amintirea celor care l-au cunoscut. Stimat şi iubit de economişti. La numeroasele realizări din cadrul AGER se adaugă şi iniţiativa sa privind construirea Casei Economiştilor. 90 . prof. personalitatea distinsului dispărut va rămâne şi datorită calităţilor sale morale şi demnităţii de care a dat dovadă în timpul vieţii. La împlinirea vârstei de 80 de ani(27 martie 2000). dintre AGER şi AGIR.Academicianul Constantin Ionete spunea despre el: „Prin activitatea sa multidisciplinară şi valoroasă. îi adresa. Un rol deosebit l-a avut în cadrul Asociaţiei Generale a Economiştilor din România(AGER). contribuţie. în care inginerii şi economiştii au un rol esenţial în vederea relansării economice”. între altele: „Domnule academician.N. ing. N. preşedintele AGIR. Academia Română l-a sărbătorit în cadrul unei şedinţe festive. vă adresez cele mai sincere mulţumiri ale comunităţii inginereşti pentru nemăsurata dvs.

a lăsat o serie de lucrări valoroase: "Asupra dozării volumetrice a hidrocarburilor saturate şi nesaturate cu legatură dublă. stabilind raportul procentual între hidrocarburile aromatice uşoare şi cele grele. Urmare a studiilor sale originale. auro-argentifere şi petrol. a fost mobilizat ca ofiţer la arma chimică. a căror valorificare în industrie ar putea contribui esenţial la dezvoltarea economiei naţionale. determinând rezervele de hidrocarburi aromatice. Posibilităţile de a extrage din ligniţi fracţiuni de hidrocarburi. participând la campaniile din 1912 şi 1916-1918. a creat un colectiv care s-a ocupat intens de valorificarea majorităţii materiilor prime minerale din subsolul ţării noastre. "Compoziţia elementară a uleiurilor neutrale separate din gudroanele primare ale ligniţilor româneşti" (1928).NEGOIŢĂ DĂNĂILĂ 1878 – 1953 S-a năcut în comuna Buceşti. marile tendinţe de dezvoltare industrială se îndreptau spre chimie si electricitate. "Utilizarea raţională a ligniţilor româneşti" (1926). În anul 1912 cercetările sale s-au îndreptat asupra posibilităţilor de valorificare a ligniţilor din zăcămintele româneşti situate în judeţele Dâmboviţa. îndreptându-şi cercetările în domeniul chimiei industriale. Profesorul Dănăilă a luat ca model industria chimică din Franta. O deosebită atenţie a acordat procesării petrolului din toate zăcămintele care se găsesc în Moldova şi Muntenia. judeţul Galaţi. cărbuni. într-o familie de învăţători modeşti. cât şi în cercetarea aplicativă. După razboi şi-a reluat activitatea atât în învăţământul superior. "Asupra utilizării hidrocarburilor aromatice din fracţiunile de petrol" (1925). În domeniul cercetării aplicative. ca: materiale de construcţii. care a avut un impact deosebit asupra industriaşilor români şi oamenilor de stiinţă. unde au fost identificate rezerve mari. minereuri metalifere şi nemetalifere. Dănăilă. pentru valorificarea substanţelor minerale solide şi a combustibililor fosili. la 17 aprilie 1878. Aceste studii aprofundate asupra hidrocarburilor au fost receptate cu mult interes de companiile naţionale şi mondiale. În cadrul Politehnicii din Bucureşti şi-a continuat activitatea de profesor. aromatice si gudronului din petrol" (1923). demonstrate de prof. au condus la producerea de carburanţi sintetici în Germania pe timpul războiului. i s-a acordat o bursă cu care şi-a continuat studiile la Universitatea Regală Tehnică din Berlin (Charlottenburg). Ca profesor este considerat unul dintre întemeietorii învăţământului românesc de chimie industrială. În timpul războiului care a urmat. Cursurile sale erau în fiecare an completate cu noutăţi apărute în toată lumea în domeniul pe care îl preda. Argeş şi Bacău. ca director al Institutului de Chimie Industrială din Bucureşti. O altă lucrare de interes deosebit pentru industria de prelucrare a petrolului este "Asupra constituirii fracţiunilor de petrol obţinute prin distilarea în vid" (1934). După absolvirea Liceului Internat din Iaşi. întorcându-se în ţară a fost numit profesor la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. devenind decanul Facultăţii de Chimie Industrială. "Asupra dozării volumetrice a hirocarburilor aromatice ca fracţiuni în petrol si gudron" (1926). obtinând diploma de inginer chimist. La începutul secolului XX. După un stagiu de specializare la Uzinele Chimice din Germania. În anul 1910 a publicat "Studiul asupra marei industrii chimice organice franceze". 91 .

Bănuit că ar fi colaborat cu germanii la dezvoltarea industriei de carburanţi sintetici. fără a se avea în vedere că rezultatele cercetărilor lui au fost publicate şi în strainatate. S-a stins din viaţă în Bucureşti la 5 februarie 1953. numele lui strălucind printre marile personalităţi ale ţării. 92 . La 25 mai 1939. recunoscându-i-se valoarea pe plan mondial a lucrărilor sale în domeniul procesării petrolului. a fost scos din rândurile academicienilor în 1949. Ca un act reparatoriu a fost repus în drepturi ca membru de onoare post mortem al Academiei Române la 3 iulie 1990.În anul 1936 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Academia Română l-a ales membru de onoare pentru cercetările sale excepţionale în domeniul hidrocarburilor.

Metoda este şi în prezent utilizată în Europa Occidentală. Dimo şi-a adus contribuţia la crearea principiilor de dezvoltare a reţelelor electrice de 35. alegerea lui ca 93 . obţinând titlul de inginer. inventator. El a efectuat în cadrul Societăţii de Gaz şi Electricitate o muncă continuă de 15 ani. El creează analiza nodală. publicată în 1968 şi care a fost tradusă imediat în limbile engleză. asociată cu analizatorul „Dimo” sau cu „anagraful Dimo”. unde a studiat cu pasiune fenomenele necunoscute care au loc o data cu dezvoltarea producţiei şi distribuţiei.220. a făcut obiectul unor studii moderne. dintre care cităm: Analiza nodală a sistemelor electromagnetice. creează o structură topologică echivalentă. a introdus concepţii noi în analiza sistemelor electromagnetice.Valoarea invenţiilor sale pentru evitarea supratensiunilor prelungite. A absolvit Şcoala Politehnică din Bucureşti în 1928. care sunt descrise în literatura de specialitate. Întors în ţară.110. a fost numit într-un post de proiectant la Societatea de Gaz şi Electricitate din Bucureşti. Nodal Analysis of Power Systems(1975): Sistemul energetic planetar(1988) şi multe altele. unde a urmat cursurile Şcolii Superioare de Electricitate(1929-1930). căutând să înlăture pe acelea care produc perturbaţii. utilizată pe plan mondial. precum şi măsurarea acestora prin analiza vectorială. prin care a explicat fenomenul denumit „inversiunea fazelor”. a plecat la Paris. dar în acelaşi timp activa. în cazul întreruperii unei faze. Acordându-i-se o bursă. un mod de reprezentare unic tipic. a urmat cursurile învăţământului preuniversitar în oraşul natal. După cercetări îndelungate cu aplicarea rezultatelor în industrie. pe care a deţinut-o până în 1945. reprezentând pe diagrame starea reţelei electrice. timp în care a fost nevoit sa rezolve numeroase probleme practice privind producerea şi distribuţia electricităţii pe reţele naţionale şi internaţionale. pentru procedeul grafic şi analizorul Dimo a fost recunoscută prin: premiul internaţional „Montefiori” şi premii pentru contribuţia la electrificarea ţării(1950) şi pentru proiectarea hidrocentralei Moreni(1954). introduce concepte originale în analiza sistemelor electromagnetice şi utilizării curenţilor. În anii 1949-1969 a funcţionat ca şef de sector la Institutul de Energetică al Academiei Române. care apare în reţele cu neutrul izolat.400 kV în România. în calitate de consilier ştiinţific. unde pasiunea lui pentru electricitate era cunoscută de colegi şi profesori. îşi prezintă teza de doctorat în 1968 la Institutul Politehnic din Bucureşti. utilizate şi în prezent pe plan mondial S-a născut la Turnu-Severin la 17 aprilie 1905. franceză şi rusă. pe arii geografice mari. dar şi în Statele Unite. în reţelele electrice. El a transmis rezultatul cercetărilor sale în numeroase lucrări publicate. Descoperind cauze şi efecte malefice şi benefice. la proiectarea şi executarea sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier I. În anul 1970 a fost declarat doctor docent. tratate şi cursuri sub titlul „Dimo’s Rei methods”. care exprimă starea reţelelor naţionale şi internaţionale. Soluţiile propuse de el sunt apreciate de conducerea societăţii şi în scurt timp este promovat în funcţia de director tehnic. În 1963 devine membru corespondent al Academiei Române.PAUL GHEORGHE DIMO 1905-1990 Cercetător ştiinţific. cunoscută ca „analiza nodală Dimo” şi „metodele REI”. cu titlul „Analiza sistemelor electromagnetice”. Astfel. specialitatea electrotehnică.Analiza nodulară pentru reţele complexe asistată de calculator.

la 17 aprilie 1990 la Bucureşti. 94 . Avea să treacă în nefiinţă după câteva luni. opera lui ştiinţifică funcţionând în continuare.membru al Societăţii Franceze a Electricienilor şi premiul „Traian Vuia” al Academiei Române(1968).La 22 ianuarie 1990 a fost ales membru titular al Academiei Române.

CONSTANTIN N. ale cărei cursuri le-a urmat timp de doi ani. a ajutat la reconstruirea monumentelor Dobrogea şi a lui Mircea cel Bătrân din oraş. Teleorman. au fost mutaţi disciplinar la Isaccea. la care a aplicat cea mai nouă soluţie a timpului. Inginerul Întreaga sa activitate inginerească a desfăşurat-o în domeniul centralelor şi reţelelor. din Tulcea. Pasionat de inginerie. devenind inginer electromecanic. El a construit reţeaua de înaltă tensiune din regiunea petrolieră Prahova şi reţelele de transport şi distribuţie. Constantin. DINCULESCU 1898-1990 Ctitorul noului local al Politehnicii din Bucureşti S-a născut la 23 noiembrie 1898. în zonele Arad. a fost elev al liceului Spiru Haret. dotarea laboratoarelor didactice. pe care l-a prezentat la Congresul AGIR. Ploieşti. Borzeşti. pentru că au luat atitudine în apărarea ţăranilor revoluţionari din 1907. secţia reală. 95 . Slănic şi altele. Studiul intitulat „Căderile de apă ale Dunării şi posibilităţile de folosire a lor” a fost premiat de Societatea Politehnică în anul 1943. în anul 1917. utilizarea curentului monofazat de 50 Hz. în oraşul Alexandria. a plecat la Bucureşti şi a urmat cursurile Politehnicii între anii 1918-1922. Părinţii săi. transportului şi distribuţiei energiei electrice. A fost angajat ca inginer la 1 ianuarie 1924 şi peste 30 de ani a lucrat ca proiectant şi constructor în industria energetică. Ca şi fraţii lui. în care a avut în vedere şi folosirea reţelei hidrografice. Petroşani şi a hidrocentralelor de la Bicaz şi Sadu. Este autorul planului de electrificare CFR şi realizatorul principal al proiectului de electrificare a liniei BucureştiPloieşti-Braşov. pe care l-a absolvit în 1917. Pe placa de onoare a premianţilor se află înscris cu litere de aur şi numele fostului elev Dinculescu N. De asemenea. După obţinerea bacalaureatului s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi. la secţia de matematică. învăţători. Pentru înalta sa competenţă i s-au încredinţat funcţii tehnice de conducere. A publicat numeroase tratate şi articole de specialitate. Contribuţii importante a adus la construirea termocentralelor electrice de la Doiceşti. A rămas legat sufleteşte toată viaţa de liceu şi de oraşul Tulcea şi a sprijinit construirea unei noi aripi a liceului. astfel: director al Centralei Industriale a Energiei Electrice şi director general al Industriei Energetice din Ministerul Energiei Electrice(1953-1964). jud. Studiile pentru valorificarea potenţialului energetic au început din 1926 şi cu acestea a pus bazele teoretice ale sistemelor hidroenergetice care s-au realizat la Porţile de Fier. Comăneşti. iniţial la o şcoală primară din Bucureşti. dar şi fanfara de elevi din care a făcut parte din 1911. Ovidiu II. În anul 1945 a întocmit un plan de electrificare a ţării. al producerii.

mulţi ani. se găseşte mediul corespunzător pentru a-şi prezenta proiectele între specialişti şi a fost răsplătit cu premii bine meritate. Membru al societăţilor savante de specialitate O deosebită stimă şi apreciere a avut pentru Asociaţia inginerilor. preşedintele AGIR. decan între anii 1948-1950 şi rector al Institutului Politehnic din 1954. Activitatea ştiinţifică i-a fost apreciată şi încununată prin alegerea ca membru corespondent al Academiei Române în 1952 şi membru titular în 1990. că în cadrul asociaţiei. În cuvântarea ţinută cu acest prilej. Aflată sub egida Universităţii Politehnica Bucureşti. a colaborat în timpul lucrărilor cu specialiştii. Marele său talent pedagogic şi pasiunea cu care a predat. În anii celui de al doilea război mondial a predat. Constantin Dinculescu a durat pentru noi. academicieni. în tot ce a întreprins pe plan ştiinţific. Prin calitatea învăţământului practicat în Politehnică. pe drept. profesori universitari. vicepreşedinte al Comitetului Român pentru Comisia Mondială a Energiei. 96 . Între anii 1962-1972 a fost preşedinte al Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor. această societate non profit are ca scop sprijinirea şi promovarea cercetarii în domeniul dinamicii liniilor electrice şi al componentelor acesteia şi editeaza un buletin ştiinţific. construcţia nu era terminată. datorat iniţiativei rectorului Constantin Dinculescu.S-a stins din viaţă la 15 septembrie 1990.Profesorul Activitatea didactică a început-o în anul 1926. parcurgând toate treptele ierarhice ale învăţământului superior. Membru al atâtor organizaţii inginereşti de peste hotare. ca profesor la Politehnica din Timişoara. cursul de centrale electrice şi din 1948 a fost şeful catedrei de Centrale şi reţele electrice la Bucureşti. a spus: „Cu durere în suflet particip la pierderea valorosului membru AGIR încă din 1935 şi preşedinte. Admirabila sa cultură s-a reflectat în toate rosturile vieţii sale. a luat naştere fundaţia ştiinţifică purtând numele inginerului şi dascălului Constantin Dinculescu. membru al Comisiei Naţionale pentru UNESCO. El a considerat. un monument mai durabil decât bronzul. dar continua să urmărească lucrările. pentru ca acest local să fie cât mai funcţional. această prestigioasă instituţie este cunoscută ca una dintre cele mai importante din lume. dar şi prin măreţia localului. Recunoaşterea lui internaţională s-a concretizat prin alegerea ca: vicepreşedinte al Comitetului Român pentru Conferinţele Internaţionale pe teme electrotehnice şi energetice. al organizaţiilor inginereşti din ţara noastră. educaţional sau ingineresc. La trista adunare de doliu au participat şi au luat cuvântul personalităţi politice. Iniţiator al construcţiei noului local al Politehnicii din Bucureşti. al cărei membru a devenit din 1935. Mihai Mihăiţă.” Fundaţia ştiinţifică „Constantin Dinculescu” La iniţiativa unui grup de cadre didactice şi cercetători de la laboratorul „Linedyn” al catedrei de electroenergetică a UPB. membru al Conferinţei Internaţionale a Marilor Reţele Electrice. inginerii. de la asistent la profesor emerit. a rămas în amintirea numeroaselor serii de studenţi pe care i-a pregătit. ing. el a reprezentat cu cinste ţara şi şcoala tehnică românească. A fost pensionat în anul 1968. domnul dr. Prin faptele sale. dovedind ample cunoştinţe în domeniul construcţiilor şi arhitecturii.

97 . înfiinţată la Bucureşti în anul 1867. la 1 decembrie 1880 este numit şef al secţiei de întreţinere şi după doi ani este avansat la Direcţia generală C. ca profesor de fizică şi chimie.R. însă. Scarlat Vârnav. inginerul Dragu îşi găseşte un serviciu pe măsura pregătirii sale. Îşi ia bacalaureatul cu laude în 1871. pe atunci director general al C. fraţii Cerchez. a tuturor ramurilor industriale şi a învăţământului politehnic. a studiat cu atenţie o problemă pe atunci foarte actuală. au plecat la Paris la celebra „École Centrale des Arts et Manufactures”. nevoit să îşi câştige existenţa. a studiat. în anul 1848. rămâne încă doi ani în Franţa pentru a face un stadiu de perfecţionare la diferite uzine. Inginer inovator şi inventator Când se întoarce în anul 1878 la Iaşi. primeşte o bursă de la autorităţile judeţene pentru a urma cursurile liceului. Ajunge la concluzia că locomotiva-tender este mai ieftină prin preţul de cost al construcţiei şi că. Astfel. Acest tip de locomotivă a fost achiziţionat şi de Căile Ferate Ungare. În aceste condiţii. în România. nu găseşte un post corespunzător şi se va angaja la Liceul Naţional din Iaşi. referitoare la eficienţa economică a două tipuri de locomotive. Perseverează în ideea de a deveni inginer şi în acest sens adresează o cerere către „Fundaţia Doctor Fătu” din Iaşi. Teodor Dragu şi alţii. Ei au fost aceia care au contribuit la dezvoltarea. căile ferate au fost concesionate unor firme străine. Gheorghe Cantacuzino. Gheorghe I. Toţi erau patrioţi şi visau la modernizarea ţării lor. o pleiadă de tineri entuziaşti. îl trimite la „Societatea Privilegiată de Căi Ferate a Statului AustroUngar” să studieze organizarea şi modul de funcţionare a acesteia. reuşeşte să ia cu succes diploma de inginer. unde va sta doi ani(18841886) şi va lucra ca simplu muncitor în toate secţiile. Pleacă la Paris. realizează economii importante. pe care îl va onora până la pensionare. Pleacă la Iaşi şi se înscrie la Academia Mihăileană (care din 1847 avea statut de liceu). anume locomotivele cu tender separat şi locomotiva-tender. dar răscumpărate după războiul ruso-româno-turc(1877-1878). După absolvire. Absolvind şcoala primară în satul natal şi fiind recunoscut ca un elev excepţional. proiectat şi construit în treizeci de exemplare un tip de locomotivă-tender cu trei osii cuplate. Ca urmare. dornici de a învăţa arta ingineriei. În perioada 1860-1880. Printre aceştia au fost Ion Ghica. Constantin Olănescu.F.F. Duca. care îi acordă o bursă. în exploatare.R. care a funcţionat în ţară între 1901 şi 1931. În anul 1901 este avansat în postul de subdirector general. lipsit de mijloace materiale. s-a născut în comuna Zăpodeni din judeţul Vaslui.. în anul 1916. Pe tânărul Dragu îl atrage Şcoala Naţională de Drumuri şi Şosele.TEODOR DRAGU 1848-1925 Inginerul inventator În secolul trecut. o şcoală tehnică superioară înfiinţată în anul 1829. Remarcându-l pentru probitatea profesională. fiul răzeşului Dragu. unde va fi admis ca student la Şcoala de Arte şi Manufacturi şi unde. Teodor. se angajează ca profesor de limba latină la gimnaziul Ştefan cel Mare. în anul 1876. În timpul şederii în Austria.

era mai scăzut decât al carbunelui. din anul şcolar 1890-1891 a fost la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. reducându-se la mânuirea unui robinet. iar călătorul nu mai suporta fumul şi scânteile produse de cărbuni. după studii laborioase. au fost proiectate de inginerul Teodor Dragu. Iată cum îşi susţinea inovaţia: „reglarea uşoară. Sistemul de iluminare propus de el se baza pe folosirea unui gaz extras din reziduuri de păcură şi a fost introdus în anul 1887. O altă inovaţie a lui constă în încălzirea vagoanelor de călători cu aburi luaţi de la locomotivă. care a avut un răsunet internaţional. îi obliga să lucreze ca simpli muncitori în 98 . După pensionare (1916). înlocuind disciplina prin forţă. admirată în toată Europa. Din facultate. după această dată au fost introduse diferite tipuri de frâne. unde a funcţionat până în anul 1915. fapt care a stimulat personalul din trafic şi de întreţinere. de la Bucureşti-Griviţa şi Iaşi. locomotivele din seria 2001 pentru trenurile de persoane. cheltuieli de întreţinere foarte mici şi siguranţă în exploatare”. care erau utilizate anterior. Până atunci. pe care l-a proiectat şi al cărui prototip l-a construit singur. inginerul Dragu a venit cu idei inovatoare. Prin utilizarea combustibilului lichid apăreau şi alte avantaje: munca fochistului în condiţii mai bune. Introducerea frânei cu aer comprimat de tip Westinghouse în 1892.R. îi apropria şi îi angaja la calea ferată. Folosind combustibilul lichid la locomotivele din ţara noastră este tot opera inginerului Dragu. iluminatul se făcea cu lămpi în care se ardea ulei de rapiţă(sistem Lafaurie et Potel). selecţiona pe cei mai buni dintre studenţii săi. o dată ajunşi în producţie. la fabrica de hârtie de la Câmpulung Muscel. la care s-au format ingineri de mare valoare. aparataj simplu. face parte din opera inovatoare a lui Teodor Dragu. Pe aceştia. Şi la iluminatul vagoanelor de călători. Aceasta a fost introdusă în 1897. au fost dotate numai cu frână de mână. Injectorul a fost omologat şi montat imediat pe 12 de locomotive.R. Din anul 1869. Fiind recunoscut ca unul dintre cei mai buni specialişti în termotehnică. a inventat injectorul ce îi poartă numele. Despre această invenţie.. a creat o şcoală de specialişti în domeniu. La realizările lui deosebite se adaugă studiile.F. iar eficienţa sa resimţit şi prin faptul că preţul petrolului.F. autorul a prezentat o comunicare la Congresul Internaţional al Petrolului de la Bucureşti (1907). pe care a adus-o într-o situaţie financiară foarte bună. încălzirea uniformă în compartimente. până în anul 1880. Acesta reduce foarte mult cantitatea de abur consumat pentru pulverizarea păcurii. Vagoanele de marfă şi călători. precum şi faimoasa locomotivă „Pacific”. care avea o putere calorica mai mare. are un domeniu mare de reglare şi măreşte puterea de tracţiune a locomotivei. Între anii 1907-1910. cu o disciplină prin cointeresare.Clasicele locomotive din seriile 1001 şi 1601 pentru trenurile de marfă. proiectele şi construirea atelierelor C. Aici a predat cursul intitulat „Construcţiile de maşini şi maşinile cu abur”. Injectorul Dragu este superior injectoarelor Urquhart şi Holden. care după numeroase experienţe şi pentru o eficientă utilizare a combustibilului. la toate vasele din patrimoniul Serviciului Maritim Român a fost înlocuită încălzirea cu cărbuni a cazanelor. care a rămas ca singur tip folosit timp îndelungat în ţara noastră. În acelaşi an. a introdus pentru ungerea osiilor uleiurile degudronate. prin cea cu combustibil lichid. pentru încălzirea vagoanelor de călători se utilizau sobele cu lemne şi cărbuni „May Pape”. Profesor şi organizator al învăţământului de specialitate Paralel cu activitatea la C. El a fost acela care a introdus „primele de bună întreţinere în mers”. a lucrat în industria particulară. care au calitatea de a menţine o temperatură redusă a osiilor. după proiectele lui Dragu Teodor.

A înfiinţat şi şcoli de ucenici pentru formarea mecanicilor de locomotivă şi de întreţinere. în amintirea şi onoarea lui. ca profesor era concis în expunerile sale şi minuţios. 99 . făcându-şi astfel cunoscute printre ingineri preocupările şi realizările sale.R. După o activitate îndelungată. A publicat mai multe articole de specialitate în „Buletinul Societăţii Politehnice din România”. anii crunţi ai primului război mondial.” Preşedinte al „Societăţii Politehnice” La 19 decembrie 1881. cerea studenţilor să fie bine pregătiţi la examene şi aprecierile lui erau corecte. a fost ales preşedinte al Societăţii şi a funcţionat în această calitate între anii 1916-1919. inovator. din fondurile careia s-au acordat burse studenţilor săraci şi merituoşi. Unul dintre foşti săi studenţi îl descria astfel: „Temperement sobru. Cei care l-au cunoscut în calitate de preşedinte afirmau că „s-a remarcat prin înţelepciune”. în care au învăţat mii de muncitori. Avea să asiste şi la distrugerea sediului de către trupele beligerante. inventator. După trecerea în nefiinţă.ateliere după care erau trimişi în străinătate să îşi însuşească cele mai noi metode de construcţie a materialului rulant. s-a distins prin sobrietate şi modestie.. S-a stins din viaţă în 1925.F. s-a aflat printre membrii fondatori şi a dus o activitate neîntreruptă în cadrul acesteia. Va rămâne în istoria stiinţei şi tehnicii româneşti ca organizator al C. când s-a constituit „Societatea Politehnică”. câţiva dintre foştii studenţi au constituit o fundaţie care îi poartă numele. în care numeroşi ingineri de valoare şi-au pierdut viaţa. cu largă înţelegere faţă de oameni. întemeietor al şcolii româneşti de inginerie mecanică şi un mare profesor de construcţii de maşini cu aburi.

cărbuni. ale căror rezultate le-a publicat sub titlurile: “Privire sumară asupra hidrogeologiei subterane a Câmpiei Române din punct de vedere al alimentării Bucureştiului” (1895). Modernizarea ţării. unde s-a înscris la Şcoala Superioară de Mine. Doftana şi Slănic Prahova. Născut la Târgovişte. studiul zăcămintelor. După ce a rezolvat problemele exploatării într-o concepţie tehnico-minieră inginerească şi a alcătuit o hartă geologico-minieră de detaliu a Ocnelor Mari. Ocnele erau proprietatea statului şi exploatarea lor aducea venituri importante visteriei. atât din vânzarea pentru consumul intern.MATHEI M. după ce a învăţat buchiile la o şcoală de pe lângă o biserică din localitate. minereuri ş. Animat de sentimente patriotice. hidrogeologia şi seimologia globală. cât şi pentru export. Tânărul Mathei Drăghiceanu. pe care a absolvit-o în anul 1872. “Chestiunea apei în Capitală” (1898). neexistând în ţară o instituţie de profil. Serbia si Rusia. a efectuat cercetări cu foraje în vederea captării izvoarelor sulfurose de la Pucioasa. 100 Si-a . fost director al Şcolii de Poduri şi Şosele. unor domenii neabordate de alţi cercetători din ţară înaintea lui. Sava. neraţional. în anul 1880 a fost numit director al minelor statului. cu care s-a completat harta europeană. în acelaşi an a revenit în patrie şi a fost imediat numit inginer minier la Ocnele Mari din Vâlcea. Sarea reprezenta atunci cea mai importantă substanţă minerală a Principatelor Române. La întoarcere a elaborat “Legea privind organizarea salinelor din România”. a plecat la Paris. Extinzându-şi cercetările în domeniul apelor minerale curative. empiric. încununată de succes. constatând că ţara dispunea de uriaşe rezerve de sare. În dorinţa de a deveni inginer minier. cunoscând de la profesorii lui de liceu situaţia. pionier al geoştiinţelor aplicate dedicat întreaga activitate. Primii ani de studii superioare i-a urmat la Universitatea Bucureşti. pentru a pune în aplicare cele învăţate la şcolile superioare din străinătate în folosul ţării. Pentru a se perfecţiona. a întreprins o serie de călătorii de studiu la salinele din AustroUngaria. În prima parte a secolului al XIX-lea. Exploatarea se făcea haotic. El şi-a extins cercetările şi asupra salinelor de la Târgu Ocna. la 15 mai 1844. “Studiul asupra hidrogeologiei subterane din Oltenia” (1905). erau exploatate sporadic. DRĂGHICEANU 1844-1939 Primul român inginer de mine. Fiind considerat ca un expert de valoare. bogăţiile naturale ale subsolului românesc erau practic necunoscute. prin care a pus bazele industriei extractive româneşti. Rezultatele cercetărilor le-a publicat sub titlul “Salinele române din punct de vedere geologic. şi-a continuat învăţătura la Bucureşti. Preocupat de alimentarea cu apă a oraşelor. şi-a format un ideal din a deveni inginer minier. cum ar fi tehnica minieră. tehnic şi economic”. la Gimnaziul de la Sf. industrializarea – atunci în fază embrionară – aveau nevoie pentru dezvoltare în primul rând de substanţe minerale şi combustibili. a fost avansat ca inspector general al salinelor.a. prin gropi. a efectuat o serie de studii. Pentru întocmirea hărţii geologice a Europei a prezentat în 1891 o hartă geologică a României. Zăcămintele de sare. “Chestiunea apei la Câmpulung” (1913). în casa unor orăşeni. “Studii asupra hidrogeologiei subterane din România” (1895).

reuşeşte să găsească zăcăminte cu rezerve exploatabile şi să amelioreze calităţile acestora pentru a fi utilizaţi la locomotive. “Cutările hercinice în raport cu seismele” (1934). la care frecvenţa nu era obligatorie. În anul 1878 a fost numit director la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. la 23 mai 1933 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. având ca anexă o hartă la scara 1:500.000 (1885). despre care a publicat studii parţiale. “Cutremurul de pământ de la 1 iunie 1913” (1913). rămasă nefinalizată. El a încercat să selecţioneze unele elemente de previziune a seismelor. A început documentarea pe teren (1922) a unei monografii privind zăcămintele auro-argentifere. În învăţământ a debutat ca profesor de liceu. a publicat unele articole de valoare în Buletinul societăţii. Acestea reprezintă studii fundamentale. Implicându-se în cercetarea cărbunilor autohtoni.Studiul cutremurelor de pământ este un alt domeniu important spre care şi-a îndreptat cercetările. Ca membru al Societăţii Politehnica din Bucureşti. S-a stins din viaţă la 2 mai 1939 la Bucureşti. pentru care este considerat ca precursor al seismologiei româneşti. El a întocmit primul regulament de funcţionare al acestei instituţii şi a introdus în programul de învăţământ un curs de hidrogeologie. 101 . “Tectonica seismică eurasiatică” (1936). O lucrare model o constituie monografia “Studii geologice tehnice şi agronomice cu privire particulară asupra mineralelor utile din Mehedinţi”. devenind inspector şcolar în Muntenia. O problemă de mare importanţă economică preocupa conducerea Căilor Ferate Române la sfârşitul secolului XIX. şi anume înlocuirea cărbunilor de import pentru locomotivele cu aburi cu cei din zăcămintele existente în ţară. Pentru meritele sale ştiinţifice. de referinţă pentru seismologii din toată lumea. Realizările în acest domeniu reies din lucrările publicate: “Cutremurele de pământ din România şi ţările înconjurătoare” (1886).

În anul 1875. În anul 1881 a fost numit profesor şi director al Şcolii de Poduri din Bucureşti. când îl vede pe fostul său profesor. cu o durată de doi ani. De modul în care s-a imprimat disciplina în conştiinţa studenţilor săi. Duca a răspuns în scris: „Presa. După bacalaureat s-a înscris la Şcoala Centrală de Arte şi Manufacturi în anul 1864 si-a obţinut diploma de inginer în 1869. După o revoltă nejustificată a studenţilor. a debutat în învăţământ ca profesor de geometrie descriptivă la Liceul Militar din Iaşi. cu o durată de studii de patru ani şi a eliberat primele diplome de inginer în 1879. În replică. de promovare şi obţinerea diplomelor. Era un apreciat orator. se poate spune. pe aparatură didactică. În această funcţie execută Gheorghe. s-a născut la Galaţi în ziua de 3 februarie 1847. aruncă ţigarea şi îl salută cu respectul cuvenit. Unii dintre studenţii lui au devenit profesori universitari şi au transmis altor generaţii de ingineri ce au învăţat de la el. am avut impresia că sunt încă elevul lui şi că m-a prins fumând”. Apoi îi mărturiseşte prietenului: „Când l-am zărit pe Duca. a urmărit ca absolvenţii să devină cetăţeni folositori şi conştienţi de datoria lor faţă de ţară. Şcoala de Conductori. Tatăl său l-a trimis la Paris să studieze la Liceul Louis le Grand. următoarea întâmplare: un inginer şi un prieten al său stăteau de vorbă pe stradă. pentru a completa lipsurile absolvenţilor de liceu în domeniul ştiinţelor matematice. fiul 102 .GHEORGHE I. ci a reorganizat-o din temelii”. a cărui inaugurare a avut loc la 2 octombrie 1886. La catedrele şcolii a chemat să predea pe cei mai străluciţi ingineri români. în scopul formării ofiţerilor de geniu. Astfel. În această calitate a depus o muncă deosebită. a fost ministru sub Alexandru Ioan Cuza. El a stabilit norme de admitere. concluzionând. a fost criticat de ziare pentru “disciplina exagerată” pe care o impunea. În funcţie de director si profesor. Tot el a fost şi ctitorul imobilului Politehnici din calea Griviţei. fapt care îi făcea pe studenţi să îl asculte cu atenţie şi cu plăcere. Întors în ţară după terminarea studiilor. absolvenţii primeau şi gradul de sublocotenent în rezervă. A înfiinţat anul preparator. reuşind să o ridice la nivelul aşezămintelor similare din Europa. inginerul ia poziţia de drepţi. deraiază câteodată”. unde a avut ca tutore pe Iancu Alecsandri. DUCA 1847-1899 generalului Ion Duca. având ca model programele didactice din învăţământul politehnic Francez. Aici a înfiinţat o bibliotecă şi laboratoare de chimie. studiile aveau o durată de cinci ani. Introducând o disciplină severă. Ctitor al învăţământului superior politehnic. Odată cu diploma de inginer. fratele poetului Vasile Alecsandri. a fost transformată în şcoală de Poduri şi Şosele. după cum afirmă contemporanii săi. ca şi calea ferată. a fost încadrat şi la Circumscripţia de Poduri şi Şosele din Iaşi. A introdus practica obligatorie. care aparţinea de Ministerul Lucrărilor Publice. “nu a reorganizat această şcoală. În serviciul Căilor Ferate Române Odată cu numirea sa în postul de profesor. Programele didactice elaborate de Duca au fost preluate şi de Politehnica din Bucureşti şi de cea din Timişoara.

A fost preşedinte în exerciţiu de două ori. a dispus reducerea tarifelor pentru călători.R. în anii 1883 şi 1890 . a introdus aparate pentru siguranţa traficului şi astfel au fost reduse accidentele. În anul 1897. Preocupat de problemele sociale cu care erau confruntaţi de la căile ferate. În anul 1874 a fost numit director al liniei Iaşi-Ungheni. În dorinţa de a înbunătăţi viaţa întregului personal. s-a mărit parcul de vagoane. Despre viaţa şi opera lui au scris mulţi dintre cei ce l-au cunoscut şi admirat.F. 103 . unde va rămâne să lucreze timp de doi ani. o şcoală pentru şefii de întreţinere (1892) şi o alta pentru manipulanţi (1893). bagaje şi mărfuri. Preocupat de calitatea profesională a personalului. printre primele măsuri pe care le ia la preluarea funcţiei de director general este aceea de a întocmi statutul personalului prin care se stabilesc drepturile de pensie. financiară şi administrativă. pregătirii profesionale excepţionale şi calităţi sufleteşti. la linia ferată Ploieşti-Predeal. s-a remarcat printr-un raport susţinut la congresul de la Londra (1895) . ing . văd şi admiră un bust de bronz care îl reprezintă pe Duca. dar nu a reuşit să o menţină din cauza concurenţei neloiale şi după câteva luni se întoarce în serviciul statului. s-au construit gări şi halte pe liniile în exploatare. inexistente până atunci. datorită calităţilor sale. la care salariaţii se puteau aproviziona pe credit şi la preţuri mai reduse. în anul 1897. un magazin de consum. Tot el a extins relaţiile internaţionale ale C. S-a stins din viaţă la 7 august 1899. Dovezi de admiraţie şi recunoştinţă. Între anii 1876-1881 a lucrat la direcţia Centrală a Antreprizei Guilloux. Făcând o analiză a beneficiilor realizate de C. Din inţiativa lui s-a dezvoltat foarte mult reţeaua de căi ferate. în gări s-au construit depozite pentru protejarea cerealelor. Duca a trecut ca director al lucrărilor portului Constanţa.R. puterii de muncă şi energiei deosebite. a creat o Casă de Ajutor Reciproc.F. printre aceştia nu au fost numai intelectuali. A contribuit la ridicarea prestigiului moral al asociaţiei. În excursiile pe care le organiza cu ingineri.controlul de calitate al construcţiilor de căi ferate concesionate unor firme străine. Bun cunăscător al căilor ferate. Oamenii din toată ţara care vin şi plecă prin Gara de Nord a Bucureştiului . întreţinea o atmosferă plăcută. El a intervenit cu idei inovatoare în activitatea tehnică.F. lăsând în urmă proiecte începute dar nerealizate. precum şi prin faptul că a fost mai mulţi ani în consiliu de administraţie. În momentul în care exploatarea căilor ferate a trecut în administraţia statului.R. aşezat într-un punct la egală distanţă de clădirea Politehnici şi a Gării. a înfiinţat o şcoală pentru mecanici de tracţiune (1890). ca director general a inţiat o serie de măsuri organizatorice care au condus la dezvoltarea acestei importante instituţii pentru economia şi apărarea ţării. o şcoală elementară pentru copii salariaţilor în Bucureşti şi a construit locuinţe de serviciu. în mod surprinzător. Societar al asociaţilor inginerilor A fost membru fondator al Societăţii Politehnice şi ales Vicepreşedinte în primul comitet de conducere (decembrie 1881) şi a rămas membru în Comitet până la sfârşitul vieţii. Ca membru al Congresului Internaţional al căilor ferate. a dat o atenţie deosebită publicaţiei Buletinul Societăţii Politehnice şi organizând conferinţe cu subiecte de specialiate. care a fost mediatizat în toată lumea. ci şi muncitori care au apreciat strădania lui pentru a le face viaţa mai bună. s-a format o direcţie generală şi un consiliu de administraţie. a avut realizări prin care va rămâne în istoria tehnici româneşti ca o remarcabilă personalitate.. din care va face parte şi ing. Duca. A fost numit director general la C. A înfiinţat o firmă proprie. până la sfârşitul prematur al vieţi sale. Într-o perioadă de viaţă relativ scurtă. atât în practica inginerească. de numai 52 ani.

funcţie pe care a deţinut-o până în 1974. se purta cu noi parcă am fi fost colegii lui. Dispunea de arta de a menţine ore întregi atenţia noastră încordată şi orele acelea minunate treceau atât de repede…” În paralel cu activitatea didactică a desfăşurat o laborioasă şi prestigioasă muncă de cercetare ştiinţifică. unde a urmat cursurile la École Supériore d’Éléctricité. El a 104 . Tânărul profesor era pasionat de activitatea didactică. În anul 1940 revine în ţară şi se angajează ca inginer la Atelierele de Construcţii de Avioane din Bucureşti şi la IAR-Braşov. devenită clasică şi citată în toate lucrările de specialitate. devenind profesor şef de catedră în anul 1951. a editat cursuri şi a înfiinţat laboratoare de studiu pentru studenţi. litere şi filozofie. În anii de studii din Franţa şi Germania. prin care a făcut ca şcoala românească de hidraulică să fie recunoscută pe plan mondial. ca elev al celebrului profesor Ludwig Prandtl. În activitatea sa ca profesor a mai susţinut cursuri de hidraulică la Universitatea din Bucureşti. lucrare care l-a consacrat. judeţul Ilfov. În lucrarea de doctorat a determinat prin procedee foarte riguroase viteza ascensională a unei bule de aer într-un tub vertical plin cu lichid. glumea cu noi.DUMITRU DUMITRESCU 1904-1984 Fondatorul şcolii româneşti moderne de hidraulică S-a născut la 7 septembrie 1904. obţinând titlul de licenţiat al acestor facultăţi şi simultan cel de inginer diplomat. Zâmbea. La 2 iulie 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi a devenit membru titular la 23 martie 1963. degaja o căldură sufletească deosebită. drept. românul Dumitru Dumitrescu şi-a expus ideile îndrăzneţe în domeniul hidraulicii aplicate şi teoretice. În activitatea didactică în ţară a debutat ca asistent la Catedra de hidraulică a profesorului Dionisie Ghermani. dornic de a cunoaşte cât mai mult din ştiinţa contemporană. la Şcoala Politehnică din Bucureşti. după care şi-a continuat studiile superioare la Politehnica din Bucureşti şi în acelaşi timp la Universitatea din Bucureşti a urmat cursurile facultăţilor de matematici. Nu se mulţumeşte cu aceste studii şi. nu studenţi. Este prima lucrare care abordează acest subiect în mod riguros. Unul dintre foştii săi studenţi scria despre el: “Lecţiile lui ne fascinau pur şi simplu. Între anii 1937-1940 a fost angajat la Universitatea Tehnică din Göttingen ca asistent şi conducea lucrările practice de hidraulică. în comuna Buftea. era o fire deschisă. Janet şi totodată cursurile de la École d’Aéronautique. îşi realizează şi apoi îşi susţine teza de doctorat cu titlul “Curgerea unei bule de aer într-un tub vertical”. Lazăr” din Bucureşti. până în anul 1944. elev al cunoscutului profesor P. pe care le-a absolvit în acelaşi an (1935). A ţinut cursul de hidrodinamică la Facultatea de Construcţii şi cel de maşini hidraulice şi mecanica fluidelor la Institutul Politehnic Bucureşti. A urmat cursurile Liceului “Gh. În calitate de conducător al Secţiei de hidromecanică din Institutul de Mecanică Aplicată al Academiei Române a efectuat importante studii fundamentale şi aplicate. a plecat la Paris în anul 1930. Ca profesor a militat pentru modernizarea învăţământului. Institutul de Mine Bucureşti şi la Academia Tehnică Militară. pleacă în Germania la Göttingen şi. Dorind să se perfecţioneze. dar susţinea şi unele cursuri.

A publicat 170 de lucrări ştiinţifice şi cu caracter filozofic şi cultural. făcând legătura între învăţământ şi producţie. Sisteme pentru aerisirea apei uzate. Anglia. ing. aducându-şi contribuţia la teoria similitudinii şi modelării. 105 . ş.a. A fost ales membru corespondent al Academiei de Ştiinţe. La Catedra de hidraulică a introdus şi o serie de cercetări în domeniu. Bicaz. Astfel de cercetări a efectuat cu colectivul condus de el pentru amenajările de la Paroşeni.a. În 1962 a fost distins cu Premiul de Stat şi Premiul Academiei Române pentru activitatea sa ştiinţifică. A contribuit substanţial la afirmarea ştiinţei româneşti peste hotare prin participarea activă la conferinţe şi simpozioane în SUA. Dumitru Dumitrescu demonstrează preocuparea sa permanentă pentru rezolvarea problemelor practice şi teoretice ridicate de dezvoltarea economică a ţării. Franţa. care au avut rezultate foarte bune. în care a expus valoroase idei originale. Optimizarea şi perfecţionarea manevrării evacuărilor de ape mari la amenajările hidroenergetice. a studiat hidrodinamica lichidelor cu vâscozitate mare. De asemenea. Săvineşti ş. Sadu-Sibiu. A efectuat cercetări privind transportul de debit solid şi al depunerii de sedimente în lacurile de acumulare şi privind studiul optimizării exploatării hidroenergetice a sistemelor de centrale hidroelectrice şi a funcţionării staţiilor de pompare pentru irigaţii. aducând contribuţii originale în acest domeniu. Inscripţii şi Litere Frumoase din Toulouse. Păuliş-Mureş. Germania. dintre care cităm: Studiul stabilităţii mişcării fluidelor.introdus studiul şi încercarea hidraulică pe modele. Studiile executate de prof. A încetat din viaţă la 20 septembrie 1984.

unde cu greu pătrundea un străin. Lazăr revine în Bucureşti la vârsta de 12 ani cu dorinţa de a învăţa carte. Acolo a înfiinţat o secţie pentru fabricarea uleiurilor de ungere. Rammelsberg. Rezultatele asupra acestor cercetări le-a publicat în „Buletinul Societăţii de Ştiinţe Fizice” din Bucureşti. unde se ocupa cu problemele de chimie. În căutare continuă de lucru. învăţa la lumina felinarului din stradă. Istrati. xilen) din ţiţei a obţinut un brevet de invenţie în 1908. care aveau încă 6 copii. insecticide ş. familia Edeleanu a plecat la Focşani şi apoi la Craiova. unde a avut ca profesori pe marii savanţi ai timpului A. vedea în Lazăr Edeleanu un cercetător de mare perspectivă. Edeleanu a efectuat numeroase studii de valoare în domeniul chimiei petrolului. coloranţi. Procedeul Edeleanu a fost adoptat în toate ţările producătoare de petrol din lume. când s-a înfiinţat Institutul Geologic al României. Prof. şi C.F. De multe ori. să separe din petrol mai multe grupuri de hidrocarburi componente. Sava. în subsolul unei case. acţiunea clorurii asupra oxizilor ş. fără să le modifice compoziţia chimică. Avantajul procedeului constă în faptul că se obţin produse de calitate. într-o familie de oameni săraci. În timpul cât a urmat cursurile liceului a fost găzduit. Pentru „Procedeul de rafinare cu bioxid de sulf lichid” (Procedeul Edeleanu). Tânărul doctor în chimie organică a fost solicitat să lucreze ca asistent şi şef de lucrări al profesorului Hodkinson la Royal Artillery College. care l-a îndrumat şi pentru doctorat.I.a. De atunci şi-a consacrat toate eforturile pentru cunoasterea şi valorificarea petrolului românesc. tolerat. iar produsele aromatice extrase formează baza preparării de numeroase medicamente. Cu numai un galben în buzunar a reuşit să se înscrie la Liceul Sf. toluen. la 1 septembrie 1861. El l-a numit în 1889 şef de lucrări la catedra pe care o conducea din Universitatea Bucureşti.a. un produs folosit ca stimulator al sistemului nervos. a fost numit şeful secţiei de chimie. C.LAZĂR EDELEANU 1861-1941 Chimist – inventator recunoscut pe plan mondial S-a născut în Bucureşti. prin distilare în vid. În 1887 şi-a susţinut teza de doctorat „Despre unele derivate ale acidului fenilmetacrilic şi fenilizobutiric”. În 1897 a fost chemat să lucreze în cadrul Ministerului Domeniilor. explozivi. post pe care l-a deţinut timp de 4 ani. Deşi putea face o carieră stralucită în străinătate. Un alt pas important în cariera sa ştiinţifică l-a făcut atunci când a fost numit director la Rafinăria Vega din Ploieşti. derivaţii acidului cinamic. lipsindu-i banii pentru lumânări. Hofmann. A fost remarcat de profesorii săi din liceu. fondatorul şcolii de chimie organică din Bucureşti. a preferat să se întoarcă în ţară. El a reuşit pentru prima dată în lume să rafineze produsele petroliere cu bioxid de sulf. Începând din 1906. care au condus la aplicaţii practice în distilarea fracţionată a hidrocarburilor şi obţinerea de produse necesare industriei. În laboratorul catedrei a desfăşurat o activitate de cercetare rodnică privind acţiunea clorurii de sulf asupra anilinei. În timpul pregătirii tezei de doctorat a descoperit benzidrina. care i-au favorizat obţinerea unei burse cu care a plecat la Berlin şi s-a înscris la Universitatea Tehnică. 106 . ca director al minelor. dintre ai cărui membrii fondatori a făcut parte.W. prin care asigură extragerea şi rafinarea selectivă a hidrocarburilor aromatice (benzen.

înainte de toate un mare chimist. Preşedintele ITP.” S-a stins din viaţă la 7 aprilie 1941 la Bucureşti. pentru care a obţinut numeroase brevete. recunoscute ca invenţii.A. A fost invitat la multe reuniuni ştiinţifice internaţionale. Dunstan. este un om pe care suntem mândri a-l onora. Dar mai presus de toate. 107 . Franţa. care a ştiut să aplice principiile pur ştiinţifice la dezvoltarea unor procese industriale. Germania. l-a calificat astfel: „Dr. În prezent.U. A lucrat din 1910 până în 1932 ca director la firma „Allgemeine Gesellschaft für Chemiche Industrie” din Frankfurt. decernată de această instituţie de prestigiu. Austria.. dr. a fost recunoscută marca Edeleanu pentru grupele de produse: hidrocarburi. dr.a. în diferite ţări din lume funcţionează 80 de instalaţii de tip Edeleanu. uleiuri pentru transformatoare. în onoarea marelui inventator. care a contribuit prin invenţiile sale la dezvoltarea industriei petroliere mondiale. S-a ocupat şi de proiectarea unor instalaţii originale de prelucrare a hidrocarburilor.Buletinul Societăţii de Chimie din Paris i-a publicat numeroase studii privind proprietăţile chimice ale ţiţeiurilor brute din zona subcarpatică a României. S. Olanda ş.. În al doilea rând. instalaţii şi elemente de instalaţii pentru îmbunătăţirea hidrocarburilor etc. Edeleanu este un mare tehnolog. A fost membru de onoare al Institution of Petroleum Technologists din Londra (ITP). cu ocazia festivităţii de înmânare a Medaliei Redwood. Edeleanu este. Din 1932 şi reînnoită în prezent. carburanţi pentru diferite motoare. fiind apreciat ca un mare expert în cunoaşterea chimiei hidrocarburilor. cu nimic mai prejos ca Davy şi Faraday. căreia i s-a dat în 1932 numele de „Edeleanu Gesellschaft”. Pentru invenţiile sale a obţinut 212 brevete în România.

a îndrăgit codrul şi a observat bolile care îl macină şi în special insectele dăunătoare.Pe lângă activitatea de cercetare. la a cărui conducere s-a aflat până în anul 1958. el a experimentat diferite substanţe pentru combaterea şi distrugerea gândacilor dăunători. În timpul vieţii a fost numit membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. conferenţiar între anii 1940-1941 şi profesor între anii 1941-1960.A fost timp de 15 ani conducătorul Secţiei de ecologie a Institutului de biologie „Traian Săvulescu” din Bucureşti. 108 .A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 1 martie 1948. A participat la organizarea Muzeului Silvic. În activitatea îndelungată de cercetare s-a ocupat de clasificarea insectelor dăunătoare ale pădurii. pe care a frecventat-o între 1918-1922. Insectele xilofage ale stejarului şi dăunătorii conurilor şi seminţelor de răşinoase(1953). Pentru a-şi adânci cunoştinţele în domeniul biologiei. A devenit asistent în 1923. ample cercetări cu privire la repartiţia geografică a insectelor de foliatoare. şi l-a condus mai mulţi ani. încă din studenţie. Deşi s-a născut şi a trăit într-o familie de orăşeni. în urma prezentării tezei „Studii asupra morfologiei şi biologiei insectei Lophyrus pini L”. Pentru salvarea mediului pădurii a organizat mai multe campanii naţionale de combaterea dăunătorilor.A publicat lucrări de o deosebită importanţă în domeniul ocrotirii pădurilor. între 1923-1927. Gândacii de frunză şi combaterea lor(1954) şi multe altele. în care s-a ocupat de zoocenoze. dintre care cităm: Duşmanii pădurilor(1946). iar după 1951 a organizat şi condus acţiunea de luptă pe plan naţional împotriva insectelor de pădure. După absolvirea liceului s-a înscris la Şcoala Superioară de Silvicultură.GRIGORE ELIESCU 1898-1975 Silvicultor.În 1933 a fondat Laboratorul de Protecţia Plantelor în cadrul Casei Autonome a Pădurilor Statului. Escherich. L-a avut în calitate de conducător ştiinţific pe cunoscutul profesor K. Astfel. a desfăşurat şi o prestigioasă activitate didactică la facultăţile de silvicultură din Braşov şi Bucureşti.A efectuat studii asupra păsărilor răpitoare din mediul silvic şi a publicat un determinator al acestora. entomolog S-a născut în Bucureşti. Grigore Eliescu este primul cercetător care a iniţiat. în 1932 a participat la o vastă campanie naţională de combatere a omizilor stejarului. pleacă în Germania şi se înscrie la Universitatea din Münhen pentru a-şi susţine doctoratul. după ce a devenit inginer silvic a urmat şi Facultatea de Ştiinţe Naturale din cadrul Universităţii Bucureşti. Principalii gândaci de scoarţă ai molidului şi combaterea lor(1949). care a introdus acest studiu într-un tratat publicat de el. Importanţa operei sale poate fi înţeleasă mai bine dacă ne gândim că peste 30% din suprafaţa ţării noastre este acoperită de păduri. fitopatolog. În anul 1930 este declarat Doctor economicae publicae cu Magna cum laudae. precizând cele mai eficiente metode de combatere a acestora. Omida stejarului(1949). în această parte a Europei. observând în special ciclul biologic al acestora. imediat după absolvirea facultăţii. la Catedra de botanică şi zoologie forestieră. când a obţinut titlul de inginer silvic. la 25 ianuarie 1898. Ca aplicaţie practică. Considerând că mai are multe de învăţat până să practice meseria.

denumire pe care o purta Armata Română care acţiona la sud de Dunăre.Pentru activitatea ştiinţifică susţinută a fost ales membru titular al Academiei Române în 1886.Între anii 1870-1877. matematician şi istoric. La inaugurare au participat regele Carol I. Virtutea Militară şi Crucea Trecerii Dunării. pe traseul Buzău-Mărăşti. în care s-a hotărât să se înfiinţeze o societate a inginerilor şi arhitecţilor români.Scopul iniţial al acestei societăţi era de informare profesională. ca civil a fost secretar general în Ministerul Lucrărilor Publice şi director general al Telegrafului şi Poştei.A fost membru fondator al revistei „România Militară”. unul dintre cei mai buni din promoţie. Revenit în ţară. A fost repartizat comandant de pluton în Regimentul 3 infanterie de linie. înalte oficialităţi şi un mare număr de ingineri. 1898-1899. primul preşedinte al Societăţii Politehnica S-a născut în Bucureşti. După terminarea studiilor secundare dă concurs la Şcoala Militară de Ofiţeri din Bucureşti în 1854. În acelaşi timp s-a specializat ca inginer militar la Şcoala Politehnică din Paris. 109 . într-o familie cu tradiţii militare. fiind avansat colonel în aprilie 1877 şi numit director general al Administraţiei Centrale de Război. Aceste lecţii au fost revizuite şi publicate în 1895 într-un volum. regina Elisabeta. După terminarea războiului şi-a reluat activitatea la Şcoala Militară de Ofiţeri. este numit profesor la Şcoala Militară de Ofiţeri din Bucureşti(18621868). După terminarea acestor şcoli. în 1862 a fost ataşat al Statului Major al Armatei Franceze. fiind primul militar care a făcut parte din această înaltă instituţie de cultură. Pentru activitatea sa militară a fost decorat cu numeroase ordine şi medalii. unde a predat sub formă de lecţii istoria războiului ruso-româno-turc din 1877-1878. În această calitate a participat la luptele de la Plevna.inginer militar. Rahova. Smârdan şi Vidin. Fiind un ofiţer remarcabil.ŞTEFAN FĂLCOIANU 1835-1905 General de brigadă. pe atunci director general al Căilor Ferate. în 1859. În acea seară de 18/30 octombrie 1881. pentru continuarea studiilor. a prezentat comunicări.A fost vicepreşedinte al Academiei Române între 1886-1888. În cadrul Academiei Române a avut o activitate deosebită. S-a stins din viaţă la 22 ianuarie 1905. Atunci aproximativ 130 de ingineri lucrau în administraţia statului şi câteva zeci la firme particulare. printre care Steaua României.La 18/30 octombrie 1881 s-a inaugurat prima linie de cale ferată proiectată şi construită de ingineri români. În seara aceleiaşi zile memorabile a avut loc o adunare a inginerilor prezenţi care a fost condusă de colonelul Ştefan Fălcoianu. la 6 martie 1835. Comitetul ales a elaborat statutul prin care asociaţia inginerească a fost numită Societatea Politehnica. ca după câteva luni să fie numit şeful Statului Major al Armatei de Operaţiuni Române. rapoarte. a fost trimis la Şcoala Imperială de Aplicaţii de Stat Major de la Paris. pe care a absolvit-o cu gradul de sublocotenent în 1856. ca preşedinte provizoriu al societăţii a fost ales colonelul Ştefan Fălcoianu. 1891-1892. A reintrat în armată când au început pregătirile pentru războiul de independenţă. Ulterior a devenit preşedinte de onoare. Coroana României. dări de seamă şi a condus mai multe comitete de lucru şi comisii.

deşi absolvise studiile cu note maxime. fostul său profesor l-a propus şi a fost numit asistent la Cursul de aplicaţii de rezistenţa materialelor şi proiecte de poduri. unde a lucrat până în august 1916. Fiind apreciat pentru prestaţia lui ca inginer. În acest serviciu a adus multe îmbunătăţiri liniilor de metal pe care circulau tramvaiele. L-au mai preocupat şi problemele teoretice legate de schimbătoarele de direcţie ale liniilor (macazele). La terminarea studiilor. Botoşani la 28 martie 1882. În timpul primului război mondial a fost mobilizat cu gradul de plutonier. la Societatea Tramvaielor Comunale. Ca student l-a avut profeosr pe matematicianul Ion I. La plecarea sa. pentru a reduce cantitatea de beton şi fier. În cursul superior al liceului s-a preocupat intens de pregătirea la matematică şi a devenit colaborator la Gazeta matematică. în luna martie 1908 a fost numit subşef de secţie. În acest serviciu a executat lucrări importante. Abia după un an de şomaj a reuşit să fie numit într-un post de diurnist (zilier provizoriu) la Serviciul de întreţinere al Căilor Ferate. a fost avansat inginer clasa I. Pentru proiectele sale a studiat cadrele elastice. pe care le-a publicat în Buletinul Societăţii. A proiectat castele de apă pentru alimentarea locomotivelor cu abur. situaţia fiind similară cu cea din zilele noastre. la macazuri. din slabele lui resurse băneşti a căutat să educe pe copiii săi în şcoli superioare. Tatăl său. În 1918 s-a întors la Bucureşti şi şi-a reluat activitatea ca director al Serviciului de studii şi construcţii la Tramvaiele Comunale şi ca profesor la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. împreună cu Traian Lalescu. La demobilizarea generală a fost avansat sublocotenent.GHEORGHE EMIL FILIPESCU 1882-1937 S-a născut în comuna Burcea din jud. a fost elev la Liceul Laurian din Botoşani. venind în contact cu cei care lucrau la calea ferată. ca şi pentru siguranţa călătorilor. gradaţie care se obţinea cu greutate în acele timpuri. a fost cantonier la calea ferată. Emanoil Filipescu. atât pentru traficul pe străzile înguste şi întortocheate ale oraşului. Statul major. de sub conducerea directorului Ion Baiulescu. în organizarea traseelor. Valea Uzului şi Piatra Prisăcani. Gheorghe Emil. Ionescu. După terminarea facultăţii în 1906. nu şi-a putut găsi un loc de muncă. acea reţea complicată pe care o văd călătorii ce trec pe acolo cu trenul. printre care Harta hidrografică a Dunării. în corpul tehnic al statului şi a trecut la Serviciul hidraulic. Umilul CFR-ist. Dorinţa de a deveni inginer a avut-o din liceu. A realizat numeroase inovaţii la vagoanele de tramvai. care îl cunoştea prin corespondenţa ce o deţinea cu Gazeta matematică. cunoscând capacitatea inginerului Filipescu. l-a însărcinat să pună în exploatare liniile de cale ferată îngustă din Valea Oituzului. în 1916. În anul 1902 a venit pentru prima dată în Bucureşti pentru a se înscrie la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. pe care le-a calculat exact. În mai 1910 a fost avansat la gradul de inginer clasa a II-a. Profesorul scria despre fostul său student: "Se distingea prin priceperea cu care studia problemele. 110 . Această problemă l-a pasionat în tot timpul vieţii şi cu această temă a ţinut numeroase comunicări la Societatea Politehnică. El a căutat să utilizeze numai fabricate din industria indigenă şi numai rar recurgea la importuri. prin munca şi conştiinciozitatea pe care o punea la studiul şi redactarea proiectelor". După proiectele sale s-a realizat triajul de la Ploieşti. după ce a absolvit şcoala primară din Burcea.

A trecut în nefiinţă la 25 noiembrie 1937. Dintre numeroasele sale lucrări şi studii cităm câteva. Gh. Filipescu a ţinut cursul de rezistenţă şi statică la Şcoala Politehnică. Noţiuni asupra vectorilor (1929). Tatăl său a continuat să trăiască cu o durere infinită.În anii de după primul război mondial. publicată în Lexiconul tehnic român. "metoda Filipescu". Statica construcţiilor şi rezistenţa materialelor (publicat postum în 1940). Ca profesor. Din 1925. din Comitetul maşinilor şi aparatelor electrice ş. cu o metodă ştiinţifică originală de calcul. Filipescu s-a preocupat personal de ameliorarea condiţiilor de muncă şi salarizarea muncitorilor şi a îmbunătăţit relaţiile muncitorilor cu patronatul. care pot fi considerate de referinţă: Formule pentru calculul betonului armat (1911). din Comitetul român al marilor baraje. A fost membru al Societăţii Politehnice din 1909 şi a publicat numeroase lucrări în Buletinul Societăţii. Pentru activitatea sa inginerească şi în special ca teoretician. vol. 7 şi în Buletinul Societăţii Politehnice. 111 . S-a ridicat dintr-o familie modestă şi prin calităţile sale a ajuns o stea a ştiinţei româneşti. de la înfiinţare. la vârsta de 55 de ani. a fost membru al Institutului Român de Energie. Ca teoretician şi-a înscris numele în istoria ştiinţelor construcţiilor. O serie de construcţii feroviare au fost realizate cu costuri avantajoase după proiectele calculate prin această metodă. grevele şi nemulţumirile muncitorilor erau aproape permanente. Em. a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1936. până la sfârşitul vieţii. A făcut parte din comitetele pentru participarea României la Conferinţa internaţională a marilor reţele electrice de înaltă tensiune de la Paris.a.

Remarcat de Gh. Ca inginer. însă fiind deosebit de modest nu a acceptat. în luna aprilie 1877 a trecut Prutul şi s-a angajat ca inginer asistent la Societatea de Căi Ferate Română. s-a ocupat cu educaţia copiilor săi. în 1912. statul român a preluat administraţia Căilor Ferate şi 1-a solicitat pe ing. la Cahul. Duca . lucrând pe şantierele de la Brăila. El a pregătit un proiect de lege pentru respectarea titlului de inginer şi arhitect. a plecat în Elveţia unde. a fost propus ca preşedinte de onoare. După ce a urmat liceul şi a luat bacalaureatul la Chişinău. prin care inginerilor români li se acorda un statut corespunzător. a intervenit personal pentru a găsi locuri de muncă în special pentru tinerii ingineri şomeri. În timpul crizei economice din 1900. . Alexandru Gafencu a făcut parte dintre cei 52 de membri fondatori ai Societăţii Politehnice. înaintat inginer şef în 1890 şi inginer inspector general în 1895. Numele lui a rămas gravat pe placa de onoare. Buzău şi Bacău. în 1902. la Societatea Ruso-Germană de construcţii căi ferate care activa în Basarabia. a fost însărcinat să organizeze Serviciul de tracţiune pe care 1-a adus la nivelul celor similare din Europa. a studiat ingineria la Politehnica Grand . timp de zece ani. La retragerea sa. şi-a început activitatea în Basarabia. GAFENCU 1843-1923 Fost preşedinte al Societăţii Politehnice S-a născut într-o veche familie românească din Basarabia.care era director general al C. inginerii şi arhitecţii făceau parte dintre meseriaşi. în luna septembrie 1843. A fost ales preşedinte de două ori: între anii 1892-l 893 şi între anii 1900-1901. ocupându-se de familie. având ca sarcină de serviciu administrarea liniei Cernavodă .Belgia. A participat la întocmirea Legii corpului tehnic. A fost admis în Corpul Tehnic în 1884. conform legii meseriilor. Reîntors în ţară. Gafencu să facă parte din administraţia centrală. În anul 1884. care a fost construit de englezi şi turci. fiind unul dintre premianţii instituţiei.Constanţa şi a micului port (atunci) Constanţa.F. I se atribuie un merit deosebit prin faptul că a adus o importantă contribuţie la dezvoltarea economiei naţionale. ca inginer ordinar clasa a Il-a. În timpul primului său mandat.pentru calităţile sale. Al. Timp de zece ani a fost membru al Comitetului de conducere al Societăţii. prin renunţarea la importul de combustibili şi utilizarea petrolului şi cărbunelui din zăcămintele româneşti pentru locomotive şi a unsorilor produse în ţară. În epocă.ALEXANDRU S. După ce a ieşit la pensie în 1902. Animat de sentimente patriotice pentru Ţara Românească. Polonia şi Ucraina. a mai trăit până în anul 1923. 112 . Societatea Politehnică a fost recunoscută ca persoană morală şi juridică.

Din 1937 şi până în 1952 a lucrat în industria petrolieră ca inginer geolog. Liceul l-a început în 1911 la Iaşi şi l-a terminat la Bârlad. deschizând drumul explorării acestora prin foraje. Tatăl lui. a efectuat pentru prima dată prospecţiuni gravimetrice experimentale pe masivul de sare de la Floreşti-Prahova. toţi fiind absolvenţi ai unor studii universitare. S-a specializat în prospecţiuni gravimetrice cu balanţa de torsiune. jud. din roadele căruia şi-a crescut cei şase copii. Vrancea. a pus în evidenţă cutele diapire din Muntenia şi domurile din Transilvania. Activitatea în producţie a început-o la Institutul Geologic al României. pe care a absolvit-o în 1924. şi mama. erau refugiaţi din Transilvania din cauza persecuţiilor la care erau supuşi pe atunci românii care trăiau sub regimul austroungar. În ceea ce priveşte descoperirea structurilor petroliere din Oltenia. sub aspectul prospecţiunilor pentru petrol(1938). la limita dintre Subcarpaţi şi Câmpia Română. În 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. secţia de fizică. erau din ce în ce mai utilizate în Europa pentru căutarea de substanţe utile. cu titlul de inginer de mine şi metalurgie. refugiindu-se în Moldova. cităm numai pe cele de referinţă: Asupra anomaliei gradientului orizontal „g”. atestând valabilitatea metodei gravimetrice pentru cercetarea acumulărilor de sare. după ce a făcut liceul la Braşov. În acelaşi timp.IULIAN P. Tatăl. Prin cercetări gravimetrice. a efectuat şi cercetări fundamentale. P. a luat pământ în arendă. într-o familie de agricultori. apreciate de specialiştii autohtoni şi străini. GAVĂŢ 1900-1978 A adus contribuţii esenţiale la descoperirea zăcămintelor de hidrocarburi din Oltenia şi Muntenia S-a născut la Tâmboieşti. care a condus la cunoaşterea rezervelor imense de NaCl din subsolul ţării noastre. Cetatea de Baltă şi Chişinău Criş. Petru. recent descoperite. Muntenia şi Transilvania. primul geofizician român. a elaborat o serie de studii privind aplicaţia geologiei structurale la descoperirea şi punerea în producţie a structurilor petroliere. dar după un an a dat examen de admitere la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Descoperirile sale privind zăcămintele de sare au deschis calea dezvoltării industriei clorosodice în România. pe care le-a efectuat pentru descoperirea acumulărilor de sare. publicată în limba franceză. elaborând metode originale de interpretare a rezultatelor obţinute prin măsurători de teren. Iniţial s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe. 113 . pot fi considerate ca o contribuţie la independenţa energetică a ţării noastre. la 19 iulie 1900. a elaborat studii de sinteză folosite şi în prezent pentru amplasarea forajelor de exploatare a zăcămintelor de petrol. În colaborare cu profesorul T. timp în care a condus cercetările geologice şi geofizice pentru descoperirea de noi structuri petroliere. Gavăţ le-a întreprins pentru evaluarea perspectivelor privind existenţa unor zăcăminte de petrol în Depresiunea Panonică şi studiile fiind detaliate pentru structurile Sărmăşel. care sunt exploatate şi în prezent. În afara cercetărilor aplicative. care au avut parte de o instrucţie deosebită. într-o perioadă în care metodele de prospecţiuni geofizice. Livia. Dintre numeroasele lucrări ştiinţifice pe care le-a lăsat. Noul Săsesc. Ca urmare a cercetărilor geologice şi geofizice în Depresiunea Getică.P Ghiţulescu. De o deosebită importanţă sunt studiile pe care I.

Raportul dintre structura profundă şi structura complexă a sedimentelor din Depresiunea Transilvaniei(1969). la Bucureşti. S-a stins din viaţă la 18 iulie 1978. Cursurile sale erau frecventate cu plăcere de către studenţi. Mircea Socolescu(1902-1993) şi T. Gaze şi Geologie din Bucureşti. afiliată la AGIR. au înfiinţat Societatea Română de Geofizică. materii pe care le-a predat la catedră în decursul anilor.Structura profundă a teritoriului României(1963). Interpretarea geologică a prospecţiunilor geofizice(1973) ş. în urmă cu 80 de ani. ştiinţele aride ca geologia zăcămintelor de hidrocarburi. P.a. Astfel.profesorii ingineri Sabba Ştefănescu(1902-1994). fiindcă li se predau cazuri reale preluate din practică şi care deveneau subiecte de comentarii teoretice. Din anul 1950 până în 1970 a avut o activitate didactică deosebită. Ghiţulescu(1902-1983)cu care a fost prieten şi colaborator în descifrarea tainelor subsolului românesc şi descoperirea zăcămintelor necesare progresului ţării. Împreună cu colegii lui creatori ai şcolii moderne de geologie. în cadrul Institutului de Petrol. din structura profundă a Carpaţilor între văile Oituzului şi Trotuşului(1971) şi o altă lucrare de sinteză. Praguri şi cordiliere. deveneau interesante şi erau ascultate cu plăcere de studenţi. 114 .

Pentru a realiza această îmbinare. Gheorghiu nu a fost numai un practician şi profesor. şi-a continuat studiile la Paris. elaborând o metodă originală comparativă pentru tarifele de bază. S-a ocupat de rolul puterii sincronizate la mersul în paralel al alternatoarelor. el preda cunoştinţele riguros ştiinţific şi indica aplicaţiile practice. 4 volume. 3 volume. a făcut o călătorie de studii în Germania. primele în acest domeniu apărute în ţara noastră. el a organizat Laboratorul de maşini electrice de la Politehnica din Bucureşti. la Şcoala Superioară de Electricitate. plecând de la diferite ipoteze. Inginerul I. Din 1951 a fost Directorul Institutului de Energetică al Academiei Române. unde va lucra timp de 12 ani. exploatarea liniilor de 110000 V şi 60000 V ale hidrocentralei Dobreşti. modernizarea şi extinderea uzinei Grozăveşti. Dintre acestea cităm lucrările fundamentale: „Tratatul de maşini electrice”. iar după 1948 şef al Catedrei de maşini electrice. În lunga lui activitate. obţinând şi diploma de inginer electrician. unde va lucra un an. Rezultatele studiilor sale le-a publicat în peste cincizeci de lucrări în ţară şi străinătate. S. Un studiu important efectuat de el s-a referit la tarifele pentru energia electrică. astfel: modernizarea uzinei Filaret. obţinând diploma de inginer în 1909. După studiile teoretice şi practica industrială efectuate în străinătate. după care Şcoala Naţională de Poduri şi şosele din Bucureşti. În 1921. după care a efectuat o practică de un an la fabricile AEG. el s-a dedicat şi cercetării ştiinţifice. Acordându-i-se Bursa Adamachi de către Academia Română. A studiat problema puterilor active şi reactive la mersul paralel al uzinelor electrice. A elaborat o teorie unitară a maşinilor electrice. pe baza unor metode originale de cercetare stabilite de el. În 1925 este solicitat la Societatea de Gaz şi Electricitate Bucureşti. Franţa şi Italia. Preocupat de electrificarea căilor ferate.a. 115 . unde va fi numit director tehnic. a introdus noţiuni noi sau mai puţin cunoscute în epocă. a fost numit conferenţiar. De aici se transferă la Societatea Tramvaielor din Bucureşti(STB) şi apoi trece la Direcţia CFR. GHEORGHIU 1885-1968 Întemeietorul şcolii româneşti de maşini electrice S-a născut la 24 august 1885 la Bacău. introducerea cablului subteran de 30000 V.ION S. Cercetările sale s-au axat pe mai multe direcţii privind utilizarea maşinilor electrice. 1968-1972. extinderea reţelei de 5000V în afara Capitalei. contribuind la organizarea şi dezvoltarea acestuia. electrificarea zonei rurale din jurul Bucureştiului. aplicarea lungimii virtuale pentru stabilirea diagramei de consum ş. I. în acelaşi timp. la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii şi la Politehnica din Bucureşti. ing. şi „Culegere de probleme de maşini electrice”. unde a ajuns în 1926 profesor definitiv. În domeniul electrificării căilor ferate. A urmat liceul la Iaşi. împletind armonios teoria cu practica. Gheorghiu a realizat primul proiect de electrificare a liniei de cale ferată Ploieşti-Braşov. A efectuat studii asupra motoarelor alternative cu colector prin aplicarea teoriei cvadripolilor. 19601966. ca şef al serviciului de electrificare. În prelegerile sale. precum traficul critic în studiul rentabilităţii căilor ferate electrice. în anul 1911 este numit inginer la instalaţiile electrice ale portului Constanţa. luându-se în considerare excepţionala sa pregătire.S. a executat importante amenajări la Societatea de Gaz şi Electricitate din Bucureşti.

116 .Pentru participarea teoretică şi practică la lucrările tehnice în domeniul energetic şi realizările sale excepţionale a fost ales: membru titular al Academiei Române în 1952. 1959-1963. A fost decorat cu înalte ordine şi medalii. A trecut în nefiinţă la 6 noiembrie 1968. A fost membru al Consiliului Superior al Energiei şi al Consiliului Tehnic Superior. preşedinte al secţiei tehnice a Academiei Române.

biserica din Copou. într-o interpretare proprie. mulţi ingineri constructori urmează şi cursurile unei facultăţi de arhitectură. Mausoleul lui Vasile Alecsandri din Mirceşti(1927). Pentru a se instrui şi în domeniul arhitecturii. Istrate şi Ion Cantacuzino. Muzeul Arheologic din Târgovişte(1938) şi numeroase clădiri din zona şos. şi piesele de mobilier în stil românesc sau influenţate de Art Nouveau. devine şef de lucrări(1908-1912) şi apoi profesor titular(1912-1938) la Şcoala Superioară de Arhitectură devenită ulterior Academia de Arhitectură din Bucureşti. care se păstrează şi în prezent. Cumulând activitatea de inginer şi arhitect cu cea didactică. Ca arhitect şef al Comisiei Monumentelor Istorice. Kiseleff. T. Ghica. La această universitate tehnică românească a beneficiat de îndrumarea marilor profesori Anghel Saligmy. ca referent de specialitate. Vâlcea(1913-1914). Întors în ţară. şi-a dat bacalaureatul la Iaşi. apoi s-a înscris în 1889 şi a absolvit în 1893 Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti. Iaşi(1936). obţinând şi diploma de arhitect în 1901. devenind din 1921 şeful acestei comisii. liceul Ecole Monge. O clădire reprezentativă pentru stilul lui original este Muzeul Ţăranului Român(fosta Monetărie a Statului). Remarcabile sunt restaurările executate la Biserica din Baia(1910-1911) şi la Mânăstirea Probota(1908). Dorind să urmeze cursurile de învăţământ superior în ţară. GHICA-BUDEŞTI 1869-1943 Inginer constructor şi arhitect. A realizat celelalte trei laturi ale acestui ansamblu monumental. C. până în 1905. Nicolae I. Între 1912-1926 a primit comandă de execuţie pentru completarea clădirii Universităţii Bucureşti. printre care Liceul din Rm.NICOLAE I. După tradiţia timpului. a adus contribuţii originale privind valorificarea în lucrările contemporane a tradiţiilor constructive şi arhitecturale româneşti şi la restaurarea unor valoroase monumente vechi din diferite locuri ale ţării. restaurator de construcţii româneşti medievale S-a născut la Iaşi la 22 decembrie 1869. lucrează la început în cadrul Ministerului Cultelor şi Educaţiei Publice ca arhitect şef în serviciul tehnic. 117 . unde a urmat cursurile şcolii primare la Collègé Gaillaud şi apoi la Paris. Pentru a-l instrui cât mai bine la nivelul de învăţământ european. În acel timp aripa Universităţii din Bulevardul Elisabeta era construită. N. sub îndrumarea marelui profesor arhitect Victor Laloux.I Ghica.Budeşti a plecat din nou la Paris în 1893. specialitatea construcţii.Budeşti este autorul unor construcţii de locuinţe şi social-culturale. realizate între 1936-1938. apoi în perioada 1906-1943 îşi desfăşoară activitatea la Comisia Monumentelor Istorice. construită între 1912-1939. unde a studiat arhitectura la Şcoala Naţională de Arte Frumoase. la vârsta de şapte ani părinţii l-au trimis la Lausanne. creator al unor clădiri monumentale. într-o familie înstărită de orăşeni. obţinând titlul de inginer diplomat. în stilul arhitecturii franceze a începutului de secol XX. De un deosebit succes s-au bucurat lucrările de amenajare interioară a Sălii Seminarului Românesc de la Universitatea din Pittsburgh.Calea Dorobanţilor. amplasat pe Şoseaua Kiseleff. care au deschis gustul designerilor pentru utilizarea elementelor de artă populară în domeniul decoraţiunilor interioare. SUA. realizare monumentală pentru oraşul Bucureşti şi pentru perioada interbelică.

Pentru creaţia sa inginerească şi arhitecturală a fost ales membru de onoare al Academiei Române(28 mai 1937).piatră naturală şi cărămidă aparentă. 4 volume (1927. S-a stins din viaţă la 16 decembrie 1943 la Bucureşti.a. 118 . Evoluţia arhitecturii religioase din Muntenia şi Oltenia. volume şi plastică specifică.Toate construcţiile care poartă semnătura lui garantează pe inginerul care a calculat structura de rezistenţă. 1930. Biserica Golia(1924). 1932. Restaurarea bisericii mari a mânăstirii Cozia(1938) ş. rigurosul om de ştiinţă şi artistul-arhitect creator. materiale de construcţii. sensibil la afirmarea şcolii naţionale româneşti reprezentată prin detalii decorative. 1935). el a lăsat ţi o operă de referinţă publicată. În afara monumentelor din piatră. Arhitectura religioasă veche în Muntenia şi Olteniaîncercare de sinteză (1937). Arhitectura Bisericii Domneşti de la Curtea de Argeş(1923). din care cităm: Mânăstirea Probota(1909).

fiind cuprinsă între bazinul mijlociu al fluviului Niari şi cursul superior al fluviului Ogue." Astfel. Ca urmare.TOMA PETRE GHIŢULESCU 1902 – 1983 S-a născut la Giurgiu în ziua de 29 iunie 1902. Au fost şi întâmplări hazlii. fiind refugiat din Transilvania din cauza persecuţiilor regimului austroungar. O pirogă s-a răsturnat şi membrii echipajului au 119 . se face cunoscut şi este invitat să participe la o expediţie de cercetări geologice în Africa. geologul Ludowic Mrazec. subşef fiind T. susţinând comunicarea "Sur l'aplication des methodes geofisiques a la prospection du sous-sol en Romanie. În facultate a fost remarcat de un celebru profesor universitar. în Belgia. Regiunea studiată se întinde. o distanţă de 2500 km. prima medalie olimpică pentru România şi din echipa de bob. După obţinerea titlului de inginer. a făcut parte din echipa olimpică română de rugby care a câştigat în 1924. însoţit de patru mineri moţi din munţii Apuseni. de profesie funcţionar. la Institutul de fizică. Comportamentul omenos faţă de negrii însoţitori a făcut să nu se înregistreze evadări. stârneşte interes. a străbătut pe jos. Iubitor de sport. Expediţia în Congo Primele rezultate ale aplicaţiilor metodelor geofizice le face cunoscute la un congres internaţional care a avut loc la Paris în 1929. care îl ia colaborator pe teren la cercetările pe care le efectua în Munţii Metaliferi. este întemeietorul Societăţii Române de Geofizică. în timp de 5 luni. Cea condusă de inginerul Ghiţulescu. între anii 1921 -1925 a fost student la Şcoala Politehnică din Capitală. cercetările geologice se făceau prin observarea directă a rocilor. pleacă pentru specializare în Germania. el va utiliza aceste metode şi în cercetările laborioase pe care le va întreprinde ulterior. Expediţia s-a împărţit în două grupuri. şi la Vansec. Prin utilizarea tehnicilor geofizice. În 1921. sub auspiciile statului francez. Ghiţulescu se va întoarce în tot restul vieţii. toţi foşti membri AGIR. bazate pe măsurarea în teren a caracteristicilor fizice ale rocilor. afiliată la AGIR. profesorii universitari ingineri Sabba Ştefănescu (1902-1994). unde va cunoaşte în amănunt metodele şi tehnicile acestei geoştiinţe. a absolvit liceul "Gh. Împreună cu colegii şi prietenii săi. în anul 1930. Întors în ţară în 1927. geologia devine şi o ştiinţă tehnică. la Laboratoarele Askania. Şeful expediţiei a fost inginerul consilier Georges Lazerges. trei sute de indigeni purtători de bagaje şi un medic. Julian Gavăt (1900-1994) şi Mircea Socolescu (1902-1993). Lazăr" din Bucureşti. entuziasmat de noua ştiinţă a geofizicii. cu care a participat în 1928 la competiţiile din Elveţia. între 2° . apoi la Paris. pleacă la Paris. dar şi accidente. Şcoala primară o face la Giurgiu. la Paris. unde se ataşează unei misiuni de exploratori organizată de Consorţiul minier Congo Niari. din lipsă de căi de comunicaţii şi animale de tracţiune.P. de lângă Alba lulia. era din comuna Vinerea. la a căror cercetare Toma. formată din cei patru moţi. este numit conferenţiar la Politehnica din Bucureşti. De altfel. la Freiburg şi Potsdam. unde a predat pentru prima dată în ţara noastră un curs de geofizică aplicată. completată cu analize de laborator. Ghiţulescu. Tatăl său. Până la apariţia geofizicii ca ştiinţă aplicată. inginerească. secţia reală.4° latitudine nordică şi 11° -13° est de Greenwich.

împreună cu inginerul geolog şi geofizician l. dar reuşeşte să scape. inginerul Mircea Socolescu. botanic şi etnologic. Un aport deosebit îl are. romanii au extras aproximativ 500. faunistic. dar a făcut şi descoperiri de ordin geografic. cercetează peste 200 de deschideri miniere. dar şi a bazei materiale a industriei metalurgice naţionale. iar ca expert este implicat de politicieni în afacerile şi aranjamentele lor. în 1940. iar mai târziu Viena şi Budapesta s-au clădit şi cu aurul luat de aici. pentru descoperirea de zăcăminte de minerale necesare economiei naţionale. în dezvoltarea economiei naţionale. Reîntors în ţară. avea o opţiune profund democratică şi umanistă. Profesorul inginer Ghiţulescu a realizat o hartă geologică de ansamblu a regiunii. Este cunoscut faptul că. Pentru a cunoaşte orizonturile reper şi a reconstitui legităţile naturale de distribuţie a aurului. reuşeşte să realizeze metode de exploatare raţională a zăcămintelor auro-argentifere. Astfel. face cercetări geologice pentru zăcăminte metalifere împreună cu prietenul său. XXI). timp de 166 de ani. a cărei concepţie nu a fost schimbată ulterior de cercetătorii care au adus completări de detaliu. a descoperit zone bogate în zăcăminte de substanţe minerale utile. recunoscute ca originale. Ca rezultat al acestor studii. care. apoi de administrator delegat la societatea minieră "MICA" şi la societatea "Balkan . magneziu şi pirită din ţara noastră. şi prin studiul zăcămintelor de aur din patrulaterul aurifer din Apuseni.000 kg aur şi 950. face o serie de comunicări la Institutul Geologic asupra zăcămintelor de minereuri de la Rodna Veche şi situaţiei zăcămintelor de fier. Una dintre lucrările cele mai importante pe care le realizează (în colaborare cu Mircea Socolescu) este harta geologică a Munţilor Apuseni. apoi este avansat secretar general şi secretar de stat. Roma. crom. la începutul celui de al doilea război mondial. nr. iar mari cantităţi de aur au plecat şi la Istanbul şi la Moscova. pe care le comunică şi publică. după ce au fost exploatate pe parcursul istoriei. Deşi nu îl interesa politica. aducând noutăţi pe care le comunică la sesiuni ştiinţifice în ţară şi străinătate şi care apar în publicaţii de specialitate. chiar şi în primele decenii ale acestui secol. până în 1948. mineralog şi geochimist. Gavăt. deschizând drumul pentru numeroasele expediţii geologice româneşti care au lucrat până în prezent în acest teritoriu şi au contribuit la ridicarea economică a ţărilor africane. Cei care au urmat la ocupaţia acestui teritoriu s-au îndeletnicit cu extracţia auroargentiferelor. 120 . pasiunea lui de cercetător se îndreaptă spre studiul subsolului românesc.fost mâncaţi de crocodili. Zăcămintele auro-argentifere de pe teritoriul Transilvaniei se exploatau la întâmplare. au fost părăsite. în timpul ocupaţiei Daciei. iar rezultatele comunicate la Institutul Geologic şi la Societatea Română Regală de Geografie.Rodope". Lucrările pe teren s-au desfăşurat în anii 1932 1937 şi harta a fost publicată în 1941 (Anuarul Institutului Geologic. au fost ascultate cu mult interes şi au făcut senzaţie. Recunoscut ca un strălucit specialist. Astfel.000 kg argint. este solicitat de diferite societăţi miniere şi i se încredinţează funcţia de director la "Sociètè de mines de l’or de Transylvanie". dar şi a altor bogăţii minerale. Dar tot ce a întâlnit expediţia a fost inedit. Caută să încetinească livrările de aur şi minereuri către nemţi. publicate ulterior. şi cu profesorul Dan Giuşcă (1902 -1988). Presa din ţară şi străinătate a mediatizat expediţia. Această hartă a stat la baza dezvoltării mineritului în regiune. Tot în anul 1930. câţiva negri au fost devoraţi de animale sălbatice. el este primul geolog român care a făcut studii sistematice pe teritoriul Africii. Harta geologică a munţilor Apuseni An de an. este numit consilier în Ministerul Economiei Naţionale. devine suspect pentru poliţia politică germană. Astfel.

că au apărut alte soluţii pentru revigorarea producţiei miniere: constituirea de societăţi mixte româno-sovietice (sovromurile). Fiicele sale sunt. Ghiţulescu îi explică argumentat dezavantajele acestei combinaţii. Folea. o masă. în urma unui proces politic. alta pentru un arhitect. specialist în prospectarea. pe atunci secretar general în Ministerul Economiei. mobilată cu un pat.geofizică.T. Prevenit că va fi arestat. geofizician şi minier. O reabilitare târzie După 16 ani de detenţie (1948-1964} şi doi ani de domiciliu obligatoriu la Brad. de la Facultatea de geologie . vorbea despre I. un scaun şi rafturi pline de cărţi. Ghiţulescu îi răspunde. unde este sfătuit să rămână. studiază în continuare substanţele miniere asociate magmatismului terţiar din Munţii Metaliferi. Cunoscut în ţară şi străinătate ca explorator de tărâmuri necunoscute din Africa şi ca expert minier pentru aur. rezultatele obţinute le comunică şi le publică. că se fură din cauza comuniştilor. la vârsta de 78 de ani. sub pază. dar simţul onoarei pe care îl avea nu îl lasă. Pleacă pentru achiziţionarea de utilaje în Suedia şi Franţa. neegalat până în prezent. află de la l. Întors în ţară. Maurer. este angajat în Bucureşti ca inginer principal la întreprinderea de prospecţiuni. ca sa nu cadă în mâinile jefuitorilor. publică la Editura Tehnică tratatul "Economia geologică minieră". Ne întrebăm: nu ar fi cazul să fie şi o placă comemorativă care să amintească şi de acest mare om de ştiinţă român? Profesorul universitar Lazăr Pavelescu. de faţă fiind şi consilierul sovietic. Gheorghiu Dej să îi raporteze cauzele scăderii producţiei de aur. Maurer îl "demască" într-un consiliu tehnic. dar şi pentru alte substanţe minerale". ambele. Chemat de ministrul comunist Gh. explorarea şi exploatarea zăcămintelor metalifere. fost ministru al geologiei. geofizica. Gh. şi cu alţi specialişti. într-o cămăruţă de 10 mp. inginerul T. iar. condamnat la moarte. Ioana Pitulea locuieşte la Salonic (Grecia). cu sinceritatea omului de ştiinţă. cel ce a ştiut să exploateze aurul în interesul ţării. 121 . Profesorul care şi-a demonstrat originalitatea prin introducerea în învăţământul universitar românesc a unei noi discipline. este pus să lucreze ca inginer geolog în subteran şi în special să reconstituie planurile miniere. iar Ana-Maria Cox la Houston (SUA). de unde este pensionat în 1977. Dar T. inginere geolog. dar numai după ce distruge planuri miniere importante. În anul 1971. care au desfiinţat controalele riguroase la ieşirea din şut. În anii de după eliberarea din închisoare. faptul că ruşii vor controla producţia.P. La intrarea din blocul în care a locuit în sărăcie. Este prins şi arestat. caută să se ascundă. Ghiţulescu astfel: „A fost un important inginer geolog. izolat. Dar era adus la anumite intervale la Ministerul Minelor pentru consultări. timp de 17 ani. dar reangajat şi apoi pensionat definitiv în 1980. rămâne consilier în acelaşi minister. dar şi din cauza utilajelor miniere foarte uzate.Durerile obsedantului deceniu După terminarea războiului. Păzit cu străşnicie. sunt două plăci comemorative: una pentru un scriitor. acestea constituind studii fundamentale de mare valoare. Pedeapsa a fost comutată însă în muncă silnică pe viaţă. în colaborare cu inginerul I. care constituie o bază de informare pentru cei care lucrează în domeniu.P. Aventura vieţii acestui mare om uitat se încheie la 26 octombrie 1983.

Iubitor de oameni şi formându-şi un crez din a transmite şi altora cunoştinţele sale. fiind botezat creştineşte cu două nume – Ştefan şi Ioan. Brâncuşi dorea să construiască o coloană foarte înaltă. la care acesta a găsit răspunsul care l-a mulţumit. greci. iar discuţiile au continuat timp de doi ani. şi trimis pentru specializare la Viena. tânărul Gorjan l-a căutat să îl vadă şi să-i vorbească. Deşi nu avea nici un fel de şcoală. Această soluţie tehnică a fost dată la 7 ianuarie 1935. când avea 9 ani. şi-a schimbat numele în Georgescu. Pentru realizarea ei avea nevoie de un inginer care să-i calculeze stabilitatea în situaţii normale sau în cazul unor seisme naturale. când avea 17 ani. învăţând singur limbi străine şi a editat o revistă de matematică pentru elevii de liceu. ajungând după scurt timp inginer şef şi apoi director adjunct. care exploata zăcămintele de cărbuni din Valea Jiului. Nu a dorit să rămână funcţionar şi a plecat să-şi facă meseria în Valea Jiului. Ion Ciobanu. să citească şi să socotească. să urmeze Şcoala de Arte şi Meserii şi apoi Academia de Bele-arte din Bucureşti. Tânărul inginer Gorjan i-a propus să execute un stâlp de oţel (ca miez) pe care să înşire module. pe care a absolvit-o în 1928. până în 1937. Ştefan-Ioan a urmat şcoala primară şi liceul la Craiova. răsare din iarbă şi se înalţă spre cer la infinit. ca pe nişte mărgele. a înfiinţat la Petroşani un club de planorism pentru tineret în anul 1936. Relaţiile sale cu Brâncuşi pe care îl venera. să calculeze alţi parametri fără de care opera de artă nu putea să fie construită şi să finalizeze lucrarea până la punerea pe locaţie.ŞTEFAN IOAN GEORGESCU-GORJAN 1905-1985 Un inginer în serviciul artelor S-a născut la 29 august 1905 la Craiova. În 1933 a obţinut brevetul de şef de exploatare. Sculptorul l-a întrebat pe inginerul Gorjan cum se poate materializa opera. Inspirat de zgârie-norii din New York. În 1934 când a ajuns la Paris. pentru a-i învăţa să zboare. A fost imediat angajat de Societatea Petroşani din Bucureşti. unde a început o nouă viaţă ca băiat de prăvălie. Acest respect la determinat să îşi ţină fratele mai mic la şcoli să ajungă inginer şi să-l ajute pe Constantin Brâncuşi. pentru care Societatea Politehnică. şi în 1922. şi a adăugat şi numele de Gorjan pentru a i se cunoaşte locul de provenienţă. După ce a primit comanda pentru executarea complexului sculptural de la Târgu Jiu dedicat eroilor din războiul de reîntregire a neamului (1916-1918). unde a lucrat mult timp în subteran. Avea un deosebit respect faţă de cărturari. adică fiul lui Gheorghe. Studiile universitare le-a făcut la Politehnica din Bucureşti. au început din copilărie. a învăţat singur să scrie. În anul 1931 a publicat prima sa carte "Principii de electrotehnică". care acum se găseşte la Muzeul Naţional de Artă al României. i-a acordat Premiul "Mihail Manoilescu". Atunci acesta i-a executat lui Ion un bust. al cărei membru a fost. Această coloană trebuia să fie diferită de cele construite de egipteni. Brâncuşi s-a întâlnit de mai multe ori cu Gorjan şi i-a împărtăşit ideile sale. În acelaşi timp preda lecţii la Şcoala de maeştri minieri şi mecanici. Tatăl său. În casa în care s-a născut tatăl lui l-a găzduit în 1902 pe "Costache" Brâncuşi când îşi făcea stagiul militar fără încazarmare. Nu are nici soclu şi nici capitel. când a plecat din satul natal la Craiova. când în toată luna 122 . L-a întâlnit personal pe "nenea Costache" în 1914. negustor. să aleagă metalul pentru a rezista factorilor de coroziune. romani sau de alţii. căruia îi spunea Costache.

dar şi un zburător. creaţii proprii sau traduceri.. publicat fragmentar în ultimii ani şi care urmează să fie editat integral. Lăcătuşul casei ş. Matematica distractivă. în anul 1937". Gorjan a construit coloana. În 1941 a înfiinţat la Bucureşti Editura Tehnică Gorjan.a. Cartea frezorului. în Ed. în care a publicat o serie de cărţi tehnice şi broşuri practice: Instalatorul casei. 123 . ing. telefoane. lăsând un manuscris intitulat "Am lucrat cu Brâncuşi". cu o echipă de muncitori. Din 1948 până la pensionare în 1967 a lucrat la Institutul de Cercetări în Construcţii. între 15 august şi 15 noiembrie 1937.august Brâncuşi a locuit în casa lui Gorjan din Petroşani. lucrări beletristice şi operele unor tineri scriitori. Scriitorul Tomozei l-a caracterizat astfel: "Editor romantic. Radiotehnica. După plecarea maestrului. Georgescu Gorjan a trecut în lumea drepţilor la 9 martie 1985. Inginerul Gorjana a <zburat> cu o riglă de calcul. închisă în 1948. Ulterior. Gorjan au apărut albume de artă. în trei luni. sonerii.

a fost guard de artilerie şi şef al Arsenalului Militar din Sibiu. În primele două părţi sunt descrise cunoştinţele epoci. din limb latină – legat. pars prima”. tabele cu cifre şi reţete pirotehnice originale. a desenat rachetele. în anul 1529. paginile de la 38 la 110 sunt scrise de un autor necunoscut din Sibiu. polonez.Conrad descrie invenţiile sale în domeniul tehnicii rachetelor cu o sută douăzeci de ani înainte.CONRAD HAAS DE LA SIBIU 1509-1579 Inginer militar. în 1961. să urce şi să coboare singură”. inventator În anul 1966. Aportul ştiinţific şi practic în domeniu a pătruns în literatura de specialitate în timpul vieţii sale. cae îşi descria invenţia în lucrarea “Artis Magnae Artilleriae. savant renascentist. despre pirotehnie şi balistică.374). aceea de inginer militar (termenul apare în secolul al XV-lea). unele în mai multe culori. toate cu stabilizatoare de direcţie de formă triunghiulară. “Coligatul de la Sibiu” (colligo. El a descris experienţele pe care le-a făcut. în paginile de la 1 la 37. El era sas din Transilvania. prin îmbinarea reciprocă. definea cu preponderenţă activitatea în domeniul construcţiei de maşini de război şi fortificaţii. el mai prezintă formule de calcul. a proiectat lansatoare de rachete. Acest document a demonstrat că cea mai veche tratare teoretică şi practică privind modul de construire a rachetelor cu mai multe trepte. atunci preşedinte al Federaţiei mondiale de astronautică. un manuscris prin care se atestă că istoria apariţiei rachetei cu mai multe trepte este cu o sută de ani mai veche decât se ştia. Invenţiile lui Haas sunt descrise în ultima parte a Coligatului. Meseria lui (arta). i se acordă lui Haas prioritate mondială pentru descoperirile şi invenţiile următoare: el a introdus pentru prima dată în vocabularul tehnic termenul rachetă. Importanţa acestei meserii a crescut o dată cu dezvoltarea pirotehniei. Despre viaţa marelui savant medieval nu au rămas prea multe date. Până în acel moment. la Madrid s-a desfăşurat Congresul Internaţional de Astronautică. pe timpul în care făcea experienţe cu rachete şi îşi redacta manuscrisul. efectuat de către specialiştii din domeniul cercetărilor aerospaţiale şi al istoriei tehnicii. De asemenea. prioritatea îi revenea lui Kazimiers Sziemienowicz. a dezvoltat cea mai veche teorie a rachetelor. în comunicarea lui a anunţat o senzaţională descoperire ştiinţifică privind invenţia rachetei cu mai multe trepte. a elaborat principiile şi a proiectat racheta cu mai multe trepte şi racheta dus-întors. aripioarele de stabilizare şi amestecul de propulsie lichid sunt inventate de el. despre maşinile de asediu. Se ştie precis că între anii 1529-1569. în total 17 rachete de tipuri diferit. În Arhivele Statului din Sibiu a fost descoperit. şi trei autori: Hans Haasewein din Bavaria scrie. atestată documentar. publicată la Amsterdam în 1650. adunate din diferite surse de informare. gânditor original cu vaste cunoştinţe în domeniul matematicii şi pirotehniei. După studiul Coligatului. În manuscrisul “Coligatul de la Sibiu” (Varia II. la care profesorul Elie Carafoli (1901-1983) de la Politehnica din Bucureşti. A descris rachete cu două şi trei trepte. a inventat turnul de start pentru lansarea rachetelor şi 124 . broşat împreună) are 391 de file scrise şi 203 ilustraţii. balisticii şi tehnicii fortificaţiilor. a arătat cum trebuie “amenajată o rachetă zburătoare înainte de a ajunge la înălţime. a descoperit principiul aprinderii în trepte. cu forme variate. fapt cunoscut din citarea sa în tratatele multor savanţi contemporani.

şi pe Conrad Haas de la Sibiu. utilizarea combustibililor lichizi Priorităţile lui Conrad Haas au fost comunicate şi la congresele de aeronautică de la Braunschiweig (1966) şi Mar-de-Plata (1967). omenirea evocă. pe lângă alte personalităţi geniale din diferite sfere ale culturii şi tehnicii mondiale. ale cărui invenţii au fost atestate documentar în urmă cu 470 de ani şi de la al cărui sfârşit de viaţă se împlinesc 420 de ani. în acelaşi oraş. Destinul a făcut ca doi mari inventatori. Inventatorii medievali ai rachetelor le-au creat pe acestea pentru a fi utilizate în război sau pentru focuri de artificii. de la naşterea căruia se împlinesc 490 de ani. la o diferenţă de timp de aproximativ cinci secole. să fi trăit. ale căror invenţii în domeniul rachetelor au avut un impact important în istoria omenirii. Sibiul. aşa cum a făcut Hermann Oberth. Nici unul nu s-a gândit la utilizarea rachetelor pentru cucerirea spaţiului cosmic. folosirea carburanţilor pulbere diferenţiat.aripioarelor delta pentru stabilizarea rachetelor pe direcţie. 125 . situat pe teritoriul patriei noastre. În acest sfârşit de mileniu. Haas şi Oberth. carburanţii de propulsie.

a întocmit o serie de planuri şi expertize de hotărnicie la moşii şi sate din judeţele Ilfov. ca primul doctor în matematici la Sorbona. 8/1878. Ca elev la liceu a demonstrat un deosebit interes pentru matematică şi chiar din clasa a patra secundară a început să lucreze la traducerea. informa: „Ministerul a primit din partea decanului Facultăţii de Ştiinţe din Paris o adresă prin care aduce elogii tânărului matematician şi felicită România că are şi produce asemenea talente” . Buzău. El a militat şi pentru înlocuirea calendarului Iulian cu cel Gregorian adoptat pe plan european. Ziarele din Franţa şi cele din România considerau că descoperirea lui Haret reprezintă un eveniment ştiinţific şi au publicat articole elogioase cu acest subiect. Şi-a dat bacalaureatul în 1869 şi în acelaşi an s-a înscris ca studet la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Bucureşti. Ţiţeica a afirmat:”Lucrarea de doctorat a lui Haret a fost una dintre cele mai frumoase teze susţinute la Sorbona”. Printr-o muncă susţinută cu seriozitate şi perseverenţă. filozofie. pe care a publicat-o în 1873 (o dată cu un curs de trigonometrie). pedagogie. Întors în ţară în primavara anului 1878. la 15 februarie 1851. şi-a susţinut teza cu titlul „Asupra invariabilităţii axelor mari ale orbitelor planetelor”. a lucrării „Astronomia” de A. matematicianul Gh. Trebuie subliniat faptul că H. Din lista comunicărilor în domeniul astronomiei reţinem Despre acceleraţia seculară a mişcării medii a lunii(1880) şi Pata cea mai roşie de pe planeta Jupiter (1912).a. Sava. În continuare. nu a obţinut decât un post de profesor suplinitor la Gimnaziul Mihai Bravu. nr. a reuşit în trei ani performanţa de a avea trei licenţe. politică. S-a înscris la doctorat şi după doi ani. în 1878. bursier intern la Liceul Sf. 126 . iar din 1882 profesor de matematici la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. a fost trimis la Bucureşti. practicat în ţara noastră din anul 1900. Cărţile de hotărnicie executate de el le semna Haretu inginer Spiru C. După scurt timp avea să fie numit suplinitor la Catedra de mecanică raţională a Facultăţii de Ştiinţe de la Universitatea Bucureşti şi profesor cu titlu provizoriu la Universitatea din Iaşi. Putna. unde a obţinut încă două licenţe în acelaşi an: în matematici şi în ştiinţe fizice (1876). a obţinut un premiu oferit de regele Oscar al Suediei. astronom pedagog şi om politic S-a născut la Iaşi. unde a funcţionat până în 1910. Astfel a devenit primul român care a obţinut un doctorat la Sorbona. „cu modificări”. Tatăl a fost judecător la Tribunalul din Iaşi şi apoi la Dorohoi.SPIRU C. făcând o analiză şi un comentariu al acestei teze. matematician. Dolj ş.Marele profesor. Ca inginer hotarnic. a plecat la Paris cu o bursă pentru continuarea studiilor la Universitatea Sorbona. Poincare (1854-1912). HARET 1851-1912 Inginer hotarnic. Qutelet. opera lui Spiru Haret s-a desfăşurat pe mai multe direcţii: ştiinţă. ca fiu al soţilor Costache şi Smaranda Haret. După ce şi-a luat licenţa în ştiinţe fizico-matematice în 1874. cu care a adus o contribuţie de valoare mondială în problemele de mecanică cerească. Ziarul „Românul”. După ce a absolvit şcoala primară.

Astfel. 127 . adoptând modelul newtonian. astfel a fost inspector general al şcolilor (1883 . Prin reforma învăţământului a urmărit o orientare unitară a învăţământului elementar şi mediu de cultură generală spre ştiinţele naturii. pe care le-a publicat în Revista generală a învăţământului. 1901 – 1904. constituită la 6/18 decembrie 1881. a reprezentat fenomenele sociale prin curbe continue şi modelare matematică. În domeniul cercetărilor socio-politice a introdus metodele matematice pentru studiul fenomenelor sociale. O statuie din marmură albă care îl reprezintă este amplasată în faţa Universităţii Bucureşti. În memoria lui au primit numele şcoli elementare şi licee din ţară. ministru al Instrucţiunii şi Cultelor (1897. În rapoartele şi discursurile parlamentare a militat pentru înfiinţarea obştilor ţărăneşti.1907). secretar general în Ministerul Instrucţiunii Publice. care avea ca scop „să acţioneze şi să lupte pentru propăşirea ingineriei în ţara noastră”. secundar şi superior. Spiru Haret. De menţionat că a făcut parte dintre membrii fondatori ai Societăţii Politehnica. Pentru organizarea învăţământului a efectuat numeroase studii cu caracter ştiinţificpedagogic. ca membru al Partidului Liberal. practic. membru titular (1892) şi vicepreşedinte (1904 . Pentru meritele sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române (3 mai 1879). înfiinţată de el în 1905. În iniţiativele sale legislative se poate constata o corelare între tradiţiile româneşti şi nevoile de dezvoltare a ţării la nivel european. Concepţiile sale în acest domeniu le-a publicat în lucrarea „Mecanica socială” (1910). cu care a argumentat necesitatea reformei agrare.Tot lui Spiru Haret i se datorează efectuarea recensământului populaţiei din 1903. Din iniţiativa sa au fost elaborate şi promulgate legi privind învăţământul primar. al şcolilor de meserii. 1899. El a lansat ideea „în fiecare sat o şcoală”.1910).a.1884). încercând o apropiere între mecanică şi sociologie. a fost deputat şi senator şi a ocupat funcţii importante în conducerea şi organizarea instrucţiunii în şcoli. dezvoltarea educaţiei fizice. Uniunea Internaţională Astronomica a dat numele lui unui crater de pe Lună în 1976. a băncilor populare şi a asociaţiilor comerciale cooperatiste ale ţăranilor pentru vânzarea produselor agricole şi cumpărarea diverselor articole necesare gospodăriei ţărăneşti. Prin lucrările sale este considerat un precursor al pedagogiei sociale şi a adulţilor. profesional. după formulele ştiinţifice ale lui Depercieux. 1907 . introducerea învăţământului primar obligatoriu. a învăţământului muzical ş.

col. a întocmit lucrarea monografică „L’Armée Roumain en 1900”. până la gradul de general de brigadă(1904). ţinând cursurile Fortificaţie permanentă şi Fortificaţie pasageră. HÂRJEU 1856-1928 Inginerul militar. Cu ajutorul unei burse a plecat la Paris să îşi completeze studiile la Şcoala Politehnică. accesorii şi construcţii complimentare permanente. cursul Comunicaţiuni şi lucrări accesorii de campanie. maiorul Hârjeu îşi încheie seria lucrărilor publicate cu scop didactic. După terminarea liceului. maior(1888). care rămâne de referinţă pentru istoria telecomunicaţiilor. 128 . S-a Profesor de ştiinţă şi tehnică militară Căpitanul Hârjeu a fost numit profesor ajutor la Cursul de fortificaţii de la Şcoala Specială de artilerie şi Geniu din Bucureşti. apărut în 1886 şi un curs de telegrafie militară. lt. Cu acestea. şeful serviciului topografic al armatei. a fost însărcinat să organizeze la Expoziţia Universală de la Paris . în 1874. Legat de acest eveniment. ai Comandamentului Marinei Militare. în anul 1884. Aronovici. un Curs de topografie militară. Brătianu. În acelaşi an a ţinut la Şcoala Superioară de Război conferinţa asupra căilor ferate. fiind director al geniului din Ministerul de Război. Îşi continuă activitatea didactică la această înaltă instituţie de învăţământ superior. din anul 1900. standul secţiei militare. apărute în două volume la Bucureşti în anul 1903. general de brigadă născut în Bucureşti la 24 decembrie 1856.CONSTANTIN N. A fost student eminent. a scris pentru revista „România Militară”(fondată în 1864) un studiu intitulat „Întrebuinţarea căilor ferate din anii 1877-1878”. Datorită calităţilor sale şi personalităţii excepţionale. cu medici militari şi alţi colaboratori din diferite servicii ale armatei. de la locotenent(1879). apărut în 1890. I. la căpitan(1883). a avansat în scurt timp pe treptele ierarhiei militare. el întocmeşte şi publică cursul Apărări. unde a obţinut titlul de inginer şi la Şcoala de Aplicaţii de Artilerie şi Geniu de la Fontainbleau. a urmat cursurile de la Şcoala de Ofiţeri din Bucureşti. Colonelul Hârjeu. colonel (1895). reprezentanţi ai Statului Major al Armatei. în colaborare cu generalul C. pentru buna pregătire a viitorilor ofiţeri. Colaborator al publicaţiilor militare În calitate de colaborator al Cercului de publicaţii militare. directorul Şcoalei de Artilerie şi Geniu. pe care a absolvit-o în 1876. ca şef de promoţie.

critic şi analist militar Timp de cinci ani a lucrat la monumentala sa operă „Istoria Armei Geniului”. la care face referire.Comandantul de regiment Colonelul Hârjeu a fost şi comandant al Regimentului 1 de Geniu. ci va căuta să descurce şi să reguleze şi interesele şi chiar afacerile interioare ale bătrânelor şi slăbitelor state europeneşti”. doctrina. Pentru meritele sale ştiinţifice. în care a exploatat un material informativ original. disciplina. Doctrina aparţinut preşedintelui SUA. O altă lucrare cu deosebită importanţă teoretică şi practică o constituie „Directivele privitoare la ordine şi sfaturi. în intenţia de a prezenta atât rezultatele operative pozitive. istoria omenirii”. cititorul civil sau militar găseşte patriotismul. 3 este intitulat „Rostul cuvintelor. un tratat pe cat de interesant. Această valoroasă operă de analiză şi sinteză a cunoştinţelor militare din epocă nu este numai o lucrare ştiinţifică. apărut în 1910. Valoarea lucrării constă şi în faptul că autorul prezintă faptele prin prisma unei experienţe proprii de comandant de trupe cât şi 129 . Istoric. cercetător. în care pe parcursul a trei volume face o analiză critică a desfăşurării războaielor. pe care a elaborat-o fiind comandant al acestei brigăzi în 1903. care. iniţiativa” şi a fost publicat în 1907. stăpânirea oceanelor. pe atât de necesar din punct de vedere tehnic şi al istoriei militare”. în viitor. morala şi filozofia originală a autorului. pe lângă care funcţiona o şcoală practică de infanterie. ca şi în trecut. Primul război mondial începuse când generalul Hârjeu a publicat în 1916 lucrarea „Din învăţăturile războiului de astăzi”. După cum afirma. căpitanul francez Lamouche scria: „Cartea colonelului Hârjeu este un adevărat monument ridicat în onoarea armei geniului românesc. visul înţelepţilor. în care şi-a exprimat concepţii originale. În această lucrare se face o vastă analiză a evenimentelor care s-au desfăşurat pe numeroase teatre de luptă la care a participat şi armata română. La deschiderea şcolii a ţinut o interesantă conferinţă despre „Rolul instrucţiei tehnice a infanteriei”. James Monroe(1758-1831). vol. uitând doctrina lui Monroe. această mare putere americană nu se va mulţumi să fie stăpână acasă la ea. publicate în 1905. cât şi cele negative. cităm: „Statele Unite. cu învăţăminte pentru ţară. Academia Română îl alege şi ca membru corespondent la 27 mai. Despre această lucrare. Nu se poate trece cu uşurinţă peste previziunea de care a dat dovadă. „pacea perpetuă este şi va rămâne. în care generalul Hârjeu abordează un subiect de mare importanţă şi realizează un magistral studiu format din patru volume: „Pregătirea armatei pentru război”. valabile şi în prezent.2. vor căuta să iee din mâna puterilor europene. Urmează o perioadă de şapte ani de studii şi cercetări. el a dorit sa prezinte o cercetare îndelungată a faptelor. preconiza interzicerea amestecului ţărilor europene în probleme interne americane. cu titlul „Şcoala comandantului armatei”. publicată în anul 1902. Pentru generalul Hârjeu. 4. vol. 1. iar războiul va fi. în acelaşi an. fiindcă prin ideile citate. În anul 1921 au apărut sub semnătura generalului Hârjeu două volume cu titlul „Studii critice militare”. cules personal şi consemnat de el în caietele de însemnări zilnice. a fost laureată de Academia Română cu marele Premiu „Năsturel Herescu”. pentru instrucţiunea regimentelor brigadei 9 infanterie”. vol. după care.

24 mai 1928. de un spirit critic ascuţit şi de un frumos echilibru al gândirii. format din 54 de carnete. Pentru meritele sale a fost distins cu Virtutea Militară. El a fost şi ministru ad interim al lucrărilor publice. O importantă operă inedită o constituie jurnalul său zilnic. Steaua României. Crucea Trecerii Dunării şi cu alte distincţii militare. diferite observaţii. cuprinsă în 28 de volume.ministru de război(1912-1913). acest inginer militar strânge toate cunoştinţele din literatura militară universală până în secolul XX”. cu 9000 de pagini scrise mărunt în care a însemnat întâmplări personale. pe care le-a ţinut din 1912 şi până în ultima zi a vieţii sale. Hârjeu a fost un militar de largă cultură. a fost cel mai fecund scriitor militar român de până astăzi. Pentru dânsul nici o zi nu a putut trece fără lectură şi fără o cugetare scrisă. În anul 1929 marele istoric Nicolae Iorga(1875-1940) scria cu admiraţie: „Generalul C. În urma sa a lăsat o operă ştiinţifică vastă. evenimente deosebite extrase din ziare şi reviste. N. În acest studiu face şi o analiză a doctrinelor războiului cunoscute la timpul respectiv. Specialiştii îl consideră un important om de ştiinţă. 130 . „Nulla die sine linia!” În lucrările publicate.

înscriindu-se în 1875 la Şcoala Politehnică din Bruxelles – Secţia de construcţii. Sediul acestei staţii a fost iniţial la Şcoala de Agricultură de la Herăstrău (1884). de unde a obţinut titlul de inginer constructor. HEPITES 1851-1922 S-a născut la Brăila în ziua de 5/17 februarie 1851. după care s-a mutat la Filaret. domenii în care s-a făcut cunoscut în toată Europa. Cu timpul a înfiinţat mai multe staţii meteorologice realizând o reţea naţională de informare meteo. După război s-a dedicat cercetării ştiinţifice în meteorologie. conţinute în 23 de volume. Ca meteorolog. S-a descătuşat de atmosfera cazonă demisionând din armată. activitatea lui Ştefan Hepites este legată de înfiinţarea primei staţii de înregistrare a cutremurelor la Bucureşti în 1882 şi de publicarea primei liste a cutremurelor de pământ din România (1893). pe care a absolvit-o în 1869 ca şef de promoţie. Pe baza informaţiilor meteorologice pe care aceste staţii le transmiteau zilnic la centru s-a trecut la previziunea timpului şi s-au executat primele hărţi meteorologice. Ploile în România (1893).În acest domeniu a elaborat şi o serie de studii de sinteză pe care le-a publicat: Observaţii meteorologice făcute la Bucureşti (1885). geofizică. 131 . Pentru realizarea unui studiu de climatologie detaliat. A elaborat o serie de instrucţiuni privind prelucrarea datelor: privind hărţile sinoptice pentru prevederea timpului (1884). Murat prima hartă magnetometrică a teritoriului românesc. a publicat materiale pentru climatologia României (1894 – 1905). în anul 1878. metrologie. A urmat cursurile secundare de la Ploieşti şi Bucureşti. la care se efectuau observaţii înregistrate în fiecare oră. prima staţie meteorologică din România.a. ca locotenent de rezervăartilerist. magnetometrie seismică. afiliidu-se la reţeaua europeană. s-a înscris la Şcoala de Ofiţeri din Bucureşti. În domeniul astronomiei a publicat lucrările: Asupra cometelor şi despre cometa Halley. Trecând în viaţa civilă şi-a continuat studiile în domeniul tehnic. O primă încercare asupra lucrărilor astronomice din România la finele secolului XIX. St. După aceea a mai înfiinţat 12 staţii meteorologice de-a lungul Dunării şi prima staţie meteorologică de ordinul I la Bucureşti. inginerul Hepites a efectuat cercetări sistematice. instrucţiuni despre compunerea telegramelor meteorologice (1885) ş. Şi-a continuat studiile la Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu şi la Facultatea de Ştiinţe din Bruxelles. unde în 1873 a obţinut titlul de doctor în matematică şi fizică. Schiţă asupra lucrărilor astronomice în România. cu gradul de sublocotenent de artilerie. A înfiinţat la Brăila. după care dorind să îmbrătişeze cariera militară.ŞTEFAN I. A participat la Războiul de Independenţă (1877 . Previziunea timpului(1892). A realizat impreuna cu I. pentru prima dată în ţara noastră. creând şi o bază materială necesară unor astfel de studii.1878). În domeniul cercetărilor geofizice. astronomie. Studii de meteorologie agricolă (1900). urmată de publicarea anuală a cataloagelor seismice.

Recunoscut de societăţile savante din Europa. A fost membru de onoare al Societăţii Române de Geografie şi al Societăţii Politehnica. Activitatea sa ştiinţifică fundamentală şi aplicativă a fost dublată şi de o activitate didactică. Pentru uz didactic a publicat primul curs de fizică generală în limba română. Ulterior a devenit director al Centrului de Măsuri şi Greutăţi. când a prezentat discursul de recepţie „Mijloace de investigaţiune ale meteorologiei”. la 15 septembrie 1922.A efectuat cercetări pentru determinarea orei exacte la latitudinea şi longitudinea Bucureştiului. o copie care se păstrează şi în prezent. în 1910 – 1913 şi 1919 – 1921. În domeniul metrologiei a creat iniţial un serviciu special în cadrul Institutului Metrologic din Bucureşti. care urmărea aplicarea sistemului metric. 132 . al Comitetului Internaţional de Metrologie. A fost ales membru titular al Academiei Române la 3 aprilie 1902. Ulterior a fost ales de două ori vicepreşedinte. Omul şi opera sa se înscriu în panteonul personalităţilor ştiinţei şi tehnicii româneşti. S-a stins din viaţă în oraşul Brăila. a organizat serviciul metric şi a adus de la Sevres (1894) metrul etalon. a fost ales membru al Comitetului Internaţional de Măsuri şi Greutăţi din Franţa. A fost profesor de fizică la Şcoala de Artilerie (1882) şi la Şcoala Superioară de Silvicultură.

Şi-a susţinut teza de doctorat la 28 aprilie 1896. Înca din timpul studiilor a fost ales membru al Societăţii Franceze de Fizică. pe atunci unica din Sectorul Galben. Rămas orfan de tată şi singurul sprijin al familiei. şi al Profirei. Invenţiile sale au fost achiziţionate de Casa Alvergniat-Chaband. funcţionar modest de poştă. Hurmuzescu perfecţionează electroscopul sau. construind electrometrul de compensaţie prezentat de prof. Şi în timpul facultăţii. Avea o dorinţă arzătoare de a învăţa şi a urmat cursurile Liceului "Sf. Hurmuzescu a construit şi primul dinam de mare voltaj care producea 4000 de volţi în curent continuu. în Comitetul savanţilor străini din Franţa şi al Societăţii Fizicienilor Germani. Ulterior. În timpul celor zece ani cât a stat la Paris pentru studiile aprofundate.DRAGOMIR HURMUZESCU 1865 – 1954 S-a născut la Bucureşti la 13 martie 1865. În 1894. care fabrica aparate de laborator şi le-a fabricat în serie. unul dintre cele mai dotate din Franţa. D. ca fiul cel mare al lui Martin Hurmuzescu. care i-a permis să îşi continue studiile la Universitatea Sorbona din Paris. Loius Pointcaré şi Gabriel Lippman. Sava". "Electroscopul Hurmuzescu" era utilizat in laboratoarele din toată Europa. 133 . cu care avea deseori schimburi de idei ştiinţifice asupra radiaţiilor. a efectuat şi alte cercetări originale. Cu acest electroscop. citată în toate cursurile universitare din epocă. unde a studiat cursurile celebrilor savanţi profesori Joseph Bertrand. Lucra cu deosebit interes în laboratorul de fizică. Hurmuzescu urmărea să îşi completeze cunoştinţele cu elemente teoretice raţionale şi idei filozofice. A participat la un concurs pentru obţinerea unei burse. pentru a se susţine pe el şi familia dădea meditaţii şi colabora la ziare şi reviste. Aceste invenţii au fost prezentate la toate expoziţiile anuale ale firmei timp de 15 ani. ambele brevetate de Oficiul de Invenţii din Franţa. a căror valoare a fost atestată prin publicarea lor în Analele Academiei de Ştiinţe din Paris şi în Buletinul Societăţii Franceze de Fizică. La vârsta abecedarului a fost înscris la şcoala primară din strada Polona. Secţia fizică-matematică. în 1908. care l-a apreciat şi ajutat în mod deosebit. la Societatea Franceză de Fizică. casnică. a fost numit conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi şi profesor de fizică la Liceul Internat. unde şi-a amenajat un laborator de cercetări. pentru obţinerea doctoratului. publicată în acelaşi an la Paris. la care era secretar de redacţie. Originalitatea acestei teze consta în faptul că urmând indicaţiile lui Maxwell. pentru a se întreţine dădea lecţii de limba franceză unor copii ai căror părinţi aveau o stare materială bună. Hurmuzescu a inventat un izolator electric numit dielectrină (un amestec de sulf şi parafină) şi un electroscop. În acelaşi laborator lucra şi domnişoara Maria Slodovska. Întors în ţară (1897). În 1901 a înfiinţat la Iaşi Societatea de Ştiinţe şi publicaţia Analele ştiinţifice ale universităţii. Lippman la Academia Franceză. viitoarea savantă Maria Curie. unde s-a remarcat ca un elev sârguincios. După absolvirea liceului a fost admis la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti. cu lucrarea "Sur une nouvelle détermination =v= entre les unités électrostatique et électromagnetique". obţinând o valoare deosebit de precisă. pe strada Grigore Alexandrescu. Pierre şi Maria Curie au prezentat în aprilie 1897 rezultatele cercetărilor privind radiumul. În doi ani a reuşit să susţină examenele la toate materiile şi în anul 1887 a devenit licenţiat. a determinat raportul =v= folosind aparate imaginate şi construite de el.

Preocupările lui ştiinţifice s-au axat pe cercetări privind modificările mecanice şi chimice dobândite de corpurile supuse magnetizării.Între anii 1904-1907 a fost secretar general la Ministerul Instrucţiunii şi a elaborat un vast program pentru învăţatul ştiinţelor în licee. a înfiinţat Institutul Electrotehnic pentru pregătirea inginerilor în domeniu. În luna mai 1916 a fost ales membru corespondent al Academei Române. perfecţionarea aparatelor de măsură. Ca reprezentant al culturii universale. exclus în anul 1948. la masa de lucru. La Iaşi (1913). lansând în eter anunţul "Aici Radio România". al cărei preşedinte a fost. apoi la Bucureşti. A fost membru fondator al Academiei de Ştiinţe din Romania. Sub preşedinţia lui D. S-a stins din viaţă la 31 mai 1954. 134 . unde în deplinătatea facultăţilor intelectuale îşi redacta memoriile. Hurmuzescu s-a înfiinţat Societatea Română de Radiodifuziune care şi-a început emisiunile la 1 noiembrie 1928. determinarea radioactivităţii apelor minerale şi petrolului. decan al Facultăţii de Ştiinţe şi prorector al Universităţii Bucureşti (1919). a fost recomandat de UNESCO să fie sărbătorit de comunitatea ştiinţifică mondială. În 1924 a înfiinţat Asociaţia Prietenilor Radiofoniei. cu ocazia centenarului de la naştere. a fost repus în drepturi în anul 1990.

În perioada 1935-1940. casnică. la 14 decembrie 1906. pentru prima dată în istoria petrolului mondial. la întocmirea tezei de doctorat “Studii asupra unor metode de oprire a erupţiilor necontrolate”. 135 .1955. utilizând instalaţiile pe care le avea la dispoziţie în acel timp. Secţia de mine. judeţul Neamţ. pompajul de adâncime combinat cu erupţia artificială. Având cunoştinţe teoretice temeinice. Ajuns directorul Centralei Petrolului din Ministerul Industriei Petrolului. cu specializarea în exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze. inginerul Grigore Ioachim a experimentat. asistent şi şef de atelier la Societatea Petrolieră Columbia. care a fost asimilat şi utilizat la stingerea incendiilor de mai multe ţări producătoare de petrol. a căror bază practică şi teoretică a elaborat-o în 1938. pentru invenţia cu titlul “Aparat pentru stingerea sondelor şi captarea erupţiilor de petrol şi gaze”. a introdus în tehnica mondială de exploatare metoda gaz-lift elaborată de el. în anul 1949. iar mama. Imediat după absolvire şi-a început activitatea în producţie ca inginer. URSS (1945) şi alte ţări producătoare de petrol şi s-au construit instalaţii speciale. care a fost adoptată de conducerea statului prin măsuri legislative şi referitoare al limitarea exporturilor. Studiind cu atenţie posibilităţile de sistarea focului şi închiderea debitului de gaz. După ce a absolvit şcoala primară în satul natal. URSS. părinţii l-au trimis la Iaşi. Pentru noutăţile aduse prin numeroase lucrări publicate. S-a născut în comuna Borca.GRIGORE IOACHIM 1906-1979 Personalitate remarcabilă în domeniul ştiinţei şi industriei petroliere. în anul 1968 avea să i se acorde şi titlul de doctor docent. Pentru acest dispozitiv a obţinut de la Oficiul de Stat pentru Invenţii Certificatul de autor nr. Rezultatele acestor cercetări le-a valorificat în practică şi în anul 1966. cu care a obţinut titlul de doctor în ştiinţe tehnice. În anul 1950 a fost însărcinat cu conducerea operaţiunilor de stingerea incendiului la o sondă de gaz metan. de la care a obţinut diploma de bacalaureat în iunie 1926. pentru a face posibilă extracţia petrolului de la adâncimi de peste 2000 m. pe care a absolvit-o în anul 1931. Ecaterina. În anul 1938. în acelaşi an s-a înscris la concursul de admitere şi a fost acceptat la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Atras de activitatea inginerească. în special pentru principalul client. În 1950. a inventat un dispozitiv de intervenţie cu care a oprit focul în câteva ore. a fost promovat continuu în funcţii de răspundere. utilizând metodele de oprire a erupţiilor necontrolate. Tatăl său. Metoda este cunoscută sub denumirea de “gaz-lift”-are. a fost solicitat să predea la Institutul Petrol şi Gaze din Bucureşti. Inventator şi inovator în domeniul extracţiei petrolului. când a obţinut titlul de inginer diplomat. Ulterior metoda a fost preluată de petrolişti din SUA. ca o recunoaştere a rezultatelor obţinute în activitatea practică şi teoretică. a fost antreprenor de construcţii.01. conştient de faptul că hidrocarburile prezintă o bogăţie naturală irecuperabilă. după care s-a transferat în cursul superior la Liceul Militar din Iaşi. a reuşit să impună concepţia de “exploatare raţională a zăcămintelor de petrol”. inginerul Grigore Ioachim a efectuat cercetări pentru rezolvarea unor probleme referitoare la erupţia liberă a hidrocarburilor prin sonde. o vastă cultură tehnică şi o mare experienţă în producţie. în calitate de conferenţiar. Lambru. 291404008/6. unde a urmat iniţial cursurile la Liceul Internat.

elaborate în timpul serviciului la societatea Columbia (cu capital străin).cursul de Tehnologia extracţiei petrolului şi gazelor. Lucrările ştiinţifice ale inginerului G. nu au fost publicate. s-a îmbolnăvit şi nu a putut participa la lucrări. Ulterior rezultatele cercetărilor sale au fost publicate şi însumează 70 de titluri – articole. unele dintre ele cu tematică în premieră mondială. În septembrie 1979 a avut loc la Bucureşti cel de-al X-lea Congres Mondial al Petrolului. Suprasolicitat pentru pregătirea acestui eveniment. Pentru meritele sale deosebite în activitatea tehnico-ştiinţifică şi didactică. i s-au conferit numeroase ordine şi medalii. Ioachim. comunicări ştiinţifice şi tratate de referinţă. 136 . A fost ales membru corespondent al Academiei Române (1963) şi membru al Societăţii Inginerilor de Petrol din Franţa. considerate proprietatea societăţii. În anul următor a fost numit profesor titular. A încetat din viaţă la Bucureşti în ziua de 5 octombrie 1979.

1-a trimis să administreze văcăria de la Ciora (Fântânele. a publicat "Calendar pentru bunul gospodar". Studiile liceale şi universitare le-a făcut la Iaşi. Între anii 1848 şi 1856 a fost nevoit să trăiască în exil. Elisaveta. "Ţăranul român" (1861 . Cuza 1-a numit sfetnic personal şi. prima instituţie de învăţământ superior din Moldova. a înfiinţat şi condus o serie de publicaţii: "Foaia de agricultură practică". în 1864. încă de pe băncile şcolii. mai târziu. oameni capabili şi iubitori de neam. situată pe str. S-a născut la 24 iunie 1818 în locuinţa părinţilor săi. Acolo. chimia şi economia politică. În 1845. tânărul Ion Ionescu şi-a însuşit bine limbile franceză. a contribuit la înfiinţarea primelor ferme model. Putna (1869). latină. a colaborat la revista "Propăşirea". A întocmit o serie de lucrări monografice. după ce am stat patru ani în Franţa la învăţătură pe cheltuiala lui. Mehedinţi (1868). la 30 km de oraş. în Imperiul Otoman. însărcinat cu controlul aplicării Legii rurale. 8 (stradă care acum îi poartă numele) din oraşul Roman. În 1844.1863) şi. La Universitatea Sorbona din Paris a studiat fizica. strălucit economist şi patriot care a făcut parte dintre intelectualii revoluţionari de la 1848. Amândoi părinţii au fost gospodari. m-a făcut mai mare peste văcari. a fost profesor universitar la Iaşi şi ministru de externe între 1876 -1877. Fratele lui. Nicolae Iorga scria despre el: "De la Petrache Poenaru nu se văzuse în centrul ştiinţific şi social al lumii un vlah mai harnic şi mai dornic de a-şi însuşi cunoştinţele". Tatăl. el a fost trimis în Franţa de domnitorul Mihail Sturza. chimia şi botanica. Aceste monografii constituie primele lucrări de cercetare sociologică şi s137 . Marele vizir Rasid Paşa 1-a numit administrator general al moşiilor sale şi expert personal. "Gazeta satelor". Ion Isăcescu. la Pantelimon şi Brad. înfiinţată în 1835. a fost casnică. fiind deosebit de apreciat pentru competenţa şi seriozitatea sa de Nicolae Bălcescu. aproape de Hârlău). Ion Ionescu a apărat cauza emancipării ţăranilor şi a participat la revoluţia de la 1848 în Moldova. la Gimnaziul Trei Ierarhi şi apoi la Academia Mihăileană. Mama. care i-a acordat o bursă pentru a studia agronomia. la introducerea primelor maşini agricole şi la dezvoltarea învăţământului experimental agricol şi zootehnic în Principate. După exemplul francez. în care a publicat studiile "îmbunătăţiri în agricultura noastră" şi "Ferma model". Nicolae Ionescu (1820 . domnitorul Mihail Sturza. ceea ce i-a permis ca. învăţătorul i-a schimbat numele din Isăcescu în Ionescu. Carpaţi nr.ION IONESCU DE LA BRAD 1818-1891 A fost descris de biografii săi ca un mare inginer agronom. Pregătirea pentru agricultură şi-a continuat-o la Roville (Nancy). Domnitorul Al. apoi în Muntenia. mulţumit de certificatele aduse. privind agricultura din judeţele Dorohoi (1866). inspector general al agriculturii. lucrând efectiv pe teren pentru colectarea datelor.1905). era administrator al schitului şi moşiei de la Brad. să traducă şi să publice mai multe lucrări. La şcoala domnească din oraşul natal. Avea să scrie despre acest episod: "Mihail Sturza Vodă. cu caracter economic. greacă şi turcă. în acelaşi timp a urmat şi cursurile de economie politică la Ecole des Arts et Metiers. da tot văcar". Deşi profesorii considerau că se va dedica ştiinţelor umaniste.I. Revenit în ţară (1857). Revenit în ţară. un îndreptar pentru efectuarea muncilor agricole. Ion Eliade Rădulescu şi generalul Cristian Tell. la o şcoală particulară de agricultură.

printre care Legea pentru formarea capitalului băncii săteşti şi Legea pentru înfiinţarea băncii săteşti. Ca politician. concomitent cu activitatea agronomică. a fost comemorat de UNESCO. 138 . pentru care a scris lucrarea "Povăţuiri pentru cartografia Moldovei". precedate de oarecari elemente de statistica. unde a înfiinţat o fermă model şi o şcoală particulară de agricultură pentru iniţierea ţăranilor din împrejurimi. în cea cooperatistă şi în statistică. a deţinut mandatul de deputat între 1876 -1883. de Parlamentul României. A organizat în Moldova primul serviciu de statistică. Activitatea lui Ion Ionescu de la Brad s-a bucurat de recunoaştere naţională şi internaţională. În 1991. de Societatea Inginerilor Agronomi din România şi de Academia Română. la centenarul morţii sale. care 1-au trimis în Sfatul Ţării. A fost ales membru al Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi.au bazat pe chestionare întocmite de el. în problematica financiară specifică agriculturii. Activitatea sa de inginer economist se reflectă în toate lucrările publicate şi în cursurile ţinute la Academia Mihăileană. în economia politică. El a prezentat mai multe iniţiative legislative. pe date şi cifre statistice şi analize contabile. În ultima parte a vieţii s-a stabilit la Brad (judeţul Bacău). a lucrărilor agricole. Ion Ionescu de la Brad a debutat în ştiinţele economice. dedicându-şi întreaga competenţă şi forţă creatoare pentru emanciparea ţărănimii. al Academiei Franceze de Agricultură şi al societăţilor de statistică din Londra şi Viena. O lucrare de referinţă în epocă este primul "Manual de agricultură" (1870). A devenit membru corespondent al Academiei Române (1871) şi membru de onoare (1884). la 17/31 decembrie 1891. El a pus bazele interpretării economice. A trecut în nefiinţă la Brad.

În toamna aceluiaşi an s-a înscris la Secţia de Agronomie a Universităţii din Jena. preda în acelaşi timp. în care i se atestau meritele şi în baza căruia i se acorda un ajutor annual din bugetul judeţului Mehedinţi. În anul 1905 a absolvit cursurile liceului şi a susţinut examenul de bacalaureat pentru secţia reală şi pentru cea modernă. literare şi artistice. botanică şi economie politică". Atunci l-a înscris pe Gheorghe la Liceul "Traian" din Turnu Severin. După absolvirea şcolii primare. Trandafirescu. unde singurul învăţător. Cursul primar l-a urmat în satul natal. a fost trimis la Bucureşti. Împreună cu câţiva colegi români a înfiinţat. cu articolul intitulat "În chestiunea ţărănească". proprietate a statului 139 . La data de 11 februarie 1911. Doi ani mai târziu. S-a remarcat printre colegii lui căpătând o bursă de studii. fie la "Livezile şi îngrijirea lor" sau "Analiza laptelui". La 1 octombrie a aceluiaşi an s-a înscris ca soldat voluntar în Regimentul 17 Infanterie din Tr. spre uimirea profesorilor şi colegilor săi. La 9 martie 1909. Numele lui figurează şi astăzi pe placa de marmură a liceului. Universitatea din Jena i-a acordat titlul de "Doctor în filozofie. Elev în clasa a 4-a de liceu. Avea vârsta de 26 de ani când. Mehedinţi. într-o încăpere. s-a hotărât pentru profesiunea de agronom şi a plecat în 1906 în Germania la Şcoala Superioară de Agricultură de la Hohenheim. a debutat în profesiunea de inginer agronom ca administrator al fermei Clenciu-Spanţov din judeţul Ilfov. unde a obţinut premiul I. primul fiu al preotului Constantin Ionescu. dobândind la ambele calificative maxime. Ionescu i se decernează diploma cu calificativul "Foarte bine spre eminent". la concursul Societăţii "Tinerimea Română". pentru doctorat. la cinci clase. până în 1965. Dar nu a fost primit fiindcă nu îndeplinea limita minimă de vârstă. Dintre cei 11 copii ai familiei Ionescu. Ionescu-Sişeşti şia susţinut teza de doctorat cu dizertaţia "Agricultura ţărănească din România". la 9 noiembrie 1908. fiind şi premiant de onoare. Gh. l-a dus la Râmnicu Vâlcea pentru a-l înscrie la seminarul teologic. studentului român Gh. în toamna lui 1911. Nu şi-a neglijat însă nici activitatea publicistică. Tatăl său dorea ca fiul cel mare să îmbrace haina preoţească. în cadrul căreia aveau loc serate muzicale. fiind sprijinit de directorul şi profesorii Liceului "Traian" cu un certificat elogios. Societatea Studenţilor Români Germania-România. G. Astfel. Ca publicist a debutat în paginile revistei "Albina". semnat de 17 profesori. În tot timpul stagiului militar a păstrat legătura cu câteva redacţii şi a publicat în revista "Ramuri" de la Craiova recenzii.GHEORGHE IONESCU-SIŞEŞTI 1885-1967 Creator al şcolii româneşti moderne de agricultură Gheorghe. articole şi nuvele. Problemele dezbătute se refereau fie la "Păşunatul vitelor". Ionescu-Sişeşti a fost colaboratorul revistei "Ramuri" timp de 60 de ani. agronomie. viitorul agronom a continua să publice articole în revistele "Câmpul" şi "Jurnalul Societăţii Centrale Agricole din România". au ajuns la maturitate patru băieţi şi patru fete. Severin. alături de al celor mai străluciţi elevi. Deşi poseda vocaţii certe pentru literatură şi matematică. s-a născut în anul 1885 în satul Sişeşti de Jos din jud. cu gândul ca în anul următor să-l transfere la seminar.

nisipoase şi sărate. A format şi a instruit nenumărate cadre pentru agricultură. 16 biografii de personalităţi. în anul 1925. membru corespondent al Academiei Române. conducătorul necontestat al şcolii româneşti de agricultură. graţie unei susţinute activităţi ştiinţifice. În această instituţie. În 1915 Şcoala de Agricultură de la Herăstrău a primit statutul de învăţământ superior şi G. iubitor de natură. domeniilor şi cooperaţiei în patru etape ale guvernării liberale conduse de Gh. După cum a arătat într-o conferinţă ţinută la AGIR. Tătărescu (1931-1932. Ionescu-Sişeşti a fost numit conferenţiar. apoi şef al Catedrei de agronomie generală. funcţionând în această calitate între anii 1938-1941 şi 1959-1963. La propunerea lui Grigore Antipa. În acest cadru a condus multiple cercetări privind îmbunătăţirea soiurilor la principalele plante de cultură: grâu. 19371938 şi 1939-1940). publicat în 1947. A fost fondatorul primului institut de cercetări agricole din România (ICAR). Ministrul în funcţie i-a oferit postul de administrator al fermei Şcolii Superioare de Agricultură de la Herăstrău. cunoscut prin lucrările sale în toată lumea. mazăre. post pe care l-a deţinut până în anul 1958. dar şi artistului". stabilind . dar şi de oameni. devenind conducătorul seminarului de practică al elevilor. un pedagog desăvârşit şi un cercetător pasionat. fiind decorat cu diverse ordine şi înalte distincţii. a lăsat posterităţii o bogată bibliografie formată din aproximativ 300 de titluri: 66 de publicaţii. A fost un suflet nobil. A elaborat noi metode de ameliorare a solurilor erodate. Academician.român. porumb. În ziua de 25 mai 1936 a fost ales vicepreşedinte al prestigiosului for ştiinţific. Zece ani mai târziu a devenit membru titular. unde a desfăşurat o muncă practică tenace. La 4 iulie 1967 s-a stins din viaţă marele savant. Mai multe academii şi societăţi ştiinţifice de peste hotare l-au ales membru de onoare. a fost primit. doctor în ştiinţe agricole. 122 de articole de popularizare a ştiinţelor agricole. 8 tratate şi cursuri. devenind în scurt timp. profesor universitar. cu nenumărate experimente ştiinţifice pentru îmbunătăţirea soiurilor de grâu. În timpul ultimului său mandat ministerial a construit din fonduri proprii o şcoală în satul natal. Cei care l-au cunoscut au fost profund impresionaţi de extraordinara lui putere de muncă. al cărui director a devenit în anul 1928. economistului. 140 . Gheorghe Ionescu-Sişeşti a funcţionat ca ministru al agriculturii. fiind necesară biologului. precum şi diferite metode de încrucişare. Un exemplu de claritate a ideilor sale l-a reprezentat modul în care vedea rolul matematicii. În anul următor a participat la Congresul Agricol din 18-20 noiembrie 1912. fasole şi porumb. în 1935: "Viaţa modernă se dezvoltă sub semnul matematicii. desfăşurată pe o perioadă de mai mult de o jumătate de secol. Dintre lucrările ştiinţifice de referinţă notăm "Cursul de agrologie" (1922) şi tratatul "Agrotehnica". mazăre şi fasole. remarcându-se prin comunicările sale originale şi îndrăzneţe.în funcţie de sol – aplicarea diferenţiată a îngrăşămintelor. mereu însufleţit de tot ceea ce era nou. precum şi o seamă de recenzii şi câteva nuvele. în 1913 şi-a început activitatea didactică.

la care va rămâne până la ieşirea la pensie. fondator al Gazetei matematice familia Ionescu din comuna Creaţa-Leşile. împreună cu alţi nouă tineri ingineri. unde a obţinut o bursă. când se întreţinea din meditaţii. a urmat Şcoala Comercială (liceu). În acelaşi an. publicând numeroase articole despre metodele de predare în învăţământul mediu şi superior a ştiinţelor matematice. În timpul războiului cu Bulgaria (1913 . Succesele tinerilor români din zilele noastre la olimpiadele internaţionale reprezintă o continuitate a şcolii create în jurul Gazetei matematice. Maria-Atina. Ion Ionescu va funcţiona timp de 44 de ani ca redactor activ la această publicaţie. cu intenţia de a-şi găsi o slujbă de contabil pentru a-i ajuta pe părinţi şi fraţii mai mici. Tatăl. a fost înaintat ca director al Serviciului hidraulic la C. ca profesor de matematică la Şcoala de Telegrafie din Bucureşti. aplicată la stabilitatea construcţiilor şi rezistenţa materialelor.1914) a fost mobilizat la Regimentul de Căi 141 . S-a ocupat şi de pedagogie teoretică. După ce a făcut şcoala primară.42. Obţine diploma de inginer (1894) cu nota 18. fapt care 1-a determinat ca. ca student şi ca meditator. s-a născut cel de al doilea fiu care a fost botezat Ion.F. era o femeie casnică recunoscută pentru vrednicia ei. Ulterior vor mai veni pe lume încă trei copii. IONESCU 1870-1946 Inginer şi matematician. pe primul loc. la 4 decembrie 1870. dar se poate afirma că aceasta a contribuit la formarea şcolii româneşti de ştiinţe matematice.ION N. Ilfov. dar şi a altor materii. ordonat. născută Diamandescu. A fost numit inginer asistent la Direcţia Generală a Căilor Ferate şi în aceeaşi zi a fost admis ca membru în Corpul Tehnic. era administrator al moşiei Stoienoaia. dă concurs la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti (1889). Dar. iar în 1914 a fost numit profesor titular la Catedra de poduri. iar în anul 1909 s-a constituit ca persoană juridică. atras de inginerie şi fiind un excelent matematician. Foştii săi studenţi relatează că îşi preda lecţiile în mod logic. astfel ca studentul să plece de la curs lămurit în cele mai mici detalii. în 1903 a fost numit profesor de lucrări grafice. mama. unde a fost admis cu media cea mai mare. va fi numit suplinitor la Catedra de mecanică. ca urmaş al lui Anghel Saligny. a iniţiat un sondaj de opinie printre profesorii şi elevii de liceu. Interesul stârnit de Gazeta matematică în rândurile tineretului studios este greu de expus pe scurt. În A fost adeptul îmbinării teoriei cu practica Pentru o documentaţie cât mai realistă asupra fenomenului predării. Activitatea didactică era susţinută în paralel cu cea inginerească şi de cercetare ştiinţifică în domeniul matematicii. slaba pregătire a absolvenţilor de liceu în domeniul matematicii. Cariera didactică şi-o începe în 1897. A constatat atunci când a dat examenul de admitere la facultate. Înclinaţia spre activitatea didactică o avea din tinereţe. cătunul Stoienoaia. În anul 1910 a fost ales preşedinte al Secţiei matematice din Societatea Română de Ştiinţe. care şi-a adus o reală contribuţie la ştiinţa mondială. Nicolae. să înfiinţeze Gazeta matematică. Familia Ionescu şi-a crescut cei cinci copii cu mari greutăţi. de la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. al cărei prim număr a apărut la 15 septembrie 1895. După un an. jud.

Ion Heliade Rădulescu. de unde a coordonat restabilirea căilor ferate şi podurilor distruse de inamic. după o lungă suferinţă. având aproximativ 4000 de pagini şi se clasifică astfel: articole şi manuale de matematică. inginer şi profesor. 1881 1927". Editura Cartea Românească. "Mathematical Society" din Anglia îl cooptează printre membrii săi. D. Între anii 1932 -1934 a funcţionat ca preşedinte ales al Societăţii Politehnice şi a desfăşurat o vastă activitate pentru organizarea profesională a inginerilor români. metodologia învăţământului matematic (66). avea curajul opiniilor sale. statistică şi rezistenţa materialelor. Desigur că aceste date statistice stârnesc admiraţia lectorului. istoria matematicii universale şi româneşti (55). XVI. Secţia ştiinţifică. 142 . poduri. dar şi celelalte preocupări în producţie şi activitatea ştiinţifică. Duca".Ferate. În această calitate a pus în stare de funcţionare linii de C. modest.F. în Comisia centrală pentru despăgubiri de război şi la Primăria Capitalei. poduri şi a organizat transporturi peste Dunăre cu feriboturi improvizate. relaţiile matematicii cu ingineria şi alte ştiinţe (11).. A deţinut funcţii importante în Consiliul permanent al instrucţiunii publice. construcţii de lemn. îşi va relua postul de profesor universitar. I. El a publicat o lucrare de referinţă privind "Istoria Societăţii Politehnice. A găsit manuscrisele geometriei lui Gh. Lazăr. metalice. A fost un om sincer. O lucrare de referinţă a sa este Istoricul învăţământului de ingineri din România. hidrotehnică (46). cu gradul de locotenent. În acelaşi an. Ca cercetător al istoriei ştiinţei şi tehnicii româneşti şi europene. lucrări ştiinţifice de matematică şi inginerie şi de popularizarea ştiinţei şi tehnicii. Demobilizat cu gradul de maior (r). algebră. Petrache Poenaru şi Gh. Pentru activitatea sa ireproşabilă. Spiru Haret. de la înfiinţare până la inaugurarea localului propriu. ing. În 1914. În 1919 a primit cel mai înalt grad ingineresc. A fost mobilizat la Marele Cartier General. istoria tehnicii (12). Asachi. a fost înaintat la gradul de căpitan (r) şi i s-a acordat decoraţia "Bărbăţie şi Credinţă" cl. alături de Gh. tradusă şi în limba franceză în 1931. drumuri. Multe dintre lucrările sale au fost publicate în Buletinul Societăţii Politehnice. Opera lui Ion Ionescu este cuprinsă într-o bibliografie cu peste 250 de titluri. a fost ales membru corespondent în Consiliul Superior. a scris despre viaţa şi opera unor matematicieni importanţi din trecut. Dar a publicat lucrări şi despre cărţi vechi de matematică scrise în latină. Gh. germană şi italiană din sec. articole şi manuale tehnice. pe care le-a comentat. 1932. Lazăr din 1821 şi traducerile geometriei lui Petrache Poenaru din 1827. biografii omagiale (27). La începutul primului război mondial (1916 -1918) era o personalitate consacrată ca om de ştiinţă. acela de inginer inspector general şi a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Toate cunoştinţele sale ştiinţifice. geometrie. trigonometrie. unde a fost şi vicepreşedinte de mai multe ori. Prof. Stan 1-a caracterizat ca pe "unul dintre ctitorii învăţământului tehnic românesc. XVIII şi o istorie a matematicilor din Extremul Orient. XVII. A încetat din viaţă la 17 septembrie 1946. apărarea drepturilor profesionale ale inginerilor (11). articole social-politice şi morale (7). beton armat. dar studierea în detaliu a acestora merită efortul celor interesaţi. tehnice şi sentimentele sale s-au îndreptat spre înaltul scop de a educa tineretul român pentru progresul ţării.

sintetizând floculanţi anorganici şi preparând schimbători de ioni. Pentru meritele din cercetarea ştiinţifică a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1963. la Facultatea de Ştiinţe. Inst. şi ulterior doctor docent. A făcut studii aprofundate cu celebrii profesori Longinescu şi L. Curs de tehnologie chimică generală (1958). A adus contribuţii importante în tehnologia unor substanţe anorganice ca apele industriale şi reziduale . Obţinerea magneziului din apa de mare. Şc. A efectuat o serie de cercetări privind schimbul de ioni în industria farmaceutică şi privind obţinerea drojdiilor furajere bogate în proteine din fracţiunile rezultate în urma distilării fracţionate a petrolului.". 1-2 (1942). Asupra compoziţiei chimice a uleiurilor neutrale separate din gudroanele primare obţinute din ligniţi româneşti.". Activitatea sa profesională s-a desfăşurat pe două direcţii. devenind doctor în ştiinţe. După efectuarea stagiului militar s-a înscris la Universitatea Bucureşti. Buc. 13. Pol. vol. specialitatea chimie industrială. nr. 1-3 (1928). Rezultatele cercetărilor sale le-a publicat în reviste de specialitate. în "Bul. În aceeaşi perioadă a fost director la Institutul de Cercetări Alimentare din Bucureşti. Catalizatori pentru oxidarea amoniacului. vol. Tratarea apelor cu schimbători de ioni (1957).". A efectuat studii şi cercetări pentru epurarea apelor poluate de pe platformele industriale chimice şi alimentare. vol. unde a urmat cursurile şcolii primare şi liceului din localitate. Ape industriale şi reziduale (1964). cărbuni inferiori. (1958). Secţia chimie.fiind în acest domeniu un precursor . Buc. IONESCU 1898 – 1990 S-a născut la 16 mai 1898 în orăşelul Caracal din judeţul Olt. a fost numit asistent la Catedra de tehnologie chimică anorganică a Facultăţii de Ştiinţe de la Universitatea Bucureşti. Mrazec. În acelaşi an a fost ales membru de onoare al Societăţii 143 . (1963). în "Bul. Procese catalitice industriale (1954). devenind licenţiat în chimie în anul 1923.".TUDOR D. Schimbători de ioni şi schimbători de electroni (1955). 31. Schimbători de ioni (1961). minereuri complexe. pură şi apl. Pol. ca petrol. vol. Pentru laborioasa activitate în învăţământul superior. de Metal. 2 (1962). Dintre acestea menţionăm: Catalizatori şi reacţii catalitice fundamentale (1953). după obţinerea licenţei. Pol. Primele cercetări şi studii pe care le-a efectuat au fost îndreptate spre valorificarea bogăţiilor subsolului românesc. Buc.a produselor clorosodice. în "Bul. 7. Schimbul ionic în chimia şi tehnologia alimentară (1966). Valorificarea gazelor naturale şi de rafinării (1954). nr. îngrăşămintelor chimice. în anul 1964 i s-a conferit titlul de profesor universitar emerit. obţinând şi titlul de inginer chimist. Aplicaţii ale schimbătorilor de ioni în hidrometalurgie şi cataliza (1957). în "Bul. Contribuţii la clorurarea propanului. 33. În anul 1929 şi-a susţinut teza de doctorat cu titlul "Contribuţii la valorificarea ligniţilor româneşti". Rom. Un an mai târziu a dat unele diferenţe la Facultatea de Chimie a Institutului Politehnic. Recuperarea iodului din apele saline prin schimb ionic. Între anii 1948-1968 a fost şeful Catedrei de tehnologie chimică anorganică la Institutul Politehnic din Bucureşti. Din 1923. Electroanaliza cu curent alternativ. Chim. în "Bul. în "Rev. acidului sulfuric şi cimenturilor refractare.. în învăţământul superior şi în cercetarea ştiinţifică.. nr 1-3 (1930).". A devenit şef de lucrări in 1929 şi profesor şef de catedră în 1939.". Inst. Chim. Noi realizări în valorificarea gazelor naturale şi de rafinării (1957).

Internaţionale "Chimie Industrielle". cu sediul la Paris. A trecut în nefiinţă la 11 februarie 1990. la Bucureşti. 144 .

numărul absolvenţilor fiind în medie de 10-12 pe an. Pentru o pregătire complexă. a întocmit un program de reformă a învăţământului tehnic românesc. printre altele. funcţie pe care a deţinut-o până în 1940. la Bereşti. aceasta a pregătit specialişti numai pentru construire de poduri şi şosele. La 20 februarie 1920. a fost inclus în Calendarul marilor personalităţi şi al evenimentelor istorice deosebite. profesorul N. Belgia. tinerii plecau să se specializeze în Franţa. Paralel cu activitatea didactică a fost şef al diviziei tehnice a PTTR din 1906. În învăţământul superior a debutat la Universitatea de la Lille-Franţa. când a fost înlăturat forţat de guvernul legionar. România. dar nu mai mulţi de 2-3 pe an. Teza de doctorat a făcut vâlvă în rândul specialiştilor. a introdus cursuri cu caracter economic.F. a proiectat şi executat pe linia de C.a. alături de Niels Bohr. După terminarea studiilor lucrează patru ani ca inginer în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice. certificate cu calificative maxime pentru domeniile fizică.V. Karpen a fost chemat să preia funcţia de director al Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele. Reîntors în ţară. ca şef de promoţie. obţinând. El a devenit primul rector al Politehnicii din Bucureşti. Duca. când şcoala a fost organizată de Gh. unde a urmat cursurile Şcolii Superioare de Electrotehnică. textile. În 1914 a construit postul de telegrafie fără fir de la Herăstrău. electricitate ş.1964 Savant recunoscut pe plan mondial care. Devenit director. Bârlad-Galaţi. 145 . Pentru celelalte specialităţi. Din 1881. realizat prin Decretul regal din 10 iunie 1920. curs pe care îl va preda până la pensionare. În anul 1891 a obţinut diploma de inginer la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. obţinând într-un an titlul de inginer în electrotehnică. la aniversarea centenarului naşterii sale. în 1902. cât şi de corpul didactic. mecanică şi matematică. timp în care. care în scurt timp a răspuns nevoilor de ingineri bine pregătiţi de învăţământul naţional. urmează şi cursurile celebrei Universităţi Sorbona. care a constituit singura legătură cu Apusul în timpul primului război mondial. la aceeaşi universitate a susţinut doctoratul în fizică la teza “Recherches sur l’effet magnetique des corps éléctrisés en mouvement”. a organizat şcoala politehnică după o concepţie proprie. laboratoare şi practicii de vară în producţie. editat de UNESCO S-a născut la 28 noiembrie 1870 la Craiova. A devenit membru al "Société française des électriciens” figurând în anuarul acesteia. În anul 1904. Henri Poincaré (fizică-matemtică) şi Henri Moissan (chimie). Înzestrat cu o deosebită clarviziune. pe baza unor lucrări tehnice originale. VASILESCU KARPEN 1870 . unde a fost deosebit de apreciat atât de studenţi. a plecat în 1899 la Paris. a fost numit în anul 1905 profesor de electricitate şi electrotehnică la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele.NICOLAE I. Dornic de cunoaştere şi perfecţionare. cum ar fi exploatări miniere. un tunel de 3 km lungime. în curs de dezvoltare industrială. i-a făcut loc între oamenii de ştiinţă europeni şi astfel la 34 de ani era cunoscut de comunitatea ştiinţifică internaţională. După război. Pentru a-şi adânci cunoştinţele de bază. care prevedea trecerea acestuia de la monotehnic la politehnic. Germania. A dat o deosebită atenţie lucrărilor practice. ducea o lipsă acută de ingineri. juridic şi de limbi străine şi a înfiinţat doctoratul în inginerie. în faţa unei comisii formată din savanţii Gabriel Lippman (electricitate). lordul Rutherford şi Nicola Tesla..

Un fost student a scris despre el: “A fost un om de o rară modestie şi sensibilitate sufletească. Ipoteza lui a fost preluată de numeroşi savanţi şi pe deplin confirmată. care funcţionează folosind exclusiv temperatura mediului ambiant. hedomadaires des sceance de l’Academie des Sciences de Paris.Preocupat de cercetarea ştiinţifică în cadrul politehnicii. era accesibil solicitărilor studenţilor. fără a aduce propriul nostru aport ştiinţelor fundamentale şi aplicative”.la Bucureşti. În ştiinţele fizicochimice a introdus o ipoteză nouă. În electromagnetism şi electrostatică. în afara concepţiilor originale expuse în teza de doctorat şi la curs. Pasionat cercetător. Opera de creaţie a marelui savant se găseşte în cele 36 de note publicate în Comptesrendus. Ca un adevărat părinte spiritual. În anul 1922 a fost ales membru al Academiei Române şi în 1941 i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Politehnicii din Bucureşti. nu ne putem număra printre ţările civilizat. în vârstă de 94 de ani. S-a stins din viaţă la 2 martie 1964. a stabilit relaţia între energiile câmpurilor magnetice şi electricitate. receptiv la suferinţele şi greutăţile altora şi a încurajat personal tineretul studios. sfătuitor şi sprijinitor al cererilor întemeiate”. împrumutând ştiinţa gata făcută de la alţii. În termodinamică a adus contribuţii originale. a răspuns cu competenţă sarcinilor didactice şi administrative. În domeniul elasticităţii a dat o explicaţie aderării fierului la beton. Între 1931-1934 a fost preşedinte al AGIR. 146 . muncea în laboratorul său până noaptea târziu şi a realizat lucrări originale de mare valoare ştiinţifică şi practică. Ajuta oamenii fără ostentaţie. a scris: “Dacă în trecut ne puteam mulţumi cu formarea de ingineri. Pe baza acestei ipoteze a creat pilele K. În aerodinamică a demonstrat zborul păsărilor pe vânt variabil. Ca rector. cu discreţie absolută. A explicat mecanismul presiunii osmotice. dar şi în alte numeroase publicaţii. aceea a existenţei electronilor liberi sau solvaţi în electrolit.

În acest buletin s-au publicat numeroase studii. memorii şi comunicări de specialitate care au fost folosite ulterior la alcătuirea unor dicţionare geografice pentru diverse regiuni ale României.GEORGE I. Devenind secretar general al societăţii la înfiinţare. Lahovary este acela care a introdus pentru prima dată în cadrul serviciilor poştale româneşti mandatul poştal şi cartea poştală. unde a devenit director general în 1873. Sub îngrijirea lui s-a publicat "Buletinul Societăţii Geografice Române". În 1893 a fost numit preşedinte la Înalta Curte de Conturi. Tot el a organizat distribuirea corespondenţei de la emitent la destinatar în timp foarte scurt. Lahovary anunţa intenţia de a întocmi şi publica dicţionare pentru provinciile româneşti (locuite de români) din ţările invecinate ca Bulgaria. Lahovary a iniţiat şi a preluat aceste servicii de la societăţile străine pentru a le efectua prin Poşta Română. ca secretar general al Societăţii Geografice. LAHOVARY 1838 – 1909 Savant şi scriitor S-a născut într-o veche familie de boieri cărturari din Râmnicu Vâlcea la 1 iunie 1838. primul de acest fel pentru ţara noastră. A fost trimis de părinţii lui în Germania (1855) şi a studiat la Heidelberg şi la Şcoala Politehnică din Karlsruhe. în 1862. În 1888. Serviciile poştale pe Dunăre se făceau de o societate franceză care avea sedii la Galaţi şi Brăila. Cantacuzino înfiinţarea Societăţii Geografice Române. După ce s-a întors în ţară. post pe care l-a deţinut până în 1876. a avut o serie de iniţiative şi realizări importante. sub conducerea lui Lahovary s-a publicat Dicţionarul geografic al judeţului Argeş. a fost numit inginer la Ministerul Lucrărilor Publice şi după un timp a trecut ca inginer în cadrul Poştelor şi Telegrafului. din această funcţie a condus instituţia şi a contribuit la elaborarea legilor. Sub îndrumarea lui s-a întocmit şi publicat prima statistică a Poştei Române. utilizând pentru transport vapoare austriece. În introducerea la acesta. Cunoştinţele elementare le-a căpătat în casa părintească de la un învăţător angajat numai pentru el. Serbia. 147 . articole. din care nu a reuşit să publice decât DICŢIONARUL GEOGRAFIC AL BASARABIEI. Pentru răspândirea culturii în rândurile populaţiei a infiinţat "Societatea pentru Învăţătura Poporului Român". fiind susţinut şi încurajat de domnitorul Carol I. Transilvania. O iniţiativă importantă a inginerului G. unde a obţinut diploma de inginer. A fost trimis la Bucureşti să înveţe la pensionul Schewitz. Bucovina. În 1874 a participat la Primul Congres Internaţional al Poştelor şi Telegrafului şi a încheiat o serie de convenţii poştale cu mai multe state din Europa. A iniţiat împreună cu Al. al carei preşedinte a fost timp îndelungat şi care a avut un impact deosebit în public. care a participat la sedinţa de inaugurare ce a avut loc la 15 iulie 1875. Macedonia. a fost intenţia de a publica o serie intitulată DICŢIONARELE GEOGRAFICE ALE PROVINCIILOR ROMÂNE ÎN AFARĂ DE REGAT. Lahovary. dintre care cea mai importantă a fost "Legea contabilităţii statului". un liceu particular la care aveau acces copiii proveniţi din familiile bogate. În cadrul Poştelor şi Telegrafului a luat o serie de măsuri organizatorice deosebit de importante pentru acele timpuri.

Aparută în condiţii de execuţie ireproşabile. Căpitanul Radu Negru. unde era primit ca un mare savant român. care a apărut în Editura Socec între 1889 . În acest dicţionar complex cu 30. Hedwige s.În colaborare cu generalul C. istorice. arheologice care au o deosebită valoare ştiinţifică.1902. a elaborat şi publicat MARELE DICŢIONAR GEOGRAFIC AL ROMÂNIEI.a. Săptămâna patimilor (1894). La 25 martie 1909 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. la început cu traduceri şi apoi cu prezentarea unor fapte istorice sub titluri ca "Hărţi vechi". în cinci volume. 148 . etnografice. sociale. În 1868 a debutat ca scriitor sub pseudonimul Gill în Convorbiri literare. Trebuie menţionată prezenţa lui G. Pentru această lucrare enciclopedică au fost adunate informaţii din judeţe timp de 15 ani. 1893) şi cu o serie de povestiri ca Moş Kivu. munţi şi cursuri de apă. "Geneza oştirii române" (1830.000 de termeni se prezintă informaţii statistice. A trecut în nefiinţă la Bucureşti în ziua de 13 iunie 1909. Bratianu şi Grigore Tocilescu. care se limitează la denumirea unor localităţi. lucrarea depăşeşte lucrări similare publicate în alte ţări. Lahovary la conferinţe şi congrese internaţionale.

De fapt. 149 . După trei ani se înscrie la Facultatea de Ştiinţe. urcând la ambele instituţii de învăţământ superior toate treptele ierarhice. Întors în ţară plin de speranţe şi entuziasm. de la asistent la profesor titular de catedră. deputat. În timpul primului război mondial a fost scutit de serviciul militar din motive de sănătate. unde a funcţionat până în 1910. printre care şi pe Traian Lalescu. atras de cursurile renumiţilor profesori David Emanuel. el a urmat regulat la Bucureşti în 1915 şi cursul de electricitate şi electrotehnică. guvernul României. A fost asistent al profesorului Ion Ionescu. Vasilescu Karpen. unde a obţinut încă o licenţă în matematici şi. Lalescu s-a înscris ca simplu student la Şcoala Superioară de Electricitate. originar din comuna Corni (Banat) a fost funcţionar la Banca Naţională şi apoi la Creditele Agricole din Craiova. Tatăl său. E. titlul de doctor. Şincai. Picard. în 1919. Emil Pangratti şi Gh. în scopul atragerii atenţiei lumii asupra drepturilor României privind această provincie istorică. Emil Pangratti şi titular la Catedra de geometrie analitică. la 15 iunie 1909. pentru a menţine legătura cu aliaţii. cu un subiect tratând ecuaţiile diferenţiale. Ţiţeica. desenului şi muzicii. După terminarea liceului. În 1908. îşi începe cariera ca profesor de gimnaziu la Giurgiu. unde a avut legături cu numeroşi matematicieni. trece examenul de docenţă. Profesorul Traian Lalescu participă la acţiunile ziarului La Roumanie şi scrie o monografie a Banatului în limba franceză. În învăţământul superior a debutat în 1909. hotărăşte să trimită la Paris unsprezece profesori universitari. sub îndrumarea prof. a plecat la Paris. Roman şi Iaşi. În timpul şederii la Paris. absolvind toate clasele cu premiul întâi. În 1917. la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. unde. Traian Lalescu este deosebit de talentat atât în domeniul ştiinţelor.TRAIAN LALESCU 1882-1929 Matematician de valoare internaţională. A fost corespondent la Gazeta Matematică încă din clasa a cincea de liceu. în refugiu la Iaşi. De la Paris a plecat la Göttingen. al prof. Secţia matematică. cât şi al literaturii. doctor docent Tr. primul director al Politehnicii Timişoara. luptător pentru drepturile istorice ale României asupra Banatului. după ce obţine licenţa în matematici la Universitatea Bucureşti. iar cursul superior la Liceul Internat din Iaşi. Între timp. Cunoştinţele sale profunde în domeniu i-au permis să publice mai multe note în “Revue générale d’Electricité”. A urmat cursurile gimnaziale la Craiova şi Roman. obţinând titlul de inginer. unde după un exigent examen de admitere la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele reuşeşte pe primul loc. pleacă la Bucureşti. de la care a predat Spiru Haret. va ocupa postul de profesor de matematici la Seminarul Central şi la gimnaziul Gh. membru activ al Societăţii Politehnica S-a născut la 12 iulie 1882 în Bucureşti. în toamna anului 1900. numele lui apare gravat pe panoul de onoare. Transferat în Bucureşti. totuşi a lucrat la serviciul auxiliar. dar paralel şi la Universitatea Bucureşti. inginer electrotehnician. profesorul universitar.

teoria numerelor algebrice superioare etc. Culegere de probleme de geometrie descriptivă ş. O lucrare devenită clasică este “Introducerea în teoria ecuaţiilor integrale” (Ed. Italia. unde a funcţionat ca primul director al acestei instituţii între anii 1920-1921. Electromecanică şi Mine. a scris articole literare. Plecat la Nisa pentru a beneficia de clima mediteraneană. cu două facultăţi. un mare profesor. l-au ales de mai multe ori deputat de Caraş-Severin şi raportor general al bugetului statului. care s-a angajat în lupta pentru România Mare. Lazăr “Trigonometria drept lineară”. Bănăţenii admiratori ai marelui profesor inginer-matematician. în ziua de 15 iunie 1929.a. cunoscut în Europa şi peste ocean.Cu un grup de profesori bănăţeni a luat iniţiativa înfiinţării la Timişoara a Politehnicii. Va rămâne în istoria ştiinţei româneşti ca un mare matematician. 150 .. Întors la Bucureşti. al cărui patriotism sincer era cunoscut prin fapte. unde a ţinut două conferinţe memorabile despre teoria relativităţii a lui Albert Einstein. a trecut în nefiinţă prea tânăr. Hermann Fils-Paris). seriile trigonometrice. a ţinut conferinţe şi comunicări ştiinţifice. patriot. Lucrările ştiinţifice originale pe care le-a publicat l-au făcut cunoscut printre matematicienii din toată lumea. În 1927 s-a îmbolnăvit de plămâni. România şi din alte ţări. când mai avea multe de spus. Lalescu era un pasionat al istoriei ştiinţei şi a publicat sub îngrijirea sa lucrarea lui Gh. A fost un devotat membru activ al Societăţii Politehnica. Germania. Numeroase note tratând ecuaţiile integrale. i-au fost publicate în reviste de specialitate din Franţa. nu reuşeşte să îşi recapete sănătatea. A publicat şi o seria de manuale didactice: Lecţii de geometrie analitică.

în satul Avrig din apropiere de Sibiu. istoria şi matematica. S-a remarcat ca un strălucit elev şi Consistoriul din Sibiu l-a selecţionat pentru a face din el un propovăduitor al catolicismului.GHEORGHE LAZĂR 1779-1823 Cărturar. într-o epocă în care clasele conducătoare. i s-a îngăduit practica de inginer hotarnic. imitau cu admiraţie tot ce era străin.a. de unde este adus înapoi cu forţa. Când s-a întors în Transilvania. ca atitudine spirituală dar şi ca mijloc politic. considerat pe atunci cel mai mare duşman al dinastiei austriece. şi-a câştigat mulţi adepţi din rândurile intelectualilor români. pentru a studia teologia cu cei mai cunoscuţi profesori ai timpului. fondator al învăţământului în limba română şi al celui ingineresc din Ţara Românească Figura lui se detaşează printre figurile eroice ale culturii şi simţirii naţionale româneşti. din snobism şi prost gust. temânduse de liberalismul şi pornirile lui revoluţionare. a decretat. îşi dedică timpul de studiu şi disciplinelor laice ca dreptul. de interpretarea fenomenelor naturale şi sociale prin prisma credinţei religioase. înfiinţarea primului colegiu românesc. Publicând o serie de articole. La Viena a cunoscut tendinţele de emancipare ale timpului şi. i-a expus acestuia planurile sale de a înfiinţa un colegiu cu predarea în limba română. Consistoriul din Sibiu l-a trimis pentru a fi hirotonisit ca preot la Carlovitz. După ce ţine un elogios discurs în onoarea lui Napoleon I. Pentru acest scop i s-a acordat o bursă şi a fost trimis la Viena. Părinţii lui au dorit să se formeze ca preot. S-a născut la 5 iunie 1779. a ajuns un admirator al concepţiilor democratice ale enciclopedismului din secolul al XVIIlea. Din timpul vieţii a devenit un simbol şi stegar al năzuinţelor de dreptate şi libertate ale poporului din mijlocul căruia s-a ridicat. a plecat la Cluj. În această situaţie. Nemulţumit de cursurile scolastice. unde. Sava. care a intrat în funcţiune la 6 martie 1818. Între zidurile modeste şi afumate. unul dintre centrele de mişcare culturală românească din Transilvania. pentru a se întreţine primeşte un post de profesor la o şcoală teologică elementară din Sibiu. în loc să devină canonic. Astfel. el fuge la Braşov. în anul 1809. într-o familie de ţărani înstăriţi. unde a urmat studiile la Gimnaziul Piariştilor. După ce a terminat şcoala primară în sat. Persecutat şi cenzurat. sub semnătura domnitorului Ioannú Ghiorghiu Caragea. în anul 1815 a trecut munţii în Ţara Românească. îndreptându-şi atenţia în special asupra filozofiei şi dreptului. la 10 decembrie 1817. împreună cu Gh. după un secol de fanariotism cu învăţământ în limba greacă. iluminist. datorită pregătirii lui ştiinţifice. foste chilii ale mânăstirii de la Sf. Divanul ţării. Eufrosin Poteca. a fost destituit din post. Ion Eliade Rădulescu. Prin perseverenţa cu care şi-a susţinut ideea. dar mitropolitul a refuzat să îi dea binecuvântarea. Ladislau Erdeli ş. 151 . asemănător celui din Cluj în care şi-a făcut studiile secundare. el îşi dezvăluie înclinaţiile spre cugetarea liberă şi devine suspect pentru cercurile teologice care l-au susţinut până atunci. Neavând nici un venit. În timpul măsurătorilor pe care le-a executat la moşia boierului Constantin Bălăceanu. profesie foarte solicitată pe atunci. care era efor al şcoalelor. considerându-l un pericol pentru biserică. filozofia. Lazăr au mai predat Popa Pavel.

A funcţionat ca profesor la şcoala întemeiată de el din 1818 până în iulie 1822. 152 . Despre prezenţa lui la catedră avem mărturia următoare: “Vorba lui era caldă. i s-a ridicat o statuie în centrul Capitalei. sugestivă. Ştiind că sfârşitul se apropie. pe acelaşi drum pe care a venit încrezător să îşi îndeplinească misiunea apostolică. În 1821 a participat la revoluţia lui Tudor Vladimirescu. vlăguit de putere. naturală. Oanea. A trecu munţii înapoi. filozofia. La colegiul lui Lazăr s-au format primii ingineri hotarnici români. pe atunci primar al Avrigului. dar şi alte materii cum ar fi etica. după cum înfăţişa faptele de istorie într-o naraţiune pitorească. l-a chemat pe fratele lui. Lazăr preda aritmetica. alături de strămoşii lui. El a întocmit manualele “Aritmetica matematicească” şi “Trigonometria cea dreaptă”. contribuind la crearea terminologiei ştiinţifice şi tehnice româneşti. Ca semn de preţuire şi recunoaştere a meritelor sale în dezvoltarea culturii umanistice şi tehnice din ţara noastră. Ştia să ridice chestiunile de filozofie la un nivel de înaltă doctrină. A închis ochii în ziua de 17 septembrie 1823. Numele lui îl poartă două licee celebre. iar colegiul – ca prima şcoală de învăţământ tehnic superior. trigonometria şi geometria. geografia şi istoria. iar mormântul lui este un loc de pelerinaj vizitat de mii de români care merg acolo să îl omagieze cu veneraţie. După înfiinţarea colegiului. dar învăţământul în limba română a luat amploare. unul din Bucureşti şi altul din Sibiu. învăţământul în limba greacă a decăzut. pe înţelesul tuturor. cu resurse bogate şi variate.” În anul 1822 a fost victima unei boli necruţătoare. spre satul natal. şi i-a cerut să fie îngropat în cimitirul din sat.Gh. A fost înhumat în cimitirul satului. la care au învăţat multe generaţii de elevi ce îşi spuneau cu mândrie “lăzăreşti”. în căruţa fratelui său. fapt pentru care este considerat ctitorul învăţământului ingineresc din România.

proiectul uzinei centrale Grozăveşti şi al substaţiei electrice. Organizează societatea pentru distribuţia curentului electric "Energia" (1914). serviciul "lucrări noi". Dragostea pentru muzică nu l-a părăsit toată viaţa. este iar mobilizat şi utilizat ca inginer de telecomunicaţii. Buzău şi Bucureşti. prima femeie cu titlul de inginer. Fiind student în anul IV (1907). Deşi i se oferă un post universitar. documentaţia o primeşte de la societatea Hoch und Untergrundbahn. Eliza Leonida Zamfirescu. pleacă în Germania să studieze electricitatea la Berlin. continuă studiile privind electrificarea ţării. lucrare calificată "cu distincţie". În anul 1908 s-a angajat ca inginer electrician la primăria capitalei. juca în piese de teatru. a fost ofiţer de cavalerie. a elaborat proiectul privind introducerea tramvaiului comunal. precum şi un regulament pentru executarea şi controlul instalaţiilor electrice din oraş. Dimitrie a fost nevoit să schimbe des şcolile. într-o familie numeroasă. Natalia şi Maria. Matilda Gill. Alexandrina. fiind un bun violonist. iar cursul superior. general. realizator al metroului berlinez. până în 1913. unde s-a ocupat de introducerea iluminatului electric şi a tramvaielor comunale.DIMITRIE LEONIDA 1883 -1965 Nume simbol al tehnicii şi ingineriei româneşti născut la Fălticeni în anul 1883. Atanasie Leonida. Fraţii şi surorile viitorului ilustru inginer s-au manifestat şi ei. cu subiectul "Complexul hidrotehnic şi hidroenergetic al Bistriţei din regiunea Bicazului". Tatăl său. începe să se preocupe de astfel de lucrări pentru a le realiza în România. l-a absolvit la liceul Mihai Viteazul din Bucureşti. se întoarce în ţară. Lucrarea de diplomă o face sub îndrumarea profesorului Ernest Reichel. 153 S-a . desfăşoară o activitate febrilă. Tatăl său fiind mutat în interesul serviciului în mai multe localităţi. profesorul Walter Reichel îi dă ca titlu de proiect "Metropolitanul din Bucureşti pe linia Sf. privitoare la baraje pentru ape potabile şi industriale. făcea regie şi cânta în orchestră. În anii războiului din 1913 a fost mobilizat la un regiment de geniu şi i s-a încredinţat comanda secţiei de telegrafie a diviziei a ll-a de rezervă. având o activitate rodnică şi originală timp de 43 de ani la Institutul Geologic al României. publică prima lucrare despre Bicaz şi construieşte un post telegrafic în Parcul Carol I din Bucureşti. Primul război mondial (1916-1918) îi întrerupe din nou activitatea. în Academia regală tehnică Chariottenburg. Sava”. mama. Încă din anul II de facultate. ca personalităţi în diferite domenii: Gheorghe. la secţia reală.Filaret". impresionat de lucrările marelui hidrotehnician Otto Intze. era fiica unui inginer de origine franceză. a continuat la gimnaziul Mircea cel Bătrân din Constanţa. a început liceul la „Sf. şcoala primară (1890-1894) a urmat-o la Galaţi. profesoare şi autoare de manuale didactice. Reîntors din război. îşi procură hărţile topografice ale Statului Major şi începe să studieze sistematic profilele tuturor râurilor de la Turnu Severin până în nordul Moldovei. sculptor celebru. În timpul liceului participa la activităţi extraşcolare. Paul. În 1903. Gheorghe . În patru ani de serviciu. căsătorit cu o româncă. în acest scop. Astfel.

Din păcate. În 1925 este ales preşedinte al Comisiei regulamentului electricităţii în mine. De aici porneşte drumul înfiinţării Muzeului naţional tehnic din Bucureşti care îi poată numele şi care funcţionează în prezent în Parcul Carol I. Reîntors în tară. la Politehnica din Bucureşti şi a predat cursuri şi la şcoala superioară de căi ferate. iar în 1926 este membru în Consiliul superior al apelor. Departamentul industriilor şi comerţului îl trimite în Franţa. Leonida. Capacitatea de muncă a inginerului Dimitrie Leonida a fost cu totul remarcabilă. în anul 1942. La sfârşitul anului 1948.După terminarea războiului. În 1909 a înfiinţat un muzeu tehnic la şcoala de electricieni şi mecanici. De asemenea. pe lângă faptul că au fost creaţii artistice. a capacităţii de transport şi distribuţie a acesteia. Din documente aflăm că a proiectat uzina electrică din Focşani în 1923 şi că era membru în Comisia interimară a capitalei. Continuându-şi activitatea didactică şi în industria electrică. că a fost un 154 . şi "Prometeu". Între anii 1942-1945 este director al electrificării CFR. Astfel. în concluzie. Cunoscând puterea asocierii. încă de la înfiinţare. În lunga sa activitate. a fost membru în diverse societăţi cu caracter ştiinţific şi tehnic şi al AGI R. Aparate şi standarde. dar pentru care nu se făcuse nimic până atunci. Bun cunoscător al istoriei ştiinţei şi tehnicii. prezintă în cadrul Academiei de Ştiinţe "Problema energiei în România". atât prin multilateralitatea ei. care l-au inspirat pentru a crea şi în ţara lui ceva similar. studii tehnice şi numeroase articole de popularizare în ziare şi reviste. îşi reia studiile despre Bicaz şi continuă propaganda pentru electrificare. În 1924 a fost numit consilier tehnic pentru electricitate în Ministerul Industriei şi Comerţului. dezvoltă întreprinderea "Energia" pentru mărirea producţiei de electricitate. În 1919. În aceeaşi perioadă este membru al comisiei pentru legea apelor şi legea energiei. Dimitrie Leonida se poate spune. pentru materiale de construcţii care să asigure necesarul pentru barajul de la Izvorul Muntelui şi pentru calea ferată Piatra Neamţ-Topliţa. profesorul D. Despre profesorul ing. Anglia. dar are meritul de a exista şi cu siguranţă merită să fie sprijinit. Centrale termice şi hidroelectrice. s-a îndreptat cu pasiune spre marile muzee europene. pentru producerea de utilaje electrice. în ţară şi străinătate. unde lucrează la detalierea proiectelor de electrificare a ţării. Dimitrie Leonida a organizat numeroase expoziţii cu subiecte privind electrotehnica. Aceste muzee şi expoziţii. Pasionat încă din tinereţe de istoria ştiinţelor şi tehnicii. cât şi prin caracterul organizat şi minuţios. Cursul său de centrale electrice cuprindea trei mari capitole: Utilizarea energiei electrice. a publicat manuale. post în care concretizează multe probleme de care se vorbise. este chemat să lucreze în consiliul superior CFR şi la Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice (ISPH). este pensionat şi o perioadă bună are greutăţi materiale. A fost distins cu numeroase ordine şi medalii. oglindesc rodul muncii îndelungate a unui cunoscător al ştiinţelor tehnice şi a unui mare pedagog. Dimitrie Leonida a ţinut numeroase conferinţe publice şi la radio. considerat ca om al regimului burghez şi fost industriaş. Elveţia şi Italia pentru documentare în problemele energetice şi juridice legate de acestea. apoi profesor la Şcoala politehnică din Timişoara. activitatea sa de profesor s-a caracterizat prin idei clare şi orizonturi largi pe care ştia să le expună cu răbdare şi în mod atrăgător. cursurile predate la politehnicile din Bucureşti şi Timişoara. Apoi înfiinţează încă două întreprinderi: "Faraday". în care tratează şi problema electrificării căilor ferate. în plin război mondial. acest muzeu este neactualizat. cu exponate pe care le-a adunat începând cu un an înainte. Între 1950-1955 a lucrat în calitate de consilier în cadrul Departamentului energiei electrice şi apoi în Comisia guvernamentală pentru hidroameliorări. Dar competenţa şi probitatea profesională nu pot fi ignorate nici de regimurile totalitare.

fiind în acelaşi timp un distins profesor. talentat publicist. 155 .mare expert în probleme energetice şi a adus o contribuţie însemnată la electrificarea ţării şi stăpânirea apelor. organizator de expoziţii şi conducător de muzeu. popularizator al ştiinţei şi tehnicii.

După licenţă. de publicist şi cercetător. a lăsat o analiză ştiinţifică remarcabilă. a participat la concursul de ocupare a unui post de profesor universitar la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti. el susţinea că. într-o familie de comercianţi înstăriţi. privind principalele ramuri ale economiei naţionale: agricultura. În anul 1917. căutând împreună soluţii pentru emanciparea plugarilor. multe traduse în limbi străine de circulaţie europeană. industria. Utilizând o metodologie originală. trebuie extinsă mişcarea cooperatistă. Concepţia economică a lui Virgil Madgearu se bazează pe teza complementarităţii economiilor europene şi urmăreşte protejarea populaţiei de consecinţele politicilor perfecţioniste şi ale acumulărilor excesive de capital. Întors în ţară. obiectivă şi realistă asupra economiei româneşti interbelice. bazată pe analiza istoriei şi pe statistică matematică. a publicat peste 40 de lucrări ştiinţifice. 156 . Economist. preocupat de problemele economico-sociale. el încuraja investiţiile de capital străin şi tratamentul egal prin lege pentru capitalul autohton şi cel venit din afară. cu care împărtăşea aceleaşi idei despre exploatarea ţăranilor. Lucrarea sa cu titlul „Evoluţia economiei româneşti după războiul mondial(primul)” este considerată de referinţă pentru literatura economică românească. Paralel cu activitatea de profesor. silvicultura. ţinea conferinţe. în anul 1911 obţinând titlul ştiinţific cu calificativul Suma cum laudae. transporturile şi altele. la Galaţi. A fost un susţinător al cooperaţiei. După absolvirea liceului în oraşul natal. Virgil Madgearu s-a născut la 14 decembrie 1887. marele savant. pe lângă dezvoltarea industrială. Reuşind să ocupe acest post. A fost coautor al doctrinei cooperatiste româneşti. Deosebindu-se de reprezentanţii şcolii neoliberale. Ea este rezultatul unei cercetări complexe. părinţii. având un ideal comun. atât prin presă. unde efectuează cercetări ştiinţifice.VIRGIL MADGEARU 1887-1940 Savantul sociolog şi om politic. prin articolele şi cărţile publicate. din Topoloveni. Virgil Madgearu îşi începe activitatea ca publicist. profesor universitar la Bucureşti. devenind şi redactor şef al unor publicaţii de specialitate. a fost numit la Catedra de studiul întreprinderilor şi transporturilor. S-a împrietenit cu învăţătorul Ion Mihalache. în Germania. Foştii studenţi îşi amintesc de Virgil Madgearu ca de unul dintre cei mai străluciţi profesori ai timpului şi îl consideră un creator de şcoală economică. l-au trimis la Leipzig. un important teoretician al agrarismului democratic şi un analist de prestigiu al economiei naţionale româneşti. După o perioadă. Apărând interesele ţărănimii. pleacă la Londra. a trecut la Catedra de economie naţională. Atras de şcoala economică britanică. având ca temă principală problemele ţăranilor români. şi apoi la cea de economie politică. şi-a susţinut şi doctoratul în economie politică. să studieze la Şcoala Superioară de Ştiinţe Economice. care doreau să îi dea o educaţie aleasă. În acelaşi timp. dar şi ca participant la reuniunile care aveau loc cu cooperatorii şi susţinătorii lor.

A publicat numeroase lucrări privitoare la relaţiile economice internaţionale. muncitorimii şi ale intelectualităţii sărace. patriot şi democrat. a avut mai multe iniţiative legislative. a cărei primă conferinţă s-a ţinut la Londra. a reprezentat partidul în mai multe guverne şi. a fost ridicat de la locuinţa sa de o echipă de legionari şi asasinat pe malul lacului Snagov. „Legea cooperaţiei”. „Legea contractelor colective de muncă” şi altele. a denunţat tratatul economic româno. unde s-a remarcat prin competenţă. savantul Virgil Madgearu a colaborat fidel şi competent cu forţele democratice europene. rolul banilor asupra preţurilor şi activităţilor financiare în ţările dezvoltate. interesele ţărănimii. interesele micilor proprietari şi ale păturilor defavorizate ale populaţiei. În dimineaţa zilei de 27 noiembrie 1940. a luptat şi împotriva dictaturii lui Carol al II-lea care. 157 . a fost ministru al Ministerului Industriei şi Comerţului. legionarii i-au măcelărit pe cei 50 de democraţi arestaţi politic la Jilava. Ca om de ştiinţă. prin participarea sa la conferinţele internaţionale. i-a fixat domiciliul forţat la mănăstirea Bistriţa. de la tribuna parlamentară.german. În deceniul patru. şi l-a asasinat în pădurea Strejnicu(Prahova). la conferinţele internaţionale şi din fotolii ministeriale. împotriva regimurilor fasciste din Italia şi Germania. între 1928-1933. pentru salvarea democraţiei. Avea 53 de ani. „Stabilizarea monetară”. ministru la Finanţe şi la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor. A devenit unul dintre cei mai cunoscuţi economişti români în lume. au fost şi cele privind conţinutul şi efectele politicilor comerciale. Ca membru marcant al PNŢ. Virgil Madgearu a apărat interesele naţionale şi democraţia. Mergând pe aceiaşi concepţie democratică. „ Legea regiilor autonome de stat”. El a iniţiat organizaţia Blocului Ţărilor Agrare. Curajul cu care a luptat pentru democraţie l-a plătit cu viaţa. în anul 1940. Europa a fost zguduită de aceste asasinate. Ca parlamentar. Cu o zi înainte. În după-amiaza aceleiaşi zile. Încă din 1936.Printre problemele de care s-a ocupat cu atenţie în cercetările şi practica sa de om politic experimentat. aceeaşi echipă l-a ridicat de acasa pe Nicolae Iorga. marele savant istoric. dintre care cităm: „Legea pentru înfiinţarea impozitului pe venitul global”. De la catedră. înainte de al doilea război mondial. legionarii l-au pus pe lista neagră. prin care se aserveau interesele româneşti faţă de Germania nazistă. „Legea minelor”.

După ce a urmat şcoala primară în satul natal. revista americană Electrical World a publicat articolul Multiple Telephony. în acelaşi circuit. în care prezenta invenţia inginerului Augustin Maior. telefonia era în dezvoltare rapidă. funcţionând pe principiul selecţionării prin sincronism. În 1910 a fost trimis ca delegat de poşta maghiară la conferinţa internaţională a inginerilor specialişti în poştă. Lucrările de instalare şi întreţinere a liniilor erau deosebit de scumpe. obţinând diploma de licenţă în fizică şi matematică. lungă de 15 km. Fundamentarea teoretică a invenţiei sale a făcut-o cunoscută prin numeroase articole publicate în revista Elektrotechnische Zeitschrift. care se baza pe proprietatea redresoarelor electrice de a permite să treacă numai o jumătate de undă din curentul alternativ într-o direcţie. Specialişti din toată lumea au confirmat eficacitatea invenţiei. Principiul sistemului de transmisie simultană pe aceeaşi linie constă în emiterea mai multor unde purtătoare. A urmat cursurile Facultăţii de Mecanică din Budapesta. Ca rezultat al studiilor şi cercetărilor sale. începând din 1907 până în 1917. Astfel.AUGUSTIN MAIOR 1882-1964 Inventatorul telefoniei multiple Descendent al unei familii de patrioţi români din Transilvania. care se propagă fără a se tulbura unele pe altele. a construit dispozitive de telefonie cu care a folosit mai eficient circuitele existente. se poate extrage numai unda purtătoare atribuită staţiei destinatare şi ascultătorul recepţionează numai modulaţia înscrisă pe unda destinată staţiei sale. folosind curenţi de înaltă frecvenţă. cinci convorbiri pe un singur circuit. Cu ajutorul receptoarelor instalate pe linie. 158 . teoria cuantelor şi statistică. la 21 august 1882. Această realizare a fost mediatizată în toată lumea în 1906. inventatorul devenind celebru. optică. În revista Elektrotechnische Zeitschrift din 1906 a fost publicat un articol prin care se afirma că prin aplicarea "metodei Maior" se poate soluţiona problema telefoniei transatlantice. prin construirea unor dispozitive create de el. Maior a fost preocupat de găsirea unor soluţii necesare pentru reducerea preţului de cost al lucrărilor care se efectuau pentru realizarea convorbirilor telefonice şi eficientizarea circuitelor. Augustin Maior a reuşit să transmită simultan. acustică. telecomunicaţii. prin curenţi alternativi de înaltă frecvenţă. folosind curenţii de înaltă frecvenţă. În 1907 a realizat pentru prima dată în lume un circuit operaţional de telefonie multiplă pe o linie cu circuite de fier. bazându-se pe fenomenul de rezonanţă electrică. termodinamica radiaţiilor. telegrafie şi telefonie care a avut loc la Paris. În 1905 şi-a început cariera la Poşta Maghiară din Budapesta. şi-a făcut studiile secundare la Liceul Piarist din Târgu Mureş (1896) şi la Gimnaziul Catolic din Budapesta (1900). gravitaţie. Cercetările sale ştiinţifice au fost îndreptate spre electricitate şi magnetism. Iniţial. el a demonstrat – primul în lume – că pe un singur circuit se pot face mai multe convorbiri cu ajutorul curenţilor de înaltă frecvenţă. În 1908. obţinând diploma de inginer electromecanic. dinainte stabilită. unde s-a remarcat prin seriozitate şi cunoştinţele sale teoretice şi practice. Bazat pe această teorie. Nu s-a mulţumit cu această calificare superioară şi a continuat studiile la celebra Universitate din Göttingen (Germania). realizează în 1905 un dispozitiv care dădea posibilitatea efectuării mai multor convorbiri. s-a născut în satul Maioreni din actualul judeţ Mureş. Ulterior a inventat încă o metodă de telefonie multiplă. La începutul secolului XX.

Asupra radiaţiei în câmp gravitaţional (1933). 159 . menţionându-se că a adus contribuţii importante în fizica teoretică şi în telefonia multiplă. În teoria cuantelor. A fost director general al Poştelor. A fost director al Institutului de Fizică Teoretică şi Aplicată al Academiei Române din Cluj (1946). curs (1921).a. curs (1921).El a obţinut rezultate remarcabile prin cercetările sale privind distorsiunile semnalelor telefonice. Considerând interiorul nucleului atomic ca un spaţiu hiperbolic. Este considerat iniţiatorul şi conducătorul şcolii de fizică teoretică din România. aducând o contribuţie majoră în domeniul ştiinţei şi tehnicii telecomunicaţiilor. A trecut în nefiinţă la 30 octombrie 1964 la Cluj. laureat al Premiului Nobel în 1918. Augustin Maior a fost profesor de fizică teoretică şi tehnologică la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cluj şi decan al acestei facultăţi. elaborată în 1900 de fizicianul german M. a explicat pe baza mecanicii neeuclidiene unele fenomene din interiorul acestuia. Acustică şi optică. Planck (1858-1947). Augustin Maior a introdus o funcţie pe care a denumit-o "cvasientropică". La 120 de ani de la naşterea lui ne gândim cu admiraţie la acest român aproape uitat de cei care ar trebui să se mândrească cu realizările sale. Din bogata bibliografie pe care a lăsat-o în urma lui cităm doar câteva lucrări: Electricitate şi magnetism. După reîntregirea României din 1918. Numele lui poate fi găsit în toate enciclopediile. Gravitaţia şi variaţia lentă a unor constante fundamentale (1946) ş. reducerea distorsiunilor. a înfiinţat la Sibiu prima şcoală de telefonie şi telegrafie din Transilvania (1919). Asupra minimului energiei cinetice a unui corp în mişcare (1926). Telegrafelor şi Telefoanelor din Transilvania şi Banat (1919). transmiterea impulsurilor pe linii lungi.

În anul 1927 a apărut o lege prin care se încuraja dezvoltarea industriei naţionale(publicată în M. Mama. fiind cele mai puternice din Europa. Înainte de cel de al doilea război mondial. a fost fiica spătarului Bădărău. iar în 1938 s-a livrat către CFR primul lot de 28 de locomotive Diesel. în mai puţin de un an. inginer cu imaginaţie şi experienţă.NICOLAE MALAXA 1884-1965 Industriaşul La începutul acestui an. Cu mult curaj şi asumându-şi mari riscuri. pe care a utilat-o cu 82 de maşini-unelte specifice. uzina a devenit una dintre cele mai productive şi mai apreciate. între anii 1923-1927 construieşte o uzină lângă halta Titan. şi sub licenţă. În anul 1928. în anul 1933. cu contract de 18 luni. fiul Elenei-Ruxandra şi al lui Costache Malaxa. 160 . de concepţie românească. unde a obţinut diploma de inginer.a. fiind cunoscută în toată lumea. Din anul 1931. cu avansul primit pentru contract şi cu credite de la bănci. Cele din seria 151. utilaje pentru industria chimică. În anul 1935 s-a realizat vârful de producţie. şi a aparaturii optice(1938). Extinzându-şi afacerile în mod continuu. Malaxa a produs muniţie de artilerie. În anul 1936 s-a trecut la proiectarea primei locomotive Diesel. dar beneficiind de prevederile acestei legi. armament şi tanchete proiectate după o concepţie românească. N. despărţământul nr. cumpărate din Germania.1927).370prilej de evocare a evoluţiei uzinei şi a celui care a fost ctitorul acesteia. Nicolae. în oraşul Huşi.03. 50. petrolieră ş. la Malaxa se fabricau automotoare echipate cu motoare Diesel-Ganz. În anii dintre cele două războaie mondiale. marea uzină românească a fost în măsură să construiască toate tipurile de locomotivă. Tatăl făcea parte dintr-o familie de greci stabilită în Moldova în jurul anului 1818. Studiile superioare le-a făcut la Universitatea Politehnică din Karlsruhe. Malaxa a încheiat un contract cu CFR pentru fabricarea de locomotive de concepţie proprie. un atelier de reparat locomotive şi vagoane de CF. Elena-Ruxandra. Totodată a pregătit muncitori români care aveau să ia locul germanilor la încheierea termenului de contract. realizate după cele mai moderne procedee tehnice ale timpului. de motoare Diesel(1935). a ridicat din temelii cea mai performanta fabrică de material rulant din Europa. În plină criză economică. Nicolae Malaxa a urmat şcoala primară şi liceul la Iaşi.001. în anul 1921. Ilustrul industriaş a mai introdus în industria românească şi fabricarea de aparataj pentru materialul rulant(1932-1943). pe porţile acesteia ieşind prima locomotivă. fabrica Malaxa-Faur a aniversat 70 de ani de la apariţia primei locomotive Malaxa G10-CFR.O. s-a născut la 10/25 decembrie 1884. 57/13. Malaxa a înfiinţat. a tuburilor de oţel fără sudură. pe baza unui plan general de apărare a ţării. 180 de muncitori calificaţi germani şi. casa 354. Germania. considerat fondatorul industriei naţionale moderne. fabricându-se 93 de locomotive. nr. Începând cu anul 1939. din 1940. fabrica a devenit operaţională.1. În cadrul uzinei s-au mai realizat capacităţi pentru producţia de echipamente industriale. românească. A angajat. au avut un răsunător succes comercial la Târgul Internaţional de la Milano. uzinele Malaxa livrau locomotiva cu numărul 100. Om de afaceri abil.

A adus o contribuţie importantă şi la aplicarea arhitecturii industriale moderne. pe care străinii îi considerau ori îi vedeau a fi numai plugari şi păstori”. unii dintre ei devenind cunoscuţi ingineri şi oameni de ştiinţă.Depăşind cadrul de afaceri. Unul dintre foştii săi colaboratori îl caracteriza astfel: „A fost omul şi inginerul care a avut cutezanţa. A instituit burse de studii pentru tinerii care se remarcau prin capacitatea şi talentul lor. priceperea şi simţirea patriotică să demonstreze lumii vocaţia industrială a românilor. ca un mare specialist. nu s-a mai întors în ţară. Malaxa poate constitui un model demn de urmat. N. A încetat din viaţă în anul 1965. inginerul Malaxa a fost menţinut de guvernul comunist. Pentru generaţia actuală de întreprinzători români. Cu ocazia unei deplasări la Viena. viaţa şi opera industriaşului şi omului de afaceri N. Malaxa a subvenţionat mulţi ani Societatea Scriitorilor Români şi publicarea unor opere originale ale membrilor acestei asociaţii şi a sprijinit direct editarea lucrării Enciclopedia României. prin uzinele pe care le-a construit. dar unde nu a mai avut succesul dinainte. el s-a interesat îndeaproape de viaţa muncitorilor. După naţionalizarea uzinelor. unde a intrat în afaceri. GHEORGHE MANEA 1904-1978 161 . posibilităţi de calificare şi salarii mai mari decât alte ramuri industriale. asigurându-le asistenţă socială şi medicală.

Studiile superioare le-a făcut în Germania. era solicitat de întreprinderile de maşini unelte din Capitală şi din ţară pentru rezolvarea problemelor speciale. S-a născut la Râmnicu Sărat. a studiat comportamentul organelor de maşini din materiale plastice. În 1934 s-a transferat la Unio . A lucrat la reconstrucţia Uzinelor de Vagoane Arad. ale unui rotor de turbină fără celule”. urcând treptele ierarhie ale învăţământului superior. În activitatea didactică. la 8 aprilie 1904. Şcoala primară a urmat-o în oraşul natal. în interdependenţă cu portanţa prin intermediul vâscozităţii şi grosimii stratului fluid. În timpul în care se credea că în domeniul construcţiei de maşini totul se bazează în empirism şi experienţă. şi utilaje pentru Uzinele Astra Braşov şi Orăştie.Remarcabil om de ştiinţă. Un merit deosebit îi revine prin faptul că a înlocuit metodele de predare descriptive prin cursuri la care făcea analize fenomenologice cu calcule şi soluţii constructive ale organelor de maşini. În această uzină a efectuat proiecte de vagoane C. la Regia Întreprinderilor Miniere din Transilvania. optând pentru activitatea didactică. Manea. Ca îndrumător l-a avut pe celebrul profesor H. rămânând membru al Consiliului de coordonare a cooperării în domeniul metalurgiei. a elaborat o metodă de calcul. la Politehnica din Bucureşti. profesor universitar. distruse în timpul războiului. 162 . A absolvit Liceul Internat din Iaşi în anul 1922. Această teză este recunoscută şi în prezent ca deosebit de valoroasă.Astra Vagoane. În timpul şederii în Germania a lucrat la marile uzine “Siemens”. şi-a îndrumat colaboratorii spre abordarea ştiinţifică a problemelor legate de construcţia de maşini. În lunga sa activitate didactică a format peste 40 de serii de specialişti. Recunoscut ca mare specialist. privind temperatura filmului de lubrifianţi. de unde a plecat în 1951. recunoscute ca originale Cercetarea ştiinţifică a ocupat un loc deosebit în activitatea inginerului Ghe. fabrică de locomotive şi la Deutz din Koln. la celebra Universitate Tehnică Charlottenburg din Berlin. II-1970). premiată de Academia Română în 1944 şi “Organe de maşini”. inventator. unde a obţinut titlul de inginer în 1928. fabrică de motoare Diesel.F. două volume (I-1956. unde a avansat din postul de inginer proiectant până la cel de director general adjunct.a. el a demonstrat şi a contribuit la înţelegerea ştiinţifică şi la relaţiile interdisciplinare ale activităţii în acest domeniu. participând şi la instalarea acestora. care şi-a dedicat întreaga activitate construcţiilor de maşini. Ales şef al Secţiei de maşini şi mecanisme din cadrul Institutului de Mecanică Aplicată al Academiei Române. a debutat în anul 1933 ca asistent. Sub îndrumarea lui s-au efectuat numeroase teze de doctorat. cu care a fost declarat doctor inginer în mecanică. principialitate şi ataşament faţă de studenţi şi şcoală. Patru ani mai târziu (1932) şi-a susţinut teza de doctorat “Determinarea variaţiei vitezelor şi presiunilor de-a lungul paletelor de formă oarecare. A fost cooperat în mai multe comisii de întocmirea planurilor generale ale învăţământului tehnic şi de cursuri. Ca profesor a demonstrat exigenţă. Activitatea inginerească în ţară a început-o în anul 1933. Începând din 1947 a deţinut funcţii de răspundere în Ministerul Industriei. în special lagărele şi roţile dinţate ş. El a elaborat lucrări ştiinţifice de mare valoare în domeniul lagărelor radiale şi axiale. când a fost pensionat. la Tegel. Dintre lucrările sale publicate cităm două devenite clasice în domeniu: “Amenajarea. începând din 1948 a fost şeful Catedrei de organe de maşini. Föttinger. până în 1972. cu producţie variată. asistată de calculator. organizarea şi exploatarea fabricilor”.

Pentru meritele sale deosebite a fost distins cu ordine şi medalii ale României. MIHAIL MANOILESCU 1891-1950 163 .S-a stins din viaţă la 5 ianuarie 1978. În anul 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Partidul Poporului vine la putere şi Mihail Manoilescu este numit subsecretar de stat la finanţe. fapt care i-a entuziasmat pe marii matematicieni Gh. Bogdan. şi obuzierul de 210mm-Iaşi). şi mama. În 1927. Manoilescu pleacă la Paris. Tatăl a absolvit Academia Mihăileană în 1876. Ca elev al Liceului Naţional din Iaşi (fosta Academie Mihăileană). mai multe decenii sfetnic al lui Ştefan cel Mare şi al urmaşului său. în care timp a fost deţinut la închisoarea Jilava. În cei patru ani care au urmat. într-o familie cu tradiţie în politică. în Editura GirardParis. având ca obiectiv reîntregirea neamului. În acest interval. La încheierea concursului revistei Gazeta Matematică. În anii de după război. Aici a contribuit în cea mai mare măsură la transformarea pieselor de artilerie statice în tunuri mobile (a proiectat. Demisionează din această funcţie în 1922 şi intră în Partidul Poporului.S-a născut la Iaşi în ziua de 9 decembrie 1891. Legea cifrei de afaceri şi Legea amortizării salariilor sau a retribuţiilor bugetare. Chiar a doua zi după ce a primit titlul de inginer a fost concentrat ca sublocotenent la regimentul 24 de artilerie. care au avut un rol covârşitor în ducerea războiului. a fost numit director general în Ministerul Industriei(19191921). a recitat poezia Realism şi poezie. 164 . împreună cu fii de ţărani din generaţia sa. Ion Ionescu şi Traian Lalescu. ca şef de promoţie.a. Natalia. în care îşi mărturisea sentimentele utilizând 123 de termeni specifici pentru matematică. scrisă de el. a publicat articole politice şi 18 lucrări ştiinţifice. Legea timbrului. Neoliberalismul(1923). au fost institutori (învăţători) la Iaşi. A absolvit această instituţie de învăţământ superior în 1915. la care s-a calificat pe primul loc. într-un proces cu 110 martori şi 37 de avocaţi. Tatăl lui Constantin Manoilescu. reuşeşte ca la examenul de admitere la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti să fie admis pe primul loc. cea mai importantă din prima jumătate a secolului XX. ca ministru al lucrărilor publice şi apoi al industriei şi comerţului. În această funcţie elaborează o serie de legi pe care le va trece prin Parlament: Tariful vamal. apărut în 1929. unde începe acţiunea de aducere a Prinţului Carol II pe tronul României. În iulie 1916. din Ministerul de Război. a organizat prima expoziţie industrială a României. După bacalaureat. După instalarea regelui Carol al II-lea(8 iunie 1930). condus de generalul Averescu. Un fapt care l-a consacrat ca economist de talie mondială este publicarea volumului La théorie de protectionnisme et de l’echange international. În 1926. cu rezultate importante pentru ţară. Această acţiune îl va aduce în faţa justiţiei. a fost numit directorul general al muniţiilor. Cum putem reînvia leul aur?(1923). Tot în timpul mandatului său la finanţe. între care Ţărănism şi Democraţie(1922). El a obţinut de la Roma un împrumut în condiţii avantajoase(fără dobândă) şi recunoaşterea unirii Basarabiei cu România(ratificarea tratatului semnat la Londra în 1920). s-a remarcat ca un element strălucit. Mihail Manoilescu a făcut parte din guvernele prezidate de Iuliu Maniu şi Nicolae Iorga. Ţiţeica. fapt care i-a permis să constate că „războiul care se pregătea era cel mai popular dintre toate războaiele care s-au purtat vreodată”. a fost militant al Partidului Socialist şi prieten cu Ion Nădejde şi Constantin Mille. ş. a îndeplinit două misiuni în Italia. între altele. În această unitate militară a stat un an (1915-1916). în 1910. Cel mai îndepărtat strămoş pe care l-a identificat a fost logofătul Tăutu.

a murit la 30 decembrie 1950. foşti demnitari. Decesul a fost comunicat familiei după 8 ani. a fost judecat de un tribunal civil pentru activitatea lui de ziarist şi condamnat. Doctrina sa economica a fost aplicată în ţările Americii Latine. 10 ani degradare civică şi confiscarea întregii averi. la 50 de ani de la trecerea în nefiinţă. La 19 decembrie 1948 a fost din nou arestat. În 1951. Tot în 1931 a fost numit şi guvernator al Băncii Naţionale. să semneze tragicele documente ale Dictatului de la Viena. După cuprinsul lor. Productividad del trabajo y comercio exterior. în faţa ultimatului de câteva ore. care îi recunosc meritele în domeniul economiei aplicate. a fost publicat în 1947 la Santiago de Chile. la 15 ani de temniţă grea. ca împuternicit al Consiliului de Coroană. franceză. printr-o săptămână de schimburi de experienţă între România şi Brazilia. germană. în afara partidelor. ale cărui rezultate au fost publicate în peste 100 de titluri.În 1931. MANOLESCU 1907-1993 165 . funcţie pe care a păstrat-o până în 1937. acestea se pot clasifica astfel:  Teorii economice şi politice  Politică economică  Politică financiară şi monetară  Politică industrială  Probleme sociale şi politice  Diverse. Manoilescu a efectuat şi o vastă activitate ştiinţifică. Ultimul lui studiu. în contumacie. după care a fost eliberat. NICOLAE I. a fost ales senator al Colegiului Camerelor de Comerţ şi Industrie. Mihail Manoilescu a fost comemorat de Academia Română şi va fi comemorat şi în Brazilia. a fost transferat la Sighet. Ca politician independent. erau ţinuţi într-un regim de exterminare. italiană şi portugheză. unde deţinuţii. Mihail Manoilescu a fost obligat. În 1940. când a fost epurat din învăţământ şi arestat. în 1932. Consiliul local al Politehnicii din Bucureşti îl solicită să ocupe catedra de Economie politică. a fost arestat în 1945 şi reţinut un an şi două luni. prin care Ardealul de Nord era cedat Ungariei. După armistiţiul din 1944. Prof. în 1950. organizare şi raţionalizare. la care a predat până în 1945. la un an după deces. în această lună.. în limbile română. fără a fi judecat. Acolo. La 11 mai a. iar sudul Dobrogei. în vârstă de 59 de ani. El şi-a susţinut doctrina economică. mutat în diferite închisori şi. teoria protecţionismului schimburilor internaţionale şi cea despre corporaţionism prin numeroase discursuri.c. Bulgariei.

S-a născut în comuna Adjudul Vechi din jud.Fondatorul şcolii româneşti de teoria mecanismelor şi maşinilor Distins membru al Asociaţiei Generale a inginerilor din România. la 11 aprilie 1907. 1977. teza de doctorat „Contribuţii la sinteza numerică structurală şi cinetostatică a grupelor ASSUR. în anul 1969. în anul 1972 i s-a decernat titlul de doctor docent. Munca sa ştiinţifică a axat-o pe domeniul transporturilor feroviare. sub denumirea International Simposion on Linkages (SYROM). A organizat în România. membru al Comisiei Permanente de „Standardizarea Tehnologiei” şi membru de onoare al Comitetului tehnic de mecanisme cu bare. a lanţurilor cinematice. Ca o încununare a activităţii ştiinţifice. unde s-a remarcat ca un elev excepţional. Ion Manolescu. pe care a absolvit-o în anul 1931. IFTOMM. obţinând titlul de doctor inginer. A lucrat la Atelierele CFRBraşov. ca membru fondator al Federaţiei Internaţionale de Teoria Mecanismelor şi Maşinilor. sub auspiciile Academiei Române. Rezultatele cercetărilor le-a comunicat la congresele mondiale de la Varna(1965). într-un interviu. (1932-1936). Fiind un spirit inovator şi cercetător remarcabil. Manolescu şi-a prezentat. la început la Serviciul tehnic CFR din Brăila(1932).I. acolo unde era trimis ca prin competenţa lui să organizeze sau să îndrepte ceva care nu era în regulă. Liceul l-a urmat la Focşani. Zakopane(1969). ale Ministerului Învăţământului şi Ministerului Transporturilor. La opera ştiinţifică se adaugă şi prezenţa lui la şedinţele Comisiei A de standardizare pe plan mondial a tehnologiei din domeniul mecanismelor şi maşinilor. a fost funcţionar la CFR şi mama casnică. 1989. manifestări ştiinţifice internaţionale regulate. la Atelierele Port Constanţa şi Palas (1936-1941). apoi în diferite oraşe ale ţării. Sevilla(1987) şi Praga(1991) şi s-au bucurat de aprecierile unanime ale unor personalităţi de prestigiu. New-Delhi(1983). precum şi după dispariţia sa (1993). la întrebarea ce-i doreşte AGIR-ului. 1981. unde a avut un cuvânt greu la discuţiile prin care au fost adoptaţi 800 de termeni şi aproximativ 200 de simboluri. inginerul N. al motorului locomotivei diesel electrice. la Direcţia electrificării CFR (1942-1945) şi în cadrul Direcţiei de aprovizionare a materialelor CFR. care s-au ţinut la Bucureşti în anii 1973. aducând contribuţii deosebite la studiul cinematic şi dinamic al suspensiilor boghiurilor. Şi-a extins activitatea dincolo de hotarele ţării. la Direcţia atelierelor CFR (1941-1942). din anul 1992 a fost desemnat membru de onoare al AGIR.la care el a contribuit. în anul 1997. organisme în care şcoala românească creată de dânsul a avut şi are în prezent un rol deosebit. a îmbinat munca directă din producţie cu o bogată activitate ştiinţifică şi didactică. a mecanismelor motor plane articulate”. 1985. Tatăl său. obţinând diploma de inginer electromecanic. Mai multe 166 . Profund devotat asociaţiei. în special la sistemul de comandă şi reglare automată şi prin elaborarea unor lucrări originale în teoria mecanismelor. din Ministerul Transporturilor (1945-1956). Activitatea ştiinţifică După cercetări îndelungate şi pasionate. După ce i-a fost acordată diploma a lucrat în producţie. Au urmat după aceea studiile superioare la Şcoala Politehnică din Timişoara. Vrancea. Montréal(1979). răspunsul a fost cât se poate de substanţial şi în acelaşi timp de condensat: „Prestigiul!”. 1993.

A colaborat la revista CFR cu fidelitate şi membrii redacţiei îl considerau un prieten drag. ca asistent al cunoscutului profesor Victor Vâlcovici. rezistenţa materialelor şi termodinamică. În ziua de 6 octombrie 1993. I. A predat cursurile de mecanică teoretică. École Centrale din Paris(1987). recomandat şi susţinut de AGIR. Cu mare interes au fost audiate conferinţele ţinute la Tehnische Hochschule din Aachen(1985) şi din Hanover(1988). Ca o înaltă apreciere pentru opera sa ştiinţifică originală şi deosebit de valoroasă. la 9 octombrie. Din anul 1949 până în 1982 a avut o susţinută activitate didactică la Şcoala Superioară de Ofiţeri. Activitatea didactică A început-o la Şcoala Politehnică din Timişoara. Puterea lui de muncă şi creaţie a fost întreruptă de acest tragic accident. cum ar fi Asociaţia Română de Robotică şi Asociaţia de Tensometrie. Cei care l-au cunoscut îl descriu ca pe un om foarte modest. Din analiza celor 130 de lucrări ştiinţifice şi a celor peste 100 de articole şi comunicări pe care le-a publicat în ţară şi străinătate se pot constata o uriaşă putere de muncă. a fost lovit de un automobil. MATEI G. de o mare bunătate. După trei zile. Manolescu. o imaginaţie tehnico-ştiinţifică ieşită din comun şi o probitate profesională deosebită. ieşind din localul Politehnicii din Bucureşti. şef al Catedrei de teoria mecanismelor şi maşinilor. care îi ajuta pe cei în nevoie şi îşi găsea refugiul în munca ştiinţifică.societăţi savante s-au simţit onorate să îl aleagă ca membru. în calitate de conferenţiar şi apoi profesor. MARINESCU 1903 – 1983 167 . a încetat din viaţă. 1963 şi 1965. la 18 decembrie 1991. după o grea suferinţă. matematici. unde a fost invitat datorită reputaţiei sale. în două volume. a fost ales membru corespondent al Academiei Române. profesorul N. Pentru studenţi a publicat cursul Elemente de termodinamică(1940) şi Culegere de probleme din teoria mecanismelor şi maşinilor. În acelaşi timp a predat şi cursuri de mecanică şi rezistenţa materialelor la Institutul de Petrol şi Gaze Naturale din Bucureşti.

profesor titular definitiv şef de catedră (1948 . vibratoarelor mecanice sau acţionarea pompelor cu piston. pe care a frecventat-o între 19221926. Pentru rezonatorii acustici cu excitaţie transversă a arătat că aceştia se comportă ca un dipol acustic superior rezonatorului Helmholtz. a contribuit la proiectarea şi dezvoltarea acestui tip de motor. profesor de electricitate şi electrotehnică la Institutul de Petrol. În colaborare cu M. I. Telegraf. A stabilit un principiu de "transfer external al energiei".1948). cu sau fără condensator..V. întors în ţară. Anglia şi SUA. 168 . ing. în laboratoarele căreia a inventat un microfon multicelular brevetat în ţară. la motoarele cu inducţie variabilă. A realizat microdifuzoare care permit telefonia prin difuzor. efectuând lucrări tehnice de specialitate la prima centrală telefonică automată din Bucureşti şi la instalarea de filtre pentru combaterea perturbaţiilor pe liniile telefonice. după care a participat la repararea şi perfecţionarea cablului submarin Constanţa-Constantinopol. Matei Marinescu este lungă şi complexă. Activitatea de cercetare ştiintifică a început-o la Şcoala Superioară PTTR din Paris. A aplicat motoare lineare de tip parametric la compresoare pentru frigidere. A pus în evidenţă regimurile de funcţionare sincronă. După absolvirea liceului şi a Facultăţii de Electromecanică la Şcoala Politehnică din Bucureşti.Reacţiile în contratimp şi aplicaţiile acestora". în Germania. În învăţământul superior a avansat astfel: conferenţiar de electroacustică (1946 . l-a aplicat la noi tipuri de motoare. în perioada 1926-1928. A perfecţionat un tip nou de motor electric cu mişcare alternativă. Gaze şi Geologie (1959 1968). efectuând lucrări de laborator cu studenţii în domeniul telegrafiei şi telefoniei. arătând că trecerea electromagnetului de la o stare inferioară la una superioară infinit vecină se face după o creştere externală a energiei. Marinescu (1863 . A pus la punct o metodă de calcul şi proiectare a difuzoarelor de tip dinamic cu radiaţie directă. s-a născut la Bucureşti în ziua de 13 aprilie 1903.Inventator Matei. pentru care a obţinut brevete în ţară. În 1942 şi-a susţinut teza de doctorat la Paris cu titlul "Contribuţii la realizarea de amplificatoare telefonice . Pentru motoarele de tip electromagnetic a dedus expresii analitice pentru factorul de calitate electromecanic. Telefon. În familie a fost educat în spiritul disciplinei în munca şi al studiului aprofundat. cu rezultate excepţionale. prof. a plecat la Paris.1938).1959). Popov a stabilit o nouă metodă pentru analiza fenomenelor parametrice din electrotehnică. având în vedere transferul de energie. Din acel moment întreaga sa activitate şi-a dedicat-o muncii didactice şi cercetării ştiintifice. indicat pentru acţionarea generatoarelor sonice. unde a urmat cursurile Şcolii Superioare de Poştă. În 1929 şi-a început cariera didactică la Şcoala Politehnică din Bucureşti ca şef de lucrări la Catedra de Electrocomunicaţii. Constatând teoretic legătura între generarea parametrică a curenţilor alternativi şi motorul de tip Boucherot. Studiind fenomenul de histerezis electromecanic ca un nou proces de transformare a energiei electrice în lucru mecanic. A introdus metoda celor "trei curenţi" spre a explica efectul de autooscilaţie în circuitele cu inductanţă variabilă. fiul marelui savant medic neurolog Gh. După o practică la Centrala Automată telefonică din Londra. pentru aceeaşi specialitate la IPB. şi-a început activitatea la Direcţia Generală PTTR. Lista cercetărilor cu aplicaţii practice pe care le-a efectuat dr. specializându-se în tehnica curenţilor slabi. obţinând încă o diploma de inginer în această specialitate.

în condiţii optime de funcţionare. A trecut în nefiinţă la 26 august 1983. A elaborat o metodă de calcul şi proiectare prin care se determină profilul circuitului magnetic şi dimensiunile bobinelor de excitaţie necesare oscilatoarelor de tip parametric. În 1940 a fost distins cu premiul "Gh. Dintre numeroasele lucrări publicate cităm: Difuzoare electrodinamice (1957). în Electricisvo nr. Germania. Asupra principiilor de transport de energie în sistemele electromecanice. SUA). În domeniul electrochimiei a efectuat cercetări privind pilele de combustie care transformă direct energia chimică în energie electrică. 1964. în publicaţiile Academiei de Ştiinte din Paris. indicând modul de alegere a electrozilor pentru astfel de pile şi efectuând experimentări pentru obţinerea de electrozi prin depunere electrolitică de platină. A fost membru în comisiile de acustică şi magnetotermodinamică ale Academiei Române şi membru al Societăţii Franceze a Electrotehnicienilor şi Radioelectricienilor. Lazar" al Academiei Române şi la 1 noiembrie 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Anglia. CRISTEA MATEESCU 1894-1979 169 . Sisteme electromecanice cu inductanţă variabilă.6/1960. Printre brevetele de invenţie obţinute mai cităm generatorul termoelectric (în România.Studiile sale s-au referit în special la dezvoltarea motoarelor lineare electromagnetice. Teoria circuitelor de comutaţie (1964).

Liceul l-a absolvit la Buzău în 1913. baraje. În anul universitar 1941-1942 reuşeşte să introducă un curs. amenajarea şi regularizarea cursurilor de apă. întrerupându-şi studiile. la Institutul de Construcţii Bucureşti. A 170 . prin crearea . între care geometria analitică. a fost apreciat de toţi specialiştii din ţară şi străinătate. a unei Catedre de hidraulică.a. De menţionat că la şcoala primară. În 1920.Creatorul şcolii româneşti de hidrotehnică desfăşurat o activitate inginerească în toate ramurile construcţiilor şi în mod special ale celor de importanţă naţională. construcţii industriale. pe atunci nou. însă meritul cel mai mare s-a concretizat în fondarea şcolii româneşti de hidrotehnică ale cărei rezultate pot fi văzute pe tot teritoriul ţării. După 1945 a participat la efectuarea studiilor topografice. construcţii de linii aeriene pentru transportul energiei electrice. construcţii hidrotehnice. Ca profesor la Politehnică şi la Institutul de Construcţii. într-o familie de funcţionari. avariate de seisme şi incendii. Nevoia de specialişti în domeniu determină organele de decizie să dea o importanţă deosebită acestui curs universitar. Pentru meritele sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1955 şi membru titular în 1974. în domenii ca: matematică. mecanica raţională. Până în anul 1940 a predat mai multe cursuri. În anul 1913. cu rezultate deosebite. siguranţa construcţiilor. În 1926 a fost numit asistent la Catedra de mecanică raţională şi rezistenţa materialelor. de pe valea superioară a Argeşului şi marile centrale termice. cea mai mare obţinută de un absolvent până atunci. maşini hidraulice şi amenajarea integrală a cursurilor de apă. iar tratatul “Mecanica generală şi hidraulica”. construcţii masive. Ea este cuprinsă în peste 100 de titluri publicate. La examenul de admitere la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti s-a calificat pe primul loc. S-a născut la Caracal. când a fost pensionat. Bicaz. normative şi calcule ş. al cărei şef a fost numit profesorul Cristea Mateescu. canale. “Regimul şi regularizarea apelor”. Şcoala primară şi primele clase de liceu le-a urmat în oraşul natal. inginerul Cristea Mateescu are primul său serviciu la Atelierele CFR Griviţa. a participat la războiul balcanic ca ofiţer. care a condus-o până în 1964. Ca inginer şef proiectant în Ministerul Energiei Electrice. în 1949.28. dintre care “Mecanica raţională” şi “Regimul şi regularizarea cursurilor de apă” sunt considerate lucrări de referinţă. Cu ajutorul bursei Academiei Române “Fondul Adamachi” a studiat în Elveţia şi Franţa timp de doi ani amenajarea căderilor de apă. publicaţie premiată. laureat al Premiului de Stat şi decorat cu numeroase ordine şi medalii. În anul 1918 a terminat facultatea cu media 19. rezistenţa materialelor. construcţii civile. A proiectat uzinele de la Moroieni. monumente de artă inginerească ce îi poartă semnătura şi îi perpetuează memoria. la 23 august 1894. la liceu şi în facultate a obţinut totdeauna premiul întâi şi cele mai mari calificative. metode de consolidare pentru clădirile bombardate. construcţii de uzine hidrotehnice. hidrotehnician şef şi expert în institutele ISPE şi ISPH. a publicat numeroase cursuri didactice. a lăsat pe teritoriul României numeroase obiective hidrotehnice proiectate şi realizate sub îndrumarea lui. hidrologice şi geotehnice din regiunea cataractelor şi a Porţilor de Fier ale Dunării şi a proiectat fundaţia primei turbine cu gaze din ţara noastră. Activitatea de cercetare ştiinţifică a desfăşurat-o paralel cu cea didactică şi practică inginerească. de la Filaret.

Cristea Mateescu a încetat din viaţă la 14 iunie 1979.Profesor universitar doctor docent în ştiinţe tehnice. membru al Academiei Române. CORNELIU MIKLOŞI 1887-1963 171 .

Ca elev de liceu. dar avea şi temeinice cunoştinţe în domeniul ştiinţelor exacte şi tehnice. de origine română. Inginerul Mikloşi s-a preocupat continuu de perfecţionarea acestor servicii. În domeniul metalurgiei a elaborat teoria sudării "cap la cap" a şinelor de cale ferată şi a inventat dispozitivul "Taurus" de sudură a şinelor. inventator. a fost reţinut ca asistent la Catedra de tehnologie mecanică. Rezultatele cercetărilor sale le-a prezentat în numeroase lucrări publicate. termen utilizat şi în prezent de localnici. reuşind să realizeze mai multe invenţii. Revenind la Arad. energetician. fiind montat chiar în biroul său. Electrificarea străzilor începută la sfârşitul secolului al XIX-lea se întindea pe 100 km. Ulterior a fost numit inginer şef şi a avansat director la Întreprinderile Electromecanice din Timişoara. premieră mondială. Ca cercetător şi-a îndreptat studiile în domeniile energetic. a lucrat ca inginer la Depoul de Locomotive. metalurgic şi mecanic. Ca lucrări de referinţă valabile şi în prezent citim: Sudura aluminiului şi aliajelor sale (1943). Preocupările în domeniul energetic l-au condus la stabilirea unor soluţii de utilizarea cărbunilor în termocentrale. Canalizarea. El a construit o hidrocentrală pe canalul Bega. Şi-a început studiile superioare la Politehnica din Karlsruhe. După ce a terminat şcoala primară în comuna natală. denumite pe atunci firobuze. După ce şi-a însuşit limbile clasice – greaca şi latina – a învăţat să vorbească. Tramvaiele în oraş circulau după un orar precis. cu nota maximă. a uimit profesorii prin uşurinţa cu care învăţa limbi străine. El a inventat un aparat perfecţionat pentru încercarea materialelor la tracţiune şi mai multe variante de aparate pentru încercarea materialelor la încovoiere. Remarcabil este faptul că a introdus pentru prima dată în România troleibuzele. Bacalaureatul l-a luat cu menţiunea "eminent". I s-a recomandat de profesori să urmeze filozofia şi literele. profesor preotului romano-catolic Mikloşi. Corneliu s-a născut la 5 martie 1887. pe care le-a fundamentat matematic. unde a funcţionat până în 1912. dar după primul an de studii a primit o bursă şi s-a transferat la Universitatea Tehnică din Budapesta. reducând preţul de cost al energiei pentru transportul în comun. la Universitatea Tehnică din Budapesta a fost proclamat doctor docent susţinând lucrarea "Despre formarea aliajelor". cu randament ridicat. A montat ceasuri în numeroase intersecţii ale oraşului. de care depindeau Societatea de Tramvaie şi Uzinele Electrice ale oraşului. să scrie şi să citească încă şapte limbi actuale. obţinând calificativul "summum cum laudae". ca: plasticitatea şi rezistenţa corpurilor eterogene. În 1920. după care a lucrat la Fabrica de Cabluri "Siemens" din Budapesta. serviciile telefonice şi de telegraf funcţionau în cele mai bune condiţii. În domeniul mecanicii a efectuat studii privind încercările fizico-mecanice ale materialelor. dintre care cităm: Tehnologia mecanică (1926). pe care le-a brevetat şi aplicat în producţia industrială. În anul 1916 şi-a susţinut teza de doctorat intitulată "Observaţii la încercarea materialelor pentru curelele de transmisie". situând oraşul printre cele mai moderne din Europa.a. transportul în comun. a urmat cursurile Liceului "Moise Nicoară" din Arad. în comuna Covăsânţ din judeţul Arad. De remarcat că oraşul Timişoara era un centru urban foarte bine organizat. cu moment variabil. fapt care l-a determinat să urmeze Politehnica.Metalurgist. Fiul 172 . După ce în anul 1909 a obţinut diploma de inginer. tehnica suprafeţelor dure şi obosirea materialelor de cale ferată. ceasul director. pe care îl controla personal. Construcţia şi întreţinerea tramvaielor (1928) ş.

El a predat cursuri în paralel la Politehnica din Timişoara şi la Universitatea Tehnică din Budapesta. Apreciat pentru cercetările sale. a fost ales preşedinte al Cercului pentru încurajarea sudurii (1938-1945). Tracţiunea electrică (1961). inaugurată la 15 noiembrie 1920. Pe lângă tratatele valoroase. GRIGORE MOISIL 1906 – 1973 173 . de mecanici. în perioada 1925-1930. Astfel.Procedee de sudură (două volume 1961). cum le place bănăţenilor să zică. un organizator. fochişti şi şoferi. savant şi. după care a rămas profesor numai la Timişoara. Astfel. Cursurile predate de el au fost "Tehnologia mecanică" şi "Aliaje industriale". Inginerul Corneliu Mikloşi a fost unul dintre intelectualii bănăţeni care au militat pentru înfiinţarea şcolii Politehnice din Timişoara. A trecut în nefiinţă la 10 august 1963. "un om de omenie". În 1924 a înfiinţat "Asociaţia de ajutor mutual al muncitorilor" şi în 1929 un cor. fanfara şi asociaţia sportivă Electrica. a scris şi cărţi pentru instruirea muncitorilor. a organizat cursuri pentru ucenici. după care a fost şef al Secţiei de sudură la Baza de Cercetări ştiinţifice şi Tehnice din Timişoara (1951-1955) şi director al acestui centru între 1951-1963. a elaborat instrucţiuni pentru fiecare loc de muncă şi ţinea conferinţe de perfecţionare pentru angajaţi. în uzină domnea un spirit de răspundere a fiecăruia pentru realizarea obiectivelor pe care le avea de îndeplinit. Sudarea metalelor (1965). În calitate de director al Uzinelor Electrice s-a ocupat în mod deosebit de calitatea vieţii salariaţilor şi de pregătirea lor profesională. Marele om de ştiinţă şi inginer român a rămas în memoria concetăţenilor lui ca un distins profesor. În 1955 a fost ales membru titular al Academiei Române.

“Tot ce este gândit corect este sau matematică, sau susceptibil de matematizare!” Celebrul matematician de valoare mondială a fost un maestru al transformărilor de rezultate şi metode dintr-un domeniu al matematicii întraltul, din matematică în alte ştiinţe şi inginerie sau din acestea în matematică.

S-a născut la Tulcea, la 10 ianuarie 1906. Familia îşi are
originea în comuna Maieru, jud. Bistriţa-Năsăud. Străbunicul lui, parohul de Năsăud, Grigore Moisil, a fost unul dintre întemeietorii liceului din localitate. Tatăl, Constantin Moisil (1876-1958), când s-a născut fiul său Grigore, era profesor de istorie la liceul din Tulcea. Cu trecerea timpului s-a remarcat ca ilustru om de ştiinţă în domeniul numismaticii, devenind membru al Academiei Române. Mama, născută Niculescu, a fost învăţătoare. Familia Moisil a avut patru copii, care au devenit profesori universitari şi oameni de ştiinţă. La şcoala primară a fost un elev precoce. În liceu a atras atenţia asupra sa prin faptul că rezolva problemele din Gazeta Matematică, fiind şi colaborator al publicaţiei. A urmat în acelaşi timp la Universitatea Bucureşti – Facultate de Ştiinţe, Secţia matematici şi la Politehnică, Secţia de construcţii până în anul IV. În 1929 susţine teza de doctorat în matematici “Mecanica analitică a sistemelor continue”, la care a avut ca îndrumători pe Gh. Ţiţeica, D. Pompei şi Anton Davidoglu. Teza a fost publicată în acelaşi an la Paris, de editura Gautier-Villars, pentru a nu se pierde originalitatea şi prioritatea ideilor enunţate. Renunţarea la inginerie a fost numai aparentă şi de scurtă durată. După ce a făcut cercetări şi studii în cele mai variate domenii ale matematicii teoretice, a revenit efectuând valoroase studii inginereşti. În 1931 şi-a susţinut teza de docenţă “Sur une classe de systemes d’equations aux derivees partielles de la Physique mathematique”. Obţinând o bursă Rockefeller a plecat la Paris şi Roma, între anii 1931-1932, unde a lucrat cu marii matematicieni ai timpului. În 1932, revenind în ţară, a fost numit conferenţiar suplinitor la Universitatea Iaşi. Avea 26 de ani şi era autorul a 30 de lucrări ştiinţifice originale, apărute în publicaţii de specialitate cu circulaţie mondială. A funcţionat la Iaşi până în l939; urcând toate treptele ierarhiei universitare, a ajuns profesor titular de catedră. Transferat la Bucureşti ca profesor de analiză superioară şi logică matematică, îşi va continua activitatea de cercetare ştiinţifică prin care s-a făcut cunoscut matematicienilor de pretutindeni ca un clasic în viaţă. Între anii 1946-1949 a fost ambasadorul României la Ankara. Întors în ţară colaborează la dezvoltarea învăţământului şi cercetării ştiinţifice în domeniul matematicii. După 1950 a mai predat cursuri de matematică la Institutul de Mine din Bucureşti şi la Facultatea de Filosofie, cursul intitulat Fundamentele matematicii şi logica propoziţiunilor. Prof. Moisil este creatorul şcolii româneşti de mecanica mediilor solide deformabile şi al şcolii româneşti de teoria algebrică a automatelor, ambele cu largi aplicaţii în inginerie. A militat pentru ştiinţa aplicată, combătând idea de ştiinţă pentru ştiinţă. În articolul “Despre falsa împărţire a matematicilor în matematici pure şi matematici aplicate”, cu mare răsunet în cercurile oamenilor de ştiinţă români, prof. Moisil şi-a exprimat concepţia lui în acest sens. 174

Vast sa operă ştiinţifică a fost adunată şi publicată de Academia Română în trei volume, în care lucrările au fost sistematizate pe baza tematicii abordate, în ordinea cronologică şi republicate în limba în care au apărut pentru prima dată. Volumul I a fost dedicat ecuaţiilor diferenţiale (cu derivate parţiale) şi aplicarea lor în geometria diferenţială; volumul II conţine contribuţiile în domeniul matematicii şi fizicii matematice, iar volumul III a fost dedicat unor domenii ca algebra, analiza, filosofia matematicii, gramatica mecanică a limbii române ş.a. Apreciat de studenţi pentru claritatea expunerilor sale, presărate uneori cu glume spontane, a fost cel mai popular om de ştiinţă român, făcându-se cunoscut publicului prin prelegerile ţinute la radio şi TVR, a intrat în folclor prin umorul său original. Recunoaşterea meritelor sale ştiinţifice s-a concretizat prin alegerea ca membru titular activ al Academiei Române la 1 octombrie 1948 şi în 1965, ca membru al Institutului Internaţional de Filosofie din Paris şi Comitetului Internaţional de Automatică IFAC; 196569, preşedinte al Matematicienilor de expresie latină; 1968, membru al Academiei de Stat din Messina, Italia; 1969, dr. HC al Academiei din Bratislava; 1971, vicepreşedinte al Uniunii Internaţionale de Istoria Filosofiei şi Filosofia Ştiinţelor ş.a. I s-au decernat ordine şi medalii româneşti şi străine. La 23 aprilie 1973 a plecat într-o călătorie în Canada şi SUA, fiind invitat să susţină o serie de conferinţe. După ce a vizitat centrul de calcul al Politehnicii din Ottawa, unde a stabilit legături între oameni de ştiinţă canadieni şi români, în seara zilei de 21 mai, la orele 19, din cauza unui atac de cord a trecut în nefiinţă. La înhumarea unui savant a ţinut un discurs din care reţinem o idee valabilă şi pentru viaţa lui. Cităm: “… la moartea unui savant nu se scrie un necrolog, ci o pagină de istorie. Sunt oameni a căror contribuţie la progresul omenirii e atât de mare încât biografia lor trece în umbră, viaţa este ascunsă de operă”. El a scris o pagină de istorie în ştiinţa matematică universală.

COSTIN MOŢOIU
1924 - 1996

175

Costin Moţoiu s-a născut la 6 septembrie 1924, în Ploieşti, fiind
fiul cunoscutului negustor Ştefan D. Moţoiu şi al Irinei Moţoiu. Copilăria şi-a petrecut-o la Ploieşti, părinţii săi locuind pe strada Goleşti nr. 25, o parte din lunile de vară şi iarnă stând, împreună cu fraţii, verii, verişoarele sale, la Câmpina, la bunica sa maternă, sau la Predeal. A urmat şcoala primară catolică din Ploieşti şi, în continuare, Liceul „Sf. Petru şi Pavel”, absolvindu-l în anul 1943, ca premiant I pe toată durata studiilor. În vara anului 1938, pe baza rezultatelor foarte bune la învăţătură, a fost selecţionat şi trimis cu alţi 11 elevi premianţi din toată ţara, să reprezinte România la Jamboreea Internaţională a Cercetaşilor ce s-a desfăşurat în Anglia. Între anii 1943-1948, a urmat Facultatea de Electromecanică a Institutului Politehnic din Bucureşti, fiind şeful promoţiei sale de la examenul de intrare şi până la absolvire, primind calificativul „magna cum laude”. În anul 1943, tatăl său l-a luat ca partener de afaceri, înfiinţând în Bucureşti firma de reprezentanţe tehnice ale unor importante societăţii străine (DEMAG A. G., Mannesmann etc.) sub numele de „Ştefan D. Moţoiu şi Fiul”; activitatea acestei firme, foarte mare la început, a fost sistată însă în anul 1947 de către regimul comunist nou instalat în ţara noastră, prin monopolul comerţului exterior pe care l-a instituit. Costin Moţoiu a început activitatea sa de inginer în anul 1948, la secţia de motoare Diesel a uzinei Malaxa, redenumită „23 August” după naţionalizare. În anul 1950, a fost solicitat să vină la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice (ISPE), de curând înfiinţat, în calitate de inginer proiectant unde parcurge repede diferitele funcţii până la cea de consilier şi membru în Comisia de Avizare a Proiectelor. În decursul celor aproape două decenii petrecute la ISPE, el a devenit unul dintre specialiştii de frunte în domeniul termoenergeticii, numele lui fiind indisolubil legat de conceperea şi realizarea centralelor electrice de la Doiceşti, Paroşeni, Bucureşti Sud, Luduş, Fântânele, Işalniţa, la care a avut importante realizări organizatorice în calitate de şef de proiect, precum şi la centralele termoelectrice de la Brazi, Borzeşti, Mintia, Brăila şi Turceni, la a căror proiectare a contribuit, în calitate de consilier, la rezolvarea unor probleme tehnice de mare complexitate. Costin Moţoiu a fost specialistul de bază la tratativele tehnice ca s-au purtat cu furnizorii de echipamente termoenergetice din Cehoslovacia, Uniunea Sovietică, Franţa, Germania, Statele Unite ale Americii şi Canada, cu care ocazie a avut nenumărate contacte tehnicoştiinţifice, făcând vizite şi scurte stagii de informare la obiective termoenergetice din Europa şi America. Prestigiul său profesional a crescut continuu, făcându-se stimat şi apreciat atât în ţară, cât şi în străinătate, fiind o personalitate bine cunoscută la şedinţele Conferinţei Mondiale ale Energiei (WEC) şi la Asociaţia Operatorilor din Marile Centrale Electrice (VGB) încă din anii ’70. Activitatea lui Costin Moţoiu nu s-a limitat numai la cea de proiectare, ea fiind completată şi cu cea didactică, începută ca asistent la Catedra de Centrale Electrice din Institutul Politehnic din Bucureşti, în anul 1949, trecând prin cea de şef de lucrări şi fiind numit conferenţiar în anul 1952. Activitatea sa didactică a fost pusă în paralel cu cea de proiectare până în anul 1968, când legislaţia muncii nou apărută l-a obligat să opteze pentru una dintre funcţii, el alegând-o pe cea didactică. Ajutat de talentul său la desen şi de faptul că scria şi desena la fel de uşor cu mâna stângă, ca şi cu dreapta, cursurile sale erau mult apreciate de către studenţi. Titularizarea cu întârziere pe postul de conferenţiar (de abia în anul 1966) şi numirea sa ca profesor universitar (în anul 1990), în discordanţă cu competenţa sa profesională au ca explicaţie 176

politica de cadre dusă de autorităţile comuniste din acea vreme, cu nu recunoşteau decât meritele celor cu „origine sănătoasă” şi membrii de partid. O evoluţie similară s-a petrecut şi cu titlul de doctor în ştiinţe pe care l-a obţinut abia în anul 1978, cu o teză de mare interes teoretic şi aplicativ, ce trata optimizarea sistemului de răcire la centralele termoelectrice în condiţiile specifice ţării noastre, lucrare elaborată între anii 1969-1973. Activitatea ştiinţifică a prof.dr.ing. Costin Moţoiu a fost concretizată şi printr-un mare număr de lucrări, cărţi, manuale şi articole publicate, precum şi a unor comunicări la congrese şi sesiuni ştiinţifice în ţară şi în străinătate. El a făcut parte din mai multe colegii şi consilii tehnice. Astfel, între anii 1973 şi 1975, a fost membru al Colegiului de Conducere al Ministerului Energiei Electrice şi apoi al Consiliului pentru Protecţia Mediului Înconjurător, ca şi în cel al Consiliului Ştiinţific ICCE, pe toată durata existenţei acestuia. În anul 1990, a făcut parte din Consiliul de Administraţie al RENEL iar din anul 1993, din cel al RADET. A fost vicepreşedintele Consiliului Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei, participând în această calitate la congresele de la Madrid(1992) şi Tokio(1995). A fost unul dintre iniţiatorii colaborării dintre Universitatea Politehnică Bucureşti, Agenţia pentru Mediul Înconjurător(ADEME) din Franţa şi Institutul de Mine din Paris, ce au organizat sesiunile tehnico-ştiinţifice sub sigla SIENE. A participat la programele TEMPUS şi COPERNICUS ale Uniunii Europene. În anul 1995, a reprezentat România la inaugurarea Centrului Regional de Energie al Mării Negre, din care fac parte 11 ţări din Bazinul Mării Negre şi din Uniunea Europeană, fiind primul ei preşedinte pe o perioadă de un an. În anul 1962, s-a căsătorit cu Mihaela Leonte, dar nu au avut copii. Mare amator de muzică şi artă, dar şi de călătorii şi de drumeţii montane, a străbătut nenumărate locuri din ţară şi de peste hoatare. În ziua de 15 septembrie 1996, s-a stins din viaţă în urma unei boli necruţătoare.

ŞTEFAN NĂDĂŞAN
1901 - 1967 Întemeietorul şcolii româneşti de încercarea materialelor
177

S-a născut în oraşul Timişoara, la 19 august 1901, şi a fost
singurul fiu al unor intelectuali (farmacişti) bine cunoscuţi în localitate. Şcoala primară şi începutul studiilor secundare (1911-1915) lea făcut în oraşul natal şi le-a continuat la Eisenstadt, lângă Viena (1915 - 1918), iar bacalaureatul 1-a susţinut la Gyor. Oraşul Timişoara, după primul război mondial, a devenit un centru economic şi cultural important, fapt care a determinat autorităţile de atunci să înfiinţeze o şcoală politehnică, ce a început să funcţioneze de la 15 noiembrie 1920. Şt. Nădăşan a făcut parte din prima promoţie de ingineri ai acestui lăcaş de învăţământ superior (1924), care a dat României mari personalităţi în domeniu. Activitatea sa inginerească, de cercetător ştiinţific şi didactică, s-a desfăşurat tot timpul vieţii numai în oraşul natal, unde şi-a găsit condiţiile necesare pentru a se dedica cu pasiune muncii şi a devenit cunoscut în mediile de specialişti din ţară şi străinătate. Îşi începe activitatea în producţie ca inginer mecanic la Atelierele CFR -Timişoara, ca după un an să debuteze în cariera didactică, asistent al prof. C.C. Teodorescu la Catedra de rezistenţă şi încercări de metale. Împreună cu şeful catedrei, a pus bazele laboratorului de încercări şi, în colaborare cu academicianul Corneliu Miklosi, a înfiinţat "Cercul pentru Încurajarea Sudurii", care a funcţionat între anii 1937 -1945. În anul 1939 şi-a susţinut teza de doctorat la Politehnica Timişoara cu subiectul "Rezistenţa dinamică a fontei", fiind primul doctor inginer atestat de această politehnică. A desfăşurat o bogată activitate didactică, devenind şef de lucrări (1939), profesor suplinitor (1940), prin plecarea prof. Teodorescu la Bucureşti, şi profesor definitiv în 1942, ajungând decan al Facultăţii de Electrotehnică (1949) şi şef al Catedrei de rezistenţa materialelor (1953). După mărturisirile foştilor studenţi, a fost un profesor excepţional, care preda cursul cu pasiune şi îşi captiva studenţii. Cunoscător al mai multor limbi străine, având posibilitatea de a utiliza documentarea tehnică internaţională şi-a îmbunătăţit continuu cursurile cu cele mai noi realizări, dar şi cercetările ştiinţifice. Pentru studenţii săi a elaborat Cursul de rezistenţa materialelor (1957), apărut în şapte ediţii, şi Culegeri de probleme de rezistenţa materialelor, care au văzut lumina tiparului în patru ediţii între anii 1926 - 1943. A avut o contribuţie importantă la înfiinţarea Institutului de Proiectări în Construcţia de Maşini - IPROM (1949), pe care 1-a condus până în anul 1954, dar şi la înfiinţarea Institutului de Metrologie din Timişoara. Din 1953 a lucrat la Baza de cercetări ştiinţifice a Academiei Române din Timişoara, în Secţia de oboseală şi ruperi fragile, unde a pus bazele cercetărilor rezistentei la oboseală a oţelurilor utilizate la construcţia de maşini şi altor cercetări importante. În 1961 - 1962 a fost director al Bazei de cercetări ştiinţifice şi al Centrului de Cercetări Tehnice (1963 - 1966). Şt. Nădăsan a iniţiat constituirea Comisiei de sudură a Academiei Române, al cărei preşedinte a fost între 1964- 1967. Prin cercetările pe care le-a efectuat în domeniul rezistenţei materialelor şi încercărilor de metale, a fundamentat introducerea sudurii prin topirea intermediară la barele de oţel-beton şi la şinele de cale ferată; a efectuat ample cercetări pentru introducerea construcţiilor sudate din oţel aliat cu mangan, studii de oboseală, fragilitate şi foraj. Pe lângă cursuri, a publicat manuale tehnice, comunicări ştiinţifice, rapoarte, articole. Dintre lucrările sale de referinţă cităm: Sudarea barelor de fier pentru construcţii de beton armat (1940); Oboseala metalelor 178

ing.. Raţiu de la Transnuclear West Inc. S-a stins din viaţă la Timişoara. la 23 septembrie 1967.(1962). Încercări si analize de metale (1965). M. remarca: "Dacă publicaţiile sale ştiinţifice şi-au pierdut actualitatea sub carii revoluţiei ştiinţei din ultimele decenii.. California. rămâne apelul pentru angajare plenară socială şi formarea inginerilor". SUA. ajungând referinţe biografice. Meritele în promovarea ştiinţelor tehnice i-au fost recunoscute prin alegerea ca membru corespondent al Academiei Române în 1955 şi membru titular în 1963 şi ca membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din Budapesta în 1965. I s-a conferit decoraţia Meritul Ştiinţific în 1966 şi titlul de profesor universitar emerit (1964). Raţiu afirma: "Activitatea lui s-a desfăşurat în coordonatele legăturii strânse a cercetării tehnice de practica producţiei industriale (.) angajarea sa plenară în toate acţiunile trebuie să rămână un exemplu mereu viu pentru noile generaţii de ingineri". TRAIAN NEGRESCU 1900 – 1960 A elaborat bazele analizei spectrale cantitative pentru aliaje metalice 179 . Evocând viaţa şi opera academicianului Şt. dr. Dr. Mircea D. ing. Nădăsan.

De la începutul carierei a fost numit în postul de şef al Catedrei de metalurgie.S-a nãscut la Craiova la 3 ianuarie 1900. ca rezultat al unor cercetãri originale în domeniul metalurgiei. Datoritã talentului sãu organizatoric. dupã trecerea anilor. Pentru aprofundarea cunoştinţelor de specialitate a fost trimis sã lucreze în diferite uzine metalurgice din Franţa. declara unul dintre ei. În timpul cât a lucrat în uzinã. ca muncitor. În diferite domenii de activitate şi în special în astronomie. care acopereau necesarul industriei autohtone şi erau trimise la export în numeroase ţãri europene şi chiar în SUA. Trecut în funcţia de director general al Uzinelor Metalurgice Hunedoara dupã 1945. Inginer cu imaginaţie creatoare şi experienţã personalã în producţie. În procesele de producţie metalurgicã. România. analizele de laborator au o importanţã deosebitã. La întoarcerea în ţarã. reuşeşte sã punã la punct metoda de analizã spectralã a aliajelor metalice şi prezintã la Sorbona teza de doctorat intitulatã „Cercetãri experimentale prin analizele spectrale cantitative asupra aliajelor metalice”(1927). Foştii studenţi care i-au audiat cursul îşi amintesc şi acum. reuşeşte şi aici sã modernizeze importanta unitate industrialã. El a pus bazele analizei cantitative a aliajelor. executate prin mãsurãtori volumetrice şi reacţii chimice. specialitatea mine şi metalurgie. reuşeşte sã dezvolte activitatea acelor uzine metalurgice. Ziua lui de muncã se împãrţea între activitatea administrativã. Regia Autonomã a Întreprinderilor Miniere şi Metalurgice ale statului din Transilvania. tatãl profesor. a observat cât de greoaie. a fost chemat în 1930 sã conducã. mama casnicã. a împletit cu succes activitatea didacticã cu cea ştiinţificã şi cu activitatea de producţie. Inginerul Traian Negrescu este autorul a numeroase lucrãri tehnico-ştiinţifice. când s-a stins prematur din viaţã. pe care a absolvit-o în 1922. efectuând sute de experienţe. cantitative. predarea de la catedrã a cursului. Dupã absolvirea liceului la Craiova. într-o familie de intelectuali. fiind promovat continuu şi solicitat ca un specialist de valoare în problemele metalurgiei româneşti. cu care obţine titlul de doctor în ştiinţe. cercetãtorii Benediks şi Westgren iau solicitat colaborare pentru studiul carburilor de crom din oţelurile aliate. nu era nevoie sã memorezi complicatele formule”. a fost chemat în funcţia de director al Serviciului Direcţiei minelor şi metalurgiei din Ministerul Industriei şi Comerţului. „Plecam din amfiteatru complet lãmuriţi asupra fenomenelor care se petreceau în furnale şi creuzete. Depunând eforturi considerabile. unde a introdus în programul de învãţãmânt Cursul de metalurgie fizicã. producând sortimente de metale de calitate superioarã. pe care l-a predat din 1927 pânã în 1950. efectuând diferite experienţe cu aplicaţie practicã imediatã în producţia metalurgicã. dar petrecea şi ore în şir în laborator. în calitate de director. unde a urmat Secţia de mine şi metalurgie. Recunoscându-i-se meritele de organizator şi om de ştiinţã. unde a participat cu pricepere şi entuziasm la dezvoltarea întregii industrii metalurgice şi miniere a ţãrii. Spirit inventiv şi cu iniţiativã. obţinând titlul de inginer. sub influenţa unor colegi a plecat la Bucureşti şi s-a înscris la Şcoala Politehnicã(1918). Preocupãrile sale fiind cunoscute peste hotare. la Şcoala Politehnicã din Bucureşti. tânãrul inginer Traian Negrescu şi-a îndreptat atenţia spre cercetãrile spectrografice ale metalelor. analizele spectrale se executau cu succes şi rezultate spectaculoase. care sub conducerea lui a devenit de interes naţional. de stilul didactic precis şi explicit al cursurilor sale. imprecisã şi de lungã duratã era efectuarea analizelor chimice clasice. 180 . care au intrat în patrimoniul statului dupã alipirea Transilvaniei la patria de origine.

la 1500oC (1951). COSTIN D.A adus contribuţii importante la studiul determinãrii capacitãţii de desulfurare a zgurelor din furnalele înalte. S-a stins din viaţã într-un moment de deplinã activitate creatoare. Rezultatele acestor cercetãri. la vârsta de 60 de ani. în stare lichidã cu creuzetele deschise la 1550oC în absenţa fierului metalic (1957). În 1955 a fost ales membru titular al Academiei Române şi solicitat sã conducã Centrul de Cercetãri Metalurgice al Academiei. în ziua de 24 decembrie 1960. au fost publicate sub titlurile: Fonte speciale (1932). de o importanţã majorã pentru industria metalurgicã. al termodinamicii zgurelor metalurgice lichide. A activat şi în conducerea Asociaţiei Ştiinţifice a Inginerilor şi Tehnicilor din România (ASIT). Puterea desulfurizantã a zgurelor din furnalele înalte (1932). la stabilirea compoziţiei şi structurii carburilor de crom din oţelurile aliate. reacţia de echilibru în zgurile sistemului SiO2 – CaO – MgO – FeO – Fe2O3. Consacrarea internaţionalã a inginerului Traian Negrescu s-a realizat prin alegerea sa ca membru al unor societãţi savante de specialitate din Anglia. NENIŢESCU 1902-1970 Întemeietorul şcolii româneşti moderne de chimie organică 181 .a. Capacitatea de absorbţie pentru sulf a zgurelor silico-calco-aluminoase. Franţa. SUA ş. Fundamentele structurale ale activitãţii termodinamice şi reacţiilor diferiţilor acizi în zgurile metalurgice(1955) şi multe altele.

În 1925 obţine titlul de doctor inginer cu teza "Contribuţii la sinteza produselor de degradare acidă a coloranţilor sângelui". În 1921 s-a transferat la Politehnica din München. pentru prima dată. H. Bunicul său. Ion şi Dimitrie. Lazăr din Bucureşti (1913-1920). altele dăunătoare. în care marele didact avea să le predea de la catedră cunoştinţele despre atomi. Neniţescu. originar din Transilvania. Debye şi H. a fost o intelectuală admiratoare a artelor plastice şi muzicii. au fost figuri proeminente la sfârşitul secolului al XIX-lea. a devenit ministru al comerţului în guvernul Petre Carp între anii 1910-1912 şi în această calitate a elaborat prima lege a asigurărilor muncitoreşti. un mecanism prin transfer intermolecular de ioni de hidrură într-o reacţie ionică înlănţuită. Astfel. a fost acceptat Costin Neniţescu.Costin D. După examenul cu magistrul Neniţescu. tatăl lui Costin. Neniţescu s-a dezvoltat în domeniul chimiei organice teoretice şi aplicate. Fischer în domeniul chimiei coloranţilor sângelui şi ai plantelor. Neniţescu s-a născut într-o familie de intelectuali la 15 iulie 1902. născută Grigoriu. fiindcă la examenul exigent dar corect abia dacă promovau 30% dintre cei care se prezentau. A descoperit sinteza cetonelor saturate fără izomerizare. H. dintre care mulţi i-au frecventat cursurile şi i-au rămas admiratori. o publicaţie foarte apreciată de tineretul de atunci. s-a stabilit întrun sat în apropiere de Galaţi. La concursul pentru ocuparea postului vacant la Catedra de chimie organică şi aplicaţiile ei. Profesorul C. A efectuat lucrări de pionierat privind reacţiile catalizate de clorură de aluminiu. la Facultatea de Ştiinţe. Influenţa mediului în care s-a născut şi a trăit viitorul om de ştiinţă şi-a pus amprenta asupra dezvoltării sale intelectuale. C. pregătirea teoretică şi practică. Acolo şi-a terminat studiile de chimie şi a susţinut doctoratul. El a reuşit ca dintr-un laborator vechi şi slab dotat să creeze un spaţiu de elaborare a ideilor celor mai avansate în domeniu. a prezentat unele aspecte inedite din activitatea didactică a prof. Elena. Îşi începe activitatea didactică la Universitatea Bucureşti. elaborată sub conducerea prof. şef de lucrări (1926-1928). Standinger. substanţe. A urmat cursurile renumitului Liceu Gh. unde a devenit primar în 1860. în comunicarea sa intitulată "Profesorul meu de chimie organică". Activitatea ştiinţifică a prof. Comisia i-a recunoscut activitatea didactică. După susţinerea bacalaureatului în 1920. Studenţii aşteptau cu nerăbdare anul doi. la care au participat cinci candidaţi. A stabilit modul în care apa activează catalizatorul şi a formulat. după care devine profesor de chimie organică la Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic din Bucureşti (1935-1970). în special pe chimia hidrocarburilor. ca asistent (1925). conferenţiar (1928-1935). născută în 1904. onorând catedra cu prezenţa sa până la sfârşitul vieţii. Mama sa. unele prielnice vieţii. notată de comisie cu nota maximă. cunoscută ca "reacţia Neniţescu". Dimitrie. Ca elev de liceu s-a remarcat scriind câteva poeme. Primul său articol publicat la 14 ani a fost "Cum ne putem face singuri un element uscat". Neniţescu declara: "Pur şi simplu iubesc meseria de dascăl". dar şi-a demonstrat şi înclinaţii spre ştiinţă prin publicarea unor articole în săptămânalul "Ziarul ştiinţelor şi călătoriilor". Dna ministru Andronescu. a dat examen de admitere la Şcoala Superioară Tehnică (Politehnica) din Zürich – Elveţia. Învăţa mult şi era pasionat de istoria antică şi de studiul limbilor străine. unde printre profesorii săi au fost şi doi viitori laureaţi ai Premiului Nobel – P. Cei doi fii ai săi. Era cunoscut de publicul larg şi de elevi prin intermediul profesorilor de liceu. atras de studiile prof. care i-au dat posibilitatea ca rezultatele cercetărilor să le aplice imediat în industrie. molecule. studenţii se considerau ingineri. în 1936 a fost numit profesor definitiv. Al doilea copil al familiei a fost Ioana. remarcabila activitate ştiinţifică de creator de şcoală proprie. A realizat o nouă metodă de sinteză a sărurilor 182 . Fischer.

în domeniul compuşilor ciclobutanici. Printre acestea şi un celebru tratat de Chimie organică . ajunse la a VII-a ediţie în 1974. Societatea de Chimie din Germania i-a decernat în 1970 Medalia Hofmann. membru titular (1955) şi preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Chimice (19631970) al Academiei Române. Printre multe realizări ale sale cităm şi procedeul original de polimerizare a etilenei la presiunea atmosferică cu un catalizator pe bază de amil sodiu (1956). A fost laureat al Premiului de Stat de două ori. utilizate de multe generaţii de studenţi. al academiilor din Polonia (1967) şi Ungaria (1970). A adus contribuţii fundamentale. iar creaţiile sale să fie utilizate în industria chimică.a. în urma cercetării iniţiate în 1955. al Academiei din München (1965). A fost membru al Academiei Leopoldine (1963). al Academiei Germane de Ştiinţe din Berlin (1964).de piriliu. traduse în limbile polonă şi rusă. Ecaterina Ciorănescu Neniţescu. În colaborare cu soţia sa. Inima lui a încetat să mai bată la 27 iulie 1970. antidăunătorilor. în 1949 şi 1951. Şi-a dedicat întreaga viaţă şi putere de muncă cercetării fundamentale şi aplicative. valoarea acestora putând fi apreciată şi prin faptul că după trecerea în nefiinţă au continuat săi fie publicate lucrările. II – 1968. I – 1928. HERMAN OBERTH 1894-1980 Fondator al astronauticii 183 . sinteza Balaban-Neniţescu-Praile. vol. compuşilor macromoleculari ş. brevetat în mai multe ţări. al Academiei din Moscova (1966).vol. al Academiei din Leipzig (1966). A elaborat peste 40 de lucrări originale. pentru industria chimică. Activitatea valoroasă de om de ştiinţă a fost recunoscută prin alegerea sa ca membru corespondent (1940). a elaborat numeroase procese tehnologice pentru fabricarea medicamentelor. dintre care 20 au fost publicate în străinătate.

Calculele lui s-au dovedit ulterior foarte aproape de realitate. posibilitatea ca această maşină să efectueze zboruri rentabile economice. pentru care a primit Certificatul de Autor nr. a fost trimis la Munchen. a calculat şi proiectat o rachetă care să transporte oameni pe lună. la care în 1923 a prezentat lucrarea de diplomă “Rachete spre spaţiile interplanetare”. A urmat cursurile la Şcoala din Deal (Sighişoara). cu temeinice cunoştinţe ştiinţifice şi înclinaţii spre tehnică. similară cu cele folosite în prezent la antrenarea cosmonauţilor. Avea 13 ani când a citit “De la Pământ la Lună” de Jules Verne şi cu ceea ce a învăţat până atunci la matematică şi fizică. A rămas memorabilă conferinţa ţinută de el la o sesiune a Societăţii Politehnice” din Bucureşti (precursoarea AGIR). După ce a fost demobilizat s-a căsătorit cu domnişoara Matilda – Tily Hummel. La izbucnirea primului război mondial. posibilitatea depăşirii sferei de atracţie a Terrei. ţară în care s-a născut a muncit şi a trăit cea mai mare parte a vieţii. cu care a avut o căsnicie fericită. Întotdeauna a afirmat cu tărie că este român din Sighişoara. Acesta sunt: posibilitatea construirii unei maşini care să depăşească limitele atmosferei terestre. dă la iveală noi invenţii. până la care elevii urcau 174 de trepte. Iulius Oberth. în care a descris fazele zborului rachetei. a pus mâna pe rigla de calcul. apă şi aer lichid. Un an mai târziu a proiectat o centrifugă cu un braţ de 35 m lungime. Era în 1932. în 1915. între anii 1924 şi 1938 a fost profesor la gimnaziul din Mediaş. efectele asupra organismelor şi a enunţat cele patru teze pentru care şi-a creat mulţi adversari sceptici. când s-a despărţit de cei 18 colegi de clasă. Obsedat de rachete. Împărtăşindu-şi preocupările colegilor. era inventatorul noului mijloc de acţionare a rachetelor. La doi ani de la naşterea fiului său Hermann. Tatăl. Continuându-şi cercetările fundamentale şi aplicative. era o femeie cultă. unde a predat fizica. A renunţat la medicină şi s-a înscris la Universitatea din Cluj. El a calculat că prin frecare cu atmosfera. a proiectat în 1917 primul model din lume al unei rachete cu combustibil lichid. combustibilul preconizat era un amestec format din alcool. dar el frecventa şi cursurile de la facultăţile tehnice. În compartimentul instrumentelor a prevăzut un sistem giroscopic. apărută în acelaşi an şi la Munchen. de captivant şi 184 În . Pentru a urma cariera tatălui. a fost mobilizat cu toţi colegii lui şi repartizat ca sergent sanitar la Regimentul 31 infanterie din Sibiu. la Facultatea de Medicină. matematica şi chimia. S-a născut la 25 ianuarie 1894 la Sibiu. Mama. a fost mutat la Sighişoara ca director al spitalului. posibilitatea ca această maşină să fie condusă de echipaje umane. “Ne-a fost dat să ascultăm un om vorbind aşa de convingător. Valeria. În anul 1912. După terminarea studiilor universitare. (Hans Berth – biograf) dicţionarele enciclopedice. 26/1931. iar profesorul Carafoli scria despre acest eveniment. În acelaşi an a luat startul prima rachetă cu combustibil lichid construită după concepţia lui. a fost medic chirurg. ei l-au poreclit “Oberth Lun”. El înregistrează la Oficiul de invenţii al României “Procedeu şi dispozitiv de combustie rapidă”. după ce şi-a luat bacalaureatul. elaborând concepte şi proiecte de construcţie pe baza calculelor numerice”. sub titlul “Die Rakete zu den Planenraumen”. temperatura pereţilor exteriori va ajunge la 3000° C şi pentru răcire a inventat un sistem de pereţi dubli. numele lui este înscris ca inventator german din România.“A fost primul om care în legătură cu idea unui zbor cosmic real. Aceasta avea o înălţime de 25 m şi diametrul de 5 m.

fascinant despre posibilitatea zborului cosmic spre alte planete. ŞTEFAN I. În 1962 s-a stabilit definitiv la Feucht. care are ca obiectiv folosirea rachetelor în scopuri paşnice. Din 1950 până în 1955 a lucrat ca expert pentru probleme spaţiale în Italia. pentru explorarea cosmosului şi cosmonave propulsate cu energie electrică. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost mobilizat la Centrul german de cercetări pentru rachete de la Peenemunde (1941-l943). la primle rachete de mare distanţă din lume. încât spre sfârşitul prelegerii. Sateliţii cu sau fără pilot. Academia Română a organizat o sesiune jubiliară în onoarea lui. la Feucht (Austria). unde. În ani 1938-1939 a desfăşurat o intensă activitate tehnică şi didactică la Institutul Politehnic din Viena şi apoi la Dresda. Demobilizat în 1944. împreună cu elevul său Wernher von Braun. în anul 1947 a proiectat rachete cu trei trepte. A trecut în nefiinţă la 28 decembrie 1980. În 1972. ODOBLEJA 1902-1978 Creatorul ciberneticii generalizate 185 . Wernher von Braun l-a numit “Titanul navigaţiei spaţiale” şi a scris despre el: « Momentul în care pentru prima dată omul a păşit pe un corp ceresc a fost realizat pe bazele şi premisele create de Hermann Oberth. unde a înfiinţat Societatea Hermann Oberth. A fost ales membru de onoare de către zeci de societăţi ştiinţifice din toată lumea. s-a retras la Feucht. după care a fost invitat să lucreze în SUA. puţini se mai îndoiau de realismul ideilor lui ştiinţifice”. Contribuţiile sale în domeniul astronauticii li se cuvine un loc de cinste în istoria ştiinţei şi tehnicii ». iar Universitatea din Cluj I-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa. În acelaşi timp a dezvoltat bazele teoretice ale principiului şi modului de construcţie a rachetelor cu combustibil lichid şi pe cele ale metodelor de comandă. lângă Nurnberg. unde a lucrat. A devenit membru de onoare “post mortem” al Academiei Române la 31 ianuarie 1991. ca şi navele cosmice care au ajuns pe Lună sau pe alte corpuri cereşti au dovedit realismul teoriilor elaborate de profesorul Oberth. continuându-şi cercetările.

Aceasta l-a făcut cunoscut pe modestul medic militar în toată lumea medicală a timpului său. l-au condus la elaborări şi sinteze generale. Turda. La Liceul "Traian" din Turnu Severin era un elev eminent şi în clasa a IV-a terminase de citit toate cărţile de literatură franceză existente în biblioteca liceului. după terminarea liceului s-a înscris la Institutul Medico-Militar şi obţinând o bursă şi-a urmat studiile la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Înfruntând greutăţi materiale deosebite. principiile şi metodele domeniului care se va numi mai târziu cibernetica. dr. cu toată exigenţa dezvoltării ştiinţifice actuale. sumă a ştiinţei ştiinţelor. În 1938. legea compensaţiei. eliberaţi de corvoadă abia în 1910. era analfabet. Odobleja a definit o serie de nouă legi. Aceste legi sunt universale şi se pot aplica tuturor ştiinţelor. distinsă cu Premiul general Papiu. Acestea sunt: legea echivalenţei.a. legea oscilaţiei. care cuprind adevăruri recunoscute ca fiind valabile şi în prezent. Turnu Severin. În capitolul "Le lois". inclusiv în domeniile ştiinţelor tehnice. comuna Izvorul Aneştilor (acum Valea Izvorului). La singurul său interviu la TVR. Familia în care a văzut lumina zilei era săracă. ca un caz particular al legii reversibilităţii enunţată de el.S-a născut la 22 octombrie 1902 în satul Valea Hoţului. a fost trimis din garnizoană în garnizoană în zone izolate. formată din clăcaşi. Bucureşti. dar îşi lua totdeauna o carte de citit. Tatăl lui. legea reversibilităţii (conexiunii inverse – feed back). Odobleja a elaborat "concepţia cibernetică generalizată". definind-o ca o sinteză a tuturor ştiinţelor rezultată din cercetările aprofundate asupra ştiinţelor clasice ca matematica. cosmosului şi legilor sociale. El a explicat. de fapt nu a scăpat de sărăcie toată viaţa. În 1935 a prezentat la al IX-lea Congres Internaţional de Medicină şi Farmacie Medicală lucrarea "La phonoscopie. dr. şi anume legea selectivităţii prin rezonanţă şi logica sa consonantistă a modului cum iau fiinţă gândurile în mintea omenească". Dorohoi. definindu-l ca ciclic şi continuu. Cibernetica generalizată este definită de unii autori ca ştiinţa care se ocupă cu studiul legilor şi structurilor universale comune tuturor ştiinţelor neologice şi cosmologice. între înţelegere şi voinţă condiţionate de afecţiune. oferind o imagine şi posibilităţi noi ştiinţelor viitoare. Se referea la inteligenţa artificială. prin care a încercat să explice fenomenele naturale. dar în mod deosebit cele biologice şi psihologice pe baza principiului conexiunilor inverse – feed back. Odobleja a demonstrat caracterul multi şi interdisciplinar al ciberneticii. din judeţul Mehedinţi. inginerii vor reuşi să creeze maşini cu mult mai surprinzătoare decât tot ce se cunoaşte. fizica etc. dacă vor folosi legea consonanţei. a fost întrebat care va fi viitorul ciberneticii. În 1928 şi-a susţinut teza de doctorat în medicină "Accidentele de automobil". legea transformării. Puterea de a pătrunde în misterele vieţii care s-a desfăşurat între gândire şi acţiune. Lugoj. 186 . legea consonanţei. a încercat să definească elementele esenţiale. Aceasta este prima expunere de amploare a principiilor cibernetice pe plan mondial. tipărită la Lugoj în două volume. Târgovişte. Şt. Gândirea lui excepţională şi puterea de observaţie în special l-au condus la reflecţii asupra omului. legea echilibrului. ca o aplicaţie a conexiunilor inverse – feed back – procesul de cunoaştere. la care a răspuns: "În următorii 15-20 de ani. Odobleja a publicat lucrarea Psihologia consonantistă. chimia. Ion. prin care autorul înţelege opusul acţiunii. Nu a fost îndrumat decât de învăţătorul din sat. Ca medic militar. legea inerţiei. dr. Astfel a lucrat în garnizoanele din Brăila. Cernavodă. devenind medic militar cu gradul de sublocotent în 1924. legea reacţiei. Abordând un domeniu nou. a definit şi a utilizat concepte noi. ambianţei biosului. provincia istorică a Banatului Olteniei. Prin opera sa. Dej ş. nouvelle méthode d'exploration clinique". În copilărie mergea la păscut cu vitele.

Odobleja în cadrul unui Simpozion Internaţional care a avut loc la Lugoj. New York ş. Montreal. În 1978. de fapt a fost deblocat şi s-a întors în satul său natal.Fenomenul Odobleja a apărut în singurătatea omului-savant care a lucrat în biblioteci lipsite de tratate de specialitate. am citit mult. OLĂNESCU 1844-1928 187 . Fundaţia "Constantin Drăgan" l-a omagiat pe Şt. acceptată de toată lumea. Academia Română l-a declarat membru post-mortem. majoritatea ignoranţi. într-un spital din Turnu Severin. care se petrec în omul în evoluţie continuă. dar am meditat şi rumegat la fel de mult asupra ideilor preluate în mod selectiv. Ştiinţa mondială a neglijat mult timp valoroasa operă a lui Odobleja. La patru ani după trecerea sa în nefiinţă. considerată de referinţă. Odobleja. În 1959 a fost pensionat cu gradul de locotenent colonel. după o grea suferinţă. din motive subiective. În 1948. Cunoştinţele de medicină i-au fost utile pentru descifrarea modului de desfăşurare a miilor de reacţii fizico-chimice. Comunicările acestui simpozion au fost publicate la Lugoj. s-a stins din viaţă în ziua de 2 octombrie. în luna octombrie 1982. Pădurea (Binişului) cu viaţa ei bogată mi-a inspirat foarte mult". opera sa fiind recunoscută. În noiembrie 1990. Madrid. a participat pe front la întreaga campanie dusă de trupele române în cel de al doilea război mondial.. CONSTANTIN P. Din memoriile sale cităm: "Am fost un autodidact. Roma. care reprezintă o mărturie a muncii sale ştiinţifice. În casa părintească în care a locuit până la sfârşitul vieţii s-au găsit mii de pagini manuscrise. Norbert Wiener a publicat lucrarea "Cibernetica" (restrânsă) în Editura Herman din Paris. Cele mai valoroase idei originale mi-au răsărit în timpul plimbărilor mele în mijlocul naturii. pentru a-şi câştiga existenţa.a. devenind mai cunoscut decât Şt. Ca medic militar cu grad de căpitan. unde oamenii îl vedeau muncind la câmp ca orice ţăran. au fost autori de la care am luat foarte mult. Paris. înfruntând greutăţile materiale şi umilinţele la care era supus de superiorii săi militari.

După terminarea studiilor s-a întors în ţară şi s-a angajat la compania Strussberg. unde a fost avansat în scurt timp director general. să scrie. el a refuzat. Din anul 1875 s-a transferat la stat şi a avut o ascensiune foarte rapidă. atunci când sunt specialişti români pregătiţi în domeniu. ocupând mai multe posturi. ca: şef de circumscripţie de poduri şi şosele la Craiova. a studiat şi a construit varianta Şerbăneşti-Hanul Conachi. Deşi i s-a propus de mai multe ori sa fie şef al partidului. În 1877. A făcut parte din Partidul Conservator. unde a lucrat timp de 5 ani la construirea căii ferate Bucureşti-Craiova. considerând că la conducere trebuie să se succeadă oameni pregătiţi pentru politică. In această calitate a organizat conferinţe la sediul Societăţii şi personal a prezentat numeroase subiecte interesante. în care a publicat note şi articole. In anul 1895 a fost ales preşedinte. când a intrat în viaţa politică. unde se produceau pagube anuale din cauza inundaţiilor. A urmat cursurile liceului la Paris şi tot acolo a studiat ingineria la Şcoala Centrală de Arte şi Manufacturi. În calitatea pe care a avut-o ca ministru de interne. *** S-a născut la Bucureşti în august 1844.Luptător pentru recunoaşterea legală a corpului tehnic făcut parte dintre membrii fondatori ai societăţii Politehnice. Aceasta era formată din 1496 de cărţi şi 900 de broşuri. Sub îndrumarea sa a apărut şi Buletinul Societăţii Politehnice. Din iniţiativa lui a fost prezentată şi votată legea prin care societatea a fost recunoscută ca persoană morală şi juridică. guvernul îl numeşte inspector al controlului şi comisar general al CFR. A Omul politic Demisionează definitiv din serviciile statului în octombrie 1883. al cărui şef a fost Lascăr Catargiu (18231899). Tot el a conceput şi a adus în discuţie proiectul de lege pentru organizarea corpului tehnic. a fost dezbătută în cadrul Societăţii şi îmbunătăţită. A dăruit Societăţii biblioteca fratelui său. într-o familie de intelectuali cu tradiţie. în politică s-a orientat în primul rând spre acele acţiuni care aveau să conducă la ridicarea industrială şi economică a ţării. Cu formaţia de inginer. a cărei adunare de constituire a avut loc în decembrie 1881. 188 . îndemnând şi pe alţi ingineri. şef al diviziei a doua din Ministerul Agriculturii. care aveau de comunicat realizările lor originale . a dat curs cererii membrilor Societăţii şi a recomandat să nu se mai angajeze ingineri străini la proiectarea şi executarea lucrărilor. precizia şi integritatea pe care o avea datorită meseriei. Comerţului şi lucrărilor publice. din care s-au ridicat mulţi oameni importanţi. când Olanescu a fost ales vicepreşedinte şi raportor al comisiei de elaborare a statutului şi regulamentului. Acolo a introdus o serie de inovaţii importante prin care a consolidat linia şi a înlăturat efectele distructive produse de ape. El a donat mobilierul pentru primul sediu al Societăţii. care înainte de a fi prezentată forurilor legiuitoare. care îi revenea prin testament. pe care a absolvit-o în 1870. În timpul în care a lucrat în serviciul statului. în timpul războiului ruso-româno-turc.

cred că trebuie să încetăm a mai trimite elevii în străinătate” şi „Am avut ocazia să constat că un număr mare de ingineri ieşiţi din şcoala naţională sunt mult mai superiori acelora veniţi din străinătate”. *** După o suferinţă de mai multe luni. După retragerea din politică şi-a desfăşurat activitatea în conducerea unor societăţi financiare. gradaţiile şi modul de avansare al inginerilor. Mare Ofiţer al Ordinului Carol I. El s-a opus acestor idei spunând: „Atunci când această şcoală. cărora nu li se putea cere organizarea ministerului”. adică doctori în medicină. cinematica. în sala de consiliu a Societăţii a fost aşezat un medalion cu chipul său. drepturile la concedii plătite şi la pensii. In primul rând. nu a participat la intrigile şi luptele pentru putere. Consecvent unei gândiri corecte şi cinstite. În calitatea de ministru şi parlamentar a avut numeroase iniţiative legislative. Prin aceasta se reglementează atribuţiile corpului tehnic. În amintirea lui şi în semn de omagiu. s-au înlocuit podurile provizorii pe şoselele naţionale cu poduri definitive. Fiind ministru. graţie sacrificiilor băneşti ale statului şi intelectuale ale corpului profesoral. ca prefect de judeţ. Aprecierile lui pentru Şcoala Politehnică Naţională şi le-a exprimat în mai multe ocazii. a propovăduit-o la vechea Şcoală de Poduri şi Şosele . Construirea gării centrale din Bucureşti s-a făcut din iniţiativa lui. Olănescu avea o experienţă profesională suficientă şi cunoştea influenţa pe care au avut-o politicienii corupţi şi nepregătiţi în domeniu. Prof. profesori şi alţii. A fost recunoscut şi ca un apărător al funcţionarilor publici. rezistenţa materialelor şi hidraulică. Din partea partidului a avut mai multe funcţii politice. După un plan schiţat de el. pe traseu au fost instalate repere kilometrice şi s-au dezvoltat podurile.Ca politician a fost sincer şi devotat doctrinei conservatoare. ing. Funcţia de ministru al lucrărilor publice a deţinut-o din februarie 1891 şi până în octombrie 1895. sub conducerea lui s-a organizat ministerul. Pentru meritele sale în serviciul patriei a fost decorat cu cele mai înalte ordine: Marea Cruce a Coroanei României. a ajuns să fie ridicată la rangul celor dintâi şcoli din străinătate. după cum declara un inginer deputat. Atunci când Partidul Conservator s-a dezbinat. dintre care cea mai importantă este considerată Legea de organizare a corpului tehnic. în Camera Deputaţilor i s-a cerut să prevadă în buget sume mai mari pentru a se trimite studenţi români la pregătire în străinătate în domeniile inginereşti. „pe o perioadă de 25 de ani înaintea lui. în organizarea învăţământului superior tehnic. A funcţionat ca profesor la Şcoala de Poduri şi Şosele între anii 1875-1880 şi a făcut parte şi din Consiliul de instrucţiune care a elaborat programul cursurilor. a aplicat-o ca inginer de lucrări publice. ca administrator şi controlor de stat. s-a retras din viaţa politică. l-a caracterizat astfel: „A iubit ingineria. ministru al lucrărilor publice şi la interne. în care munca lui s-a bucurat de o deosebită apreciere. Ion (Iancu) Ionescu. mecanica aplicată. s-a stins din viaţă în noaptea de 14 mai 1928. deputat şi senator în mai multe legislaturi. Steaua României. Activitatea didactică O contribuţie importantă a avut-o inginerul Olănescu ca profesor universitar. Este de remarcat că. A predat mecanica elementară. matematicianul. a organizat-o ca ministru al lucrărilor 189 . s-au dezvoltat reţeaua de căi ferate şi navigaţia naţională pe Dunăre. s-au executat şosele importante. La venirea lui în fruntea ministerului. In această lege apare pentru prima dată termenul de stagiar. sau perindat la conducerea Ministerului persoane profane de profesiunea noastră. punându-se baza pe serviciul tehnic.

a apărat-o ca om politic. ORGHIDAN 1874-1944 Ctitor al industriei metalurgice româneşti. CONSTANTIN C. Nu era chestiune mare şi grea pentru ingineri. colecţionar numismat recunoscut pe plan mondial 190 . Dragostea lui pentru inginerii români era neţărmurită. ca să-i sfătuiască. a ajutat-o ca financiar.publice. la care dânsul sa nu vie în mijlocul lor. să-i încurajeze”.

în care a lucrat în acelaşi timp: dezvoltarea industrială a ţării şi numismatica. majoritatea ingineri. era o ţară definită ca „eminamente agricolă”. Glass de la Vulcan. În 1920. Orghidan. a sutelor de poduri şi a materialului rulant din Vechiul Regat (Moldova şi Munteniea) şi din teritoriile Transilvaniei şi Basarabiei. pasiune şi putere de muncă în două direcţii. Scopul acestei asociaţii profesionale a fost dezvoltarea industriei româneşti pe baza bogăţiilor minerale şi dezvoltării metalurgiei cu ajutorul protecţiei statului. administrator delegat al Uzinelor Reşiţa. industria românească se afla într-o fază embrionară atât sub aspectul capacităţilor de producţie. G. care pot fi comparate cu cele ale multor ţări bogate şi măsurate pe plan mondial”. după care a efectuat un stagiu de inginer în industria metalurgică. Părinţii lui au fost mari negustori în Braşov. Tot ce reprezenta producţie industrială românească era considerat a fi de calitate proastă şi scump. în care afirmă. care au fost distruse de război. la 22 iulie 1874. C. publică la New York o broşură intitulată „Reconstrucţia României şi oportunitatea investirii de capitaluri de către oamenii de afaceri americani”. Ing. al cărei preşedinte a fost ales ing. cât şi al calităţii produselor. printr-o reclamă bine organizată de firmele străine. dinainte de război. a declarat că a atins toate obiectivele propuse. Constantin a fost educat în spiritul iubirii de ţară. El şi-a dedicat întreaga activitate. Asociaţia şi-a propus ca prim obiectiv reconstrucţia Căilor Ferate Române. După primul război mondial. El a arătat că „Străinii făceau afaceri profitabile şi agoniseau averi importante prin acoperirea cerinţelor întregii pieţe româneşti cu mărfuri pe care le importau. Ca urmare a acestei intervenţii a reuşit să atragă investitori americani. fiul lui Constantin C. şi a cerut protecţia statului şi încurajarea prin legi a producătorilor români în lupta cu concurenţa străina. Orghidan a dus o campanie prin care a atras atenţia consumatorilor români că denigrarea producţiei naţionale şi promovarea mărfurilor din import. proprietari de uzine. în special în domeniul exploatărilor petroliere. pe baza posibilităţilor care le deschidea Tratatul de la Trianon (1920). C. Orghidan din Braşov şi al Eufrosinei Gronavici. s-a aliat cu o serie de industriaşi români. dar a executat şi comenzi pentru produse industriale metalurgice şi pentru alte ţări. Germania şi alte ţări au interesul să suprime industria românească şi să creeze o piaţă colonială (se pare că istoria se repetă). iar preţurile produselor erau ridicate. Mihai Sapiro de la Astra Arad. patrioţi animaţi de sentimentul de libertate. Malaxa şi Max Auşnit. El a demonstrat că firmele din Anglia. a fost trimis în SUA (septembrie 1920). proprietar al unei uzine metalurgice şi alţii au înfiinţat „Uniunea Industriilor Metalurgice şi Miniere”. tradiţional în familia sa. Inginerul C. în calitate de preşedinte. Fiind un excelent organizator şi creator de întreprinderi industriale. la a 15-a aniversare a Uniunii. Orghidan. În septembrie 1923. ca preşedinte al Comisiei Guvernamentale Române. căutând să îşi apere interesele descurajând orice iniţiativă autohtonă”.S-a născut la Bucureşti. susţinători ai literaturii şi ziaristicii româneşti. A făcut liceul şi Politehnica la Bucureşti. C. Franţa. dintr-o familie de macedoneni din Giurgiu. 191 . După numeroase întrevederi cu industriaşii americani. adică pentru export. Vechiul Regat. iar mărfurile străine se considerau a fi de calitate superioară şi convenabile ca preţ. pentru a stabili relaţii economice care să conducă la reconstrucţia tării. când ţara era distrusă. poate conduce la colapsul economiei româneşti. printre altele: „Agricultura şi resursele minerale ale României formează bogăţiile acestei ţări. Emil Constantinescu. Orghidan.

TITAN-NĂDRAG-CĂLAN şi a fost preşedintele Camerei de Comerţ din Bucureşti. a unei ramuri mai puţin cunoscută la noi: numismatica”. judeţul Caraş-Severin. care constituiau dovezi ale evoluţiei poporului român. seara până noaptea târziu se dedica activităţii ştiinţifice arheologice-numismatice.Pentru a-şi atinge scopul. Colecţia Orghidan. Din veniturile pe care le realiza. cunoscută de numismaţii din toată lumea. în primul rând s-au luat o serie de măsuri de ordin social şi economic prin care să armonizeze raportul dintre muncitori şi patroni. C. ca şi alte averi lăsate prin testament Academiei Române. medievale sau bătute în epoca modernă a istoriei româneşti. argint sau alte metale. sunt răspândite. care ar putea adăuga la răspândirea în lume a ştiinţei.. să amelioreze diferenţele şi să atenueze lupta de clasă. Uniunea din iniţiativa ing. pietre gravate. dintre care 8025 monede greceşti. o capodoperă a artei antice pe care este sculptat cuplul Septimius Sever şi Julia Dona. Această colecţie. A trecut în nefiinţă la 22 august 1944 la Reşiţa. la fel ca şi armata. foarte rare. În Colecţia Orghidan. a căror valoare este mai ridicată prin faptul ca sunt grupate într-o singură colecţie. împreună cu alte obiecte de artă şi întreaga lui avere. Orghidan. Pentru apărarea naţională. în evul mediu.a. Tot din iniţiativa lui a fost elaborată Legea protecţiei vamale a produselor româneşti. iar „instituţia nemuritorilor” caută să le recupereze. Printre cele mai importante se citează 23 de monede romane. Ing. precum şi sigilii. obiecte antice şi camee. în epoca modernă şi contemporană. După numeroase ore de muncă inginerească. bizantine şi din Ţările Române ş. Guvernanţii din epocă au fost convinşi că industria este un factor esenţial al apărării naţionale. cunoscute sub denumirea de „Restitutio Traiani”. Uniunea a încheiat contracte de producţie pentru armament. for suprem al intelectualităţii româneşti. În testamentul lui din 9 iunie 1944 stipula: „Gândurile care m-au călăuzit să fac această donaţie s-au cristalizat în sufletul meu încă din copilărie. Unul dintre cele mai importante obiecte este „Cameea Orghidan” care reprezintă apoteoza Imperiului Roman. El a creat burse pentru studenţii merituoşi de la Politehnică şi pentru copiii inginerilor săraci. în prezent. al cărei membru de onoare era din 31 mai 1942. realizate în antichitate. Orghidan a mai înfiinţat: SOCOMET. el fiind şi administrator delegat al Enciclopediei României şi membru al Societăţii Numismatice din 1924. GEORGE EMIL PALADE 1912Primul român laureat al Premiului Nobel 192 . nu ezita să cumpere monede antice. fiind izvorâte din dorinţa de a contribui într-o umilă măsură la îmbogăţirea materială a Academiei Române. romane. s-a angajat şi într-o muncă culturală. a donat-o Academiei Române. se găsesc 10167 piese de aur. C.

în cercetările pe care le efectua a microscopului electronic. domnul Eugen Simion. N. contribuind la vindecarea lor. A avut două surori. Constanşa. Ocupându-se în anii următori de structura citoplasmei. a arătat că profesorul Palade este un mare cunoscător al literaturii şi istoriei româneşti şi un iubitor al neamului din care se trage. IOAN HUBER PANU 1909-1974 Cunoscut pe plan mondial pentru metodele originale de prepararea minereurilor 193 . În anii 1945 şi 1946 a lucrat la Clinica „Dr. locuind în prezent în Canada. A făcut studiile liceale la Buzău şi a absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti. unde a fost angajat ca cercetător asistent în 1948. Evocând omul şi opera. Simionescu” din Bucureşti. În anul 1946 a plecat în SUA pentru a face studii postdoctorat la Institutul de Cercetări Medicale Rockefeller din New York. Pe plan medical. investigaţiile sale s-au îndreptat spre structura şi funcţiile de transport ale pereţilor sanguini. Dna. studiu de morfologie şi fiziologie comparată”. cu Premiul Hurwitz şi Laureat al Premiului Nobel pentru medicină în anul 1974. Maya Simionescu a susţinut o comunicare prin care a arătat contribuţia excepţională a dr. biolog şi medic american de origine română. preşedintele Academiei. în 1950. În 1952. Prin studiile sale de laborator privind morfologia şi biochimia componenţilor celulari a făcut descoperiri importante. cu ocazia împlinirii a 90 de ani . Lupu”. A avansat. a descoperit unele formaţiuni granulare dense. iar mama. a fost profesor de filozofie. al cărei membru de onoare este de la 31 martie 1975.George Emil Palade. În anii '70 a vizitat de mai multe ori ţara sa natală România şi a ajutat pe savanţii români Nicolae şi Maya Simionescu(în prezent vicepreşedintă a Academiei Române) să pună bazele Institutului de Biologie şi Patologie Celulară „N. Tatăl. unde predă biologia celulară. Pentru activitatea lui excepţională a fost ales membru al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe din New York. numite „corpusculii lui Palade”. devenind profesor şi şef de catedră la facultăţile de medicină de la Yale şi din New Haven. În anul 1940 şi-a susţinut teza de doctorat cu subiectul „Tubul urinar al delfinului. a fost distins cu Premiul Albert Lasker. Palade la cunoaşterea biologiei şi patologiei celulare. a fost omagiat de Academia Română. Cercetările sale în domeniul patologiei celulare stau la baza înţelegerii mecanismelor bolilor secolului XX. dar şi relaţiile de bună înţelegere cu subalternii săi. Emil. datorită introducerii. învăţătoare. El s-a născut la 19 noiembrie 1912 la Iaşi. pe Adriana(decedată) şi pe Constanţa. care a devenit medic pediatru. a descris în detaliu structura fină a mitocondriei şi formaţiunile membranare.

În 1940 a elaborat o teorie unitară şi generală a proceselor de clasare şi concentrare gravitaţională. funcţie de greutatea concentratului obţinut. a fost apreciat de studenţii săi pentru claritatea expunerilor şi conţinutul de un înalt nivel ştiinţific. ca în 1948 să fie numit director al minelor în acelaşi minister. la proiectarea de uzine pentru prepararea minereurilor şi la orientarea exploatării raţionale a zăcămintelor din ţara noastră. stabilind fundamentarea teoretică şi faptul că temperatura optimă pentru flotaţia diferitelor minerale este cuprinsă între 23-40ºC. Recunoscându-i-se competenţa. strălucind atât la catedră cât şi în cercetare. În lunga sa activitate la catedră. În anul 1922 a fost admis la Şcoala Politehnică din Bucureşti. a fost chemat să îndeplinească şi diferite funcţii de coordonare a activităţii miniere la nivel superior. unde a urmat cursurile şcolii primare şi primele clase de liceu. Prepararea substanţelor 194 . la Institutul de Mine funcţionează ca şef de catedră între anii 1952-1957. Maiorescu” din Giurgiu. Baia de Fier ş. Între anii 1957-1974 a fost şef al Catedrei de tehnologia substanţelor minerale utile din Institutul de Petrol. I. care exprimă variaţia extracţiei de substanţă utilă din rocă şi conţinutul concentratului în produse elementare separate de instalaţiile de preparare. prin care se exprimă condiţia necesară producerii adeziunii mineralelor la flotaţie. devenind profesor titular în 1941. pe care o susţine în 1930. Acordându-i-se o bursă pentru specializare la Academia de Mine din Freiberg. În domeniul măcinării rocii a stabilit şi fundamentat teoretic o metodă de calcul al capacităţii maşinilor de măcinare şi o metodă de dimensionare a acestor maşini. Cercetările efectuate sub conducerea prof. El este primul cercetător din lume care a studiat influenţa temperaturii asupra flotaţiei. ing. În perioada când se puneau bazele teoriei flotaţiei. dintre care cităm: Stadiul actual al bazelor teoretice ale flotaţiei (1954). Cercetările sale aplicative au fost folosite la punerea în valoare a zăcămintelor de la Altân Tepe. îşi pregăteşte teza de doctorat „Influenţa temperaturii asupra flotaţiei minereurilor”.S-a născut la 15 februarie 1904 la Bucureşti. Geologie din Bucureşti. În anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi numit şef de secţie la Centrul de Cercetări Metalurgice al Academiei Române. notată cu menţiunea „cum laudae”. În anii războiului 1916-1918 s-a refugiat cu părinţii în Moldova şi şi-a continuat liceul la Dorohoi şi Huşi. La înfiinţarea Catedrei de prepararea minereurilor şi cărbunilor la Şcoala Politehnică din Bucureşti el ocupă primul post de conferenţiar. Rezultatele cercetărilor sale le-a făcut cunoscute prin articole şi cărţi publicate. funcţie de unghiul de contact. Bacalaureatul l-a susţinut la Liceul „I. Huber Panu a stabilit pe baze termodinamice relaţia. Astfel. Între anii 1949-1953 a organizat şi condus Institutul de Cercetări Miniere (ICEMIN). Huber Panu au fost folosite pentru valorificarea de noi zăcăminte. când a fost transferat la Institutul Geologic. devenită clasică. Gaze. Moldova Nouă.a. El a stabilit ecuaţiile curbelor de preparare. pe care l-a condus până în 1964. între anii 1945-1946 a fost inspector general tehnic la Direcţia Generală a Minelor şi Petrolului. El a adus şi o contribuţie recunoscută pe plan mondial prin cercetări fundamentale. începând din 1930. pe baza căreia obţine titlul de doctor inginer. timp de 43 de ani. Reîntors în ţară se dedică activităţii didactice şi cercetării ştiinţifice cu aplicaţii practice directe în producţia minieră. pe care a absolvit-o în 1926 ca şef de promoţie al Secţiei de mine.

într-o familie 195 . membru în Comitetul de redacţie al Revistei minelor. s-a născut la Galaţi. Un model matematic al procesului flotaţiei în maşini multicelulare (1968) ş. Ca inginer militant a adus o activitate rodnică în cadrul Asociaţiei ştiinţifice a inginerilor şi tehnicienilor ASIT. A încetat din viaţă la 28 octombrie 1974. în ziua de 16 iulie 1903.minerale utile (1968). A fost redactor responsabil al Revistei de metalurgie a Academiei Române. VALERIU PATRICIU 1903 -1987 Personalitate remarcabilă în industria extractivă şi ca profesor universitar.a. Pentru meritele sale deosebite a fost decorat cu numeroase ordine şi medalii.

care îl arestează la 25. îi acordă o bursă şi îl trimit înapoi în Germania. În anul şcolar 1930-1931 predă. de profesor universitar şi aceea de inginer geolog. Între anii 1948-1950 predă şi la Institutul Siderurgic din Timişoara un curs de "Mineralogie. Dorind să-şi pună cunoştinţele în slujba pregătirii unor noi generaţii de ingineri. datorită educaţiei familiale. Şcoala primară a făcut-o în oraşul natal (1910-1914). V.09. după tradiţia universităţilor germane. în 1950. la această veche universitate germană va lucra sub îndrumarea celebrului profesor H. participă la concursul pentru un post de profesor universitar la Politehnica din Timişoara şi reuşeşte. metodica explorărilor geologice cu calculul rezervelor. singura cu capital integral românesc. Stille. îi oferă o modestă bursă pentru continuarea studiilor. a fost denunţat de unii colegi organelor de securitate.1958 este anchetat sub stare de arest.1945.07. În 1922 susţine bacalaureatul. la Universitatea din Gottingen. lucrează la început ca ucenic şi apoi ca muncitor cu "titlul de miner". activitatea profesională a doctorului inginer poate fi urmărită pe două direcţii. La 17. este transferat la Universitatea Bucureşti. care în acel moment era cea mai importantă societate minieră din ţară şi. "Decoraţia Voluntarilor de Război cu Spade" şi altele. Baroul avocaţilor din Galaţi. într-o mină din bazinul Ruhr. geologie. Aici va introduce cursuri noi. au avut doi copii care.1945. geofizică şi mineralogie. fără menajamente. Din nou denunţuri calomnioase în 1948. La 28 iulie 1927. Pentru a obţine. de remarcat. Este arestat şi eliberat după scurt timp. pentru specializare şi obţinerea titlului de doctor. aceea didactică. În această perioadă studiază geofizica cu prof.M. la cot cu ceilalţi muncitori. 196 . care este şi cea mai veche politehnică din lume. din lipsă de probe. Wieckert. Conducătorii Creditului Minier. După ce a pregătit 20 de serii de studenţi la Politehnica din Timişoara. la care obţine calificativul foarte bine. În timpul războiului de întregire (1916-1918) a fost cercetaş şi distins cu medalii ca "Meritul Sanitar". secţia reală. unde se dezvolta învăţământul geologic şi lipseau profesori de specialitate şi cu experienţă. La 20 decembrie 1929 i se înmânează diploma de Doctor în filozofie. zăcăminte şi prospecţiuni". În continuare. dar îl pun în libertate la 1. în spiritul disciplinei germane. timp de jumătate de an. unde introduce un curs de prospecţiuni geofizice de câmp şi de sondă pentru petrol şi în 1931 este numit profesor definitiv-titular. Timp de doi ani. al cărui membru a fost tatăl său. ca: geologia inginerească. geologie şi zăcăminte. apoi a urmat cursurile liceului „Codreanu" din Bârlad (1914-1922). în această calitate conduce lucrările de explorare a unor zăcăminte de petrol în Subcarpaţii Munteniei. mama Natalia (Calciu). este angajat la Societatea "Creditul Minier". considerat părintele geotectonicii moderne şi membru al mai multor academii din diferite ţări. de acord cu consiliul de administraţie (apreciind calităţile tânărului inginer şi recomandările profesorilor din facultate şi având nevoie de un specialist de înaltă calificare şi de încredere). acestea îi acordau dreptul de a-şi continua activitatea didactică în paralel cu aceea de producţie. Astfel pleacă în Germania ca să urmeze cursurile celebrei Academii de Mine din Freiberg. după succesul obţinut cu teza de doctorat. Din invidie profesională. Prin contractele de muncă încheiate cu societăţile la care a lucrat. după patru luni. Întors în ţară în 1926. care nu s-au mai predat la această universitate. i se eliberează diploma cu titlul "Inginer-diplomat de mine" al Academiei de Mine din Freiberg.de intelectuali. geologia României. cursul de "Geologie economică. autorul primului şi cel mai cunoscut tratat în domeniu. este numit şeful serviciului geologic şi consilier la Societatea Creditul Minier. Tatăl avocat. În 1929. Una dintre condiţiile de admitere la această prestigioasă instituţie de învăţământ superior era să ai calificarea de miner. avocată şi Valeriu inginer. de probă.04. au ajuns la maturitate astfel: Elena licenţiată în drept. un deschizător de drumuri în această ştiinţă şi geochimia cu prof. Vasile Patriciu. Goldsmit. hidrogeologia.

cu doi copil elevi. din Paris în 1966. Într-o autobiografie scria: "Afecţiunea mea pentru studenţi era cu atât mai mare. Considera că este un motiv de mândrie profesională să faci parte din asociaţiile profesionale şi îi îndemna pe tineri să se înscrie şi să şi activeze în astfel de organizaţii. dar coincidea cu acţiunea de epurare din Universitate a unor profesori de prestigiu. prezintă o comunicare privind prognozele rezervelor de petrol. a avut numeroase contribuţii originale. de altfel şi pentru alte substanţe minerale utile. Dispunând de un salariu bun. care cuprind date tehnice. preţuri pe piaţa mondială etc.Ministerul Agriculturii. A ocupat funcţia de consilier geolog la Centrala Industriei Siderurgice (1947-1949). dar procura şi burse pentru cei merituoşi şi nevoiaşi de la societăţile miniere şi petroliere. din Frankfurt. cu cât dovedeau o mai bună pregătire". au caracter de originalitate şi au servit. Bonn şi Inst. Ca inginer. Din Hanovra în 1965. familia s-a întreţinut din salariul modest al soţiei. pe şantierele unde a lucrat. C. şi alţii care îi cunoşteau capacitatea. Între studenţii săi şi profesor au fost relaţii de respect reciproc şi simpatie. Astfel.P. la Ministerul Industriei Chimice (1950). foşti studenţi. Aceste documente inedite. însumând sute de titluri şi mii de pagini. Univ. după 27 de ani de activitate didactică în deplină posibilitate de a-şi îndeplini misiunea de profesor. pensionându-se definitiv la vârsta de 75 de ani. la rezolvarea unor probleme de producţie. posibilităţi de valorificare. A fost încadrat şi a lucrat în continuare. A fost invitat şi a ţinut conferinţe de specialitate la Univ. Paulescu Descoperirea hormonului antidiabetic elaborat de pancreas 197 . Univ. unele şi în prezent. pe baza unui studiu de statistică. legat de problemele exploatării petrolului. Şi-a încetat activitatea şi a intrat în eternitate la 19 iulie 1987. Dar sau găsit printre specialiştii de atunci.. continuă să publice la Editura Tehnică şi Oficiul de documentare (O. Lasă o bibliografie de peste o sută de titluri publicate. C. cuprul ş. care a avut loc la Paris (14-19 iunie 1937). PAULESCU 1869-1931 Comunitatea ştiinţifică internaţională recunoaşte prioritatea absolută a descoperirilor şi invenţiilor profesorului N.D. în 1958. din Würzburg în 1968. Şi acest denunţ s-a dovedit fals.T. A fost membru al AGIR şi CNIT şi a făcut parte din consiliu. La al doilea Congres Mondial de Petrol. ISPIF . fiind un om generos. este înlăturat de la catedra. Geol. din Leoben în 1974. În amintirea colaboratorilor şi subalternilor a rămas ca o persoană distinsă. cărţi şi articole de specialitate.. informaţii utile pentru specialişti. din Munster în 1970 şi Univ. la Univ. Rămas câteva luni şomer. respectabilă şi iubită. până la 80 de ani. Retras la pensie.) monografii ale unor minerale ca nichelul.a. oameni serioşi care i-au oferit posturi de răspundere în activitatea de explorări geologice. la vârsta de 53 de ani. lucrări de cercetare şi rapoarte geologice cu rezultatele obţinute ca inginer geolog. apreciat o premieră mondială. în arhivele secrete se găsesc studii. N. salariul de profesor îl dona sub formă de burse pentru studenţi.pe baza unui denunţ că ar fi avut legături cu grupul de rezistenţă şi spionaj din Blujoi.

C. să publice în Archives Internationales de Physiobiologie articolul „Recherches sur le role du pancreas dans l’assimilation nutritive". Paulescu. Între anii 1923 . După apariţia acestui articol. A fost profesor titular la Catedra de fiziologie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1900 . Această echipă este numită de prof. La 31 august 1921 a făcut imprudenţa ca. şi inventarea primului procedeu de obţinere a hormonului antidiabetic din pancreas (brevet de invenţie OSIM nr. Polonia.1925. obţin extrasul pancreatic. comunicată la 10 septembrie 1921. rolul pancreasului în nutriţie. Ion Iliescu. mai importantă decât cea a corticoterapiei sau antibioticelor (pentru că o boală infecţioasă nu înseamnă o condamnare sigură la moarte. preşedintele Royal College of Physiciens şi al Federaţiei Internaţionale pentru Diabet.a. iar cel de al treilea va fi omis.C. A lucrat ca secretar de redacţie la "Journal de medicine interne" din Paris (1897 1900). 198 . Ion Pavel. Ionescu-Târgovişte declara: "Cea mai importantă descoperire medicală din acest secol (XX). considerate cele mai importante realizări din secolul trecut în domeniul medicinii. prof.1869 . aşa cum o hotăra implacabil diabetul insulino-dependent).04. cărora li s-a acordat Premiul Nobel. După moartea lui. arătând cu documente datate că a lucrat la această descoperire peste 15 ani şi dovedind că cei doi medici canadieni i-au furat invenţia.C. Privind această descoperire. medicii canadieni din Toronto Fr." Subliniem faptul că pe Pământ trăiesc 40 de milioane de locuitori insulino-dependenţi (bolnavi de diabet) care. 8322/ 10.C. Ionescu-Târgovişte. Dr. privind metabolismul glicogenului. memoriu al descoperirii pancreinei (insulinei). Brest formează o echipă care. Sir George Alberti.C. În prezent conduce această acţiune prof. India. dr. al Universităţii de Medicină din Bucureşti. când diabetologul scoţian Jan Murray (1899 . Cu ocazia aniversării a 70 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Paulescu şi a 80 de ani de la epocala descoperire. la Societatea de Biologie.C. dr. Paulescu. diabetului. a elaborat o metodă chirurgicală originală de transplant al acestor glande de la câine la om. la 24. a fost dezvelit un monument al savantului. Acestei acţiuni i s-au alăturat zeci de oameni de ştiinţă din Germania. El a efectuat cercetări excepţionale în domeniul fiziologiei umane. 1931) a urmat cursurile de chimie biologică şi fiziologie generală la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Paris. au fost însuşite pe nedrept de către doi medici canadieni. Ionescu-Târgovişte "Comandamentul canadian pentru însuşirea insulinei".1931). insulina are o paternitate incontestabilă. pe care îl vor produce industrial cu mari beneficii materiale şi solicită Premiul Nobel. fără o protecţie juridică.(pancreină). Paulescu a făcut intervenţii pe lângă Fundaţia Nobel şi Academia de Ştiinţe din Paris. profesorul N. Belgia. Din Anglia. În 1902 i s-a acordat Ordinul Palmes Academiques şi titlul de Ofiţer al Academiei Franceze. obţinând al doilea titlu de doctor în medicină (1901).06 a susţinut patru comunicări asupra pancreinei (insulina). H. N. C. N. dr. ambele aparţinând prof. Nicolae C. Din 1911 a început studierea metabolismului glucidic şi a patogeniei diabetului zaharat În 1921. Banting. în imediata vecinătate a Institutului de Medicină.11. Macleod şi studentul Ch. care poate fi văzut pe Bulevardul Eroilor Sanitari din Bucureşti.31. Paulescu a fost dat uitării până în anul 1968.1922). Ea aparţine savantului român N.1974) s-a angajat într-o luptă dezinteresată pentru a-l scoate pe Paulescu din nedreapta uitare în care a fost lăsat şi pentru a face să funcţioneze justiţia retrospectivă. Primii doi vor obţine Premiul Nobel acordat pentru fiziologie şi medicină în 1923. şi din România dr.08. Paulescu. considerându-se că el a ajutat la experienţe. C. Paulescu cu (8. Pe baza cercetărilor privind fiziologia hipofizei şi epifizei. Franţa. Ungaria. dacă nu ar folosi zilnic acest medicament ar înceta din viaţă. coagularea sângelui hepatic ş. pe baza informaţiilor publicate de dr. Prof.04 şi 23. obţinând titlul de doctor în ştiinţe (l899) şi ale Facultăţii de Medicină din Paris. în prezenţa preşedintelui României.

a plecat în Germania şi s-a înscris la Şcoala Tehnică Regală din Berlin- 199 . După absolvirea secţiei reale a liceului. a aplicat printre primii în lume principiile aerodinamicii la construcţia automobilului S-a născut la Bucureşti la 26 decembrie 1890.AUREL PERSU 1890-1977 Inventator. într-o familie de intelectuali.

a. Astfel. el propune o serie de soluţii tehnice: plasarea pasagerilor în faţă. 200 . Invenţia a fost brevetată mai întâi în Germania (Brevet nr. pentru ca firmele concurente să nu beneficieze de invenţie. acest tip de automobil are un consum redus de combustibil şi poate lua viraje chiar la viteza de 60 km/h fără să se răstoarne. în calitate de conferenţiar onorific. la Bucureşti. În acelaşi timp cu munca de profesor la Politehnică. unde preda mecanica şi dinamica. Aurel Persu a cumulat funcţia de consilier tehnic la CFR(1930-1950) şi un timp şi pe cea de director general la Industria Aeronautică Română – IAR(1938-1940). iar firma care achiziţionează invenţia să nu investească imediat în schimbări de utilaje necesare pentru a o produce. A încetat din viaţă la 5 mai 1977. în 1913. fără să plătească drepturi de autor. După terminarea studiilor superioare. În anul 1936. în anul 1961. plasarea roţilor în interiorul caroseriei aerodinamice. bracaj. Se recunoaşte de către cei care s-au ocupat de istoria tehnicii că Persu a fost primul în lume care a introdus roţile în interiorul caroseriei rentru a reduce rezistenţa aerului şi printre primii care au studiat formele aerodinamice la automobile. SUA şi în alte ţări. Pentru a realiza un automobil cu formă aerodinamică cât mai perfectă. Această clauză este frecventă în economia de piaţă. puterea motorului. 402. la Şcoala Politehnică din Bucureşti.Charlottenburg. în care a expus soluţiile tehnice realizate de el pentru prima dată pe plan mondial şi caracteristicile tehnice ale automobilului său( greutate. iar firmele respective au utilizat ulterior soluţiile tehnologice prevăzute în brevet. După o serie de calcule ajunge la concluzia că pentru a învinge rezistenţa aerului se consumă aproximativ 75% din puterea motorului. plasarea motorului în spate. Pentru rezolvarea unor soluţii tehnice. Muzeului Tehnic din Bucureşti. Automobilul Persu este întreţinut şi funcţionează şi în prezent. îşi reia activitatea în învăţământul superior. Experimental s-a constatat că datorită formei aerodinamice. În timpul primului război mondial a funcţionat la Institutul de Electrotehnică din Bucureşti. Din 1920. inginerul Persu este preocupat de rezistenţa pe care o opune aerul în timpul mişcării automobilului. Trusturile „General Motors” şi „Ford” l-au contactat pe inventator şi i-au oferit sume mari pentru a le vinde brevetul cu clauza „negarantării utilizării” invenţiei.). tânărul inginer rămâne la Berlin. în anul 1923 Persu a construit pe baza principiilor elaborate de el un automobil aerodinamic. inventatorul a prezentat la Academia Română comunicarea cu titlul „Automobilul aerodinamic corect”. Ulterior invenţia lui a fost brevetată în România. după care l-a donat. viteza maximă. dar şi cercetările privind aerodinamica automobilului. Cu automobilul pe care l-a construit în 1923. unde se specializează în mecanica şi aerodinamica avioanelor. este premiat de Ministerul German al Instrucţiunii Publice. Întors în ţară. El ajunge la concluzia că forma „aerodinamică corectă” a unui automobil trebuie să fie cea a unei jumătăţi de picătură de apă în cădere În anul 1921 pleacă din nou la Berlin pentru a se specializa în mecanica avioanelor.000 km. consum. în funcţie de viteză.683 al Oficiului de Invenţii German). Aurel Persu a parcurs peste 160. pe care a absolvit-o ca şef de promoţie al secţiei mecanice. În aceste condiţii inventatorul nu a înstrăinat brevetul. uzura componentelor ş.

economist original. agronom. S-a născut la 13 decembrie 1833. A fost om politic.AURELIAN S. La terminarea 201 . la Slatina. a plecat în Franţa. unde s-a înscris la Şcoala Superioară de Agronomie de la Grignon. valoros om de ştiinţă. Sava din Bucureşti. După ce şi-a terminat studiile medii la Colegiul Sf. profesor universitar. ale cărei cursuri le-a urmat între 1856-1860. PETRE 1833-1909 Face parte dintre acei ingineri care în secolul trecut au jucat un rol deosebit în dezvoltarea economică şi socială a ţării.

Odobescu a organizat participarea la Expoziţia Internaţională de la Paris în 1867. a reuşit să impună prima lege a repausului duminical. nemulţumit de rezultatele acesteia. ştiinţific şi de modernizare a ţării. Societatea de Economie Politică şi Societatea Agricultorilor. ministrul lucrărilor publice (1877-1878 şi 1887-1888). Cu acest prilej. În ideia de a face cunoscut potenţialul ţării. Pentru răspândirea ideilor de progres economic. După împroprietărirea ţăranilor. o lucrare cu caracter programatic în care şi-a expus concepţia lui cu privire la dezvoltarea economiei naţionale şi crearea unei industrii puternice. A acţionat cu multă energie şi pentru înfiinţarea altor societăţi ştiinţifice. Domnitorul Cuza i-a încredinţat sarcina de pregătire morală a împroprietăririi ţăranilor. deşi s-a lovit de opoziţia dârză a conservatorilor. Înaintea războiului de independenţă. Este autor al teoriei complexului economiei naţionale. industrializarea ţării şi pentru apărarea protecţionistă a economiei.studiilor. cum ar fi: Societatea de Geografie. organizarea ţării era la început. Preocupat de dezvoltarea industrială a ţării. al cărui preşedinte a fost ales în anul 1865. Aurelian a înfiinţat şi editat mai multe reviste. a fost numit inginer în Ministerul Lucrărilor Publice şi în acelaşi timp profesor la Şcoala de Agricultură de la Pantelimon. în colaborare cu Gr. în special a celor din Moldova. editată la Paris. deziderat pentru 202 . de unire a principatelor Moldova şi Muntenia. F. Ca purtător de cuvânt al industriaşilor români. care avea ca scop informarea vizitatorilor asupra vieţii ţăranului român. Cu pregătirea şi practica din Franţa. Ştefănescu şi C. a primit o medalie din partea împăratului Napoleon al III-lea. al cărei redactor-şef a fost. şia consacrat întreaga energie şi putere de muncă pentru întemeierea unei economii naţionale româneşti bazată şi pe formarea unei industrii. senator. Pentru răspândirea culturii în rândul populaţiei. a înfiinţat Biroul Geologic. Împreună cu Al. fapt care i-a atras opoziţia moşierilor. P. Totodată. a luptat pentru înfiinţarea unui minister al agriculturii.S. a organizat primele expoziţii de agricultură şi industrie în ţară. a publicat o monografie amplă a României. a luptat activ pentru o politică de protecţionism a tinerei economii naţionale. cât şi pentru străini. cre avea ca sarcină elaborarea hărţii geologice şi inventarierea bogăţiilor subsolului. Robescu. era foarte mult de făcut pentru modernizarea în domeniile social şi economic. a funcţionat ca redactor-şef la “Monitorul”. pentru cunoaşterea şi formarea bazei de materii prime minerale. în anul 1875. a fost apărătorul intereselor industriei româneşti. care a apărut între anii 1870-1882 şi Economia Naţională. Totuşi. declanşat de AustroUngaria în 1886. În epoca lui. a constituit un comitet pentru fondarea Societăţii Ateneul Român. 1885-1901). printre care Revista Ştiinţifică. atât în rândul populaţiei. la insistenţele lui. P. După ce a luptat pentru idealul politic. El a sprijinit prin toate mijloacele cooperaţia sătească şi înfiinţarea unei Case Rurale. al cărei şef a devenit în 1863. fapt care l-a realizat prin revista “Monitorul Comunelor”. cei doi au colaborat la publicarea unei monografii. După 1877 a ocupat diferite funcţii politice. prin care ţăranul era exploatat fără milă. a reuşit să îşi câştige adepţi. Ajuns preşedinte al Consiliului de Miniştri între 1896-1897. a luat atitudine deschis şi a arătat că reforma agrară de la 1864 nu şi-a atins scopul şi a militat împotriva regimului învoielilor agricole. s-a înfiinţat o secţie de agronomie. şi redactor la revista “Agronomia”. cu spiritul lui de întreprinzător. ministru al agriculturii şi domeniilor şi al instrucţiunii publice (1882-1884). din a căror conducere a făcut parte. Prin articolele sale publicate în aceste reviste a militat pentru independenţă. În timpul negocierilor comerciale şi al războiului vamal. ca şef de promoţie. care a apărut în două serii (1873-1876. Întors în ţară. publicaţie oficială a Ţării Româneşti. Aurelian se angajează cu devotament şi patriotism în munca de ridicare a ţării la nivel european. A fost deputat. şi. Chiar de la numirea lui în MLP.

faţă de cele liberale. Elena. S-a născut în satul Româna-Balş din judeţul Olt. în învăţământul agronomic a lucrat timp de 39 de ani. Tatăl său. prima unitate de învăţământ superior cu acest profil din ţară. dintre care 13 au ajuns la maturitate. a fost înlăturat de la putere. şapte băieţi şi şase fete. pe un teren mult mai mare. Dar în momentul în care a căutat să legifereze Casa Rurală şi votul universal. casnică. ştiinţifică şi munca depusă pentru „soluţionarea problemelor de organizare a învăţământului tehnic superior. la 7 ianuarie 1902. În calitatea de director al Şcolii de Agricultură de la Pantelimon. La catedră. preot şi învăţător. Ştefan Petrulian şi mama. cu o secţie de horticultură şi una specială de maşini. prin activitatea didactică. NICOLAE PETRULIAN 1902-1983 Un organizator activ al învăţământului tehnic lui s-a făcut remarcată. între anii 1860-1899. Personalitatea 203 .care luptau salariaţii din timpul său. S-a stins din viaţă la 24 ianuarie 1909 la Bucureşti. a dezvoltat-o şi a transformat-o în Şcoala Centrală de Agricultură şi Silvicultură. A fost ales membru al Academiei Române în 1871 şi a funcţionat ca preşedinte al Academiei între 1896-1897. Prin activitatea lui şi prin lucrările publicate s-a dovedit a fi un mare economist progresist al secolului al XIX-lea. El a avut curajul să recunoască în public superioritatea multor idei social-democratice. au avut împreună 14 copii. În 1869 a mutat sediul şcolii la Herăstrău.

fie prin doctorat. printre studenţi şi specialişti. şi din creşterea vitelor. atât prin varietatea exemplarelor deosebite şi rare. unde a fost adus de fratele mai mare. Având o viziune clară privind necesitatea pentru economia minieră a unor specialişti cu pregătire în acest domeniu. depune întreaga sa capacitate şi energie pentru a organiza această ramură a învăţământului în mod corespunzător şi reuşeşte. Roumanie)". Până la apariţia acestei metode. până la iniţiativa de organizare a profesorului Petrulian. altul inginer cadastral. funcţie pe care o deţine până în anul 1948. În anul 1942 devine rector al Politehnicii din Bucureşti. În anul 1927 a absolvit în mod strălucit. geoştiinţele se predau. Copiii familiei Petrulian s-au ajutat între ei să urmeze la şcoli superioare şi au ajuns oameni respectabili. A înzestrat laboratorul de zăcăminte cu aparatură modernă pentru cercetarea ştiinţifică. Specializarea absolvenţilor pentru lucrări geologice se făcea fie la locul de muncă. dar şi cu un preţ de cost ridicat. a dezlegat multe mistere legate de geneza unor zăcăminte de minereuri din ţară. nu după mult timp. organizată pe criterii ştiinţifice. după ce a absolvit şcoala primară. este numit conferenţiar şi. preoţi şi învăţători. colecţia de flori de mină. aici. Obţinând o bursă. la Universităţile din Bucureşti. având un ridicat grad de precizie şi un preţ relativ scăzut în raport cu alte metode. De o deosebită atenţie şi admiraţie s-a bucurat. Nicolae. introduce în programa analitică o nouă metodă pentru determinarea mineralelor metalice în secţiuni lustruite. şi-a continuat pregătirea în domeniul mineralogiei Ia Universitatea din Basel (Elveţia) şi în 1932 i se conferă titlul de doctor. care avea să fie şcoala satului mulţi ani. care a fost notată cu calificativul "magna cum laudae”. la Politehnica din Bucureşti. într-o odaie din casa unui localnic. Sub influenţa marelui profesor de mineralogie şi petrografie care a fost Ludovic Mrazec (1867-1944). determinarea acestor minerale se făcea prin observarea caracteristicilor morfologice şi analizelor chimice. În învăţământul universitar din România. unul general medic. cu ajutorul microscopului polarizant calcografic. Secţia de mine şi metalurgie. şi-a inspirat orientarea spre studiul mineralelor.Familia Petrulian trăia din roadele pământului (proprietate a bisericii) pe care îl munceau. Preotul învăţător îşi ţinea lecţiile pentru copiii lui şi cei din sat. a urmat un timp cursurile Colegiului naţional din Craiova şi apoi la liceul din Ploieşti. în cadrul secţiilor de ştiinţe naturale şi la politehnici la facultăţile de mine şi metalurgie. profesor de zăcăminte la Secţia de mine a Politehnicii bucureştene. uneori cu erori. alţii. Activitatea didactică Întors în ţară. propune înfiinţarea unui institut de Mine în Bucureşti. după susţinerea tezei: "Etude calcographique du gisement de plomb et de zinc de Herja (Transylvanie. Cluj şi laşi la facultăţile de ştiinţe. Metoda introdusă în învăţământ s-a generalizat şi se utilizează şi în prezent în laboratoarele societăţilor de prospecţiuni şi explorări geologice şi la controlul calitativ al minereurilor la exploatările miniere. ca elev al tatălui său în comuna natală. Este una dintre cele mai bogate şi frumoase din această parte a Europei. care l-a întreţinut. cât şi prin modernele şi elegantele vitrine în care se află expuse. Împreună cu ţăranii a ridicat o clădire din paiantă. În această calitate şi cunoscând faptul că învăţământul românesc nu acoperă necesarul de specialişti cu pregătire tehnică în domeniul activităţii geologice. Chiar de la începutul activităţii în învăţământ. dar şi pentru uzul didactic şi a constituit o vastă bibliotecă de specialitate. pe care a realizat-o în lungul anilor. cu patru 204 . Laboratorul era locul preferat de muncă şi creaţie ştiinţifică al profesorului Petrulian şi.

Codarcea. şi le-a publicat. În anul 1934 a studiat problema genezei mineralizaţiei de cobalt şi nichel din Valea lui Neguţ (Munţii Leaota). Prin topirea şi răcirea unor ultrabazite de la Herja (Maramureş).facultăţi: geologie tehnică. 1959 şi 1969). de la Vârful Negri Zlatna şi mineralizaţia de Au şi Ag de la Sâsar au constituit. obţine în laborator doi termeni concrescuţi mineralogic. Idei originale asupra zăcămintelor de pirită cupriferă din Carpaţii Orientali a exprimat la o conferinţă de geochimie care a avut loc la Paris în 1970. obiectul studiilor sale. sub egida UNESCO.1954. 1958. A fost membru al Societăţii Franceze de Mineralogie şi Cristalografie. introduce mineralogia experimentală. şi-a adus contribuţia la studiul genezei zăcămintelor de fier din masivul Poiana Ruscăi şi a cromitelor din Banat. Pe lângă Facultatea de Geologie Tehnică a luat fiinţă şi o secţie de geofizică aplicată. explorări miniere. de asemenea. geofizice şi geografice a Academiei Române din anul 1955 şi a devenit membru titular din 1963. Împreună cu prof. 205 . pe care le-a rezolvat cu succes. până în 1972. Activitatea ştiinţifică Munca ştiinţifică a desfăşurat-o în laboratorul de la catedră. comunicarea rezultatelor fiind primită cu satisfacţie în mediile ştiinţifice. Ca profesor. Nemulţumit cu observarea ocurenţelor de minerale. Pentru meritele ştiinţifice a fost decorat cu ordine şi medalii. tot în calitate de rector. în cercetările sale. au constituit obiectul cercetărilor sale în mai multe etape (1943. dar şi un scop practic. Un merit deosebit îi revine şi pentru organizarea şi conducerea de cursuri postuniversitare de geologia şi prelucrarea petrolului. din teritoriul ţării. iar din acest an preia conducerea Institutului de Petrol şi Gaze din Bucureşti. A încetat din viaţă la 9 noiembrie 1983. În anul 1948 devine rectorul institutului de învăţământ Superior de Geologie şi Tehnică Minieră. academician Al. a avut titlul de Laureat al premiului de stat (1952) şi Om de ştiinţă emerit (1971). s-a bucurat de un deosebit respect şi dragoste din partea studenţilor. Rocile ultrabazice cu conţinut de nichel. pentru exploatarea raţională a zăcămintelor. A fost membru corespondent al Secţiei de ştiinţe geologice. fiind singurul care a efectuat astfel de studii în ţara noastră. pe care i-a sfătuit cu înţelepciune şi i-a ajutat şi material atunci când a fost solicitat. Pe tot parcursul activităţii ca profesor. Studiile şi cercetările sale nu au avut numai un scop pur ştiinţific. A abordat probleme de pionierat în cercetarea minereurilor pentru prima jumătate a secolului XX. funcţie pe care o deţine până în 1957. a predat cursul de zăcăminte de minereuri. al cărui colaborator era. de la Roşia Montană. Mineralizaţiile de aur din cristalinul Lotrului. economic. Acest experiment îl face cunoscut în lumea specialiştilor din străinătate. A comunicat rezultatele la Institutul Geologic al României. când a fost pensionat. electromecanică minieră şi economie minieră.

206 S .PETRACHE POENARU 1799-1875 e împlinesc 200 de ani de când s-a născut. la Politehnica din Viena. unde a învăţat la Universitatea din Viena elina. în comuna Beneşti din Vâlcea. ingineria. latina. Studiile secundare le-a făcut la şcoala de pe lângă biserica Obodeanu din Craiova. care de peste 170 de ani a fost şi este folosit de sute de milioane de oameni din lume. cel care a fost inginerul. matematica şi fizica şi în paralel. stiloul. pedagogul iluminist şi inventatorul celei mai utilizate unelte de scris. A obţinut o bursă pentru continuarea studiilor şi a plecat în Austria.

Petrache Poenaru. Ca tânăr. nu-şi va fi adus aminte de nevoile ce trăgea în tinereţile sale de “Calamangiu”. pentru care a obţinut un brevet la Viena şi altul de la Guvernul Francez (nr. I s-au oferit funcţii publice în administraţia statului. Este recunoscut ca un continuator al lui Lazăr în organizarea învăţământului tehnic superior românesc. Inginerul Petrache Poenaru ocupă un loc deosebit în istoria tehnicii mondiale. pentru un condei purtăreţ fără sfârşit. continuându-şi studiile la Şcoala de Aplicaţii a Inginerilor Geografi. 3208/din 25 mai 1827). Cine ştie dacă pe timpul când în Paris şi-a bătut capul să scornească un asemenea condei purtăreţ nesecat. A introdus în învăţământul românesc cursuri de matematici superioare. deputat de Dolj în Obşteasca Adunare din 1841. contribuind astfel la formarea terminologiei acestor discipline în română. ca inventator al tocului rezervor (stiloul) cu cerneală. inventat în 1809. s-a stins din viaţă la 2 octombrie 1875 în Bucureşti. comis (1832). “une plume sans fin. alimentându-se singur cu cerneală. întingându-şi mereu condeiul în călimara de la brâu. portative. El a înfiinţat în anul 1833 Orchestra Filarmonică din Bucureşti şi este fondatorul Şcolii de Agricultură de la Pantelimon şi al Muzeului Naţional de Antichităţi.Pentru perfecţionare a plecat la Paris. s’alimentant d’ancre d’elle meme”. Ca inspector şi director al Eforiei Şcoalelor Naţionale (1834). punând bazele legale ale organizării învăţământului naţional. ca să nu zgârie şi păteze hârtia. i s-au recunoscut meritele prin alegerea ca membru al Academiei de Ştiinţe din Paris şi al Societăţii Academice Române la 10 septembrie 1870. a participat cu entuziasm la revoluţia din 1821. a redactat “Legiuirea Instrucţiunii Publice”. A fost director la Serviciul Postelinici între anii 1850-1855. Recunoscut ca o personalitate a timpului său. câştigându-şi astfel existenţa. Am văzut cu mirare că el obţine de la guvernul francez un brevet de invenţiune pe cinci ani. După ani de la trecerea sa în nefiinţă. Lazăr. A fost profesor şi ulterior director (1832) al aşezământului de la Sf. cu titlul “Condeiul purtăreţ fără sfârşit alimentându-se singur cu cerneală”. El s-a angajat la Institutul Geografic şi a participat la întocmirea hărţii Franţei. în timpul Regulamentului Organic. arhitectură şi agricultură. geodezie. Sava. fiind grămătic (secretar) al lui Tudor Vladimirescu şi om de legătură cu Gh. 207 . A participat şi la revoluţia de la 1848 şi a făcut parte din Comisia pentru eliberarea ţiganilor. unde s-a specializat în minerit şi metalurgie. Cel care a fost o figură luminoasă a culturii noastre naţionale. perfecţionat în 1815. clucer (1841). Alexandru Odobescu spunea printre altele: Petrache Poenaru se ocupa la Paris şi cu scorniri în micile industrii practice. într-o cuvântare ţinută “in memoriam” la Academia Română (22 septembrie 1889). Pentru studenţii lui a tradus din limba franceză geometria de Legendre (1837) şi Algebra de Appeltauer (1841). Pentru întreaga lui activitate. agă. El este primul român care a obţinut un brevet de invenţie.

explorator de tărâmuri necunoscute.IULIUS POPPER 1857-1893 Inventator. om de ştiinţă 208 .

descriind populaţia de indieni onas. care i-au aprins imaginaţia şi nevoia de cunoaştere. În copilărie a trăit într-o atmosferă intelectuală. Chiar înainte de vârsta majoratului a vizitat mai multe ţări europene şi Istanbulul care l-a fascinat. După ce a traversat strâmtoarea.a. În anul 1887 se întoarce la El Páramo. A făcut şcoala primară şi liceul în Bucureşti. a plecat la Paris. pe ţărmul golfului Porvenir. Prima escală a făcut-o la Punta Arenas pe ţărmul vestic al strâmtorii Magellan. înconjurat de oameni învăţaţi. înregistrând pe hărţi râuri şi alte forme de relief. Pentru a câştiga banii necesari continuării călătoriilor sale. pentru dezvoltarea exploatării de aur. a realizat cercetări geologice şi etnografice. Guvernul argentinian a publicat o ofertă pentru explorarea Ţării de Foc (Tierra del Fuego) cu scopul căutării zăcămintelor de aur. Fascinat de ideea "de a cunoaşte şi studia această ţară enigmatică.a. Cu banii câştigaţi face călătorii în India.. lucrează ca inginer la San Francisco şi New Orleans. În timpul cercetărilor sale a inventat un dispozitiv pentru spălarea aurului. tratate de istorie. cartografiind râurile şi munţii. la un plan de sistematizare a oraşului şi portului Havana. în admiraţia pentru oamenii de cultură români. Punctul de plecare a fost portul Boca.a. Lui Popper îi revine meritul de a denumi formele geografice. după cum mărturisea într-un articol. unde începe exploatarea aurului. prin păduri dense. Lucio Lopez ş. librarului şi anticarului Popper. geografie ş. aşa cum scria cu mândrie într-un articol. a debarcat în Isla Grande. pe care i-a descris şi le-a dat nume cum ar fi Munţii Lahovary. În anul 1884 a lucrat în insula Cuba. cu un vas. Guvernul argentinian. unde a obţinut titlul de inginer în 1879. dă numele lor unor râuri ca Rio Rosetti şi Rio Ureche. După terminarea studiilor superioare s-a angajat la Compania Canalului de Suez.. s-a născut la Bucureşti în anul 1857. mulţumit de rezultatele expediţiei. 209 . considerând că pentru realizarea idealurilor sale cel mai potrivit studiu ar fi o pregătire în domeniul tehnic. Ambiţios şi întreprinzător. selknami ş. de unde începe explorarea sectorului nordic al insulei. prin mina El Páramo. alakalufi. înfruntând zăpezi abundente. a angajat 180 de oameni însoţitori cu care a plecat în expediţie la 7 august 1886. străbătând dealuri şi văi abrupte.Fiul profesorului. China. El a completat şi corectat harta arhipelagului Tierra del Fuego. A răscolit insula spre sud-est până la golful Inútil şi după aceea la golful San Sebastián. Cu banii agonisiţi a plecat în Mexic. Obsedat de ideea de a călători şi explora ţinuturi necunoscute. unde a redactat ziarul Diario de los Forasteros (1884-1885). Părăseşte şi aceste locuri şi după ce străbate Brazilia trece în Argentina în ianuarie 1886. O impresie deosebită i-a făcut lui Popper întâlnirea cu indienii onas. care formează sudul extrem al continentului american". printre care "predomină nomenclatura românească". care a fost brevetat în mai multe ţări din America de Sud. acceptate de Argentina şi de geografii din toată lumea. Siberia şi ajunge până în Alaska la sfârşitul anului 1883. În decembrie 1886 se întoarce la Buenos Aires şi comunică rezultatele ştiinţifice obţinute la Institutul Geografic Argentinian (5 martie 1886). pe mare şi pe uscat. de cărţi de aventuri. semnalând pericolul exterminării acestora de către albi. îi propune lui Popper să efectueze în continuare explorări miniere în Tierra del Fuego. Japonia. Cartografiind Insula Mare. îşi continuă călătoriile străbătând America de Nord şi cea de Sud. În anii 1889 şi 1890 a desfăşurat o bogată activitate de explorare în zona centrală a Ţării de Foc.

care au declarat moartea sa. Iulius Popper este prezentat ca explorator român. a avut realizări în Ţara de Foc. unde a întemeiat colonii. ca un atac de cord. EMIL PRAGER 1888-1985 210 . studii. pe hărţile din Argentina apar denumirile de Tierra Popper şi Rio Popper. care a avut loc la 5 iunie 1893. după cum scria ziarul "Românul" din Buenos Aires în 1930. care în prezent este considerat o raritate filatelică. În toate dicţionarele enciclopedice din lume.El a adus din Muntenia un grup de colonişti ai căror fii şi nepoţi. A fost asasinat de autorităţile locale. a construit o cale ferată îngustă. Admiraţia şi dragostea lui pentru ţara în care s-a născut şi s-a format îl situează în panteonul marilor personalităţi ale României. Rezultatele investigaţiilor geografice efectuate de el le-a publicat sub formă de articole. În scurta lui existenţă de 36 de ani. apărut la Bucureşti în 1887. care formează un bogat material documentar. cărţi. În amintirea lui. a emis o monedă (1889) şi un timbru (1891). afirmau cu mândrie că sunt argentinieni veniţi din România. În limba română a publicat un studiu intitulat "Ţara de Foc".

A terminat facultatea cu distincţie. Tatăl lui a fost Iulius Prager. Activitatea lui în construcţii s-a întins pe o perioadă de 70 de ani. primul din ţară. Fire întreprinzătoare. Hotelul Union. civile şi industriale. El a fost printre cei care au militat pentru ca asociaţia inginerilor să aibă în proprietate un sediu. Magheru. Dâmboviţa. uscătoria de cereale din Constanţa. Saligny. cum ar fi cupola Ateneului Român refăcută cu fonduri proprii. A fost discipol al marilor profesori Anghel Saligny. Argeş. Din 1948 a lucrat la început în întreprinderi de stat. silozurile de cereale din Buzău şi Chitila. Prahova. Localul AGIR din Calea Victoriei nr. Biserici: Catedrala de la Hunedoara. subordonate Ministerului Construcţiilor şi apoi la Ministerul Energiei Electrice.a. 118. locuinţe în cartierul Ferentari ş. Palatul Regal şi actualul sediu al Senatului din Piaţa Palatului. 24 şi din Calea Victoriei nr. Ca inginer constructor şi-a început activitatea la Direcţia Generală a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă. unde a lucrat până în 1921 sub conducerea lui A. Lista proiectelor de execuţie a construcţiilor din beton armat realizate de E. secţia reală. transformat mai târziu în Antrepriza de Construcţii Emil Prager. biserica din Costeşti. Ataşamentul şi dragostea sa pentru breasla inginerilor s-au manifestat prin fapte. Construcţii civile: blocurile de locuinţe din bd. care au devenit constructori renumiţi. 218 şi Calea Dorobanţilor nr. Henri Teodoru şi Aurel Ioanovici. Brezoianu. A mai executat consolidări iar clădirile avariate de cutremure şi de bombardamentele din timpul războiului. funcţionar comercial şi mama Maria. la care a ajuns cu timpul membru în Comitet. la Portul Constanţa şi la porturile de la Dunăre. jud. a contribuit cu proiectul de execuţie a construcţiei de beton armat şi a asistat personal la turnarea betoanelor pentru Palatul Inginerilor din Calea Victoriei nr. Elie Radu şi Ion Ionescu Bizeţ. 100. Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi. 63. în 1907. a fost coleg cu Ion Beleş. casnică. Enescu. Schitu-Goleşti – jud. veniţi din comuna Pîncota (Banat). s-a simţit mândru şi onorat să se înscrie printre membrii Societăţii Politehnica.Unul dintre cei mai cunoscuţi constructori români hiar din ziua când a fost investit cu titlul de inginer. ca inginer şef şi în calitate de consilier tehnic. Deşi era în acel moment un inginer consacrat. de sub dealul Arsenalului Armatei. într-o casă din mahalaua Cazărmii. 36/40. Bine pregătit din liceu a obţinut prin concurs o bursă de studii care l-a scutit de grijile materiale. Din 1938 a făcut parte şi din Colegiul Inginerilor. Prager este foarte mare. s-a înscris la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. clădirea în care a funcţionat Ministerul Energiei Electrice din Bd. Lazăr”. timp în care a realizat importante clădiri monumentale.118 şi cel al Centrului de Documentare Tehnică din str. clădirea ziarului Universul din str. În seria de 11 absolvenţi din anul 1912. S-a născut la Bucureşti în ziua de 18/31 august 1888. la 1 iulie 1912. Elisabeta nr. 68/70. Construcţii industriale. oameni modeşti. După ce a absolvit Liceul “Gh. Spitalul Elias. Academia Militară. La 9 ani a rămas orfan de tată. termocentralele Floreşti – jud. Când această idee s-a concretizat. lucrările le-a executat gratuit. care în acest an a împlinit 70 de ani de la inaugurare (11 martie 1928). C 211 . G. Sala Dalles. din 1921 până în 1948 a condus un birou propriu de studii şi proiecte pentru expertize şi lucrări de beton armat. Kiseleff. Cităm numai pe cele mai importante executate în Bucureşti şi în ţară. care lua onorarii mari pentru prestaţiile sale. Construcţii administrative: Muzeul Ţăranului Român din Şos.

a fost preocupat de pregătirea ucenicilor şi meseriaşilor. Problema drumurilor în România (1944). 1977.a. El a adus contribuţii personale la dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii româneşti. 1986. a betonierelor şi elevatoarelor mecanice şi electrice (1925). Deşi nu a fost profesor. macaralelor mobile (1929). cultura generală şi profesională şi în special despre omenia cu care a ajutat pe cei care aveau nevoie. S-a stins din viaţă. de referinţă pentru constructori. În 1954 s-a căsătorit cu celebra artistă dramatică Elvira Godeanu. cum ar fi: Calculul secţiunilor dreptunghiulare dublu armate (1914). monografia “Betonul armat în România”. apărută în 1979. într-o iarnă foarte geroasă. Pentru introducerea tehnicii noi în construcţii (1956) ş. organizând pentru ei şcoli de calificare. transportarea betonului prin conducte cu aer comprimat (1936) şi multe altele. Prager au rezistat marilor cutremure din 1940.Construcţiile realizate de E. CONSTANTIN PREZAN 1861-1943 212 . Cei care l-au cunoscut îşi aduc aminte de el cu emoţie şi povestesc despre onestitatea. un tratat magistral. prin introducerea mecanizării în şantierele de construcţii. la 1 februarie 1985. A publicat numeroase articole de specialitate. fapt care demonstrează probitatea profesională a marelui constructor. La vârsta de 90 de ani a scris şi publicat. prin care a răspândit experienţa şi metodele originale utilizate de el în construcţii. Organizarea lucrului în construcţii (1931). 1990. societară a Teatrului Naţional.

la fundamentarea planului de campanie. a fost numit şef de sector la construcţiile fortificaţiilor de apărarea Capitalei. Concepţiile sale s-au materializat în victoriile obţinute în marile bătălii de la Mărăşti. al cărei absolvent a fost în 1886. a urmat Şcoala de Ofiţeri de Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti (1878-1880). În condiţiile speciale create pentru realizarea actului Unirii de la 1 Decembrie 1918. la Statul Major Regal. fapt care a determinat numirea sa în funcţia de comandant al Cetăţii Bucureşti în 1892. într-o familie modestă. În 1916 a participat la reorganizarea armatei şi a contribuit. pentru apărarea oraşelor tip cetate. După bacalaureat. Mogoşoaia (existente şi în prezent. a fost partizan al ofensivei. Revenit în ţară. Avansat la gradul de locotenent colonel în 1896. pe care a frecventat-o ca student. la care au luat parte efective mari. judeţul Ilfov.Mareşal al României S-a născut la 27 ianuarie 1861. a fost numit profesor de construcţii fortificaţii la Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu. a fost îndrumat de profesorii săi militari să urmeze Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu din Bucureşti. Genist cu solide cunoştinţe. a constituit un preţios material documentar pentru ofiţerii de specialitate. "Cursul de fortificaţii" pe care 1-a publicat în 1900. În continuare. în comuna Butimanu. cunoscute şi în prezent sub numele de cod "Cetatea Bucureştilor". Acolo şi-a concentrat studiile asupra sistemelor de fortificaţie. 213 . pe timpul glorioasei domnii a lui Alexandru Ioan Cuza.1918) a participat având gradul de general. capabile să lovească cu violenţă frontal şi pe flancuri inamicul. a fost trecut în sectorul operativ al armatei. în 1919 a condus cu pricepere şi curaj campania împotriva Armatei Roşii a Republicii Ungare a Sfaturilor şi a elaborat planul de retragere a armatei române din teritoriul Ungariei în 1920. cu utilizări diferite). Considerat ca un specialist deosebit şi bun cunoscător al sistemelor de fortificaţii şi problemelor specifice ale acestor construcţii. Chitila. la sfârşitul secolului al XIX. a susţinut teoria concentrării efortului militar pe frontul principal din Carpaţi şi s-a opus angajării forţelor în adâncimea Balcanilor. a elaborat un plan de alungare a trupelor austro-ungare. Colentina. dar şi prin calculele matematice pe care le-a efectuat privind rezistenţa materialelor. a fost selecţionat pentru o bursă. În perioada 1891 -1894 s-a remarcat la construirea forturilor Jilava. Mărăşeşti şi Oituz. În urma unui sever concurs. pe care a absolvit-o în anul 1883. Activitatea lui publicistică s-a concretizat în articole şi cărţi de specialitate. Prin această lucrare de mare amploare s-a urmărit construirea unei centuri de fortificaţii de apărare similare cu cele existente în jurul marilor oraşe europene. în cadrul Cartierului General Român. A fost adept al bătăliilor de nimicire decisive. Demonstrând o pasiune deosebită pentru studiul matematicii. La întoarcerea în ţară. El a uimit pe ofiţerii români şi aliaţi prin soluţiile de amplasare a construcţiilor de fortificaţii. La Războiul de Reîntregire a Neamului (1916 . a fost delegat al Ministerului de Război să plece în Germania pentru perfecţionare şi documentare. devenite instrument de oprimare şi represalii sângeroase ale românilor din teritoriul Transilvaniei. cu care a plecat în Franţa să urmeze cursurile Şcolii de Geniu de la Fontainbleau de lângă Paris.

în vârstă de 82 de ani. prin Decret Regal. Acolo s-a stins din viaţă la 27 august 1943. contribuind la modernizarea armatei române. fiind primul ofiţer român avansat la acest grad. Marele istoric Nicolae lorga scria despre el: "A fost un ofiţer cu o înaltă pregătire profesională. unde a fost împroprietărit de guvern cu un teren agricol. prin cedarea Transilvaniei. pentru executarea lucrărilor de fortificaţii şi activitatea de publicist. În anul 1930. Bucovinei şi Basarabiei unor puteri străine ostile României. înainte de al doilea război mondial s-a retras în comuna Schineta. ţinută sigură. Cel de al treilea şi ultimul Mareşal al României a fost Ion Antonescu (1940). i s-a acordat gradul de Mareşal al României. armata şi societatea civilă. La 140 de ani de la naştere. A asistat cu neputinţă la umilinţele ţării provocate în 1940. Academia Română 1-a ales ca membru de onoare la 7 iunie 1923. Retras din activitatea militară. NICOLAE I. cercetătorii istoriei neamului lau omagiat prin conferinţe. a continuat să lucreze mult timp în calitate de consilier la Ministerul de Război. A urmat avansarea în gradul de Mareşal al României a generalului Alexandru Averescu (1859 -1938). cu temperament sobru. Pentru a fi departe de intrigile politice care se desfăşurau cu patimă. fiind decorat cu Ordinul Minai Viteazu. simpozioane şi articole publicate despre viaţa şi opera lui.Ca o recunoaştere a meritelor sale în timpul campaniei pentru reîntregirea neamului. PROFIRI 1886-1967 214 . vorbă socotită şi cugetare îndelungată. judeţul Vaslui.

era în epocă la acelaşi nivel de perfecţionare ca în ţările dezvoltate europene – Franţa. Foştii săi studenţi îşi amintesc de el cu stimă şi îi recunosc calităţile de bun pedagog. Preocupat de starea drumurilor din Basarabia. a reuşit să urmeze cursurile liceale la Iaşi. Elena – casnică. cu eforturile financiare pe care părinţii săi le-au făcut. dintre care cităm: Sisteme moderne de asfaltaj (1933). atunci de actualitate. După ce a absolvit şcoala primară în comuna natală. Multe dintre lucrările sale le-a publicat în Buletinul Societăţii Politehnice. perfecţionarea căilor rutiere constituia o problemă vitală. care au stat la baza modernizării căilor rutiere. cum era numit de populaţie. în corpul tehnic al statului şi a fost numit profesor şef al Catedrei de drumuri la Institutul de Construcţii din Bucureşti. în 1951. În anul 1946 a fost numit ministru al construcţiilor. în satul Murgeni. unde a funcţionat până în 1952. După patru ani. A preluat această funcţie într-o perioadă deosebit de grea. Căile rutiere în schimb erau nepracticabile şi primitive. obţinând al doilea titlu de inginer. în Buletinul Societăţii Politehnice a publicat o lucrare intitulată "Costul pavajelor în oraşe". S-a făcut cunoscut printre specialiştii în domeniul drumurilor din Europa. Având această bază materială. prin participarea la Congresul Internaţional de la Milano din 1926. Activitatea lui de conştientizare privind importanţa dezvoltării construcţiilor de drumuri şi conservarea acestora a desfăşurat-o prin publicarea de numeroase lucrări. după bombardamentele aeriene şi luptele care au avut loc în teritoriu. mama. În anul 1911 a obţinut diploma de inginer constructor. Salvarea drumurilor prin bitumizări (1938) ş. care după reforma iniţiată de prof. unde s-a făcut remarcat ca un elev silitor. Aceste fapte l-au determinat să-şi îndrepte întreaga activitate spre studiul. Paralel cu activitatea didactică şi cea de inginer practician. ing. a plecat la Berlin şi s-a înscris la Şcoala Regală Tehnică . Gh. A elaborat primele norme şi instrucţiuni româneşti pentru bitumizarea şi întreţinerea şoselelor. programe de modernizare şi tehnică rutieră. drumul de fier. Dezvoltarea transporturilor cu automobile cerea o îmbunătăţire a şoselelor. pe care a frecventat-o în anii 1911-1914. unde a prezentat o comunicare privind problemele rutiere. A luat bacalaureatul cu nota maximă şi a continuat studiile la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. Oraşele ţării şi şoselele erau în ruină.a. Problema drumurilor noastre (1937). a efectuat cercetări ştiinţifice importante.S-a născut la 19 septembrie 1886. Ion Profiri. drumurile erau practicabile şi ruinele îndepărtate. care a funcţionat un timp îndelungat cu efecte benefice. În timp scurt a devenit inginer inspector general clasa I.Politehnica Charlottenburg. judeţul Iaşi. Pentru meritele la învăţătură în anii de studii. Academia Română i-a oferit o bursă pentru perfecţionare. când a primit ale însărcinări. În 1929 a prezentat în parlament o nouă lege a drumurilor. Germania. după al doilea război mondial. prin care a atras atenţia cercurilor conducătoare asupra situaţiei drumurilor. Ca profesor a contribuit la formarea a numeroase generaţii de specialişti. În România reîntregită. Tatăl său. Iniţial a dorit să se angajeze la căile ferate. drumurilor şi străzilor din oraşe. a reuşit în scurt timp să îndepărteze urmele războiului din oraşe şi să repare drumurile principale. În anul 1916. foarte bun la ştiinţele exacte. dar şi a străzilor din oraşele româneşti. Dar evoluţia căilor ferate române era ascendentă. 215 . Austria. era agricultor. a publicat în 1926 o lucrare pe această temă. Duca în 1881 se bucura de un deosebit prestigiu în ţară şi în toată Europa. proiectarea şi amenajarea şoselelor. Înzestrat cu mare putere de muncă şi fiind un bun organizator.

ELIE RADU 1853-1931 216 . Pentru meritele ştiinţifice a fost ales membru corespondent (1 iunie 1948) şi membru corespondent activ (12 august 1948) al Academiei Române. A încetat din viaţă la Bucureşti în ziua de 22 septembrie 1967. unificând cele două asociaţii inginereşti pe care le-a condus până în 1949. A fost preşedinte al Asociaţiei Ştiinţifice a Inginerilor şi Tehnicienilor (ASIT) şi decan al Colegiului Inginerilor. A fost preşedinte al Secţiei ştiinţelor tehnice şi agricole a Academiei Române în perioada 1948-1959. Prin întreaga lui activitate în asociaţiile inginereşti s-a dovedit un luptător pentru idealurile profesiunii. a fost ales preşedinte pentru anii 1945-1946.Fiind un fidel şi activ membru al Societăţii Politehnice. În 1946 a fost ales şi preşedinte al AGIR.

energică şi devotată familiei. Avea să fie reales preşedinte şi pentru anul 1898. pe care a văzut-o pentru prima data în 1871.a mai deţinut funcţia de preşedinte şi în anii 1903 şi 1904. la urechile căruia ajunseseră unele zvonuri prin cercurile palatului. De trei ani funcţiona ca profesor universitar la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. care participa cu entuziasm la toate acţiunile şi s-a făcut remarcat şi stimat pentru iniţiativele şi soluţiile organizatorice realiste şi practice. fruntea lată şi părul bogat. mediatizate în presa vremii. a fost trimis la Iaşi să îşi continue studiile la Academia Mihăileană. ochii albaştri. prin care se transmiteau cuvinte de deosebită apreciere la adresa nobilei bresle de ingineri. considerat ca o grupare de elită. De la părinţii lui a moştenit toate calităţile. Era un om înalt. poduri şi căi ferate. a fost ales. se afla şi în atenţia regelui. iar fotoliul i-a fost predat de inginerul Anghel Saligny. de oraş. casnică. Copilăria şi-a petrecut-o la Botoşani şi la proprietatea părintească situată la 15 km. membrii Societăţii erau dezbinaţi de interese de grup şi orgolii. a stimulat şi a îndrumat creaţia inginerească. preşedintele Elie Radu a reuşit să refacă unitatea inginerilor. Cu tactul care îl caracteriza. era înţelept şi modest. era un inginer cunoscut publicului prin proiectele sale realizate ca: şosele. Acest preşedinte s-a dovedit un luptător pentru drepturile profesionale ale inginerilor. Tatăl său a fost căminar(încasator de impozite) şi primar al oraşului Botoşani timp de zece ani. În momentul alegerii sale. cu o figură luminoasă. 217 . De ce a obţinut Elie Radu majoritatea voturilor? Era un membru activ şi devotat al Societăţii. o prezenţă fizică plină de prestanţă. Elev fiind. Mama. Se apropia de oameni cu căldură şi amabilitate. După absolvirea şcolii primare şi a gimnaziului la Botoşani. în scopul urmăririi unor înalte idealuri. A avut mai multe funcţii în conducerea Societăţii şi a fost chiar şi vicepreşedinte cu zece ani înainte. ca fiu al lui Ion Radu şi al Profirei. la sfârşitul anului 1897. la Botoşani. Îi precedaseră la preşedenţia Societăţii mai multe personalităţi unanim recunoscute în epocă. Toţi inginerii români erau membrii ai Societăţii.inginerul constructor Elie Radu. străbătea drumul de la Botoşani la Iaşi cu trăsura de poştă(poştalionul). al cărui colaborator apreciat a fost. Era un om chibzuit. Corpul ingineresc. Îi îndemna pe ingineri să facă publice realizările lor prin conferinţe şi articole care îşi găseau locul în Buletinul Societăţii. înconjurată de barbă. cât şi cei cu studii în străinătate. Din povestirile sale reiese că profesiunea şi-a ales-o fiind impresionat de calea ferată. ordonat şi gospodar. la Staroşilţa. pe drumul cu hârtoape. Copilăria şi tinereţea Elie Radu a văzut lumina zilei într-o epocă de mari prefaceri pentru Ţara Românească. acum o sută de ani(la 16 ani de la înfiinţare). la Vereşti. S-a născut la 20 aprilie 1853. În momentul în care Elie Radu a preluat preşedenţia. în nori de praf. Acest fapt se poate constata şi din mesajul adresat Societăţii Politehnica de către Regele Carol I. atât cei care au studiat în ţară.Preşedintele „Societăţii Politehnica” ales în anul 1897 În înalta funcţie de Preşedinte al Societăţii Politehnica. căci a face parte din aceasta se considera o onoare.cu o majoritate de 70% dintre voturi. a fost o femeie severă.

Depunând eforturi deosebite. va fi găzduit în casa modestă a unui tehnician. Ulterior. unde debutează ca inginer alături de Anghel Saligny(1854-1925). remarcabile fiind cele de la Curtea de Argeş. unde a urmat cursurile la Şcoala Politehnică. la Breaza. care se încărcau direct din râul Dâmboviţa. I se datorează proiectarea şi construirea a 60 de clădiri de gări. învăţământul tehnic de la noi din ţară era într-o fază incipientă şi nu se eliberau diplome de inginer. În Bucureştiul sfârşitului secolului al XIX-lea. aprovizionarea populaţiei cu apă potabilă se făcea cu sacale trase de cai. om receptiv pentru progres şi învăţătură. visând să împânzească ţara cu drumuri şi căi ferate. Comăneşti şi Galaţi. Activitatea didactică 218 . ocupând funcţii ca subdirector. În anii aceia. director şi director general. Dar un merit deosebit îl are Elie Radu şi în construirea şoselelor transcarpatice. a mai realizat alimentarea cu apă a oraşelor Sinaia. domnişoara Maria Davidescu. în prezent Primăria Capitalei. construcţie concesionată unei firme franceze. unde a întâlnit-o pe cea care i-a fost soţie devotată. Tatăl său. Turnu-Severin. imediat după întoarcerea în ţară. realizate după Marea Unire cu Transilvania şi care legau Vechiul Regat cu această provincie.trecând râurile prin vaduri şi în primejdia de a fi tâlhărit. Botoşani şi Iaşi. în anul 1872. În Ministerul Lucrărilor Publice a avansat continuu. obţinând titlul de inginer diplomat. în plină dezvoltare. Elie Radu şi Saligny au început construirea sistematică a acestora. care şi-a trimis cele trei fiice la pension şi pe fiul cel mare la Facultatea de Medicină din Viena. a fost proiectată şi realizată construcţia Ministerului Lucrărilor Publice. lipsită de drumuri şi căi ferate. este considerată ca o realizare deosebită legarea malurilor Siretului prin opt poduri. care asigura un debit de 31. pe care a absolvit-o în 1877. Proiecte şi lucrări realizate În urma războiului pentru independenţă. în Ţara Românească. pentru a găsi soluţii corespunzătoare. care s-a hotărât să devină inginer. totul trebuia luat de la început. a construit 650 km de căi ferate după concepţii proprii. A proiectat şi realizat numeroase poduri din beton armat şi tabliere metalice. şi prima reţea de alimentare a oraşului. şinele pe care acesta aluneca şi gara au constituit o revelaţie pentru tânărul de atunci. l-a încurajat pe Elie în hotărârea lui de a deveni inginer. Elie Radu realizează în 1889 o staţie de captare a apei subterane la Bragadiru. Unul dintre cele mai importante trasee de cale ferată realizate de el este linia Tg. unică în Europa. Sub conducerea sa. În decembrie 1877. În acest domeniu. tânărul Elie a plecat la Bruxelles. studiind zile şi nopţi hărţile şi terenul. ajungând la gradul de inginer inspector general clasa I. care reprezenta cea mai înaltă funcţie în ierarhia corpului tehnic în acea perioadă. În această situaţie.000 m3/zi. îşi realizează visul adolescenţei intrând în serviciul Ministerului Lucrărilor Publice. la controlul liniei ferate Ploieşti-Predeal. Târgovişte. În timpul execuţiei lucrărilor. Trenul cu vagoane comode. Ocna-Comăneşti-Palanca.

RĂDULESCU 1904 -1993 Recunoscut pe plan mondial pentru rezultatele obţinute in fitopatologie 219 . S-a stins din viaţă la 10 octombrie 1931. care se referea la canalizarea şi aprovizionarea cu apă a centrelor urbane şi Procedee generale de construcţii. unde a predat cursurile de Trigonometrie. La înfiinţarea Şcolii Politehnice din Bucureşti. EUGEN H. Iubea cu pasiune muzica şi în timpul liber asculta concerte. Expunerile sale erau convingătoare şi se bazau pe explicarea unor proiecte realizate. întocmit de el şi predat pentru prima dată. Având în vedere realizările sale importante. Îi plăcea natura şi în concedii colinda munţii cu familia. după o muncă neîntreruptă. lăsând în urmă o operă pentru eternitate. în vârstă de 78 de ani. în 1920. Poduri şi Construcţii Civile. Academia Română l-a ales Membru de Onoare în anul 1927. va preda aici cursurile: Edilitate. Întreaga sa activitate face să fie recunoscut ca unul dintre cei mai importanţi ingineri din timpul său. de educaţia celor doi fii şi a celor trei fiice ale lor.În anul 1894 a fost numit profesor la Şcoala Naţională de Poduri şi Construcţii Civile. S-a retras din învăţământ după 34 de ani de activitate. În viaţa particulară a avut aceeaşi conduită demnă. ocupându-se alături de soţia sa.

Revenit în ţară. Fuchs şi Th. Dorind să-şi completeze cunoştinţele. şi în paralel desfăşoară o vastă activitate de cercetare în domeniul fitopatologiei. S-a născut la 13 octombrie 1904. dar şi metode agrotehnice. tulpinii şi capilarelor. El a obţinut. a studiat variabilitatea genetică la plantele de cultură. specialitatea fitopatologie. Datorită pregătirii şi calităţilor lui de organizator. În urma acestor cercetări s-au luat măsuri eficiente de combatere. La floarea soarelui a studiat cauzele putrezirii rădăcinii. în 1939. funcţie pe care a deţinut-o până în anul 1969. a studiat atât tăciunele clasic. obţinând titlul de inginer agronom. a elaborat metode de combatere a ploşniţei grâului. a studiat rezistenţa unor soiuri de ovăz faţă de tăciunele zburător. unde şi-a pregătit doctoratul sub conducerea profesorilor W. judeţul Ialomiţa. identificând cauzele şi efectele destructive pe care le produce această boala asupra recoltelor de grâu. nu s-a mulţumit să identifice paraziţii dăunători ai plantelor agricole şi a creat o şcoală de cercetare. care pe baze ameliorativgenetice şi-a propus să realizeze specii de plante agricole rezistente la atacul ciupercilor microscopice. în 220 . împreună cu V. foarte păgubitor (Sorosporium holci-sorghi).comuna Burduşani. Transferat la Institutul Agronomic din Bucureşti. în raport cu factorii patogeni ai dăunătorilor vegetali. la Universitatea din Halle. a fost ales rector. Velican. devenind profesor titular (1940-1960). A mai efectuat studii pentru perfecţionare la Munchen în l936 şi la Viena în 1937. la început ca profesor şef de catedră. Pentru ameliorarea soiurilor de porumb. pe care l-a condus ca director. şef de lucrări (1938-1940). pe care a absolvit-o în 1928. Pentru prima dată în Europa. a plecat în Germania. prin încrucişări repetate. soiuri de grâu autohtone de mare productivitate sau adaptate la condiţiile solului şi climatului românesc. care în anii cincizeci ataca 40% dintre plante. care se localizează în rădăcina plantei şi blochează circulaţia sevei. În teza sa de doctorat a prezentat rezultatele obţinute asupra ruginei galbene a grâului. După bacalaureat a plecat la Cluj şi s-a înscris la Facultatea de Agronomie. a ajuns decan al facultăţii (1945-1947) şi apoi rector al Institutului Agronomic din Cluj între anii 1948-1954. a activat la Catedra de fitopatologie a Facultăţii de Agricultură din Cluj. În anul 1965 devine doctor docent. În continuarea cercetărilor efectuate pentru a crea soiuri de plante de cultură rezistente la bolile micotice. Efectuând cercetări de entomologie fitopatologică. care distrugea recolte importante. a reuşit să realizeze soiuri rezistente la cele două rugini şi la mălură.Cercetările ştiinţifice le-a efectuat la Staţiunea de Ameliorarea Plantelor şi Controlul Seminţelor din Cluj şi la Institutul de Cercetări pentru Protecţia Plantelor din Bucureşti. Ulterior. În timpul cât a lucrat la Cluj. Roemer. în domeniul fitopatologiei micotice. A descoperit că „veştejirea cartofilor” se datorează ciupercii Coletotrichum atramentarium. îşi începe activitatea în învăţământul superior. A urmat cursurile Liceului "Petru şi Pavel" din Ploieşti între anii 1914-1922. pe care 1-a susţinut în 1932. prin studierea biologiei insectelor dăunătoare plantelor de cultură şi a răspândirii lor geografice. În învăţământ. Pentru distrugerea acestui agent patogen a experimentat diferite substanţe chimice. cât şi un parazit nou. unde a fost asistent între anii 1928-1937.

o microplasmă. cităm: Introducere în biologia ciupercilor fitopatogene (1939). 1965. Bolile plantelor industriale (1956). Of the Soc. Seed Production and Certification FAO Nat. împreună cu colaboratorul său I. Recunoaşterea meritelor sale în domeniul ameliorării plantelor de cultură s-a făcut prin alegerea lui ca membru corespondent al Academiei Române la 1 noiembrie 1948 şi ca membru titular la 21 martie 1963. Munteneanu.a. de referinţă. of Romania (1966) ş. Comit. 19341940). la 2 martie 1993. Manual de protecţia plantelor (1960). Rep.În 1966. A fost preşedinte al Secţiei de ştiinţe agricole şi silvice a Academiei Române şi membru al Academiei de ştiinţe Agricole (1969). A fost fondator şi redactor responsabil al revistei „Agricultura nouă” (Cluj. A trecut în nefiinţă la Bucureşti. demonstrează că gălbenirea şi rămânerea în stadiu pitic a grâului au drept cauză agentul patogen transmis de cicade. REMUS BAZILIUS RĂDULEŢ 1904-1984 221 . Dintre lucrările sale publicate. Consacrarea internaţională i s-a acordat prin alegerea sa ca membru al Geographic National Society din Washington şi al International Association for Plant Patology – Londra.

Andronescu. Kuhlman. a fost numit asistent la Catedra de electrotehnică. iar cea de a patra la şcoala primară germană. care au avut o influenţă benefică asupra lui privind gândirea ştiinţifică şi interpretarea filozofică a fenomenelor. Familia Popa şi-a schimbat numele cu cel de Răduleţ. Un an mai târziu. care avea ca obiectiv înţelegerea unor probleme de fizică modernă şi a unor concepţii noi privind ştiinţele tehnice. pe atunci rector la Şcoala Politehnică din Timişoara. Remus dorea să îşi croiască o carieră umanistă. în 1928. dar şi-a schimbat idealul dupa ce l-a cunoscut pe celebrul matematician Traian Lălescu. În anul 1931 a fost numit subdirector al Şcolii Politehnice din Timişoara. Preocupat de literatură. În timpul în care urma studiile universitare a înfiinţat primul cerc ştiinţific studenţesc. Şi-a întocmit lucrarea de diplomă sub conducerea profesorului Plauţius Andronescu. pe care a absolvit-o în anul 1927. Profesorii de la liceu l-au trimis la concursurile organizate de "Tinerimea Română". a predat şi alte cursuri. Cursul inferior de liceu l-a urmat la Liceul German din Sighişoara.50. În toamna anului 1923 dă examenul de admitere la Şcoala Politehnică din Timişoara. În acelaşi timp a fost conferenţiar suplinitor la Catedra centrale electrice şi tehnica curenţilor slabi. obţinând calificativul "foarte bine cu distincţie". Remus Răduleţ a susţinut la acest cerc conferinţe despre teoria relativităţii. după Marea Unire. Virgilius şi Letiţia. unde la toate participările s-a situat pe primul loc. Primele trei clase elementare le-a făcut la şcoala primară din comuna natală. Prin activitatea ştiinţifică originală s-a afirmat printre specialiştii din ţară şi pe plan mondial. recunoscuţi printre consăteni ca intelectuali remarcabili. În 1951 a devenit şef de catedra la Institutul Politehnic Bucureşti. La majoritatea examenelor a obţinut calificativul 20. pe care nu a obţinut-o nici un absolvent până atunci şi nici după el. ca Albert Einstein. prin contribuţiile sale devenind o figură reprezentativă a fizicii mondiale. a obţinut o bursă cu care a plecat în Elveţia la Şcoala Politehnică Federală de la Zürich. condusă de prof. deşi a fost invitat să rămână în Elveţia. A fost botezat după tradiţia românilor din Transilvania cu nume latinesc ca şi cei doi fraţi mai mari ai săi. Max Planck ş. şi sora cea mai mică. fiind mic de statură.a. cu media generală 19. Toate lucrările sale sunt explicate matematic. studii. cel de al treilea copil al familiei Popa. Cariera universitară şi-a desăvârşit-o la Universitatea Bucureşti. după cel al unui strămoş Radu. comunicări de specialitate şi 30 de manuale didactice. Prin calităţile didactice a rămas în conştiinţa foştilor studenţi care erau fascinaţi de prezenţa lui la catedră. unde a predat bazele electrotehnicii. După obţinerea diplomei de inginer electromecanic. Având o cultură enciclopedică. s-a născut la 3 mai 1904 Remus Bazilius. la Bucureşti.. A pus bazele electrologiei tehnicii energiei bazată pe o sistematică fenomenologică a fizicii 222 . poreclit cu diminutivul Răduleţ. iar cel superior la Liceul "Radu Negru" din Făgăraş. unde s-a remarcat ca un elev silitor. calitate în care a organizat căminul şi cantina pentru studenţi după modelul de la Zürich. în satul Bădeni. unde între anii 1948-1951 a predat teoria relativităţii restrânse. unde putea să facă o strălucită carieră.În Ţara Făgăraşului. pentru Facultatea de Electromecanică. La Şcoala Federală a avut ocazia să asiste la conferinţe susţinute de mari personalităţi ale ştiinţei contemporane. După susţinerea tezei de doctorat. s-a întors în ţară pentru a contribui la dezvoltarea industriei româneşti. numită Livia. Opera ştiinţifică a lui Remus Răduleţ a fost publicată în 200 de articole. El a adus contribuţii la istoria şi filozofia ştiinţei. Avea o deosebită pasiune pentru fizică. publicând cursuri de specialitate. unde şi-a pregatit teza de doctorat cu prof. renumită pe plan mondial. urmate de discuţii aprinse.

lucrări privind prognoza de energie primară şi electrică.a. În tehnica aparatelor şi maşinilor electrice a elaborat teorii mai precise şi mai generale decât cele cunoscute. 1950-1955). în tuburi electronice şi instalaţii tehnice. Metode de prognoză aplicate în energetică (1971) ş. singur sau în colaborare. Pentru meritele sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române (1955) şi titular în 1963. preşedinte al Comitetului de Studii al Comisiei Electrotehnice Internaţionale (1970-1981). apărut în şapte volume la prima ediţie şi în nouăsprezece la cea de-a doua. ROBESCU 1839-1920 Om de ştiinţă. astfel: Academia Saxonă de Ştiinţe din Leipzig (1966). În electrocăldură a elaborat prima teorie a comportării cuptoarelor de inducţie fără fier. A fost coordonatorul Lexiconului tehnic român. A fost vicepreşedinte al Comisiei Electrotehnice Internaţionale (1961-1964) şi preşedinte (1964-1967). 1953-1954). bazată pe resursele energetice ale ţării. În domeniul energeticii a orientat. profesor universitar. contribuind la electrificarea ţării. Bazele teoretice ale electrotehnicii (două volume. În tehnica sudurii electrice a elaborat prima expresie a puterii necesare pentru sudarea capetelor de bară. Academia Limbii Latine din Paris (1971). Academia de Ştiinţe din New York (1979). S-a stins din viaţă în urma unui infarct la 6 februarie 1984. CONSTANTIN F.câmpului electromagnetic şi a electrologiei informaţiei bazată pe sistematica microfizică. om politic 223 . În domeniul calculului electrotehnic a predeterminat câmpuri electrice şi magnetice pentru diferite corpuri. Diferite societăţi ştiinţifice l-au ales ca membru. Din lucrările publicate. Academia Americană pentru Progresul Ştiinţei (1966). cităm câteva mai importante: Electricitatea şi magnetismul (două volume. a fost vicepreşedinte al Academiei Române (1974) şi preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Tehnice (1963-1966). folosită şi experimentată la proiectarea instalaţiei TAURUS pentru sudarea şinelor de cale ferată şi tramvai.

devenită în 1888 Academia Română. După scurt timp el a obţinut şi titlul de licenţiat în ştiinţe naturale al Universităţii Sorbona din Paris. A fost considerat ca unul dintre cei mai buni primari şi. a fost ales deputat în 1895. care se adresa unui public larg. numele lui fiind legat de numeroase iniţiative urbanistice. A funcţionat ca primar al Bucureştiului între anii 1895-1899. la solicitarea preşedintelui Elie Radu. s-a înscris la Şcoala Specială de Silvicultură de la Pantelimon. atunci înfiinţată. Alexandru Odobescu. F. El face parte din acea generaţie de aur care a pus bazele dezvoltării economice şi culturale a ţării. 224 . pe care a terminat-o în 1864 cu titlul de inginer. aducând o contribuţie deosebită la dezvoltarea învăţământului agricol şi silvic şi la răspândirea ştiinţei în rândurile populaţiei. În anul 1886 s-a înfiinţat Societatea Progresul Silvic. o stradă din oraş îi poartă numele. Ca primar al Capitalei. vizionar şi propagator al unor idei progresiste în domeniul ştiinţelor agricole şi silvice. unde a urmat cursurile Şcolii Naţionale de Ape şi Păduri de la Nancy. cât şi revista funcţionează şi în prezent şi vor împlini în anul următor 115 ani de activitate. T. A devenit membru activ şi fidel al Societăţii Politehnica. După ce a terminat studiile medii. Robescu a publicat numeroase articole. fiind absolvent în 1862 al primei promoţii. În anul 1869 a fost numit profesor la Şcoala de Agricultură de la Herăstrău şi în acelaşi timp profesor de ştiinţe naturale la Liceul Matei Basarab din Bucureşti. la propunerea preşedintelui Societăţii Academice Române. a fost ales preşedinte şi a preluat conducerea Revistei pădurilor. El a rămas în istoria societăţii Politehnica cu titlul de „membru de onoare”. a atribuit Societăţii Politehnica un loc pentru construirea sediului din Piaţa Rosetti şi din fondurile primăriei a realizat un proiect de construcţie. dovedindu-se un doctrinar. Aurelian. prin revistele de specialitate şi de popularizare. principii valabile şi în prezent. prima de acest gen din ţara noastră. chiar de la înfiinţare(1881). S-a remarcat în timpul studenţiei prin calităţi deosebite şi a fost propus de profesorii săi pentru o bursă de perfecţionare în străinătate. însă ignorate. În paginile acestei reviste. bucurându-se de un mare prestigiu în rândul membrilor acestei societăţi. roadele gândirii lui regăsindu-se mai târziu în practică. ca recunoştinţă. Ca om politic. ca şi de la tribuna parlamentară a militat pentru „protecţia pădurilor contra devastării inconştiente” şi pentru „regenerarea pădurilor”. Laurian. În Senatul ţării a ajuns vicepreşedinte. care nu a fost însă finalizat decât după aproximativ 30 de ani. întocmind numeroase „cărţi de hotărnicie”. Atât societatea. l-a trimis în Franţa. Prin aceste articole a influenţat pe specialişti. La vârsta de 32 de ani i-a fost recunoscută activitatea ştiinţifică şi. la 10 septembrie 1871 a fost ales membru corespondent al societăţii. a înfiinţat publicaţia bilunară „Revista ştiinţifică”. sprijinind-o în acţiunile sale. A. C. păstrate în arhivele Academiei Române. în colaborare cu valorosul inginer şi om de ştiinţă Petre S. El a lucrat şi ca inginer hotarnic.S-a născut în oraşul Râmnicul Sărat. Este descendentul unei familii vechi româneşti. judeţul Buzău. De la catedră. în anul 1839. ca titular al rubricii „Forestiera”. atestată documentar din secolul al XVII-lea ca întemeietori ai comunei Robeasca. dar şi pe intelectualii timpului. În anul 1870. care era ministru al cultelor şi instrucţiunii publice.

S-a stins din viaţă în Bucureşti. MIHAIL ROCO 1870-1931 225 . Rămâne în panteonul ştiinţei româneşti ca o personalitate cu preocupări multiple şi realizări deosebite. atunci când s-a decis intrarea României în războiul pentru reîntregirea neamului. la Consiliul de Stat. la 23 septembrie 1920. la 14 august 1916.Un moment important din viaţa sa l-a constituit participarea.

L. Pentru lucrările sale. Ştirbei Vodă şi liceul la Sf.1922. care şi-au demonstrat importanţa pentru dezvoltarea agriculturii româneşti şi a economiei naţionale. Roco a fost iniţiatorul programului "Gazetei matematice". constructor. Brătianu. în compania 1 pionieri. Victor Balaban. În 1913 . cu care a participat la distrugerea podurilor. Ion lonescu. Mihail Roco a executat şi proiecte tehnice pentru. După absolvirea studiilor superioare a fost angajat la construcţia liniei de cale ferată Feteşti-Cemavodă. mai mari ca el. iar în 1916-1918 a fost mobilizat ca ofiţer. respectat de-a lungul timpului. când Mihail avea 13 ani. Mihail a fost al doilea copil născut al familiei şi a avut încă şase fraţi. Eminescu şi I. ing. Între anii 1895 . împreună cu alţi patru ingineri entuziaşti. Mihail Roco a participat la campania militară ca ofiţer de geniu. ulterior. Părinţii săi au fost Dumitrana (Miţianu) şi Radu Nicolaescu care. reducând cheltuielile familiei. Mihail Roco. fiindu-i unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori până la terminarea podului peste Dunăre în 1895. Grigore Antipa şi Anghel Saligny. Din entuziasmul lor tineresc s-a materializat această publicaţie unică care. au fost fondatorii "Gazetei matematice". Din 1889 a fost student la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele.1889) ca bursier intern. care au devenit. dar uşor de reparat după victoria pe care o prevedea pentru romani. Călăraşi. Ion Zottu şi Vasile Cristescu. în casa căruia s-a împrietenit cu fiii acestuia. Întemeietorii acestei publicaţii de prestigiu au fost ingineri cu venituri modeste.1914. proprietari agricoli. care au cotizat continuu până la sfârşitul vieţii lor. Aceştia au fost: prof. mai multe clădiri importante din Bucureşti. fost secretar al cunoscutului ministru conservator Vernescu şi redactor la ziarul "Timpul". făcându-le impracticabile pentru duşman. la care colaborau M. ale căror lucrări de construcţie le-a 226 S-a . timp de peste o sută de ani.Membru fondator al "Gazetei matematice". publicat în primul număr. la l decembrie 1870. a apărut în 1895.1897 a fost delegat al CFR la uzinele metalurgice din Anglia pentru a supraveghea calitatea şi recepţionarea materialelor comandate de această instituţie. Dumitru Roco. Dinu şi Vintilă. unde s-a întreţinut din meditaţii şi pe care a absolvit-o ca şef de promoţie în 1893. a funcţionat neîntrerupt şi a stat la baza formării scolii matematice româneşti. inginerul Mihail Roco este considerat ca pionier al marilor lucrări de îmbunătăţiri funciare efectuate în ţara noastră. a obţinut postul de meditator al fiicei lui Ion C. pionier al amenajărilor funciare născut în comuna Buciumeni jud. pentru ca revista să nu îşi înceteze activitatea. Sava (1881 . În timpul liceului îşi completa cultura generală citind lucrări literare şi filozofice în original şi învăţând să cânte la vioară şi la orgă. după o metodă originală. ingineri şi mari oameni politici. în urma unei călătorii în Italia. şi-a luat numele de Roco. Mihail a urmat şcoala primară la "Cuibul cu Barză" din str. trei băieţi şi patru fete. familia sărăcită a fost întreţinută de fratele mai mare. Caragiale. Ionel. Recomandat de profesorii săi. director în cadrul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor. unde a lucrat sub conducerea lui Anghel Saligny. Până în 1911 a fost colaboratorul tehnic principal al lui Grigore An tipa şi între anii 1911 . El a proiectat şi a condus efectuarea studiilor şi proiectelor pentru construcţia amenajărilor piscicole (hidroamelioraţii piscicole) din Delta Dunării şi punerea în valoare a terenurilor din zona inundabilă a Luncii Dunării. într-o familie de intelectuali. activitatea lui inginerească s-a desfăşurat în domeniul îmbunătăţirilor funciare. În cariera sa profesională a fost influenţat de două mari personalităţi ale timpului cu care a colaborat. al cărei prim număr. După moartea prematură a tatălui lor. Începând din 1901 şi până în 1922.

A încetat din viaţă la 5 iunie 1931. Despre el. Mare admirator al tatălui său. Roco a realizat consolidarea clădirii între 1904 -1906. instalarea reţelei de încălzire şi a electricităţii nu a luat bani. Antipa şi dorind să-1 ajute să îşi îndeplinească visul de a realiza un muzeu zoologic în Capitală. Inginerul M. Pentru proiectul de execuţie.1906.coordonat. îi datorăm informaţii inedite. Ordinul Francisc Josef. Mioara (Roco) Jingoiu. pentru desecarea Parcului Carol. iubit de colegi şi subalterni. a fost şefă de laborator la CFR. fiul său Dinu Roco povesteşte: "A fost un om vesel. născută în 1916. între 1910-1911. în clădire funcţionează Muzeul Geologic. se propunea în 1902. a proiectat şi participat la construcţia Muzeului de Istorie Naturală Grigore Antipa. în prezent. este doctor în drept (1943). ANGHEL I. El a realizat şi construcţia pavilionului principal al Observatorului Astronomic. căruia îi plăceau florile şi le semăna şi îngrijea personal. După ce a rezistat mai multor cutremure. Din căsătorie au rezultat doi copii. dintre care: Medalia Jubiliară Carol I. Pentru realizările sale inginereşti şi militare a fost decorat cu numeroase ordine şi medalii. fiind şi autor al unor cărţi juridice şi de beletristică. Clădirea Institutului Geologic. el a lucrat ca arbitru la Arbitrajul de Stat. cu Marieta. Astfel. întrucât structura de rezistenţă era slabă. A fost un membru activ al Societăţii Politehnice" şi a publicat mai multe studii despre beton şi alte probleme inginereşti în Buletinul Societăţii. Medalia "Bărbăţie şi Credinţă" pentru participarea la campania din 1913 şi Ordinul Coroana României pentru merite deosebite în Războiul de Reîntregire a Neamului. născut la 26 mai 1912. să fie demolată. Ordinul "Steaua României'” în gradul de cavaler pentru contribuţii aduse la realizarea Muzeului de Istorie Naturală din Bucureşti. 0rganiza şi preda cursuri pentru personalul muncitor". popular. Constantin (Dinu) Roco. între anii 1904 . amplasată pe Şoseaua Kiseleff. SALIGNY 1854 – 1925 227 . fiind prieten cu Gr. Inginerul Mihail Roco s-a căsătorit în 1911. pentru ameliorări funciare în Delta Dunării. născută Bercescu.

savant recunoscut. devenit doctor chimist. de origine franceză. apreciată în toată lumea. rămân de referinţă. Între anii 1895 . La 18 octombrie 1881. Având un talent de creaţie tehnică deosebit. În această calitate a proiectat şi construit numeroase poduri metalice. care au stârnit interesul specialiştilor din străinătate. Prin personalitatea sa a mărit numărul de membri şi a ridicat prestigiul acesteia în opinia publică. de la Cosmeşti. împreună cu fratele lui.100 m pe linia c. El a construit poduri în lungime de 1. sub conducerea prof. întocmite de Saligny pentru fiecare lucrare. G. Pentru picioarele de poduri a folosit tuburi metalice de diametru mare. Proiectul pentru construirea acestui tronson de cale ferată a constituit un concurs în 1883. s-a hotărât înfiinţarea primei asociaţii durabile a inginerilor români. în prezenţa regelui Carol I. înlocuind podurile executate necorespunzător de companiile străine. Studiile tehnico-economice. La construirea podurilor. A avut un frate cu un an mai mare. "Societatea Politehnică". Întors în ţară. judeţul Galaţi. Helmholtz. de 430 m lungime. Buzău-Mărăşeşti. Alfons Oscar I. care trece peste zonele mlăştinoase şi traversează Dunărea. de 482 m pe linia Bacău-Piatra Neamţ şi de 4088 m pe linia Feteşti-Cernavodă. ales membru al Academiei Române. s-a înscris la Universitatea din Berlin. unde l-a avut ca profesor pe celebrul L. În anul 1883 a fost numit inginer şef la Serviciul de căi ferate şi poduri. Fiind atras de astronomie. având ca preşedinte pe ing. În anul 1879. Anghel Saligny şi-a făcut clasele primare la pensionul înfiinţat de tatăl său.S-a născut la 21 mai 1854 în satul Şerbăneşti. de 535 m pe linia Filiaşi-Tg. După obţinerea diplomei de inginer constructor în anul 1875. sub conducerea ing. Cea mai cunoscută lucrare a sa. Saligny a introdus numeroase inovaţii. în care Saligny a avut un rol important. inginerii români fiind în acele timpuri angajaţi numai ca supraveghetori de lucrări. pentru calea ferată şi sosea. Lucrările de execuţie a căilor ferate din Principatele Româneşti erau concesionate unor firme străine. care s-a repetat în 1886 şi la care a reuşit ing. Mehrtens. Duca. a lucrat la 228 . este linia ferată Feteşti-Cernavodă. fondator la Focşani al unui pension particular pentru educarea copiilor proveniţi din familii bogate. Saligny a fost printre aceia care au luptat pentru preluarea concesiunilor de construcţii ale căilor ferate de către firme româneşti. exemplu de tehnică ireproşabilă. Timp de doi ani. la care predau iluştrii profesori ingineri constructori Schwedler şi Franzius. a fost numit la 1 ianuarie 1876 inginer ordinar clasa a III-a. după care a urmat cursurile gimnaziale la Focşani şi cursul superior al liceului din Postdam. Saligny. Numit şef al Serviciului docuri în anul 1884. după o campanie de presă susţinută. când s-a inaugurat prima linie ferată construită de români. funcţie în care a lucrat până în anul 1901. Dimitrie Frunza şi printre cei 52 de membri fondatori pe inginerul Anghel Saligny.1911 a fost preşedinte al Societăţii.Jiu. situându-se în avangarda constructorilor din timpul său. proiectează şi construieşte silozurile de beton armat de la Brăila (1888) şi Galaţi (1889). în Serviciul poduri şi sosele din Ministerul Lucrărilor Publice. care s-a realizat în condiţii tehnice şi economice foarte bune. stabilit în 1845 în Moldova. Ulterior a urmat cursurile de inginerie la Şcoala Superioară Tehnică Charlottenburg din Germania (1870-1874).1897 şi 1910 . Gh.Frankfurt pe Oder. ing. Saligny (1853-1903). dintre care cel mai important a fost cel de peste Siret. Saligny. a lucrat la construcţia căii ferate Cottbus . ca fiu al profesorului Alfred S. se încredinţează pentru prima dată inginerilor români construirea liniei ferate Buzău-Mărăşeşti. înconjurat de foştii săi studenţi de la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti. Aceste construcţii există şi astăzi.f. el a proiectat şi construit primele poduri cu destinaţie dublă din ţara noastră.

membru titular la 7 aprilie 1897. care constituie un exemplu de precizie. Recunoscut ca un mare inginer al timpului.prin Secţia de ştiinţe tehnice şi Comitetul Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii . a fost decorat cu ordinul Ofiţer al Legiunii de Onoare în gradul de mare ofiţer. a fost realizat podul peste braţul Borcea. cu trei deschideri de cate 140 m şi viaducte având 60 de deschideri de 42-60 m. fiind primul inginer în această funcţie. 62 mii m3 săpături pentru fundaţie până la 30 m adâncime sub apa.150 de ani de la naştere". În afara podului principal peste Dunăre. Această grandioasă lucrare este utilizată şi astăzi. care a fost inaugurat la 14 septembrie 1895.a organizat conferinţa "Anghel Saligny . La 9 noiembrie 1890 s-a pus piatra fundamentală a construcţiei podului.definitivarea proiectului. când a fost numit la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. Activitatea didactică a lui Saligny a început în 1884.c. A fost realizat un impresionant volum de excavaţii. de către Franţa. şef al Catedrei de poduri. Academia Română . A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 31 martie 1892. peste 100 mii m3 de zidărie pentru pile şi s-au utilizat 1. Duca şi continuată până la finalizare de A. TRAIAN SĂVULESCU 1889 – 1963 229 . Construcţia portului Constanţa a fost începută de inginerul Gh. A deţinut funcţii importante în Ministerul Lucrărilor Publice şi aceea de ministru în anii 1918-1919. La momentul inaugurării era cel mai lung pod din Europa (4088m) şi al treilea ca mărime din lume. A încetat din viaţă la 17 iunie 1925.. în anul 1908. El a părasit catedra în 1914. În ziua de 13 mai a. Saligny. după mai bine de o sută de ani de funcţionare. vicepreşedinte între 26 martie 1901-23 martie 1904 şi preşedinte între 18 aprilie 1907-25 mai 1910.600 vagoane de oţel. şi poate fi admirată pentru frumuseţea ei artistică. care a executat şi cele trei silozuri în sistemul celulelor din elemente prefabricate (1906-1910).

prin care ulterior va face o carieră strălucită. 3. În 1918 a fost numit şef de lucrări la Catedra de morfologie şi sistematică vegetală la Institutul de Botanică din Bucureşti. 9. anatomia şi sistematica porumbului. în colaborare cu Zahariade (1937). 7. de cercetare fundamentală şi aplicativă . Ţinea cursuri şi lucrări practice cu studenţii şi la facultăţile de medicină umană. A îngrijit şi editat "Flora Republicii Populare Române" (1952-1957 . Tânărul absolvent a fost admis ca aspirant la titlul de doctor la Institutul Botanic din Bucureşti. 5. iar în anul următor şi la Facultatea de Ştiinţe Naturale a Universităţii Bucureşti. Şi-a susţinut teza de doctorat intitulată "Studiul asupra speciilor de Campanula L. micologie.Întemeietorul şcolii de fitopatologie. Pentru combaterea manei viţei de vie a dezvoltat o reţea de staţii de avertizare pe tot cuprinsul ţării. Aspectele actuale ale agriculturii româneşti (1946). La ICAR a înfiinţat un laborator (în 1929) pentru studiul substanţelor insectofungicide. Traian Săvulescu a lăsat o vastă bibliografie semnată de el singur sau în colaborare. morfologie şi anatomie vegetală. A iniţiat prima lege românească de control şi carantină fitosanitară. alături de Sandu Aldea şi G. nu o îndeletnicire de laborator". Berlin. ca unul dintre cei mai importanţi ingineri agronomi ai României. urmată de publicaţii similare care au apărut în ţări ca SUA. 6. unde sub îndrumarea prof. Şcoala primară şi gimnaziul le-a urmat la Râmnicu Sărat. fitocenologie. Ştiintele biologice şi economia (1940). Teodor Nicolau s-a dedicat studiului botanicii. Negruzzi" din Iaşi. Facultatea de Agronomie. apreciată şi notată cu "magna cum laudae" în 1916. la 2 februarie 1889. cursuri universitare. cunoscută specialiştilor din întreaga lume Soţii Petrache şi Maria Savulescu din oraşul Râmnicu Sărat mai aveau doi copii. pe care a absolvit-o în 1912. prima în lume de acest gen. în care apăreau dări de seamă fitosanitare. Şcoala românească de fitopatologie (bolile plantelor) a fost recunoscută în toată lumea. morfogeografie. unde a funcţionat până în 1949. Şeful familiei era negustor de stofe şi pânzeturi. întreţinea o corespondenţă bogată cu specialişti din Franţa şi Germania. membru în comitetul de redacţie al revistelor "Phytopatologische Zeitschrift" din Berlin si "Sydowia" . Morfologia. 4. Cercetările sale au condus la dezvoltarea agriculturii româneşti şi mondiale. Bun cunoscător al limbilor franceză şi germană. cu care avea şi contacte directe la Bucureşti. devenit ulterior Serviciul de Protecţia Plantelor.Bulgaria. fitopatalogie. el fiind considerat. Ionescu Siseşti. Pentru mediatizarea problemelor de protecţia plantelor a înfiinţat publicaţia anuală "Starea fitosanitară a României" (1928). s-a născut Traian. În acest sens scria într-un articol ca "protecţia plantelor este o chestiune de rentabilitate. medicină veterinară şi la Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău. iar soţia sa casnică. din secţia Heterophyllae ce cresc în România". fiind primul doctor în botanică al Universităţii Bucureşti. 230 . A fost redactor responsabil al revistei "Buletin de la section scientifique de L'Academie Roumaine". când.a fost îndreptată spre ingineria agronomică. în colaborare cu Olga Săvulescu. floristică. taxonomie experimentală. iar cursul superior la Liceul Internat "C. De la practica domesticirii plantelor la principii de biologie generală (1949).didactică. Paris. 8. Germania şi Olanda. şi altele. pe Caterina de 4 ani şi pe Paraschiv de 2 ani.cinci volume). Întreaga activitate a lui Traian Săvulescu . Şi-a dat examenul de bacalaureat în 1907 şi în acelaşi an s-a înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti. pe care specialiştii o clasifică astfel: 1. biologie generală şi genetică. 2. Tratat de patologie vegetală (1959). Dintre lucrările publicate cităm: Tratatele despre flora Arabiei (1928) şi Palestinei (1935).

Societatea Botanică din Geneva (1926). ţinând discursul de recepţie intitulat "Patologia vegetală. harnic. În funcţiile pe care le-a avut. Germană. ca subsecretar de stat şi ministru al agriculturii (1946-1948) şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. A devenit membru titular activ şi secretar general (1948) şi preşedinte al Academiei Române între 19481959. A fost caracterizat ca având o putere de muncă deosebită. Recunoscându-i-se meritele ştiinţifice. Societatea Torrey Botanical Club din New York. Societatea Naturaliştilor din Elveţia. Traian Săvulescu a sprijinit în primul rând ocrotirea naturii. S-a stins din viaţă la 21 martie 1963. A deţinut funcţii importante în stat. din New York ş. A devenit membru corespondent al Academiei Române la 25 mai 1936. astfel: Societatea Linnéana din Lyon (1929).). MIRCEA SOCOLESCU 1902-1993 231 . perseverent. Societatea Franceză de Micologie (1934). a fost ales membru al mai multor societăţi savante din ţară şi străinatate. înzestrat cu calităţi pedagogice. era hotărât.Traian Săvulescu a fost preşedinte al Societăţii pentru Răspândirea Ştiintei şi Culturii" şi a publicat biografii ale multor savanţi.a. Societatea Naturaliştilor din Moscova şi altele. cercetător iscoditor şi pătrunzător. Societatea Americană de Micologie (1935). Societatea Austriacă de Micologie. A fost deputat în Marea Adunare Nationala. baza teoretică şi importanţa practică". A fost recompensat cu numeroase ordine şi medalii. spirit organizatoric excepţional. Mai multe academii străine l-au ales ca membru (Ungară.

000 kg argint din zăcămintele de la Roşia Montană. Procopiu care a stabilit variaţiile seculare ale câmpului magnetic în regiune. Tatăl său. având o vastă cultură. Zlatna. scria la 513 î. Cei doi. Studiile universitare le-a urmat la Politehnica din Bucureşti. Ruda ş. Macovei. care s-au executat în Dobrogea la Altân-Tepe (1927-1928). Lazăr". care în secolul XIX s-a refugiat în Muntenia pentru a scăpa de asuprirea austro-ungară. despre existenţa unor bogate zăcăminte de aur pe malul râului Maris (Mureşul). Niculiţel (1928) şi Rodna Veche (1928). Mircea Socolescu rămâne în istoria ştiinţei româneşti ca specialist în exploatarea minereurilor neferoase şi auro-argentifere şi prin contribuţiile originale la metodologia primelor prospecţiuni geofizice din România. ei au extras aproximativ 500.H. verificate între anii 1940-1990.000 kg aur şi 950. Ei au introdus metodele geofizice aplicate pentru cercetarea zăcămintelor româneşti. Prin activitatea lui. Iulian Gavăţ şi Mircea Socolescu au format o echipă valoroasă în domeniul ştiinţelor geonomice româneşti. prospecţiuni şi explorări pentru mineralizaţiile auro-argentifere şi polimetalice efectuate în ultimii 50 de ani. împreună cu colegul său de an Toma Petre Ghiţulescu. a vegheat la instruirea fiului său până la terminarea liceului. casnică.P. regele perşilor. Almaş. Socolescu şi Ghiţulescu au efectuat cercetări geologice complexe. după întoarcerea în ţară în anul 1926. Această lucrare a stat la baza cercetărilor geologice. Ghiţulescu au devenit celebri prin cercetările efectuate în Munţii Apuseni. colonel în armata română. Rezultatele cercetărilor efectuate au fost publicate în lucrarea de referinţă "Studii geologice şi miniere în Munţii Apuseni". când pentru faptele sale de arme a fost răsplătit cu ordine şi medalii. Octavian Socolescu. care a durat 166 de ani. Herodot. înglobată ulterior în harta geologică a României. pentru perfecţionare în ştiinţele geologice. Ţiţeica şi Gh. o anomalie reprezentând un important zăcământ de minereuri de fier. Prin cercetările gravimetrice şi magnetometrice conduse de ing. identificând 410 perimetre noi. geofizice şi prin lucrări miniere. El a realizat primele măsurători geomagnetice în Dobrogea. El a participat în calitate de combatant la primul război mondial. folosite ulterior de Şt. Grupul de ingineri Sabba Ştefănescu. Gh. în care după o exploatare a minereurilor de peste 2000 de ani se considerau epuizate. începând din anii 1927-1928. Mircea Socolescu şi T. în istoria războaielor lui Darius. Prin cercetările magnetometrice a pus în evidenţă la Palazu Mare. o şcoală secundară recunoscută pentru calitatea profesorilor şi exigenţa acestora. neexploatabil din cauza unor condiţii hidrogeologice grele. au fost angajaţi la Institutul Geologic al României. În perioada ocupării romane. unde a absolvit Facultatea de Mine şi Metalurgie. Mircea Socolescu s-a născut la 14 iulie 1902 în Bucureşti. contra sciţilor. După absolvirea facultăţii a fost trimis în Franţa. Informaţii din cronicile istoricilor atestau existenţa unor zăcăminte de aur în Munţii Apuseni. Mircea Socolescu s-a adus o contribuţie importantă la descrierea structurii geologice adânci (crustei) din teritoriul 232 . a lucrat la Institutul Geografic al Armatei. În facultate s-a remarcat prin calităţile sale în faţa unor profesori ca Ermil Pangrati. Pornind de la aceste informaţii. au rămas prieteni şi colaboratori şi au realizat împreună lucrări de o deosebită importanţă pentru cunoaşterea bogăţiilor subsolului românesc. Toma Petre Ghiţulescu.Geofizician. descoperitor al unor zăcăminte neferoase şi auro-argentifere Este descendentul unei familii de români din Transilvania. cunoscuţi pe plan mondial.a. Stănija. obţinând titlul de inginer de mine şi metalurgie. cu o hartă geologică a Munţilor Apuseni. lângă Constanţa. Bucium. Mama. A urmat cursurile Liceului "Gh.

ŞERBAN SOLACOLU 233 . a elaborat programe de cercetare pentru zăcământul cuprinfer Moldova Nouă. le-a dotat cu aparatură geofizică modernă.a. dar descifrate cu bunăvoinţă la consultaţii.României. Rezultatele cercetărilor sale se găsesc publicate în patru tratate de specialitate şi peste 60 de articole. Ilfov). Fizica şi structura scoarţei terestre din România (1975) ş. În calitate de director tehnic al unor unităţi de prospecţiuni şi explorări. fapt consemnat în presa vremii. Nu putem trece peste faptul că în tinereţe a făcut sport de performanţă în cadrul Clubului Politehnica Bucureşti. Încă din tinereţe a beneficiat de o recunoaştere internaţională. Dintre acestea cităm: Calculul reţelei de pendul din România (1956). Studenţii lui îşi amintesc de cursurile complexe. elaborând metode şi tehnici de prelucrare a datelor. Prospecţiuni radiometrice utilizate în interpretări geologice (1958). S-a stins din viaţă la 5 octombrie 1993. La examene era exigent. Urmărind programele de explorare elaborate de el. Timp de 25 de ani a fost profesor şef de catedră la Facultatea de Geologie a Universităţii Bucureşti. În calitatea sa de geolog şef la Trustul de Prospecţiuni şi Explorări Geologice (TPDEMN). completate cu demonstraţii matematice greu de înţeles la prima vedere. A efectuat cercetări în Macedonia (1936-1937). pentru zăcămintele de fier de la Ghelar-Teliuc din Munţii Poiana Ruscăi ş. a identificat la nivele adânci minereuri radioactive. dar totul se sfârşea cu bine prin bunăvoinţa care o demonstra faţă de studenţi. A participat la Congresul Geologic Internaţional de la Paris (1938). Moritz (1928) într-un echipaj de bob 4+1. A fost primul cercetător român care prin concepţiile sale a precedat teoria tectonicii globale. Explorarea geologică (1970). El este unul dintre ctitorii Observatorului Electromagnetic de la Căldăruşani (jud. fiind apreciat pentru comunicările interesante pe care le-a prezentat. A participat la numeroase congrese mondiale de specialitate.a. Pentru activitatea lui ştiinţifică şi practică a fost ales membru de onoare al Academiei Române la 31 mai 1993. unde i s-a propus un contract pentru Rhodezia. făcând parte din echipa de rugby şi a participat la a doua Olimpiadă de iarnă de la St.

Prin cercetările sale. a pus la punct procedeele de fabricare a unor mase ceramice şi electroceramice cu caracteristici mecanice şi electrice superioare. În paralel cu munca de profesor. unde şi-a pregătit teza de doctorat cu marii profesori W. când a fost pensionat. Utilizându-se produsele refractare. pentru utilizarea în industria electrotehnică. În anul 1933 şi-a susţinut teza cu titlul "Aplicarea diagramei Rankin în tehnologia cimentului". După terminarea liceului s-a înscris şi a absolvit (1928) Şcoala Politehnică din Bucureşti . care a condus la posibilitatea de apreciere a calităţii acestor produse. În calitate de şef de secţie la Centrul de Chimie Anorganică Bucureşti. zgurelor refractare. a realizat cimenturi hidrotehnice din care s-au constituit betoanele utilizate la construcţia barajului de la Bicaz şi a altor baraje construite ulterior. Tot pe baza cercetărilor sale au fost puse în funcţiune noi fabrici de ciment la Medgidia. ceramicei şi sticlei. s-a mărit capacitatea de producţie a Combinatului Chimic Făgăraş. Întors în ţară. precum şi cimenturi pentru consolidarea găurilor de foraj şi pentru rezistenţa la apa de mare şi cu mare rezistenţă la variaţiile de temperatură. Bicaz şi de materiale refractare la Turda şi Dej. A fost trimis cu o bursă pentru specializare la Şcoala Politehnică Superioară (Politehnica) Charlottenburg din Berlin (1930 -1933). compoziţia unor ceramici fine. A introdus pentru prima dată în ţară cursul de "Chimia silicaţilor tehnici". a efectuat studii teoretice în domeniul fizico-chimiei silicaţilor. Kuhl. "Consideraţiuni asupra S-a 234 . Rezultatele cercetărilor sale le-a expus într-o serie de tratate de referinţă. funcţie pe care a deţinut-o până în anul 1975. Urmărind pe baza unor tehnologii originale. Cercetările sale sau concentrat şi asupra echilibrelor termice ale cimenturilor Portland şi aluminoasei pentru care a realizat o sistematizare. devenind profesor şef de catedră în 1948. Şerban Solacolu a pus bazele studiului echilibrelor termice în sistemele silicatice si oxidice. El a adus contribuţii valoroase la cunoaşterea fizico-chimică şi îmbunătăţirea tehnologiei lianţilor. În acelaşi timp a elaborat şi o sistematizare a zgurelor metalurgice. Ca rezultat al studiilor sale. A mai realizat pentru prima oară în ţară procedee de obţinere a zeoliţilor (site moleculare). a cărui conducere în calitate de director i-a fost încredinţată şi al cărui fondator este. Eitel şi H. magnezitice şi crommagnezitice suprarefractare realizate de Şerban Solacolu. Astfel i s-a dat sarcina de organizare a Institutului de Cercetări pentru Materiale de Construcţii.Secţia industrială. s-a dedicat cercetării silicaţilor. După retragerea din activitate a rămas consilier în această instituţie până la sfârşitul vieţii. dintre care cităm: "Asupra naturii rezistenţei mecanice a cimentului Portland în raport cu constituţia lui Klinker" (1933). şi-a început cariera ca asistent la Catedra de chimia fizică a silicaţilor în anul 1934. "Asupra unui ciment marin românesc" (1935). Aplicând în practică rezultatele de laborator.1905-1980 Autorul unor cercetări aplicate cu succes în industria materialelor de construcţii născut la Bucureşti la 30 decembrie 1905. Cercetările sale s-au îndreptat şi asupra stării vitroase (sticloase) a silicaţilor. Ulterior a demonstrat organelor competente nevoia de a exista un institut care să aibă ca tematică studiul silicaţilor. cu aplicaţii în producţia materialelor refractare şi a cimenturilor speciale. a realizat în ţară prima producţie de refractare bazice.

martie 1980 la Bucureşti. care a condus la dezvoltarea industriei materialelor de construcţii în România. "Echilibre termice fazale în chimia refractarelor" (1971).tehnicii cimentului şi betoanelor româneşti" (1937). S-a stins din viaţă la 21. 235 . Având o contribuţie de mare valoare în cercetarea aplicativă. în anul 1963 i s-a oferit "Premiul de Stat" şi în acelaşi an a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

a dovedit existenţa şi stabilitatea a numeroşi ioni complecşi. agregat şi în 1923 prof. În timpul Războiului de Reîntregire(1916-1918) a fost mobilizat la Pirotehnia Armatei ca ofiţer chimist. el a reuşit să prepare şi să dovedească experimental constituţia a 23 de amine complexe ale magneziului. Pornind de la acestea a obţinut o serie de combinaţii complexe care au fost utilizate pentru dozarea cobaltului. Prima lucrare ştiinţifică a sa cuprinde un număr de 33 combinaţii noi ale fierului. Prof.chimia organică. A dus o adevărată luptă pentru utilarea laboratoarelor şi a creat o şcoală a chimiei româneşti. Prin numeroase experimentări a izbutit să diferenţieze apa de constituţie de apa de cristalizare. la Facultatea de Chimie din Bucureşti. În 1916 îşi susţine doctoratul cu teza : Săruri complexe de fier (feramine). unii necunoscuţi anterior. laboratoarele slab dotate şi clădirea improprie. În lucrarea de doctorat originală se conturează orientarea cercetărilor savantului. a fost numit în 1919. radicali acizi şi substanţe organice. Spacu şi-a adus o contribuţie deosebită pentru reconstrucţia şi reutilare acestui important locaş de învăţământ .GHEORGHE SPACU 1883 . Pornind de la o metodă proprie de sinteză. alţii a căror constituţie nu a fost precizată. cu o bibliotecă bine înzestrată. În această lucrare indică metode noi şi originale pentru sinteza unor amine. Nerst. prof.1955 Unul dintre marii chimişti ai secolului XX S-a născut la Iaşi în ziua de 5 decembrie 1883. Îşi continuă studiile la Şcoala Politehnică din Viena cu prof. Aici a desfăşurat o activitate ştiinţifică intensă unanim preţuită şi recunoscută. A creat singur sau în colaborare 125 de metode pentru recunoaşterea şi dozarea unui număr mare de elemente metalice. Prin cercetările sale a obţinut noi clase de combinaţii complexe stabilind constituţia acestora. oraş în care şi-a făcut studiile preuniversitare şi cele universitare la Facultatea de Chimie a Universităţii din Iaşi. Dorind să se perfecţioneze cu cei mai reputaţi profesori ai timpului pleacă la Berlin unde la Universitatea Regală Tehnică de la Charlottenburg urmează şi cursurile prof. Liebermann. prin substituirea moleculelor de apa ale sărurilor duble hidratate a obţinut peste 200 de amine noi. a fost bombardată în august 1944. titular la catedra de chimie anorganică şi analitică a Universităţii din Cluj pe care a deţinut-o până în 1940. Spacu a prezentat combinaţiile complexe ale magneziului şi noi tipuri de anioni ale acestuia. care se bazează pe descoperirea unor reacţii noi şi formarea de combinaţii complexe. feroase şi ferice. După ce a trecut toate gradele învăţământului superior. 236 . unde a găsit o situaţie precară. Savantul Gh. Spacu a fost un deschizător de drumuri în domeniul chimiei. obţinând licenţa în 1906. Din 1940 a fost prof. Gheorghe Spacu în teza sa scrie: „Pentru obţinerea aminelor duble indică o metodă neutralizată până acum anume: acţiunea directă a bazelor asupra sărurilor duble de fier şi diverse metode alcaline. în stare solidă”. Facultatea de Chimie considerată obiectiv strategic de trupele germane. A reuşit să obţină o nouă clasă de amine complexe cu benzidină şi cu toluidină. Vortmann pentru chimia analitică şi cu prof.

ş. colaborator neobosit al celor mai importante reviste de chimie din lume. Poni şi Istrate numele lui Gh. A fost ales membru corespondent(1927) al Academiei Române. la fabricarea îngrăşămintelor minerale. Franţa şi Germania. Berlin. S-a preocupat continuu de baza ştiinţifică a producţiei elaborând procese tehnologice de mare importanţă. a fost ales membru al Comisiei Internaţionale pentru instituirea tabelelor anuale de constante şi de date numerice de sub preşedenţia lui Fr. electrolitice. Aplicaţiile practice ale cercetărilor sale au condus la fabricarea sulfului şi arsenului din minereuri indigene. El este considerat ca unul dintre cei mai iluştrii chimişti ai secolului XX. membru titular activ(1948) şi vicepreşedinte(1944-1948). la fabricarea oxidului de magneziu din dolomite şi serpentine. Spacu se înscrie în galeria marilor chimişti români.Spacu-. Prof. Joliot Curie şi membru al societăţilor de chimie din Paris. Göttingen. membru titular(1937). Institutul Pasteur din Paris. printre care ale universităţilor din Hanovra. calorimetrice. Rockefeller Institut for Medical Reserch din New York şi altele. refractometrice. A trecut în nefiinţă la 23 iulie 1955. Metodele elaborate de el pentru analiza minereurilor şi aliajelor au devenit clasice şi standarde în SUA.Numeroase laboratoare şi instituţii din întreaga lume au folosit metodele analitice rapide.a. la fabricarea acidului sulfuric pornind de la sulfatul de Ca indigen şi altele. 237 . Alături de P. Viena şi Washington. Spacu a elaborat şi o serie de metode de analize fizico-chimicepotenţiometrice. Autor a 243 de lucrări ştiinţifice originale. Anglia. Gh. A fost onorat cu numeroase medalii şi ordine şi de două ori laureat al Premiului de Stat 1950 şi 1954.

Myers şi cu prof. 1971. ca şef de lucrări la Institutul de Cercetări Agronomice al României(ICAR). Această lucrare. cum ar fi brun deschis de stepă. s-a ocupat de problemele de mare actualitate internaţională privind mediul înconjurător. unde a urmat cursuri de perfecţionare la Colegiul de Agricultură şi Ştiinţe Aplicate din Manhattan-Kansas.1989 A efectuat studii pedologice complexe. Între anii 1962-1963 a fost profesor şi la Facultatea de Biologie din Bucureşti. Un alt studiu fundamental aplicativ pe care l-a abordat se referă la aplicarea îngrăşămintelor chimice sub formă de ioniţi (schimburi de ioni) la porumb. şi-a reluat activitatea didactică la Facultatea de Agricultură din Bucureşti şi cercetările ştiinţifice la ICAR. precum şi asupra plantelor cultivate pe aceste soluri. Braşov. cernoziom castaniu. prin faptul că îmbina cercetarea fundamentală cu cea aplicativă. New York(1968. Ca urmare a acestor studii a obţinut titlul de Master of Science în 1963. grâul. cu care a obţinut titlul de doctor în 1938.L. am aflat că a devenit profesor titular în 1944 şi în acelaşi an prodecan. condus de prof. El a realizat studii complexe stabilind relaţia dintre gradul de afânare al solului şi doza de nitraţi necesară pentru mărirea producţiei de porumb. jud. unde a adus contribuţii originale în 238 . În acest sens a fost trimis ca delegat al ştiinţei româneşti la conferinţele internaţionale de la Paris(1967). 1973). unde a obţinut titlul de inginer agronom în 1928. la 28 aprilie 1905.IRIMIE IULIAN STAICU 1905 . Russel la Nebraska. Viena(1968) şi Geneva(1971-1973). Tot în colaborare cu profesorul său Ionescu Sişeşti. ovăz şi sfeclă. În domeniul cercetării. aducând contribuţii de interes mondial în agricultură S-a născut în comuna Cristian. în scopul practic de mărire a producţiei agricole. A lucrat sub îndrumarea prof. iar în 1965 i s-a decernat titlul de doctor docent. Ca urmare a lucrărilor sale de interes economic naţional şi internaţional. R. mazărea şi altele. academician Gh. În 1932 a fost trimis cu o bursă în Statele Unite. În acelaşi an a debutat în domeniul cercetării ştiinţifice. Urmărind evoluţia inginerului Staicu în învăţământul superior. A fost elev al liceului „Andrei Şaguna” din Braşov între anii 1916-1924. În 1930 şi-a început cariera ca asistent la Facultatea de Agronomie din Bucureşti. Ionescu Sişeşti. porumbul. el şi-a îndreptat atenţia asupra modului de utilizare a îngrăşămintelor chimice şi organice. iar la Tucson-Arizona a făcut practică cu prof. în 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi laureat al Premiului de Stat. a fost deosebit de apreciată. într-o familie de agricultori. Întorcându-se în ţară. Din 1972 şi până în 1989 a fost profesor consultant şi a îndrumat numeroşi candidaţi la doctorat. atras din copilărie de misterele dezvoltării plantelor s-a înscris şi a urmat studiile superioare la „Şcoala Agricolă” de la Herăstrău. brun roşcat de pădure şi alte tipuri. Sişeşti la teza de doctorat „Influenţa aratului asupra acumulării apei şi nitraţilor în sol şi efectele asupra cantităţii şi calităţii grâului de toamnă”. El a efectuat studii pedologice asupra unor tipuri de soluri. 1972. care i-a îndrumat paşii în cercetare şi al cărui colaborator a devenit mai târziu.

criza de proteine. Prin prestaţia sa competentă a contribuit la formarea imaginii favorabile a specialiştilor români. din care reţinem pe cele de referinţă: „Distrugerea solului”(1942). A fost un om al păcii. care şi-a dedicat viaţa scopului nobil de a mării cantitatea de hrană a omenirii. Pentru contribuţiile sale remarcabile a fost ales vicepreşedinte al Comitetului Consultativ pentru Aplicarea Ştiinţei şi Tehnicii(1973). sursele nepoluante de energie. al iubirii de oameni. şef al Secţiei fitotehnică a Institutului de Cercetări pentru Cereale şi Plante Tehnice de la Fundulea(ICCPT). director general al Institutului de Cercetări Agricole – ICA(1966-1969). 239 . Rezultatul cercetărilor sale a fost concretizat în zeci de lucrări publicate. „Problemele mediului înconjurător”(1972).probleme privind poluarea. În cadrul activităţii de cercetare a deţinut funcţii de răspundere. „Agrotehnica”. astfel: şef al Staţiunii Experimentale Calacea-Timiş. identificarea bogăţiilor naturale ale Pământului.. 1958). în colaborare cu Ionescu Sişeşti(2 vol. A trecut în nefiinţă la 21 martie 1989.

EUGEN E. ŞOFAN
1919 - 1999 Fost preşedinte al Filialei AGIR-Bucureşti

La 7 noiembrie 2000 s-a împlinit un an de la trecerea în
nefiinţă a lui Eugen Şofan, fidel membru al AGIR. S-a născut la Sighişoara, într-o familie de cărturari transilvăneni. Tatăl, Eugen Şofan, a fost profesor de matematică, preocupat de filozofia clasică germană(Kant, Schopenhauer), prieten cu Hermann Obert; mama, Matilda, casnică, activa într-un cerc literar şi era o admiratoare a literaturii clasice ruse(Tolstoi, Dostoievschi). În acest mediu a fost instruit, căpătând noţiuni ştiinţifice dar şi umanistice, care au avut influenţe în dezvoltarea lui intelectuală ulterioară ca inginer, filozof şi poet. S-a remarcat ca un foarte bun elev al liceului de băieţi din Orăştie, la care, în cadrul unor activităţi extraşcolare, a iniţiat şi condus un cerc de planorism. În timpul celui de al doilea război mondial şi-a făcut datoria faţă de patrie, luptând în linia întâi pe linia de răsărit, unde a fost rănit. Iubitor de pace, având sentimente de respingere a războiului, nu a primit decoraţiile care i-au fost atribuite. Întors de pe front, s-a înscris la Institutul Politehnic din Iaşi, pe care l-a absolvit în 1952 cu titlul de inginer, specialitatea maşini electrice şi echipamente. Şi-a susţinut doctoratul în 1962, la Institutul Politehnic Bucureşti. La început, a lucrat în producţie, ca inginer la „Electroprecizia” de la Săcele-Braşov. A trecut apoi în cercetare la IPA şi ICPE-Bucureşti, ca inginer cercetător ştiinţific. Era un bun cunoscător al limbilor franceză, germană şi engleză. A desfăşurat o bogată activitate didactică- asistent, lector şi conferenţiar la Politehnica din Iaşi, la Institutul Politehnic din Bucureşti şi la Academia Tehnică Militară. Ca rezultat al cercetării, a realizat ca autor sau coautor 25 de invenţii brevetate în ţară şi străinătate. Dintre acestea cităm: „Pupitru monitor- procedeu şi instalaţie de acţionare electrică cu monitoare sincronice cu turaţii ajustate”(în funcţiune la Spitalul Pantelimon). A participat cu comunicări originale la conferinţe internaţionale de electrotehnică, a publicat peste 60 de lucrări tehnice cu caracter didactic şi ştiinţific în ţară şi străinătate(Franţa, Germania). Ca filosof, a elaborat „Teoria polivalenţei spiritului uman”, exemplificând aceasta cu faptul că inginerii, care sunt creatorii civilizaţiei practice, nu sunt rupţi de cultura umanistă, unii fiind valoroşi oameni de litere, interpreţi de muzică instrumentală, pictori ş. a. m. d. Citindu-i poeziile, descoperi un suflet sensibil, delicat. Cităm următoarele versuri scrise de el care îl caracterizează: O frunză veştedă ca semn Săpaţi pe crucea mea de lemn, Să ducă vântul călător Povestea unui visător. Ca sincer admirator al profesiunii de inginer şi devotat membru al AGIR, a dus o muncă susţinută şi rodnică în cadrul Filialei Bucureşti şi ca membru în Biroul executiv al Consiliului AGIR.

240

NICOLAE P. ŞTEFĂNESCU
1864 - 1937
În localul „Societăţii Politehnice”, în ziua de 26 august 1934, a avut loc dezvelirea unui basorelief cu chipul din profil al inginerului N. P. Ştefănescu, cel care a condus destinele Societăţii între anii 1920-1931, în calitate de preşedinte. Lucrarea de artă a fost opera sculptorului G. Stănescu. Era duminică, ora 11, când în sala de studii şi consfătuiri a Comitetului de conducere s-au adunat un număr mare de personalităţi din lumea industriei, finanţelor şi ingineri de toate vârstele, membri ai Societăţii. Guvernul ţării a fost reprezentat prin ministrul industriei şi comerţului. În conferinţele lor, cei care l-au omagiat şi-au arătat recunoştinţa faţă de activitatea neobosită a fostului preşedinte, a cărui cea mai importantă realizare a fost contribuţia la construirea sediului din Calea Victoriei nr. 118, precum şi pentru activitatea inginerească pe care a desfăşurat-o, timp de 48 de ani, ca funcţionar de stat şi în industria şi comerţul particular românesc.

Un exemplu de muncă dezinteresată şi entuziastă în cadrul „Societăţii Politehnice”

S-a înscris printre membrii Societăţii în anul 1888, după
absolvirea studiilor. A fost ales, în anul 1907, în Consiliul superior al „Buletinului Societăţii Politehnice”, în care se publicau proiecte şi lucrări originale ale inginerilor români din diferite domenii, ca: mecanică, electricitate, construcţii, minerit şi altele. În anul 1914 s-a stabilit în Bucureşti şi a fost ales membru în Comitet, din care a făcut parte tot restul vieţii. În acelaşi an a fost ales membru în „Comisiunea pentru construcţia localului Societăţii” şi cooptat în „Delegaţiunea permanentă”. Situaţia financiară a Buletinului Societăţii era precară când a fost ales cenzor şi, căutând să o îmbunătăţească, a procurat subvenţii şi reclame bine plătite. În timpul în care la preşedinţia Societăţii(1916-1919) era inginerul Teodor Dragu, vicepreşedinte era N. P. Ştefănescu. După primul război mondial, situaţia Societăţii era jalnică. Localul în care aceasta funcţiona a fost devastat de trupele germane, dar si de cele aliate; acesta era nefolosit. Prin strădania vicepreşedintelui, sediul a fost reparat, activitatea s-a reluat şi s-a dezvoltat. Buletinul reapare în 1919, cu 228 de pagini şi, în anul următor, cu 932 de pagini, realizând şi venituri importante. La sfârşitul anului 1920, apreciindu-se spiritul de iniţiativă, perseverenţa şi entuziasmul său în realizarea obiectivelor Societăţii, i se încredinţează conducerea şi administrarea în calitate de preşedinte, funcţie pe care o va deţine până la retragerea sa, în anul 1931. După ce a preluat funcţia, cu acordul unanim al membrilor, Societatea s-a implicat în toate problemele care priveau dezvoltarea industriei şi economiei româneşti, având o importantă influenţă în luarea de decizii de către politicieni. Căile ferate au fost distruse în timpul războiului, se vehicula ideea concesionării atelierelor C.F.R. şi chiar a întregii exploatări unor firme străine. Societatea, prin preşedintele Ştefănescu, se opune cu argumente bine formulate şi căile ferate rămân în administraţia românească. În problema concesionării 241

construcţiei de şosele moderne, a unificării învăţământului tehnic superior, a respectării titlului de inginer şi în multe altele, ideile emanate de la el au avut efectul dorit şi guvernanţii au ţinut cont de acestea. Iată care era concepţia sa în această privinţă, cităm: „…îmi permit să recomand „Societăţii Politehnice”, ca să continue a examina şi în viitor chestiunile de interes general, în legătură cu cunoştinţele noastre, de a arăta guvernelor părerile Societăţii şi a nu descuraja când cuvântul ei nu este admis. Noi să căutăm să ne facem datoria.” În timpul mandatului său, inginerul Ştefănescu a depus eforturi deosebite pentru îndeplinirea idealului care părea de nerealizat, din lipsă de fonduri, ca Societatea să aibă un sediu în proprietate pe Calea Victoriei, cea mai importantă stradă a oraşului. Soluţia pe care a găsit-o, în 1924, a fost ingenioasă şi realistă. Pe terenul aparţinând Societăţii, construcţia s-a ridicat în coproprietate cu alte societăţi. Subsolul, primul etaj şi magazinele au fost de la început ale societăţii, iar etajul şase a fost cumpărat ulterior. Mobilierul a fost donat de admiratori. Construcţia a fost începută în 1925 şi terminată în 1927, iar inaugurarea oficială a avut loc în ziua de 11 martie 1928. Când totul a fost terminat, Societatea nu avea nici o datorie. La inaugurarea localului, Constantin Olănescu, membru fondator al Societăţii( care nu a putut participa), a trimis o scrisoare din care cităm: „ A fost într-adevăr o baghetă magică şi aceasta a fost iubitul nostru preşedinte activ, Nae Ştefănescu…”

În serviciul economiei naţionale
Copil fiind, în casa părintească a primit o educaţie religioasă bazată pe morala creştină. Şcoala de Poduri şi Şosele, în timpul studenţiei sale, a fost condusă de inginerul Gh. Duca, un pedagog sever, înconjurat de profesori foarte buni, care le cerea studenţilor să fie disciplinaţi şi conştiincioşi. Astfel, a avut parte de o pregătire profesională excepţională. A absolvit facultatea şi a obţinut diploma de inginer în anul 1877, după care a fost angajat de ilustrul inginer Anghel Saligny, în Serviciul poduri şi docuri, la centrala din Bucureşti. Aici a lucrat ca inginer proiectant pentru docurile din Galaţi şi Brăila. La cererea sa este transferat la Galaţi, unde va conduce şantierul de construcţie a docurilor, în calitate de inginer asistent. Apoi a fost delegat de Saligny să supravegheze şi recepţioneze calitatea oţelurilor fabricate pentru podurile peste Dunăre, Borcea şi alte poduri mai mici de cale ferată, sarcină de serviciu pe care a executat-o timp de doi ani la diferite uzine din Germania(Krupp), Franţa(Creusot) şi Belgia. În anul 1895 este numit director superior al docurilor din Galaţi şi Brăila şi din anul 1897 cumulează şi funcţia de director al N.F.R.(Navigaţia Fluvială Română). În aceste funcţii a avut iniţiative organizatorice, legislative şi de ordin social. A proiectat şi executat importante lucrări de instalaţii şi mecanizare a celor două poduri dunărene. A iniţiat un sistem de retribuire a muncitorilor, prin care ei să participe la beneficii şi, înainte de a se fi introdus legislaţia asigurărilor pentru muncitori, a construit o casă de ajutor pentru personal, prin care erau asiguraţi bolnavii şi accidentaţii şi se acordau pensii de bătrâneţe. După 27 de ani în serviciul statului, timp în care a trecut prin toate treptele ierarhiei inginereşti, de la inginer asistent la cea mai înaltă, aceea de inginer inspector general, în anul 1914 trece în serviciul particular: la propunerea şi insistenţa inginerului Vintilă Brătianu, se transferă la Banca Românească în funcţia de director, ca după un an să fie avansat director general şi apoi preşedinte al consiliului de administraţie şi administrator delegat. Aici, timp de douăzeci de ani, a dus o activitate prin care a influenţat dezvoltarea economică şi industrială a ţării, acordând credite întreprinzătorilor români care prezentau garanţii. În afara ocupaţiilor pe care le-a onorat pe termen lung, a avut şi alte însărcinări. În timpul războiului a fost trimis să instaleze în Rusia un atelier pentru repararea armamentului Armatei Române. A făcut parte din comisiile tratatelor de pace de la Bucureşti şi Paris şi din 242

delegaţia la Conferinţa de la Geneva. A fost preşedinte al Consiliului Superior al Apelor, care a elaborat prima lege a apelor. S-a retras din activitate după 47 de ani de muncă. A încetat din viaţă la 14 iunie 1937. Prin munca depusă în slujba ţării şi a Asociaţiei inginerilor, rămâne un admirabil exemplu de urmat.

243

SABBA I.S. ŞTEFĂNESCU
1902 - 1994 Fost membru al Academiei Române, profesor universitar, om de ştiinţă şi practician, recunoscut în cercurile internaţionale de specialitate.

S-a născut la 20 iulie 1902 la Bucureşti. Tatăl său, Sabba I.
Ştefănescu, a fost un cunoscut paleontolog, profesor la Universitatea din Bucureşti şi membru al Academiei Române. A urmat cursurile liceului “Sfânul Sava” şi ale liceului “St. Louis” din Paris, obţinând bacalaureatul în 1919. În copilărie a cunoscut în casa părinţilor săi personalităţi ale geoştiinţelor româneşti şi străine, a asistat la discuţii savante privind cercetarea globului terestru şi despre resursele minerale. Fascinat de cercurile fundamentale şi aplicative ale Geologiei, sa înscris la Şcoala Naţională Superioară de Mine din Paris, ale cărei cursuri le-a urmat între anii 1920-1924, obţinând titlul de inginer minier. În deceniul al treilea al secolului XX se dezvoltă ca o ştiinţă de sine stătătoare geofizica aplicativă. Până la apariţia acesteia, cercetările şi prospecţiunile geologice se efectuau prin observare directă, această ştiinţă fiind descriptivă. Prin utilizarea tehnicilor geofizice, bazate pe măsurarea în teren a caracteristicilor fizice ale rocilor, geologia devine o ştiinţă tehnică inginerească. Atras de perspectivele de investigaţie ale geofizicii, Sabba Ştefănescu a făcut un stagiu de practică la firma fraţilor Schlumberger, cunoscuţi ca teoreticieni în domeniul şi ca fabricanţi de aparatură pentru măsurători geofizice. În colaborare cu C. şi M. Schlumberger, a efectuat o serie de cercetări punând bazele teoretice ale metodelor de măsurători electrometrice în sondajele verticale, la straturile sedimentare cu stratificaţie plan-paralelă. Rezultatele acestor cercetări au fost publicate la Paris. Exprimarea rezistivităţii aparente sub formă de integrală este utilizată şi în prezent în practica sondajelor electrometrice. Întors în ţară, îşi începe activitatea la Institutul Geologic al României, unde între anii 1937-1967 a funcţionat ca şef al Serviciului de prospecţiuni geofizice. În această calitate a dezvoltat continuu prospecţiunile prin metode electrometrice, magnetometrice, radiometrice, seismometrice de câmp şi în foraje. Împreună cu colaboratorii săi a căutat să îmbunătăţească bazele teoretice ale metodelor de investigaţie geofizică. În anul 1945, având la activ numeroase comunicări ştiinţifice şi lucrări publicate, şi-a susţinut doctoratul. Cercetările sale s-au desfăşurat în problemele teoretice ale câmpurilor diferenţiale, ale liniilor de câmp magnetic şi circuitelor electrice filiforme. Dintre lucrările lui devenite clasice în domeniu cităm: Etudes theoretiques sur la prospection electrometrique du soussol, 3 vol. (1929-1947); Liniile de câmp magnetic ale unui curent rectiliniu de două ori cotit (1951); Elemente de teoria câmpului magnetic (1960); Noi metode de cercetarea pământului la mare adâncime (1971); Problemele geofizice actuale ale subsolului românesc (1971) ş.a. În învăţământul superior a activat între anii 1950-1967. A fost şef de catedră la Institutul de Geologie şi Tehnică Minieră din Bucureşti; după mutarea acestuia la Petroşani a fost transferat la Institutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti. Studenţii aşteptau cu nerăbdare orele de curs ale profesorului Sabba Ştefănescu. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1946. În anul 1952 i sa acordat Premiul de Stat pentru lucrările de prestigiu prin care a afirmat geofizica românească pe plan mondial. 244

fiind afiliată la AGIR. un om care nu poate fi uitat. membru fondator al Societăţii Române de Geofizică. iubitor de filozofie. un strălucit interlocutor. personalităţi actuale ale geofizicii. la 15 aprilie 1994. preşedinte al Comitetului Naţional Român de Geodezie şi Geofizică. scriau: “A fost un profesor care ne zâmbea cu prietenie. Geofizică şi Geografie a Academiei Române. Această asociaţie inginerească desfăşoară o vastă activitate ştiinţifică în ţară şi străinătate. D. al cărei preşedinte de onoare a devenit. Nabighian. Într-un articol omagial doi dintre foştii săi studenţi. Zugrăvescu şi M. Recunoaşterea activităţii sale internaţionale s-a realizat şi prin alegerea ca membru de onoare al prestigioasei Societăţi a Prospectorilor Americani şi al Uniunii Americane de Geofizică. Acest pionier al geofizicii româneşti şi mondiale s-a stins din viaţă. 245 .A fost preşedinte al Secţiei de Geologie. după o scurtă suferinţă.

de unde a obţinut titlul de licenţiat în matematici. care i-au continuat opera ştiinţifică şi tehnică. fiind numit asistent la Catedra de electricitate şi electronică. Face parte din grupul personalităţilor care au marcat istoria electronicii româneşti în prima perioadă de dezvoltare: Augustin Maior. devenind conferenţiar (1928-1942) şi şef al catedrei (1942-1961). În 1942 şi-a susţinut teza de doctorat la Politehnica din Bucureşti. Dintre lucrările publicate cităm: Asupra soluţionării tehnice a problemei radiodifuziunii în România (1940). Mihai Drăgănescu ş. a realizat stabilizatoare de curent şi de tensiune. la 7 august 1961. Dragomir Hurmuzescu. lucrând ca amplificatoare audio de putere. dintre care cităm pe Edmond Nicolau. În cadrul. Din cauza morţii sale timpurii. Cartianu. 1952) şi Tuburi şi circuite electronice (1955 . După terminarea studiilor şi-a început activitatea didactică. care a apărut în 3 ediţii. A fost ales membru corespondent al Academiei Romane în 1952. Numele lui este legat de dezvoltarea radiofuziunii. amplificatoare de tensiune. A plecat în Anglia pentru perfecţionare în 1928. Ion Iancu Constantinescu ş. unde a condus sectorul metodicii experimentale şi Laboratorul de cercetări nucleare (1947-1952). Emil Giurgea. tratatele de mare valoare Circuite electronice (3 vol. de începuturile industriei române de electronică şi de introducerea tuburilor şi circuitelor electronice. Cariera sa didactică s-a desfăşurat pe o perioada de 38 de ani. şi la Facultatea de Matematică.a. apărut în 1972 (postmortem). Universitatea Bucureşti. La Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele a fost şeful secţiei de electricitate şi director adjunct ştiinţific.. Combaterea perturbării radiofonice (1940). Gh. de modulaţia în frecvenţă a generatoarelor de înaltă frecvenţă. de relaxare ş. Studiile liceale (1912-1919) şi cele superioare (1919-1923) le-a urmat la Bucureşti. Institutului de Fizică Atomică de la Dubna s-a preocupat de alimentarea electromagneţilor. să formeze serii de ingineri care îl recunosc ca pe un mare profesor şi să afirme numeroase personalităţi. TĂNĂSESCU 1901 . Printr-o muncă organizatorică susţinută a reuşit să dea o formă unitară învăţământului politehnic pentru radiocomunicaţii. Ca rezultat al cercetărilor ştiinţifice a stabilit o metodă analitică pentru determinarea condiţiilor de funcţionare a triodelor.1961 Fondatorul şcolii româneşti de electronică S-a născut la Bucureşti în ziua de 2 martie 1901. Resonance des circuits cuplees (1942). Amplificatorul de audiofrecvenţă. A fost solicitat la Institutul de Cercetări Nucleare de la Dubna. în cadrul unui simpozion organizat de Academia Română. În ziua de 7 martie 2001 a fost comemorat la 100 de ani de la naştere si 40 de ani de la trecerea în nefiinţă.. nu s-a ivit prilejul să fie ales membru titular. unde şi-a continuat pregătirea la Colegiul Marconi din Londra. În acelaşi timp a urmat cursurile la Şcoala Politehnică pe care a absolvit-o cu titlul de inginer.1957).a. Secţia de 246 .a. a efectuat cercetări asupra ciocnirii particulelor de energii foarte mari şi de aplicaţii ale elctronicii în fizica nucleară.TUDOR A. cu subiectul „Contribuţii de lucru ale amplificatoarelor modulate”.

dispozitive şi automatizări electronice. preşedintele secţiei de tehnologia informaţiei. Comitetul Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST). calculatoare.ştiinţa şi tehnologia informaţiei. industrială. În cadrul acestei manifestări omagiale au rostit alocuţiuni membri ai Academiei şi profesori universitari specialişti în electronică. Dl academician Mihai Drăgănescu. în colaborare cu Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din Universitatea Poitehnică Bucureşti. al construcţiei de aparate electronice româneşti. al cercetării ştiinţifice româneşti în domeniu.” Memoria lui a fost cultivată în rândurile studenţilor români prin Premiile „Tudor Tănăsescu” care se acordă începând din 1979 la Universitatea Politehnică Bucureşti şi ulterior la nivel naţional şi Premiul „Tudor Tănăsescu” care se acordă de Academia Română începând din 1990. 247 . al organizării laboratoarelor şi de noi şi noi activităţi ca electronica nucleară. l-a caracterizat astfel: „Este principala personalitate istorică în domeniul electronicii……este punctul de pornire al formării cadrelor româneşti de electronică.

Ecologia şi organizarea teritoriului. a încetat din viaţă fulgerător. Din 1985 a condus activitatea de doctorat în pedologie. Şi-a luat doctoratul în pedologie (1965) la Institutul Agronomic din Bucureşti. Piteşti si Timişoara. franceză. În ultimul an de studii universitare a fost angajat ca inginer pedolog la Timişoara. cu obiectivitate şi curaj. A absolvit Facultatea de Agronomie. învăţământ. unde în 1957 a ajuns şef de serviciu şi consilier. membru al Consiliului AGIR. A publicat 12 cărţi de specialitate. ca şef de promoţie cu diplomă de merit (1952). A fost un talentat cercetător al solurilor. membru în Colegiul director şi colaborator apropiat al „Universului ingineresc”. membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. la Târnova. ca publicist şi ca om politic. Recunoscându-i-se calităţile. toate de referinţă pentru specialişti. a fost agricultor şi mama. A publicat mai multe volume de eseuri. Mihai. cu idei originale. a combătut corupţia şi practicile care au condus la declinul agriculturii româneşti. casnică. cel de al treilea fiind sub tipar. A fost apreciat ca specialist. Pedologia cu bazele geomorfologiei şi bonitatea terenurilor agricole. Admirator al ţăranului român „făcător de pâine”. Între 1987 – 1992 a lucrat ca cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Pedologice şi Agrochimice. engleză.2001 Inginer. în plină efervescenţă creatoare în ziua de 12 aprilie 2001. Tatăl. cunoscător a 12 limbi străine – dintre care germană. Valorosul 248 .DUMITRU TEACI 1925 . valorificarea resurselor funciare.1987). judeţul Hotin. ecologie. membru activ al AGIR. În 1975 a fost declarat doctor docent în ştiinţe agricole la Institutul Agronomic Bucureşti. a fost ales ca secretar general ştiinţific al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (1976 . în care îşi arăta sentimentele faţă de pământul agricol şi truditorii lui. Gottingen. unde a predat cursurile: Organizarea teritoriului agricol. Cursurile liceale le-a urmat la Cernăuţi. i-a dedicat numeroase poezii pline de sensibilitate. Stuttgart. numeroasa familie Teaci s-a refugiat la Piteşti. „Solurile României” (1964) şi 175 de articole în domeniile pedologie. el fiind cel mai mic dintre cei 11 copii ai familiei. Când Basarabia a fost ocupată de trupele sovietice. În domeniul umanistic a publicat numeroase articole în care. Activitatea lui s-a desfăşurat pe mai multe direcţii – producţie. şi creatorul unei metode de cartare pedologică care îi poartă numele. dintre care cităm „Cartare şi analiza solurilor” (1955). organizarea producţiei agricole. Pentru uzul studenţilor a publicat două cursuri. S-a născut în ziua de 25 noiembrie 1925. profesor universitar doctor docent. Doctor Honoris Causa om de cultură şi ştiinţă. la Bonn. A făcut 7 clase în comuna natală. În aceste eseuri se reflectă dragostea şi preocuparea faţă de prezentul şi viitorul ţării şi idealul unirii Basarabiei cu România. În activitatea politică a debutat în anul 1990. După un an de activitate pe teren a fost chemat în calitate de coordonator pe tară în Ministerul Agriculturii. A efectuat specializări în Germania. cercetare ştiinţifică. dintre care 30 au fost publicate în străinătate. A fost lector după care a devenit profesor la Facultatea de Geodezie din Institutul de Construcţii Bucureşti. Basarabia. Eufrosina.

Activitatea era la început şi Nicolae Teclu a fost dintre acei chimişti români care s-au făcut cunoscuţi în întreaga lume prin deschiderea de noi orizonturi în domeniu. Tot din perioada tinereţii a efectuat cercetări asupra arderii. Dupa anul II a plecat la Berlin. unde şi-a continuat studiile de arhitectură şi a obţinut diploma de arhitect. După obţinerea titlului de inginer chimist. unde a terminat liceul şi a luat bacalaureatul.1916 Chimist şi inventator cunoscut în întreaga lume S-a născut la Braşov în ziua de 18 octombrie 1839.a. la Goalpara din Assan. pentru că legile sale nu se exprimă matematic. Pasionat de chimie şi de artele plastice. având ca profesori pe E. Teclu şi erau mândrii de prestigiul concetăţeanului lor. unde a efectuat un stagiu de inginer la binecunoscuta fabrică de hârtie din Schlögemühl. 249 . după care a plecat la Viena. În amintirile sale. Teclu a desfăşurat o activitate ştiinţifică bogată în domeniul chimiei anorganice. a publicat o serie de articole privind relaţiile dintre chimie şi artele plastice. Se afirma ca nu va ajunge niciodata o ştiintă adevarată. a lucrat ca profesor de chimie la Gimnaziul Român din Braşov. S-a întors în ţară în 1864. S-a înscris la Politehnica din Viena. unde a urmat cursurile de chimie. dar negăsind de lucru s-a întors la Viena. chimist al Imprimeriei Imperiale. într-o familie înstărită de orăşeni. Sunt cunoscute în întreaga lume cercetările sale privind electricitatea atmosferică. Negăsind capitalul necesar şi nici susţinători. cu gândul de a înfiinţa în tară o fabrică de hârtie. scriitorul Ioan Slavici povesteşte că el şi Eminescu au asistat la pasionantele experiente de chimie ale lui N. În epoca în care a trăit N. unde a introdus pentru prima dată cursul de gimnastică ratională si a întemeiat Societatea Reuniunea de Gimnastică şi Cântări. Primele descoperiri şi lucrări ale sale se referă la Studiul chimic asupra unor meteoriţi căzuţi în India. pe care le-a continuat tot restul vieţii şi ale căror rezultate le-a publicat în Buletinele Academiei Române şi în diferite reviste de specialitate din străinătate. chimia era o ştiintă tânără.NICOLAE TECLU 1839 . la analize asupra silicaţilor. capacitatea de explozie a amestecului de gaze ş. unde a lucrat la început ca asistent al prof. Ludwig la chimia analitică şi pe Redtenbacher la tehnologia chimică. tehnologia hârtiei. fiind profesor la Catedra de chimia pigmenţilor şi la Monetăria Statului Austriac. Ludwig. apoi ca profesor de chimie la Academia de Comerţ şi la Academia de Arte Frumoase. În 1868 pleacă din nou la Viena. sulfurii de amoniu etc. studiul flăcării. acţiunea pentaclorurii de fosfor asupra anhidridei acidului wolframic. A urmat şcoala primară şi primele clase de liceu la Braşov. cu idealul de a lucra ca arhitect. combustia gazelor. El scria prietenilor săi că s-a întors la perfecţionarea în domeniul chimiei. a plecat la Munchen unde s-a înscris la Academia de Arte Frumoase – Secţia de arhitectură. Teclu.

pentru sinteza şi descompunerea apei. savantul s-a simţit legat de România şi a întreţinut relaţii neîntrerupte cu oamenii de ştiinţă români. asemanator cu becul Bunsen. Contribuţii la caracteristicile lămpii. Despre caracteristicile flăcării.A inventat „Aparatul pentru determinarea transparenţei corpurilor”. Relaţiile dintre chimia organică şi anorganică. aparate pentru prepararea amestecurilor detonante. În anul 1877. Marele chimist Petre Poni povestea că aproape 4 decenii N. Dintre cele 150 de lucrări publicate. Teclu venea în ţară special pentru a participa la sesiunile Academiei. cităm: Despre pigmentele anorganice. dispozitive pentru experienţe didactice şi altele. Teclu a devenit membru corespondent al Academiei Române şi membru titular în 1879.J. N. în care sunt descrise descoperirile şi invenţiile sale. cu reglare a curentului de aer şi gaz. iar între anii 1910 – 1913 a fost preşedinte al Secţiei ştiinţifice a Academiei Române. generatoare de gaz pentru obţinerea unui curent continuu. A realizat ozonizatoare de diferite tipuri. necesare prevenirii exploziilor de grizu. la care se folosea un bec cu filament din platină şi iridiu. este superior prin faptul că reglarea admisiei se face cu un obturator conic. Aceasta nazuinta nu i s-a îndeplinit pentru ca a trecut în nefiinţă la 13 iulie 1916 la Viena. În 1900 a inventat becul de laborator care îi poartă numele. unul dintre primele fotometre. care este folosit şi în prezent în laboratoarele de chimie din toate ţările. Nicolae Teclu este inventatorul şi realizatorul unor aparate pentru prepararea dioxidului de carbon solid. Invenţia a fost brevetată în Austria şi realizată pe scară industrială de firmele W. 250 . fapt care realizează un amestec mai bun al aerului cu gazul şi o temperatură mai înaltă. Într-o scrisoare adresată prietenilor săi îşi arăta dorinţa ca după Marea Unire să se alăture conaţionalilor săi la Universitatea din Bucureşti. pe care l-a prezentat la Congresul Internaţional de Chimie de la Viena din 1898. Rohrbeck’s Nachtolger din Viena şi Franz Hugershoff din Leipzig. pe care în ţară nu o putea avea. pentru înregistrarea exploziilor de gaze şi determinarea continuă a compoziţiei aerului din mine. Având o bază de existenţă şi pentru cercetările sale în străinătate. Becul Teclu.

C. victime umane şi blocuri prăbuşite. Sulina. Margareta. a adresat proteste scrise conducerii institutului şi presei. unde îşi dă şi bacalaureatul. Tatăl său. Pentru a aduce la cunoştinţa opiniei publice pericolul pe care îl reprezentau indicaţiile dictatoriale. Vasile Ursu. nici unul dintre obiectivele proiectate de colectivul pe care îl conducea nu a fost avariat de seismul din 4 martie 1977. la ora 21. în oraşul Soroca din Basarabia. Din această îndârjire de a practica corect şi cu probitate meseria de inginer constructor a intrat în conflict cu guvernanţii şi cu inchiziţia comunistă. care transmiteau în limba română.şi cea locală. inginerul Ursu cunoştea faptul că ţara noastră este situată într-o regiune seismică şi că seisme au avut loc la intervale aproximativ regulate. Bazându-se pe cunoştinţele ştiinţifice şi pe practica sa consistentă. Urmare a ocupării Basarabiei de trupele sovietice. Specialist în calculul structurilor de rezistenţă. Ambii părinţi au fost medici chirurgi. precum şi în Bucureşti (peste treizeci de mii de apartamente). Astfel prestaţia sa profesională a salvat vieţi omeneşti şi bunuri materiale.. Soluţia 251 . Năsăud. dar s-a păstrat tăcerea.R în care cerea să se înlăture urgent urmările cutremurului.00. După catastrofa de la 4 martie 1977. ca şef de atelier. radioul şi televiziunea preamăreau ideile "geniale" ale dictatorului. ceea ce afecta structura de rezistenţă. unde va lucra neîntrerupt treizeci şi cinci de ani până în 1985."Scânteia" şi altele . În acele timpuri erau "indicaţii" permanente pentru reducerea consumului de materiale de construcţii. Gheorghe Ursu se opune intruziunii politicului în construcţii şi continuă să proiecteze pe baza calculelor luând în consideraţie coeficienţii de rezistenţă seismică. Acestea au fost difuzate şi desigur auzite şi de oficiali. mama. Buzău şi pe litoral. iar inginerii constructori au căutat soluţii de rezistenţă antiseismice pentru clădirile pe care le ridicau. Nicolae Ceauşescu a convocat o şedinţă a biroului politic al C. din Măgura Livei. În calitatea pe care a avut-o în institut a proiectat cartiere de locuinţe în Galaţi. al P. au început geologii şi geofizicienii români studii sistematice asupra acestui fenomen. ciment. indicaţiile deveniseră obsedante. La Facultatea de Construcţii din Bucureşti problema era studiată de către specialişti. Datorită acestui fapt. prin comunicări ştiinţifice şi în publicaţii de specialitate.EMIL GHEORGHE URSU 1926 . Gheorghe Ursu continuă să înveţe la liceul "Vasile Alecsandri". a avut loc un cutremur cu urmări tragice. a fost realizat sub conducerea sa. Din acel moment. pe când alte construcţii edificate pe baza "indicaţiilor" s-au prăbuşit . laşi. Săvineşti. fier beton ş.1987 Gheorghe Ursu s-a născut la 2 iulie 1926. Ca revoltă. consemnate şi de cronicarii din secolele trecute. cu urmări catastrofale. care a fost recunoscut ca unul dintre cele mai moderne din ţară. Trăise personal experienţa cutremurului din 1940. Între anii 1945-1950 este student la Politehnica din Bucureşti Facultatea de Construcţii. familia Ursu se refugiază la Galaţi.a. erau pline de articole care "demonstrau" câte construcţii în plus se pot realiza prin acest tip de economii. Tulcea. După absolvirea facultăţii este repartizat la Institutul de proiectări în construcţii din Bucureşti. Toate ziarele. la Soroca.C. era originar din Galaţi. a adresat scrisori posturilor de radio străine. Aici. Între anii 1932-1936 urmează şcoala primară şi apoi primele clase de liceu. dar fără nici un rezultat. chiar şi în ziua de 4 martie 1977 când. Presa centrală . Spitalul din Târgu-Mureş. În anul marelui cutremur din 1977. care a afectat jumătate din construcţiile din teritoriul României.

Este refuzat de mai multe ori. cu mult curaj. dar şi la competiţiile sportive şi practica înotul. unde sunt citite în emisiuni şi comentate. i se publică volumul "Numai doi'. În domeniul poeziei.C. aşa cum de altfel s-a şi procedat. Atunci s-a hotărât. Gheorghe Ursu a înţeles. volumul "Presentimente. dar cu o bogăţie de imagini. dar este necesar să amintim câte ceva şi despre poetul. Având parte din familie de o educaţie cu largă deschidere spre cultură. Franţa. dar devine incomod prin atitudinea şi prietenia cu anticomunişti cunoscuţi.) la rând cu ceilalţi colegi. în ianuarie 1985 . Au urmat multe scrieri în proză. Anglia. Italia. dar după numeroase intervenţii reuşeşte să obţină paşaportul şi să facă o excursie prin centrele culturale din Austria. La acest jurnal nu avea acces nimeni. Se întoarce mai slab. format din 61 de caiete. Se opune din nou cu vigoare. în colaborare cu regizorul Mirel Ilieşu. ai cărui colaboratori erau Ion Caraion şi Virgil Ierunca. se pot scrie multe. călătorul şi atitudinea lui cetăţenească. admiratori ai sistemelor anglo-franco-americane. dar care nu a văzut lumina tiparului decât după revoluţie. muzee de artă. O echipă de securişti îi face descindere la domiciliu şi îi confiscă manuscrisele şi publicaţiile pe marginea cărora făcuse însemnări. restul fiind distruse prin tocare (fapt pentru care 252 . Siguranţa antonesciană a observat îndeaproape activitatea lor. pe care le-a consemnat în cartea "Europa mea". Conducătorul lor era scriitorul Iordan Chimet. În dorinţa de a vedea muzeele Europei şi oraşele despre care citise. îi plăcea să citească. Din acest grup făcea parte şi Camil Baciu. pe când era în viaţă.T. presentimente" rămâne nepublicat. nu inginerească. şi de către presa internaţională. dar faptul că ţine un jurnal era cunoscut de multe persoane. toţi scriitori cu concepţii profund democratice. din care au rămas numai câteva ca probe de incriminare. Belgia. Fiind elev de liceu la Galaţi. este solicitat să intre în Uniunea Tineretului Comunist (U. exprimat original prin cuvinte din vocabularul ştiinţific cu care autorul îmbogăţeşte dicţionarul poetic. trebuia să se umple crăpăturile. era ţinut sub cheie. totul în numai 35 de zile. În anul 1948.1971. să se adreseze prin scrisori. cu un microeseu care a apărut în pagina literară condusă de Miron Radu Paraschivescu. a intrat într-un grup de elevi contestatari ai regimului nazist. Spania. scriitorul. De aici ideea de a scrie zilnic în jurnalul său personal evenimentele pe care le-a trăit din 1943 până în 1985. fapt care conduce la excluderea lui din organizaţie. De aici sunt auzite opiniile inginerului specialist.unde era cazul. ca şi mulţi alţii. în anul 1991. alcătuieşte şi publică un album de arhitectură contemporană. în anul 1942. Avea o curiozitate deosebită şi a dorit să păstreze tot ce a văzut interesant. Nu poate refuza. la editura "Dacia" din Cluj. dar nu este luat în consideraţie de autorităţile cărora li s-a adresat în scris cu argumente profesionale. Olanda şi Germania.a început urmărirea declarată. postului de radio "Europa Liberă". solicitată de editura "Albatros" în 1970 spre a fi publicată imediat. nici soţia. cunoscutul scriitor din sfera ştiinţifico-fantastică. În legătură cu preocupările profesionale. unele publicate. În loc de consolidări sau demolări . dar şi mai multe confiscate şi distruse. când i-a fost confiscat de securitate. cu pantofii rupţi. cinematograf. solicită un paşaport turistic. Aceste poezii reprezintă un mesaj de dragoste către umanitate. poezii. că a pune în aplicaţie aceste "indicaţii" reprezintă un act criminal premeditat. mergea la operă. iubea muzica.politică era cosmetică. protestează împotriva acestor măsuri abuzive. Despre activitatea sa inginerească şi realizările în acest domeniu. Dar cea mai importantă "captură" a fost jurnalul său personal. copiii sau prietenii. în cotidianul "Ecoul". După ce ani de zile a fost urmărit din umbră.când două tinere uteciste l-au reclamat ofiţerului de securitate din institut că avea în biroul său un caiet cu însemnări zilnice . dar nu a luat măsuri severe. care comentează pe larg adevărul. În literatură debutează în anul 1944. privitoare la hotărârile politice pentru înlăturarea efectelor cutremurului. altele rămase în manuscris. cu o prefaţă de Nina Cassian editura Litera . ca student.

253 . atitudinea sa faţă de regimul dictatorial sau poziţia faţă de lucrările de consolidare a clădirilor după cutremurul din 1977. Uneori o maşină a securităţii îl aştepta la ieşirea de la serviciu şi îl conducea în locurile în care se desfăşura ancheta.s-a întocmit proces-verbal oficial înregistrat. La început. Justiţia română trebuie să-l redea istoriei pe cel ce a fost eminentul. S-au realizat două filme de scurt metraj: "Babu" în regia lui Cornet Mihalache şi "Regele fluturilor" de regizoarea Luminiţa Sălăgean. numeroşi intelectuali au scris despre acest caz. după un scenariu tipic. Era urmărit zi şi noapte. Din ordinul anchetatorilor. Întrebările se refereau la cele consemnate în jurnal privind problemele politice. După nouă luni de tracasări. a făcut o peritonită acută. Căci regimul ceauşist declarase că în ţară nu erau deţinuţi politici. a fost pus într-o celulă cu doi borfaşi care aveau dispoziţia să-l terorizeze şi să-l bată. inginer român Gheorghe Ursu. Însă unul dintre aceştia a declarat că Gheorghe Ursu era bătut şi de anchetatori. A decedat la spitalul Jilava în ziua de 17 noiembrie 1985. Printre altele i se cerea să facă declaraţii scrise despre prietenii lui. Urmare a loviturilor. la 21 septembrie 1985 a fost arestat. scriitorii cu vederi ostile regimului. Geo Bogza scria. la scrisorile trimise la Europa Liberă. a intrat într-o anchetă în libertate. în special în stomac. fiind acuzat că la domiciliul lui s-a găsit valută în valoare de 16 dolari USA deţinută ilegal. care l-a comentat pe larg. semnat şi ştampilat). într-un articol publicat la 11 mai 1993: "A ucide un astfel de om echivalează cu a-l omorî pe REGELE FLUTURILOR". Tragicul eveniment a fost aflat şi de presa internaţională. După evenimentele din decembrie 1989.

cât şi cele dotate cu motoare cu explozie. originar din îndepărtatele meleaguri ale Valahiei. Inventatorul Văsescu rămâne în istoria automobilului un clasic recunoscut şi necontestat. student la Şcoala Centrală. El mărturisea colegilor săi dorinţa de a deveni inginer. cutiei de viteze. Încă din liceu manifesta aplicaţii pentru mecanică. construite de Daimler în 1885 şi Benz în 1886. atelierele Gardner-Serpollet din Paris fabricau la sfârşitul secolului trecut autocamioane cu aburi. curioşi şi puţin speriaţi. Se poate afirma cu date şi argumente că acesta a fost primul autoturism din lume. care a apărut mai târziu şi este menţionat pentru prima dată în Larousse. Benz a construit un motor de 3 CP. având combustibil petrolul. piesele componente simple şi durabile. îndreptându-se spre Place de la Concorde. În 1895. de a cărei perfecţionare avea să se ocupe toată viaţa. Discuţiile au fost pe măsura evenimentului. care la motorul cu explozie provoacă „pene”. Ajuns la Paris. Dumitru Văsescu s-a născut la Iaşi. posibilitatea de a schimba uşor direcţia de mers fără a utiliza marşarierul (angrenaj complicat). pe care l-a instalat pe un vehicul cu două roţi. capacitatea de transport superioară. ediţia 1898. La locuinţa lui din Rue Michelet şi-a amenajat un mic atelier în care a început să lucreze la o maşină cu care să se circule pe drumurile publice. Printre altele se putea citi că dl. meşterea lacăte. pe care a pus-o în circulaţie în primăvara anului 1880. aşezământ de învăţământ tehnic superior care pregătea ingineri. Pe principiile constructive ale lui Văsescu. două tipuri de frâne. La timpul respectiv nu exista termenul „automobil”. Maşina construită de inginerul Văsescu nu a rămas o curiozitate. un sistem original de bracare a roţilor. Se asigura publicul că acesta este automobilul viitorului. pe care l-a instalat pe o căruţă cu trei roţi. Dumitru Văsescu. o trăsură care mergea fără cai. magnetoului. zăvoare. broaşte de uşi şi inventa diferite dispozitive. Caii nărăvaşi de la unele echipaje se zbăteau în lături punând în dificultate pe vizitii. Daimler a realizat un motor de 3 CP. 254 . se îmbulzeau la marginea trotuarelor să vadă cât mai bine ciudatul vehicul. unde se bucura de aprecierea profesorilor şi încrederea colegilor inventase acel vehicul fără nume.DUMITRU VĂSESCU 1859-1909 Inventatorul unui vehicul precursor al automobilului actual Într-o zi luminoasă şi călduţă din primăvara anului 1880. Ziarele lăudau avantajele automobilelor cu aburi: comenzile simplificate. Cetăţenii. eliminarea ambreiajului. Scotea un fum gros şi sunete ciudate. pe care îl regăsim şi la maşinile actuale. pentru soluţiile constructive aplicate de el pentru prima dată: şasiul. parizienii care se plimbau liniştiţi pe Champs Elysees savurând aerul proaspăt au văzut venind dinspre Arcul de Triumf. roţi metalice cu cauciucuri. Acest scenariu s-a repetat de multe ori în acel an până avea să intre în rutină şi a fost comentat de presa pariziană în fel şi chip. aceasta a constituit o alternativă şi o concurenţă pentru automobilele dotate cu motoare. la Paris a avut loc o cursă de automobile la care au participat atât maşini acţionate de cazane cu abur. carburatorului şi delcoului. cel mai reuşit „tren fără şine”. la 29 octombrie 1859. motor faţă (cazanul). s-a înscris la Şcoala Centrală. arborelui motor. La apariţia acestui autovehicul acţionat de puterea aburilor se credea că va deveni cel mai important mijloc de transport pentru şosele al secolului XX. acţionată de aburi.

la vârsta de 50 de ani. Inginerul Dumitru Văsescu a încetat din viaţă la Bucureşti. Deşi în această concurenţă. uzinele GAZ din Moscova fabricau în serie autocamioane cu abur pentru uzul armatei. care susţineau că autocamionul. Văsescu a circulat cu automobilul său şi pe străzile Bucureştiului. 255 . Încălzirea apei se făcea cu lemne. În anii ’30.Primăria oraşului Bucureşti a încheiat cu această firmă un contract pentru mai multe autocamioane. care întrunea toate calităţile necesare pentru a circula pe drumurile publice. dar a fost scos din uz la protestele vehemete ale locuitorilor de la periferie. Primul autocamion a intrat în serviciu la Bucureşti în anul 1900. Automobilul Văsescu a reprezentat pentru epoca respectivă cel mai reuşit vehicul. şi acum sunt constructori de automobile visători care reprezintă la saloanele de automobile maşini acţionate de puterea aburilor. paie etc. care a durat până în anii ’40. care în trei minute intrau în regim de funcţionare. când a învins definitiv maşina cu motor tip Daimler-Benz. în trecerea pe stradă. Între 1920-1930 au fost prezentate la expoziţiile de maşini automobile cu aburi perfecţionate. la 29 octombrie 1909. produce trepidaţii şi le dărâmă casele. cu care urma să transporte gunoiul menajer.

În capitala României a fost susţinut de Vlahuţă. a cerut directorului firmei sprijinul pentru a-şi materializa proiectul.AUREL VLAICU 1882 . În 1909 s-a întors acasă la Binţinţi şi le-a povestit foştilor lui colegi din primară. unde a început să facă planurile pentru primul său aparat de zbor. După terminarea şcolii primare în comuna natală. dar a fost refuzat. pe care le repara şi pe care le sincroniza. Având terminat un proiect pentru un aparat de zbor. repara ceasuri pentru colegii de clasă şi chiar pentru profesori. reprezintă viitorul în domeniul zborului. Astfel. pasiune cunoscută de copiii de ţărani cu care se juca. unde a rămas numai un an. Astfel. a iniţiat o colectă pentru strângerea de fonduri. Tatăl lui a dorit şi el să participe cu bani la proiectul lui Aurel şi a făcut rost de bani ipotecând o parte din pământul pe care era proprietar. care i s-a părut profesorului de fizică foarte ingenioasă şi s-a dus cu elevul său la fabrica Rieger. astfel că la orele fixe. Părinţii lui au fost ţărani gospodari. fiind foarte bun la învăţătură. tatăl său a vândut o parte din pământ pentru a-şi putea trimite fiul la studii superioare ca să devină inginer. l-a sfătuit să se transfere la o politehnică germană unde studiile de mecanică se făceau mai aprofundat. Iosif. pe care l-a înălţat cu ajutorul flăcăilor din Binţinţi. în comuna Binţinţi lângă Orăştie. care acum îi poartă numele. cucii deranjau tot cartierul. Ca elev de liceu şi-a găsit o îndeletnicire nouă. O. pilot câştigător al unor premii internaţionale S-a născut la 6 noiembrie 1882. părinţii l-au trimis la liceul din Orăştie şi apoi la cel din Sibiu. Colegul lui Romulus Boca. propunându-i proprietarului să o construiască în serie. La gazda unde locuia aducea ceasurile cu cuc. un ţăran cu suflet mare. Emil Gârleanu. acţionat de arcuri. a plecat la Bucureşti. Prima lui invenţie a fost o turbină. în tinereţe fiind poreclit "flăcăul din Binţinţi". acţionat de motor. Şt. fiind convins că un aparat de zbor cu aripi fixe. la care au participat şi foştii lui colegi de la primară şi de la liceu. Marele om de stat Spiru Haret. Se povesteşte despre el că în copilărie studia cu atenţie zborul păsărilor şi că a prins în clopotniţa bisericii lilieci ale căror aripi le studia ore în şir. Acest proiect l-a abandonat. Pentru tipul de motor s-a sfătuit 256 . cu care urmărise odinioară zborul păsărilor şi al insectelor despre proiectul său. Considerând că în Transilvania ocupată de Imperiul AustroUngar nu putea să îşi realizeze proiectele. După terminarea liceului. Copilăria petrecută în satul natal l-a legat de sat. Astfel a plecat Aurel şi s-a înscris la Şcoala Politehnică din Budapesta. ministrul instrucţiunii. unde a găsit sprijin pentru realizarea idealurilor sale. În 1908 a intrat în serviciu la fabrica de motoare Oppel din Rüsselsheim. care îi aprecia preocupările.1913 Constructor de avioane. Coşbuc. Vlaicu a reuşit în 1909 să construiască primul său planor. l-a ajutat cu influenţa pe care o avea la autorităţi să îşi construiască aeroplanul la Arsenalul Armatei. Ca student în primul an de facultate îl pasiona zborul şi dorinţa de a face o maşină puternică acţionată de un motor cu care să zboare. La început a făcut un plan pentru un aparat de zbor cu aripi batante. în 1903 Aurel Vlaicu a plecat săşi continue studiile la Şcoala Politehnică din München. Profesorul Ianoş Oden de la Şcoala Politehnică. pionier al aviaţiei mondiale. Pe atunci ziarele aveau ca subiect de senzaţie zborurile cu planorul realizate de Otto Lilienthal.

în apropiere de Câmpina. atingând plafonul de 1000 m înălţime şi viteza de 90 km/oră. în memoria lui. Aparatul pentru care a obţinut brevetul RO 2258 cu titlul "Maşină de zburat cu un corp în formă de săgeată" se putea compara cu cele mai bune aparate de zbor din lume la acel timp. Vlaicu III este considerat primul aeroplan din lume construit din metal. conţinând un text cu descrierea şi cinci desene pe calc. 257 . Pe locul accidentului s-a ridicat un monument în amintirea lui. În semn de omagiu. Cauzele prăbuşirii nu se cunosc: după unele surse ar fi fost o pană de motor. La propunerea lui Spiru Haret. la 120 de ani de la naştere AGIR i-a reprodus chipul pe calendarul pe care îl editează anual. La Sibiu şi Braşov a executat zboruri acrobatice de mare măiestrie. Avea un nou vis. alături de 30. Vlaicu cu fratele lui şi mecanicul Magnani au lucrat la aparatul de zbor Vlaicu II. ca ţară care a folosit avionul în scopuri militare. Academia Română i-a acordat Premiul "Gh. La 15 octombrie 1910. dar s-a prăbuşit lângă comuna Brăneşti.cu Traian Vuia. pentru a fi primul care făcea o astfel de tentativă şi având ambiţia să realizeze performanţa cu un avion de construcţie românească. l-a declarat membru de onoare post-mortem. în 1913. Cu acest aparat a participat la manevrele militare de toamnă şi a dus un mesaj de la Slatina la Piatra Olt. proiectat în întregime din elemente metalice. Aurel a decolat cu avionul Vlaicu II de lângă Bucureşti la 13 septembrie 1913.000 de participanţi care l-au aplaudat atunci când era pe cer printre nori. unde a murit. A refuzat propunerea de a lucra în Anglia la Marconi's Wireless Telegraf. Junkers ş. Academia Română. să fi construit astfel de avioane. Aurel Vlaicu şi-a depus cererea de brevetare pentru aeroplanul Vlaicu 1.a. Din decembrie 1910. Lazăr". situând ţara noastră pe locul al doilea după Franţa. prietenii lui devotaţi. în şedinţa solemnă din 28 octombrie 1948. Aflând că un aviator străin va încerca să zboare peste Munţii Carpaţi. în valoare de 5000 lei. Brégnet. Pentru a-l realiza a construit un nou avion Vlaicu III. să treacă Carpaţii cu aparatul lui. până în februarie 1911. înainte ca Fokker. La Blaj. alţii afirmă că a avut un atac de cord. Au fost de faţă Coşbuc şi Caragiale şi ţărani din Binţinţi. la jubileul de 50 de ani al Asociaţiei pentru Literatură şi Cultura Poporului Român. a participat şi Vlaicu cu noul său avion. În iunie 1912. care îi oferea conducerea uzinei pentru producerea în serie a aparatului său. la concursul aviatic de la Aspem – Austria a obţinut două premii: întâiul pentru precizia aruncării la ţintă şi al doilea pentru aterizarea la punct fix.

unde se ducea numai pentru a susţine examenele. în care a prezentat contribuţia sa la realizarea şi perfecţionarea unei maşini de zbor la care elicea asigură susţinerea şi propulsia. Prof. pentru a se putea întreţine. În timpul studenţiei activa în Societatea literară "Petru Maior" constituită de tinerii români. urmărea curenţii de aer de care ştia să profite cu măiestrie pentru a le dirija. zbura şi ateriza cu mijloace proprii de bord. În august 1906 a construit aeroplanul VUIA 1 bis. Foştii lui colegi de la şcoala primară din sat îşi aminteau de el că era mare meşter în confecţionarea şi înălţarea zmeelor. cu care a efectuat numeroase zboruri experimentale. Constantin Nedelcu. În revista "Orizontul" din 20 noiembrie 1922. După terminarea studiilor de inginerie s-a întors la Lugoj şi s-a angajat secretar la un avocat. pe care le-a experimentat pe aerodromul de la Juvissy şi la Iassy-les-Moulineaux.1950 Pionier al aviaţiei mondiale. cu performanţe superioare. dar şi despre aparatele de zbor mai grele decât aerul. unde ţinea conferinţe cu caracter istoric. 258 S-a . La baroul din Lugoj era cotat ca un jurist excelent şi câştiga bani mulţi din profesarea avocaturii. a plecat la Paris în 1902 pentru a studia zborul mecanic. Traian Vuia a publicat un articol intitulat "Zborul vertical". Considerând că în meseria de jurist îşi poate face o carieră mai bună. economic. sub titlul "Proiect de aeroplan-automobil". monoplan cu tren propriu de aterizare şi decolare. A devenit doctor în ştiinţe juridice cu dizertaţia "Militarism şi industrialism. aproape de Lugoj. Avea însă un proiect la care a lucrat în taină mulţi ani şi pe care l-a prezentat la Academia de Ştiinţe la 16 februarie 1903. în monografia publicată în 1955. Construind aeroplanul inventat de el – Vuia 1 – a efectuat primul zbor pe terenul de la Monteson de lângă Paris la 18 martie 1906.TRAIAN VUIA 1872 . Elie Carafoli (1901-1983). a fost expus la primul Salon Aeronautic de la Paris. inventator al primelor aparate de zbor cu sisteme de decolare. profesor de aeronautică la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Între anii 1918-1921 a proiectat şi construit două elicoptere. judeţul Timiş. propulsie şi tren de aterizare proprii născut la 17 august 1872. de fapt.106 pentru aeroplanulautomobil. Aparatul de zbor VUIA II construit în 1907. a plecat la Budapesta unde s-a înscris la Şcoala Politehnică pentru a deveni inginer. spunea studenţilor săi la cursuri: "Lui Traian Vuia îi revine titlul de glorie de a fi creat prima maşină aeriană care a învins acţiunea gravitaţiei şi a plutit în aer cu propria sa putere instalată la bord". s-a înscris la Facultatea de Drept din Budapesta. The New York Herald şi revista L'Ilustration au publicat fotografii şi comentarii. Acad. După ce şi-a luat examenul de bacalaureat la liceul din Lugoj în 1892. adoptat de constructorii ulteriori şi păstrat până astăzi. care decola. regimul de stat şi de contract" în 1901. El povestea mai târziu că. A fost primul inventator din lume al unui aparat de zbor mai greu decât aerul. având motor cu elice şi plan de susţinere şi dirijare reprezintă tipul standard. La 17 august 1903 a obţinut brevetul de invenţie francez nr. echipat cu un motor Antoinette de 25 CP. social. în vreme ce celelalte tipuri contemporane au dispărut cu desăvârşire". 332. Ziarele şi revistele importante au consemnat succesul său. Spre surprinderea prietenilor lui. scria: "Modelul realizat de Vuia în 1906. în comuna Surducul Mic.

a constituit la 30 aprilie 1918 Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania. 259 . În acest sens a publicat numeroase articole în revista "La Roumanie liberé". La 27 mai 1946 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. fiind preşedintele comitetului Frontului Naţional Român Antifascist. Edita la Paris revista "La Transylvanie". obţinând brevetele 661254/1928. în care pleda pentru drepturile românilor din Banat. 1904. Paris. A trecut în nefiinţă la 3 septembrie 1950. 1903. A publicat multe articole în care a descris invenţiile şi performanţele creaţiilor sale. dintre care cităm: "Projet d'aeroplan-automobil". cu ocazia împlinirii a 94 de ani de la realizarea zborului său senzaţional. Vuia a proiectat şi realizat un generator de aburi cu combustie internă şi ardere catalitică de foarte înaltă presiune. unde s-a montat o placă comemorativă şi s-a dezvelit bustul marelui inventator care se află în localul primăriei. 100-120 atmosfere. 680567/1928 şi 740226/1932. Londra. La 16 martie 2000. care milita pentru eliberarea nord-vestului Transilvaniei ocupat de hortişti. 134. primăria de la Montesson a dat numele lui unei pieţe din acest orăşel de lângă Paris. Împreună cu colaboratorul său Emmanuel Yvonneau. în Compte Rendus de l'Academie de Science. În timpul celui de-al doilea război mondial a făcut parte din mişcarea de rezistenţă franceză. Această invenţie se aplică în prezent în toate centralele termice. faţă de 10 atmosfere ale generatoarelor din epocă. în care a scris foarte multe articole. "Improved Aeroplane motor". Om politic şi patriot. ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940. a brevetat în Franţa mai multe tipuri de generatoare cu abur. al cărui preşedinte de onoare a fost şi care milita pentru statul unitar naţional român. La Conferinţa de Pace a primului război mondial a pus la dispoziţia delegaţiei române un volum în franceză.În 1925. nr.

Inginerul Yorceanu a întocmit un program detaliat şi cu soluţii pentru punerea în operă a Legii drumurilor. într-o familie modestă. Totuşi. el a avut o contribuţie esenţială la lucrările de ameliorare a cursului râul Dâmboviţa. cu mari eforturi personale deosebite. În acel timp. Reveniţi apoi în ţară. pentru continuarea studiilor universitare în Franţa. În serviciul public a lucrat cu multă conştiinciozitate şi şi-a câştigat prestigiul în rândurile corpului tehnic. a fost admis la Şcoala de Poduri şi Şosele. în aval de Arcuda. 260 A . cu program de studii complex. inginerii se formau în şcolile din Europa şi în special în Franţa. în afară de rezolvarea impecabilă a sarcinilor de serviciu care îi reveneau. când a apărut o lege.1903 făcut parte din pleiada de tineri patrioţi entuziaşti. la secţia de poduri si şosele. A absolvit acest institut în anul 1861 cu titlul de inginer specialist în construcţii de şosele. a început Şcoala de Conducători de Poduri şi Şosele. a reuşit în scurt timp să demareze lucrările şi să realizeze primele şosele pe baza unor studii şi proiecte tehnice. S-a născut în anul 1835 la Bucureşti. acesta îl urmăreşte pe Spiridon Yorceanu ca secretar general. El a devenit consilierul cel mai apropiat al marelui om de stat. Pentru pregătirea personalului tehnic necesar la realizarea proiectelor de modernizare a ţării. Pe baza rezultatelor obţinute în timpul studiilor. demonstrând că este un foarte bun organizator şi prin admirabilele studii tehnice pe care le-a elaborat. având ca ideal dezvoltarea ţării prin industrializare. prin care elevii erau bine instruiţi pentru profesia care urmau să o exercite. La cererea lui insistentă s-a retras în anul 1873. După ce a luat bacalaureatul francez cu foarte bine. unde a funcţionat între 1861-1867 ca şef de circumscripţie. el a formulat instrucţiunile pe care le-a pus la dispoziţia Administraţiei de Poduri şi Şosele. până în 1891. în care a funcţionat ca membru în consiliul tehnic. Ţara era străbătută de drumuri improvizate şi nu existau specialişti în acest domeniu. Toate guvernele care s-au succedat au apreciat calităţile profesionale ale inginerului Yorceanu şi l-au menţinut în minister. El a întocmit un regulament al corpului tehnic. O dată cu venirea în fruntea Ministerului Lucrărilor Publice în calitate de ministru a lui Panait Donici. a fost numit inginer ordinar în Ministerul de Interne. Inginerul Yorceanu a acţionat atât în domeniul legalizării activităţi inginereşti. După terminarea studiilor preuniversitare în mod strălucit. Prin aceste lucrări hidrotehnice s-au oprit pentru totdeauna inundaţiile periodice care aveau loc primăvara şi afectau Bucureştiul de odinioară.SPIRIDON YORCEANU 1835 . care în secolul trecut au visat să devină ingineri. luând parte la soluţionarea multor probleme de specialitate care erau supuse spre aprobarea acestui for. o personalitate care a intrat în istorie datorită acţiunilor sale patriotice. cât şi pentru a pune bazele unui învăţământ tehnic naţional. În a doua jumătate a secolului XIX-lea. a obţinut o bursă de stat care se acorda tinerilor săraci şi merituoşi. după inundaţiile din anii 1865 şi 1866. unde s-a remarcat ca un student conştiincios. pe care l-a susţinut cu deosebită dârzenie până a fost aprobat de fondurile competente. ei nu aveau nici un statut de lege care să le apere drepturile şi să le definească obligaţiile. A urmat o perioadă de 18 ani. Prevederile acestui regulament au avut putere de lege şi a încetat valabilitatea în anul 1894. În primul rând.

prea multe mărturii despre viaţa lui nu ne-au rămas de la contemporani. Cei care îl susţineau aduceau ca argumente realizările sale ca specialist şi calităţile sale umane şi intelectuale. În comitetul de conducere al societăţii au avut loc dezbateri aprinse. A făcut parte dintre membrii fondatori ai Societăţii Politehnice. în timpul vieţii a fost decorat cu Steaua României în gradul de Ofiţer. 7/1905. Testamentul a fost notificat cu doi ani înainte de a înceta din viaţă. Cu toată oponenţa lui. făcând parte din primul grup de persoane care au primit această înaltă distincţie şi cu Ordinul Coroana României în gradul de Comandor. preluată de la “Societatea Engleză” după alipirea Dobrogei la Regatul Român. Cei desemnaţi au dus la îndeplinire testamentul întocmit. în anul 1878 ing. fiind un om rezervat şi puţin comunicativ. unde a predat mai multe cursuri. Printr-un alt capitol al testamentului lăsa Societăţii Politehnice un capital care să fie utilizat de Consiliul său de Administraţie pentru prosperitatea Societăţii şi în scopurile propuse prin statute. împărtăşindu-le din experienţa lui practică de inginer. Prin testament ruga pe cei care la timpul respectiv vor îndeplini funcţiile amintite. în vârstă de 68 de ani. Acest act. publicat sub titlul “Testamentul Yorceanu” în Buletinul Societăţii Politehnice nr. Averea lui se compunea din efecte publice româneşti depuse la Banca Naţională. asociaţia inginerilor era independentă politic. Pentru meritele sale deosebite. În acel moment avea cel mai înalt grad care se acorda inginerilor – era inginer inspector general. Cu simplitatea şi modestia care îl caracterizau. avea o experienţă deosebită în domeniul lucrărilor publice şi era cunoscut de public şi de cercurile politice ca un om cinstit şi de o mare probitate profesională. o bună parte din avere a lăsat-o Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti. În această calitate a lucrat cu deosebită competenţă la verificarea conturilor căilor ferate Roman-Iaşi şi CernavodăConstanţa. medicamente şi alte ajutoare în caz de nevoie bărbaţilor muncitori sau mici meseriaşi la ieşirea din spitale. în cadrul căreia se bucura de stima generală şi de o mare autoritate. Din banii lăsaţi urma să se constituie un capital depus la bancă. De la catedră reuşea să captiveze atenţia elevilor săi. Inginerul inspector general Spiridon Yorceanu a trecut în nefiinţă la 11 aprilie 1903. Exemplul lui a fost urmat şi de alţii care au lăsat donaţii. Deşi profesorul inginer Spiridon Yorceanu a fost incontestabil o importantă personalitate în societatea românească şi în asociaţia inginerilor. i s-a rezervat preşedinţia Societăţii Politehnice pe un an (1887). Yorceanu a fost numit ca delegat al Ministerului Lucrărilor Publice în comisiile de evaluare şi preluarea acestora. 261 . care reprezentau economiile pe care le-a realizat pe parcursul unei vieţi de muncă şi din mobilierul casei. dar era consultată şi ascultată de politicieni. Cu acest capital s-a format o bază materială şi într-adevăr Societatea a început să prospere. ne dă posibilitatea să apreciem starea sa spirituală.O dată cu hotărârea statului de a răscumpăra căile ferate de la societăţile străine care leau construit şi le exploatau. în care a fost secondat de inginerul G. A fost şi profesor la Şcoala de Conductori de Poduri şi Şosele. din al cărui profit trebuia să se împartă anual îmbrăcăminte. el a lăsat un testament indicând ca legatari universali şi în acelaşi timp ca executori. Dumitrescu Tasian în calitate de vicepreşedinte. generozitatea. El nu a vrut să primească sub nici o formă onoarea de a fi preşedintele Societăţii. El considera că nu poate face faţă. Fiind bolnav. preşedintele şi pe cei doi vicepreşedinţi ai Comitetului Societăţii Politehnice. Un document important este testamentul său. a explicat că în funcţia de preşedinte trebuie aleasă o personalitate care să impună concepţiile societăţii în faţa cercurilor guvernamentale. ca şi în prezent. Pe atunci. fapte care au condus la alegerea sa ca preşedinte în anul 1887. dragostea de oameni şi sentimentele de total devotament şi încredere faţă de asociaţia inginerilor. Prin testament. să ia în primire averea lui şi să o distribuie cu forme legale conform prevederilor testamentare.

iar trei surori au fost profesoare. dar acesta nu a fost aprobat să apară decât fără menţiunea „prima femeie inginer chimist". devenind prima femeie studentă a acestui aşezământ. Colegii. considerându-se că femeile pot aspira cel mult să fie profesoare. a clamat: „La bucătărie. În anul 1991. numele ei a fost popularizat prin presă. văzând-o în amfiteatru. este autorul unui monument din Rio-Brasil. Cu acest prilej a fost decernat. Astfel. instituit la iniţiativa dnei dr. familia a încercat să amintească acest eveniment prin publicarea unui ferpar în ziarul „România liberă". inginer energetician. pentru care studenţia însemna şi distracţie cu halbe de bere. devenită mai târziu Politehnica. acest premiu a fost acordat unor personalităţi feminine.68. a reuşit să se înscrie în 1909. s-a pus o placă omagială pe casa în care a locuit.c. Dimitrie Leonida. iar la Muzeul Tehnic „Ing. Eliza Leonida Zamfirescu a fost membră AGIR din anul 1921. un stand permanent care oglindeşte opera sa. Dar. În mod semnificativ şi. preşedinte executiv al Confederaţiei Naţionale a Femeilor din România. A fost prima recunoaştere a meritelor Elizei Leonida Zamfirescu. Dimitrie Leonida” s-a inaugurat. În prezent. Eliza Leonida s-a născut la 10 noiembrie 1887. la Academia Regală Tehnică din Berlin. la Galaţi. al treilea a fost general al armatei române. Profesorul Schubert. A făcut parte dintr-o familie numeroasă. s-a înscris pentru admitere la Şcoala de poduri şi şosele. premiul pentru merite ştiinţifice şi tehnice care poartă numele aceleia care a fost prima femeie inginer din Europa: Eliza Leonida Zamfirescu. Opera şi activitatea inginerei în numele căreia s-a constituit acest premiu nu au fost cunoscute publicului românesc decât după evenimentele din 1989. nu au primit-o la serbarea bobocilor. Înfruntând toate piedicile. Cu prilejul centenarului naşterii sale (1987). Ulterior.. la pag. dorind să devină inginer. devenind prima femeie inginer din Germania şi din Europa. firesc. cu o ambiţie nestăvilită. pentru prima dată. se fac cercetări în SUA pentru a se stabili şi confirma dacă a fost şi prima femeie din lume care a avut acest titlu. în „Anuarul Institutului de Geologie şi Geofizică al României” (nr. Absolventă a Academiei regale din Berlin – facultatea de chimie-metalurgie Charlottenburg – în anul 1912. c. o stradă a primit numele său. este prima femeie care primeşte o diplomă de la acest institut de prestigiu. 5-8) a apărut o comunicare biografică prin care s-a făcut cunoscut faptul că prima femeie inginer din Europa a fost o româncă.ELIZA LEONIDA ZAMFIRESCU 1883 . şi în Germania a înfruntat piedici şi prejudecăţi din partea profesorilor şi a colegilor. este o figură ilustră a tehnicii româneşti. Premiul a fost. la Institutul Geologic. dintre care unii au făcut cariere strălucite. deşi au existat iniţiative în acest sens. a avut loc simpozionul "Personalităţi feminine româneşti în domeniul ştiinţei şi tehnicii". în fond. la 4 iunie a. ce a adus un imens aport ştiinţific şi practic original pentru cunoaşterea geologiei şi a bogăţiilor subsolului României. Eliza Leonida Zamfirescu a lucrat timp de 42 de ani ca ingineră în România. Mioara Mincu. cenzura a interzis orice manifestare omagială. Atunci. al doilea frate. radio şi TV. cu 11 copii. sculptor. dar nu a fost admisă din cauza prejudecăţilor vremii. nu 262 .1973 Prima femeie inginer din Europa a fost o româncă La 4 iunie a. care şi-a desfăşurat lucrările la Muzeul Tehnic din Bucureşti. După absolvirea liceului. la Muzeul Geologic a avut loc o expoziţie comemorativă.

chimist Ecaterina Andronescu. prof. când s-a retras la pensie. ing. A realizat lucrări de preparare a minereurilor pentru valorificarea industrială a unor zăcăminte importante.000 de analize chimice care poartă girul semnăturii sale. „Studiul cromitelor de la Orşova”. Desigur că obţinerea titlului de inginer pentru prima dată de către o femeie. ea fiind un caz special. 263 . iar rezultatele acestora se regăsesc în majoritatea lucrărilor efectuate de institut şi semnate de geologi de prestigiu. care a fost un eveniment consemnat în toată presa europeană. Eliza Leonida Zamfirescu s-a preocupat de o mare varietate de probleme geologice. Maria Brezeanu. Maria Mocanu. A făcut numeroase comunicări ştiinţifice de specialitate în ţară şi străinătate. A elaborat metode originale de analize chimice pentru ape potabile şi minerale. La înmânarea diplomei. Maria Simionescu. Cu răbdare. academician Ecaterina Ciorănescu Neniţescu. prof. Sofia lonescu.la politehnică. primele laureate ale premiului care poartă numele Elenei Leonida Zamfirescu au fost. ing. prof. Cităm câteva nume: Mariana Drăgănescu. Ioana Milcu. roci de construcţie. Dintre acestea cităm câteva: „Studiul extragerii potasiului din glaucomite'. Ghiorghiţa Jinescu. Şi. dr. care au fost publicate. prof. dr. dr. În lunga sa carieră. prof. care sunt valabile şi în prezent. prof. bitumine solide. „Studiul diatomitelor din România". gaze. se găsesc înregistrate rezultatele a 85. până la vârsta de 75 de ani.G. dr. a perfectat modele de interpretare a acestor analize şi a întocmit standarde de stat (STAS). exemple de competenţă şi sârguinţă. rectorul a declarat-o "die Fleissigste der Fleissigsten”. s-a dovedit astfel pe tot parcursul vieţii. dârzenie şi silinţă a transformat prejudecăţile şi ostilitatea în admiraţie generală.. Acum. minereuri. Adelaida Mateeescu. cărbuni.G. ar fi rămas o simplă curiozitate dacă acest titlu nu ar fi fost onorat printr-o activitate excepţională. „Studiul pământurilor colorate cu aplicaţii în ingineria de petrol". petrol. adică „cea mai silitoare dintre silitori”. Rectorul i-a atras atenţia ferm să nu dea prilej de nemulţumiri. aviatoare. dr. prof. În arhivele I. copiii şi bucătăria”. spre admiraţia tuturor. univ. acolo este locul femeilor! Chemările esenţiale ale femeii sunt biserica. „Studiul bauxitelor din Munţii Apuseni". ca şi ilustra lor predecesoare.

Prin calitatea lucrărilor pe care le-a executat la Snagov. Pentru munca sa neobosită. Profesorul Marin Drăcea l-a recomandat pentru o bursă cu care şi-a continuat pregătirea profesională la Universitatea Giessen din Germania. jud. Zonarea funcţională a pădurilor (1953) ş. consolidarea terenurilor şi menţinerea unui fond de material lemnos pentru industrie. dar şi de frumuseţea şi importanţa pădurilor. Atras de studiul dreptului. A fost elev al celebrului liceu “Mihail Codreanu” din Bârlad. Întors în ţară. a fost deosebit de apreciat de superiorii săi. pentru purificarea atmosferei. 264 . Căiuţ şi Codrii Cosminului s-a remarcat şi a fost transferat la Casa Autonomă a Pădurilor. Popescu-Zeletin conţin elemente tehnice practice. a depus o muncă neobosită pentru conservarea pădurilor seculare din Carpaţii României şi a fondului forestier mondial. care au stat la baza activităţii silvice în ţara noastră. În aceste programe se regăseşte legătura între cercetarea fundamentală şi cea aplicativă în scopul apărării intereselor economiei naţionale în domeniul silviculturii. specialist în biometrie forestieră şi amenajarea pădurilor. Pentru uzul studenţilor a elaborat Cursul de dendrometrie (1953). Astfel a devenit doctor inginer silvic. Programele elaborate de inginerul I.1974 Om de ştiinţă. unde a funcţionat între 1944-1948. ecologist de valoare internaţională. POPESCU-ZELETIN 1907 . După care a fost cadru didactic la mai multe facultăţi cu profil de silvicultură. Norme pentru constituirea marilor unităţi forestiere (1948). conferenţiar la Institutul de Prelucrarea Lemnului şi la Institutul Forestier din Braşov (1949-1954). Ca rezultat al cercetărilor sale neobosite pe teren. între 1925-1929. a elaborat o serie de programe menite să conserve şi să refacă pădurile defrişate. pentru cercetările cu rezultate practice prin introducerea unor tehnici originale în amenajarea pădurilor. Şcoala elementară a urmat-o în satul natal.ION I. a urmat cursurile Facultăţii de Drept. consultat şi în prezent de studenţii de la silvicultură. S-a născut în satul Buda. comuna Răchitoasa. unde şi-a susţinut teza de doctorat în 1936. profesor la Institutul Politehnic din Braşov (1955-1974). Programele de amenajări silvice Zeletin sunt valabile şi în prezent. Rolul pădurilor în economia apelor (1950). între 1926-1931. Bacău. Amenajarea pădurilor (1941). Aceste programe cuprindeau organizarea şi conducerea unei companii naţionale pentru amenajarea pădurilor din teritoriul României. pe al cărui panou de onoare sunt înscrise multe nume de personalităţi. fundamentarea ştiinţifică a zonării diferitelor specii de arbori şi documentele tehnice (proiectele) necesare punerii în operă a acestor planuri. în cadrul Serviciului de Studii şi Cercetări.a. În activitatea didactică a debutat ca asistent la Politehnica din Bucureşti. şi al Facultăţii de Silvicultură a Politehnicii din Bucureşti. efectuează o serie de cercetări ale căror rezultate le publică sub titluri precum: Consideraţiuni asupra împăduririi cu salcâm din regiunea Dridu (1933). I. După terminarea studiilor a fost încadrat ca inginer ajutor la Ocolul Silvic Gruiu (1931) în Serviciul Silvic.

Prof. la prima reuniune ştiinţifică “Programul biologic internaţional” din Danemarca. regretat de comunitatea ştiinţifică naţională şi internaţională. ales la Congresul de la Gainessville-SUA (1971). I. Turcia şi în ţară. Forest Management and Planning. în deplină activitate creatoare. ales la Congresul de la Oxford (1956). laureat al prestigiosului Premiu internaţional pentru ocrotirea pădurilor “Leopold Pfeil” (Hamburg. I. A fost ales membru corespondent al Academiei Române (1955). ales la Congresul de la München (1967). Prin intervenţiile şi comunicările sale la Congresul Forestier de la Madrid. Popescu-Zeletin este recunoscut pe plan ştiinţific internaţional. prin bogata activitate la Uniunea Internaţională a Institutelor de Cercetări Forestiere. preşedinte al Secţiei de silvicultură a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (1970). Recunoaşterea internaţională s-a concretizat prin alegerea sa ca membru asociat al Uniunii Internaţionale a Institutelor de Cercetări Forestiere (IUFRO). s-a distins ca o personalitate ştiinţifică remarcabilă. membru al Comitetului permanent IUFRO. preşedinte al Subject Group IUFRO.El a adus o importantă contribuţie la organizarea modernă a învăţământului silvic mediu şi superior din România. 265 . Viaţa sa a fost întreruptă la 20 mai 1974 la Bucureşti. 1970). la congresele de la München şi Gainessville.

În domeniul radioactivităţii era mai bine pregătită decât Frederic Joliot. unde Pierre şi Maria Curie au fost profesori. După scurt timp a fost numit şeful cercetării la Casa Naţională a Ştiinţelor. În camera lui avea prinsă pe perete o ilustraţie care îi reprezenta pe soţii Pierre şi Maria Curie în laboratorul lor. a deschis căi noi pentru cercetările şi elaborarea de teorii asupra nucleului atomic. În timpul studiilor superioare s-a remarcat ca un student eminent şi a obţinut titlul de inginer cu menţiunea "major" în fizică şi chimie.el fiind cel mai mic. După absolvirea liceului. Irene şi Joliot s-au căsătorit la 4 octombrie 1926. Ei au descoperit şi faptul că pentru a controla transmutaţia elementelor instantanee şi explozivă pot folosi ca moderator apa grea (D2O). pe care 1-a iniţiat în acest domeniu. Irene. în anul 1933. bombardate cu particule de poloniu. A doua zi a cunoscut-o pe Irene Curie. Înclinat mai mult spre cercetare decât pentru cariera de inginer metalurgist. de poloniu. În 1939. Într-o seară cu ceaţă. prin recomandarea profesorului său Langevin a ajuns preparator la catedra doamnei Maria Curie. avea înclinaţie spre poezie şi era o sportivă pasionată. Cea mai mare parte a elementelor chimice stabile. continuatoare a cercetărilor făcute de părinţii săi. Irène şi Frederic au început o colaborare ştiinţifică încununată de o serie de succese răsunătoare. Amânând stagiul militar pentru studii. ei au obţinut aluminiu radioactiv. au dat izotopi radioactivi. într-o familie cu mulţi copii . Era un pasionat al pianului. La liceul Lakanal din Paris era considerat ca un profesionist al fotbalului şi a fost selecţionat într-o competiţie internaţională.patru băieţi şi o fată .FREDERIC JOLIOT-CURIE 1900 . În copilărie. În 1930. Această descoperire epocală. Frederic şi-a instalat în camera de baie a locuinţei un laborator de chimie. după terminarea facultăţii a fost repartizat la Şcoala de Artilerie din Poitiers. pentru a urma cursurile Şcolii de Fizică şi Chimie Industrială. în Luxemburg. practica skiul. în care făcea experienţe. pe lângă însuşirile de cercetătoare. bombardând aluminiul cu particule emise. unde avea un salariu de trei ori mai mic decât dacă ar fi lucrat ca inginer în uzină. Joliot s-a dus la locuinţa familiei Curie. Frederic JoIiol-Curie şi-a luat doctoratul cu o teză asupra electrochimiei poloniului. Astfel. mai târziu Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice. La începutul carierei a lucrat câteva luni în uzina Arbed din Esch-Sur-Alzelte. La 15 ani era un pasionat al lecturilor despre marii savanţi şi era un admirator al lui Pasteur şi al soţilor Curie. soţii preluându-şi reciproc numele de familie Joliot-Curie. În 1935. metal radioactiv descoperit de Pierre şi Maria Curie. Frederic Joliot-Curie depune 266 . prin care descoperirea lor a fost consacrată universal. tenisul şi turismul montan. Acest succes a avut răsunet în toată lumea. chiulea de la şcoală şi mergea la vânătoare şi pescuit. S-a născut la Paris la 19 martie 1900. practica jiu-jitsu. a radioactivităţii artificiale. Frederic Joliot-Curie a fost numit conferenţiar la Sorbona şi decorat cu Legiunea de Onoare. la care a cântat toată viaţa pentru odihna spirituală. soţii JoliotCurie au obţinut împreună Premiul Nobel. care a rămas întipărită viu în amintirea lui.1958 A descoperit radioactivitatea artificială în colaborare cu soţia sa. care pentru el erau modele de urmat. care era asistentă a mamei sale. unde a fost înaintat la gradul de sublocotenent în serviciul tehnic al gazelor de luptă. s-a pregătit urmând cursurile şcolii Lavoisier. Irene. pe cheiul Senei. În acelaşi an.

regretat de milioane de oameni care i-au urmărit descoperirile ştiinţifice şi lupta lui pentru viaţă. În acelaşi an a fost numit la conducerea înaltului Comisariat pentru Energie Atomică şi realizează prima pilă atomică franceză. De remarcat faptul că îl lega o prietenie cu savantul român Horia Hulubei. 267 . Franţa deţinea în acel moment un rol precursor în domeniul atomic. A încetat din viaţă joi. "Zoe". a fost numit preşedinte al Comitetului Mondial al Păcii În tot timpul vieţii sale a fost un militant neobosit pentru drepturile omului. În 1950. Eliberat din lipsă de probe. În 1946 a fost decorat cu Crucea de Război şi numit Comandor al Legiunii de Onoare pentru activitatea lui din rezistenţă. fapt care i-a adus demiterea din funcţia de înalt Comisar al Energiei Atomice din Franţa. În timpul ocupaţiei germane. 18 august 1958. în vârstă de 58 de ani. el participă la lupta de rezistenţă organizata de populaţia Franţei împotriva ocupanţilor.cerere pentru brevetarea unei pile atomice. Frederic a fost arestat. contra războaielor. dăruind lumii o mare şi excepţională sursă de energie. Războiul le-a oprit cercetările. la Stockholm.

fostă profesoară. Fără bani. Cu aceşti bani cumpără o veche tipografie şi devine ziarist. Întemeiază la Port-Huron o nouă foaie intitulată “Paul Pryl” (Paul indiscretul). Se apucă de o nouă meserie. a fosr portar. la 21 de ani. Avea 23 de ani când începe epoca marilor invenţii. I se pune la dispoziţie un laborator cu tot ce avea nevoie pentru cercetare. devine muncitor într-o echipă pe linia de cale ferată Canada-Central Michigan. este angajat inginer electrician la o agenţie telegrafică care transmitea informaţii financiare. În acelaşi timp a inventat şi un sistem de trecere pe acelaşi fir a două telegrame în sens invers. Într-un vagon de tren. dublate de o memorie ieşită din comun. Citind tratatul lui Fresenius “Analiza calitativă”. Îşi asociază câţiva prieteni de vârsta lui şi realizează într-un an un venit de câteva mii de dolari. în care publica critici şi ştiri de scandal despre personalităţile oraşului. dar un funcţionar nedisciplinat. dar isteţ.THOMAS ALVA EDISON 1847 . cea de telegrafist şi. Vine astfel în contact cu aparatele şi electricitatea şi se apucă să studieze tratate de mecanică şi electricitate. Dar ingeniosul Thomas a inventat un sistem automat. Avea 13 ani. care vindea ştiri şi marelui cotidian “Times”. executa tehnoredactarea. care îl îndrumau să citească tot ce îi ieşea în cale. dă foc la tren. în 1862. Un bârfit l-a aruncat în râu şi a scăpat cu viaţă datorită faptului că ştia să înoate. La vârsta de 12 ani. Reuşind să repare un indicator automat. în căutarea de serviciu. pentru a câştiga existenţa familiei. La 15 ani renunţă la ziaristică pentru totdeanua. care a dus la ciocnirea garniturilor. pentru a se asigura că este acolo. obţine de la proprietarul unui bufet de gară un credit în marfă (ţigări. în orăşelul Milan din Ohio (SUA). într-o familie de săraci cu rădăcini în Olanda. grădinar. În 1870 era la New York. este angajat cu contract şi i se măreşte salariul substanţial. Şeful gării îl pălmuieşte. Este dat afară din serviciu. care îi vor aduce gloria şi mari venituri. croitor ş. într-o situaţie financiară precară. şi nu îl mai lasă să lucreze în gară. ziare ş. Pleacă la Boston şi îşi face un atelier pentru studiul aparatelor vibratorii.1931 O copilărie şi tinereţe dominate de aventura cunoaşterii şi creaţiei Cel mai important inventator al epocii moderne s-a născut la 11 februarie 1847. tirajul şi distribuţia ziarului “Grand Railroad Trunk Herald”. corectura. Obţine informaţii şi reclame de la o agenţie. Copilul Thomas nu a urmat nici o şcoală. l-a obligat să transmită din jumătate în jumătate de oră termenul “six”. 268 . Se ocupa mai mult de experienţe şi lipsea de la postul lui. prăjituri.a. din economiile realizate. denumit ulterior “Weekly Herald”. Tatăl său. pe care le vinde cu profit la călătorii care se perindau pe peron. capătă un post în birourile de telegraf din Port-Huron. Avea o inteligenţă nativă şi o curiozitate mereu nesatisfăcută. iar şeful. ceea ce îl afectează pentru tot restul vieţii. singur scria articolele. De la o experienţă cu fosfor ratată. capătă gust pentru experienţe chimice şi îşi instalează un laborator în vagonul de tren în care avea tipografia. tatăl său îl trimite să îşi câştige singur existenţa şi. Invăţătura elementară a căpătat-o de la mama lui. slab instruit.). Propune companiei de căi ferate o experienţă cu care voia să stabilească o comunicaţie telegrafică între două trenuri în mişcare. Era un operator dibaci.a.

a cucerit lumea. transporturi". primul aparat care înregistra (conserva) sunetele şi le reda. Totodată. Cu această sumă şi-a permis să construiască pentru cercetările sale clădiri confortabile. A înregistrat ca invenţii aparate de măsură şi control. utilaje industriale. aparate de comunicaţie şi mijloace de transport. în New Jersey. uriaş. Era cumpătat în toate. în 1871 a creat două aparate . Telefonul lui Edison a fost imediat utilizat pe scară industrială. Era înţelept şi foarte muncitor. Fără a practica vreun cult religios. ale cărei minte şi suflet a fost. cu 300 de muncitorii. Familia era completată de copiii săi foarte reuşiţi. În 1873.a. lângă New York. comerţ. la 40 de ani. cu o muncitoare de la Newark şi în 1887. cu o logică limpede şi un sistem nervos flegmatic. electricităţii. vizitele la Louvre şi o serată muzicală dată pentru el şi soţie de Gounod. o organizaţie industrială de fabricat invenţii. nu nega existenţa lui Dumnezeu. În 1889 a făcut o vizită la Paris şi deseori evoca discuţiile cu Pasteur. istoricul laborator de la Melo-Park. Are invenţii şi în domeniul peliculei şi aparaturii 269 .Sistemul de telegraf duplex este achiziţionat de o societate care îi asigură un venit de 6000 de dolari anual. iubitor de muzică şi lectură. cu fata unui negustor din Ohio. acusticii. În cei şase ani anteriori a realizat un beneficiu net de 4 milioane de dolari. lat în spate. trăind numai pentru acţiune şi cercetări ştiinţifice. printr-un contract i se cumpără toate invenţiile ulterioare la preţuri stabilite de experţi. de ingineri. din invenţii. puţin distrat. A făcut cercetări în toate domeniile ştiinţei. Afirma că nu te poţi ocupa de chimie fără a fi convins de existenţa unei inteligenţe supreme. Acesta a fost omul La maturitate. dintre care 1400 invenţii principale şi 1500 invenţii secundare. unde avea să lucreze timp de 6 ani. acestea stau la baza dezvoltării industriale a cinematografiei. A fost căsătorit de două ori. chimiei organice şi anorganice. cu ochii albaştri. inventează telegraful quadruplex şi multiplex. Fonograful. mânca puţină came şi mult peşte. aparate. l se construieşte un laborator-atelier la Newark. Asculta cu plăcere simfoniile lui Beethoven. amenajate după ultimele cerinţe ale timpului şi să achiziţioneze aparatură pentru experienţe în valoare de 1 milion de dolari (dolarul avea o putere de aproximativ 20-30 ori mai mare ca în prezent). pe care îl caracteriza ca pe un inventator de combinaţii muzicale multiple. Invenţiile "Vrăjitorului de la Melo-Park" În 1876 înfiinţează la Orange. a înregistrat la Biroul de Invenţii şi Brevete al SUA aproximativ 2900 de invenţii. a fost descris ca un bărbat înalt. Dar avea şi o deosebită stimă pentru oamenii de artă şi creaţie artistică. personal şi toate mijloacele necesare pentru a-şi manifesta geniul-inventator. Jansen. se îmbrăca simplu. Părerea lui în domeniul educaţiei era că "Avem nevoie de oameni capabili să muncească. De la vârsta de 23 de ani şi până la 83 de ani. de oameni practici productivi pentru industrie. nu bea spirtoase. Pornind de la telegraful duplex. la 26 de ani. pârul lung şi blond. În acel moment dispunea de resurse financiare considerabile. mecanicii ş.kinetograful pentru înregistrat imagini şi kinetoscopul pentru redarea imaginilor. cu o construcţie fizică robustă.

Actuala companie General Electric. la 18 octombrie 1931. Trebuie citate. urmărind cu răbdare numeroase experienţe îndreptate către un scop bine definit. pentru fabricarea de echipamente electrice. ora 3 dimineaţa. furaţi de ritmul vieţii moderne. prea adesea. Omagiul omenirii şi al poporului român Marele inventator. în care. Inventatorul propune ca becul să se comercializeze cu 10 cenţi. O dedicaţie muzicală a fost susţinută de cvartetul "Armonia". Din mesajul preşedintelui României. Producţia este foarte diversificată. În toate ţările lumii. a încetat din viaţă la vârsta de 84 de ani. pe care poporul american îl priveşte ca pe o glorie proprie. iar dedicaţia plastică a aparţinut medicului-pictor Marius Turaiche. După sute de experienţe. Să restabilim respectul şi valoarea spiritului creator. Fără a ignora valorile culturii de piaţă. scoţându-l din anonimat. la domiciliul său din West Orange. la 21 octombrie 1879 reuşeşte să realizeze becul electric cu filament. Despre invenţiile sale spunea că nu se datorează hazardului şi că au apărut ca urmare a unei munci şi concentrări enorme. la a cărui organizare au participat Ambasada Statelor Unite. este descendentă directă a celei înfiinţate de Edison. în acest an sunt anunţate manifestări omagiale şi concerte în onoarea celui care a inventat sistemul de conservare şi redare a sunetelor. "Invenţiile se realizează prin 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie. de la produs şi marcă. adresat participanţilor la aceste manifestări. o imensă varietate de becuri electrice. GE (SUA) produce motoare pentru." Marea majoritate a invenţiilor brevetate au fost valorificate industrial. Leonida" sub genericul "Omagiul luminii". În anul 1878 a întemeiat "Edison Electric Light Company". o sumă cu care se putea cumpăra în vremea aceea un cal. Dar prin mărirea cererii de piaţă şi producţia în serie. de asemenea. reţinem: "Consider că simpozionul contribuie substanţial la o reaşezare a locului şi rolului savantului în lumea contemporană. statul New Jersey. uitându-l pe inventator. Astfel. 270 . utilizat de toţi cetăţenii globului terestru. avioane. La lansarea pe piaţă a becului electric. preţul de fabricaţie scade sub 10 cenţi şi fabricarea produsului aduce profituri. dinamul şi tramvaiul electric. ing. Academia Oamenilor de Ştiinţă. trebuie să transferăm accentul. ne concentrăm asupra produselor tehnice. La Bucureşti au avut loc o serie de manifestări la Muzeul Tehnic "Prof. Emil Constantinescu. răsplătindu-l pe creator. aparatură electrică pentru distribuţie şi control. la care consiliul de administraţie se opune.a. mijloace de transport cu motoare electrice ş. D. care arde în vid. preţul de cost al produsului era de 2 dolari. care are o vastă reţea de reprezentanţe în toate ţările lumii.foto. stimulând competiţia". aparatură medicală. la inteligenţa care le-a făcut posibile.

În primăvara anului 1879. cu tema: “O nouă determinare a dimensiunilor moleculelor”. fiul lui Hermann şi al doamnei Koch Einstein. asupra “Electrodinamicii corpurilor în mişcare” (teoria relativităţii restrânse) şi articolul consemnat formulei E=mc². Hans si Eduard. Aristotel. La liceul Lindpold s-a remarcat ca elev excepţional la matematică. El a frecventat cursurile celebrei politehnici elveţiene între 1896-1900. În anul 1905 îşi susţine dizertaţia pentru titlul de doctor la Universitatea din Zürich.ALBERT EINSTEIN 1879 . Pasiunea lui pe atunci era cântatul la vioară şi interpreta cu plăcere sonatele lui Mozart. catolică de origine croată. În anul 1902 a fost angajat la Biroul de Patente din Berna. obţinând note mici la celelalte materii. care a revoluţionat concepţiile filozofice despre legile naturii şi orientările fizicii moderne. 271 . Laplace. Îşi va continua studiile medii la şcoala cantonală din Aargan (Elveţia). Einstein. În timpul studenţiei nu prea mergea la cursuri. dar avea un plan de lectură lunar. Kirchoff. Timp de doi ani a fost şomer. Aparatul matematic cuadridimensional al teoriei relativităţii restrânse a fost elaborat de Hermann Minkowski. familia s-a mutat la München şi Albert a fost trimis să înveţe la şcoala primară catolică. verificată ulterior în experienţele de fizică nucleară. Neglijent şi neatent la lecţii. Micul funcţionar începe să se afirme în ştiinţă prin publicarea unor articole asupra problemelor mecanicii statice şi teoriei moleculare a căldurii. Mulţi oameni de ştiinţă au propus ca acest secol să îi poarte numele. la 14 martie. Bacon. era deseori pedepsit şi numit de către profesori “nătăfleaţă”. proprietari ai unei mici fabrici. prin faptul că Einstein publică o serie de articole de o originalitate absolută în “Analele de fizică” despre “Mişcarea browniană”. este considerat cea mai importantă personalitate a secolului XX. dar mediocru în rest. făcea foamea şi s-a îmbolnăvit de stomac şi de ficat pentru toată viaţa. Spinoza. dar şi ale marilor fizicieni clasici: Newton.1955 120 de ani de la naşterea marelui savant Creatorul teoriei relativităţii. pe care nici ei nu o practicau. ca expert clasa a III-a. Pentru atitudinea lui neconformistă – atee şi antireligioasă – a fost exmatriculat din liceu în ultimul an. stârnind admiraţia profesorilor numai pentru cunoştinţele sale de matematică. a fost respins şi admis după o nouă prezentare în anul următor. În anul 1900. În anul 1895 s-a înscris pentru examenul de admitere la Politehnica din Zürich. banii nu îi ajungeau pentru mâncare. Descartes. care la terminarea facultăţii nu a fost primit ca asistent de nici un profesor. În anul 1880. doreau să se asimileze şi i-au dat fiului lor o educaţie germană bazată pe cultura clasică şi nu pe cea talmudică. iar în anul 1911 este solicitat ca profesor la Praga. Acest an devine important pentru istoria fizicii. în toamna anului 1909 este luat de la Biroul de Patente şi numit direct profesor universitar la Zürich. în care erau înscrise lucrările lui Platon. Maxwell. Deşi părinţii lui erau de origine mozaică. după care s-a întors la Politehnica din Zürich. În acelaşi an a solicitat şi a primit cetăţenia elveţiană. a obţinut diploma mult dorită. unde va funcţiona numai un an. dădea meditaţii pe sume mici. cu care a avut doi fii. s-a născut la Ulm (Germania) Albert. În 1903 s-a căsătorit cu Mileva Marici.

În anul 1913 va lansa. În acelaşi an divorţează de Mileva şi se recăsătoreşte cu Elsa. sub titlul “Bazele teoriei generale a relativităţii”. S-a stins din viaţă la 18 aprilie 1955 la ora 1 şi 55 de minute. Teoria generală a relativităţii a fost definită în noiembrie 1915 şi publicată în 1916. unde a devenit colaborator ştiinţific al Institutului pentru Cercetări Avansate din Princeton (statul New Jersey). i-au ars cărţile. începând cu SUA. în locuinţa lui din Princeton – Merser Street 112 şi a fost incinerat în dimineaţa zilei următoare. în anul 1925 a semnat împreună cu Romain Roland. Lista aproape completă a lucrărilor sale este publică în “Einstein – philosopher – scientist” şi cuprinde 858 de titluri (dintre care 309 probleme de fizică teoretică). la începerea primului război mondial semnează un apel împotriva războiului.000 de mărci pe capul său. observabilă în Oceanul Atlantic. unde ţinea cursuri la Institutul Tehnologic. în prezenţa a numai 12 oameni apropiaţi. Începând din 1921 va fi solicitat în diferite părţi ale lumii pentru a ţine prelegeri. publicată în “Revista de matematică şi fizică” (germană. între Brazilia şi Africa Ecuatorială. unde s-a întâlnit cu Rabindranath Tagore. De atunci şi până a încetat din viaţă a protestat în numeroase ocazii împotriva războiului şi a militat pentru utilizarea energiei atomice numai în scopuri paşnice. 272 . a fost sărbătorit de întreaga omenire. Astfel a cutreierat lumea. când a împlinit vârsta de 50 de ani. Einstein la avertizat printr-o scrisoare pe Roosevelt asupra posibilităţii ca fasciştii să folosească arma atomică. Profund gânditor umanist. cu vederi privind protecţia omului ca orice intelectual luminat. când s-a dat publicităţii descoperirea fisiunii nucleului atomic. l-au condamnat la moarte în lipsă şi au pus un premiu de 50. Până în prezent s-au scris zeci de mii de titluri. Prin prelucrarea datelor obţinute cu acest prilej s-a confirmat în mod strălucit teoria generală a relativităţii. În acel an a fost consacrat definitiv prin acordarea râvnitului Premiu Nobel pentru fizică. Barbusse şi Tagore un apel către guvernele lumii pentru încetarea cursei înarmărilor şi dezarmare totală.Devine din ce în ce mai cunoscut în cercurile oamenilor de ştiinţă. în colaborare cu M. a vizitat Shanghaiul şi Japonia. unde a ţinut patru conferinţe la Universitatea Princeton. Recunoaşterea valorii lui ca om de ştiinţă se concretizează prin numirea ca director al Institutului de Fizică şi ca profesor al Universităţii din Berlin. În iunie 1939. precum şi prin alegerea ca membru al Academiei de Ştiinţe din Prusia. Einstein a plecat în California. în Extremul Orient. Pacifist convins. La 29 mai 1919 a avut loc o eclipsă totală de Soare. Fasciştii i-au prădat casa. tom. noaptea. în India. Multe dintre căile deschise de ei în ştiinţă nu au fost încă străbătute. În anul 1929. Grossmann. În anul 1933. Ziarele l-au numit “cel mai mare savant al epocii noastre”. În noiembrie 1933 cere azil politic în SUA. când s-a instaurat puterea nazistă în Germania. articole şi cărţi despre viaţa şi opera lui şi avalanşa nu s-a oprit. “Schiţă a teoriei generale a relativităţii şi a teoriei gravitaţiei”. 62). apoi a fost în Anglia. dar şi marelui public prin intermediul presei.

căruia i-a urmat Enrico. În anul 1938 a fost laureat al Premiului Nobel "pentru cercetările de radioactivitate nucleară şi descoperirea noilor elemente radioactive produse prin bombardarea nucleelor cu neutroni şi pentru descoperirea reacţiilor nucleare efectuate prin neutroni lenţi". În vara anului 1938 a plecat în exil în SUA. profesorii au fost uimiţi de bogatele cunoştinţe ale candidatului. născut la 16 februarie 1936. a dat concurs pentru o bursă la Reala Scuola Normale Superiore din Pisa. în 1933. fapt care a marcat întreaga familie şi în mod cu totul special pe Enrico. după patru ani. a plecat să lucreze la Universitatea din Göttingen. Cinci universităţi americane i-au oferit catedre şi posibilităţi de a-şi continua cercetările. înfiinţată în 1810. lipsite de condiţii materiale. a ales Universitatea Columbia din New York. şi Giulio. fiica unui ofiţer superior de marină. născută la 21 ianuarie 1931. În anul 1918. adolescentul Enrico şi-a făurit un ideal în a deveni fizician. care s-a născut la 29 septembrie 1901. Sub influenţa unui prieten al tatălui său. apoi Giulio. unde funcţiona cel mai important centru de fizică din Europa. lângă o gară din Roma. Tânărul doctor în fizica s-a îndreptat iniţial spre studii teoretice. neputând să urmeze până la sfârşit cursurile liceului. la vârsta de 17 ani. În iulie 1922. după care a fost invitat de mai multe ori în SUA. În anul 1930 a urmat cursurile de vară de la Universitatea Michigan din SUA. În anul 1928 s-a căsătorit cu Laura Capon. un număr de 14 articole de specialitate. întreaga familie a fost supusă legilor rasiale şi persecutată. cu care a avut doi copii: Nella. în cartiereul Castro Pretorio pe Via Gaeta nr. a fost nevoit să muncească din greu ca salariat la căile ferate italiene. Giulio a murit în timpul unei operaţii. care înlesnea studiile unor elemente foarte dotate. 1936. născut în 1900. Academia Română îl alege membru de onoare străin. În 1915. o învăţătoare de 27 de ani. care a citit înainte aproape toate cursurile universitare. A 273 . 1937. Rămas singur. Dorind să-şi îndeplinească visul. Prima născută a familiei a fost o fetiţă. Maria. la 4 iunie 1938. inginerul Antonio Anidei. numai în 1923. obţinând peste 90 de elemente radioactive artificiale. 17. Cei doi băieţi erau pasionaţi de construcţia de motoare şi avioane. a fost admis ca student al aşezământului de învăţământ superior din Pisa. a devenit celebru prin perfecţionarea tehnicii bombardării nucleelor naturale. În anul 1923 a fost numit profesor de matematică pentru studenţii de la facultatea de chimie şi apoi cea de fizică teoretică la Universitatea din Florenţa. a fost avansat şef de serviciu la Roma.ENRICO FERMI 1901 – 1954 Familia Fermi este originară din Italia. El a devenit cunoscut prin studiile de statistică cuantică. Atunci s-a putut gândi să-şi întemeieze o familie şi s-a căsătorit cu Ida de Gattis. După ce a construit primul reactor nuclear la Universitatea din Chicago. În acelaşi an. 1935. când avea vârsta de 41 de ani. Alberto Fermi. Tatăl ilustrului savant fizician. Fiind deosebit de inteligent. o comisie formată din 11 profesori i-a acordat titlul de doctor în ştiinţe fizice cu calificativul Magna cum laudae. dintr-o comună situată în Câmpia Placentinei. de fizică teoretică. Unul dintre profesori a declarat că în întreaga lui carieră nu a întâlnit un tânăr atât de instruit. Studiile superioare au fost foarte uşoare pentru Enrico Fermi. publicând. se simţea stingher şi îşi dedica tot timpul lecturii cărţilor ştiinţifice şi tehnice. în 1899. La examenul de bursă. motivat de faptul că soţia lui Laura fiind evreică. Obţinând o bursă pentru perfecţionare.

ca student.elaborat modelul statistic al atomului. împreuna cu B. La Los Alamos a contribuit la fabricarea primei bombe atomice. Un grup de neutroni au numele de fermioni. denumit "modelul Thomas . alături de alte satele ale fizicii mondiale. deşi era bolnav şi slăbit de un neoplasm digestiv.Fermi". Despre el s-a spus: "Numele lui Enrico Fermi poate fi identificat istoric cu cucerirea energiei atomice".G. El a participat la întregul proces de descoperire a energiei atomice. Comunitatea mondială a oamenilor de ştiinţă îl comemorează la 50 de ani de la trecerea în nefiinţă. la vârsta de 53 de ani. pentru utilizarea în scopuri militare. a adus la cunoştinţă guvernului american pericolul cercetărilor germane naziste privind fisiunea nucleului de uraniu. la 28 noiembrie 1954. la recomandarea UNESCO. devenit cetăţean american. electrodinamica cuantică. A continuat să lucreze până în vara anului 1954. Marele fizician italian. După 1945 şi-a îndreptat studiile spre fizica energiilor înalte. a cunoscut bine experienţele lui Rutherford şi teoriile lui Einstein. 274 . A încetat din viaţă la Chicago. iar în ultimii ani spre explicarea originii razelor cosmice. În 1939. Pegran şi alţi savanţi.

Nu s-a mulţumit însă numai cu brevetul de meşter. În vara anului 1437. Era cel de-al doilea copil al nobilei şi bogatei familii şi chiar de la naştere a primit titlul de cavaler. El călătorea pe jos purtând în spate bagajele cu haine şi cărţi. să înveţe arta bijuteriei. Gutenberg şi-a dat seama că până la punerea la punct a invenţiei lui va trece mult timp şi fiind sărac. Între timp s-a logodit cu tânăra Enne Ellenwibel. s-a căsătorit cu el după zece ani. viitorul socru l-a dat în judecată pentru nerespectarea cuvântului de cerere în căsătorie. a studiat teologia. îmbogăţindu-şi continuu cunoştinţele. După o serie de probe. ajutat fiind şi de talentul lui de bijutier. a încheiat un contract de căsătorie. nu se poate căsători. să le imprime pe hârtie în cât mai multe exemplare. oraş liber şi bogat. cuvântul lui Dumnezeu. Tânărul venit bogat din Maienţa la Strasbourg a rămas în trei ani sărac. 275 . el a devenit membru al corporaţiei bijutierilor din oraş. paracliserul Laurenţiu Coster de la catedrala din Haarlem(Olanda) i-a arătat o placă de lemn pe care erau săpate cu litere în relief texte în limba latină. toată Germania.1468 Inventatorul tipografiei Au trecut şase sute de ani de la naşterea la Maienţa. fiica marelui cavaler al Porţii de Fier din Strasbourg. în ideea de a le combina în cuvinte şi cu ajutorul unei maşini pe care şi-a imaginat-o. Realizarea maşinii de tipărit.JOHANNES GENSFLEISH GUTENBERG SORGELOCH 1400 . atât prin talentul lui de meşter bijutier. A urmat un proces canonic şi logodnicul a fost condamnat la pedepsele înscrise în canoanele bisericii pentru astfel de delict. În oraşul Strasbourg se bucura de o mare popularitate. Italia. Era măcinat de gândul cum ar putea să reproducă mai repede cartea sfântă în cât mai multe exemplare. a creat unelte originale şi a început să sculpteze în lemn litere în relief separate. Rămasă credincioasă lui Johannes. fiul lui Friele Gensfleish şi al Elisei Gutenberg. Ideea tiparului a încolţit în imaginea tânărului Johannes când prietenul său. a întreprins numeroase călătorii de studii. nefiind constrâns să muncească zilnic pentru a se întreţine. dar a refuzat. era obsedat de ideea de a răspândi Biblia. tânărul Johannes. Logodnica a fost îndemnată să contracteze o căsătorie cu alt bărbat. ca şi pentru cultura şi caracterul său plăcut şi nobil. Problema literelor separate care se legau între ele a fost realizată de Gutenberg singur. În aceste condiţii a cerut tatălui logodnicei sale să amâne căsătoria cu un an. Întors la Strasbourg s-a apucat de lucru. filozofia şi alchimia. Înfuriat. hârtia pe care o aducea de la Ravensburg şi Veneţia. Astfel a parcurs malurile Rinului. Profund religios. ca ucenic. a lui Johanes. situat pe malul Rinului. cheltuielile pentru a realiza o tipografie i-au irosit întreaga avere. vizitând oameni celebrii prin meşteşugul şi ştiinţa lor. Elveţia şi Olanda. şi-a cumpărat materiale. părinţii l-au trimes la Strasbourg. A mai realizat încă trei maşini cu ajutorul unor meşteri pe care i-a plătit destul de mult. La vârsta de zece ani. După obiceiul epocii. la un număr cât mai mare de oameni. Prima maşină de tipărit realizată după proiectele lui nu a dat rezultate. Având o avere destul de mare de la părinţi.

Inventatorul s-a confruntat cu o serie de necazuri. unde. făcea matriţe în care turna literele. judecător. 276 . în câte două sute de exemplare. Asociaţii lui. în anul 1457. Cele două cărţi. A trecut în nefiinţă în 1469. pensule şi tampoane pentru înscris cerneala. lau acţionat în judecată pentru a le divulga secretele. s-a asociat cu doi locuitori bogaţi din Strasbourg. a fost condamnat. primele scrieri tipărite au fost Operele lui Cicero. Acestea nu poartă semnătura tipografului. a inventat cerneluri. Cercurile religioase consideră ca o glorie faptul că au dat omenirii tiparul ca să poarte între oameni cuvântul lui Dumnezeu. fiind astfel ruinat din nou. s-a retras în 1446 la Maienţa. Andrei Dritzehen şi Ioan Riffe. ajutat de soţia sa. Cercetările pentru imprimeria mecanică erau efectuate în secret. a întemeiat o nouă asociaţie. la care să folosească literele mobile inventate de el. pe care le transforma în oglinzi şi le vindea la târgul de la Aix-la Chapelle. în atelierul lui nu pătrundea nimeni. cu care putea tipări cu ajutorul literelor din plumb turnate în matriţă din piele. Invenţiile lui Johannes Gutenberg au condus la ieftinirea cărţilor şi la dezvoltarea culturii. în oraşul natal Maienţa. lângă oraş. unde se odihneşte alături de soţia lui în biserica franciscanilor. şlefuind pietre preţioase şi sticle de Veneţia. Primele cărţi publicate au fost Biblia latină din Maienţa. componente ale maşinii de multiplicat. pentru frumuseţea lor caligrafică. Gutenberg a continuat să lucreze în meseria lui de bijutier. Din această cauză a început să fie bănuit de vrăjitorie de cunoştinţe şi de prieteni. Acolo cioplea litere mobile din lemn.Pentru a putea să continue cercetările sale şi să construiască o maşină de tipărit. umilit şi sărac. cei care l-au finanţat. După aceste cărţi sacre. cutia cu casete pentru litere şi altele. Şi-a mutat atelierul la mănăstirea Arbogaste. Corporaţia bijutierilor i-a anulat brevetul de meşter şi l-a exclus din rândurile sale. şi cu Johann Faust. cerându-i să participe la gloria sa şi la beneficii. se pare. numele lui a fost cunoscut în toată Germania. Până la urmă a reuşit să inventeze „PRESA”. Nesupunându-se hotărârilor judecătoreşti. ştiinţelor şi artelor începând din secolul al XV-lea. sunt considerate opere de artă. dintr-un sentiment de modestie creştină. rotunjindu-şi astfel capitalul necesar cercetărilor sale. şi Cântările divine ale psalmilor. Dezolat. argintar şi bancher din Maienţa. amendat cu o sumă mare de bani. După tipografierea acestor lucrări. unde îşi continua cercetările în secret.

scări pentru escaladarea zidurilor. el solicita un post de inginer şi arată priceperea lui de a construi poduri uşoare. UNESCO a recomandat comunităţii culturale mondiale să i se alăture la aniversarea a 550 de ani de la naşterea sa. care a folosit mişcarea secvenţială. În serviciul ducelui Sforza. Printre altele. inventator proiectant. În anul 1482 a fost angajat de ducele Ludovico Sforza. catapulte. mineralog. Pentru timp de pace îşi ofereă serviciile ca arhitect şi proiectant de clădiri publice şi particulare. o personalitate complexă. În cererea de angajare adresată ducelui (devenită celebră). tunuri pentru artileria uşoară şi tunuri mari. sub protecţia ducelui Lorenzo Magnificul. mecanic. om de ştiinţă. avea mai multe şanse să fie angajat ca inginer decât ca artist plastic. În anul 1500 a plecat la Veneţia şi a intrat în serviciul ducelui Cesare Borgia de Valentinos.LEONARDO DA VINCI 1452-1519 Este unul dintre cei mai iluştri umanişti. au rămas pentru posteritate numeroase schiţe reprezentând invenţiile sale şi texte descriind tehnologii. baliste şi alte arme. Din această perioadă. În cerere se oferea să execute treizeci şi cinci de activităţi inginereşti şi numai şase ca artist plastic. fiecărei ţări prin mijloacele de care dispune. cuptoare metalurgice. s-a născut în satul Vinci de lângă Florenţa (Italia) în anul 1452. biolog. reprezentant al culturii şi civilizaţiei Renaşterii italiene şi europene. "om universal al Renaşterii". a început să lucreze independent. arhitect şi cartograf. astronom. executând numeroase comenzi atat în domeniul ingineriei şi arhitecturii. În această perioadă a elaborat planul pentru deschiderea accesului Florenţei la mare printr-un canal şi a lucrat la fortificarea cetăţii Pianlino. făcând distincţia între energia potenţială şi cea cinetică. a căutat mijloace de transformare a mişcării rectilinii alternative în mişcare de rotaţie. Fiind lipsit de sursele energetice. fapt care i-a determinat pe părinţii săi să îl trimită ca ucenic la renumitul artist Andrea del Versochio din Florenţa. maşini tipografice. Leonardo a lucrat timp de 16 ani. care de luptă. Din copilarie a demonstrat un deosebit talent pentru desen. În lucrarea sa Codex Madrid a scris că energia este o funcţie a poziţiei de mişcare. Este un precursor al maşinilor automate. în atelierul căruia a învăţat şi tehnologia de turnare a bronzului. sisteme hidrotehnice de irigaţii. cea mai prolifică din viaţa lui. În anul 1503 a revenit la Florenţa. bronz sau lut. angrenaje cu cremalieră şi roţi dinţate. ca inginer. ca pictor şi sculptor în marmură. Fiu al unui avocat. srapnele. conducător al oraşului Milano. a proiectat maşini de săpat. Ca inginer şi inventator a creat arme care nu existau înainte. necesară oricărui mecanism. obuze. rachete balistice. elaborând astfel o teoremă de bază a hidrodinamicii. 277 . fizician. ca tunuri care se încărcau prin chiulasă. Devenind mester calificat în 1478. Ca slujitor al şefului statului. Face parte dintre visătorii precursori ai aviaţiei. El a proiectat şi diferite dispozitive şi mecanisme prin care să uşureze munca zilnică a oamenilor. dar şi ca pictor. dintre care cea mai celebră este cea a localităţii Imola. inginer. Pentru punerea în practică a experimentat scripeţi. pictor remarcabil. până în 1499. tunuri cu repetiţie. de a face mortiere. întocmind planuri ale unor proprietăţi funciare şi hărţi ale unor oraşe. poduri şi pontoane. unde a fost angajat ca inginer militar şi a rămas până în 1506. dispozitive de escaladarea zidurilor. a studiat sarcina în construcţia arcadelor. vinciuri şi mecanisme articulate.

pline de poezie şi mister. acţionate de forţa musculară a pilotului. călătorind de la Florenţa la Milano.a. singura sursă de energie mecanică din epocă.În domeniul aparatelor de zbor a efectuat proiecte considerate de specialişti ca previziuni deosebite şi a emis ideea paraşutei. dar. A proiectat o serie de aparate de zbor în a căror construcţie a imitat aripile păsărilor. unde a trecut în nefiinţă la 2 mai 1519. reluate şi studiate. A realizat picturi cu pronunţat caracter umanist. pe care le-a denumit ornitoptere. la Pianolino. Prin creaţia lui de pictor este situat printre cei mai importanţi pictori ai Renaşterii. în 1515. Ca sculptor a realizat statuia ecvestră a lui Francesco Sforza ş. Un alt aparat pe care l-a conceput. atunci Leonardo a plecat la Roma. compoziţii ca "Madona în grotă". 278 . cunoscute în toata lumea. portrete ca "Gioconda". numit semiornitopter. Era un maestru cunoscut. "Fecioara şi Pruncul". regele Ludovic al XII-lea al Franţei a cucerit oraşul Milano. Imola şi Pisa. reprezintă o anticipare a planorului realizat în 1891 de Otto Libienthal. Este autorul unui "Tratat de pictură" celebru. în plină glorie. Aparatul avea două aripi şi pilotul trebuia să strângă arcul cu o cheie la intervale repetate în timpul zborului. la Veneţia. deosebit de valoroase. şi-au gasit utilitatea. printre care numeroase schiţe de arhitectură şi ştiinţifice. al cărui mecanism era un arc. În anul 1512. a plecat să trăiască în linişte la castelul Cloux de lângă Ambroase în Franţa. revenind la Florenţa şi Milano înainte de a se stabili în Franţa. picturi murale ca "Cina cea de Taină". În 1495 a proiectat şi un aparat de zbor cu acţionare mecanică. când. Între 1490 şi 1507 a lucrat pentru cinci stăpâni. A lăsat desene şi schiţe cu caracter artistic. Multe dintre proiectele lui nu erau aplicabile. "Sfânta Ana".

Este autorul a numeroase comunicări ştiinţifice. a peste 600 de articole publicate şi colaborator la cărţi de istoria ştiinţei şi tehnicii. Euring. membru în Consiliul de Administraţie al Federaţiei Europene a Asociaţiilor Naţionale de Ingineri (FEANI) 1996-1999. Îndelungată activitate managerială inovatorare. MIHAI OLTENEANU Absolvent al Liceului “Gheorghe Lazăr” din Bucureşti. Premiul Comisiei Naţionale UNESCO a României şi al 279 . a realizat filme documentare. al Societăţii Naţionale de Geofizică (SNG). de opinie.. Colaborează la emisiunile ştiinţifice ale Radiodifuziunii Române. tratate de specialitate. Specializări în ţară şi străinătate în transporturi şi informatică. Pentru lucrările sale i s-au decernat numeroase premii printer care: Premiul Academiei Române şi al Ambasadei Braziliei. Membru fondator şi vice-preşedinte al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România (ASTR). al Societăţii Ziariştilor din România şi a Federaţiei Internaţionale a Ziariştilor. de istoria tehnicii. de analiză retrospectivă. Este colaborator permanent al publicaţiilor AGIR. perspectivă şi atitudine apărute în publicaţii din ţară şi străinătate. al ziarului “Univers Ingineresc” şi al unor publicaţii ale Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR). specialitatea tehnologia transportului feroviar – Institutul de Căi Ferate – Profesor asociat la Universitatea Politehnică din Bucureşti. ING. Preşedinte al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România (AGIR) din anul 1990. A scris şi publicat numeroase lucrări şi articole de specialitate. profesor onorific la Universitatea Politehnică “Traian Vuia” din Timişoara. Este membru al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România. diplomat al Facultăţii de Geologie a Universităţii din Bucureşti.AUTORII MIHAI MIHĂIŢĂ Preşedinte al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România Doctor inginer. studii postuniversitare: cibernetică şi combustibili minerali.

broşuri. Mihai Mihăiţă a apărut în februarie 1990 sub forma unui săptămânal intitulat Curierul AGIR. ca şi publicaţiile sale. Manualul inginerului mecanic Vol I-III. de a furniza un cadru pentru schimb de informaţii şi opinii între AGIR şi membrii săi şi de a promova un mediu naţional activităţilor AGIR. cataloage. BULETINUL AGIR Buletinul AGIR. dând posibilitate inginerilor să-şi facă cunoscute opiniile. Univers Ingineresc. Protecţia antiseismică şi restaurarea clădirilor. Programul de editare este flexibil şi urmăreşte să asigure atât publicarea unor tratate şi monografii inginereşti. publicaţie trimestrială. abordează în paginile sale teme de mare actualitate pentru economia ţării. EDITURA AGIR Editura AGIR şi-a început activitatea în anul 1919. Telecomunicaţii. PUBLICAŢII ELECTRONICE AGIR are două site-uri pe internet. De asemenea.a. ş. Manualul inginerului constructor.ing. UNIVERS INGINERESC Univers Ingineresc. Sisteme informaţionale. editura prestează diverse servicii editoriale şi tipografice urmărind să sprijine diverse colective şi asociaţii profesionale să publice reviste. care cuprind prezentarea generală a AGIR. la puţin timp după înfiinţarea Asociaţiei Generale a Inginerilor din România. iar din iunue 1998 s-a înregistrat cu număr de ISBN şi-a iniţiat o activitate de pregătire a editării de cărţi. Rolul său este: de a acţiona în beneficiul membrilor AGIR. prospecte. Metode experimentale şi numerice în rezistenţa materialelor. realizate cu sprijinul filialelor Mehedinţi şi Prahova. Premiul Fundaţiei Ion Basgan.Asociaţiei Jurnaliştilor de Ştiinţă. cât şi a unor lucrări practice de larg interes. Editura AGIR a publicat o serie de lucrări inginereşti de mare valoare ca de exemplu: Hutte.a. precum: Calitatea şi managementul în economie. Politica energiei electrice în România. Primele publicaţii ale Editurii AGIR au apărut sub forma unor broşuri tipărite la diverse tipografii din Bucureşti: „Guttenberg”. evenimentele la zi. Este distribuit membrilor AGIR în cadrul cotizaţiei anuale. prin care se continuă tradiţia „Buletinului Societăţii Politehnice” şi „Buletinului AGIR”. Premiul Dimitrie Leonida al Muzeului Tehnic din Bucureşti. 280 . „Imprimeria Naţională”. După 1940 până în 1950 când a fost obligată să-şi întrerupă activitatea şi portofoliul de lucrări a fost preluat de o editură de stat. Tranziţie şi potenţiale nefolosite în industrie. al cărui director fondator este Prof. devenit din luna mai 1991. „Jean Ionescu”.dr. Societatea şi protecţia mediului. Manualul chimistului ş. Reţele de calculatoare. În 1990 Editura AGIR şi-a reluat activitatea publicând ziarul bilunar „Univers Ingineresc” şi revista trimestrială „Buletinul AGIR”. apare bilunar.

Prof. cadre didactice. Raporturile şcolare şi întreaga activitate didactică s-au schimbat. învaţă să fii". formarea deschisă. dar şi publicului larg care doreşte să aibă acces la o formă de educaţie sau de perfecţionare în domeniul energetic. Chiuţă As. flexibilă.drd. cunoscut şi sub numele de Raportul Delors. creativă este răspunsul plurivalent care poate fi întâlnit în prezent şi în şcoala politehnică. Profesorul şi studentul devin doi parteneri egali de dialog. noua generaţie nu mai vrea să joace simplul rol de student. flexibilitatea şi creativitatea din practica educaţională trebuie să furnizeze deprinderile economiei de piaţă şi a celor de conversie/reconversie continuă pentru menţinerea unui context social care încurajează schimbul de idei. aşa cum sunt amintite în documentul "Învăţarea: o comoară ascunsă în ea".ing Alexandru-Ionuţ Chiuţă 281 . experţi. Se adresează tuturor absolvenţilor din domeniu."Long life learning" . învaţă să faci. publicat în anul 1996.dr. fiind în perfectă concordanţă cu conceptul de educaţie de-a lungul întregii vieţii . specialişti. De altfel. UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI Sistemul educaţional trebuie să ofere tuturor tinerilor nu numai o foarte bună pregătire teoretică. Mişcarea rapidă. Dar trebuie să adăugam că nu se adresează numai lor. tehnicieni. Succesul şcolar este un drept şi studenţii de astăzi doresc o garanţie a rezultatelor lor. care reprezintă cele patru tipuri de bază ale învăţării. care îşi îmbogăţesc reciproc cunoştinţele şi practicile. Centrul pentru Dezvoltarea Creativităţii Studenţilor în Energetică se adresează în primul rând studenţilor.CENTRUL PENTRU DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII STUDENŢILOR DIN FACULTATEA DE ENERGETICĂ. deviza Centrului este "Învaţă să ştii. uneori inedite. ci şi să le imprime un comportament profesional şi social activ. ingineri.ing Ion N. interacţiunile sociale şi de parteneriat pozitive.conceptul educaţiei moderne actuale. Pentru aceasta. Ei vor să aibă dreptul să spună "NU" unor metode de predare învechite sau unor structuri de curs care nu se potrivesc nevoilor lor imediate sau de perspectivă. învaţă să trăieşti împreună cu alţii. Înfiinţat în data de 10 decembrie 2002. Noii studenţi sunt deosebit de curioşi şi adoptă strategii de explorare dintre cele mai variate.

1978 SPECIALIZĂRI SI TITLURI În 1975 a urmat cursul de Specializare in domeniul electrotehnicii neliniare la Institutul Politehnic Ilmenau. ACTIVITATEA PROFESIONALA o Predare de curs la disciplinele : Echipamentele electrice ale centralelor electrice Partea electrica a centralelor ALTE DATE Membru al AGIR (Asociatia Generala a Inginerilor din Romania) Membru al Asociatiei Oamenilor de Stiinta din Romania . promoţia 1971. R. Facultatea de Energetică.drd. Titlul de Doctor Inginer in specialitatea Electrotehnica. Ion N. Racovita .judetul Argeş. la Facultatea Electrotehnica din Institutul Politehnic Bucuresti. Alexandru-Ionuţ CHIUŢĂ Webmaster şi coordonator al Centrului pentru Dezvoltarea Creativităţii Studenţilor în Energetică Data naşterii: 31 ianuarie 1978 Studii . directorul Centrului Data si locul nasterii: 27 iulie 1948. Elveţia .D.ing. ROMÂNIA STUDII .ing.stagiu practic tehnic 282 .Universitatea "Politehnica" din Bucureşti.Absolvent al Institutului Politehnic Bucureşti.2002 .Specializare Şcoala Politehnică Federală din Lausanne.absolvent al Universităţii "Politehnica" din Bucureşti.nr. Franţa .Prof.G. Catedra Centrale Electrice şi Energetică Industrială . CHIUTA.dr.asistent universitar Stagii de formare octombrie-decembrie 1998 Institut Catholique des Arts et Métiers din Toulouse. 1139/1985 As. Inginer diplomat in specialitatea Electroenergetică. Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic .

2002 – Seminarul Ştiinţific de Fizică – Menţiune I. Membru activ al Fundaţiei "Henry Coandă".Facultatea de Energetică. 2003 – Seminarul de Comunicare Ştiinţifică.Academia de Vară Izmir. Premiul "Constantin I. Autocad 2000. Turcia. Bucureşti. profil matematică – fizică – engleză intensiv. 2003 – Seminarul de Comunicare Ştiinţifică "Energetica 2003" Premiul III. Experienţă: Operare Windows – avansat.Premiul I. 2003 – Seminarul de Comunicare Ştiinţifică "Energetica 2003" . 2003 – Certificat în Ingineria Calculatoarelor . Marilena Stănculescu – Cartea Universitară 2003. 2001 . Slovenia. specializarea Electroenergetică. Autocad 2000. Piteşti. Marilena Stănculescu – Cartea Universitară 2003. 1999.Premiul I. 2002 – Seminarul Ştiinţific de Energetică – Menţiune I şi Premiul Special al Comisiei de Evaluare. Budeanu".studentă la Universitatea Politehnică Bucureşti.prezent . Mecanica Fluidelor . autori . profil matematică – fizică – engleză intensiv.Academia de Vară Izmir. 2003 – Certificat în Mecanica Fluidelor . 2003 – Membru în comitetul de organizare al Conferinţei Interanaţionale "Energii Regenerabile". Mecanica Fluidelor . Operare Microsoft Office. Portugalia .prezent . Membru activ a Fundaţiei "Henry Coandă". specializarea Electroenergetică. 2003 – Colaborator în realizarea cărţii "Bazele Electrotehnicii – Teoria Circuitelor Electrice”.Emil Cazacu.student la Universitatea Politehnică Bucureşti. 2001 . Franţa ."Tabăra internaţională de creativitate" Mincu Diana Iuliana Educaţia: 1997 – 2001 Colegiul Liceal “Zinca Golescu”. Photoshop. Bucureşti. autor Mihai Oltenean 283 . 2001 Olimpiada de Limba Engleză – Menţiune – faza locală. Budeanu". 2002 – Seminarul Ştiinţific de Energetică – Menţiune. 1999. Mangalia. 2000. Experienţă: Operare Windows – avansat. autori . 2003 – Membru în comitetul de organizare al Conferinţei Interanaţionale "Energii Regenerabile". Crăciun Octavian Nicolae Educaţia: 1997 – 2001 Colegiul Naţional “Spiru Haret”. 2003 – Certificat în Mecanica Fluidelor Academia de Vară Maribor. Premiul "Constantin I. Membru activ al Fundaţiei Universitare "Marea Neagră".Facultatea de Energetică. Bucureşti. Operare Microsoft Office. 2003 – Certificat în Ingineria Calculatoarelor . 2003 – Seminarul de Comunicare Ştiinţifică. 2002 – Seminarul Ştiinţific de Fizică – Menţiune I.Emil Cazacu. Bucureşti. 2002-prezent – Colaborator în cadrul Centrului de Calcul al Facultăţii de Energetică. Mangalia.Premiul I. 2003-prezent – Colaborator la realizarea cărţii electronice "Ingineri Români – Mari Personalităţi". Slovenia. Premiul "Dorin Pavel". Bucureşti. 2003-prezent – Colaborator la realizarea cărţii electronice "Ingineri Români – Mari Personalităţi". Membru activ al Fundaţiei Universitare "Marea Neagră". autor Mihai Olteneanu. Premiul "Dorin Pavel". 2003 – Colaborator în realizarea cărţii "Bazele Electrotehnicii – Teoria Circuitelor Electrice”.stagiu de documentare august 1995 Oeiras/Lisabona.Academia de Vară Maribor. 2000 Olimpiada de matematică – Menţiune I – faza locală. Turcia.octombrie 1997 Institut National Politechnique din Toulouse. 2002-prezent – Colaborator în cadrul Centrului de Calcul al Facultăţii de Energetică.

Operare Microsoft Office.2 – Energetica. Dan Mihoc.Ing.Bucuresti. profil turism. 2005 – prezent Colaborator in realizarea cartii electronice “Ingineri Romani din Trecut – Mari Personalitati”. Mihai Olteneanu.Universitar Dr.2003 Liceul Economic Adm-tiv “Mircea Vulcanescu”. 284 . 2003 – prezent – student la Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti.1998 Liceul Teoretic “Mihai Eminescu”. specializare Transportul si Distributia Energiei Electrice. Colegiul Tehnic Nr. autor Prof.Samoilă Vasile Marian Educaţia: 1990 . Colaborator in realizarea cartii electronice ”Automatizari in Energetica”. autori Mihai Mihaita. 1998 . Experienta: Operare Windows – avansat.