You are on page 1of 284

Mihai MIHĂIŢĂ Mihai OLTENEANU PAGINI DIN ISTORIA INVĂŢĂMÂNTULUI INGINERESC SI ASOCIATILOR INGINEREŞTI DIN ROMÂNIA INGINERI ROMÂNI

DIN TRECUT MARI PERSONALITĂŢI

- schiţe biografice -

Editura AGIR BUCUREŞTI 2005
1

INGINERI ROMÂNI DIN TRECUT - MARI PERSONALITĂŢI - schiţe biografice -

2

Mihai MIHǍIŢǍ Mihai OLTENEANU

INGINERI ROMÂNI DIN TRECUT MARI PERSONALITĂŢI

- schiţe biografice -

3

Introducere
În volumul intitulat „INGINERI ROMÂNI – MARI PERSONALITĂŢI”, sunt prezentate sub formă de schiţe biografice, momente din viaţa şi elemente din opera unor ingineri, care prin contribuţiile la progresul României şi al omenirii şi-au câştigat un loc în Panteonul oamenilor celebrii. Alături de aceştia apar şi câteva schiţe biografice ale unor valoroşi oameni de ştiinţă recomandaţi de UNESCO pentru a fi omagiaţi de comunitatea mondială. Schiţele biografice au fost publicate de-a lungul timpului în UNIVERSUL INGINERESC, organ de opinie şi informare, editat de Asociaţia Generală a Inginerilor din România (AGIR), al cărui fondator şi director este dl.ing.euring. Mihai Mihăiţă; redactor şef Alexandru Mărculescu. Lucrarea a fost executată în cadrul Centrului pentru Dezvoltarea Creativităţii Studenţilor din Energetică (CDCSE), care funcţionează în cadrul Facultăţii de Energetică a Universităţii „Politehnica” din Bucureşti, sub îndrumarea prof. dr.ing. Ion Chiuţă şi a as.drd.ing. Alexandru Chiuţă, editorul lucrării. Operaţiile editoriale au fost efectuate de către Diana Iuliana Mincu şi Octavian Nicolae Crăciun, membrii activi ai centrului, studenţi în anul III – Facultatea de Energetică.

4

Editura AGIR
Bucureşti, 2005 Copyright©Mihai OLTENEANU, 2004

Coperta: Mincu Diana, Crăciun Octavian, Samoilă Vasile Marian Tehnoredactare computerizată: Mincu Diana, Crăciun Octavian, Samoilă Vasile Marian
5

Bordeianu Teodor 20. Brătianu I. Casassovici Corneliu 33. Bărglăzan I. Balş Gheorghe 12. Assachi Gheorghe 7. Balaban Emil 11. Basgan Ion 14.CUPRINS Cuvânt înainte Introducere Pagini din istoria ingineriei româneşti Ingineri români din trecut – mari personalităţi 1. Alexandru 38. Baiulescu Ioan 10. Bazil 8. Aurel 16. Ion 29. Botezatu Gheorghe 21. Bunea Victor 28. Cornel 19. Avramescu Aurel 9. Florin 35. Cantacuzino G. Ciurcu Alexandru 36. Ion 25. Bodea I. Beleş A. Cernescu Nicolae 34. Budeanu I. C. Antoniu S. Botezatu Radu 22. Carafoli Elie 30. Andronescu Plauţius 4. Constantin 24. Gherasim 41. Coandă Henri 37. Assan Gh. Bercovici Martin 18. Constantin 27. Constantinescu George (Gogu) 40. C. Dănăilă Negoită 6 5 1907-1971 1874-1927 1893-1976 1873-1965 1905-1987 1788-1869 1860-1918 1903-1985 1852-1911 1857-1921 1868-1934 1833-1921 1902-1980 1913-1991 1905-1960 1881-1976 1902-1971 1903-1985 1902-1969 1883-1940 1921-1988 1904-1991 1847-1910 1864-1927 1867-1930 1886-1959 1903-1995 1847-1911 1901-1983 1893-1978 1907-1982 1886-1961 1904-1967 1914-1977 1854-1922 1886-1972 1899-1974 1914-2002 1881-1965 1902-1979 1920-2000 1878-1953 . Ciorăscu I. Constantinescu Anton 39. Vintilă 26. Codarcea A. Petre 5. Brătianu I. Antonescu I. Barozzi Constantin 13. Ion 2. Ion 6. Aldea Sandu Constantin 3. Constantinescu N. Caranfil Nicolae 31. Cartianu Gheorghe 32. Agârbiceanu I. Constantinescu I. Bălan Ştefan 15. Bratu Emilian 23. Aurel 17. Brătianu I. Nicolae 42.

64. Ştefan Olănescu P. 93. 76. 89. 57.43. 81. 46. 92. 85.Tudor Karpen Vasilescu I. 75. Constantin Orghidan C. 59. 60. Nicolae Marinescu G. 51. 68. 63. 65. 74. Constantin Palade George Emil Panu Huber Ioan 7 1905-1990 1898-1990 1848-1925 1844-1939 1847-1899 1904-1984 1861-1941 1898-1975 1835-1905 1882-1937 1843-1923 1900-1978 1885-1968 1869-1943 1902-1983 1905-1985 1509-1579 1851-1912 1856-1928 1851-1922 1865-1954 1906-1979 1818-1891 1885-1967 1870-1946 1898-1990 1870-1964 1838-1909 1882-1929 1779-1823 1883-1965 1887-1940 1882-1964 1884-1965 1904-1978 1891-1950 1907-1993 1903-1983 1894-1979 1887-1963 1906-1973 1924-1996 1901-1967 1900-1960 1902-1970 1894-1980 1902-1978 1844-1928 1874-1944 19121909-1974 . 62. 50. 79. 53. Constantin Hepites I. 54. 86. 71. 58. Iulian Gheorghiu S. Nicolae Ghiţulescu Toma Petre Georgescu-Gorjan I. 73. 52. 55. 45. Ion Ionescu D. 87. 72. Matei Mateescu Cristea Mikloşi Corneliu Moisil Grigore Moţoiu Costin Nădăşan Ştefan Negrescu Traian Neniţescu D. 69. Nicolae Lahovary I. 56. 49. Mathei Duca I. Alexandru Gavăţ P. 78. 48. 90. 44. 77. 84. 70. Ştefan Hurmuzescu Dragomir Ioachim Grigore Ionescu Ion de la Brad Ionescu Sişeşti Gheorghe Ionescu N. 82. 80. George Lalescu Traian Lazar Gheorghe Leonida Dumitrie Madgearu Virgil Maior Augustin Malaxa Nicolae Manea Gheorghe Manoilescu Mihail Manolescu I. 66. Gheorghe Dumitrescu Dumitru Edeleanu Lazăr Eliescu Grigore Fălcoinu Stefan Filipescu Emil Gheorghe Gafencu S. 88. Dimo Gheorghe Paul Dinculescu Constantin Dragu Teodor Drăghiceanu M. 91. Ioan Ghica-Budesti I. 47. 83. Costin Oberth Hermann Odobreja I. 61. Stefan Haas Conrad de la Sibiu Haret Spiru Hârjeu N. 67.

115. 111. 110.94. 103. 102. 126. 106. 114. Alexandru Prager Emil Prezan Constantin Profiri I. 118. Nicolae Persu Aurel Petre S. 128. 120. Mihai MIHǍIŢǍ Mihai OLTENEANU 8 1900-1958 1847-1931 1879-1955 1901-1954 1400-1468 1452-1519 1828-1905 . 96. Fermi Enrico Gutenberg-Sorgeloch Johannes 5. 104. 124. Eugen Răduleţ Remus Bazilius Robescu F. 98. 129. 112. Patriciu Valeriu Paulescu C. 121. 113. Gensfleish 6. Curie Joliot Frederic 2. Nicolae Radu Elie Radulescu H. 108. 107. 105. 2. Nicolae Ştefănescu I. Aurelian Petrulian Nicolae Poenaru Petrache Popper Iulius Proca I. 127. 117. 109. 122. 125. 99. 95. Constantin Roco Mihail Saligny Anghel Săvulescu Traian Socolescu Mircea Solacolu Şerban Spacu Gheorghe Staicu Iulian Irimie Şofan E. Einstein Albert 4. Tudor Teaci Dumitru Teclu Nicolae Ţiţeica Şerban Ursu Emil Gheorghe Văsescu Dumitru Vlaicu Aurel Vuia Traian Yorceanu Spiridon Zamfirescu Leonida Eliza Zeletin Popescu Ion 1903-1987 1869-1931 1890-1977 1833-1909 1902-1983 1799-1875 1857-1893 1897-1955 1888-1985 1861-1943 1886-1967 1853-1931 1904-1993 1904-1984 1839-1920 1870-1931 1854-1925 1889-1963 1902-1993 1905-1980 1883-1955 1905-1989 1919-1999 1864-1937 1902-1994 1901-1961 1925-2001 1839-1916 1908-1985 1926-1987 1859-1909 1882-1913 1872-1950 1835-1903 1883-1973 1907-1974 Personalităţi mondiale aniversate de UNESCO 1. Jules Verne Autorii: 1. Sabba Tănăsescu A. Leonardo da Vinci 7. Eugen Ştefănescu P. 100. 101. 119. 116. 123. Edison Thomas Alva 3. 97.

dr. Alexandru CHIUŢĂ Diana MINCU .student - Centrul pentru Dezvoltarea Creativităţii Studenţilor din Facultatea de Energetică - 9 .student Octavian CRĂCIUN – student Marian Vasile SAMOILǍ .drd.ing. Prezentării: Asociaţia Generală a Inginerilor din România Asociaţiei Generale a Inginerilor din România AGIR Univers Ingineresc Editura AGIR Buletinul AGIR Publicaţii Electronice Prof.Ion N.ing.3. CHIUŢĂ As.

se obţin densităţi mari de radiaţii pe suprafeţe mici. Agârbiceanu a fost brevetat şi apreciat ca foarte valoros de fizicienii din diferite ţări. munca lui în domeniul cercetării în fizicăspectroscopie s-a amplificat atunci când în 1956 i s-au creat condiţii în cadrul Institutului de Fizică Atomică din Bucureşti. produs de laser. La IFA a organizat laboratorul de metode optice şi fizică nucleară. 10 . Prin focalizarea fasciculului luminos monocromatic. păturile subţiri dielectrice. jud. După bacalaureat s-a înscris la Institutul Electrotehnic din Bucureşti. coerent. Laserul inventat de I. Din anul 1969. după cel inventat de Theodor Harold Maiman în anul 1960. rezonanţa magnetooptică. Acest laser a fost al doilea din lume. abordând probleme de tehnică şi fizica laserilor şi studiul plasmei de mare energie. casnică. când s-a înfiinţat Institutul de Petrol şi Gaze.ION I. În modestul laborator al Politehnicii din str. Lumina polarizată (1956). fapt care i-a determinat pe părinţi să îl dea la şcoala primară de la vârsta de 5 ani. Revenind în ţară şi-a început cariera didactică întâi ca asistent. În afară de literatură. a fost numit profesor şi şef al Catedrei de fizică. în care cu un colectiv de specialişti a realizat cercetări privind structurile atomice hiperfine şi izotopice. pe care l-a absolvit cu titlul de inginer în 1928. Tatăl era prieten cu savantul istoric Nicolae Iorga. dintre care cităm: Cercetări asupra spectrului de fluorescenţă şi absorbţie ale vaporilor de iod (1935). Din 1935 a lucrat câţiva ani în industrie în ţară şi în Anglia. Descrierea detaliată şi rezultatele obţinute cu acest aparat au fost prezentate în volumul Contribution a l’etude des lasers aux gaz. lucrare de referinţă publicată în Franţa. preotul Ion Agârbiceanu (1882-1963) şi al Mariei. S-a născut la 6 ianuarie 1907. Rezultatele obţinute le-a publicat în peste 100 de articole în reviste de specialitate în ţară şi străinătate. Astfel a absolvit liceul din Cluj la vârsta de 17 ani. cu aplicaţii în diverse domenii. S-a remarcat ca un copil supradotat intelectual. publicat în 1963. Agârbiceanu s-a dezvoltat. devenind Secţia de radiaţii şi plasmă. Şi-a petrecut copilaria într-o familie de intelectuali cunoscuţi în Transilvania şi în Ţara Românească. apoi şef de lucrări la Facultatea de Fizică a Universităţii Bucureşti. Sub îndrumarea lui s-au iniţiat amplificări cuantice ale luminii şi a fost realizat primul laser cu gaz (heliu neon). într-o concepţie proprie originală. AGÂRBICEANU 1907-1971 Cercetător şi inventator în tehnica laser şi a luminii polarizate Este fiul scriitorului semănătorist. unde şi-a luat o a doua licenţă şi şi-a dat doctoratul. În 1948. Polarizarea partială a luminii prin emisie şi Polarizarea fluorescenţei (1951). situată în munţii Apuseni. Polizu lucra noaptea târziu. Alba. laboratorul înfiinţat de I. cu radiaţie infraroşie. În paralel cu activitatea didactică. efectuând cercetări în domeniul luminii polarizate. Din 1955 şi până în 1971 a fost şef al Catedrei de fizică din Institutul Politehnic. părinţii lui se interesau de progresele fizicii şi astronomiei. în comuna Bucium-Sasa. Pentru aprofundarea studiilor de fizică a plecat la Paris.

11 . A încetat din viaţă la Cluj. elipsometrie. Recunoscut ca o mare personalitate a ştiinţei româneşti. metode optice în fizica nucleară. studiul laserilor şi aplicaţiile acestora. Cei care l-au cunoscut afirmă despre el ca era sever cu el şi colaboratorii. a fost trimis ca reprezentant al ţării la Uniunea Internaţională de Fizică Pură şi Aplicată şi a lucrat în Grupul European de Spectroscopie Atomică. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1963. spectroscopia hertziană. dar blând şi gata să ajute pe oricine la nevoie. la 9 martie 1971.Lucrările de specialitate publicate de el se referă la cercetările originale de spectroscopie moleculară şi fluorescenţă.

numele lui adevărat este Constantin Sandu Petrea. în care duce o viaţă zbuciumată. este numit conferenţiar de agricultură la ferma model Laza. pseudonim literar. Cu numele de Sandu Aldea. Îşi îndreaptă paşii spre Şcoala Centrală de Agricultură şi Silvicultură de la Herăstrău. unde va sta doi ani(1904-1906). la Societatea pentru ameliorarea şi producerea seminţelor „Vilmorin et Andrieux”. În anul 1881 a fost înscris la Şcoala Primară nr. pentru a-şi câştiga existenţa. Cu aceasta se face remarcat de ministrul agriculturii. La revenirea în ţară(1903). era preocupat şi întreba de ce unele spice de grâu sunt mai mari şi altele mai mici şi fără boabe. După absolvirea gimnaziului. ca funcţionar la C.deşi muncea din greu şi cu competenţăeste umilit şi batjocorit.F. În anul 1901 reuşeşte să publice o broşură pentru popularizarea în practică a agriculturii ştiinţifice. mama fiind Tudora. singur şi cât mai repede. fostă raia turcească. În acelaşi an se însoară cu domnişoara Zoiţa Marin N. la vremea aratului. Stagiul militar îl face la Regimentul 1. Fiind elev la gimnaziu. poreclit Pârjol. situat la 17 km. din Verrier la Buisson. unde. ca să scape de greutăţi şi să îşi poată ajuta familia. în acelaşi an este admis la gimnaziul din oraş. În căutarea unei slujbe corespunzătoare. ambii părinţi de profesie plugari. În vâltoarea vieţii Pentru tânărul inginer eliberat din armată urmează patru ani grei. 12 . unde în toţi anii. apoi. semănatului şi culesului pleca la câmp să lucreze alături de părinţii lui şi de atunci rămâne legat pe viaţă de muncile agricole. susţine examenul de diplomă pentru titlul de inginer agronom. Socrul său. până la absolvire. Ar fi vrut să urmeze Şcoala de Poduri şi Şosele. dar aceasta se desfiinţează. membru al Academiei Române S-a născut la 14 noiembrie 1874. Nicu Filipescu. cu privaţiuni şi lipsuri de neimaginat. Neputând să suporte situaţia. la „Techniche Hohschule für Landwirtschaft” din Berlin. intitulată „Scrisori pentru plugari”.CONSTANTIN SANDU ALDEA 1874-1927 Agronom. din guvernul lui Petre Carp. Rădulescu. din judeţul Vaslui. îşi aminteau rudele lui. Margareta. de 22 de ani.. în Normandia. dă bacalaureatul şi. îşi dă demisia. îl va ajuta cu bani să îşi continue specializarea în Germania. pe care a terminat-o în mod strălucit în 1885. dar nu absolvise liceul. este admis. pe care îl termină cu gradul de sublocotenent. de Brăila. Ion şi Grigore şi o fată. în vârstă atunci de 24 de ani. unde.Cetate din Focşani. scriitor consacrat. care după el a mai avut doi băieţi. a fost un elev fruntaş. în satul Tichileşti. Lucrează. o fetiţă. un om înstărit.R. Nicolae Iorga şi îl va purta în toată cariera sa. găseşte un post de administrator la o moşie. Aceste taine va căuta să le pătrundă cât a trăit. Aici se va naşte şi unicul său copil. profesor universitar. se înscrie la Şcoala de Marină. în 1896. corector la câteva reviste literare şi ziare. a fost „botezat” de prof. Îşi completează liceul. Din copilărie. fiul lui Sandu Petrea. care l-a trimis la perfecţionare în Franţa. copist. în urma examenului din august 1892. Potrivit „Extractului” de naştere. Viorica. ca agent comercial la o pescărie. A fost cel mai mare copil al familiei. 2 de băieţi din Brăila.

realizând prin încrucişare variante ca: Bălan/Squarehed. de teamă ca ministrul să nu afle că se ţine de literatură şi să îi taie bursa. s-a dovedit o remarcabilă personalitate în domeniul ştiinţelor agricole. Dintre lucrările ştiinţifice cele mai importante publicate cităm: Selecţionarea metodică a cerealelor şi bazele ştiinţifice ale selecţiunii(1907). darnesuportând munca de birocrat. Chiţoiu. „Apele mari”(1910). vorbea cald. scăpătând şi punându-şi în cuvintele de care se slujea.cere să fie trecut în învăţământul de specialitate. vorbea limpede. Omul de ştiinţă Fiind întemeietorul „şcoalei” de ameliorare a plantelor din ţara noastră. în care descrie cu multă măiestrie peisajele câmpeneşti şi viaţa satului din Bărăgan. unde va scrie o nouă broşură de popularizare. Delavrancea şi Iorga. 13 . fiecare personaj cu caractere bine conturate. plugari dârzi. germană. Preocupat în continuare de popularizarea ştiinţei agricole. în căutarea unui loc stabil de muncă. toată credinţa şi toată dragostea de adevăr a sufletului său curat”. publică şi alte broşuri. având ca eroi pe Sima Baltag şi Niţă Mândrea.a. pe care cititorul îi vede trăind aievea. Note din viaţa pe care a dus-o în timpul perfecţionării în Franţa apar în volumul „Drum şi popas”(1904). Fostul său student. Viaţa grea de începuturi a descris-o în nuvela autobiografică „Biruitorii”. Tot acolo a scris şi romanul „Două neamuri”. pe Florea Cazacul dezertorul şi pe logofătul Vasile. inginerul agronom D. Petroşani/Nonette. Nuvelele publicate în diferite reviste literare au fost strânse în volumele: „Pe drumul Bărăganului”(1908). între 1916-1918 a participat ca ofiţer la războiul de reîntregire. apărută în 1907. care semănau cu tatăl său. engleză şi a învăţat singur rusa. Ameliorarea plantelor agricole(1925).Revine la ferma Laza. ca Despre semănături(1921) şi Sfaturile unui plugar luminat(1922). La variabilité de quelques propriétés de l’épi du blé roumain(1929) ş. La Berlin au fost scrise şi nuvelele care alcătuiesc volumul „În urma plugului”. toată energia. unde va funcţiona şi ca director în perioadele 1909-1915 şi 19191927. scria despre el: „Am avut prilejul să îi ascult conferinţele. Stăpânea bine limbile franceză. de inspiraţie semănătoristă. „Pe Mărgineanca”(1912) şi „Călugărenii”(1920). gazetar şi corector la „Epoca” lui Nicu Filipescu. schiţele. Arnău/Turcstan şi creat hibrizii care îi poartă numele. poreclit Pârjol. Multe dintre poveştile care apar în acest volum au fost publicate în revista „Semănătorul” şi semnate cu pseudonimul Miron Aldea. A studiat cu migală soiurile de grâu româneşti şi cele mai productive soiuri de grâu din diferite regiuni ale Europei. sau la „Apărarea Naţională”. În anul 1909 devine profesor de agricultură practică şi la selecţia cerealelor la Şcoala Superioară de la Herăstrău. A fost transferat la Ministerul Agriculturii. Scriitorul Sandu Aldea s-a dovedit un scriitor prolific. vorbea răspicat. Sandu Aldea 22 şi 224. A colaborat la întocmirea libretului operei lui Tiberiu Brădiceanu „La şezătoare”. nuvelele şi romanele sale originale şi prin traducerile inspirate ale operelor unor autori străini şi-a găsit un loc în antologia scriitorilor români. la „România Jună”. „Cărticica plugarului”. S-a manifestat ca poet în anii grei. a lucrat ca redactor. ca şef al Biroului de statistică. ungara şi suedeza. când. care prin poeziile. publicată în volumul „Călugărenii”. unde colaborau Vlahuţă.

cadru în care şi-a plasat subiectele. Vasile Goldiş. În semn de înaltă preţuire. „Împărăţia furnicilor”. care l-a prezentat ca „un artist de mare valoare. cu intemperiile de care sunt loviţi. a publicat „Pescarul din Islanda”. Şi-a sfârşit viaţa la 21 martie 1927. „Ioan Botezătorul”. de Thompson. Academia Română l-a ales la 5 iunie 1919 membru corespondent. A descris cu talent câmpia. şi „Făpturi alese”. care vorbesc puţin. „Guvernatorul” şi alte câteva nuvele de Andreev. mânuitor al limbei. aţâţaţi de primejdiile pe care vor să le învingă. pe care a îndurat-o cu eroism. G Ionescu-Sişeşti. de Ibsen. Balta Brăilei şi Dunărea. i-au adus un ultim omagiu prin cuvântările lor: Nicolae Iorga. de Sudermann. Traian Săvulescu şi alte personalităţi. scriitorul Mihail Sadoveanu. de Stevens. 14 . solidari cu pământul pe care trăiesc. stăpân pe o formă cristalină a stilului”. după o grea şi îndelungată suferinţă. dar şi vâltorile şi revărsările. Pentru îmbogăţirea literaturii naţionale. de Pierre Loti. cu liniştea lor fermecătoare.Ca traducător de literatură străină. atunci Ministru al Cultelor şi Artelor. pe baza raportului întocmit de filologul Ion Bianu. Eroii scriitorului Sandu Aldea sunt oameni energici. „Ziua Învierii”.

1905. Leonid Andreev. A fost profesor de agricultură la Şcoala centrală de agricultură de la Herăstrău. „Uriaş”. 15 . „Tisa”. pe care le-a cultivat în scop ştiinţific. A tradus din Ibsen. A adus şi a achiziţionat în România diferite soiuri de grâu. 21 martie 1927. „Pietroşani/Nonette”. 1915). „Ape mari”. Fiu de ţăran. A selecţionat cele mai productive soiuri şi a studiat soiurile româneşti „Bălan românesc”. sunt naturi elementare şi aprige.d. scriitor şi prozator de orientare semănătoristă. 14 noiembrie 1874. Ca agronom. Personajele nuvelelor („În urma plugului”. Ca scriitor.CONSTANTIN SANDU ALDEA Constantin Sandu-Aldea (n. Recurgând la încrucişări cu soiuri străine. Bucureşti) a fost un inginer agronom român. „Arnău/Turchstan”. 1908. membru corespondent (1919) al Academiei Române. a debutat cu poezii şi note de călătorie. a făut studiile agricole la Paris şi la Berlin. 1910) şi romanele sale („Două neamuri”. „Pe drumul Bărăganului”. Loti. recrutate din lumea Bărăganului şi a bălţilor Dunării. „Banat”. Brăila . etc. Sudermann. Între 1922 şi 1925 a creat şi hibrizi noi care îi poartă numele: „Sandu-Aldea 22” şi „Sandu-Aldea 224”. Tichileşti. a obţinut noi variante precum „Bălan/Squarehead”. este fondatorul ştiinţei ameliorării plantelor în România (Ameliorarea plantelor agricole. dar s-a afirmat mai ales ca prozator. „Arnău/Ghirca”. 1906). mânate de instincte violente. „Azima”.

reprezenta un vis pentru membrii acesteia. care s-a înfăptuit la 47 de ani de la înfiinţare. au participat: principele Nicolae. şi membru al Academiei de Litere şi Arte "San Lucca" din Roma şi în Comitetul de organizare a congreselor internaţionale de arhitectură. Construirea unui sediu permanent pentru Societatea Politehnică. Petre I. marii industriaşi şi comercianţi. 16 . patriarhul Miron Cristea. în creaţiile sale s-a orientat spre formele tradiţionale. 11 martie 1928. Primaria Municipiului Bucureşti (fostă clădire a Ministerului Lucrărilor Publice). Casa Universitarilor din Bucureşti. inginerul Emil Prager a supravegheat personal şantierul. Cu ocazia Expoziţiei Mondiale de la Paris. ales de cele mai multe ori în perioada 19121949. A militat pentru renaşterea vechii arhitecturi româneşti. acum sediul central al AGIR. fiind influenţat şi de şcoala eclectică franceză. iar ing. Arcul de Triumf din Bucureşti. Aceştia fiind membri ai Societăţii Politehnice.a. primul-ministru Vintilă Brătianu cu membrii guvernului. a proiectat un pavilion în stil tradiţional românesc. Clădiri. A fost profesor la Şcoala Superioară de Arhitectură şi la Academia de Arhitectură din Bucureşti între 1900-1938. Antonescu a proiectat arhitectura exterioară a clădirii şi interioarele. Prefectura Craiova. Toate lucrările sale de arhitectură se remarcă prin monumentalitate şi prin virtuozitatea unor soluţii volumetrice şi plastice tradiţionale. compoziţie echilibrată care se încadrează în ambianţa stilistică locală. Buzdugan cu membrii Consiliului de regenţi. Institutul Academic Român de la Roma (1913). ANTONESCU 1873-1965 În acest an s-au împlinit 75 de ani de la inaugurarea oficială a Palatului Inginerilor situat în Bucureşti. Calea Victoriei 118. Dintre lucrările sale pe care le putem admira şi astăzi cităm: Cazinoul din Sinaia. A fost preşedintele Societăţii Arhitecţilor. constituită în 1881. Petre I. Antonescu este autorul proiectelor silozurilor din Constanţa (1912-1914) şi gărilor fluviale Galaţi (1912-1915) şi Giurgiu (1933-1936). studii (1963) în colaborare ş. Buşilă a executat instalaţiile. care i-a adus un premiu important. în 1900. A publicat o serie de lucrări. Antonescu s-a născut la 20 ianuarie 1873 în oraşul Râmnicu Sărat. proiecte. care reprezintă o reuşită încadrare a stilului clasic în arhitectura modernă. A trecut în nefiinţă la 23 aprilie 1965 la Bucureşti. Palatul Creţulescu (1912-1913). Inginerii E. prima asociaţie durabilă a inginerilor. În 1936 a devenit membru de onoare al Academiei Române şi a susţinut discursul de recepţie "Meşteri şi arhitecţi în trecut". regentul C. înainte de a obţine diploma. Institutul de Istorie "Nicolae Iorga". precum şi a numeroase clădiri de locuit. Sub influenţa concepţiilor arhitectonice ale lui Ion Mincu. La ceremonia de inaugurare care a avut loc în ziua de duminică. construcţii. Prager şi Busilă au fost omagiaţi în "Univers ingineresc". Această prezenţă atestă stima de care se bucura corpul ingineresc din epocă. Şi-a făcut studiile de arhitectură la Paris (1893-1899). Petre I. iniţial sediul Societăţii Politehnice. dintre care cităm: Clădiri şi studii (1913). nu au beneficiat financiar de pe urma construcţiei.PETRE I. Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti.

Iniţial a lucrat în Serviciul Tehnic al Armatei şi apoi s-a transferat la Societatea Generală de Gaz şi Electricitate Bucureşti. încercări şi măsurători electrice. PQD-metrul a fost brevetat în România. simetrice sau dezechilibrate. unde a organizat un laborator de încercări dotat cu un stand de probă. Antoniu au fost fabricate industrial în mii de exemplare şi folosite în industria electrotehnică în ţară şi străinătate. Atras de electrotehnică. Ion S. devenind doctor inginer la 27 octombrie 1948 cu teza „Studiul funcţionării aparatelor de măsură într-un regim deformant.ION S. devenind profesor în 1953 şi şef de catedră între 1963-1972. a ocupat funcţia de decan al Facultăţii de Energetică şi Electrotehnică. privind funcţionarea aparatelor de inducţie a contoarelor şi wattmetrelor”. Paralel cu activitatea în producţie şi cercetare. În 1945 s-a transferat la Politehnica din Bucureşti. A inventat mai multe tipuri de aparate de măsură. Această lucrare de doctorat a constituit prima sinteză a cercetărilor sale. Dintre lucrările publicate cităm: „Instrumente de măsură electrice industriale în exploatările de electricitate”(1944). Din anul 1947 a fost şef al Serviciului de control al fabricaţiei la Fabrica de Maşini Electrice „Dinamo”. profesor universitar S-a născut la 27 august 1905 la Roman. Franţa şi alte ţări şi a obţinut medalia de aur la Expoziţia Internaţională de la Nürnberg în 1969. a urmat cursurile Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu. aparat pentru măsurarea puterii complementare.a. reactivă. unde a frecventat cursurile Secţiei de electrotehnică. şi-a schimbat idealul şi sa înscris în 1927 la Şcoala Politehnică din Bucureşti. SUA. din 1941 a intrat în învăţământul superior ca suplinitor la Politehnica din Timişoara. Prin studiile efectuate. istoria ştiinţei ş. Dorind să facă o carieră militară. la Şcoala Superioară de Electricitate. între care D-metrul pentru măsurarea puterilor activă. transmiterea şi distribuţia energiei electrice. ca asistent la Catedra de măsurări electrice. În colaborare cu inginerul Mihai Leon a inventat PQDmetrul. La 24 martie 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi în 1967 i s-a acordat titlul de doctor docent. ANTONIU 1905-1987 Inventator. aceasta constituind o premieră mondială. în judeţul Neamţ. obţinând titlul de inginer diplomat în electrotehnică. Pentru specializare a plecat la Paris în 1929. Anglia. matematici fundamentale. Elveţia. „Introducere în aplicarea calculului matricial la studiul 17 . om de ştiinţă. Toate aparatele inventate de Ion S. Pentru teza de doctorat a efectuat studii privind funcţionarea aparatelor electrice în regim deformant. Activitatea lui ştiinţifică s-a desfăşurat în domeniile: electricitate şi electrotehnică. Antoniu a rezolvat probleme teoretice fundamentale. A mai predat cursuri la Institutul de Mine şi Geologie din Bucureşti şi la Academia Tehnică Militară. distribuţia şi utilizarea energiei electrice. unde preda cursul de centrale electrice. elucidând funcţionarea anormală a maşinilor electrice şi a aparatelor de măsură şi a stabilit influenţa regimului deformant în sistemele bifazice. aparat pentru măsurarea puterilor activă. creindu-şi astfel baza materială necesară cercetărilor pe care avea să le efectueze ulterior. reactivă şi deformantă. complementară şi deformantă şi C-metrul.

„Chestiuni speciale de electrotehnică”(1956). „Calculul matricial tensional în electrotehnică”(1962).circuitelor electrice”(1953). A trecut în nefiinţă la 10 martie 1987 la Bucureşti. 18 . „Bazele electrotehnicii”(1974).

Asachi preda. Micile întreprinderi aveau nevoie de tehnicieni specialişti. în care timp se învăţa aritmetica. algebra.GHEORGHE ASACHI 1788 – 1869 n târguşorul Herta. la care se preda în limba greacă. La începutul secolului al XIX-lea. trigonometria dreapta-linie şi sferică. Oficial. unde a făcut studii de arheologie şi literatură clasică. însemnarea hărţilor topografice şi practice. fii de boieri şi orăşeni. un curs de matematică teoretică. cu public. apoi la Roma. completat cu metodele de cercetare pe teren. cursurile de inginerie hotarnică ale lui Gh. Întors la Iaşi şi observând cu durere că "toate ramurile de activitate publică erau deţinute de o ceată de fanarioţi". geometria. mulţi erau aduşi din străinătate. la fel ca învăţaţii ardeleni şi cronicarii moldoveni şi munteni. împreună cu cele trebuincioase de cercetare şi desluşire a documentelor de hotare". Asachi a fost numit prin Anaforeaua Epitropiei Şcoalelor din 2 februarie 1819 profesor de inginerie civilă predată în limba romană. Î 19 . unde a studiat matematicile superioare. un om de cultură. la 1 martie 1788 s-a născut fiul Elenei şi al lui Lazăr Asachi. Gh. care era profesia de bază a locuitorilor. la Şcoala Grecească. În acest document este înscris faptul că era membru al Academiei din Roma. arăta că: "Pregătirea dura patru ani. la oraşe şi în unele sate. care a urmat şi el cursurile de inginerie ale lui Asachi. după absolvirea unor studii medii la şcolile din ţară. În 1814. numită Şcoala Domnească. iniţiatorul codului de legi care îi poartă numele. Primul examen pentru obţinerea titlului de inginer hotarnic a avut loc la Iaşi la 12 iunie 1818. Într-un document recent descoperit. unde era cunoscut sub numele de inginerul Ghiorghieş. Asachi erau frecventate de 33 de elevi. unde a făcut studii foarte diverse. A urmat "şcoala începătoare" romanească din targul Herta şi cursurile medii la un pension particular "Leopol". după care la Lemberg. îşi fac loc tot mai multe centre de producţie meşteşugărească şi industrie manufacturieră. Asachi şi-a început cursurile de inginerie în limba română. Tatăl său. pe atunci oficială şi în administraţia statului. vorbea mai multe limbi şi a publicat lucrări în care susţinea originea latină a românilor. Asachi a scris: "M-am văzut străin în propria-mi ţară". printre care era şi fiul domnitorului. După aceasta a urmat un curs de arhitectură şi construcţii. plecau la universităţile din Europa pentru a se instrui în domenii diferite şi in ştiinţele tehnice. care îi dispreţuiau pe români. în limba română. În primul an de învăţământ tehnic românesc. pe care părinţii săi l-au numit Gheorghe. cand a reuşit să îl convingă pe Domnul Moldovei Scarlat Callimachi (1812-1819). Tinerii români. ridicarea planurilor de locuri. cu aplicaţii practice de geodezie şi arhitectură. Mihai Mavrodin. Gh. Asachi era vechil al Epitropiei Învăţăturilor Publice. om de cultură. Primele noţiuni de învăţătură le-a căpătat de la tatal său. a plecat la Viena. de necesitatea înfiinţării unui curs pentru pregătirea tinerilor în domeniul ingineriei hotarnice. târgurile din Moldova s-au dezvoltat ca structură. cunoştinţele în acest domeniu aplicându-le la unele construcţii din Iasi. Domnitorul a dat o anaforea în anul 1813 pentru înfiinţarea cursurilor de ingineri. astfel pe lângă agricultură. la Şcoala Domnească din Iaşi. Dornic să-şi completeze cunoştinţele.

engleză. în 1843 al Societăţii Antichităţilor de Nord a Danemarcei. El a înfiinţat in 1829 gazeta Albina Romanească. polona. aceştia erau aduşi din străinatate. pentru a acoperi necesarul de tehnicieni. unele traduse în franceză.Cursurile de inginerie de la Şcoala Domnească au fost întrerupte de evenimentele revoluţionare din anul 1821. "facerea de instrumente şi unelte de mecanică hidraulică. era inginer. la Petersburg. polonă.a. note biografice. domnitorul Ioan I. Asachi în cultura românească s-a manifestat plenar. Gh. germana. pedagogie. 20 . mecanica populară. Asachi dispunea de o cultură enciclopedică. Contribuţia lui în acest sens a fost în domeniul dezvoltării învăţământului în limba română. A trecut în nefiinţă la Iaşi în anul 1869. Sturza l-a numit "referendar al şcolii naţionale". În anul 1828. în 1838 al Societăţii Artelor Frumoase din Viena. Influenta lui Gh. mori de apa şi altele". memorii de călătorie. să urmeze o clasă extraordinară. fabule. a organizat Arhivele Naţionale din Iaşi ş. A publicat manuale şcolare. a contribuit la răspândirea cunoştinţelor despre români. Este considerat ca întemeietor al învăţământului românesc (1914). elina) şi cele moderne (franceza. care a înfiinţat la Bucureşti învăţământul tehnic în limba română (1818). fiind ales ca membru al unor societăţi din străinătate. nuvele cu subiecte istorice. astfel: în 1828 al Societăţii de Agricultură a Franţei. Prin lucrările sale publicate. balade. În 1835 a prezentat un "Regulament şcolar" în care prevedea la articolul 12 că "după trei ani de şcoli începătoare. desenul". influenţat de literatura clasică şi preromantică. drame. rusa. cunoştea bine limbile clasice (latina. în 1856 al Societăţii de Istoria Transilvaniei. În 1930 a fost secretar al Comitetului pentru proiectul Regulamentului Organic. Lazar. italiana. poeme fantastice. Gh. Asachi şi-a dat seama că acest import de tehnicieni trebuie stăvilit. engleza). geometria. Dezvoltarea economică a Moldovei avea nevoie de tot mai mulţi specialişti cu pregatire tehnică. În acest regulament prevedea înfiinţarea la Iasi a unei şcoli de inginerie la care să se înveţe mecanica practică. doctor în filozofie. articole de istorie. în care să se studieze aritmetica. Alături de Gh. este omagiat ca un apostol al neamului românesc. El a înţeles importanţa ştiinţei pentru dezvoltarea culturii naţionale. al presei romaneşti şi al teatrului românesc (1816). În timpul vieţii s-a bucurat de o apreciere internaţională.

cu o capacitate de 700 de vagoane. a întreprins o călătorie în SUA pentru a studia industria americană şi a introduce metodele cele mai avansate în industria românească. împreună cu un grup de oameni de ştiinţă din mai multe ţări. 1 în Bucureşti. născut în Moldova. A studiat structura geologică şi resursele naturale ale arhipelagului Svalbard. împreună cu fratele lui.BAZIL GH. devine asociat în industria creată de tatăl său. Urmare a acestei experienţe. El este primul român care a ajuns în ţinuturile polare. El a fost proprietarul autoturismului cu nr. fapt datorat oamenilor de iniţiativă. prima din ţară. la timpul acela cea mai înaltă clădire din Bucureşti. pentru construirea unui canal navigabil între Cernavodă şi Constanţa şi 15000 lei pentru construirea unui tunel la o mică adâncime sub nivelul Dunării în apropiere de Turtucaia”. care au ajuns în regiunile arctice până la 81035’ latitudine nordică. Bazil Assan a fost primul care a proiectat un canal navigabil între Cernavodă şi Constanţa. absolvent al Şcolii Superioare de Comerţ de la Anvèrs(Belgia). În anii 1897-1898 a efectuat o călătorie în jurul lumii. o fabrică de săpun şi una de vopsele şi lacuri. În vara anului 1896. El a construit două mori sistematice. La începutul secolului XX. la 1 august 1860. Georges Gh. Tatăl lui. asupra iluminatului cu gaz şi introducerii tramvaielor în Bucureşti. ASSAN 1860-1918 Creator de industrie. Bazil Assan s-a îmbarcat pe vasul norvegian Erline Jart. introducând în 1853 pentru prima dată în istoria industriei româneşti o maşină cu abur. 21 . Fratele lui Bazil. construieşte o fabrică de uleiuri comestibile din porumb. a fost o mare personalitate în domeniul comercial: preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie. Relatările expediţiilor sale au fost publicate în jurul lumii. Printre aceştia se numără şi Bazil Assan. Întorcându-se în ţară. El a modernizat această moară. consilier comunal. S-a stins din viaţă la 16 iunie 1918 în Elveţia. Relatările expediţiilor sale au fost publicate în Buletinul Societăţii Regale de Geografie din România. În 1904 a construit un siloz de grâu cu 28 de celule. Despre acest proiect a publicat un articol în Buletinul Societăţii Politehnica(1899). România se dezvolta în acelaşi ritm cu toate ţările dezvoltate din Europa. având o înălţime de 41 m. În dorinţa de a crea o industrie competitivă pe plan mondial. Assan a studiat ingineria la Politehnica din Liège. la Montreux. Bazil Gh. formarea aisbergurilor şi condiţiile bioclimaterice. inventator şi explorator S-a născut la Bucureşti. El a lăsat prin testament suma de 80000 lei „pentru facerea studiilor la faţa locului. a venit în Bucureşti şi a construit o moară pe malul râului Colentina. Assan(1862-1900). Bazat pe o bogată experienţă în domeniul industriei. a publicat în presa timpului numeroase articole privind dezvoltarea industriei româneşti. În colaborare cu fratele lui a inventat o metodă originală de extragere a uleiului din rapiţă cu ajutorul cherosenului(înainte se extrăgea prin presare). membru în Consiliul CEC şi al Instrucţiunii Publice pentru Învăţământul Profesional şi Comercial.

a fost ales membru extern al Asociaţiei Electrotehnicienilor Germani (V. "Rolul entropiei şi energiei informaţionale". contribuind la formarea mai multor generaţii de specialişti. abordând domenii noi pe atunci în ştiinţa mondială şi cea autohtonă. Activitatea ştiinţifică a inginerului Avramescu s-a concentrat asupra studiilor şi cercetărilor în energetică. "Motoare Diesel în centrale electrice". În anul 1943. în condiţii de funcţionare variabile. A urmat cursurile liceului de tradiţie "Moise Nicoară" din Arad. Dorind să devină inginer. Din cele câteva titluri citate se poate deduce multitudinea preocupărilor autorului în domeniul său de specialitate. a fost studiul efectelor termice produse de curenţii electrici în conductorii formaţi din diferite tipuri de metale.a. ulterior Institutul de Cercetări şi Proiectări Electrotehnice. devenind în 1928 inginer diplomat în specialitatea electrotehnică.) în anul 1931.1971) şi "Progresele ştiinţei" (1964 . A avut preocupări în domeniul telecomunicaţiilor şi a participat la modernizarea reţelei de telegrafie româneşti. "Despre racordarea cuptoarelor electrice".1943. o premieră în domeniul energetic naţional. Între anii 1951 . elaborând norme de reglementare a operaţiunilor care au condus la reducerea avariilor. dintre care cităm: "Combustibilul atomic şi viitorul problemei energetice" în Bul. În anul 1937 şi-a susţinut doctoratul la Dresda cu teza "Contribuţii la calculul încălzirii la scurtcircuit".E. O altă preocupare a sa. peste 250 de titluri de lucrări. sub aspect teoretic. IV/1956 (cu colaboratori). Paralalel cu activitatea ştiinţifică şi practică a fost profesor la Institutul Politehnic din Bucureşti. electrotehnică. 1969.AUREL AVRAMESCU 1903 – 1985 S-a născut în comuna Radna. Activitatea inginerească a desfăşurat-o în mai multe instituţii cu profil diferit în care s-a ocupat de problemele de electricitate. judeţul Arad. Politehnica din Dresda i-a acordat titlul de doctor docent. 10/1942. secţia vioară şi a cântat în celebra formaţie Mozardeum din localitate. 22 . unde a urmat cursurile la Şcoala Politehnică. În anul 1918 s-a înscris la Facultatea de Matematică a Universităţii din Cluj şi a obţinut licenţa în 1922. unde s-a ocupat de proiectarea echipamentelor de conectare electrică de înaltă şi joasă tensiune. telecomunicaţii. "Introducere în documentarea ştiinţifică". unele publicate în Germania. Recunoscut pe plan mondial. "Manualul inginerului electrician" vol. În anul 1942 a publicat o serie de articole cu previziuni privind viitorul energiei nucleare. IRE nr.1964 a fost şef de laborator la Institutul de Energetică. A deţinut un rol important în promovarea documentării. 1972 s. 1941. Ca student a urmat şi cursurile la Conservatorul din Dresda.D. A lăsat în urmă o vastă bibliografie. La Societatea Generală de Gaz şi Electricitate din Bucureşti (SGGE) a condus un colectiv de analiză privind incidentele şi avariile din instalaţiile electrice şi a elaborat metode de prevenire. în anul 1924 a plecat la Dresda.1974). A efectuat primele încercări de introducere a repartiţiei economice a sarcinilor între centralele din zona Capitalei. ca energia nucleară. ca director general al Centrului de Documentare Ştiinţifică şi ca redactor al publicaţiilor "Electrotehnica" (1956 . experimental şi practic. iar în timpul stagiului militar a fost dirijorul orchestrei Şcolii de geniu. automatizarea şi informatica. în ziua de 17 iunie 1903.

el a făcut parte dintr-o formaţie de muzică camerală care dădea concerte în Bucureşti. În 1963 a fost ales membru titular al Academiei Române. Inginerul Aurel Avramescu a fost şi un distins amator de artă. în special preocupările poetului privind fizica şi astronomia. Între 1964 . a făcut o comunicare la Academia Română în 1956 şi a publicat despre acestea în revista "Luceafărul" în 1964.Pentru meritele sale ştiinţifice. 23 . Cercetând opera lui Mihai Eminescu. pe care le-a donat Muzeului de Artă al României. a colecţionat tablouri valoroase şi mobilier în locuinţa lor din Otopeni.1971 a făcut parte din Comitetul Naţional Român pentru UNESCO. în anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi în acelaşi an preşedinte al Comisiei de automatizare a Academiei. Impreună cu soţia sa doctor Maria Alexiu Avramescu.

IOAN BAIULESCU 1852-1911 Pionier al construcţiilor de poduri şi căi ferate din România S-a născut la Braşov. obţinând calificarea de lucrător şi apoi de maistru în construcţii de căi ferate. fără să le finalizeze printr-o diplomă. Proiectul elaborat de societăţile străine prevedea costul unui km. I. în care a dus o muncă plină de devotament. El a efectuat proiectul şi a asistat la construcţia staţiei de CF Focşani(1882). toţi personalităţi remarcabile în profesiunile pe care le-au îmbrăţişat. până în 1885. A fost cel mai mare dintre fraţii săi. s-a hotărât înfiinţarea „Societăţii de Ingineri şi Arhitecţi”. iar sora lor Maria a fost poetă. inspector general. În 1877 părăseşte Imperiul Austro-Ungar şi vine în România. unde este primit în corpul tehnic. a fost primul primar şi apoi primul prefect român ales după Marea Unire la Braşov. unde şi-a dat bacalaureatul în 1871. de CF la 306 mii lei aur şi a fost realizat de societatea română de căi ferate la numai 93. George Baiulescu. care a efectuat studiul şi construcţia primei linii de cale ferată executată numai de specialişti români. Baiulescu. Inginerul I. Astfel a lucrat ca ucenic.214 lei/km. după care a lucrat efectiv ca proiectant şi executant la construcţia căilor ferate Düsseldorf-Brême şi Solingen-Altan. În acelaşi timp a frecventat şi cursurile Facultăţii de Drept. devenită „Societatea Politehnică”. fiind fiul protopopului ortodox Bartolomeu Baiulescu. Din capitolul intitulat „Clasificarea cheltuielilor pe categorii” reiese că statul român a alocat pentru acest obiectiv suma de 9 milioane lei aur. din care s-au realizat economii de 600 mii lei aur. pe care le-a absolvit ca şef de promoţie. În Analele Societăţii se găseşte un important studiu de fezabilitate a lucrărilor efectuate la calea ferată Buzău-Mărăşeşti. cu ocazia inaugurării acestei linii ferate în prezenţa regelui Carol I. Întors în ţară. La data de 18/30 octombrie 1881. întocmit de I. cu calificativul foarte bine. ca inginer ordinar clasa a III-a. Baiulescu face parte dintre cei 34 de membrii fondatori ai asociaţiei. pe ruta Buzău-Mărăşeşti. obţinând titlul de inginer de poduri şi căi ferate. S-a remarcat în mod deosebit în cadrul societăţii şi prin comunicările ştiinţifice pe care le-a susţinut şi publicat. După obiceiul timpului. Baiulescu a făcut parte din comitetul Societăţii Politehnica. Studiile preuniversitare le-a făcut la Gimnaziul Luteran din Braşov. de la înfiinţare până la sfârşitul vieţii sale. care „să acţioneze şi să lupte pentru propăşirea ingineriei în ţara noastră”. când a trecut la construcţia liniilor Bârlad-Vaslui şi Crasna24 . Între anii 1872-1877 a urmat cursurile Politehnicii din Viena. ulterior a lucrat ca inginer şef la construcţia liniei Făurei-Feteşti. publicist. Astfel. a fost repartizat să lucreze în echipa inginerului Dumitru Frunză. Romulus Baiulescu şi-a ales cariera fratelui mai mare devenind şi el specialist în serviciul căilor ferate româneşti. medic. economist şi istoric. a fost trimis cu o bursă de stat să efectueze un stadiu de practică în Germania. care a avut un rol deosebit în evoluţia culturii tehnice din ţara noastră.

operă a marelui inginer Anghel Saligny şi echipei formate de inginerii I.Huşi. Baiulescu. a fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în gradul de mare ofiţer. S-a stins din viaţă la Braşov la 4/17 ianuarie 1911. la Cernavodă. fiind titular al Catedrei de hidraulică şi maşini hidraulice. la vârsta de 59 de ani. Între 1885 şi 1911 a desfăşurat o importantă activitate didactică. Ioan Baiulescu a avut răspunderea calculării rezistenţei podurilor de peste Dunăre. Brătianu. sarcină de mare răspundere de care s-a achitat în mod strălucit. în urma unei comoţii cerebrale. Ion I. C. 25 . cu o lungime de 4408m. Ştefan Gheorghiu. cu ocazia inaugurării podurilor. la 14 septembrie 1895.La 9 octombrie 1890 a început construcţia celui mai lung pod de cale ferată din Europa. Începând din anul 1900 a condus serviciul din Direcţia Generală CFR. La numirea sa în conducerea acestui serviciu avea titlul de inginer inspector general. Pentru contribuţia sa. care avea ca sarcină întreţinerea podurilor. Nicolae Hârjeu şi alţii. ca profesor la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti.

Ocna şi a podului de CF Cosmeşti peste râul Siret. pe care a absolvit-o în 1884. În 1905 a devenit şef al Serviciului comercial al Căilor Ferate. obţinând gradul de inginer şef în Corpul Tehnic al Statului. În anul 1880. Printre cei selecţionaţi a fost şi Emil Balaban.EMIL BALABAN 1857-1921 Fost preşedinte al Societăţii Politehnice S-a născut în anul 1857. În 1903 a participat ca delegat al statului la conferinţa internaţională de la Londra. în 1918. nu a fost mobilizat pe front. bineînţeles cu intenţia de a-l manipula în interesele lor. pe care i-a educat în spirit patriotic şi pentru a-şi face datoria faţă de ţară. Şcoala primară şi liceul lea făcut în oraşul natal. Hanganu. la Bârlad. iar între anii 1901 – 1904. Duca i-a dat ca sarcină de serviciu. studierea şi proiectarea gării centrale Bucureşti Nord. şi în anul 1902 a fost ales preşedinte. Deşi nu dispunea de avere. a fost numit inginer la Serviciul Hidraulic şi ataşat la Divizia poduri din judeţul Dolj. ing. lucra numai pentru binele public. Revenind în ţară. fostul său elev. Despre activitatea didactică a lui E. guvernul a hotărât să trimită o serie de tineri capabili pentru a studia ingineria în Franţa. cursurile au fost întrerupte." A fost membru al Societăţii Politehnice din februarie 1885 şi a fost ales ca membru în Comitetul societăţii. Anghel Saligny 1-a remarcat şi 1-a angajat la construcţia liniei ferate Adjud Tg. unde i s-a dat gradul de inginer inspector general. iar după ce şi-a luat bacalaureatul s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. În 1892 a devenit şef de secţie şi apoi şef de divizie. o puternică criză economică a zdruncinat ţara. Revenind în Capitală. unde s-a afirmat prin corectitudine şi conştiinciozitate. era modest şi se bucura de simpatia tuturor salariaţilor. În aprilie 1915. Gh. ca bursieri ai statului. spunea: "A fost un părinte sufletesc al elevilor săi. după care a avansat director al acestui important serviciu. funcţie pe care a deţinut-o până în 1918 şi unde preda ca profesor "Tehnologia materialului şi proceduri generale de construcţie". Prof. M. ulterior şi Topografia. Atunci s-a hotărât să se facă reduceri de personal. În anul 1916. După întoarcerea în ţară .T. În această calitate a reorganizat activitatea şi a încheiat convenţii internaţionale cu mai multe ţări pentru serviciile P. a făcut mari eforturi pentru a relua cursurile Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele şi pentru a obţine spaţiile necesare predării cursurilor. şi-a dat demisia şi a intrat din nou în Corpul Tehnic al Statului. a fost numit director al Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele. unde a lucrat în calitate de consilier la Direcţia Generală a Muniţiilor. economii şi reducerea oricăror investiţii care ar fi putut aduce prejudicii statului. Fiind grav bolnav. fără întrerupere. El a demisionat din Corpul Tehnic al Statului şi a fost numit director general al Poştelor. a refuzat propunerile. Se bucura de 26 . Totuşi a plecat în refugiu la Iaşi. fără asprime faţă de personalul instituţiei. i s-a încredinţat funcţia de vicepreşedinte. la începerea războiului. considerând că un funcţionar superior al statului nu trebuie să se implice în afaceri necurate. În anul 1900. Despre activitatea lui de la Direcţia generală PTTR se spunea că a fost "directorul cel drept".T. Prof. Telegrafelor şi Telefoanelor. Balaban. ing. El a urmat cursurile Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Paris. Aceste calităţi remarcabile se pot constata prin faptul că unele societăţi particulare i-au propus să intre în consiliile de administraţie. până la sfârşitul vieţii.

Atunci când pentru lucrările Primăriei Capitalei s-au angajat ingineri străini. Emil Balaban a fost ales preşedinte al comisiei care a elaborat proiectul de Lege pentru garantarea titlului de inginer şi l-a prezentat miniştrilor lucrărilor publice I. deşi erau disponibili ingineri români. prin munca lui dezinteresată. reuşind ca în marea majoritate a cazurilor să fie angajaţi ingineri români pentru lucrările executate de stat. Ion N. a găsit momentul să protesteze în numele Societăţii Politehnice. I.simpatia colegilor şi era apreciat pentru calităţile sale. care avea o mare audienţă publică şi în cadrul autorităţilor statului. prin conştiinţa deosebită pusă în îndeplinirea datoriei de funcţionar public. Brătianu şi Grădişteanu. Prof. C. Ionescu îl caracteriza astfel: "A fost unul din factorii care au contribuit la reputaţia şi renumele corpului tehnic român. 27 . dar şi de firmele particulare. printr-o desăvârşită corectitudine pe care a avut-o în lunga lui carieră de inginer". A trecut în nefiinţă la 19 ianuarie 1921 la Bucureşti.

Cercetând vechile opere de artă. atât la conservarea lor. reîntors în ţară. funcţie pe care a avut-o timp îndelungat. Ca preşedinte al societăţi pentru Profilaxia Tuberculozei.GHEORGHE BALŞ 1868-1934 S-a născut la Adjud. a fost cooptat în Comisia Monumentelor Istorice. În această calitate a pus bazele temeinice ale asociaţiei. prin pregătirea de inginer. Serbia. în care arată cu argumente foarte clare influenţa arhitecturii armene.la 24 aprilie 1868. ţări care în trecut au avut legături cu românii. istoria monumentelor. unde s-a ocupat cu construcţia de policlinici şi spitale. Duca. ca mai târziu să fie preşedinte pe viaţă. O deosebită pasiune a manifestat pentru cercetarea construcţiilor medievale din România şi în special a celor din Moldova. Spiritul lui organizatoric s-a manifestat şi în alte domenii. judeţul Vrancea. cât şi pe deplasări la monumentele din Polonia. în special în construcţia de biserici. obţinând diploma de inginer. Din 1908 până în 1911 a fost angajat al Ministerul de Interne. a lucrat sub conducerea profesorului Gh. comerciale. a fost angajat în anul 1891 la serviciul verificări poduri CFR şi a colaborat la construcţia podului de la Cernavodă. Studiile le-a făcut în Elveţia. Studiile lui sunt complete. epigrafia şi icografia. Lucrările lui publicate se bazează atât pe documente de arhivă.a. Membrii fondatori l-au ales în umanitate ca preşedinte. în Secţia de istorie. 28 . devenind de referinţă. a ţinut o interesantă comunicare intitulată "Asupra bolţilor moldoveneşti". Influence armeniennes et georgienes sur l'architecture roumain (1931). din iniţiativa profesorului Nicolae Iorga. cum ar fi: Biserica de la Filipeşti de Pădure (1908): Histoire de l'art roumain ancien (1922). la Direcţia Sanitară. a fost influenţată de arta meşterilor armeni şi sârbi. cât şi la cunoaşterea acestora. s-a remarcat printr-o serie de studii. A fost ales membru titular activ al Academiei Române la 4 iunie 1923. După ce a susţinut examenul de bacalaureat la Laussanne. Tânărul inginer. La primul Congres de artă bizantină. incluzând tehnica construcţiilor. Aici a depus o activitate susţinută şi a participat activ la redactarea Regulamentului societăţii. a căutat să descopere influenţa şcolilor din diferite regiuni europene asupra artei româneşti. care este cea mai importantă. În 1918. şi vicepreşedinte la 31 mai 1921. la Iaşi a luat fiinţă Asociaţia Generală a Inginerilor din România. arta veche românescă. Transferat la lucrările care se executau la portul Constanţa. unde a avut un aport deosebit. Ca urmare a studiilor întreprinse. a urmat cursurile la Politehnica din Zurich. Bulgaria şi Rusia. a organizat sanatorii în ţară care rivalizau cu instituţiile similare din străinătate. forestiere şi prima societate de loterie. Bisericile lui Ştefan cel Mare (1926). în special în construcţiile de cult din Moldova şi Muntenia. care a avut loc la Bucureşti în 1924. avându-l ca şef pe celebrul Anghel Saligny. a organizat o serie de societăţi particulare industriale. El a organizat Crucea Roşie Română în timpul primului război mondial. La Societatea Politehnica a devenit membru în anu1892 şi în 1920 a fost ales membru în comitet şi reales continuu cât a fost în viaţă. Bals a demonstrat că în afară de influenţa bizantină. devenind la început unul dintre conducătorii acestei instituţii umanitare afiliată la organizaţia internaţională de la Geneva. După ce s-a retras definitiv din serviciul statului. A fost primul cercetător care a studiat sistematic monumentele vechi. În domeniul istoriei artei româneşti. Ungaria. Les monumentes bysantines de Roumaine (1932) s. ca unic reprezentant al istoriei artelor.

un bun organizator.A încetat din viaţă neaşteptat. receptiv la solicitări şi deosebit de binevoitor în relaţiile cu colaboratorii. 29 . Cei care l-au cunoscut au spus despre el că a fost un om deosebit. muncitor. pasionat de cercetările pe care le-a întreprins. la 23 septembrie 1934. în urma unei septicemii.

În anul 1871 a fost delegat din partea României la Congresul Internaţional de Geodezie de la Viena. În acelaşi an începe o strălucită carieră didactică la Şcoala Militară de Ofiţeri. Franţa. Din 1897 a fost şeful Statului Major al Armatei Române. A fost expus şi un 30 .CONSTANTIN BAROZZI 1833-1921 General de divizie. A luat parte la Războiul de Independenţă din 1877-1878. făcând parte din prima promoţie de genişti. căi ferate. în guvernul liberal al lui Brătianu. şosele etc. „Raportul şefului Depozitului de Război” înaintat ministrului de atunci. până în 1899. iar în 1885 a fost numit şef al Statului Major Regal. După terminarea studiilor secundare a dat examen de admitere la Şcoala Militară de Ofiţeri din Bucureşti. cu care a avut o bogată corespondenţă de specialitate. O funcţie deosebit de importantă care i s-a încredinţat a fost aceea de şef al Depozitului de Război (1870). Pentru scurt timp. În acest raport se arăta în detaliu necesitatea întocmirii unei hărţi a ţării din perspectiva militară. al cărui comandant a fost numit Constantin Barozzi. când a trecut în rezervă. În 1860 a fost înfiinţat Batalionul 2 de geniu. A îndeplinit şi funcţia de senator. dar şi pentru dezvoltarea urbanistică. Întors în ţară. Din perioada în care a fost elev la Şcoala Militară s-a ataşat unui grup de ofiţeri austrieci care efectuau ridicări geodezice pentru harta Munteniei. A scris şi publicat puţine lucrări. unde a avansat continuu ajungând în 1867 directorul şcolii. pe care a absolvit-o în aprilie 1856 cu gradul de sublocotenent de geniu. ca subşef şi apoi ca şef al statului major al Armatei Române de Operaţiuni.Recunoscându-i-se meritele. a fost avansat locotenent şi numit în serviciul de geniu din Ministerul de Război. În serviciul pe care îl presta la Regimentul 3 infanterie a fost remarcat ca fiind deosebit de devotat şi muncitor. a agriculturii. a fost ministru titular al Ministerului de Război. în anul 1888. organizator al serviciului geodezic-topografic al armatei S-a născut în Bucuresti la 14 octombrie 1883. Astfel a fost avansat general de brigadă în 1883. geodezice şi cartografice cu aplicaţii în operaţiile militare. a fost trimis la Viena să se specializeze în geodezietopografie. a construcţiilor de poduri. generalul Ion Emanoil Florescu. denumire pe care în epocă o avea Serviciul Topografic al Armatei. Italia. la 17 noiembrie 1874. unde a stabilit legături cu specialişti din Austria. economică şi ştiinţifică. dar de o importanţă excepţională ca documente privind istoria dezvoltării armatei române. executând măsurători pe Valea Oltului până la Dunăre. În timpul cât a funcţionat la Depozitul de Război a depus eforturi importante pentru organizarea şi modernizarea ştiinţelor topografice. este considerat un document de o importanţă istorică pentru evoluţia ştiinţelor geodezice din România. Numit şef al Depozitului de Război avea să ia măsuri care să conducă la una dintre cele mai importante realizări din epocă: harta României. la care a predat cursul de fortificaţie. Ascensiunea sa în funcţii în cadrul armatei a fost continuă.

fiind ales membru de onoare al Academiei Române la 9 aprilie 1909. Raportul a fost publicat în Monitorul Oastei. Printr-o comunicare publicată ulterior în Buletinul Societăţii de Geografie sub titlul „Memoriu relativ la lucrările de astronomie. iar cele ştiinţifice au fost apreciate în ţară. geodezie şi topografie executate de Depozitul de Război”. Meritele sale de inginer geodez au fost recunoscute în străinătate prin alegerea sa ca membru al Comisiei Geodezice Internaţionale. „Trecerea Dunării”. Ca urmare a numeroaselor sale demersuri. între care: „Steaua României”. în 1875. a făcut cunoscute activitatea ştiinţifică şi tehnică din cadrul acestui serviciu al armatei şi importanţa acestor lucrări pentru dezvoltarea societăţii civile în timp de pace. Barozzi a condus toate operaţiile de organizare şi s-a preocupat în mod special de importul aparaturii speciale necesare. „Virtutea Militară”. pentru a fi adus la cunoştinţa publică. s-a înfiinţat în 1895 Institutul Geografic al Armatei Române. Vladimir clasa a III-a”. Barozzi posibilitatea să impulsioneze pe această cale realizarea ideilor înscrise în raportul său din 1874. în care se arătau cerinţele ştiinţifice care trebuiau îndeplinite ca lucrările topografice să se situeze la nivelul celor executate în ţările avansate din Europa. fapt care i-a prilejuit lui C. „Bene Merenti”. C. Dar până la realizarea acestui proiect aveau să mai treacă aproape 20 de ani de insistenţe şi o obsedantă muncă de convingere a factorilor de decizie. la Bucureşti. La înfiinţarea Societăţii Regale Române de Geodezie. A trecut în nefiinţă la 15 aprilie 1921. Ana clasa a II-a” şi „Sf. a fost ales vicepreşedinte. 31 . Ţarul Rusiei i-a acordat ordinele „Sf.plan de organizare a acestui serviciu. Pentru serviciile excepţionale aduse ţării şi poporului român a fost recompensat cu numeroase ordine şi medalii. a ofiţerilor şi înaintat Guvernului ţării şi Camerei Deputaţilor.

Prin această invenţie. unde exploatarea petrolului se efectua prin galerii miniere. a mărit viteza de penetrare a sapei. Rezultatele studiilor sale le comunică la Academia Română în 1933 şi sunt publicate în Analele Academiei Române. reuşeşte să stabilească o relaţie între principiul lui Arhimede şi acţiunea prăjinilor de foraj. tânărul absolvent de la Leoben. urmând să lucreze în zona Moreni-Gura Ocniţei.789/18 mai. la Şcoala primară nr. a obţinut puţuri verticale. prin furt de tehnologie. 22. a plecat în 1920 să studieze la Şcoala Superioară de Mine şi Metalurgie de la Leoben (Austria). Urmărind săparea sondelor pentru explorarea şi exploatarea petrolului. Din 1936. După terminarea studiilor şi obţinerea titlului de inginer minier în 1924. În 1933 Ion Basgan îşi susţine doctoratul la Leoben.ION ŞT. Nicolae Iorga. În studiile sale. stabileşte în 1932 efectul Basgan. Dar cea mai importantă realizare a acestei invenţii a fost creşterea adâncimii de foraj de la maximum 2000 m la 3000 m până la 5000 m. Astfel. Ion a fost premiant în cei patru ani ai cursului primar (1909-1913). proporţionale şi forajul sonic cu aplicarea efectului Basgan". Aplicând noile metode de foraj în şantierele petroliere din ţară a reuşit performanţe deosebite. un elev remarcat de iluştrii profesori ca Teodor Bădărău. casnică. observând aplicarea principiului lui Arhimede şi a principiului sonicităţii elaborat de ilustrul savant român Gogu Constantinescu (1881-1965). garniturile de foraj deviau de la verticală cu până la 45o. Subliniem că prin săparea sondelor după metodele anterioare. Ca preşedinte al Societăţii studenţilor români din Leoben – "Sonda" – a refuzat să adere la mişcările studenţeşti de dreapta. observă că forajele se executau empiric şi că nu exista o bază teoretică ştiinţifică a acestor lucrări şi se dedică cercetărilor în vederea stabilirii unor principii privind efectuarea găurilor de sondă cu ajutorul instalaţiilor de foraj. BASGAN 1902-1980 Inventatorul forajului rotativ percutant cu care a revoluţionat cercetarea şi extracţia petrolului on. După mai mulţi ani de observaţii şi măsurători. având norocul să scape sănătos. în ziua de 24 iunie 1902. conform contractului s-a angajat ca inginer de foraj la Societatea "Steaua română". care astăzi îi poartă numele. 2 din Focşani. scoasă la concurs de Societatea Petrolieră "Steaua Română". fapt pentru care a fost felicitat de marele savant român.H. candidează la o bursă de studii. Lazăr şi Ion Roianu. respectiv randamentul forajului. I 32 . acestea având ca efect economic reducerea preţului pe metrul forat cu 30%. În 1934 a înregistrat primul său brevet de invenţie în România cu titlul "Forajul cu prăjini grele. s-a născut în oraşul Focşani. După absolvirea liceului. fiul preotului Ştefan Basgan şi al Mariei. La Liceul Internat din Iaşi a fost bursier. a evitat ruperea garniturilor care avea ca efect reducerea volumului de instrumentări. a revoluţionat tehnica forajului. În luna august 1925. sovieticii au folosit invenţia Basgan în câmpurile petroliere de la Baku. sub nr. Este interesant de menţionat că în timpul studenţiei a avut parte de două dueluri şi un accident de cale ferată. având ca amendament la contractul cu societatea ca după absolvire.). aducând în acest "caz particular" o contribuţie la cunoscutul principiu al învăţatului grec Arhimede din Siracuza (287-212 î. cel puţin cinci ani să lucreze ca salariat al acesteia. prof. a efectuat un stagiu de practică la exploatările de petrol de la Pechelbronn din Alsacia (Franţa). fără să recunoască drepturile de proprietate intelectuală ale autorului. în epocă. întors în ţară. Ghe. Obţinând bursa.

care se practică în SUA. Italia a autentificat invenţia eliberând brevetul cu nr. România a declarat război Statelor Unite. SUA şi Portugalia. familia. care se ridică în prezent la 18 miliarde dolari.În anul 1937.1969. Portugalia brevetul nr. se poate realiza. Ion Basgan au urmat acelaşi curs. Familia a exprimat dorinţa inventatorului. ing. brevetul "Forajul sonic la 15. nr. în SUA a fost eliberat brevetul de invenţie nr. În anul 1966.1967.01.1968. forajul la adâncimea de 15 km. care a fost înregistrat în Italia. ca şi pentru faptul că nu prezintă încă interes economic. Ion Basgan Jr. 2103137/21 decembrie. militează pentru recuperarea de la utilizatori a sumelor datorate familiei şi statului român şi îndeplinirea idealurilor marelui om de ştiinţă inventator privind mediatizarea ştiinţei şi tehnicii româneşti şi ajutorarea personalităţilor aflate în situaţii grele. Invenţiile brevetate în SUA ale ing. inginerul Ion Şt. În acelaşi timp a fost preşedinte al Comisiei de coordonare a forajelor de apă din ţară.1970 pentru "Forajul la 15 km adâncime". 796419/1. Invenţia fiind considerată secretă. procurorul general a emis un ordin de desechestrare şi restituire a brevetului. atât pentru costul foarte ridicat al unei astfel de lucrări. După încheierea Tratatului de Pace de la Paris din 1948. Basgan lucrează cu pasiune la noi invenţii în domeniul forajului. astfel devenind ţară beligerantă inamică. prin care s-au restituit proprietăţile sechestrate în 1940. 48356/8. privind "Forajul cu prăjini grele Basgan. Fundaţia "Ion Şt. fără a limita perioada de recuperare a drepturilor de proprietate intelectuală. după studiile efectuate de Ion Şt. În 1970. Franţa. Franţa brevetul 15227495/22. 33 . 90% să fie puse la dispoziţia organismelor naţionale şi internaţionale spre binele omului şi progresul ştiinţei. În 1967. care din cauze conjuncturale nu au achitat nici până în prezent datoriile ce le revin prin legile de protecţie a proprietăţii intelectuale şi utilizarea invenţiilor. În anul 1947 înregistrează invenţia "Foraj prin Ciocan Rotary". a depus la o firmă specializată în obţinerea de brevete. la 29 mai. După încheierea războiului mondial. 37743/30.04. brevetul Basgan a fost omis cu bună ştiinţă. În momentul când s-au creat condiţiile de aplicare a invenţiei a izbucnit cel de al doilea război mondial.04.11 pentru obţinerea brevetului intitulat "Forajul sonic". 50615/24. forajul sonic aplicând efectul Basgan şi transmiterea energiei sonice prin garniturile de foraj". Basgan. a acţionat pentru recuperarea sumelor iniţiale şi a dobânzilor aferente. Metoda a fost preluată de toate ţările producătoare de petrol şi în prezent se forează după aceste principii. Această invenţie a fost aplicată în SUA de marile companii petroliere.. ca moştenitoare a acestor drepturi. Nici o companie nu s-a arătat dispusă să execute un foraj la o adâncime atât de mare. Basgan". În această situaţie. înfiinţată în anul 1997 de către fiul său. un grup de experţi din Germania au estimat datoriile utilizatorilor invenţiei – marile companii americane de petrol – la opt miliarde de dolari. Cu ajutorul statului român.000 m adâncime". ordinul de sechestrare nu a fost publicat în Monitorul Oficial al SUA. Din anul 1954 până în 1966. dacă vor fi recuperate.05. în SUA a fost eliberat patentul 3507341/21. având menţiunea că se încadrează în grupa invenţiilor care afectează interesele naţionale. conform căreia din aceste sume. Teoretic.12. "Dominicis" din Italia. În 1966. printr-un ordin al preşedintelui SUA Johnson. Tot în 1967 a înregistrat la Oficiul de Invenţii din Bucureşti cererea cu nr. Ion Basgan a lucrat în cadrul Ministerului Agriculturii şi la Comitetul de Stat al Apelor ca proiectant de foraje hidrogeologice pentru aprovizionarea cu apă a populaţiei. guvernul american a procedat la sechestrarea proprietăţilor străine ale cetăţenilor din ţările inamice.

să îl scoată la suprafaţă mărind potenţialul energetic al omenirii. Apreciat de Consiliul profesoral al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti. Rapana 1997. Ion Şt. unele premiate de Academia Română. 2000. publicate în ţară şi străinătate. Acest inventator s-a format la şcoala românească. Invenţiile sale în domeniul forajului au fost utilizate şi pentru extragerea apei potabile şi industriale. atât de necesară oamenilor. Gabriel I. tradusă în limba engleză sub titlul "Ion Basgan. Basgan vor fi valorificate. dar este posibil ca într-un viitor nu prea îndepărtat ei să îşi îndrepte cercetările spre interiorul pământului şi atunci descoperirile şi invenţiile lui Ion Şt. prezentată la Expoziţia de la Hanovra. prin invenţiile sale aducând o contribuţie valoroasă în domeniul cercetării şi extracţiei petroliere. recunoscută în toată lumea. Basgan a trecut în nefiinţă la 15 decembrie 1980. A fost autorul a peste 50 de lucrări. a Romanian Inventor".Oamenii au aspirat spre cucerirea spaţiului cosmic. 34 . Dr. Ed. care prin invenţiile lor şi-au înscris numele în panteonul civilizaţiei moderne. Viaţa şi opera savantului inventator au fost evocate şi de actualul AGIR şi în "Univers ingineresc". ing. Misterul acestui fapt senzaţional este că ţării noastre natura i-a dăruit petrol şi mulţi oameni pricepuţi. unde între 1933-1944 a predat cursul "Rentabilitatea întreprinderilor petroliere". Ed. Putem fi mândri că un român a revoluţionat tehnica forajului. a fost numit profesor onorific la Catedra de economia petrolului. El a dat posibilitatea specialiştilor din ţările producătoare să caute ţiţeiul la adâncimi din ce în ce mai mari. AGIR. Năstase a publicat o documentată monografie intitulată "Un inventator de geniu". A reprezentat ţara la congresele internaţionale ale petrolului.

Nu a lipsit niciodată de cursurile pe care le preda. Maziliu. obţinând diploma de inginer constructor cu calificativul Magna cum Laudae. dar şi pentru bunătatea sa proverbială”. Politehnică din Bucureşti. care prin modul de prezentare a prelegilor. susţinând teza “Contribuţii la flambajul barelor drepte supuse la vibraţii transversale”. Impresionat de violenţa cutremurelor periodice care afectează teritoriul României. Unul dintre foşti săi studenţi. „Utilizarea echivalentului mecanic în seismologia inginerească”. Omul de ştiinţă şi cultură. Rezultatele ştiinţifice. După cutremurul din 4 martie 1977. S-a născut la Brăila la 1 ianuarie 1913. atât pentru cursurile sale clare. cu un spirit didactic de prestigiu. bazate pe cercetări originale. au format subiectele unor lucrări de referinţă: „Încercarea construcţiilor”. care i-a conferit un prestigiu internaţional. cu o dicţiune perfectă. După absolvirea liceului cu “premiul de onoare”. publicată în 1987 ş. deşi cumula înalte funcţii administrative în stat şi avea şi o activitate neîntreruptă ca cercetător ştiinţific şi inginer constructor . În laborioasa sa activitate didactică. tradusă în limba engleză şi publicată în 1966. lăsând în urma sa o vastă operă ştiinţifică. remarcându-se în toţi anii de studii. având ca scop protecţia oamenilor şi a bunurilor materiale. îl evocă astfel: "A fost iubit de miile de studenţi pe care I-a avut. capătă auditoriul. În anul 1945 a devenit doctor al Politehnici din Bucureşti. publicată în 1965.a. a fost şef al catedrei de mecanică teoretică şi aplicată la Institutul de Construcţii din Bucureşti.ŞTEFAN BĂLAN 1913-1991 Încă din şcoala primară s-a dovedit un elev silitor. 35 . Cu o pasiune deosebită preda cursul de istoria ştiinţei şi tehnicii şi a depus în acest domeniu o activitate deosebită. “Influenţa interacţiunii dintre teren şi construcţie asupra răspunsului seismic”. publicată în 1969. La liceul “Nicolae Bălcescu” din Brăila s-a remarcat prin inteligenţă şi rezultatele bune la învăţătură. În calitatea de profesor universitar a predat cursul de mecanică teoretică. al calcului construcţiilor. el a coordonat vastele cercetări efectuate pe întreg teritoriul ţării pentru studierea efectelor distructive asupra construcţiilor şi întocmirea unei lucrări monografice cuprinzătoare. a îmbogăţit patrimoniul cunoştinţelor în aceste domenii. la Şc. publicată. Profesorul universitar Foştii săi studenţi îşi amintesc cu mândrie şi melancolie de cursurile sale. s-a Înscris la şcoala Politehnică din Bucureşti. cumulând între anii 1948 şi 1950 şi funcţia de rector al Institutului de Drumuri si Poduri. care prin claritatea ideilor. cercetările asupra construcţiilor turnate şi monolit şi altele. constructorul Prin cercetările sale în domeniul mecanici teoretice aplicate. şi-a îndreptat cercetările în domeniul asigurării antiseismice. al teoriei plasticităţi şi cele referitoare la betoanele cu armături reduse. cu urmări tragice asupra populaţiei şi distrugeri catastrofale. cursurile lui au fost audiate de peste zece mii de studenţi la titlul şi a peste treizeci de ingineri la titlul de doctor. A fost apreciat deopotrivă de colegi si de profesori. între anii 1994-1948. “Introducere în mecanica fenomenelor seismice şi ingineria seismică”. între anii 1948 şi 1974. profesorul universitar P. dovedind o imaginaţie creatoare de excepţie.

care a fost aprobat de guvern. format din şapte volume şi “Dicţionarul ilustrat de construcţii şi arhitectură româno-francez”. paralel cu celelalte activităţi în care a fost angajat. prin realizările sale. În administraţia statului Remarcat ca un bun organizator. cu devotament şi pricepere. după cum îi plăcea lui să se recomande. publicată în 1970. despre care a publicat o lucrare în limba engleză în anul 1959. Bălan. Om de înaltă cultură şi admirator al oamenilor de ştiinţă şi al realizărilor tehnicii. În acest domeniu este de remarcat volumul dedicat lui Galileo Galilei. Revista de mecanică aplicată ş. Acest efort i-a agravat suferinţa. grăbindu-i sfârşitul. de asemenea. în care a funcţionat între anii 1977-1984. Ca inginer constructor a participat la proiectarea şi construirea unor importante clădiri monumentale în Bucureşti. cum ar fi Revista construcţiilor. a fost ales ca membru în Biroul Internaţional al Educaţiei de la Geneva (1958-1959). El a recomandat să fie aleşi ca membri tinerii. a fost ales primar general al Capitalei (1955-1956). După evenimentele din 1989 a contribuit la renaşterea Academiei Române. a condus la observarea unui fenomen necunoscut până atunci. a depus un efort deosebit pentru a definitiva un plan naţional de cercetare fundamentală. ajutând pe toţi cei care îl solicitau. În cadrul acestei instituţii a făcut parte din Prezidiul Academiei. membru al Organizaţiei Internaţionale de Cooperare în Istoria Tehnicii. Stadionul Naţional şi altele. Deşi suferind. iniţiat de Şt. pe care l-a numit “cromoplasticitatea”. A sprijinit organizarea simpozioanelor tehnico-ştiinţifice naţionale şi internaţionale. membru al Comitetului de Politica Ştiinţei din Uniunea Internaţională a Istoriei şi Filozofiei Ştiinţei de la Paris. chiar sub 40 de ani. În aceste importante funcţii s-a comportat cu modestia caracteristică marilor personalităţi şi bunătatea sa recunoscută. Recunoscut ca o mare personalitate a ştiinţei româneşti şi internaţionale. urmărind ca acestea să fie întocmite într-o unitate de vederi şi să cuprindă nevoile de perspectivă ale economiei naţionale şi interesele cercetătorilor. 36 . din 1978. Academicianul A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 2 iulie 1955 şi membru titular la 21 martie 1963. a publicat numeroase lucrări şi articole privitoare la istoria ştiinţei româneşti şi universale.a. Ulterior a lucrat. a fost preşedinte al Secţiei tehnice şi preşedinte al Comitetului Român pentru Istoria şi Filozofia Ştiinţei. la scară redusă. Tot el a fost şi coordonator al unor lucrări de mare valoare: “Lexiconul tehnic român”. cum ar fi Casa Presei Libere. ca “funcţionar superior” în Ministerul Construcţiilor (1956-1969). din 1980. A fost cooptat ca membru în comitetele de redacţie de mai multe publicaţii de specialitate. care s-au remarcat ca profesionişti şi în domeniul teoretic. membru al Academiei de Ştiinţe de la New York. A analizat cu competenţă şi spirit de răspundere planurile a peste şaizeci de unităţi de cercetare. În toată activitatea sa. a condus la lucrarea “Un nou concept de exprimare a gradului de siguranţă în calculul structurilor elastoplastice”. ca un mijloc de cunoaştere reciprocă şi schimb de experienţă între ingineri. s-a ocupat de rolul ştiinţelor tehnice în cultura şi societatea actuală. competent şi cu mare putere de muncă. publicat în 1981.Studiul construcţiilor. membru al Academiei Internaţionale de Istoria Ştiinţei de la Paris.

colegii şi foştii studenţi. afiliată la AGIR. ing. care s-a bucurat de o deosebită apreciere din partea marelui om cu care a colaborat. După decembrie 1989 a participat activ la refondarea şi organizarea AGIR în forma actuală. preşedintele AGIR. A fost vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor. Mihai Mihăiţă. din 1939 a făcut parte din conducerea acestora. s-a identificat cu aspiraţiile ei. S-a stins din viaţă la 26 martie 1991. Domnul prof. Congresul AGIR din anul 1990 l-a ales ca membru de onoare.Membru de onoare al AGIR Ca un important membru al asociaţiilor inginereşti. după o grea suferinţă. La adunarea de doliu i-au adus un ultim omagiu personalităţi de seamă ale vieţii ştiinţifice. A fost şi preşedintele Societăţii Inginerilor Constructori. în cuvântarea sa plină de admiraţie şi tristeţe a relatat şi faptul că “Academicianul Ştefan Bălan s-a angajat în activitatea de creare şi organizare a asociaţiei noastre. dr. militând ferm pentru unitatea de acţiune a inginerilor”. 37 .

din iniţiativa lui a fost înfiinţată Catedra de maşini hidraulice. BĂRGLĂZAN 1905-1960 Specialist în maşini hidraulice. În 1939 a proiectat o pompă hidraulică originală. pe care 1-a brevetat. a fost ales în 1955 membru corespondent al Academiei Române. A mai proiectat cu colectivul de ingineri condus de el turbine la Văliug . A urmat cursul inferior de liceu la Braşov şi cel superior. pentru un stagiu de practică la marile uzine europene. După absolvirea facultăţii şi obţinerea titlului de inginer mecanic (1928).Crăinicel şi Tg. în anul 1953 a fost distins cu titlul de laureat al Premiului de Stat. . într-o familie de ţărani. în 1941 a elaborat un studiu teoretic şi tehnic pe baza datelor care 1-au condus la această invenţie. Aurel Bărglăzan a efectuat primele cercetări în domeniul cavitaţiei şi hidrodinamicii turbomaşinilor cu aplicaţie industrială. la 27 martie 1905. de proiectare pentru maşini hidraulice se datorează muncii neobosite. Inginerul Aurel I. la dezvoltarea şi modernizarea Laboratorului de maşini hidraulice al Politehnicii din Timişoara. Având ca modele rotoarele de turbină Francis şi Kaplan. la uzinele I. care a fost prezentat ca teză pentru obţinerea titlului de doctor inginer la Politehnica din Timişoara. S-a născut în comuna Porumbacu de Sus din judeţul Sibiu.AUREL I. Pentru contribuţiile de concepţie. Secţia de cavitaţie. Bărglăzan a fost trimis să efectueze practica în producţie la uzina Esscher Wyss din Zurich. Remus Răduleţ şi alţii. În 1940 a inventat un transformator hidraulic original. M. Moldova Nouă şi altele. Fiind un bun matematician şi cu înclinaţii spre tehnică. pe care 1-a prezentat cu titlul: "Transformatorul hidraulic. Poltan din Viena şi la uzinele Siemens din Berlin. esenţiale. a adus o contribuţie esenţială la dezvoltarea industriei româneşti. Lazăr" din Sibiu. Studiu teoretic şi experitnental”. pentru maşini hidraulice şi pneumatice. la propunerea sa a fost înfiinţată. Pentru perfecţionarea profesională a frecventat şi unele cursuri la politehnicile din Budapesta. În anul 1948. ca şi a altor studenţi. în conformitate cu programele de învăţământ. A avut o deosebită însemnătate pentru formarea lui ca inginer. Teodorescu. în care cunoştinţele teoretice erau exemplificate prin lucrări practice. s-a înscris în anul 1923 la Politehnica din Timişoara. În anul următor a fost numit profesor şi decan al facultăţilor de electrotehnică şi mecanică ale politehnicii bănăţene. În această calitate a pus bazele industriei de maşini hidraulice din ţara noastră şi a adus o contribuţie deosebită la dezvoltarea acestei ramuri. în timpul facultăţii a beneficiat de cursurile unor profesori excepţionali ca Traian Lalescu. al cărei conducător titular a fost numit. Woith şi St. de nivel european. secţia reală. a pregătirii colectivelor. recent înfiinţată. a halelor pentru construcţia de maşini. istovitoare 38 . între anii 1931-1938. a proiectat turbinele unor centrale hidroenergetice la Suceava. începând din 1929. la Liceul „Gh. Ilie Murgulescu. faptul că în 1923 au fost date în folosinţă clădirile şi laboratoarele ultramoderne la acea dată. Torino şi Milano. la Baza de Cercetări Ştiinţifice a Academiei Române din Timişoara. cunoscută în lumea specialiştilor sub numele de "pompa Bărglăzan". studenţii erau trimişi. Mureş (P = 2x750kW). Pentru toată activitatea sa practică şi teoretică. În acelaşi an. Dezvoltarea Uzinelor Reşiţa. C. care 1-au remarcat şi apreciat. În 1938 a fost numit consilier la Uzinele Reşiţa. Zărneşti.

ing. Eforturile depuse în această activitate i-au subminat sănătatea şi la 17 noiembrie 1960 în plină activitate. a încetat din viaţă. 39 . dintre care cităm: "Turbinele hidraulice" (1957) şi "Încercările maşinilor hidraulice şi pneumatice" (1958). Opera sa ştiinţifică şi practică a rămas publicată în ţară şi străinătate în zeci de articole şi în tratate de referinţă. la vârsta de 55 de. Aurel Bărglăzan.a dr.

În această perioadă. îşi continuă şi munca didactică. În 1919 a fost numit asistent ia catedra de mecanică şi rezistenţa materialelor şi profesor suplinitor la catedrele de topografie şi drumuri. tehnica şi arta construcţiilor. ca inginer proiectant şi. fapt care îl determină pe tânărul inginer Beleş să părăsească funcţia comodă şi sigură pe care o avea şi. într-o familie de români refugiaţi din Transilvania. În timpul primului război mondial. Activitatea didactică a început-o în anul 1918. ca şef de divizie. În anul 1914 a fost angajat ca inginer asistent la Ministerul Lucrărilor Publice. unde a terminat acest prim ciclu de învăţământ. aici. Activitatea sa profesională poate fi urmărită pe trei direcţii: ca inginer constructor. în cadrul Direcţiei generale de poduri şi şosele. Ca ofiţer de geniu. Aurel Beleş. A urmat apoi cursurile liceului Mihai Viteazul din capitală. Între anii 1921 şi 1937 lucrează la " Societatea industrială Creditul transilvănean" şi la "Întreprinderile generale tehnice". Pasiunea pentru ştiinţa. Dar serviciile tehnice de stat deveneau tot mai birocratice. din cauza persecuţiilor regimului austro-ungar. hotelul Royal Palace. Activitatea sa rodnică din această perioadă s-a concretizat în numeroase edificii. era tot timpul pe şantierele conduse de părintele lor. ulterior. în Bucureşti.AUREL A. conferenţiar şi profesor la disciplinele Mecanica fluidelor şi Rezistenţa materialelor. când Şcoala de poduri şi şosele era refugiată la laşi. descifrând astfel problemele pe care le aveau de rezolvat constructorii pentru a înfrunta forţele naturii. ca inginer şef de şantier. a proiectat şi executat o serie de poduri din beton armat. în cadrul Direcţiei de studii şi construcţii. precum cele peste râul Bistriţa de la Roznov şi Costişa şi un pod peste râul Amaradia la Ieşalniţa (1915-1916). l-a luat în această călătorie şi pe fiul său în vârstă de cinci ani. este numit în mod succesiv în funcţiile de asistent. s-a remarcat ca un student strălucit. problemele de eficienţă economică şi de utilizare raţională a materialelor. în calitate de ofiţer genist. unde. ca inginer proiectant şi constructor de lucrări. cei doi adolescenţi participau şi la elaborarea proiectelor şi devizelor. În timpul facultăţii şi-a satisfăcut stagiul militar şi a participat la campania de război din Bulgaria în anul 1913. clădirea "Societatea tinerimea română" din bulevardul Schitu Măgureanu. împreună cu fratele său Ion. în 1918. dintre care cităm: camera de comerţ din Galaţi. a lucrat în special pentru reconstruirea podurilor distruse din cauza operaţiunilor militare. Reconstrucţia podurilor a constituit obiectul activităţii sale şi după mobilizare. Paralel cu activitatea de producţie. în scurt timp. când aceasta devine Politehnica din Bucureşti. Şederea la Paris prelungindu-se. când a revenit în viaţa civilă. în cadrul „Şcoalei de poduri şi şosele". Reîntors în ţară. copilul a urmat primele două clase primare acolo. 40 . În anul 1909 s-a înscris la concursul de admitere la renumita "Şcoală de poduri şi şosele”. de profesie inginer constructor. a fost mobilizat în regimentul de căi ferate. fiind trimis în Franţa (1886) pentru recepţionarea unor elemente de poduri metalice. BELEŞ 1881 – 1976 S-a născut la 20 aprilie 1881. căminul mediciniştilor de pe Splaiul Independenţei. el a predat cursul de maşini hidraulice. şi a fost avansat. să treacă să lucreze la firme particulare. apoi. Ca elev de liceu. în dorinţa de afirmare profesională. (1916-1918). iar în 1920. a moştenit-o de la tatăl său. cadru didactic universitar şi cercetător ştiinţific. dovedindu-se un elev silitor şi conştiincios. Tatăl său. a fost înscris la şcoala primară comunală numărul 4 din Bucureşti.

Liviu Ciulei. Lista clădirilor civile şi industriale al căror autor a fost cât a lucrat la SONACO este foarte mare. În anul 1948. situate pe Calea Griviţei. în cadrul căruia a predat cursul de "Teoria elasticităţii" la Facultatea de construcţii civile şi industriale. Marea sa experienţă nu a fost ignorată de guvernanţi care. în anii 19351936. mulţi cercetători se preocupau de perfecţionarea metodelor de calcul pentru diverse domenii. Oţelul Roşu. De-a lungul anilor. toate în Bucureşti. cu care era la curent. a construit halele alimentare şi a supraetajat palatul de justiţie. Splaiul Unirii şi Calea Dudeşti. La Giurgiu a efectuat lucrări de consolidare a catedralei. Tot în acelaşi an. Contribuţia sa în acest sens a fost consemnată în studiul "Construcţiile şi apărarea pasivă. în revista „Genie civil”. Studiind literatura de specialitate mondială. l-au utilizat în calitate de expert şi consilier activ în cadrul colectivelor de constructori care au edificat laminorul de la Roman. o serie de articole privind problema aproximărilor ce se fac în calculul sistemelor static nedeterminate. termocentrala Sângeorz. În anul 1928. vom cita numai câteva. În preajma celui de al doilea război mondial. în "Buletin de mathematiques et de physique pure et appliquees de l'Ecole Polytechnique".a. care în 1937 a constituit firma înregistrată sub denumirea de "Societatea naţională de construcţii SONACO". fundaţiile hidrocentralei de la Bicaz şi Porţile de Fier. După cel de al doilea război mondial. a ocupat prin concurs catedra de construcţii civile şi fundaţii de la Politehnica bucureşteană. comprimate axial. atât activitatea de inginer constructor. Facultatea de construcţii s-a desprins din Politehnică şi s-a înfiinţat Institutul de construcţii din Bucureşti. publicat în "Buletinul Societăţii Politehnice" în anul 1915. În timpul execuţiei unor lucrări de îndiguire a oraşului Târgu Neamţ. laminoarele construite de inginerii români în India şi în Coreea şi unele rafinării construite în ţările arabe. După primul război mondial. palatul Băncii Naţionale şi tezaurul subteran din strada Doamnei. care urmau să suporte încărcături masive. Subiectele de cercetare pe care le-a abordat au fost inspirate din problemele practice la care trebuia să răspundă în cadrul lucrărilor de construcţii pe care le executa. a publicat. din punct de vedere matematic. la Colibaşi. îndrumând numeroşi aspiranţi la titlul de doctor inginer. în 1963 a fost numit profesor consultant. "Studiul privind ecuaţia diferenţială a axei neutre şt a fibrei medii la o bară supusă la încovoiere şi la compresiune". a construit halele uzinei. Restudiind. a mai colaborat şi cu colegul său de facultate ing. a executat construcţiile remizelor de tramvaie din Şoseaua Panduri. într-un mediu elastic omogen". era acută problema apărării populaţiei în timpul bombardamentelor aeriene inamice. problemele." publicat în "Buletinul Societăţii Politehnice din România". Profesorul Beleş a cercetat cu multă atenţie comportarea construcţiilor sub acţiunea undelor seismice. coşurile din beton armat de 80-120 m de la oţelăriile din Hunedoara. reprezintă un capitol care trebuie relevat în mod deosebit. a observat greşeli sistematice în studiul matematic al unor fenomene în construcţii. a publicat. Uzinele Grozăveşti. atrăgând atenţia asupra importanţei datelor iniţiale care se introduc în calcul. fabrica de ciment din Fieni ş. la care va lucra până la naţionalizare. iar lângă Piteşti. deşi nu admiteau iniţiativa particulară. cât şi cea didactică. Frământat de problema flambajului piloţilor. Activitatea lui de cercetător ştiinţific. a efectuat un studiu pe care l-a intitulat " Flambajul barelor drepte. clădirea cinematografului şi hotelului Marna. La Bucureşti. Problemele de rezistenţă a construcţiilor la cutremurele de pământ s-au impus după cutremurul din 10 noiembrie 1940.silozul de bere din Calea Rahovei. când multe construcţii din ţară au suferit avarii importante. şi-a continuat. a instalat un număr mare de piloţi. a făcut o comunicare în cadrul Academiei Române de Ştiinţe şi a publicat 41 .

conferinţe.a. titlul de membru corespondent al Academiei Române (1955) şi apoi de membru titular (1963). a participat cu conferinţe şi articole. este necesar să le amintim şi pe cele cu caracter didactic privind rezistenţa materialelor de construcţie. fundamentarea matematică şi posibilitatea de aplicare imediată în practică a soluţiilor care au reieşit în urma rezultatelor de cercetare. Construcţiile pe care le-a realizat se disting prin soluţii îndrăzneţe. pe care le-a publicat în paginile revistelor editate de asociaţie. comunicări. Noua Zeelandă (1965). practice. tratate şi cursuri universitare. inclusiv culegerile de probleme ş. în cadrul AGIR. discret şi delicat. o tratare complexa a problemelor. A fost apreciat pentru munca şi probitatea profesională şi distins cu numeroase ordine şi medalii. Tokio (1960). Cei care l-au cunoscut. nu prin însuşirea mecanică a cunoştinţelor. conferinţe şi simpozioane internaţionale de specialitate. Aurel Beleş.articolul "Cutremurul şi construcţiile" în "Buletinul Societăţii Politehnice din România" în 1941. eficiente şi s-au dovedit rezistente la intemperii şi cutremure. în anul 1962. Munca sa ştiinţifică se evidenţiază prin pasiune. Asociaţia internaţională de poduri şi şosele. amplă documentare. utilizarea de materiale noi. titlul de "Om de ştiinţă emerit”. care ştia să stabilească relaţii de colaborare şi care acorda sprijin şi sfaturi competente tinerilor. Moscova şi Praga. îl caracterizează ca fiind un om calm. Brno-Cehoslovacia (1967). alături de alţi academicieni. demonstra faptele logic şi clar şi pretindea la examene răspunsuri bazate pe raţionamente. 42 . A încetat din viaţă la 10 ianuarie 1976 şi a fost înhumat la cimitirul Belu. Bibliografia lăsată în urma sa conţine peste o sută de titluri de articole. printre care "Meritul ştiinţific” clasa l . Londra şi Skopje (1964). S-a făcut cunoscut peste hotare prin participarea cu comunicări ştiinţifice la congrese. Asociaţia Generală a Inginerilor din România (AGIR). a publicat "Seismologia inginerească". se prezenta la cursuri documentat. la: Rio de Janeiro. Între lucrările publicate de ing. Ulterior. A fost membru a numeroase organizaţii profesionale şi ştiinţifice: Asociaţia internaţională de inginerie seismică. în colaborare cu inginerul Mihail Ifrim. Asociaţia internaţională pentru plăci curbe subţiri de beton. lucrare de referinţă pentru specialişti. Ca profesor a 40 de serii de studenţi.

A militat pentru a electrificarea ţării şi a fost unul dintre aceia care au participat la proiectarea planurilor de electrificare a României şi a urmărit punerea în operă a acestora. După 1944. Astfel a fost director în Ministerul Industriei şi Comerţului (1948). În 1927 a fost angajat ca inginer la Societatea de Gaz şi Electricitate. a fost membru al Societăţii Politehnice . unde a avut ca principală sarcină de serviciu dezvoltarea şi modernizarea instalaţiilor de alimentare cu electricitate a oraşului Bucureşti. O lucrare de sinteză deosebit de valoroasă. În acelaşi timp. Între anii 1949-1952 a fost director la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice. a fost subdirector tehnic la Societatea de Gaz şi Electricitate. apoi director tehnic în Ministerul Energiei Electrice (1952-1954) şi director al Direcţiei de Energie Electrică din Comitetul de Stat al Planificării (1954-1967). pentru învăţământul superior. Influenţa liniilor de înaltă tensiune asupra liniilor de telecomunicaţii. Cercetările şi studiile sale s-au orientat spre diferite domenii ale electrotehnicii. a dezvoltat şcoala de reţele şi sisteme electrice. cum ar fi: configuraţia şi protecţia reţelelor electrice de distribuţie. când a obţinut titlul de inginer electrotehnician. Teoria componentelor asimetrice şi aplicaţiile în electrotehnică. a cumulat activitatea didactică cu cercetarea având şi diferite funcţii în administraţiile de stat. între 1921 şi 1926.a. a reuşit să înfiinţeze un liceu evreiesc şi să pregătească tineretul oprimat pe criterii rasiale. calculul tensiunilor de revenire. judeţul Vaslui în ziua de 24 aprilie 1902. Pentru meritele sale ştiinţifice în domeniul electrotehnicii a fost ales de Academia Română membru corespondent în 1955. Inginerul Martin Bercovici împreună cu profesorul universitar. Studiile superioare le-a făcut la Şcoala Politehnică din Bucureşti. A publicat numeroase lucrări de specialitate dintre care cităm: Măsuri de protecţie în instalaţiile electrice de joasă tensiune împotriva atingerilor electrice (1933). A luat parte la efectuarea studiilor privind interconectarea sistemelor energetice cu ţările vecine. Calculul circulaţiei curenţilor în reţele electrice buclate. transportul energiei electrice în curent alternativ şi continuu la mare distanţa. El a participat şi la amenajarea complexă a sistemului hidroenergetic al fluviului Dunărea şi la realizarea hidrocentralei de la Porţile de Fier. apărută postum intitulată „Retele electrice” (2 volume 1974. se interzicea tinerilor evrei accesul la învăţământul liceal şi universitar de stat. Influenţa reţelelor asupra puterii de rupere a întrerupătoarelor la deconectarea scurtcircuitelor trifazate (1967). A încetat din viaţă la Bucureşti. Din 1932. cunoscutul matematician Ernest Abason(1897-1942).1981). a fost numit profesor la Şcoala Politehnică unde a funcţionat până la sfârşitul vieţii. înfiinţată în 1881. Prin aceste legi. şi membru titular în 1963. într-o familie de negustori. în ziua de 19 ianuarie 1971. cu ajutorul maşinilor de calcul numeric (1960). 43 . În cadrul Institului Politehnic din Bucureşti.prima asociaţie profesională durabilă a inginerilor din România. În timpul dictaturii fasciste (1940-1944) a suferit persecuţiile la care era supusă populaţia evreiască ca urmare a legilor rasiale. Începând din 1948. aplicarea calculului matricial în studiul regimurilor reţelelor electrice cu ajutorul calculatoarelor electrice ş. Cursul primar şi liceul l-a urmat în oraşul Bârlad.MARTIN BERCOVICI 1902-1971 Oponent al barbariei prin educaţie Martin Bercovici s-a născut la Bârlad.

După ce şi-a dat bacalaureatul. În anul 1912 l-a cunoscut pe Aurel Vlaicu. a efectuat investigaţii asupra biosintezei acestor pigmenţi şi a stabilit posibilităţi de utilizare practică a lor în industria farmaceutică. cursuri de chimie organică şi anorganică. Lucrările rezultate au fost premiate de Academia Română şi apreciate pe plan mondial. în cosmetică. a desfăşurat şi o activitate didactică. unde a studiat la Politehnica Charlottenburg. dozarea 44 . obţinerea unor tonice şi substanţe dietetice. În anul 1928 şi-a susţinut doctoratul în ştiinţe chimice la Politehnica din Berlin. a izolat carotenoide naturale necunoscute. Cercetările sale ştiinţifice s-au desfăşurat în special în domeniul carotenoidelorpigmenţi naturali din mediul vegetal şi animal. coordonată de Institutul de Cercetări Agronomice(ICAR). de chimia solului şi biochimie vegetală. a fost trimis ca bursier al statului român în Germania. sistematic şi accesibil. zootehnie. degradarea în sol a unor substanţe naturale. sinteza unor compuşi chimici. Astfel. cu care avea numeroase fotografii şi a zburat cu avionul construit de el. fiind dotat cu calităţi didactice şi putere de sinteză deosebite. Tatăl său. pe care l-a absolvit în 1921. începând cu 1932. Din familie a primit o educaţie de dragoste faţă de România şi de poporul român şi o vastă cultură generală. completată de dascălii săi. BODEA 1903-1985 Unul dintre fondatorii biochimiei vegetale pe plan naţional şi internaţional S-a născut la 28 august 1903 la Viena.CORNEL I.asupra cărora a efectuat studii fundamentale şi aplicative. Între 1974-1978 a fost coordonator al programului internaţional de cercetări în domeniul carotenoidelor la Universitatea Rhode Island din Kingdom(SUA). Cercetările sale s-au referit şi la compoziţia şi procesele enzimatice din diferite soluri. titlu pe care Comisia de diplome din România l-a recunoscut şi asimilat cu cel de doctor docent. Pe lângă bogata activitate de cercetare ştiinţifică. Ulterior a urmat cursurile de specializare în chimie agricolă în Germania şi Franţa. de la asistent la profesor şef al Catedrei de chimie generala la Institutul Agronomic din Cluj. la „Collège de France”. moment memorabil din viaţa sa. Ca profesor. după cum afirmau foştii săi studenţi. în tratamentul unor afecţiuni. în Norvegia. În 1966 a făcut parte din Comisia internaţională pentru stabilirea nomenclaturii carotenoidelor. Între 1928-1932 a funcţionat în calitate de chimist la Staţiunea Chimică Agronomică din Cluj. unde şi-a petrecut şi primii ani de viaţă. industria alimentară. unde a urmat şcoala primară şi ulterior cursurile Liceului „Aron Pumnu”. După pensionare a rămas profesor consultant pentru doctoranzi în biochimie vegetală. a plecat în 1907 la Cernăuţi(Bucovina). A urcat toate treptele ierarhiei didactice din învăţământul superior. preda cursurile cu claritate. a stabilit structura şi proprietăţile fizico-chimice ale acestora. în perioada 1952-1973. care şi-a desfăşurat activitatea la Torondheim. În cadrul activităţii didactice a redactat şi publicat caiete de lucrări practice. a obţinut noi carotenoide prin semisinteză. medic. obţinând diploma de inginer de la Facultatea de Chimie.

A efectuat cercetări asupra ureei. Întreaga sa viaţă a fost caracterizată de modestie. putere de muncă şi creaţie hărnicie. competenţă şi dăruire pentru promovarea ştiinţei. Progrese în cunoaşterea mecanismului biochimic al vederii(1973). coloizilor organici şi anorganici din soluri.urotropinei. Rezultatele cercetărilor sale le-a publicat în peste două sute de lucrări ştiinţifice. S-a stins din viaţă în ziua de 8 decembrie 1985 la Cluj-Napoca. membru al Asociaţiei Americane pentru Progresul Ştiinţei şi al Academiei „Leopoldina” din Halle şi a fost decorat cu numeroase ordine şi medalii româneşti şi străine.a. dintre care cităm: Obţinerea zahărului din coceni de porumb(1932). 45 . aldehidei formice. În activitatea de cercetare a dat dovadă de o bună orientare în alegerea temelor de o mare importanţă şi actualitate. cianurii de calciu. metalelor alcaline şi alcalino-pământoase din soluri şi ape. Pentru activitatea sa ştiinţifică a fost ales membru corespondent al Academiei Române(31 martie 1963). a fost coordonator şi coautor al primului volum al Tratatului de biochimie vegetală(1964) ş.

unde s-a specializat în pomicultură. constituind « Colecţii pomicole ». a plecat la Iaşi. jud. în 1953. a iniţiat cartarea şi raionarea pomicolă. în cei şaptesprezece ani (1941-1958) în care şi-a predat cursurile sale pe care le-a publicat în ediţii litografiate pentru studenţi. cu climă deosebită în timpul celor patru anotimpuri. A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 2 iulie 1955 şi titular la 21 martie 1963. Cultura castanului comestibil (1955) . via şi livada ». broşuri. îşi continuă studiile şi în anul 1927 susţine doctoratul. unde a fost şef la Catedra de pomicultură s-a dovedit un pedagog desăvârşit. Părul (1956) . Activitatea de cercetare a desfăşurat-o şi în cadrul Academiei Române. într-o familie de agricultori români. O importantă contribuţie la mărirea producţiei pomicole a realizat-o prin studiile întreprinse pentru fertilizarea solurilor din grădinile fructifere şi legumicole. cercetători din cadrul staţiunilor experimentale şi de la catedrele universitare agronomice. volum premiat de Academia Română. Savant şi inginer practician cu un orizont larg. În anul 1921 s-a înscris la Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău. Recunoscut pentru calităţile sale de cercetător şi ca valoros om de ştiinţă. care constă în peste 400 de titluri printre care cursuri. Îşi începe cariera ca cercetător la Institutul de Cercetări Agronomice din Bucureşti (ICAR). care i-au adus titlul de doctor docent în anul 1939. studii şi articole publicate în diferite reviste. efectuând studii de detaliu în bazinele pomicole. Obţinând o bursă de merit. unde a urmat cursurile Liceului Internat. Ca profesor la Facultatea de Agronomie din Bucureşti. deal şi munte. tratate. cu colaboratorii săi a publicat între anii 1963-1968 lucrarea magistrală în opt volume « Pomologia României ». la 16 februarie 1902. Argeş. Pepiniera de pomi (1960) şi Pomicultura specială.TEODOR BORDEIANU 1902-1969 S-a născut în localitatea Vârşeniţa din Ucraina. Cultura pomilor şi arbuştilor fructiferi (1955) . La aceste staţiuni a creat parcele experimentale în care a plantat pomi fructiferi. Dornic de aprofundarea cunoştinţelor. a lăsat în urma lui o vastă bibliografie. Despre rezultatul acestor cercetări a publicat o serie de articole. Ţara noastră având o geomorfologie variată cu zone de câmpie. În cadrul Academiei a colaborat cu diferiţi specialişti. în 1952 şi staţiunea de la Cluj. care după un timp a apărut sub titlul de « Producţia vegetală – Horticultura » şi a făcut parte din comitetul de redacţie al revistei « Revue roumaine de biologie ». Dintre lucrările de referinţă cităm : Mărul (1954) . Secţia de agricultură. 46 . la care a fost numit director. legumicultură şi industrializarea fructelor. a fost chemat să înfiinţeze şi să organizeze primul Institut de Cercetări pentru Pomicultură din România. a plecat la Şcoala Superioară de Agricultură din Berlin. După terminarea cursului primar în satul natal. A extins activitatea institutului înfiinţând şi organizând primele staţiuni experimentale pomicole la Bistriţa şi Voineşti. Într-o serie de articole a demonstrat importanţa diferitelor soiuri pentru modernizarea pomiculturii. cu titlul de inginer agronom. Dispunând de un vast material informativ. Ulterior studiază productivitatea soiurilor de măr Parmen auriu. obţinând calificativul « foarte bine ». Primele studii şi experienţe le efectuează asupra influenţei îngrăşămintelor chimice privind vegetaţia. pe care a absolvit-o în 1925. A fost membru fondator al revistei de ştiinţă şi practică agricolă « Grădina. monografii.

47 .A trecut în nefiinţă la 19 martie 1969.

într-o familie de intelectuali. Totuşi. În toate tratatele de specialitate. tentat de condiţiile oferite. bazată pe calcule originale efectuate de el şi a dezvoltat teoria elicopterului. a obţinut un post de profesor la Universitatea din Iaşi. Primul zbor al acestui elicopter s-a efectuat la 12 octombrie 1922. să studieze în Rusia. tânărul inginer se înscrie la doctorat la Universitatea Sorbona. Pentru a înţelege opera lui ştiinţifică. la 19 ianuarie 1923. a elaborat bazele teoretice ale elicopterului şi ale traseelor spre Lună s-a născut la Iaşi în 1883. care după cum apare consemnat în volumul « Istoria aeronauticii ». prin studiile sale în domeniul mecanicii clasice şi al teoriei relativităţii. obţinând atât titlul de licenţiat în matematică. cu mijloacele proprii de bord pe care le-a inventat şi să zboare. După terminarea studiilor universitare. sub numele de Georges de Bothezat. Elicele erau acţionate de un motor rotativ Gnôme-Rhône. experienţele au fost sistate. Ca îndrumător pentru doctorat l-a avut pe renumitul profesor Paul Painlevé(1863-1933). era « cel mai perfecţionat elicopter din epocă ». Până la acest moment se consideră că numai baloanele dirijabile pot să cucerească spaţiul aerian. 48 . Având la dispoziţie posibilităţile de experimentare şi fondurile necesare. mai greu decât aerul. în 1907. la Petrograd. cu care se va face cunoscut în lumea specialiştilor în construcţii de aeronave de pe întregul glob. 18 martie 1906. precum şi cel de inginer mecanic. statul Ohio din SUA. Ianintea lui. pe care a prezentat-o cu succes răsunător în 1911. După absolvirea Liceului Internat din oraşul natal a plecat. publicat la Paris în 1932. cunoscut om de ştiinţă. Dayton. Deşi rezultatele au fost consemnate de presa mondială ca foarte bune. i-a oferit o catedră şi postul de director al Laboratorului de aeronave. Georges de Bothezat a abordat un subiect pentru teza de doctorat din aeronautică: « Etude de la stabilite de l’aeroplane ». Traian Vuia a adus de asemenea contribuţii esenţiale la progresul zborurilor verticale. Intre anii 1921-1922 Georges de Bothezat a construi un elicopter proiectat după o concepţie originală.GHEORGHE BOTEZATU 1883-1940 Om de ştiinţă şi inventator. Universitatea din Dayton. cu două persoane la bord. pleacă în anul 1920 la Dayton. unde va rămâne pentru tot restul vieţii. montate pe un şasiu cruciform de aluminiu. de 170 CP. a efectuat o serie de cercetări fundamentale care i-au adus celebritatea: a elaborat teoria generală a elicei propulsive. avionul fiind considerat o himeră. trebuie să apelăm la momentul de referinţă pentru omenire şi în special pentru aviaţie. Aparatul realizat de inventatorul Georges de Bothezat avea patru elice portante. Preocupările lui s-au îndreptat şi spre aerodinamică. Pasionat de domeniul aviaţiei. al cărui indicativ a fost GB5. Al doilea zbor a avut loc după aproximativ o lună. cu câte şase pale de incidenţă portantă. când Traian Vuia a reuşit să ridice aparatul construit de el. Intors la Iaşi cu titlul de doctor inginer. Montesson. din lipsă de fonduri. Acolo a urmat în paralel Facultatea de Matematică şi Ştiinţele Tehnice. Greutatea aparatului era de 1650 kg. inventatorul Georges de Bothezat a mai construit un elicopter.

în domeniul construcţiilor de elicoptere. Vuia şi Bothezat. Aceste calcule au fost utilizate de specialiştii de la NASA care au pregătit programele de cercetare pentru spaţiul cosmic. 49 . dr. Prof.aportul de pionierat al celor doi români. este apreciat cum se cuvine. care s-ar deplasa pe ruta Terra-Lună. Georges de Bothezat a mai efectuat o serie de cercetări teoretice privind mai multe trasee pentru un vehicul cosmic. Ilustrul inventator s-a stins din viaţă la Dayton în anul 1940. unde este considerat ca o personalitate de valoare mondială. care a onorat universitatea locală prin prezenţa sa. ing.

Prin prospecţiunile efectuate sub conducerea sa. Rezultatele cercetărilor sale le-a prezentat în numeroase lucrări. în anul 1948. A elaborat modelul tridimensional al masivului de sare de la Slatioarele . dintre care amintim: “Prospecţiuni geofizice” (1964). la limita extrenă a Flişului Carpatic. Astfel. unde a lucrat ca şef de echipă pe teren. În acelaşi an a fost angajat la Societatea Petrolieră Româno-Americană. ale structurilor magnetice ale anticlinalelor petrolifere din depresiunea pericarpatică a Munteniei şi ale masivilor de sare din România. a fost transferat la Întreprinderea de Prospecţiuni şi Laboratoare (IPL) din Bucureşti. pe care absolvit-o în anul 1945. devenind doctor docent în anul 1974. considerându-se un cercetător ştiintific. “Prospectarea geofizică a zăcămintelor de minereuri” (1976) şi multe alte titluri de specialitate. Ca profesor universitar la Facultatea de Geologie a Universităţii Bucuresti a predat cursul de inginerie geologică şi geofizică. elaborând metode noi originale de prospecţiuni şi interpretare fizică a anomaliilor câmpurilor magnetice. din Moldova. obtinând titlul de doctor în ştiinţe tehnice. nu un organizator administrativ. valea Roşca-Gura Ocniţei şi în zona dintre râurile Olt şi Dâmboviţa. După absolvirea Liceului Internat din Iaşi a urmat cursurile Facultăţii de Mine şi Metalurgie. Pintenul de Valeni. după un timp a devenit inginer şef şi apoi director al I. După naţionalizare. Inzestrat cu un deosebit spirit didactic.RADU BOTEZATU 1921 – 1988 Recunoscut pe plan mondial ca specialist în domeniul geofizicii aplicate Fiul lui Constantin. efectuând prospecţiuni gravimetrice şi electrometrice. “Interpretarea geologică a prospecţiunilor geofizice” (1973). “Metode geofizice de cercetare a subsolului” (1964). pe baza informaţiilor geofizice au fost puse în evidenţă zăcăminte de substanţe minerale necesare dezvoltării industriale. a fost numit prim adjunct al ministrului minelor. petrolului si geologiei. unele fiind traduse în mai multe limbi străine. i-a propus să facă prospecţiuni gravimetrice în Transilvania şi astfel a debutat ca geofizician şef de echipă. A determinat caracteristicile reflectării în anomalii gravimetrice a vulcanitelor neogene. a adus contribuţii importante la cunoaşterea structurilor geologice adânci din subsolul României. inginerul Micloveanu. nordul Vrancei. obtinând diploma de inginer. administratorul unui lăcaş de cultură. În îndelungata şi laborioasa lui muncă de teren a efectuat prospecţiuni şi cercetări gravimetrice şi magnetometrice.P. Directorul societăţii. 50 . s-a născut la 8 ianuarie 1921 la Iaşi.L. Deosebit de utile au fost lucrările de cercetare ştiintifică prin metode geofizice efectuate de el. privind morfostructura şi semnificaţia geologică a anomaliilor gravimetrice şi magnetometrice din Dobrogea Centrală şi de Nord. la Şcoala Politehnică din Timişoara. funcţie pe care a onorat-o prin calităţile sale. a rămas în memoria studenţilor săi şi ca un om bun care ajută pe cei ce aveau nevoie. După şapte campanii de teren a fost avansat ca şef al secţiei de geofizică. dar pe care nu a agreat-o. şi al Luciei. ca inginer de şantier pentru foraje. casnică. care se încadrează în reţeaua internaţională europeană. A adus o deosebită contribuţie la determinarea reţelei gravimetrice de ordinul I a României. “Descrierea analitică a anomaliilor de tip treaptă de profile printr-un polinom cu puteri ale distanţei” (1968).judeţul Argeş. În anul 1970 şi-a susţinut teza de doctorat la Universitatea Bucureşti. Recunoscându-i-se meritele de organizator şi om de ştiinţă.

Pentru activitatea sa ştiinţifică a fost ales membru corespondent al Academiei Romane la 1 martie 1974. 51 . A fost membru al Uniunii Internaţionale de Geodezie şi Geofizică şi al Asociaţiei Europene de Explorări Geofizice.S-a făcut cunoscut printre specialiştii în geofizică din toată lumea. Lucrările rămase în urma lui au devenit clasice pentru cercetătorii din acest domeniu. prin participarea la congresele internaţionale. A trecut în nefiinţă la 11 ianuarie 1988 la Bucureşti.

prin muncă şi lupta cu politicienii retrograzi ai timpului. publicată sub titlul "Stabilirea regimului cadastral de care are nevoie România" (1903). BRĂTIANU 1847-1910 Cartograf. unde a urmat cursurile elementare şi liceale. După numeroase deplasări pe teren. Bine pregătit în universităţile străine. Reîntors definitiv în ţară. După revoluţia de la 1848 s-a mutat cu mama lui rămasă văduvă. a elaborat harta României. al cărei 52 S-a . în 1864. topografice a armatei. fiind rănit. care se împotrivea iniţiativei lui legislative.. născut la Piteşti. după care s-a înscris la Şcoala Militară din capitala Munteniei. George Slătineanu ş. pentru perfecţionare. Militare. la 17 decembrie 1847.a. locotenent-colonel (1880).CONSTANTIN I. iar mama. si-a pierdut auzul. continuat studiile la Şcoala de Mine şi Cartografie. care fac parte din altă ramură genealogică. când împreună cu un grup de ofiţeri români. pe lângă Statul Major al Serviciului Geografic al Armatei Franceze la Paris şi în Algeria. În activitatea de publicist a debutat în 1864. A luat parte la războiul pentru independenţă 1877-1878. În timpul campaniei a organizat serviciul cartografic. a publicat mai multe lucrări: "Notiţe asupra chartelor actuale ale României". un "Proiect pentru alcătuirea chartei generale a Regatului" (1888) şi despre "Însemnătatea hărţii României pentru economia naţională" (1904). Tatăl lui. pas cu pas. unde sub influenţa profesorului C. Despre munca lui ca inginer cartograf scrie în memoriile pe care le-a publicat în volumul cu titlul "Câteva amintiri despre rolul nostru social în timpul celor 40 de ani din urmă" următoarele: "Am cutreierat timp de 35 de ani. Ioan Brătianu. A fost detaşat. pentru a colabora la lucrarea hărţii ţării. dispunea de o educaţie deosebită. ca operator şi după aceea ca director al Serviciului Geografic al Armatei". satele şi cătunele României. munţii şi câmpiile. fiind avansat succesiv la gradele de maior. unde şi-a. In anul 1870 a participat la războiul franco-prusac. La absolvirea Şc. după care a efectuat stagiul de practică la Observatorul Astronomic din Paris şi la Serviciul Cadastral al Franţei. A fost ales deputat. Barotzi. pe baze tehnico-ştiinţifice. a înfiinţat Revista militară. pitar. Întors în ţară după ce a fost avansat la gradul de căpitan. dintre care C. din parlament de opoziţie (sub pretextul că este surd). într-o veche familie de dregători din Muntenia. datează din secolul XV. a primit gradul de sublocotenent de geniu şi a fost repartizat pe lângă grupul de ofiţeri specialişti din Austria. colonel (1885) şi general de brigadă (l896). atunci când în ţară nu existau universităţi tehnice. dar înlăturat. Pe front. ca ofiţer de geniu. comandant al Secţiei. casnică. îşi începe activitatea în cadrul Departamentului de Război. prin măsurători riguroase topografice si geodezice şi a reuşit. Victoria. Se înrudeşte cu politicienii Brătianu. În 1868 a fost avansat la gradul de locotenent şi trimis la Paris. născută Palanu. general de brigadă. a fost trimis în Austria la Viena şi în Belgia. Barotzi a ales cariera de cartograf. a căror atestare documentară prin Eftimie din Brătieni. a fost vătaf de plai şi zapciu (colector de impozite). şi-a făcut un ideal de a lucra la elaborarea hărţii ţării. la Bucureşti. în calitate de ofiţer de stat major. publicist. care executau prin contract lucrări de geodezie pentru armata română.

care i-au fost colaboratori la această operă.colaborator a fost toată viaţa. 1-a ales ca membru la 10 aprilie 1899.1902). în ziua de 6 ianuarie 1910. care a editat "Buletinul Societăţii Geografice". în această lucrare fundamentală. Dimitrie Cantemir. care pentru întreaga sa activitate ştiinţifică. Pentru meritele sale a fost decorat cu numeroase ordine si medalii. dintre care menţionăm "Coroana României" şi "Virtutea Militară". practică şi de publicist. evenimentele istorice ş. cronici străine şi însemnări inedite realizate de el. Cea mai importantă lucrare pe care a publicat-o este "Marele dicţionar geografic". 5 volume (1898 . Nicolae Bălcescu. pentru fiecare localitate sunt menţionate coordonatele. A scris articole de specialitate şi de opinie în mai multe ziare şi reviste ale timpului. care a fost alcătuit după documentele înaintaşilor Miron Costin. 53 .. contribuind la cunoaşterea ţării şi prin articole de specialitate a dat un mare avânt lucrărilor geodezice şi topografice necesare pentru numeroase activităţi inginereşti civile. meşteşugurile. În 1875 a făcut parte dintre membrii fondatori a Societăţii Geografice Române. A publicat o serie de articole în Analele Academiei Române. date statistice privind populaţia. de Grigore Tocilescu şi George Ion Lahovari.a. S-a stins din viaţă la Bucureşti.

ca şi fraţii lui. Pregătit pentru viaţa politică încă din tinereţe.30 martie 1899.I. împreună cu fratele lui. în ideea de a deveni inginer şi astfel să contribuie la progresul tehnic al ţării. pe care l-a obţinut. A fost ministru în mai multe guverne şi prim-ministru între anii 1876-1888. şeful Serviciului de studii şi construcţii. la Şcoala de la Sfântul Sava. fiul cel mare al lui I. În acea perioadă a participat la inaugurarea căii ferate Piteşti-Curtea de Argeş şi s-a preocupat intens de buna desfăşurare a lucrărilor de amenajare a portului Constanţa. Ion I. în calitate de candidat pentru un post de deputat. având consilieri pe marele inginer Anghel Saligny. avea să avanseze în scurt timp. prezenţa familiei Brătianu. I. Brătianu (1818-1892). A fost trimis de tatăl său la Paris. unde a studiat la politehnică.27 martie 1926). pentru îmbunătăţirea situaţiei românilor din Transilvania. A deţinut portofoliul Ministerului Afacerilor Străine în mai multe etape(1907-1909 şi în 1927). în anul 1889. Ca prim sfetnic al regelui Ferdinand I. fapt care a avut ca rezultat înfăptuirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Sturza.C.F. Ion (Ionel). 19 ianuarie 1922.L. a fost prim-ministru şi în acelaşi timp ministru de interne sau externe. la întoarcerea în ţară a lucrat la calea ferată Iaşi-Paşcani. Ion C. a fost de mai multe ori preşedinte al Consiliului de Miniştrii(27 decembrie 1908-4 martie 1910. în timpul Războiului pentru Independenţă.R.N.A.ION I. Brătianu. tânărul inginer.C. împreună cu fii ţăranilor.C. când ţara a devenit România Mare. Ca participant activ la viaţa politică a ţării. până în 1895. De mai multe ori a cumulat conducerea a două ministere. BRĂTIANU 1864-1927 În ţinuturile Argeşului. Studiile inginereşti şi practica de cinci ani la calea ferată i-au fost de un real folos pentru conducerea acestui minister. unde ulterior au studiat şi fraţii săi. au făcut parte dintre fruntaşii revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească.. s-a născut la conacul părintesc „Florica” din Ştefăneşti-Argeş. au participat la lupta pentru Unirea Principatelor la 1859 şi la lupta pentru dobândirea statutului de regat al României la 1881. a militat pentru intrarea în războiul din 1916. În timpul în care a lucrat la externe. Dimitrie C.C. Brătianu(1821-1891). care a avut un însemnat rol politic în secolul al XIX-lea şi în primele patru decenii ale secolului XX. După absolvire. Şi pe inginerul Elie Radu. la Târgu-Jiu. Brătianu a condus Guvernul României timp de 12 ani şi a dominat cu autoritate viaţa politică a ţării timp de douăzeci de ani. Tatăl. care era director general la C. Ca membru în P. la vârsta de 33 de ani a fost numit Ministru al Lucrărilor Publice în guvernul prezidat de D. a fost consemnată pentru prima dată în documente la începutul secolului al XVI-lea. Astfel. ca şi Ministerul de Interne(1907-1908 şi 1910). 54 . 4 ianuarie 1914-24 septembrie 1919. post pe care l-a deţinut în perioada 31 martie 1897. a înaintat numeroase memorii guvernelor Austriei şi Ungariei. Brătianu a făcut şcoala primară în comuna natală. într-o campanie electorală. debutează în viaţa politică în anul 1895. Ministerul de Război l-a condus de mai multe ori(4 ianuarie 1914-august 1916 şi în 1922). Studiile medii le-a făcut la Bucureşti. El a dat o deosebită atenţie dezvoltării reţelei feroviare .

A. în 1898. ca preşedinte. Ion (Ionel) I. Ion C.C. care a fost considerată în Europa drept cea mai democratică din acea vreme. prin care a fost introdus votul universal. A doua oară a fost căsătorit cu Eliza Ştirbei. Timpul liber îl petrecea la vila „Florica” din Ştefăneşti-Argeş. Avea o bibliotecă vastă şi pentru hotărârile sale politice. În Bucureşti îşi avea reşedinţa pe strada Biserica Amzei. Sturza şi a deţinut această funcţie până la sfârşitul vieţii. Relaţiile cu acest fiu au fost rare. pe Gh. În fruntea Partidului Naţional Liberal. Încă din 1905 s-a pronunţat pentru reînnoirea partidului cu cadre. Brătianu a trecut în nefiinţă la 24 noiembrie 1927 şi a fost înhumat lângă tatăl său. la Ştefăneşti-Argeş. ocupându-se cu pasiune de creşterea animalelor. prima dată cu Maria Moruzi. cu care a avut un fiu. care asigură drepturi egale tuturor românilor. fără deosebire de originea etnică. recurgea la studiul istoriei. Istoricii români îl consideră ca pe cel mai important membru al familiei sale şi o personalitate complexă din istoria României. A fost căsătorit de două ori. ideologic şi organizatoric. casă în care în prezent funcţionează o bibliotecă publică. limbă sau religie”. Brătianu. Din această Constituţie cităm o prevedere pe care nici un român nu trebuie să o uite: „România este un stat unitar şi indivizibil. 55 . Brătianu. fiica beizadelei Alecu Moruzi. ca reforma agrară din 1921. a fost ales la 11 ianuarie 1909. şi de care a divorţat imediat după căsătorie. în locul lui D. din cauză că fosta lui soţie nu le îngăduia.A fost iniţiatorul unor reforme importante. O contribuţie deosebit de importantă a avut-o la elaborarea Constituţiei României moderne din 1923. prin care au fost împroprietăriţi ţăranii şi reforma electorală.

în timpul războiului de reîntregire a neamului (1916-1918) şi în perioada refugiului guvernului la Iaşi a fost ministru de război. ca cenzor şi director la Banca Naţională. Bucureşti. dovedind seriozitate. convins de înfăptuirea apropiată a României Mari. C. Termină studiile ca inginer diplomat la Şcoala Centrală din Paris. a desfăşurat o imensă activitate pentru modernizarea oraşului şi îmbunătăţirea vieţii cotidiene a populaţiei. cum ar fi: Uzina electrică de la Grozăveşti. devenită mai târziu Şcoala Politehnică. Societatea tramvaielor comunale. de mai multe ori ministru şi prim-ministru (1908-1910. ale căror chipuri înţelepte şi melancolice apăreau în tablourile din casa copilăriei. Între anii 1901-1909 a fost primar al Bucureştiului. un nou abator. Argeş. a propus legi pentru domeniul agrar. s-a înscrie la Şcoala de Poduri şi Şosele. la Banca Românească. Reîntors în ţară. BRĂTIANU 1867 . restaurarea şi dezvoltarea cooperaţiei săteşti. pentru care avea o consideraţie deosebită şi o încredere absolută în potenţialul său economic. Legea islazurilor comunale. în acelaşi timp. a fost preşedintele Partidului Naţional Liberal. Sava”. În această funcţie. putere de muncă şi înţelegere deosebită. Acolo ardea necontenit văpaia sacră a idealurilor noastre naţionale. 1914-1919. îşi face debutul în Parlament susţinând legea de organizare a băncilor populare.C. în timpul războiului pentru independenţă şi. prin practică şi experienţă proprie. proiectată de inginerul Dimitrie Leonida. Brătianu (18181892). ca: Legea tocmelilor agricole. Acolo se întâlneau foştii camarazi de năzuinţe pentru măreţia poporului român. După război. a câştigat. pavarea a numeroase străzi. După bacalaureat. Şcoala primară o face în comuna în care s-a născut. Tatăl său.1930 Brătianu s-a născut în luna septembrie 1867 în comuna Florica. care se impuneau pentru lichidarea cauzelor răscoalelor ţărăneşti. dovedind şi aici talent organizatoric. împreună cu fratele său. 1922-1926) şi Constantin (Dinu) l.VINTILĂ I. care aveau să-l călăuzească pe tot parcursul vieţii sale. fascinat de exemplul şi inteligenţa tatălui său. toate meritele profesionale. astfel. ministru în mai multe guverne şi primministru între anii 1876-1888. Dimitrie C. lucrări de înfrumuseţare a capitalei ş. împreună cu copiii ţăranilor. Brătianu (1864-1927). C. astăzi Ştefăneşti. în calitate de deputat.a. atât de necesare clasei ţărăneşti. i s-a încredinţat conducerea Regiei maritime. Ion C. În anul 1896. a aprobat şi a urmărit punerea în operă a unor proiecte importante. în 1903. El a reorganizat şi a dezvoltat serviciile tehnice ale primăriei. care l-a educat în spiritul muncii şi modestiei. Toată viaţa îşi aducea aminte cu profundă emoţie de predecesorii săi. preşedinte PNL între anii 1934-1947. activitatea lui s-a desfăşurat şi în domeniul bancar. înţelegând că această instituţie importantă trebuia reorganizată pe baze noi. A început prin a lucra ca inginer la construirea podului Feteşti-Cernavodă (1891). a participat la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească şi la lupta pentru unirea Principatelor de la 1859. Brătianu (1821-1891). astfel încât Serviciul navigaţiei pe Dunăre a putut dezvolta flota naţională şi afirma. jud. pavilionul românesc pe acest important fluviu european. Fraţii lui Vintilă Brătianu au fost Ion (Ionel) l. la Centrala băncilor populare şi cooperativelor 56 Vintilă . Între anii 1907-1911. a întronat un spirit de muncă şi cinste în rândul colaboratorilor săi. sub conducerea lui Anghel Saligny. Studiile liceale le-a făcut la „Sf. preşedinte al PNL din 1909 până în 1927. extinderea reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare. captarea de apă potabilă de la Ulmeni. Brătianu (1866-1950). lucra la proiectele de lege necesare pentru viitor.

teritorială şi spirituală. primul buget a devenit echilibrat. întreaga sa existenţă s-a desfăşurat pe linia indicată de imperativele revoluţiei naţionale de la 1848. la conacul moşiei sale de la Mihăileşti. Argeş. care a pus de fapt capăt inflaţiei şi a realizat stabilizarea. Ca autentic şi chiar fanatic democrat. Evenimentul decesului său a fost larg dezbătut în presa timpului din ţară şi străinătate. Împreună cu o serie de specialişti în economie. România a primit o Constituţie nouă. s-a preocupat de datoria externă. Ca efect. Brătianu . necontenit. o înrâurire benefică asupra economiei naţionale. jud. În anul 1922. arătând România ca pe o ţară falimentară. devine pentru prima dată ministru de finanţe. Garanţia monedei de aur nu exista datorită faptului că tezaurul României.nu a reuşit să-şi realizeze toate proiectele. şi nici pe adversarii săi politici. ani de-a rândul. fiind un sârguincios executor testamentar al generaţiilor precedente care au realizat unitatea naţională. nici chiar pe acei dintre ziarişti care scriau zilnic articole contra lui. Au avut loc funeralii naţionale. în care V. Teritoriile româneşti alipite cu care s-a întregit ţara. Datorită acestor măsuri. Ca membru al PNL din tinereţe şi conducător al acestui partid între 1927-1930. Între 1927-1928. a propus consfinţirea libertăţii totale a presei în noua Constituţie. gelos de prestigiul ţării şi onorant în obligaţiile pe care le ia în numele său". care a deschis posibilitatea de elaborare a unor legi bazate pe criterii democratice şi realiste. În anul 1923. care apărea la Paris. "Revue economique".fiind prim-ministru .săteşti. În 1922. Parlamentul României şi Municipiul Bucureşti au declarat doliu. care a introdus o ordine fiscală dreaptă. sub denumirea de "cheltuieli de război". dar stabilizarea monedei naţionale era înfăptuită. a naţiunii. A dus o politică de supraveghere îndârjită a cheltuielilor. afirma: "România rămâne un debitor onorabil atât timp cât finanţele vor fi conduse de un om ca Vintilă Brătianu. Pentru a stopa creşterea inflaţiei monetare. în istoria naţională se află pagini de cinstire şi recunoştinţă pentru contribuţiile inginerului Vintilă Brătianu în epoca războiului unităţii naţionale şi în perioada de organizare 57 . A plecat în nefiinţă fulgerător. a militat ca partidul să fie. S-a entuziasmat în faţa votului universal. În acelaşi an. Brătianu iniţiază şi pune în practică "Legea contribuţiilor". care se vehiculau cu o dobândă foarte mică. pe care mulţi îl respingeau sub pretextul că poporul nu este pregătit pentru asemenea răspundere. a realizat o convenţie între guvern şi Banca Naţională. V. în vârstă de 63 de ani. o concepţie naţional-economică creatoare. Familia regală si autorităţile au transmis condoleanţe soţiei şi rudelor. Plasarea comenzilor în interior a dat de lucru populaţiei. creau probleme noi. iar inflaţia ducea ţara cu paşi siguri spre dezastru. prin concepţiile şi acţiunile sale a exercitat. în slujba statului. englezi. chiar cu un uşor excedent şi cu o bază solidă pentru creditul public şi privat. uneori calomnioase. Astfel. Un întreg cortegiu de jafuri de escrocherii se produceau continuu. Bine pregătit profesional. împrumuturile de stabilizare obţinute şi convenţia pentru lichidarea datoriilor de război încheiată. PNL a avut o prea scurtă perioadă de guvernare. În primul rând. preluând toate bonurile de tezaur care circulau prin Europa şi compromiteau economia naţională. din funcţiile pe care le-a ocupat a pus în practică toate ideile de progres ale timpului sau. toate cerinţele şi cheltuielile statului se acopereau de Banca Naţională. cu cinste. trimis la Moscova spre păstrare în timpul războiului. veniturile au crescut. la 22 decembrie 1930. a iniţiat mişcarea "Totul prin noi înşine". în 1925. 900 tone aur. eşalonând împrumuturi cu dobândă mică pe termen lung. a încheiat acorduri avantajoase cu creditori francezi. Vintilă Brătianu este acela care a condus întocmirea primului buget de stat al României Mari. a fost confiscat de guvernul sovietic bolşevic (nefiind returnat nici în prezent). Nu ura pe nimeni. funcţie pe care o va deţine în mai multe echipe guvernamentale. Viaţa lui a fost un apostolat fără odihnă şi fără ezitări în slujba intereselor superioare ale ţării. elveţieni şi italieni. iar balanţa a devenit activă pentru prima dată.

A face cunoscută opera acestui mare om de stat şi inginer de valoare este o datorie patriotică. 58 . Viaţa şi realizările sale constituie un exemplu strălucit pentru noile generaţii de ingineri.a noului stat modern România Mare. dar şi de oameni politici.

După ce a făcut un an de practică la întreprinderile de electricitate din Paris. Cu colaboratorii lui “era discret. introduse în ştiinţă şi tehnică prin tratatul său “Puissances reactives et fictives” (1927). Pentru meritele sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române (1939) şi a devenit titular (1955). de unde după un an obţine diploma de inginer electrician. profesor universitar. A susţinut pe plan ştiinţific sistemul practic de unităţi de măsură Metru-Kilogram-Secundă-Amper (MKSA). Atunci când a avut posibilitatea.. s-a angajat la Atelierele Centrale CFR. profesorii l-au remarcat ca pe un student conştiincios. unde a fost admis în anul preparator. Conştiincios.21 şi calificativul cu distincţie. A aprofundat problema mărimilor şi unităţilor şi a stabilit distincţia dintre aceste două noţiuni. ca şef al Uzinei Diesel-Electrice. Antoniu scria despre el: “A fost un profesor incomparabil. BUDEANU 1886-1959 Academician. Berlin şi la Fabrica de Maşini Electrice AEG. ca director tehnic. prin studii şi proiecte care au fost aplicate. în1910. Profesorul academician Ion S. întors în ţară. la 16 februarie 1886. Activitatea didactică a început-o în anul 1916 la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. s-a născut la . Prezentându-se la concursul Academiei Române pentru obţinerea bursei Adamachi. el îşi prepara cursurile cu minuţiozitate. căutând mereu o nouă demonstraţie. începută în anul 1912 cu invenţia reostatelor lichide pentru încercarea generatoarelor electrice. nu făcea niciodată caz de pregătirea sa ştiinţifică şi îşi impunea punctul de vedere fără ostentaţie”. A absolvit liceul cu medalia de aur în anul 1903 şi în acelaşi an s-a prezentat la examenul de admitere la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. la cursul de Electricitate şi electrotehnică. care în acele timpuri furniza curentul electric necesar locuitorilor şi industriei din Capitală. Şcoala normală şi liceul le-a urmat la Galaţi. a plecat la Paris. unde s-a înscris la Şcoala Superioară de Electricitate. În anul 1919 s-a transferat de la CFR la Societatea Comunală de Tramvaie Bucureşti (STB). În 1924 a devenit profesor titular şi a predat cursul de Electricitate şi măsuri electrice. În timpul anilor de studii. În anul 1948 a devenit şef de catedră şi preda cursul Bazele teoretice ale electrotehnicii. reuşeşte. A desfăşurat o activitate ştiinţifică teoretică şi practică excepţională. Vasilescu Karpen.CONSTANTIN I. unde tatăl lui a fost mutat în interes de serviciu. fiind totdeauna la curent cu cele mai noi progrese ale ştiinţei şi tehnicii (…) Între dascăl şi studenţii lui era o simpatie reciprocă”. inginerul Budeanu a restituit Academiei sumele pe care le-a obţinut ca bursă. ca asistent al profesorului N. o nouă explicaţie a problemelor. a ţinut numeroase conferinţe în ţară şi străinătate. În 1933 a fost numit preşedinte al Comitetului Internaţional 59 Fiu unic al unui mic funcţionar. În domeniile electrotehnică şi măsurători electrice şi-a adus o contribuţie valoroasă pe plan mondial prin studierea fenomenelor de putere reactivă şi aparentă. La 10 iulie 1908 a obţinut diploma de inginer cu media generală 18. În această calitate s-a ocupat de extinderea liniilor de tramvai şi de modernizarea reţelelor electrice. În anul 1913 s-a căsătorit cu fiica inginerului Grigore Poenaru din Buzău. A publicat peste 85 de lucrări. În anul 1921 a fost numit director tehnic la Societatea “Electrică” din Bucureşti. care l-a înţeles şi l-a sprijinit tot timpul vieţii. Având acest suport material. inventator Buzău. adoptat şi folosit pe plan internaţional. lipsit de îngâmfare.

Deosebit de activ până în ultima clipă a vieţii.al Societăţii energeticienilor din Paris. societăţi în care şi-a manifestat pe deplin personalitatea. A fost membru al unor societăţi ale specialiştilor din Elveţia. după ce a discutat la telefon cu un colaborator despre organizarea unei conferinţe ştiinţifice. 60 . Avea 73 de ani. Germania şi SUA. al AGIR şi al Societăţii Gazeta Matematică. s-a stins din viaţă în după amiaza zilei de 27 februarie 1959. A fost membru al Societăţii Politehnice din România.

61 . a realizat şi a valorificat în industria electrotehnică un mare număr de invenţii pentru care a obţinut brevete. Sava" şi a absolvit Şcoala Politehnică din Bucureşti. Funcţionarea nesimetrică a transformatoarelor polifazate. Franţa. A ajutat şi a îndrumat pe mulţi dintre colaboratorii lui la întocmirea tezelor de doctorat. când avea vârsta de 70 de ani. Şi-a susţinut doctoratul în 1973. A publicat o serie de articole de specialitate. Meritul Stiintific . Construcţia şi proiectarea generatoarelor sincrone de frecvenţă medie. Printre preocupările sale a fost şi studierea unor probleme de electrotehnică generală. i s-au acordat o serie de premii: Premiul de Stat în 1952. Generator de frecventa medie. învătându-i să utilizeze cunoştinţele teoretice pentru a realiza lucruri practice. după care sa transferat la Grupul Uzinelor Electrotehnice şi apoi la Uzina de Maşini Electrice din Bucureşti. Belgia. Metodă pentru autocorectarea efectelor de saturaţie la acceleratoarele de particule.VICTOR BUNEA 1903 – 1995 Inventator în domeniul electrotehnicii S-a născut la Berlin în 1903. Generatorul de frecvenţă ridicată în sarcină. demonstrând o mare capacitate de creaţie în domeniul concepţiei maşinilor electrice şi la rezolvarea problemelor conexe de câmp electromagnetic. în timpul unei călătorii pe care părinţii săi o făceau în Germania. ca de exemplu "Caracteristicile şi funcţionarea optimă a generatorului de frecvenţă ridicată". A efectuat studii de specializare în Austria. Elveţia. Germania şi Ungaria. care au generat studiile sale aprofundate teoretice privind integrarea numerică a ecuaţiilor Maxwell. În îndelungata sa activitate a proiectat. După absolvirea studiilor a lucrat ca inginer proiectant de maşini electrice la Uzinele Reşiţa din 1926 până în 1937. El a considerat că doctoratul va fi o încununare a activităţii si experienţei ştiinţifice de o viaţă.a. A urmat cursurile Liceului "Sf. A fost ales membru de onoare al Academiei Române la 21 aprilie 1993. Recunoscându-i-se contribuţia excepţională în conceperea generatoarelor electrice de frecvenţă ridicată pentru tehnologii industriale specifice. În cadrul colectivului de lucru pe care îl conducea a format mulţi cercetători şi proiectanţi din rândurile tineretului. obţinând diploma de inginer în specialitatea electrotehnică. "Noi procedee pentru construcţia maşinilor electrice de mică putere" ş.1966. Premiul "Aurel Vlaicu" al Academiei Romane în 1969. Dintre acestea cităm: Procedeu şi aparat pentru detectarea scurtcircuitelor între spire şi bobinele maşinilor şi transformatoarelor electrice. la atelierul de proiectări UMEB până în 1992 si în calitate de profesor consultant. la Universitatea din Braşov. A trecut în nefiinţă la 3 aprilie 1995 la Bucureşti. A continuat să lucreze după pensionare. în acest sens a publicat: "Soluţionarea prin diferenţe finite a ecuaţiilor lui Maxwell în mediul feromagnetic şi în medii conducatoare anizotrope".

a. de unde a obţinut titlul de inginer mecanic. după care a dat bacalaureatul. A avut curajul să îşi asume riscurile de a-şi pierde averea. casnică. a fost ales de patru ori ca preşedinte al Societăţii Politehnice. Grigore. Contemporanii îl apreciau ca pe o personalitate cu iniţiativă şi ca un întreprinzător deosebit.ION G. El a fost unul dintre primii antreprenori români. Până la 16 ani a învăţat acasă limbile greacă. pe front. şi Şerban Cantacuzino. Ca răspuns la această propunere a spus că nu a făcut suficient şi că acest titlu trebuie acordat acelora care în viitor vor avea rezultate excepţionale. CANTACUZINO 1847-1911 Profesor universitar. fiind deosebit de exigent la examene. El a semnat actul de constituire din 7/19 decembrie 1881. În continuarea studiilor s-a înscris la Şcoala Centrală din Paris. Printre strămoşii săi s-au aflat Constantin Cantacuzino (1650-1716). a lucrat efectiv. Ion G. A fost trimis la Paris. El a reuşit ca până la expirarea mandatului său de un an să redreseze financiar societatea şi să realizeze un bilanţ pozitiv. A făcut parte dintre cei 52 de membri fondatori ai Societăţii Politehnice. fiind instruită într-un pension. la Liceul Louis-le-Grand şi a susţinut o serie de examene timp de doi ani. ing. La războiul de independenţă (1877-1878) a luat parte ca ofiţer. S-a născut la Ploieşti. Pentru calităţile sale deosebite. ca inginer. ca să execute unele proiecte pentru care finanţele ţării nu aveau suficienţi bani. franceză şi matematică cu profesori din Franţa şi Germania angajaţi de părinţii săi. întreprinzător descendentul unei familii care a jucat un rol politic important în istoria Ţării Româneşti. preşedinte al Societăţii Politehnice. atestată de cronici de la mijlocul secolului al XVII-lea. inginerul Cantacuzino devine antreprenorul unor lucrări importante ca întreprinzător particular. partizan al politicii antiotomane. unde şi-a adus o contribuţie importantă la sistematizarea urbanistică şi dotarea tehnică a oraşului. priceperea în problemele financiare. latină. Tatăl lui. Întors în ţară a lucrat ca inginer la Primăria Bucureşti. Prin societatea lui s-au construit liniile de cale ferată Bucureşti-Feteşti. poduri şi în special pentru căile ferate. După terminarea lucrărilor a trecut ca profesor de mecanică la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. domnitor al Munteniei (1678 -1688). Maria. prof. avea studii de drept făcute în Franţa. într-o epocă în care atât lucrările publice cât şi cele particulare erau executate de străini. dar nu a acceptat. reprezentant important al umanismului european. A fost propus ca preşedinte de onoare. care avea o situaţie financiară precară. prima asociaţie profesională a inginerilor români. iar mama. 62 Este . modul inteligent de a lucra cu oamenii. s-a bucurat şi ea de o cultură deosebită. Râmnicu Vâlcea-Râul Vadului ş. rămânând fidel asociaţiei până la sfârşitul vieţii. Foştii lui studenţi 1-au apreciat ca un profesor care îşi preda cursurile în mod clar şi avea grijă ca fiecare noţiune să fie bine înţeleasă. în ziua de 7 iulie 1847. Cantacuzino a preluat conducerea societăţii. Transferându-se ulterior în cadrul Ministerului Domeniilor. În 1886. fiind remarcat în mod deosebit de profesorii care îl examinau. Deşi a trăit într-o perioadă de criză în care statul nu dispunea de fonduri pentru lucrările de drumuri. la construirea căii ferate Ploieşti-Predeal. curajul de opinie.

Palatul Societăţii Politehnice a fost inaugurat în anul 1927. Societatea era în situaţia de a fi desfiinţată din cauza unor neînţelegeri dintre membrii săi. Ideea a prins contur şi se va realiza mult mai târziu. Pe baza acestei modificări. care cuprindea memorii asupra tuturor lucrărilor inginereşti importante care se executau în tară. Din iniţiativa lui. propusă în Parlament. În acelaşi timp a militat pentru cumpărarea unui teren şi a unei clădiri pentru sediul Societăţii. A fost ales pentru a patra oară ca preşedinte a Societăţii Politehnice pentru doi ani (1908 şi 1909). a iniţiat şi traducerea din limba germană în română a unor cărţi de specialitate şi editarea unui dicţionar tehnic. Ion Cantacuzino a fost reales şi în anul 1889. Cititorul care se apleacă asupra acestor publicaţii vechi de peste 100 de ani este încântat de prezentarea grafică elegantă şi de conţinutul interesant. Comitetul Societăţii s-a implicat în studierea Legii drumurilor. În timpul mandatului său de doi ani. Recunoştinţa colegilor săi s-a manifestat prin montarea unui medalion cu figura sa în sediul Societăţii Politehnice. pentru a doua oară. O importantă modificare a fost aceea prin care un preşedinte putea fi ales în continuare pentru mai mulţi ani. Având un caracter conciliant şi bucurându-se de un deosebit prestigiu în societatea românească din acele timpuri. În acest interval a acordat în continuare o atenţie deosebită Buletinului Societăţii şi a înfiinţat o comisie superioară de redacţie care avea sarcini să ateste valoarea lucrărilor prezentate spre publicare. ing. prin modificarea şi democratizarea statutului. să coopteze noi membri şi să dea un impuls activităţii. Mulţi chiar au demisionat.Când. O atenţie deosebită a acordat-o publicării Buletinului Societăţii Politehnice. S-a stins din viaţă în luna septembrie 1911. şi a elaborat un proiect de Lege a inginerului. i s-a încredinţat din nou conducerea. 63 . cu tact şi înţelegere a reuşit să aducă înapoi pe membrii demisionari. nu numai cu un mandat de un an. în 1888.

Preocupat de interferenţa aripilor-fuselaj unic. urmat de IAR-14. la IAR.. a elaborat o metodă pentru studiul aripilor dreptunghiulare. apropiat de satul în care el s-a născut. studiază. "Cuva ToussiantCarafoli". au reprezentat realizări recunoscute pe plan mondial. şi care ar fi făcut încercări de zbor cu un planor cu care se lansa la înălţimile Munţilor Pind. lângă Salonic (Grecia). Desfăşurând vaste cercetări ştiinţifice. la vârsta de 11 ani. IAR-15 ş. unde şi-a dat şi examenul de bacalaureat. Începând din 1945. Începând din 1929. care prin profilele aerodinamice. va fi numit profesor la Politehnica din Bucureşti şi va colabora cu fabrica de avioane din Braşov. în familia unor aromâni militanţi de frunte pentru limba şi drepturile românilor de la sud de Dunăre. Utilizând metode originale formulate de el. a întreprins o serie de cercetări privind teoria şi trasarea profilelor aerodinamice. între 1924 şi 1928. s-a înscris la Politehnica din Bucureşti. despre care se povestea că ar fi trăit în statul Divic. considerat în epocă drept unul dintre cele mai bune avioane din lume echipat cu motor IAR-K14-1000. cu aplicaţii la rachete. Pe baza unui model teoretic original privind separarea curentului de aer la bordurile de atac subsonice şi influenţa desprinderi curenţilor de aer asupra caracteristicilor aerodinamice. Cu aceasta a efectuat numeroase experienţe asupra aripilor monoplane. pe care la publicat în 1951. pe care a obţinut-o şi în timpul de patru ani.ELIE CARAFOLI 1901-1983 S-a născut la 15 septembrie 1901. proiectează şi construieşte noi tipuri de avioane. Cu inginerul L. Împreună cu profesorul Albert Toussiant. cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea "profile Carafoli". care a stabilit în 1940.a. realizând profilele aripilor de avion cu bordul de fugă rotunjit. la un unchi care l-a ajutat şi l-a întreţinut în timpul când a fost elev la Liceul Lazăr şi apoi la Liceul Mânăstirea Dealu. Realizările sale sunt încununate de succes şi răsplătite cu medalii şi premii. Tratatul "Aerodinamica". De copil. Imediat a candidat pentru o bursă de studii în Franţa. Sub influenţa acestor poveşti. în comuna Varia. trapezoidale şi triunghilare cunoscute sub denumirea de "aripi delta" . În anul 1924 a absolvit studiile superioare cu titlul de inginer diplomat electromecanic. a fost primul cercetător care a rezolvat foarte precis problema aripilor cruciforme. formulele constructive îndrăznete (cu aripa joasă) şi performanţele excepţionale. găseşte soluţii exacte pentru numeroase probleme importante ale aerodinamicii rachetelor şi fuselajelor de avioane. Întors în ţară deplin afirmat în carieră. A venit la Bucureşti. conţinând rezultatele originale obţinute de autor. îşi ia o licenţă în ştiinţe fizico-matematice şi doctoratul în fizică la celebra Universitate Sorbona şi colaborator în acelaşi timp al Institutului Aerodinamic de la Sain-Cyr. Pentru experimentări au construit o instalaţie cu posibilităţi de vizualizare a mişcări aerului în jurul corpului de avion. elaborând teorii originale.Virmoux realizează IAR-CV-11. împreună cu un grup de ingineri. a fost fascinat de legenda unui ţăran. este considerat o operă clasică în domeniul construcţiei de avioane şi a fost 64 . În 1938 a realizat avioanele de vânătoare IAR-80. recordul mondial pentru putere specifică la motoarele de aviaţie cu piston. A plecat din comuna natală. unde părinţii lui se luptau cu mari greutăţi. cercetările inginerului Elie Carafoli sunt axate pe aerodinamica vitezelor mari şi în mod deosebit asupra vitezelor supersonice. Nistor Kostic. a pus la dispoziţia proiectanţilor de avioane un instrument deosebit de preţios. visând să devină constructor de avioane.

Anglia. comunicări şi 12 tratate.tradus imediat după apariţie în mai multe limbi. 65 . Activitatea didactică la Politehnica din Bucureşti a început-o în anul 1928. articole. toate traduse şi repubicate în ţări ca Franţa. Rusia. Multe dintre cercetări le-a efectuat în cadrul INSTITUTULUI DE MECANICĂ APLICATĂ AL ACADEMIEI al cărui director a fost. iar în 1951 a realizat o altă instalaţie similară actualizată. A lăsat în urma sa o bibliografie vastă. când a inaugurat cursul Aeronautica şi mecanica avionului pe care la susţinut de la catedra ca profesor şi profesor şef de catedră.estul Europei. Germania. a construit în 1930 primul tunel aerodinamic din sud . Pentru experimentări şi în scop didactic.

Întors în ţară. după război. În acest sens. Edilii oraşului doreau modernizarea. mijloace de transport. apa potabilă se scotea din fântâni insalubre. unde a obţinut titlul de inginer civil. oraş în care tatăl său lucra ca inginer. Nicolae avea un frate mai mare care a devenit diplomat de carieră şi o soră. Studiile superioare le-a început la Şcoala Naţională de Poduri si Şosele din Bucureşti. inginerul Nicolae Caranfil a fost numit director general şi a reuşit ca acestea să realizeze dorinţele populaţiei şi municipalităţii. Populaţia Capitalei era la începutul secolului XX de 250.000 locuitori. după războiul de reîntregire a evoluat rapid ca populaţie. comunicaţiilor şi transporturilor. Din copilărie dorea să urmeze cariera tatălui şi era decis să devină inginer. străzile erau luminate cu "gaz aerian". locuinţele se luminau cu petrol lampant. oraşul Bucureşti. hidrotehnicii. ing. demne de o capitală europeană. care s-a căsătorit cu un diplomat.NICOLAE CARANFIL 1893-1978 Organizatorul reţelei moderne de electricitate şi gaze şi a salbei de lacuri din Bucureşti. iar la cele care dispuneau de iluminat nocturn se folosea un produs petrolier. În nordul oraşului erau o serie de lacuri sălbatice cu păpuriş şi ţânţari. După un timp a fost transferat la biroul tehnic al Comisiei Militare de Aprovizionare cu Armament din Franţa. care a înfiinţat în acest scop societatea "Electrica". a fost atras de iniţiativa inginerului Dimitrie Leonida privind electrificarea ţării. În 1930. la care Nicolae Caranfil a fost director între anii 1922-1929. Studiile preuniversitare le-a urmat la Liceul "Vasile Alecsandri" din oraşul natal. N. Sofia. jumătate din străzile Bucureştiului nu erau luminate noaptea. Pregătirea deosebită de care a avut parte i-a permis ulterior să rezolve probleme foarte diferite din domeniul energiei. Capitala României Mari. Tatăl său a realizat o invenţie şi pentru valorificarea acesteia. pentru ca populaţia să dispună de dotările necesare unei vieţi sănătoase. construcţii de clădiri şi lungimea străzilor. a urmat cursuri postuniversitare la Cambridge (Anglia) şi a vizitat pentru informare unele obiective industriale din SUA.000 locuitori. În anul 1930 populaţia a ajuns la 700. pe care l-a absolvit în 1911. deşeurile menajere se transportau cu căruţe. În 1916 a fost mobilizat ca sublocotenent într-o unitate de artilerie. iluminat public ş. de la care a plecat la École de Génie Civil a Universităţii din Grand (Belgia). curând devenind şeful acestui departament. străzile erau desfundate de ploi. Mama lui se ocupa de gospodărie şi instruirea celor trei copii ai familiei. încălzirea se făcea cu lemne şi cărbuni. când a pus bazele industriei de maşini electrice la Cluj şi Timişoara. transportul urban se făcea cu tramvaiul tras de cai. 66 . focare de infecţie. Pentru perfecţionare. facilitând şi racordarea locuinţelor la reţeaua de distribuţie electrică. În timp de zece ani.a. La ambele societăţi. S-a născut la Galaţi. oraşul era lipsit de dotări urbanistice şi edilitare. Anglia şi Italia. după obiceiul din epocă. Nicolae a lucrat la Paris împreună cu el. pe lângă Municipiul Bucureşti au fost înfiinţate Societatea Generală de Gaz şi Electricitate Bucureşti (SGGE) şi Uzinele Comunale Bucureşti (UCB) care se ocupau cu exploatarea surselor de apă şi de canalizare. când Nicolae Caranfil a devenit director general la SGGE. Caranfil a extins reţeaua de iluminat electric stradal pe o lungime de 285 km.

o reţea de puţuri adânci de 160-230 m. pe o suprafaţă de 1330 ha. reuşind să îl convingă chiar pe N. Marile fabrici aveau centrale proprii pentru producerea energiei electrice. al Consiliului Uniunii Internaţionale a Procuratorilor de Energie Electrică şi a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1940.a. de apă. nerentabile şi neraţionale. realizată prin UCB. O politică a oraşelor (1940) ş. de la munţi la Dunăre (1940). Astfel au fost sistematizate lacurile Băneasa. a fost ratificată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în şedinţa din 21 octombrie 1932. Nicolae Caranfil a început să actioneze pentru alimentarea capitalei cu gaze naturale. proiectată de N. care să fie folosite la consumul menajer şi industrial. a construit staţia electrică Titan. al cărei membru marcant era şi unde şi-a publicat numeroasele articole în buletinele asociaţiei. Inginerul N. Fundeni. În aceeaşi idee a introdus tarife diferenţiate pentru iluminat şi pentru utilizarea aparaturii electrocasnice care erau mai ieftine. care vindea aparate electrice de uz casnic. O atenţie deosebită în cadrul preocupărilor lui N. Malaxa.Filaret şi Grozăveşti . A fost membru al Societăţii Inginerilor Civili din Franţa. Pantelimon şi Cernica. localitate situată la 15 km de Bucureşti. În realizările sale şi-a găsit susţinători în cadrul colegilor de la AGIR. ale cărui ape de suprafaţă erau transformate în ape potabile într-o uzină instalată în comuna Roşu. Herăstrău. Prin cele două centrale care alimentau capitala cu electricitate . Pentru aprovizionarea cu electricitate a uzinelor Malaxa. care a introdus cutiile metalice cu capac pentru strângerea resturilor menajere şi transportul cu autocamioane de construcţie specială. S-a prevăzut. N.Pentru a stimula populaţia să utilizeze energia electrică în locuinţe. Clinceni şi Bragadiru. Caranfil a identificat şi pus în funcţiune ca sursă de aprovizionare a capitalei Argeşul.oraşul se situa în acest sens la nivel mondial. Caranfil a negociat furnizarea energiei electrice către industrie prin reţeaua SGGE. 67 . Floreasca-Tei. Printre realizările sale se pot cita regularizarea râului Dâmboviţa şi modernizarea salubrităţii oraşului. Dintre lucrările sale publicate menţionăm: Energia electrică menajeră (1938). faţă de 160 l/zi în 1930. Sursa principală de apă era râul Dâmboviţa. când aprovizionarea cu gaze se făcea din zăcămintele existente în Transilvania.c. O dată cu preluarea conducerii SGGE. acţiune continuată după 1940. a înfiinţat organizaţia "Tot electric" şi societatea comercială "Electrogaz". Amenajarea hidraulică a regiunii Bucureşti. pentru ca în cazul avariilor să nu se întrerupă aprovizionarea cu apă. Slobozia. Caranfil. amplasate pe teritoriul oraşului. Sistematizarea bălţilor din jurul capitalei. Caranfil a fost aprovizionarea cu apă a populaţiei şi pentru a asigura un consum de 250 litri/zi locuitor. A încetat din viaţă la 22 aprilie 1978 la New York. având o capacitate de 29 milioane m. Această sursă era completată cu ape subterane de la Ulmi. a cărui apă era captată şi filtrată la Arcuda.

a văzut răniţi. După ce a citit lucrarea fizicianului H. de-a lungul timpului. avea înclinaţii spre muzică şi lua lecţii de pian şi vioară. Şcoala primară o începe în comuna în care s-a născut şi a continuat-o în comuna Dubrovăţ. care au observat la el. realizare excepţională. o femeie cultă. mizeria refugiaţilor şi deznădejdea oamenilor. Activitatea inginerească. inginerul Cartianu este angajat de Societatea de Radiodifuziune. ca student în anul III. Iaşi. a studiat şi o vastă literatură de specialitate în domeniul fizicii şi matematicii.Weil « Raumzeit und Materie ». în anul 1926. un planor. la care au lucrat o pleiadă de ingineri. 68 . fiind al treilea copil al inginerului Ion Cartianu şi al Eufrosinei Cartianu. primul post de emisiuni radiofonice. În anul 1932. Termină secţia reală a liceului. la Facultatea de Electrotehnică (Politehnica din Bucureşti). fapte de care îşi amintea cu tristeţe şi durere. cercetător de valoare mondială. secţia Electrotehnică. jud.GHEORGHE CARTIANU 1907-1982 Cunoscut profesor universitar. Din anul 1933. unde pleacă cu toată familia. în anul 1918. În liceu a cucerit cele mai bune aprecieri şi simpatii atât din partea profesorilor. casnică. urmează şi Facultatea de Matematică la Universitatea Bucureşti. care s-au specializat în noua ramură în dezvoltare-electronică. a trăit ca martor ororile provocate de conflagraţie. al cărui student devine la 19 ani şi pe care nu o va părăsi până la sfârşitul vieţii. Ca elev. de această dată la Bacău. Gh. cititor pasionat al literaturii franceze. Aici. pe atunci tineri. cât şi a colegilor. În dorinţa lui de a zbura. Ca student. stăruinţa şi munca ordonată pe care o desfăşoară zi de zi. Tot cu fratele lui a construit o altă jucărie adevărată. unde tatăl său a fost mutat în interes de serviciu. lumea spaţiului relativist ». pe care l-au lansat de pe o magazie. a fost colaborator la Gazeta Matematică. Mulţi dintre ei au devenit. Nu s-a limitat să înveţe numai cursurile predate.. dezmembrându-se. aleasă revelaţie a descoperirii unei lumi noi. care mi-a fost mie. În timpul primului război mondial(1916-1918). cu prilejul seminariilor. personalităţi cunoscute. cu care şi-a uimit colegii. o localitate pitorească din judeţul Neamţ.am găsit o expunere savantă a teoriei relativităţii. Tatăl său este mutat din nou în interes de serviciu.dar care a căzut. Gheorghe va urma cursurile liceului din oraş până la absolvire. în comuna Borca. Din această perioadă a vieţii începe şi pasiunea lui pentru ştiinţă. în comuna Băneasa. a fost remarcat de profesorii lui. a construit cu fratele lui Paul. pentru a lucra la studioul Bucureşti şi la staţia de emisie Otopeni. creator de şcoală în domeniul radiocomunicaţiilor şi membru al Academiei Române S-a născut la 8 august 1907. Paralel cu studiile la Politehnică. nota « …. un aparat de radiorecepţie cu lămpi. colocviilor şi examenelor. În acelaşi an se înscrie la concursul de admitere. Cartianu obţine titlul de diplomat inginer al Şcolii Politehnice din Bucureşti. admirator al lui Proust. didactică şi de cercetare În anul 1930 s-a instalat la nord de Bucureşti. copil fiind. ca absolvent de onoare.

Un an mai târziu. perfecţionări. Cartianu a asistat la cele mai importante invenţii în domeniul electronicii şi şi-a adus contribuţia originală la utilizarea acestora în practica curentă. în anul 1934 este solicitat de profesorul Ernest Abason să preia postul de asistent la cursurile de matematici speciale şi geometrie descriptivă în Şcoala Politehnică. Cartianu a început cercetări intense aplicative. În cursul vieţii sale. fiecare cu locul şi preocupările sale. invenţii şi teorii originale. A publicat nouă tratate de mare valoare pentru specialişti. prof. renunţă la postul de la Societatea de Radiodifuziune şi rămâne ca asistent la Catedra de radiocomunicaţii. între studiourile din Bucureşti şi staţia de emisie Tâncăbeşti. Fiecare avea biroul său şi bibliotecă proprie cu cărţi de specialitate. aparate şi instalaţii de radiotehnică şi electricitate.a. proiectând şi realizând numeroase instalaţii. în anul 1940 publică o serie de articole privind stabilitatea sistemelor electrice lineare şi neliniare. cu lucruri simple. Annales des electrocommunication ş. soţia sa. Doamna Cartianu a scris : « …. dintre care în reviste de specialitate a publicat subiecte despre: stabilitatea sistemelor electrice lineare şi neliniare. Lista lucrărilor ştiinţifice publicate de Gh. ing. În anul 1951 construieşte o instalaţie originală. la începutul secolului XX. Doamna Cartianu a fost profesoară şi decan la Facultatea de Limbi Germanice. Am trăit o viaţă întregă ca doi studenţi. Din 1948.4. Buletinul Institutului Politehnic din Bucureşti . în anul 1949 este avansat conferenţiar la Catedra de radiocomunicaţii şi predă disciplinele linii şi antene. modulaţia de comunicaţie tip releu sau radio dispecer ş. în anul 1968. născută Tomescu. Marconi realizează primele transmisiuni de radio-telegrafie. în 1907. cu care efectuează emisiuni şi recepţii pe unde ultrascurte cu modulaţie de frecvenţă. G. Continuând activitatea didactică. mărginindu-se la membrii familiei. În anul 1949 realizează prima legătură cu radiorelee din ţară. În acelaşi an a devenit colaboratorul unor reviste de specialitate din străinătate. cunoscut sub numele de « Criteriul Cartianu-Loewe ». care au durat timp de câţiva ani. situat pe strada Tudor Ştefan nr. În anul 1952 este numit şef al Catedrei de radiocomunicaţii şi predă cursul bazele radiotehnicii. În dialogul nostru interdisciplinar. ca : L’Onde Electrique . Lee de Forest trioda. prin care a formulat noul criteriu de stabilitate. profesorul şi cercetătorul Cele mai impresionante amintiri au fost relatate de doamna Ana Cartianu. Obţine titlul de doctor inginer cu lucrarea « Modulaţia de frecvenţă ». Începând cu anul 1937. După studii şi cercetări laborioase. dedicându-se cu pasiune cercetării. după ce J. Memorii şi Monografii ale Academiei Române ş. Electronics Letters . A demonstrat superioritatea acestora faţă de modulaţia de amplitudine. În acelaşi timp. cea mai mare plăcere a soţilor fiind studiul şi cercetarea ştiinţifică. îmi vorbea adesea despre proiecte şi căutări 69 . cu care s-a căsătorit în anul 1930. pe care i-a îndrumat şi cărora le-a formulat subiecte de teză. în anul 1904 Fleming a inventat dioda şi. Gh. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate şi în reviste româneşti.a.a. deschide noi câmpuri de cercetare în ştiinţa electronicii. În anul 1963 este ales membru corespondent al academiei. Amintiri despre omul. Tudor Tănăsescu îl solicită şi ca asistent la cursul nou înfiinţat de radiotelecomunicaţii. pe atunci asistentă de limba engleză la Universitatea Bucureşti. prieteni din tinereţe şi colegii de profesie. Au locuit într-un apartament frumos amenajat. Cartianu cuprinde 75 de titluri. Bardeen a inventat tranzistorul. ea însăşi o personalitate în domeniul didactic şi cultural. ca : Telecomunicaţii . Inventarea primelor tuburi electronice. utilizând o staţie de emisie de concepţie proprie. După ce. Nu întreţineau relaţii mondene. A pregătit mii de studenţi şi 47 de doctori ingineri. iar în 1970 devine doctor docent.

fapt care explică volumul creaţiilor sale. ceea ce îi deschideau pespectiva voiajului imaginar al unui veşnic tânăr căutător în lumea cunoaşterii ». S-a stins din viaţă la 26 iulie 1982. la facultate şi în familie era o prezenţă veselă. instalaţii proiectate şi realizate. Lucra fără încetare. În cercurile pe care le frecventa. A fost descris astfel : de statură mijlocie. avea ochii căprui. Toate realizările care îi poartă semnătura – invenţii brevetate. A fost o fire deschisă. articole şi tratate publicate – sunt mărturie a marii sale personalităţi şi îi atestă un loc important în istoria electrotehnicii şi învăţământul superior românesc. apropiat de colaboratorii săi tineri. în plină activitate creatoare. muncitori sau specialişti. vârstnici. Este deosebit de distrat şi neatent la ce se întâmplă împrejur. sprâncene groase şi arcuite. relativ slab. dar foarte concentrat în timpul experienţelor şi asupra obiectelor de cercetare.ştiinţifice. Când sănătatea i-a devenit precară. caldă şi optimistă. 70 . nu a lăsat să se vadă intensitatea suferinţei care îl măcina.

Tatăl lui. În 1940. cât şi pentru organizarea învăţământului mediu şi superior. locuinţe. a fost colonel medic. Pentru desfacerea produselor. şi a asigurat energia electrică şi termică necesară producţiei. care i-a decernat titlul de Diplomat Textil-Fabrik-ingineur. Haralambie Casassovici. când a fost naţionalizată. a investit în instalaţii noi şi de mare productivitate pentru albit. o mică fabrică de textile. Pentru a înlătura această situaţie grea. în calitate de director. cu utilaje uzate fizic şi moral. acţiune în care a perseverat timp de 15 ani. un laborator didactic. Întors în ţară în 1909. care s-a dezvoltat continuu până în anul 1948. ramură deosebit de importantă a economiei naţionale. pentru a acoperi nevoia de cadre tehnice medii. materiile de bază au fost mecanica textilă şi 71 . care era folosit şi pentru expertize în domeniul textilelor. cumpărând şi instalând o centrală proprie. inginerul Casassovici a preluat conducerea ţesătoriei mecanice Stan Rizescu. ş. funcţie pe care a deţinut-o până în 1946. În această şcoală. în funcţia de conferenţiar la Academia de Comerţ din Bucureşti. filaturile aveau greutăţi în aprovizionarea cu materii prime. pe care. La această firmă. salariaţii beneficiau de o asistenţă socială deosebită. În timpul dezvoltării. cu ambiţie şi muncă perseverentă. Casassovici s-a axat pe două direcţii: dezvoltarea industriei textile. a deschis o reţea de magazine în mai multe oraşe din ţară. Demobilizat în 1919. echipată cu cazan de înaltă presiune şi turbină. Studiile superioare le-a făcut în Germania. Corneliu Casassovici s-a preocupat personal de calitatea produselor. în asociaţie cu firma cehă FiedKulinski. cabinet medical.a. în domeniul pregătirii personalului tehnic necesar industriei textile şi a zahărului. ele au înfiinţat Societatea Româno-Coton non-profit. catedra Ştiinţa materialelor. această unitate industrială s-a bucurat de asistenţa tehnică a firmei elveţiene Gherzi Textil Development. în cadrul Politehnicii din Bucureşti. s-a angajat la fabrica de zahăr din Roman. Neobositul întreprinzător a debutat în învăţământul superior în 1922. a modernizat-o. mercerizat. la Bucureşti. Casassovici a înfiinţat. la Şcoala Politehnică din Dresda. profesorul Casassovici a înfiinţat „Şcoala Superioară de Textile”. club. pe baza unui program ştiinţific elaborat chiar de el. de la înfiinţare şi până în anul 1945. a înfiinţat în comuna Zărăfoaia. judeţul Dâmboviţa. În toamna anului 1923 a fost numit conferenţiar şi la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Aceste realizări de referinţă au asigurat independenţa economică a întreprinderii.CORNELIU CASASSOVICI 1886-1961 Activitatea de o viaţă a marelui întreprinzător care a fost inginerul textilist C. judeţul Dâmboviţa. în 1945. şi învăţământul pre şi universitar. În timpul primului război mondial(1916-1918). El a depus o deosebită energie atât pentru organizarea unor fabrici a căror marcă s-a făcut cunoscută printre consumatori. scămoşat. din comuna Brăneşti. Cu sprijinul material al Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti şi al unor societăţi industriale textile. al cărui preşedinte a fost Corneliu Casassovici. După cel de-al doilea război mondial. a fost mobilizat ca specialist şi a lucrat în cadrul Ministerului de Război. A făcut parte şi din Consiliul de perfecţionare al Şcolii Politehnice. în vederea pregătirii specialiştilor care să lucreze efectiv în industrie. Filatura de Bumbac Casassovici. În 1934. În cadrul lucrărilor de modernizare. Casassovici a depus o muncă perseverentă şi competentă pentru dezvoltarea învăţământului mediu şi superior. negăsind un post corespunzător în specialitate. S-a născut la 11 martie 1886. pe care a condus-o.

chimia textilă. A trecut în nefiinţă la 1 martie 1961. Recunoscându-i-se autoritatea absolută în domeniul industriei textile. a început construcţia unor clădiri pentru Şcoala Superioară de Textile. 72 . a fost mutat la Iaşi. în 1952. cu un împrumut de la Banca Naţională. Dascălul şi inginerul Corneliu Casassovici rămâne în istoria industriei ca o personalitate care a avut merite incontestabile în dezvoltarea industriei textile româneşti şi a formării şcolii naţionale de textilişti. care. pe parcursul întregii vieţi. urmând ca ei să devină salariaţi ai acestor unităţi industriale după terminarea studiilor. ing. prof. Casassovici a înfiinţat Asociaţia Profesională a Industriei Textile. care. a fost solicitat şi consultat de autorităţile de stat în toate problemele industriei textile. Şcoala fiind particulară. Preocupat de răspândirea ideilor prin scris. la această şcoală erau o sută de absolvenţi. Acestea au fost abandonate din cauza dificultăţilor din timpul războiului. apolitică şi non-profit. se finanţa din taxele plătite de studenţi şi bursele pe care unii elevi le căpătau de la diferite fabrici de textile din ţară. ca urmare a unui atac de cord. Anual. Casassovici a publicat numeroase articole de specialitate şi cursuri pentru elevii şi studenţii textilişti. În anul 1930. Şcoala Superioară de textile a constituit nucleul de formare a Institutului de Textile din Bucureşti.

Prin lucrările sale ştiinţifice a adus contribuţii importante privind chimia fizică şi fertilitatea solurilor. În calitate de şef al serviciului de pedologie din Institutul Geologic. Între anii 1939-1947 a fost şef de lucrări şi apoi asistent la Catedra de chimie fizică şi analitică. unde a urmat cursurile Facultăţii de Chimie Industrială. a efectuat şi o susţinută activitate didactică. Clasificarea solurilor cu exces de umiditate (1961). Carpaţi şi Marea Neagră (1956). 73 . După bacalaureat s-a înscris la Facultatea de Fizico-Chimice a Universităţii din Bucureşti. operă ştiinţifică de o deosebită importantă pentru cunoaşterea posibilităţilor de dezvoltare a culturilor vegetale în diferite regiuni ale ţării. Solul şi natura din România (1964). Studiile sale originale s-au efectuat în mod special asupra mecanismului schimbului de cationi din silicaţii naturali şi sintetici (îngrăşăminte chimice) asupra chimismului pedogenetic (de formare a solurilor) şi asupra ameliorării fertilităţii solurilor acide prin adaus de marne. pe care l-a obţinut în anul 1934. şef al Catedrei de pedologie de la Institutul Agronomic din Bucureşti. A fost membru fondator al Societăţii Naţionale Române pentru ştiinţa Solului. Aceste cercetări i-au adus în scurt timp titlul de doctor docent. în ziua de 31 august 1904. Recunoaşterea operei sale ştiinţifice s-a făcut prin alegerea sa ca membru corespondent al Academiei Române la 2 iulie 1955 şi ca membru titular la 21 martie 1963. În grădina casei unde locuia cultiva diferite plante şi experimenta influenţa îngrăşămintelor asupra solului. pe care a absolvit-o în 1925. după care şi-a susţinut teza de doctorat în 1931. Dintre lucrările publicate de Nicolae Cernescu cităm câteva care la timpul respectiv au avut un impact deosebit în lumea specialiştilor: Capacitatea de schimb a solului în raport cu conţinutul de argilă şi humus (1939). Studiile sale în domeniul cercetării solurilor au fost diversificate şi i-au adus consacrarea în ţară şi străinătate. În acelaşi timp cu activitatea de cercetare ştiinţifică.000. De mic avea o deosebită curiozitate pentru substanţele chimice şi fiind elev de liceu şi-a amenajat un laborator în care făcea diverse experienţe. Între anii 1927-1928 a fost asistent universitar şi şef de lucrări la catedrele de chimie generală şi de chimia solului de la Facultatea de Agronomie din Bucureşti. a devenit conferenţiar în 1947 şi profesor din 1948.NICOLAE CERNESCU 1904-1967 Specialist în ştiinţa solurilor recunoscut pe plan mondial S-a născut la Câmpulung Muscel. într-o familie de învăţători gospodari. a iniţiat şi coordonat realizarea hărţii solurilor din România la scara 1:500. care l-a consacrat ca profesor. studii de geneza şi clasificarea solurilor şi lucrări de cartografierea solurilor. Între anii 19661967 a fost preşedintele Secţiei de ştiinţe agricole şi silvice a Academiei Române. Regimul potasiului din complexul de alterare în raport cu condiţiile biochimice ale solurilor zonare (1960). Obţinând o bursă a plecat în Elveţia. Solurile din regiunea situată între Dunăre. În lucrările publicate de el găsim rezultatele unor cercetări de mineralogia şi chimia solurilor. funcţie pe care a deţinut-o din 1950. care a fost publicată în 1962. Şcoala primară şi liceul le-a absolvit în oraşul natal.

Pentru activitatea sa a fost recompensat cu ordine şi medalii şi laureat cu Premiul de Stat. a trecut în nefiinţă la 26 aprilie 1967. la Bucureşti. 74 . Marele om de ştiinţă care prin activitatea sa a adus contribuţii importante la dezvoltarea şi aplicarea în practică a unor principii moderne în agronomia românească. membru în comitetul de redacţie al hărţii solurilor Europei de Est şi membru în comitetul de experţi pentru proiectul hărţii mondiale a solurilor FAOUNESCO şi membru în Comitetul consultativ pentru aplicarea ştiinţei şi tehnicii pentru dezvoltare de pe lângă Consiliul Economic Social ONU (în 1965). a fost ales membru şi apoi preşedinte al Societăţii Internaţionale de ştiinţa Solului.Recunoscut pe plan mondial.

cuprinzând întreaga activitate depusă de fizicienii români sub aspect didactic. prin utilizarea rezultatelor în practica curentă. După terminarea liceului s-a înscris la Facultatea de Fizică şi al Politehnica din Iaşi. a ajuns membru în Colegiul de redacţie al revistei “Ştiinţă şi tehnică”. pentru care depunerea eforturi susţinute şi pasiune. iniţiază în 1957 “Cursul de metode electronice în fizica nucleară” şi “Dozimetria radiaţiilor nucleare” (1965). a urmărit deschiderea de noi orizonturi în cercetarea ştiinţifică şi legătura între cercetarea fundamentală şi aplicativă. recunoscându-i-se meritele. Activitatea şi-a început-o ca asistent universitar la Facultatea de Fizică a Universităţii din Iaşi. Fiind preocupat de răspândirea cunoştinţelor ştiinţifice în rândul tineretului. A condus echipa care a construit primul betatron românesc de 50 MeV şi a adus o contribuţie importantă în proiectarea şi realizarea generatorului cu bandă şi a efectuat studii privind utilizarea în defectoscopia industrială a betatronului. Primele sale cercetări s-au îndreptat asupra descărcărilor electrice de înaltă frecvenţă în gaze şi asupra spectrului energetic al ionilor şi proprietăţilor electrice ale unor pături subţiri de plumb şi staniu. absolvindu-le în mod remarcabil. În 1972 prin studiile sale a stabilit dependenţa netă a proprietăţilor electrofizice ale stratelor subţiri de telururi de zinc (ZnTe). Paralel cu activitatea didactică a efectuat şi o susţinută muncă de cercetare ştiinţifică şi de organizare. unde. de cercetare şi aplicativ. Din copilărie s-a remarcat prin seriozitate şi putere de muncă deosebită. calitate pe care a deţinut-o între anii 1967-1977. dezvoltă şi modernizează laboratoarele didactice în 1969. în cadrul Catedrei de electricitate. Între anii 1949-1963 a fost numit conferenţiar şi apoi profesor. În această calitate el a realizat o operă de sinteză organizatorică. În anul 1945 a fost transferat la Universitatea Bucureşti. În această calitate a ţinut “Cursul de măsuri electrice”. este numit şeful Catedrei de electricitate şi magnetism. urcând treptele ierarhice de la şef de laborator (1957). director adjunct ştiinţific. introdus de el în programa analitică. Prin preocupările sale foarte variate. ca în anul 1976 să fie numit director general al Institutului Central de Fizică de la Măgurele. Începând din anul 1949 a desfăşurat o vastă muncă de organizare a cercetărilor ştiinţifice în cadrul Institutului de Fizică Atomică (IFA). O dată cu dezvoltarea preocupărilor fizicienilor pe plan mondial pentru fizica nucleară. A iniţiat lucrări de metrologia radiaţiilor nucleare şi de aplicaţii ale radioizotopilor în industrie. unde conducea lucrările practice ale studenţilor la cursul de mecanică fizică. director al institutului între anii 1970-1976. când a considerat că este complet.FLORIN I. Facultatea de Matematică şi Fizică. Organizator neobosit şi bine documentat asupra direcţiilor de cercetare mondială a fizicii atomice. 75 S-a . într-o familie de intelectuali. CIORĂSCU 1914-1977 Organizator al cercetărilor în domeniul fizicii atomice din România născut la 3 iulie 1914 la Bârlad. pe care l-a perfecţionat an de an şi l-a dat publicităţii în 1973. a condus lucrările practice de mecanică şi electricitate.

al Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară. a misiunilor imposibile. Pentru meritele sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române. la Viena. un brevet şi o medalie de bronz pentru elaborarea tehnologiilor complexe de fabricarea oglinzilor retrovizoare la autoturismele Dacia.” 76 . în plină forţă de creaţie. când deţinea funcţia de director general al Institutului Central de Fizică. a acţiunilor pline de riscuri şi efort cu răsplată puţină. a rămas nesăţios în căutarea muncii. Şi-a pierdut viaţa în tragicul cutremur de pământ de la 4 martie 1977. a dificultăţilor.În 1973 a obţinut. nepăsător faţă de titluri şi de avantaje materiale. Unul dintre foştii săi colegi l-a caracterizat astfel: “Oriunde a activat .

ALEXANDRU CIURCU
1854-1922 Inventator, pionier al aeronauticii mondiale

Familia Nicolai şi Polixenia Ciurcu, participanţi la revoluţia
din 1848 din Muntenia, s-au refugiat în Transilvania pentru a scăpa de represalii. În această situaţie s-a născut fiul lor Alexandru la Şercaia, în districtul Făgăraşului, la 28 ianuarie 1854. După anii de exil politic, când s-a înfăptuit Unirea Principatelor, familia s-a întors la Bucureşti. Pentru studii universitare, Alexandru a fost trimis la Viena, unde a urmat cursurile politehnicii şi de drept, începând din 1873 până în 1878. Revenit în ţară, s-a dedicat gazetăriei şi în această calitate scria articole împotriva abuzurilor guvernamentale, multe dintre ele îndreptate împotriva lui Ion Brătianu. Aceste luări de poziţie în presă i-au adus expulzarea în 1880, pe motivul neîntemeiat că ar fi cetăţean străin. Fiind nevoit să îşi părăsească patria, a plecat la Paris, unde un prieten al lui, Just Buisson, cu care a colaborat ulterior la realizarea unor invenţii, i-a asigurat viza de şedere în Franţa. Ciurcu şi Buisson şi-au dedicat cercetările unui domeniu pe atunci nou, propulsia aeronavelor mai uşoare decât aerul (dirijabilelor). Bazându-se pe un principiu cunoscut al fizicii, după care un gaz închis într-un recipient exercită presiuni egale pe toate direcţiile, iar dacă se face un orificiu, se produce o forţă de împingere în sens contrar ieşirii gazelor, au construit un motor rachetă. Capacitatea acestui motor propulsor era de 21, cu un orificu de evacuare de 3 mm, şi folosea un amestec combustibil secret, a cărui compoziţie nu se cunoaşte nici până în prezent. Caracteristicile acestui combustibil, declarate în cererea de brevetare a invenţiei sunt: arde lent în recipiente închise fără să lase reziduuri; produce un volum mare de gaze (o detentă puternică); se fabrică uşor; are un preţ redus. Primul propulsor a fost foarte simplu din punct de vedere constructiv şi simplu de transportat. Inventatorii l-au montat pe o barcă, cu care au mers în contra curentului apei, pe Sena, la 3 august 1886. Data este consemnată în istoria ştiinţei univesale ca prima experimentare a unui motor reactiv pentru navigaţia aeriană. Mulţimea care asista la experienţă era uluită de faptul că barca fără pânze, vâsle sau zbaturi, urca contra curentului. Presa parisiană a vremii a consemnat aceste eveniment. Invenţia a fost brevetată în Franţa sub nr. 179000/12.10.1886. Ulterior a fost brevetată în Germania, în Anglia, Belgia, Italia şi SUA. În decembrie 1886, în timpul unor experimentări, butelia Ciurcu-Buisson a explodat. Buisson şi un tânăr aflat la bordul bărcii au fost ucişi. Ciurcu a fost grav rănit, dar a fost trimis în judecată pentru omor din culpă, însă achitat ca nevinovat. El a continuat experienţele şi a demonstrat eficienţa invenţiei cu ajutorul unui vagonet care circula pe şine de cale ferată şi se deplasa cu ajutorul "propulsorului cu reacţie". Ulterior a mai prezentat o serie de invenţii privind navigaţia aeriană, care au trezit interesul forurilor militare franceze. Alexandru Ciurcu era un om bine cunoscut în cercurile ştiinţifice, ale scriitorilor şi artiştilor din Paris. Guvernul român l-a solicitat să pregătească pentru Expoziţia Universală din 1889 Pavilionul României, care a avut succes deosebit, după care i s-a permis să se întoarcă în ţară. 77

A locuit în Bucureşti, pe strada Labirint nr. 13, unde propulsorul inventat de el era păstrat într-o magazie. La 22 ianuarie 1922 a trecut în nefiinţă în urma unui atac de cord. Henri Coandă este considerat ca un continuator al cercetărilor efectuate de Alexandru Ciurcu privind propulsia reactivă pentru aeronave şi el a înscris definitiv în istoria universală, ca prioritate românească, propulsia reactivă a aeronavelor.

78

HENRI COANDĂ
1886-1972 Om de ştiinţă, inventator de renume mondial
la Bucureşti, în ziua de 7 iulie 1886. Din familia Coandă au făcut parte mulţi militari remarcabili. Tatăl său, Constantin Coandă, a urcat toate treptele ierarhiei militare, până la gradul de general; el a organizat artileria antiaeriană. A fost preşedinte al Consiliului de Ministri şi în acelaşi timp a deţinut portofoliul Ministerului de Externe în 1918. Ion Coandă (1860- 1940), unchiul lui, a fost amiral, fondator al Serviciului Maritim Român (1896) şi al Ligii Navale Române (1927). După terminarea şcolii primare, Henri a urmat tradiţia familiei şi s-a înscris la Liceul Militar din Iaşi, pe care l-a absolvit ca şef de promoţie; numele lui este scris pe placa de onoare a liceului şi cu gradul de sublocotenent de artilerie. La 19 ani a construit la Arsenalul Armatei din Dealul Spirii (Bucureşti) macheta unui avion propulsat de o rachetă, fapt care atestă că din tinereţe îl preocupa tehnica reactivă, care mai târziu îl va face celebru. Spirit independent, nu se împăca cu atmosfera cazonă mediocră; dorind sa se iniţieze în tehnică, a părăsit cariera militară şi a plecat să studieze în străinătate ştiinţele tehnice. În 1903 s-a înscris la Şcoala Tehnică Superioară de la Charlottenburg; ulterior a urmat cursurile Universităţii din Liege şi Şcoala Superioară de Electricitate din Montefiore, obţinând diploma de inginer specialist în mecanică şi electricitate. În acelaşi timp a luat lecţii de sculptură cu celebrul Rodin – care îl considera pe Coandă un mare talent – şi studia cu pasiune violoncelul. La Montefiore, împreună cu colegul său Caponi a construit un planor cu care a zburat. Avea 22 de ani când a efectuat proiectul pentru „ avionul fără elice”, primul avion din lume turbopropulsant, pe care l-a construit cu banii proprii şi pe care în ziua de 16 decembrie 1910 (la 24 de ani) l-a prezentat şi pilotat pe câmpul de la Issy les Molineux, cu ocazia celui de al doilea Salon de Aeronautică de la Paris. Acesta este stramoşul avioanelor turboreactoare care străbat zilnic în zeci de mii de exemplare perfecţionate atmosfera terestră. După cum mărturisea, neavând nici o şcoală de pilotaj şi neştiind cum să manevreze acest aparat, la aterizare l-a distrus. Dar s-a şi accidentat, fracturându-şi mâna stangă, fiind nevoit din această cauză să-şi întrerupă studiile de sculptură şi de violoncel. Presa franceză şi internaţională a consemnat evenimentul. Unii ziarişti au făcut haz de accidentul de pilotaj, alţii au examinat epocala invenţie „avionul Coanda 1910” cu seriozitate. Dintr-un articol intitulat „Primul avion turbopropulsat din lume” reiese faptul că întreaga construcţie a aparatului era originală, eliberată de o serie de componente formulate de Chamute şi fraţii Wright, care au inspirat pe constructorii de avioane de epocă. În 1912 a devenit din nou student la Şcoala Superioară de Aeronautică, înfiinţată la Paris în acel an, pe care a absolvit-o cu prima serie, obţinând diploma de inginer de construcţii aeronautice şi mecanică. Henri Coandă, înzestrat cu imaginaţie şi talent creator, cu putere de munca ieşită din comun, face cercetări în domenii foarte diferite şi lansează pe piaţa mondială invenţii care imediat au fost achiziţionate şi fabricate în serie de uzine din diferite ţări. Astfel, a realizat primul avion bimotor. Cu talentul înnascut de desenator, a desenat şi experimentat mai multe tipuri de automobile aerodinamice. 79

Henri, fiul lui Constantin şi al Haydei Coandă, s-a născut

Propunând uzinelor Bristol din Anglia proiectul unui avion, în 1912, pentru a fi produs în serie, conducerea uzinei îl angajează ca director tehnic. Având şi un deosebit simţ de om de afaceri, face ca această uzină să devină una dintre cele mai importante constructoare de avioane din lume. Aparatul Bristol-Coandă a reuşit să-l vândă în ţări ca Germania, Spania, Italia şi chiar statul român a cumpărat câteva avioane de acest tip. Preocupat de diferite domenii ale tehnicii care să aibă un impact direct în industrie, continuă cercetările şi realizează invenţii cu utilizare imediată. În 1914 a inventat primul tun fără recul pentru avioane. În 1918 a conceput primele elemente prefabricate din beton pentru construcţii de locuinţe, invenţie medaliată cu aur la expoziţiile de la Paris, Nisa, Padova ş.a Întors în ţară pentru scurt timp, în care a vizitat exploatările petrolire din Valea Prahovei, a inventat un dispozitiv original de extracţia petrolului prin „gas-lift”, simplu şi cu mare eficienţă faţă de alte sisteme. Pornind de la ideea utilizării energiei solare, a inventat o instalaţie de desalinizarea apei marine. În 1934 a descoperit un nou fenomen fizic, aducând astfel o contribuţie importantă la patrimoniul cunoştinţelor fundamentale ale omenirii, cu care pune bazele mecanicii fluide moderne, citat în tratatele de specialitate ca „efectul Coandă”. Pune în practică imediat această descoperire, pe baza căreia obţine în Franţa brevetul cu titlul „Procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui fluid în alt fluid”. În 1935, aplicând descoperirea sa, a inventat „Aerodina lenticulara”(discul zburător), experimentată şi în prezent la NASA. Aplicaţiile practice ale „efectului Coandă” se regăsesc şi în: frâna de recul pentru arme de foc; dispozitivul pentru îmbunătăţirea randamentului motorului cu combustie internă; propulsia vehiculelor aeriene; turbinele cu gaze; amplificatoarele cu fluide; poşta pneumatică; amortizoarele de zgomote şi altele. Numele marelui savant şi inventator român este înscris în cartea de aur a acelora care şi-au adus contribuţia la dezvoltarea tehnică fără precedent care a avut loc în secolul XX. El este autorul a 250 de invenţii importante, pentru care a obţinut 700 de brevete de proprietate intelectuală şi protecţie în numeroase ţări ale lumii. După ce a făcut o strălucită carieră în străinătate, în anul 1970 s-a întors în ţară. Atunci i s-au acordat numeroase onoruri: a fost numit consilier în Comitetul de Stat, cu rang de ministru, şi a fost ales membru titular al Academiei Romane. În discursul de recepţie a spus printre altele: „Ce noroc ar avea omenirea dacă ar exista multe naţii care să-i fi adus faţă de numărul locuitorilor, atât cât i-a adus naţia română în ultimii 120 de ani”. S-a stins din viaţă în Bucureşti, la 25 martie 1972, când i s-au acordat onorurile cuvenite.

80

ALEXANDRU A. CODARCEA
1899 – 1974
La 12 ianuarie 1899 s-a născut în comuna Vârşeţ (Serbia) Alexandru, fiul doctorului dentist Ion Codarcea şi al Mariei Velicec. Când avea vârsta de 4 ani, mama lui a decedat. Tatăl său s-a recăsătorit şi a plecat cu familia la Galaţi, după care s-a stabilit la Bucureşti. A terminat studiile medii la Liceul "Gheorghe Lazăr" din Bucureşti, ca premiant. S-a înscris la Facultatea de Ştiinte a Universităţii din Bucureşti, după care şi-a continuat studiile la Politehnica din Basel - Elveţia, unde şi-a pregătit teza de doctorat având ca îndrumător pe prof. M. Reinhard. Şi-a început cariera ca profesor la Şcoala Politehnică din Bucureşti şi cercetător la Institutul Geologic al României. În regiunile pe care le-a studiat a identificat mai multe zone de facies mineralogicpetrografic, stabilind geneza şi vârsta stratigrafică. Prin cercetările detaliate pe care le-a efectuat a identificat la Ocna de Fier, Oraviţa, Saşca Montană şi Moldova Nouă acumulări de minereuri complexe şi în masivul Poiana Ruscăi mineralizări de fier. Prin cercetările pe care le-a efectuat la Ocna de Fier - Dognecea a conturat corpul eruptiv, descriind magistral structura geologică a regiunii. Prin aceste studii a identificat zăcăminte noi, care, după cercetări detaliate şi stabilirea rezervelor, au intrat în circuitul economic, mărind potenţialul de materii prime minerale al României. În 1952, când s-a înfiinţat Institutul de Mine la Bucureşti, i s-a încredinţat postul de Şef al Catedrei de mineralogie-petrografie, iar din 1957 a predat această disciplină şi la Institutul de Petrol, Gaze si Geologie. Apreciindu-se activitatea sa ştiinţifică practică, care a condus la descoperirea de noi zăcăminte metalice, în anul 1960 a fost numit preşedinte al Comitetului Geologic al României şi în 1970, preşedinte al Comisiei Republicane de Rezerve Geologic. Ca lider al activităţii geologice din România a îndrumat cercetarea ştiinţifică aplicativă pentru descoperirea de noi zăcăminte, care au îmbogăţit baza de minereuri necesare dezvoltării industriale. În acest sens a elaborat o strategie de cercetare, punând accentul pe descifrarea structurilor genetice şi a poziţiei stratigrafice a formaţiunilor geologice purtătoare de zăcăminte. O contribuţie deosebită a avut-o în domeniul cercetării şi punerii în valoare a minereurilor grele, rare şi disperse, pentru care un colectiv sub îndrumarea lui a efectuat cercetări în masivul Ditrău. Cercetările efectuate pe teren şi în laborator au făcut obiectul unor comunicări ştiinţifice susţinute în ţară, la Academia Română şi la sesiuni ştiinţifice internaţionale. Dintre numeroasele lucrări publicate reţinem: Studiul geologic şi petrogafic al regiunii Ocna de Fier-Bocşa Montană (1931); Cursul de mineralogie partea I, Cristalografia geometrică şi cristalografia fizică (1941); partea a II-a, Radiocristalografia şi cristalochimia (1951); Contribuţii la studiul petrografic al rocilor eruptive şi şisturilor cristaline de la Racovăţ (jud. Mehedinţi - 1943); Contribuţii la cunoaşterea stratigrafiei depozitelor calcaroase din bazinul văii Cerna şi de la Cazane (1964) şi altele. Pentru activitatea lui ştiinţifică a fost ales membru corespondent al Academiei Române (1948) şi membru titular (1955), membru al Societăţii Geologice din Franţa, membru de onoare al Societăţii Geologice din Praga. I s-au conferit titlurile de: Laureat al Premiului de Stat (1952); Om de ştiinţă emerit (1970); Erou al muncii (1971). A trecut în nefiinţă la 28 mai 1974. 81

ANTON D. CONSTANTINESCU
1914 - 2002 O viata pentru dezvoltarea industriei chimice
S-a născut la Bucureşti, la 28 septembrie 1914, într-o familie de muncitori modeşti. Tatăl, Dumitru, mecanic la fabrica de ţigări, mama croitoreasă, au avut cinci copii, patru băieţi şi o fată. După terminarea Şcolii primare "Petru Maior" nr. 16 din Bucureşti, a urmat cursurile liceale la "Sf. Sava", clasele I-V, şi "Sf. Iosif", clasele VI-VII. Deosebit de talentat, a învăţat singur să cânte la pian şi vioară. Pasionat de chimie, s-a înscris la Şcoala Politehnică Facultatea de Chimie Industrială din Bucureşti în anul 1935. Pentru a se întreţine în facultate şi a depăşi greutăţile materiale, a fost nevoit să muncească pentru a-şi câştiga existenţa. A obţinut diploma de inginer în 1941. În acelaşi an a fost încorporat în Regimentul 1 Transmisiuni, cu gradul de caporal, trimis pe frontul de răsărit. În tranşeele insalubre s-a îmbolnăvit de TBC, a fost internat întrun spital militar şi demobilizat. În plin război, a fost angajat la fabrica "Nitrochimica" din Bucureşti, ca inginer răspunzător de producţia sărurilor anorganice, ca sulfaţi de aluminiu, cupru, zinc, recuperări de deşeuri din cenuşi şi aliaje cu conţinut de staniu. În anul 1942 a proiectat şi realizat în fabrica Nitrochimica o instalaţie care producea zilnic 3000 kg de sulfat de cupru şi o instalaţie de granulat cupru. În mai 1945 a fost numit director al fabricii Industria Chimică Făgăraş, unde a proiectat şi realizat o instalaţie care producea 3000 kg de sulfat de cupru pe zi, cuptorul de granularea cuprului şi o instalaţie de recuperarea cuprului din apele reziduale provenite de la sulfatul de cupru, cu o producţie de 2000 kg pe zi. Având o pregatire deosebită şi experienţa necesară, nu s-a mulţumit să conducă uzina în calitate de director; framântat de ideea dezvoltării industriei chimice româneşti, a lucrat ca proiectant şi a introdus în producţie metode noi, originale. În anii care au urmat a realizat o instalaţie de alauni necesară uzinelor de ape, o instalaţie de nitrit-nitrat de amoniu şi o altă instalaţie de purificarea sulfului necesar pentru fabricarea de explozivi. Pentru fabricarea sulfaţilor a introdus folosirea acizilor reziduali de la explozivi, iar ca metale diverse deşeuri de la metalurgie. La 11 iunie 1948, când industria a fost naţionalizată, a fost scos din funcţia de director al I.C. Făgăraş, dar după scurt timp a fost reintegrat ca director tehnic. În septembrie 1948 a fost transferat la Centrala Industrială a Chimiei şi Metalurgiei Neferoase în calitate de dispecer pentru uzinele Nitramonia, Ocna Mureş, Copşa Mică, Valea Călugărească şi Metalochimică. În această funcţie a reuşit să îşi aprofundeze cunoştinţele privind instalaţiile de amoniac, acid azotic, nitrocalcar şi altele, devenind un specialist deosebit de valoros, de care industria chimică avea nevoie pentru dezvoltarea care s-a desfăşurat în anii următori. Din anul 1953 a fost numit în diferite funcţii şi a acţionat în vederea măririi capacităţilor de producţie la Carbochim-Cluj, uzina etalon cunoscută pe plan mondial, mărirea capacităţii la Uzina de Acid Sulfuric de la Valea Călugăreasca şi cea de la Câmpiniţa. El a introdus tehnologii moderne la fabricarea prin electroliză a îngrăşămintelor şi sărurilor de acid fosforic. În iunie 1956 a fost numit ministru adjunct la Departamentul Chimiei Anorganice din Ministerul Chimiei, deşi nu era încadrat politic, condiţie necesară atunci pentru a ocupa astfel de posturi importante. În aceasta poziţie a militat pentru o dezvoltare raţională şi echilibrată a industriei chimice, punând baza unor fabrici de acid sulfuric de mare capacitate, 82

de îngrăşăminte pentru agricultură şi clorosodice pentru consumul intern şi export, înzestrate cu utilaje şi tehnologiile cele mai moderne în acel timp. Din iniţiativa inginerului Anton Constantinescu, după anul 1957 s-au dezvoltat o serie de uzine mari ca aceea de la Tg. Mureş pentru azot, Combinatul de la Turnu Măgurele pentru îngrăşăminte, acid sulfuric, amoniac şi s-a dat o mare importanţă sectoarelor de materii plastice de la Fagaraş, Oraştie, Ucea, Borzeşti şi Bucureşti. Sectorul anorganic pe care l-a condus timp de şase ani s-a dezvoltat armonios. În afară de activitatea de ministru adjunct, a fost solicitat în calitate de consilier tehnic pentru relaţiile economice industriale cu străinătatea. În această calitate a participat la încheierea unor contracte de maximă eficienţă cu numeroase ţări. În anul 1959 a fost solicitat să predea cursul de tehnologie anorganică la Institutul Politehnic Bucureşti, fiind numit şi membru în Consiliul ştiinţific al Facultăţii de Chimie Industrială. În afara cursurilor de zi, a predat şi cursuri serale pentru ingineri economişti. Cursurile sale se bazau pe experienţa personală, studenţilor le transmitea cunoştinţele pe care le avea din munca sa teoretică şi practică. La cursuri nu avea nici un fel de notiţe şi prelegerile decurgeau liber, captivând deopotrivă pe studenţi şi asistenţi. A mai ţinut cursuri la Facultatea de Chimie din Timişoara, din Iaşi şi la Academia Militară. A lăsat în urmă o bogată literatură de specialitate, cursuri tipărite, articole şi cărţi, dintre care cităm: Sarea (1980); Eficienţa tehnico-economică; Optimizarea procesului de granulare a azotului; Valorificarea materialelor refolosibile (1982); a colaborat la LEXICONUL TEHNIC ROMAN, vol. VII, VIII, IX, X. A fost membru în colectivul de redacţie al Revistei de chimie, al Revistei de coroziune şi al Revistei de chimie analitică. A desfăşurat o largă acţiune de popularizare a industriei chimice prin conferinţe în direct la radio şi televiziune. În ultimii ani de viaţă, înainte de a se retrage complet, a activat în cadrul AGIR, ca decan al Colegiului de etică profesională. Pentru tineret a încercat sa reînvie după 1990 organizaţia de cercetaşi, al cărei membru a fost în anii de liceu. S-a stins din viaţă la 23 iulie 2002.

83

Mama sa. în special cu bicicleta. în condiţii de rentabilitate economică şi de calitate tehnică. Încă din copilărie a dovedit că are o inteligenţă precoce. poartă numele lui Nicolae Bălcescu. Tatăl său. Liceul l-a urmat la Craiova. După absolvire. se înscrie la celebra Şcoală de poduri şi şosele din Bucureşti.jud. după războiul franco-german din anul 1870 (care s-a încheiat cu ocuparea Alsaciei). dând soluţii asupra transmiterii eforturilor de la beton la oţel. Deseori. pe care le şi putem vedea şi admira şi în prezent. s-a dovedit un student deosebit. a fost profesor de matematică şi directorul liceului din localitate care. în cadrul serviciului. se ducea la gară şi se învârtea în jurul locomotivelor. intimii chemându-l numai cu acest nume. În tot timpul anilor de studiu. Înclinaţiile lui tehnice s-au manifestat încă din copilărie. dar îl atrăgeau şi joaca. făcea parte dintr-o familie alsaciană refugiată în Banat. în anul 1904. elaborează.90 şi. Dintre realizările sale în domeniul construcţiilor. a cărei cupolă este formată dintr-o pânză de beton armat de 5 cm grosime. având deschideri de 60 m. remarcaţi în ţară şi în tehnica mondială. Gheorghe Constantinescu. întrebându-i pe mecanici amănunte despre funcţionarea acestora.GEORGE (GOGU) CONSTANTINESCU 1881 . Răcătău. construită în întregime din beton armat. Ca rezultat al preocupărilor sale teoretice şi practice. Fiind elev în cursul inferior. Când era în clasa a V-a de liceu. cupola Camerei Deputaţilor din Bucureşti. podul de la Lainici. în prezent. îl descriau ca pe un copil mic de statură. aduce o contribuţie deosebită şi originală la realizarea unor proiecte de construcţii cu folosirea betonului armat. şi-a înjghebat un laborator acasă. tatăl său a decedat. lăsând povara familiei pe umerii lui. în 'Buletinul Societăţii Politehnice". Astfel. când a realizat tot felul de experienţe complicate pentru vârsta lui. Având ca obiectiv construcţia şoselei Doftana-Buşteni. Prietenii din şcoala primară i-au dat numele de Gogu.1965 (Gogu) Constantinescu s-a născut la 4 octombrie 1881. cităm: moscheea din Constanţa. fundamentate matematic. publică. Ştia şi îi plăcea să scrie şi să citească înainte de a fi la şcoala primară. Ca tânăr inginer. din care au provenit ingineri de prestigiu. Roman şi altele. Termină liceul în anul 1899 cu media 8. iar el l-a acceptat cu plăcere şi la utilizat în toată corespondenţa. în care repeta experienţele de la orele de fizică şi chimie. castelul de apă de la Periş . a avut de rezolvat o problemă 84 George . un studiu privind calculul bolţilor încastrate şi altul asupra betonului armat. vioi. numeroase proiecte cu folosirea betonului armat. chimie şi matematică. a fost angajat în Serviciul de poduri şi şosele al statului ca specialist în beton armat. podurile de peste Siret de la Adjud. dar şi meditativ. în anul 1904 termină studiile superioare ca şef de promoţie. Cei care l-au cunoscut în acea perioadă. Deşi aptitudinile lui erau spre fizică. până la sfârşitul vieţii. părinţii l-au îndrumat să înveţe cu aceeaşi străduinţă la toate materiile. Ana Constantinescu. pe care le avea încă din facultate. a cărui utilizare în construcţii era pe atunci în faza de pionierat. pe care le şi pune în operă. voluntar. Bazându-se pe teorii proprii. el reuşeşte să învingă la licitaţii societăţile străine care construiau scump şi de multe ori de calitate îndoielnică. Ilfov. cu două arce de beton armat. în acelaşi an. la Craiova. Un succes deosebit l-a avut cu repararea unui aparat medical electric adus din străinătate şi cu confecţionarea unei maşini de calculat din carton care făcea cele patru operaţii.

Constantinescu. după un principiu asemănător cu cel al transmisiei de energie acustică prin vibraţii acustice. Inventatorul pune la punct sistemul de conducte pentru transmisii sonice şi realizează 120 de invenţii brevetate. în 1910. îi face un precursor al şoselelor moderne asfaltate. Sonicitatea aplicată dă soluţii simple şi originale pentru funcţionarea multor mecanisme.vol. înlocuieşte curelele de transmisie la maşinile-unelte. stabilind legile de generare şi reflectare a undei sonice şi fundamentarea matematică a acestora. inspirat şi muncitor. însă dezvoltarea tumultoasă a producţiei de energie electrică a generat şi dezvoltarea industriei de aparate electrice ieftine. se publică prima ediţie a lucrării "Teoria sonicităţii" .000 lire sterline timp de cinci ani. Printre aplicaţiile sonicităţii mai cităm: pompele sonice ciocanele şi perforatoarele sonice. forajul sonic. la o nouă ediţie a aceleiaşi expoziţii. Maşinile sonice sunt capabile sa transforme energia sonică în energie mecanică la fel ca cele electrice.a. În anul următor. Revista engleză "The Graphic". în care este cuprinsă şi fundamentarea matematică a acestei teorii. şi se stabileşte la Londra. mai simple şi mai uşor de manevrat şi cu un randament mai ridicat cu 55% faţă de cele pneumatice. în cadrul Expoziţiei Imperiului Britanic de la Wembley. care au devenit un concurent greu de învins pentru maşinile sonice. construită în serie la uzinele "Bristol-Coandă" şi montată pe avioanele de luptă cu aceeaşi marcă. se putea vedea un elegant automobil cu convertizor de cuplu sonic. a publicat un articol 85 . Dispunând de o imaginaţie tehnică deosebită. Aplicaţiile practice ale teoriei sonicităţii au uimit lumea şi păreau la timpul respectiv de domeniul miracolului. prezintă o locomotivă cu convertor sonic. Fabricanţii englezi. I. SONICITATEA. a cărei cadenţă de tragere era sincronizată cu rotaţia elicei. care nu erau interesaţi să schimbe tehnologiile de producţie. Sonicitatea este ştiinţa care tratează modul de transmitere a energiei mecanice prin vibraţii elastice în fluide. aplicaţii în tratamentul medical şi sterilizare ş. într-un număr din anul 1926. G. pe care nu a părăsit-o până la trecerea în nefiinţă. Soluţia lui G. injectoarele sonice de combustibil pentru motoarele Diesel. care de fapt a fost primul laborator de sonicitate din lume. Autorul a sesizat că legile sonicităţii sunt similare cu cele ale electricităţii: undele elastice ale lichidului într-o conductă dau naştere unui curent sonic analog curentului electric prin conductorii metalici. Astfel. părăseşte ţara la vârsta de 29 de ani. În noua ţară. Marnele argiloase din care este format solul îngreunau rularea mijloacelor de transport al petrolului prin faptul că roţile se împotmoleau. Aici a căutat şi a găsit un mediu favorabil şi condiţii pentru realizarea în practică a concepţiilor sale îndrăzneţe în domeniul utilizării betonului armat şi transmiterii energiei prin unde sonore. din 1924. Respingerea unor proiecte ale sale îi schimbă cursul vieţii. controlul şi manevrele conducătorului reducându-se la menţinerea direcţiei şi accelerarea motorului. care a avut un succes deplin. În 1923. electrosonicitatea. prezintă o invenţie remarcabilă. Primul său laborator. începuturile au fost grele şi modeste.dificilă. În anul 1918. necesită o transmisie. la Londra. la cuplajul turbină-elice. pune bazele unei ştiinţe noi. cercetător şi creator ştiinţific. Constantinescu obţine fonduri importante pentru continuarea cercetărilor. era instalat în bucătăria apartamentului său. idee care l-a frământat încă din timpul liceului. de a stropi şoseaua cu păcură fierbinte. la care s-a înlocuit cutia de viteze clasică şi s-a suprimat ambreiajul. Convertorul de cuplu sonic are aplicaţii în toate cazurile în care energia produsă de motoare termice. cunoscută sub denumirea de "convertizorul de cuplu" sau schimbătorul de viteze automat. au preferat să plătească inventatorului suma de 15. termosonicitatea. cu explozie etc. Datorită succesului din primul război mondial al acestei mitraliere. în construcţiile navelor etc. Prima aplicaţie s-a realizat prin „mitraliera sonică". electrice.

a condus la apariţia unor maşini şi dispozitive cu o eficienţă economică sporită faţă de cele clasice. dar şi un gânditor care avea aceeaşi pasiune pentru problemele de fizică şi tehnică. de la a cărui naştere se împlinesc 115 de ani. aplicată în practică. preşedintele Societăţii inginerilor din Anglia remarca: "Sonicitatea este o descoperire fascinantă. T. Teoria sonicităţii. Aurel Beleş spunea despre el: "Gogu Constantinescu era un artist care avea o pasiune evidentă pentru muzică. Edison şi alţii”. inventator şi om de ştiinţă care a fost Gogu Constantinescu. Asociaţia Generală a Inginerilor din România va organiza. la Londra. În 1961 a făcut o vizită în ţară. o expoziţie consacrată acestei mari personalităţi a ingineriei româneşti.A. Ernest Rutherford.despre sonicitate. A încetat din viaţă la 11 decembrie 1965. Cu ocazia aniversării a 40 de ani de la apariţia volumului „Teoria sonicităţii'. spre a le aduce în patrimoniul ştiinţei". membru de onoare al Academiei Române şi membru de onoare al Societăţii inginerilor din Anglia. către care îl conducea un dar de a sesiza fenomenele naturale şi apoi a le îmbrăca în forma matematică necesară spre a le da viaţă. alături de Albert Einstein. care a deschis perspective continue perfecţionării tehnicii". Marie Curie. în luna septembrie. Academicianul ing. Pentru a onora cum se cuvine memoria marelui inginer. 86 . afirmând că: „această descoperire îl situează pe savantul inginer român printre marii inventatori ai lumii. A fost membru al Societăţii Politehnice. cu care prilej Institutul Politehnic din Bucureşti i-a acordat titlul de "Doctor honoris causa" în ştiinţe tehnice.

în comuna Cişmeaua-Văruiţa din Basarabia. unde preda cursul de viticultură şi vinificaţie.5460 pagini. Revine în 1948 la Institutul Agronomic din Bucureşti. Între anii 1962-1964 a deţinut funcţia de prorector. cunoscut pentru vinurile sale din antichitate. învăţământ superior şi cercetare. articole de îndrumare tehnică şi broşuri de popularizare. într-o zonă viticolă. referate. tratate. După terminarea liceului s-a înscris la Şcoala Superioară de Agronomie de la Herăstrău. Foştii săi studenţi îşi amintesc cu admiraţie de erudiţia şi calităţile lui didactice. cumulând aceleaşi funcţii la Institutul de Cercetări Agronomice al României (ICAR) până în anul 1945. specializarea viticultură şi vinificaţie. Profesorul Gherasim Constantinescu a contribuit direct la formarea a 25 de serii de ingineri horticoli. manuale pentru învăţământul mediu. Ca viticultor ecologist. Menţionăm numai “Raionarea viticulturii” şi monumentala lucrare în 8 volume “Ampelografia României”. ca profesor şef de catedră. pe baza unei teze strălucite în domeniu. Ca director al Secţiei de viticultură din ICAR a avut o contribuţie importantă la organizarea staţiunilor de cercetări şi la stabilirea tematicii de cercetare şi a organizat numeroase manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Obţine titlul de doctor în agronomie. Multe dintre lucrările sale au devenit de referinţă pentru cercetătorii din ţară şi străinătate. studii. Apoi a plecat în Italia. în 1941. obţinând diploma de inginer agronom. În învăţământul superior a debutat în 1937. În anul 1945 a fost transferat la Facultatea de Agronomie din Timişoara. Începuturile au fost la Centrul Viticol Pietroasele (Buzău). Dornic de perfecţionare. pe care a absolvit-o în 1927. ca profesor şef de catedră şi decan al facultăţii. Activitatea sa ştiinţifică s-a concretizat în peste 400 de lucrări ştiinţifice şi a fost prezentată sub formă de comunicări. iar între anii 1955-1972 a avut funcţia de responsabil adjunct la “Revista de horticultură şi viticultură”. unde a lucrat între anii 1929-1937. monografii magistrale. ca asistent şi apoi ca şef de lucrări la Facultatea de Agronomie din Bucureşti. unde şi-a petrecut copilăria. CONSTANTINESCU 1902-1979 Figură reprezentativă a enologiei româneşti şi mondiale S-a născut la 22 martie 1902. El a orientat cercetările sale şi ale colaboratorilor spre influenţa mediului asupra producţiei viţei de vie. cu ajutorul unei burse a plecat în Franţa. a determinat modalităţile intime de interacţiune ale factorilor ecologici naturali atrofici care determină productivitatea viei.GHERASIM I. Acest fapt l-a influenţat în alegerea carierei. Sub conducerea lui ca redactor-şef (1937-1947) a apărut “România viticolă”. la Staţiunea Experimentală Viticolă din Conegliano. unde a efectuat un stagiu de un an la Staţiunea Enologică de la Nimes a Universităţii Montpellier şi la pepiniera Richard din Ners-Gard şi altele. Pentru activitatea ştiinţifică a fost ales în 1955 membru corespondent al Academiei Române şi în 1963 membru titular. cursuri pentru învăţământul superior. fiind traduse în majoritatea ţărilor viticole ale lumii. Şi-a desfăşurat activitatea profesională în producţie. 87 .

La înfiinţarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. în 1969. când a fost ales membru corespondent al Academiei Italiene a Viţei şi Vinului de la Siena. laureat al Premiului de Stat şi a obţinut marele Premiu Internaţional al Viei şi Vinului. combativ şi intolerant faţă de lipsurile ştiinţifice şi morale. S-a stins din viaţă la 3 iulie 1979 în Bucureşti. a fost ales membru titular şi preşedinte al Secţiei de horticultură şi tehnologia produselor agricole. militant. A fost solicitat şi a funcţionat ca expert pe lângă Oficiul Internaţional al Viei şi Vinului de la Paris şi ales vicepreşedinte al acestui organism internaţional (a deţinut această funcţie între anii 1968-1971). A fost un om cu calităţi deosebite şi un valoros reprezentant al ştiinţei româneşti peste hotare”. A fost decorat cu Ordinul Muncii clasa I şi a II-a. Despre el a rămas scris că: “S-a impus datorită spiritului angajat. Recunoaşterea meritelor sale ştiinţifice pe plan internaţional a început în anul 1963. 88 .

conferinţe şi lecţii cu aceste teme.istoria economică şi istoria gândirii economice. teoria economică contemporană. Bălcescu”(1931-1938) şi cele universitare la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale.NICOLAE N. Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din ţară şi străinătate. Teoria valorii-muncă şi lumea contemporană(1984).N. Cei care au urmat cursurile pe care le-a predat. S-a născut la 27 martie 1920. A susţinut sute de prelegeri. Reformă şi redresare economică(1995). Reforma economică. le-a absolvit în oraşul natal. Învăţămintele tranziţiei economice în România(1997). În lunga şi intensa sa activitate a abordat subiecte de studiu din istoria economică şi socială. economia protecţiei mediului ambiant. N. secretar general(1994). a urmat cursurile Liceului Comercial „N. Hotărât să îmbrăţişeze cariera de economist. preşedinte al Asociaţiei de Management Ecologic şi Dezvoltare Durabilă. fiind avansat ulterior conferenţiar şi profesor şef de catedră. titlul de doctor în economie(1959) şi cel de doctor docent(1972). în folosul cui?(1993). metodologia protecţiei mediului ambiant. de la cele primare la cele universitare. doctoranzii şi colaboratorii îl consideră un profesor excepţional şi un doctrinar economist de excepţie. Iniţial a lucrat la Catedra de istorie economică(1954-1964) şi ulterior la Catedra de economie politică(1964-1985). obţinând licenţa în economie(1942). istoria gândirii economice. Constantinescu a cumulat activitatea didactică cu cea de cercetare în calitate de şef al Secţiei de cercetări. Dileme ale tranziţiei la economia de piaţă(1992). la Institutul de Cercetări Economice al Academiei Române(1957-1967). Despre activitatea sa didactică. academicianul Tudorel Postolache spunea: „Nu mă sfiesc să afirm că N. Constantinescu a fost cel mai mare profesor economist al României secolului XX. Populaţie. după o lungă şi grea suferinţă a trecut în nefiinţă în ziua de 14 decembrie 2000. la Institutul de Dezvoltare Economică al Băncii Mondiale. A fost director al colegiului de redacţie al publicaţiei „Revista română de ştiinţe economice”. analize istorice. Întregul ciclu de studii. problemele economiei de piaţă. preluând ştafeta a devenit profesor simbol”. economist cunoscut în cercurile ştiinţifice Internaţionale. preşedinte al Secţiei de ştiinţe economice.N. În cele 350 de lucrări de referinţă pe care le-a publicat a tratat toată gama de probleme economice. în Bucureşti. metodologia cercetării ştiinţifice economice. Dintre lucrările publicate cităm câteva titluri: Economia protecţiei mediului natural(1976). abordând problemele contemporane privind studiul economiei de piaţă în condiţiile specifice actuale din ţara noastră şi globalizarea economiei. Remarcabilul om de ştiinţă a fost ales de Academia Română membru corespondent(1974). care apare în limbile franceză şi engleză. sub formă de monografii. Acumularea primitivă a capitalului în România(1991). Din anul 1949 şi-a început activitatea în învăţământ ca şef de lucrări. studenţii. în calitate de profesor invitat. 89 . În 1974 a ţinut o serie de conferinţe. economie(1988). alături de Madgearu şi Slăvescu. Fellow al Institutului de Dezvoltare Durabilă din Washington. membru titular(1990). istorie. juridice şi sociologice(1992). CONSTANTINESCU 1920-2000 Profesor universitar. Principiul ecologic în ştiinţa economică(1993).

vă adresez cele mai sincere mulţumiri ale comunităţii inginereşti pentru nemăsurata dvs. În amintirea celor care l-au cunoscut. contribuţie. La împlinirea vârstei de 80 de ani(27 martie 2000). îi adresa. O atenţie deosebită a acordat-o marele dispărut colaborării dintre economişti şi ingineri. Constantinescu s-a înscris în galeria personalităţilor care au modernizat învăţământul superior economic”. într-un spirit de libertate a opiniilor. în căutarea unor soluţii realiste pentru stoparea declinului economic în care ne aflăm şi care a dat România înapoi cu multe decenii. pe baze democratice. ing. prof. Un rol deosebit l-a avut în cadrul Asociaţiei Generale a Economiştilor din România(AGER). în fruntea AGER. pentru unirea întregii societăţi civile româneşti. personalitatea distinsului dispărut va rămâne şi datorită calităţilor sale morale şi demnităţii de care a dat dovadă în timpul vieţii. Academia Română l-a sărbătorit în cadrul unei şedinţe festive. preşedintele AGIR.Academicianul Constantin Ionete spunea despre el: „Prin activitatea sa multidisciplinară şi valoroasă. dintre AGER şi AGIR. Stimat şi iubit de economişti. 90 . Mihai Mihăiţă. la început ca vicepreşedinte(1990) şi apoi ca preşedinte până la sfârşitul vieţii.N. între altele: „Domnule academician. N. în care inginerii şi economiştii au un rol esenţial în vederea relansării economice”. dr. La numeroasele realizări din cadrul AGER se adaugă şi iniţiativa sa privind construirea Casei Economiştilor. Cu acest prilej. a condus cu competenţă şi pasiune asociaţia renăscută în 1990.

determinând rezervele de hidrocarburi aromatice. "Asupra dozării volumetrice a hirocarburilor aromatice ca fracţiuni în petrol si gudron" (1926). a lăsat o serie de lucrări valoroase: "Asupra dozării volumetrice a hidrocarburilor saturate şi nesaturate cu legatură dublă. a fost mobilizat ca ofiţer la arma chimică. obtinând diploma de inginer chimist. După absolvirea Liceului Internat din Iaşi. În timpul războiului care a urmat. Aceste studii aprofundate asupra hidrocarburilor au fost receptate cu mult interes de companiile naţionale şi mondiale. În anul 1910 a publicat "Studiul asupra marei industrii chimice organice franceze". ca: materiale de construcţii. După un stagiu de specializare la Uzinele Chimice din Germania. cât şi în cercetarea aplicativă. pentru valorificarea substanţelor minerale solide şi a combustibililor fosili. marile tendinţe de dezvoltare industrială se îndreptau spre chimie si electricitate. într-o familie de învăţători modeşti. a căror valorificare în industrie ar putea contribui esenţial la dezvoltarea economiei naţionale. Profesorul Dănăilă a luat ca model industria chimică din Franta. cărbuni. la 17 aprilie 1878. În cadrul Politehnicii din Bucureşti şi-a continuat activitatea de profesor. Urmare a studiilor sale originale. O deosebită atenţie a acordat procesării petrolului din toate zăcămintele care se găsesc în Moldova şi Muntenia. participând la campaniile din 1912 şi 1916-1918. "Utilizarea raţională a ligniţilor româneşti" (1926). demonstrate de prof. În anul 1912 cercetările sale s-au îndreptat asupra posibilităţilor de valorificare a ligniţilor din zăcămintele româneşti situate în judeţele Dâmboviţa. unde au fost identificate rezerve mari. minereuri metalifere şi nemetalifere.NEGOIŢĂ DĂNĂILĂ 1878 – 1953 S-a năcut în comuna Buceşti. O altă lucrare de interes deosebit pentru industria de prelucrare a petrolului este "Asupra constituirii fracţiunilor de petrol obţinute prin distilarea în vid" (1934). judeţul Galaţi. a creat un colectiv care s-a ocupat intens de valorificarea majorităţii materiilor prime minerale din subsolul ţării noastre. i s-a acordat o bursă cu care şi-a continuat studiile la Universitatea Regală Tehnică din Berlin (Charlottenburg). Ca profesor este considerat unul dintre întemeietorii învăţământului românesc de chimie industrială. Argeş şi Bacău. devenind decanul Facultăţii de Chimie Industrială. aromatice si gudronului din petrol" (1923). "Compoziţia elementară a uleiurilor neutrale separate din gudroanele primare ale ligniţilor româneşti" (1928). auro-argentifere şi petrol. ca director al Institutului de Chimie Industrială din Bucureşti. După razboi şi-a reluat activitatea atât în învăţământul superior. Dănăilă. 91 . "Asupra utilizării hidrocarburilor aromatice din fracţiunile de petrol" (1925). întorcându-se în ţară a fost numit profesor la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. stabilind raportul procentual între hidrocarburile aromatice uşoare şi cele grele. Cursurile sale erau în fiecare an completate cu noutăţi apărute în toată lumea în domeniul pe care îl preda. care a avut un impact deosebit asupra industriaşilor români şi oamenilor de stiinţă. îndreptându-şi cercetările în domeniul chimiei industriale. Posibilităţile de a extrage din ligniţi fracţiuni de hidrocarburi. În domeniul cercetării aplicative. au condus la producerea de carburanţi sintetici în Germania pe timpul războiului. La începutul secolului XX.

numele lui strălucind printre marile personalităţi ale ţării. S-a stins din viaţă în Bucureşti la 5 februarie 1953. Ca un act reparatoriu a fost repus în drepturi ca membru de onoare post mortem al Academiei Române la 3 iulie 1990. 92 .În anul 1936 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. a fost scos din rândurile academicienilor în 1949. La 25 mai 1939. fără a se avea în vedere că rezultatele cercetărilor lui au fost publicate şi în strainatate. recunoscându-i-se valoarea pe plan mondial a lucrărilor sale în domeniul procesării petrolului. Bănuit că ar fi colaborat cu germanii la dezvoltarea industriei de carburanţi sintetici. Academia Română l-a ales membru de onoare pentru cercetările sale excepţionale în domeniul hidrocarburilor.

PAUL GHEORGHE DIMO 1905-1990 Cercetător ştiinţific. În 1963 devine membru corespondent al Academiei Române. a urmat cursurile învăţământului preuniversitar în oraşul natal. dar şi în Statele Unite. a făcut obiectul unor studii moderne. Soluţiile propuse de el sunt apreciate de conducerea societăţii şi în scurt timp este promovat în funcţia de director tehnic. publicată în 1968 şi care a fost tradusă imediat în limbile engleză. care sunt descrise în literatura de specialitate. pe arii geografice mari. care exprimă starea reţelelor naţionale şi internaţionale. Descoperind cauze şi efecte malefice şi benefice. alegerea lui ca 93 . El a efectuat în cadrul Societăţii de Gaz şi Electricitate o muncă continuă de 15 ani. căutând să înlăture pe acelea care produc perturbaţii. a introdus concepţii noi în analiza sistemelor electromagnetice. precum şi măsurarea acestora prin analiza vectorială. timp în care a fost nevoit sa rezolve numeroase probleme practice privind producerea şi distribuţia electricităţii pe reţele naţionale şi internaţionale. a plecat la Paris. în cazul întreruperii unei faze. utilizată pe plan mondial. cu titlul „Analiza sistemelor electromagnetice”. în calitate de consilier ştiinţific. inventator. îşi prezintă teza de doctorat în 1968 la Institutul Politehnic din Bucureşti. În anul 1970 a fost declarat doctor docent. franceză şi rusă.220. El creează analiza nodală. A absolvit Şcoala Politehnică din Bucureşti în 1928.400 kV în România. a fost numit într-un post de proiectant la Societatea de Gaz şi Electricitate din Bucureşti. un mod de reprezentare unic tipic. El a transmis rezultatul cercetărilor sale în numeroase lucrări publicate. creează o structură topologică echivalentă. Nodal Analysis of Power Systems(1975): Sistemul energetic planetar(1988) şi multe altele. reprezentând pe diagrame starea reţelei electrice. pe care a deţinut-o până în 1945. Metoda este şi în prezent utilizată în Europa Occidentală. pentru procedeul grafic şi analizorul Dimo a fost recunoscută prin: premiul internaţional „Montefiori” şi premii pentru contribuţia la electrificarea ţării(1950) şi pentru proiectarea hidrocentralei Moreni(1954). la proiectarea şi executarea sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier I. În anii 1949-1969 a funcţionat ca şef de sector la Institutul de Energetică al Academiei Române. unde pasiunea lui pentru electricitate era cunoscută de colegi şi profesori. Dimo şi-a adus contribuţia la crearea principiilor de dezvoltare a reţelelor electrice de 35. Acordându-i-se o bursă. care apare în reţele cu neutrul izolat. unde a studiat cu pasiune fenomenele necunoscute care au loc o data cu dezvoltarea producţiei şi distribuţiei. Întors în ţară. dintre care cităm: Analiza nodală a sistemelor electromagnetice. specialitatea electrotehnică. După cercetări îndelungate cu aplicarea rezultatelor în industrie. introduce concepte originale în analiza sistemelor electromagnetice şi utilizării curenţilor. Astfel.Analiza nodulară pentru reţele complexe asistată de calculator. prin care a explicat fenomenul denumit „inversiunea fazelor”.110. tratate şi cursuri sub titlul „Dimo’s Rei methods”. cunoscută ca „analiza nodală Dimo” şi „metodele REI”. utilizate şi în prezent pe plan mondial S-a născut la Turnu-Severin la 17 aprilie 1905. obţinând titlul de inginer. în reţelele electrice. dar în acelaşi timp activa.Valoarea invenţiilor sale pentru evitarea supratensiunilor prelungite. unde a urmat cursurile Şcolii Superioare de Electricitate(1929-1930). asociată cu analizatorul „Dimo” sau cu „anagraful Dimo”.

Avea să treacă în nefiinţă după câteva luni. opera lui ştiinţifică funcţionând în continuare. 94 .membru al Societăţii Franceze a Electricienilor şi premiul „Traian Vuia” al Academiei Române(1968). la 17 aprilie 1990 la Bucureşti.La 22 ianuarie 1990 a fost ales membru titular al Academiei Române.

După obţinerea bacalaureatului s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi. jud. Părinţii săi. Borzeşti. transportului şi distribuţiei energiei electrice. 95 . Petroşani şi a hidrocentralelor de la Bicaz şi Sadu. în oraşul Alexandria. Inginerul Întreaga sa activitate inginerească a desfăşurat-o în domeniul centralelor şi reţelelor. pe care l-a prezentat la Congresul AGIR. în anul 1917. Este autorul planului de electrificare CFR şi realizatorul principal al proiectului de electrificare a liniei BucureştiPloieşti-Braşov. învăţători. a ajutat la reconstruirea monumentelor Dobrogea şi a lui Mircea cel Bătrân din oraş. Ploieşti. DINCULESCU 1898-1990 Ctitorul noului local al Politehnicii din Bucureşti S-a născut la 23 noiembrie 1898. Studiul intitulat „Căderile de apă ale Dunării şi posibilităţile de folosire a lor” a fost premiat de Societatea Politehnică în anul 1943.CONSTANTIN N. Comăneşti. astfel: director al Centralei Industriale a Energiei Electrice şi director general al Industriei Energetice din Ministerul Energiei Electrice(1953-1964). al producerii. A publicat numeroase tratate şi articole de specialitate. Pe placa de onoare a premianţilor se află înscris cu litere de aur şi numele fostului elev Dinculescu N. Teleorman. dotarea laboratoarelor didactice. în zonele Arad. Slănic şi altele. secţia reală. dar şi fanfara de elevi din care a făcut parte din 1911. Constantin. la care a aplicat cea mai nouă soluţie a timpului. În anul 1945 a întocmit un plan de electrificare a ţării. pentru că au luat atitudine în apărarea ţăranilor revoluţionari din 1907. utilizarea curentului monofazat de 50 Hz. Contribuţii importante a adus la construirea termocentralelor electrice de la Doiceşti. Pasionat de inginerie. ale cărei cursuri le-a urmat timp de doi ani. El a construit reţeaua de înaltă tensiune din regiunea petrolieră Prahova şi reţelele de transport şi distribuţie. A rămas legat sufleteşte toată viaţa de liceu şi de oraşul Tulcea şi a sprijinit construirea unei noi aripi a liceului. din Tulcea. iniţial la o şcoală primară din Bucureşti. a plecat la Bucureşti şi a urmat cursurile Politehnicii între anii 1918-1922. A fost angajat ca inginer la 1 ianuarie 1924 şi peste 30 de ani a lucrat ca proiectant şi constructor în industria energetică. au fost mutaţi disciplinar la Isaccea. Ovidiu II. Pentru înalta sa competenţă i s-au încredinţat funcţii tehnice de conducere. pe care l-a absolvit în 1917. la secţia de matematică. Studiile pentru valorificarea potenţialului energetic au început din 1926 şi cu acestea a pus bazele teoretice ale sistemelor hidroenergetice care s-au realizat la Porţile de Fier. devenind inginer electromecanic. Ca şi fraţii lui. a fost elev al liceului Spiru Haret. De asemenea. în care a avut în vedere şi folosirea reţelei hidrografice.

construcţia nu era terminată. Membru al societăţilor savante de specialitate O deosebită stimă şi apreciere a avut pentru Asociaţia inginerilor. cursul de centrale electrice şi din 1948 a fost şeful catedrei de Centrale şi reţele electrice la Bucureşti. de la asistent la profesor emerit. el a reprezentat cu cinste ţara şi şcoala tehnică românească. La trista adunare de doliu au participat şi au luat cuvântul personalităţi politice. ing. în tot ce a întreprins pe plan ştiinţific. parcurgând toate treptele ierarhice ale învăţământului superior. preşedintele AGIR. profesori universitari. Mihai Mihăiţă. academicieni. ca profesor la Politehnica din Timişoara. Prin calitatea învăţământului practicat în Politehnică. membru al Comisiei Naţionale pentru UNESCO. inginerii. dovedind ample cunoştinţe în domeniul construcţiilor şi arhitecturii. dar şi prin măreţia localului. Activitatea ştiinţifică i-a fost apreciată şi încununată prin alegerea ca membru corespondent al Academiei Române în 1952 şi membru titular în 1990. a luat naştere fundaţia ştiinţifică purtând numele inginerului şi dascălului Constantin Dinculescu. Aflată sub egida Universităţii Politehnica Bucureşti.Profesorul Activitatea didactică a început-o în anul 1926. Recunoaşterea lui internaţională s-a concretizat prin alegerea ca: vicepreşedinte al Comitetului Român pentru Conferinţele Internaţionale pe teme electrotehnice şi energetice. Între anii 1962-1972 a fost preşedinte al Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor. Iniţiator al construcţiei noului local al Politehnicii din Bucureşti. al cărei membru a devenit din 1935. pentru ca acest local să fie cât mai funcţional. vicepreşedinte al Comitetului Român pentru Comisia Mondială a Energiei. Admirabila sa cultură s-a reflectat în toate rosturile vieţii sale.” Fundaţia ştiinţifică „Constantin Dinculescu” La iniţiativa unui grup de cadre didactice şi cercetători de la laboratorul „Linedyn” al catedrei de electroenergetică a UPB. pe drept. Marele său talent pedagogic şi pasiunea cu care a predat. Prin faptele sale. dar continua să urmărească lucrările. A fost pensionat în anul 1968. datorat iniţiativei rectorului Constantin Dinculescu.S-a stins din viaţă la 15 septembrie 1990. educaţional sau ingineresc. Constantin Dinculescu a durat pentru noi. a colaborat în timpul lucrărilor cu specialiştii. a spus: „Cu durere în suflet particip la pierderea valorosului membru AGIR încă din 1935 şi preşedinte. decan între anii 1948-1950 şi rector al Institutului Politehnic din 1954. domnul dr. un monument mai durabil decât bronzul. al organizaţiilor inginereşti din ţara noastră. 96 . În anii celui de al doilea război mondial a predat. această societate non profit are ca scop sprijinirea şi promovarea cercetarii în domeniul dinamicii liniilor electrice şi al componentelor acesteia şi editeaza un buletin ştiinţific. se găseşte mediul corespunzător pentru a-şi prezenta proiectele între specialişti şi a fost răsplătit cu premii bine meritate. mulţi ani. membru al Conferinţei Internaţionale a Marilor Reţele Electrice. Membru al atâtor organizaţii inginereşti de peste hotare. În cuvântarea ţinută cu acest prilej. această prestigioasă instituţie este cunoscută ca una dintre cele mai importante din lume. El a considerat. că în cadrul asociaţiei. a rămas în amintirea numeroaselor serii de studenţi pe care i-a pregătit.

TEODOR DRAGU 1848-1925 Inginerul inventator În secolul trecut. a tuturor ramurilor industriale şi a învăţământului politehnic. în exploatare. rămâne încă doi ani în Franţa pentru a face un stadiu de perfecţionare la diferite uzine. îl trimite la „Societatea Privilegiată de Căi Ferate a Statului AustroUngar” să studieze organizarea şi modul de funcţionare a acesteia.R. În timpul şederii în Austria. Toţi erau patrioţi şi visau la modernizarea ţării lor. în anul 1848. lipsit de mijloace materiale. înfiinţată la Bucureşti în anul 1867. Teodor Dragu şi alţii. proiectat şi construit în treizeci de exemplare un tip de locomotivă-tender cu trei osii cuplate. 97 . fiul răzeşului Dragu. Scarlat Vârnav. a studiat cu atenţie o problemă pe atunci foarte actuală. care a funcţionat în ţară între 1901 şi 1931. După absolvire. în România. fraţii Cerchez. anume locomotivele cu tender separat şi locomotiva-tender. referitoare la eficienţa economică a două tipuri de locomotive. În anul 1901 este avansat în postul de subdirector general. Ca urmare. dornici de a învăţa arta ingineriei. reuşeşte să ia cu succes diploma de inginer. se angajează ca profesor de limba latină la gimnaziul Ştefan cel Mare.R. în anul 1876. Duca. s-a născut în comuna Zăpodeni din judeţul Vaslui. au plecat la Paris la celebra „École Centrale des Arts et Manufactures”. o pleiadă de tineri entuziaşti. Pleacă la Iaşi şi se înscrie la Academia Mihăileană (care din 1847 avea statut de liceu). Absolvind şcoala primară în satul natal şi fiind recunoscut ca un elev excepţional. a studiat. Gheorghe I. însă.F. Pleacă la Paris.F. realizează economii importante. Astfel. unde va sta doi ani(18841886) şi va lucra ca simplu muncitor în toate secţiile. Ajunge la concluzia că locomotiva-tender este mai ieftină prin preţul de cost al construcţiei şi că. unde va fi admis ca student la Şcoala de Arte şi Manufacturi şi unde. Ei au fost aceia care au contribuit la dezvoltarea. Remarcându-l pentru probitatea profesională. Acest tip de locomotivă a fost achiziţionat şi de Căile Ferate Ungare. Gheorghe Cantacuzino. la 1 decembrie 1880 este numit şef al secţiei de întreţinere şi după doi ani este avansat la Direcţia generală C. o şcoală tehnică superioară înfiinţată în anul 1829. Pe tânărul Dragu îl atrage Şcoala Naţională de Drumuri şi Şosele. În perioada 1860-1880. căile ferate au fost concesionate unor firme străine. În aceste condiţii. nevoit să îşi câştige existenţa. Îşi ia bacalaureatul cu laude în 1871. dar răscumpărate după războiul ruso-româno-turc(1877-1878). Teodor. în anul 1916. nu găseşte un post corespunzător şi se va angaja la Liceul Naţional din Iaşi. inginerul Dragu îşi găseşte un serviciu pe măsura pregătirii sale. pe atunci director general al C. Printre aceştia au fost Ion Ghica. Perseverează în ideea de a deveni inginer şi în acest sens adresează o cerere către „Fundaţia Doctor Fătu” din Iaşi. primeşte o bursă de la autorităţile judeţene pentru a urma cursurile liceului.. Inginer inovator şi inventator Când se întoarce în anul 1878 la Iaşi. care îi acordă o bursă. Constantin Olănescu. ca profesor de fizică şi chimie. pe care îl va onora până la pensionare.

La realizările lui deosebite se adaugă studiile. era mai scăzut decât al carbunelui. Injectorul a fost omologat şi montat imediat pe 12 de locomotive. Aici a predat cursul intitulat „Construcţiile de maşini şi maşinile cu abur”. inginerul Dragu a venit cu idei inovatoare. reducându-se la mânuirea unui robinet. Şi la iluminatul vagoanelor de călători. iar călătorul nu mai suporta fumul şi scânteile produse de cărbuni. O altă inovaţie a lui constă în încălzirea vagoanelor de călători cu aburi luaţi de la locomotivă. locomotivele din seria 2001 pentru trenurile de persoane. Folosind combustibilul lichid la locomotivele din ţara noastră este tot opera inginerului Dragu. care a avut un răsunet internaţional. iluminatul se făcea cu lămpi în care se ardea ulei de rapiţă(sistem Lafaurie et Potel). Despre această invenţie. după studii laborioase. a inventat injectorul ce îi poartă numele.R. Iată cum îşi susţinea inovaţia: „reglarea uşoară. care după numeroase experienţe şi pentru o eficientă utilizare a combustibilului. au fost dotate numai cu frână de mână. fapt care a stimulat personalul din trafic şi de întreţinere. Sistemul de iluminare propus de el se baza pe folosirea unui gaz extras din reziduuri de păcură şi a fost introdus în anul 1887. prin cea cu combustibil lichid. din anul şcolar 1890-1891 a fost la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. a introdus pentru ungerea osiilor uleiurile degudronate.. Până atunci. o dată ajunşi în producţie.Clasicele locomotive din seriile 1001 şi 1601 pentru trenurile de marfă. cheltuieli de întreţinere foarte mici şi siguranţă în exploatare”. încălzirea uniformă în compartimente. În acelaşi an. care avea o putere calorica mai mare. Acesta reduce foarte mult cantitatea de abur consumat pentru pulverizarea păcurii. îi obliga să lucreze ca simpli muncitori în 98 . la fabrica de hârtie de la Câmpulung Muscel. Introducerea frânei cu aer comprimat de tip Westinghouse în 1892. aparataj simplu. pe care l-a proiectat şi al cărui prototip l-a construit singur. îi apropria şi îi angaja la calea ferată. face parte din opera inovatoare a lui Teodor Dragu. la toate vasele din patrimoniul Serviciului Maritim Român a fost înlocuită încălzirea cu cărbuni a cazanelor. Între anii 1907-1910. Profesor şi organizator al învăţământului de specialitate Paralel cu activitatea la C. admirată în toată Europa. Din facultate. După pensionare (1916). Din anul 1869. El a fost acela care a introdus „primele de bună întreţinere în mers”. autorul a prezentat o comunicare la Congresul Internaţional al Petrolului de la Bucureşti (1907). care a rămas ca singur tip folosit timp îndelungat în ţara noastră. care erau utilizate anterior. Vagoanele de marfă şi călători. care au calitatea de a menţine o temperatură redusă a osiilor.R. precum şi faimoasa locomotivă „Pacific”. la care s-au format ingineri de mare valoare. după această dată au fost introduse diferite tipuri de frâne. Pe aceştia. are un domeniu mare de reglare şi măreşte puterea de tracţiune a locomotivei. au fost proiectate de inginerul Teodor Dragu. iar eficienţa sa resimţit şi prin faptul că preţul petrolului. cu o disciplină prin cointeresare. Prin utilizarea combustibilului lichid apăreau şi alte avantaje: munca fochistului în condiţii mai bune. până în anul 1880. selecţiona pe cei mai buni dintre studenţii săi. pentru încălzirea vagoanelor de călători se utilizau sobele cu lemne şi cărbuni „May Pape”. după proiectele lui Dragu Teodor. a lucrat în industria particulară. proiectele şi construirea atelierelor C.F. pe care a adus-o într-o situaţie financiară foarte bună. Fiind recunoscut ca unul dintre cei mai buni specialişti în termotehnică. Injectorul Dragu este superior injectoarelor Urquhart şi Holden. unde a funcţionat până în anul 1915. Aceasta a fost introdusă în 1897.F. de la Bucureşti-Griviţa şi Iaşi. a creat o şcoală de specialişti în domeniu. înlocuind disciplina prin forţă.

cu largă înţelegere faţă de oameni.F. După o activitate îndelungată. Avea să asiste şi la distrugerea sediului de către trupele beligerante.. a fost ales preşedinte al Societăţii şi a funcţionat în această calitate între anii 1916-1919. s-a aflat printre membrii fondatori şi a dus o activitate neîntreruptă în cadrul acesteia. în care numeroşi ingineri de valoare şi-au pierdut viaţa. cerea studenţilor să fie bine pregătiţi la examene şi aprecierile lui erau corecte. din fondurile careia s-au acordat burse studenţilor săraci şi merituoşi. 99 .” Preşedinte al „Societăţii Politehnice” La 19 decembrie 1881. S-a stins din viaţă în 1925. ca profesor era concis în expunerile sale şi minuţios. în amintirea şi onoarea lui. când s-a constituit „Societatea Politehnică”. A înfiinţat şi şcoli de ucenici pentru formarea mecanicilor de locomotivă şi de întreţinere.R. anii crunţi ai primului război mondial. inventator. s-a distins prin sobrietate şi modestie. Va rămâne în istoria stiinţei şi tehnicii româneşti ca organizator al C. Cei care l-au cunoscut în calitate de preşedinte afirmau că „s-a remarcat prin înţelepciune”. făcându-şi astfel cunoscute printre ingineri preocupările şi realizările sale. câţiva dintre foştii studenţi au constituit o fundaţie care îi poartă numele. După trecerea în nefiinţă. întemeietor al şcolii româneşti de inginerie mecanică şi un mare profesor de construcţii de maşini cu aburi. în care au învăţat mii de muncitori.ateliere după care erau trimişi în străinătate să îşi însuşească cele mai noi metode de construcţie a materialului rulant. inovator. Unul dintre foşti săi studenţi îl descria astfel: „Temperement sobru. A publicat mai multe articole de specialitate în „Buletinul Societăţii Politehnice din România”.

a fost avansat ca inspector general al salinelor. Pentru întocmirea hărţii geologice a Europei a prezentat în 1891 o hartă geologică a României. la 15 mai 1844. “Studii asupra hidrogeologiei subterane din România” (1895). Zăcămintele de sare. hidrogeologia şi seimologia globală. pionier al geoştiinţelor aplicate dedicat întreaga activitate. a întreprins o serie de călătorii de studiu la salinele din AustroUngaria. Rezultatele cercetărilor le-a publicat sub titlul “Salinele române din punct de vedere geologic. unor domenii neabordate de alţi cercetători din ţară înaintea lui. Tânărul Mathei Drăghiceanu. fost director al Şcolii de Poduri şi Şosele. pentru a pune în aplicare cele învăţate la şcolile superioare din străinătate în folosul ţării. şi-a continuat învăţătura la Bucureşti. neraţional. Pentru a se perfecţiona. încununată de succes. Exploatarea se făcea haotic. erau exploatate sporadic. după ce a învăţat buchiile la o şcoală de pe lângă o biserică din localitate. Doftana şi Slănic Prahova. După ce a rezolvat problemele exploatării într-o concepţie tehnico-minieră inginerească şi a alcătuit o hartă geologico-minieră de detaliu a Ocnelor Mari. în acelaşi an a revenit în patrie şi a fost imediat numit inginer minier la Ocnele Mari din Vâlcea. prin care a pus bazele industriei extractive româneşti. “Chestiunea apei în Capitală” (1898). şi-a format un ideal din a deveni inginer minier. constatând că ţara dispunea de uriaşe rezerve de sare. cu care s-a completat harta europeană. Născut la Târgovişte. a efectuat cercetări cu foraje în vederea captării izvoarelor sulfurose de la Pucioasa. Ocnele erau proprietatea statului şi exploatarea lor aducea venituri importante visteriei. Sava. pe care a absolvit-o în anul 1872. În dorinţa de a deveni inginer minier. unde s-a înscris la Şcoala Superioară de Mine. ale căror rezultate le-a publicat sub titlurile: “Privire sumară asupra hidrogeologiei subterane a Câmpiei Române din punct de vedere al alimentării Bucureştiului” (1895).a. Serbia si Rusia. prin gropi. studiul zăcămintelor. Primii ani de studii superioare i-a urmat la Universitatea Bucureşti. La întoarcere a elaborat “Legea privind organizarea salinelor din România”. “Studiul asupra hidrogeologiei subterane din Oltenia” (1905). 100 Si-a . Sarea reprezenta atunci cea mai importantă substanţă minerală a Principatelor Române. Animat de sentimente patriotice. Preocupat de alimentarea cu apă a oraşelor. a efectuat o serie de studii. În prima parte a secolului al XIX-lea. minereuri ş. Extinzându-şi cercetările în domeniul apelor minerale curative. Modernizarea ţării. la Gimnaziul de la Sf. DRĂGHICEANU 1844-1939 Primul român inginer de mine.MATHEI M. bogăţiile naturale ale subsolului românesc erau practic necunoscute. Fiind considerat ca un expert de valoare. a plecat la Paris. cât şi pentru export. în casa unor orăşeni. cum ar fi tehnica minieră. “Chestiunea apei la Câmpulung” (1913). cărbuni. El şi-a extins cercetările şi asupra salinelor de la Târgu Ocna. empiric. tehnic şi economic”. cunoscând de la profesorii lui de liceu situaţia. neexistând în ţară o instituţie de profil. atât din vânzarea pentru consumul intern. industrializarea – atunci în fază embrionară – aveau nevoie pentru dezvoltare în primul rând de substanţe minerale şi combustibili. în anul 1880 a fost numit director al minelor statului.

reuşeşte să găsească zăcăminte cu rezerve exploatabile şi să amelioreze calităţile acestora pentru a fi utilizaţi la locomotive. de referinţă pentru seismologii din toată lumea. El a întocmit primul regulament de funcţionare al acestei instituţii şi a introdus în programul de învăţământ un curs de hidrogeologie. şi anume înlocuirea cărbunilor de import pentru locomotivele cu aburi cu cei din zăcămintele existente în ţară. În învăţământ a debutat ca profesor de liceu. “Tectonica seismică eurasiatică” (1936). devenind inspector şcolar în Muntenia. a publicat unele articole de valoare în Buletinul societăţii. Realizările în acest domeniu reies din lucrările publicate: “Cutremurele de pământ din România şi ţările înconjurătoare” (1886).Studiul cutremurelor de pământ este un alt domeniu important spre care şi-a îndreptat cercetările. “Cutremurul de pământ de la 1 iunie 1913” (1913). despre care a publicat studii parţiale. O problemă de mare importanţă economică preocupa conducerea Căilor Ferate Române la sfârşitul secolului XIX. “Cutările hercinice în raport cu seismele” (1934). În anul 1878 a fost numit director la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. având ca anexă o hartă la scara 1:500. la 23 mai 1933 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Ca membru al Societăţii Politehnica din Bucureşti.000 (1885). S-a stins din viaţă la 2 mai 1939 la Bucureşti. rămasă nefinalizată. Pentru meritele sale ştiinţifice. Implicându-se în cercetarea cărbunilor autohtoni. pentru care este considerat ca precursor al seismologiei româneşti. El a încercat să selecţioneze unele elemente de previziune a seismelor. A început documentarea pe teren (1922) a unei monografii privind zăcămintele auro-argentifere. 101 . la care frecvenţa nu era obligatorie. O lucrare model o constituie monografia “Studii geologice tehnice şi agronomice cu privire particulară asupra mineralelor utile din Mehedinţi”. Acestea reprezintă studii fundamentale.

Tatăl său l-a trimis la Paris să studieze la Liceul Louis le Grand. a debutat în învăţământ ca profesor de geometrie descriptivă la Liceul Militar din Iaşi. ca şi calea ferată. de promovare şi obţinerea diplomelor. inginerul ia poziţia de drepţi. care aparţinea de Ministerul Lucrărilor Publice. când îl vede pe fostul său profesor. Întors în ţară după terminarea studiilor. următoarea întâmplare: un inginer şi un prieten al său stăteau de vorbă pe stradă. A înfiinţat anul preparator. Programele didactice elaborate de Duca au fost preluate şi de Politehnica din Bucureşti şi de cea din Timişoara. s-a născut la Galaţi în ziua de 3 februarie 1847. se poate spune. unde a avut ca tutore pe Iancu Alecsandri. pe aparatură didactică. DUCA 1847-1899 generalului Ion Duca. ci a reorganizat-o din temelii”. cu o durată de studii de patru ani şi a eliberat primele diplome de inginer în 1879. Şcoala de Conductori. pentru a completa lipsurile absolvenţilor de liceu în domeniul ştiinţelor matematice. “nu a reorganizat această şcoală. Unii dintre studenţii lui au devenit profesori universitari şi au transmis altor generaţii de ingineri ce au învăţat de la el. absolvenţii primeau şi gradul de sublocotenent în rezervă. fiul 102 . după cum afirmă contemporanii săi. am avut impresia că sunt încă elevul lui şi că m-a prins fumând”. După o revoltă nejustificată a studenţilor. aruncă ţigarea şi îl salută cu respectul cuvenit. Aici a înfiinţat o bibliotecă şi laboratoare de chimie. a fost încadrat şi la Circumscripţia de Poduri şi Şosele din Iaşi.GHEORGHE I. A introdus practica obligatorie. În funcţie de director si profesor. reuşind să o ridice la nivelul aşezămintelor similare din Europa. având ca model programele didactice din învăţământul politehnic Francez. Apoi îi mărturiseşte prietenului: „Când l-am zărit pe Duca. În anul 1875. De modul în care s-a imprimat disciplina în conştiinţa studenţilor săi. În serviciul Căilor Ferate Române Odată cu numirea sa în postul de profesor. El a stabilit norme de admitere. Era un apreciat orator. deraiază câteodată”. Introducând o disciplină severă. Duca a răspuns în scris: „Presa. Astfel. fratele poetului Vasile Alecsandri. cu o durată de doi ani. Ctitor al învăţământului superior politehnic. În anul 1881 a fost numit profesor şi director al Şcolii de Poduri din Bucureşti. a fost transformată în şcoală de Poduri şi Şosele. Tot el a fost şi ctitorul imobilului Politehnici din calea Griviţei. a fost criticat de ziare pentru “disciplina exagerată” pe care o impunea. În această calitate a depus o muncă deosebită. a fost ministru sub Alexandru Ioan Cuza. Odată cu diploma de inginer. în scopul formării ofiţerilor de geniu. a urmărit ca absolvenţii să devină cetăţeni folositori şi conştienţi de datoria lor faţă de ţară. studiile aveau o durată de cinci ani. În această funcţie execută Gheorghe. concluzionând. După bacalaureat s-a înscris la Şcoala Centrală de Arte şi Manufacturi în anul 1864 si-a obţinut diploma de inginer în 1869. La catedrele şcolii a chemat să predea pe cei mai străluciţi ingineri români. fapt care îi făcea pe studenţi să îl asculte cu atenţie şi cu plăcere. a cărui inaugurare a avut loc la 2 octombrie 1886. În replică.

Oamenii din toată ţara care vin şi plecă prin Gara de Nord a Bucureştiului . s-a mărit parcul de vagoane. În momentul în care exploatarea căilor ferate a trecut în administraţia statului. 103 . în mod surprinzător. Preocupat de calitatea profesională a personalului. s-a format o direcţie generală şi un consiliu de administraţie.F. precum şi prin faptul că a fost mai mulţi ani în consiliu de administraţie.. lăsând în urmă proiecte începute dar nerealizate. În excursiile pe care le organiza cu ingineri. A fost preşedinte în exerciţiu de două ori. Duca. o şcoală pentru şefii de întreţinere (1892) şi o alta pentru manipulanţi (1893). a creat o Casă de Ajutor Reciproc. a dispus reducerea tarifelor pentru călători. atât în practica inginerească. a introdus aparate pentru siguranţa traficului şi astfel au fost reduse accidentele. unde va rămâne să lucreze timp de doi ani. întreţinea o atmosferă plăcută. Despre viaţa şi opera lui au scris mulţi dintre cei ce l-au cunoscut şi admirat. Între anii 1876-1881 a lucrat la direcţia Centrală a Antreprizei Guilloux. ci şi muncitori care au apreciat strădania lui pentru a le face viaţa mai bună. financiară şi administrativă.F. puterii de muncă şi energiei deosebite. ca director general a inţiat o serie de măsuri organizatorice care au condus la dezvoltarea acestei importante instituţii pentru economia şi apărarea ţării.R. de numai 52 ani. Tot el a extins relaţiile internaţionale ale C. Preocupat de problemele sociale cu care erau confruntaţi de la căile ferate. A fost numit director general la C. A contribuit la ridicarea prestigiului moral al asociaţiei. Bun cunăscător al căilor ferate. printre aceştia nu au fost numai intelectuali. pregătirii profesionale excepţionale şi calităţi sufleteşti. Din inţiativa lui s-a dezvoltat foarte mult reţeaua de căi ferate. Societar al asociaţilor inginerilor A fost membru fondator al Societăţii Politehnice şi ales Vicepreşedinte în primul comitet de conducere (decembrie 1881) şi a rămas membru în Comitet până la sfârşitul vieţii. bagaje şi mărfuri. dar nu a reuşit să o menţină din cauza concurenţei neloiale şi după câteva luni se întoarce în serviciul statului. până la sfârşitul prematur al vieţi sale. s-a remarcat printr-un raport susţinut la congresul de la Londra (1895) . În anul 1874 a fost numit director al liniei Iaşi-Ungheni. s-au construit gări şi halte pe liniile în exploatare. A înfiinţat o firmă proprie. aşezat într-un punct la egală distanţă de clădirea Politehnici şi a Gării.controlul de calitate al construcţiilor de căi ferate concesionate unor firme străine. a înfiinţat o şcoală pentru mecanici de tracţiune (1890).R. inexistente până atunci. Făcând o analiză a beneficiilor realizate de C. ing . în anul 1897. la care salariaţii se puteau aproviziona pe credit şi la preţuri mai reduse. datorită calităţilor sale. În anul 1897. văd şi admiră un bust de bronz care îl reprezintă pe Duca. un magazin de consum. în anii 1883 şi 1890 .F.R. În dorinţa de a înbunătăţi viaţa întregului personal. a avut realizări prin care va rămâne în istoria tehnici româneşti ca o remarcabilă personalitate. Dovezi de admiraţie şi recunoştinţă. care a fost mediatizat în toată lumea. în gări s-au construit depozite pentru protejarea cerealelor. Într-o perioadă de viaţă relativ scurtă. din care va face parte şi ing. El a intervenit cu idei inovatoare în activitatea tehnică. o şcoală elementară pentru copii salariaţilor în Bucureşti şi a construit locuinţe de serviciu. printre primele măsuri pe care le ia la preluarea funcţiei de director general este aceea de a întocmi statutul personalului prin care se stabilesc drepturile de pensie. S-a stins din viaţă la 7 august 1899. Ca membru al Congresului Internaţional al căilor ferate. la linia ferată Ploieşti-Predeal. Duca a trecut ca director al lucrărilor portului Constanţa. a dat o atenţie deosebită publicaţiei Buletinul Societăţii Politehnice şi organizând conferinţe cu subiecte de specialiate.

îşi realizează şi apoi îşi susţine teza de doctorat cu titlul “Curgerea unei bule de aer într-un tub vertical”. până în anul 1944. În anul 1940 revine în ţară şi se angajează ca inginer la Atelierele de Construcţii de Avioane din Bucureşti şi la IAR-Braşov. A ţinut cursul de hidrodinamică la Facultatea de Construcţii şi cel de maşini hidraulice şi mecanica fluidelor la Institutul Politehnic Bucureşti. prin care a făcut ca şcoala românească de hidraulică să fie recunoscută pe plan mondial. lucrare care l-a consacrat. Ca profesor a militat pentru modernizarea învăţământului. Nu se mulţumeşte cu aceste studii şi. În calitate de conducător al Secţiei de hidromecanică din Institutul de Mecanică Aplicată al Academiei Române a efectuat importante studii fundamentale şi aplicate. Este prima lucrare care abordează acest subiect în mod riguros. la Şcoala Politehnică din Bucureşti. pe care le-a absolvit în acelaşi an (1935). unde a urmat cursurile la École Supériore d’Éléctricité. Între anii 1937-1940 a fost angajat la Universitatea Tehnică din Göttingen ca asistent şi conducea lucrările practice de hidraulică. obţinând titlul de licenţiat al acestor facultăţi şi simultan cel de inginer diplomat. a editat cursuri şi a înfiinţat laboratoare de studiu pentru studenţi. În activitatea sa ca profesor a mai susţinut cursuri de hidraulică la Universitatea din Bucureşti. A urmat cursurile Liceului “Gh. Dispunea de arta de a menţine ore întregi atenţia noastră încordată şi orele acelea minunate treceau atât de repede…” În paralel cu activitatea didactică a desfăşurat o laborioasă şi prestigioasă muncă de cercetare ştiinţifică. românul Dumitru Dumitrescu şi-a expus ideile îndrăzneţe în domeniul hidraulicii aplicate şi teoretice. În activitatea didactică în ţară a debutat ca asistent la Catedra de hidraulică a profesorului Dionisie Ghermani. glumea cu noi. Institutul de Mine Bucureşti şi la Academia Tehnică Militară. ca elev al celebrului profesor Ludwig Prandtl. Dorind să se perfecţioneze. dar susţinea şi unele cursuri. elev al cunoscutului profesor P. pleacă în Germania la Göttingen şi. în comuna Buftea. era o fire deschisă. degaja o căldură sufletească deosebită. după care şi-a continuat studiile superioare la Politehnica din Bucureşti şi în acelaşi timp la Universitatea din Bucureşti a urmat cursurile facultăţilor de matematici. Janet şi totodată cursurile de la École d’Aéronautique. a plecat la Paris în anul 1930. nu studenţi. litere şi filozofie. În lucrarea de doctorat a determinat prin procedee foarte riguroase viteza ascensională a unei bule de aer într-un tub vertical plin cu lichid. Tânărul profesor era pasionat de activitatea didactică.DUMITRU DUMITRESCU 1904-1984 Fondatorul şcolii româneşti moderne de hidraulică S-a născut la 7 septembrie 1904. Unul dintre foştii săi studenţi scria despre el: “Lecţiile lui ne fascinau pur şi simplu. În anii de studii din Franţa şi Germania. devenită clasică şi citată în toate lucrările de specialitate. judeţul Ilfov. La 2 iulie 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi a devenit membru titular la 23 martie 1963. El a 104 . Zâmbea. Lazăr” din Bucureşti. devenind profesor şef de catedră în anul 1951. se purta cu noi parcă am fi fost colegii lui. funcţie pe care a deţinut-o până în 1974. drept. dornic de a cunoaşte cât mai mult din ştiinţa contemporană.

A contribuit substanţial la afirmarea ştiinţei româneşti peste hotare prin participarea activă la conferinţe şi simpozioane în SUA. care au avut rezultate foarte bune. Păuliş-Mureş. La Catedra de hidraulică a introdus şi o serie de cercetări în domeniu. făcând legătura între învăţământ şi producţie. aducând contribuţii originale în acest domeniu. Bicaz. Inscripţii şi Litere Frumoase din Toulouse. A încetat din viaţă la 20 septembrie 1984. Studiile executate de prof. În 1962 a fost distins cu Premiul de Stat şi Premiul Academiei Române pentru activitatea sa ştiinţifică. în care a expus valoroase idei originale.a. Anglia. Sisteme pentru aerisirea apei uzate. Optimizarea şi perfecţionarea manevrării evacuărilor de ape mari la amenajările hidroenergetice. aducându-şi contribuţia la teoria similitudinii şi modelării. A fost ales membru corespondent al Academiei de Ştiinţe.a. a studiat hidrodinamica lichidelor cu vâscozitate mare. Astfel de cercetări a efectuat cu colectivul condus de el pentru amenajările de la Paroşeni. dintre care cităm: Studiul stabilităţii mişcării fluidelor. A efectuat cercetări privind transportul de debit solid şi al depunerii de sedimente în lacurile de acumulare şi privind studiul optimizării exploatării hidroenergetice a sistemelor de centrale hidroelectrice şi a funcţionării staţiilor de pompare pentru irigaţii. 105 . Săvineşti ş. Franţa. Germania. Sadu-Sibiu.introdus studiul şi încercarea hidraulică pe modele. A publicat 170 de lucrări ştiinţifice şi cu caracter filozofic şi cultural. De asemenea. Dumitru Dumitrescu demonstrează preocuparea sa permanentă pentru rezolvarea problemelor practice şi teoretice ridicate de dezvoltarea economică a ţării. ing. ş.

insecticide ş. El a reuşit pentru prima dată în lume să rafineze produsele petroliere cu bioxid de sulf. unde a avut ca profesori pe marii savanţi ai timpului A. A fost remarcat de profesorii săi din liceu. la 1 septembrie 1861. explozivi. Avantajul procedeului constă în faptul că se obţin produse de calitate. El l-a numit în 1889 şef de lucrări la catedra pe care o conducea din Universitatea Bucureşti. Lazăr revine în Bucureşti la vârsta de 12 ani cu dorinţa de a învăţa carte. De atunci şi-a consacrat toate eforturile pentru cunoasterea şi valorificarea petrolului românesc. Cu numai un galben în buzunar a reuşit să se înscrie la Liceul Sf. Rammelsberg. Deşi putea face o carieră stralucită în străinătate. Acolo a înfiinţat o secţie pentru fabricarea uleiurilor de ungere. toluen. Tânărul doctor în chimie organică a fost solicitat să lucreze ca asistent şi şef de lucrări al profesorului Hodkinson la Royal Artillery College. care au condus la aplicaţii practice în distilarea fracţionată a hidrocarburilor şi obţinerea de produse necesare industriei. Un alt pas important în cariera sa ştiinţifică l-a făcut atunci când a fost numit director la Rafinăria Vega din Ploieşti. unde cu greu pătrundea un străin. iar produsele aromatice extrase formează baza preparării de numeroase medicamente. când s-a înfiinţat Institutul Geologic al României. Sava. derivaţii acidului cinamic. Pentru „Procedeul de rafinare cu bioxid de sulf lichid” (Procedeul Edeleanu). într-o familie de oameni săraci. prin care asigură extragerea şi rafinarea selectivă a hidrocarburilor aromatice (benzen. post pe care l-a deţinut timp de 4 ani. să separe din petrol mai multe grupuri de hidrocarburi componente. În 1897 a fost chemat să lucreze în cadrul Ministerului Domeniilor. Procedeul Edeleanu a fost adoptat în toate ţările producătoare de petrol din lume. acţiunea clorurii asupra oxizilor ş. Începând din 1906. În laboratorul catedrei a desfăşurat o activitate de cercetare rodnică privind acţiunea clorurii de sulf asupra anilinei. lipsindu-i banii pentru lumânări. În timpul pregătirii tezei de doctorat a descoperit benzidrina. Edeleanu a efectuat numeroase studii de valoare în domeniul chimiei petrolului. vedea în Lazăr Edeleanu un cercetător de mare perspectivă. care aveau încă 6 copii. 106 . a fost numit şeful secţiei de chimie. învăţa la lumina felinarului din stradă. xilen) din ţiţei a obţinut un brevet de invenţie în 1908. şi C. prin distilare în vid. De multe ori.a.I. tolerat.F. Rezultatele asupra acestor cercetări le-a publicat în „Buletinul Societăţii de Ştiinţe Fizice” din Bucureşti. care i-au favorizat obţinerea unei burse cu care a plecat la Berlin şi s-a înscris la Universitatea Tehnică. care l-a îndrumat şi pentru doctorat. fondatorul şcolii de chimie organică din Bucureşti. ca director al minelor.LAZĂR EDELEANU 1861-1941 Chimist – inventator recunoscut pe plan mondial S-a născut în Bucureşti. a preferat să se întoarcă în ţară. C. fără să le modifice compoziţia chimică.a. În timpul cât a urmat cursurile liceului a fost găzduit. în subsolul unei case. Prof. familia Edeleanu a plecat la Focşani şi apoi la Craiova. un produs folosit ca stimulator al sistemului nervos. În căutare continuă de lucru. dintre ai cărui membrii fondatori a făcut parte. Hofmann. În 1887 şi-a susţinut teza de doctorat „Despre unele derivate ale acidului fenilmetacrilic şi fenilizobutiric”. unde se ocupa cu problemele de chimie. Istrati. coloranţi.W.

A lucrat din 1910 până în 1932 ca director la firma „Allgemeine Gesellschaft für Chemiche Industrie” din Frankfurt. dr. Din 1932 şi reînnoită în prezent. care a ştiut să aplice principiile pur ştiinţifice la dezvoltarea unor procese industriale. în diferite ţări din lume funcţionează 80 de instalaţii de tip Edeleanu. l-a calificat astfel: „Dr. 107 . Germania.A.Buletinul Societăţii de Chimie din Paris i-a publicat numeroase studii privind proprietăţile chimice ale ţiţeiurilor brute din zona subcarpatică a României. care a contribuit prin invenţiile sale la dezvoltarea industriei petroliere mondiale. decernată de această instituţie de prestigiu. cu nimic mai prejos ca Davy şi Faraday. fiind apreciat ca un mare expert în cunoaşterea chimiei hidrocarburilor. A fost invitat la multe reuniuni ştiinţifice internaţionale.. recunoscute ca invenţii.. S-a ocupat şi de proiectarea unor instalaţii originale de prelucrare a hidrocarburilor. uleiuri pentru transformatoare. Dunstan. În prezent. a fost recunoscută marca Edeleanu pentru grupele de produse: hidrocarburi. este un om pe care suntem mândri a-l onora. instalaţii şi elemente de instalaţii pentru îmbunătăţirea hidrocarburilor etc. A fost membru de onoare al Institution of Petroleum Technologists din Londra (ITP). pentru care a obţinut numeroase brevete. cu ocazia festivităţii de înmânare a Medaliei Redwood. Edeleanu este. Preşedintele ITP. dr. înainte de toate un mare chimist. Dar mai presus de toate.a. S.” S-a stins din viaţă la 7 aprilie 1941 la Bucureşti. carburanţi pentru diferite motoare. Edeleanu este un mare tehnolog.U. În al doilea rând. Austria. Pentru invenţiile sale a obţinut 212 brevete în România. Franţa. căreia i s-a dat în 1932 numele de „Edeleanu Gesellschaft”. Olanda ş. în onoarea marelui inventator.

Escherich. Gândacii de frunză şi combaterea lor(1954) şi multe altele. Deşi s-a născut şi a trăit într-o familie de orăşeni. la a cărui conducere s-a aflat până în anul 1958.A publicat lucrări de o deosebită importanţă în domeniul ocrotirii pădurilor. la Catedra de botanică şi zoologie forestieră. precizând cele mai eficiente metode de combatere a acestora. când a obţinut titlul de inginer silvic. În activitatea îndelungată de cercetare s-a ocupat de clasificarea insectelor dăunătoare ale pădurii. 108 . a desfăşurat şi o prestigioasă activitate didactică la facultăţile de silvicultură din Braşov şi Bucureşti. imediat după absolvirea facultăţii. Importanţa operei sale poate fi înţeleasă mai bine dacă ne gândim că peste 30% din suprafaţa ţării noastre este acoperită de păduri. iar după 1951 a organizat şi condus acţiunea de luptă pe plan naţional împotriva insectelor de pădure. Omida stejarului(1949). el a experimentat diferite substanţe pentru combaterea şi distrugerea gândacilor dăunători. observând în special ciclul biologic al acestora. Pentru a-şi adânci cunoştinţele în domeniul biologiei. în 1932 a participat la o vastă campanie naţională de combatere a omizilor stejarului. A participat la organizarea Muzeului Silvic. fitopatolog. Pentru salvarea mediului pădurii a organizat mai multe campanii naţionale de combaterea dăunătorilor.A fost timp de 15 ani conducătorul Secţiei de ecologie a Institutului de biologie „Traian Săvulescu” din Bucureşti. în care s-a ocupat de zoocenoze. după ce a devenit inginer silvic a urmat şi Facultatea de Ştiinţe Naturale din cadrul Universităţii Bucureşti. Considerând că mai are multe de învăţat până să practice meseria. Grigore Eliescu este primul cercetător care a iniţiat.A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 1 martie 1948. încă din studenţie. dintre care cităm: Duşmanii pădurilor(1946). în această parte a Europei. În timpul vieţii a fost numit membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice.GRIGORE ELIESCU 1898-1975 Silvicultor. A devenit asistent în 1923. între 1923-1927. a îndrăgit codrul şi a observat bolile care îl macină şi în special insectele dăunătoare. şi l-a condus mai mulţi ani. După absolvirea liceului s-a înscris la Şcoala Superioară de Silvicultură. în urma prezentării tezei „Studii asupra morfologiei şi biologiei insectei Lophyrus pini L”. În anul 1930 este declarat Doctor economicae publicae cu Magna cum laudae. entomolog S-a născut în Bucureşti.În 1933 a fondat Laboratorul de Protecţia Plantelor în cadrul Casei Autonome a Pădurilor Statului.A efectuat studii asupra păsărilor răpitoare din mediul silvic şi a publicat un determinator al acestora. Principalii gândaci de scoarţă ai molidului şi combaterea lor(1949). la 25 ianuarie 1898. L-a avut în calitate de conducător ştiinţific pe cunoscutul profesor K. pleacă în Germania şi se înscrie la Universitatea din Münhen pentru a-şi susţine doctoratul. Insectele xilofage ale stejarului şi dăunătorii conurilor şi seminţelor de răşinoase(1953).Pe lângă activitatea de cercetare. conferenţiar între anii 1940-1941 şi profesor între anii 1941-1960. Ca aplicaţie practică. pe care a frecventat-o între 1918-1922. care a introdus acest studiu într-un tratat publicat de el. Astfel. ample cercetări cu privire la repartiţia geografică a insectelor de foliatoare.

printre care Steaua României. ca civil a fost secretar general în Ministerul Lucrărilor Publice şi director general al Telegrafului şi Poştei. În acea seară de 18/30 octombrie 1881. în care s-a hotărât să se înfiinţeze o societate a inginerilor şi arhitecţilor români. 1898-1899. Comitetul ales a elaborat statutul prin care asociaţia inginerească a fost numită Societatea Politehnica. fiind primul militar care a făcut parte din această înaltă instituţie de cultură. Virtutea Militară şi Crucea Trecerii Dunării. la 6 martie 1835. pentru continuarea studiilor.Pentru activitatea ştiinţifică susţinută a fost ales membru titular al Academiei Române în 1886. primul preşedinte al Societăţii Politehnica S-a născut în Bucureşti. înalte oficialităţi şi un mare număr de ingineri. 109 . Pentru activitatea sa militară a fost decorat cu numeroase ordine şi medalii. Ulterior a devenit preşedinte de onoare. După terminarea acestor şcoli. ca preşedinte provizoriu al societăţii a fost ales colonelul Ştefan Fălcoianu.ŞTEFAN FĂLCOIANU 1835-1905 General de brigadă. A reintrat în armată când au început pregătirile pentru războiul de independenţă. a prezentat comunicări. în 1859. În cadrul Academiei Române a avut o activitate deosebită. S-a stins din viaţă la 22 ianuarie 1905. pe atunci director general al Căilor Ferate. a fost trimis la Şcoala Imperială de Aplicaţii de Stat Major de la Paris. A fost repartizat comandant de pluton în Regimentul 3 infanterie de linie.A fost membru fondator al revistei „România Militară”. ca după câteva luni să fie numit şeful Statului Major al Armatei de Operaţiuni Române. pe traseul Buzău-Mărăşti. pe care a absolvit-o cu gradul de sublocotenent în 1856. Rahova. fiind avansat colonel în aprilie 1877 şi numit director general al Administraţiei Centrale de Război. regina Elisabeta. În acelaşi timp s-a specializat ca inginer militar la Şcoala Politehnică din Paris. În această calitate a participat la luptele de la Plevna.La 18/30 octombrie 1881 s-a inaugurat prima linie de cale ferată proiectată şi construită de ingineri români. În seara aceleiaşi zile memorabile a avut loc o adunare a inginerilor prezenţi care a fost condusă de colonelul Ştefan Fălcoianu. Smârdan şi Vidin. La inaugurare au participat regele Carol I. într-o familie cu tradiţii militare. Coroana României.Scopul iniţial al acestei societăţi era de informare profesională.inginer militar. unul dintre cei mai buni din promoţie.A fost vicepreşedinte al Academiei Române între 1886-1888. După terminarea studiilor secundare dă concurs la Şcoala Militară de Ofiţeri din Bucureşti în 1854. 1891-1892. rapoarte.Între anii 1870-1877. în 1862 a fost ataşat al Statului Major al Armatei Franceze. Revenit în ţară. denumire pe care o purta Armata Română care acţiona la sud de Dunăre. Atunci aproximativ 130 de ingineri lucrau în administraţia statului şi câteva zeci la firme particulare. matematician şi istoric. Aceste lecţii au fost revizuite şi publicate în 1895 într-un volum. unde a predat sub formă de lecţii istoria războiului ruso-româno-turc din 1877-1878. Fiind un ofiţer remarcabil. este numit profesor la Şcoala Militară de Ofiţeri din Bucureşti(18621868). dări de seamă şi a condus mai multe comitete de lucru şi comisii. După terminarea războiului şi-a reluat activitatea la Şcoala Militară de Ofiţeri.

La demobilizarea generală a fost avansat sublocotenent. împreună cu Traian Lalescu. La plecarea sa. A realizat numeroase inovaţii la vagoanele de tramvai. în corpul tehnic al statului şi a trecut la Serviciul hidraulic. Dorinţa de a deveni inginer a avut-o din liceu. gradaţie care se obţinea cu greutate în acele timpuri. cunoscând capacitatea inginerului Filipescu. Fiind apreciat pentru prestaţia lui ca inginer. printre care Harta hidrografică a Dunării. pe care le-a publicat în Buletinul Societăţii. După proiectele sale s-a realizat triajul de la Ploieşti. deşi absolvise studiile cu note maxime. Umilul CFR-ist. acea reţea complicată pe care o văd călătorii ce trec pe acolo cu trenul. care îl cunoştea prin corespondenţa ce o deţinea cu Gazeta matematică. din slabele lui resurse băneşti a căutat să educe pe copiii săi în şcoli superioare. de sub conducerea directorului Ion Baiulescu. nu şi-a putut găsi un loc de muncă.GHEORGHE EMIL FILIPESCU 1882-1937 S-a născut în comuna Burcea din jud. În anul 1902 a venit pentru prima dată în Bucureşti pentru a se înscrie la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. Gheorghe Emil. pe care le-a calculat exact. în organizarea traseelor. În 1918 s-a întors la Bucureşti şi şi-a reluat activitatea ca director al Serviciului de studii şi construcţii la Tramvaiele Comunale şi ca profesor la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. la macazuri. În mai 1910 a fost avansat la gradul de inginer clasa a II-a. Emanoil Filipescu. Botoşani la 28 martie 1882. În cursul superior al liceului s-a preocupat intens de pregătirea la matematică şi a devenit colaborator la Gazeta matematică. a fost avansat inginer clasa I. unde a lucrat până în august 1916. l-a însărcinat să pună în exploatare liniile de cale ferată îngustă din Valea Oituzului. Profesorul scria despre fostul său student: "Se distingea prin priceperea cu care studia problemele. În acest serviciu a executat lucrări importante. Ionescu. la Societatea Tramvaielor Comunale. pentru a reduce cantitatea de beton şi fier. După terminarea facultăţii în 1906. în luna martie 1908 a fost numit subşef de secţie. în 1916. În timpul primului război mondial a fost mobilizat cu gradul de plutonier. L-au mai preocupat şi problemele teoretice legate de schimbătoarele de direcţie ale liniilor (macazele). Ca student l-a avut profeosr pe matematicianul Ion I. Statul major. după ce a absolvit şcoala primară din Burcea. 110 . Abia după un an de şomaj a reuşit să fie numit într-un post de diurnist (zilier provizoriu) la Serviciul de întreţinere al Căilor Ferate. venind în contact cu cei care lucrau la calea ferată. El a căutat să utilizeze numai fabricate din industria indigenă şi numai rar recurgea la importuri. Pentru proiectele sale a studiat cadrele elastice. A proiectat castele de apă pentru alimentarea locomotivelor cu abur. a fost elev la Liceul Laurian din Botoşani. atât pentru traficul pe străzile înguste şi întortocheate ale oraşului. situaţia fiind similară cu cea din zilele noastre. a fost cantonier la calea ferată. Această problemă l-a pasionat în tot timpul vieţii şi cu această temă a ţinut numeroase comunicări la Societatea Politehnică. La terminarea studiilor. Tatăl său. fostul său profesor l-a propus şi a fost numit asistent la Cursul de aplicaţii de rezistenţa materialelor şi proiecte de poduri. În acest serviciu a adus multe îmbunătăţiri liniilor de metal pe care circulau tramvaiele. prin munca şi conştiinciozitatea pe care o punea la studiul şi redactarea proiectelor". Valea Uzului şi Piatra Prisăcani. ca şi pentru siguranţa călătorilor.

Din 1925. S-a ridicat dintr-o familie modestă şi prin calităţile sale a ajuns o stea a ştiinţei româneşti. cu o metodă ştiinţifică originală de calcul. A făcut parte din comitetele pentru participarea României la Conferinţa internaţională a marilor reţele electrice de înaltă tensiune de la Paris. care pot fi considerate de referinţă: Formule pentru calculul betonului armat (1911). O serie de construcţii feroviare au fost realizate cu costuri avantajoase după proiectele calculate prin această metodă. 111 . Em. a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1936. grevele şi nemulţumirile muncitorilor erau aproape permanente. Ca teoretician şi-a înscris numele în istoria ştiinţelor construcţiilor. vol. publicată în Lexiconul tehnic român. Gh. Ca profesor. A trecut în nefiinţă la 25 noiembrie 1937. Filipescu a ţinut cursul de rezistenţă şi statică la Şcoala Politehnică. Pentru activitatea sa inginerească şi în special ca teoretician. Filipescu s-a preocupat personal de ameliorarea condiţiilor de muncă şi salarizarea muncitorilor şi a îmbunătăţit relaţiile muncitorilor cu patronatul. Dintre numeroasele sale lucrări şi studii cităm câteva. "metoda Filipescu".În anii de după primul război mondial. a fost membru al Institutului Român de Energie. Statica construcţiilor şi rezistenţa materialelor (publicat postum în 1940). Tatăl său a continuat să trăiască cu o durere infinită. din Comitetul român al marilor baraje. de la înfiinţare. Noţiuni asupra vectorilor (1929). până la sfârşitul vieţii.a. din Comitetul maşinilor şi aparatelor electrice ş. la vârsta de 55 de ani. A fost membru al Societăţii Politehnice din 1909 şi a publicat numeroase lucrări în Buletinul Societăţii. 7 şi în Buletinul Societăţii Politehnice.

Al. în luna septembrie 1843.Constanţa şi a micului port (atunci) Constanţa. Ca inginer. La retragerea sa. Societatea Politehnică a fost recunoscută ca persoană morală şi juridică. . El a pregătit un proiect de lege pentru respectarea titlului de inginer şi arhitect. a mai trăit până în anul 1923. la Societatea Ruso-Germană de construcţii căi ferate care activa în Basarabia. s-a ocupat cu educaţia copiilor săi. statul român a preluat administraţia Căilor Ferate şi 1-a solicitat pe ing. înaintat inginer şef în 1890 şi inginer inspector general în 1895. Buzău şi Bacău. ca inginer ordinar clasa a Il-a. în 1902. Timp de zece ani a fost membru al Comitetului de conducere al Societăţii. Numele lui a rămas gravat pe placa de onoare. În timpul primului său mandat. Duca . la Cahul. GAFENCU 1843-1923 Fost preşedinte al Societăţii Politehnice S-a născut într-o veche familie românească din Basarabia. a studiat ingineria la Politehnica Grand . Reîntors în ţară. a fost propus ca preşedinte de onoare. prin renunţarea la importul de combustibili şi utilizarea petrolului şi cărbunelui din zăcămintele româneşti pentru locomotive şi a unsorilor produse în ţară. A fost admis în Corpul Tehnic în 1884. inginerii şi arhitecţii făceau parte dintre meseriaşi. având ca sarcină de serviciu administrarea liniei Cernavodă . în luna aprilie 1877 a trecut Prutul şi s-a angajat ca inginer asistent la Societatea de Căi Ferate Română. ocupându-se de familie. în 1912. fiind unul dintre premianţii instituţiei. conform legii meseriilor. prin care inginerilor români li se acorda un statut corespunzător. Alexandru Gafencu a făcut parte dintre cei 52 de membri fondatori ai Societăţii Politehnice. A fost ales preşedinte de două ori: între anii 1892-l 893 şi între anii 1900-1901. Polonia şi Ucraina. şi-a început activitatea în Basarabia.pentru calităţile sale. În epocă. După ce a urmat liceul şi a luat bacalaureatul la Chişinău. Remarcat de Gh.F.care era director general al C.ALEXANDRU S. 112 . În anul 1884. În timpul crizei economice din 1900. Animat de sentimente patriotice pentru Ţara Românească. A participat la întocmirea Legii corpului tehnic. a fost însărcinat să organizeze Serviciul de tracţiune pe care 1-a adus la nivelul celor similare din Europa.Belgia. Gafencu să facă parte din administraţia centrală. a plecat în Elveţia unde. însă fiind deosebit de modest nu a acceptat. După ce a ieşit la pensie în 1902. a intervenit personal pentru a găsi locuri de muncă în special pentru tinerii ingineri şomeri. timp de zece ani. I se atribuie un merit deosebit prin faptul că a adus o importantă contribuţie la dezvoltarea economiei naţionale. lucrând pe şantierele de la Brăila. care a fost construit de englezi şi turci.

pot fi considerate ca o contribuţie la independenţa energetică a ţării noastre. pe care a absolvit-o în 1924. din roadele căruia şi-a crescut cei şase copii. secţia de fizică. În acelaşi timp. şi mama. GAVĂŢ 1900-1978 A adus contribuţii esenţiale la descoperirea zăcămintelor de hidrocarburi din Oltenia şi Muntenia S-a născut la Tâmboieşti. care au avut parte de o instrucţie deosebită. Petru. la limita dintre Subcarpaţi şi Câmpia Română.P Ghiţulescu. care a condus la cunoaşterea rezervelor imense de NaCl din subsolul ţării noastre. a elaborat studii de sinteză folosite şi în prezent pentru amplasarea forajelor de exploatare a zăcămintelor de petrol. Cetatea de Baltă şi Chişinău Criş. În colaborare cu profesorul T. Gavăţ le-a întreprins pentru evaluarea perspectivelor privind existenţa unor zăcăminte de petrol în Depresiunea Panonică şi studiile fiind detaliate pentru structurile Sărmăşel. Livia. deschizând drumul explorării acestora prin foraje. 113 . recent descoperite. Noul Săsesc. Prin cercetări gravimetrice. a elaborat o serie de studii privind aplicaţia geologiei structurale la descoperirea şi punerea în producţie a structurilor petroliere. Liceul l-a început în 1911 la Iaşi şi l-a terminat la Bârlad. Activitatea în producţie a început-o la Institutul Geologic al României. într-o familie de agricultori. cităm numai pe cele de referinţă: Asupra anomaliei gradientului orizontal „g”. În 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. De o deosebită importanţă sunt studiile pe care I. cu titlul de inginer de mine şi metalurgie. sub aspectul prospecţiunilor pentru petrol(1938). jud. toţi fiind absolvenţi ai unor studii universitare. primul geofizician român. într-o perioadă în care metodele de prospecţiuni geofizice. a pus în evidenţă cutele diapire din Muntenia şi domurile din Transilvania. În ceea ce priveşte descoperirea structurilor petroliere din Oltenia. refugiindu-se în Moldova. atestând valabilitatea metodei gravimetrice pentru cercetarea acumulărilor de sare. elaborând metode originale de interpretare a rezultatelor obţinute prin măsurători de teren. după ce a făcut liceul la Braşov. Muntenia şi Transilvania. apreciate de specialiştii autohtoni şi străini. Ca urmare a cercetărilor geologice şi geofizice în Depresiunea Getică. a efectuat pentru prima dată prospecţiuni gravimetrice experimentale pe masivul de sare de la Floreşti-Prahova. erau din ce în ce mai utilizate în Europa pentru căutarea de substanţe utile. Iniţial s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe. Tatăl lui. P. Descoperirile sale privind zăcămintele de sare au deschis calea dezvoltării industriei clorosodice în România. În afara cercetărilor aplicative. dar după un an a dat examen de admitere la Şcoala Politehnică din Bucureşti. care sunt exploatate şi în prezent. a luat pământ în arendă. erau refugiaţi din Transilvania din cauza persecuţiilor la care erau supuşi pe atunci românii care trăiau sub regimul austroungar. Dintre numeroasele lucrări ştiinţifice pe care le-a lăsat. S-a specializat în prospecţiuni gravimetrice cu balanţa de torsiune. Vrancea. pe care le-a efectuat pentru descoperirea acumulărilor de sare. la 19 iulie 1900. Din 1937 şi până în 1952 a lucrat în industria petrolieră ca inginer geolog. Tatăl. timp în care a condus cercetările geologice şi geofizice pentru descoperirea de noi structuri petroliere. a efectuat şi cercetări fundamentale. publicată în limba franceză.IULIAN P.

Gaze şi Geologie din Bucureşti.a. fiindcă li se predau cazuri reale preluate din practică şi care deveneau subiecte de comentarii teoretice. Ghiţulescu(1902-1983)cu care a fost prieten şi colaborator în descifrarea tainelor subsolului românesc şi descoperirea zăcămintelor necesare progresului ţării. deveneau interesante şi erau ascultate cu plăcere de studenţi. în cadrul Institutului de Petrol. 114 . Mircea Socolescu(1902-1993) şi T. Împreună cu colegii lui creatori ai şcolii moderne de geologie. Praguri şi cordiliere. la Bucureşti. ştiinţele aride ca geologia zăcămintelor de hidrocarburi. din structura profundă a Carpaţilor între văile Oituzului şi Trotuşului(1971) şi o altă lucrare de sinteză. Interpretarea geologică a prospecţiunilor geofizice(1973) ş. Din anul 1950 până în 1970 a avut o activitate didactică deosebită. Cursurile sale erau frecventate cu plăcere de către studenţi. P. Raportul dintre structura profundă şi structura complexă a sedimentelor din Depresiunea Transilvaniei(1969).Structura profundă a teritoriului României(1963). afiliată la AGIR. au înfiinţat Societatea Română de Geofizică.profesorii ingineri Sabba Ştefănescu(1902-1994). materii pe care le-a predat la catedră în decursul anilor. Astfel. S-a stins din viaţă la 18 iulie 1978. în urmă cu 80 de ani.

exploatarea liniilor de 110000 V şi 60000 V ale hidrocentralei Dobreşti. pe baza unor metode originale de cercetare stabilite de el. aplicarea lungimii virtuale pentru stabilirea diagramei de consum ş. În lunga lui activitate. S-a ocupat de rolul puterii sincronizate la mersul în paralel al alternatoarelor. În prelegerile sale. după care a efectuat o practică de un an la fabricile AEG. la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii şi la Politehnica din Bucureşti. 1968-1972. şi-a continuat studiile la Paris. A elaborat o teorie unitară a maşinilor electrice. ca şef al serviciului de electrificare. modernizarea şi extinderea uzinei Grozăveşti. 3 volume. a făcut o călătorie de studii în Germania. Un studiu important efectuat de el s-a referit la tarifele pentru energia electrică. obţinând şi diploma de inginer electrician. Rezultatele studiilor sale le-a publicat în peste cincizeci de lucrări în ţară şi străinătate.S. GHEORGHIU 1885-1968 Întemeietorul şcolii româneşti de maşini electrice S-a născut la 24 august 1885 la Bacău. elaborând o metodă originală comparativă pentru tarifele de bază. De aici se transferă la Societatea Tramvaielor din Bucureşti(STB) şi apoi trece la Direcţia CFR. S.ION S. Gheorghiu nu a fost numai un practician şi profesor. Din 1951 a fost Directorul Institutului de Energetică al Academiei Române. Inginerul I. el s-a dedicat şi cercetării ştiinţifice. astfel: modernizarea uzinei Filaret. unde a ajuns în 1926 profesor definitiv. 115 . Franţa şi Italia. el a organizat Laboratorul de maşini electrice de la Politehnica din Bucureşti. A efectuat studii asupra motoarelor alternative cu colector prin aplicarea teoriei cvadripolilor. Dintre acestea cităm lucrările fundamentale: „Tratatul de maşini electrice”. luându-se în considerare excepţionala sa pregătire. după care Şcoala Naţională de Poduri şi şosele din Bucureşti. a introdus noţiuni noi sau mai puţin cunoscute în epocă. contribuind la organizarea şi dezvoltarea acestuia. în acelaşi timp. a executat importante amenajări la Societatea de Gaz şi Electricitate din Bucureşti. A studiat problema puterilor active şi reactive la mersul paralel al uzinelor electrice. A urmat liceul la Iaşi. Acordându-i-se Bursa Adamachi de către Academia Română. unde va lucra un an.a. primele în acest domeniu apărute în ţara noastră. Gheorghiu a realizat primul proiect de electrificare a liniei de cale ferată Ploieşti-Braşov. împletind armonios teoria cu practica. Preocupat de electrificarea căilor ferate. precum traficul critic în studiul rentabilităţii căilor ferate electrice. unde va lucra timp de 12 ani. introducerea cablului subteran de 30000 V. plecând de la diferite ipoteze. iar după 1948 şef al Catedrei de maşini electrice. electrificarea zonei rurale din jurul Bucureştiului. a fost numit conferenţiar. 19601966. I. şi „Culegere de probleme de maşini electrice”. În domeniul electrificării căilor ferate. În 1925 este solicitat la Societatea de Gaz şi Electricitate Bucureşti. unde va fi numit director tehnic. el preda cunoştinţele riguros ştiinţific şi indica aplicaţiile practice. în anul 1911 este numit inginer la instalaţiile electrice ale portului Constanţa. ing. Cercetările sale s-au axat pe mai multe direcţii privind utilizarea maşinilor electrice. 4 volume. Pentru a realiza această îmbinare. În 1921. După studiile teoretice şi practica industrială efectuate în străinătate. obţinând diploma de inginer în 1909. extinderea reţelei de 5000V în afara Capitalei. la Şcoala Superioară de Electricitate.

A trecut în nefiinţă la 6 noiembrie 1968. preşedinte al secţiei tehnice a Academiei Române. A fost decorat cu înalte ordine şi medalii. 1959-1963.Pentru participarea teoretică şi practică la lucrările tehnice în domeniul energetic şi realizările sale excepţionale a fost ales: membru titular al Academiei Române în 1952. 116 . A fost membru al Consiliului Superior al Energiei şi al Consiliului Tehnic Superior.

A realizat celelalte trei laturi ale acestui ansamblu monumental. Ca arhitect şef al Comisiei Monumentelor Istorice. Ghica. În acel timp aripa Universităţii din Bulevardul Elisabeta era construită. până în 1905. După tradiţia timpului. Cumulând activitatea de inginer şi arhitect cu cea didactică. într-o interpretare proprie. realizate între 1936-1938. unde a urmat cursurile şcolii primare la Collègé Gaillaud şi apoi la Paris. Kiseleff.NICOLAE I. biserica din Copou.I Ghica. Vâlcea(1913-1914). sub îndrumarea marelui profesor arhitect Victor Laloux. Pentru a se instrui şi în domeniul arhitecturii. Istrate şi Ion Cantacuzino. realizare monumentală pentru oraşul Bucureşti şi pentru perioada interbelică. Nicolae I. obţinând şi diploma de arhitect în 1901. mulţi ingineri constructori urmează şi cursurile unei facultăţi de arhitectură. Muzeul Arheologic din Târgovişte(1938) şi numeroase clădiri din zona şos. Mausoleul lui Vasile Alecsandri din Mirceşti(1927). SUA. Întors în ţară. obţinând titlul de inginer diplomat. lucrează la început în cadrul Ministerului Cultelor şi Educaţiei Publice ca arhitect şef în serviciul tehnic. specialitatea construcţii. N. C. La această universitate tehnică românească a beneficiat de îndrumarea marilor profesori Anghel Saligmy. Între 1912-1926 a primit comandă de execuţie pentru completarea clădirii Universităţii Bucureşti. apoi s-a înscris în 1889 şi a absolvit în 1893 Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti. devine şef de lucrări(1908-1912) şi apoi profesor titular(1912-1938) la Şcoala Superioară de Arhitectură devenită ulterior Academia de Arhitectură din Bucureşti. printre care Liceul din Rm. T. GHICA-BUDEŞTI 1869-1943 Inginer constructor şi arhitect. care au deschis gustul designerilor pentru utilizarea elementelor de artă populară în domeniul decoraţiunilor interioare. a adus contribuţii originale privind valorificarea în lucrările contemporane a tradiţiilor constructive şi arhitecturale româneşti şi la restaurarea unor valoroase monumente vechi din diferite locuri ale ţării. într-o familie înstărită de orăşeni. apoi în perioada 1906-1943 îşi desfăşoară activitatea la Comisia Monumentelor Istorice.Budeşti este autorul unor construcţii de locuinţe şi social-culturale. care se păstrează şi în prezent. 117 . De un deosebit succes s-au bucurat lucrările de amenajare interioară a Sălii Seminarului Românesc de la Universitatea din Pittsburgh. O clădire reprezentativă pentru stilul lui original este Muzeul Ţăranului Român(fosta Monetărie a Statului). amplasat pe Şoseaua Kiseleff. creator al unor clădiri monumentale. construită între 1912-1939. Iaşi(1936). Remarcabile sunt restaurările executate la Biserica din Baia(1910-1911) şi la Mânăstirea Probota(1908). la vârsta de şapte ani părinţii l-au trimis la Lausanne.Budeşti a plecat din nou la Paris în 1893. liceul Ecole Monge. Pentru a-l instrui cât mai bine la nivelul de învăţământ european. şi-a dat bacalaureatul la Iaşi. Dorind să urmeze cursurile de învăţământ superior în ţară. în stilul arhitecturii franceze a începutului de secol XX.Calea Dorobanţilor. devenind din 1921 şeful acestei comisii. şi piesele de mobilier în stil românesc sau influenţate de Art Nouveau. unde a studiat arhitectura la Şcoala Naţională de Arte Frumoase. ca referent de specialitate. restaurator de construcţii româneşti medievale S-a născut la Iaşi la 22 decembrie 1869.

volume şi plastică specifică.a. 118 . 4 volume (1927. S-a stins din viaţă la 16 decembrie 1943 la Bucureşti.Toate construcţiile care poartă semnătura lui garantează pe inginerul care a calculat structura de rezistenţă. Biserica Golia(1924). el a lăsat ţi o operă de referinţă publicată. 1930. rigurosul om de ştiinţă şi artistul-arhitect creator. sensibil la afirmarea şcolii naţionale româneşti reprezentată prin detalii decorative. Arhitectura religioasă veche în Muntenia şi Olteniaîncercare de sinteză (1937). Evoluţia arhitecturii religioase din Muntenia şi Oltenia. 1935). Arhitectura Bisericii Domneşti de la Curtea de Argeş(1923). 1932. materiale de construcţii.piatră naturală şi cărămidă aparentă. Pentru creaţia sa inginerească şi arhitecturală a fost ales membru de onoare al Academiei Române(28 mai 1937). Restaurarea bisericii mari a mânăstirii Cozia(1938) ş. din care cităm: Mânăstirea Probota(1909). În afara monumentelor din piatră.

însoţit de patru mineri moţi din munţii Apuseni. Întors în ţară în 1927. entuziasmat de noua ştiinţă a geofizicii. unde se ataşează unei misiuni de exploratori organizată de Consorţiul minier Congo Niari. în Belgia. O pirogă s-a răsturnat şi membrii echipajului au 119 ." Astfel. Expediţia în Congo Primele rezultate ale aplicaţiilor metodelor geofizice le face cunoscute la un congres internaţional care a avut loc la Paris în 1929. care îl ia colaborator pe teren la cercetările pe care le efectua în Munţii Metaliferi. Lazăr" din Bucureşti. De altfel. În facultate a fost remarcat de un celebru profesor universitar. stârneşte interes. în timp de 5 luni. Şeful expediţiei a fost inginerul consilier Georges Lazerges. cercetările geologice se făceau prin observarea directă a rocilor. cu care a participat în 1928 la competiţiile din Elveţia. Iubitor de sport. În 1921. afiliată la AGIR. este numit conferenţiar la Politehnica din Bucureşti. Julian Gavăt (1900-1994) şi Mircea Socolescu (1902-1993). Până la apariţia geofizicii ca ştiinţă aplicată. Prin utilizarea tehnicilor geofizice. toţi foşti membri AGIR. la Institutul de fizică.4° latitudine nordică şi 11° -13° est de Greenwich. Ghiţulescu se va întoarce în tot restul vieţii.TOMA PETRE GHIŢULESCU 1902 – 1983 S-a născut la Giurgiu în ziua de 29 iunie 1902. este întemeietorul Societăţii Române de Geofizică. o distanţă de 2500 km. sub auspiciile statului francez. de lângă Alba lulia. profesorii universitari ingineri Sabba Ştefănescu (1902-1994). După obţinerea titlului de inginer. trei sute de indigeni purtători de bagaje şi un medic. pleacă pentru specializare în Germania. între 2° . la Laboratoarele Askania. Ghiţulescu. bazate pe măsurarea în teren a caracteristicilor fizice ale rocilor. prima medalie olimpică pentru România şi din echipa de bob. subşef fiind T. apoi la Paris. geologia devine şi o ştiinţă tehnică. completată cu analize de laborator. formată din cei patru moţi. din lipsă de căi de comunicaţii şi animale de tracţiune. Ca urmare. inginerească. Cea condusă de inginerul Ghiţulescu. la Paris. Tatăl său. fiind cuprinsă între bazinul mijlociu al fluviului Niari şi cursul superior al fluviului Ogue. Şcoala primară o face la Giurgiu. Expediţia s-a împărţit în două grupuri. a absolvit liceul "Gh. era din comuna Vinerea. şi la Vansec. se face cunoscut şi este invitat să participe la o expediţie de cercetări geologice în Africa. el va utiliza aceste metode şi în cercetările laborioase pe care le va întreprinde ulterior. susţinând comunicarea "Sur l'aplication des methodes geofisiques a la prospection du sous-sol en Romanie.P. geologul Ludowic Mrazec. pleacă la Paris. unde va cunoaşte în amănunt metodele şi tehnicile acestei geoştiinţe. Comportamentul omenos faţă de negrii însoţitori a făcut să nu se înregistreze evadări. fiind refugiat din Transilvania din cauza persecuţiilor regimului austroungar. la Freiburg şi Potsdam. între anii 1921 -1925 a fost student la Şcoala Politehnică din Capitală. a făcut parte din echipa olimpică română de rugby care a câştigat în 1924. Regiunea studiată se întinde. Împreună cu colegii şi prietenii săi. dar şi accidente. Au fost şi întâmplări hazlii. în anul 1930. unde a predat pentru prima dată în ţara noastră un curs de geofizică aplicată. secţia reală. la a căror cercetare Toma. a străbătut pe jos. de profesie funcţionar.

face o serie de comunicări la Institutul Geologic asupra zăcămintelor de minereuri de la Rodna Veche şi situaţiei zăcămintelor de fier. Este cunoscut faptul că. recunoscute ca originale. publicate ulterior. deschizând drumul pentru numeroasele expediţii geologice româneşti care au lucrat până în prezent în acest teritoriu şi au contribuit la ridicarea economică a ţărilor africane. şi prin studiul zăcămintelor de aur din patrulaterul aurifer din Apuseni. face cercetări geologice pentru zăcăminte metalifere împreună cu prietenul său.000 kg aur şi 950. Astfel. pe care le comunică şi publică. aducând noutăţi pe care le comunică la sesiuni ştiinţifice în ţară şi străinătate şi care apar în publicaţii de specialitate. reuşeşte să realizeze metode de exploatare raţională a zăcămintelor auro-argentifere. care. au fost părăsite. Ca rezultat al acestor studii. au fost ascultate cu mult interes şi au făcut senzaţie. iar rezultatele comunicate la Institutul Geologic şi la Societatea Română Regală de Geografie. dar a făcut şi descoperiri de ordin geografic. Roma. şi cu profesorul Dan Giuşcă (1902 -1988). inginerul Mircea Socolescu. apoi este avansat secretar general şi secretar de stat. chiar şi în primele decenii ale acestui secol. Recunoscut ca un strălucit specialist. romanii au extras aproximativ 500. Presa din ţară şi străinătate a mediatizat expediţia. 120 . este solicitat de diferite societăţi miniere şi i se încredinţează funcţia de director la "Sociètè de mines de l’or de Transylvanie". dar şi a altor bogăţii minerale. mineralog şi geochimist. devine suspect pentru poliţia politică germană. Reîntors în ţară. timp de 166 de ani. nr.000 kg argint. faunistic. a cărei concepţie nu a fost schimbată ulterior de cercetătorii care au adus completări de detaliu.Rodope". este numit consilier în Ministerul Economiei Naţionale. Un aport deosebit îl are. pentru descoperirea de zăcăminte de minerale necesare economiei naţionale. Această hartă a stat la baza dezvoltării mineritului în regiune. cercetează peste 200 de deschideri miniere.fost mâncaţi de crocodili. botanic şi etnologic. până în 1948. Lucrările pe teren s-au desfăşurat în anii 1932 1937 şi harta a fost publicată în 1941 (Anuarul Institutului Geologic. dar reuşeşte să scape. iar mari cantităţi de aur au plecat şi la Istanbul şi la Moscova. Caută să încetinească livrările de aur şi minereuri către nemţi. Cei care au urmat la ocupaţia acestui teritoriu s-au îndeletnicit cu extracţia auroargentiferelor. dar şi a bazei materiale a industriei metalurgice naţionale. Harta geologică a munţilor Apuseni An de an. Astfel. Tot în anul 1930. împreună cu inginerul geolog şi geofizician l. Profesorul inginer Ghiţulescu a realizat o hartă geologică de ansamblu a regiunii. avea o opţiune profund democratică şi umanistă. Pentru a cunoaşte orizonturile reper şi a reconstitui legităţile naturale de distribuţie a aurului. în dezvoltarea economiei naţionale. în timpul ocupaţiei Daciei. crom. Dar tot ce a întâlnit expediţia a fost inedit. câţiva negri au fost devoraţi de animale sălbatice. la începutul celui de al doilea război mondial. apoi de administrator delegat la societatea minieră "MICA" şi la societatea "Balkan . în 1940. a descoperit zone bogate în zăcăminte de substanţe minerale utile. iar mai târziu Viena şi Budapesta s-au clădit şi cu aurul luat de aici. pasiunea lui de cercetător se îndreaptă spre studiul subsolului românesc. magneziu şi pirită din ţara noastră. Una dintre lucrările cele mai importante pe care le realizează (în colaborare cu Mircea Socolescu) este harta geologică a Munţilor Apuseni. el este primul geolog român care a făcut studii sistematice pe teritoriul Africii. XXI). după ce au fost exploatate pe parcursul istoriei. iar ca expert este implicat de politicieni în afacerile şi aranjamentele lor. Astfel. Zăcămintele auro-argentifere de pe teritoriul Transilvaniei se exploatau la întâmplare. Deşi nu îl interesa politica. Gavăt.

121 .P. este pus să lucreze ca inginer geolog în subteran şi în special să reconstituie planurile miniere. ambele. caută să se ascundă. mobilată cu un pat. dar numai după ce distruge planuri miniere importante. Pedeapsa a fost comutată însă în muncă silnică pe viaţă. cu sinceritatea omului de ştiinţă. Ghiţulescu îi răspunde. vorbea despre I. în urma unui proces politic. timp de 17 ani. Chemat de ministrul comunist Gh. Fiicele sale sunt. la vârsta de 78 de ani. cel ce a ştiut să exploateze aurul în interesul ţării. de la Facultatea de geologie . ca sa nu cadă în mâinile jefuitorilor. dar simţul onoarei pe care îl avea nu îl lasă. este angajat în Bucureşti ca inginer principal la întreprinderea de prospecţiuni. care constituie o bază de informare pentru cei care lucrează în domeniu. pe atunci secretar general în Ministerul Economiei. geofizica. Maurer îl "demască" într-un consiliu tehnic. neegalat până în prezent. Gh. Ghiţulescu îi explică argumentat dezavantajele acestei combinaţii. inginerul T. că se fură din cauza comuniştilor. Cunoscut în ţară şi străinătate ca explorator de tărâmuri necunoscute din Africa şi ca expert minier pentru aur.P.T. dar şi pentru alte substanţe minerale". explorarea şi exploatarea zăcămintelor metalifere. fost ministru al geologiei. În anul 1971. Păzit cu străşnicie. iar.geofizică. Folea. Aventura vieţii acestui mare om uitat se încheie la 26 octombrie 1983. află de la l. Întors în ţară. publică la Editura Tehnică tratatul "Economia geologică minieră". unde este sfătuit să rămână. şi cu alţi specialişti. geofizician şi minier. inginere geolog. condamnat la moarte. un scaun şi rafturi pline de cărţi. faptul că ruşii vor controla producţia. specialist în prospectarea. Este prins şi arestat. de faţă fiind şi consilierul sovietic. într-o cămăruţă de 10 mp. Dar T. că au apărut alte soluţii pentru revigorarea producţiei miniere: constituirea de societăţi mixte româno-sovietice (sovromurile). în colaborare cu inginerul I. dar şi din cauza utilajelor miniere foarte uzate. Maurer. Profesorul care şi-a demonstrat originalitatea prin introducerea în învăţământul universitar românesc a unei noi discipline. La intrarea din blocul în care a locuit în sărăcie. acestea constituind studii fundamentale de mare valoare. În anii de după eliberarea din închisoare. Ghiţulescu astfel: „A fost un important inginer geolog. o masă. sub pază. care au desfiinţat controalele riguroase la ieşirea din şut. dar reangajat şi apoi pensionat definitiv în 1980. alta pentru un arhitect. O reabilitare târzie După 16 ani de detenţie (1948-1964} şi doi ani de domiciliu obligatoriu la Brad. Prevenit că va fi arestat. Gheorghiu Dej să îi raporteze cauzele scăderii producţiei de aur. Ioana Pitulea locuieşte la Salonic (Grecia). studiază în continuare substanţele miniere asociate magmatismului terţiar din Munţii Metaliferi. Dar era adus la anumite intervale la Ministerul Minelor pentru consultări.Durerile obsedantului deceniu După terminarea războiului. Pleacă pentru achiziţionarea de utilaje în Suedia şi Franţa. iar Ana-Maria Cox la Houston (SUA). rezultatele obţinute le comunică şi le publică. sunt două plăci comemorative: una pentru un scriitor. Ne întrebăm: nu ar fi cazul să fie şi o placă comemorativă care să amintească şi de acest mare om de ştiinţă român? Profesorul universitar Lazăr Pavelescu. de unde este pensionat în 1977. izolat. rămâne consilier în acelaşi minister.

Atunci acesta i-a executat lui Ion un bust. În casa în care s-a născut tatăl lui l-a găzduit în 1902 pe "Costache" Brâncuşi când îşi făcea stagiul militar fără încazarmare. Brâncuşi s-a întâlnit de mai multe ori cu Gorjan şi i-a împărtăşit ideile sale. L-a întâlnit personal pe "nenea Costache" în 1914. romani sau de alţii. În 1934 când a ajuns la Paris. învăţând singur limbi străine şi a editat o revistă de matematică pentru elevii de liceu. când avea 17 ani. şi în 1922. fiind botezat creştineşte cu două nume – Ştefan şi Ioan. să aleagă metalul pentru a rezista factorilor de coroziune. unde a lucrat mult timp în subteran. pe care a absolvit-o în 1928. a înfiinţat la Petroşani un club de planorism pentru tineret în anul 1936. Nu are nici soclu şi nici capitel. Inspirat de zgârie-norii din New York. când în toată luna 122 . Această coloană trebuia să fie diferită de cele construite de egipteni. până în 1937. Iubitor de oameni şi formându-şi un crez din a transmite şi altora cunoştinţele sale. A fost imediat angajat de Societatea Petroşani din Bucureşti. i-a acordat Premiul "Mihail Manoilescu". au început din copilărie.ŞTEFAN IOAN GEORGESCU-GORJAN 1905-1985 Un inginer în serviciul artelor S-a născut la 29 august 1905 la Craiova. unde a început o nouă viaţă ca băiat de prăvălie. Avea un deosebit respect faţă de cărturari. După ce a primit comanda pentru executarea complexului sculptural de la Târgu Jiu dedicat eroilor din războiul de reîntregire a neamului (1916-1918). Această soluţie tehnică a fost dată la 7 ianuarie 1935. În 1933 a obţinut brevetul de şef de exploatare. În anul 1931 a publicat prima sa carte "Principii de electrotehnică". care acum se găseşte la Muzeul Naţional de Artă al României. Tatăl său. la care acesta a găsit răspunsul care l-a mulţumit. şi a adăugat şi numele de Gorjan pentru a i se cunoaşte locul de provenienţă. ca pe nişte mărgele. ajungând după scurt timp inginer şef şi apoi director adjunct. când avea 9 ani. să citească şi să socotească. şi-a schimbat numele în Georgescu. să urmeze Şcoala de Arte şi Meserii şi apoi Academia de Bele-arte din Bucureşti. pentru care Societatea Politehnică. Nu a dorit să rămână funcţionar şi a plecat să-şi facă meseria în Valea Jiului. Relaţiile sale cu Brâncuşi pe care îl venera. Tânărul inginer Gorjan i-a propus să execute un stâlp de oţel (ca miez) pe care să înşire module. În acelaşi timp preda lecţii la Şcoala de maeştri minieri şi mecanici. al cărei membru a fost. când a plecat din satul natal la Craiova. greci. tânărul Gorjan l-a căutat să îl vadă şi să-i vorbească. a învăţat singur să scrie. Pentru realizarea ei avea nevoie de un inginer care să-i calculeze stabilitatea în situaţii normale sau în cazul unor seisme naturale. Deşi nu avea nici un fel de şcoală. care exploata zăcămintele de cărbuni din Valea Jiului. adică fiul lui Gheorghe. să calculeze alţi parametri fără de care opera de artă nu putea să fie construită şi să finalizeze lucrarea până la punerea pe locaţie. căruia îi spunea Costache. negustor. răsare din iarbă şi se înalţă spre cer la infinit. Brâncuşi dorea să construiască o coloană foarte înaltă. şi trimis pentru specializare la Viena. Ion Ciobanu. iar discuţiile au continuat timp de doi ani. Ştefan-Ioan a urmat şcoala primară şi liceul la Craiova. Studiile universitare le-a făcut la Politehnica din Bucureşti. pentru a-i învăţa să zboare. Acest respect la determinat să îşi ţină fratele mai mic la şcoli să ajungă inginer şi să-l ajute pe Constantin Brâncuşi. Sculptorul l-a întrebat pe inginerul Gorjan cum se poate materializa opera.

Matematica distractivă. în trei luni.august Brâncuşi a locuit în casa lui Gorjan din Petroşani. Ulterior. Scriitorul Tomozei l-a caracterizat astfel: "Editor romantic. În 1941 a înfiinţat la Bucureşti Editura Tehnică Gorjan. Inginerul Gorjana a <zburat> cu o riglă de calcul. cu o echipă de muncitori. Lăcătuşul casei ş. publicat fragmentar în ultimii ani şi care urmează să fie editat integral. în Ed. Cartea frezorului. sonerii.a. creaţii proprii sau traduceri. Gorjan au apărut albume de artă. lucrări beletristice şi operele unor tineri scriitori. între 15 august şi 15 noiembrie 1937. în anul 1937". 123 . Radiotehnica. Georgescu Gorjan a trecut în lumea drepţilor la 9 martie 1985. După plecarea maestrului. telefoane. în care a publicat o serie de cărţi tehnice şi broşuri practice: Instalatorul casei. dar şi un zburător.. închisă în 1948. Din 1948 până la pensionare în 1967 a lucrat la Institutul de Cercetări în Construcţii. ing. lăsând un manuscris intitulat "Am lucrat cu Brâncuşi". Gorjan a construit coloana.

a dezvoltat cea mai veche teorie a rachetelor. cu forme variate. A descris rachete cu două şi trei trepte. “Coligatul de la Sibiu” (colligo. despre pirotehnie şi balistică. broşat împreună) are 391 de file scrise şi 203 ilustraţii. efectuat de către specialiştii din domeniul cercetărilor aerospaţiale şi al istoriei tehnicii. paginile de la 38 la 110 sunt scrise de un autor necunoscut din Sibiu. balisticii şi tehnicii fortificaţiilor. tabele cu cifre şi reţete pirotehnice originale. în comunicarea lui a anunţat o senzaţională descoperire ştiinţifică privind invenţia rachetei cu mai multe trepte. a elaborat principiile şi a proiectat racheta cu mai multe trepte şi racheta dus-întors. în 1961. a descoperit principiul aprinderii în trepte. Până în acel moment. din limb latină – legat. aripioarele de stabilizare şi amestecul de propulsie lichid sunt inventate de el. atestată documentar. în total 17 rachete de tipuri diferit. definea cu preponderenţă activitatea în domeniul construcţiei de maşini de război şi fortificaţii. Invenţiile lui Haas sunt descrise în ultima parte a Coligatului. cae îşi descria invenţia în lucrarea “Artis Magnae Artilleriae. a desenat rachetele. şi trei autori: Hans Haasewein din Bavaria scrie. De asemenea. publicată la Amsterdam în 1650. i se acordă lui Haas prioritate mondială pentru descoperirile şi invenţiile următoare: el a introdus pentru prima dată în vocabularul tehnic termenul rachetă. adunate din diferite surse de informare.374). În Arhivele Statului din Sibiu a fost descoperit. a proiectat lansatoare de rachete. În manuscrisul “Coligatul de la Sibiu” (Varia II. pe timpul în care făcea experienţe cu rachete şi îşi redacta manuscrisul. atunci preşedinte al Federaţiei mondiale de astronautică. Despre viaţa marelui savant medieval nu au rămas prea multe date. polonez. în anul 1529. prioritatea îi revenea lui Kazimiers Sziemienowicz. aceea de inginer militar (termenul apare în secolul al XV-lea). el mai prezintă formule de calcul. toate cu stabilizatoare de direcţie de formă triunghiulară. Meseria lui (arta). El a descris experienţele pe care le-a făcut. savant renascentist. După studiul Coligatului. Aportul ştiinţific şi practic în domeniu a pătruns în literatura de specialitate în timpul vieţii sale. prin îmbinarea reciprocă. să urce şi să coboare singură”. El era sas din Transilvania. Se ştie precis că între anii 1529-1569. a fost guard de artilerie şi şef al Arsenalului Militar din Sibiu. unele în mai multe culori. a inventat turnul de start pentru lansarea rachetelor şi 124 . gânditor original cu vaste cunoştinţe în domeniul matematicii şi pirotehniei. la Madrid s-a desfăşurat Congresul Internaţional de Astronautică. Importanţa acestei meserii a crescut o dată cu dezvoltarea pirotehniei. pars prima”.Conrad descrie invenţiile sale în domeniul tehnicii rachetelor cu o sută douăzeci de ani înainte. Acest document a demonstrat că cea mai veche tratare teoretică şi practică privind modul de construire a rachetelor cu mai multe trepte. în paginile de la 1 la 37. despre maşinile de asediu. fapt cunoscut din citarea sa în tratatele multor savanţi contemporani. a arătat cum trebuie “amenajată o rachetă zburătoare înainte de a ajunge la înălţime. la care profesorul Elie Carafoli (1901-1983) de la Politehnica din Bucureşti.CONRAD HAAS DE LA SIBIU 1509-1579 Inginer militar. un manuscris prin care se atestă că istoria apariţiei rachetei cu mai multe trepte este cu o sută de ani mai veche decât se ştia. inventator În anul 1966. În primele două părţi sunt descrise cunoştinţele epoci.

de la naşterea căruia se împlinesc 490 de ani. În acest sfârşit de mileniu. situat pe teritoriul patriei noastre. pe lângă alte personalităţi geniale din diferite sfere ale culturii şi tehnicii mondiale. în acelaşi oraş. utilizarea combustibililor lichizi Priorităţile lui Conrad Haas au fost comunicate şi la congresele de aeronautică de la Braunschiweig (1966) şi Mar-de-Plata (1967). carburanţii de propulsie. la o diferenţă de timp de aproximativ cinci secole. ale căror invenţii în domeniul rachetelor au avut un impact important în istoria omenirii. să fi trăit. ale cărui invenţii au fost atestate documentar în urmă cu 470 de ani şi de la al cărui sfârşit de viaţă se împlinesc 420 de ani. Nici unul nu s-a gândit la utilizarea rachetelor pentru cucerirea spaţiului cosmic. omenirea evocă. Sibiul. şi pe Conrad Haas de la Sibiu. Destinul a făcut ca doi mari inventatori.aripioarelor delta pentru stabilizarea rachetelor pe direcţie. Haas şi Oberth. folosirea carburanţilor pulbere diferenţiat. 125 . aşa cum a făcut Hermann Oberth. Inventatorii medievali ai rachetelor le-au creat pe acestea pentru a fi utilizate în război sau pentru focuri de artificii.

După ce şi-a luat licenţa în ştiinţe fizico-matematice în 1874. pe care a publicat-o în 1873 (o dată cu un curs de trigonometrie). a obţinut un premiu oferit de regele Oscar al Suediei. După ce a absolvit şcoala primară. matematicianul Gh. şi-a susţinut teza cu titlul „Asupra invariabilităţii axelor mari ale orbitelor planetelor”. Poincare (1854-1912). politică. astronom pedagog şi om politic S-a născut la Iaşi. practicat în ţara noastră din anul 1900. Buzău. în 1878. Ca inginer hotarnic. Putna. cu care a adus o contribuţie de valoare mondială în problemele de mecanică cerească. Ziarele din Franţa şi cele din România considerau că descoperirea lui Haret reprezintă un eveniment ştiinţific şi au publicat articole elogioase cu acest subiect. matematician. Cărţile de hotărnicie executate de el le semna Haretu inginer Spiru C. ca primul doctor în matematici la Sorbona. Ziarul „Românul”. a fost trimis la Bucureşti. unde a obţinut încă două licenţe în acelaşi an: în matematici şi în ştiinţe fizice (1876). 8/1878. pedagogie. a plecat la Paris cu o bursă pentru continuarea studiilor la Universitatea Sorbona. bursier intern la Liceul Sf. Dolj ş. Sava. Din lista comunicărilor în domeniul astronomiei reţinem Despre acceleraţia seculară a mişcării medii a lunii(1880) şi Pata cea mai roşie de pe planeta Jupiter (1912). nu a obţinut decât un post de profesor suplinitor la Gimnaziul Mihai Bravu. la 15 februarie 1851. Trebuie subliniat faptul că H. Printr-o muncă susţinută cu seriozitate şi perseverenţă. informa: „Ministerul a primit din partea decanului Facultăţii de Ştiinţe din Paris o adresă prin care aduce elogii tânărului matematician şi felicită România că are şi produce asemenea talente” . filozofie. Qutelet. opera lui Spiru Haret s-a desfăşurat pe mai multe direcţii: ştiinţă. În continuare. După scurt timp avea să fie numit suplinitor la Catedra de mecanică raţională a Facultăţii de Ştiinţe de la Universitatea Bucureşti şi profesor cu titlu provizoriu la Universitatea din Iaşi. făcând o analiză şi un comentariu al acestei teze. El a militat şi pentru înlocuirea calendarului Iulian cu cel Gregorian adoptat pe plan european. Astfel a devenit primul român care a obţinut un doctorat la Sorbona. unde a funcţionat până în 1910. iar din 1882 profesor de matematici la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. Ca elev la liceu a demonstrat un deosebit interes pentru matematică şi chiar din clasa a patra secundară a început să lucreze la traducerea. Ţiţeica a afirmat:”Lucrarea de doctorat a lui Haret a fost una dintre cele mai frumoase teze susţinute la Sorbona”. a reuşit în trei ani performanţa de a avea trei licenţe. S-a înscris la doctorat şi după doi ani. Întors în ţară în primavara anului 1878.SPIRU C. Şi-a dat bacalaureatul în 1869 şi în acelaşi an s-a înscris ca studet la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Bucureşti. HARET 1851-1912 Inginer hotarnic. a întocmit o serie de planuri şi expertize de hotărnicie la moşii şi sate din judeţele Ilfov.Marele profesor. a lucrării „Astronomia” de A. nr. „cu modificări”. ca fiu al soţilor Costache şi Smaranda Haret. 126 . Tatăl a fost judecător la Tribunalul din Iaşi şi apoi la Dorohoi.a.

Din iniţiativa sa au fost elaborate şi promulgate legi privind învăţământul primar. astfel a fost inspector general al şcolilor (1883 . adoptând modelul newtonian. În domeniul cercetărilor socio-politice a introdus metodele matematice pentru studiul fenomenelor sociale. înfiinţată de el în 1905. 1899. membru titular (1892) şi vicepreşedinte (1904 .Tot lui Spiru Haret i se datorează efectuarea recensământului populaţiei din 1903.1910). De menţionat că a făcut parte dintre membrii fondatori ai Societăţii Politehnica.1907). a reprezentat fenomenele sociale prin curbe continue şi modelare matematică. Astfel. Pentru organizarea învăţământului a efectuat numeroase studii cu caracter ştiinţificpedagogic. Uniunea Internaţională Astronomica a dat numele lui unui crater de pe Lună în 1976. încercând o apropiere între mecanică şi sociologie. ministru al Instrucţiunii şi Cultelor (1897. practic. pe care le-a publicat în Revista generală a învăţământului. 1907 . O statuie din marmură albă care îl reprezintă este amplasată în faţa Universităţii Bucureşti. care avea ca scop „să acţioneze şi să lupte pentru propăşirea ingineriei în ţara noastră”. Pentru meritele sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române (3 mai 1879). El a lansat ideea „în fiecare sat o şcoală”. constituită la 6/18 decembrie 1881. după formulele ştiinţifice ale lui Depercieux. profesional. 127 . Prin reforma învăţământului a urmărit o orientare unitară a învăţământului elementar şi mediu de cultură generală spre ştiinţele naturii.a. În iniţiativele sale legislative se poate constata o corelare între tradiţiile româneşti şi nevoile de dezvoltare a ţării la nivel european. a învăţământului muzical ş. secundar şi superior. secretar general în Ministerul Instrucţiunii Publice. În rapoartele şi discursurile parlamentare a militat pentru înfiinţarea obştilor ţărăneşti. a băncilor populare şi a asociaţiilor comerciale cooperatiste ale ţăranilor pentru vânzarea produselor agricole şi cumpărarea diverselor articole necesare gospodăriei ţărăneşti. Spiru Haret.1884). În memoria lui au primit numele şcoli elementare şi licee din ţară. introducerea învăţământului primar obligatoriu. Prin lucrările sale este considerat un precursor al pedagogiei sociale şi a adulţilor. 1901 – 1904. Concepţiile sale în acest domeniu le-a publicat în lucrarea „Mecanica socială” (1910). cu care a argumentat necesitatea reformei agrare. al şcolilor de meserii. a fost deputat şi senator şi a ocupat funcţii importante în conducerea şi organizarea instrucţiunii în şcoli. dezvoltarea educaţiei fizice. ca membru al Partidului Liberal.

în anul 1884. din anul 1900. Datorită calităţilor sale şi personalităţii excepţionale. el întocmeşte şi publică cursul Apărări. I. lt. Legat de acest eveniment. un Curs de topografie militară. S-a Profesor de ştiinţă şi tehnică militară Căpitanul Hârjeu a fost numit profesor ajutor la Cursul de fortificaţii de la Şcoala Specială de artilerie şi Geniu din Bucureşti. colonel (1895). Cu acestea. maior(1888). la căpitan(1883). Cu ajutorul unei burse a plecat la Paris să îşi completeze studiile la Şcoala Politehnică. cu medici militari şi alţi colaboratori din diferite servicii ale armatei. a scris pentru revista „România Militară”(fondată în 1864) un studiu intitulat „Întrebuinţarea căilor ferate din anii 1877-1878”. După terminarea liceului.CONSTANTIN N. în 1874. general de brigadă născut în Bucureşti la 24 decembrie 1856. ai Comandamentului Marinei Militare. Îşi continuă activitatea didactică la această înaltă instituţie de învăţământ superior. unde a obţinut titlul de inginer şi la Şcoala de Aplicaţii de Artilerie şi Geniu de la Fontainbleau. a fost însărcinat să organizeze la Expoziţia Universală de la Paris . HÂRJEU 1856-1928 Inginerul militar. a întocmit lucrarea monografică „L’Armée Roumain en 1900”. În acelaşi an a ţinut la Şcoala Superioară de Război conferinţa asupra căilor ferate. în colaborare cu generalul C. Brătianu. pe care a absolvit-o în 1876. a urmat cursurile de la Şcoala de Ofiţeri din Bucureşti. Aronovici. apărute în două volume la Bucureşti în anul 1903. reprezentanţi ai Statului Major al Armatei. cursul Comunicaţiuni şi lucrări accesorii de campanie. ţinând cursurile Fortificaţie permanentă şi Fortificaţie pasageră. pentru buna pregătire a viitorilor ofiţeri. şeful serviciului topografic al armatei. col. apărut în 1886 şi un curs de telegrafie militară. de la locotenent(1879). 128 . Colaborator al publicaţiilor militare În calitate de colaborator al Cercului de publicaţii militare. Colonelul Hârjeu. A fost student eminent. a avansat în scurt timp pe treptele ierarhiei militare. directorul Şcoalei de Artilerie şi Geniu. standul secţiei militare. apărut în 1890. până la gradul de general de brigadă(1904). fiind director al geniului din Ministerul de Război. accesorii şi construcţii complimentare permanente. care rămâne de referinţă pentru istoria telecomunicaţiilor. maiorul Hârjeu îşi încheie seria lucrărilor publicate cu scop didactic. ca şef de promoţie.

Despre această lucrare. ca şi în trecut. valabile şi în prezent. pe care a elaborat-o fiind comandant al acestei brigăzi în 1903. la care face referire. publicate în 1905. în care generalul Hârjeu abordează un subiect de mare importanţă şi realizează un magistral studiu format din patru volume: „Pregătirea armatei pentru război”. căpitanul francez Lamouche scria: „Cartea colonelului Hârjeu este un adevărat monument ridicat în onoarea armei geniului românesc. publicată în anul 1902. în care pe parcursul a trei volume face o analiză critică a desfăşurării războaielor. La deschiderea şcolii a ţinut o interesantă conferinţă despre „Rolul instrucţiei tehnice a infanteriei”. în care şi-a exprimat concepţii originale. pentru instrucţiunea regimentelor brigadei 9 infanterie”. Academia Română îl alege şi ca membru corespondent la 27 mai. După cum afirma. istoria omenirii”. după care. Pentru meritele sale ştiinţifice. Doctrina aparţinut preşedintelui SUA. Nu se poate trece cu uşurinţă peste previziunea de care a dat dovadă. doctrina. visul înţelepţilor. vol. morala şi filozofia originală a autorului. Primul război mondial începuse când generalul Hârjeu a publicat în 1916 lucrarea „Din învăţăturile războiului de astăzi”. el a dorit sa prezinte o cercetare îndelungată a faptelor. critic şi analist militar Timp de cinci ani a lucrat la monumentala sa operă „Istoria Armei Geniului”. în viitor. în care a exploatat un material informativ original. vol. iar războiul va fi. pe atât de necesar din punct de vedere tehnic şi al istoriei militare”. Această valoroasă operă de analiză şi sinteză a cunoştinţelor militare din epocă nu este numai o lucrare ştiinţifică. iniţiativa” şi a fost publicat în 1907. James Monroe(1758-1831). 4. cules personal şi consemnat de el în caietele de însemnări zilnice. stăpânirea oceanelor.Comandantul de regiment Colonelul Hârjeu a fost şi comandant al Regimentului 1 de Geniu. un tratat pe cat de interesant. vor căuta să iee din mâna puterilor europene. în acelaşi an. cât şi cele negative. cititorul civil sau militar găseşte patriotismul. disciplina. Pentru generalul Hârjeu. fiindcă prin ideile citate. cu învăţăminte pentru ţară. vol. Istoric. apărut în 1910. a fost laureată de Academia Română cu marele Premiu „Năsturel Herescu”. În anul 1921 au apărut sub semnătura generalului Hârjeu două volume cu titlul „Studii critice militare”. „pacea perpetuă este şi va rămâne. care. Urmează o perioadă de şapte ani de studii şi cercetări. în intenţia de a prezenta atât rezultatele operative pozitive. pe lângă care funcţiona o şcoală practică de infanterie. 1. preconiza interzicerea amestecului ţărilor europene în probleme interne americane. O altă lucrare cu deosebită importanţă teoretică şi practică o constituie „Directivele privitoare la ordine şi sfaturi.2. cercetător. În această lucrare se face o vastă analiză a evenimentelor care s-au desfăşurat pe numeroase teatre de luptă la care a participat şi armata română. ci va căuta să descurce şi să reguleze şi interesele şi chiar afacerile interioare ale bătrânelor şi slăbitelor state europeneşti”. 3 este intitulat „Rostul cuvintelor. această mare putere americană nu se va mulţumi să fie stăpână acasă la ea. cu titlul „Şcoala comandantului armatei”. Valoarea lucrării constă şi în faptul că autorul prezintă faptele prin prisma unei experienţe proprii de comandant de trupe cât şi 129 . uitând doctrina lui Monroe. cităm: „Statele Unite.

pe care le-a ţinut din 1912 şi până în ultima zi a vieţii sale. 24 mai 1928. N. acest inginer militar strânge toate cunoştinţele din literatura militară universală până în secolul XX”. El a fost şi ministru ad interim al lucrărilor publice. „Nulla die sine linia!” În lucrările publicate. O importantă operă inedită o constituie jurnalul său zilnic. În acest studiu face şi o analiză a doctrinelor războiului cunoscute la timpul respectiv. evenimente deosebite extrase din ziare şi reviste. În anul 1929 marele istoric Nicolae Iorga(1875-1940) scria cu admiraţie: „Generalul C. a fost cel mai fecund scriitor militar român de până astăzi. de un spirit critic ascuţit şi de un frumos echilibru al gândirii. Hârjeu a fost un militar de largă cultură. cuprinsă în 28 de volume. În urma sa a lăsat o operă ştiinţifică vastă. diferite observaţii. Steaua României. Specialiştii îl consideră un important om de ştiinţă. Pentru dânsul nici o zi nu a putut trece fără lectură şi fără o cugetare scrisă. format din 54 de carnete. Pentru meritele sale a fost distins cu Virtutea Militară.ministru de război(1912-1913). Crucea Trecerii Dunării şi cu alte distincţii militare. 130 . cu 9000 de pagini scrise mărunt în care a însemnat întâmplări personale.

După război s-a dedicat cercetării ştiinţifice în meteorologie. creând şi o bază materială necesară unor astfel de studii. Şi-a continuat studiile la Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu şi la Facultatea de Ştiinţe din Bruxelles. Studii de meteorologie agricolă (1900). ca locotenent de rezervăartilerist. conţinute în 23 de volume. înscriindu-se în 1875 la Şcoala Politehnică din Bruxelles – Secţia de construcţii. a publicat materiale pentru climatologia României (1894 – 1905). metrologie. 131 . la care se efectuau observaţii înregistrate în fiecare oră. unde în 1873 a obţinut titlul de doctor în matematică şi fizică. În domeniul astronomiei a publicat lucrările: Asupra cometelor şi despre cometa Halley. Pe baza informaţiilor meteorologice pe care aceste staţii le transmiteau zilnic la centru s-a trecut la previziunea timpului şi s-au executat primele hărţi meteorologice. s-a înscris la Şcoala de Ofiţeri din Bucureşti. Trecând în viaţa civilă şi-a continuat studiile în domeniul tehnic. Pentru realizarea unui studiu de climatologie detaliat. Sediul acestei staţii a fost iniţial la Şcoala de Agricultură de la Herăstrău (1884). O primă încercare asupra lucrărilor astronomice din România la finele secolului XIX. A elaborat o serie de instrucţiuni privind prelucrarea datelor: privind hărţile sinoptice pentru prevederea timpului (1884). pe care a absolvit-o în 1869 ca şef de promoţie. St. După aceea a mai înfiinţat 12 staţii meteorologice de-a lungul Dunării şi prima staţie meteorologică de ordinul I la Bucureşti. S-a descătuşat de atmosfera cazonă demisionând din armată. activitatea lui Ştefan Hepites este legată de înfiinţarea primei staţii de înregistrare a cutremurelor la Bucureşti în 1882 şi de publicarea primei liste a cutremurelor de pământ din România (1893).În acest domeniu a elaborat şi o serie de studii de sinteză pe care le-a publicat: Observaţii meteorologice făcute la Bucureşti (1885). după care s-a mutat la Filaret. instrucţiuni despre compunerea telegramelor meteorologice (1885) ş.ŞTEFAN I. Previziunea timpului(1892). A înfiinţat la Brăila. A realizat impreuna cu I. A participat la Războiul de Independenţă (1877 .a. Schiţă asupra lucrărilor astronomice în România. pentru prima dată în ţara noastră.1878). în anul 1878. A urmat cursurile secundare de la Ploieşti şi Bucureşti. geofizică. În domeniul cercetărilor geofizice. după care dorind să îmbrătişeze cariera militară. Murat prima hartă magnetometrică a teritoriului românesc. Cu timpul a înfiinţat mai multe staţii meteorologice realizând o reţea naţională de informare meteo. domenii în care s-a făcut cunoscut în toată Europa. HEPITES 1851-1922 S-a născut la Brăila în ziua de 5/17 februarie 1851. Ploile în România (1893). urmată de publicarea anuală a cataloagelor seismice. magnetometrie seismică. cu gradul de sublocotenent de artilerie. Ca meteorolog. prima staţie meteorologică din România. de unde a obţinut titlul de inginer constructor. inginerul Hepites a efectuat cercetări sistematice. afiliidu-se la reţeaua europeană. astronomie.

Recunoscut de societăţile savante din Europa. 132 . În domeniul metrologiei a creat iniţial un serviciu special în cadrul Institutului Metrologic din Bucureşti. Omul şi opera sa se înscriu în panteonul personalităţilor ştiinţei şi tehnicii româneşti. care urmărea aplicarea sistemului metric. S-a stins din viaţă în oraşul Brăila. Ulterior a fost ales de două ori vicepreşedinte. a fost ales membru al Comitetului Internaţional de Măsuri şi Greutăţi din Franţa. A fost membru de onoare al Societăţii Române de Geografie şi al Societăţii Politehnica. A fost profesor de fizică la Şcoala de Artilerie (1882) şi la Şcoala Superioară de Silvicultură. când a prezentat discursul de recepţie „Mijloace de investigaţiune ale meteorologiei”. Pentru uz didactic a publicat primul curs de fizică generală în limba română. al Comitetului Internaţional de Metrologie. o copie care se păstrează şi în prezent. Activitatea sa ştiinţifică fundamentală şi aplicativă a fost dublată şi de o activitate didactică.A efectuat cercetări pentru determinarea orei exacte la latitudinea şi longitudinea Bucureştiului. A fost ales membru titular al Academiei Române la 3 aprilie 1902. la 15 septembrie 1922. în 1910 – 1913 şi 1919 – 1921. a organizat serviciul metric şi a adus de la Sevres (1894) metrul etalon. Ulterior a devenit director al Centrului de Măsuri şi Greutăţi.

În doi ani a reuşit să susţină examenele la toate materiile şi în anul 1887 a devenit licenţiat. la Societatea Franceză de Fizică. citată în toate cursurile universitare din epocă. "Electroscopul Hurmuzescu" era utilizat in laboratoarele din toată Europa. La vârsta abecedarului a fost înscris la şcoala primară din strada Polona. Hurmuzescu a inventat un izolator electric numit dielectrină (un amestec de sulf şi parafină) şi un electroscop. Lucra cu deosebit interes în laboratorul de fizică. funcţionar modest de poştă. Rămas orfan de tată şi singurul sprijin al familiei. Avea o dorinţă arzătoare de a învăţa şi a urmat cursurile Liceului "Sf. Cu acest electroscop. a fost numit conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi şi profesor de fizică la Liceul Internat. După absolvirea liceului a fost admis la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti. Lippman la Academia Franceză. Sava". care fabrica aparate de laborator şi le-a fabricat în serie. Secţia fizică-matematică. În timpul celor zece ani cât a stat la Paris pentru studiile aprofundate. D. ca fiul cel mare al lui Martin Hurmuzescu. În 1901 a înfiinţat la Iaşi Societatea de Ştiinţe şi publicaţia Analele ştiinţifice ale universităţii. Hurmuzescu a construit şi primul dinam de mare voltaj care producea 4000 de volţi în curent continuu. cu care avea deseori schimburi de idei ştiinţifice asupra radiaţiilor. şi al Profirei. pentru a se susţine pe el şi familia dădea meditaţii şi colabora la ziare şi reviste. publicată în acelaşi an la Paris. Întors în ţară (1897). Hurmuzescu perfecţionează electroscopul sau. În acelaşi laborator lucra şi domnişoara Maria Slodovska. unde s-a remarcat ca un elev sârguincios. 133 . pe strada Grigore Alexandrescu. a căror valoare a fost atestată prin publicarea lor în Analele Academiei de Ştiinţe din Paris şi în Buletinul Societăţii Franceze de Fizică. casnică. pentru a se întreţine dădea lecţii de limba franceză unor copii ai căror părinţi aveau o stare materială bună. la care era secretar de redacţie. în 1908. Pierre şi Maria Curie au prezentat în aprilie 1897 rezultatele cercetărilor privind radiumul.DRAGOMIR HURMUZESCU 1865 – 1954 S-a născut la Bucureşti la 13 martie 1865. a efectuat şi alte cercetări originale. construind electrometrul de compensaţie prezentat de prof. unde a studiat cursurile celebrilor savanţi profesori Joseph Bertrand. unde şi-a amenajat un laborator de cercetări. care i-a permis să îşi continue studiile la Universitatea Sorbona din Paris. Ulterior. în Comitetul savanţilor străini din Franţa şi al Societăţii Fizicienilor Germani. Originalitatea acestei teze consta în faptul că urmând indicaţiile lui Maxwell. a determinat raportul =v= folosind aparate imaginate şi construite de el. pentru obţinerea doctoratului. ambele brevetate de Oficiul de Invenţii din Franţa. Loius Pointcaré şi Gabriel Lippman. Înca din timpul studiilor a fost ales membru al Societăţii Franceze de Fizică. pe atunci unica din Sectorul Galben. Aceste invenţii au fost prezentate la toate expoziţiile anuale ale firmei timp de 15 ani. Şi în timpul facultăţii. viitoarea savantă Maria Curie. A participat la un concurs pentru obţinerea unei burse. care l-a apreciat şi ajutat în mod deosebit. În 1894. obţinând o valoare deosebit de precisă. Hurmuzescu urmărea să îşi completeze cunoştinţele cu elemente teoretice raţionale şi idei filozofice. Şi-a susţinut teza de doctorat la 28 aprilie 1896. cu lucrarea "Sur une nouvelle détermination =v= entre les unités électrostatique et électromagnetique". Invenţiile sale au fost achiziţionate de Casa Alvergniat-Chaband. unul dintre cele mai dotate din Franţa.

a fost recomandat de UNESCO să fie sărbătorit de comunitatea ştiinţifică mondială. lansând în eter anunţul "Aici Radio România". apoi la Bucureşti.Între anii 1904-1907 a fost secretar general la Ministerul Instrucţiunii şi a elaborat un vast program pentru învăţatul ştiinţelor în licee. a fost repus în drepturi în anul 1990. Hurmuzescu s-a înfiinţat Societatea Română de Radiodifuziune care şi-a început emisiunile la 1 noiembrie 1928. Ca reprezentant al culturii universale. decan al Facultăţii de Ştiinţe şi prorector al Universităţii Bucureşti (1919). A fost membru fondator al Academiei de Ştiinţe din Romania. S-a stins din viaţă la 31 mai 1954. La Iaşi (1913). În 1924 a înfiinţat Asociaţia Prietenilor Radiofoniei. Sub preşedinţia lui D. la masa de lucru. exclus în anul 1948. 134 . a înfiinţat Institutul Electrotehnic pentru pregătirea inginerilor în domeniu. cu ocazia centenarului de la naştere. unde în deplinătatea facultăţilor intelectuale îşi redacta memoriile. al cărei preşedinte a fost. determinarea radioactivităţii apelor minerale şi petrolului. În luna mai 1916 a fost ales membru corespondent al Academei Române. perfecţionarea aparatelor de măsură. Preocupările lui ştiinţifice s-au axat pe cercetări privind modificările mecanice şi chimice dobândite de corpurile supuse magnetizării.

01. care a fost adoptată de conducerea statului prin măsuri legislative şi referitoare al limitarea exporturilor. S-a născut în comuna Borca. 291404008/6. a reuşit să impună concepţia de “exploatare raţională a zăcămintelor de petrol”. care a fost asimilat şi utilizat la stingerea incendiilor de mai multe ţări producătoare de petrol. în calitate de conferenţiar. Ecaterina. unde a urmat iniţial cursurile la Liceul Internat. a căror bază practică şi teoretică a elaborat-o în 1938. Lambru. Secţia de mine. Inventator şi inovator în domeniul extracţiei petrolului. Imediat după absolvire şi-a început activitatea în producţie ca inginer. În anul 1950 a fost însărcinat cu conducerea operaţiunilor de stingerea incendiului la o sondă de gaz metan. în special pentru principalul client. Ajuns directorul Centralei Petrolului din Ministerul Industriei Petrolului. ca o recunoaştere a rezultatelor obţinute în activitatea practică şi teoretică. în acelaşi an s-a înscris la concursul de admitere şi a fost acceptat la Şcoala Politehnică din Bucureşti. părinţii l-au trimis la Iaşi. conştient de faptul că hidrocarburile prezintă o bogăţie naturală irecuperabilă. de la care a obţinut diploma de bacalaureat în iunie 1926. a fost solicitat să predea la Institutul Petrol şi Gaze din Bucureşti. după care s-a transferat în cursul superior la Liceul Militar din Iaşi. a inventat un dispozitiv de intervenţie cu care a oprit focul în câteva ore. Metoda este cunoscută sub denumirea de “gaz-lift”-are. iar mama.1955. asistent şi şef de atelier la Societatea Petrolieră Columbia. a introdus în tehnica mondială de exploatare metoda gaz-lift elaborată de el. pentru a face posibilă extracţia petrolului de la adâncimi de peste 2000 m. Având cunoştinţe teoretice temeinice. o vastă cultură tehnică şi o mare experienţă în producţie. pompajul de adâncime combinat cu erupţia artificială. Rezultatele acestor cercetări le-a valorificat în practică şi în anul 1966. Tatăl său. pentru invenţia cu titlul “Aparat pentru stingerea sondelor şi captarea erupţiilor de petrol şi gaze”. când a obţinut titlul de inginer diplomat. Studiind cu atenţie posibilităţile de sistarea focului şi închiderea debitului de gaz. a fost antreprenor de construcţii.GRIGORE IOACHIM 1906-1979 Personalitate remarcabilă în domeniul ştiinţei şi industriei petroliere. 135 . inginerul Grigore Ioachim a efectuat cercetări pentru rezolvarea unor probleme referitoare la erupţia liberă a hidrocarburilor prin sonde. în anul 1949. la întocmirea tezei de doctorat “Studii asupra unor metode de oprire a erupţiilor necontrolate”. pe care a absolvit-o în anul 1931. În anul 1938. casnică. utilizând metodele de oprire a erupţiilor necontrolate. pentru prima dată în istoria petrolului mondial. la 14 decembrie 1906. inginerul Grigore Ioachim a experimentat. a fost promovat continuu în funcţii de răspundere. Pentru acest dispozitiv a obţinut de la Oficiul de Stat pentru Invenţii Certificatul de autor nr. cu care a obţinut titlul de doctor în ştiinţe tehnice. Ulterior metoda a fost preluată de petrolişti din SUA. După ce a absolvit şcoala primară în satul natal. În 1950. Pentru noutăţile aduse prin numeroase lucrări publicate. judeţul Neamţ. utilizând instalaţiile pe care le avea la dispoziţie în acel timp. Atras de activitatea inginerească. în anul 1968 avea să i se acorde şi titlul de doctor docent. URSS. cu specializarea în exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze. URSS (1945) şi alte ţări producătoare de petrol şi s-au construit instalaţii speciale. În perioada 1935-1940.

Ioachim. A încetat din viaţă la Bucureşti în ziua de 5 octombrie 1979. i s-au conferit numeroase ordine şi medalii. nu au fost publicate. s-a îmbolnăvit şi nu a putut participa la lucrări. În septembrie 1979 a avut loc la Bucureşti cel de-al X-lea Congres Mondial al Petrolului. 136 . A fost ales membru corespondent al Academiei Române (1963) şi membru al Societăţii Inginerilor de Petrol din Franţa. Ulterior rezultatele cercetărilor sale au fost publicate şi însumează 70 de titluri – articole. Pentru meritele sale deosebite în activitatea tehnico-ştiinţifică şi didactică. unele dintre ele cu tematică în premieră mondială. considerate proprietatea societăţii. comunicări ştiinţifice şi tratate de referinţă. Lucrările ştiinţifice ale inginerului G. Suprasolicitat pentru pregătirea acestui eveniment.cursul de Tehnologia extracţiei petrolului şi gazelor. elaborate în timpul serviciului la societatea Columbia (cu capital străin). În anul următor a fost numit profesor titular.

Avea să scrie despre acest episod: "Mihail Sturza Vodă. 8 (stradă care acum îi poartă numele) din oraşul Roman. la o şcoală particulară de agricultură. greacă şi turcă. cu caracter economic. La Universitatea Sorbona din Paris a studiat fizica. Tatăl. a fost casnică. situată pe str. chimia şi botanica. Deşi profesorii considerau că se va dedica ştiinţelor umaniste. La şcoala domnească din oraşul natal.I. însărcinat cu controlul aplicării Legii rurale. el a fost trimis în Franţa de domnitorul Mihail Sturza. la Gimnaziul Trei Ierarhi şi apoi la Academia Mihăileană. 1-a trimis să administreze văcăria de la Ciora (Fântânele. a fost profesor universitar la Iaşi şi ministru de externe între 1876 -1877. mai târziu. domnitorul Mihail Sturza. mulţumit de certificatele aduse. Marele vizir Rasid Paşa 1-a numit administrator general al moşiilor sale şi expert personal. Ion Isăcescu. "Ţăranul român" (1861 . să traducă şi să publice mai multe lucrări.ION IONESCU DE LA BRAD 1818-1891 A fost descris de biografii săi ca un mare inginer agronom. Ion Ionescu a apărat cauza emancipării ţăranilor şi a participat la revoluţia de la 1848 în Moldova. la introducerea primelor maşini agricole şi la dezvoltarea învăţământului experimental agricol şi zootehnic în Principate. În 1844. Mehedinţi (1868). Studiile liceale şi universitare le-a făcut la Iaşi. aproape de Hârlău). Fratele lui. În 1845. latină. privind agricultura din judeţele Dorohoi (1866). Ion Eliade Rădulescu şi generalul Cristian Tell. Pregătirea pentru agricultură şi-a continuat-o la Roville (Nancy). prima instituţie de învăţământ superior din Moldova. Revenit în ţară (1857).1863) şi. Cuza 1-a numit sfetnic personal şi. a înfiinţat şi condus o serie de publicaţii: "Foaia de agricultură practică". încă de pe băncile şcolii. în Imperiul Otoman. Elisaveta. m-a făcut mai mare peste văcari. Aceste monografii constituie primele lucrări de cercetare sociologică şi s137 . Între anii 1848 şi 1856 a fost nevoit să trăiască în exil. un îndreptar pentru efectuarea muncilor agricole. inspector general al agriculturii. a colaborat la revista "Propăşirea". A întocmit o serie de lucrări monografice. "Gazeta satelor". oameni capabili şi iubitori de neam. era administrator al schitului şi moşiei de la Brad. la 30 km de oraş. chimia şi economia politică. ceea ce i-a permis ca. Acolo. înfiinţată în 1835. strălucit economist şi patriot care a făcut parte dintre intelectualii revoluţionari de la 1848. în acelaşi timp a urmat şi cursurile de economie politică la Ecole des Arts et Metiers. a publicat "Calendar pentru bunul gospodar". în 1864. fiind deosebit de apreciat pentru competenţa şi seriozitatea sa de Nicolae Bălcescu. Putna (1869). Revenit în ţară. Domnitorul Al. a contribuit la înfiinţarea primelor ferme model. S-a născut la 24 iunie 1818 în locuinţa părinţilor săi. apoi în Muntenia. care i-a acordat o bursă pentru a studia agronomia. Carpaţi nr. tânărul Ion Ionescu şi-a însuşit bine limbile franceză. Nicolae Iorga scria despre el: "De la Petrache Poenaru nu se văzuse în centrul ştiinţific şi social al lumii un vlah mai harnic şi mai dornic de a-şi însuşi cunoştinţele". în care a publicat studiile "îmbunătăţiri în agricultura noastră" şi "Ferma model". Mama. lucrând efectiv pe teren pentru colectarea datelor. învăţătorul i-a schimbat numele din Isăcescu în Ionescu. Nicolae Ionescu (1820 .1905). la Pantelimon şi Brad. După exemplul francez. Amândoi părinţii au fost gospodari. da tot văcar". după ce am stat patru ani în Franţa la învăţătură pe cheltuiala lui.

Ca politician. El a prezentat mai multe iniţiative legislative. În 1991. precedate de oarecari elemente de statistica. de Parlamentul României.au bazat pe chestionare întocmite de el. în problematica financiară specifică agriculturii. a fost comemorat de UNESCO. în cea cooperatistă şi în statistică. concomitent cu activitatea agronomică. a lucrărilor agricole. În ultima parte a vieţii s-a stabilit la Brad (judeţul Bacău). Ion Ionescu de la Brad a debutat în ştiinţele economice. unde a înfiinţat o fermă model şi o şcoală particulară de agricultură pentru iniţierea ţăranilor din împrejurimi. O lucrare de referinţă în epocă este primul "Manual de agricultură" (1870). al Academiei Franceze de Agricultură şi al societăţilor de statistică din Londra şi Viena. El a pus bazele interpretării economice. A organizat în Moldova primul serviciu de statistică. pe date şi cifre statistice şi analize contabile. a deţinut mandatul de deputat între 1876 -1883. A devenit membru corespondent al Academiei Române (1871) şi membru de onoare (1884). care 1-au trimis în Sfatul Ţării. 138 . A fost ales membru al Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi. Activitatea lui Ion Ionescu de la Brad s-a bucurat de recunoaştere naţională şi internaţională. Activitatea sa de inginer economist se reflectă în toate lucrările publicate şi în cursurile ţinute la Academia Mihăileană. în economia politică. la 17/31 decembrie 1891. A trecut în nefiinţă la Brad. printre care Legea pentru formarea capitalului băncii săteşti şi Legea pentru înfiinţarea băncii săteşti. dedicându-şi întreaga competenţă şi forţă creatoare pentru emanciparea ţărănimii. de Societatea Inginerilor Agronomi din România şi de Academia Română. pentru care a scris lucrarea "Povăţuiri pentru cartografia Moldovei". la centenarul morţii sale.

în care i se atestau meritele şi în baza căruia i se acorda un ajutor annual din bugetul judeţului Mehedinţi. agronomie. la concursul Societăţii "Tinerimea Română".GHEORGHE IONESCU-SIŞEŞTI 1885-1967 Creator al şcolii româneşti moderne de agricultură Gheorghe. Problemele dezbătute se refereau fie la "Păşunatul vitelor". G. cu gândul ca în anul următor să-l transfere la seminar. cu articolul intitulat "În chestiunea ţărănească". Mehedinţi. La data de 11 februarie 1911. Ionescu-Sişeşti şia susţinut teza de doctorat cu dizertaţia "Agricultura ţărănească din România". a debutat în profesiunea de inginer agronom ca administrator al fermei Clenciu-Spanţov din judeţul Ilfov. fiind şi premiant de onoare. Tatăl său dorea ca fiul cel mare să îmbrace haina preoţească. Împreună cu câţiva colegi români a înfiinţat. Cursul primar l-a urmat în satul natal. Astfel. într-o încăpere. semnat de 17 profesori. primul fiu al preotului Constantin Ionescu. spre uimirea profesorilor şi colegilor săi. unde a obţinut premiul I. viitorul agronom a continua să publice articole în revistele "Câmpul" şi "Jurnalul Societăţii Centrale Agricole din România". Deşi poseda vocaţii certe pentru literatură şi matematică. Ionescu-Sişeşti a fost colaboratorul revistei "Ramuri" timp de 60 de ani. s-a născut în anul 1885 în satul Sişeşti de Jos din jud. au ajuns la maturitate patru băieţi şi patru fete. Ca publicist a debutat în paginile revistei "Albina". Elev în clasa a 4-a de liceu. Nu şi-a neglijat însă nici activitatea publicistică. La 1 octombrie a aceluiaşi an s-a înscris ca soldat voluntar în Regimentul 17 Infanterie din Tr. literare şi artistice. unde singurul învăţător. studentului român Gh. fie la "Livezile şi îngrijirea lor" sau "Analiza laptelui". În tot timpul stagiului militar a păstrat legătura cu câteva redacţii şi a publicat în revista "Ramuri" de la Craiova recenzii. l-a dus la Râmnicu Vâlcea pentru a-l înscrie la seminarul teologic. dobândind la ambele calificative maxime. s-a hotărât pentru profesiunea de agronom şi a plecat în 1906 în Germania la Şcoala Superioară de Agricultură de la Hohenheim. La 9 martie 1909. Dintre cei 11 copii ai familiei Ionescu. la cinci clase. proprietate a statului 139 . Ionescu i se decernează diploma cu calificativul "Foarte bine spre eminent". a fost trimis la Bucureşti. articole şi nuvele. Numele lui figurează şi astăzi pe placa de marmură a liceului. S-a remarcat printre colegii lui căpătând o bursă de studii. Doi ani mai târziu. la 9 noiembrie 1908. Severin. În anul 1905 a absolvit cursurile liceului şi a susţinut examenul de bacalaureat pentru secţia reală şi pentru cea modernă. botanică şi economie politică". Trandafirescu. După absolvirea şcolii primare. în cadrul căreia aveau loc serate muzicale. pentru doctorat. Gh. până în 1965. Universitatea din Jena i-a acordat titlul de "Doctor în filozofie. Atunci l-a înscris pe Gheorghe la Liceul "Traian" din Turnu Severin. în toamna lui 1911. alături de al celor mai străluciţi elevi. fiind sprijinit de directorul şi profesorii Liceului "Traian" cu un certificat elogios. Societatea Studenţilor Români Germania-România. Dar nu a fost primit fiindcă nu îndeplinea limita minimă de vârstă. preda în acelaşi timp. În toamna aceluiaşi an s-a înscris la Secţia de Agronomie a Universităţii din Jena. Avea vârsta de 26 de ani când.

mazăre. Academician. dar şi artistului". Tătărescu (1931-1932. un pedagog desăvârşit şi un cercetător pasionat. nisipoase şi sărate. A fost un suflet nobil. cunoscut prin lucrările sale în toată lumea. mazăre şi fasole. a fost primit. 122 de articole de popularizare a ştiinţelor agricole. Mai multe academii şi societăţi ştiinţifice de peste hotare l-au ales membru de onoare. doctor în ştiinţe agricole. În timpul ultimului său mandat ministerial a construit din fonduri proprii o şcoală în satul natal. 19371938 şi 1939-1940). post pe care l-a deţinut până în anul 1958. în 1935: "Viaţa modernă se dezvoltă sub semnul matematicii. precum şi o seamă de recenzii şi câteva nuvele. În anul următor a participat la Congresul Agricol din 18-20 noiembrie 1912. domeniilor şi cooperaţiei în patru etape ale guvernării liberale conduse de Gh. La propunerea lui Grigore Antipa. Ministrul în funcţie i-a oferit postul de administrator al fermei Şcolii Superioare de Agricultură de la Herăstrău. membru corespondent al Academiei Române. A format şi a instruit nenumărate cadre pentru agricultură. mereu însufleţit de tot ceea ce era nou. În această instituţie.în funcţie de sol – aplicarea diferenţiată a îngrăşămintelor. fiind decorat cu diverse ordine şi înalte distincţii. Un exemplu de claritate a ideilor sale l-a reprezentat modul în care vedea rolul matematicii. publicat în 1947. cu nenumărate experimente ştiinţifice pentru îmbunătăţirea soiurilor de grâu. stabilind . devenind conducătorul seminarului de practică al elevilor. al cărui director a devenit în anul 1928. După cum a arătat într-o conferinţă ţinută la AGIR. economistului. Cei care l-au cunoscut au fost profund impresionaţi de extraordinara lui putere de muncă. devenind în scurt timp. Dintre lucrările ştiinţifice de referinţă notăm "Cursul de agrologie" (1922) şi tratatul "Agrotehnica". 140 . iubitor de natură. profesor universitar. 8 tratate şi cursuri.român. desfăşurată pe o perioadă de mai mult de o jumătate de secol. A elaborat noi metode de ameliorare a solurilor erodate. Ionescu-Sişeşti a fost numit conferenţiar. în anul 1925. Gheorghe Ionescu-Sişeşti a funcţionat ca ministru al agriculturii. unde a desfăşurat o muncă practică tenace. fasole şi porumb. La 4 iulie 1967 s-a stins din viaţă marele savant. funcţionând în această calitate între anii 1938-1941 şi 1959-1963. În ziua de 25 mai 1936 a fost ales vicepreşedinte al prestigiosului for ştiinţific. fiind necesară biologului. În 1915 Şcoala de Agricultură de la Herăstrău a primit statutul de învăţământ superior şi G. remarcându-se prin comunicările sale originale şi îndrăzneţe. precum şi diferite metode de încrucişare. în 1913 şi-a început activitatea didactică. graţie unei susţinute activităţi ştiinţifice. porumb. 16 biografii de personalităţi. conducătorul necontestat al şcolii româneşti de agricultură. apoi şef al Catedrei de agronomie generală. a lăsat posterităţii o bogată bibliografie formată din aproximativ 300 de titluri: 66 de publicaţii. dar şi de oameni. Zece ani mai târziu a devenit membru titular. În acest cadru a condus multiple cercetări privind îmbunătăţirea soiurilor la principalele plante de cultură: grâu. A fost fondatorul primului institut de cercetări agricole din România (ICAR).

unde a fost admis cu media cea mai mare. După un an. fondator al Gazetei matematice familia Ionescu din comuna Creaţa-Leşile. la care va rămâne până la ieşirea la pensie.1914) a fost mobilizat la Regimentul de Căi 141 . în 1903 a fost numit profesor de lucrări grafice. ca urmaş al lui Anghel Saligny. mama. Dar. s-a născut cel de al doilea fiu care a fost botezat Ion. cu intenţia de a-şi găsi o slujbă de contabil pentru a-i ajuta pe părinţi şi fraţii mai mici. A constatat atunci când a dat examenul de admitere la facultate. era administrator al moşiei Stoienoaia. Ion Ionescu va funcţiona timp de 44 de ani ca redactor activ la această publicaţie. IONESCU 1870-1946 Inginer şi matematician. A fost numit inginer asistent la Direcţia Generală a Căilor Ferate şi în aceeaşi zi a fost admis ca membru în Corpul Tehnic. dar şi a altor materii. să înfiinţeze Gazeta matematică. al cărei prim număr a apărut la 15 septembrie 1895. iar în 1914 a fost numit profesor titular la Catedra de poduri.ION N. a fost înaintat ca director al Serviciului hidraulic la C. a iniţiat un sondaj de opinie printre profesorii şi elevii de liceu. astfel ca studentul să plece de la curs lămurit în cele mai mici detalii. împreună cu alţi nouă tineri ingineri. dă concurs la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti (1889). Maria-Atina.F. Activitatea didactică era susţinută în paralel cu cea inginerească şi de cercetare ştiinţifică în domeniul matematicii. la 4 decembrie 1870. În A fost adeptul îmbinării teoriei cu practica Pentru o documentaţie cât mai realistă asupra fenomenului predării. era o femeie casnică recunoscută pentru vrednicia ei. aplicată la stabilitatea construcţiilor şi rezistenţa materialelor. când se întreţinea din meditaţii. născută Diamandescu. Succesele tinerilor români din zilele noastre la olimpiadele internaţionale reprezintă o continuitate a şcolii create în jurul Gazetei matematice. dar se poate afirma că aceasta a contribuit la formarea şcolii româneşti de ştiinţe matematice. În anul 1910 a fost ales preşedinte al Secţiei matematice din Societatea Română de Ştiinţe. ca profesor de matematică la Şcoala de Telegrafie din Bucureşti. ordonat. Tatăl. Obţine diploma de inginer (1894) cu nota 18. publicând numeroase articole despre metodele de predare în învăţământul mediu şi superior a ştiinţelor matematice. Familia Ionescu şi-a crescut cei cinci copii cu mari greutăţi. În acelaşi an. fapt care 1-a determinat ca. După ce a făcut şcoala primară. Cariera didactică şi-o începe în 1897. Foştii săi studenţi relatează că îşi preda lecţiile în mod logic. Ulterior vor mai veni pe lume încă trei copii. Ilfov. jud. care şi-a adus o reală contribuţie la ştiinţa mondială. atras de inginerie şi fiind un excelent matematician. Înclinaţia spre activitatea didactică o avea din tinereţe. slaba pregătire a absolvenţilor de liceu în domeniul matematicii. a urmat Şcoala Comercială (liceu). va fi numit suplinitor la Catedra de mecanică. de la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. pe primul loc. S-a ocupat şi de pedagogie teoretică. iar în anul 1909 s-a constituit ca persoană juridică. Nicolae. cătunul Stoienoaia. Interesul stârnit de Gazeta matematică în rândurile tineretului studios este greu de expus pe scurt.42. În timpul războiului cu Bulgaria (1913 . ca student şi ca meditator. unde a obţinut o bursă.

Ca cercetător al istoriei ştiinţei şi tehnicii româneşti şi europene. Pentru activitatea sa ireproşabilă. algebră. În acelaşi an. tehnice şi sentimentele sale s-au îndreptat spre înaltul scop de a educa tineretul român pentru progresul ţării. Toate cunoştinţele sale ştiinţifice. articole şi manuale tehnice.F. Asachi. poduri. XVIII şi o istorie a matematicilor din Extremul Orient. după o lungă suferinţă. Ion Heliade Rădulescu. Petrache Poenaru şi Gh. modest. Desigur că aceste date statistice stârnesc admiraţia lectorului.Ferate. apărarea drepturilor profesionale ale inginerilor (11). articole social-politice şi morale (7). pe care le-a comentat. A fost un om sincer. având aproximativ 4000 de pagini şi se clasifică astfel: articole şi manuale de matematică. unde a fost şi vicepreşedinte de mai multe ori. Spiru Haret. dar studierea în detaliu a acestora merită efortul celor interesaţi. A găsit manuscrisele geometriei lui Gh. relaţiile matematicii cu ingineria şi alte ştiinţe (11). alături de Gh. metalice. XVII. beton armat. Stan 1-a caracterizat ca pe "unul dintre ctitorii învăţământului tehnic românesc. îşi va relua postul de profesor universitar. a scris despre viaţa şi opera unor matematicieni importanţi din trecut. Prof. geometrie.. 142 . 1932. Opera lui Ion Ionescu este cuprinsă într-o bibliografie cu peste 250 de titluri. XVI. biografii omagiale (27). "Mathematical Society" din Anglia îl cooptează printre membrii săi. de unde a coordonat restabilirea căilor ferate şi podurilor distruse de inamic. În 1914. I. istoria matematicii universale şi româneşti (55). A deţinut funcţii importante în Consiliul permanent al instrucţiunii publice. Multe dintre lucrările sale au fost publicate în Buletinul Societăţii Politehnice. A fost mobilizat la Marele Cartier General. metodologia învăţământului matematic (66). dar şi celelalte preocupări în producţie şi activitatea ştiinţifică. O lucrare de referinţă a sa este Istoricul învăţământului de ingineri din România. 1881 1927". El a publicat o lucrare de referinţă privind "Istoria Societăţii Politehnice. Dar a publicat lucrări şi despre cărţi vechi de matematică scrise în latină. cu gradul de locotenent. construcţii de lemn. acela de inginer inspector general şi a fost ales membru corespondent al Academiei Române. poduri şi a organizat transporturi peste Dunăre cu feriboturi improvizate. avea curajul opiniilor sale. drumuri. ing. istoria tehnicii (12). Editura Cartea Românească. D. tradusă şi în limba franceză în 1931. A încetat din viaţă la 17 septembrie 1946. hidrotehnică (46). în Comisia centrală pentru despăgubiri de război şi la Primăria Capitalei. În această calitate a pus în stare de funcţionare linii de C. germană şi italiană din sec. trigonometrie. Lazăr din 1821 şi traducerile geometriei lui Petrache Poenaru din 1827. de la înfiinţare până la inaugurarea localului propriu. a fost ales membru corespondent în Consiliul Superior. inginer şi profesor. lucrări ştiinţifice de matematică şi inginerie şi de popularizarea ştiinţei şi tehnicii. Între anii 1932 -1934 a funcţionat ca preşedinte ales al Societăţii Politehnice şi a desfăşurat o vastă activitate pentru organizarea profesională a inginerilor români. Duca". Lazăr. statistică şi rezistenţa materialelor. a fost înaintat la gradul de căpitan (r) şi i s-a acordat decoraţia "Bărbăţie şi Credinţă" cl. Demobilizat cu gradul de maior (r). Secţia ştiinţifică. Gh. La începutul primului război mondial (1916 -1918) era o personalitate consacrată ca om de ştiinţă. În 1919 a primit cel mai înalt grad ingineresc.

Schimbul ionic în chimia şi tehnologia alimentară (1966). obţinând şi titlul de inginer chimist. Chim.". şi ulterior doctor docent.TUDOR D. minereuri complexe.". în "Bul. (1958). acidului sulfuric şi cimenturilor refractare. după obţinerea licenţei. A devenit şef de lucrări in 1929 şi profesor şef de catedră în 1939. îngrăşămintelor chimice.a produselor clorosodice. în anul 1964 i s-a conferit titlul de profesor universitar emerit. unde a urmat cursurile şcolii primare şi liceului din localitate. în "Bul. Inst. A efectuat o serie de cercetări privind schimbul de ioni în industria farmaceutică şi privind obţinerea drojdiilor furajere bogate în proteine din fracţiunile rezultate în urma distilării fracţionate a petrolului. 1-3 (1928). specialitatea chimie industrială. Schimbători de ioni şi schimbători de electroni (1955). în "Bul. vol. în "Bul. Recuperarea iodului din apele saline prin schimb ionic. vol. nr 1-3 (1930). ca petrol. A adus contribuţii importante în tehnologia unor substanţe anorganice ca apele industriale şi reziduale . 2 (1962). 13. Dintre acestea menţionăm: Catalizatori şi reacţii catalitice fundamentale (1953). Aplicaţii ale schimbătorilor de ioni în hidrometalurgie şi cataliza (1957). a fost numit asistent la Catedra de tehnologie chimică anorganică a Facultăţii de Ştiinţe de la Universitatea Bucureşti. IONESCU 1898 – 1990 S-a născut la 16 mai 1898 în orăşelul Caracal din judeţul Olt. Buc. Curs de tehnologie chimică generală (1958). devenind licenţiat în chimie în anul 1923. Activitatea sa profesională s-a desfăşurat pe două direcţii. Valorificarea gazelor naturale şi de rafinării (1954).fiind în acest domeniu un precursor .". Schimbători de ioni (1961). Obţinerea magneziului din apa de mare. Ape industriale şi reziduale (1964). În aceeaşi perioadă a fost director la Institutul de Cercetări Alimentare din Bucureşti. Rezultatele cercetărilor sale le-a publicat în reviste de specialitate.". Electroanaliza cu curent alternativ. în învăţământul superior şi în cercetarea ştiinţifică. Catalizatori pentru oxidarea amoniacului. Pol.. Un an mai târziu a dat unele diferenţe la Facultatea de Chimie a Institutului Politehnic. Procese catalitice industriale (1954). Pol. Noi realizări în valorificarea gazelor naturale şi de rafinării (1957). Pentru meritele din cercetarea ştiinţifică a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1963. nr. Şc.". nr. pură şi apl. (1963). de Metal. vol. Contribuţii la clorurarea propanului. Primele cercetări şi studii pe care le-a efectuat au fost îndreptate spre valorificarea bogăţiilor subsolului românesc. 7. 1-2 (1942). Rom. Buc.. Între anii 1948-1968 a fost şeful Catedrei de tehnologie chimică anorganică la Institutul Politehnic din Bucureşti. sintetizând floculanţi anorganici şi preparând schimbători de ioni. După efectuarea stagiului militar s-a înscris la Universitatea Bucureşti. A făcut studii aprofundate cu celebrii profesori Longinescu şi L. Asupra compoziţiei chimice a uleiurilor neutrale separate din gudroanele primare obţinute din ligniţi româneşti. Pentru laborioasa activitate în învăţământul superior. În acelaşi an a fost ales membru de onoare al Societăţii 143 . Secţia chimie. Pol. Chim. Din 1923. A efectuat studii şi cercetări pentru epurarea apelor poluate de pe platformele industriale chimice şi alimentare. Buc. în "Rev. devenind doctor în ştiinţe. vol.". În anul 1929 şi-a susţinut teza de doctorat cu titlul "Contribuţii la valorificarea ligniţilor româneşti". Mrazec. 33. Tratarea apelor cu schimbători de ioni (1957). 31. la Facultatea de Ştiinţe. în "Bul. cărbuni inferiori. Inst.

Internaţionale "Chimie Industrielle". cu sediul la Paris. la Bucureşti. 144 . A trecut în nefiinţă la 11 februarie 1990.

mecanică şi matematică. tinerii plecau să se specializeze în Franţa. unde a urmat cursurile Şcolii Superioare de Electrotehnică.. profesorul N. ducea o lipsă acută de ingineri. a proiectat şi executat pe linia de C. Pentru celelalte specialităţi. a întocmit un program de reformă a învăţământului tehnic românesc. În anul 1891 a obţinut diploma de inginer la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. Henri Poincaré (fizică-matemtică) şi Henri Moissan (chimie). la aceeaşi universitate a susţinut doctoratul în fizică la teza “Recherches sur l’effet magnetique des corps éléctrisés en mouvement”. pe baza unor lucrări tehnice originale. Belgia. un tunel de 3 km lungime. care în scurt timp a răspuns nevoilor de ingineri bine pregătiţi de învăţământul naţional. Karpen a fost chemat să preia funcţia de director al Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele. când a fost înlăturat forţat de guvernul legionar. i-a făcut loc între oamenii de ştiinţă europeni şi astfel la 34 de ani era cunoscut de comunitatea ştiinţifică internaţională. A devenit membru al "Société française des électriciens” figurând în anuarul acesteia. Pentru o pregătire complexă. La 20 februarie 1920.F. în faţa unei comisii formată din savanţii Gabriel Lippman (electricitate). editat de UNESCO S-a născut la 28 noiembrie 1870 la Craiova. VASILESCU KARPEN 1870 . a fost numit în anul 1905 profesor de electricitate şi electrotehnică la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. Pentru a-şi adânci cunoştinţele de bază. Dornic de cunoaştere şi perfecţionare. electricitate ş. obţinând într-un an titlul de inginer în electrotehnică. curs pe care îl va preda până la pensionare. Devenit director. certificate cu calificative maxime pentru domeniile fizică. care prevedea trecerea acestuia de la monotehnic la politehnic. Germania. care a constituit singura legătură cu Apusul în timpul primului război mondial. În învăţământul superior a debutat la Universitatea de la Lille-Franţa. a introdus cursuri cu caracter economic. lordul Rutherford şi Nicola Tesla. Teza de doctorat a făcut vâlvă în rândul specialiştilor. a fost inclus în Calendarul marilor personalităţi şi al evenimentelor istorice deosebite. a organizat şcoala politehnică după o concepţie proprie. cât şi de corpul didactic. funcţie pe care a deţinut-o până în 1940. alături de Niels Bohr. Reîntors în ţară. la aniversarea centenarului naşterii sale. a plecat în 1899 la Paris. În 1914 a construit postul de telegrafie fără fir de la Herăstrău. textile. în curs de dezvoltare industrială. Din 1881. timp în care. unde a fost deosebit de apreciat atât de studenţi. când şcoala a fost organizată de Gh.NICOLAE I. urmează şi cursurile celebrei Universităţi Sorbona. obţinând.1964 Savant recunoscut pe plan mondial care. Paralel cu activitatea didactică a fost şef al diviziei tehnice a PTTR din 1906.V. A dat o deosebită atenţie lucrărilor practice. cum ar fi exploatări miniere. în 1902. ca şef de promoţie. Înzestrat cu o deosebită clarviziune. aceasta a pregătit specialişti numai pentru construire de poduri şi şosele. Duca. juridic şi de limbi străine şi a înfiinţat doctoratul în inginerie. printre altele. Bârlad-Galaţi. După terminarea studiilor lucrează patru ani ca inginer în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice. El a devenit primul rector al Politehnicii din Bucureşti. numărul absolvenţilor fiind în medie de 10-12 pe an. După război. dar nu mai mulţi de 2-3 pe an. România.a. realizat prin Decretul regal din 10 iunie 1920. la Bereşti. laboratoare şi practicii de vară în producţie. 145 . În anul 1904.

cu discreţie absolută. Între 1931-1934 a fost preşedinte al AGIR. a răspuns cu competenţă sarcinilor didactice şi administrative. Un fost student a scris despre el: “A fost un om de o rară modestie şi sensibilitate sufletească. A explicat mecanismul presiunii osmotice. împrumutând ştiinţa gata făcută de la alţii. În domeniul elasticităţii a dat o explicaţie aderării fierului la beton. muncea în laboratorul său până noaptea târziu şi a realizat lucrări originale de mare valoare ştiinţifică şi practică. În ştiinţele fizicochimice a introdus o ipoteză nouă. Ajuta oamenii fără ostentaţie. În termodinamică a adus contribuţii originale. a stabilit relaţia între energiile câmpurilor magnetice şi electricitate. sfătuitor şi sprijinitor al cererilor întemeiate”. S-a stins din viaţă la 2 martie 1964. Pasionat cercetător. receptiv la suferinţele şi greutăţile altora şi a încurajat personal tineretul studios. Ca rector. 146 . a scris: “Dacă în trecut ne puteam mulţumi cu formarea de ingineri. Ca un adevărat părinte spiritual. Opera de creaţie a marelui savant se găseşte în cele 36 de note publicate în Comptesrendus.la Bucureşti.Preocupat de cercetarea ştiinţifică în cadrul politehnicii. în vârstă de 94 de ani. fără a aduce propriul nostru aport ştiinţelor fundamentale şi aplicative”. aceea a existenţei electronilor liberi sau solvaţi în electrolit. dar şi în alte numeroase publicaţii. în afara concepţiilor originale expuse în teza de doctorat şi la curs. Pe baza acestei ipoteze a creat pilele K. În electromagnetism şi electrostatică. În anul 1922 a fost ales membru al Academiei Române şi în 1941 i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Politehnicii din Bucureşti. care funcţionează folosind exclusiv temperatura mediului ambiant. Ipoteza lui a fost preluată de numeroşi savanţi şi pe deplin confirmată. nu ne putem număra printre ţările civilizat. În aerodinamică a demonstrat zborul păsărilor pe vânt variabil. hedomadaires des sceance de l’Academie des Sciences de Paris. era accesibil solicitărilor studenţilor.

a fost numit inginer la Ministerul Lucrărilor Publice şi după un timp a trecut ca inginer în cadrul Poştelor şi Telegrafului. În introducerea la acesta. unde a devenit director general în 1873. A iniţiat împreună cu Al. Sub îndrumarea lui s-a întocmit şi publicat prima statistică a Poştei Române. fiind susţinut şi încurajat de domnitorul Carol I. LAHOVARY 1838 – 1909 Savant şi scriitor S-a născut într-o veche familie de boieri cărturari din Râmnicu Vâlcea la 1 iunie 1838. utilizând pentru transport vapoare austriece. articole. unde a obţinut diploma de inginer. Lahovary. primul de acest fel pentru ţara noastră. În 1888. În acest buletin s-au publicat numeroase studii. Pentru răspândirea culturii în rândurile populaţiei a infiinţat "Societatea pentru Învăţătura Poporului Român". Bucovina. Lahovary a iniţiat şi a preluat aceste servicii de la societăţile străine pentru a le efectua prin Poşta Română. care a participat la sedinţa de inaugurare ce a avut loc la 15 iulie 1875. Lahovary este acela care a introdus pentru prima dată în cadrul serviciilor poştale româneşti mandatul poştal şi cartea poştală. memorii şi comunicări de specialitate care au fost folosite ulterior la alcătuirea unor dicţionare geografice pentru diverse regiuni ale României. al carei preşedinte a fost timp îndelungat şi care a avut un impact deosebit în public. a fost intenţia de a publica o serie intitulată DICŢIONARELE GEOGRAFICE ALE PROVINCIILOR ROMÂNE ÎN AFARĂ DE REGAT. În 1874 a participat la Primul Congres Internaţional al Poştelor şi Telegrafului şi a încheiat o serie de convenţii poştale cu mai multe state din Europa. Serbia. În 1893 a fost numit preşedinte la Înalta Curte de Conturi. Tot el a organizat distribuirea corespondenţei de la emitent la destinatar în timp foarte scurt. Cantacuzino înfiinţarea Societăţii Geografice Române. Sub îngrijirea lui s-a publicat "Buletinul Societăţii Geografice Române". Cunoştinţele elementare le-a căpătat în casa părintească de la un învăţător angajat numai pentru el. A fost trimis la Bucureşti să înveţe la pensionul Schewitz. a avut o serie de iniţiative şi realizări importante. După ce s-a întors în ţară. sub conducerea lui Lahovary s-a publicat Dicţionarul geografic al judeţului Argeş. În cadrul Poştelor şi Telegrafului a luat o serie de măsuri organizatorice deosebit de importante pentru acele timpuri. Devenind secretar general al societăţii la înfiinţare. din care nu a reuşit să publice decât DICŢIONARUL GEOGRAFIC AL BASARABIEI. A fost trimis de părinţii lui în Germania (1855) şi a studiat la Heidelberg şi la Şcoala Politehnică din Karlsruhe. Serviciile poştale pe Dunăre se făceau de o societate franceză care avea sedii la Galaţi şi Brăila. Lahovary anunţa intenţia de a întocmi şi publica dicţionare pentru provinciile româneşti (locuite de români) din ţările invecinate ca Bulgaria. O iniţiativă importantă a inginerului G. un liceu particular la care aveau acces copiii proveniţi din familiile bogate. Macedonia.GEORGE I. post pe care l-a deţinut până în 1876. Transilvania. ca secretar general al Societăţii Geografice. în 1862. din această funcţie a condus instituţia şi a contribuit la elaborarea legilor. 147 . dintre care cea mai importantă a fost "Legea contabilităţii statului".

în cinci volume. 1893) şi cu o serie de povestiri ca Moş Kivu. Trebuie menţionată prezenţa lui G. care a apărut în Editura Socec între 1889 . unde era primit ca un mare savant român. la început cu traduceri şi apoi cu prezentarea unor fapte istorice sub titluri ca "Hărţi vechi". 148 .1902. Lahovary la conferinţe şi congrese internaţionale.000 de termeni se prezintă informaţii statistice. arheologice care au o deosebită valoare ştiinţifică. sociale. Căpitanul Radu Negru. a elaborat şi publicat MARELE DICŢIONAR GEOGRAFIC AL ROMÂNIEI. "Geneza oştirii române" (1830.a. care se limitează la denumirea unor localităţi. istorice. La 25 martie 1909 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. etnografice. Pentru această lucrare enciclopedică au fost adunate informaţii din judeţe timp de 15 ani. lucrarea depăşeşte lucrări similare publicate în alte ţări. Aparută în condiţii de execuţie ireproşabile. munţi şi cursuri de apă. Hedwige s.În colaborare cu generalul C. A trecut în nefiinţă la Bucureşti în ziua de 13 iunie 1909. În 1868 a debutat ca scriitor sub pseudonimul Gill în Convorbiri literare. Săptămâna patimilor (1894). În acest dicţionar complex cu 30. Bratianu şi Grigore Tocilescu.

149 . el a urmat regulat la Bucureşti în 1915 şi cursul de electricitate şi electrotehnică. trece examenul de docenţă. primul director al Politehnicii Timişoara. totuşi a lucrat la serviciul auxiliar. la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. atras de cursurile renumiţilor profesori David Emanuel. După terminarea liceului. cu un subiect tratând ecuaţiile diferenţiale. După trei ani se înscrie la Facultatea de Ştiinţe. De fapt. obţinând titlul de inginer. Transferat în Bucureşti. Ţiţeica. În timpul şederii la Paris. Tatăl său. În 1908. De la Paris a plecat la Göttingen. îşi începe cariera ca profesor de gimnaziu la Giurgiu. dar paralel şi la Universitatea Bucureşti. Între timp. unde a obţinut încă o licenţă în matematici şi. A fost asistent al profesorului Ion Ionescu. Lalescu s-a înscris ca simplu student la Şcoala Superioară de Electricitate. Întors în ţară plin de speranţe şi entuziasm. Traian Lalescu este deosebit de talentat atât în domeniul ştiinţelor. deputat. Secţia matematică. iar cursul superior la Liceul Internat din Iaşi. în refugiu la Iaşi. de la asistent la profesor titular de catedră. A urmat cursurile gimnaziale la Craiova şi Roman. Picard. la 15 iunie 1909. pleacă la Bucureşti. sub îndrumarea prof. guvernul României. inginer electrotehnician. În timpul primului război mondial a fost scutit de serviciul militar din motive de sănătate. Cunoştinţele sale profunde în domeniu i-au permis să publice mai multe note în “Revue générale d’Electricité”. va ocupa postul de profesor de matematici la Seminarul Central şi la gimnaziul Gh. desenului şi muzicii. după ce obţine licenţa în matematici la Universitatea Bucureşti. printre care şi pe Traian Lalescu. luptător pentru drepturile istorice ale României asupra Banatului. Roman şi Iaşi. în 1919. E. urcând la ambele instituţii de învăţământ superior toate treptele ierarhice. în scopul atragerii atenţiei lumii asupra drepturilor României privind această provincie istorică. Vasilescu Karpen. cât şi al literaturii. profesorul universitar. numele lui apare gravat pe panoul de onoare. Emil Pangratti şi titular la Catedra de geometrie analitică. originar din comuna Corni (Banat) a fost funcţionar la Banca Naţională şi apoi la Creditele Agricole din Craiova. doctor docent Tr. Şincai. pentru a menţine legătura cu aliaţii. hotărăşte să trimită la Paris unsprezece profesori universitari. a plecat la Paris. în toamna anului 1900.TRAIAN LALESCU 1882-1929 Matematician de valoare internaţională. absolvind toate clasele cu premiul întâi. membru activ al Societăţii Politehnica S-a născut la 12 iulie 1882 în Bucureşti. unde a avut legături cu numeroşi matematicieni. unde a funcţionat până în 1910. unde după un exigent examen de admitere la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele reuşeşte pe primul loc. În 1917. În învăţământul superior a debutat în 1909. A fost corespondent la Gazeta Matematică încă din clasa a cincea de liceu. de la care a predat Spiru Haret. titlul de doctor. Profesorul Traian Lalescu participă la acţiunile ziarului La Roumanie şi scrie o monografie a Banatului în limba franceză. Emil Pangratti şi Gh. al prof. unde.

Cu un grup de profesori bănăţeni a luat iniţiativa înfiinţării la Timişoara a Politehnicii. seriile trigonometrice. a ţinut conferinţe şi comunicări ştiinţifice. România şi din alte ţări. în ziua de 15 iunie 1929. A publicat şi o seria de manuale didactice: Lecţii de geometrie analitică. În 1927 s-a îmbolnăvit de plămâni. Bănăţenii admiratori ai marelui profesor inginer-matematician. când mai avea multe de spus.a. cunoscut în Europa şi peste ocean. Lucrările ştiinţifice originale pe care le-a publicat l-au făcut cunoscut printre matematicienii din toată lumea. Lazăr “Trigonometria drept lineară”. i-au fost publicate în reviste de specialitate din Franţa. Culegere de probleme de geometrie descriptivă ş. al cărui patriotism sincer era cunoscut prin fapte. care s-a angajat în lupta pentru România Mare.. teoria numerelor algebrice superioare etc. Plecat la Nisa pentru a beneficia de clima mediteraneană. O lucrare devenită clasică este “Introducerea în teoria ecuaţiilor integrale” (Ed. Numeroase note tratând ecuaţiile integrale. unde a ţinut două conferinţe memorabile despre teoria relativităţii a lui Albert Einstein. Italia. un mare profesor. a trecut în nefiinţă prea tânăr. Hermann Fils-Paris). Întors la Bucureşti. nu reuşeşte să îşi recapete sănătatea. 150 . Va rămâne în istoria ştiinţei româneşti ca un mare matematician. patriot. l-au ales de mai multe ori deputat de Caraş-Severin şi raportor general al bugetului statului. a scris articole literare. Lalescu era un pasionat al istoriei ştiinţei şi a publicat sub îngrijirea sa lucrarea lui Gh. Electromecanică şi Mine. cu două facultăţi. unde a funcţionat ca primul director al acestei instituţii între anii 1920-1921. A fost un devotat membru activ al Societăţii Politehnica. Germania.

datorită pregătirii lui ştiinţifice. istoria şi matematica. imitau cu admiraţie tot ce era străin. de interpretarea fenomenelor naturale şi sociale prin prisma credinţei religioase. Din timpul vieţii a devenit un simbol şi stegar al năzuinţelor de dreptate şi libertate ale poporului din mijlocul căruia s-a ridicat. dar mitropolitul a refuzat să îi dea binecuvântarea. în anul 1815 a trecut munţii în Ţara Românească. fondator al învăţământului în limba română şi al celui ingineresc din Ţara Românească Figura lui se detaşează printre figurile eroice ale culturii şi simţirii naţionale româneşti. de unde este adus înapoi cu forţa. Eufrosin Poteca. a decretat. i-a expus acestuia planurile sale de a înfiinţa un colegiu cu predarea în limba română. într-o epocă în care clasele conducătoare. ca atitudine spirituală dar şi ca mijloc politic. a ajuns un admirator al concepţiilor democratice ale enciclopedismului din secolul al XVIIlea. temânduse de liberalismul şi pornirile lui revoluţionare. la 10 decembrie 1817. Publicând o serie de articole. iluminist. Nemulţumit de cursurile scolastice. După ce ţine un elogios discurs în onoarea lui Napoleon I. unde. şi-a câştigat mulţi adepţi din rândurile intelectualilor români. în anul 1809. foste chilii ale mânăstirii de la Sf. pentru a se întreţine primeşte un post de profesor la o şcoală teologică elementară din Sibiu. filozofia. împreună cu Gh. îşi dedică timpul de studiu şi disciplinelor laice ca dreptul. înfiinţarea primului colegiu românesc. din snobism şi prost gust. Ion Eliade Rădulescu. considerându-l un pericol pentru biserică. a fost destituit din post. care era efor al şcoalelor. i s-a îngăduit practica de inginer hotarnic.GHEORGHE LAZĂR 1779-1823 Cărturar.a. Consistoriul din Sibiu l-a trimis pentru a fi hirotonisit ca preot la Carlovitz. unde a urmat studiile la Gimnaziul Piariştilor. a plecat la Cluj. în loc să devină canonic. într-o familie de ţărani înstăriţi. Neavând nici un venit. La Viena a cunoscut tendinţele de emancipare ale timpului şi. după un secol de fanariotism cu învăţământ în limba greacă. asemănător celui din Cluj în care şi-a făcut studiile secundare. Când s-a întors în Transilvania. profesie foarte solicitată pe atunci. Ladislau Erdeli ş. care a intrat în funcţiune la 6 martie 1818. el fuge la Braşov. Între zidurile modeste şi afumate. Divanul ţării. Lazăr au mai predat Popa Pavel. Părinţii lui au dorit să se formeze ca preot. unul dintre centrele de mişcare culturală românească din Transilvania. în satul Avrig din apropiere de Sibiu. S-a născut la 5 iunie 1779. 151 . Persecutat şi cenzurat. considerat pe atunci cel mai mare duşman al dinastiei austriece. Prin perseverenţa cu care şi-a susţinut ideea. pentru a studia teologia cu cei mai cunoscuţi profesori ai timpului. Astfel. În timpul măsurătorilor pe care le-a executat la moşia boierului Constantin Bălăceanu. îndreptându-şi atenţia în special asupra filozofiei şi dreptului. el îşi dezvăluie înclinaţiile spre cugetarea liberă şi devine suspect pentru cercurile teologice care l-au susţinut până atunci. Sava. sub semnătura domnitorului Ioannú Ghiorghiu Caragea. În această situaţie. După ce a terminat şcoala primară în sat. Pentru acest scop i s-a acordat o bursă şi a fost trimis la Viena. S-a remarcat ca un strălucit elev şi Consistoriul din Sibiu l-a selecţionat pentru a face din el un propovăduitor al catolicismului.

iar colegiul – ca prima şcoală de învăţământ tehnic superior.” În anul 1822 a fost victima unei boli necruţătoare. pe atunci primar al Avrigului. trigonometria şi geometria. Ştiind că sfârşitul se apropie. filozofia. pe înţelesul tuturor. Lazăr preda aritmetica. După înfiinţarea colegiului. sugestivă. după cum înfăţişa faptele de istorie într-o naraţiune pitorească. Despre prezenţa lui la catedră avem mărturia următoare: “Vorba lui era caldă. A funcţionat ca profesor la şcoala întemeiată de el din 1818 până în iulie 1822. alături de strămoşii lui. spre satul natal. naturală.Gh. În 1821 a participat la revoluţia lui Tudor Vladimirescu. în căruţa fratelui său. fapt pentru care este considerat ctitorul învăţământului ingineresc din România. la care au învăţat multe generaţii de elevi ce îşi spuneau cu mândrie “lăzăreşti”. l-a chemat pe fratele lui. vlăguit de putere. iar mormântul lui este un loc de pelerinaj vizitat de mii de români care merg acolo să îl omagieze cu veneraţie. El a întocmit manualele “Aritmetica matematicească” şi “Trigonometria cea dreaptă”. şi i-a cerut să fie îngropat în cimitirul din sat. pe acelaşi drum pe care a venit încrezător să îşi îndeplinească misiunea apostolică. 152 . Ca semn de preţuire şi recunoaştere a meritelor sale în dezvoltarea culturii umanistice şi tehnice din ţara noastră. La colegiul lui Lazăr s-au format primii ingineri hotarnici români. cu resurse bogate şi variate. dar învăţământul în limba română a luat amploare. A închis ochii în ziua de 17 septembrie 1823. Oanea. Ştia să ridice chestiunile de filozofie la un nivel de înaltă doctrină. i s-a ridicat o statuie în centrul Capitalei. contribuind la crearea terminologiei ştiinţifice şi tehnice româneşti. unul din Bucureşti şi altul din Sibiu. dar şi alte materii cum ar fi etica. Numele lui îl poartă două licee celebre. învăţământul în limba greacă a decăzut. A trecu munţii înapoi. geografia şi istoria. A fost înhumat în cimitirul satului.

se întoarce în ţară. În timpul liceului participa la activităţi extraşcolare. căsătorit cu o româncă. a continuat la gimnaziul Mircea cel Bătrân din Constanţa. Astfel. în Academia regală tehnică Chariottenburg. făcea regie şi cânta în orchestră. Eliza Leonida Zamfirescu. Matilda Gill. sculptor celebru. serviciul "lucrări noi". Sava”. într-o familie numeroasă. Dimitrie a fost nevoit să schimbe des şcolile. juca în piese de teatru. precum şi un regulament pentru executarea şi controlul instalaţiilor electrice din oraş. Tatăl său. Natalia şi Maria. Deşi i se oferă un post universitar. Fraţii şi surorile viitorului ilustru inginer s-au manifestat şi ei. cu subiectul "Complexul hidrotehnic şi hidroenergetic al Bistriţei din regiunea Bicazului". realizator al metroului berlinez. îşi procură hărţile topografice ale Statului Major şi începe să studieze sistematic profilele tuturor râurilor de la Turnu Severin până în nordul Moldovei. mama. Fiind student în anul IV (1907). impresionat de lucrările marelui hidrotehnician Otto Intze. Atanasie Leonida. profesorul Walter Reichel îi dă ca titlu de proiect "Metropolitanul din Bucureşti pe linia Sf. Lucrarea de diplomă o face sub îndrumarea profesorului Ernest Reichel. pleacă în Germania să studieze electricitatea la Berlin. până în 1913. general. continuă studiile privind electrificarea ţării. Încă din anul II de facultate. Alexandrina. 153 S-a . Organizează societatea pentru distribuţia curentului electric "Energia" (1914). privitoare la baraje pentru ape potabile şi industriale. desfăşoară o activitate febrilă. Tatăl său fiind mutat în interesul serviciului în mai multe localităţi. Buzău şi Bucureşti. proiectul uzinei centrale Grozăveşti şi al substaţiei electrice. iar cursul superior. Dragostea pentru muzică nu l-a părăsit toată viaţa. Reîntors din război. profesoare şi autoare de manuale didactice. Gheorghe . fiind un bun violonist. şcoala primară (1890-1894) a urmat-o la Galaţi. În 1903. a fost ofiţer de cavalerie. a început liceul la „Sf. prima femeie cu titlul de inginer. lucrare calificată "cu distincţie".DIMITRIE LEONIDA 1883 -1965 Nume simbol al tehnicii şi ingineriei româneşti născut la Fălticeni în anul 1883. în acest scop. În anii războiului din 1913 a fost mobilizat la un regiment de geniu şi i s-a încredinţat comanda secţiei de telegrafie a diviziei a ll-a de rezervă. l-a absolvit la liceul Mihai Viteazul din Bucureşti. era fiica unui inginer de origine franceză. Paul.Filaret". documentaţia o primeşte de la societatea Hoch und Untergrundbahn. Primul război mondial (1916-1918) îi întrerupe din nou activitatea. În patru ani de serviciu. la secţia reală. ca personalităţi în diferite domenii: Gheorghe. având o activitate rodnică şi originală timp de 43 de ani la Institutul Geologic al României. În anul 1908 s-a angajat ca inginer electrician la primăria capitalei. începe să se preocupe de astfel de lucrări pentru a le realiza în România. a elaborat proiectul privind introducerea tramvaiului comunal. publică prima lucrare despre Bicaz şi construieşte un post telegrafic în Parcul Carol I din Bucureşti. unde s-a ocupat de introducerea iluminatului electric şi a tramvaielor comunale. este iar mobilizat şi utilizat ca inginer de telecomunicaţii.

la Politehnica din Bucureşti şi a predat cursuri şi la şcoala superioară de căi ferate. în plin război mondial. Continuându-şi activitatea didactică şi în industria electrică. cât şi prin caracterul organizat şi minuţios. Bun cunoscător al istoriei ştiinţei şi tehnicii. Dimitrie Leonida a organizat numeroase expoziţii cu subiecte privind electrotehnica. Aceste muzee şi expoziţii. În 1925 este ales preşedinte al Comisiei regulamentului electricităţii în mine. este chemat să lucreze în consiliul superior CFR şi la Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice (ISPH). oglindesc rodul muncii îndelungate a unui cunoscător al ştiinţelor tehnice şi a unui mare pedagog. a fost membru în diverse societăţi cu caracter ştiinţific şi tehnic şi al AGI R. în concluzie. Între anii 1942-1945 este director al electrificării CFR. În lunga sa activitate. încă de la înfiinţare. pentru materiale de construcţii care să asigure necesarul pentru barajul de la Izvorul Muntelui şi pentru calea ferată Piatra Neamţ-Topliţa. În 1919. Dimitrie Leonida a ţinut numeroase conferinţe publice şi la radio. post în care concretizează multe probleme de care se vorbise. Apoi înfiinţează încă două întreprinderi: "Faraday". şi "Prometeu". pentru producerea de utilaje electrice. a capacităţii de transport şi distribuţie a acesteia. s-a îndreptat cu pasiune spre marile muzee europene. unde lucrează la detalierea proiectelor de electrificare a ţării. apoi profesor la Şcoala politehnică din Timişoara. activitatea sa de profesor s-a caracterizat prin idei clare şi orizonturi largi pe care ştia să le expună cu răbdare şi în mod atrăgător. a publicat manuale. că a fost un 154 . prezintă în cadrul Academiei de Ştiinţe "Problema energiei în România". îşi reia studiile despre Bicaz şi continuă propaganda pentru electrificare. A fost distins cu numeroase ordine şi medalii. profesorul D. considerat ca om al regimului burghez şi fost industriaş. în anul 1942. Pasionat încă din tinereţe de istoria ştiinţelor şi tehnicii. atât prin multilateralitatea ei. iar în 1926 este membru în Consiliul superior al apelor. Elveţia şi Italia pentru documentare în problemele energetice şi juridice legate de acestea. La sfârşitul anului 1948. Între 1950-1955 a lucrat în calitate de consilier în cadrul Departamentului energiei electrice şi apoi în Comisia guvernamentală pentru hidroameliorări. acest muzeu este neactualizat. În aceeaşi perioadă este membru al comisiei pentru legea apelor şi legea energiei. Leonida. Cunoscând puterea asocierii. Anglia. studii tehnice şi numeroase articole de popularizare în ziare şi reviste. În 1909 a înfiinţat un muzeu tehnic la şcoala de electricieni şi mecanici. Capacitatea de muncă a inginerului Dimitrie Leonida a fost cu totul remarcabilă. Cursul său de centrale electrice cuprindea trei mari capitole: Utilizarea energiei electrice. în care tratează şi problema electrificării căilor ferate. Astfel. dar are meritul de a exista şi cu siguranţă merită să fie sprijinit. Departamentul industriilor şi comerţului îl trimite în Franţa. dar pentru care nu se făcuse nimic până atunci. Dimitrie Leonida se poate spune. Din documente aflăm că a proiectat uzina electrică din Focşani în 1923 şi că era membru în Comisia interimară a capitalei. cu exponate pe care le-a adunat începând cu un an înainte. De aici porneşte drumul înfiinţării Muzeului naţional tehnic din Bucureşti care îi poată numele şi care funcţionează în prezent în Parcul Carol I. Centrale termice şi hidroelectrice. care l-au inspirat pentru a crea şi în ţara lui ceva similar. Aparate şi standarde. Reîntors în tară. în ţară şi străinătate. pe lângă faptul că au fost creaţii artistice. De asemenea.După terminarea războiului. Din păcate. Despre profesorul ing. dezvoltă întreprinderea "Energia" pentru mărirea producţiei de electricitate. Dar competenţa şi probitatea profesională nu pot fi ignorate nici de regimurile totalitare. În 1924 a fost numit consilier tehnic pentru electricitate în Ministerul Industriei şi Comerţului. este pensionat şi o perioadă bună are greutăţi materiale. cursurile predate la politehnicile din Bucureşti şi Timişoara.

organizator de expoziţii şi conducător de muzeu. 155 . talentat publicist. fiind în acelaşi timp un distins profesor. popularizator al ştiinţei şi tehnicii.mare expert în probleme energetice şi a adus o contribuţie însemnată la electrificarea ţării şi stăpânirea apelor.

devenind şi redactor şef al unor publicaţii de specialitate. A fost un susţinător al cooperaţiei. 156 . într-o familie de comercianţi înstăriţi. să studieze la Şcoala Superioară de Ştiinţe Economice. privind principalele ramuri ale economiei naţionale: agricultura. cu care împărtăşea aceleaşi idei despre exploatarea ţăranilor. având un ideal comun. a lăsat o analiză ştiinţifică remarcabilă. Economist. pleacă la Londra. el încuraja investiţiile de capital străin şi tratamentul egal prin lege pentru capitalul autohton şi cel venit din afară. atât prin presă. marele savant. Paralel cu activitatea de profesor. industria. trebuie extinsă mişcarea cooperatistă. pe lângă dezvoltarea industrială. părinţii. obiectivă şi realistă asupra economiei româneşti interbelice. În anul 1917. preocupat de problemele economico-sociale. Atras de şcoala economică britanică. l-au trimis la Leipzig. şi-a susţinut şi doctoratul în economie politică. bazată pe analiza istoriei şi pe statistică matematică. Concepţia economică a lui Virgil Madgearu se bazează pe teza complementarităţii economiilor europene şi urmăreşte protejarea populaţiei de consecinţele politicilor perfecţioniste şi ale acumulărilor excesive de capital. a publicat peste 40 de lucrări ştiinţifice. în Germania. în anul 1911 obţinând titlul ştiinţific cu calificativul Suma cum laudae. Întors în ţară. dar şi ca participant la reuniunile care aveau loc cu cooperatorii şi susţinătorii lor. A fost coautor al doctrinei cooperatiste româneşti. Lucrarea sa cu titlul „Evoluţia economiei româneşti după războiul mondial(primul)” este considerată de referinţă pentru literatura economică românească. prin articolele şi cărţile publicate. căutând împreună soluţii pentru emanciparea plugarilor. Virgil Madgearu s-a născut la 14 decembrie 1887. După licenţă. având ca temă principală problemele ţăranilor români. Ea este rezultatul unei cercetări complexe. un important teoretician al agrarismului democratic şi un analist de prestigiu al economiei naţionale româneşti. unde efectuează cercetări ştiinţifice. a fost numit la Catedra de studiul întreprinderilor şi transporturilor. S-a împrietenit cu învăţătorul Ion Mihalache. care doreau să îi dea o educaţie aleasă. În acelaşi timp. a participat la concursul de ocupare a unui post de profesor universitar la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti. el susţinea că. ţinea conferinţe. de publicist şi cercetător.VIRGIL MADGEARU 1887-1940 Savantul sociolog şi om politic. la Galaţi. din Topoloveni. transporturile şi altele. Foştii studenţi îşi amintesc de Virgil Madgearu ca de unul dintre cei mai străluciţi profesori ai timpului şi îl consideră un creator de şcoală economică. Virgil Madgearu îşi începe activitatea ca publicist. silvicultura. profesor universitar la Bucureşti. a trecut la Catedra de economie naţională. Deosebindu-se de reprezentanţii şcolii neoliberale. După absolvirea liceului în oraşul natal. şi apoi la cea de economie politică. După o perioadă. Apărând interesele ţărănimii. Utilizând o metodologie originală. Reuşind să ocupe acest post. multe traduse în limbi străine de circulaţie europeană.

a fost ministru al Ministerului Industriei şi Comerţului. În dimineaţa zilei de 27 noiembrie 1940. marele savant istoric. unde s-a remarcat prin competenţă. Cu o zi înainte. dintre care cităm: „Legea pentru înfiinţarea impozitului pe venitul global”. A devenit unul dintre cei mai cunoscuţi economişti români în lume. Ca om de ştiinţă. „Legea contractelor colective de muncă” şi altele. înainte de al doilea război mondial. În deceniul patru. pentru salvarea democraţiei.german. între 1928-1933. Mergând pe aceiaşi concepţie democratică. În după-amiaza aceleiaşi zile. rolul banilor asupra preţurilor şi activităţilor financiare în ţările dezvoltate. aceeaşi echipă l-a ridicat de acasa pe Nicolae Iorga. muncitorimii şi ale intelectualităţii sărace. prin participarea sa la conferinţele internaţionale. „Legea cooperaţiei”. i-a fixat domiciliul forţat la mănăstirea Bistriţa. legionarii l-au pus pe lista neagră. interesele micilor proprietari şi ale păturilor defavorizate ale populaţiei. împotriva regimurilor fasciste din Italia şi Germania. a reprezentat partidul în mai multe guverne şi. au fost şi cele privind conţinutul şi efectele politicilor comerciale. în anul 1940. a avut mai multe iniţiative legislative. Curajul cu care a luptat pentru democraţie l-a plătit cu viaţa. De la catedră. ministru la Finanţe şi la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor. El a iniţiat organizaţia Blocului Ţărilor Agrare.Printre problemele de care s-a ocupat cu atenţie în cercetările şi practica sa de om politic experimentat. prin care se aserveau interesele româneşti faţă de Germania nazistă. a luptat şi împotriva dictaturii lui Carol al II-lea care. a fost ridicat de la locuinţa sa de o echipă de legionari şi asasinat pe malul lacului Snagov. la conferinţele internaţionale şi din fotolii ministeriale. Ca parlamentar. a cărei primă conferinţă s-a ţinut la Londra. 157 . Avea 53 de ani. şi l-a asasinat în pădurea Strejnicu(Prahova). legionarii i-au măcelărit pe cei 50 de democraţi arestaţi politic la Jilava. patriot şi democrat. savantul Virgil Madgearu a colaborat fidel şi competent cu forţele democratice europene. A publicat numeroase lucrări privitoare la relaţiile economice internaţionale. Europa a fost zguduită de aceste asasinate. „Legea minelor”. a denunţat tratatul economic româno. Virgil Madgearu a apărat interesele naţionale şi democraţia. de la tribuna parlamentară. „ Legea regiilor autonome de stat”. Încă din 1936. „Stabilizarea monetară”. interesele ţărănimii. Ca membru marcant al PNŢ.

Nu s-a mulţumit cu această calificare superioară şi a continuat studiile la celebra Universitate din Göttingen (Germania). realizează în 1905 un dispozitiv care dădea posibilitatea efectuării mai multor convorbiri. şi-a făcut studiile secundare la Liceul Piarist din Târgu Mureş (1896) şi la Gimnaziul Catolic din Budapesta (1900). Iniţial. Ca rezultat al studiilor şi cercetărilor sale. acustică. Bazat pe această teorie. gravitaţie. inventatorul devenind celebru. Astfel. telecomunicaţii. În revista Elektrotechnische Zeitschrift din 1906 a fost publicat un articol prin care se afirma că prin aplicarea "metodei Maior" se poate soluţiona problema telefoniei transatlantice. În 1908. termodinamica radiaţiilor. teoria cuantelor şi statistică. A urmat cursurile Facultăţii de Mecanică din Budapesta. bazându-se pe fenomenul de rezonanţă electrică. În 1910 a fost trimis ca delegat de poşta maghiară la conferinţa internaţională a inginerilor specialişti în poştă. lungă de 15 km. La începutul secolului XX. obţinând diploma de inginer electromecanic. funcţionând pe principiul selecţionării prin sincronism. a construit dispozitive de telefonie cu care a folosit mai eficient circuitele existente. el a demonstrat – primul în lume – că pe un singur circuit se pot face mai multe convorbiri cu ajutorul curenţilor de înaltă frecvenţă. Fundamentarea teoretică a invenţiei sale a făcut-o cunoscută prin numeroase articole publicate în revista Elektrotechnische Zeitschrift. optică. la 21 august 1882. prin curenţi alternativi de înaltă frecvenţă. Augustin Maior a reuşit să transmită simultan. Lucrările de instalare şi întreţinere a liniilor erau deosebit de scumpe. Cercetările sale ştiinţifice au fost îndreptate spre electricitate şi magnetism. care se baza pe proprietatea redresoarelor electrice de a permite să treacă numai o jumătate de undă din curentul alternativ într-o direcţie. Maior a fost preocupat de găsirea unor soluţii necesare pentru reducerea preţului de cost al lucrărilor care se efectuau pentru realizarea convorbirilor telefonice şi eficientizarea circuitelor. Cu ajutorul receptoarelor instalate pe linie. unde s-a remarcat prin seriozitate şi cunoştinţele sale teoretice şi practice. Ulterior a inventat încă o metodă de telefonie multiplă. în care prezenta invenţia inginerului Augustin Maior.AUGUSTIN MAIOR 1882-1964 Inventatorul telefoniei multiple Descendent al unei familii de patrioţi români din Transilvania. prin construirea unor dispozitive create de el. folosind curenţi de înaltă frecvenţă. dinainte stabilită. Specialişti din toată lumea au confirmat eficacitatea invenţiei. revista americană Electrical World a publicat articolul Multiple Telephony. telegrafie şi telefonie care a avut loc la Paris. 158 . în acelaşi circuit. începând din 1907 până în 1917. folosind curenţii de înaltă frecvenţă. cinci convorbiri pe un singur circuit. Principiul sistemului de transmisie simultană pe aceeaşi linie constă în emiterea mai multor unde purtătoare. În 1907 a realizat pentru prima dată în lume un circuit operaţional de telefonie multiplă pe o linie cu circuite de fier. Această realizare a fost mediatizată în toată lumea în 1906. În 1905 şi-a început cariera la Poşta Maghiară din Budapesta. telefonia era în dezvoltare rapidă. s-a născut în satul Maioreni din actualul judeţ Mureş. obţinând diploma de licenţă în fizică şi matematică. se poate extrage numai unda purtătoare atribuită staţiei destinatare şi ascultătorul recepţionează numai modulaţia înscrisă pe unda destinată staţiei sale. După ce a urmat şcoala primară în satul natal. care se propagă fără a se tulbura unele pe altele.

transmiterea impulsurilor pe linii lungi. Asupra minimului energiei cinetice a unui corp în mişcare (1926). După reîntregirea României din 1918. Asupra radiaţiei în câmp gravitaţional (1933). Considerând interiorul nucleului atomic ca un spaţiu hiperbolic. curs (1921). Acustică şi optică. a înfiinţat la Sibiu prima şcoală de telefonie şi telegrafie din Transilvania (1919). reducerea distorsiunilor. Numele lui poate fi găsit în toate enciclopediile. curs (1921). La 120 de ani de la naşterea lui ne gândim cu admiraţie la acest român aproape uitat de cei care ar trebui să se mândrească cu realizările sale. În teoria cuantelor. 159 . laureat al Premiului Nobel în 1918. Gravitaţia şi variaţia lentă a unor constante fundamentale (1946) ş. Din bogata bibliografie pe care a lăsat-o în urma lui cităm doar câteva lucrări: Electricitate şi magnetism. Augustin Maior a introdus o funcţie pe care a denumit-o "cvasientropică". elaborată în 1900 de fizicianul german M.a. menţionându-se că a adus contribuţii importante în fizica teoretică şi în telefonia multiplă. aducând o contribuţie majoră în domeniul ştiinţei şi tehnicii telecomunicaţiilor. A fost director general al Poştelor. Telegrafelor şi Telefoanelor din Transilvania şi Banat (1919). a explicat pe baza mecanicii neeuclidiene unele fenomene din interiorul acestuia. Augustin Maior a fost profesor de fizică teoretică şi tehnologică la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cluj şi decan al acestei facultăţi. A fost director al Institutului de Fizică Teoretică şi Aplicată al Academiei Române din Cluj (1946). Este considerat iniţiatorul şi conducătorul şcolii de fizică teoretică din România.El a obţinut rezultate remarcabile prin cercetările sale privind distorsiunile semnalelor telefonice. A trecut în nefiinţă la 30 octombrie 1964 la Cluj. Planck (1858-1947).

370prilej de evocare a evoluţiei uzinei şi a celui care a fost ctitorul acesteia. Începând cu anul 1939. Totodată a pregătit muncitori români care aveau să ia locul germanilor la încheierea termenului de contract. 180 de muncitori calificaţi germani şi. fabrica Malaxa-Faur a aniversat 70 de ani de la apariţia primei locomotive Malaxa G10-CFR. În anul 1936 s-a trecut la proiectarea primei locomotive Diesel. s-a născut la 10/25 decembrie 1884. la Malaxa se fabricau automotoare echipate cu motoare Diesel-Ganz. unde a obţinut diploma de inginer. şi sub licenţă. Germania. Cele din seria 151. inginer cu imaginaţie şi experienţă. În cadrul uzinei s-au mai realizat capacităţi pentru producţia de echipamente industriale. un atelier de reparat locomotive şi vagoane de CF. 50. Om de afaceri abil. utilaje pentru industria chimică. Extinzându-şi afacerile în mod continuu.03. a tuburilor de oţel fără sudură. pe baza unui plan general de apărare a ţării. Ilustrul industriaş a mai introdus în industria românească şi fabricarea de aparataj pentru materialul rulant(1932-1943). Malaxa a încheiat un contract cu CFR pentru fabricarea de locomotive de concepţie proprie. Studiile superioare le-a făcut la Universitatea Politehnică din Karlsruhe. Malaxa a produs muniţie de artilerie.O. fabricându-se 93 de locomotive.1927). cu contract de 18 luni. a fost fiica spătarului Bădărău. în mai puţin de un an.001. românească. 57/13. armament şi tanchete proiectate după o concepţie românească. În anii dintre cele două războaie mondiale. în anul 1933.NICOLAE MALAXA 1884-1965 Industriaşul La începutul acestui an. Malaxa a înfiinţat. Elena-Ruxandra. pe care a utilat-o cu 82 de maşini-unelte specifice. fiul Elenei-Ruxandra şi al lui Costache Malaxa. N. casa 354. uzinele Malaxa livrau locomotiva cu numărul 100. cu avansul primit pentru contract şi cu credite de la bănci. în anul 1921. fiind cunoscută în toată lumea. În anul 1928. şi a aparaturii optice(1938). considerat fondatorul industriei naţionale moderne. de concepţie românească. fiind cele mai puternice din Europa.1. A angajat. 160 . au avut un răsunător succes comercial la Târgul Internaţional de la Milano. Cu mult curaj şi asumându-şi mari riscuri. realizate după cele mai moderne procedee tehnice ale timpului. Nicolae Malaxa a urmat şcoala primară şi liceul la Iaşi. Nicolae. de motoare Diesel(1935). din 1940.a. dar beneficiind de prevederile acestei legi. despărţământul nr. iar în 1938 s-a livrat către CFR primul lot de 28 de locomotive Diesel. fabrica a devenit operaţională. Înainte de cel de al doilea război mondial. În plină criză economică. În anul 1927 a apărut o lege prin care se încuraja dezvoltarea industriei naţionale(publicată în M. Mama. în oraşul Huşi. cumpărate din Germania. între anii 1923-1927 construieşte o uzină lângă halta Titan. uzina a devenit una dintre cele mai productive şi mai apreciate. marea uzină românească a fost în măsură să construiască toate tipurile de locomotivă. pe porţile acesteia ieşind prima locomotivă. nr. a ridicat din temelii cea mai performanta fabrică de material rulant din Europa. În anul 1935 s-a realizat vârful de producţie. Din anul 1931. Tatăl făcea parte dintr-o familie de greci stabilită în Moldova în jurul anului 1818. petrolieră ş.

unii dintre ei devenind cunoscuţi ingineri şi oameni de ştiinţă. el s-a interesat îndeaproape de viaţa muncitorilor. nu s-a mai întors în ţară. Cu ocazia unei deplasări la Viena. După naţionalizarea uzinelor. Malaxa a subvenţionat mulţi ani Societatea Scriitorilor Români şi publicarea unor opere originale ale membrilor acestei asociaţii şi a sprijinit direct editarea lucrării Enciclopedia României. pe care străinii îi considerau ori îi vedeau a fi numai plugari şi păstori”. unde a intrat în afaceri. Malaxa poate constitui un model demn de urmat. posibilităţi de calificare şi salarii mai mari decât alte ramuri industriale. ca un mare specialist. A adus o contribuţie importantă şi la aplicarea arhitecturii industriale moderne. priceperea şi simţirea patriotică să demonstreze lumii vocaţia industrială a românilor. GHEORGHE MANEA 1904-1978 161 . inginerul Malaxa a fost menţinut de guvernul comunist. asigurându-le asistenţă socială şi medicală. viaţa şi opera industriaşului şi omului de afaceri N. dar unde nu a mai avut succesul dinainte. Unul dintre foştii săi colaboratori îl caracteriza astfel: „A fost omul şi inginerul care a avut cutezanţa. Pentru generaţia actuală de întreprinzători români.Depăşind cadrul de afaceri. A încetat din viaţă în anul 1965. A instituit burse de studii pentru tinerii care se remarcau prin capacitatea şi talentul lor. prin uzinele pe care le-a construit. N.

S-a născut la Râmnicu Sărat. în interdependenţă cu portanţa prin intermediul vâscozităţii şi grosimii stratului fluid. Ca îndrumător l-a avut pe celebrul profesor H. optând pentru activitatea didactică. II-1970). era solicitat de întreprinderile de maşini unelte din Capitală şi din ţară pentru rezolvarea problemelor speciale.Astra Vagoane. În timpul în care se credea că în domeniul construcţiei de maşini totul se bazează în empirism şi experienţă. Şcoala primară a urmat-o în oraşul natal. recunoscute ca originale Cercetarea ştiinţifică a ocupat un loc deosebit în activitatea inginerului Ghe. cu producţie variată.F. În lunga sa activitate didactică a format peste 40 de serii de specialişti. privind temperatura filmului de lubrifianţi. asistată de calculator. Dintre lucrările sale publicate cităm două devenite clasice în domeniu: “Amenajarea. fabrică de locomotive şi la Deutz din Koln. două volume (I-1956. Recunoscut ca mare specialist. la Politehnica din Bucureşti. distruse în timpul războiului. la Regia Întreprinderilor Miniere din Transilvania. la Tegel. organizarea şi exploatarea fabricilor”. şi-a îndrumat colaboratorii spre abordarea ştiinţifică a problemelor legate de construcţia de maşini. Studiile superioare le-a făcut în Germania. la celebra Universitate Tehnică Charlottenburg din Berlin. în special lagărele şi roţile dinţate ş. participând şi la instalarea acestora. fabrică de motoare Diesel. principialitate şi ataşament faţă de studenţi şi şcoală. A fost cooperat în mai multe comisii de întocmirea planurilor generale ale învăţământului tehnic şi de cursuri. În 1934 s-a transferat la Unio . Ca profesor a demonstrat exigenţă. profesor universitar. a elaborat o metodă de calcul. până în 1972. începând din 1948 a fost şeful Catedrei de organe de maşini. a studiat comportamentul organelor de maşini din materiale plastice. el a demonstrat şi a contribuit la înţelegerea ştiinţifică şi la relaţiile interdisciplinare ale activităţii în acest domeniu. inventator.a. În activitatea didactică. care şi-a dedicat întreaga activitate construcţiilor de maşini. Manea. El a elaborat lucrări ştiinţifice de mare valoare în domeniul lagărelor radiale şi axiale. Sub îndrumarea lui s-au efectuat numeroase teze de doctorat. rămânând membru al Consiliului de coordonare a cooperării în domeniul metalurgiei. unde a avansat din postul de inginer proiectant până la cel de director general adjunct. Această teză este recunoscută şi în prezent ca deosebit de valoroasă. În această uzină a efectuat proiecte de vagoane C. Patru ani mai târziu (1932) şi-a susţinut teza de doctorat “Determinarea variaţiei vitezelor şi presiunilor de-a lungul paletelor de formă oarecare. şi utilaje pentru Uzinele Astra Braşov şi Orăştie. 162 . Un merit deosebit îi revine prin faptul că a înlocuit metodele de predare descriptive prin cursuri la care făcea analize fenomenologice cu calcule şi soluţii constructive ale organelor de maşini. Föttinger. Activitatea inginerească în ţară a început-o în anul 1933. la 8 aprilie 1904. urcând treptele ierarhie ale învăţământului superior. unde a obţinut titlul de inginer în 1928. când a fost pensionat.Remarcabil om de ştiinţă. a debutat în anul 1933 ca asistent. cu care a fost declarat doctor inginer în mecanică. Începând din 1947 a deţinut funcţii de răspundere în Ministerul Industriei. de unde a plecat în 1951. Ales şef al Secţiei de maşini şi mecanisme din cadrul Institutului de Mecanică Aplicată al Academiei Române. ale unui rotor de turbină fără celule”. premiată de Academia Română în 1944 şi “Organe de maşini”. A lucrat la reconstrucţia Uzinelor de Vagoane Arad. În timpul şederii în Germania a lucrat la marile uzine “Siemens”. A absolvit Liceul Internat din Iaşi în anul 1922.

S-a stins din viaţă la 5 ianuarie 1978. MIHAIL MANOILESCU 1891-1950 163 . Pentru meritele sale deosebite a fost distins cu ordine şi medalii ale României. În anul 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

s-a remarcat ca un element strălucit. a publicat articole politice şi 18 lucrări ştiinţifice. fapt care i-a entuziasmat pe marii matematicieni Gh. ş. scrisă de el. 164 . a îndeplinit două misiuni în Italia. Această acţiune îl va aduce în faţa justiţiei. Manoilescu pleacă la Paris. Tatăl lui Constantin Manoilescu. şi mama. În anii de după război. care au avut un rol covârşitor în ducerea războiului. Natalia. reuşeşte ca la examenul de admitere la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti să fie admis pe primul loc. Ion Ionescu şi Traian Lalescu. Tatăl a absolvit Academia Mihăileană în 1876. fapt care i-a permis să constate că „războiul care se pregătea era cel mai popular dintre toate războaiele care s-au purtat vreodată”. Neoliberalismul(1923). cea mai importantă din prima jumătate a secolului XX. într-o familie cu tradiţie în politică. la care s-a calificat pe primul loc. După instalarea regelui Carol al II-lea(8 iunie 1930). împreună cu fii de ţărani din generaţia sa. unde începe acţiunea de aducere a Prinţului Carol II pe tronul României. Mihail Manoilescu a făcut parte din guvernele prezidate de Iuliu Maniu şi Nicolae Iorga. din Ministerul de Război. După bacalaureat. au fost institutori (învăţători) la Iaşi. Legea timbrului. Legea cifrei de afaceri şi Legea amortizării salariilor sau a retribuţiilor bugetare. Cum putem reînvia leul aur?(1923). având ca obiectiv reîntregirea neamului. Ţiţeica. în care îşi mărturisea sentimentele utilizând 123 de termeni specifici pentru matematică. ca şef de promoţie. În cei patru ani care au urmat. În 1927. Bogdan.S-a născut la Iaşi în ziua de 9 decembrie 1891. între altele. Cel mai îndepărtat strămoş pe care l-a identificat a fost logofătul Tăutu. În 1926. Un fapt care l-a consacrat ca economist de talie mondială este publicarea volumului La théorie de protectionnisme et de l’echange international. Aici a contribuit în cea mai mare măsură la transformarea pieselor de artilerie statice în tunuri mobile (a proiectat. apărut în 1929. Tot în timpul mandatului său la finanţe. a fost numit directorul general al muniţiilor. cu rezultate importante pentru ţară. Chiar a doua zi după ce a primit titlul de inginer a fost concentrat ca sublocotenent la regimentul 24 de artilerie. a fost numit director general în Ministerul Industriei(19191921). într-un proces cu 110 martori şi 37 de avocaţi. în 1910. În această unitate militară a stat un an (1915-1916). A absolvit această instituţie de învăţământ superior în 1915. în care timp a fost deţinut la închisoarea Jilava. La încheierea concursului revistei Gazeta Matematică.a. a organizat prima expoziţie industrială a României. a fost militant al Partidului Socialist şi prieten cu Ion Nădejde şi Constantin Mille. În acest interval. ca ministru al lucrărilor publice şi apoi al industriei şi comerţului. mai multe decenii sfetnic al lui Ştefan cel Mare şi al urmaşului său. În iulie 1916. În această funcţie elaborează o serie de legi pe care le va trece prin Parlament: Tariful vamal. Ca elev al Liceului Naţional din Iaşi (fosta Academie Mihăileană). în Editura GirardParis. şi obuzierul de 210mm-Iaşi). Demisionează din această funcţie în 1922 şi intră în Partidul Poporului. El a obţinut de la Roma un împrumut în condiţii avantajoase(fără dobândă) şi recunoaşterea unirii Basarabiei cu România(ratificarea tratatului semnat la Londra în 1920). condus de generalul Averescu. între care Ţărănism şi Democraţie(1922). a recitat poezia Realism şi poezie. Partidul Poporului vine la putere şi Mihail Manoilescu este numit subsecretar de stat la finanţe.

Bulgariei. în 1950. După cuprinsul lor. iar sudul Dobrogei. a murit la 30 decembrie 1950. în afara partidelor. erau ţinuţi într-un regim de exterminare. în contumacie. la 50 de ani de la trecerea în nefiinţă. în această lună. El şi-a susţinut doctrina economică. acestea se pot clasifica astfel:  Teorii economice şi politice  Politică economică  Politică financiară şi monetară  Politică industrială  Probleme sociale şi politice  Diverse. Decesul a fost comunicat familiei după 8 ani. mutat în diferite închisori şi. printr-o săptămână de schimburi de experienţă între România şi Brazilia. Consiliul local al Politehnicii din Bucureşti îl solicită să ocupe catedra de Economie politică. care îi recunosc meritele în domeniul economiei aplicate. fără a fi judecat. Prof. După armistiţiul din 1944. Tot în 1931 a fost numit şi guvernator al Băncii Naţionale. Doctrina sa economica a fost aplicată în ţările Americii Latine. germană. franceză. italiană şi portugheză. ale cărui rezultate au fost publicate în peste 100 de titluri. Ca politician independent. Mihail Manoilescu a fost comemorat de Academia Română şi va fi comemorat şi în Brazilia. În 1951. când a fost epurat din învăţământ şi arestat. în 1932. MANOLESCU 1907-1993 165 . a fost transferat la Sighet.În 1931. organizare şi raţionalizare. teoria protecţionismului schimburilor internaţionale şi cea despre corporaţionism prin numeroase discursuri. să semneze tragicele documente ale Dictatului de la Viena. unde deţinuţii. la un an după deces. La 19 decembrie 1948 a fost din nou arestat. a fost publicat în 1947 la Santiago de Chile. Ultimul lui studiu. 10 ani degradare civică şi confiscarea întregii averi. NICOLAE I. foşti demnitari. în vârstă de 59 de ani. prin care Ardealul de Nord era cedat Ungariei.c. a fost ales senator al Colegiului Camerelor de Comerţ şi Industrie. Productividad del trabajo y comercio exterior.. în limbile română. la care a predat până în 1945. a fost arestat în 1945 şi reţinut un an şi două luni. La 11 mai a. după care a fost eliberat. a fost judecat de un tribunal civil pentru activitatea lui de ziarist şi condamnat. ca împuternicit al Consiliului de Coroană. la 15 ani de temniţă grea. în faţa ultimatului de câteva ore. Acolo. Mihail Manoilescu a fost obligat. Manoilescu a efectuat şi o vastă activitate ştiinţifică. În 1940. funcţie pe care a păstrat-o până în 1937.

organisme în care şcoala românească creată de dânsul a avut şi are în prezent un rol deosebit. la Atelierele Port Constanţa şi Palas (1936-1941). Ca o încununare a activităţii ştiinţifice. precum şi după dispariţia sa (1993). obţinând titlul de doctor inginer. unde a avut un cuvânt greu la discuţiile prin care au fost adoptaţi 800 de termeni şi aproximativ 200 de simboluri.I. a lanţurilor cinematice. Fiind un spirit inovator şi cercetător remarcabil. unde s-a remarcat ca un elev excepţional. la început la Serviciul tehnic CFR din Brăila(1932). Ion Manolescu. Tatăl său. La opera ştiinţifică se adaugă şi prezenţa lui la şedinţele Comisiei A de standardizare pe plan mondial a tehnologiei din domeniul mecanismelor şi maşinilor. a îmbinat munca directă din producţie cu o bogată activitate ştiinţifică şi didactică. ca membru fondator al Federaţiei Internaţionale de Teoria Mecanismelor şi Maşinilor. pe care a absolvit-o în anul 1931. membru al Comisiei Permanente de „Standardizarea Tehnologiei” şi membru de onoare al Comitetului tehnic de mecanisme cu bare. Au urmat după aceea studiile superioare la Şcoala Politehnică din Timişoara. în anul 1969. la Direcţia electrificării CFR (1942-1945) şi în cadrul Direcţiei de aprovizionare a materialelor CFR. ale Ministerului Învăţământului şi Ministerului Transporturilor. A lucrat la Atelierele CFRBraşov. Manolescu şi-a prezentat. aducând contribuţii deosebite la studiul cinematic şi dinamic al suspensiilor boghiurilor. Mai multe 166 . S-a născut în comuna Adjudul Vechi din jud. New-Delhi(1983). Sevilla(1987) şi Praga(1991) şi s-au bucurat de aprecierile unanime ale unor personalităţi de prestigiu. 1985. al motorului locomotivei diesel electrice. Liceul l-a urmat la Focşani. sub auspiciile Academiei Române. din Ministerul Transporturilor (1945-1956). Profund devotat asociaţiei. apoi în diferite oraşe ale ţării. Zakopane(1969). (1932-1936). la întrebarea ce-i doreşte AGIR-ului. în special la sistemul de comandă şi reglare automată şi prin elaborarea unor lucrări originale în teoria mecanismelor. care s-au ţinut la Bucureşti în anii 1973. a fost funcţionar la CFR şi mama casnică.la care el a contribuit. Rezultatele cercetărilor le-a comunicat la congresele mondiale de la Varna(1965). 1989. Munca sa ştiinţifică a axat-o pe domeniul transporturilor feroviare. IFTOMM. inginerul N. teza de doctorat „Contribuţii la sinteza numerică structurală şi cinetostatică a grupelor ASSUR. în anul 1972 i s-a decernat titlul de doctor docent. sub denumirea International Simposion on Linkages (SYROM). din anul 1992 a fost desemnat membru de onoare al AGIR. Activitatea ştiinţifică După cercetări îndelungate şi pasionate.Fondatorul şcolii româneşti de teoria mecanismelor şi maşinilor Distins membru al Asociaţiei Generale a inginerilor din România. manifestări ştiinţifice internaţionale regulate. într-un interviu. Şi-a extins activitatea dincolo de hotarele ţării. 1993. obţinând diploma de inginer electromecanic. în anul 1997. După ce i-a fost acordată diploma a lucrat în producţie. la 11 aprilie 1907. a mecanismelor motor plane articulate”. A organizat în România. 1981. acolo unde era trimis ca prin competenţa lui să organizeze sau să îndrepte ceva care nu era în regulă. Montréal(1979). 1977. răspunsul a fost cât se poate de substanţial şi în acelaşi timp de condensat: „Prestigiul!”. la Direcţia atelierelor CFR (1941-1942). Vrancea.

matematici. de o mare bunătate. recomandat şi susţinut de AGIR. Pentru studenţi a publicat cursul Elemente de termodinamică(1940) şi Culegere de probleme din teoria mecanismelor şi maşinilor. Din analiza celor 130 de lucrări ştiinţifice şi a celor peste 100 de articole şi comunicări pe care le-a publicat în ţară şi străinătate se pot constata o uriaşă putere de muncă. Puterea lui de muncă şi creaţie a fost întreruptă de acest tragic accident. şef al Catedrei de teoria mecanismelor şi maşinilor. o imaginaţie tehnico-ştiinţifică ieşită din comun şi o probitate profesională deosebită. în două volume. Din anul 1949 până în 1982 a avut o susţinută activitate didactică la Şcoala Superioară de Ofiţeri. I. Ca o înaltă apreciere pentru opera sa ştiinţifică originală şi deosebit de valoroasă. Cu mare interes au fost audiate conferinţele ţinute la Tehnische Hochschule din Aachen(1985) şi din Hanover(1988). la 18 decembrie 1991. În ziua de 6 octombrie 1993. Manolescu. A predat cursurile de mecanică teoretică.societăţi savante s-au simţit onorate să îl aleagă ca membru. după o grea suferinţă. MATEI G. rezistenţa materialelor şi termodinamică. ieşind din localul Politehnicii din Bucureşti. cum ar fi Asociaţia Română de Robotică şi Asociaţia de Tensometrie. După trei zile. 1963 şi 1965. unde a fost invitat datorită reputaţiei sale. a încetat din viaţă. ca asistent al cunoscutului profesor Victor Vâlcovici. A colaborat la revista CFR cu fidelitate şi membrii redacţiei îl considerau un prieten drag. a fost ales membru corespondent al Academiei Române. a fost lovit de un automobil. Cei care l-au cunoscut îl descriu ca pe un om foarte modest. Activitatea didactică A început-o la Şcoala Politehnică din Timişoara. În acelaşi timp a predat şi cursuri de mecanică şi rezistenţa materialelor la Institutul de Petrol şi Gaze Naturale din Bucureşti. MARINESCU 1903 – 1983 167 . în calitate de conferenţiar şi apoi profesor. École Centrale din Paris(1987). profesorul N. care îi ajuta pe cei în nevoie şi îşi găsea refugiul în munca ştiinţifică. la 9 octombrie.

Din acel moment întreaga sa activitate şi-a dedicat-o muncii didactice şi cercetării ştiintifice. având în vedere transferul de energie.Inventator Matei. A aplicat motoare lineare de tip parametric la compresoare pentru frigidere. pentru care a obţinut brevete în ţară. s-a născut la Bucureşti în ziua de 13 aprilie 1903.Reacţiile în contratimp şi aplicaţiile acestora". Pentru rezonatorii acustici cu excitaţie transversă a arătat că aceştia se comportă ca un dipol acustic superior rezonatorului Helmholtz. la motoarele cu inducţie variabilă. pe care a frecventat-o între 19221926. Gaze şi Geologie (1959 1968). A stabilit un principiu de "transfer external al energiei". în laboratoarele căreia a inventat un microfon multicelular brevetat în ţară. cu sau fără condensator. A realizat microdifuzoare care permit telefonia prin difuzor. întors în ţară. specializându-se în tehnica curenţilor slabi. A introdus metoda celor "trei curenţi" spre a explica efectul de autooscilaţie în circuitele cu inductanţă variabilă. indicat pentru acţionarea generatoarelor sonice. unde a urmat cursurile Şcolii Superioare de Poştă. Activitatea de cercetare ştiintifică a început-o la Şcoala Superioară PTTR din Paris. în perioada 1926-1928. prof. A pus la punct o metodă de calcul şi proiectare a difuzoarelor de tip dinamic cu radiaţie directă. Pentru motoarele de tip electromagnetic a dedus expresii analitice pentru factorul de calitate electromecanic. efectuând lucrări de laborator cu studenţii în domeniul telegrafiei şi telefoniei. pentru aceeaşi specialitate la IPB. fiul marelui savant medic neurolog Gh. Matei Marinescu este lungă şi complexă. În 1929 şi-a început cariera didactică la Şcoala Politehnică din Bucureşti ca şef de lucrări la Catedra de Electrocomunicaţii. În familie a fost educat în spiritul disciplinei în munca şi al studiului aprofundat. ing. şi-a început activitatea la Direcţia Generală PTTR. După absolvirea liceului şi a Facultăţii de Electromecanică la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Telefon. Telegraf. arătând că trecerea electromagnetului de la o stare inferioară la una superioară infinit vecină se face după o creştere externală a energiei. profesor de electricitate şi electrotehnică la Institutul de Petrol. a contribuit la proiectarea şi dezvoltarea acestui tip de motor. A perfecţionat un tip nou de motor electric cu mişcare alternativă. Popov a stabilit o nouă metodă pentru analiza fenomenelor parametrice din electrotehnică. Studiind fenomenul de histerezis electromecanic ca un nou proces de transformare a energiei electrice în lucru mecanic. Marinescu (1863 . după care a participat la repararea şi perfecţionarea cablului submarin Constanţa-Constantinopol.V. în Germania. cu rezultate excepţionale. I. Constatând teoretic legătura între generarea parametrică a curenţilor alternativi şi motorul de tip Boucherot. Anglia şi SUA. 168 . În colaborare cu M. l-a aplicat la noi tipuri de motoare.1938).1948). profesor titular definitiv şef de catedră (1948 . obţinând încă o diploma de inginer în această specialitate.1959). Lista cercetărilor cu aplicaţii practice pe care le-a efectuat dr.. În 1942 şi-a susţinut teza de doctorat la Paris cu titlul "Contribuţii la realizarea de amplificatoare telefonice . a plecat la Paris. În învăţământul superior a avansat astfel: conferenţiar de electroacustică (1946 . După o practică la Centrala Automată telefonică din Londra. A pus în evidenţă regimurile de funcţionare sincronă. efectuând lucrări tehnice de specialitate la prima centrală telefonică automată din Bucureşti şi la instalarea de filtre pentru combaterea perturbaţiilor pe liniile telefonice. vibratoarelor mecanice sau acţionarea pompelor cu piston.

CRISTEA MATEESCU 1894-1979 169 .6/1960. Dintre numeroasele lucrări publicate cităm: Difuzoare electrodinamice (1957). În domeniul electrochimiei a efectuat cercetări privind pilele de combustie care transformă direct energia chimică în energie electrică. În 1940 a fost distins cu premiul "Gh. A elaborat o metodă de calcul şi proiectare prin care se determină profilul circuitului magnetic şi dimensiunile bobinelor de excitaţie necesare oscilatoarelor de tip parametric. indicând modul de alegere a electrozilor pentru astfel de pile şi efectuând experimentări pentru obţinerea de electrozi prin depunere electrolitică de platină.Studiile sale s-au referit în special la dezvoltarea motoarelor lineare electromagnetice. Germania. Sisteme electromecanice cu inductanţă variabilă. în condiţii optime de funcţionare. A trecut în nefiinţă la 26 august 1983. Lazar" al Academiei Române şi la 1 noiembrie 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Anglia. în Electricisvo nr. Asupra principiilor de transport de energie în sistemele electromecanice. SUA). 1964. A fost membru în comisiile de acustică şi magnetotermodinamică ale Academiei Române şi membru al Societăţii Franceze a Electrotehnicienilor şi Radioelectricienilor. Teoria circuitelor de comutaţie (1964). în publicaţiile Academiei de Ştiinte din Paris. Printre brevetele de invenţie obţinute mai cităm generatorul termoelectric (în România.

care a condus-o până în 1964. Ca profesor la Politehnică şi la Institutul de Construcţii. Bicaz. a participat la războiul balcanic ca ofiţer. maşini hidraulice şi amenajarea integrală a cursurilor de apă. cea mai mare obţinută de un absolvent până atunci. în 1949. mecanica raţională. prin crearea . a unei Catedre de hidraulică.Creatorul şcolii româneşti de hidrotehnică desfăşurat o activitate inginerească în toate ramurile construcţiilor şi în mod special ale celor de importanţă naţională. la liceu şi în facultate a obţinut totdeauna premiul întâi şi cele mai mari calificative. În anul 1913. amenajarea şi regularizarea cursurilor de apă. Şcoala primară şi primele clase de liceu le-a urmat în oraşul natal. După 1945 a participat la efectuarea studiilor topografice. construcţii de linii aeriene pentru transportul energiei electrice. de la Filaret. la Institutul de Construcţii Bucureşti. rezistenţa materialelor. dintre care “Mecanica raţională” şi “Regimul şi regularizarea cursurilor de apă” sunt considerate lucrări de referinţă. A proiectat uzinele de la Moroieni. Ea este cuprinsă în peste 100 de titluri publicate. de pe valea superioară a Argeşului şi marile centrale termice. Pentru meritele sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1955 şi membru titular în 1974. însă meritul cel mai mare s-a concretizat în fondarea şcolii româneşti de hidrotehnică ale cărei rezultate pot fi văzute pe tot teritoriul ţării. construcţii masive. canale. S-a născut la Caracal. De menţionat că la şcoala primară. Activitatea de cercetare ştiinţifică a desfăşurat-o paralel cu cea didactică şi practică inginerească. iar tratatul “Mecanica generală şi hidraulica”. hidrologice şi geotehnice din regiunea cataractelor şi a Porţilor de Fier ale Dunării şi a proiectat fundaţia primei turbine cu gaze din ţara noastră. În 1920. într-o familie de funcţionari. “Regimul şi regularizarea apelor”. Liceul l-a absolvit la Buzău în 1913. între care geometria analitică. Ca inginer şef proiectant în Ministerul Energiei Electrice. Nevoia de specialişti în domeniu determină organele de decizie să dea o importanţă deosebită acestui curs universitar. a publicat numeroase cursuri didactice. În anul universitar 1941-1942 reuşeşte să introducă un curs. laureat al Premiului de Stat şi decorat cu numeroase ordine şi medalii. normative şi calcule ş. avariate de seisme şi incendii.a. când a fost pensionat. inginerul Cristea Mateescu are primul său serviciu la Atelierele CFR Griviţa. hidrotehnician şef şi expert în institutele ISPE şi ISPH. Cu ajutorul bursei Academiei Române “Fondul Adamachi” a studiat în Elveţia şi Franţa timp de doi ani amenajarea căderilor de apă. baraje. siguranţa construcţiilor. construcţii industriale. al cărei şef a fost numit profesorul Cristea Mateescu. la 23 august 1894. Până în anul 1940 a predat mai multe cursuri. metode de consolidare pentru clădirile bombardate. publicaţie premiată. a fost apreciat de toţi specialiştii din ţară şi străinătate. În 1926 a fost numit asistent la Catedra de mecanică raţională şi rezistenţa materialelor. La examenul de admitere la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti s-a calificat pe primul loc. construcţii hidrotehnice. construcţii civile. în domenii ca: matematică. a lăsat pe teritoriul României numeroase obiective hidrotehnice proiectate şi realizate sub îndrumarea lui.28. A 170 . construcţii de uzine hidrotehnice. În anul 1918 a terminat facultatea cu media 19. pe atunci nou. monumente de artă inginerească ce îi poartă semnătura şi îi perpetuează memoria. cu rezultate deosebite. întrerupându-şi studiile.

Cristea Mateescu a încetat din viaţă la 14 iunie 1979.Profesor universitar doctor docent în ştiinţe tehnice. membru al Academiei Române. CORNELIU MIKLOŞI 1887-1963 171 .

energetician.Metalurgist. fiind montat chiar în biroul său. Corneliu s-a născut la 5 martie 1887. premieră mondială. dintre care cităm: Tehnologia mecanică (1926). Remarcabil este faptul că a introdus pentru prima dată în România troleibuzele. pe care le-a fundamentat matematic. De remarcat că oraşul Timişoara era un centru urban foarte bine organizat. reducând preţul de cost al energiei pentru transportul în comun. de origine română. cu nota maximă. ca: plasticitatea şi rezistenţa corpurilor eterogene. denumite pe atunci firobuze. unde a funcţionat până în 1912. a uimit profesorii prin uşurinţa cu care învăţa limbi străine. termen utilizat şi în prezent de localnici. pe care îl controla personal. cu randament ridicat. situând oraşul printre cele mai moderne din Europa. În domeniul mecanicii a efectuat studii privind încercările fizico-mecanice ale materialelor. Ulterior a fost numit inginer şef şi a avansat director la Întreprinderile Electromecanice din Timişoara. Bacalaureatul l-a luat cu menţiunea "eminent". În anul 1916 şi-a susţinut teza de doctorat intitulată "Observaţii la încercarea materialelor pentru curelele de transmisie". profesor preotului romano-catolic Mikloşi. a lucrat ca inginer la Depoul de Locomotive. la Universitatea Tehnică din Budapesta a fost proclamat doctor docent susţinând lucrarea "Despre formarea aliajelor". reuşind să realizeze mai multe invenţii. ceasul director. El a construit o hidrocentrală pe canalul Bega. pe care le-a brevetat şi aplicat în producţia industrială. Fiul 172 . Şi-a început studiile superioare la Politehnica din Karlsruhe. dar avea şi temeinice cunoştinţe în domeniul ştiinţelor exacte şi tehnice. Preocupările în domeniul energetic l-au condus la stabilirea unor soluţii de utilizarea cărbunilor în termocentrale. În domeniul metalurgiei a elaborat teoria sudării "cap la cap" a şinelor de cale ferată şi a inventat dispozitivul "Taurus" de sudură a şinelor. în comuna Covăsânţ din judeţul Arad. să scrie şi să citească încă şapte limbi actuale. a urmat cursurile Liceului "Moise Nicoară" din Arad. Tramvaiele în oraş circulau după un orar precis. Ca lucrări de referinţă valabile şi în prezent citim: Sudura aluminiului şi aliajelor sale (1943). În 1920. După ce a terminat şcoala primară în comuna natală. tehnica suprafeţelor dure şi obosirea materialelor de cale ferată. metalurgic şi mecanic. obţinând calificativul "summum cum laudae".a. Inginerul Mikloşi s-a preocupat continuu de perfecţionarea acestor servicii. El a inventat un aparat perfecţionat pentru încercarea materialelor la tracţiune şi mai multe variante de aparate pentru încercarea materialelor la încovoiere. Ca elev de liceu. cu moment variabil. Canalizarea. Rezultatele cercetărilor sale le-a prezentat în numeroase lucrări publicate. transportul în comun. După ce şi-a însuşit limbile clasice – greaca şi latina – a învăţat să vorbească. I s-a recomandat de profesori să urmeze filozofia şi literele. A montat ceasuri în numeroase intersecţii ale oraşului. serviciile telefonice şi de telegraf funcţionau în cele mai bune condiţii. Electrificarea străzilor începută la sfârşitul secolului al XIX-lea se întindea pe 100 km. Revenind la Arad. fapt care l-a determinat să urmeze Politehnica. Construcţia şi întreţinerea tramvaielor (1928) ş. Ca cercetător şi-a îndreptat studiile în domeniile energetic. După ce în anul 1909 a obţinut diploma de inginer. inventator. după care a lucrat la Fabrica de Cabluri "Siemens" din Budapesta. a fost reţinut ca asistent la Catedra de tehnologie mecanică. de care depindeau Societatea de Tramvaie şi Uzinele Electrice ale oraşului. dar după primul an de studii a primit o bursă şi s-a transferat la Universitatea Tehnică din Budapesta.

În calitate de director al Uzinelor Electrice s-a ocupat în mod deosebit de calitatea vieţii salariaţilor şi de pregătirea lor profesională. a organizat cursuri pentru ucenici. Pe lângă tratatele valoroase. Apreciat pentru cercetările sale. Astfel. Sudarea metalelor (1965). Marele om de ştiinţă şi inginer român a rămas în memoria concetăţenilor lui ca un distins profesor. un organizator. în uzină domnea un spirit de răspundere a fiecăruia pentru realizarea obiectivelor pe care le avea de îndeplinit. "un om de omenie". a scris şi cărţi pentru instruirea muncitorilor. după care a fost şef al Secţiei de sudură la Baza de Cercetări ştiinţifice şi Tehnice din Timişoara (1951-1955) şi director al acestui centru între 1951-1963.Procedee de sudură (două volume 1961). Astfel. El a predat cursuri în paralel la Politehnica din Timişoara şi la Universitatea Tehnică din Budapesta. cum le place bănăţenilor să zică. savant şi. GRIGORE MOISIL 1906 – 1973 173 . Cursurile predate de el au fost "Tehnologia mecanică" şi "Aliaje industriale". fanfara şi asociaţia sportivă Electrica. Inginerul Corneliu Mikloşi a fost unul dintre intelectualii bănăţeni care au militat pentru înfiinţarea şcolii Politehnice din Timişoara. în perioada 1925-1930. În 1955 a fost ales membru titular al Academiei Române. fochişti şi şoferi. după care a rămas profesor numai la Timişoara. inaugurată la 15 noiembrie 1920. a elaborat instrucţiuni pentru fiecare loc de muncă şi ţinea conferinţe de perfecţionare pentru angajaţi. A trecut în nefiinţă la 10 august 1963. Tracţiunea electrică (1961). În 1924 a înfiinţat "Asociaţia de ajutor mutual al muncitorilor" şi în 1929 un cor. a fost ales preşedinte al Cercului pentru încurajarea sudurii (1938-1945). de mecanici.

“Tot ce este gândit corect este sau matematică, sau susceptibil de matematizare!” Celebrul matematician de valoare mondială a fost un maestru al transformărilor de rezultate şi metode dintr-un domeniu al matematicii întraltul, din matematică în alte ştiinţe şi inginerie sau din acestea în matematică.

S-a născut la Tulcea, la 10 ianuarie 1906. Familia îşi are
originea în comuna Maieru, jud. Bistriţa-Năsăud. Străbunicul lui, parohul de Năsăud, Grigore Moisil, a fost unul dintre întemeietorii liceului din localitate. Tatăl, Constantin Moisil (1876-1958), când s-a născut fiul său Grigore, era profesor de istorie la liceul din Tulcea. Cu trecerea timpului s-a remarcat ca ilustru om de ştiinţă în domeniul numismaticii, devenind membru al Academiei Române. Mama, născută Niculescu, a fost învăţătoare. Familia Moisil a avut patru copii, care au devenit profesori universitari şi oameni de ştiinţă. La şcoala primară a fost un elev precoce. În liceu a atras atenţia asupra sa prin faptul că rezolva problemele din Gazeta Matematică, fiind şi colaborator al publicaţiei. A urmat în acelaşi timp la Universitatea Bucureşti – Facultate de Ştiinţe, Secţia matematici şi la Politehnică, Secţia de construcţii până în anul IV. În 1929 susţine teza de doctorat în matematici “Mecanica analitică a sistemelor continue”, la care a avut ca îndrumători pe Gh. Ţiţeica, D. Pompei şi Anton Davidoglu. Teza a fost publicată în acelaşi an la Paris, de editura Gautier-Villars, pentru a nu se pierde originalitatea şi prioritatea ideilor enunţate. Renunţarea la inginerie a fost numai aparentă şi de scurtă durată. După ce a făcut cercetări şi studii în cele mai variate domenii ale matematicii teoretice, a revenit efectuând valoroase studii inginereşti. În 1931 şi-a susţinut teza de docenţă “Sur une classe de systemes d’equations aux derivees partielles de la Physique mathematique”. Obţinând o bursă Rockefeller a plecat la Paris şi Roma, între anii 1931-1932, unde a lucrat cu marii matematicieni ai timpului. În 1932, revenind în ţară, a fost numit conferenţiar suplinitor la Universitatea Iaşi. Avea 26 de ani şi era autorul a 30 de lucrări ştiinţifice originale, apărute în publicaţii de specialitate cu circulaţie mondială. A funcţionat la Iaşi până în l939; urcând toate treptele ierarhiei universitare, a ajuns profesor titular de catedră. Transferat la Bucureşti ca profesor de analiză superioară şi logică matematică, îşi va continua activitatea de cercetare ştiinţifică prin care s-a făcut cunoscut matematicienilor de pretutindeni ca un clasic în viaţă. Între anii 1946-1949 a fost ambasadorul României la Ankara. Întors în ţară colaborează la dezvoltarea învăţământului şi cercetării ştiinţifice în domeniul matematicii. După 1950 a mai predat cursuri de matematică la Institutul de Mine din Bucureşti şi la Facultatea de Filosofie, cursul intitulat Fundamentele matematicii şi logica propoziţiunilor. Prof. Moisil este creatorul şcolii româneşti de mecanica mediilor solide deformabile şi al şcolii româneşti de teoria algebrică a automatelor, ambele cu largi aplicaţii în inginerie. A militat pentru ştiinţa aplicată, combătând idea de ştiinţă pentru ştiinţă. În articolul “Despre falsa împărţire a matematicilor în matematici pure şi matematici aplicate”, cu mare răsunet în cercurile oamenilor de ştiinţă români, prof. Moisil şi-a exprimat concepţia lui în acest sens. 174

Vast sa operă ştiinţifică a fost adunată şi publicată de Academia Română în trei volume, în care lucrările au fost sistematizate pe baza tematicii abordate, în ordinea cronologică şi republicate în limba în care au apărut pentru prima dată. Volumul I a fost dedicat ecuaţiilor diferenţiale (cu derivate parţiale) şi aplicarea lor în geometria diferenţială; volumul II conţine contribuţiile în domeniul matematicii şi fizicii matematice, iar volumul III a fost dedicat unor domenii ca algebra, analiza, filosofia matematicii, gramatica mecanică a limbii române ş.a. Apreciat de studenţi pentru claritatea expunerilor sale, presărate uneori cu glume spontane, a fost cel mai popular om de ştiinţă român, făcându-se cunoscut publicului prin prelegerile ţinute la radio şi TVR, a intrat în folclor prin umorul său original. Recunoaşterea meritelor sale ştiinţifice s-a concretizat prin alegerea ca membru titular activ al Academiei Române la 1 octombrie 1948 şi în 1965, ca membru al Institutului Internaţional de Filosofie din Paris şi Comitetului Internaţional de Automatică IFAC; 196569, preşedinte al Matematicienilor de expresie latină; 1968, membru al Academiei de Stat din Messina, Italia; 1969, dr. HC al Academiei din Bratislava; 1971, vicepreşedinte al Uniunii Internaţionale de Istoria Filosofiei şi Filosofia Ştiinţelor ş.a. I s-au decernat ordine şi medalii româneşti şi străine. La 23 aprilie 1973 a plecat într-o călătorie în Canada şi SUA, fiind invitat să susţină o serie de conferinţe. După ce a vizitat centrul de calcul al Politehnicii din Ottawa, unde a stabilit legături între oameni de ştiinţă canadieni şi români, în seara zilei de 21 mai, la orele 19, din cauza unui atac de cord a trecut în nefiinţă. La înhumarea unui savant a ţinut un discurs din care reţinem o idee valabilă şi pentru viaţa lui. Cităm: “… la moartea unui savant nu se scrie un necrolog, ci o pagină de istorie. Sunt oameni a căror contribuţie la progresul omenirii e atât de mare încât biografia lor trece în umbră, viaţa este ascunsă de operă”. El a scris o pagină de istorie în ştiinţa matematică universală.

COSTIN MOŢOIU
1924 - 1996

175

Costin Moţoiu s-a născut la 6 septembrie 1924, în Ploieşti, fiind
fiul cunoscutului negustor Ştefan D. Moţoiu şi al Irinei Moţoiu. Copilăria şi-a petrecut-o la Ploieşti, părinţii săi locuind pe strada Goleşti nr. 25, o parte din lunile de vară şi iarnă stând, împreună cu fraţii, verii, verişoarele sale, la Câmpina, la bunica sa maternă, sau la Predeal. A urmat şcoala primară catolică din Ploieşti şi, în continuare, Liceul „Sf. Petru şi Pavel”, absolvindu-l în anul 1943, ca premiant I pe toată durata studiilor. În vara anului 1938, pe baza rezultatelor foarte bune la învăţătură, a fost selecţionat şi trimis cu alţi 11 elevi premianţi din toată ţara, să reprezinte România la Jamboreea Internaţională a Cercetaşilor ce s-a desfăşurat în Anglia. Între anii 1943-1948, a urmat Facultatea de Electromecanică a Institutului Politehnic din Bucureşti, fiind şeful promoţiei sale de la examenul de intrare şi până la absolvire, primind calificativul „magna cum laude”. În anul 1943, tatăl său l-a luat ca partener de afaceri, înfiinţând în Bucureşti firma de reprezentanţe tehnice ale unor importante societăţii străine (DEMAG A. G., Mannesmann etc.) sub numele de „Ştefan D. Moţoiu şi Fiul”; activitatea acestei firme, foarte mare la început, a fost sistată însă în anul 1947 de către regimul comunist nou instalat în ţara noastră, prin monopolul comerţului exterior pe care l-a instituit. Costin Moţoiu a început activitatea sa de inginer în anul 1948, la secţia de motoare Diesel a uzinei Malaxa, redenumită „23 August” după naţionalizare. În anul 1950, a fost solicitat să vină la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice (ISPE), de curând înfiinţat, în calitate de inginer proiectant unde parcurge repede diferitele funcţii până la cea de consilier şi membru în Comisia de Avizare a Proiectelor. În decursul celor aproape două decenii petrecute la ISPE, el a devenit unul dintre specialiştii de frunte în domeniul termoenergeticii, numele lui fiind indisolubil legat de conceperea şi realizarea centralelor electrice de la Doiceşti, Paroşeni, Bucureşti Sud, Luduş, Fântânele, Işalniţa, la care a avut importante realizări organizatorice în calitate de şef de proiect, precum şi la centralele termoelectrice de la Brazi, Borzeşti, Mintia, Brăila şi Turceni, la a căror proiectare a contribuit, în calitate de consilier, la rezolvarea unor probleme tehnice de mare complexitate. Costin Moţoiu a fost specialistul de bază la tratativele tehnice ca s-au purtat cu furnizorii de echipamente termoenergetice din Cehoslovacia, Uniunea Sovietică, Franţa, Germania, Statele Unite ale Americii şi Canada, cu care ocazie a avut nenumărate contacte tehnicoştiinţifice, făcând vizite şi scurte stagii de informare la obiective termoenergetice din Europa şi America. Prestigiul său profesional a crescut continuu, făcându-se stimat şi apreciat atât în ţară, cât şi în străinătate, fiind o personalitate bine cunoscută la şedinţele Conferinţei Mondiale ale Energiei (WEC) şi la Asociaţia Operatorilor din Marile Centrale Electrice (VGB) încă din anii ’70. Activitatea lui Costin Moţoiu nu s-a limitat numai la cea de proiectare, ea fiind completată şi cu cea didactică, începută ca asistent la Catedra de Centrale Electrice din Institutul Politehnic din Bucureşti, în anul 1949, trecând prin cea de şef de lucrări şi fiind numit conferenţiar în anul 1952. Activitatea sa didactică a fost pusă în paralel cu cea de proiectare până în anul 1968, când legislaţia muncii nou apărută l-a obligat să opteze pentru una dintre funcţii, el alegând-o pe cea didactică. Ajutat de talentul său la desen şi de faptul că scria şi desena la fel de uşor cu mâna stângă, ca şi cu dreapta, cursurile sale erau mult apreciate de către studenţi. Titularizarea cu întârziere pe postul de conferenţiar (de abia în anul 1966) şi numirea sa ca profesor universitar (în anul 1990), în discordanţă cu competenţa sa profesională au ca explicaţie 176

politica de cadre dusă de autorităţile comuniste din acea vreme, cu nu recunoşteau decât meritele celor cu „origine sănătoasă” şi membrii de partid. O evoluţie similară s-a petrecut şi cu titlul de doctor în ştiinţe pe care l-a obţinut abia în anul 1978, cu o teză de mare interes teoretic şi aplicativ, ce trata optimizarea sistemului de răcire la centralele termoelectrice în condiţiile specifice ţării noastre, lucrare elaborată între anii 1969-1973. Activitatea ştiinţifică a prof.dr.ing. Costin Moţoiu a fost concretizată şi printr-un mare număr de lucrări, cărţi, manuale şi articole publicate, precum şi a unor comunicări la congrese şi sesiuni ştiinţifice în ţară şi în străinătate. El a făcut parte din mai multe colegii şi consilii tehnice. Astfel, între anii 1973 şi 1975, a fost membru al Colegiului de Conducere al Ministerului Energiei Electrice şi apoi al Consiliului pentru Protecţia Mediului Înconjurător, ca şi în cel al Consiliului Ştiinţific ICCE, pe toată durata existenţei acestuia. În anul 1990, a făcut parte din Consiliul de Administraţie al RENEL iar din anul 1993, din cel al RADET. A fost vicepreşedintele Consiliului Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei, participând în această calitate la congresele de la Madrid(1992) şi Tokio(1995). A fost unul dintre iniţiatorii colaborării dintre Universitatea Politehnică Bucureşti, Agenţia pentru Mediul Înconjurător(ADEME) din Franţa şi Institutul de Mine din Paris, ce au organizat sesiunile tehnico-ştiinţifice sub sigla SIENE. A participat la programele TEMPUS şi COPERNICUS ale Uniunii Europene. În anul 1995, a reprezentat România la inaugurarea Centrului Regional de Energie al Mării Negre, din care fac parte 11 ţări din Bazinul Mării Negre şi din Uniunea Europeană, fiind primul ei preşedinte pe o perioadă de un an. În anul 1962, s-a căsătorit cu Mihaela Leonte, dar nu au avut copii. Mare amator de muzică şi artă, dar şi de călătorii şi de drumeţii montane, a străbătut nenumărate locuri din ţară şi de peste hoatare. În ziua de 15 septembrie 1996, s-a stins din viaţă în urma unei boli necruţătoare.

ŞTEFAN NĂDĂŞAN
1901 - 1967 Întemeietorul şcolii româneşti de încercarea materialelor
177

S-a născut în oraşul Timişoara, la 19 august 1901, şi a fost
singurul fiu al unor intelectuali (farmacişti) bine cunoscuţi în localitate. Şcoala primară şi începutul studiilor secundare (1911-1915) lea făcut în oraşul natal şi le-a continuat la Eisenstadt, lângă Viena (1915 - 1918), iar bacalaureatul 1-a susţinut la Gyor. Oraşul Timişoara, după primul război mondial, a devenit un centru economic şi cultural important, fapt care a determinat autorităţile de atunci să înfiinţeze o şcoală politehnică, ce a început să funcţioneze de la 15 noiembrie 1920. Şt. Nădăşan a făcut parte din prima promoţie de ingineri ai acestui lăcaş de învăţământ superior (1924), care a dat României mari personalităţi în domeniu. Activitatea sa inginerească, de cercetător ştiinţific şi didactică, s-a desfăşurat tot timpul vieţii numai în oraşul natal, unde şi-a găsit condiţiile necesare pentru a se dedica cu pasiune muncii şi a devenit cunoscut în mediile de specialişti din ţară şi străinătate. Îşi începe activitatea în producţie ca inginer mecanic la Atelierele CFR -Timişoara, ca după un an să debuteze în cariera didactică, asistent al prof. C.C. Teodorescu la Catedra de rezistenţă şi încercări de metale. Împreună cu şeful catedrei, a pus bazele laboratorului de încercări şi, în colaborare cu academicianul Corneliu Miklosi, a înfiinţat "Cercul pentru Încurajarea Sudurii", care a funcţionat între anii 1937 -1945. În anul 1939 şi-a susţinut teza de doctorat la Politehnica Timişoara cu subiectul "Rezistenţa dinamică a fontei", fiind primul doctor inginer atestat de această politehnică. A desfăşurat o bogată activitate didactică, devenind şef de lucrări (1939), profesor suplinitor (1940), prin plecarea prof. Teodorescu la Bucureşti, şi profesor definitiv în 1942, ajungând decan al Facultăţii de Electrotehnică (1949) şi şef al Catedrei de rezistenţa materialelor (1953). După mărturisirile foştilor studenţi, a fost un profesor excepţional, care preda cursul cu pasiune şi îşi captiva studenţii. Cunoscător al mai multor limbi străine, având posibilitatea de a utiliza documentarea tehnică internaţională şi-a îmbunătăţit continuu cursurile cu cele mai noi realizări, dar şi cercetările ştiinţifice. Pentru studenţii săi a elaborat Cursul de rezistenţa materialelor (1957), apărut în şapte ediţii, şi Culegeri de probleme de rezistenţa materialelor, care au văzut lumina tiparului în patru ediţii între anii 1926 - 1943. A avut o contribuţie importantă la înfiinţarea Institutului de Proiectări în Construcţia de Maşini - IPROM (1949), pe care 1-a condus până în anul 1954, dar şi la înfiinţarea Institutului de Metrologie din Timişoara. Din 1953 a lucrat la Baza de cercetări ştiinţifice a Academiei Române din Timişoara, în Secţia de oboseală şi ruperi fragile, unde a pus bazele cercetărilor rezistentei la oboseală a oţelurilor utilizate la construcţia de maşini şi altor cercetări importante. În 1961 - 1962 a fost director al Bazei de cercetări ştiinţifice şi al Centrului de Cercetări Tehnice (1963 - 1966). Şt. Nădăsan a iniţiat constituirea Comisiei de sudură a Academiei Române, al cărei preşedinte a fost între 1964- 1967. Prin cercetările pe care le-a efectuat în domeniul rezistenţei materialelor şi încercărilor de metale, a fundamentat introducerea sudurii prin topirea intermediară la barele de oţel-beton şi la şinele de cale ferată; a efectuat ample cercetări pentru introducerea construcţiilor sudate din oţel aliat cu mangan, studii de oboseală, fragilitate şi foraj. Pe lângă cursuri, a publicat manuale tehnice, comunicări ştiinţifice, rapoarte, articole. Dintre lucrările sale de referinţă cităm: Sudarea barelor de fier pentru construcţii de beton armat (1940); Oboseala metalelor 178

Evocând viaţa şi opera academicianului Şt.(1962). ing. Încercări si analize de metale (1965). rămâne apelul pentru angajare plenară socială şi formarea inginerilor". remarca: "Dacă publicaţiile sale ştiinţifice şi-au pierdut actualitatea sub carii revoluţiei ştiinţei din ultimele decenii.. Dr. la 23 septembrie 1967. SUA. Raţiu de la Transnuclear West Inc. S-a stins din viaţă la Timişoara. ing.. ajungând referinţe biografice. M. I s-a conferit decoraţia Meritul Ştiinţific în 1966 şi titlul de profesor universitar emerit (1964). Meritele în promovarea ştiinţelor tehnice i-au fost recunoscute prin alegerea ca membru corespondent al Academiei Române în 1955 şi membru titular în 1963 şi ca membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din Budapesta în 1965.) angajarea sa plenară în toate acţiunile trebuie să rămână un exemplu mereu viu pentru noile generaţii de ingineri". Nădăsan. dr. TRAIAN NEGRESCU 1900 – 1960 A elaborat bazele analizei spectrale cantitative pentru aliaje metalice 179 . California. Raţiu afirma: "Activitatea lui s-a desfăşurat în coordonatele legăturii strânse a cercetării tehnice de practica producţiei industriale (. Mircea D.

reuşeşte sã punã la punct metoda de analizã spectralã a aliajelor metalice şi prezintã la Sorbona teza de doctorat intitulatã „Cercetãri experimentale prin analizele spectrale cantitative asupra aliajelor metalice”(1927). producând sortimente de metale de calitate superioarã. în calitate de director. ca rezultat al unor cercetãri originale în domeniul metalurgiei. sub influenţa unor colegi a plecat la Bucureşti şi s-a înscris la Şcoala Politehnicã(1918). tatãl profesor. reuşeşte sã dezvolte activitatea acelor uzine metalurgice. 180 . imprecisã şi de lungã duratã era efectuarea analizelor chimice clasice. reuşeşte şi aici sã modernizeze importanta unitate industrialã. specialitatea mine şi metalurgie. cu care obţine titlul de doctor în ştiinţe. cantitative. Regia Autonomã a Întreprinderilor Miniere şi Metalurgice ale statului din Transilvania. ca muncitor. care au intrat în patrimoniul statului dupã alipirea Transilvaniei la patria de origine. obţinând titlul de inginer. unde a participat cu pricepere şi entuziasm la dezvoltarea întregii industrii metalurgice şi miniere a ţãrii.S-a nãscut la Craiova la 3 ianuarie 1900. La întoarcerea în ţarã. care acopereau necesarul industriei autohtone şi erau trimise la export în numeroase ţãri europene şi chiar în SUA. unde a urmat Secţia de mine şi metalurgie. De la începutul carierei a fost numit în postul de şef al Catedrei de metalurgie. nu era nevoie sã memorezi complicatele formule”. predarea de la catedrã a cursului. a observat cât de greoaie. Inginerul Traian Negrescu este autorul a numeroase lucrãri tehnico-ştiinţifice. de stilul didactic precis şi explicit al cursurilor sale. a împletit cu succes activitatea didacticã cu cea ştiinţificã şi cu activitatea de producţie. executate prin mãsurãtori volumetrice şi reacţii chimice. Dupã absolvirea liceului la Craiova. analizele de laborator au o importanţã deosebitã. În procesele de producţie metalurgicã. În diferite domenii de activitate şi în special în astronomie. analizele spectrale se executau cu succes şi rezultate spectaculoase. într-o familie de intelectuali. Spirit inventiv şi cu iniţiativã. Datoritã talentului sãu organizatoric. pe care l-a predat din 1927 pânã în 1950. Recunoscându-i-se meritele de organizator şi om de ştiinţã. Depunând eforturi considerabile. Foştii studenţi care i-au audiat cursul îşi amintesc şi acum. la Şcoala Politehnicã din Bucureşti. dupã trecerea anilor. care sub conducerea lui a devenit de interes naţional. Trecut în funcţia de director general al Uzinelor Metalurgice Hunedoara dupã 1945. a fost chemat în 1930 sã conducã. pe care a absolvit-o în 1922. „Plecam din amfiteatru complet lãmuriţi asupra fenomenelor care se petreceau în furnale şi creuzete. În timpul cât a lucrat în uzinã. efectuând sute de experienţe. efectuând diferite experienţe cu aplicaţie practicã imediatã în producţia metalurgicã. unde a introdus în programul de învãţãmânt Cursul de metalurgie fizicã. fiind promovat continuu şi solicitat ca un specialist de valoare în problemele metalurgiei româneşti. mama casnicã. România. când s-a stins prematur din viaţã. Inginer cu imaginaţie creatoare şi experienţã personalã în producţie. Pentru aprofundarea cunoştinţelor de specialitate a fost trimis sã lucreze în diferite uzine metalurgice din Franţa. Ziua lui de muncã se împãrţea între activitatea administrativã. El a pus bazele analizei cantitative a aliajelor. a fost chemat în funcţia de director al Serviciului Direcţiei minelor şi metalurgiei din Ministerul Industriei şi Comerţului. Preocupãrile sale fiind cunoscute peste hotare. dar petrecea şi ore în şir în laborator. tânãrul inginer Traian Negrescu şi-a îndreptat atenţia spre cercetãrile spectrografice ale metalelor. cercetãtorii Benediks şi Westgren iau solicitat colaborare pentru studiul carburilor de crom din oţelurile aliate. declara unul dintre ei.

Franţa. COSTIN D.A adus contribuţii importante la studiul determinãrii capacitãţii de desulfurare a zgurelor din furnalele înalte. A activat şi în conducerea Asociaţiei Ştiinţifice a Inginerilor şi Tehnicilor din România (ASIT). S-a stins din viaţã într-un moment de deplinã activitate creatoare. în ziua de 24 decembrie 1960. În 1955 a fost ales membru titular al Academiei Române şi solicitat sã conducã Centrul de Cercetãri Metalurgice al Academiei. Consacrarea internaţionalã a inginerului Traian Negrescu s-a realizat prin alegerea sa ca membru al unor societãţi savante de specialitate din Anglia. în stare lichidã cu creuzetele deschise la 1550oC în absenţa fierului metalic (1957). Puterea desulfurizantã a zgurelor din furnalele înalte (1932). la vârsta de 60 de ani. Fundamentele structurale ale activitãţii termodinamice şi reacţiilor diferiţilor acizi în zgurile metalurgice(1955) şi multe altele.a. SUA ş. reacţia de echilibru în zgurile sistemului SiO2 – CaO – MgO – FeO – Fe2O3. Capacitatea de absorbţie pentru sulf a zgurelor silico-calco-aluminoase. au fost publicate sub titlurile: Fonte speciale (1932). al termodinamicii zgurelor metalurgice lichide. la 1500oC (1951). de o importanţã majorã pentru industria metalurgicã. la stabilirea compoziţiei şi structurii carburilor de crom din oţelurile aliate. NENIŢESCU 1902-1970 Întemeietorul şcolii româneşti moderne de chimie organică 181 . Rezultatele acestor cercetãri.

studenţii se considerau ingineri. s-a stabilit întrun sat în apropiere de Galaţi. în care marele didact avea să le predea de la catedră cunoştinţele despre atomi. Neniţescu declara: "Pur şi simplu iubesc meseria de dascăl". dintre care mulţi i-au frecventat cursurile şi i-au rămas admiratori. substanţe. Ca elev de liceu s-a remarcat scriind câteva poeme. au fost figuri proeminente la sfârşitul secolului al XIX-lea. atras de studiile prof. După examenul cu magistrul Neniţescu. onorând catedra cu prezenţa sa până la sfârşitul vieţii. unde a devenit primar în 1860. Cei doi fii ai săi. A stabilit modul în care apa activează catalizatorul şi a formulat. un mecanism prin transfer intermolecular de ioni de hidrură într-o reacţie ionică înlănţuită. Astfel. după care devine profesor de chimie organică la Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic din Bucureşti (1935-1970). a devenit ministru al comerţului în guvernul Petre Carp între anii 1910-1912 şi în această calitate a elaborat prima lege a asigurărilor muncitoreşti. Era cunoscut de publicul larg şi de elevi prin intermediul profesorilor de liceu. Mama sa. Activitatea ştiinţifică a prof. şef de lucrări (1926-1928). Învăţa mult şi era pasionat de istoria antică şi de studiul limbilor străine. Primul său articol publicat la 14 ani a fost "Cum ne putem face singuri un element uscat". la Facultatea de Ştiinţe. Studenţii aşteptau cu nerăbdare anul doi. a fost o intelectuală admiratoare a artelor plastice şi muzicii. Fischer. Neniţescu s-a născut într-o familie de intelectuali la 15 iulie 1902. născută în 1904. Bunicul său. la care au participat cinci candidaţi. Ion şi Dimitrie. Lazăr din Bucureşti (1913-1920). C. molecule. originar din Transilvania. H. a fost acceptat Costin Neniţescu. Debye şi H. fiindcă la examenul exigent dar corect abia dacă promovau 30% dintre cei care se prezentau. În 1925 obţine titlul de doctor inginer cu teza "Contribuţii la sinteza produselor de degradare acidă a coloranţilor sângelui". Neniţescu. Dimitrie. altele dăunătoare. Îşi începe activitatea didactică la Universitatea Bucureşti. născută Grigoriu. El a reuşit ca dintr-un laborator vechi şi slab dotat să creeze un spaţiu de elaborare a ideilor celor mai avansate în domeniu.Costin D. a dat examen de admitere la Şcoala Superioară Tehnică (Politehnica) din Zürich – Elveţia. elaborată sub conducerea prof. tatăl lui Costin. Elena. o publicaţie foarte apreciată de tineretul de atunci. conferenţiar (1928-1935). Neniţescu s-a dezvoltat în domeniul chimiei organice teoretice şi aplicate. A efectuat lucrări de pionierat privind reacţiile catalizate de clorură de aluminiu. în comunicarea sa intitulată "Profesorul meu de chimie organică". La concursul pentru ocuparea postului vacant la Catedra de chimie organică şi aplicaţiile ei. unde printre profesorii săi au fost şi doi viitori laureaţi ai Premiului Nobel – P. Dna ministru Andronescu. pregătirea teoretică şi practică. Standinger. H. Al doilea copil al familiei a fost Ioana. După susţinerea bacalaureatului în 1920. În 1921 s-a transferat la Politehnica din München. cunoscută ca "reacţia Neniţescu". Comisia i-a recunoscut activitatea didactică. a prezentat unele aspecte inedite din activitatea didactică a prof. A urmat cursurile renumitului Liceu Gh. unele prielnice vieţii. care i-au dat posibilitatea ca rezultatele cercetărilor să le aplice imediat în industrie. remarcabila activitate ştiinţifică de creator de şcoală proprie. Acolo şi-a terminat studiile de chimie şi a susţinut doctoratul. Fischer în domeniul chimiei coloranţilor sângelui şi ai plantelor. A realizat o nouă metodă de sinteză a sărurilor 182 . ca asistent (1925). pentru prima dată. A descoperit sinteza cetonelor saturate fără izomerizare. notată de comisie cu nota maximă. în 1936 a fost numit profesor definitiv. dar şi-a demonstrat şi înclinaţii spre ştiinţă prin publicarea unor articole în săptămânalul "Ziarul ştiinţelor şi călătoriilor". în special pe chimia hidrocarburilor. Profesorul C. Influenţa mediului în care s-a născut şi a trăit viitorul om de ştiinţă şi-a pus amprenta asupra dezvoltării sale intelectuale.

Inima lui a încetat să mai bată la 27 iulie 1970. În colaborare cu soţia sa. I – 1928. a elaborat numeroase procese tehnologice pentru fabricarea medicamentelor. utilizate de multe generaţii de studenţi. A elaborat peste 40 de lucrări originale. vol. pentru industria chimică. ajunse la a VII-a ediţie în 1974. valoarea acestora putând fi apreciată şi prin faptul că după trecerea în nefiinţă au continuat săi fie publicate lucrările. în 1949 şi 1951. Printre acestea şi un celebru tratat de Chimie organică . al Academiei Germane de Ştiinţe din Berlin (1964). în domeniul compuşilor ciclobutanici. A fost laureat al Premiului de Stat de două ori. II – 1968. în urma cercetării iniţiate în 1955. antidăunătorilor. iar creaţiile sale să fie utilizate în industria chimică. HERMAN OBERTH 1894-1980 Fondator al astronauticii 183 . Activitatea valoroasă de om de ştiinţă a fost recunoscută prin alegerea sa ca membru corespondent (1940).de piriliu. Ecaterina Ciorănescu Neniţescu. al Academiei din Moscova (1966). brevetat în mai multe ţări. A adus contribuţii fundamentale. al Academiei din Leipzig (1966). Printre multe realizări ale sale cităm şi procedeul original de polimerizare a etilenei la presiunea atmosferică cu un catalizator pe bază de amil sodiu (1956). Societatea de Chimie din Germania i-a decernat în 1970 Medalia Hofmann. al academiilor din Polonia (1967) şi Ungaria (1970). sinteza Balaban-Neniţescu-Praile. dintre care 20 au fost publicate în străinătate. traduse în limbile polonă şi rusă.vol.a. Şi-a dedicat întreaga viaţă şi putere de muncă cercetării fundamentale şi aplicative. membru titular (1955) şi preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Chimice (19631970) al Academiei Române. A fost membru al Academiei Leopoldine (1963). al Academiei din München (1965). compuşilor macromoleculari ş.

Mama. a pus mâna pe rigla de calcul. pentru care a primit Certificatul de Autor nr. temperatura pereţilor exteriori va ajunge la 3000° C şi pentru răcire a inventat un sistem de pereţi dubli. iar profesorul Carafoli scria despre acest eveniment. Pentru a urma cariera tatălui. Calculele lui s-au dovedit ulterior foarte aproape de realitate. efectele asupra organismelor şi a enunţat cele patru teze pentru care şi-a creat mulţi adversari sceptici. matematica şi chimia. 26/1931. După ce a fost demobilizat s-a căsătorit cu domnişoara Matilda – Tily Hummel. La doi ani de la naşterea fiului său Hermann. apă şi aer lichid. Tatăl. Avea 13 ani când a citit “De la Pământ la Lună” de Jules Verne şi cu ceea ce a învăţat până atunci la matematică şi fizică. a calculat şi proiectat o rachetă care să transporte oameni pe lună. cu temeinice cunoştinţe ştiinţifice şi înclinaţii spre tehnică. ţară în care s-a născut a muncit şi a trăit cea mai mare parte a vieţii. Aceasta avea o înălţime de 25 m şi diametrul de 5 m. în 1915. era inventatorul noului mijloc de acţionare a rachetelor. după ce şi-a luat bacalaureatul. unde a predat fizica. a fost trimis la Munchen. ei l-au poreclit “Oberth Lun”. la care în 1923 a prezentat lucrarea de diplomă “Rachete spre spaţiile interplanetare”. a fost medic chirurg. La izbucnirea primului război mondial. a proiectat în 1917 primul model din lume al unei rachete cu combustibil lichid. Continuându-şi cercetările fundamentale şi aplicative. Valeria. posibilitatea ca această maşină să fie condusă de echipaje umane. posibilitatea depăşirii sferei de atracţie a Terrei. A rămas memorabilă conferinţa ţinută de el la o sesiune a Societăţii Politehnice” din Bucureşti (precursoarea AGIR). a fost mutat la Sighişoara ca director al spitalului. (Hans Berth – biograf) dicţionarele enciclopedice. A urmat cursurile la Şcoala din Deal (Sighişoara). Un an mai târziu a proiectat o centrifugă cu un braţ de 35 m lungime. A renunţat la medicină şi s-a înscris la Universitatea din Cluj. era o femeie cultă. dă la iveală noi invenţii. combustibilul preconizat era un amestec format din alcool. dar el frecventa şi cursurile de la facultăţile tehnice. Întotdeauna a afirmat cu tărie că este român din Sighişoara. El a calculat că prin frecare cu atmosfera. După terminarea studiilor universitare. a fost mobilizat cu toţi colegii lui şi repartizat ca sergent sanitar la Regimentul 31 infanterie din Sibiu. Era în 1932. la Facultatea de Medicină. El înregistrează la Oficiul de invenţii al României “Procedeu şi dispozitiv de combustie rapidă”. între anii 1924 şi 1938 a fost profesor la gimnaziul din Mediaş. sub titlul “Die Rakete zu den Planenraumen”. când s-a despărţit de cei 18 colegi de clasă. în care a descris fazele zborului rachetei. Acesta sunt: posibilitatea construirii unei maşini care să depăşească limitele atmosferei terestre. Împărtăşindu-şi preocupările colegilor. În compartimentul instrumentelor a prevăzut un sistem giroscopic. S-a născut la 25 ianuarie 1894 la Sibiu. Iulius Oberth. elaborând concepte şi proiecte de construcţie pe baza calculelor numerice”. apărută în acelaşi an şi la Munchen. “Ne-a fost dat să ascultăm un om vorbind aşa de convingător. posibilitatea ca această maşină să efectueze zboruri rentabile economice. Obsedat de rachete. cu care a avut o căsnicie fericită. de captivant şi 184 În . similară cu cele folosite în prezent la antrenarea cosmonauţilor. numele lui este înscris ca inventator german din România.“A fost primul om care în legătură cu idea unui zbor cosmic real. până la care elevii urcau 174 de trepte. În acelaşi an a luat startul prima rachetă cu combustibil lichid construită după concepţia lui. În anul 1912.

continuându-şi cercetările. A devenit membru de onoare “post mortem” al Academiei Române la 31 ianuarie 1991. Din 1950 până în 1955 a lucrat ca expert pentru probleme spaţiale în Italia. În 1962 s-a stabilit definitiv la Feucht.fascinant despre posibilitatea zborului cosmic spre alte planete. Contribuţiile sale în domeniul astronauticii li se cuvine un loc de cinste în istoria ştiinţei şi tehnicii ». În ani 1938-1939 a desfăşurat o intensă activitate tehnică şi didactică la Institutul Politehnic din Viena şi apoi la Dresda. la primle rachete de mare distanţă din lume. după care a fost invitat să lucreze în SUA. În acelaşi timp a dezvoltat bazele teoretice ale principiului şi modului de construcţie a rachetelor cu combustibil lichid şi pe cele ale metodelor de comandă. ODOBLEJA 1902-1978 Creatorul ciberneticii generalizate 185 . Academia Română a organizat o sesiune jubiliară în onoarea lui. ŞTEFAN I. Demobilizat în 1944. În 1972. pentru explorarea cosmosului şi cosmonave propulsate cu energie electrică. la Feucht (Austria). încât spre sfârşitul prelegerii. unde a lucrat. în anul 1947 a proiectat rachete cu trei trepte. împreună cu elevul său Wernher von Braun. unde. unde a înfiinţat Societatea Hermann Oberth. A fost ales membru de onoare de către zeci de societăţi ştiinţifice din toată lumea. iar Universitatea din Cluj I-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa. A trecut în nefiinţă la 28 decembrie 1980. lângă Nurnberg. ca şi navele cosmice care au ajuns pe Lună sau pe alte corpuri cereşti au dovedit realismul teoriilor elaborate de profesorul Oberth. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost mobilizat la Centrul german de cercetări pentru rachete de la Peenemunde (1941-l943). Sateliţii cu sau fără pilot. Wernher von Braun l-a numit “Titanul navigaţiei spaţiale” şi a scris despre el: « Momentul în care pentru prima dată omul a păşit pe un corp ceresc a fost realizat pe bazele şi premisele create de Hermann Oberth. puţini se mai îndoiau de realismul ideilor lui ştiinţifice”. care are ca obiectiv folosirea rachetelor în scopuri paşnice. s-a retras la Feucht.

l-au condus la elaborări şi sinteze generale. cosmosului şi legilor sociale. devenind medic militar cu gradul de sublocotent în 1924. Puterea de a pătrunde în misterele vieţii care s-a desfăşurat între gândire şi acţiune. legea consonanţei. Târgovişte. Aceasta l-a făcut cunoscut pe modestul medic militar în toată lumea medicală a timpului său. la care a răspuns: "În următorii 15-20 de ani. Odobleja a publicat lucrarea Psihologia consonantistă. Tatăl lui. şi anume legea selectivităţii prin rezonanţă şi logica sa consonantistă a modului cum iau fiinţă gândurile în mintea omenească". tipărită la Lugoj în două volume. Se referea la inteligenţa artificială. La singurul său interviu la TVR. formată din clăcaşi. Ca medic militar. după terminarea liceului s-a înscris la Institutul Medico-Militar şi obţinând o bursă şi-a urmat studiile la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Nu a fost îndrumat decât de învăţătorul din sat. Turda. Gândirea lui excepţională şi puterea de observaţie în special l-au condus la reflecţii asupra omului. legea oscilaţiei. a încercat să definească elementele esenţiale. Bucureşti. Ion. Cernavodă. Odobleja a demonstrat caracterul multi şi interdisciplinar al ciberneticii. Odobleja a definit o serie de nouă legi. legea echilibrului. prin care a încercat să explice fenomenele naturale. dr. legea reversibilităţii (conexiunii inverse – feed back). Odobleja a elaborat "concepţia cibernetică generalizată". 186 . sumă a ştiinţei ştiinţelor. În 1938. dar în mod deosebit cele biologice şi psihologice pe baza principiului conexiunilor inverse – feed back. La Liceul "Traian" din Turnu Severin era un elev eminent şi în clasa a IV-a terminase de citit toate cărţile de literatură franceză existente în biblioteca liceului.S-a născut la 22 octombrie 1902 în satul Valea Hoţului. Dej ş. Lugoj. Cibernetica generalizată este definită de unii autori ca ştiinţa care se ocupă cu studiul legilor şi structurilor universale comune tuturor ştiinţelor neologice şi cosmologice. Şt. eliberaţi de corvoadă abia în 1910.a. legea compensaţiei. În copilărie mergea la păscut cu vitele. a fost întrebat care va fi viitorul ciberneticii. comuna Izvorul Aneştilor (acum Valea Izvorului). între înţelegere şi voinţă condiţionate de afecţiune. din judeţul Mehedinţi. ca un caz particular al legii reversibilităţii enunţată de el. care cuprind adevăruri recunoscute ca fiind valabile şi în prezent. Acestea sunt: legea echivalenţei. inclusiv în domeniile ştiinţelor tehnice. era analfabet. prin care autorul înţelege opusul acţiunii. Prin opera sa. definind-o ca o sinteză a tuturor ştiinţelor rezultată din cercetările aprofundate asupra ştiinţelor clasice ca matematica. inginerii vor reuşi să creeze maşini cu mult mai surprinzătoare decât tot ce se cunoaşte. legea inerţiei. Turnu Severin. cu toată exigenţa dezvoltării ştiinţifice actuale. de fapt nu a scăpat de sărăcie toată viaţa. oferind o imagine şi posibilităţi noi ştiinţelor viitoare. Familia în care a văzut lumina zilei era săracă. dr. În 1935 a prezentat la al IX-lea Congres Internaţional de Medicină şi Farmacie Medicală lucrarea "La phonoscopie. dar îşi lua totdeauna o carte de citit. a definit şi a utilizat concepte noi. Aceste legi sunt universale şi se pot aplica tuturor ştiinţelor. În capitolul "Le lois". chimia. Aceasta este prima expunere de amploare a principiilor cibernetice pe plan mondial. El a explicat. provincia istorică a Banatului Olteniei. fizica etc. legea transformării. Astfel a lucrat în garnizoanele din Brăila. nouvelle méthode d'exploration clinique". În 1928 şi-a susţinut teza de doctorat în medicină "Accidentele de automobil". legea reacţiei. dr. Înfruntând greutăţi materiale deosebite. Dorohoi. ca o aplicaţie a conexiunilor inverse – feed back – procesul de cunoaştere. definindu-l ca ciclic şi continuu. distinsă cu Premiul general Papiu. Abordând un domeniu nou. a fost trimis din garnizoană în garnizoană în zone izolate. dacă vor folosi legea consonanţei. principiile şi metodele domeniului care se va numi mai târziu cibernetica. ambianţei biosului.

Madrid. din motive subiective. înfruntând greutăţile materiale şi umilinţele la care era supus de superiorii săi militari. în luna octombrie 1982. Ca medic militar cu grad de căpitan. CONSTANTIN P. am citit mult. Paris. Din memoriile sale cităm: "Am fost un autodidact. acceptată de toată lumea. Roma. Comunicările acestui simpozion au fost publicate la Lugoj. Academia Română l-a declarat membru post-mortem. Ştiinţa mondială a neglijat mult timp valoroasa operă a lui Odobleja. În 1959 a fost pensionat cu gradul de locotenent colonel. considerată de referinţă. au fost autori de la care am luat foarte mult. În 1978. devenind mai cunoscut decât Şt. după o grea suferinţă. care reprezintă o mărturie a muncii sale ştiinţifice. pentru a-şi câştiga existenţa. La patru ani după trecerea sa în nefiinţă. OLĂNESCU 1844-1928 187 . Montreal. În noiembrie 1990. s-a stins din viaţă în ziua de 2 octombrie. Cunoştinţele de medicină i-au fost utile pentru descifrarea modului de desfăşurare a miilor de reacţii fizico-chimice. Odobleja în cadrul unui Simpozion Internaţional care a avut loc la Lugoj.Fenomenul Odobleja a apărut în singurătatea omului-savant care a lucrat în biblioteci lipsite de tratate de specialitate. Odobleja. Cele mai valoroase idei originale mi-au răsărit în timpul plimbărilor mele în mijlocul naturii. În 1948. de fapt a fost deblocat şi s-a întors în satul său natal. New York ş. într-un spital din Turnu Severin. a participat pe front la întreaga campanie dusă de trupele române în cel de al doilea război mondial. Norbert Wiener a publicat lucrarea "Cibernetica" (restrânsă) în Editura Herman din Paris. Pădurea (Binişului) cu viaţa ei bogată mi-a inspirat foarte mult".a. care se petrec în omul în evoluţie continuă. În casa părintească în care a locuit până la sfârşitul vieţii s-au găsit mii de pagini manuscrise. dar am meditat şi rumegat la fel de mult asupra ideilor preluate în mod selectiv.. Fundaţia "Constantin Drăgan" l-a omagiat pe Şt. unde oamenii îl vedeau muncind la câmp ca orice ţăran. opera sa fiind recunoscută. majoritatea ignoranţi.

în politică s-a orientat în primul rând spre acele acţiuni care aveau să conducă la ridicarea industrială şi economică a ţării. ca: şef de circumscripţie de poduri şi şosele la Craiova. 188 . El a donat mobilierul pentru primul sediu al Societăţii. el a refuzat. în timpul războiului ruso-româno-turc. *** S-a născut la Bucureşti în august 1844. când Olanescu a fost ales vicepreşedinte şi raportor al comisiei de elaborare a statutului şi regulamentului. Deşi i s-a propus de mai multe ori sa fie şef al partidului. În 1877. a studiat şi a construit varianta Şerbăneşti-Hanul Conachi. pe care a absolvit-o în 1870. A urmat cursurile liceului la Paris şi tot acolo a studiat ingineria la Şcoala Centrală de Arte şi Manufacturi. A Omul politic Demisionează definitiv din serviciile statului în octombrie 1883. atunci când sunt specialişti români pregătiţi în domeniu. În timpul în care a lucrat în serviciul statului. a fost dezbătută în cadrul Societăţii şi îmbunătăţită. a cărei adunare de constituire a avut loc în decembrie 1881. Aceasta era formată din 1496 de cărţi şi 900 de broşuri. care aveau de comunicat realizările lor originale . considerând că la conducere trebuie să se succeadă oameni pregătiţi pentru politică. îndemnând şi pe alţi ingineri.Luptător pentru recunoaşterea legală a corpului tehnic făcut parte dintre membrii fondatori ai societăţii Politehnice. Cu formaţia de inginer. precizia şi integritatea pe care o avea datorită meseriei. într-o familie de intelectuali cu tradiţie. care înainte de a fi prezentată forurilor legiuitoare. când a intrat în viaţa politică. a dat curs cererii membrilor Societăţii şi a recomandat să nu se mai angajeze ingineri străini la proiectarea şi executarea lucrărilor. să scrie. A făcut parte din Partidul Conservator. Din anul 1875 s-a transferat la stat şi a avut o ascensiune foarte rapidă. Din iniţiativa lui a fost prezentată şi votată legea prin care societatea a fost recunoscută ca persoană morală şi juridică. În calitatea pe care a avut-o ca ministru de interne. guvernul îl numeşte inspector al controlului şi comisar general al CFR. din care s-au ridicat mulţi oameni importanţi. A dăruit Societăţii biblioteca fratelui său. unde se produceau pagube anuale din cauza inundaţiilor. Sub îndrumarea sa a apărut şi Buletinul Societăţii Politehnice. al cărui şef a fost Lascăr Catargiu (18231899). unde a fost avansat în scurt timp director general. In această calitate a organizat conferinţe la sediul Societăţii şi personal a prezentat numeroase subiecte interesante. ocupând mai multe posturi. Acolo a introdus o serie de inovaţii importante prin care a consolidat linia şi a înlăturat efectele distructive produse de ape. unde a lucrat timp de 5 ani la construirea căii ferate Bucureşti-Craiova. Comerţului şi lucrărilor publice. în care a publicat note şi articole. In anul 1895 a fost ales preşedinte. Tot el a conceput şi a adus în discuţie proiectul de lege pentru organizarea corpului tehnic. După terminarea studiilor s-a întors în ţară şi s-a angajat la compania Strussberg. şef al diviziei a doua din Ministerul Agriculturii. care îi revenea prin testament.

In primul rând. Pentru meritele sale în serviciul patriei a fost decorat cu cele mai înalte ordine: Marea Cruce a Coroanei României. ministru al lucrărilor publice şi la interne. „pe o perioadă de 25 de ani înaintea lui. a ajuns să fie ridicată la rangul celor dintâi şcoli din străinătate. s-a stins din viaţă în noaptea de 14 mai 1928. *** După o suferinţă de mai multe luni. deputat şi senator în mai multe legislaturi. A fost recunoscut şi ca un apărător al funcţionarilor publici. punându-se baza pe serviciul tehnic.Ca politician a fost sincer şi devotat doctrinei conservatoare. Funcţia de ministru al lucrărilor publice a deţinut-o din februarie 1891 şi până în octombrie 1895. Consecvent unei gândiri corecte şi cinstite. în care munca lui s-a bucurat de o deosebită apreciere. gradaţiile şi modul de avansare al inginerilor. După un plan schiţat de el. s-au executat şosele importante. mecanica aplicată. cred că trebuie să încetăm a mai trimite elevii în străinătate” şi „Am avut ocazia să constat că un număr mare de ingineri ieşiţi din şcoala naţională sunt mult mai superiori acelora veniţi din străinătate”. A predat mecanica elementară. după cum declara un inginer deputat. a organizat-o ca ministru al lucrărilor 189 . După retragerea din politică şi-a desfăşurat activitatea în conducerea unor societăţi financiare. adică doctori în medicină. Aprecierile lui pentru Şcoala Politehnică Naţională şi le-a exprimat în mai multe ocazii. l-a caracterizat astfel: „A iubit ingineria. Ion (Iancu) Ionescu. cinematica. A funcţionat ca profesor la Şcoala de Poduri şi Şosele între anii 1875-1880 şi a făcut parte şi din Consiliul de instrucţiune care a elaborat programul cursurilor. ca prefect de judeţ. Construirea gării centrale din Bucureşti s-a făcut din iniţiativa lui. Este de remarcat că. Steaua României. cărora nu li se putea cere organizarea ministerului”. în organizarea învăţământului superior tehnic. Olănescu avea o experienţă profesională suficientă şi cunoştea influenţa pe care au avut-o politicienii corupţi şi nepregătiţi în domeniu. profesori şi alţii. a propovăduit-o la vechea Şcoală de Poduri şi Şosele . nu a participat la intrigile şi luptele pentru putere. drepturile la concedii plătite şi la pensii. Mare Ofiţer al Ordinului Carol I. In această lege apare pentru prima dată termenul de stagiar. în sala de consiliu a Societăţii a fost aşezat un medalion cu chipul său. Fiind ministru. rezistenţa materialelor şi hidraulică. Prof. s-au dezvoltat reţeaua de căi ferate şi navigaţia naţională pe Dunăre. Atunci când Partidul Conservator s-a dezbinat. graţie sacrificiilor băneşti ale statului şi intelectuale ale corpului profesoral. ing. Activitatea didactică O contribuţie importantă a avut-o inginerul Olănescu ca profesor universitar. Din partea partidului a avut mai multe funcţii politice. El s-a opus acestor idei spunând: „Atunci când această şcoală. a aplicat-o ca inginer de lucrări publice. pe traseu au fost instalate repere kilometrice şi s-au dezvoltat podurile. în Camera Deputaţilor i s-a cerut să prevadă în buget sume mai mari pentru a se trimite studenţi români la pregătire în străinătate în domeniile inginereşti. În calitatea de ministru şi parlamentar a avut numeroase iniţiative legislative. sub conducerea lui s-a organizat ministerul. s-au înlocuit podurile provizorii pe şoselele naţionale cu poduri definitive. ca administrator şi controlor de stat. dintre care cea mai importantă este considerată Legea de organizare a corpului tehnic. La venirea lui în fruntea ministerului. În amintirea lui şi în semn de omagiu. sau perindat la conducerea Ministerului persoane profane de profesiunea noastră. Prin aceasta se reglementează atribuţiile corpului tehnic. matematicianul. s-a retras din viaţa politică.

publice. să-i încurajeze”. CONSTANTIN C. ORGHIDAN 1874-1944 Ctitor al industriei metalurgice româneşti. Dragostea lui pentru inginerii români era neţărmurită. a apărat-o ca om politic. a ajutat-o ca financiar. colecţionar numismat recunoscut pe plan mondial 190 . la care dânsul sa nu vie în mijlocul lor. ca să-i sfătuiască. Nu era chestiune mare şi grea pentru ingineri.

pasiune şi putere de muncă în două direcţii. pe baza posibilităţilor care le deschidea Tratatul de la Trianon (1920). tradiţional în familia sa. Constantin a fost educat în spiritul iubirii de ţară.S-a născut la Bucureşti. printre altele: „Agricultura şi resursele minerale ale României formează bogăţiile acestei ţări. căutând să îşi apere interesele descurajând orice iniţiativă autohtonă”. s-a aliat cu o serie de industriaşi români. în care afirmă. Ing. era o ţară definită ca „eminamente agricolă”. Orghidan. a declarat că a atins toate obiectivele propuse. proprietar al unei uzine metalurgice şi alţii au înfiinţat „Uniunea Industriilor Metalurgice şi Miniere”. Părinţii lui au fost mari negustori în Braşov. C. Germania şi alte ţări au interesul să suprime industria românească şi să creeze o piaţă colonială (se pare că istoria se repetă). Fiind un excelent organizator şi creator de întreprinderi industriale. dar a executat şi comenzi pentru produse industriale metalurgice şi pentru alte ţări. Scopul acestei asociaţii profesionale a fost dezvoltarea industriei româneşti pe baza bogăţiilor minerale şi dezvoltării metalurgiei cu ajutorul protecţiei statului. în calitate de preşedinte. Malaxa şi Max Auşnit. fiul lui Constantin C. După primul război mondial. C. G. Asociaţia şi-a propus ca prim obiectiv reconstrucţia Căilor Ferate Române. al cărei preşedinte a fost ales ing. Orghidan. a fost trimis în SUA (septembrie 1920). Emil Constantinescu. pentru a stabili relaţii economice care să conducă la reconstrucţia tării. În septembrie 1923. majoritatea ingineri. susţinători ai literaturii şi ziaristicii româneşti. publică la New York o broşură intitulată „Reconstrucţia României şi oportunitatea investirii de capitaluri de către oamenii de afaceri americani”. cât şi al calităţii produselor. patrioţi animaţi de sentimentul de libertate. În 1920. care au fost distruse de război. în special în domeniul exploatărilor petroliere. Franţa. adică pentru export. ca preşedinte al Comisiei Guvernamentale Române. C. El şi-a dedicat întreaga activitate. Vechiul Regat. iar mărfurile străine se considerau a fi de calitate superioară şi convenabile ca preţ. după care a efectuat un stagiu de inginer în industria metalurgică. industria românească se afla într-o fază embrionară atât sub aspectul capacităţilor de producţie. Inginerul C. A făcut liceul şi Politehnica la Bucureşti. poate conduce la colapsul economiei româneşti. Orghidan a dus o campanie prin care a atras atenţia consumatorilor români că denigrarea producţiei naţionale şi promovarea mărfurilor din import. dinainte de război. la 22 iulie 1874. Tot ce reprezenta producţie industrială românească era considerat a fi de calitate proastă şi scump. şi a cerut protecţia statului şi încurajarea prin legi a producătorilor români în lupta cu concurenţa străina. iar preţurile produselor erau ridicate. După numeroase întrevederi cu industriaşii americani. administrator delegat al Uzinelor Reşiţa. Orghidan. printr-o reclamă bine organizată de firmele străine. când ţara era distrusă. El a arătat că „Străinii făceau afaceri profitabile şi agoniseau averi importante prin acoperirea cerinţelor întregii pieţe româneşti cu mărfuri pe care le importau. la a 15-a aniversare a Uniunii. 191 . Ca urmare a acestei intervenţii a reuşit să atragă investitori americani. El a demonstrat că firmele din Anglia. dintr-o familie de macedoneni din Giurgiu. a sutelor de poduri şi a materialului rulant din Vechiul Regat (Moldova şi Munteniea) şi din teritoriile Transilvaniei şi Basarabiei. Mihai Sapiro de la Astra Arad. proprietari de uzine. în care a lucrat în acelaşi timp: dezvoltarea industrială a ţării şi numismatica. Orghidan din Braşov şi al Eufrosinei Gronavici. care pot fi comparate cu cele ale multor ţări bogate şi măsurate pe plan mondial”. Glass de la Vulcan.

Din veniturile pe care le realiza. împreună cu alte obiecte de artă şi întreaga lui avere. iar „instituţia nemuritorilor” caută să le recupereze. care constituiau dovezi ale evoluţiei poporului român. la fel ca şi armata. medievale sau bătute în epoca modernă a istoriei româneşti. în prezent. în primul rând s-au luat o serie de măsuri de ordin social şi economic prin care să armonizeze raportul dintre muncitori şi patroni. a unei ramuri mai puţin cunoscută la noi: numismatica”. s-a angajat şi într-o muncă culturală. argint sau alte metale. a căror valoare este mai ridicată prin faptul ca sunt grupate într-o singură colecţie. Colecţia Orghidan. al cărei membru de onoare era din 31 mai 1942. a donat-o Academiei Române. TITAN-NĂDRAG-CĂLAN şi a fost preşedintele Camerei de Comerţ din Bucureşti. Uniunea din iniţiativa ing. nu ezita să cumpere monede antice. El a creat burse pentru studenţii merituoşi de la Politehnică şi pentru copiii inginerilor săraci. în evul mediu. Guvernanţii din epocă au fost convinşi că industria este un factor esenţial al apărării naţionale. el fiind şi administrator delegat al Enciclopediei României şi membru al Societăţii Numismatice din 1924. A trecut în nefiinţă la 22 august 1944 la Reşiţa. for suprem al intelectualităţii româneşti. GEORGE EMIL PALADE 1912Primul român laureat al Premiului Nobel 192 . În testamentul lui din 9 iunie 1944 stipula: „Gândurile care m-au călăuzit să fac această donaţie s-au cristalizat în sufletul meu încă din copilărie. cunoscută de numismaţii din toată lumea. judeţul Caraş-Severin. se găsesc 10167 piese de aur. ca şi alte averi lăsate prin testament Academiei Române. Orghidan. bizantine şi din Ţările Române ş. foarte rare. C. După numeroase ore de muncă inginerească. cunoscute sub denumirea de „Restitutio Traiani”. Tot din iniţiativa lui a fost elaborată Legea protecţiei vamale a produselor româneşti. Uniunea a încheiat contracte de producţie pentru armament. sunt răspândite. realizate în antichitate. în epoca modernă şi contemporană. Orghidan a mai înfiinţat: SOCOMET. să amelioreze diferenţele şi să atenueze lupta de clasă. precum şi sigilii. Unul dintre cele mai importante obiecte este „Cameea Orghidan” care reprezintă apoteoza Imperiului Roman. o capodoperă a artei antice pe care este sculptat cuplul Septimius Sever şi Julia Dona. C. pietre gravate. În Colecţia Orghidan. romane. care ar putea adăuga la răspândirea în lume a ştiinţei.Pentru a-şi atinge scopul. Această colecţie.. seara până noaptea târziu se dedica activităţii ştiinţifice arheologice-numismatice. fiind izvorâte din dorinţa de a contribui într-o umilă măsură la îmbogăţirea materială a Academiei Române.a. Ing. Printre cele mai importante se citează 23 de monede romane. dintre care 8025 monede greceşti. Pentru apărarea naţională. obiecte antice şi camee.

În anul 1946 a plecat în SUA pentru a face studii postdoctorat la Institutul de Cercetări Medicale Rockefeller din New York. Pe plan medical. unde predă biologia celulară. Emil. Constanşa. Tatăl. Lupu”. A avut două surori. devenind profesor şi şef de catedră la facultăţile de medicină de la Yale şi din New Haven. Maya Simionescu a susţinut o comunicare prin care a arătat contribuţia excepţională a dr. În anii '70 a vizitat de mai multe ori ţara sa natală România şi a ajutat pe savanţii români Nicolae şi Maya Simionescu(în prezent vicepreşedintă a Academiei Române) să pună bazele Institutului de Biologie şi Patologie Celulară „N. a fost distins cu Premiul Albert Lasker. iar mama. a descris în detaliu structura fină a mitocondriei şi formaţiunile membranare. pe Adriana(decedată) şi pe Constanţa. biolog şi medic american de origine română. unde a fost angajat ca cercetător asistent în 1948. N. Pentru activitatea lui excepţională a fost ales membru al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe din New York. Palade la cunoaşterea biologiei şi patologiei celulare. Simionescu” din Bucureşti. Dna. El s-a născut la 19 noiembrie 1912 la Iaşi. în 1950. în cercetările pe care le efectua a microscopului electronic. învăţătoare. numite „corpusculii lui Palade”. a fost profesor de filozofie. investigaţiile sale s-au îndreptat spre structura şi funcţiile de transport ale pereţilor sanguini. Prin studiile sale de laborator privind morfologia şi biochimia componenţilor celulari a făcut descoperiri importante. studiu de morfologie şi fiziologie comparată”. cu Premiul Hurwitz şi Laureat al Premiului Nobel pentru medicină în anul 1974. domnul Eugen Simion. A avansat.George Emil Palade. În anul 1940 şi-a susţinut teza de doctorat cu subiectul „Tubul urinar al delfinului. contribuind la vindecarea lor. preşedintele Academiei. În 1952. IOAN HUBER PANU 1909-1974 Cunoscut pe plan mondial pentru metodele originale de prepararea minereurilor 193 . a fost omagiat de Academia Română. al cărei membru de onoare este de la 31 martie 1975. dar şi relaţiile de bună înţelegere cu subalternii săi. datorită introducerii. Ocupându-se în anii următori de structura citoplasmei. care a devenit medic pediatru. a arătat că profesorul Palade este un mare cunoscător al literaturii şi istoriei româneşti şi un iubitor al neamului din care se trage. cu ocazia împlinirii a 90 de ani . A făcut studiile liceale la Buzău şi a absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti. În anii 1945 şi 1946 a lucrat la Clinica „Dr. locuind în prezent în Canada. a descoperit unele formaţiuni granulare dense. Evocând omul şi opera. Cercetările sale în domeniul patologiei celulare stau la baza înţelegerii mecanismelor bolilor secolului XX.

funcţie de greutatea concentratului obţinut. Astfel. la Institutul de Mine funcţionează ca şef de catedră între anii 1952-1957. El a adus şi o contribuţie recunoscută pe plan mondial prin cercetări fundamentale. când a fost transferat la Institutul Geologic. În 1940 a elaborat o teorie unitară şi generală a proceselor de clasare şi concentrare gravitaţională. Între anii 1957-1974 a fost şef al Catedrei de tehnologia substanţelor minerale utile din Institutul de Petrol. Huber Panu a stabilit pe baze termodinamice relaţia. a fost apreciat de studenţii săi pentru claritatea expunerilor şi conţinutul de un înalt nivel ştiinţific. Maiorescu” din Giurgiu. I. devenită clasică. unde a urmat cursurile şcolii primare şi primele clase de liceu. ca în 1948 să fie numit director al minelor în acelaşi minister. Cercetările sale aplicative au fost folosite la punerea în valoare a zăcămintelor de la Altân Tepe. Recunoscându-i-se competenţa. la proiectarea de uzine pentru prepararea minereurilor şi la orientarea exploatării raţionale a zăcămintelor din ţara noastră. a fost chemat să îndeplinească şi diferite funcţii de coordonare a activităţii miniere la nivel superior.a. Prepararea substanţelor 194 . devenind profesor titular în 1941. pe care a absolvit-o în 1926 ca şef de promoţie al Secţiei de mine. care exprimă variaţia extracţiei de substanţă utilă din rocă şi conţinutul concentratului în produse elementare separate de instalaţiile de preparare. În anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi numit şef de secţie la Centrul de Cercetări Metalurgice al Academiei Române. ing. timp de 43 de ani. În domeniul măcinării rocii a stabilit şi fundamentat teoretic o metodă de calcul al capacităţii maşinilor de măcinare şi o metodă de dimensionare a acestor maşini. Baia de Fier ş. pe baza căreia obţine titlul de doctor inginer. Moldova Nouă. El este primul cercetător din lume care a studiat influenţa temperaturii asupra flotaţiei. dintre care cităm: Stadiul actual al bazelor teoretice ale flotaţiei (1954). În anul 1922 a fost admis la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Cercetările efectuate sub conducerea prof. strălucind atât la catedră cât şi în cercetare. funcţie de unghiul de contact. Gaze. El a stabilit ecuaţiile curbelor de preparare. În perioada când se puneau bazele teoriei flotaţiei. Rezultatele cercetărilor sale le-a făcut cunoscute prin articole şi cărţi publicate. La înfiinţarea Catedrei de prepararea minereurilor şi cărbunilor la Şcoala Politehnică din Bucureşti el ocupă primul post de conferenţiar. Huber Panu au fost folosite pentru valorificarea de noi zăcăminte. În anii războiului 1916-1918 s-a refugiat cu părinţii în Moldova şi şi-a continuat liceul la Dorohoi şi Huşi. pe care o susţine în 1930. prin care se exprimă condiţia necesară producerii adeziunii mineralelor la flotaţie. între anii 1945-1946 a fost inspector general tehnic la Direcţia Generală a Minelor şi Petrolului. În lunga sa activitate la catedră. notată cu menţiunea „cum laudae”. Acordându-i-se o bursă pentru specializare la Academia de Mine din Freiberg. îşi pregăteşte teza de doctorat „Influenţa temperaturii asupra flotaţiei minereurilor”. Reîntors în ţară se dedică activităţii didactice şi cercetării ştiinţifice cu aplicaţii practice directe în producţia minieră. stabilind fundamentarea teoretică şi faptul că temperatura optimă pentru flotaţia diferitelor minerale este cuprinsă între 23-40ºC. Între anii 1949-1953 a organizat şi condus Institutul de Cercetări Miniere (ICEMIN). începând din 1930.S-a născut la 15 februarie 1904 la Bucureşti. Bacalaureatul l-a susţinut la Liceul „I. Geologie din Bucureşti. pe care l-a condus până în 1964.

s-a născut la Galaţi. A încetat din viaţă la 28 octombrie 1974. Pentru meritele sale deosebite a fost decorat cu numeroase ordine şi medalii. Ca inginer militant a adus o activitate rodnică în cadrul Asociaţiei ştiinţifice a inginerilor şi tehnicienilor ASIT. în ziua de 16 iulie 1903. A fost redactor responsabil al Revistei de metalurgie a Academiei Române.a. VALERIU PATRICIU 1903 -1987 Personalitate remarcabilă în industria extractivă şi ca profesor universitar. membru în Comitetul de redacţie al Revistei minelor. Un model matematic al procesului flotaţiei în maşini multicelulare (1968) ş.minerale utile (1968). într-o familie 195 .

activitatea profesională a doctorului inginer poate fi urmărită pe două direcţii. după succesul obţinut cu teza de doctorat. datorită educaţiei familiale. secţia reală. îi acordă o bursă şi îl trimit înapoi în Germania. singura cu capital integral românesc. este numit şeful serviciului geologic şi consilier la Societatea Creditul Minier. La 17. "Decoraţia Voluntarilor de Război cu Spade" şi altele. a fost denunţat de unii colegi organelor de securitate. geofizică şi mineralogie. Din invidie profesională.07. În timpul războiului de întregire (1916-1918) a fost cercetaş şi distins cu medalii ca "Meritul Sanitar". cursul de "Geologie economică. acestea îi acordau dreptul de a-şi continua activitatea didactică în paralel cu aceea de producţie. au ajuns la maturitate astfel: Elena licenţiată în drept. dar îl pun în libertate la 1. Pentru a obţine. La 20 decembrie 1929 i se înmânează diploma de Doctor în filozofie. după tradiţia universităţilor germane. Dorind să-şi pună cunoştinţele în slujba pregătirii unor noi generaţii de ingineri. la această veche universitate germană va lucra sub îndrumarea celebrului profesor H.de intelectuali. în 1950. unde introduce un curs de prospecţiuni geofizice de câmp şi de sondă pentru petrol şi în 1931 este numit profesor definitiv-titular. care este şi cea mai veche politehnică din lume. hidrogeologia. V. În această perioadă studiază geofizica cu prof.1958 este anchetat sub stare de arest. la cot cu ceilalţi muncitori. Şcoala primară a făcut-o în oraşul natal (1910-1914). În 1922 susţine bacalaureatul.1945. Prin contractele de muncă încheiate cu societăţile la care a lucrat. După ce a pregătit 20 de serii de studenţi la Politehnica din Timişoara. care nu s-au mai predat la această universitate. unde se dezvolta învăţământul geologic şi lipseau profesori de specialitate şi cu experienţă. au avut doi copii care. participă la concursul pentru un post de profesor universitar la Politehnica din Timişoara şi reuşeşte. aceea didactică.1945. geologie şi zăcăminte. Aici va introduce cursuri noi. Vasile Patriciu. mama Natalia (Calciu). geologia României. În 1929. Din nou denunţuri calomnioase în 1948. Întors în ţară în 1926. considerat părintele geotectonicii moderne şi membru al mai multor academii din diferite ţări. îi oferă o modestă bursă pentru continuarea studiilor. apoi a urmat cursurile liceului „Codreanu" din Bârlad (1914-1922). La 28 iulie 1927.04. lucrează la început ca ucenic şi apoi ca muncitor cu "titlul de miner". geologie. Timp de doi ani. pentru specializare şi obţinerea titlului de doctor. Tatăl avocat. de probă. metodica explorărilor geologice cu calculul rezervelor. avocată şi Valeriu inginer. în spiritul disciplinei germane. i se eliberează diploma cu titlul "Inginer-diplomat de mine" al Academiei de Mine din Freiberg. Între anii 1948-1950 predă şi la Institutul Siderurgic din Timişoara un curs de "Mineralogie. într-o mină din bazinul Ruhr. În continuare.09. ca: geologia inginerească. un deschizător de drumuri în această ştiinţă şi geochimia cu prof. Una dintre condiţiile de admitere la această prestigioasă instituţie de învăţământ superior era să ai calificarea de miner. de acord cu consiliul de administraţie (apreciind calităţile tânărului inginer şi recomandările profesorilor din facultate şi având nevoie de un specialist de înaltă calificare şi de încredere). fără menajamente. din lipsă de probe. care îl arestează la 25. este angajat la Societatea "Creditul Minier". în această calitate conduce lucrările de explorare a unor zăcăminte de petrol în Subcarpaţii Munteniei. timp de jumătate de an. la Universitatea din Gottingen. Astfel pleacă în Germania ca să urmeze cursurile celebrei Academii de Mine din Freiberg. Baroul avocaţilor din Galaţi. Wieckert. al cărui membru a fost tatăl său. autorul primului şi cel mai cunoscut tratat în domeniu. Goldsmit. Este arestat şi eliberat după scurt timp. la care obţine calificativul foarte bine. zăcăminte şi prospecţiuni". care în acel moment era cea mai importantă societate minieră din ţară şi.M. este transferat la Universitatea Bucureşti. Conducătorii Creditului Minier. după patru luni. de profesor universitar şi aceea de inginer geolog. de remarcat. Stille. În anul şcolar 1930-1931 predă. 196 .

Astfel.. Într-o autobiografie scria: "Afecţiunea mea pentru studenţi era cu atât mai mare. La al doilea Congres Mondial de Petrol. Rămas câteva luni şomer. pensionându-se definitiv la vârsta de 75 de ani. Ca inginer. unele şi în prezent. Univ. din Paris în 1966. oameni serioşi care i-au oferit posturi de răspundere în activitatea de explorări geologice. din Munster în 1970 şi Univ. A fost încadrat şi a lucrat în continuare. C. Dispunând de un salariu bun. Geol. şi alţii care îi cunoşteau capacitatea. la Ministerul Industriei Chimice (1950).P. Din Hanovra în 1965. cărţi şi articole de specialitate. în 1958. în arhivele secrete se găsesc studii. pe şantierele unde a lucrat. În amintirea colaboratorilor şi subalternilor a rămas ca o persoană distinsă. pe baza unui studiu de statistică. Paulescu Descoperirea hormonului antidiabetic elaborat de pancreas 197 . PAULESCU 1869-1931 Comunitatea ştiinţifică internaţională recunoaşte prioritatea absolută a descoperirilor şi invenţiilor profesorului N. cu doi copil elevi. C. Aceste documente inedite. foşti studenţi. dar procura şi burse pentru cei merituoşi şi nevoiaşi de la societăţile miniere şi petroliere.D. apreciat o premieră mondială. Între studenţii săi şi profesor au fost relaţii de respect reciproc şi simpatie. informaţii utile pentru specialişti.) monografii ale unor minerale ca nichelul. este înlăturat de la catedra. fiind un om generos.. posibilităţi de valorificare. din Frankfurt. lucrări de cercetare şi rapoarte geologice cu rezultatele obţinute ca inginer geolog.a.Ministerul Agriculturii. salariul de profesor îl dona sub formă de burse pentru studenţi. respectabilă şi iubită. a avut numeroase contribuţii originale. N. din Leoben în 1974. A fost invitat şi a ţinut conferinţe de specialitate la Univ. însumând sute de titluri şi mii de pagini. cuprul ş. care a avut loc la Paris (14-19 iunie 1937). familia s-a întreţinut din salariul modest al soţiei. Univ. preţuri pe piaţa mondială etc. cu cât dovedeau o mai bună pregătire". Şi-a încetat activitatea şi a intrat în eternitate la 19 iulie 1987. la Univ. ISPIF . Dar sau găsit printre specialiştii de atunci.pe baza unui denunţ că ar fi avut legături cu grupul de rezistenţă şi spionaj din Blujoi. după 27 de ani de activitate didactică în deplină posibilitate de a-şi îndeplini misiunea de profesor. la rezolvarea unor probleme de producţie. până la 80 de ani. A fost membru al AGIR şi CNIT şi a făcut parte din consiliu. prezintă o comunicare privind prognozele rezervelor de petrol. Lasă o bibliografie de peste o sută de titluri publicate.T. la vârsta de 53 de ani. Şi acest denunţ s-a dovedit fals. legat de problemele exploatării petrolului. au caracter de originalitate şi au servit. A ocupat funcţia de consilier geolog la Centrala Industriei Siderurgice (1947-1949). Bonn şi Inst. care cuprind date tehnice. de altfel şi pentru alte substanţe minerale utile. dar coincidea cu acţiunea de epurare din Universitate a unor profesori de prestigiu. continuă să publice la Editura Tehnică şi Oficiul de documentare (O. Retras la pensie. Considera că este un motiv de mândrie profesională să faci parte din asociaţiile profesionale şi îi îndemna pe tineri să se înscrie şi să şi activeze în astfel de organizaţii. din Würzburg în 1968.

C. profesorul N." Subliniem faptul că pe Pământ trăiesc 40 de milioane de locuitori insulino-dependenţi (bolnavi de diabet) care. În 1902 i s-a acordat Ordinul Palmes Academiques şi titlul de Ofiţer al Academiei Franceze. preşedintele Royal College of Physiciens şi al Federaţiei Internaţionale pentru Diabet. obţin extrasul pancreatic. a fost dezvelit un monument al savantului.C. dr. Polonia. Paulescu cu (8. După moartea lui. Paulescu. care poate fi văzut pe Bulevardul Eroilor Sanitari din Bucureşti. a elaborat o metodă chirurgicală originală de transplant al acestor glande de la câine la om. Ea aparţine savantului român N. când diabetologul scoţian Jan Murray (1899 . coagularea sângelui hepatic ş. Ionescu-Târgovişte. şi din România dr. N. mai importantă decât cea a corticoterapiei sau antibioticelor (pentru că o boală infecţioasă nu înseamnă o condamnare sigură la moarte. Această echipă este numită de prof. H. insulina are o paternitate incontestabilă. 8322/ 10. considerându-se că el a ajutat la experienţe. În prezent conduce această acţiune prof. Primii doi vor obţine Premiul Nobel acordat pentru fiziologie şi medicină în 1923. După apariţia acestui articol. Paulescu.04.C. dr. Banting. Paulescu a fost dat uitării până în anul 1968. Ion Pavel. Ungaria. în prezenţa preşedintelui României. privind metabolismul glicogenului. aşa cum o hotăra implacabil diabetul insulino-dependent). C. dacă nu ar folosi zilnic acest medicament ar înceta din viaţă. cărora li s-a acordat Premiul Nobel. 198 . A fost profesor titular la Catedra de fiziologie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1900 . ambele aparţinând prof. al Universităţii de Medicină din Bucureşti. obţinând titlul de doctor în ştiinţe (l899) şi ale Facultăţii de Medicină din Paris. Între anii 1923 . N. La 31 august 1921 a făcut imprudenţa ca. pe care îl vor produce industrial cu mari beneficii materiale şi solicită Premiul Nobel. Din Anglia. prof. pe baza informaţiilor publicate de dr.C.C.1925. iar cel de al treilea va fi omis.11. au fost însuşite pe nedrept de către doi medici canadieni. Pe baza cercetărilor privind fiziologia hipofizei şi epifizei.08.(pancreină). Macleod şi studentul Ch. memoriu al descoperirii pancreinei (insulinei).1931). Franţa. Ionescu-Târgovişte declara: "Cea mai importantă descoperire medicală din acest secol (XX). dr.04 şi 23. A lucrat ca secretar de redacţie la "Journal de medicine interne" din Paris (1897 1900).1869 . considerate cele mai importante realizări din secolul trecut în domeniul medicinii. Ionescu-Târgovişte "Comandamentul canadian pentru însuşirea insulinei". Belgia.1922). arătând cu documente datate că a lucrat la această descoperire peste 15 ani şi dovedind că cei doi medici canadieni i-au furat invenţia. Cu ocazia aniversării a 70 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Paulescu şi a 80 de ani de la epocala descoperire. Prof. Acestei acţiuni i s-au alăturat zeci de oameni de ştiinţă din Germania. comunicată la 10 septembrie 1921. Privind această descoperire. C. Nicolae C. la Societatea de Biologie. în imediata vecinătate a Institutului de Medicină. la 24. rolul pancreasului în nutriţie. fără o protecţie juridică. să publice în Archives Internationales de Physiobiologie articolul „Recherches sur le role du pancreas dans l’assimilation nutritive".06 a susţinut patru comunicări asupra pancreinei (insulina). Dr. medicii canadieni din Toronto Fr. Din 1911 a început studierea metabolismului glucidic şi a patogeniei diabetului zaharat În 1921. diabetului.1974) s-a angajat într-o luptă dezinteresată pentru a-l scoate pe Paulescu din nedreapta uitare în care a fost lăsat şi pentru a face să funcţioneze justiţia retrospectivă. Brest formează o echipă care. Paulescu a făcut intervenţii pe lângă Fundaţia Nobel şi Academia de Ştiinţe din Paris. India. El a efectuat cercetări excepţionale în domeniul fiziologiei umane.a. 1931) a urmat cursurile de chimie biologică şi fiziologie generală la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Paris. Paulescu.C. şi inventarea primului procedeu de obţinere a hormonului antidiabetic din pancreas (brevet de invenţie OSIM nr. obţinând al doilea titlu de doctor în medicină (1901). Ion Iliescu.31. Sir George Alberti.

a plecat în Germania şi s-a înscris la Şcoala Tehnică Regală din Berlin- 199 . într-o familie de intelectuali. a aplicat printre primii în lume principiile aerodinamicii la construcţia automobilului S-a născut la Bucureşti la 26 decembrie 1890. După absolvirea secţiei reale a liceului.AUREL PERSU 1890-1977 Inventator.

Pentru rezolvarea unor soluţii tehnice. SUA şi în alte ţări. Experimental s-a constatat că datorită formei aerodinamice. Pentru a realiza un automobil cu formă aerodinamică cât mai perfectă. acest tip de automobil are un consum redus de combustibil şi poate lua viraje chiar la viteza de 60 km/h fără să se răstoarne. pentru ca firmele concurente să nu beneficieze de invenţie. dar şi cercetările privind aerodinamica automobilului. în calitate de conferenţiar onorific. în anul 1923 Persu a construit pe baza principiilor elaborate de el un automobil aerodinamic. După o serie de calcule ajunge la concluzia că pentru a învinge rezistenţa aerului se consumă aproximativ 75% din puterea motorului. În acelaşi timp cu munca de profesor la Politehnică. După terminarea studiilor superioare. A încetat din viaţă la 5 mai 1977. pe care a absolvit-o ca şef de promoţie al secţiei mecanice. la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Trusturile „General Motors” şi „Ford” l-au contactat pe inventator şi i-au oferit sume mari pentru a le vinde brevetul cu clauza „negarantării utilizării” invenţiei. iar firma care achiziţionează invenţia să nu investească imediat în schimbări de utilaje necesare pentru a o produce. puterea motorului. Ulterior invenţia lui a fost brevetată în România. plasarea roţilor în interiorul caroseriei aerodinamice. Invenţia a fost brevetată mai întâi în Germania (Brevet nr. Automobilul Persu este întreţinut şi funcţionează şi în prezent. în funcţie de viteză. În aceste condiţii inventatorul nu a înstrăinat brevetul. 402. unde se specializează în mecanica şi aerodinamica avioanelor. El ajunge la concluzia că forma „aerodinamică corectă” a unui automobil trebuie să fie cea a unei jumătăţi de picătură de apă în cădere În anul 1921 pleacă din nou la Berlin pentru a se specializa în mecanica avioanelor.). Din 1920. Se recunoaşte de către cei care s-au ocupat de istoria tehnicii că Persu a fost primul în lume care a introdus roţile în interiorul caroseriei rentru a reduce rezistenţa aerului şi printre primii care au studiat formele aerodinamice la automobile. Aurel Persu a cumulat funcţia de consilier tehnic la CFR(1930-1950) şi un timp şi pe cea de director general la Industria Aeronautică Română – IAR(1938-1940). Astfel. Cu automobilul pe care l-a construit în 1923. Muzeului Tehnic din Bucureşti. uzura componentelor ş. este premiat de Ministerul German al Instrucţiunii Publice. Întors în ţară. în care a expus soluţiile tehnice realizate de el pentru prima dată pe plan mondial şi caracteristicile tehnice ale automobilului său( greutate. inginerul Persu este preocupat de rezistenţa pe care o opune aerul în timpul mişcării automobilului.000 km. În anul 1936. unde preda mecanica şi dinamica. în 1913. Aurel Persu a parcurs peste 160. consum. în anul 1961.Charlottenburg. îşi reia activitatea în învăţământul superior. Această clauză este frecventă în economia de piaţă. iar firmele respective au utilizat ulterior soluţiile tehnologice prevăzute în brevet.683 al Oficiului de Invenţii German). plasarea motorului în spate. viteza maximă. la Bucureşti. inventatorul a prezentat la Academia Română comunicarea cu titlul „Automobilul aerodinamic corect”. bracaj. 200 . În timpul primului război mondial a funcţionat la Institutul de Electrotehnică din Bucureşti. fără să plătească drepturi de autor.a. tânărul inginer rămâne la Berlin. după care l-a donat. el propune o serie de soluţii tehnice: plasarea pasagerilor în faţă.

După ce şi-a terminat studiile medii la Colegiul Sf. profesor universitar. a plecat în Franţa. agronom. La terminarea 201 . PETRE 1833-1909 Face parte dintre acei ingineri care în secolul trecut au jucat un rol deosebit în dezvoltarea economică şi socială a ţării. ale cărei cursuri le-a urmat între 1856-1860.AURELIAN S. la Slatina. unde s-a înscris la Şcoala Superioară de Agronomie de la Grignon. valoros om de ştiinţă. Sava din Bucureşti. economist original. S-a născut la 13 decembrie 1833. A fost om politic.

F. Pentru răspândirea culturii în rândul populaţiei. publicaţie oficială a Ţării Româneşti. senator. care a apărut între anii 1870-1882 şi Economia Naţională.S. a constituit un comitet pentru fondarea Societăţii Ateneul Român. Chiar de la numirea lui în MLP. a organizat primele expoziţii de agricultură şi industrie în ţară. în special a celor din Moldova. atât în rândul populaţiei. cum ar fi: Societatea de Geografie. Odobescu a organizat participarea la Expoziţia Internaţională de la Paris în 1867. care a apărut în două serii (1873-1876. din a căror conducere a făcut parte.studiilor. Totodată. industrializarea ţării şi pentru apărarea protecţionistă a economiei. a fost numit inginer în Ministerul Lucrărilor Publice şi în acelaşi timp profesor la Şcoala de Agricultură de la Pantelimon. Cu pregătirea şi practica din Franţa. cei doi au colaborat la publicarea unei monografii. P. Prin articolele sale publicate în aceste reviste a militat pentru independenţă. deziderat pentru 202 . a reuşit să impună prima lege a repausului duminical. El a sprijinit prin toate mijloacele cooperaţia sătească şi înfiinţarea unei Case Rurale. Ca purtător de cuvânt al industriaşilor români. a reuşit să îşi câştige adepţi. a luptat pentru înfiinţarea unui minister al agriculturii. nemulţumit de rezultatele acesteia. era foarte mult de făcut pentru modernizarea în domeniile social şi economic. al cărei redactor-şef a fost. Întors în ţară. În epoca lui. a înfiinţat Biroul Geologic. editată la Paris. printre care Revista Ştiinţifică. Societatea de Economie Politică şi Societatea Agricultorilor. prin care ţăranul era exploatat fără milă. la insistenţele lui. Împreună cu Al. o lucrare cu caracter programatic în care şi-a expus concepţia lui cu privire la dezvoltarea economiei naţionale şi crearea unei industrii puternice. în anul 1875. Robescu. A fost deputat. ministrul lucrărilor publice (1877-1878 şi 1887-1888). Pentru răspândirea ideilor de progres economic. În ideia de a face cunoscut potenţialul ţării. fapt care l-a realizat prin revista “Monitorul Comunelor”. Este autor al teoriei complexului economiei naţionale. organizarea ţării era la început. în colaborare cu Gr. a luptat activ pentru o politică de protecţionism a tinerei economii naţionale. cre avea ca sarcină elaborarea hărţii geologice şi inventarierea bogăţiilor subsolului. După 1877 a ocupat diferite funcţii politice. a publicat o monografie amplă a României. Totuşi. a primit o medalie din partea împăratului Napoleon al III-lea. Cu acest prilej. Ştefănescu şi C. cât şi pentru străini. ministru al agriculturii şi domeniilor şi al instrucţiunii publice (1882-1884). a fost apărătorul intereselor industriei româneşti. ştiinţific şi de modernizare a ţării. fapt care i-a atras opoziţia moşierilor. şi redactor la revista “Agronomia”. Ajuns preşedinte al Consiliului de Miniştri între 1896-1897. Domnitorul Cuza i-a încredinţat sarcina de pregătire morală a împroprietăririi ţăranilor. Preocupat de dezvoltarea industrială a ţării. Înaintea războiului de independenţă. Aurelian se angajează cu devotament şi patriotism în munca de ridicare a ţării la nivel european. După ce a luptat pentru idealul politic. deşi s-a lovit de opoziţia dârză a conservatorilor. a luat atitudine deschis şi a arătat că reforma agrară de la 1864 nu şi-a atins scopul şi a militat împotriva regimului învoielilor agricole. al cărui preşedinte a fost ales în anul 1865. cu spiritul lui de întreprinzător. de unire a principatelor Moldova şi Muntenia. ca şef de promoţie. După împroprietărirea ţăranilor. al cărei şef a devenit în 1863. P. Aurelian a înfiinţat şi editat mai multe reviste. În timpul negocierilor comerciale şi al războiului vamal. a funcţionat ca redactor-şef la “Monitorul”. care avea ca scop informarea vizitatorilor asupra vieţii ţăranului român. declanşat de AustroUngaria în 1886. s-a înfiinţat o secţie de agronomie. A acţionat cu multă energie şi pentru înfiinţarea altor societăţi ştiinţifice. şia consacrat întreaga energie şi putere de muncă pentru întemeierea unei economii naţionale româneşti bazată şi pe formarea unei industrii. şi. pentru cunoaşterea şi formarea bazei de materii prime minerale. 1885-1901).

În 1869 a mutat sediul şcolii la Herăstrău. între anii 1860-1899. A fost ales membru al Academiei Române în 1871 şi a funcţionat ca preşedinte al Academiei între 1896-1897. La catedră. a fost înlăturat de la putere. S-a stins din viaţă la 24 ianuarie 1909 la Bucureşti. în învăţământul agronomic a lucrat timp de 39 de ani. au avut împreună 14 copii. ştiinţifică şi munca depusă pentru „soluţionarea problemelor de organizare a învăţământului tehnic superior. Ştefan Petrulian şi mama. prima unitate de învăţământ superior cu acest profil din ţară. S-a născut în satul Româna-Balş din judeţul Olt. casnică. Personalitatea 203 . faţă de cele liberale. pe un teren mult mai mare. În calitatea de director al Şcolii de Agricultură de la Pantelimon. El a avut curajul să recunoască în public superioritatea multor idei social-democratice. Dar în momentul în care a căutat să legifereze Casa Rurală şi votul universal. NICOLAE PETRULIAN 1902-1983 Un organizator activ al învăţământului tehnic lui s-a făcut remarcată. Tatăl său. cu o secţie de horticultură şi una specială de maşini. a dezvoltat-o şi a transformat-o în Şcoala Centrală de Agricultură şi Silvicultură. Prin activitatea lui şi prin lucrările publicate s-a dovedit a fi un mare economist progresist al secolului al XIX-lea. preot şi învăţător. Elena. şapte băieţi şi şase fete. la 7 ianuarie 1902.care luptau salariaţii din timpul său. prin activitatea didactică. dintre care 13 au ajuns la maturitate.

De o deosebită atenţie şi admiraţie s-a bucurat. într-o odaie din casa unui localnic. În anul 1942 devine rector al Politehnicii din Bucureşti. şi din creşterea vitelor. Nicolae. Este una dintre cele mai bogate şi frumoase din această parte a Europei. unde a fost adus de fratele mai mare. atât prin varietatea exemplarelor deosebite şi rare. Secţia de mine şi metalurgie. Având o viziune clară privind necesitatea pentru economia minieră a unor specialişti cu pregătire în acest domeniu. la Universităţile din Bucureşti. funcţie pe care o deţine până în anul 1948. preoţi şi învăţători. cu ajutorul microscopului polarizant calcografic. a urmat un timp cursurile Colegiului naţional din Craiova şi apoi la liceul din Ploieşti. Chiar de la începutul activităţii în învăţământ. unul general medic. alţii. printre studenţi şi specialişti. Preotul învăţător îşi ţinea lecţiile pentru copiii lui şi cei din sat. Până la apariţia acestei metode. fie prin doctorat. În anul 1927 a absolvit în mod strălucit. Obţinând o bursă. dar şi cu un preţ de cost ridicat. Metoda introdusă în învăţământ s-a generalizat şi se utilizează şi în prezent în laboratoarele societăţilor de prospecţiuni şi explorări geologice şi la controlul calitativ al minereurilor la exploatările miniere. care l-a întreţinut. introduce în programa analitică o nouă metodă pentru determinarea mineralelor metalice în secţiuni lustruite. în cadrul secţiilor de ştiinţe naturale şi la politehnici la facultăţile de mine şi metalurgie. altul inginer cadastral. Cluj şi laşi la facultăţile de ştiinţe. şi-a inspirat orientarea spre studiul mineralelor. geoştiinţele se predau. propune înfiinţarea unui institut de Mine în Bucureşti. depune întreaga sa capacitate şi energie pentru a organiza această ramură a învăţământului în mod corespunzător şi reuşeşte. În învăţământul universitar din România. cu patru 204 . determinarea acestor minerale se făcea prin observarea caracteristicilor morfologice şi analizelor chimice.Familia Petrulian trăia din roadele pământului (proprietate a bisericii) pe care îl munceau. pe care a realizat-o în lungul anilor. Copiii familiei Petrulian s-au ajutat între ei să urmeze la şcoli superioare şi au ajuns oameni respectabili. dar şi pentru uzul didactic şi a constituit o vastă bibliotecă de specialitate. aici. este numit conferenţiar şi. Activitatea didactică Întors în ţară. Roumanie)". după ce a absolvit şcoala primară. În această calitate şi cunoscând faptul că învăţământul românesc nu acoperă necesarul de specialişti cu pregătire tehnică în domeniul activităţii geologice. profesor de zăcăminte la Secţia de mine a Politehnicii bucureştene. după susţinerea tezei: "Etude calcographique du gisement de plomb et de zinc de Herja (Transylvanie. organizată pe criterii ştiinţifice. cât şi prin modernele şi elegantele vitrine în care se află expuse. Specializarea absolvenţilor pentru lucrări geologice se făcea fie la locul de muncă. care avea să fie şcoala satului mulţi ani. a dezlegat multe mistere legate de geneza unor zăcăminte de minereuri din ţară. A înzestrat laboratorul de zăcăminte cu aparatură modernă pentru cercetarea ştiinţifică. nu după mult timp. având un ridicat grad de precizie şi un preţ relativ scăzut în raport cu alte metode. la Politehnica din Bucureşti. ca elev al tatălui său în comuna natală. Împreună cu ţăranii a ridicat o clădire din paiantă. Sub influenţa marelui profesor de mineralogie şi petrografie care a fost Ludovic Mrazec (1867-1944). colecţia de flori de mină. Laboratorul era locul preferat de muncă şi creaţie ştiinţifică al profesorului Petrulian şi. şi-a continuat pregătirea în domeniul mineralogiei Ia Universitatea din Basel (Elveţia) şi în 1932 i se conferă titlul de doctor. până la iniţiativa de organizare a profesorului Petrulian. care a fost notată cu calificativul "magna cum laudae”. uneori cu erori.

A fost membru al Societăţii Franceze de Mineralogie şi Cristalografie. pentru exploatarea raţională a zăcămintelor. comunicarea rezultatelor fiind primită cu satisfacţie în mediile ştiinţifice. economic.1954. până în 1972. explorări miniere. Mineralizaţiile de aur din cristalinul Lotrului. de la Roşia Montană. a predat cursul de zăcăminte de minereuri. În anul 1948 devine rectorul institutului de învăţământ Superior de Geologie şi Tehnică Minieră. s-a bucurat de un deosebit respect şi dragoste din partea studenţilor. tot în calitate de rector. de asemenea. şi le-a publicat. introduce mineralogia experimentală. fiind singurul care a efectuat astfel de studii în ţara noastră. a avut titlul de Laureat al premiului de stat (1952) şi Om de ştiinţă emerit (1971). dar şi un scop practic. Rocile ultrabazice cu conţinut de nichel. 205 . Pe lângă Facultatea de Geologie Tehnică a luat fiinţă şi o secţie de geofizică aplicată. Activitatea ştiinţifică Munca ştiinţifică a desfăşurat-o în laboratorul de la catedră. au constituit obiectul cercetărilor sale în mai multe etape (1943. sub egida UNESCO. din teritoriul ţării. pe care i-a sfătuit cu înţelepciune şi i-a ajutat şi material atunci când a fost solicitat. şi-a adus contribuţia la studiul genezei zăcămintelor de fier din masivul Poiana Ruscăi şi a cromitelor din Banat. Acest experiment îl face cunoscut în lumea specialiştilor din străinătate. Codarcea. Ca profesor. Studiile şi cercetările sale nu au avut numai un scop pur ştiinţific. funcţie pe care o deţine până în 1957. obţine în laborator doi termeni concrescuţi mineralogic. obiectul studiilor sale. Un merit deosebit îi revine şi pentru organizarea şi conducerea de cursuri postuniversitare de geologia şi prelucrarea petrolului. A fost membru corespondent al Secţiei de ştiinţe geologice. A încetat din viaţă la 9 noiembrie 1983. pe care le-a rezolvat cu succes. Împreună cu prof. electromecanică minieră şi economie minieră. Pe tot parcursul activităţii ca profesor. Prin topirea şi răcirea unor ultrabazite de la Herja (Maramureş). Idei originale asupra zăcămintelor de pirită cupriferă din Carpaţii Orientali a exprimat la o conferinţă de geochimie care a avut loc la Paris în 1970. A comunicat rezultatele la Institutul Geologic al României. de la Vârful Negri Zlatna şi mineralizaţia de Au şi Ag de la Sâsar au constituit. academician Al. în cercetările sale. În anul 1934 a studiat problema genezei mineralizaţiei de cobalt şi nichel din Valea lui Neguţ (Munţii Leaota). A abordat probleme de pionierat în cercetarea minereurilor pentru prima jumătate a secolului XX. Pentru meritele ştiinţifice a fost decorat cu ordine şi medalii. iar din acest an preia conducerea Institutului de Petrol şi Gaze din Bucureşti. 1959 şi 1969). geofizice şi geografice a Academiei Române din anul 1955 şi a devenit membru titular din 1963. al cărui colaborator era.facultăţi: geologie tehnică. Nemulţumit cu observarea ocurenţelor de minerale. 1958. când a fost pensionat.

matematica şi fizica şi în paralel. latina. la Politehnica din Viena. stiloul.PETRACHE POENARU 1799-1875 e împlinesc 200 de ani de când s-a născut. în comuna Beneşti din Vâlcea. ingineria. care de peste 170 de ani a fost şi este folosit de sute de milioane de oameni din lume. A obţinut o bursă pentru continuarea studiilor şi a plecat în Austria. unde a învăţat la Universitatea din Viena elina. pedagogul iluminist şi inventatorul celei mai utilizate unelte de scris. Studiile secundare le-a făcut la şcoala de pe lângă biserica Obodeanu din Craiova. cel care a fost inginerul. 206 S .

3208/din 25 mai 1827). i s-au recunoscut meritele prin alegerea ca membru al Academiei de Ştiinţe din Paris şi al Societăţii Academice Române la 10 septembrie 1870. câştigându-şi astfel existenţa. perfecţionat în 1815. pentru un condei purtăreţ fără sfârşit. contribuind astfel la formarea terminologiei acestor discipline în română. s’alimentant d’ancre d’elle meme”. Sava. geodezie. Petrache Poenaru. inventat în 1809. nu-şi va fi adus aminte de nevoile ce trăgea în tinereţile sale de “Calamangiu”. fiind grămătic (secretar) al lui Tudor Vladimirescu şi om de legătură cu Gh. A fost director la Serviciul Postelinici între anii 1850-1855. I s-au oferit funcţii publice în administraţia statului. A participat şi la revoluţia de la 1848 şi a făcut parte din Comisia pentru eliberarea ţiganilor. Recunoscut ca o personalitate a timpului său. ca inventator al tocului rezervor (stiloul) cu cerneală. punând bazele legale ale organizării învăţământului naţional.Pentru perfecţionare a plecat la Paris. El este primul român care a obţinut un brevet de invenţie. Alexandru Odobescu spunea printre altele: Petrache Poenaru se ocupa la Paris şi cu scorniri în micile industrii practice. Ca inspector şi director al Eforiei Şcoalelor Naţionale (1834). ca să nu zgârie şi păteze hârtia. Cine ştie dacă pe timpul când în Paris şi-a bătut capul să scornească un asemenea condei purtăreţ nesecat. Inginerul Petrache Poenaru ocupă un loc deosebit în istoria tehnicii mondiale. Lazăr. s-a stins din viaţă la 2 octombrie 1875 în Bucureşti. a participat cu entuziasm la revoluţia din 1821. unde s-a specializat în minerit şi metalurgie. comis (1832). întingându-şi mereu condeiul în călimara de la brâu. în timpul Regulamentului Organic. alimentându-se singur cu cerneală. continuându-şi studiile la Şcoala de Aplicaţii a Inginerilor Geografi. După ani de la trecerea sa în nefiinţă. pentru care a obţinut un brevet la Viena şi altul de la Guvernul Francez (nr. A fost profesor şi ulterior director (1832) al aşezământului de la Sf. arhitectură şi agricultură. El a înfiinţat în anul 1833 Orchestra Filarmonică din Bucureşti şi este fondatorul Şcolii de Agricultură de la Pantelimon şi al Muzeului Naţional de Antichităţi. A introdus în învăţământul românesc cursuri de matematici superioare. a redactat “Legiuirea Instrucţiunii Publice”. agă. deputat de Dolj în Obşteasca Adunare din 1841. Cel care a fost o figură luminoasă a culturii noastre naţionale. clucer (1841). Pentru studenţii lui a tradus din limba franceză geometria de Legendre (1837) şi Algebra de Appeltauer (1841). cu titlul “Condeiul purtăreţ fără sfârşit alimentându-se singur cu cerneală”. într-o cuvântare ţinută “in memoriam” la Academia Română (22 septembrie 1889). Este recunoscut ca un continuator al lui Lazăr în organizarea învăţământului tehnic superior românesc. “une plume sans fin. 207 . portative. Pentru întreaga lui activitate. Ca tânăr. El s-a angajat la Institutul Geografic şi a participat la întocmirea hărţii Franţei. Am văzut cu mirare că el obţine de la guvernul francez un brevet de invenţiune pe cinci ani.

IULIUS POPPER 1857-1893 Inventator. om de ştiinţă 208 . explorator de tărâmuri necunoscute.

librarului şi anticarului Popper. a angajat 180 de oameni însoţitori cu care a plecat în expediţie la 7 august 1886. semnalând pericolul exterminării acestora de către albi. care a fost brevetat în mai multe ţări din America de Sud. selknami ş. de unde începe explorarea sectorului nordic al insulei. După ce a traversat strâmtoarea. Guvernul argentinian a publicat o ofertă pentru explorarea Ţării de Foc (Tierra del Fuego) cu scopul căutării zăcămintelor de aur. Chiar înainte de vârsta majoratului a vizitat mai multe ţări europene şi Istanbulul care l-a fascinat. prin păduri dense. În anul 1884 a lucrat în insula Cuba. a debarcat în Isla Grande. s-a născut la Bucureşti în anul 1857. În timpul cercetărilor sale a inventat un dispozitiv pentru spălarea aurului. considerând că pentru realizarea idealurilor sale cel mai potrivit studiu ar fi o pregătire în domeniul tehnic.. pentru dezvoltarea exploatării de aur. 209 . Prima escală a făcut-o la Punta Arenas pe ţărmul vestic al strâmtorii Magellan. A răscolit insula spre sud-est până la golful Inútil şi după aceea la golful San Sebastián. aşa cum scria cu mândrie într-un articol. descriind populaţia de indieni onas. pe care i-a descris şi le-a dat nume cum ar fi Munţii Lahovary. unde începe exploatarea aurului. Lucio Lopez ş. cartografiind râurile şi munţii. de cărţi de aventuri. după cum mărturisea într-un articol. Siberia şi ajunge până în Alaska la sfârşitul anului 1883. Pentru a câştiga banii necesari continuării călătoriilor sale. dă numele lor unor râuri ca Rio Rosetti şi Rio Ureche. În anul 1887 se întoarce la El Páramo. Părăseşte şi aceste locuri şi după ce străbate Brazilia trece în Argentina în ianuarie 1886. printre care "predomină nomenclatura românească". străbătând dealuri şi văi abrupte. care i-au aprins imaginaţia şi nevoia de cunoaştere. Cartografiind Insula Mare. În decembrie 1886 se întoarce la Buenos Aires şi comunică rezultatele ştiinţifice obţinute la Institutul Geografic Argentinian (5 martie 1886). Guvernul argentinian. geografie ş. cu un vas. la un plan de sistematizare a oraşului şi portului Havana. După terminarea studiilor superioare s-a angajat la Compania Canalului de Suez. pe ţărmul golfului Porvenir. tratate de istorie. mulţumit de rezultatele expediţiei. înfruntând zăpezi abundente. În copilărie a trăit într-o atmosferă intelectuală.a. înregistrând pe hărţi râuri şi alte forme de relief. În anii 1889 şi 1890 a desfăşurat o bogată activitate de explorare în zona centrală a Ţării de Foc. lucrează ca inginer la San Francisco şi New Orleans. O impresie deosebită i-a făcut lui Popper întâlnirea cu indienii onas. A făcut şcoala primară şi liceul în Bucureşti. Cu banii câştigaţi face călătorii în India. China. unde a obţinut titlul de inginer în 1879. îi propune lui Popper să efectueze în continuare explorări miniere în Tierra del Fuego. acceptate de Argentina şi de geografii din toată lumea. Obsedat de ideea de a călători şi explora ţinuturi necunoscute. pe mare şi pe uscat. Cu banii agonisiţi a plecat în Mexic. în admiraţia pentru oamenii de cultură români. alakalufi. Fascinat de ideea "de a cunoaşte şi studia această ţară enigmatică. Lui Popper îi revine meritul de a denumi formele geografice.a.a. Japonia. prin mina El Páramo. îşi continuă călătoriile străbătând America de Nord şi cea de Sud. Punctul de plecare a fost portul Boca. El a completat şi corectat harta arhipelagului Tierra del Fuego. care formează sudul extrem al continentului american". a realizat cercetări geologice şi etnografice.Fiul profesorului. înconjurat de oameni învăţaţi.. unde a redactat ziarul Diario de los Forasteros (1884-1885). Ambiţios şi întreprinzător. a plecat la Paris.

apărut la Bucureşti în 1887. Rezultatele investigaţiilor geografice efectuate de el le-a publicat sub formă de articole. afirmau cu mândrie că sunt argentinieni veniţi din România. În amintirea lui. care au declarat moartea sa. a construit o cale ferată îngustă. care în prezent este considerat o raritate filatelică. A fost asasinat de autorităţile locale. EMIL PRAGER 1888-1985 210 . care a avut loc la 5 iunie 1893. a emis o monedă (1889) şi un timbru (1891). În toate dicţionarele enciclopedice din lume. ca un atac de cord. unde a întemeiat colonii. a avut realizări în Ţara de Foc. În limba română a publicat un studiu intitulat "Ţara de Foc". În scurta lui existenţă de 36 de ani.El a adus din Muntenia un grup de colonişti ai căror fii şi nepoţi. cărţi. Admiraţia şi dragostea lui pentru ţara în care s-a născut şi s-a format îl situează în panteonul marilor personalităţi ale României. pe hărţile din Argentina apar denumirile de Tierra Popper şi Rio Popper. care formează un bogat material documentar. Iulius Popper este prezentat ca explorator român. studii. după cum scria ziarul "Românul" din Buenos Aires în 1930.

Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi. termocentralele Floreşti – jud. care au devenit constructori renumiţi. la Portul Constanţa şi la porturile de la Dunăre. Henri Teodoru şi Aurel Ioanovici. transformat mai târziu în Antrepriza de Construcţii Emil Prager. Saligny. 118. Fire întreprinzătoare. Hotelul Union. C 211 . În seria de 11 absolvenţi din anul 1912. Din 1938 a făcut parte şi din Colegiul Inginerilor. A mai executat consolidări iar clădirile avariate de cutremure şi de bombardamentele din timpul războiului. primul din ţară. Sala Dalles. Când această idee s-a concretizat. care lua onorarii mari pentru prestaţiile sale. Din 1948 a lucrat la început în întreprinderi de stat. Palatul Regal şi actualul sediu al Senatului din Piaţa Palatului. s-a simţit mândru şi onorat să se înscrie printre membrii Societăţii Politehnica. Argeş. de sub dealul Arsenalului Armatei. s-a înscris la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. El a fost printre cei care au militat pentru ca asociaţia inginerilor să aibă în proprietate un sediu. timp în care a realizat importante clădiri monumentale. Tatăl lui a fost Iulius Prager. 63. Enescu. 24 şi din Calea Victoriei nr. Academia Militară. Construcţii industriale. lucrările le-a executat gratuit. Spitalul Elias. Magheru. Construcţii administrative: Muzeul Ţăranului Român din Şos. silozurile de cereale din Buzău şi Chitila. Ataşamentul şi dragostea sa pentru breasla inginerilor s-au manifestat prin fapte. clădirea în care a funcţionat Ministerul Energiei Electrice din Bd. 36/40. biserica din Costeşti. Lista proiectelor de execuţie a construcţiilor din beton armat realizate de E. Schitu-Goleşti – jud. S-a născut la Bucureşti în ziua de 18/31 august 1888. veniţi din comuna Pîncota (Banat). civile şi industriale. Prager este foarte mare. unde a lucrat până în 1921 sub conducerea lui A. casnică. Activitatea lui în construcţii s-a întins pe o perioadă de 70 de ani. la care a ajuns cu timpul membru în Comitet. Bine pregătit din liceu a obţinut prin concurs o bursă de studii care l-a scutit de grijile materiale. Cităm numai pe cele mai importante executate în Bucureşti şi în ţară. într-o casă din mahalaua Cazărmii. uscătoria de cereale din Constanţa. 218 şi Calea Dorobanţilor nr. la 1 iulie 1912. cum ar fi cupola Ateneului Român refăcută cu fonduri proprii.a. Biserici: Catedrala de la Hunedoara. Kiseleff. Elie Radu şi Ion Ionescu Bizeţ. La 9 ani a rămas orfan de tată. Ca inginer constructor şi-a început activitatea la Direcţia Generală a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă. a fost coleg cu Ion Beleş. în 1907. din 1921 până în 1948 a condus un birou propriu de studii şi proiecte pentru expertize şi lucrări de beton armat. A terminat facultatea cu distincţie.Unul dintre cei mai cunoscuţi constructori români hiar din ziua când a fost investit cu titlul de inginer. Prahova. 100.118 şi cel al Centrului de Documentare Tehnică din str. ca inginer şef şi în calitate de consilier tehnic. Localul AGIR din Calea Victoriei nr. jud. Construcţii civile: blocurile de locuinţe din bd. subordonate Ministerului Construcţiilor şi apoi la Ministerul Energiei Electrice. Brezoianu. Dâmboviţa. clădirea ziarului Universul din str. Elisabeta nr. locuinţe în cartierul Ferentari ş. secţia reală. Deşi era în acel moment un inginer consacrat. Lazăr”. După ce a absolvit Liceul “Gh. A fost discipol al marilor profesori Anghel Saligny. 68/70. a contribuit cu proiectul de execuţie a construcţiei de beton armat şi a asistat personal la turnarea betoanelor pentru Palatul Inginerilor din Calea Victoriei nr. oameni modeşti. care în acest an a împlinit 70 de ani de la inaugurare (11 martie 1928). G. funcţionar comercial şi mama Maria.

macaralelor mobile (1929). Organizarea lucrului în construcţii (1931). apărută în 1979. 1977.a. cum ar fi: Calculul secţiunilor dreptunghiulare dublu armate (1914). CONSTANTIN PREZAN 1861-1943 212 . El a adus contribuţii personale la dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii româneşti. transportarea betonului prin conducte cu aer comprimat (1936) şi multe altele. de referinţă pentru constructori. Pentru introducerea tehnicii noi în construcţii (1956) ş. S-a stins din viaţă. prin care a răspândit experienţa şi metodele originale utilizate de el în construcţii. într-o iarnă foarte geroasă. 1986. societară a Teatrului Naţional. organizând pentru ei şcoli de calificare. Deşi nu a fost profesor. Problema drumurilor în România (1944). cultura generală şi profesională şi în special despre omenia cu care a ajutat pe cei care aveau nevoie. monografia “Betonul armat în România”. la 1 februarie 1985. A publicat numeroase articole de specialitate. Prager au rezistat marilor cutremure din 1940.Construcţiile realizate de E. Cei care l-au cunoscut îşi aduc aminte de el cu emoţie şi povestesc despre onestitatea. un tratat magistral. a fost preocupat de pregătirea ucenicilor şi meseriaşilor. La vârsta de 90 de ani a scris şi publicat. În 1954 s-a căsătorit cu celebra artistă dramatică Elvira Godeanu. a betonierelor şi elevatoarelor mecanice şi electrice (1925). fapt care demonstrează probitatea profesională a marelui constructor. 1990. prin introducerea mecanizării în şantierele de construcţii.

Colentina. a fost numit şef de sector la construcţiile fortificaţiilor de apărarea Capitalei. Considerat ca un specialist deosebit şi bun cunoscător al sistemelor de fortificaţii şi problemelor specifice ale acestor construcţii. Prin această lucrare de mare amploare s-a urmărit construirea unei centuri de fortificaţii de apărare similare cu cele existente în jurul marilor oraşe europene. Genist cu solide cunoştinţe. Mărăşeşti şi Oituz. cu utilizări diferite). capabile să lovească cu violenţă frontal şi pe flancuri inamicul. într-o familie modestă. Revenit în ţară. la sfârşitul secolului al XIX. în comuna Butimanu. În condiţiile speciale create pentru realizarea actului Unirii de la 1 Decembrie 1918. a fost numit profesor de construcţii fortificaţii la Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu. la fundamentarea planului de campanie. a fost trecut în sectorul operativ al armatei. La Războiul de Reîntregire a Neamului (1916 . "Cursul de fortificaţii" pe care 1-a publicat în 1900. După bacalaureat. a elaborat un plan de alungare a trupelor austro-ungare. Mogoşoaia (existente şi în prezent. În perioada 1891 -1894 s-a remarcat la construirea forturilor Jilava. a urmat Şcoala de Ofiţeri de Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti (1878-1880). În urma unui sever concurs. pe timpul glorioasei domnii a lui Alexandru Ioan Cuza. pe care a absolvit-o în anul 1883. pe care a frecventat-o ca student. în 1919 a condus cu pricepere şi curaj campania împotriva Armatei Roşii a Republicii Ungare a Sfaturilor şi a elaborat planul de retragere a armatei române din teritoriul Ungariei în 1920. judeţul Ilfov. dar şi prin calculele matematice pe care le-a efectuat privind rezistenţa materialelor. cu care a plecat în Franţa să urmeze cursurile Şcolii de Geniu de la Fontainbleau de lângă Paris. A fost adept al bătăliilor de nimicire decisive. la care au luat parte efective mari. cunoscute şi în prezent sub numele de cod "Cetatea Bucureştilor". Demonstrând o pasiune deosebită pentru studiul matematicii. Chitila. a susţinut teoria concentrării efortului militar pe frontul principal din Carpaţi şi s-a opus angajării forţelor în adâncimea Balcanilor. În continuare. al cărei absolvent a fost în 1886. devenite instrument de oprimare şi represalii sângeroase ale românilor din teritoriul Transilvaniei.1918) a participat având gradul de general. pentru apărarea oraşelor tip cetate. 213 . El a uimit pe ofiţerii români şi aliaţi prin soluţiile de amplasare a construcţiilor de fortificaţii. la Statul Major Regal. a fost partizan al ofensivei. Acolo şi-a concentrat studiile asupra sistemelor de fortificaţie. a constituit un preţios material documentar pentru ofiţerii de specialitate. În 1916 a participat la reorganizarea armatei şi a contribuit. a fost selecţionat pentru o bursă. Activitatea lui publicistică s-a concretizat în articole şi cărţi de specialitate. Concepţiile sale s-au materializat în victoriile obţinute în marile bătălii de la Mărăşti. La întoarcerea în ţară. a fost îndrumat de profesorii săi militari să urmeze Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu din Bucureşti. în cadrul Cartierului General Român. a fost delegat al Ministerului de Război să plece în Germania pentru perfecţionare şi documentare. fapt care a determinat numirea sa în funcţia de comandant al Cetăţii Bucureşti în 1892.Mareşal al României S-a născut la 27 ianuarie 1861. Avansat la gradul de locotenent colonel în 1896.

A asistat cu neputinţă la umilinţele ţării provocate în 1940. A urmat avansarea în gradul de Mareşal al României a generalului Alexandru Averescu (1859 -1938). În anul 1930. în vârstă de 82 de ani. prin cedarea Transilvaniei. a continuat să lucreze mult timp în calitate de consilier la Ministerul de Război. ţinută sigură. Acolo s-a stins din viaţă la 27 august 1943. i s-a acordat gradul de Mareşal al României. Marele istoric Nicolae lorga scria despre el: "A fost un ofiţer cu o înaltă pregătire profesională.Ca o recunoaştere a meritelor sale în timpul campaniei pentru reîntregirea neamului. Retras din activitatea militară. înainte de al doilea război mondial s-a retras în comuna Schineta. cu temperament sobru. vorbă socotită şi cugetare îndelungată. judeţul Vaslui. fiind decorat cu Ordinul Minai Viteazu. Academia Română 1-a ales ca membru de onoare la 7 iunie 1923. simpozioane şi articole publicate despre viaţa şi opera lui. contribuind la modernizarea armatei române. pentru executarea lucrărilor de fortificaţii şi activitatea de publicist. Cel de al treilea şi ultimul Mareşal al României a fost Ion Antonescu (1940). armata şi societatea civilă. Pentru a fi departe de intrigile politice care se desfăşurau cu patimă. Bucovinei şi Basarabiei unor puteri străine ostile României. cercetătorii istoriei neamului lau omagiat prin conferinţe. prin Decret Regal. fiind primul ofiţer român avansat la acest grad. NICOLAE I. unde a fost împroprietărit de guvern cu un teren agricol. PROFIRI 1886-1967 214 . La 140 de ani de la naştere.

care a funcţionat un timp îndelungat cu efecte benefice. Salvarea drumurilor prin bitumizări (1938) ş. era în epocă la acelaşi nivel de perfecţionare ca în ţările dezvoltate europene – Franţa. perfecţionarea căilor rutiere constituia o problemă vitală. în satul Murgeni. obţinând al doilea titlu de inginer. a reuşit în scurt timp să îndepărteze urmele războiului din oraşe şi să repare drumurile principale. După patru ani. unde a funcţionat până în 1952. a efectuat cercetări ştiinţifice importante. Activitatea lui de conştientizare privind importanţa dezvoltării construcţiilor de drumuri şi conservarea acestora a desfăşurat-o prin publicarea de numeroase lucrări.Politehnica Charlottenburg. prin participarea la Congresul Internaţional de la Milano din 1926. era agricultor. Gh. Duca în 1881 se bucura de un deosebit prestigiu în ţară şi în toată Europa. care după reforma iniţiată de prof. S-a făcut cunoscut printre specialiştii în domeniul drumurilor din Europa. unde s-a făcut remarcat ca un elev silitor. A elaborat primele norme şi instrucţiuni româneşti pentru bitumizarea şi întreţinerea şoselelor.S-a născut la 19 septembrie 1886. mama. Paralel cu activitatea didactică şi cea de inginer practician. În timp scurt a devenit inginer inspector general clasa I. după bombardamentele aeriene şi luptele care au avut loc în teritoriu. A luat bacalaureatul cu nota maximă şi a continuat studiile la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. pe care a frecventat-o în anii 1911-1914. Academia Română i-a oferit o bursă pentru perfecţionare. În anul 1916. În anul 1946 a fost numit ministru al construcţiilor. a plecat la Berlin şi s-a înscris la Şcoala Regală Tehnică . A preluat această funcţie într-o perioadă deosebit de grea. Oraşele ţării şi şoselele erau în ruină. judeţul Iaşi. în corpul tehnic al statului şi a fost numit profesor şef al Catedrei de drumuri la Institutul de Construcţii din Bucureşti. Germania. Ca profesor a contribuit la formarea a numeroase generaţii de specialişti. După ce a absolvit şcoala primară în comuna natală. dar şi a străzilor din oraşele româneşti. cu eforturile financiare pe care părinţii săi le-au făcut. atunci de actualitate. Aceste fapte l-au determinat să-şi îndrepte întreaga activitate spre studiul. Tatăl său. foarte bun la ştiinţele exacte. proiectarea şi amenajarea şoselelor. ing. În România reîntregită. care au stat la baza modernizării căilor rutiere. programe de modernizare şi tehnică rutieră. prin care a atras atenţia cercurilor conducătoare asupra situaţiei drumurilor. când a primit ale însărcinări. Iniţial a dorit să se angajeze la căile ferate. În anul 1911 a obţinut diploma de inginer constructor. cum era numit de populaţie. unde a prezentat o comunicare privind problemele rutiere. 215 . Foştii săi studenţi îşi amintesc de el cu stimă şi îi recunosc calităţile de bun pedagog. a publicat în 1926 o lucrare pe această temă. Preocupat de starea drumurilor din Basarabia. Multe dintre lucrările sale le-a publicat în Buletinul Societăţii Politehnice. Dar evoluţia căilor ferate române era ascendentă. după al doilea război mondial. Ion Profiri.a. În 1929 a prezentat în parlament o nouă lege a drumurilor. dintre care cităm: Sisteme moderne de asfaltaj (1933). drumul de fier. în Buletinul Societăţii Politehnice a publicat o lucrare intitulată "Costul pavajelor în oraşe". Căile rutiere în schimb erau nepracticabile şi primitive. Înzestrat cu mare putere de muncă şi fiind un bun organizator. Pentru meritele la învăţătură în anii de studii. a reuşit să urmeze cursurile liceale la Iaşi. Austria. în 1951. Dezvoltarea transporturilor cu automobile cerea o îmbunătăţire a şoselelor. Problema drumurilor noastre (1937). drumurile erau practicabile şi ruinele îndepărtate. Având această bază materială. drumurilor şi străzilor din oraşe. Elena – casnică.

Prin întreaga lui activitate în asociaţiile inginereşti s-a dovedit un luptător pentru idealurile profesiunii. A fost preşedinte al Secţiei ştiinţelor tehnice şi agricole a Academiei Române în perioada 1948-1959. În 1946 a fost ales şi preşedinte al AGIR. Pentru meritele ştiinţifice a fost ales membru corespondent (1 iunie 1948) şi membru corespondent activ (12 august 1948) al Academiei Române.Fiind un fidel şi activ membru al Societăţii Politehnice. a fost ales preşedinte pentru anii 1945-1946. A fost preşedinte al Asociaţiei Ştiinţifice a Inginerilor şi Tehnicienilor (ASIT) şi decan al Colegiului Inginerilor. ELIE RADU 1853-1931 216 . A încetat din viaţă la Bucureşti în ziua de 22 septembrie 1967. unificând cele două asociaţii inginereşti pe care le-a condus până în 1949.

Mama. o prezenţă fizică plină de prestanţă. De trei ani funcţiona ca profesor universitar la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. a fost ales. Copilăria şi tinereţea Elie Radu a văzut lumina zilei într-o epocă de mari prefaceri pentru Ţara Românească. era înţelept şi modest. În momentul în care Elie Radu a preluat preşedenţia. la urechile căruia ajunseseră unele zvonuri prin cercurile palatului. Din povestirile sale reiese că profesiunea şi-a ales-o fiind impresionat de calea ferată. Corpul ingineresc. a fost o femeie severă. în nori de praf. Tatăl său a fost căminar(încasator de impozite) şi primar al oraşului Botoşani timp de zece ani. înconjurată de barbă. Copilăria şi-a petrecut-o la Botoşani şi la proprietatea părintească situată la 15 km. căci a face parte din aceasta se considera o onoare. Toţi inginerii români erau membrii ai Societăţii. preşedintele Elie Radu a reuşit să refacă unitatea inginerilor. era un inginer cunoscut publicului prin proiectele sale realizate ca: şosele. A avut mai multe funcţii în conducerea Societăţii şi a fost chiar şi vicepreşedinte cu zece ani înainte. cu o figură luminoasă. fruntea lată şi părul bogat. acum o sută de ani(la 16 ani de la înfiinţare). Îi precedaseră la preşedenţia Societăţii mai multe personalităţi unanim recunoscute în epocă. 217 . După absolvirea şcolii primare şi a gimnaziului la Botoşani. membrii Societăţii erau dezbinaţi de interese de grup şi orgolii. atât cei care au studiat în ţară. ochii albaştri. pe drumul cu hârtoape. la Vereşti.a mai deţinut funcţia de preşedinte şi în anii 1903 şi 1904. mediatizate în presa vremii. în scopul urmăririi unor înalte idealuri. De ce a obţinut Elie Radu majoritatea voturilor? Era un membru activ şi devotat al Societăţii. Se apropia de oameni cu căldură şi amabilitate. la Staroşilţa. energică şi devotată familiei. Acest preşedinte s-a dovedit un luptător pentru drepturile profesionale ale inginerilor.inginerul constructor Elie Radu. a stimulat şi a îndrumat creaţia inginerească. pe care a văzut-o pentru prima data în 1871. iar fotoliul i-a fost predat de inginerul Anghel Saligny. al cărui colaborator apreciat a fost. În momentul alegerii sale. Avea să fie reales preşedinte şi pentru anul 1898. cât şi cei cu studii în străinătate. casnică. se afla şi în atenţia regelui. Îi îndemna pe ingineri să facă publice realizările lor prin conferinţe şi articole care îşi găseau locul în Buletinul Societăţii. S-a născut la 20 aprilie 1853. de oraş. străbătea drumul de la Botoşani la Iaşi cu trăsura de poştă(poştalionul). la sfârşitul anului 1897. prin care se transmiteau cuvinte de deosebită apreciere la adresa nobilei bresle de ingineri. considerat ca o grupare de elită. Era un om înalt. De la părinţii lui a moştenit toate calităţile. Cu tactul care îl caracteriza. Era un om chibzuit. a fost trimis la Iaşi să îşi continue studiile la Academia Mihăileană. ordonat şi gospodar. Acest fapt se poate constata şi din mesajul adresat Societăţii Politehnica de către Regele Carol I. care participa cu entuziasm la toate acţiunile şi s-a făcut remarcat şi stimat pentru iniţiativele şi soluţiile organizatorice realiste şi practice. Elev fiind.Preşedintele „Societăţii Politehnica” ales în anul 1897 În înalta funcţie de Preşedinte al Societăţii Politehnica. ca fiu al lui Ion Radu şi al Profirei.cu o majoritate de 70% dintre voturi. poduri şi căi ferate. la Botoşani.

000 m3/zi. în anul 1872. la Breaza. unică în Europa. Botoşani şi Iaşi. care reprezenta cea mai înaltă funcţie în ierarhia corpului tehnic în acea perioadă. Târgovişte. Depunând eforturi deosebite. tânărul Elie a plecat la Bruxelles. îşi realizează visul adolescenţei intrând în serviciul Ministerului Lucrărilor Publice. este considerată ca o realizare deosebită legarea malurilor Siretului prin opt poduri. pe care a absolvit-o în 1877. Comăneşti şi Galaţi. a construit 650 km de căi ferate după concepţii proprii. domnişoara Maria Davidescu. studiind zile şi nopţi hărţile şi terenul. Sub conducerea sa. Activitatea didactică 218 . Tatăl său. care asigura un debit de 31. lipsită de drumuri şi căi ferate. care se încărcau direct din râul Dâmboviţa. om receptiv pentru progres şi învăţătură. care s-a hotărât să devină inginer. În decembrie 1877. realizate după Marea Unire cu Transilvania şi care legau Vechiul Regat cu această provincie. În Ministerul Lucrărilor Publice a avansat continuu. care şi-a trimis cele trei fiice la pension şi pe fiul cel mare la Facultatea de Medicină din Viena.trecând râurile prin vaduri şi în primejdia de a fi tâlhărit. unde a urmat cursurile la Şcoala Politehnică. Elie Radu şi Saligny au început construirea sistematică a acestora. aprovizionarea populaţiei cu apă potabilă se făcea cu sacale trase de cai. În anii aceia. În timpul execuţiei lucrărilor. va fi găzduit în casa modestă a unui tehnician. Unul dintre cele mai importante trasee de cale ferată realizate de el este linia Tg. ajungând la gradul de inginer inspector general clasa I. director şi director general. A proiectat şi realizat numeroase poduri din beton armat şi tabliere metalice. Elie Radu realizează în 1889 o staţie de captare a apei subterane la Bragadiru. Turnu-Severin. În acest domeniu. în plină dezvoltare. a fost proiectată şi realizată construcţia Ministerului Lucrărilor Publice. şinele pe care acesta aluneca şi gara au constituit o revelaţie pentru tânărul de atunci. Dar un merit deosebit îl are Elie Radu şi în construirea şoselelor transcarpatice. obţinând titlul de inginer diplomat. În Bucureştiul sfârşitului secolului al XIX-lea. remarcabile fiind cele de la Curtea de Argeş. Proiecte şi lucrări realizate În urma războiului pentru independenţă. la controlul liniei ferate Ploieşti-Predeal. l-a încurajat pe Elie în hotărârea lui de a deveni inginer. unde debutează ca inginer alături de Anghel Saligny(1854-1925). Ocna-Comăneşti-Palanca. învăţământul tehnic de la noi din ţară era într-o fază incipientă şi nu se eliberau diplome de inginer. ocupând funcţii ca subdirector. totul trebuia luat de la început. a mai realizat alimentarea cu apă a oraşelor Sinaia. Ulterior. În această situaţie. în Ţara Românească. Trenul cu vagoane comode. construcţie concesionată unei firme franceze. în prezent Primăria Capitalei. I se datorează proiectarea şi construirea a 60 de clădiri de gări. pentru a găsi soluţii corespunzătoare. şi prima reţea de alimentare a oraşului. unde a întâlnit-o pe cea care i-a fost soţie devotată. imediat după întoarcerea în ţară. visând să împânzească ţara cu drumuri şi căi ferate.

Academia Română l-a ales Membru de Onoare în anul 1927. Având în vedere realizările sale importante. Iubea cu pasiune muzica şi în timpul liber asculta concerte. S-a retras din învăţământ după 34 de ani de activitate. S-a stins din viaţă la 10 octombrie 1931. Poduri şi Construcţii Civile. lăsând în urmă o operă pentru eternitate. de educaţia celor doi fii şi a celor trei fiice ale lor. La înfiinţarea Şcolii Politehnice din Bucureşti. care se referea la canalizarea şi aprovizionarea cu apă a centrelor urbane şi Procedee generale de construcţii. întocmit de el şi predat pentru prima dată. Îi plăcea natura şi în concedii colinda munţii cu familia. în 1920. unde a predat cursurile de Trigonometrie. Expunerile sale erau convingătoare şi se bazau pe explicarea unor proiecte realizate. în vârstă de 78 de ani. după o muncă neîntreruptă. În viaţa particulară a avut aceeaşi conduită demnă. va preda aici cursurile: Edilitate.În anul 1894 a fost numit profesor la Şcoala Naţională de Poduri şi Construcţii Civile. ocupându-se alături de soţia sa. RĂDULESCU 1904 -1993 Recunoscut pe plan mondial pentru rezultatele obţinute in fitopatologie 219 . Întreaga sa activitate face să fie recunoscut ca unul dintre cei mai importanţi ingineri din timpul său. EUGEN H.

A mai efectuat studii pentru perfecţionare la Munchen în l936 şi la Viena în 1937. a studiat variabilitatea genetică la plantele de cultură.Cercetările ştiinţifice le-a efectuat la Staţiunea de Ameliorarea Plantelor şi Controlul Seminţelor din Cluj şi la Institutul de Cercetări pentru Protecţia Plantelor din Bucureşti. În învăţământ. foarte păgubitor (Sorosporium holci-sorghi). În continuarea cercetărilor efectuate pentru a crea soiuri de plante de cultură rezistente la bolile micotice.comuna Burduşani. pe care a absolvit-o în 1928. judeţul Ialomiţa. În anul 1965 devine doctor docent. împreună cu V. în raport cu factorii patogeni ai dăunătorilor vegetali. a plecat în Germania. A urmat cursurile Liceului "Petru şi Pavel" din Ploieşti între anii 1914-1922. care în anii cincizeci ataca 40% dintre plante. Efectuând cercetări de entomologie fitopatologică. prin studierea biologiei insectelor dăunătoare plantelor de cultură şi a răspândirii lor geografice. a reuşit să realizeze soiuri rezistente la cele două rugini şi la mălură. El a obţinut. Pentru prima dată în Europa. a activat la Catedra de fitopatologie a Facultăţii de Agricultură din Cluj. Fuchs şi Th. La floarea soarelui a studiat cauzele putrezirii rădăcinii. În urma acestor cercetări s-au luat măsuri eficiente de combatere. a fost ales rector. Pentru ameliorarea soiurilor de porumb. a studiat rezistenţa unor soiuri de ovăz faţă de tăciunele zburător. specialitatea fitopatologie. soiuri de grâu autohtone de mare productivitate sau adaptate la condiţiile solului şi climatului românesc. care se localizează în rădăcina plantei şi blochează circulaţia sevei. nu s-a mulţumit să identifice paraziţii dăunători ai plantelor agricole şi a creat o şcoală de cercetare. şi în paralel desfăşoară o vastă activitate de cercetare în domeniul fitopatologiei. a elaborat metode de combatere a ploşniţei grâului. care distrugea recolte importante. îşi începe activitatea în învăţământul superior. Velican. prin încrucişări repetate. a ajuns decan al facultăţii (1945-1947) şi apoi rector al Institutului Agronomic din Cluj între anii 1948-1954. devenind profesor titular (1940-1960). care pe baze ameliorativgenetice şi-a propus să realizeze specii de plante agricole rezistente la atacul ciupercilor microscopice. funcţie pe care a deţinut-o până în anul 1969. la Universitatea din Halle. Revenit în ţară. pe care 1-a susţinut în 1932. Pentru distrugerea acestui agent patogen a experimentat diferite substanţe chimice. Transferat la Institutul Agronomic din Bucureşti. S-a născut la 13 octombrie 1904. A descoperit că „veştejirea cartofilor” se datorează ciupercii Coletotrichum atramentarium. a studiat atât tăciunele clasic. unde a fost asistent între anii 1928-1937. identificând cauzele şi efectele destructive pe care le produce această boala asupra recoltelor de grâu. în 220 . Dorind să-şi completeze cunoştinţele. unde şi-a pregătit doctoratul sub conducerea profesorilor W. Roemer. pe care l-a condus ca director. Datorită pregătirii şi calităţilor lui de organizator. dar şi metode agrotehnice. în 1939. În timpul cât a lucrat la Cluj. la început ca profesor şef de catedră. tulpinii şi capilarelor. Ulterior. După bacalaureat a plecat la Cluj şi s-a înscris la Facultatea de Agronomie. obţinând titlul de inginer agronom. cât şi un parazit nou. şef de lucrări (1938-1940). În teza sa de doctorat a prezentat rezultatele obţinute asupra ruginei galbene a grâului. în domeniul fitopatologiei micotice.

Seed Production and Certification FAO Nat. REMUS BAZILIUS RĂDULEŢ 1904-1984 221 .a. demonstrează că gălbenirea şi rămânerea în stadiu pitic a grâului au drept cauză agentul patogen transmis de cicade. cităm: Introducere în biologia ciupercilor fitopatogene (1939). 19341940). împreună cu colaboratorul său I. A trecut în nefiinţă la Bucureşti. de referinţă. Manual de protecţia plantelor (1960). o microplasmă. Rep. Munteneanu. Consacrarea internaţională i s-a acordat prin alegerea sa ca membru al Geographic National Society din Washington şi al International Association for Plant Patology – Londra. A fost fondator şi redactor responsabil al revistei „Agricultura nouă” (Cluj.În 1966. Comit. la 2 martie 1993. Dintre lucrările sale publicate. A fost preşedinte al Secţiei de ştiinţe agricole şi silvice a Academiei Române şi membru al Academiei de ştiinţe Agricole (1969). Bolile plantelor industriale (1956). 1965. of Romania (1966) ş. Of the Soc. Recunoaşterea meritelor sale în domeniul ameliorării plantelor de cultură s-a făcut prin alegerea lui ca membru corespondent al Academiei Române la 1 noiembrie 1948 şi ca membru titular la 21 martie 1963.

După susţinerea tezei de doctorat. şi sora cea mai mică. După obţinerea diplomei de inginer electromecanic.În Ţara Făgăraşului. dar şi-a schimbat idealul dupa ce l-a cunoscut pe celebrul matematician Traian Lălescu. cel de al treilea copil al familiei Popa. după cel al unui strămoş Radu. iar cel superior la Liceul "Radu Negru" din Făgăraş. Remus dorea să îşi croiască o carieră umanistă. În anul 1931 a fost numit subdirector al Şcolii Politehnice din Timişoara. Preocupat de literatură. unde şi-a pregatit teza de doctorat cu prof. Prin activitatea ştiinţifică originală s-a afirmat printre specialiştii din ţară şi pe plan mondial. poreclit cu diminutivul Răduleţ. pe atunci rector la Şcoala Politehnică din Timişoara. pe care a absolvit-o în anul 1927. Avea o deosebită pasiune pentru fizică. s-a întors în ţară pentru a contribui la dezvoltarea industriei româneşti. Cariera universitară şi-a desăvârşit-o la Universitatea Bucureşti. În toamna anului 1923 dă examenul de admitere la Şcoala Politehnică din Timişoara. A pus bazele electrologiei tehnicii energiei bazată pe o sistematică fenomenologică a fizicii 222 . unde a predat bazele electrotehnicii.. La majoritatea examenelor a obţinut calificativul 20. la Bucureşti. Toate lucrările sale sunt explicate matematic. El a adus contribuţii la istoria şi filozofia ştiinţei. în satul Bădeni. La Şcoala Federală a avut ocazia să asiste la conferinţe susţinute de mari personalităţi ale ştiinţei contemporane. care avea ca obiectiv înţelegerea unor probleme de fizică modernă şi a unor concepţii noi privind ştiinţele tehnice. Virgilius şi Letiţia. Andronescu. comunicări de specialitate şi 30 de manuale didactice. calitate în care a organizat căminul şi cantina pentru studenţi după modelul de la Zürich. publicând cursuri de specialitate. Max Planck ş. numită Livia. condusă de prof. Remus Răduleţ a susţinut la acest cerc conferinţe despre teoria relativităţii. renumită pe plan mondial. deşi a fost invitat să rămână în Elveţia. A fost botezat după tradiţia românilor din Transilvania cu nume latinesc ca şi cei doi fraţi mai mari ai săi. s-a născut la 3 mai 1904 Remus Bazilius. pe care nu a obţinut-o nici un absolvent până atunci şi nici după el. în 1928. În acelaşi timp a fost conferenţiar suplinitor la Catedra centrale electrice şi tehnica curenţilor slabi. Şi-a întocmit lucrarea de diplomă sub conducerea profesorului Plauţius Andronescu. prin contribuţiile sale devenind o figură reprezentativă a fizicii mondiale. a fost numit asistent la Catedra de electrotehnică. unde s-a remarcat ca un elev silitor. pentru Facultatea de Electromecanică. Profesorii de la liceu l-au trimis la concursurile organizate de "Tinerimea Română". unde la toate participările s-a situat pe primul loc.a. Primele trei clase elementare le-a făcut la şcoala primară din comuna natală. studii. Opera ştiinţifică a lui Remus Răduleţ a fost publicată în 200 de articole. Cursul inferior de liceu l-a urmat la Liceul German din Sighişoara. recunoscuţi printre consăteni ca intelectuali remarcabili. Familia Popa şi-a schimbat numele cu cel de Răduleţ. care au avut o influenţă benefică asupra lui privind gândirea ştiinţifică şi interpretarea filozofică a fenomenelor. Kuhlman. unde între anii 1948-1951 a predat teoria relativităţii restrânse. după Marea Unire. urmate de discuţii aprinse. În 1951 a devenit şef de catedra la Institutul Politehnic Bucureşti. obţinând calificativul "foarte bine cu distincţie". Având o cultură enciclopedică. Prin calităţile didactice a rămas în conştiinţa foştilor studenţi care erau fascinaţi de prezenţa lui la catedră. fiind mic de statură. În timpul în care urma studiile universitare a înfiinţat primul cerc ştiinţific studenţesc. iar cea de a patra la şcoala primară germană. cu media generală 19. unde putea să facă o strălucită carieră. ca Albert Einstein. a obţinut o bursă cu care a plecat în Elveţia la Şcoala Politehnică Federală de la Zürich. a predat şi alte cursuri. Un an mai târziu.50.

ROBESCU 1839-1920 Om de ştiinţă. astfel: Academia Saxonă de Ştiinţe din Leipzig (1966). contribuind la electrificarea ţării. Bazele teoretice ale electrotehnicii (două volume. În tehnica aparatelor şi maşinilor electrice a elaborat teorii mai precise şi mai generale decât cele cunoscute.a. singur sau în colaborare. Din lucrările publicate. Metode de prognoză aplicate în energetică (1971) ş. 1950-1955). a fost vicepreşedinte al Academiei Române (1974) şi preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Tehnice (1963-1966). Academia de Ştiinţe din New York (1979). În domeniul energeticii a orientat. A fost coordonatorul Lexiconului tehnic român. în tuburi electronice şi instalaţii tehnice. preşedinte al Comitetului de Studii al Comisiei Electrotehnice Internaţionale (1970-1981). A fost vicepreşedinte al Comisiei Electrotehnice Internaţionale (1961-1964) şi preşedinte (1964-1967). Academia Americană pentru Progresul Ştiinţei (1966). Pentru meritele sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române (1955) şi titular în 1963. CONSTANTIN F. om politic 223 . apărut în şapte volume la prima ediţie şi în nouăsprezece la cea de-a doua. bazată pe resursele energetice ale ţării.câmpului electromagnetic şi a electrologiei informaţiei bazată pe sistematica microfizică. cităm câteva mai importante: Electricitatea şi magnetismul (două volume. profesor universitar. lucrări privind prognoza de energie primară şi electrică. În electrocăldură a elaborat prima teorie a comportării cuptoarelor de inducţie fără fier. În tehnica sudurii electrice a elaborat prima expresie a puterii necesare pentru sudarea capetelor de bară. Diferite societăţi ştiinţifice l-au ales ca membru. folosită şi experimentată la proiectarea instalaţiei TAURUS pentru sudarea şinelor de cale ferată şi tramvai. Academia Limbii Latine din Paris (1971). În domeniul calculului electrotehnic a predeterminat câmpuri electrice şi magnetice pentru diferite corpuri. S-a stins din viaţă în urma unui infarct la 6 februarie 1984. 1953-1954).

Alexandru Odobescu. principii valabile şi în prezent. chiar de la înfiinţare(1881). l-a trimis în Franţa. unde a urmat cursurile Şcolii Naţionale de Ape şi Păduri de la Nancy. a atribuit Societăţii Politehnica un loc pentru construirea sediului din Piaţa Rosetti şi din fondurile primăriei a realizat un proiect de construcţie.S-a născut în oraşul Râmnicul Sărat. care era ministru al cultelor şi instrucţiunii publice. Robescu a publicat numeroase articole. atunci înfiinţată. A devenit membru activ şi fidel al Societăţii Politehnica. dar şi pe intelectualii timpului. S-a remarcat în timpul studenţiei prin calităţi deosebite şi a fost propus de profesorii săi pentru o bursă de perfecţionare în străinătate. ca titular al rubricii „Forestiera”. El a rămas în istoria societăţii Politehnica cu titlul de „membru de onoare”. în anul 1839. pe care a terminat-o în 1864 cu titlul de inginer. La vârsta de 32 de ani i-a fost recunoscută activitatea ştiinţifică şi. aducând o contribuţie deosebită la dezvoltarea învăţământului agricol şi silvic şi la răspândirea ştiinţei în rândurile populaţiei. cât şi revista funcţionează şi în prezent şi vor împlini în anul următor 115 ani de activitate. dovedindu-se un doctrinar. C. După ce a terminat studiile medii. la propunerea preşedintelui Societăţii Academice Române. în colaborare cu valorosul inginer şi om de ştiinţă Petre S. 224 . F. vizionar şi propagator al unor idei progresiste în domeniul ştiinţelor agricole şi silvice. Laurian. ca recunoştinţă. care se adresa unui public larg. În anul 1870. Este descendentul unei familii vechi româneşti. Prin aceste articole a influenţat pe specialişti. la 10 septembrie 1871 a fost ales membru corespondent al societăţii. la solicitarea preşedintelui Elie Radu. păstrate în arhivele Academiei Române. În anul 1886 s-a înfiinţat Societatea Progresul Silvic. De la catedră. devenită în 1888 Academia Română. prima de acest gen din ţara noastră. Atât societatea. A funcţionat ca primar al Bucureştiului între anii 1895-1899. o stradă din oraş îi poartă numele. ca şi de la tribuna parlamentară a militat pentru „protecţia pădurilor contra devastării inconştiente” şi pentru „regenerarea pădurilor”. În paginile acestei reviste. sprijinind-o în acţiunile sale. Aurelian. a înfiinţat publicaţia bilunară „Revista ştiinţifică”. În anul 1869 a fost numit profesor la Şcoala de Agricultură de la Herăstrău şi în acelaşi timp profesor de ştiinţe naturale la Liceul Matei Basarab din Bucureşti. s-a înscris la Şcoala Specială de Silvicultură de la Pantelimon. a fost ales deputat în 1895. roadele gândirii lui regăsindu-se mai târziu în practică. În Senatul ţării a ajuns vicepreşedinte. a fost ales preşedinte şi a preluat conducerea Revistei pădurilor. atestată documentar din secolul al XVII-lea ca întemeietori ai comunei Robeasca. După scurt timp el a obţinut şi titlul de licenţiat în ştiinţe naturale al Universităţii Sorbona din Paris. fiind absolvent în 1862 al primei promoţii. T. întocmind numeroase „cărţi de hotărnicie”. El a lucrat şi ca inginer hotarnic. Ca om politic. prin revistele de specialitate şi de popularizare. A fost considerat ca unul dintre cei mai buni primari şi. care nu a fost însă finalizat decât după aproximativ 30 de ani. numele lui fiind legat de numeroase iniţiative urbanistice. Ca primar al Capitalei. El face parte din acea generaţie de aur care a pus bazele dezvoltării economice şi culturale a ţării. A. însă ignorate. judeţul Buzău. bucurându-se de un mare prestigiu în rândul membrilor acestei societăţi.

la 14 august 1916. S-a stins din viaţă în Bucureşti. la Consiliul de Stat. Rămâne în panteonul ştiinţei româneşti ca o personalitate cu preocupări multiple şi realizări deosebite. la 23 septembrie 1920. MIHAIL ROCO 1870-1931 225 .Un moment important din viaţa sa l-a constituit participarea. atunci când s-a decis intrarea României în războiul pentru reîntregirea neamului.

Începând din 1901 şi până în 1922. Caragiale. mai mari ca el. Ion lonescu. Pentru lucrările sale. familia sărăcită a fost întreţinută de fratele mai mare. când Mihail avea 13 ani. În timpul liceului îşi completa cultura generală citind lucrări literare şi filozofice în original şi învăţând să cânte la vioară şi la orgă.1889) ca bursier intern. El a proiectat şi a condus efectuarea studiilor şi proiectelor pentru construcţia amenajărilor piscicole (hidroamelioraţii piscicole) din Delta Dunării şi punerea în valoare a terenurilor din zona inundabilă a Luncii Dunării.1897 a fost delegat al CFR la uzinele metalurgice din Anglia pentru a supraveghea calitatea şi recepţionarea materialelor comandate de această instituţie. în urma unei călătorii în Italia. publicat în primul număr. Întemeietorii acestei publicaţii de prestigiu au fost ingineri cu venituri modeste. Călăraşi. ale căror lucrări de construcţie le-a 226 S-a . Ion Zottu şi Vasile Cristescu. Mihail a fost al doilea copil născut al familiei şi a avut încă şase fraţi. Din entuziasmul lor tineresc s-a materializat această publicaţie unică care. Între anii 1895 . Ştirbei Vodă şi liceul la Sf. În cariera sa profesională a fost influenţat de două mari personalităţi ale timpului cu care a colaborat. trei băieţi şi patru fete. Mihail a urmat şcoala primară la "Cuibul cu Barză" din str. Din 1889 a fost student la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. făcându-le impracticabile pentru duşman. pentru ca revista să nu îşi înceteze activitatea. într-o familie de intelectuali. Roco a fost iniţiatorul programului "Gazetei matematice". director în cadrul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor. Părinţii săi au fost Dumitrana (Miţianu) şi Radu Nicolaescu care.1914. Mihail Roco a executat şi proiecte tehnice pentru. Victor Balaban. care şi-au demonstrat importanţa pentru dezvoltarea agriculturii româneşti şi a economiei naţionale. După absolvirea studiilor superioare a fost angajat la construcţia liniei de cale ferată Feteşti-Cemavodă. au fost fondatorii "Gazetei matematice". ing. În 1913 . şi-a luat numele de Roco. respectat de-a lungul timpului.Membru fondator al "Gazetei matematice". care au devenit. Eminescu şi I. fost secretar al cunoscutului ministru conservator Vernescu şi redactor la ziarul "Timpul". După moartea prematură a tatălui lor. dar uşor de reparat după victoria pe care o prevedea pentru romani. cu care a participat la distrugerea podurilor. ingineri şi mari oameni politici. al cărei prim număr. Aceştia au fost: prof. Grigore Antipa şi Anghel Saligny. iar în 1916-1918 a fost mobilizat ca ofiţer. mai multe clădiri importante din Bucureşti. Ionel. timp de peste o sută de ani. la care colaborau M. reducând cheltuielile familiei. după o metodă originală. activitatea lui inginerească s-a desfăşurat în domeniul îmbunătăţirilor funciare. pionier al amenajărilor funciare născut în comuna Buciumeni jud.1922. Dumitru Roco. împreună cu alţi patru ingineri entuziaşti. unde s-a întreţinut din meditaţii şi pe care a absolvit-o ca şef de promoţie în 1893. Brătianu. a apărut în 1895. în casa căruia s-a împrietenit cu fiii acestuia. constructor. Mihail Roco. inginerul Mihail Roco este considerat ca pionier al marilor lucrări de îmbunătăţiri funciare efectuate în ţara noastră. Recomandat de profesorii săi. Dinu şi Vintilă. unde a lucrat sub conducerea lui Anghel Saligny.L. a obţinut postul de meditator al fiicei lui Ion C. la l decembrie 1870. Până în 1911 a fost colaboratorul tehnic principal al lui Grigore An tipa şi între anii 1911 . a funcţionat neîntrerupt şi a stat la baza formării scolii matematice româneşti. Sava (1881 . proprietari agricoli. care au cotizat continuu până la sfârşitul vieţii lor. în compania 1 pionieri. ulterior. fiindu-i unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori până la terminarea podului peste Dunăre în 1895. Mihail Roco a participat la campania militară ca ofiţer de geniu.

întrucât structura de rezistenţă era slabă.1906. Medalia "Bărbăţie şi Credinţă" pentru participarea la campania din 1913 şi Ordinul Coroana României pentru merite deosebite în Războiul de Reîntregire a Neamului. popular. Inginerul Mihail Roco s-a căsătorit în 1911. 0rganiza şi preda cursuri pentru personalul muncitor". pentru ameliorări funciare în Delta Dunării. SALIGNY 1854 – 1925 227 . născută în 1916. dintre care: Medalia Jubiliară Carol I. El a realizat şi construcţia pavilionului principal al Observatorului Astronomic. iubit de colegi şi subalterni. fiind prieten cu Gr. cu Marieta. să fie demolată. se propunea în 1902. Clădirea Institutului Geologic. instalarea reţelei de încălzire şi a electricităţii nu a luat bani. el a lucrat ca arbitru la Arbitrajul de Stat. Pentru realizările sale inginereşti şi militare a fost decorat cu numeroase ordine şi medalii. între anii 1904 . născut la 26 mai 1912. Roco a realizat consolidarea clădirii între 1904 -1906. a fost şefă de laborator la CFR. Mioara (Roco) Jingoiu. în clădire funcţionează Muzeul Geologic. între 1910-1911. Constantin (Dinu) Roco. Antipa şi dorind să-1 ajute să îşi îndeplinească visul de a realiza un muzeu zoologic în Capitală. a proiectat şi participat la construcţia Muzeului de Istorie Naturală Grigore Antipa. pentru desecarea Parcului Carol. fiind şi autor al unor cărţi juridice şi de beletristică. Astfel. fiul său Dinu Roco povesteşte: "A fost un om vesel. ANGHEL I. căruia îi plăceau florile şi le semăna şi îngrijea personal.coordonat. în prezent. îi datorăm informaţii inedite. amplasată pe Şoseaua Kiseleff. născută Bercescu. este doctor în drept (1943). Din căsătorie au rezultat doi copii. A încetat din viaţă la 5 iunie 1931. A fost un membru activ al Societăţii Politehnice" şi a publicat mai multe studii despre beton şi alte probleme inginereşti în Buletinul Societăţii. După ce a rezistat mai multor cutremure. Ordinul Francisc Josef. Despre el. Mare admirator al tatălui său. Pentru proiectul de execuţie. Ordinul "Steaua României'” în gradul de cavaler pentru contribuţii aduse la realizarea Muzeului de Istorie Naturală din Bucureşti. Inginerul M.

Saligny (1853-1903). A avut un frate cu un an mai mare. devenit doctor chimist. Numit şef al Serviciului docuri în anul 1884.f.S-a născut la 21 mai 1854 în satul Şerbăneşti. Aceste construcţii există şi astăzi. În anul 1879.1911 a fost preşedinte al Societăţii. Întors în ţară. el a proiectat şi construit primele poduri cu destinaţie dublă din ţara noastră. de 430 m lungime.Frankfurt pe Oder. exemplu de tehnică ireproşabilă.1897 şi 1910 . apreciată în toată lumea. în care Saligny a avut un rol important. de la Cosmeşti. În anul 1883 a fost numit inginer şef la Serviciul de căi ferate şi poduri. înconjurat de foştii săi studenţi de la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti. Proiectul pentru construirea acestui tronson de cale ferată a constituit un concurs în 1883. rămân de referinţă. Duca. Prin personalitatea sa a mărit numărul de membri şi a ridicat prestigiul acesteia în opinia publică. după care a urmat cursurile gimnaziale la Focşani şi cursul superior al liceului din Postdam. pentru calea ferată şi sosea. Gh. la care predau iluştrii profesori ingineri constructori Schwedler şi Franzius. întocmite de Saligny pentru fiecare lucrare. ales membru al Academiei Române. care au stârnit interesul specialiştilor din străinătate. după o campanie de presă susţinută. savant recunoscut. de 535 m pe linia Filiaşi-Tg. când s-a inaugurat prima linie ferată construită de români. înlocuind podurile executate necorespunzător de companiile străine. G. Având un talent de creaţie tehnică deosebit. de 482 m pe linia Bacău-Piatra Neamţ şi de 4088 m pe linia Feteşti-Cernavodă. s-a hotărât înfiinţarea primei asociaţii durabile a inginerilor români.100 m pe linia c. Helmholtz. unde l-a avut ca profesor pe celebrul L. a fost numit la 1 ianuarie 1876 inginer ordinar clasa a III-a. a lucrat la 228 . proiectează şi construieşte silozurile de beton armat de la Brăila (1888) şi Galaţi (1889). Alfons Oscar I. situându-se în avangarda constructorilor din timpul său. inginerii români fiind în acele timpuri angajaţi numai ca supraveghetori de lucrări. El a construit poduri în lungime de 1. a lucrat la construcţia căii ferate Cottbus . se încredinţează pentru prima dată inginerilor români construirea liniei ferate Buzău-Mărăşeşti. ca fiu al profesorului Alfred S.Jiu. Mehrtens. Între anii 1895 . având ca preşedinte pe ing. Saligny a introdus numeroase inovaţii. Pentru picioarele de poduri a folosit tuburi metalice de diametru mare. în prezenţa regelui Carol I. care s-a repetat în 1886 şi la care a reuşit ing. de origine franceză. s-a înscris la Universitatea din Berlin. stabilit în 1845 în Moldova. Saligny. Saligny. fondator la Focşani al unui pension particular pentru educarea copiilor proveniţi din familii bogate. în Serviciul poduri şi sosele din Ministerul Lucrărilor Publice. judeţul Galaţi. Buzău-Mărăşeşti. Timp de doi ani. sub conducerea ing. împreună cu fratele lui. La construirea podurilor. La 18 octombrie 1881. Dimitrie Frunza şi printre cei 52 de membri fondatori pe inginerul Anghel Saligny. Fiind atras de astronomie. ing. Lucrările de execuţie a căilor ferate din Principatele Româneşti erau concesionate unor firme străine. sub conducerea prof. care s-a realizat în condiţii tehnice şi economice foarte bune. Anghel Saligny şi-a făcut clasele primare la pensionul înfiinţat de tatăl său. care trece peste zonele mlăştinoase şi traversează Dunărea. După obţinerea diplomei de inginer constructor în anul 1875. Saligny a fost printre aceia care au luptat pentru preluarea concesiunilor de construcţii ale căilor ferate de către firme româneşti. În această calitate a proiectat şi construit numeroase poduri metalice. funcţie în care a lucrat până în anul 1901. Ulterior a urmat cursurile de inginerie la Şcoala Superioară Tehnică Charlottenburg din Germania (1870-1874). Cea mai cunoscută lucrare a sa. "Societatea Politehnică". este linia ferată Feteşti-Cernavodă. dintre care cel mai important a fost cel de peste Siret. Studiile tehnico-economice.

600 vagoane de oţel.prin Secţia de ştiinţe tehnice şi Comitetul Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii . peste 100 mii m3 de zidărie pentru pile şi s-au utilizat 1. a fost realizat podul peste braţul Borcea. care constituie un exemplu de precizie. Recunoscut ca un mare inginer al timpului. membru titular la 7 aprilie 1897. care a executat şi cele trei silozuri în sistemul celulelor din elemente prefabricate (1906-1910).150 de ani de la naştere". În afara podului principal peste Dunăre. 62 mii m3 săpături pentru fundaţie până la 30 m adâncime sub apa.. A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 31 martie 1892.c. şef al Catedrei de poduri. Saligny. a fost decorat cu ordinul Ofiţer al Legiunii de Onoare în gradul de mare ofiţer. A încetat din viaţă la 17 iunie 1925. Această grandioasă lucrare este utilizată şi astăzi. Construcţia portului Constanţa a fost începută de inginerul Gh. La momentul inaugurării era cel mai lung pod din Europa (4088m) şi al treilea ca mărime din lume.definitivarea proiectului. El a părasit catedra în 1914. după mai bine de o sută de ani de funcţionare. care a fost inaugurat la 14 septembrie 1895. Duca şi continuată până la finalizare de A. când a fost numit la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. în anul 1908. Activitatea didactică a lui Saligny a început în 1884. vicepreşedinte între 26 martie 1901-23 martie 1904 şi preşedinte între 18 aprilie 1907-25 mai 1910. A fost realizat un impresionant volum de excavaţii. TRAIAN SĂVULESCU 1889 – 1963 229 . şi poate fi admirată pentru frumuseţea ei artistică. La 9 noiembrie 1890 s-a pus piatra fundamentală a construcţiei podului.a organizat conferinţa "Anghel Saligny . A deţinut funcţii importante în Ministerul Lucrărilor Publice şi aceea de ministru în anii 1918-1919. fiind primul inginer în această funcţie. cu trei deschideri de cate 140 m şi viaducte având 60 de deschideri de 42-60 m. Academia Română . de către Franţa. În ziua de 13 mai a.

pe care specialiştii o clasifică astfel: 1. De la practica domesticirii plantelor la principii de biologie generală (1949). A iniţiat prima lege românească de control şi carantină fitosanitară. pe care a absolvit-o în 1912. urmată de publicaţii similare care au apărut în ţări ca SUA. unde a funcţionat până în 1949. În 1918 a fost numit şef de lucrări la Catedra de morfologie şi sistematică vegetală la Institutul de Botanică din Bucureşti. în colaborare cu Olga Săvulescu. biologie generală şi genetică. A îngrijit şi editat "Flora Republicii Populare Române" (1952-1957 .Întemeietorul şcolii de fitopatologie. când. Cercetările sale au condus la dezvoltarea agriculturii româneşti şi mondiale. Morfologia. Facultatea de Agronomie. anatomia şi sistematica porumbului. fitocenologie. 3. morfogeografie. unde sub îndrumarea prof. 5. Tânărul absolvent a fost admis ca aspirant la titlul de doctor la Institutul Botanic din Bucureşti. întreţinea o corespondenţă bogată cu specialişti din Franţa şi Germania. ca unul dintre cei mai importanţi ingineri agronomi ai României. Berlin. cunoscută specialiştilor din întreaga lume Soţii Petrache şi Maria Savulescu din oraşul Râmnicu Sărat mai aveau doi copii. el fiind considerat. morfologie şi anatomie vegetală. devenit ulterior Serviciul de Protecţia Plantelor. A fost redactor responsabil al revistei "Buletin de la section scientifique de L'Academie Roumaine". 8. din secţia Heterophyllae ce cresc în România". 7. Pentru combaterea manei viţei de vie a dezvoltat o reţea de staţii de avertizare pe tot cuprinsul ţării. membru în comitetul de redacţie al revistelor "Phytopatologische Zeitschrift" din Berlin si "Sydowia" . pe Caterina de 4 ani şi pe Paraschiv de 2 ani. s-a născut Traian. Negruzzi" din Iaşi. 230 . Aspectele actuale ale agriculturii româneşti (1946). Şcoala primară şi gimnaziul le-a urmat la Râmnicu Sărat. în care apăreau dări de seamă fitosanitare. Bun cunoscător al limbilor franceză şi germană. Şcoala românească de fitopatologie (bolile plantelor) a fost recunoscută în toată lumea. Germania şi Olanda. iar cursul superior la Liceul Internat "C. La ICAR a înfiinţat un laborator (în 1929) pentru studiul substanţelor insectofungicide.Bulgaria. fiind primul doctor în botanică al Universităţii Bucureşti. 4. 6. în colaborare cu Zahariade (1937). floristică. prin care ulterior va face o carieră strălucită. În acest sens scria într-un articol ca "protecţia plantelor este o chestiune de rentabilitate.a fost îndreptată spre ingineria agronomică. şi altele. Şeful familiei era negustor de stofe şi pânzeturi. 2. Dintre lucrările publicate cităm: Tratatele despre flora Arabiei (1928) şi Palestinei (1935). iar în anul următor şi la Facultatea de Ştiinţe Naturale a Universităţii Bucureşti. Tratat de patologie vegetală (1959). Întreaga activitate a lui Traian Săvulescu . Ţinea cursuri şi lucrări practice cu studenţii şi la facultăţile de medicină umană. 9. de cercetare fundamentală şi aplicativă . Ionescu Siseşti. prima în lume de acest gen.didactică. Traian Săvulescu a lăsat o vastă bibliografie semnată de el singur sau în colaborare. Pentru mediatizarea problemelor de protecţia plantelor a înfiinţat publicaţia anuală "Starea fitosanitară a României" (1928). taxonomie experimentală. Ştiintele biologice şi economia (1940). Şi-a susţinut teza de doctorat intitulată "Studiul asupra speciilor de Campanula L. nu o îndeletnicire de laborator". cursuri universitare. apreciată şi notată cu "magna cum laudae" în 1916.cinci volume). iar soţia sa casnică. alături de Sandu Aldea şi G. Paris. medicină veterinară şi la Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău. Şi-a dat examenul de bacalaureat în 1907 şi în acelaşi an s-a înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti. fitopatalogie. Teodor Nicolau s-a dedicat studiului botanicii. la 2 februarie 1889. micologie. cu care avea şi contacte directe la Bucureşti.

A devenit membru titular activ şi secretar general (1948) şi preşedinte al Academiei Române între 19481959. harnic. ca subsecretar de stat şi ministru al agriculturii (1946-1948) şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. baza teoretică şi importanţa practică". Societatea Torrey Botanical Club din New York. A devenit membru corespondent al Academiei Române la 25 mai 1936. S-a stins din viaţă la 21 martie 1963.). Societatea Franceză de Micologie (1934). MIRCEA SOCOLESCU 1902-1993 231 . a fost ales membru al mai multor societăţi savante din ţară şi străinatate.a. Societatea Naturaliştilor din Elveţia. În funcţiile pe care le-a avut. Societatea Austriacă de Micologie. A fost recompensat cu numeroase ordine şi medalii. Recunoscându-i-se meritele ştiinţifice. spirit organizatoric excepţional. cercetător iscoditor şi pătrunzător. perseverent. A fost caracterizat ca având o putere de muncă deosebită. A deţinut funcţii importante în stat. astfel: Societatea Linnéana din Lyon (1929). era hotărât. Societatea Americană de Micologie (1935). A fost deputat în Marea Adunare Nationala. Societatea Naturaliştilor din Moscova şi altele. Traian Săvulescu a sprijinit în primul rând ocrotirea naturii.Traian Săvulescu a fost preşedinte al Societăţii pentru Răspândirea Ştiintei şi Culturii" şi a publicat biografii ale multor savanţi. din New York ş. Mai multe academii străine l-au ales ca membru (Ungară. Germană. înzestrat cu calităţi pedagogice. Societatea Botanică din Geneva (1926). ţinând discursul de recepţie intitulat "Patologia vegetală.

000 kg argint din zăcămintele de la Roşia Montană. După absolvirea facultăţii a fost trimis în Franţa. El a participat în calitate de combatant la primul război mondial. Prin cercetările gravimetrice şi magnetometrice conduse de ing. Ţiţeica şi Gh. o şcoală secundară recunoscută pentru calitatea profesorilor şi exigenţa acestora. Macovei. începând din anii 1927-1928. folosite ulterior de Şt. În facultate s-a remarcat prin calităţile sale în faţa unor profesori ca Ermil Pangrati. Pornind de la aceste informaţii. Socolescu şi Ghiţulescu au efectuat cercetări geologice complexe. Mama. lângă Constanţa. scria la 513 î. Această lucrare a stat la baza cercetărilor geologice. Informaţii din cronicile istoricilor atestau existenţa unor zăcăminte de aur în Munţii Apuseni. având o vastă cultură. colonel în armata română. o anomalie reprezentând un important zăcământ de minereuri de fier. a vegheat la instruirea fiului său până la terminarea liceului. Studiile universitare le-a urmat la Politehnica din Bucureşti. neexploatabil din cauza unor condiţii hidrogeologice grele. regele perşilor. Mircea Socolescu s-a născut la 14 iulie 1902 în Bucureşti. în istoria războaielor lui Darius. Stănija. a lucrat la Institutul Geografic al Armatei. unde a absolvit Facultatea de Mine şi Metalurgie. El a realizat primele măsurători geomagnetice în Dobrogea. Toma Petre Ghiţulescu. care a durat 166 de ani. A urmat cursurile Liceului "Gh. Niculiţel (1928) şi Rodna Veche (1928). Herodot.Geofizician. Iulian Gavăţ şi Mircea Socolescu au format o echipă valoroasă în domeniul ştiinţelor geonomice româneşti. au fost angajaţi la Institutul Geologic al României.P.H. verificate între anii 1940-1990. Rezultatele cercetărilor efectuate au fost publicate în lucrarea de referinţă "Studii geologice şi miniere în Munţii Apuseni". Lazăr". după întoarcerea în ţară în anul 1926. Tatăl său. Mircea Socolescu şi T. pentru perfecţionare în ştiinţele geologice. Ruda ş. când pentru faptele sale de arme a fost răsplătit cu ordine şi medalii. împreună cu colegul său de an Toma Petre Ghiţulescu. Grupul de ingineri Sabba Ştefănescu. descoperitor al unor zăcăminte neferoase şi auro-argentifere Este descendentul unei familii de români din Transilvania. Cei doi. care s-au executat în Dobrogea la Altân-Tepe (1927-1928). Octavian Socolescu. cu o hartă geologică a Munţilor Apuseni. Bucium. au rămas prieteni şi colaboratori şi au realizat împreună lucrări de o deosebită importanţă pentru cunoaşterea bogăţiilor subsolului românesc. identificând 410 perimetre noi. înglobată ulterior în harta geologică a României. Procopiu care a stabilit variaţiile seculare ale câmpului magnetic în regiune. Ghiţulescu au devenit celebri prin cercetările efectuate în Munţii Apuseni. Gh. Prin activitatea lui. Zlatna. contra sciţilor.000 kg aur şi 950. despre existenţa unor bogate zăcăminte de aur pe malul râului Maris (Mureşul). Prin cercetările magnetometrice a pus în evidenţă la Palazu Mare.a. Ei au introdus metodele geofizice aplicate pentru cercetarea zăcămintelor româneşti. cunoscuţi pe plan mondial. În perioada ocupării romane. ei au extras aproximativ 500. prospecţiuni şi explorări pentru mineralizaţiile auro-argentifere şi polimetalice efectuate în ultimii 50 de ani. care în secolul XIX s-a refugiat în Muntenia pentru a scăpa de asuprirea austro-ungară. Almaş. obţinând titlul de inginer de mine şi metalurgie. Mircea Socolescu rămâne în istoria ştiinţei româneşti ca specialist în exploatarea minereurilor neferoase şi auro-argentifere şi prin contribuţiile originale la metodologia primelor prospecţiuni geofizice din România. în care după o exploatare a minereurilor de peste 2000 de ani se considerau epuizate. casnică. geofizice şi prin lucrări miniere. Mircea Socolescu s-a adus o contribuţie importantă la descrierea structurii geologice adânci (crustei) din teritoriul 232 .

Fizica şi structura scoarţei terestre din România (1975) ş. ŞERBAN SOLACOLU 233 . Pentru activitatea lui ştiinţifică şi practică a fost ales membru de onoare al Academiei Române la 31 mai 1993. completate cu demonstraţii matematice greu de înţeles la prima vedere. unde i s-a propus un contract pentru Rhodezia. dar descifrate cu bunăvoinţă la consultaţii. Rezultatele cercetărilor sale se găsesc publicate în patru tratate de specialitate şi peste 60 de articole. Dintre acestea cităm: Calculul reţelei de pendul din România (1956). elaborând metode şi tehnici de prelucrare a datelor. Moritz (1928) într-un echipaj de bob 4+1. fapt consemnat în presa vremii.României. le-a dotat cu aparatură geofizică modernă. a identificat la nivele adânci minereuri radioactive. În calitate de director tehnic al unor unităţi de prospecţiuni şi explorări. Timp de 25 de ani a fost profesor şef de catedră la Facultatea de Geologie a Universităţii Bucureşti. pentru zăcămintele de fier de la Ghelar-Teliuc din Munţii Poiana Ruscăi ş. A participat la Congresul Geologic Internaţional de la Paris (1938). Nu putem trece peste faptul că în tinereţe a făcut sport de performanţă în cadrul Clubului Politehnica Bucureşti. A participat la numeroase congrese mondiale de specialitate.a. El este unul dintre ctitorii Observatorului Electromagnetic de la Căldăruşani (jud. Explorarea geologică (1970). dar totul se sfârşea cu bine prin bunăvoinţa care o demonstra faţă de studenţi.a. A efectuat cercetări în Macedonia (1936-1937). Ilfov). În calitatea sa de geolog şef la Trustul de Prospecţiuni şi Explorări Geologice (TPDEMN). La examene era exigent. Prospecţiuni radiometrice utilizate în interpretări geologice (1958). fiind apreciat pentru comunicările interesante pe care le-a prezentat. Studenţii lui îşi amintesc de cursurile complexe. S-a stins din viaţă la 5 octombrie 1993. Urmărind programele de explorare elaborate de el. Încă din tinereţe a beneficiat de o recunoaştere internaţională. A fost primul cercetător român care prin concepţiile sale a precedat teoria tectonicii globale. făcând parte din echipa de rugby şi a participat la a doua Olimpiadă de iarnă de la St. a elaborat programe de cercetare pentru zăcământul cuprinfer Moldova Nouă.

Astfel i s-a dat sarcina de organizare a Institutului de Cercetări pentru Materiale de Construcţii. a realizat cimenturi hidrotehnice din care s-au constituit betoanele utilizate la construcţia barajului de la Bicaz şi a altor baraje construite ulterior. Eitel şi H.Secţia industrială. Tot pe baza cercetărilor sale au fost puse în funcţiune noi fabrici de ciment la Medgidia. care a condus la posibilitatea de apreciere a calităţii acestor produse. Kuhl. Şerban Solacolu a pus bazele studiului echilibrelor termice în sistemele silicatice si oxidice. Cercetările sale s-au îndreptat şi asupra stării vitroase (sticloase) a silicaţilor. În calitate de şef de secţie la Centrul de Chimie Anorganică Bucureşti. Urmărind pe baza unor tehnologii originale. cu aplicaţii în producţia materialelor refractare şi a cimenturilor speciale. s-a dedicat cercetării silicaţilor. După terminarea liceului s-a înscris şi a absolvit (1928) Şcoala Politehnică din Bucureşti . "Consideraţiuni asupra S-a 234 . Ca rezultat al studiilor sale. Utilizându-se produsele refractare. Cercetările sale sau concentrat şi asupra echilibrelor termice ale cimenturilor Portland şi aluminoasei pentru care a realizat o sistematizare. când a fost pensionat. Ulterior a demonstrat organelor competente nevoia de a exista un institut care să aibă ca tematică studiul silicaţilor. magnezitice şi crommagnezitice suprarefractare realizate de Şerban Solacolu. El a adus contribuţii valoroase la cunoaşterea fizico-chimică şi îmbunătăţirea tehnologiei lianţilor. devenind profesor şef de catedră în 1948. dintre care cităm: "Asupra naturii rezistenţei mecanice a cimentului Portland în raport cu constituţia lui Klinker" (1933). a pus la punct procedeele de fabricare a unor mase ceramice şi electroceramice cu caracteristici mecanice şi electrice superioare. "Asupra unui ciment marin românesc" (1935). funcţie pe care a deţinut-o până în anul 1975. A fost trimis cu o bursă pentru specializare la Şcoala Politehnică Superioară (Politehnica) Charlottenburg din Berlin (1930 -1933). s-a mărit capacitatea de producţie a Combinatului Chimic Făgăraş. şi-a început cariera ca asistent la Catedra de chimia fizică a silicaţilor în anul 1934. Întors în ţară. Prin cercetările sale. În paralel cu munca de profesor. compoziţia unor ceramici fine. După retragerea din activitate a rămas consilier în această instituţie până la sfârşitul vieţii. Rezultatele cercetărilor sale le-a expus într-o serie de tratate de referinţă. A introdus pentru prima dată în ţară cursul de "Chimia silicaţilor tehnici". În anul 1933 şi-a susţinut teza cu titlul "Aplicarea diagramei Rankin în tehnologia cimentului". Bicaz şi de materiale refractare la Turda şi Dej. precum şi cimenturi pentru consolidarea găurilor de foraj şi pentru rezistenţa la apa de mare şi cu mare rezistenţă la variaţiile de temperatură. a efectuat studii teoretice în domeniul fizico-chimiei silicaţilor. zgurelor refractare.1905-1980 Autorul unor cercetări aplicate cu succes în industria materialelor de construcţii născut la Bucureşti la 30 decembrie 1905. a cărui conducere în calitate de director i-a fost încredinţată şi al cărui fondator este. ceramicei şi sticlei. Aplicând în practică rezultatele de laborator. pentru utilizarea în industria electrotehnică. A mai realizat pentru prima oară în ţară procedee de obţinere a zeoliţilor (site moleculare). În acelaşi timp a elaborat şi o sistematizare a zgurelor metalurgice. a realizat în ţară prima producţie de refractare bazice. unde şi-a pregătit teza de doctorat cu marii profesori W.

235 . martie 1980 la Bucureşti.tehnicii cimentului şi betoanelor româneşti" (1937). "Echilibre termice fazale în chimia refractarelor" (1971). S-a stins din viaţă la 21. în anul 1963 i s-a oferit "Premiul de Stat" şi în acelaşi an a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Având o contribuţie de mare valoare în cercetarea aplicativă. care a condus la dezvoltarea industriei materialelor de construcţii în România.

el a reuşit să prepare şi să dovedească experimental constituţia a 23 de amine complexe ale magneziului. prin substituirea moleculelor de apa ale sărurilor duble hidratate a obţinut peste 200 de amine noi. Pornind de la acestea a obţinut o serie de combinaţii complexe care au fost utilizate pentru dozarea cobaltului. Vortmann pentru chimia analitică şi cu prof.chimia organică. Spacu a prezentat combinaţiile complexe ale magneziului şi noi tipuri de anioni ale acestuia. în stare solidă”. Prin cercetările sale a obţinut noi clase de combinaţii complexe stabilind constituţia acestora. Facultatea de Chimie considerată obiectiv strategic de trupele germane. Prin numeroase experimentări a izbutit să diferenţieze apa de constituţie de apa de cristalizare. 236 . Dorind să se perfecţioneze cu cei mai reputaţi profesori ai timpului pleacă la Berlin unde la Universitatea Regală Tehnică de la Charlottenburg urmează şi cursurile prof. Pornind de la o metodă proprie de sinteză.1955 Unul dintre marii chimişti ai secolului XX S-a născut la Iaşi în ziua de 5 decembrie 1883. Spacu a fost un deschizător de drumuri în domeniul chimiei. A dus o adevărată luptă pentru utilarea laboratoarelor şi a creat o şcoală a chimiei româneşti. A creat singur sau în colaborare 125 de metode pentru recunoaşterea şi dozarea unui număr mare de elemente metalice. Liebermann. În 1916 îşi susţine doctoratul cu teza : Săruri complexe de fier (feramine). A reuşit să obţină o nouă clasă de amine complexe cu benzidină şi cu toluidină. Gheorghe Spacu în teza sa scrie: „Pentru obţinerea aminelor duble indică o metodă neutralizată până acum anume: acţiunea directă a bazelor asupra sărurilor duble de fier şi diverse metode alcaline. a fost numit în 1919. prof. Nerst. radicali acizi şi substanţe organice. Prof. alţii a căror constituţie nu a fost precizată. Spacu şi-a adus o contribuţie deosebită pentru reconstrucţia şi reutilare acestui important locaş de învăţământ . la Facultatea de Chimie din Bucureşti.GHEORGHE SPACU 1883 . unde a găsit o situaţie precară. titular la catedra de chimie anorganică şi analitică a Universităţii din Cluj pe care a deţinut-o până în 1940. Prima lucrare ştiinţifică a sa cuprinde un număr de 33 combinaţii noi ale fierului. În timpul Războiului de Reîntregire(1916-1918) a fost mobilizat la Pirotehnia Armatei ca ofiţer chimist. feroase şi ferice. În lucrarea de doctorat originală se conturează orientarea cercetărilor savantului. cu o bibliotecă bine înzestrată. a fost bombardată în august 1944. Savantul Gh. În această lucrare indică metode noi şi originale pentru sinteza unor amine. a dovedit existenţa şi stabilitatea a numeroşi ioni complecşi. care se bazează pe descoperirea unor reacţii noi şi formarea de combinaţii complexe. Îşi continuă studiile la Şcoala Politehnică din Viena cu prof. Din 1940 a fost prof. agregat şi în 1923 prof. Aici a desfăşurat o activitate ştiinţifică intensă unanim preţuită şi recunoscută. oraş în care şi-a făcut studiile preuniversitare şi cele universitare la Facultatea de Chimie a Universităţii din Iaşi. După ce a trecut toate gradele învăţământului superior. laboratoarele slab dotate şi clădirea improprie. obţinând licenţa în 1906. unii necunoscuţi anterior.

calorimetrice.Numeroase laboratoare şi instituţii din întreaga lume au folosit metodele analitice rapide. Institutul Pasteur din Paris. S-a preocupat continuu de baza ştiinţifică a producţiei elaborând procese tehnologice de mare importanţă.a. printre care ale universităţilor din Hanovra. la fabricarea acidului sulfuric pornind de la sulfatul de Ca indigen şi altele. Spacu se înscrie în galeria marilor chimişti români. Aplicaţiile practice ale cercetărilor sale au condus la fabricarea sulfului şi arsenului din minereuri indigene. Poni şi Istrate numele lui Gh. la fabricarea oxidului de magneziu din dolomite şi serpentine. A fost ales membru corespondent(1927) al Academiei Române. 237 . la fabricarea îngrăşămintelor minerale. El este considerat ca unul dintre cei mai iluştrii chimişti ai secolului XX. Anglia. membru titular(1937).ş. colaborator neobosit al celor mai importante reviste de chimie din lume. Viena şi Washington. Rockefeller Institut for Medical Reserch din New York şi altele. refractometrice. Gh. Alături de P. electrolitice. Franţa şi Germania. a fost ales membru al Comisiei Internaţionale pentru instituirea tabelelor anuale de constante şi de date numerice de sub preşedenţia lui Fr. A trecut în nefiinţă la 23 iulie 1955. Prof. Metodele elaborate de el pentru analiza minereurilor şi aliajelor au devenit clasice şi standarde în SUA. Berlin. Autor a 243 de lucrări ştiinţifice originale. Göttingen. Joliot Curie şi membru al societăţilor de chimie din Paris. A fost onorat cu numeroase medalii şi ordine şi de două ori laureat al Premiului de Stat 1950 şi 1954. membru titular activ(1948) şi vicepreşedinte(1944-1948). Spacu a elaborat şi o serie de metode de analize fizico-chimicepotenţiometrice.Spacu-.

Braşov. Tot în colaborare cu profesorul său Ionescu Sişeşti.IRIMIE IULIAN STAICU 1905 . într-o familie de agricultori. care i-a îndrumat paşii în cercetare şi al cărui colaborator a devenit mai târziu. brun roşcat de pădure şi alte tipuri. iar în 1965 i s-a decernat titlul de doctor docent. În acest sens a fost trimis ca delegat al ştiinţei româneşti la conferinţele internaţionale de la Paris(1967). În 1932 a fost trimis cu o bursă în Statele Unite. Myers şi cu prof. El a efectuat studii pedologice asupra unor tipuri de soluri. am aflat că a devenit profesor titular în 1944 şi în acelaşi an prodecan. 1972. la 28 aprilie 1905. 1973). unde a urmat cursuri de perfecţionare la Colegiul de Agricultură şi Ştiinţe Aplicate din Manhattan-Kansas. El a realizat studii complexe stabilind relaţia dintre gradul de afânare al solului şi doza de nitraţi necesară pentru mărirea producţiei de porumb. în 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi laureat al Premiului de Stat. cum ar fi brun deschis de stepă. cernoziom castaniu. Ionescu Sişeşti. prin faptul că îmbina cercetarea fundamentală cu cea aplicativă. s-a ocupat de problemele de mare actualitate internaţională privind mediul înconjurător. precum şi asupra plantelor cultivate pe aceste soluri. atras din copilărie de misterele dezvoltării plantelor s-a înscris şi a urmat studiile superioare la „Şcoala Agricolă” de la Herăstrău. 1971. unde a obţinut titlul de inginer agronom în 1928. A fost elev al liceului „Andrei Şaguna” din Braşov între anii 1916-1924. şi-a reluat activitatea didactică la Facultatea de Agricultură din Bucureşti şi cercetările ştiinţifice la ICAR. ovăz şi sfeclă. Un alt studiu fundamental aplicativ pe care l-a abordat se referă la aplicarea îngrăşămintelor chimice sub formă de ioniţi (schimburi de ioni) la porumb. cu care a obţinut titlul de doctor în 1938. Această lucrare.1989 A efectuat studii pedologice complexe. condus de prof. Din 1972 şi până în 1989 a fost profesor consultant şi a îndrumat numeroşi candidaţi la doctorat. În 1930 şi-a început cariera ca asistent la Facultatea de Agronomie din Bucureşti. Întorcându-se în ţară. Sişeşti la teza de doctorat „Influenţa aratului asupra acumulării apei şi nitraţilor în sol şi efectele asupra cantităţii şi calităţii grâului de toamnă”. În acelaşi an a debutat în domeniul cercetării ştiinţifice. A lucrat sub îndrumarea prof. Între anii 1962-1963 a fost profesor şi la Facultatea de Biologie din Bucureşti. mazărea şi altele. a fost deosebit de apreciată. În domeniul cercetării. în scopul practic de mărire a producţiei agricole. aducând contribuţii de interes mondial în agricultură S-a născut în comuna Cristian. grâul. R. Russel la Nebraska. Ca urmare a acestor studii a obţinut titlul de Master of Science în 1963. jud. unde a adus contribuţii originale în 238 . ca şef de lucrări la Institutul de Cercetări Agronomice al României(ICAR). academician Gh. iar la Tucson-Arizona a făcut practică cu prof. Ca urmare a lucrărilor sale de interes economic naţional şi internaţional. porumbul. New York(1968. Urmărind evoluţia inginerului Staicu în învăţământul superior.L. el şi-a îndreptat atenţia asupra modului de utilizare a îngrăşămintelor chimice şi organice. Viena(1968) şi Geneva(1971-1973).

al iubirii de oameni. 1958). director general al Institutului de Cercetări Agricole – ICA(1966-1969).. „Problemele mediului înconjurător”(1972).probleme privind poluarea. sursele nepoluante de energie. Prin prestaţia sa competentă a contribuit la formarea imaginii favorabile a specialiştilor români. din care reţinem pe cele de referinţă: „Distrugerea solului”(1942). identificarea bogăţiilor naturale ale Pământului. „Agrotehnica”. A fost un om al păcii. A trecut în nefiinţă la 21 martie 1989. Rezultatul cercetărilor sale a fost concretizat în zeci de lucrări publicate. şef al Secţiei fitotehnică a Institutului de Cercetări pentru Cereale şi Plante Tehnice de la Fundulea(ICCPT). În cadrul activităţii de cercetare a deţinut funcţii de răspundere. astfel: şef al Staţiunii Experimentale Calacea-Timiş. Pentru contribuţiile sale remarcabile a fost ales vicepreşedinte al Comitetului Consultativ pentru Aplicarea Ştiinţei şi Tehnicii(1973). criza de proteine. care şi-a dedicat viaţa scopului nobil de a mării cantitatea de hrană a omenirii. 239 . în colaborare cu Ionescu Sişeşti(2 vol.

EUGEN E. ŞOFAN
1919 - 1999 Fost preşedinte al Filialei AGIR-Bucureşti

La 7 noiembrie 2000 s-a împlinit un an de la trecerea în
nefiinţă a lui Eugen Şofan, fidel membru al AGIR. S-a născut la Sighişoara, într-o familie de cărturari transilvăneni. Tatăl, Eugen Şofan, a fost profesor de matematică, preocupat de filozofia clasică germană(Kant, Schopenhauer), prieten cu Hermann Obert; mama, Matilda, casnică, activa într-un cerc literar şi era o admiratoare a literaturii clasice ruse(Tolstoi, Dostoievschi). În acest mediu a fost instruit, căpătând noţiuni ştiinţifice dar şi umanistice, care au avut influenţe în dezvoltarea lui intelectuală ulterioară ca inginer, filozof şi poet. S-a remarcat ca un foarte bun elev al liceului de băieţi din Orăştie, la care, în cadrul unor activităţi extraşcolare, a iniţiat şi condus un cerc de planorism. În timpul celui de al doilea război mondial şi-a făcut datoria faţă de patrie, luptând în linia întâi pe linia de răsărit, unde a fost rănit. Iubitor de pace, având sentimente de respingere a războiului, nu a primit decoraţiile care i-au fost atribuite. Întors de pe front, s-a înscris la Institutul Politehnic din Iaşi, pe care l-a absolvit în 1952 cu titlul de inginer, specialitatea maşini electrice şi echipamente. Şi-a susţinut doctoratul în 1962, la Institutul Politehnic Bucureşti. La început, a lucrat în producţie, ca inginer la „Electroprecizia” de la Săcele-Braşov. A trecut apoi în cercetare la IPA şi ICPE-Bucureşti, ca inginer cercetător ştiinţific. Era un bun cunoscător al limbilor franceză, germană şi engleză. A desfăşurat o bogată activitate didactică- asistent, lector şi conferenţiar la Politehnica din Iaşi, la Institutul Politehnic din Bucureşti şi la Academia Tehnică Militară. Ca rezultat al cercetării, a realizat ca autor sau coautor 25 de invenţii brevetate în ţară şi străinătate. Dintre acestea cităm: „Pupitru monitor- procedeu şi instalaţie de acţionare electrică cu monitoare sincronice cu turaţii ajustate”(în funcţiune la Spitalul Pantelimon). A participat cu comunicări originale la conferinţe internaţionale de electrotehnică, a publicat peste 60 de lucrări tehnice cu caracter didactic şi ştiinţific în ţară şi străinătate(Franţa, Germania). Ca filosof, a elaborat „Teoria polivalenţei spiritului uman”, exemplificând aceasta cu faptul că inginerii, care sunt creatorii civilizaţiei practice, nu sunt rupţi de cultura umanistă, unii fiind valoroşi oameni de litere, interpreţi de muzică instrumentală, pictori ş. a. m. d. Citindu-i poeziile, descoperi un suflet sensibil, delicat. Cităm următoarele versuri scrise de el care îl caracterizează: O frunză veştedă ca semn Săpaţi pe crucea mea de lemn, Să ducă vântul călător Povestea unui visător. Ca sincer admirator al profesiunii de inginer şi devotat membru al AGIR, a dus o muncă susţinută şi rodnică în cadrul Filialei Bucureşti şi ca membru în Biroul executiv al Consiliului AGIR.

240

NICOLAE P. ŞTEFĂNESCU
1864 - 1937
În localul „Societăţii Politehnice”, în ziua de 26 august 1934, a avut loc dezvelirea unui basorelief cu chipul din profil al inginerului N. P. Ştefănescu, cel care a condus destinele Societăţii între anii 1920-1931, în calitate de preşedinte. Lucrarea de artă a fost opera sculptorului G. Stănescu. Era duminică, ora 11, când în sala de studii şi consfătuiri a Comitetului de conducere s-au adunat un număr mare de personalităţi din lumea industriei, finanţelor şi ingineri de toate vârstele, membri ai Societăţii. Guvernul ţării a fost reprezentat prin ministrul industriei şi comerţului. În conferinţele lor, cei care l-au omagiat şi-au arătat recunoştinţa faţă de activitatea neobosită a fostului preşedinte, a cărui cea mai importantă realizare a fost contribuţia la construirea sediului din Calea Victoriei nr. 118, precum şi pentru activitatea inginerească pe care a desfăşurat-o, timp de 48 de ani, ca funcţionar de stat şi în industria şi comerţul particular românesc.

Un exemplu de muncă dezinteresată şi entuziastă în cadrul „Societăţii Politehnice”

S-a înscris printre membrii Societăţii în anul 1888, după
absolvirea studiilor. A fost ales, în anul 1907, în Consiliul superior al „Buletinului Societăţii Politehnice”, în care se publicau proiecte şi lucrări originale ale inginerilor români din diferite domenii, ca: mecanică, electricitate, construcţii, minerit şi altele. În anul 1914 s-a stabilit în Bucureşti şi a fost ales membru în Comitet, din care a făcut parte tot restul vieţii. În acelaşi an a fost ales membru în „Comisiunea pentru construcţia localului Societăţii” şi cooptat în „Delegaţiunea permanentă”. Situaţia financiară a Buletinului Societăţii era precară când a fost ales cenzor şi, căutând să o îmbunătăţească, a procurat subvenţii şi reclame bine plătite. În timpul în care la preşedinţia Societăţii(1916-1919) era inginerul Teodor Dragu, vicepreşedinte era N. P. Ştefănescu. După primul război mondial, situaţia Societăţii era jalnică. Localul în care aceasta funcţiona a fost devastat de trupele germane, dar si de cele aliate; acesta era nefolosit. Prin strădania vicepreşedintelui, sediul a fost reparat, activitatea s-a reluat şi s-a dezvoltat. Buletinul reapare în 1919, cu 228 de pagini şi, în anul următor, cu 932 de pagini, realizând şi venituri importante. La sfârşitul anului 1920, apreciindu-se spiritul de iniţiativă, perseverenţa şi entuziasmul său în realizarea obiectivelor Societăţii, i se încredinţează conducerea şi administrarea în calitate de preşedinte, funcţie pe care o va deţine până la retragerea sa, în anul 1931. După ce a preluat funcţia, cu acordul unanim al membrilor, Societatea s-a implicat în toate problemele care priveau dezvoltarea industriei şi economiei româneşti, având o importantă influenţă în luarea de decizii de către politicieni. Căile ferate au fost distruse în timpul războiului, se vehicula ideea concesionării atelierelor C.F.R. şi chiar a întregii exploatări unor firme străine. Societatea, prin preşedintele Ştefănescu, se opune cu argumente bine formulate şi căile ferate rămân în administraţia românească. În problema concesionării 241

construcţiei de şosele moderne, a unificării învăţământului tehnic superior, a respectării titlului de inginer şi în multe altele, ideile emanate de la el au avut efectul dorit şi guvernanţii au ţinut cont de acestea. Iată care era concepţia sa în această privinţă, cităm: „…îmi permit să recomand „Societăţii Politehnice”, ca să continue a examina şi în viitor chestiunile de interes general, în legătură cu cunoştinţele noastre, de a arăta guvernelor părerile Societăţii şi a nu descuraja când cuvântul ei nu este admis. Noi să căutăm să ne facem datoria.” În timpul mandatului său, inginerul Ştefănescu a depus eforturi deosebite pentru îndeplinirea idealului care părea de nerealizat, din lipsă de fonduri, ca Societatea să aibă un sediu în proprietate pe Calea Victoriei, cea mai importantă stradă a oraşului. Soluţia pe care a găsit-o, în 1924, a fost ingenioasă şi realistă. Pe terenul aparţinând Societăţii, construcţia s-a ridicat în coproprietate cu alte societăţi. Subsolul, primul etaj şi magazinele au fost de la început ale societăţii, iar etajul şase a fost cumpărat ulterior. Mobilierul a fost donat de admiratori. Construcţia a fost începută în 1925 şi terminată în 1927, iar inaugurarea oficială a avut loc în ziua de 11 martie 1928. Când totul a fost terminat, Societatea nu avea nici o datorie. La inaugurarea localului, Constantin Olănescu, membru fondator al Societăţii( care nu a putut participa), a trimis o scrisoare din care cităm: „ A fost într-adevăr o baghetă magică şi aceasta a fost iubitul nostru preşedinte activ, Nae Ştefănescu…”

În serviciul economiei naţionale
Copil fiind, în casa părintească a primit o educaţie religioasă bazată pe morala creştină. Şcoala de Poduri şi Şosele, în timpul studenţiei sale, a fost condusă de inginerul Gh. Duca, un pedagog sever, înconjurat de profesori foarte buni, care le cerea studenţilor să fie disciplinaţi şi conştiincioşi. Astfel, a avut parte de o pregătire profesională excepţională. A absolvit facultatea şi a obţinut diploma de inginer în anul 1877, după care a fost angajat de ilustrul inginer Anghel Saligny, în Serviciul poduri şi docuri, la centrala din Bucureşti. Aici a lucrat ca inginer proiectant pentru docurile din Galaţi şi Brăila. La cererea sa este transferat la Galaţi, unde va conduce şantierul de construcţie a docurilor, în calitate de inginer asistent. Apoi a fost delegat de Saligny să supravegheze şi recepţioneze calitatea oţelurilor fabricate pentru podurile peste Dunăre, Borcea şi alte poduri mai mici de cale ferată, sarcină de serviciu pe care a executat-o timp de doi ani la diferite uzine din Germania(Krupp), Franţa(Creusot) şi Belgia. În anul 1895 este numit director superior al docurilor din Galaţi şi Brăila şi din anul 1897 cumulează şi funcţia de director al N.F.R.(Navigaţia Fluvială Română). În aceste funcţii a avut iniţiative organizatorice, legislative şi de ordin social. A proiectat şi executat importante lucrări de instalaţii şi mecanizare a celor două poduri dunărene. A iniţiat un sistem de retribuire a muncitorilor, prin care ei să participe la beneficii şi, înainte de a se fi introdus legislaţia asigurărilor pentru muncitori, a construit o casă de ajutor pentru personal, prin care erau asiguraţi bolnavii şi accidentaţii şi se acordau pensii de bătrâneţe. După 27 de ani în serviciul statului, timp în care a trecut prin toate treptele ierarhiei inginereşti, de la inginer asistent la cea mai înaltă, aceea de inginer inspector general, în anul 1914 trece în serviciul particular: la propunerea şi insistenţa inginerului Vintilă Brătianu, se transferă la Banca Românească în funcţia de director, ca după un an să fie avansat director general şi apoi preşedinte al consiliului de administraţie şi administrator delegat. Aici, timp de douăzeci de ani, a dus o activitate prin care a influenţat dezvoltarea economică şi industrială a ţării, acordând credite întreprinzătorilor români care prezentau garanţii. În afara ocupaţiilor pe care le-a onorat pe termen lung, a avut şi alte însărcinări. În timpul războiului a fost trimis să instaleze în Rusia un atelier pentru repararea armamentului Armatei Române. A făcut parte din comisiile tratatelor de pace de la Bucureşti şi Paris şi din 242

delegaţia la Conferinţa de la Geneva. A fost preşedinte al Consiliului Superior al Apelor, care a elaborat prima lege a apelor. S-a retras din activitate după 47 de ani de muncă. A încetat din viaţă la 14 iunie 1937. Prin munca depusă în slujba ţării şi a Asociaţiei inginerilor, rămâne un admirabil exemplu de urmat.

243

SABBA I.S. ŞTEFĂNESCU
1902 - 1994 Fost membru al Academiei Române, profesor universitar, om de ştiinţă şi practician, recunoscut în cercurile internaţionale de specialitate.

S-a născut la 20 iulie 1902 la Bucureşti. Tatăl său, Sabba I.
Ştefănescu, a fost un cunoscut paleontolog, profesor la Universitatea din Bucureşti şi membru al Academiei Române. A urmat cursurile liceului “Sfânul Sava” şi ale liceului “St. Louis” din Paris, obţinând bacalaureatul în 1919. În copilărie a cunoscut în casa părinţilor săi personalităţi ale geoştiinţelor româneşti şi străine, a asistat la discuţii savante privind cercetarea globului terestru şi despre resursele minerale. Fascinat de cercurile fundamentale şi aplicative ale Geologiei, sa înscris la Şcoala Naţională Superioară de Mine din Paris, ale cărei cursuri le-a urmat între anii 1920-1924, obţinând titlul de inginer minier. În deceniul al treilea al secolului XX se dezvoltă ca o ştiinţă de sine stătătoare geofizica aplicativă. Până la apariţia acesteia, cercetările şi prospecţiunile geologice se efectuau prin observare directă, această ştiinţă fiind descriptivă. Prin utilizarea tehnicilor geofizice, bazate pe măsurarea în teren a caracteristicilor fizice ale rocilor, geologia devine o ştiinţă tehnică inginerească. Atras de perspectivele de investigaţie ale geofizicii, Sabba Ştefănescu a făcut un stagiu de practică la firma fraţilor Schlumberger, cunoscuţi ca teoreticieni în domeniul şi ca fabricanţi de aparatură pentru măsurători geofizice. În colaborare cu C. şi M. Schlumberger, a efectuat o serie de cercetări punând bazele teoretice ale metodelor de măsurători electrometrice în sondajele verticale, la straturile sedimentare cu stratificaţie plan-paralelă. Rezultatele acestor cercetări au fost publicate la Paris. Exprimarea rezistivităţii aparente sub formă de integrală este utilizată şi în prezent în practica sondajelor electrometrice. Întors în ţară, îşi începe activitatea la Institutul Geologic al României, unde între anii 1937-1967 a funcţionat ca şef al Serviciului de prospecţiuni geofizice. În această calitate a dezvoltat continuu prospecţiunile prin metode electrometrice, magnetometrice, radiometrice, seismometrice de câmp şi în foraje. Împreună cu colaboratorii săi a căutat să îmbunătăţească bazele teoretice ale metodelor de investigaţie geofizică. În anul 1945, având la activ numeroase comunicări ştiinţifice şi lucrări publicate, şi-a susţinut doctoratul. Cercetările sale s-au desfăşurat în problemele teoretice ale câmpurilor diferenţiale, ale liniilor de câmp magnetic şi circuitelor electrice filiforme. Dintre lucrările lui devenite clasice în domeniu cităm: Etudes theoretiques sur la prospection electrometrique du soussol, 3 vol. (1929-1947); Liniile de câmp magnetic ale unui curent rectiliniu de două ori cotit (1951); Elemente de teoria câmpului magnetic (1960); Noi metode de cercetarea pământului la mare adâncime (1971); Problemele geofizice actuale ale subsolului românesc (1971) ş.a. În învăţământul superior a activat între anii 1950-1967. A fost şef de catedră la Institutul de Geologie şi Tehnică Minieră din Bucureşti; după mutarea acestuia la Petroşani a fost transferat la Institutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti. Studenţii aşteptau cu nerăbdare orele de curs ale profesorului Sabba Ştefănescu. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1946. În anul 1952 i sa acordat Premiul de Stat pentru lucrările de prestigiu prin care a afirmat geofizica românească pe plan mondial. 244

Această asociaţie inginerească desfăşoară o vastă activitate ştiinţifică în ţară şi străinătate. fiind afiliată la AGIR. personalităţi actuale ale geofizicii. Într-un articol omagial doi dintre foştii săi studenţi. după o scurtă suferinţă. iubitor de filozofie. Zugrăvescu şi M. un om care nu poate fi uitat. Geofizică şi Geografie a Academiei Române. D. preşedinte al Comitetului Naţional Român de Geodezie şi Geofizică. la 15 aprilie 1994. membru fondator al Societăţii Române de Geofizică. scriau: “A fost un profesor care ne zâmbea cu prietenie. 245 . un strălucit interlocutor. Nabighian. Recunoaşterea activităţii sale internaţionale s-a realizat şi prin alegerea ca membru de onoare al prestigioasei Societăţi a Prospectorilor Americani şi al Uniunii Americane de Geofizică. Acest pionier al geofizicii româneşti şi mondiale s-a stins din viaţă.A fost preşedinte al Secţiei de Geologie. al cărei preşedinte de onoare a devenit.

unde şi-a continuat pregătirea la Colegiul Marconi din Londra. În cadrul. Ion Iancu Constantinescu ş. cu subiectul „Contribuţii de lucru ale amplificatoarelor modulate”.. apărut în 1972 (postmortem). în cadrul unui simpozion organizat de Academia Română. Cartianu. După terminarea studiilor şi-a început activitatea didactică.a. la 7 august 1961.. tratatele de mare valoare Circuite electronice (3 vol. Face parte din grupul personalităţilor care au marcat istoria electronicii româneşti în prima perioadă de dezvoltare: Augustin Maior. dintre care cităm pe Edmond Nicolau. Gh. Combaterea perturbării radiofonice (1940). Numele lui este legat de dezvoltarea radiofuziunii. În ziua de 7 martie 2001 a fost comemorat la 100 de ani de la naştere si 40 de ani de la trecerea în nefiinţă. Institutului de Fizică Atomică de la Dubna s-a preocupat de alimentarea electromagneţilor. În 1942 şi-a susţinut teza de doctorat la Politehnica din Bucureşti. În acelaşi timp a urmat cursurile la Şcoala Politehnică pe care a absolvit-o cu titlul de inginer. Cariera sa didactică s-a desfăşurat pe o perioada de 38 de ani. care i-au continuat opera ştiinţifică şi tehnică. Printr-o muncă organizatorică susţinută a reuşit să dea o formă unitară învăţământului politehnic pentru radiocomunicaţii. de începuturile industriei române de electronică şi de introducerea tuburilor şi circuitelor electronice. lucrând ca amplificatoare audio de putere. A fost solicitat la Institutul de Cercetări Nucleare de la Dubna.a. amplificatoare de tensiune. a realizat stabilizatoare de curent şi de tensiune. a efectuat cercetări asupra ciocnirii particulelor de energii foarte mari şi de aplicaţii ale elctronicii în fizica nucleară. A fost ales membru corespondent al Academiei Romane în 1952. A plecat în Anglia pentru perfecţionare în 1928.1957). Universitatea Bucureşti. să formeze serii de ingineri care îl recunosc ca pe un mare profesor şi să afirme numeroase personalităţi. 1952) şi Tuburi şi circuite electronice (1955 . TĂNĂSESCU 1901 . Ca rezultat al cercetărilor ştiinţifice a stabilit o metodă analitică pentru determinarea condiţiilor de funcţionare a triodelor. Din cauza morţii sale timpurii. Studiile liceale (1912-1919) şi cele superioare (1919-1923) le-a urmat la Bucureşti. Secţia de 246 . de unde a obţinut titlul de licenţiat în matematici. Mihai Drăgănescu ş. şi la Facultatea de Matematică. Dintre lucrările publicate cităm: Asupra soluţionării tehnice a problemei radiodifuziunii în România (1940). devenind conferenţiar (1928-1942) şi şef al catedrei (1942-1961).1961 Fondatorul şcolii româneşti de electronică S-a născut la Bucureşti în ziua de 2 martie 1901.TUDOR A.a. nu s-a ivit prilejul să fie ales membru titular. Resonance des circuits cuplees (1942). Emil Giurgea. La Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele a fost şeful secţiei de electricitate şi director adjunct ştiinţific. de relaxare ş. de modulaţia în frecvenţă a generatoarelor de înaltă frecvenţă. care a apărut în 3 ediţii. Amplificatorul de audiofrecvenţă. unde a condus sectorul metodicii experimentale şi Laboratorul de cercetări nucleare (1947-1952). Dragomir Hurmuzescu. fiind numit asistent la Catedra de electricitate şi electronică.

247 . al construcţiei de aparate electronice româneşti. al organizării laboratoarelor şi de noi şi noi activităţi ca electronica nucleară. În cadrul acestei manifestări omagiale au rostit alocuţiuni membri ai Academiei şi profesori universitari specialişti în electronică.” Memoria lui a fost cultivată în rândurile studenţilor români prin Premiile „Tudor Tănăsescu” care se acordă începând din 1979 la Universitatea Politehnică Bucureşti şi ulterior la nivel naţional şi Premiul „Tudor Tănăsescu” care se acordă de Academia Română începând din 1990. Dl academician Mihai Drăgănescu. industrială. al cercetării ştiinţifice româneşti în domeniu. dispozitive şi automatizări electronice. preşedintele secţiei de tehnologia informaţiei. calculatoare. în colaborare cu Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din Universitatea Poitehnică Bucureşti.ştiinţa şi tehnologia informaţiei. Comitetul Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST). l-a caracterizat astfel: „Este principala personalitate istorică în domeniul electronicii……este punctul de pornire al formării cadrelor româneşti de electronică.

Cursurile liceale le-a urmat la Cernăuţi. În activitatea politică a debutat în anul 1990. Pedologia cu bazele geomorfologiei şi bonitatea terenurilor agricole. casnică. A publicat mai multe volume de eseuri. unde a predat cursurile: Organizarea teritoriului agricol. cunoscător a 12 limbi străine – dintre care germană.1987). Când Basarabia a fost ocupată de trupele sovietice. a încetat din viaţă fulgerător. a fost agricultor şi mama. membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. cercetare ştiinţifică. Activitatea lui s-a desfăşurat pe mai multe direcţii – producţie. valorificarea resurselor funciare. Recunoscându-i-se calităţile. Gottingen. el fiind cel mai mic dintre cei 11 copii ai familiei. profesor universitar doctor docent. membru în Colegiul director şi colaborator apropiat al „Universului ingineresc”. franceză. ca şef de promoţie cu diplomă de merit (1952). A fost un talentat cercetător al solurilor. membru al Consiliului AGIR. S-a născut în ziua de 25 noiembrie 1925. Basarabia. Şi-a luat doctoratul în pedologie (1965) la Institutul Agronomic din Bucureşti. numeroasa familie Teaci s-a refugiat la Piteşti.DUMITRU TEACI 1925 . ca publicist şi ca om politic. la Târnova. În domeniul umanistic a publicat numeroase articole în care. Pentru uzul studenţilor a publicat două cursuri. a combătut corupţia şi practicile care au condus la declinul agriculturii româneşti. cel de al treilea fiind sub tipar. învăţământ. Valorosul 248 . ecologie. dintre care 30 au fost publicate în străinătate. A făcut 7 clase în comuna natală. În 1975 a fost declarat doctor docent în ştiinţe agricole la Institutul Agronomic Bucureşti. organizarea producţiei agricole. Tatăl. cu idei originale. Doctor Honoris Causa om de cultură şi ştiinţă. Stuttgart. Din 1985 a condus activitatea de doctorat în pedologie. Piteşti si Timişoara. A fost lector după care a devenit profesor la Facultatea de Geodezie din Institutul de Construcţii Bucureşti. cu obiectivitate şi curaj. Admirator al ţăranului român „făcător de pâine”. a fost ales ca secretar general ştiinţific al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (1976 . membru activ al AGIR. „Solurile României” (1964) şi 175 de articole în domeniile pedologie. şi creatorul unei metode de cartare pedologică care îi poartă numele. în care îşi arăta sentimentele faţă de pământul agricol şi truditorii lui. la Bonn. Mihai. A efectuat specializări în Germania. Ecologia şi organizarea teritoriului. Eufrosina. A publicat 12 cărţi de specialitate. În aceste eseuri se reflectă dragostea şi preocuparea faţă de prezentul şi viitorul ţării şi idealul unirii Basarabiei cu România. unde în 1957 a ajuns şef de serviciu şi consilier. După un an de activitate pe teren a fost chemat în calitate de coordonator pe tară în Ministerul Agriculturii. toate de referinţă pentru specialişti. engleză. în plină efervescenţă creatoare în ziua de 12 aprilie 2001. Între 1987 – 1992 a lucrat ca cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Pedologice şi Agrochimice. În ultimul an de studii universitare a fost angajat ca inginer pedolog la Timişoara. A absolvit Facultatea de Agronomie. dintre care cităm „Cartare şi analiza solurilor” (1955).2001 Inginer. A fost apreciat ca specialist. judeţul Hotin. i-a dedicat numeroase poezii pline de sensibilitate.

studiul flăcării.1916 Chimist şi inventator cunoscut în întreaga lume S-a născut la Braşov în ziua de 18 octombrie 1839. În epoca în care a trăit N. acţiunea pentaclorurii de fosfor asupra anhidridei acidului wolframic. a lucrat ca profesor de chimie la Gimnaziul Român din Braşov. unde şi-a continuat studiile de arhitectură şi a obţinut diploma de arhitect. Ludwig. După obţinerea titlului de inginer chimist. sulfurii de amoniu etc.a. apoi ca profesor de chimie la Academia de Comerţ şi la Academia de Arte Frumoase. a publicat o serie de articole privind relaţiile dintre chimie şi artele plastice. într-o familie înstărită de orăşeni. Pasionat de chimie şi de artele plastice. la Goalpara din Assan. S-a înscris la Politehnica din Viena. El scria prietenilor săi că s-a întors la perfecţionarea în domeniul chimiei. Ludwig la chimia analitică şi pe Redtenbacher la tehnologia chimică. la analize asupra silicaţilor. după care a plecat la Viena. cu gândul de a înfiinţa în tară o fabrică de hârtie. având ca profesori pe E. 249 . Teclu şi erau mândrii de prestigiul concetăţeanului lor. unde a terminat liceul şi a luat bacalaureatul. S-a întors în ţară în 1864. dar negăsind de lucru s-a întors la Viena. unde a lucrat la început ca asistent al prof. fiind profesor la Catedra de chimia pigmenţilor şi la Monetăria Statului Austriac. Primele descoperiri şi lucrări ale sale se referă la Studiul chimic asupra unor meteoriţi căzuţi în India. tehnologia hârtiei. pentru că legile sale nu se exprimă matematic. a plecat la Munchen unde s-a înscris la Academia de Arte Frumoase – Secţia de arhitectură. chimist al Imprimeriei Imperiale. combustia gazelor. În amintirile sale. unde a introdus pentru prima dată cursul de gimnastică ratională si a întemeiat Societatea Reuniunea de Gimnastică şi Cântări. unde a urmat cursurile de chimie. cu idealul de a lucra ca arhitect. În 1868 pleacă din nou la Viena. Teclu a desfăşurat o activitate ştiinţifică bogată în domeniul chimiei anorganice. Se afirma ca nu va ajunge niciodata o ştiintă adevarată. Negăsind capitalul necesar şi nici susţinători. pe care le-a continuat tot restul vieţii şi ale căror rezultate le-a publicat în Buletinele Academiei Române şi în diferite reviste de specialitate din străinătate. Dupa anul II a plecat la Berlin. capacitatea de explozie a amestecului de gaze ş. A urmat şcoala primară şi primele clase de liceu la Braşov. Tot din perioada tinereţii a efectuat cercetări asupra arderii.NICOLAE TECLU 1839 . Teclu. unde a efectuat un stagiu de inginer la binecunoscuta fabrică de hârtie din Schlögemühl. scriitorul Ioan Slavici povesteşte că el şi Eminescu au asistat la pasionantele experiente de chimie ale lui N. Sunt cunoscute în întreaga lume cercetările sale privind electricitatea atmosferică. chimia era o ştiintă tânără. Activitatea era la început şi Nicolae Teclu a fost dintre acei chimişti români care s-au făcut cunoscuţi în întreaga lume prin deschiderea de noi orizonturi în domeniu.

Nicolae Teclu este inventatorul şi realizatorul unor aparate pentru prepararea dioxidului de carbon solid. Dintre cele 150 de lucrări publicate. Invenţia a fost brevetată în Austria şi realizată pe scară industrială de firmele W. pentru sinteza şi descompunerea apei. 250 . dispozitive pentru experienţe didactice şi altele. unul dintre primele fotometre. În anul 1877. În 1900 a inventat becul de laborator care îi poartă numele. generatoare de gaz pentru obţinerea unui curent continuu. la care se folosea un bec cu filament din platină şi iridiu. cu reglare a curentului de aer şi gaz. Despre caracteristicile flăcării. A realizat ozonizatoare de diferite tipuri. Într-o scrisoare adresată prietenilor săi îşi arăta dorinţa ca după Marea Unire să se alăture conaţionalilor săi la Universitatea din Bucureşti. pe care l-a prezentat la Congresul Internaţional de Chimie de la Viena din 1898. pentru înregistrarea exploziilor de gaze şi determinarea continuă a compoziţiei aerului din mine. iar între anii 1910 – 1913 a fost preşedinte al Secţiei ştiinţifice a Academiei Române. Teclu venea în ţară special pentru a participa la sesiunile Academiei. este superior prin faptul că reglarea admisiei se face cu un obturator conic. cităm: Despre pigmentele anorganice. Teclu a devenit membru corespondent al Academiei Române şi membru titular în 1879. asemanator cu becul Bunsen. care este folosit şi în prezent în laboratoarele de chimie din toate ţările.J. aparate pentru prepararea amestecurilor detonante. Rohrbeck’s Nachtolger din Viena şi Franz Hugershoff din Leipzig. necesare prevenirii exploziilor de grizu. Având o bază de existenţă şi pentru cercetările sale în străinătate.A inventat „Aparatul pentru determinarea transparenţei corpurilor”. în care sunt descrise descoperirile şi invenţiile sale. fapt care realizează un amestec mai bun al aerului cu gazul şi o temperatură mai înaltă. Relaţiile dintre chimia organică şi anorganică. Aceasta nazuinta nu i s-a îndeplinit pentru ca a trecut în nefiinţă la 13 iulie 1916 la Viena. N. savantul s-a simţit legat de România şi a întreţinut relaţii neîntrerupte cu oamenii de ştiinţă români. Marele chimist Petre Poni povestea că aproape 4 decenii N. Contribuţii la caracteristicile lămpii. pe care în ţară nu o putea avea. Becul Teclu.

Trăise personal experienţa cutremurului din 1940. precum şi în Bucureşti (peste treizeci de mii de apartamente). Bazându-se pe cunoştinţele ştiinţifice şi pe practica sa consistentă. ca şef de atelier. din Măgura Livei. iar inginerii constructori au căutat soluţii de rezistenţă antiseismice pentru clădirile pe care le ridicau. Acestea au fost difuzate şi desigur auzite şi de oficiali. În anul marelui cutremur din 1977. unde va lucra neîntrerupt treizeci şi cinci de ani până în 1985. fier beton ş.. Margareta. a adresat proteste scrise conducerii institutului şi presei. Spitalul din Târgu-Mureş. După absolvirea facultăţii este repartizat la Institutul de proiectări în construcţii din Bucureşti. a fost realizat sub conducerea sa. Astfel prestaţia sa profesională a salvat vieţi omeneşti şi bunuri materiale. mama. Gheorghe Ursu se opune intruziunii politicului în construcţii şi continuă să proiecteze pe baza calculelor luând în consideraţie coeficienţii de rezistenţă seismică. Năsăud. Din acel moment. au început geologii şi geofizicienii români studii sistematice asupra acestui fenomen."Scânteia" şi altele . a adresat scrisori posturilor de radio străine. dar fără nici un rezultat.C. Gheorghe Ursu continuă să înveţe la liceul "Vasile Alecsandri".R în care cerea să se înlăture urgent urmările cutremurului. consemnate şi de cronicarii din secolele trecute. dar s-a păstrat tăcerea. La Facultatea de Construcţii din Bucureşti problema era studiată de către specialişti. victime umane şi blocuri prăbuşite. care a fost recunoscut ca unul dintre cele mai moderne din ţară.1987 Gheorghe Ursu s-a născut la 2 iulie 1926. indicaţiile deveniseră obsedante. Nicolae Ceauşescu a convocat o şedinţă a biroului politic al C. Specialist în calculul structurilor de rezistenţă. a avut loc un cutremur cu urmări tragice. Datorită acestui fapt.00. prin comunicări ştiinţifice şi în publicaţii de specialitate. Sulina. nici unul dintre obiectivele proiectate de colectivul pe care îl conducea nu a fost avariat de seismul din 4 martie 1977. erau pline de articole care "demonstrau" câte construcţii în plus se pot realiza prin acest tip de economii. laşi. ceea ce afecta structura de rezistenţă. În calitatea pe care a avut-o în institut a proiectat cartiere de locuinţe în Galaţi.EMIL GHEORGHE URSU 1926 . radioul şi televiziunea preamăreau ideile "geniale" ale dictatorului. unde îşi dă şi bacalaureatul. Săvineşti. Buzău şi pe litoral. care a afectat jumătate din construcţiile din teritoriul României. la ora 21. chiar şi în ziua de 4 martie 1977 când. Între anii 1932-1936 urmează şcoala primară şi apoi primele clase de liceu. în oraşul Soroca din Basarabia. inginerul Ursu cunoştea faptul că ţara noastră este situată într-o regiune seismică şi că seisme au avut loc la intervale aproximativ regulate. După catastrofa de la 4 martie 1977. Din această îndârjire de a practica corect şi cu probitate meseria de inginer constructor a intrat în conflict cu guvernanţii şi cu inchiziţia comunistă. care transmiteau în limba română. În acele timpuri erau "indicaţii" permanente pentru reducerea consumului de materiale de construcţii.şi cea locală. Pentru a aduce la cunoştinţa opiniei publice pericolul pe care îl reprezentau indicaţiile dictatoriale. ciment. familia Ursu se refugiază la Galaţi. pe când alte construcţii edificate pe baza "indicaţiilor" s-au prăbuşit . Tatăl său.C. cu urmări catastrofale. Vasile Ursu. Soluţia 251 . Aici. Urmare a ocupării Basarabiei de trupele sovietice. Tulcea.a. era originar din Galaţi. al P. Ambii părinţi au fost medici chirurgi. Ca revoltă. Presa centrală . Toate ziarele. Între anii 1945-1950 este student la Politehnica din Bucureşti Facultatea de Construcţii. la Soroca.

în anul 1942. i se publică volumul "Numai doi'. Avea o curiozitate deosebită şi a dorit să păstreze tot ce a văzut interesant.când două tinere uteciste l-au reclamat ofiţerului de securitate din institut că avea în biroul său un caiet cu însemnări zilnice . presentimente" rămâne nepublicat. totul în numai 35 de zile. cinematograf. dar şi mai multe confiscate şi distruse. pe când era în viaţă. iubea muzica. Belgia. dar care nu a văzut lumina tiparului decât după revoluţie. aşa cum de altfel s-a şi procedat. scriitorul. volumul "Presentimente. în anul 1991. ca student. dar este necesar să amintim câte ceva şi despre poetul. este solicitat să intre în Uniunea Tineretului Comunist (U. dar faptul că ţine un jurnal era cunoscut de multe persoane. Siguranţa antonesciană a observat îndeaproape activitatea lor. nici soţia. călătorul şi atitudinea lui cetăţenească.T. poezii. care comentează pe larg adevărul. Spania. Din acest grup făcea parte şi Camil Baciu. muzee de artă. unde sunt citite în emisiuni şi comentate. era ţinut sub cheie. Aceste poezii reprezintă un mesaj de dragoste către umanitate. să se adreseze prin scrisori. De aici sunt auzite opiniile inginerului specialist. Se opune din nou cu vigoare. şi de către presa internaţională. Italia. În literatură debutează în anul 1944. În dorinţa de a vedea muzeele Europei şi oraşele despre care citise. postului de radio "Europa Liberă". a intrat într-un grup de elevi contestatari ai regimului nazist. Dar cea mai importantă "captură" a fost jurnalul său personal. Este refuzat de mai multe ori. în cotidianul "Ecoul". restul fiind distruse prin tocare (fapt pentru care 252 . În domeniul poeziei. admiratori ai sistemelor anglo-franco-americane. fapt care conduce la excluderea lui din organizaţie.) la rând cu ceilalţi colegi. dar şi la competiţiile sportive şi practica înotul. cu pantofii rupţi. copiii sau prietenii. Nu poate refuza. dar cu o bogăţie de imagini. O echipă de securişti îi face descindere la domiciliu şi îi confiscă manuscrisele şi publicaţiile pe marginea cărora făcuse însemnări. solicită un paşaport turistic. ca şi mulţi alţii. solicitată de editura "Albatros" în 1970 spre a fi publicată imediat. În anul 1948. După ce ani de zile a fost urmărit din umbră. dar nu a luat măsuri severe. Olanda şi Germania. dar după numeroase intervenţii reuşeşte să obţină paşaportul şi să facă o excursie prin centrele culturale din Austria. la editura "Dacia" din Cluj. protestează împotriva acestor măsuri abuzive. alcătuieşte şi publică un album de arhitectură contemporană.C. exprimat original prin cuvinte din vocabularul ştiinţific cu care autorul îmbogăţeşte dicţionarul poetic. format din 61 de caiete. când i-a fost confiscat de securitate. cu o prefaţă de Nina Cassian editura Litera . Se întoarce mai slab. ai cărui colaboratori erau Ion Caraion şi Virgil Ierunca. din care au rămas numai câteva ca probe de incriminare. dar devine incomod prin atitudinea şi prietenia cu anticomunişti cunoscuţi. cu un microeseu care a apărut în pagina literară condusă de Miron Radu Paraschivescu. se pot scrie multe. Atunci s-a hotărât. privitoare la hotărârile politice pentru înlăturarea efectelor cutremurului. altele rămase în manuscris. pe care le-a consemnat în cartea "Europa mea". În legătură cu preocupările profesionale. Fiind elev de liceu la Galaţi. în ianuarie 1985 . în colaborare cu regizorul Mirel Ilieşu.a început urmărirea declarată. Anglia. La acest jurnal nu avea acces nimeni. cu mult curaj. Despre activitatea sa inginerească şi realizările în acest domeniu. În loc de consolidări sau demolări .politică era cosmetică. Gheorghe Ursu a înţeles. cunoscutul scriitor din sfera ştiinţifico-fantastică. Având parte din familie de o educaţie cu largă deschidere spre cultură. că a pune în aplicaţie aceste "indicaţii" reprezintă un act criminal premeditat. dar nu este luat în consideraţie de autorităţile cărora li s-a adresat în scris cu argumente profesionale. Au urmat multe scrieri în proză. trebuia să se umple crăpăturile. Conducătorul lor era scriitorul Iordan Chimet. De aici ideea de a scrie zilnic în jurnalul său personal evenimentele pe care le-a trăit din 1943 până în 1985. Franţa. nu inginerească. unele publicate. toţi scriitori cu concepţii profund democratice.unde era cazul.1971. îi plăcea să citească. mergea la operă.

S-au realizat două filme de scurt metraj: "Babu" în regia lui Cornet Mihalache şi "Regele fluturilor" de regizoarea Luminiţa Sălăgean. La început. Geo Bogza scria. Însă unul dintre aceştia a declarat că Gheorghe Ursu era bătut şi de anchetatori. După nouă luni de tracasări. Uneori o maşină a securităţii îl aştepta la ieşirea de la serviciu şi îl conducea în locurile în care se desfăşura ancheta.s-a întocmit proces-verbal oficial înregistrat. Căci regimul ceauşist declarase că în ţară nu erau deţinuţi politici. A decedat la spitalul Jilava în ziua de 17 noiembrie 1985. numeroşi intelectuali au scris despre acest caz. Întrebările se refereau la cele consemnate în jurnal privind problemele politice. a intrat într-o anchetă în libertate. atitudinea sa faţă de regimul dictatorial sau poziţia faţă de lucrările de consolidare a clădirilor după cutremurul din 1977. a fost pus într-o celulă cu doi borfaşi care aveau dispoziţia să-l terorizeze şi să-l bată. care l-a comentat pe larg. scriitorii cu vederi ostile regimului. după un scenariu tipic. Era urmărit zi şi noapte. într-un articol publicat la 11 mai 1993: "A ucide un astfel de om echivalează cu a-l omorî pe REGELE FLUTURILOR". Din ordinul anchetatorilor. Printre altele i se cerea să facă declaraţii scrise despre prietenii lui. în special în stomac. 253 . a făcut o peritonită acută. la scrisorile trimise la Europa Liberă. inginer român Gheorghe Ursu. Justiţia română trebuie să-l redea istoriei pe cel ce a fost eminentul. Tragicul eveniment a fost aflat şi de presa internaţională. semnat şi ştampilat). După evenimentele din decembrie 1989. la 21 septembrie 1985 a fost arestat. Urmare a loviturilor. fiind acuzat că la domiciliul lui s-a găsit valută în valoare de 16 dolari USA deţinută ilegal.

o trăsură care mergea fără cai. Ziarele lăudau avantajele automobilelor cu aburi: comenzile simplificate. s-a înscris la Şcoala Centrală. La timpul respectiv nu exista termenul „automobil”. Pe principiile constructive ale lui Văsescu. Dumitru Văsescu. magnetoului. Discuţiile au fost pe măsura evenimentului.DUMITRU VĂSESCU 1859-1909 Inventatorul unui vehicul precursor al automobilului actual Într-o zi luminoasă şi călduţă din primăvara anului 1880. Benz a construit un motor de 3 CP. de a cărei perfecţionare avea să se ocupe toată viaţa. carburatorului şi delcoului. originar din îndepărtatele meleaguri ale Valahiei. cât şi cele dotate cu motoare cu explozie. Daimler a realizat un motor de 3 CP. Se asigura publicul că acesta este automobilul viitorului. pentru soluţiile constructive aplicate de el pentru prima dată: şasiul. având combustibil petrolul. pe care îl regăsim şi la maşinile actuale. construite de Daimler în 1885 şi Benz în 1886. student la Şcoala Centrală. aceasta a constituit o alternativă şi o concurenţă pentru automobilele dotate cu motoare. 254 . ediţia 1898. La apariţia acestui autovehicul acţionat de puterea aburilor se credea că va deveni cel mai important mijloc de transport pentru şosele al secolului XX. parizienii care se plimbau liniştiţi pe Champs Elysees savurând aerul proaspăt au văzut venind dinspre Arcul de Triumf. cutiei de viteze. la Paris a avut loc o cursă de automobile la care au participat atât maşini acţionate de cazane cu abur. pe care a pus-o în circulaţie în primăvara anului 1880. Cetăţenii. unde se bucura de aprecierea profesorilor şi încrederea colegilor inventase acel vehicul fără nume. meşterea lacăte. Acest scenariu s-a repetat de multe ori în acel an până avea să intre în rutină şi a fost comentat de presa pariziană în fel şi chip. arborelui motor. cel mai reuşit „tren fără şine”. Caii nărăvaşi de la unele echipaje se zbăteau în lături punând în dificultate pe vizitii. broaşte de uşi şi inventa diferite dispozitive. capacitatea de transport superioară. pe care l-a instalat pe o căruţă cu trei roţi. pe care l-a instalat pe un vehicul cu două roţi. Se poate afirma cu date şi argumente că acesta a fost primul autoturism din lume. curioşi şi puţin speriaţi. zăvoare. Scotea un fum gros şi sunete ciudate. îndreptându-se spre Place de la Concorde. un sistem original de bracare a roţilor. două tipuri de frâne. care a apărut mai târziu şi este menţionat pentru prima dată în Larousse. Încă din liceu manifesta aplicaţii pentru mecanică. La locuinţa lui din Rue Michelet şi-a amenajat un mic atelier în care a început să lucreze la o maşină cu care să se circule pe drumurile publice. eliminarea ambreiajului. atelierele Gardner-Serpollet din Paris fabricau la sfârşitul secolului trecut autocamioane cu aburi. El mărturisea colegilor săi dorinţa de a deveni inginer. Ajuns la Paris. În 1895. care la motorul cu explozie provoacă „pene”. motor faţă (cazanul). Dumitru Văsescu s-a născut la Iaşi. Maşina construită de inginerul Văsescu nu a rămas o curiozitate. roţi metalice cu cauciucuri. se îmbulzeau la marginea trotuarelor să vadă cât mai bine ciudatul vehicul. posibilitatea de a schimba uşor direcţia de mers fără a utiliza marşarierul (angrenaj complicat). aşezământ de învăţământ tehnic superior care pregătea ingineri. la 29 octombrie 1859. piesele componente simple şi durabile. Printre altele se putea citi că dl. Inventatorul Văsescu rămâne în istoria automobilului un clasic recunoscut şi necontestat. acţionată de aburi.

Văsescu a circulat cu automobilul său şi pe străzile Bucureştiului. la 29 octombrie 1909. care întrunea toate calităţile necesare pentru a circula pe drumurile publice. În anii ’30. produce trepidaţii şi le dărâmă casele. Primul autocamion a intrat în serviciu la Bucureşti în anul 1900. care în trei minute intrau în regim de funcţionare. Încălzirea apei se făcea cu lemne. Între 1920-1930 au fost prezentate la expoziţiile de maşini automobile cu aburi perfecţionate. Automobilul Văsescu a reprezentat pentru epoca respectivă cel mai reuşit vehicul. 255 . cu care urma să transporte gunoiul menajer. Deşi în această concurenţă. dar a fost scos din uz la protestele vehemete ale locuitorilor de la periferie. la vârsta de 50 de ani. şi acum sunt constructori de automobile visători care reprezintă la saloanele de automobile maşini acţionate de puterea aburilor. în trecerea pe stradă. paie etc.Primăria oraşului Bucureşti a încheiat cu această firmă un contract pentru mai multe autocamioane. care a durat până în anii ’40. Inginerul Dumitru Văsescu a încetat din viaţă la Bucureşti. când a învins definitiv maşina cu motor tip Daimler-Benz. care susţineau că autocamionul. uzinele GAZ din Moscova fabricau în serie autocamioane cu abur pentru uzul armatei.

La început a făcut un plan pentru un aparat de zbor cu aripi batante. l-a ajutat cu influenţa pe care o avea la autorităţi să îşi construiască aeroplanul la Arsenalul Armatei. a iniţiat o colectă pentru strângerea de fonduri. care acum îi poartă numele. la care au participat şi foştii lui colegi de la primară şi de la liceu. Coşbuc. care îi aprecia preocupările. Prima lui invenţie a fost o turbină. a cerut directorului firmei sprijinul pentru a-şi materializa proiectul. care i s-a părut profesorului de fizică foarte ingenioasă şi s-a dus cu elevul său la fabrica Rieger. Având terminat un proiect pentru un aparat de zbor. Astfel. dar a fost refuzat. Ca elev de liceu şi-a găsit o îndeletnicire nouă. pionier al aviaţiei mondiale. Se povesteşte despre el că în copilărie studia cu atenţie zborul păsărilor şi că a prins în clopotniţa bisericii lilieci ale căror aripi le studia ore în şir. repara ceasuri pentru colegii de clasă şi chiar pentru profesori. Astfel. pe care le repara şi pe care le sincroniza. pilot câştigător al unor premii internaţionale S-a născut la 6 noiembrie 1882. Profesorul Ianoş Oden de la Şcoala Politehnică. După terminarea şcolii primare în comuna natală. Astfel a plecat Aurel şi s-a înscris la Şcoala Politehnică din Budapesta. Vlaicu a reuşit în 1909 să construiască primul său planor. Copilăria petrecută în satul natal l-a legat de sat. Colegul lui Romulus Boca. unde a început să facă planurile pentru primul său aparat de zbor. un ţăran cu suflet mare. În capitala României a fost susţinut de Vlahuţă. În 1908 a intrat în serviciu la fabrica de motoare Oppel din Rüsselsheim. acţionat de motor. Şt. cucii deranjau tot cartierul. Pe atunci ziarele aveau ca subiect de senzaţie zborurile cu planorul realizate de Otto Lilienthal. reprezintă viitorul în domeniul zborului. Emil Gârleanu. Considerând că în Transilvania ocupată de Imperiul AustroUngar nu putea să îşi realizeze proiectele. După terminarea liceului. fiind convins că un aparat de zbor cu aripi fixe. în tinereţe fiind poreclit "flăcăul din Binţinţi".1913 Constructor de avioane. în comuna Binţinţi lângă Orăştie. Iosif. Ca student în primul an de facultate îl pasiona zborul şi dorinţa de a face o maşină puternică acţionată de un motor cu care să zboare. pe care l-a înălţat cu ajutorul flăcăilor din Binţinţi. La gazda unde locuia aducea ceasurile cu cuc. a plecat la Bucureşti. tatăl său a vândut o parte din pământ pentru a-şi putea trimite fiul la studii superioare ca să devină inginer. O. unde a rămas numai un an. Acest proiect l-a abandonat.AUREL VLAICU 1882 . ministrul instrucţiunii. pasiune cunoscută de copiii de ţărani cu care se juca. acţionat de arcuri. în 1903 Aurel Vlaicu a plecat săşi continue studiile la Şcoala Politehnică din München. unde a găsit sprijin pentru realizarea idealurilor sale. astfel că la orele fixe. l-a sfătuit să se transfere la o politehnică germană unde studiile de mecanică se făceau mai aprofundat. Tatăl lui a dorit şi el să participe cu bani la proiectul lui Aurel şi a făcut rost de bani ipotecând o parte din pământul pe care era proprietar. Părinţii lui au fost ţărani gospodari. În 1909 s-a întors acasă la Binţinţi şi le-a povestit foştilor lui colegi din primară. părinţii l-au trimis la liceul din Orăştie şi apoi la cel din Sibiu. Marele om de stat Spiru Haret. fiind foarte bun la învăţătură. cu care urmărise odinioară zborul păsărilor şi al insectelor despre proiectul său. propunându-i proprietarului să o construiască în serie. Pentru tipul de motor s-a sfătuit 256 .

l-a declarat membru de onoare post-mortem. În iunie 1912. la jubileul de 50 de ani al Asociaţiei pentru Literatură şi Cultura Poporului Român. Pe locul accidentului s-a ridicat un monument în amintirea lui. prietenii lui devotaţi.cu Traian Vuia. alţii afirmă că a avut un atac de cord. pentru a fi primul care făcea o astfel de tentativă şi având ambiţia să realizeze performanţa cu un avion de construcţie românească. Aflând că un aviator străin va încerca să zboare peste Munţii Carpaţi. în apropiere de Câmpina. Aurel a decolat cu avionul Vlaicu II de lângă Bucureşti la 13 septembrie 1913. Academia Română. Cu acest aparat a participat la manevrele militare de toamnă şi a dus un mesaj de la Slatina la Piatra Olt. Aparatul pentru care a obţinut brevetul RO 2258 cu titlul "Maşină de zburat cu un corp în formă de săgeată" se putea compara cu cele mai bune aparate de zbor din lume la acel timp. proiectat în întregime din elemente metalice. Lazăr". la 120 de ani de la naştere AGIR i-a reprodus chipul pe calendarul pe care îl editează anual. Academia Română i-a acordat Premiul "Gh. atingând plafonul de 1000 m înălţime şi viteza de 90 km/oră. a participat şi Vlaicu cu noul său avion. unde a murit. Vlaicu cu fratele lui şi mecanicul Magnani au lucrat la aparatul de zbor Vlaicu II. până în februarie 1911. Cauzele prăbuşirii nu se cunosc: după unele surse ar fi fost o pană de motor.000 de participanţi care l-au aplaudat atunci când era pe cer printre nori. Aurel Vlaicu şi-a depus cererea de brevetare pentru aeroplanul Vlaicu 1. La 15 octombrie 1910. conţinând un text cu descrierea şi cinci desene pe calc. Avea un nou vis. Vlaicu III este considerat primul aeroplan din lume construit din metal. înainte ca Fokker. Brégnet. să fi construit astfel de avioane. La Blaj. dar s-a prăbuşit lângă comuna Brăneşti. alături de 30. să treacă Carpaţii cu aparatul lui. care îi oferea conducerea uzinei pentru producerea în serie a aparatului său. Junkers ş. în 1913. situând ţara noastră pe locul al doilea după Franţa. Pentru a-l realiza a construit un nou avion Vlaicu III. Din decembrie 1910. A refuzat propunerea de a lucra în Anglia la Marconi's Wireless Telegraf. La propunerea lui Spiru Haret. în şedinţa solemnă din 28 octombrie 1948. în valoare de 5000 lei. La Sibiu şi Braşov a executat zboruri acrobatice de mare măiestrie. în memoria lui. la concursul aviatic de la Aspem – Austria a obţinut două premii: întâiul pentru precizia aruncării la ţintă şi al doilea pentru aterizarea la punct fix. Au fost de faţă Coşbuc şi Caragiale şi ţărani din Binţinţi. 257 . În semn de omagiu. ca ţară care a folosit avionul în scopuri militare.a.

cu performanţe superioare. spunea studenţilor săi la cursuri: "Lui Traian Vuia îi revine titlul de glorie de a fi creat prima maşină aeriană care a învins acţiunea gravitaţiei şi a plutit în aer cu propria sa putere instalată la bord". unde ţinea conferinţe cu caracter istoric. Considerând că în meseria de jurist îşi poate face o carieră mai bună. dar şi despre aparatele de zbor mai grele decât aerul.106 pentru aeroplanulautomobil. zbura şi ateriza cu mijloace proprii de bord. În revista "Orizontul" din 20 noiembrie 1922. Elie Carafoli (1901-1983). cu care a efectuat numeroase zboruri experimentale. regimul de stat şi de contract" în 1901. Ziarele şi revistele importante au consemnat succesul său. pentru a se putea întreţine. de fapt. judeţul Timiş. Între anii 1918-1921 a proiectat şi construit două elicoptere. După ce şi-a luat examenul de bacalaureat la liceul din Lugoj în 1892. Avea însă un proiect la care a lucrat în taină mulţi ani şi pe care l-a prezentat la Academia de Ştiinţe la 16 februarie 1903. El povestea mai târziu că. în comuna Surducul Mic. a plecat la Paris în 1902 pentru a studia zborul mecanic. După terminarea studiilor de inginerie s-a întors la Lugoj şi s-a angajat secretar la un avocat. în care a prezentat contribuţia sa la realizarea şi perfecţionarea unei maşini de zbor la care elicea asigură susţinerea şi propulsia. Constantin Nedelcu. aproape de Lugoj.TRAIAN VUIA 1872 . social. care decola. inventator al primelor aparate de zbor cu sisteme de decolare. Traian Vuia a publicat un articol intitulat "Zborul vertical". în vreme ce celelalte tipuri contemporane au dispărut cu desăvârşire". Aparatul de zbor VUIA II construit în 1907. Construind aeroplanul inventat de el – Vuia 1 – a efectuat primul zbor pe terenul de la Monteson de lângă Paris la 18 martie 1906. echipat cu un motor Antoinette de 25 CP. adoptat de constructorii ulteriori şi păstrat până astăzi. În august 1906 a construit aeroplanul VUIA 1 bis.1950 Pionier al aviaţiei mondiale. sub titlul "Proiect de aeroplan-automobil". a plecat la Budapesta unde s-a înscris la Şcoala Politehnică pentru a deveni inginer. În timpul studenţiei activa în Societatea literară "Petru Maior" constituită de tinerii români. La baroul din Lugoj era cotat ca un jurist excelent şi câştiga bani mulţi din profesarea avocaturii. economic. Spre surprinderea prietenilor lui. 332. unde se ducea numai pentru a susţine examenele. 258 S-a . Acad. în monografia publicată în 1955. urmărea curenţii de aer de care ştia să profite cu măiestrie pentru a le dirija. La 17 august 1903 a obţinut brevetul de invenţie francez nr. Prof. profesor de aeronautică la Şcoala Politehnică din Bucureşti. pe care le-a experimentat pe aerodromul de la Juvissy şi la Iassy-les-Moulineaux. propulsie şi tren de aterizare proprii născut la 17 august 1872. Foştii lui colegi de la şcoala primară din sat îşi aminteau de el că era mare meşter în confecţionarea şi înălţarea zmeelor. monoplan cu tren propriu de aterizare şi decolare. The New York Herald şi revista L'Ilustration au publicat fotografii şi comentarii. scria: "Modelul realizat de Vuia în 1906. A devenit doctor în ştiinţe juridice cu dizertaţia "Militarism şi industrialism. s-a înscris la Facultatea de Drept din Budapesta. având motor cu elice şi plan de susţinere şi dirijare reprezintă tipul standard. a fost expus la primul Salon Aeronautic de la Paris. A fost primul inventator din lume al unui aparat de zbor mai greu decât aerul.

1903. 100-120 atmosfere. La 27 mai 1946 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. 134. 259 . Vuia a proiectat şi realizat un generator de aburi cu combustie internă şi ardere catalitică de foarte înaltă presiune. fiind preşedintele comitetului Frontului Naţional Român Antifascist. În acest sens a publicat numeroase articole în revista "La Roumanie liberé". 680567/1928 şi 740226/1932. al cărui preşedinte de onoare a fost şi care milita pentru statul unitar naţional român. în care pleda pentru drepturile românilor din Banat. în care a scris foarte multe articole. La Conferinţa de Pace a primului război mondial a pus la dispoziţia delegaţiei române un volum în franceză. ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940. A publicat multe articole în care a descris invenţiile şi performanţele creaţiilor sale.În 1925. primăria de la Montesson a dat numele lui unei pieţe din acest orăşel de lângă Paris. Această invenţie se aplică în prezent în toate centralele termice. faţă de 10 atmosfere ale generatoarelor din epocă. Om politic şi patriot. nr. unde s-a montat o placă comemorativă şi s-a dezvelit bustul marelui inventator care se află în localul primăriei. dintre care cităm: "Projet d'aeroplan-automobil". obţinând brevetele 661254/1928. În timpul celui de-al doilea război mondial a făcut parte din mişcarea de rezistenţă franceză. Împreună cu colaboratorul său Emmanuel Yvonneau. Londra. 1904. La 16 martie 2000. cu ocazia împlinirii a 94 de ani de la realizarea zborului său senzaţional. în Compte Rendus de l'Academie de Science. A trecut în nefiinţă la 3 septembrie 1950. a constituit la 30 aprilie 1918 Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania. a brevetat în Franţa mai multe tipuri de generatoare cu abur. Edita la Paris revista "La Transylvanie". Paris. "Improved Aeroplane motor". care milita pentru eliberarea nord-vestului Transilvaniei ocupat de hortişti.

1903 făcut parte din pleiada de tineri patrioţi entuziaşti. unde s-a remarcat ca un student conştiincios. a reuşit în scurt timp să demareze lucrările şi să realizeze primele şosele pe baza unor studii şi proiecte tehnice. având ca ideal dezvoltarea ţării prin industrializare. după inundaţiile din anii 1865 şi 1866. În a doua jumătate a secolului XIX-lea. a obţinut o bursă de stat care se acorda tinerilor săraci şi merituoşi. pe care l-a susţinut cu deosebită dârzenie până a fost aprobat de fondurile competente. O dată cu venirea în fruntea Ministerului Lucrărilor Publice în calitate de ministru a lui Panait Donici. într-o familie modestă.SPIRIDON YORCEANU 1835 . prin care elevii erau bine instruiţi pentru profesia care urmau să o exercite. unde a funcţionat între 1861-1867 ca şef de circumscripţie. În primul rând. Pentru pregătirea personalului tehnic necesar la realizarea proiectelor de modernizare a ţării. la secţia de poduri si şosele. Pe baza rezultatelor obţinute în timpul studiilor. luând parte la soluţionarea multor probleme de specialitate care erau supuse spre aprobarea acestui for. cât şi pentru a pune bazele unui învăţământ tehnic naţional. a fost admis la Şcoala de Poduri şi Şosele. în care a funcţionat ca membru în consiliul tehnic. care în secolul trecut au visat să devină ingineri. Inginerul Yorceanu a întocmit un program detaliat şi cu soluţii pentru punerea în operă a Legii drumurilor. El a devenit consilierul cel mai apropiat al marelui om de stat. el a avut o contribuţie esenţială la lucrările de ameliorare a cursului râul Dâmboviţa. în aval de Arcuda. când a apărut o lege. Reveniţi apoi în ţară. El a întocmit un regulament al corpului tehnic. 260 A . a început Şcoala de Conducători de Poduri şi Şosele. a fost numit inginer ordinar în Ministerul de Interne. Prin aceste lucrări hidrotehnice s-au oprit pentru totdeauna inundaţiile periodice care aveau loc primăvara şi afectau Bucureştiul de odinioară. La cererea lui insistentă s-a retras în anul 1873. S-a născut în anul 1835 la Bucureşti. ei nu aveau nici un statut de lege care să le apere drepturile şi să le definească obligaţiile. acesta îl urmăreşte pe Spiridon Yorceanu ca secretar general. A absolvit acest institut în anul 1861 cu titlul de inginer specialist în construcţii de şosele. În acel timp. După terminarea studiilor preuniversitare în mod strălucit. el a formulat instrucţiunile pe care le-a pus la dispoziţia Administraţiei de Poduri şi Şosele. o personalitate care a intrat în istorie datorită acţiunilor sale patriotice. A urmat o perioadă de 18 ani. După ce a luat bacalaureatul francez cu foarte bine. În serviciul public a lucrat cu multă conştiinciozitate şi şi-a câştigat prestigiul în rândurile corpului tehnic. până în 1891. cu mari eforturi personale deosebite. pentru continuarea studiilor universitare în Franţa. Inginerul Yorceanu a acţionat atât în domeniul legalizării activităţi inginereşti. inginerii se formau în şcolile din Europa şi în special în Franţa. Prevederile acestui regulament au avut putere de lege şi a încetat valabilitatea în anul 1894. în afară de rezolvarea impecabilă a sarcinilor de serviciu care îi reveneau. cu program de studii complex. demonstrând că este un foarte bun organizator şi prin admirabilele studii tehnice pe care le-a elaborat. Ţara era străbătută de drumuri improvizate şi nu existau specialişti în acest domeniu. Toate guvernele care s-au succedat au apreciat calităţile profesionale ale inginerului Yorceanu şi l-au menţinut în minister. Totuşi.

în care a fost secondat de inginerul G. în vârstă de 68 de ani. Prin testament ruga pe cei care la timpul respectiv vor îndeplini funcţiile amintite. generozitatea. Testamentul a fost notificat cu doi ani înainte de a înceta din viaţă. preluată de la “Societatea Engleză” după alipirea Dobrogei la Regatul Român. 261 . asociaţia inginerilor era independentă politic. i s-a rezervat preşedinţia Societăţii Politehnice pe un an (1887). Din banii lăsaţi urma să se constituie un capital depus la bancă. El considera că nu poate face faţă. dragostea de oameni şi sentimentele de total devotament şi încredere faţă de asociaţia inginerilor. Cei desemnaţi au dus la îndeplinire testamentul întocmit. Deşi profesorul inginer Spiridon Yorceanu a fost incontestabil o importantă personalitate în societatea românească şi în asociaţia inginerilor. care reprezentau economiile pe care le-a realizat pe parcursul unei vieţi de muncă şi din mobilierul casei. dar era consultată şi ascultată de politicieni. 7/1905. Exemplul lui a fost urmat şi de alţii care au lăsat donaţii. prea multe mărturii despre viaţa lui nu ne-au rămas de la contemporani. Pe atunci. preşedintele şi pe cei doi vicepreşedinţi ai Comitetului Societăţii Politehnice. Averea lui se compunea din efecte publice româneşti depuse la Banca Naţională. să ia în primire averea lui şi să o distribuie cu forme legale conform prevederilor testamentare. fiind un om rezervat şi puţin comunicativ. din al cărui profit trebuia să se împartă anual îmbrăcăminte. împărtăşindu-le din experienţa lui practică de inginer. Cu acest capital s-a format o bază materială şi într-adevăr Societatea a început să prospere. A făcut parte dintre membrii fondatori ai Societăţii Politehnice. A fost şi profesor la Şcoala de Conductori de Poduri şi Şosele. Inginerul inspector general Spiridon Yorceanu a trecut în nefiinţă la 11 aprilie 1903. De la catedră reuşea să captiveze atenţia elevilor săi. el a lăsat un testament indicând ca legatari universali şi în acelaşi timp ca executori. făcând parte din primul grup de persoane care au primit această înaltă distincţie şi cu Ordinul Coroana României în gradul de Comandor. În acel moment avea cel mai înalt grad care se acorda inginerilor – era inginer inspector general. El nu a vrut să primească sub nici o formă onoarea de a fi preşedintele Societăţii. Cu toată oponenţa lui. Un document important este testamentul său. ne dă posibilitatea să apreciem starea sa spirituală. a explicat că în funcţia de preşedinte trebuie aleasă o personalitate care să impună concepţiile societăţii în faţa cercurilor guvernamentale. Yorceanu a fost numit ca delegat al Ministerului Lucrărilor Publice în comisiile de evaluare şi preluarea acestora. În comitetul de conducere al societăţii au avut loc dezbateri aprinse. Dumitrescu Tasian în calitate de vicepreşedinte.O dată cu hotărârea statului de a răscumpăra căile ferate de la societăţile străine care leau construit şi le exploatau. în anul 1878 ing. medicamente şi alte ajutoare în caz de nevoie bărbaţilor muncitori sau mici meseriaşi la ieşirea din spitale. publicat sub titlul “Testamentul Yorceanu” în Buletinul Societăţii Politehnice nr. în cadrul căreia se bucura de stima generală şi de o mare autoritate. Printr-un alt capitol al testamentului lăsa Societăţii Politehnice un capital care să fie utilizat de Consiliul său de Administraţie pentru prosperitatea Societăţii şi în scopurile propuse prin statute. Pentru meritele sale deosebite. Acest act. Fiind bolnav. ca şi în prezent. avea o experienţă deosebită în domeniul lucrărilor publice şi era cunoscut de public şi de cercurile politice ca un om cinstit şi de o mare probitate profesională. În această calitate a lucrat cu deosebită competenţă la verificarea conturilor căilor ferate Roman-Iaşi şi CernavodăConstanţa. în timpul vieţii a fost decorat cu Steaua României în gradul de Ofiţer. Prin testament. fapte care au condus la alegerea sa ca preşedinte în anul 1887. unde a predat mai multe cursuri. Cu simplitatea şi modestia care îl caracterizau. Cei care îl susţineau aduceau ca argumente realizările sale ca specialist şi calităţile sale umane şi intelectuale. o bună parte din avere a lăsat-o Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti.

Astfel. cu 11 copii. devenită mai târziu Politehnica. devenind prima femeie inginer din Germania şi din Europa. care şi-a desfăşurat lucrările la Muzeul Tehnic din Bucureşti. la Galaţi. Dimitrie Leonida” s-a inaugurat.. un stand permanent care oglindeşte opera sa. Eliza Leonida s-a născut la 10 noiembrie 1887. c. Înfruntând toate piedicile. radio şi TV. s-a înscris pentru admitere la Şcoala de poduri şi şosele. premiul pentru merite ştiinţifice şi tehnice care poartă numele aceleia care a fost prima femeie inginer din Europa: Eliza Leonida Zamfirescu. în fond. numele ei a fost popularizat prin presă. este autorul unui monument din Rio-Brasil. văzând-o în amfiteatru.68. pentru prima dată. este o figură ilustră a tehnicii româneşti. inginer energetician. Eliza Leonida Zamfirescu a fost membră AGIR din anul 1921. Cu prilejul centenarului naşterii sale (1987). Absolventă a Academiei regale din Berlin – facultatea de chimie-metalurgie Charlottenburg – în anul 1912. sculptor.ELIZA LEONIDA ZAMFIRESCU 1883 .c. la Academia Regală Tehnică din Berlin. la Institutul Geologic. ce a adus un imens aport ştiinţific şi practic original pentru cunoaşterea geologiei şi a bogăţiilor subsolului României. Atunci. la pag. iar trei surori au fost profesoare. Mioara Mincu. al treilea a fost general al armatei române. şi în Germania a înfruntat piedici şi prejudecăţi din partea profesorilor şi a colegilor. al doilea frate. la Muzeul Geologic a avut loc o expoziţie comemorativă. Dimitrie Leonida. iar la Muzeul Tehnic „Ing. pentru care studenţia însemna şi distracţie cu halbe de bere. considerându-se că femeile pot aspira cel mult să fie profesoare. După absolvirea liceului. În mod semnificativ şi. devenind prima femeie studentă a acestui aşezământ. acest premiu a fost acordat unor personalităţi feminine. Opera şi activitatea inginerei în numele căreia s-a constituit acest premiu nu au fost cunoscute publicului românesc decât după evenimentele din 1989. Eliza Leonida Zamfirescu a lucrat timp de 42 de ani ca ingineră în România. Premiul a fost. Ulterior. Cu acest prilej a fost decernat. Colegii. nu au primit-o la serbarea bobocilor. A făcut parte dintr-o familie numeroasă. firesc. a avut loc simpozionul "Personalităţi feminine româneşti în domeniul ştiinţei şi tehnicii". cu o ambiţie nestăvilită. este prima femeie care primeşte o diplomă de la acest institut de prestigiu. dorind să devină inginer. o stradă a primit numele său. dar nu a fost admisă din cauza prejudecăţilor vremii. instituit la iniţiativa dnei dr. 5-8) a apărut o comunicare biografică prin care s-a făcut cunoscut faptul că prima femeie inginer din Europa a fost o româncă. în „Anuarul Institutului de Geologie şi Geofizică al României” (nr. dintre care unii au făcut cariere strălucite. nu 262 . În anul 1991. a clamat: „La bucătărie. În prezent. cenzura a interzis orice manifestare omagială. preşedinte executiv al Confederaţiei Naţionale a Femeilor din România. Profesorul Schubert. se fac cercetări în SUA pentru a se stabili şi confirma dacă a fost şi prima femeie din lume care a avut acest titlu. dar acesta nu a fost aprobat să apară decât fără menţiunea „prima femeie inginer chimist". deşi au existat iniţiative în acest sens. A fost prima recunoaştere a meritelor Elizei Leonida Zamfirescu. s-a pus o placă omagială pe casa în care a locuit. a reuşit să se înscrie în 1909. Dar. familia a încercat să amintească acest eveniment prin publicarea unui ferpar în ziarul „România liberă".1973 Prima femeie inginer din Europa a fost o româncă La 4 iunie a. la 4 iunie a.

prof. Acum. În arhivele I. „Studiul pământurilor colorate cu aplicaţii în ingineria de petrol". „Studiul bauxitelor din Munţii Apuseni". „Studiul cromitelor de la Orşova”. ing. 263 . A făcut numeroase comunicări ştiinţifice de specialitate în ţară şi străinătate. Sofia lonescu.G. prof. prof. Şi. A elaborat metode originale de analize chimice pentru ape potabile şi minerale. primele laureate ale premiului care poartă numele Elenei Leonida Zamfirescu au fost. ar fi rămas o simplă curiozitate dacă acest titlu nu ar fi fost onorat printr-o activitate excepţională. prof.. gaze. a perfectat modele de interpretare a acestor analize şi a întocmit standarde de stat (STAS). ea fiind un caz special. Cităm câteva nume: Mariana Drăgănescu. Adelaida Mateeescu. Desigur că obţinerea titlului de inginer pentru prima dată de către o femeie. ing. prof. prof. Cu răbdare. Eliza Leonida Zamfirescu s-a preocupat de o mare varietate de probleme geologice. bitumine solide. adică „cea mai silitoare dintre silitori”. care sunt valabile şi în prezent. cărbuni. dr. minereuri. dr. dr.la politehnică. Ioana Milcu. petrol. dr. Rectorul i-a atras atenţia ferm să nu dea prilej de nemulţumiri. spre admiraţia tuturor. acolo este locul femeilor! Chemările esenţiale ale femeii sunt biserica. ca şi ilustra lor predecesoare. exemple de competenţă şi sârguinţă.G. În lunga sa carieră. până la vârsta de 75 de ani. dârzenie şi silinţă a transformat prejudecăţile şi ostilitatea în admiraţie generală. care au fost publicate. A realizat lucrări de preparare a minereurilor pentru valorificarea industrială a unor zăcăminte importante. s-a dovedit astfel pe tot parcursul vieţii. univ. copiii şi bucătăria”. Dintre acestea cităm câteva: „Studiul extragerii potasiului din glaucomite'. Maria Brezeanu. Maria Mocanu. chimist Ecaterina Andronescu. se găsesc înregistrate rezultatele a 85. academician Ecaterina Ciorănescu Neniţescu. roci de construcţie. când s-a retras la pensie. dr. „Studiul diatomitelor din România". rectorul a declarat-o "die Fleissigste der Fleissigsten”. prof. La înmânarea diplomei. Maria Simionescu. care a fost un eveniment consemnat în toată presa europeană. aviatoare.000 de analize chimice care poartă girul semnăturii sale. iar rezultatele acestora se regăsesc în majoritatea lucrărilor efectuate de institut şi semnate de geologi de prestigiu. Ghiorghiţa Jinescu.

a elaborat o serie de programe menite să conserve şi să refacă pădurile defrişate. În activitatea didactică a debutat ca asistent la Politehnica din Bucureşti. După terminarea studiilor a fost încadrat ca inginer ajutor la Ocolul Silvic Gruiu (1931) în Serviciul Silvic. 264 . fundamentarea ştiinţifică a zonării diferitelor specii de arbori şi documentele tehnice (proiectele) necesare punerii în operă a acestor planuri. a depus o muncă neobosită pentru conservarea pădurilor seculare din Carpaţii României şi a fondului forestier mondial. Întors în ţară. specialist în biometrie forestieră şi amenajarea pădurilor.a. Aceste programe cuprindeau organizarea şi conducerea unei companii naţionale pentru amenajarea pădurilor din teritoriul României. ecologist de valoare internaţională. unde şi-a susţinut teza de doctorat în 1936. între 1926-1931. În aceste programe se regăseşte legătura între cercetarea fundamentală şi cea aplicativă în scopul apărării intereselor economiei naţionale în domeniul silviculturii. Atras de studiul dreptului. I. După care a fost cadru didactic la mai multe facultăţi cu profil de silvicultură. Profesorul Marin Drăcea l-a recomandat pentru o bursă cu care şi-a continuat pregătirea profesională la Universitatea Giessen din Germania. Norme pentru constituirea marilor unităţi forestiere (1948). şi al Facultăţii de Silvicultură a Politehnicii din Bucureşti. pe al cărui panou de onoare sunt înscrise multe nume de personalităţi. Rolul pădurilor în economia apelor (1950). efectuează o serie de cercetări ale căror rezultate le publică sub titluri precum: Consideraţiuni asupra împăduririi cu salcâm din regiunea Dridu (1933).1974 Om de ştiinţă. Programele elaborate de inginerul I. care au stat la baza activităţii silvice în ţara noastră. Amenajarea pădurilor (1941). între 1925-1929. în cadrul Serviciului de Studii şi Cercetări. Bacău.ION I. Pentru uzul studenţilor a elaborat Cursul de dendrometrie (1953). unde a funcţionat între 1944-1948. Căiuţ şi Codrii Cosminului s-a remarcat şi a fost transferat la Casa Autonomă a Pădurilor. a urmat cursurile Facultăţii de Drept. consultat şi în prezent de studenţii de la silvicultură. Programele de amenajări silvice Zeletin sunt valabile şi în prezent. Popescu-Zeletin conţin elemente tehnice practice. Astfel a devenit doctor inginer silvic. comuna Răchitoasa. profesor la Institutul Politehnic din Braşov (1955-1974). A fost elev al celebrului liceu “Mihail Codreanu” din Bârlad. Zonarea funcţională a pădurilor (1953) ş. a fost deosebit de apreciat de superiorii săi. Şcoala elementară a urmat-o în satul natal. consolidarea terenurilor şi menţinerea unui fond de material lemnos pentru industrie. Ca rezultat al cercetărilor sale neobosite pe teren. pentru purificarea atmosferei. Pentru munca sa neobosită. Prin calitatea lucrărilor pe care le-a executat la Snagov. S-a născut în satul Buda. POPESCU-ZELETIN 1907 . dar şi de frumuseţea şi importanţa pădurilor. jud. conferenţiar la Institutul de Prelucrarea Lemnului şi la Institutul Forestier din Braşov (1949-1954). pentru cercetările cu rezultate practice prin introducerea unor tehnici originale în amenajarea pădurilor.

în deplină activitate creatoare. 265 . preşedinte al Subject Group IUFRO. ales la Congresul de la München (1967). Popescu-Zeletin este recunoscut pe plan ştiinţific internaţional. Turcia şi în ţară. Viaţa sa a fost întreruptă la 20 mai 1974 la Bucureşti. laureat al prestigiosului Premiu internaţional pentru ocrotirea pădurilor “Leopold Pfeil” (Hamburg.El a adus o importantă contribuţie la organizarea modernă a învăţământului silvic mediu şi superior din România. regretat de comunitatea ştiinţifică naţională şi internaţională. Prof. ales la Congresul de la Gainessville-SUA (1971). ales la Congresul de la Oxford (1956). Forest Management and Planning. membru al Comitetului permanent IUFRO. prin bogata activitate la Uniunea Internaţională a Institutelor de Cercetări Forestiere. la congresele de la München şi Gainessville. preşedinte al Secţiei de silvicultură a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (1970). A fost ales membru corespondent al Academiei Române (1955). Prin intervenţiile şi comunicările sale la Congresul Forestier de la Madrid. Recunoaşterea internaţională s-a concretizat prin alegerea sa ca membru asociat al Uniunii Internaţionale a Institutelor de Cercetări Forestiere (IUFRO). la prima reuniune ştiinţifică “Programul biologic internaţional” din Danemarca. I. s-a distins ca o personalitate ştiinţifică remarcabilă. 1970). I.

Joliot s-a dus la locuinţa familiei Curie. care pentru el erau modele de urmat. Înclinat mai mult spre cercetare decât pentru cariera de inginer metalurgist. pe lângă însuşirile de cercetătoare. care a rămas întipărită viu în amintirea lui. pe care 1-a iniţiat în acest domeniu. bombardate cu particule de poloniu. pe cheiul Senei. În acelaşi an. au dat izotopi radioactivi. La liceul Lakanal din Paris era considerat ca un profesionist al fotbalului şi a fost selecţionat într-o competiţie internaţională. În timpul studiilor superioare s-a remarcat ca un student eminent şi a obţinut titlul de inginer cu menţiunea "major" în fizică şi chimie. în Luxemburg. În camera lui avea prinsă pe perete o ilustraţie care îi reprezenta pe soţii Pierre şi Maria Curie în laboratorul lor. la care a cântat toată viaţa pentru odihna spirituală. La 15 ani era un pasionat al lecturilor despre marii savanţi şi era un admirator al lui Pasteur şi al soţilor Curie. mai târziu Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice. practica jiu-jitsu. s-a pregătit urmând cursurile şcolii Lavoisier. avea înclinaţie spre poezie şi era o sportivă pasionată. de poloniu. soţii preluându-şi reciproc numele de familie Joliot-Curie. continuatoare a cercetărilor făcute de părinţii săi. prin recomandarea profesorului său Langevin a ajuns preparator la catedra doamnei Maria Curie. În copilărie. pentru a urma cursurile Şcolii de Fizică şi Chimie Industrială. La începutul carierei a lucrat câteva luni în uzina Arbed din Esch-Sur-Alzelte. unde Pierre şi Maria Curie au fost profesori. metal radioactiv descoperit de Pierre şi Maria Curie. În 1939. unde avea un salariu de trei ori mai mic decât dacă ar fi lucrat ca inginer în uzină.FREDERIC JOLIOT-CURIE 1900 . Într-o seară cu ceaţă.el fiind cel mai mic. după terminarea facultăţii a fost repartizat la Şcoala de Artilerie din Poitiers.1958 A descoperit radioactivitatea artificială în colaborare cu soţia sa. S-a născut la Paris la 19 martie 1900. bombardând aluminiul cu particule emise. Frederic JoIiol-Curie şi-a luat doctoratul cu o teză asupra electrochimiei poloniului. chiulea de la şcoală şi mergea la vânătoare şi pescuit. în anul 1933. Era un pasionat al pianului. Irene. A doua zi a cunoscut-o pe Irene Curie. într-o familie cu mulţi copii . În domeniul radioactivităţii era mai bine pregătită decât Frederic Joliot. a deschis căi noi pentru cercetările şi elaborarea de teorii asupra nucleului atomic. Frederic Joliot-Curie a fost numit conferenţiar la Sorbona şi decorat cu Legiunea de Onoare. Irene. Amânând stagiul militar pentru studii. ei au obţinut aluminiu radioactiv. unde a fost înaintat la gradul de sublocotenent în serviciul tehnic al gazelor de luptă. Frederic şi-a instalat în camera de baie a locuinţei un laborator de chimie. Astfel. În 1935. Irene şi Joliot s-au căsătorit la 4 octombrie 1926. Această descoperire epocală. soţii JoliotCurie au obţinut împreună Premiul Nobel. a radioactivităţii artificiale. După absolvirea liceului. În 1930. prin care descoperirea lor a fost consacrată universal.patru băieţi şi o fată . tenisul şi turismul montan. Irène şi Frederic au început o colaborare ştiinţifică încununată de o serie de succese răsunătoare. Frederic Joliot-Curie depune 266 . Ei au descoperit şi faptul că pentru a controla transmutaţia elementelor instantanee şi explozivă pot folosi ca moderator apa grea (D2O). După scurt timp a fost numit şeful cercetării la Casa Naţională a Ştiinţelor. practica skiul. în care făcea experienţe. Cea mai mare parte a elementelor chimice stabile. care era asistentă a mamei sale. Acest succes a avut răsunet în toată lumea.

De remarcat faptul că îl lega o prietenie cu savantul român Horia Hulubei. la Stockholm. dăruind lumii o mare şi excepţională sursă de energie. În acelaşi an a fost numit la conducerea înaltului Comisariat pentru Energie Atomică şi realizează prima pilă atomică franceză. În 1950. a fost numit preşedinte al Comitetului Mondial al Păcii În tot timpul vieţii sale a fost un militant neobosit pentru drepturile omului. Franţa deţinea în acel moment un rol precursor în domeniul atomic. "Zoe". 267 . el participă la lupta de rezistenţă organizata de populaţia Franţei împotriva ocupanţilor. regretat de milioane de oameni care i-au urmărit descoperirile ştiinţifice şi lupta lui pentru viaţă. în vârstă de 58 de ani. Războiul le-a oprit cercetările. În timpul ocupaţiei germane. În 1946 a fost decorat cu Crucea de Război şi numit Comandor al Legiunii de Onoare pentru activitatea lui din rezistenţă. A încetat din viaţă joi. Eliberat din lipsă de probe. fapt care i-a adus demiterea din funcţia de înalt Comisar al Energiei Atomice din Franţa.cerere pentru brevetarea unei pile atomice. 18 august 1958. contra războaielor. Frederic a fost arestat.

Avea 23 de ani când începe epoca marilor invenţii. Este dat afară din serviciu. I se pune la dispoziţie un laborator cu tot ce avea nevoie pentru cercetare. Cu aceşti bani cumpără o veche tipografie şi devine ziarist. grădinar. obţine de la proprietarul unui bufet de gară un credit în marfă (ţigări. Propune companiei de căi ferate o experienţă cu care voia să stabilească o comunicaţie telegrafică între două trenuri în mişcare. dublate de o memorie ieşită din comun. şi nu îl mai lasă să lucreze în gară. Se apucă de o nouă meserie. croitor ş. este angajat cu contract şi i se măreşte salariul substanţial. În 1870 era la New York. Invăţătura elementară a căpătat-o de la mama lui. într-o familie de săraci cu rădăcini în Olanda. Fără bani.a. Reuşind să repare un indicator automat. care a dus la ciocnirea garniturilor. corectura. Era un operator dibaci.a. Tatăl său. prăjituri. Avea o inteligenţă nativă şi o curiozitate mereu nesatisfăcută.). iar şeful. singur scria articolele. care îl îndrumau să citească tot ce îi ieşea în cale. dă foc la tren. Citind tratatul lui Fresenius “Analiza calitativă”. care vindea ştiri şi marelui cotidian “Times”. într-o situaţie financiară precară. De la o experienţă cu fosfor ratată. Vine astfel în contact cu aparatele şi electricitatea şi se apucă să studieze tratate de mecanică şi electricitate. Îşi asociază câţiva prieteni de vârsta lui şi realizează într-un an un venit de câteva mii de dolari. ziare ş.THOMAS ALVA EDISON 1847 . l-a obligat să transmită din jumătate în jumătate de oră termenul “six”. fostă profesoară. În acelaşi timp a inventat şi un sistem de trecere pe acelaşi fir a două telegrame în sens invers. 268 . care îi vor aduce gloria şi mari venituri. La 15 ani renunţă la ziaristică pentru totdeanua. Dar ingeniosul Thomas a inventat un sistem automat. tirajul şi distribuţia ziarului “Grand Railroad Trunk Herald”. Pleacă la Boston şi îşi face un atelier pentru studiul aparatelor vibratorii. Copilul Thomas nu a urmat nici o şcoală. pentru a câştiga existenţa familiei. a fosr portar. în 1862. Şeful gării îl pălmuieşte. slab instruit. Se ocupa mai mult de experienţe şi lipsea de la postul lui. dar un funcţionar nedisciplinat. dar isteţ. în care publica critici şi ştiri de scandal despre personalităţile oraşului. Obţine informaţii şi reclame de la o agenţie. cea de telegrafist şi. la 21 de ani. Un bârfit l-a aruncat în râu şi a scăpat cu viaţă datorită faptului că ştia să înoate. Întemeiază la Port-Huron o nouă foaie intitulată “Paul Pryl” (Paul indiscretul). pentru a se asigura că este acolo. în căutarea de serviciu. pe care le vinde cu profit la călătorii care se perindau pe peron. denumit ulterior “Weekly Herald”. capătă un post în birourile de telegraf din Port-Huron. Avea 13 ani.1931 O copilărie şi tinereţe dominate de aventura cunoaşterii şi creaţiei Cel mai important inventator al epocii moderne s-a născut la 11 februarie 1847. capătă gust pentru experienţe chimice şi îşi instalează un laborator în vagonul de tren în care avea tipografia. ceea ce îl afectează pentru tot restul vieţii. din economiile realizate. în orăşelul Milan din Ohio (SUA). executa tehnoredactarea. devine muncitor într-o echipă pe linia de cale ferată Canada-Central Michigan. tatăl său îl trimite să îşi câştige singur existenţa şi. este angajat inginer electrician la o agenţie telegrafică care transmitea informaţii financiare. Într-un vagon de tren. La vârsta de 12 ani.

De la vârsta de 23 de ani şi până la 83 de ani. Cu această sumă şi-a permis să construiască pentru cercetările sale clădiri confortabile. Era cumpătat în toate. de oameni practici productivi pentru industrie. În 1873. Pornind de la telegraful duplex. pe care îl caracteriza ca pe un inventator de combinaţii muzicale multiple. cu o construcţie fizică robustă. A înregistrat ca invenţii aparate de măsură şi control. puţin distrat. personal şi toate mijloacele necesare pentru a-şi manifesta geniul-inventator. comerţ. mânca puţină came şi mult peşte. În acel moment dispunea de resurse financiare considerabile. acestea stau la baza dezvoltării industriale a cinematografiei. În 1889 a făcut o vizită la Paris şi deseori evoca discuţiile cu Pasteur. se îmbrăca simplu. cu ochii albaştri. iubitor de muzică şi lectură. transporturi". Invenţiile "Vrăjitorului de la Melo-Park" În 1876 înfiinţează la Orange. vizitele la Louvre şi o serată muzicală dată pentru el şi soţie de Gounod. în 1871 a creat două aparate . unde avea să lucreze timp de 6 ani. electricităţii. istoricul laborator de la Melo-Park. aparate de comunicaţie şi mijloace de transport. lângă New York. mecanicii ş. uriaş.a. pârul lung şi blond. utilaje industriale. Totodată. Fără a practica vreun cult religios. nu nega existenţa lui Dumnezeu. A făcut cercetări în toate domeniile ştiinţei. cu 300 de muncitorii. Era înţelept şi foarte muncitor. Acesta a fost omul La maturitate. a cucerit lumea. la 40 de ani. Asculta cu plăcere simfoniile lui Beethoven. printr-un contract i se cumpără toate invenţiile ulterioare la preţuri stabilite de experţi. chimiei organice şi anorganice. Părerea lui în domeniul educaţiei era că "Avem nevoie de oameni capabili să muncească. acusticii. cu fata unui negustor din Ohio. Jansen. amenajate după ultimele cerinţe ale timpului şi să achiziţioneze aparatură pentru experienţe în valoare de 1 milion de dolari (dolarul avea o putere de aproximativ 20-30 ori mai mare ca în prezent).kinetograful pentru înregistrat imagini şi kinetoscopul pentru redarea imaginilor. În cei şase ani anteriori a realizat un beneficiu net de 4 milioane de dolari. dintre care 1400 invenţii principale şi 1500 invenţii secundare. o organizaţie industrială de fabricat invenţii. cu o logică limpede şi un sistem nervos flegmatic. nu bea spirtoase. primul aparat care înregistra (conserva) sunetele şi le reda. Fonograful. de ingineri. trăind numai pentru acţiune şi cercetări ştiinţifice. cu o muncitoare de la Newark şi în 1887. aparate. Afirma că nu te poţi ocupa de chimie fără a fi convins de existenţa unei inteligenţe supreme. ale cărei minte şi suflet a fost. lat în spate. l se construieşte un laborator-atelier la Newark.Sistemul de telegraf duplex este achiziţionat de o societate care îi asigură un venit de 6000 de dolari anual. la 26 de ani. Familia era completată de copiii săi foarte reuşiţi. Telefonul lui Edison a fost imediat utilizat pe scară industrială. Dar avea şi o deosebită stimă pentru oamenii de artă şi creaţie artistică. Are invenţii şi în domeniul peliculei şi aparaturii 269 . în New Jersey. din invenţii. A fost căsătorit de două ori. a înregistrat la Biroul de Invenţii şi Brevete al SUA aproximativ 2900 de invenţii. a fost descris ca un bărbat înalt. inventează telegraful quadruplex şi multiplex.

reţinem: "Consider că simpozionul contribuie substanţial la o reaşezare a locului şi rolului savantului în lumea contemporană. Leonida" sub genericul "Omagiul luminii". a încetat din viaţă la vârsta de 84 de ani. preţul de fabricaţie scade sub 10 cenţi şi fabricarea produsului aduce profituri. GE (SUA) produce motoare pentru. După sute de experienţe. La lansarea pe piaţă a becului electric. prea adesea. Trebuie citate." Marea majoritate a invenţiilor brevetate au fost valorificate industrial. mijloace de transport cu motoare electrice ş. la inteligenţa care le-a făcut posibile. stimulând competiţia". În toate ţările lumii. la 21 octombrie 1879 reuşeşte să realizeze becul electric cu filament. ora 3 dimineaţa. "Invenţiile se realizează prin 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie. Despre invenţiile sale spunea că nu se datorează hazardului şi că au apărut ca urmare a unei munci şi concentrări enorme. preţul de cost al produsului era de 2 dolari. Fără a ignora valorile culturii de piaţă. scoţându-l din anonimat. ing. furaţi de ritmul vieţii moderne. Emil Constantinescu. în care. Să restabilim respectul şi valoarea spiritului creator. Actuala companie General Electric. adresat participanţilor la aceste manifestări. Omagiul omenirii şi al poporului român Marele inventator. D. pe care poporul american îl priveşte ca pe o glorie proprie. 270 . utilizat de toţi cetăţenii globului terestru. Dar prin mărirea cererii de piaţă şi producţia în serie. pentru fabricarea de echipamente electrice. în acest an sunt anunţate manifestări omagiale şi concerte în onoarea celui care a inventat sistemul de conservare şi redare a sunetelor. În anul 1878 a întemeiat "Edison Electric Light Company". care are o vastă reţea de reprezentanţe în toate ţările lumii. avioane.a. La Bucureşti au avut loc o serie de manifestări la Muzeul Tehnic "Prof. Producţia este foarte diversificată. iar dedicaţia plastică a aparţinut medicului-pictor Marius Turaiche.foto. Din mesajul preşedintelui României. urmărind cu răbdare numeroase experienţe îndreptate către un scop bine definit. aparatură electrică pentru distribuţie şi control. de la produs şi marcă. de asemenea. la domiciliul său din West Orange. la care consiliul de administraţie se opune. O dedicaţie muzicală a fost susţinută de cvartetul "Armonia". uitându-l pe inventator. Inventatorul propune ca becul să se comercializeze cu 10 cenţi. dinamul şi tramvaiul electric. o sumă cu care se putea cumpăra în vremea aceea un cal. trebuie să transferăm accentul. la a cărui organizare au participat Ambasada Statelor Unite. răsplătindu-l pe creator. o imensă varietate de becuri electrice. Astfel. care arde în vid. statul New Jersey. la 18 octombrie 1931. Academia Oamenilor de Ştiinţă. aparatură medicală. este descendentă directă a celei înfiinţate de Edison. ne concentrăm asupra produselor tehnice.

Pasiunea lui pe atunci era cântatul la vioară şi interpreta cu plăcere sonatele lui Mozart. Kirchoff. Micul funcţionar începe să se afirme în ştiinţă prin publicarea unor articole asupra problemelor mecanicii statice şi teoriei moleculare a căldurii. Timp de doi ani a fost şomer. stârnind admiraţia profesorilor numai pentru cunoştinţele sale de matematică. dar şi ale marilor fizicieni clasici: Newton. Descartes. Spinoza. În anul 1895 s-a înscris pentru examenul de admitere la Politehnica din Zürich. 271 . a obţinut diploma mult dorită. Hans si Eduard. banii nu îi ajungeau pentru mâncare. obţinând note mici la celelalte materii. dădea meditaţii pe sume mici. În anul 1900. Neglijent şi neatent la lecţii. care a revoluţionat concepţiile filozofice despre legile naturii şi orientările fizicii moderne. cu care a avut doi fii.ALBERT EINSTEIN 1879 .1955 120 de ani de la naşterea marelui savant Creatorul teoriei relativităţii. fiul lui Hermann şi al doamnei Koch Einstein. iar în anul 1911 este solicitat ca profesor la Praga. a fost respins şi admis după o nouă prezentare în anul următor. pe care nici ei nu o practicau. dar mediocru în rest. catolică de origine croată. El a frecventat cursurile celebrei politehnici elveţiene între 1896-1900. Bacon. la 14 martie. În anul 1905 îşi susţine dizertaţia pentru titlul de doctor la Universitatea din Zürich. În anul 1880. cu tema: “O nouă determinare a dimensiunilor moleculelor”. În acelaşi an a solicitat şi a primit cetăţenia elveţiană. familia s-a mutat la München şi Albert a fost trimis să înveţe la şcoala primară catolică. În anul 1902 a fost angajat la Biroul de Patente din Berna. Laplace. dar avea un plan de lectură lunar. În primăvara anului 1879. verificată ulterior în experienţele de fizică nucleară. În timpul studenţiei nu prea mergea la cursuri. Mulţi oameni de ştiinţă au propus ca acest secol să îi poarte numele. Einstein. era deseori pedepsit şi numit de către profesori “nătăfleaţă”. Acest an devine important pentru istoria fizicii. s-a născut la Ulm (Germania) Albert. Pentru atitudinea lui neconformistă – atee şi antireligioasă – a fost exmatriculat din liceu în ultimul an. făcea foamea şi s-a îmbolnăvit de stomac şi de ficat pentru toată viaţa. după care s-a întors la Politehnica din Zürich. La liceul Lindpold s-a remarcat ca elev excepţional la matematică. este considerat cea mai importantă personalitate a secolului XX. care la terminarea facultăţii nu a fost primit ca asistent de nici un profesor. ca expert clasa a III-a. În 1903 s-a căsătorit cu Mileva Marici. proprietari ai unei mici fabrici. unde va funcţiona numai un an. asupra “Electrodinamicii corpurilor în mişcare” (teoria relativităţii restrânse) şi articolul consemnat formulei E=mc². prin faptul că Einstein publică o serie de articole de o originalitate absolută în “Analele de fizică” despre “Mişcarea browniană”. Îşi va continua studiile medii la şcoala cantonală din Aargan (Elveţia). Deşi părinţii lui erau de origine mozaică. în care erau înscrise lucrările lui Platon. Aparatul matematic cuadridimensional al teoriei relativităţii restrânse a fost elaborat de Hermann Minkowski. Maxwell. Aristotel. doreau să se asimileze şi i-au dat fiului lor o educaţie germană bazată pe cultura clasică şi nu pe cea talmudică. în toamna anului 1909 este luat de la Biroul de Patente şi numit direct profesor universitar la Zürich.

în prezenţa a numai 12 oameni apropiaţi. “Schiţă a teoriei generale a relativităţii şi a teoriei gravitaţiei”. Fasciştii i-au prădat casa. La 29 mai 1919 a avut loc o eclipsă totală de Soare. Până în prezent s-au scris zeci de mii de titluri. Lista aproape completă a lucrărilor sale este publică în “Einstein – philosopher – scientist” şi cuprinde 858 de titluri (dintre care 309 probleme de fizică teoretică). în anul 1925 a semnat împreună cu Romain Roland. Grossmann. apoi a fost în Anglia. între Brazilia şi Africa Ecuatorială. Barbusse şi Tagore un apel către guvernele lumii pentru încetarea cursei înarmărilor şi dezarmare totală. începând cu SUA. unde a devenit colaborator ştiinţific al Institutului pentru Cercetări Avansate din Princeton (statul New Jersey). Einstein a plecat în California.000 de mărci pe capul său. observabilă în Oceanul Atlantic. Teoria generală a relativităţii a fost definită în noiembrie 1915 şi publicată în 1916. De atunci şi până a încetat din viaţă a protestat în numeroase ocazii împotriva războiului şi a militat pentru utilizarea energiei atomice numai în scopuri paşnice. În acelaşi an divorţează de Mileva şi se recăsătoreşte cu Elsa. dar şi marelui public prin intermediul presei. Profund gânditor umanist. cu vederi privind protecţia omului ca orice intelectual luminat. Multe dintre căile deschise de ei în ştiinţă nu au fost încă străbătute. precum şi prin alegerea ca membru al Academiei de Ştiinţe din Prusia. În anul 1933. unde ţinea cursuri la Institutul Tehnologic. unde s-a întâlnit cu Rabindranath Tagore. în Extremul Orient. S-a stins din viaţă la 18 aprilie 1955 la ora 1 şi 55 de minute. când s-a instaurat puterea nazistă în Germania. când a împlinit vârsta de 50 de ani. i-au ars cărţile. 62). Astfel a cutreierat lumea. Începând din 1921 va fi solicitat în diferite părţi ale lumii pentru a ţine prelegeri. Recunoaşterea valorii lui ca om de ştiinţă se concretizează prin numirea ca director al Institutului de Fizică şi ca profesor al Universităţii din Berlin. 272 . În anul 1929. articole şi cărţi despre viaţa şi opera lui şi avalanşa nu s-a oprit. Pacifist convins. Einstein la avertizat printr-o scrisoare pe Roosevelt asupra posibilităţii ca fasciştii să folosească arma atomică. unde a ţinut patru conferinţe la Universitatea Princeton. În anul 1913 va lansa. Ziarele l-au numit “cel mai mare savant al epocii noastre”. Prin prelucrarea datelor obţinute cu acest prilej s-a confirmat în mod strălucit teoria generală a relativităţii. a fost sărbătorit de întreaga omenire. a vizitat Shanghaiul şi Japonia. în locuinţa lui din Princeton – Merser Street 112 şi a fost incinerat în dimineaţa zilei următoare. În noiembrie 1933 cere azil politic în SUA. noaptea. tom. l-au condamnat la moarte în lipsă şi au pus un premiu de 50. în India.Devine din ce în ce mai cunoscut în cercurile oamenilor de ştiinţă. publicată în “Revista de matematică şi fizică” (germană. în colaborare cu M. În acel an a fost consacrat definitiv prin acordarea râvnitului Premiu Nobel pentru fizică. sub titlul “Bazele teoriei generale a relativităţii”. la începerea primului război mondial semnează un apel împotriva războiului. În iunie 1939. când s-a dat publicităţii descoperirea fisiunii nucleului atomic.

Tatăl ilustrului savant fizician.ENRICO FERMI 1901 – 1954 Familia Fermi este originară din Italia. În iulie 1922. care înlesnea studiile unor elemente foarte dotate. lipsite de condiţii materiale. a plecat să lucreze la Universitatea din Göttingen. cu care a avut doi copii: Nella. Academia Română îl alege membru de onoare străin. La examenul de bursă. căruia i-a urmat Enrico. Sub influenţa unui prieten al tatălui său. o învăţătoare de 27 de ani. În 1915. în 1933. la vârsta de 17 ani. 1935. născut la 16 februarie 1936. 1937. Tânărul doctor în fizica s-a îndreptat iniţial spre studii teoretice. care a citit înainte aproape toate cursurile universitare. Atunci s-a putut gândi să-şi întemeieze o familie şi s-a căsătorit cu Ida de Gattis. a dat concurs pentru o bursă la Reala Scuola Normale Superiore din Pisa. Alberto Fermi. În vara anului 1938 a plecat în exil în SUA. un număr de 14 articole de specialitate. Prima născută a familiei a fost o fetiţă. Studiile superioare au fost foarte uşoare pentru Enrico Fermi. profesorii au fost uimiţi de bogatele cunoştinţe ale candidatului. adolescentul Enrico şi-a făurit un ideal în a deveni fizician. În anul 1928 s-a căsătorit cu Laura Capon. Cinci universităţi americane i-au oferit catedre şi posibilităţi de a-şi continua cercetările. după patru ani. a ales Universitatea Columbia din New York. şi Giulio. după care a fost invitat de mai multe ori în SUA. inginerul Antonio Anidei. neputând să urmeze până la sfârşit cursurile liceului. la 4 iunie 1938. de fizică teoretică. apoi Giulio. În anul 1918. În anul 1930 a urmat cursurile de vară de la Universitatea Michigan din SUA. unde funcţiona cel mai important centru de fizică din Europa. a fost admis ca student al aşezământului de învăţământ superior din Pisa. În anul 1938 a fost laureat al Premiului Nobel "pentru cercetările de radioactivitate nucleară şi descoperirea noilor elemente radioactive produse prin bombardarea nucleelor cu neutroni şi pentru descoperirea reacţiilor nucleare efectuate prin neutroni lenţi". care s-a născut la 29 septembrie 1901. Unul dintre profesori a declarat că în întreaga lui carieră nu a întâlnit un tânăr atât de instruit. născut în 1900. născută la 21 ianuarie 1931. După ce a construit primul reactor nuclear la Universitatea din Chicago. 17. A 273 . în cartiereul Castro Pretorio pe Via Gaeta nr. Cei doi băieţi erau pasionaţi de construcţia de motoare şi avioane. numai în 1923. fapt care a marcat întreaga familie şi în mod cu totul special pe Enrico. publicând. Fiind deosebit de inteligent. 1936. când avea vârsta de 41 de ani. Obţinând o bursă pentru perfecţionare. Rămas singur. motivat de faptul că soţia lui Laura fiind evreică. În anul 1923 a fost numit profesor de matematică pentru studenţii de la facultatea de chimie şi apoi cea de fizică teoretică la Universitatea din Florenţa. a devenit celebru prin perfecţionarea tehnicii bombardării nucleelor naturale. lângă o gară din Roma. întreaga familie a fost supusă legilor rasiale şi persecutată. în 1899. dintr-o comună situată în Câmpia Placentinei. o comisie formată din 11 profesori i-a acordat titlul de doctor în ştiinţe fizice cu calificativul Magna cum laudae. El a devenit cunoscut prin studiile de statistică cuantică. În acelaşi an. Maria. a fost nevoit să muncească din greu ca salariat la căile ferate italiene. Giulio a murit în timpul unei operaţii. se simţea stingher şi îşi dedica tot timpul lecturii cărţilor ştiinţifice şi tehnice. Dorind să-şi îndeplinească visul. a fost avansat şef de serviciu la Roma. obţinând peste 90 de elemente radioactive artificiale. fiica unui ofiţer superior de marină. înfiinţată în 1810.

El a participat la întregul proces de descoperire a energiei atomice. la vârsta de 53 de ani. la recomandarea UNESCO. Un grup de neutroni au numele de fermioni. Despre el s-a spus: "Numele lui Enrico Fermi poate fi identificat istoric cu cucerirea energiei atomice". la 28 noiembrie 1954. Comunitatea mondială a oamenilor de ştiinţă îl comemorează la 50 de ani de la trecerea în nefiinţă.elaborat modelul statistic al atomului. Pegran şi alţi savanţi. electrodinamica cuantică. După 1945 şi-a îndreptat studiile spre fizica energiilor înalte. denumit "modelul Thomas .Fermi". 274 . alături de alte satele ale fizicii mondiale. împreuna cu B. pentru utilizarea în scopuri militare. a adus la cunoştinţă guvernului american pericolul cercetărilor germane naziste privind fisiunea nucleului de uraniu. În 1939. ca student.G. devenit cetăţean american. A continuat să lucreze până în vara anului 1954. Marele fizician italian. La Los Alamos a contribuit la fabricarea primei bombe atomice. iar în ultimii ani spre explicarea originii razelor cosmice. deşi era bolnav şi slăbit de un neoplasm digestiv. A încetat din viaţă la Chicago. a cunoscut bine experienţele lui Rutherford şi teoriile lui Einstein.

dar a refuzat. a studiat teologia. fiul lui Friele Gensfleish şi al Elisei Gutenberg. a lui Johanes. ajutat fiind şi de talentul lui de bijutier. toată Germania. În oraşul Strasbourg se bucura de o mare popularitate. ca şi pentru cultura şi caracterul său plăcut şi nobil. Rămasă credincioasă lui Johannes. situat pe malul Rinului. nu se poate căsători. Nu s-a mulţumit însă numai cu brevetul de meşter. a încheiat un contract de căsătorie. la un număr cât mai mare de oameni. cuvântul lui Dumnezeu. a creat unelte originale şi a început să sculpteze în lemn litere în relief separate. ca ucenic. Italia. 275 . hârtia pe care o aducea de la Ravensburg şi Veneţia. După obiceiul epocii. Astfel a parcurs malurile Rinului.1468 Inventatorul tipografiei Au trecut şase sute de ani de la naşterea la Maienţa. Realizarea maşinii de tipărit. atât prin talentul lui de meşter bijutier. Problema literelor separate care se legau între ele a fost realizată de Gutenberg singur.JOHANNES GENSFLEISH GUTENBERG SORGELOCH 1400 . La vârsta de zece ani. În aceste condiţii a cerut tatălui logodnicei sale să amâne căsătoria cu un an. tânărul Johannes. cheltuielile pentru a realiza o tipografie i-au irosit întreaga avere. În vara anului 1437. După o serie de probe. să înveţe arta bijuteriei. s-a căsătorit cu el după zece ani. el a devenit membru al corporaţiei bijutierilor din oraş. viitorul socru l-a dat în judecată pentru nerespectarea cuvântului de cerere în căsătorie. îmbogăţindu-şi continuu cunoştinţele. A urmat un proces canonic şi logodnicul a fost condamnat la pedepsele înscrise în canoanele bisericii pentru astfel de delict. părinţii l-au trimes la Strasbourg. Elveţia şi Olanda. a întreprins numeroase călătorii de studii. Era măcinat de gândul cum ar putea să reproducă mai repede cartea sfântă în cât mai multe exemplare. Întors la Strasbourg s-a apucat de lucru. paracliserul Laurenţiu Coster de la catedrala din Haarlem(Olanda) i-a arătat o placă de lemn pe care erau săpate cu litere în relief texte în limba latină. Prima maşină de tipărit realizată după proiectele lui nu a dat rezultate. Tânărul venit bogat din Maienţa la Strasbourg a rămas în trei ani sărac. Gutenberg şi-a dat seama că până la punerea la punct a invenţiei lui va trece mult timp şi fiind sărac. în ideea de a le combina în cuvinte şi cu ajutorul unei maşini pe care şi-a imaginat-o. A mai realizat încă trei maşini cu ajutorul unor meşteri pe care i-a plătit destul de mult. Era cel de-al doilea copil al nobilei şi bogatei familii şi chiar de la naştere a primit titlul de cavaler. oraş liber şi bogat. Logodnica a fost îndemnată să contracteze o căsătorie cu alt bărbat. era obsedat de ideea de a răspândi Biblia. El călătorea pe jos purtând în spate bagajele cu haine şi cărţi. Între timp s-a logodit cu tânăra Enne Ellenwibel. să le imprime pe hârtie în cât mai multe exemplare. şi-a cumpărat materiale. Având o avere destul de mare de la părinţi. Profund religios. fiica marelui cavaler al Porţii de Fier din Strasbourg. Înfuriat. vizitând oameni celebrii prin meşteşugul şi ştiinţa lor. nefiind constrâns să muncească zilnic pentru a se întreţine. Ideea tiparului a încolţit în imaginea tânărului Johannes când prietenul său. filozofia şi alchimia.

şi Cântările divine ale psalmilor. cutia cu casete pentru litere şi altele. pensule şi tampoane pentru înscris cerneala.Pentru a putea să continue cercetările sale şi să construiască o maşină de tipărit. Acolo cioplea litere mobile din lemn. unde. Cercurile religioase consideră ca o glorie faptul că au dat omenirii tiparul ca să poarte între oameni cuvântul lui Dumnezeu. ştiinţelor şi artelor începând din secolul al XV-lea. făcea matriţe în care turna literele. Până la urmă a reuşit să inventeze „PRESA”. componente ale maşinii de multiplicat. Cercetările pentru imprimeria mecanică erau efectuate în secret. Din această cauză a început să fie bănuit de vrăjitorie de cunoştinţe şi de prieteni. Acestea nu poartă semnătura tipografului. cu care putea tipări cu ajutorul literelor din plumb turnate în matriţă din piele. primele scrieri tipărite au fost Operele lui Cicero. fiind astfel ruinat din nou. pentru frumuseţea lor caligrafică. umilit şi sărac. Asociaţii lui. Invenţiile lui Johannes Gutenberg au condus la ieftinirea cărţilor şi la dezvoltarea culturii. sunt considerate opere de artă. şi cu Johann Faust. s-a asociat cu doi locuitori bogaţi din Strasbourg. A trecut în nefiinţă în 1469. Andrei Dritzehen şi Ioan Riffe. Cele două cărţi. Corporaţia bijutierilor i-a anulat brevetul de meşter şi l-a exclus din rândurile sale. ajutat de soţia sa. cei care l-au finanţat. în oraşul natal Maienţa. s-a retras în 1446 la Maienţa. Primele cărţi publicate au fost Biblia latină din Maienţa. dintr-un sentiment de modestie creştină. a inventat cerneluri. lângă oraş. După aceste cărţi sacre. lau acţionat în judecată pentru a le divulga secretele. argintar şi bancher din Maienţa. la care să folosească literele mobile inventate de el. judecător. 276 . în câte două sute de exemplare. Gutenberg a continuat să lucreze în meseria lui de bijutier. cerându-i să participe la gloria sa şi la beneficii. rotunjindu-şi astfel capitalul necesar cercetărilor sale. unde îşi continua cercetările în secret. a fost condamnat. şlefuind pietre preţioase şi sticle de Veneţia. în anul 1457. în atelierul lui nu pătrundea nimeni. se pare. După tipografierea acestor lucrări. Şi-a mutat atelierul la mănăstirea Arbogaste. pe care le transforma în oglinzi şi le vindea la târgul de la Aix-la Chapelle. a întemeiat o nouă asociaţie. Inventatorul s-a confruntat cu o serie de necazuri. numele lui a fost cunoscut în toată Germania. amendat cu o sumă mare de bani. unde se odihneşte alături de soţia lui în biserica franciscanilor. Dezolat. Nesupunându-se hotărârilor judecătoreşti.

unde a fost angajat ca inginer militar şi a rămas până în 1506. vinciuri şi mecanisme articulate. scări pentru escaladarea zidurilor. care de luptă. făcând distincţia între energia potenţială şi cea cinetică. a căutat mijloace de transformare a mişcării rectilinii alternative în mişcare de rotaţie. conducător al oraşului Milano. reprezentant al culturii şi civilizaţiei Renaşterii italiene şi europene. În lucrarea sa Codex Madrid a scris că energia este o funcţie a poziţiei de mişcare. a proiectat maşini de săpat. ca pictor şi sculptor în marmură. "om universal al Renaşterii". a început să lucreze independent. sisteme hidrotehnice de irigaţii. fizician. Pentru timp de pace îşi ofereă serviciile ca arhitect şi proiectant de clădiri publice şi particulare. om de ştiinţă. arhitect şi cartograf. În cerere se oferea să execute treizeci şi cinci de activităţi inginereşti şi numai şase ca artist plastic. srapnele. În anul 1482 a fost angajat de ducele Ludovico Sforza. Din această perioadă. maşini tipografice. ca tunuri care se încărcau prin chiulasă. El a proiectat şi diferite dispozitive şi mecanisme prin care să uşureze munca zilnică a oamenilor. o personalitate complexă. În serviciul ducelui Sforza. de a face mortiere. UNESCO a recomandat comunităţii culturale mondiale să i se alăture la aniversarea a 550 de ani de la naşterea sa. în atelierul căruia a învăţat şi tehnologia de turnare a bronzului. dintre care cea mai celebră este cea a localităţii Imola. obuze. tunuri cu repetiţie. pictor remarcabil. Face parte dintre visătorii precursori ai aviaţiei. avea mai multe şanse să fie angajat ca inginer decât ca artist plastic. inginer. Pentru punerea în practică a experimentat scripeţi. mineralog. fapt care i-a determinat pe părinţii săi să îl trimită ca ucenic la renumitul artist Andrea del Versochio din Florenţa. În această perioadă a elaborat planul pentru deschiderea accesului Florenţei la mare printr-un canal şi a lucrat la fortificarea cetăţii Pianlino. până în 1499. dar şi ca pictor. astronom. Fiind lipsit de sursele energetice. Ca slujitor al şefului statului. necesară oricărui mecanism. inventator proiectant. Este un precursor al maşinilor automate. au rămas pentru posteritate numeroase schiţe reprezentând invenţiile sale şi texte descriind tehnologii. a studiat sarcina în construcţia arcadelor. Ca inginer şi inventator a creat arme care nu existau înainte. mecanic. Leonardo a lucrat timp de 16 ani. rachete balistice. În anul 1500 a plecat la Veneţia şi a intrat în serviciul ducelui Cesare Borgia de Valentinos. baliste şi alte arme. el solicita un post de inginer şi arată priceperea lui de a construi poduri uşoare.LEONARDO DA VINCI 1452-1519 Este unul dintre cei mai iluştri umanişti. tunuri pentru artileria uşoară şi tunuri mari. Printre altele. În anul 1503 a revenit la Florenţa. elaborând astfel o teoremă de bază a hidrodinamicii. Devenind mester calificat în 1478. cuptoare metalurgice. În cererea de angajare adresată ducelui (devenită celebră). poduri şi pontoane. Din copilarie a demonstrat un deosebit talent pentru desen. biolog. ca inginer. dispozitive de escaladarea zidurilor. s-a născut în satul Vinci de lângă Florenţa (Italia) în anul 1452. cea mai prolifică din viaţa lui. care a folosit mişcarea secvenţială. 277 . Fiu al unui avocat. sub protecţia ducelui Lorenzo Magnificul. catapulte. bronz sau lut. fiecărei ţări prin mijloacele de care dispune. întocmind planuri ale unor proprietăţi funciare şi hărţi ale unor oraşe. angrenaje cu cremalieră şi roţi dinţate. executând numeroase comenzi atat în domeniul ingineriei şi arhitecturii.

compoziţii ca "Madona în grotă". "Sfânta Ana". "Fecioara şi Pruncul". Între 1490 şi 1507 a lucrat pentru cinci stăpâni. 278 . şi-au gasit utilitatea. atunci Leonardo a plecat la Roma. Un alt aparat pe care l-a conceput. regele Ludovic al XII-lea al Franţei a cucerit oraşul Milano. A realizat picturi cu pronunţat caracter umanist. călătorind de la Florenţa la Milano. cunoscute în toata lumea. A proiectat o serie de aparate de zbor în a căror construcţie a imitat aripile păsărilor. unde a trecut în nefiinţă la 2 mai 1519.În domeniul aparatelor de zbor a efectuat proiecte considerate de specialişti ca previziuni deosebite şi a emis ideea paraşutei. Este autorul unui "Tratat de pictură" celebru. Imola şi Pisa. picturi murale ca "Cina cea de Taină". A lăsat desene şi schiţe cu caracter artistic. revenind la Florenţa şi Milano înainte de a se stabili în Franţa. Ca sculptor a realizat statuia ecvestră a lui Francesco Sforza ş. printre care numeroase schiţe de arhitectură şi ştiinţifice. dar. Era un maestru cunoscut. numit semiornitopter. când. portrete ca "Gioconda". Prin creaţia lui de pictor este situat printre cei mai importanţi pictori ai Renaşterii. în 1515. Aparatul avea două aripi şi pilotul trebuia să strângă arcul cu o cheie la intervale repetate în timpul zborului. reprezintă o anticipare a planorului realizat în 1891 de Otto Libienthal. În 1495 a proiectat şi un aparat de zbor cu acţionare mecanică. Multe dintre proiectele lui nu erau aplicabile.a. acţionate de forţa musculară a pilotului. al cărui mecanism era un arc. la Pianolino. reluate şi studiate. deosebit de valoroase. în plină glorie. la Veneţia. a plecat să trăiască în linişte la castelul Cloux de lângă Ambroase în Franţa. pe care le-a denumit ornitoptere. pline de poezie şi mister. singura sursă de energie mecanică din epocă. În anul 1512.

de istoria tehnicii. Premiul Comisiei Naţionale UNESCO a României şi al 279 . Este membru al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România. al Societăţii Naţionale de Geofizică (SNG). Este colaborator permanent al publicaţiilor AGIR. profesor onorific la Universitatea Politehnică “Traian Vuia” din Timişoara. A scris şi publicat numeroase lucrări şi articole de specialitate. diplomat al Facultăţii de Geologie a Universităţii din Bucureşti. Membru fondator şi vice-preşedinte al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România (ASTR). Euring. a realizat filme documentare. specialitatea tehnologia transportului feroviar – Institutul de Căi Ferate – Profesor asociat la Universitatea Politehnică din Bucureşti. studii postuniversitare: cibernetică şi combustibili minerali. a peste 600 de articole publicate şi colaborator la cărţi de istoria ştiinţei şi tehnicii. de analiză retrospectivă. de opinie. Preşedinte al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România (AGIR) din anul 1990. Specializări în ţară şi străinătate în transporturi şi informatică. perspectivă şi atitudine apărute în publicaţii din ţară şi străinătate. Colaborează la emisiunile ştiinţifice ale Radiodifuziunii Române. Pentru lucrările sale i s-au decernat numeroase premii printer care: Premiul Academiei Române şi al Ambasadei Braziliei.. ING. membru în Consiliul de Administraţie al Federaţiei Europene a Asociaţiilor Naţionale de Ingineri (FEANI) 1996-1999. Îndelungată activitate managerială inovatorare. Este autorul a numeroase comunicări ştiinţifice.AUTORII MIHAI MIHĂIŢĂ Preşedinte al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România Doctor inginer. tratate de specialitate. al Societăţii Ziariştilor din România şi a Federaţiei Internaţionale a Ziariştilor. al ziarului “Univers Ingineresc” şi al unor publicaţii ale Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR). MIHAI OLTENEANU Absolvent al Liceului “Gheorghe Lazăr” din Bucureşti.

UNIVERS INGINERESC Univers Ingineresc. Univers Ingineresc. abordează în paginile sale teme de mare actualitate pentru economia ţării. Tranziţie şi potenţiale nefolosite în industrie. Manualul inginerului constructor. devenit din luna mai 1991. Protecţia antiseismică şi restaurarea clădirilor. PUBLICAŢII ELECTRONICE AGIR are două site-uri pe internet.a. publicaţie trimestrială. evenimentele la zi. „Jean Ionescu”. Primele publicaţii ale Editurii AGIR au apărut sub forma unor broşuri tipărite la diverse tipografii din Bucureşti: „Guttenberg”. prospecte.ing.a. ca şi publicaţiile sale. Sisteme informaţionale. După 1940 până în 1950 când a fost obligată să-şi întrerupă activitatea şi portofoliul de lucrări a fost preluat de o editură de stat. Premiul Dimitrie Leonida al Muzeului Tehnic din Bucureşti. al cărui director fondator este Prof. Rolul său este: de a acţiona în beneficiul membrilor AGIR. Este distribuit membrilor AGIR în cadrul cotizaţiei anuale. de a furniza un cadru pentru schimb de informaţii şi opinii între AGIR şi membrii săi şi de a promova un mediu naţional activităţilor AGIR. iar din iunue 1998 s-a înregistrat cu număr de ISBN şi-a iniţiat o activitate de pregătire a editării de cărţi. precum: Calitatea şi managementul în economie. care cuprind prezentarea generală a AGIR. Reţele de calculatoare. BULETINUL AGIR Buletinul AGIR. Metode experimentale şi numerice în rezistenţa materialelor. EDITURA AGIR Editura AGIR şi-a început activitatea în anul 1919. Editura AGIR a publicat o serie de lucrări inginereşti de mare valoare ca de exemplu: Hutte. Programul de editare este flexibil şi urmăreşte să asigure atât publicarea unor tratate şi monografii inginereşti. apare bilunar. cât şi a unor lucrări practice de larg interes. cataloage. 280 . Politica energiei electrice în România. la puţin timp după înfiinţarea Asociaţiei Generale a Inginerilor din România. De asemenea. realizate cu sprijinul filialelor Mehedinţi şi Prahova. Societatea şi protecţia mediului. În 1990 Editura AGIR şi-a reluat activitatea publicând ziarul bilunar „Univers Ingineresc” şi revista trimestrială „Buletinul AGIR”. dând posibilitate inginerilor să-şi facă cunoscute opiniile. Manualul inginerului mecanic Vol I-III. broşuri. Telecomunicaţii. ş. prin care se continuă tradiţia „Buletinului Societăţii Politehnice” şi „Buletinului AGIR”.dr.Asociaţiei Jurnaliştilor de Ştiinţă. Mihai Mihăiţă a apărut în februarie 1990 sub forma unui săptămânal intitulat Curierul AGIR. Premiul Fundaţiei Ion Basgan. editura prestează diverse servicii editoriale şi tipografice urmărind să sprijine diverse colective şi asociaţii profesionale să publice reviste. Manualul chimistului ş. „Imprimeria Naţională”.

Chiuţă As. specialişti."Long life learning" . De altfel. Prof. ingineri. învaţă să trăieşti împreună cu alţii. cadre didactice. UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI Sistemul educaţional trebuie să ofere tuturor tinerilor nu numai o foarte bună pregătire teoretică. formarea deschisă. flexibilitatea şi creativitatea din practica educaţională trebuie să furnizeze deprinderile economiei de piaţă şi a celor de conversie/reconversie continuă pentru menţinerea unui context social care încurajează schimbul de idei.conceptul educaţiei moderne actuale. uneori inedite. Se adresează tuturor absolvenţilor din domeniu.ing Ion N. Pentru aceasta. Mişcarea rapidă. tehnicieni. învaţă să faci. cunoscut şi sub numele de Raportul Delors. creativă este răspunsul plurivalent care poate fi întâlnit în prezent şi în şcoala politehnică. Noii studenţi sunt deosebit de curioşi şi adoptă strategii de explorare dintre cele mai variate. care îşi îmbogăţesc reciproc cunoştinţele şi practicile. Înfiinţat în data de 10 decembrie 2002. aşa cum sunt amintite în documentul "Învăţarea: o comoară ascunsă în ea". Centrul pentru Dezvoltarea Creativităţii Studenţilor în Energetică se adresează în primul rând studenţilor. Succesul şcolar este un drept şi studenţii de astăzi doresc o garanţie a rezultatelor lor. dar şi publicului larg care doreşte să aibă acces la o formă de educaţie sau de perfecţionare în domeniul energetic. publicat în anul 1996. Raporturile şcolare şi întreaga activitate didactică s-au schimbat. care reprezintă cele patru tipuri de bază ale învăţării.dr. fiind în perfectă concordanţă cu conceptul de educaţie de-a lungul întregii vieţii .CENTRUL PENTRU DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII STUDENŢILOR DIN FACULTATEA DE ENERGETICĂ.drd. Ei vor să aibă dreptul să spună "NU" unor metode de predare învechite sau unor structuri de curs care nu se potrivesc nevoilor lor imediate sau de perspectivă. Profesorul şi studentul devin doi parteneri egali de dialog. noua generaţie nu mai vrea să joace simplul rol de student. învaţă să fii". experţi. ci şi să le imprime un comportament profesional şi social activ. Dar trebuie să adăugam că nu se adresează numai lor.ing Alexandru-Ionuţ Chiuţă 281 . deviza Centrului este "Învaţă să ştii. interacţiunile sociale şi de parteneriat pozitive. flexibilă.

la Facultatea Electrotehnica din Institutul Politehnic Bucuresti. Inginer diplomat in specialitatea Electroenergetică.absolvent al Universităţii "Politehnica" din Bucureşti. Elveţia .G.Prof. ROMÂNIA STUDII . Catedra Centrale Electrice şi Energetică Industrială . Franţa .D. directorul Centrului Data si locul nasterii: 27 iulie 1948.asistent universitar Stagii de formare octombrie-decembrie 1998 Institut Catholique des Arts et Métiers din Toulouse. 1978 SPECIALIZĂRI SI TITLURI În 1975 a urmat cursul de Specializare in domeniul electrotehnicii neliniare la Institutul Politehnic Ilmenau.dr.Universitatea "Politehnica" din Bucureşti. ACTIVITATEA PROFESIONALA o Predare de curs la disciplinele : Echipamentele electrice ale centralelor electrice Partea electrica a centralelor ALTE DATE Membru al AGIR (Asociatia Generala a Inginerilor din Romania) Membru al Asociatiei Oamenilor de Stiinta din Romania .Specializare Şcoala Politehnică Federală din Lausanne. Racovita . promoţia 1971. Titlul de Doctor Inginer in specialitatea Electrotehnica.2002 . CHIUTA. Ion N. Alexandru-Ionuţ CHIUŢĂ Webmaster şi coordonator al Centrului pentru Dezvoltarea Creativităţii Studenţilor în Energetică Data naşterii: 31 ianuarie 1978 Studii .ing.nr.drd. Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic . R. Facultatea de Energetică.Absolvent al Institutului Politehnic Bucureşti. 1139/1985 As.stagiu practic tehnic 282 .judetul Argeş.ing.

Piteşti.Premiul I. 2003 – Seminarul de Comunicare Ştiinţifică.Premiul I.prezent . Slovenia. Membru activ al Fundaţiei Universitare "Marea Neagră". Mangalia.Academia de Vară Izmir. Photoshop. profil matematică – fizică – engleză intensiv. Franţa . Mangalia. autor Mihai Olteneanu. Mecanica Fluidelor . 2002 – Seminarul Ştiinţific de Fizică – Menţiune I.Emil Cazacu. 2003-prezent – Colaborator la realizarea cărţii electronice "Ingineri Români – Mari Personalităţi". 2003 – Seminarul de Comunicare Ştiinţifică "Energetica 2003" Premiul III. Premiul "Dorin Pavel".prezent . 2001 . Premiul "Dorin Pavel". Bucureşti.octombrie 1997 Institut National Politechnique din Toulouse.Academia de Vară Maribor. Budeanu". 2003 – Membru în comitetul de organizare al Conferinţei Interanaţionale "Energii Regenerabile". Budeanu". 2000 Olimpiada de matematică – Menţiune I – faza locală.stagiu de documentare august 1995 Oeiras/Lisabona.Academia de Vară Izmir.Facultatea de Energetică. Operare Microsoft Office. Experienţă: Operare Windows – avansat. specializarea Electroenergetică. Marilena Stănculescu – Cartea Universitară 2003. autori . autor Mihai Oltenean 283 . 2001 Olimpiada de Limba Engleză – Menţiune – faza locală. 2003 – Certificat în Mecanica Fluidelor . 2001 . Membru activ a Fundaţiei "Henry Coandă".studentă la Universitatea Politehnică Bucureşti. Bucureşti. Autocad 2000. Bucureşti. 2003-prezent – Colaborator la realizarea cărţii electronice "Ingineri Români – Mari Personalităţi".Facultatea de Energetică. 2003 – Colaborator în realizarea cărţii "Bazele Electrotehnicii – Teoria Circuitelor Electrice”."Tabăra internaţională de creativitate" Mincu Diana Iuliana Educaţia: 1997 – 2001 Colegiul Liceal “Zinca Golescu”. profil matematică – fizică – engleză intensiv. 2002-prezent – Colaborator în cadrul Centrului de Calcul al Facultăţii de Energetică. 2003 – Seminarul de Comunicare Ştiinţifică "Energetica 2003" . Autocad 2000. Operare Microsoft Office. 2002-prezent – Colaborator în cadrul Centrului de Calcul al Facultăţii de Energetică. specializarea Electroenergetică. 2002 – Seminarul Ştiinţific de Fizică – Menţiune I.Emil Cazacu. 2003 – Certificat în Ingineria Calculatoarelor . 2003 – Certificat în Mecanica Fluidelor Academia de Vară Maribor. Turcia. 2000. Marilena Stănculescu – Cartea Universitară 2003. Portugalia . 2003 – Membru în comitetul de organizare al Conferinţei Interanaţionale "Energii Regenerabile". Mecanica Fluidelor . Crăciun Octavian Nicolae Educaţia: 1997 – 2001 Colegiul Naţional “Spiru Haret”. 1999. 1999.student la Universitatea Politehnică Bucureşti. 2002 – Seminarul Ştiinţific de Energetică – Menţiune. Premiul "Constantin I. Turcia. 2003 – Seminarul de Comunicare Ştiinţifică. autori . Slovenia. Bucureşti. Premiul "Constantin I. 2003 – Colaborator în realizarea cărţii "Bazele Electrotehnicii – Teoria Circuitelor Electrice”. Membru activ al Fundaţiei Universitare "Marea Neagră". Experienţă: Operare Windows – avansat.Premiul I. Membru activ al Fundaţiei "Henry Coandă". 2003 – Certificat în Ingineria Calculatoarelor . Bucureşti. 2002 – Seminarul Ştiinţific de Energetică – Menţiune I şi Premiul Special al Comisiei de Evaluare.

profil turism. Experienta: Operare Windows – avansat.2003 Liceul Economic Adm-tiv “Mircea Vulcanescu”. autor Prof. 1998 . Mihai Olteneanu. Dan Mihoc. autori Mihai Mihaita. Colaborator in realizarea cartii electronice ”Automatizari in Energetica”. 2003 – prezent – student la Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti.Bucuresti.Universitar Dr. specializare Transportul si Distributia Energiei Electrice. 2005 – prezent Colaborator in realizarea cartii electronice “Ingineri Romani din Trecut – Mari Personalitati”. Colegiul Tehnic Nr. Operare Microsoft Office. 284 .1998 Liceul Teoretic “Mihai Eminescu”.2 – Energetica.Samoilă Vasile Marian Educaţia: 1990 .Ing.