Mihai MIHĂIŢĂ Mihai OLTENEANU PAGINI DIN ISTORIA INVĂŢĂMÂNTULUI INGINERESC SI ASOCIATILOR INGINEREŞTI DIN ROMÂNIA INGINERI ROMÂNI

DIN TRECUT MARI PERSONALITĂŢI

- schiţe biografice -

Editura AGIR BUCUREŞTI 2005
1

INGINERI ROMÂNI DIN TRECUT - MARI PERSONALITĂŢI - schiţe biografice -

2

Mihai MIHǍIŢǍ Mihai OLTENEANU

INGINERI ROMÂNI DIN TRECUT MARI PERSONALITĂŢI

- schiţe biografice -

3

Introducere
În volumul intitulat „INGINERI ROMÂNI – MARI PERSONALITĂŢI”, sunt prezentate sub formă de schiţe biografice, momente din viaţa şi elemente din opera unor ingineri, care prin contribuţiile la progresul României şi al omenirii şi-au câştigat un loc în Panteonul oamenilor celebrii. Alături de aceştia apar şi câteva schiţe biografice ale unor valoroşi oameni de ştiinţă recomandaţi de UNESCO pentru a fi omagiaţi de comunitatea mondială. Schiţele biografice au fost publicate de-a lungul timpului în UNIVERSUL INGINERESC, organ de opinie şi informare, editat de Asociaţia Generală a Inginerilor din România (AGIR), al cărui fondator şi director este dl.ing.euring. Mihai Mihăiţă; redactor şef Alexandru Mărculescu. Lucrarea a fost executată în cadrul Centrului pentru Dezvoltarea Creativităţii Studenţilor din Energetică (CDCSE), care funcţionează în cadrul Facultăţii de Energetică a Universităţii „Politehnica” din Bucureşti, sub îndrumarea prof. dr.ing. Ion Chiuţă şi a as.drd.ing. Alexandru Chiuţă, editorul lucrării. Operaţiile editoriale au fost efectuate de către Diana Iuliana Mincu şi Octavian Nicolae Crăciun, membrii activi ai centrului, studenţi în anul III – Facultatea de Energetică.

4

Editura AGIR
Bucureşti, 2005 Copyright©Mihai OLTENEANU, 2004

Coperta: Mincu Diana, Crăciun Octavian, Samoilă Vasile Marian Tehnoredactare computerizată: Mincu Diana, Crăciun Octavian, Samoilă Vasile Marian
5

Ion 6. Brătianu I. Gherasim 41. C. Antoniu S. Codarcea A. Vintilă 26. Alexandru 38. Cartianu Gheorghe 32. Casassovici Corneliu 33. Bratu Emilian 23. Beleş A. Assan Gh. Bunea Victor 28. Bărglăzan I. Barozzi Constantin 13. Florin 35. Petre 5. Ciurcu Alexandru 36. Baiulescu Ioan 10. Antonescu I. Dănăilă Negoită 6 5 1907-1971 1874-1927 1893-1976 1873-1965 1905-1987 1788-1869 1860-1918 1903-1985 1852-1911 1857-1921 1868-1934 1833-1921 1902-1980 1913-1991 1905-1960 1881-1976 1902-1971 1903-1985 1902-1969 1883-1940 1921-1988 1904-1991 1847-1910 1864-1927 1867-1930 1886-1959 1903-1995 1847-1911 1901-1983 1893-1978 1907-1982 1886-1961 1904-1967 1914-1977 1854-1922 1886-1972 1899-1974 1914-2002 1881-1965 1902-1979 1920-2000 1878-1953 . Aurel 16. Basgan Ion 14. Constantinescu I. Brătianu I. Ion 29. Ion 25. Cornel 19. Botezatu Gheorghe 21. Agârbiceanu I. Constantinescu N. Budeanu I. Ciorăscu I. Caranfil Nicolae 31. Bălan Ştefan 15. Balaban Emil 11. Cantacuzino G. Aldea Sandu Constantin 3. Avramescu Aurel 9. Cernescu Nicolae 34.CUPRINS Cuvânt înainte Introducere Pagini din istoria ingineriei româneşti Ingineri români din trecut – mari personalităţi 1. Carafoli Elie 30. Nicolae 42. Bodea I. Constantin 27. Constantin 24. Aurel 17. Constantinescu Anton 39. Bazil 8. Ion 2. Constantinescu George (Gogu) 40. Balş Gheorghe 12. Coandă Henri 37. Assachi Gheorghe 7. C. Andronescu Plauţius 4. Bordeianu Teodor 20. Botezatu Radu 22. Bercovici Martin 18. Brătianu I.

63. Stefan Haas Conrad de la Sibiu Haret Spiru Hârjeu N. 47. 88. 58. 70. 60. 87. 86. Nicolae Ghiţulescu Toma Petre Georgescu-Gorjan I. 79. Constantin Palade George Emil Panu Huber Ioan 7 1905-1990 1898-1990 1848-1925 1844-1939 1847-1899 1904-1984 1861-1941 1898-1975 1835-1905 1882-1937 1843-1923 1900-1978 1885-1968 1869-1943 1902-1983 1905-1985 1509-1579 1851-1912 1856-1928 1851-1922 1865-1954 1906-1979 1818-1891 1885-1967 1870-1946 1898-1990 1870-1964 1838-1909 1882-1929 1779-1823 1883-1965 1887-1940 1882-1964 1884-1965 1904-1978 1891-1950 1907-1993 1903-1983 1894-1979 1887-1963 1906-1973 1924-1996 1901-1967 1900-1960 1902-1970 1894-1980 1902-1978 1844-1928 1874-1944 19121909-1974 . 44. 69. Iulian Gheorghiu S. 73. 92. Ion Ionescu D. Matei Mateescu Cristea Mikloşi Corneliu Moisil Grigore Moţoiu Costin Nădăşan Ştefan Negrescu Traian Neniţescu D. 83. 57. 50. Mathei Duca I. 48. 65. 89. Constantin Hepites I. 59. 81. 51. Ştefan Hurmuzescu Dragomir Ioachim Grigore Ionescu Ion de la Brad Ionescu Sişeşti Gheorghe Ionescu N. 71. 61. 54. 76. 78. 72. 49. Ioan Ghica-Budesti I. 77. 85.43. Nicolae Lahovary I. 45. 91. 53. 80. George Lalescu Traian Lazar Gheorghe Leonida Dumitrie Madgearu Virgil Maior Augustin Malaxa Nicolae Manea Gheorghe Manoilescu Mihail Manolescu I. 56.Tudor Karpen Vasilescu I. 52. 75. 84. 93. Dimo Gheorghe Paul Dinculescu Constantin Dragu Teodor Drăghiceanu M. 66. Nicolae Marinescu G. Costin Oberth Hermann Odobreja I. Gheorghe Dumitrescu Dumitru Edeleanu Lazăr Eliescu Grigore Fălcoinu Stefan Filipescu Emil Gheorghe Gafencu S. 68. 67. 74. Alexandru Gavăţ P. 55. 46. 64. 82. 62. Constantin Orghidan C. Ştefan Olănescu P. 90.

94. Curie Joliot Frederic 2. 99. Gensfleish 6. 119. 97. Leonardo da Vinci 7. 122. 103. Patriciu Valeriu Paulescu C. 105. 95. Nicolae Radu Elie Radulescu H. Alexandru Prager Emil Prezan Constantin Profiri I. Constantin Roco Mihail Saligny Anghel Săvulescu Traian Socolescu Mircea Solacolu Şerban Spacu Gheorghe Staicu Iulian Irimie Şofan E. 123. 101. 111. 118. 106. Eugen Răduleţ Remus Bazilius Robescu F. Eugen Ştefănescu P. Jules Verne Autorii: 1. 102. 117. Aurelian Petrulian Nicolae Poenaru Petrache Popper Iulius Proca I. Sabba Tănăsescu A. 98. 112. Nicolae Ştefănescu I. 128. 100. 113. 110. 129. 125. 116. 126. 115. 96. 2. Tudor Teaci Dumitru Teclu Nicolae Ţiţeica Şerban Ursu Emil Gheorghe Văsescu Dumitru Vlaicu Aurel Vuia Traian Yorceanu Spiridon Zamfirescu Leonida Eliza Zeletin Popescu Ion 1903-1987 1869-1931 1890-1977 1833-1909 1902-1983 1799-1875 1857-1893 1897-1955 1888-1985 1861-1943 1886-1967 1853-1931 1904-1993 1904-1984 1839-1920 1870-1931 1854-1925 1889-1963 1902-1993 1905-1980 1883-1955 1905-1989 1919-1999 1864-1937 1902-1994 1901-1961 1925-2001 1839-1916 1908-1985 1926-1987 1859-1909 1882-1913 1872-1950 1835-1903 1883-1973 1907-1974 Personalităţi mondiale aniversate de UNESCO 1. Mihai MIHǍIŢǍ Mihai OLTENEANU 8 1900-1958 1847-1931 1879-1955 1901-1954 1400-1468 1452-1519 1828-1905 . Fermi Enrico Gutenberg-Sorgeloch Johannes 5. Nicolae Persu Aurel Petre S. 104. 108. 114. 124. Einstein Albert 4. 121. 109. Edison Thomas Alva 3. 107. 127. 120.

student - Centrul pentru Dezvoltarea Creativităţii Studenţilor din Facultatea de Energetică - 9 .ing.3. Prezentării: Asociaţia Generală a Inginerilor din România Asociaţiei Generale a Inginerilor din România AGIR Univers Ingineresc Editura AGIR Buletinul AGIR Publicaţii Electronice Prof. CHIUŢĂ As.drd.dr. Alexandru CHIUŢĂ Diana MINCU .student Octavian CRĂCIUN – student Marian Vasile SAMOILǍ .ing.Ion N.

După bacalaureat s-a înscris la Institutul Electrotehnic din Bucureşti. Pentru aprofundarea studiilor de fizică a plecat la Paris. Polarizarea partială a luminii prin emisie şi Polarizarea fluorescenţei (1951). fapt care i-a determinat pe părinţi să îl dea la şcoala primară de la vârsta de 5 ani. cu aplicaţii în diverse domenii. produs de laser.ION I. efectuând cercetări în domeniul luminii polarizate. abordând probleme de tehnică şi fizica laserilor şi studiul plasmei de mare energie. preotul Ion Agârbiceanu (1882-1963) şi al Mariei. Polizu lucra noaptea târziu. situată în munţii Apuseni. părinţii lui se interesau de progresele fizicii şi astronomiei. a fost numit profesor şi şef al Catedrei de fizică. Şi-a petrecut copilaria într-o familie de intelectuali cunoscuţi în Transilvania şi în Ţara Românească. Agârbiceanu a fost brevetat şi apreciat ca foarte valoros de fizicienii din diferite ţări. În modestul laborator al Politehnicii din str. Prin focalizarea fasciculului luminos monocromatic. dintre care cităm: Cercetări asupra spectrului de fluorescenţă şi absorbţie ale vaporilor de iod (1935). Rezultatele obţinute le-a publicat în peste 100 de articole în reviste de specialitate în ţară şi străinătate. S-a născut la 6 ianuarie 1907. Descrierea detaliată şi rezultatele obţinute cu acest aparat au fost prezentate în volumul Contribution a l’etude des lasers aux gaz. 10 . Sub îndrumarea lui s-au iniţiat amplificări cuantice ale luminii şi a fost realizat primul laser cu gaz (heliu neon). pe care l-a absolvit cu titlul de inginer în 1928. AGÂRBICEANU 1907-1971 Cercetător şi inventator în tehnica laser şi a luminii polarizate Este fiul scriitorului semănătorist. Revenind în ţară şi-a început cariera didactică întâi ca asistent. În 1948. în care cu un colectiv de specialişti a realizat cercetări privind structurile atomice hiperfine şi izotopice. când s-a înfiinţat Institutul de Petrol şi Gaze. se obţin densităţi mari de radiaţii pe suprafeţe mici. Alba. într-o concepţie proprie originală. La IFA a organizat laboratorul de metode optice şi fizică nucleară. Din anul 1969. rezonanţa magnetooptică. Laserul inventat de I. după cel inventat de Theodor Harold Maiman în anul 1960. S-a remarcat ca un copil supradotat intelectual. Astfel a absolvit liceul din Cluj la vârsta de 17 ani. laboratorul înfiinţat de I. În paralel cu activitatea didactică. apoi şef de lucrări la Facultatea de Fizică a Universităţii Bucureşti. În afară de literatură. casnică. cu radiaţie infraroşie. Tatăl era prieten cu savantul istoric Nicolae Iorga. coerent. jud. unde şi-a luat o a doua licenţă şi şi-a dat doctoratul. în comuna Bucium-Sasa. munca lui în domeniul cercetării în fizicăspectroscopie s-a amplificat atunci când în 1956 i s-au creat condiţii în cadrul Institutului de Fizică Atomică din Bucureşti. Din 1935 a lucrat câţiva ani în industrie în ţară şi în Anglia. publicat în 1963. Agârbiceanu s-a dezvoltat. lucrare de referinţă publicată în Franţa. devenind Secţia de radiaţii şi plasmă. Lumina polarizată (1956). Acest laser a fost al doilea din lume. Din 1955 şi până în 1971 a fost şef al Catedrei de fizică din Institutul Politehnic. păturile subţiri dielectrice.

11 . elipsometrie. spectroscopia hertziană. Cei care l-au cunoscut afirmă despre el ca era sever cu el şi colaboratorii. metode optice în fizica nucleară. Recunoscut ca o mare personalitate a ştiinţei româneşti. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1963. a fost trimis ca reprezentant al ţării la Uniunea Internaţională de Fizică Pură şi Aplicată şi a lucrat în Grupul European de Spectroscopie Atomică. studiul laserilor şi aplicaţiile acestora. dar blând şi gata să ajute pe oricine la nevoie. A încetat din viaţă la Cluj. la 9 martie 1971.Lucrările de specialitate publicate de el se referă la cercetările originale de spectroscopie moleculară şi fluorescenţă.

este numit conferenţiar de agricultură la ferma model Laza. În vâltoarea vieţii Pentru tânărul inginer eliberat din armată urmează patru ani grei. îşi dă demisia. Viorica. din guvernul lui Petre Carp. Nicolae Iorga şi îl va purta în toată cariera sa. Îşi completează liceul. se înscrie la Şcoala de Marină. intitulată „Scrisori pentru plugari”. Ar fi vrut să urmeze Şcoala de Poduri şi Şosele. de 22 de ani. Stagiul militar îl face la Regimentul 1. apoi. îl va ajuta cu bani să îşi continue specializarea în Germania. în satul Tichileşti. a fost un elev fruntaş. scriitor consacrat. fostă raia turcească. Nicu Filipescu. Din copilărie. Îşi îndreaptă paşii spre Şcoala Centrală de Agricultură şi Silvicultură de la Herăstrău. la Societatea pentru ameliorarea şi producerea seminţelor „Vilmorin et Andrieux”. din judeţul Vaslui. În anul 1901 reuşeşte să publice o broşură pentru popularizarea în practică a agriculturii ştiinţifice. care după el a mai avut doi băieţi.CONSTANTIN SANDU ALDEA 1874-1927 Agronom. în 1896. pe care a terminat-o în mod strălucit în 1885. numele lui adevărat este Constantin Sandu Petrea. În acelaşi an se însoară cu domnişoara Zoiţa Marin N. Aceste taine va căuta să le pătrundă cât a trăit. Neputând să suporte situaţia. În căutarea unei slujbe corespunzătoare. dar aceasta se desfiinţează. poreclit Pârjol. la „Techniche Hohschule für Landwirtschaft” din Berlin. corector la câteva reviste literare şi ziare. fiul lui Sandu Petrea. Socrul său. susţine examenul de diplomă pentru titlul de inginer agronom. unde. de Brăila. era preocupat şi întreba de ce unele spice de grâu sunt mai mari şi altele mai mici şi fără boabe.deşi muncea din greu şi cu competenţăeste umilit şi batjocorit. pentru a-şi câştiga existenţa. situat la 17 km. ca să scape de greutăţi şi să îşi poată ajuta familia. cu privaţiuni şi lipsuri de neimaginat. o fetiţă. un om înstărit. unde. În anul 1881 a fost înscris la Şcoala Primară nr. în urma examenului din august 1892. găseşte un post de administrator la o moşie. este admis. Cu numele de Sandu Aldea. în vârstă atunci de 24 de ani. ambii părinţi de profesie plugari. 12 . pseudonim literar.Cetate din Focşani. dar nu absolvise liceul. pe care îl termină cu gradul de sublocotenent. unde va sta doi ani(1904-1906). singur şi cât mai repede. copist. A fost cel mai mare copil al familiei. Potrivit „Extractului” de naştere. Ion şi Grigore şi o fată. care l-a trimis la perfecţionare în Franţa.F. La revenirea în ţară(1903). mama fiind Tudora. unde în toţi anii. Fiind elev la gimnaziu. Margareta. ca funcţionar la C. Aici se va naşte şi unicul său copil. semănatului şi culesului pleca la câmp să lucreze alături de părinţii lui şi de atunci rămâne legat pe viaţă de muncile agricole. a fost „botezat” de prof. în Normandia. în acelaşi an este admis la gimnaziul din oraş.R. ca agent comercial la o pescărie. membru al Academiei Române S-a născut la 14 noiembrie 1874. în care duce o viaţă zbuciumată. din Verrier la Buisson.. dă bacalaureatul şi. Rădulescu. la vremea aratului. până la absolvire. profesor universitar. Cu aceasta se face remarcat de ministrul agriculturii. 2 de băieţi din Brăila. Lucrează. îşi aminteau rudele lui. După absolvirea gimnaziului.

În anul 1909 devine profesor de agricultură practică şi la selecţia cerealelor la Şcoala Superioară de la Herăstrău. Preocupat în continuare de popularizarea ştiinţei agricole. germană. A studiat cu migală soiurile de grâu româneşti şi cele mai productive soiuri de grâu din diferite regiuni ale Europei. sau la „Apărarea Naţională”. scăpătând şi punându-şi în cuvintele de care se slujea. „Pe Mărgineanca”(1912) şi „Călugărenii”(1920). de inspiraţie semănătoristă. La Berlin au fost scrise şi nuvelele care alcătuiesc volumul „În urma plugului”. plugari dârzi. vorbea răspicat. publică şi alte broşuri. Arnău/Turcstan şi creat hibrizii care îi poartă numele. A colaborat la întocmirea libretului operei lui Tiberiu Brădiceanu „La şezătoare”. s-a dovedit o remarcabilă personalitate în domeniul ştiinţelor agricole. La variabilité de quelques propriétés de l’épi du blé roumain(1929) ş. darnesuportând munca de birocrat.a. apărută în 1907. inginerul agronom D. 13 . engleză şi a învăţat singur rusa. Viaţa grea de începuturi a descris-o în nuvela autobiografică „Biruitorii”. Note din viaţa pe care a dus-o în timpul perfecţionării în Franţa apar în volumul „Drum şi popas”(1904). când. Chiţoiu. A fost transferat la Ministerul Agriculturii. unde va scrie o nouă broşură de popularizare. scria despre el: „Am avut prilejul să îi ascult conferinţele. Dintre lucrările ştiinţifice cele mai importante publicate cităm: Selecţionarea metodică a cerealelor şi bazele ştiinţifice ale selecţiunii(1907). în care descrie cu multă măiestrie peisajele câmpeneşti şi viaţa satului din Bărăgan. unde colaborau Vlahuţă.cere să fie trecut în învăţământul de specialitate. Omul de ştiinţă Fiind întemeietorul „şcoalei” de ameliorare a plantelor din ţara noastră. vorbea cald. ca Despre semănături(1921) şi Sfaturile unui plugar luminat(1922). Tot acolo a scris şi romanul „Două neamuri”. în căutarea unui loc stabil de muncă. la „România Jună”. gazetar şi corector la „Epoca” lui Nicu Filipescu. schiţele. fiecare personaj cu caractere bine conturate. Ameliorarea plantelor agricole(1925). pe care cititorul îi vede trăind aievea. având ca eroi pe Sima Baltag şi Niţă Mândrea. a lucrat ca redactor. Sandu Aldea 22 şi 224. publicată în volumul „Călugărenii”. Nuvelele publicate în diferite reviste literare au fost strânse în volumele: „Pe drumul Bărăganului”(1908). realizând prin încrucişare variante ca: Bălan/Squarehed. unde va funcţiona şi ca director în perioadele 1909-1915 şi 19191927. Fostul său student.Revine la ferma Laza. care semănau cu tatăl său. nuvelele şi romanele sale originale şi prin traducerile inspirate ale operelor unor autori străini şi-a găsit un loc în antologia scriitorilor români. ca şef al Biroului de statistică. „Cărticica plugarului”. poreclit Pârjol. „Apele mari”(1910). toată credinţa şi toată dragostea de adevăr a sufletului său curat”. vorbea limpede. ungara şi suedeza. pe Florea Cazacul dezertorul şi pe logofătul Vasile. Multe dintre poveştile care apar în acest volum au fost publicate în revista „Semănătorul” şi semnate cu pseudonimul Miron Aldea. S-a manifestat ca poet în anii grei. toată energia. care prin poeziile. Petroşani/Nonette. de teamă ca ministrul să nu afle că se ţine de literatură şi să îi taie bursa. Delavrancea şi Iorga. între 1916-1918 a participat ca ofiţer la războiul de reîntregire. Scriitorul Sandu Aldea s-a dovedit un scriitor prolific. Stăpânea bine limbile franceză.

Pentru îmbogăţirea literaturii naţionale. care l-a prezentat ca „un artist de mare valoare. Vasile Goldiş. dar şi vâltorile şi revărsările. pe care a îndurat-o cu eroism.Ca traducător de literatură străină. Traian Săvulescu şi alte personalităţi. i-au adus un ultim omagiu prin cuvântările lor: Nicolae Iorga. atunci Ministru al Cultelor şi Artelor. solidari cu pământul pe care trăiesc. cu liniştea lor fermecătoare. Şi-a sfârşit viaţa la 21 martie 1927. mânuitor al limbei. 14 . scriitorul Mihail Sadoveanu. de Thompson. „Împărăţia furnicilor”. de Pierre Loti. În semn de înaltă preţuire. de Sudermann. G Ionescu-Sişeşti. aţâţaţi de primejdiile pe care vor să le învingă. cu intemperiile de care sunt loviţi. „Ioan Botezătorul”. A descris cu talent câmpia. cadru în care şi-a plasat subiectele. „Ziua Învierii”. Eroii scriitorului Sandu Aldea sunt oameni energici. Academia Română l-a ales la 5 iunie 1919 membru corespondent. pe baza raportului întocmit de filologul Ion Bianu. şi „Făpturi alese”. de Stevens. după o grea şi îndelungată suferinţă. a publicat „Pescarul din Islanda”. Balta Brăilei şi Dunărea. stăpân pe o formă cristalină a stilului”. de Ibsen. „Guvernatorul” şi alte câteva nuvele de Andreev. care vorbesc puţin.

A adus şi a achiziţionat în România diferite soiuri de grâu. A tradus din Ibsen. A selecţionat cele mai productive soiuri şi a studiat soiurile româneşti „Bălan românesc”. 1905. 21 martie 1927. 1910) şi romanele sale („Două neamuri”. „Tisa”. Sudermann. 1906). a obţinut noi variante precum „Bălan/Squarehead”. 1915). „Banat”. Loti. Recurgând la încrucişări cu soiuri străine. „Ape mari”. Ca agronom. etc. Brăila . „Pe drumul Bărăganului”. a debutat cu poezii şi note de călătorie. Ca scriitor. „Arnău/Turchstan”. Fiu de ţăran. Leonid Andreev. 14 noiembrie 1874. „Arnău/Ghirca”.CONSTANTIN SANDU ALDEA Constantin Sandu-Aldea (n. sunt naturi elementare şi aprige. A fost profesor de agricultură la Şcoala centrală de agricultură de la Herăstrău. 1908. dar s-a afirmat mai ales ca prozator. „Azima”. „Pietroşani/Nonette”. membru corespondent (1919) al Academiei Române. pe care le-a cultivat în scop ştiinţific. este fondatorul ştiinţei ameliorării plantelor în România (Ameliorarea plantelor agricole. scriitor şi prozator de orientare semănătoristă. Bucureşti) a fost un inginer agronom român. Între 1922 şi 1925 a creat şi hibrizi noi care îi poartă numele: „Sandu-Aldea 22” şi „Sandu-Aldea 224”. recrutate din lumea Bărăganului şi a bălţilor Dunării. 15 . „Uriaş”. a făut studiile agricole la Paris şi la Berlin. Personajele nuvelelor („În urma plugului”. mânate de instincte violente. Tichileşti.d.

care reprezintă o reuşită încadrare a stilului clasic în arhitectura modernă. acum sediul central al AGIR. prima asociaţie durabilă a inginerilor. 11 martie 1928. constituită în 1881. Clădiri. În 1936 a devenit membru de onoare al Academiei Române şi a susţinut discursul de recepţie "Meşteri şi arhitecţi în trecut". Aceştia fiind membri ai Societăţii Politehnice. iar ing. Această prezenţă atestă stima de care se bucura corpul ingineresc din epocă. La ceremonia de inaugurare care a avut loc în ziua de duminică. 16 . Antonescu este autorul proiectelor silozurilor din Constanţa (1912-1914) şi gărilor fluviale Galaţi (1912-1915) şi Giurgiu (1933-1936). precum şi a numeroase clădiri de locuit. Şi-a făcut studiile de arhitectură la Paris (1893-1899). Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti. au participat: principele Nicolae. în 1900. patriarhul Miron Cristea. Buşilă a executat instalaţiile. fiind influenţat şi de şcoala eclectică franceză. inginerul Emil Prager a supravegheat personal şantierul. Institutul de Istorie "Nicolae Iorga". reprezenta un vis pentru membrii acesteia. regentul C. A fost preşedintele Societăţii Arhitecţilor. Cu ocazia Expoziţiei Mondiale de la Paris. studii (1963) în colaborare ş. construcţii. compoziţie echilibrată care se încadrează în ambianţa stilistică locală. primul-ministru Vintilă Brătianu cu membrii guvernului. A militat pentru renaşterea vechii arhitecturi româneşti. Dintre lucrările sale pe care le putem admira şi astăzi cităm: Cazinoul din Sinaia. Inginerii E. iniţial sediul Societăţii Politehnice. în creaţiile sale s-a orientat spre formele tradiţionale. A trecut în nefiinţă la 23 aprilie 1965 la Bucureşti. Petre I. A fost profesor la Şcoala Superioară de Arhitectură şi la Academia de Arhitectură din Bucureşti între 1900-1938. Antonescu a proiectat arhitectura exterioară a clădirii şi interioarele. Arcul de Triumf din Bucureşti. dintre care cităm: Clădiri şi studii (1913). care i-a adus un premiu important. Sub influenţa concepţiilor arhitectonice ale lui Ion Mincu. Calea Victoriei 118. Buzdugan cu membrii Consiliului de regenţi. proiecte. Primaria Municipiului Bucureşti (fostă clădire a Ministerului Lucrărilor Publice). Petre I. Construirea unui sediu permanent pentru Societatea Politehnică. ales de cele mai multe ori în perioada 19121949.a. Casa Universitarilor din Bucureşti. Institutul Academic Român de la Roma (1913). a proiectat un pavilion în stil tradiţional românesc. Prefectura Craiova. Palatul Creţulescu (1912-1913). înainte de a obţine diploma. Antonescu s-a născut la 20 ianuarie 1873 în oraşul Râmnicu Sărat. Prager şi Busilă au fost omagiaţi în "Univers ingineresc". ANTONESCU 1873-1965 În acest an s-au împlinit 75 de ani de la inaugurarea oficială a Palatului Inginerilor situat în Bucureşti. nu au beneficiat financiar de pe urma construcţiei. care s-a înfăptuit la 47 de ani de la înfiinţare.PETRE I. A publicat o serie de lucrări. Toate lucrările sale de arhitectură se remarcă prin monumentalitate şi prin virtuozitatea unor soluţii volumetrice şi plastice tradiţionale. Petre I. marii industriaşi şi comercianţi. şi membru al Academiei de Litere şi Arte "San Lucca" din Roma şi în Comitetul de organizare a congreselor internaţionale de arhitectură.

Prin studiile efectuate. Ion S. Din anul 1947 a fost şef al Serviciului de control al fabricaţiei la Fabrica de Maşini Electrice „Dinamo”. simetrice sau dezechilibrate. a ocupat funcţia de decan al Facultăţii de Energetică şi Electrotehnică. PQD-metrul a fost brevetat în România. a urmat cursurile Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu. om de ştiinţă. încercări şi măsurători electrice. SUA. profesor universitar S-a născut la 27 august 1905 la Roman. istoria ştiinţei ş. între care D-metrul pentru măsurarea puterilor activă. În 1945 s-a transferat la Politehnica din Bucureşti. Această lucrare de doctorat a constituit prima sinteză a cercetărilor sale. unde preda cursul de centrale electrice. unde a organizat un laborator de încercări dotat cu un stand de probă. Franţa şi alte ţări şi a obţinut medalia de aur la Expoziţia Internaţională de la Nürnberg în 1969. ca asistent la Catedra de măsurări electrice. Pentru teza de doctorat a efectuat studii privind funcţionarea aparatelor electrice în regim deformant. Toate aparatele inventate de Ion S. Atras de electrotehnică. din 1941 a intrat în învăţământul superior ca suplinitor la Politehnica din Timişoara. şi-a schimbat idealul şi sa înscris în 1927 la Şcoala Politehnică din Bucureşti. creindu-şi astfel baza materială necesară cercetărilor pe care avea să le efectueze ulterior. obţinând titlul de inginer diplomat în electrotehnică. Antoniu au fost fabricate industrial în mii de exemplare şi folosite în industria electrotehnică în ţară şi străinătate. Elveţia. Antoniu a rezolvat probleme teoretice fundamentale. aceasta constituind o premieră mondială. devenind doctor inginer la 27 octombrie 1948 cu teza „Studiul funcţionării aparatelor de măsură într-un regim deformant. aparat pentru măsurarea puterii complementare. complementară şi deformantă şi C-metrul. La 24 martie 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi în 1967 i s-a acordat titlul de doctor docent. A inventat mai multe tipuri de aparate de măsură. devenind profesor în 1953 şi şef de catedră între 1963-1972. „Introducere în aplicarea calculului matricial la studiul 17 . aparat pentru măsurarea puterilor activă. Anglia. În colaborare cu inginerul Mihai Leon a inventat PQDmetrul. Paralel cu activitatea în producţie şi cercetare. Pentru specializare a plecat la Paris în 1929. Iniţial a lucrat în Serviciul Tehnic al Armatei şi apoi s-a transferat la Societatea Generală de Gaz şi Electricitate Bucureşti. matematici fundamentale. Dintre lucrările publicate cităm: „Instrumente de măsură electrice industriale în exploatările de electricitate”(1944).ION S. Dorind să facă o carieră militară. elucidând funcţionarea anormală a maşinilor electrice şi a aparatelor de măsură şi a stabilit influenţa regimului deformant în sistemele bifazice. reactivă şi deformantă. Activitatea lui ştiinţifică s-a desfăşurat în domeniile: electricitate şi electrotehnică. la Şcoala Superioară de Electricitate. ANTONIU 1905-1987 Inventator. distribuţia şi utilizarea energiei electrice. privind funcţionarea aparatelor de inducţie a contoarelor şi wattmetrelor”.a. în judeţul Neamţ. A mai predat cursuri la Institutul de Mine şi Geologie din Bucureşti şi la Academia Tehnică Militară. unde a frecventat cursurile Secţiei de electrotehnică. reactivă. transmiterea şi distribuţia energiei electrice.

„Calculul matricial tensional în electrotehnică”(1962). A trecut în nefiinţă la 10 martie 1987 la Bucureşti. „Chestiuni speciale de electrotehnică”(1956). „Bazele electrotehnicii”(1974). 18 .circuitelor electrice”(1953).

la 1 martie 1788 s-a născut fiul Elenei şi al lui Lazăr Asachi. care a urmat şi el cursurile de inginerie ale lui Asachi. arăta că: "Pregătirea dura patru ani. la fel ca învăţaţii ardeleni şi cronicarii moldoveni şi munteni. unde a studiat matematicile superioare. cunoştinţele în acest domeniu aplicându-le la unele construcţii din Iasi. la Şcoala Domnească din Iaşi. completat cu metodele de cercetare pe teren. după care la Lemberg. geometria. Asachi preda. om de cultură. Primele noţiuni de învăţătură le-a căpătat de la tatal său. un om de cultură. Mihai Mavrodin. vorbea mai multe limbi şi a publicat lucrări în care susţinea originea latină a românilor. Dornic să-şi completeze cunoştinţele. trigonometria dreapta-linie şi sferică. Gh. în limba română. În primul an de învăţământ tehnic românesc. Asachi a scris: "M-am văzut străin în propria-mi ţară". apoi la Roma. Î 19 . care era profesia de bază a locuitorilor. astfel pe lângă agricultură. Asachi şi-a început cursurile de inginerie în limba română. care îi dispreţuiau pe români. cand a reuşit să îl convingă pe Domnul Moldovei Scarlat Callimachi (1812-1819). pe care părinţii săi l-au numit Gheorghe. cu public. a plecat la Viena. însemnarea hărţilor topografice şi practice. iniţiatorul codului de legi care îi poartă numele. Oficial. După aceasta a urmat un curs de arhitectură şi construcţii. cursurile de inginerie hotarnică ale lui Gh. Asachi erau frecventate de 33 de elevi. Primul examen pentru obţinerea titlului de inginer hotarnic a avut loc la Iaşi la 12 iunie 1818. plecau la universităţile din Europa pentru a se instrui în domenii diferite şi in ştiinţele tehnice. Gh. ridicarea planurilor de locuri. la care se preda în limba greacă. la oraşe şi în unele sate. Domnitorul a dat o anaforea în anul 1813 pentru înfiinţarea cursurilor de ingineri. În 1814. mulţi erau aduşi din străinătate. Micile întreprinderi aveau nevoie de tehnicieni specialişti. Întors la Iaşi şi observând cu durere că "toate ramurile de activitate publică erau deţinute de o ceată de fanarioţi". în care timp se învăţa aritmetica. unde era cunoscut sub numele de inginerul Ghiorghieş. unde a făcut studii foarte diverse. un curs de matematică teoretică. Tatăl său. Într-un document recent descoperit. fii de boieri şi orăşeni. A urmat "şcoala începătoare" romanească din targul Herta şi cursurile medii la un pension particular "Leopol". după absolvirea unor studii medii la şcolile din ţară. la Şcoala Grecească. de necesitatea înfiinţării unui curs pentru pregătirea tinerilor în domeniul ingineriei hotarnice. În acest document este înscris faptul că era membru al Academiei din Roma. cu aplicaţii practice de geodezie şi arhitectură. Asachi a fost numit prin Anaforeaua Epitropiei Şcoalelor din 2 februarie 1819 profesor de inginerie civilă predată în limba romană. numită Şcoala Domnească. târgurile din Moldova s-au dezvoltat ca structură.GHEORGHE ASACHI 1788 – 1869 n târguşorul Herta. împreună cu cele trebuincioase de cercetare şi desluşire a documentelor de hotare". algebra. unde a făcut studii de arheologie şi literatură clasică. La începutul secolului al XIX-lea. Tinerii români. pe atunci oficială şi în administraţia statului. printre care era şi fiul domnitorului. îşi fac loc tot mai multe centre de producţie meşteşugărească şi industrie manufacturieră. Asachi era vechil al Epitropiei Învăţăturilor Publice.

polonă.Cursurile de inginerie de la Şcoala Domnească au fost întrerupte de evenimentele revoluţionare din anul 1821. Este considerat ca întemeietor al învăţământului românesc (1914). memorii de călătorie. astfel: în 1828 al Societăţii de Agricultură a Franţei. germana. Gh. Lazar. "facerea de instrumente şi unelte de mecanică hidraulică. A publicat manuale şcolare. Asachi şi-a dat seama că acest import de tehnicieni trebuie stăvilit. Prin lucrările sale publicate. polona. Dezvoltarea economică a Moldovei avea nevoie de tot mai mulţi specialişti cu pregatire tehnică. poeme fantastice. este omagiat ca un apostol al neamului românesc. Asachi în cultura românească s-a manifestat plenar. unele traduse în franceză. În 1930 a fost secretar al Comitetului pentru proiectul Regulamentului Organic. Alături de Gh. care a înfiinţat la Bucureşti învăţământul tehnic în limba română (1818). Sturza l-a numit "referendar al şcolii naţionale". pedagogie. în care să se studieze aritmetica. în 1856 al Societăţii de Istoria Transilvaniei. Gh. în 1838 al Societăţii Artelor Frumoase din Viena. era inginer.a. mori de apa şi altele". El a înfiinţat in 1829 gazeta Albina Romanească. geometria. În 1835 a prezentat un "Regulament şcolar" în care prevedea la articolul 12 că "după trei ani de şcoli începătoare. fabule. rusa. drame. Asachi dispunea de o cultură enciclopedică. 20 . al presei romaneşti şi al teatrului românesc (1816). în 1843 al Societăţii Antichităţilor de Nord a Danemarcei. A trecut în nefiinţă la Iaşi în anul 1869. engleză. a contribuit la răspândirea cunoştinţelor despre români. cunoştea bine limbile clasice (latina. În acest regulament prevedea înfiinţarea la Iasi a unei şcoli de inginerie la care să se înveţe mecanica practică. Contribuţia lui în acest sens a fost în domeniul dezvoltării învăţământului în limba română. aceştia erau aduşi din străinatate. engleza). note biografice. balade. articole de istorie. În anul 1828. domnitorul Ioan I. desenul". doctor în filozofie. El a înţeles importanţa ştiinţei pentru dezvoltarea culturii naţionale. elina) şi cele moderne (franceza. Influenta lui Gh. nuvele cu subiecte istorice. fiind ales ca membru al unor societăţi din străinătate. pentru a acoperi necesarul de tehnicieni. să urmeze o clasă extraordinară. a organizat Arhivele Naţionale din Iaşi ş. mecanica populară. la Petersburg. influenţat de literatura clasică şi preromantică. În timpul vieţii s-a bucurat de o apreciere internaţională. italiana.

absolvent al Şcolii Superioare de Comerţ de la Anvèrs(Belgia). Bazil Assan a fost primul care a proiectat un canal navigabil între Cernavodă şi Constanţa. 21 . Assan(1862-1900). membru în Consiliul CEC şi al Instrucţiunii Publice pentru Învăţământul Profesional şi Comercial. construieşte o fabrică de uleiuri comestibile din porumb. S-a stins din viaţă la 16 iunie 1918 în Elveţia. Urmare a acestei experienţe. la 1 august 1860. Relatările expediţiilor sale au fost publicate în jurul lumii. Georges Gh. La începutul secolului XX. prima din ţară. născut în Moldova. fapt datorat oamenilor de iniţiativă. inventator şi explorator S-a născut la Bucureşti. a fost o mare personalitate în domeniul comercial: preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie. Relatările expediţiilor sale au fost publicate în Buletinul Societăţii Regale de Geografie din România. În colaborare cu fratele lui a inventat o metodă originală de extragere a uleiului din rapiţă cu ajutorul cherosenului(înainte se extrăgea prin presare). Despre acest proiect a publicat un articol în Buletinul Societăţii Politehnica(1899). o fabrică de săpun şi una de vopsele şi lacuri. a publicat în presa timpului numeroase articole privind dezvoltarea industriei româneşti. El a lăsat prin testament suma de 80000 lei „pentru facerea studiilor la faţa locului. cu o capacitate de 700 de vagoane. El a fost proprietarul autoturismului cu nr. Tatăl lui. România se dezvolta în acelaşi ritm cu toate ţările dezvoltate din Europa. În vara anului 1896. la Montreux. împreună cu un grup de oameni de ştiinţă din mai multe ţări. În anii 1897-1898 a efectuat o călătorie în jurul lumii. În 1904 a construit un siloz de grâu cu 28 de celule. El a construit două mori sistematice. la timpul acela cea mai înaltă clădire din Bucureşti. El a modernizat această moară. care au ajuns în regiunile arctice până la 81035’ latitudine nordică. împreună cu fratele lui. pentru construirea unui canal navigabil între Cernavodă şi Constanţa şi 15000 lei pentru construirea unui tunel la o mică adâncime sub nivelul Dunării în apropiere de Turtucaia”. Printre aceştia se numără şi Bazil Assan. asupra iluminatului cu gaz şi introducerii tramvaielor în Bucureşti. A studiat structura geologică şi resursele naturale ale arhipelagului Svalbard. Bazil Gh. El este primul român care a ajuns în ţinuturile polare. În dorinţa de a crea o industrie competitivă pe plan mondial. introducând în 1853 pentru prima dată în istoria industriei româneşti o maşină cu abur. Assan a studiat ingineria la Politehnica din Liège. Întorcându-se în ţară. a venit în Bucureşti şi a construit o moară pe malul râului Colentina. Fratele lui Bazil. a întreprins o călătorie în SUA pentru a studia industria americană şi a introduce metodele cele mai avansate în industria românească. devine asociat în industria creată de tatăl său. consilier comunal. formarea aisbergurilor şi condiţiile bioclimaterice. ASSAN 1860-1918 Creator de industrie. Bazil Assan s-a îmbarcat pe vasul norvegian Erline Jart. având o înălţime de 41 m.BAZIL GH. Bazat pe o bogată experienţă în domeniul industriei. 1 în Bucureşti.

unde s-a ocupat de proiectarea echipamentelor de conectare electrică de înaltă şi joasă tensiune. "Rolul entropiei şi energiei informaţionale". Activitatea ştiinţifică a inginerului Avramescu s-a concentrat asupra studiilor şi cercetărilor în energetică. Între anii 1951 . dintre care cităm: "Combustibilul atomic şi viitorul problemei energetice" în Bul.E. În anul 1942 a publicat o serie de articole cu previziuni privind viitorul energiei nucleare. A deţinut un rol important în promovarea documentării. O altă preocupare a sa. "Motoare Diesel în centrale electrice". 10/1942. ca director general al Centrului de Documentare Ştiinţifică şi ca redactor al publicaţiilor "Electrotehnica" (1956 . A lăsat în urmă o vastă bibliografie.1964 a fost şef de laborator la Institutul de Energetică.1943. abordând domenii noi pe atunci în ştiinţa mondială şi cea autohtonă. în ziua de 17 iunie 1903.) în anul 1931. Politehnica din Dresda i-a acordat titlul de doctor docent. Dorind să devină inginer. A urmat cursurile liceului de tradiţie "Moise Nicoară" din Arad. electrotehnică. devenind în 1928 inginer diplomat în specialitatea electrotehnică. 1972 s. experimental şi practic. judeţul Arad. unele publicate în Germania. IV/1956 (cu colaboratori). IRE nr. telecomunicaţii. ulterior Institutul de Cercetări şi Proiectări Electrotehnice. o premieră în domeniul energetic naţional. "Manualul inginerului electrician" vol. automatizarea şi informatica. 1969. contribuind la formarea mai multor generaţii de specialişti. A avut preocupări în domeniul telecomunicaţiilor şi a participat la modernizarea reţelei de telegrafie româneşti. elaborând norme de reglementare a operaţiunilor care au condus la reducerea avariilor. în anul 1924 a plecat la Dresda. În anul 1937 şi-a susţinut doctoratul la Dresda cu teza "Contribuţii la calculul încălzirii la scurtcircuit". peste 250 de titluri de lucrări. a fost ales membru extern al Asociaţiei Electrotehnicienilor Germani (V.AUREL AVRAMESCU 1903 – 1985 S-a născut în comuna Radna. Recunoscut pe plan mondial. în condiţii de funcţionare variabile. În anul 1918 s-a înscris la Facultatea de Matematică a Universităţii din Cluj şi a obţinut licenţa în 1922.1971) şi "Progresele ştiinţei" (1964 . În anul 1943.D. iar în timpul stagiului militar a fost dirijorul orchestrei Şcolii de geniu.a. A efectuat primele încercări de introducere a repartiţiei economice a sarcinilor între centralele din zona Capitalei. Activitatea inginerească a desfăşurat-o în mai multe instituţii cu profil diferit în care s-a ocupat de problemele de electricitate. "Introducere în documentarea ştiinţifică". Ca student a urmat şi cursurile la Conservatorul din Dresda. ca energia nucleară. La Societatea Generală de Gaz şi Electricitate din Bucureşti (SGGE) a condus un colectiv de analiză privind incidentele şi avariile din instalaţiile electrice şi a elaborat metode de prevenire. 22 . "Despre racordarea cuptoarelor electrice". secţia vioară şi a cântat în celebra formaţie Mozardeum din localitate. unde a urmat cursurile la Şcoala Politehnică. Paralalel cu activitatea ştiinţifică şi practică a fost profesor la Institutul Politehnic din Bucureşti. 1941.1974). sub aspect teoretic. a fost studiul efectelor termice produse de curenţii electrici în conductorii formaţi din diferite tipuri de metale. Din cele câteva titluri citate se poate deduce multitudinea preocupărilor autorului în domeniul său de specialitate.

Inginerul Aurel Avramescu a fost şi un distins amator de artă. el a făcut parte dintr-o formaţie de muzică camerală care dădea concerte în Bucureşti. 23 . pe care le-a donat Muzeului de Artă al României. în special preocupările poetului privind fizica şi astronomia. Cercetând opera lui Mihai Eminescu. În 1963 a fost ales membru titular al Academiei Române. a făcut o comunicare la Academia Română în 1956 şi a publicat despre acestea în revista "Luceafărul" în 1964. Între 1964 . a colecţionat tablouri valoroase şi mobilier în locuinţa lor din Otopeni. Impreună cu soţia sa doctor Maria Alexiu Avramescu.1971 a făcut parte din Comitetul Naţional Român pentru UNESCO. în anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi în acelaşi an preşedinte al Comisiei de automatizare a Academiei.Pentru meritele sale ştiinţifice.

din care s-au realizat economii de 600 mii lei aur. pe care le-a absolvit ca şef de promoţie.IOAN BAIULESCU 1852-1911 Pionier al construcţiilor de poduri şi căi ferate din România S-a născut la Braşov. După obiceiul timpului. după care a lucrat efectiv ca proiectant şi executant la construcţia căilor ferate Düsseldorf-Brême şi Solingen-Altan. Din capitolul intitulat „Clasificarea cheltuielilor pe categorii” reiese că statul român a alocat pentru acest obiectiv suma de 9 milioane lei aur. publicist. Baiulescu a făcut parte din comitetul Societăţii Politehnica. de la înfiinţare până la sfârşitul vieţii sale. Inginerul I. a fost primul primar şi apoi primul prefect român ales după Marea Unire la Braşov. medic. în care a dus o muncă plină de devotament. unde şi-a dat bacalaureatul în 1871. Astfel a lucrat ca ucenic. S-a remarcat în mod deosebit în cadrul societăţii şi prin comunicările ştiinţifice pe care le-a susţinut şi publicat. când a trecut la construcţia liniilor Bârlad-Vaslui şi Crasna24 . A fost cel mai mare dintre fraţii săi. a fost trimis cu o bursă de stat să efectueze un stadiu de practică în Germania. inspector general. întocmit de I. Studiile preuniversitare le-a făcut la Gimnaziul Luteran din Braşov. pe ruta Buzău-Mărăşeşti. obţinând titlul de inginer de poduri şi căi ferate. ulterior a lucrat ca inginer şef la construcţia liniei Făurei-Feteşti. Baiulescu. George Baiulescu. La data de 18/30 octombrie 1881. cu ocazia inaugurării acestei linii ferate în prezenţa regelui Carol I. s-a hotărât înfiinţarea „Societăţii de Ingineri şi Arhitecţi”. care a avut un rol deosebit în evoluţia culturii tehnice din ţara noastră. I. cu calificativul foarte bine. devenită „Societatea Politehnică”. El a efectuat proiectul şi a asistat la construcţia staţiei de CF Focşani(1882). În acelaşi timp a frecventat şi cursurile Facultăţii de Drept. care „să acţioneze şi să lupte pentru propăşirea ingineriei în ţara noastră”. de CF la 306 mii lei aur şi a fost realizat de societatea română de căi ferate la numai 93. până în 1885. Proiectul elaborat de societăţile străine prevedea costul unui km. fiind fiul protopopului ortodox Bartolomeu Baiulescu. Întors în ţară. toţi personalităţi remarcabile în profesiunile pe care le-au îmbrăţişat. Între anii 1872-1877 a urmat cursurile Politehnicii din Viena. Romulus Baiulescu şi-a ales cariera fratelui mai mare devenind şi el specialist în serviciul căilor ferate româneşti. Astfel. fără să le finalizeze printr-o diplomă.214 lei/km. a fost repartizat să lucreze în echipa inginerului Dumitru Frunză. economist şi istoric. unde este primit în corpul tehnic. În Analele Societăţii se găseşte un important studiu de fezabilitate a lucrărilor efectuate la calea ferată Buzău-Mărăşeşti. În 1877 părăseşte Imperiul Austro-Ungar şi vine în România. ca inginer ordinar clasa a III-a. iar sora lor Maria a fost poetă. obţinând calificarea de lucrător şi apoi de maistru în construcţii de căi ferate. Baiulescu face parte dintre cei 34 de membrii fondatori ai asociaţiei. care a efectuat studiul şi construcţia primei linii de cale ferată executată numai de specialişti români.

Pentru contribuţia sa. fiind titular al Catedrei de hidraulică şi maşini hidraulice. la Cernavodă. în urma unei comoţii cerebrale. Ion I. 25 . la vârsta de 59 de ani. ca profesor la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. operă a marelui inginer Anghel Saligny şi echipei formate de inginerii I. la 14 septembrie 1895. cu ocazia inaugurării podurilor. Între 1885 şi 1911 a desfăşurat o importantă activitate didactică. Brătianu. a fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în gradul de mare ofiţer. sarcină de mare răspundere de care s-a achitat în mod strălucit. C. La numirea sa în conducerea acestui serviciu avea titlul de inginer inspector general.La 9 octombrie 1890 a început construcţia celui mai lung pod de cale ferată din Europa. cu o lungime de 4408m. Ioan Baiulescu a avut răspunderea calculării rezistenţei podurilor de peste Dunăre.Huşi. S-a stins din viaţă la Braşov la 4/17 ianuarie 1911. care avea ca sarcină întreţinerea podurilor. Baiulescu. Ştefan Gheorghiu. Nicolae Hârjeu şi alţii. Începând din anul 1900 a condus serviciul din Direcţia Generală CFR.

Aceste calităţi remarcabile se pot constata prin faptul că unele societăţi particulare i-au propus să intre în consiliile de administraţie. fără întrerupere. Ocna şi a podului de CF Cosmeşti peste râul Siret. a fost numit director al Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele. Prof.T. cursurile au fost întrerupte. economii şi reducerea oricăror investiţii care ar fi putut aduce prejudicii statului. funcţie pe care a deţinut-o până în 1918 şi unde preda ca profesor "Tehnologia materialului şi proceduri generale de construcţie". Despre activitatea didactică a lui E. unde i s-a dat gradul de inginer inspector general. Telegrafelor şi Telefoanelor. În aprilie 1915. era modest şi se bucura de simpatia tuturor salariaţilor. Anghel Saligny 1-a remarcat şi 1-a angajat la construcţia liniei ferate Adjud Tg. ca bursieri ai statului. şi în anul 1902 a fost ales preşedinte. iar între anii 1901 – 1904.EMIL BALABAN 1857-1921 Fost preşedinte al Societăţii Politehnice S-a născut în anul 1857. ulterior şi Topografia. considerând că un funcţionar superior al statului nu trebuie să se implice în afaceri necurate. În 1892 a devenit şef de secţie şi apoi şef de divizie. M. şi-a dat demisia şi a intrat din nou în Corpul Tehnic al Statului. pe care i-a educat în spirit patriotic şi pentru a-şi face datoria faţă de ţară. a refuzat propunerile. iar după ce şi-a luat bacalaureatul s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. Totuşi a plecat în refugiu la Iaşi. Se bucura de 26 . Prof. obţinând gradul de inginer şef în Corpul Tehnic al Statului. guvernul a hotărât să trimită o serie de tineri capabili pentru a studia ingineria în Franţa. Şcoala primară şi liceul lea făcut în oraşul natal. Revenind în Capitală. Balaban. lucra numai pentru binele public. Printre cei selecţionaţi a fost şi Emil Balaban. Hanganu. Revenind în ţară. În anul 1916. Atunci s-a hotărât să se facă reduceri de personal. fostul său elev. în 1918. El a urmat cursurile Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Paris. a fost numit inginer la Serviciul Hidraulic şi ataşat la Divizia poduri din judeţul Dolj. pe care a absolvit-o în 1884. a făcut mari eforturi pentru a relua cursurile Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele şi pentru a obţine spaţiile necesare predării cursurilor. ing. Gh. după care a avansat director al acestui important serviciu. studierea şi proiectarea gării centrale Bucureşti Nord. În anul 1900. Despre activitatea lui de la Direcţia generală PTTR se spunea că a fost "directorul cel drept". Deşi nu dispunea de avere. bineînţeles cu intenţia de a-l manipula în interesele lor. nu a fost mobilizat pe front. până la sfârşitul vieţii. După întoarcerea în ţară . În 1905 a devenit şef al Serviciului comercial al Căilor Ferate. spunea: "A fost un părinte sufletesc al elevilor săi. În 1903 a participat ca delegat al statului la conferinţa internaţională de la Londra. ing.T. În această calitate a reorganizat activitatea şi a încheiat convenţii internaţionale cu mai multe ţări pentru serviciile P. unde a lucrat în calitate de consilier la Direcţia Generală a Muniţiilor. i s-a încredinţat funcţia de vicepreşedinte. Duca i-a dat ca sarcină de serviciu. Fiind grav bolnav. la Bârlad." A fost membru al Societăţii Politehnice din februarie 1885 şi a fost ales ca membru în Comitetul societăţii. unde s-a afirmat prin corectitudine şi conştiinciozitate. o puternică criză economică a zdruncinat ţara. fără asprime faţă de personalul instituţiei. El a demisionat din Corpul Tehnic al Statului şi a fost numit director general al Poştelor. la începerea războiului. În anul 1880.

Ion N. Atunci când pentru lucrările Primăriei Capitalei s-au angajat ingineri străini. Prof. Brătianu şi Grădişteanu. 27 . a găsit momentul să protesteze în numele Societăţii Politehnice. Emil Balaban a fost ales preşedinte al comisiei care a elaborat proiectul de Lege pentru garantarea titlului de inginer şi l-a prezentat miniştrilor lucrărilor publice I. printr-o desăvârşită corectitudine pe care a avut-o în lunga lui carieră de inginer". A trecut în nefiinţă la 19 ianuarie 1921 la Bucureşti. prin conştiinţa deosebită pusă în îndeplinirea datoriei de funcţionar public. C. Ionescu îl caracteriza astfel: "A fost unul din factorii care au contribuit la reputaţia şi renumele corpului tehnic român. reuşind ca în marea majoritate a cazurilor să fie angajaţi ingineri români pentru lucrările executate de stat. prin munca lui dezinteresată. care avea o mare audienţă publică şi în cadrul autorităţilor statului.simpatia colegilor şi era apreciat pentru calităţile sale. dar şi de firmele particulare. deşi erau disponibili ingineri români. I.

în Secţia de istorie. obţinând diploma de inginer. La primul Congres de artă bizantină. ţări care în trecut au avut legături cu românii. Ca preşedinte al societăţi pentru Profilaxia Tuberculozei. unde a avut un aport deosebit. ca unic reprezentant al istoriei artelor. Les monumentes bysantines de Roumaine (1932) s.GHEORGHE BALŞ 1868-1934 S-a născut la Adjud. unde s-a ocupat cu construcţia de policlinici şi spitale. Din 1908 până în 1911 a fost angajat al Ministerul de Interne. Studiile le-a făcut în Elveţia. cât şi la cunoaşterea acestora. a organizat o serie de societăţi particulare industriale. din iniţiativa profesorului Nicolae Iorga. a lucrat sub conducerea profesorului Gh.a. A fost primul cercetător care a studiat sistematic monumentele vechi. devenind la început unul dintre conducătorii acestei instituţii umanitare afiliată la organizaţia internaţională de la Geneva. Bisericile lui Ştefan cel Mare (1926). a organizat sanatorii în ţară care rivalizau cu instituţiile similare din străinătate. a căutat să descopere influenţa şcolilor din diferite regiuni europene asupra artei româneşti. care a avut loc la Bucureşti în 1924. a fost influenţată de arta meşterilor armeni şi sârbi. atât la conservarea lor. Bals a demonstrat că în afară de influenţa bizantină. în special în construcţiile de cult din Moldova şi Muntenia. istoria monumentelor. Bulgaria şi Rusia. O deosebită pasiune a manifestat pentru cercetarea construcţiilor medievale din România şi în special a celor din Moldova. comerciale. Ca urmare a studiilor întreprinse. Tânărul inginer. A fost ales membru titular activ al Academiei Române la 4 iunie 1923. judeţul Vrancea. cum ar fi: Biserica de la Filipeşti de Pădure (1908): Histoire de l'art roumain ancien (1922). Duca. arta veche românescă. Membrii fondatori l-au ales în umanitate ca preşedinte. şi vicepreşedinte la 31 mai 1921. În 1918. Serbia. avându-l ca şef pe celebrul Anghel Saligny. incluzând tehnica construcţiilor. Influence armeniennes et georgienes sur l'architecture roumain (1931). După ce a susţinut examenul de bacalaureat la Laussanne. la Iaşi a luat fiinţă Asociaţia Generală a Inginerilor din România. El a organizat Crucea Roşie Română în timpul primului război mondial. Ungaria.la 24 aprilie 1868. forestiere şi prima societate de loterie. epigrafia şi icografia. Cercetând vechile opere de artă. la Direcţia Sanitară. s-a remarcat printr-o serie de studii. în care arată cu argumente foarte clare influenţa arhitecturii armene. a fost angajat în anul 1891 la serviciul verificări poduri CFR şi a colaborat la construcţia podului de la Cernavodă. Aici a depus o activitate susţinută şi a participat activ la redactarea Regulamentului societăţii. În domeniul istoriei artei româneşti. Spiritul lui organizatoric s-a manifestat şi în alte domenii. a fost cooptat în Comisia Monumentelor Istorice. a urmat cursurile la Politehnica din Zurich. 28 . Transferat la lucrările care se executau la portul Constanţa. devenind de referinţă. ca mai târziu să fie preşedinte pe viaţă. reîntors în ţară. După ce s-a retras definitiv din serviciul statului. La Societatea Politehnica a devenit membru în anu1892 şi în 1920 a fost ales membru în comitet şi reales continuu cât a fost în viaţă. a ţinut o interesantă comunicare intitulată "Asupra bolţilor moldoveneşti". funcţie pe care a avut-o timp îndelungat. Lucrările lui publicate se bazează atât pe documente de arhivă. Studiile lui sunt complete. în special în construcţia de biserici. prin pregătirea de inginer. În această calitate a pus bazele temeinice ale asociaţiei. care este cea mai importantă. cât şi pe deplasări la monumentele din Polonia.

Cei care l-au cunoscut au spus despre el că a fost un om deosebit.A încetat din viaţă neaşteptat. în urma unei septicemii. pasionat de cercetările pe care le-a întreprins. la 23 septembrie 1934. receptiv la solicitări şi deosebit de binevoitor în relaţiile cu colaboratorii. un bun organizator. muncitor. 29 .

dar de o importanţă excepţională ca documente privind istoria dezvoltării armatei române. În acelaşi an începe o strălucită carieră didactică la Şcoala Militară de Ofiţeri. şosele etc. O funcţie deosebit de importantă care i s-a încredinţat a fost aceea de şef al Depozitului de Război (1870). unde a stabilit legături cu specialişti din Austria. În 1860 a fost înfiinţat Batalionul 2 de geniu. A fost expus şi un 30 . geodezice şi cartografice cu aplicaţii în operaţiile militare. a construcţiilor de poduri. făcând parte din prima promoţie de genişti. la care a predat cursul de fortificaţie. a fost ministru titular al Ministerului de Război. generalul Ion Emanoil Florescu. al cărui comandant a fost numit Constantin Barozzi. Pentru scurt timp. A îndeplinit şi funcţia de senator. până în 1899. pe care a absolvit-o în aprilie 1856 cu gradul de sublocotenent de geniu. În acest raport se arăta în detaliu necesitatea întocmirii unei hărţi a ţării din perspectiva militară. căi ferate. Ascensiunea sa în funcţii în cadrul armatei a fost continuă. a agriculturii. Întors în ţară. a fost avansat locotenent şi numit în serviciul de geniu din Ministerul de Război. denumire pe care în epocă o avea Serviciul Topografic al Armatei. Astfel a fost avansat general de brigadă în 1883. a fost trimis la Viena să se specializeze în geodezietopografie. dar şi pentru dezvoltarea urbanistică. în guvernul liberal al lui Brătianu. executând măsurători pe Valea Oltului până la Dunăre. A scris şi publicat puţine lucrări. „Raportul şefului Depozitului de Război” înaintat ministrului de atunci. este considerat un document de o importanţă istorică pentru evoluţia ştiinţelor geodezice din România. În serviciul pe care îl presta la Regimentul 3 infanterie a fost remarcat ca fiind deosebit de devotat şi muncitor. iar în 1885 a fost numit şef al Statului Major Regal. la 17 noiembrie 1874. organizator al serviciului geodezic-topografic al armatei S-a născut în Bucuresti la 14 octombrie 1883. economică şi ştiinţifică. După terminarea studiilor secundare a dat examen de admitere la Şcoala Militară de Ofiţeri din Bucureşti. Numit şef al Depozitului de Război avea să ia măsuri care să conducă la una dintre cele mai importante realizări din epocă: harta României.Recunoscându-i-se meritele. În anul 1871 a fost delegat din partea României la Congresul Internaţional de Geodezie de la Viena. ca subşef şi apoi ca şef al statului major al Armatei Române de Operaţiuni. Italia. când a trecut în rezervă. În timpul cât a funcţionat la Depozitul de Război a depus eforturi importante pentru organizarea şi modernizarea ştiinţelor topografice. unde a avansat continuu ajungând în 1867 directorul şcolii. Franţa.CONSTANTIN BAROZZI 1833-1921 General de divizie. în anul 1888. cu care a avut o bogată corespondenţă de specialitate. Din 1897 a fost şeful Statului Major al Armatei Române. Din perioada în care a fost elev la Şcoala Militară s-a ataşat unui grup de ofiţeri austrieci care efectuau ridicări geodezice pentru harta Munteniei. A luat parte la Războiul de Independenţă din 1877-1878.

fiind ales membru de onoare al Academiei Române la 9 aprilie 1909. 31 . Meritele sale de inginer geodez au fost recunoscute în străinătate prin alegerea sa ca membru al Comisiei Geodezice Internaţionale. a ofiţerilor şi înaintat Guvernului ţării şi Camerei Deputaţilor. geodezie şi topografie executate de Depozitul de Război”. La înfiinţarea Societăţii Regale Române de Geodezie. Barozzi posibilitatea să impulsioneze pe această cale realizarea ideilor înscrise în raportul său din 1874. s-a înfiinţat în 1895 Institutul Geografic al Armatei Române. Raportul a fost publicat în Monitorul Oastei. Vladimir clasa a III-a”. „Bene Merenti”. iar cele ştiinţifice au fost apreciate în ţară. „Virtutea Militară”. Printr-o comunicare publicată ulterior în Buletinul Societăţii de Geografie sub titlul „Memoriu relativ la lucrările de astronomie. Ana clasa a II-a” şi „Sf. pentru a fi adus la cunoştinţa publică. A trecut în nefiinţă la 15 aprilie 1921. Pentru serviciile excepţionale aduse ţării şi poporului român a fost recompensat cu numeroase ordine şi medalii. în care se arătau cerinţele ştiinţifice care trebuiau îndeplinite ca lucrările topografice să se situeze la nivelul celor executate în ţările avansate din Europa.plan de organizare a acestui serviciu. Ţarul Rusiei i-a acordat ordinele „Sf. „Trecerea Dunării”. în 1875. Barozzi a condus toate operaţiile de organizare şi s-a preocupat în mod special de importul aparaturii speciale necesare. între care: „Steaua României”. fapt care i-a prilejuit lui C. a fost ales vicepreşedinte. Ca urmare a numeroaselor sale demersuri. la Bucureşti. Dar până la realizarea acestui proiect aveau să mai treacă aproape 20 de ani de insistenţe şi o obsedantă muncă de convingere a factorilor de decizie. C. a făcut cunoscute activitatea ştiinţifică şi tehnică din cadrul acestui serviciu al armatei şi importanţa acestor lucrări pentru dezvoltarea societăţii civile în timp de pace.

în ziua de 24 iunie 1902. candidează la o bursă de studii.789/18 mai. Ghe. În studiile sale. stabileşte în 1932 efectul Basgan. Obţinând bursa. proporţionale şi forajul sonic cu aplicarea efectului Basgan". garniturile de foraj deviau de la verticală cu până la 45o. Ca preşedinte al Societăţii studenţilor români din Leoben – "Sonda" – a refuzat să adere la mişcările studenţeşti de dreapta. Dar cea mai importantă realizare a acestei invenţii a fost creşterea adâncimii de foraj de la maximum 2000 m la 3000 m până la 5000 m. cel puţin cinci ani să lucreze ca salariat al acesteia. sub nr. a obţinut puţuri verticale. s-a născut în oraşul Focşani. În luna august 1925. observând aplicarea principiului lui Arhimede şi a principiului sonicităţii elaborat de ilustrul savant român Gogu Constantinescu (1881-1965). a revoluţionat tehnica forajului. prin furt de tehnologie. un elev remarcat de iluştrii profesori ca Teodor Bădărău. care astăzi îi poartă numele. în epocă. având norocul să scape sănătos. La Liceul Internat din Iaşi a fost bursier. Subliniem că prin săparea sondelor după metodele anterioare. 2 din Focşani. fiul preotului Ştefan Basgan şi al Mariei. prof. fapt pentru care a fost felicitat de marele savant român. reuşeşte să stabilească o relaţie între principiul lui Arhimede şi acţiunea prăjinilor de foraj. fără să recunoască drepturile de proprietate intelectuală ale autorului. scoasă la concurs de Societatea Petrolieră "Steaua Română". După mai mulţi ani de observaţii şi măsurători.). Prin această invenţie.ION ŞT. După terminarea studiilor şi obţinerea titlului de inginer minier în 1924. având ca amendament la contractul cu societatea ca după absolvire. Urmărind săparea sondelor pentru explorarea şi exploatarea petrolului. aducând în acest "caz particular" o contribuţie la cunoscutul principiu al învăţatului grec Arhimede din Siracuza (287-212 î. Nicolae Iorga. întors în ţară. Ion a fost premiant în cei patru ani ai cursului primar (1909-1913).H. urmând să lucreze în zona Moreni-Gura Ocniţei. Lazăr şi Ion Roianu. a evitat ruperea garniturilor care avea ca efect reducerea volumului de instrumentări. După absolvirea liceului. Din 1936. casnică. acestea având ca efect economic reducerea preţului pe metrul forat cu 30%. În 1933 Ion Basgan îşi susţine doctoratul la Leoben. a plecat în 1920 să studieze la Şcoala Superioară de Mine şi Metalurgie de la Leoben (Austria). tânărul absolvent de la Leoben. a efectuat un stagiu de practică la exploatările de petrol de la Pechelbronn din Alsacia (Franţa). În 1934 a înregistrat primul său brevet de invenţie în România cu titlul "Forajul cu prăjini grele. I 32 . la Şcoala primară nr. unde exploatarea petrolului se efectua prin galerii miniere. respectiv randamentul forajului. conform contractului s-a angajat ca inginer de foraj la Societatea "Steaua română". Rezultatele studiilor sale le comunică la Academia Română în 1933 şi sunt publicate în Analele Academiei Române. observă că forajele se executau empiric şi că nu exista o bază teoretică ştiinţifică a acestor lucrări şi se dedică cercetărilor în vederea stabilirii unor principii privind efectuarea găurilor de sondă cu ajutorul instalaţiilor de foraj. BASGAN 1902-1980 Inventatorul forajului rotativ percutant cu care a revoluţionat cercetarea şi extracţia petrolului on. sovieticii au folosit invenţia Basgan în câmpurile petroliere de la Baku. a mărit viteza de penetrare a sapei. Astfel. 22. Este interesant de menţionat că în timpul studenţiei a avut parte de două dueluri şi un accident de cale ferată. Aplicând noile metode de foraj în şantierele petroliere din ţară a reuşit performanţe deosebite.

În această situaţie. brevetul Basgan a fost omis cu bună ştiinţă. După încheierea Tratatului de Pace de la Paris din 1948. care a fost înregistrat în Italia.000 m adâncime". Basgan lucrează cu pasiune la noi invenţii în domeniul forajului. care din cauze conjuncturale nu au achitat nici până în prezent datoriile ce le revin prin legile de protecţie a proprietăţii intelectuale şi utilizarea invenţiilor. Invenţia fiind considerată secretă. În momentul când s-au creat condiţiile de aplicare a invenţiei a izbucnit cel de al doilea război mondial. înfiinţată în anul 1997 de către fiul său.1970 pentru "Forajul la 15 km adâncime". Franţa. În anul 1966.1968. În 1967.01. 33 . "Dominicis" din Italia. guvernul american a procedat la sechestrarea proprietăţilor străine ale cetăţenilor din ţările inamice.04. Portugalia brevetul nr. Ion Basgan Jr. la 29 mai.12. În anul 1947 înregistrează invenţia "Foraj prin Ciocan Rotary".În anul 1937. Basgan". Cu ajutorul statului român. printr-un ordin al preşedintelui SUA Johnson. Franţa brevetul 15227495/22. 90% să fie puse la dispoziţia organismelor naţionale şi internaţionale spre binele omului şi progresul ştiinţei. privind "Forajul cu prăjini grele Basgan. forajul sonic aplicând efectul Basgan şi transmiterea energiei sonice prin garniturile de foraj". procurorul general a emis un ordin de desechestrare şi restituire a brevetului. 2103137/21 decembrie. ordinul de sechestrare nu a fost publicat în Monitorul Oficial al SUA. Această invenţie a fost aplicată în SUA de marile companii petroliere. SUA şi Portugalia. a depus la o firmă specializată în obţinerea de brevete. un grup de experţi din Germania au estimat datoriile utilizatorilor invenţiei – marile companii americane de petrol – la opt miliarde de dolari. prin care s-au restituit proprietăţile sechestrate în 1940. România a declarat război Statelor Unite. se poate realiza. Din anul 1954 până în 1966. în SUA a fost eliberat patentul 3507341/21. 48356/8. atât pentru costul foarte ridicat al unei astfel de lucrări. 37743/30. Basgan. ca şi pentru faptul că nu prezintă încă interes economic.1967. forajul la adâncimea de 15 km. care se practică în SUA. Familia a exprimat dorinţa inventatorului. 50615/24. După încheierea războiului mondial. Invenţiile brevetate în SUA ale ing.. conform căreia din aceste sume. în SUA a fost eliberat brevetul de invenţie nr. În 1970. nr. inginerul Ion Şt. dacă vor fi recuperate. ca moştenitoare a acestor drepturi. ing. astfel devenind ţară beligerantă inamică. În acelaşi timp a fost preşedinte al Comisiei de coordonare a forajelor de apă din ţară. fără a limita perioada de recuperare a drepturilor de proprietate intelectuală. având menţiunea că se încadrează în grupa invenţiilor care afectează interesele naţionale.04.1969. Metoda a fost preluată de toate ţările producătoare de petrol şi în prezent se forează după aceste principii. 796419/1. Nici o companie nu s-a arătat dispusă să execute un foraj la o adâncime atât de mare. Tot în 1967 a înregistrat la Oficiul de Invenţii din Bucureşti cererea cu nr. Teoretic. Fundaţia "Ion Şt.11 pentru obţinerea brevetului intitulat "Forajul sonic". după studiile efectuate de Ion Şt. brevetul "Forajul sonic la 15.05. a acţionat pentru recuperarea sumelor iniţiale şi a dobânzilor aferente. Ion Basgan a lucrat în cadrul Ministerului Agriculturii şi la Comitetul de Stat al Apelor ca proiectant de foraje hidrogeologice pentru aprovizionarea cu apă a populaţiei. Ion Basgan au urmat acelaşi curs. Italia a autentificat invenţia eliberând brevetul cu nr. familia. În 1966. militează pentru recuperarea de la utilizatori a sumelor datorate familiei şi statului român şi îndeplinirea idealurilor marelui om de ştiinţă inventator privind mediatizarea ştiinţei şi tehnicii româneşti şi ajutorarea personalităţilor aflate în situaţii grele. care se ridică în prezent la 18 miliarde dolari.

AGIR. Apreciat de Consiliul profesoral al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti. să îl scoată la suprafaţă mărind potenţialul energetic al omenirii. Gabriel I. El a dat posibilitatea specialiştilor din ţările producătoare să caute ţiţeiul la adâncimi din ce în ce mai mari. Viaţa şi opera savantului inventator au fost evocate şi de actualul AGIR şi în "Univers ingineresc". publicate în ţară şi străinătate. 34 . recunoscută în toată lumea. A reprezentat ţara la congresele internaţionale ale petrolului. Misterul acestui fapt senzaţional este că ţării noastre natura i-a dăruit petrol şi mulţi oameni pricepuţi. Putem fi mândri că un român a revoluţionat tehnica forajului. Acest inventator s-a format la şcoala românească. Rapana 1997. unde între 1933-1944 a predat cursul "Rentabilitatea întreprinderilor petroliere". Ion Şt. prezentată la Expoziţia de la Hanovra.Oamenii au aspirat spre cucerirea spaţiului cosmic. Invenţiile sale în domeniul forajului au fost utilizate şi pentru extragerea apei potabile şi industriale. dar este posibil ca într-un viitor nu prea îndepărtat ei să îşi îndrepte cercetările spre interiorul pământului şi atunci descoperirile şi invenţiile lui Ion Şt. Basgan a trecut în nefiinţă la 15 decembrie 1980. Dr. tradusă în limba engleză sub titlul "Ion Basgan. care prin invenţiile lor şi-au înscris numele în panteonul civilizaţiei moderne. A fost autorul a peste 50 de lucrări. Ed. ing. a fost numit profesor onorific la Catedra de economia petrolului. 2000. prin invenţiile sale aducând o contribuţie valoroasă în domeniul cercetării şi extracţiei petroliere. Ed. a Romanian Inventor". unele premiate de Academia Română. atât de necesară oamenilor. Basgan vor fi valorificate. Năstase a publicat o documentată monografie intitulată "Un inventator de geniu".

îl evocă astfel: "A fost iubit de miile de studenţi pe care I-a avut. obţinând diploma de inginer constructor cu calificativul Magna cum Laudae. al teoriei plasticităţi şi cele referitoare la betoanele cu armături reduse. Impresionat de violenţa cutremurelor periodice care afectează teritoriul României. cumulând între anii 1948 şi 1950 şi funcţia de rector al Institutului de Drumuri si Poduri. atât pentru cursurile sale clare. Rezultatele ştiinţifice. Nu a lipsit niciodată de cursurile pe care le preda. care prin modul de prezentare a prelegilor. publicată în 1969. cu un spirit didactic de prestigiu. susţinând teza “Contribuţii la flambajul barelor drepte supuse la vibraţii transversale”. bazate pe cercetări originale. profesorul universitar P. publicată în 1965. a îmbogăţit patrimoniul cunoştinţelor în aceste domenii. În calitatea de profesor universitar a predat cursul de mecanică teoretică. „Utilizarea echivalentului mecanic în seismologia inginerească”. cursurile lui au fost audiate de peste zece mii de studenţi la titlul şi a peste treizeci de ingineri la titlul de doctor. S-a născut la Brăila la 1 ianuarie 1913. După cutremurul din 4 martie 1977. cu o dicţiune perfectă. care i-a conferit un prestigiu internaţional. 35 . constructorul Prin cercetările sale în domeniul mecanici teoretice aplicate. care prin claritatea ideilor. La liceul “Nicolae Bălcescu” din Brăila s-a remarcat prin inteligenţă şi rezultatele bune la învăţătură. la Şc. În anul 1945 a devenit doctor al Politehnici din Bucureşti. “Influenţa interacţiunii dintre teren şi construcţie asupra răspunsului seismic”. A fost apreciat deopotrivă de colegi si de profesori. s-a Înscris la şcoala Politehnică din Bucureşti. cercetările asupra construcţiilor turnate şi monolit şi altele. După absolvirea liceului cu “premiul de onoare”.a. având ca scop protecţia oamenilor şi a bunurilor materiale. a fost şef al catedrei de mecanică teoretică şi aplicată la Institutul de Construcţii din Bucureşti. remarcându-se în toţi anii de studii. au format subiectele unor lucrări de referinţă: „Încercarea construcţiilor”. între anii 1948 şi 1974. Cu o pasiune deosebită preda cursul de istoria ştiinţei şi tehnicii şi a depus în acest domeniu o activitate deosebită. În laborioasa sa activitate didactică. Politehnică din Bucureşti. Maziliu. dovedind o imaginaţie creatoare de excepţie. publicată în 1987 ş. Omul de ştiinţă şi cultură. şi-a îndreptat cercetările în domeniul asigurării antiseismice.ŞTEFAN BĂLAN 1913-1991 Încă din şcoala primară s-a dovedit un elev silitor. între anii 1994-1948. dar şi pentru bunătatea sa proverbială”. Profesorul universitar Foştii săi studenţi îşi amintesc cu mândrie şi melancolie de cursurile sale. deşi cumula înalte funcţii administrative în stat şi avea şi o activitate neîntreruptă ca cercetător ştiinţific şi inginer constructor . publicată. capătă auditoriul. lăsând în urma sa o vastă operă ştiinţifică. al calcului construcţiilor. Unul dintre foşti săi studenţi. “Introducere în mecanica fenomenelor seismice şi ingineria seismică”. el a coordonat vastele cercetări efectuate pe întreg teritoriul ţării pentru studierea efectelor distructive asupra construcţiilor şi întocmirea unei lucrări monografice cuprinzătoare. tradusă în limba engleză şi publicată în 1966. cu urmări tragice asupra populaţiei şi distrugeri catastrofale.

Deşi suferind. publicată în 1970. În administraţia statului Remarcat ca un bun organizator. pe care l-a numit “cromoplasticitatea”. s-a ocupat de rolul ştiinţelor tehnice în cultura şi societatea actuală. Bălan. a condus la observarea unui fenomen necunoscut până atunci. Stadionul Naţional şi altele. ca “funcţionar superior” în Ministerul Construcţiilor (1956-1969). grăbindu-i sfârşitul. Om de înaltă cultură şi admirator al oamenilor de ştiinţă şi al realizărilor tehnicii. ca un mijloc de cunoaştere reciprocă şi schimb de experienţă între ingineri. a fost ales primar general al Capitalei (1955-1956). a condus la lucrarea “Un nou concept de exprimare a gradului de siguranţă în calculul structurilor elastoplastice”. în care a funcţionat între anii 1977-1984. După evenimentele din 1989 a contribuit la renaşterea Academiei Române. a publicat numeroase lucrări şi articole privitoare la istoria ştiinţei româneşti şi universale. El a recomandat să fie aleşi ca membri tinerii. membru al Organizaţiei Internaţionale de Cooperare în Istoria Tehnicii. iniţiat de Şt. care a fost aprobat de guvern. din 1980. cum ar fi Revista construcţiilor. membru al Academiei de Ştiinţe de la New York. cu devotament şi pricepere. A fost cooptat ca membru în comitetele de redacţie de mai multe publicaţii de specialitate. A analizat cu competenţă şi spirit de răspundere planurile a peste şaizeci de unităţi de cercetare. În cadrul acestei instituţii a făcut parte din Prezidiul Academiei. urmărind ca acestea să fie întocmite într-o unitate de vederi şi să cuprindă nevoile de perspectivă ale economiei naţionale şi interesele cercetătorilor. membru al Comitetului de Politica Ştiinţei din Uniunea Internaţională a Istoriei şi Filozofiei Ştiinţei de la Paris. prin realizările sale. a depus un efort deosebit pentru a definitiva un plan naţional de cercetare fundamentală. Revista de mecanică aplicată ş. Ulterior a lucrat. la scară redusă. A sprijinit organizarea simpozioanelor tehnico-ştiinţifice naţionale şi internaţionale. publicat în 1981. a fost ales ca membru în Biroul Internaţional al Educaţiei de la Geneva (1958-1959). după cum îi plăcea lui să se recomande. paralel cu celelalte activităţi în care a fost angajat. care s-au remarcat ca profesionişti şi în domeniul teoretic. Acest efort i-a agravat suferinţa. 36 . ajutând pe toţi cei care îl solicitau. chiar sub 40 de ani. competent şi cu mare putere de muncă. În aceste importante funcţii s-a comportat cu modestia caracteristică marilor personalităţi şi bunătatea sa recunoscută. cum ar fi Casa Presei Libere. Ca inginer constructor a participat la proiectarea şi construirea unor importante clădiri monumentale în Bucureşti.a. membru al Academiei Internaţionale de Istoria Ştiinţei de la Paris. Recunoscut ca o mare personalitate a ştiinţei româneşti şi internaţionale. Academicianul A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 2 iulie 1955 şi membru titular la 21 martie 1963. din 1978. format din şapte volume şi “Dicţionarul ilustrat de construcţii şi arhitectură româno-francez”. a fost preşedinte al Secţiei tehnice şi preşedinte al Comitetului Român pentru Istoria şi Filozofia Ştiinţei. În toată activitatea sa. Tot el a fost şi coordonator al unor lucrări de mare valoare: “Lexiconul tehnic român”. de asemenea. În acest domeniu este de remarcat volumul dedicat lui Galileo Galilei. despre care a publicat o lucrare în limba engleză în anul 1959.Studiul construcţiilor.

Membru de onoare al AGIR Ca un important membru al asociaţiilor inginereşti. 37 . După decembrie 1989 a participat activ la refondarea şi organizarea AGIR în forma actuală. La adunarea de doliu i-au adus un ultim omagiu personalităţi de seamă ale vieţii ştiinţifice. afiliată la AGIR. dr. din 1939 a făcut parte din conducerea acestora. care s-a bucurat de o deosebită apreciere din partea marelui om cu care a colaborat. ing. Congresul AGIR din anul 1990 l-a ales ca membru de onoare. Mihai Mihăiţă. A fost şi preşedintele Societăţii Inginerilor Constructori. colegii şi foştii studenţi. A fost vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor. Domnul prof. preşedintele AGIR. militând ferm pentru unitatea de acţiune a inginerilor”. în cuvântarea sa plină de admiraţie şi tristeţe a relatat şi faptul că “Academicianul Ştefan Bălan s-a angajat în activitatea de creare şi organizare a asociaţiei noastre. după o grea suferinţă. s-a identificat cu aspiraţiile ei. S-a stins din viaţă la 26 martie 1991.

Zărneşti.Crăinicel şi Tg. al cărei conducător titular a fost numit. în timpul facultăţii a beneficiat de cursurile unor profesori excepţionali ca Traian Lalescu. Dezvoltarea Uzinelor Reşiţa.AUREL I. Pentru perfecţionarea profesională a frecventat şi unele cursuri la politehnicile din Budapesta. în conformitate cu programele de învăţământ. în care cunoştinţele teoretice erau exemplificate prin lucrări practice. Aurel Bărglăzan a efectuat primele cercetări în domeniul cavitaţiei şi hidrodinamicii turbomaşinilor cu aplicaţie industrială. care a fost prezentat ca teză pentru obţinerea titlului de doctor inginer la Politehnica din Timişoara. din iniţiativa lui a fost înfiinţată Catedra de maşini hidraulice. cunoscută în lumea specialiştilor sub numele de "pompa Bărglăzan". Pentru contribuţiile de concepţie. S-a născut în comuna Porumbacu de Sus din judeţul Sibiu. În anul următor a fost numit profesor şi decan al facultăţilor de electrotehnică şi mecanică ale politehnicii bănăţene. de nivel european. faptul că în 1923 au fost date în folosinţă clădirile şi laboratoarele ultramoderne la acea dată. pentru un stagiu de practică la marile uzine europene. Torino şi Milano. Bărglăzan a fost trimis să efectueze practica în producţie la uzina Esscher Wyss din Zurich. pentru maşini hidraulice şi pneumatice. În 1940 a inventat un transformator hidraulic original. Woith şi St. În 1939 a proiectat o pompă hidraulică originală. a fost ales în 1955 membru corespondent al Academiei Române. . a halelor pentru construcţia de maşini. Lazăr" din Sibiu. BĂRGLĂZAN 1905-1960 Specialist în maşini hidraulice. la 27 martie 1905. începând din 1929. a proiectat turbinele unor centrale hidroenergetice la Suceava. la propunerea sa a fost înfiinţată. istovitoare 38 . între anii 1931-1938. C. esenţiale. Mureş (P = 2x750kW). Pentru toată activitatea sa practică şi teoretică. de proiectare pentru maşini hidraulice se datorează muncii neobosite. Remus Răduleţ şi alţii. A avut o deosebită însemnătate pentru formarea lui ca inginer. Teodorescu. În anul 1948. pe care 1-a prezentat cu titlul: "Transformatorul hidraulic. s-a înscris în anul 1923 la Politehnica din Timişoara. Secţia de cavitaţie. secţia reală. Ilie Murgulescu. a adus o contribuţie esenţială la dezvoltarea industriei româneşti. a pregătirii colectivelor. studenţii erau trimişi. M. Moldova Nouă şi altele. pe care 1-a brevetat. În 1938 a fost numit consilier la Uzinele Reşiţa. În această calitate a pus bazele industriei de maşini hidraulice din ţara noastră şi a adus o contribuţie deosebită la dezvoltarea acestei ramuri. Având ca modele rotoarele de turbină Francis şi Kaplan. Studiu teoretic şi experitnental”. După absolvirea facultăţii şi obţinerea titlului de inginer mecanic (1928). ca şi a altor studenţi. în anul 1953 a fost distins cu titlul de laureat al Premiului de Stat. Fiind un bun matematician şi cu înclinaţii spre tehnică. în 1941 a elaborat un studiu teoretic şi tehnic pe baza datelor care 1-au condus la această invenţie. la Liceul „Gh. Inginerul Aurel I. Poltan din Viena şi la uzinele Siemens din Berlin. într-o familie de ţărani. la Baza de Cercetări Ştiinţifice a Academiei Române din Timişoara. la dezvoltarea şi modernizarea Laboratorului de maşini hidraulice al Politehnicii din Timişoara. În acelaşi an. A urmat cursul inferior de liceu la Braşov şi cel superior. la uzinele I. A mai proiectat cu colectivul de ingineri condus de el turbine la Văliug . care 1-au remarcat şi apreciat. recent înfiinţată.

a dr. Aurel Bărglăzan. la vârsta de 55 de. 39 . ing. Eforturile depuse în această activitate i-au subminat sănătatea şi la 17 noiembrie 1960 în plină activitate. dintre care cităm: "Turbinele hidraulice" (1957) şi "Încercările maşinilor hidraulice şi pneumatice" (1958). a încetat din viaţă. Opera sa ştiinţifică şi practică a rămas publicată în ţară şi străinătate în zeci de articole şi în tratate de referinţă.

căminul mediciniştilor de pe Splaiul Independenţei. În această perioadă. ca inginer proiectant şi. în calitate de ofiţer genist. s-a remarcat ca un student strălucit. problemele de eficienţă economică şi de utilizare raţională a materialelor. Paralel cu activitatea de producţie. ca inginer proiectant şi constructor de lucrări. îşi continuă şi munca didactică. Pasiunea pentru ştiinţa. ca şef de divizie. în cadrul Direcţiei generale de poduri şi şosele. Reconstrucţia podurilor a constituit obiectul activităţii sale şi după mobilizare. a fost înscris la şcoala primară comunală numărul 4 din Bucureşti. Tatăl său. într-o familie de români refugiaţi din Transilvania. el a predat cursul de maşini hidraulice. a moştenit-o de la tatăl său. de profesie inginer constructor. 40 . În 1919 a fost numit asistent ia catedra de mecanică şi rezistenţa materialelor şi profesor suplinitor la catedrele de topografie şi drumuri. împreună cu fratele său Ion. clădirea "Societatea tinerimea română" din bulevardul Schitu Măgureanu. Şederea la Paris prelungindu-se. a proiectat şi executat o serie de poduri din beton armat. (1916-1918). şi a fost avansat. Dar serviciile tehnice de stat deveneau tot mai birocratice. În timpul facultăţii şi-a satisfăcut stagiul militar şi a participat la campania de război din Bulgaria în anul 1913. Activitatea sa profesională poate fi urmărită pe trei direcţii: ca inginer constructor. copilul a urmat primele două clase primare acolo. iar în 1920. în cadrul Direcţiei de studii şi construcţii. în Bucureşti. când aceasta devine Politehnica din Bucureşti. în cadrul „Şcoalei de poduri şi şosele". Aurel Beleş. ca inginer şef de şantier. cadru didactic universitar şi cercetător ştiinţific. BELEŞ 1881 – 1976 S-a născut la 20 aprilie 1881. în 1918. când a revenit în viaţa civilă. conferenţiar şi profesor la disciplinele Mecanica fluidelor şi Rezistenţa materialelor. cei doi adolescenţi participau şi la elaborarea proiectelor şi devizelor. Activitatea didactică a început-o în anul 1918. aici. dintre care cităm: camera de comerţ din Galaţi. În anul 1909 s-a înscris la concursul de admitere la renumita "Şcoală de poduri şi şosele”. dovedindu-se un elev silitor şi conştiincios. din cauza persecuţiilor regimului austro-ungar. fiind trimis în Franţa (1886) pentru recepţionarea unor elemente de poduri metalice. în scurt timp. să treacă să lucreze la firme particulare. unde a terminat acest prim ciclu de învăţământ. În anul 1914 a fost angajat ca inginer asistent la Ministerul Lucrărilor Publice. În timpul primului război mondial. fapt care îl determină pe tânărul inginer Beleş să părăsească funcţia comodă şi sigură pe care o avea şi. Ca elev de liceu. A urmat apoi cursurile liceului Mihai Viteazul din capitală. este numit în mod succesiv în funcţiile de asistent. apoi. a lucrat în special pentru reconstruirea podurilor distruse din cauza operaţiunilor militare. ulterior. în dorinţa de afirmare profesională. era tot timpul pe şantierele conduse de părintele lor. Ca ofiţer de geniu. Activitatea sa rodnică din această perioadă s-a concretizat în numeroase edificii. tehnica şi arta construcţiilor. Între anii 1921 şi 1937 lucrează la " Societatea industrială Creditul transilvănean" şi la "Întreprinderile generale tehnice". l-a luat în această călătorie şi pe fiul său în vârstă de cinci ani. hotelul Royal Palace.AUREL A. precum cele peste râul Bistriţa de la Roznov şi Costişa şi un pod peste râul Amaradia la Ieşalniţa (1915-1916). unde. când Şcoala de poduri şi şosele era refugiată la laşi. a fost mobilizat în regimentul de căi ferate. descifrând astfel problemele pe care le aveau de rezolvat constructorii pentru a înfrunta forţele naturii. Reîntors în ţară.

Contribuţia sa în acest sens a fost consemnată în studiul "Construcţiile şi apărarea pasivă. comprimate axial.a. când multe construcţii din ţară au suferit avarii importante. palatul Băncii Naţionale şi tezaurul subteran din strada Doamnei. problemele. laminoarele construite de inginerii români în India şi în Coreea şi unele rafinării construite în ţările arabe. mulţi cercetători se preocupau de perfecţionarea metodelor de calcul pentru diverse domenii. vom cita numai câteva. cu care era la curent. care în 1937 a constituit firma înregistrată sub denumirea de "Societatea naţională de construcţii SONACO". Marea sa experienţă nu a fost ignorată de guvernanţi care. în anii 19351936. a instalat un număr mare de piloţi. în revista „Genie civil”. a mai colaborat şi cu colegul său de facultate ing. Splaiul Unirii şi Calea Dudeşti. din punct de vedere matematic. Profesorul Beleş a cercetat cu multă atenţie comportarea construcţiilor sub acţiunea undelor seismice. publicat în "Buletinul Societăţii Politehnice" în anul 1915. cât şi cea didactică. a făcut o comunicare în cadrul Academiei Române de Ştiinţe şi a publicat 41 . a ocupat prin concurs catedra de construcţii civile şi fundaţii de la Politehnica bucureşteană. La Giurgiu a efectuat lucrări de consolidare a catedralei. În timpul execuţiei unor lucrări de îndiguire a oraşului Târgu Neamţ. a publicat. Liviu Ciulei. termocentrala Sângeorz. De-a lungul anilor. fundaţiile hidrocentralei de la Bicaz şi Porţile de Fier. a efectuat un studiu pe care l-a intitulat " Flambajul barelor drepte. într-un mediu elastic omogen". Tot în acelaşi an. Frământat de problema flambajului piloţilor. Subiectele de cercetare pe care le-a abordat au fost inspirate din problemele practice la care trebuia să răspundă în cadrul lucrărilor de construcţii pe care le executa. În preajma celui de al doilea război mondial. atrăgând atenţia asupra importanţei datelor iniţiale care se introduc în calcul. a publicat. a construit halele alimentare şi a supraetajat palatul de justiţie. Problemele de rezistenţă a construcţiilor la cutremurele de pământ s-au impus după cutremurul din 10 noiembrie 1940. l-au utilizat în calitate de expert şi consilier activ în cadrul colectivelor de constructori care au edificat laminorul de la Roman. a executat construcţiile remizelor de tramvaie din Şoseaua Panduri. La Bucureşti. În anul 1928. După cel de al doilea război mondial. la care va lucra până la naţionalizare. coşurile din beton armat de 80-120 m de la oţelăriile din Hunedoara. clădirea cinematografului şi hotelului Marna. toate în Bucureşti. deşi nu admiteau iniţiativa particulară. atât activitatea de inginer constructor. în "Buletin de mathematiques et de physique pure et appliquees de l'Ecole Polytechnique". Restudiind. a construit halele uzinei. Oţelul Roşu. "Studiul privind ecuaţia diferenţială a axei neutre şt a fibrei medii la o bară supusă la încovoiere şi la compresiune". şi-a continuat. Lista clădirilor civile şi industriale al căror autor a fost cât a lucrat la SONACO este foarte mare. fabrica de ciment din Fieni ş. o serie de articole privind problema aproximărilor ce se fac în calculul sistemelor static nedeterminate. Activitatea lui de cercetător ştiinţific. Facultatea de construcţii s-a desprins din Politehnică şi s-a înfiinţat Institutul de construcţii din Bucureşti. reprezintă un capitol care trebuie relevat în mod deosebit. a observat greşeli sistematice în studiul matematic al unor fenomene în construcţii. în cadrul căruia a predat cursul de "Teoria elasticităţii" la Facultatea de construcţii civile şi industriale. era acută problema apărării populaţiei în timpul bombardamentelor aeriene inamice." publicat în "Buletinul Societăţii Politehnice din România". îndrumând numeroşi aspiranţi la titlul de doctor inginer. După primul război mondial. În anul 1948. iar lângă Piteşti. Uzinele Grozăveşti. care urmau să suporte încărcături masive. Studiind literatura de specialitate mondială. situate pe Calea Griviţei. în 1963 a fost numit profesor consultant. la Colibaşi.silozul de bere din Calea Rahovei.

pe care le-a publicat în paginile revistelor editate de asociaţie. Construcţiile pe care le-a realizat se disting prin soluţii îndrăzneţe. în anul 1962. o tratare complexa a problemelor. eficiente şi s-au dovedit rezistente la intemperii şi cutremure. Moscova şi Praga. A fost apreciat pentru munca şi probitatea profesională şi distins cu numeroase ordine şi medalii. Noua Zeelandă (1965). Aurel Beleş. A încetat din viaţă la 10 ianuarie 1976 şi a fost înhumat la cimitirul Belu. demonstra faptele logic şi clar şi pretindea la examene răspunsuri bazate pe raţionamente. în cadrul AGIR. Londra şi Skopje (1964). discret şi delicat. lucrare de referinţă pentru specialişti. a publicat "Seismologia inginerească". Tokio (1960). Asociaţia internaţională pentru plăci curbe subţiri de beton. la: Rio de Janeiro. S-a făcut cunoscut peste hotare prin participarea cu comunicări ştiinţifice la congrese. Cei care l-au cunoscut. a participat cu conferinţe şi articole. comunicări. alături de alţi academicieni.a. Ca profesor a 40 de serii de studenţi. A fost membru a numeroase organizaţii profesionale şi ştiinţifice: Asociaţia internaţională de inginerie seismică. Între lucrările publicate de ing. Munca sa ştiinţifică se evidenţiază prin pasiune. 42 . este necesar să le amintim şi pe cele cu caracter didactic privind rezistenţa materialelor de construcţie. amplă documentare. care ştia să stabilească relaţii de colaborare şi care acorda sprijin şi sfaturi competente tinerilor. conferinţe şi simpozioane internaţionale de specialitate. se prezenta la cursuri documentat. în colaborare cu inginerul Mihail Ifrim. Ulterior. conferinţe. titlul de "Om de ştiinţă emerit”. fundamentarea matematică şi posibilitatea de aplicare imediată în practică a soluţiilor care au reieşit în urma rezultatelor de cercetare. printre care "Meritul ştiinţific” clasa l . inclusiv culegerile de probleme ş. practice. îl caracterizează ca fiind un om calm. Asociaţia internaţională de poduri şi şosele. nu prin însuşirea mecanică a cunoştinţelor.articolul "Cutremurul şi construcţiile" în "Buletinul Societăţii Politehnice din România" în 1941. Bibliografia lăsată în urma sa conţine peste o sută de titluri de articole. Brno-Cehoslovacia (1967). utilizarea de materiale noi. Asociaţia Generală a Inginerilor din România (AGIR). titlul de membru corespondent al Academiei Române (1955) şi apoi de membru titular (1963). tratate şi cursuri universitare.

A încetat din viaţă la Bucureşti. A luat parte la efectuarea studiilor privind interconectarea sistemelor energetice cu ţările vecine. Prin aceste legi. a dezvoltat şcoala de reţele şi sisteme electrice. Calculul circulaţiei curenţilor în reţele electrice buclate. unde a avut ca principală sarcină de serviciu dezvoltarea şi modernizarea instalaţiilor de alimentare cu electricitate a oraşului Bucureşti. Pentru meritele sale ştiinţifice în domeniul electrotehnicii a fost ales de Academia Română membru corespondent în 1955. a fost numit profesor la Şcoala Politehnică unde a funcţionat până la sfârşitul vieţii. În 1927 a fost angajat ca inginer la Societatea de Gaz şi Electricitate. a cumulat activitatea didactică cu cercetarea având şi diferite funcţii în administraţiile de stat. şi membru titular în 1963. cunoscutul matematician Ernest Abason(1897-1942). După 1944. A militat pentru a electrificarea ţării şi a fost unul dintre aceia care au participat la proiectarea planurilor de electrificare a României şi a urmărit punerea în operă a acestora. apoi director tehnic în Ministerul Energiei Electrice (1952-1954) şi director al Direcţiei de Energie Electrică din Comitetul de Stat al Planificării (1954-1967). Inginerul Martin Bercovici împreună cu profesorul universitar. transportul energiei electrice în curent alternativ şi continuu la mare distanţa. Teoria componentelor asimetrice şi aplicaţiile în electrotehnică. A publicat numeroase lucrări de specialitate dintre care cităm: Măsuri de protecţie în instalaţiile electrice de joasă tensiune împotriva atingerilor electrice (1933). a reuşit să înfiinţeze un liceu evreiesc şi să pregătească tineretul oprimat pe criterii rasiale.prima asociaţie profesională durabilă a inginerilor din România. pentru învăţământul superior. într-o familie de negustori. calculul tensiunilor de revenire. În acelaşi timp. În cadrul Institului Politehnic din Bucureşti. aplicarea calculului matricial în studiul regimurilor reţelelor electrice cu ajutorul calculatoarelor electrice ş. Cercetările şi studiile sale s-au orientat spre diferite domenii ale electrotehnicii. a fost membru al Societăţii Politehnice . Influenţa reţelelor asupra puterii de rupere a întrerupătoarelor la deconectarea scurtcircuitelor trifazate (1967). Începând din 1948.1981). Astfel a fost director în Ministerul Industriei şi Comerţului (1948). O lucrare de sinteză deosebit de valoroasă. apărută postum intitulată „Retele electrice” (2 volume 1974. Cursul primar şi liceul l-a urmat în oraşul Bârlad. între 1921 şi 1926. Studiile superioare le-a făcut la Şcoala Politehnică din Bucureşti. El a participat şi la amenajarea complexă a sistemului hidroenergetic al fluviului Dunărea şi la realizarea hidrocentralei de la Porţile de Fier. se interzicea tinerilor evrei accesul la învăţământul liceal şi universitar de stat.MARTIN BERCOVICI 1902-1971 Oponent al barbariei prin educaţie Martin Bercovici s-a născut la Bârlad. judeţul Vaslui în ziua de 24 aprilie 1902. 43 . înfiinţată în 1881. În timpul dictaturii fasciste (1940-1944) a suferit persecuţiile la care era supusă populaţia evreiască ca urmare a legilor rasiale. Influenţa liniilor de înaltă tensiune asupra liniilor de telecomunicaţii. când a obţinut titlul de inginer electrotehnician. cu ajutorul maşinilor de calcul numeric (1960). cum ar fi: configuraţia şi protecţia reţelelor electrice de distribuţie. Între anii 1949-1952 a fost director la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice.a. Din 1932. în ziua de 19 ianuarie 1971. a fost subdirector tehnic la Societatea de Gaz şi Electricitate.

În anul 1928 şi-a susţinut doctoratul în ştiinţe chimice la Politehnica din Berlin. cursuri de chimie organică şi anorganică. a efectuat investigaţii asupra biosintezei acestor pigmenţi şi a stabilit posibilităţi de utilizare practică a lor în industria farmaceutică. A urcat toate treptele ierarhiei didactice din învăţământul superior. medic. Între 1974-1978 a fost coordonator al programului internaţional de cercetări în domeniul carotenoidelor la Universitatea Rhode Island din Kingdom(SUA). Astfel. obţinerea unor tonice şi substanţe dietetice. În 1966 a făcut parte din Comisia internaţională pentru stabilirea nomenclaturii carotenoidelor. zootehnie. Cercetările sale s-au referit şi la compoziţia şi procesele enzimatice din diferite soluri. începând cu 1932. în perioada 1952-1973. sinteza unor compuşi chimici.asupra cărora a efectuat studii fundamentale şi aplicative. a stabilit structura şi proprietăţile fizico-chimice ale acestora. Între 1928-1932 a funcţionat în calitate de chimist la Staţiunea Chimică Agronomică din Cluj. de chimia solului şi biochimie vegetală. a fost trimis ca bursier al statului român în Germania. în cosmetică. de la asistent la profesor şef al Catedrei de chimie generala la Institutul Agronomic din Cluj. Ca profesor. preda cursurile cu claritate. după cum afirmau foştii săi studenţi. dozarea 44 . a obţinut noi carotenoide prin semisinteză. în Norvegia. În cadrul activităţii didactice a redactat şi publicat caiete de lucrări practice. pe care l-a absolvit în 1921. unde şi-a petrecut şi primii ani de viaţă. completată de dascălii săi. sistematic şi accesibil. Tatăl său. la „Collège de France”. degradarea în sol a unor substanţe naturale. În anul 1912 l-a cunoscut pe Aurel Vlaicu. unde a urmat şcoala primară şi ulterior cursurile Liceului „Aron Pumnu”. După ce şi-a dat bacalaureatul. a plecat în 1907 la Cernăuţi(Bucovina). cu care avea numeroase fotografii şi a zburat cu avionul construit de el. Cercetările sale ştiinţifice s-au desfăşurat în special în domeniul carotenoidelorpigmenţi naturali din mediul vegetal şi animal.CORNEL I. care şi-a desfăşurat activitatea la Torondheim. BODEA 1903-1985 Unul dintre fondatorii biochimiei vegetale pe plan naţional şi internaţional S-a născut la 28 august 1903 la Viena. fiind dotat cu calităţi didactice şi putere de sinteză deosebite. industria alimentară. Ulterior a urmat cursurile de specializare în chimie agricolă în Germania şi Franţa. După pensionare a rămas profesor consultant pentru doctoranzi în biochimie vegetală. unde a studiat la Politehnica Charlottenburg. Din familie a primit o educaţie de dragoste faţă de România şi de poporul român şi o vastă cultură generală. a izolat carotenoide naturale necunoscute. a desfăşurat şi o activitate didactică. moment memorabil din viaţa sa. obţinând diploma de inginer de la Facultatea de Chimie. coordonată de Institutul de Cercetări Agronomice(ICAR). Lucrările rezultate au fost premiate de Academia Română şi apreciate pe plan mondial. titlu pe care Comisia de diplome din România l-a recunoscut şi asimilat cu cel de doctor docent. în tratamentul unor afecţiuni. Pe lângă bogata activitate de cercetare ştiinţifică.

S-a stins din viaţă în ziua de 8 decembrie 1985 la Cluj-Napoca. În activitatea de cercetare a dat dovadă de o bună orientare în alegerea temelor de o mare importanţă şi actualitate. A efectuat cercetări asupra ureei.a. metalelor alcaline şi alcalino-pământoase din soluri şi ape. membru al Asociaţiei Americane pentru Progresul Ştiinţei şi al Academiei „Leopoldina” din Halle şi a fost decorat cu numeroase ordine şi medalii româneşti şi străine. putere de muncă şi creaţie hărnicie. dintre care cităm: Obţinerea zahărului din coceni de porumb(1932). Pentru activitatea sa ştiinţifică a fost ales membru corespondent al Academiei Române(31 martie 1963). a fost coordonator şi coautor al primului volum al Tratatului de biochimie vegetală(1964) ş. 45 . cianurii de calciu. competenţă şi dăruire pentru promovarea ştiinţei. coloizilor organici şi anorganici din soluri. Rezultatele cercetărilor sale le-a publicat în peste două sute de lucrări ştiinţifice.urotropinei. Întreaga sa viaţă a fost caracterizată de modestie. Progrese în cunoaşterea mecanismului biochimic al vederii(1973). aldehidei formice.

În anul 1921 s-a înscris la Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău. în cei şaptesprezece ani (1941-1958) în care şi-a predat cursurile sale pe care le-a publicat în ediţii litografiate pentru studenţi. jud. volum premiat de Academia Română. Cultura castanului comestibil (1955) . în 1952 şi staţiunea de la Cluj.TEODOR BORDEIANU 1902-1969 S-a născut în localitatea Vârşeniţa din Ucraina. care constă în peste 400 de titluri printre care cursuri. Obţinând o bursă de merit. cu climă deosebită în timpul celor patru anotimpuri. via şi livada ». Ulterior studiază productivitatea soiurilor de măr Parmen auriu. legumicultură şi industrializarea fructelor. efectuând studii de detaliu în bazinele pomicole. Ţara noastră având o geomorfologie variată cu zone de câmpie. La aceste staţiuni a creat parcele experimentale în care a plantat pomi fructiferi. a iniţiat cartarea şi raionarea pomicolă. obţinând calificativul « foarte bine ». care după un timp a apărut sub titlul de « Producţia vegetală – Horticultura » şi a făcut parte din comitetul de redacţie al revistei « Revue roumaine de biologie ». Dintre lucrările de referinţă cităm : Mărul (1954) . la 16 februarie 1902. a lăsat în urma lui o vastă bibliografie. a plecat la Iaşi. pe care a absolvit-o în 1925. Părul (1956) . a fost chemat să înfiinţeze şi să organizeze primul Institut de Cercetări pentru Pomicultură din România. Secţia de agricultură. cu titlul de inginer agronom. Argeş. la care a fost numit director. studii şi articole publicate în diferite reviste. 46 . Activitatea de cercetare a desfăşurat-o şi în cadrul Academiei Române. Primele studii şi experienţe le efectuează asupra influenţei îngrăşămintelor chimice privind vegetaţia. unde s-a specializat în pomicultură. Cultura pomilor şi arbuştilor fructiferi (1955) . Dornic de aprofundarea cunoştinţelor. care i-au adus titlul de doctor docent în anul 1939. A extins activitatea institutului înfiinţând şi organizând primele staţiuni experimentale pomicole la Bistriţa şi Voineşti. în 1953. constituind « Colecţii pomicole ». Într-o serie de articole a demonstrat importanţa diferitelor soiuri pentru modernizarea pomiculturii. cercetători din cadrul staţiunilor experimentale şi de la catedrele universitare agronomice. unde a fost şef la Catedra de pomicultură s-a dovedit un pedagog desăvârşit. A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 2 iulie 1955 şi titular la 21 martie 1963. cu colaboratorii săi a publicat între anii 1963-1968 lucrarea magistrală în opt volume « Pomologia României ». După terminarea cursului primar în satul natal. îşi continuă studiile şi în anul 1927 susţine doctoratul. Dispunând de un vast material informativ. Pepiniera de pomi (1960) şi Pomicultura specială. a plecat la Şcoala Superioară de Agricultură din Berlin. într-o familie de agricultori români. tratate. A fost membru fondator al revistei de ştiinţă şi practică agricolă « Grădina. Ca profesor la Facultatea de Agronomie din Bucureşti. În cadrul Academiei a colaborat cu diferiţi specialişti. Savant şi inginer practician cu un orizont larg. monografii. broşuri. O importantă contribuţie la mărirea producţiei pomicole a realizat-o prin studiile întreprinse pentru fertilizarea solurilor din grădinile fructifere şi legumicole. Despre rezultatul acestor cercetări a publicat o serie de articole. Recunoscut pentru calităţile sale de cercetător şi ca valoros om de ştiinţă. unde a urmat cursurile Liceului Internat. deal şi munte. Îşi începe cariera ca cercetător la Institutul de Cercetări Agronomice din Bucureşti (ICAR).

47 .A trecut în nefiinţă la 19 martie 1969.

Al doilea zbor a avut loc după aproximativ o lună. Elicele erau acţionate de un motor rotativ Gnôme-Rhône. a efectuat o serie de cercetări fundamentale care i-au adus celebritatea: a elaborat teoria generală a elicei propulsive. Totuşi. experienţele au fost sistate. să studieze în Rusia. Pentru a înţelege opera lui ştiinţifică.GHEORGHE BOTEZATU 1883-1940 Om de ştiinţă şi inventator. Până la acest moment se consideră că numai baloanele dirijabile pot să cucerească spaţiul aerian. la Petrograd. într-o familie de intelectuali. al cărui indicativ a fost GB5. sub numele de Georges de Bothezat. După terminarea studiilor universitare. pleacă în anul 1920 la Dayton. bazată pe calcule originale efectuate de el şi a dezvoltat teoria elicopterului. i-a oferit o catedră şi postul de director al Laboratorului de aeronave. În toate tratatele de specialitate. 48 . Intors la Iaşi cu titlul de doctor inginer. Primul zbor al acestui elicopter s-a efectuat la 12 octombrie 1922. publicat la Paris în 1932. Acolo a urmat în paralel Facultatea de Matematică şi Ştiinţele Tehnice. trebuie să apelăm la momentul de referinţă pentru omenire şi în special pentru aviaţie. cu care se va face cunoscut în lumea specialiştilor în construcţii de aeronave de pe întregul glob. Dayton. de 170 CP. Georges de Bothezat a abordat un subiect pentru teza de doctorat din aeronautică: « Etude de la stabilite de l’aeroplane ». precum şi cel de inginer mecanic. unde va rămâne pentru tot restul vieţii. Montesson. cunoscut om de ştiinţă. tânărul inginer se înscrie la doctorat la Universitatea Sorbona. la 19 ianuarie 1923. prin studiile sale în domeniul mecanicii clasice şi al teoriei relativităţii. Preocupările lui s-au îndreptat şi spre aerodinamică. pe care a prezentat-o cu succes răsunător în 1911. care după cum apare consemnat în volumul « Istoria aeronauticii ». Având la dispoziţie posibilităţile de experimentare şi fondurile necesare. statul Ohio din SUA. avionul fiind considerat o himeră. cu mijloacele proprii de bord pe care le-a inventat şi să zboare. inventatorul Georges de Bothezat a mai construit un elicopter. Universitatea din Dayton. Deşi rezultatele au fost consemnate de presa mondială ca foarte bune. Aparatul realizat de inventatorul Georges de Bothezat avea patru elice portante. când Traian Vuia a reuşit să ridice aparatul construit de el. din lipsă de fonduri. montate pe un şasiu cruciform de aluminiu. a elaborat bazele teoretice ale elicopterului şi ale traseelor spre Lună s-a născut la Iaşi în 1883. cu două persoane la bord. Greutatea aparatului era de 1650 kg. cu câte şase pale de incidenţă portantă. era « cel mai perfecţionat elicopter din epocă ». După absolvirea Liceului Internat din oraşul natal a plecat. Pasionat de domeniul aviaţiei. obţinând atât titlul de licenţiat în matematică. în 1907. 18 martie 1906. a obţinut un post de profesor la Universitatea din Iaşi. Ca îndrumător pentru doctorat l-a avut pe renumitul profesor Paul Painlevé(1863-1933). mai greu decât aerul. Ianintea lui. Traian Vuia a adus de asemenea contribuţii esenţiale la progresul zborurilor verticale. Intre anii 1921-1922 Georges de Bothezat a construi un elicopter proiectat după o concepţie originală. tentat de condiţiile oferite.

care a onorat universitatea locală prin prezenţa sa. Ilustrul inventator s-a stins din viaţă la Dayton în anul 1940. Georges de Bothezat a mai efectuat o serie de cercetări teoretice privind mai multe trasee pentru un vehicul cosmic. unde este considerat ca o personalitate de valoare mondială. care s-ar deplasa pe ruta Terra-Lună. 49 . ing. Aceste calcule au fost utilizate de specialiştii de la NASA care au pregătit programele de cercetare pentru spaţiul cosmic. în domeniul construcţiilor de elicoptere.aportul de pionierat al celor doi români. este apreciat cum se cuvine. Vuia şi Bothezat. Prof. dr.

administratorul unui lăcaş de cultură. efectuând prospecţiuni gravimetrice şi electrometrice.RADU BOTEZATU 1921 – 1988 Recunoscut pe plan mondial ca specialist în domeniul geofizicii aplicate Fiul lui Constantin. elaborând metode noi originale de prospecţiuni şi interpretare fizică a anomaliilor câmpurilor magnetice. Inzestrat cu un deosebit spirit didactic. Prin prospecţiunile efectuate sub conducerea sa. dintre care amintim: “Prospecţiuni geofizice” (1964). obtinând diploma de inginer. Recunoscându-i-se meritele de organizator şi om de ştiinţă. “Prospectarea geofizică a zăcămintelor de minereuri” (1976) şi multe alte titluri de specialitate.judeţul Argeş. “Metode geofizice de cercetare a subsolului” (1964). După şapte campanii de teren a fost avansat ca şef al secţiei de geofizică. nordul Vrancei. considerându-se un cercetător ştiintific. “Descrierea analitică a anomaliilor de tip treaptă de profile printr-un polinom cu puteri ale distanţei” (1968). În acelaşi an a fost angajat la Societatea Petrolieră Româno-Americană. casnică. care se încadrează în reţeaua internaţională europeană.L. Rezultatele cercetărilor sale le-a prezentat în numeroase lucrări. a fost numit prim adjunct al ministrului minelor. s-a născut la 8 ianuarie 1921 la Iaşi. inginerul Micloveanu. pe care absolvit-o în anul 1945. a fost transferat la Întreprinderea de Prospecţiuni şi Laboratoare (IPL) din Bucureşti. 50 . Astfel. devenind doctor docent în anul 1974. a rămas în memoria studenţilor săi şi ca un om bun care ajută pe cei ce aveau nevoie. Pintenul de Valeni. la limita extrenă a Flişului Carpatic. ca inginer de şantier pentru foraje. funcţie pe care a onorat-o prin calităţile sale. în anul 1948. unele fiind traduse în mai multe limbi străine. Directorul societăţii. A elaborat modelul tridimensional al masivului de sare de la Slatioarele . În anul 1970 şi-a susţinut teza de doctorat la Universitatea Bucureşti. În îndelungata şi laborioasa lui muncă de teren a efectuat prospecţiuni şi cercetări gravimetrice şi magnetometrice. privind morfostructura şi semnificaţia geologică a anomaliilor gravimetrice şi magnetometrice din Dobrogea Centrală şi de Nord. petrolului si geologiei. A adus o deosebită contribuţie la determinarea reţelei gravimetrice de ordinul I a României. După absolvirea Liceului Internat din Iaşi a urmat cursurile Facultăţii de Mine şi Metalurgie. După naţionalizare. nu un organizator administrativ. a adus contribuţii importante la cunoaşterea structurilor geologice adânci din subsolul României. şi al Luciei. A determinat caracteristicile reflectării în anomalii gravimetrice a vulcanitelor neogene. din Moldova. Ca profesor universitar la Facultatea de Geologie a Universităţii Bucuresti a predat cursul de inginerie geologică şi geofizică. Deosebit de utile au fost lucrările de cercetare ştiintifică prin metode geofizice efectuate de el. dar pe care nu a agreat-o. la Şcoala Politehnică din Timişoara. unde a lucrat ca şef de echipă pe teren.P. “Interpretarea geologică a prospecţiunilor geofizice” (1973). după un timp a devenit inginer şef şi apoi director al I. pe baza informaţiilor geofizice au fost puse în evidenţă zăcăminte de substanţe minerale necesare dezvoltării industriale. valea Roşca-Gura Ocniţei şi în zona dintre râurile Olt şi Dâmboviţa. i-a propus să facă prospecţiuni gravimetrice în Transilvania şi astfel a debutat ca geofizician şef de echipă. obtinând titlul de doctor în ştiinţe tehnice. ale structurilor magnetice ale anticlinalelor petrolifere din depresiunea pericarpatică a Munteniei şi ale masivilor de sare din România.

51 . prin participarea la congresele internaţionale. A fost membru al Uniunii Internaţionale de Geodezie şi Geofizică şi al Asociaţiei Europene de Explorări Geofizice. A trecut în nefiinţă la 11 ianuarie 1988 la Bucureşti.S-a făcut cunoscut printre specialiştii în geofizică din toată lumea. Lucrările rămase în urma lui au devenit clasice pentru cercetătorii din acest domeniu. Pentru activitatea sa ştiinţifică a fost ales membru corespondent al Academiei Romane la 1 martie 1974.

In anul 1870 a participat la războiul franco-prusac. născută Palanu. Tatăl lui. dispunea de o educaţie deosebită. Barotzi a ales cariera de cartograf. a publicat mai multe lucrări: "Notiţe asupra chartelor actuale ale României". George Slătineanu ş. Pe front. a fost trimis în Austria la Viena şi în Belgia. în 1864. În timpul campaniei a organizat serviciul cartografic. A luat parte la războiul pentru independenţă 1877-1878. a primit gradul de sublocotenent de geniu şi a fost repartizat pe lângă grupul de ofiţeri specialişti din Austria. pas cu pas. Bine pregătit în universităţile străine. pe baze tehnico-ştiinţifice. a elaborat harta României. la Bucureşti. fiind avansat succesiv la gradele de maior. dintre care C. Militare. un "Proiect pentru alcătuirea chartei generale a Regatului" (1888) şi despre "Însemnătatea hărţii României pentru economia naţională" (1904). După revoluţia de la 1848 s-a mutat cu mama lui rămasă văduvă. îşi începe activitatea în cadrul Departamentului de Război. În 1868 a fost avansat la gradul de locotenent şi trimis la Paris. care se împotrivea iniţiativei lui legislative. satele şi cătunele României. după care a efectuat stagiul de practică la Observatorul Astronomic din Paris şi la Serviciul Cadastral al Franţei. unde şi-a. unde a urmat cursurile elementare şi liceale. pe lângă Statul Major al Serviciului Geografic al Armatei Franceze la Paris şi în Algeria.a. Ioan Brătianu. si-a pierdut auzul. care fac parte din altă ramură genealogică. atunci când în ţară nu existau universităţi tehnice. a înfiinţat Revista militară. munţii şi câmpiile. după care s-a înscris la Şcoala Militară din capitala Munteniei. A fost detaşat. prin măsurători riguroase topografice si geodezice şi a reuşit. Întors în ţară după ce a fost avansat la gradul de căpitan. pentru perfecţionare. Victoria. născut la Piteşti. fiind rănit. a fost vătaf de plai şi zapciu (colector de impozite). La absolvirea Şc. prin muncă şi lupta cu politicienii retrograzi ai timpului. colonel (1885) şi general de brigadă (l896). În activitatea de publicist a debutat în 1864. în calitate de ofiţer de stat major. al cărei 52 S-a . ca ofiţer de geniu. a căror atestare documentară prin Eftimie din Brătieni. casnică. la 17 decembrie 1847. într-o veche familie de dregători din Muntenia.. pentru a colabora la lucrarea hărţii ţării. A fost ales deputat. BRĂTIANU 1847-1910 Cartograf. Barotzi. Se înrudeşte cu politicienii Brătianu. comandant al Secţiei. din parlament de opoziţie (sub pretextul că este surd). pitar. Reîntors definitiv în ţară.CONSTANTIN I. care executau prin contract lucrări de geodezie pentru armata română. Despre munca lui ca inginer cartograf scrie în memoriile pe care le-a publicat în volumul cu titlul "Câteva amintiri despre rolul nostru social în timpul celor 40 de ani din urmă" următoarele: "Am cutreierat timp de 35 de ani. dar înlăturat. continuat studiile la Şcoala de Mine şi Cartografie. După numeroase deplasări pe teren. datează din secolul XV. locotenent-colonel (1880). unde sub influenţa profesorului C. când împreună cu un grup de ofiţeri români. publicist. topografice a armatei. ca operator şi după aceea ca director al Serviciului Geografic al Armatei". general de brigadă. iar mama. şi-a făcut un ideal de a lucra la elaborarea hărţii ţării. publicată sub titlul "Stabilirea regimului cadastral de care are nevoie România" (1903).

Nicolae Bălcescu. A scris articole de specialitate şi de opinie în mai multe ziare şi reviste ale timpului. care i-au fost colaboratori la această operă. în această lucrare fundamentală. S-a stins din viaţă la Bucureşti. Pentru meritele sale a fost decorat cu numeroase ordine si medalii. 53 . pentru fiecare localitate sunt menţionate coordonatele. meşteşugurile. Cea mai importantă lucrare pe care a publicat-o este "Marele dicţionar geografic". cronici străine şi însemnări inedite realizate de el.a. contribuind la cunoaşterea ţării şi prin articole de specialitate a dat un mare avânt lucrărilor geodezice şi topografice necesare pentru numeroase activităţi inginereşti civile. dintre care menţionăm "Coroana României" şi "Virtutea Militară". de Grigore Tocilescu şi George Ion Lahovari. 5 volume (1898 . care pentru întreaga sa activitate ştiinţifică. date statistice privind populaţia. practică şi de publicist. care a editat "Buletinul Societăţii Geografice". Dimitrie Cantemir.. În 1875 a făcut parte dintre membrii fondatori a Societăţii Geografice Române.1902). în ziua de 6 ianuarie 1910. evenimentele istorice ş. care a fost alcătuit după documentele înaintaşilor Miron Costin. 1-a ales ca membru la 10 aprilie 1899. A publicat o serie de articole în Analele Academiei Române.colaborator a fost toată viaţa.

Astfel. Brătianu a făcut şcoala primară în comuna natală. a fost de mai multe ori preşedinte al Consiliului de Miniştrii(27 decembrie 1908-4 martie 1910. Dimitrie C. El a dat o deosebită atenţie dezvoltării reţelei feroviare . a înaintat numeroase memorii guvernelor Austriei şi Ungariei. care era director general la C. Studiile medii le-a făcut la Bucureşti. Ion C.ION I. BRĂTIANU 1864-1927 În ţinuturile Argeşului. A fost ministru în mai multe guverne şi prim-ministru între anii 1876-1888. în anul 1889. în timpul Războiului pentru Independenţă. Studiile inginereşti şi practica de cinci ani la calea ferată i-au fost de un real folos pentru conducerea acestui minister.C. tânărul inginer. s-a născut la conacul părintesc „Florica” din Ştefăneşti-Argeş. De mai multe ori a cumulat conducerea a două ministere. Brătianu.N. Ion (Ionel). la întoarcerea în ţară a lucrat la calea ferată Iaşi-Paşcani. până în 1895. Brătianu a condus Guvernul României timp de 12 ani şi a dominat cu autoritate viaţa politică a ţării timp de douăzeci de ani.F. Ca membru în P. prezenţa familiei Brătianu. unde a studiat la politehnică. împreună cu fii ţăranilor. ca şi Ministerul de Interne(1907-1908 şi 1910). când ţara a devenit România Mare. A fost trimis de tatăl său la Paris. 54 . la Târgu-Jiu.C. Brătianu (1818-1892). au făcut parte dintre fruntaşii revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească. avea să avanseze în scurt timp. împreună cu fratele lui. post pe care l-a deţinut în perioada 31 martie 1897. Pregătit pentru viaţa politică încă din tinereţe. A deţinut portofoliul Ministerului Afacerilor Străine în mai multe etape(1907-1909 şi în 1927). într-o campanie electorală. Ca participant activ la viaţa politică a ţării. Brătianu(1821-1891). în ideea de a deveni inginer şi astfel să contribuie la progresul tehnic al ţării. În acea perioadă a participat la inaugurarea căii ferate Piteşti-Curtea de Argeş şi s-a preocupat intens de buna desfăşurare a lucrărilor de amenajare a portului Constanţa. Şi pe inginerul Elie Radu. Ca prim sfetnic al regelui Ferdinand I. În timpul în care a lucrat la externe.. unde ulterior au studiat şi fraţii săi. fapt care a avut ca rezultat înfăptuirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. a fost consemnată pentru prima dată în documente la începutul secolului al XVI-lea. şeful Serviciului de studii şi construcţii. la vârsta de 33 de ani a fost numit Ministru al Lucrărilor Publice în guvernul prezidat de D.C. care a avut un însemnat rol politic în secolul al XIX-lea şi în primele patru decenii ale secolului XX. ca şi fraţii lui.A.C. Ion I. 19 ianuarie 1922. Sturza. în calitate de candidat pentru un post de deputat. pe care l-a obţinut.L. fiul cel mare al lui I. a fost prim-ministru şi în acelaşi timp ministru de interne sau externe.27 martie 1926).R. debutează în viaţa politică în anul 1895. Ministerul de Război l-a condus de mai multe ori(4 ianuarie 1914-august 1916 şi în 1922).30 martie 1899. I. După absolvire. a militat pentru intrarea în războiul din 1916. Tatăl.I. având consilieri pe marele inginer Anghel Saligny. au participat la lupta pentru Unirea Principatelor la 1859 şi la lupta pentru dobândirea statutului de regat al României la 1881. pentru îmbunătăţirea situaţiei românilor din Transilvania. 4 ianuarie 1914-24 septembrie 1919. la Şcoala de la Sfântul Sava.

ideologic şi organizatoric. Sturza şi a deţinut această funcţie până la sfârşitul vieţii. ca reforma agrară din 1921. limbă sau religie”. Ion C. Avea o bibliotecă vastă şi pentru hotărârile sale politice. A fost căsătorit de două ori. prima dată cu Maria Moruzi. a fost ales la 11 ianuarie 1909. Brătianu. În Bucureşti îşi avea reşedinţa pe strada Biserica Amzei. Din această Constituţie cităm o prevedere pe care nici un român nu trebuie să o uite: „România este un stat unitar şi indivizibil. pe Gh. Brătianu a trecut în nefiinţă la 24 noiembrie 1927 şi a fost înhumat lângă tatăl său.A fost iniţiatorul unor reforme importante. şi de care a divorţat imediat după căsătorie. Încă din 1905 s-a pronunţat pentru reînnoirea partidului cu cadre. A doua oară a fost căsătorit cu Eliza Ştirbei. Brătianu. fiica beizadelei Alecu Moruzi. 55 . casă în care în prezent funcţionează o bibliotecă publică. fără deosebire de originea etnică. Timpul liber îl petrecea la vila „Florica” din Ştefăneşti-Argeş. ocupându-se cu pasiune de creşterea animalelor. prin care a fost introdus votul universal. Relaţiile cu acest fiu au fost rare. în 1898. din cauză că fosta lui soţie nu le îngăduia. În fruntea Partidului Naţional Liberal. la Ştefăneşti-Argeş. care asigură drepturi egale tuturor românilor. ca preşedinte.A. în locul lui D. care a fost considerată în Europa drept cea mai democratică din acea vreme. Istoricii români îl consideră ca pe cel mai important membru al familiei sale şi o personalitate complexă din istoria României. O contribuţie deosebit de importantă a avut-o la elaborarea Constituţiei României moderne din 1923. Ion (Ionel) I. recurgea la studiul istoriei.C. prin care au fost împroprietăriţi ţăranii şi reforma electorală. cu care a avut un fiu.

Reîntors în ţară. pentru care avea o consideraţie deosebită şi o încredere absolută în potenţialul său economic. care se impuneau pentru lichidarea cauzelor răscoalelor ţărăneşti. la Banca Românească. lucra la proiectele de lege necesare pentru viitor. toate meritele profesionale. Tatăl său.VINTILĂ I. Ion C. îşi face debutul în Parlament susţinând legea de organizare a băncilor populare. C.a. Acolo ardea necontenit văpaia sacră a idealurilor noastre naţionale. Toată viaţa îşi aducea aminte cu profundă emoţie de predecesorii săi. Legea islazurilor comunale. s-a înscrie la Şcoala de Poduri şi Şosele. 1922-1926) şi Constantin (Dinu) l. astăzi Ştefăneşti. în acelaşi timp. activitatea lui s-a desfăşurat şi în domeniul bancar. jud. pavilionul românesc pe acest important fluviu european. înţelegând că această instituţie importantă trebuia reorganizată pe baze noi. Brătianu (1821-1891). putere de muncă şi înţelegere deosebită. în calitate de deputat. pavarea a numeroase străzi. În această funcţie. ale căror chipuri înţelepte şi melancolice apăreau în tablourile din casa copilăriei. împreună cu fratele său. Studiile liceale le-a făcut la „Sf. preşedinte PNL între anii 1934-1947. Brătianu (18181892). prin practică şi experienţă proprie.C. ca: Legea tocmelilor agricole. devenită mai târziu Şcoala Politehnică. captarea de apă potabilă de la Ulmeni. i s-a încredinţat conducerea Regiei maritime. atât de necesare clasei ţărăneşti. în timpul războiului pentru independenţă şi. în timpul războiului de reîntregire a neamului (1916-1918) şi în perioada refugiului guvernului la Iaşi a fost ministru de război. cum ar fi: Uzina electrică de la Grozăveşti. Brătianu (1866-1950). a câştigat. care aveau să-l călăuzească pe tot parcursul vieţii sale. la Centrala băncilor populare şi cooperativelor 56 Vintilă . În anul 1896. sub conducerea lui Anghel Saligny. a participat la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească şi la lupta pentru unirea Principatelor de la 1859. dovedind seriozitate. Între anii 1907-1911. Brătianu (1864-1927).1930 Brătianu s-a născut în luna septembrie 1867 în comuna Florica. proiectată de inginerul Dimitrie Leonida. Societatea tramvaielor comunale. Argeş. în 1903. Fraţii lui Vintilă Brătianu au fost Ion (Ionel) l. care l-a educat în spiritul muncii şi modestiei. A început prin a lucra ca inginer la construirea podului Feteşti-Cernavodă (1891). a propus legi pentru domeniul agrar. C. a aprobat şi a urmărit punerea în operă a unor proiecte importante. Dimitrie C. După război. lucrări de înfrumuseţare a capitalei ş. Bucureşti. împreună cu copiii ţăranilor. un nou abator. extinderea reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare. Între anii 1901-1909 a fost primar al Bucureştiului. de mai multe ori ministru şi prim-ministru (1908-1910. ministru în mai multe guverne şi primministru între anii 1876-1888. Sava”. a desfăşurat o imensă activitate pentru modernizarea oraşului şi îmbunătăţirea vieţii cotidiene a populaţiei. fascinat de exemplul şi inteligenţa tatălui său. preşedinte al PNL din 1909 până în 1927. dovedind şi aici talent organizatoric. BRĂTIANU 1867 . astfel. astfel încât Serviciul navigaţiei pe Dunăre a putut dezvolta flota naţională şi afirma. restaurarea şi dezvoltarea cooperaţiei săteşti. convins de înfăptuirea apropiată a României Mari. După bacalaureat. El a reorganizat şi a dezvoltat serviciile tehnice ale primăriei. ca cenzor şi director la Banca Naţională. 1914-1919. Acolo se întâlneau foştii camarazi de năzuinţe pentru măreţia poporului român. a fost preşedintele Partidului Naţional Liberal. a întronat un spirit de muncă şi cinste în rândul colaboratorilor săi. Termină studiile ca inginer diplomat la Şcoala Centrală din Paris. Şcoala primară o face în comuna în care s-a născut.

Datorită acestor măsuri. 900 tone aur. Bine pregătit profesional. elveţieni şi italieni. veniturile au crescut. în 1925. funcţie pe care o va deţine în mai multe echipe guvernamentale. primul buget a devenit echilibrat. iar inflaţia ducea ţara cu paşi siguri spre dezastru. uneori calomnioase. Vintilă Brătianu este acela care a condus întocmirea primului buget de stat al României Mari. care apărea la Paris. Un întreg cortegiu de jafuri de escrocherii se produceau continuu. PNL a avut o prea scurtă perioadă de guvernare. În anul 1923. Împreună cu o serie de specialişti în economie. Ca membru al PNL din tinereţe şi conducător al acestui partid între 1927-1930. Ca efect. preluând toate bonurile de tezaur care circulau prin Europa şi compromiteau economia naţională. a realizat o convenţie între guvern şi Banca Naţională.nu a reuşit să-şi realizeze toate proiectele. Au avut loc funeralii naţionale. o înrâurire benefică asupra economiei naţionale. iar balanţa a devenit activă pentru prima dată. a fost confiscat de guvernul sovietic bolşevic (nefiind returnat nici în prezent). care a deschis posibilitatea de elaborare a unor legi bazate pe criterii democratice şi realiste. În 1922. Argeş. devine pentru prima dată ministru de finanţe. a iniţiat mişcarea "Totul prin noi înşine". toate cerinţele şi cheltuielile statului se acopereau de Banca Naţională. Parlamentul României şi Municipiul Bucureşti au declarat doliu. arătând România ca pe o ţară falimentară. la conacul moşiei sale de la Mihăileşti. S-a entuziasmat în faţa votului universal. A dus o politică de supraveghere îndârjită a cheltuielilor. din funcţiile pe care le-a ocupat a pus în practică toate ideile de progres ale timpului sau. a militat ca partidul să fie. prin concepţiile şi acţiunile sale a exercitat. V. În acelaşi an. Nu ura pe nimeni. necontenit. Brătianu iniţiază şi pune în practică "Legea contribuţiilor". creau probleme noi. În primul rând. trimis la Moscova spre păstrare în timpul războiului. sub denumirea de "cheltuieli de război". în care V. În anul 1922. Pentru a stopa creşterea inflaţiei monetare. "Revue economique". în istoria naţională se află pagini de cinstire şi recunoştinţă pentru contribuţiile inginerului Vintilă Brătianu în epoca războiului unităţii naţionale şi în perioada de organizare 57 . Teritoriile româneşti alipite cu care s-a întregit ţara. Ca autentic şi chiar fanatic democrat. teritorială şi spirituală. Plasarea comenzilor în interior a dat de lucru populaţiei. care a pus de fapt capăt inflaţiei şi a realizat stabilizarea. Garanţia monedei de aur nu exista datorită faptului că tezaurul României. nici chiar pe acei dintre ziarişti care scriau zilnic articole contra lui. cu cinste. împrumuturile de stabilizare obţinute şi convenţia pentru lichidarea datoriilor de război încheiată. gelos de prestigiul ţării şi onorant în obligaţiile pe care le ia în numele său". şi nici pe adversarii săi politici. întreaga sa existenţă s-a desfăşurat pe linia indicată de imperativele revoluţiei naţionale de la 1848. eşalonând împrumuturi cu dobândă mică pe termen lung.săteşti. Viaţa lui a fost un apostolat fără odihnă şi fără ezitări în slujba intereselor superioare ale ţării. care se vehiculau cu o dobândă foarte mică.fiind prim-ministru . ani de-a rândul. o concepţie naţional-economică creatoare. Familia regală si autorităţile au transmis condoleanţe soţiei şi rudelor. afirma: "România rămâne un debitor onorabil atât timp cât finanţele vor fi conduse de un om ca Vintilă Brătianu. Evenimentul decesului său a fost larg dezbătut în presa timpului din ţară şi străinătate. a propus consfinţirea libertăţii totale a presei în noua Constituţie. s-a preocupat de datoria externă. în vârstă de 63 de ani. Astfel. care a introdus o ordine fiscală dreaptă. a naţiunii. A plecat în nefiinţă fulgerător. chiar cu un uşor excedent şi cu o bază solidă pentru creditul public şi privat. Brătianu . pe care mulţi îl respingeau sub pretextul că poporul nu este pregătit pentru asemenea răspundere. Între 1927-1928. a încheiat acorduri avantajoase cu creditori francezi. la 22 decembrie 1930. englezi. în slujba statului. dar stabilizarea monedei naţionale era înfăptuită. fiind un sârguincios executor testamentar al generaţiilor precedente care au realizat unitatea naţională. România a primit o Constituţie nouă. jud.

A face cunoscută opera acestui mare om de stat şi inginer de valoare este o datorie patriotică. dar şi de oameni politici.a noului stat modern România Mare. Viaţa şi realizările sale constituie un exemplu strălucit pentru noile generaţii de ingineri. 58 .

În anul 1921 a fost numit director tehnic la Societatea “Electrică” din Bucureşti. În timpul anilor de studii. inginerul Budeanu a restituit Academiei sumele pe care le-a obţinut ca bursă. A susţinut pe plan ştiinţific sistemul practic de unităţi de măsură Metru-Kilogram-Secundă-Amper (MKSA). Prezentându-se la concursul Academiei Române pentru obţinerea bursei Adamachi. Berlin şi la Fabrica de Maşini Electrice AEG. ca şef al Uzinei Diesel-Electrice. Cu colaboratorii lui “era discret. a plecat la Paris. unde s-a înscris la Şcoala Superioară de Electricitate. prin studii şi proiecte care au fost aplicate. A absolvit liceul cu medalia de aur în anul 1903 şi în acelaşi an s-a prezentat la examenul de admitere la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. fiind totdeauna la curent cu cele mai noi progrese ale ştiinţei şi tehnicii (…) Între dascăl şi studenţii lui era o simpatie reciprocă”. În 1933 a fost numit preşedinte al Comitetului Internaţional 59 Fiu unic al unui mic funcţionar. o nouă explicaţie a problemelor. A desfăşurat o activitate ştiinţifică teoretică şi practică excepţională. Şcoala normală şi liceul le-a urmat la Galaţi. Conştiincios. el îşi prepara cursurile cu minuţiozitate. Profesorul academician Ion S. unde a fost admis în anul preparator. După ce a făcut un an de practică la întreprinderile de electricitate din Paris. nu făcea niciodată caz de pregătirea sa ştiinţifică şi îşi impunea punctul de vedere fără ostentaţie”. la 16 februarie 1886. care în acele timpuri furniza curentul electric necesar locuitorilor şi industriei din Capitală. lipsit de îngâmfare. adoptat şi folosit pe plan internaţional.. inventator Buzău. În 1924 a devenit profesor titular şi a predat cursul de Electricitate şi măsuri electrice. introduse în ştiinţă şi tehnică prin tratatul său “Puissances reactives et fictives” (1927). s-a angajat la Atelierele Centrale CFR. profesor universitar. Activitatea didactică a început-o în anul 1916 la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. A publicat peste 85 de lucrări. reuşeşte. Antoniu scria despre el: “A fost un profesor incomparabil. Atunci când a avut posibilitatea. întors în ţară. În această calitate s-a ocupat de extinderea liniilor de tramvai şi de modernizarea reţelelor electrice. la cursul de Electricitate şi electrotehnică. În anul 1919 s-a transferat de la CFR la Societatea Comunală de Tramvaie Bucureşti (STB). a ţinut numeroase conferinţe în ţară şi străinătate. În anul 1913 s-a căsătorit cu fiica inginerului Grigore Poenaru din Buzău. s-a născut la . căutând mereu o nouă demonstraţie. Având acest suport material. În domeniile electrotehnică şi măsurători electrice şi-a adus o contribuţie valoroasă pe plan mondial prin studierea fenomenelor de putere reactivă şi aparentă. care l-a înţeles şi l-a sprijinit tot timpul vieţii. profesorii l-au remarcat ca pe un student conştiincios. BUDEANU 1886-1959 Academician. ca asistent al profesorului N. La 10 iulie 1908 a obţinut diploma de inginer cu media generală 18. începută în anul 1912 cu invenţia reostatelor lichide pentru încercarea generatoarelor electrice.CONSTANTIN I.21 şi calificativul cu distincţie. A aprofundat problema mărimilor şi unităţilor şi a stabilit distincţia dintre aceste două noţiuni. Pentru meritele sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române (1939) şi a devenit titular (1955). ca director tehnic. Vasilescu Karpen. unde tatăl lui a fost mutat în interes de serviciu. În anul 1948 a devenit şef de catedră şi preda cursul Bazele teoretice ale electrotehnicii. în1910. de unde după un an obţine diploma de inginer electrician.

după ce a discutat la telefon cu un colaborator despre organizarea unei conferinţe ştiinţifice. A fost membru al unor societăţi ale specialiştilor din Elveţia. 60 . Germania şi SUA. societăţi în care şi-a manifestat pe deplin personalitatea. Avea 73 de ani. Deosebit de activ până în ultima clipă a vieţii. s-a stins din viaţă în după amiaza zilei de 27 februarie 1959. al AGIR şi al Societăţii Gazeta Matematică. A fost membru al Societăţii Politehnice din România.al Societăţii energeticienilor din Paris.

când avea vârsta de 70 de ani. Generatorul de frecvenţă ridicată în sarcină. la Universitatea din Braşov. Belgia. Generator de frecventa medie.VICTOR BUNEA 1903 – 1995 Inventator în domeniul electrotehnicii S-a născut la Berlin în 1903. Meritul Stiintific . A fost ales membru de onoare al Academiei Române la 21 aprilie 1993. la atelierul de proiectări UMEB până în 1992 si în calitate de profesor consultant. A efectuat studii de specializare în Austria. Printre preocupările sale a fost şi studierea unor probleme de electrotehnică generală. Şi-a susţinut doctoratul în 1973. Premiul "Aurel Vlaicu" al Academiei Romane în 1969. 61 . A trecut în nefiinţă la 3 aprilie 1995 la Bucureşti. A continuat să lucreze după pensionare. în timpul unei călătorii pe care părinţii săi o făceau în Germania. învătându-i să utilizeze cunoştinţele teoretice pentru a realiza lucruri practice. Sava" şi a absolvit Şcoala Politehnică din Bucureşti. Funcţionarea nesimetrică a transformatoarelor polifazate. Recunoscându-i-se contribuţia excepţională în conceperea generatoarelor electrice de frecvenţă ridicată pentru tehnologii industriale specifice. Elveţia. A publicat o serie de articole de specialitate. În cadrul colectivului de lucru pe care îl conducea a format mulţi cercetători şi proiectanţi din rândurile tineretului. Dintre acestea cităm: Procedeu şi aparat pentru detectarea scurtcircuitelor între spire şi bobinele maşinilor şi transformatoarelor electrice. El a considerat că doctoratul va fi o încununare a activităţii si experienţei ştiinţifice de o viaţă. după care sa transferat la Grupul Uzinelor Electrotehnice şi apoi la Uzina de Maşini Electrice din Bucureşti. Construcţia şi proiectarea generatoarelor sincrone de frecvenţă medie.1966. După absolvirea studiilor a lucrat ca inginer proiectant de maşini electrice la Uzinele Reşiţa din 1926 până în 1937. "Noi procedee pentru construcţia maşinilor electrice de mică putere" ş. care au generat studiile sale aprofundate teoretice privind integrarea numerică a ecuaţiilor Maxwell. i s-au acordat o serie de premii: Premiul de Stat în 1952. Germania şi Ungaria. Franţa. ca de exemplu "Caracteristicile şi funcţionarea optimă a generatorului de frecvenţă ridicată". Metodă pentru autocorectarea efectelor de saturaţie la acceleratoarele de particule. în acest sens a publicat: "Soluţionarea prin diferenţe finite a ecuaţiilor lui Maxwell în mediul feromagnetic şi în medii conducatoare anizotrope". În îndelungata sa activitate a proiectat. A urmat cursurile Liceului "Sf. A ajutat şi a îndrumat pe mulţi dintre colaboratorii lui la întocmirea tezelor de doctorat. a realizat şi a valorificat în industria electrotehnică un mare număr de invenţii pentru care a obţinut brevete.a. obţinând diploma de inginer în specialitatea electrotehnică. demonstrând o mare capacitate de creaţie în domeniul concepţiei maşinilor electrice şi la rezolvarea problemelor conexe de câmp electromagnetic.

Maria. modul inteligent de a lucra cu oamenii. Pentru calităţile sale deosebite. ing. CANTACUZINO 1847-1911 Profesor universitar. şi Şerban Cantacuzino. A fost propus ca preşedinte de onoare. El a fost unul dintre primii antreprenori români. fiind remarcat în mod deosebit de profesorii care îl examinau.a. inginerul Cantacuzino devine antreprenorul unor lucrări importante ca întreprinzător particular. A avut curajul să îşi asume riscurile de a-şi pierde averea. după care a dat bacalaureatul. A făcut parte dintre cei 52 de membri fondatori ai Societăţii Politehnice. atestată de cronici de la mijlocul secolului al XVII-lea. întreprinzător descendentul unei familii care a jucat un rol politic important în istoria Ţării Româneşti. priceperea în problemele financiare. la Liceul Louis-le-Grand şi a susţinut o serie de examene timp de doi ani. pe front. În continuarea studiilor s-a înscris la Şcoala Centrală din Paris. Ca răspuns la această propunere a spus că nu a făcut suficient şi că acest titlu trebuie acordat acelora care în viitor vor avea rezultate excepţionale. Ion G. A fost trimis la Paris. Întors în ţară a lucrat ca inginer la Primăria Bucureşti. a lucrat efectiv. După terminarea lucrărilor a trecut ca profesor de mecanică la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. Râmnicu Vâlcea-Râul Vadului ş. s-a bucurat şi ea de o cultură deosebită. ca să execute unele proiecte pentru care finanţele ţării nu aveau suficienţi bani. Deşi a trăit într-o perioadă de criză în care statul nu dispunea de fonduri pentru lucrările de drumuri. a fost ales de patru ori ca preşedinte al Societăţii Politehnice. Prin societatea lui s-au construit liniile de cale ferată Bucureşti-Feteşti. prof. domnitor al Munteniei (1678 -1688). unde şi-a adus o contribuţie importantă la sistematizarea urbanistică şi dotarea tehnică a oraşului. El a semnat actul de constituire din 7/19 decembrie 1881. casnică. Grigore. prima asociaţie profesională a inginerilor români. Foştii lui studenţi 1-au apreciat ca un profesor care îşi preda cursurile în mod clar şi avea grijă ca fiecare noţiune să fie bine înţeleasă. avea studii de drept făcute în Franţa. La războiul de independenţă (1877-1878) a luat parte ca ofiţer. În 1886. reprezentant important al umanismului european. în ziua de 7 iulie 1847. preşedinte al Societăţii Politehnice. S-a născut la Ploieşti. care avea o situaţie financiară precară. Cantacuzino a preluat conducerea societăţii. franceză şi matematică cu profesori din Franţa şi Germania angajaţi de părinţii săi. într-o epocă în care atât lucrările publice cât şi cele particulare erau executate de străini. Transferându-se ulterior în cadrul Ministerului Domeniilor. dar nu a acceptat. latină. fiind instruită într-un pension.ION G. ca inginer. iar mama. Tatăl lui. Printre strămoşii săi s-au aflat Constantin Cantacuzino (1650-1716). la construirea căii ferate Ploieşti-Predeal. 62 Este . rămânând fidel asociaţiei până la sfârşitul vieţii. fiind deosebit de exigent la examene. curajul de opinie. El a reuşit ca până la expirarea mandatului său de un an să redreseze financiar societatea şi să realizeze un bilanţ pozitiv. poduri şi în special pentru căile ferate. Până la 16 ani a învăţat acasă limbile greacă. Contemporanii îl apreciau ca pe o personalitate cu iniţiativă şi ca un întreprinzător deosebit. de unde a obţinut titlul de inginer mecanic. partizan al politicii antiotomane.

S-a stins din viaţă în luna septembrie 1911. Societatea era în situaţia de a fi desfiinţată din cauza unor neînţelegeri dintre membrii săi. Comitetul Societăţii s-a implicat în studierea Legii drumurilor.Când. Ion Cantacuzino a fost reales şi în anul 1889. Ideea a prins contur şi se va realiza mult mai târziu. A fost ales pentru a patra oară ca preşedinte a Societăţii Politehnice pentru doi ani (1908 şi 1909). Având un caracter conciliant şi bucurându-se de un deosebit prestigiu în societatea românească din acele timpuri. cu tact şi înţelegere a reuşit să aducă înapoi pe membrii demisionari. 63 . care cuprindea memorii asupra tuturor lucrărilor inginereşti importante care se executau în tară. prin modificarea şi democratizarea statutului. O importantă modificare a fost aceea prin care un preşedinte putea fi ales în continuare pentru mai mulţi ani. Mulţi chiar au demisionat. Pe baza acestei modificări. nu numai cu un mandat de un an. a iniţiat şi traducerea din limba germană în română a unor cărţi de specialitate şi editarea unui dicţionar tehnic. şi a elaborat un proiect de Lege a inginerului. În acelaşi timp a militat pentru cumpărarea unui teren şi a unei clădiri pentru sediul Societăţii. Palatul Societăţii Politehnice a fost inaugurat în anul 1927. Din iniţiativa lui. O atenţie deosebită a acordat-o publicării Buletinului Societăţii Politehnice. Recunoştinţa colegilor săi s-a manifestat prin montarea unui medalion cu figura sa în sediul Societăţii Politehnice. În acest interval a acordat în continuare o atenţie deosebită Buletinului Societăţii şi a înfiinţat o comisie superioară de redacţie care avea sarcini să ateste valoarea lucrărilor prezentate spre publicare. În timpul mandatului său de doi ani. pentru a doua oară. propusă în Parlament. Cititorul care se apleacă asupra acestor publicaţii vechi de peste 100 de ani este încântat de prezentarea grafică elegantă şi de conţinutul interesant. în 1888. i s-a încredinţat din nou conducerea. ing. să coopteze noi membri şi să dea un impuls activităţii.

Întors în ţară deplin afirmat în carieră. pe care la publicat în 1951. Cu inginerul L. Pe baza unui model teoretic original privind separarea curentului de aer la bordurile de atac subsonice şi influenţa desprinderi curenţilor de aer asupra caracteristicilor aerodinamice. la IAR. realizând profilele aripilor de avion cu bordul de fugă rotunjit. Imediat a candidat pentru o bursă de studii în Franţa. urmat de IAR-14. s-a înscris la Politehnica din Bucureşti. a fost fascinat de legenda unui ţăran. găseşte soluţii exacte pentru numeroase probleme importante ale aerodinamicii rachetelor şi fuselajelor de avioane. cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea "profile Carafoli". unde şi-a dat şi examenul de bacalaureat. şi care ar fi făcut încercări de zbor cu un planor cu care se lansa la înălţimile Munţilor Pind. cu aplicaţii la rachete. A plecat din comuna natală. În 1938 a realizat avioanele de vânătoare IAR-80. este considerat o operă clasică în domeniul construcţiei de avioane şi a fost 64 . va fi numit profesor la Politehnica din Bucureşti şi va colabora cu fabrica de avioane din Braşov. care prin profilele aerodinamice.a. la un unchi care l-a ajutat şi l-a întreţinut în timpul când a fost elev la Liceul Lazăr şi apoi la Liceul Mânăstirea Dealu. Desfăşurând vaste cercetări ştiinţifice. trapezoidale şi triunghilare cunoscute sub denumirea de "aripi delta" . au reprezentat realizări recunoscute pe plan mondial. studiază. a elaborat o metodă pentru studiul aripilor dreptunghiulare. apropiat de satul în care el s-a născut. conţinând rezultatele originale obţinute de autor. Tratatul "Aerodinamica".Virmoux realizează IAR-CV-11. În anul 1924 a absolvit studiile superioare cu titlul de inginer diplomat electromecanic.ELIE CARAFOLI 1901-1983 S-a născut la 15 septembrie 1901. proiectează şi construieşte noi tipuri de avioane. între 1924 şi 1928.. Preocupat de interferenţa aripilor-fuselaj unic. Cu aceasta a efectuat numeroase experienţe asupra aripilor monoplane. îşi ia o licenţă în ştiinţe fizico-matematice şi doctoratul în fizică la celebra Universitate Sorbona şi colaborator în acelaşi timp al Institutului Aerodinamic de la Sain-Cyr. care a stabilit în 1940. "Cuva ToussiantCarafoli". a fost primul cercetător care a rezolvat foarte precis problema aripilor cruciforme. Nistor Kostic. Realizările sale sunt încununate de succes şi răsplătite cu medalii şi premii. unde părinţii lui se luptau cu mari greutăţi. cercetările inginerului Elie Carafoli sunt axate pe aerodinamica vitezelor mari şi în mod deosebit asupra vitezelor supersonice. Pentru experimentări au construit o instalaţie cu posibilităţi de vizualizare a mişcări aerului în jurul corpului de avion. formulele constructive îndrăznete (cu aripa joasă) şi performanţele excepţionale. Începând din 1929. De copil. elaborând teorii originale. Începând din 1945. visând să devină constructor de avioane. a pus la dispoziţia proiectanţilor de avioane un instrument deosebit de preţios. A venit la Bucureşti. recordul mondial pentru putere specifică la motoarele de aviaţie cu piston. împreună cu un grup de ingineri. Împreună cu profesorul Albert Toussiant. în familia unor aromâni militanţi de frunte pentru limba şi drepturile românilor de la sud de Dunăre. Sub influenţa acestor poveşti. în comuna Varia. lângă Salonic (Grecia). despre care se povestea că ar fi trăit în statul Divic. considerat în epocă drept unul dintre cele mai bune avioane din lume echipat cu motor IAR-K14-1000. pe care a obţinut-o şi în timpul de patru ani. IAR-15 ş. la vârsta de 11 ani. Utilizând metode originale formulate de el. a întreprins o serie de cercetări privind teoria şi trasarea profilelor aerodinamice.

Rusia. Activitatea didactică la Politehnica din Bucureşti a început-o în anul 1928. Germania. a construit în 1930 primul tunel aerodinamic din sud .tradus imediat după apariţie în mai multe limbi. Pentru experimentări şi în scop didactic. A lăsat în urma sa o bibliografie vastă. comunicări şi 12 tratate. când a inaugurat cursul Aeronautica şi mecanica avionului pe care la susţinut de la catedra ca profesor şi profesor şef de catedră. iar în 1951 a realizat o altă instalaţie similară actualizată. Anglia.estul Europei. articole. 65 . toate traduse şi repubicate în ţări ca Franţa. Multe dintre cercetări le-a efectuat în cadrul INSTITUTULUI DE MECANICĂ APLICATĂ AL ACADEMIEI al cărui director a fost.

Pentru perfecţionare. când a pus bazele industriei de maşini electrice la Cluj şi Timişoara. Anglia şi Italia. după război. Mama lui se ocupa de gospodărie şi instruirea celor trei copii ai familiei. Întors în ţară. Tatăl său a realizat o invenţie şi pentru valorificarea acesteia. N. În acest sens. Capitala României Mari.NICOLAE CARANFIL 1893-1978 Organizatorul reţelei moderne de electricitate şi gaze şi a salbei de lacuri din Bucureşti. a urmat cursuri postuniversitare la Cambridge (Anglia) şi a vizitat pentru informare unele obiective industriale din SUA. încălzirea se făcea cu lemne şi cărbuni. La ambele societăţi.a. În anul 1930 populaţia a ajuns la 700. iar la cele care dispuneau de iluminat nocturn se folosea un produs petrolier. pentru ca populaţia să dispună de dotările necesare unei vieţi sănătoase. locuinţele se luminau cu petrol lampant. Populaţia Capitalei era la începutul secolului XX de 250. Studiile preuniversitare le-a urmat la Liceul "Vasile Alecsandri" din oraşul natal. care a înfiinţat în acest scop societatea "Electrica". apa potabilă se scotea din fântâni insalubre. străzile erau luminate cu "gaz aerian". Din copilărie dorea să urmeze cariera tatălui şi era decis să devină inginer. Pregătirea deosebită de care a avut parte i-a permis ulterior să rezolve probleme foarte diferite din domeniul energiei. facilitând şi racordarea locuinţelor la reţeaua de distribuţie electrică. hidrotehnicii. Nicolae avea un frate mai mare care a devenit diplomat de carieră şi o soră. comunicaţiilor şi transporturilor. jumătate din străzile Bucureştiului nu erau luminate noaptea. În timp de zece ani. În nordul oraşului erau o serie de lacuri sălbatice cu păpuriş şi ţânţari. construcţii de clădiri şi lungimea străzilor. Studiile superioare le-a început la Şcoala Naţională de Poduri si Şosele din Bucureşti. După un timp a fost transferat la biroul tehnic al Comisiei Militare de Aprovizionare cu Armament din Franţa. deşeurile menajere se transportau cu căruţe. 66 . după războiul de reîntregire a evoluat rapid ca populaţie. străzile erau desfundate de ploi.000 locuitori. transportul urban se făcea cu tramvaiul tras de cai. pe care l-a absolvit în 1911. la care Nicolae Caranfil a fost director între anii 1922-1929. a fost atras de iniţiativa inginerului Dimitrie Leonida privind electrificarea ţării. demne de o capitală europeană. curând devenind şeful acestui departament. unde a obţinut titlul de inginer civil. oraşul Bucureşti.000 locuitori. Caranfil a extins reţeaua de iluminat electric stradal pe o lungime de 285 km. Sofia. oraş în care tatăl său lucra ca inginer. inginerul Nicolae Caranfil a fost numit director general şi a reuşit ca acestea să realizeze dorinţele populaţiei şi municipalităţii. Nicolae a lucrat la Paris împreună cu el. oraşul era lipsit de dotări urbanistice şi edilitare. de la care a plecat la École de Génie Civil a Universităţii din Grand (Belgia). când Nicolae Caranfil a devenit director general la SGGE. Edilii oraşului doreau modernizarea. după obiceiul din epocă. S-a născut la Galaţi. pe lângă Municipiul Bucureşti au fost înfiinţate Societatea Generală de Gaz şi Electricitate Bucureşti (SGGE) şi Uzinele Comunale Bucureşti (UCB) care se ocupau cu exploatarea surselor de apă şi de canalizare. focare de infecţie. iluminat public ş. În 1930. În 1916 a fost mobilizat ca sublocotenent într-o unitate de artilerie. ing. mijloace de transport. care s-a căsătorit cu un diplomat.

Dintre lucrările sale publicate menţionăm: Energia electrică menajeră (1938). care a introdus cutiile metalice cu capac pentru strângerea resturilor menajere şi transportul cu autocamioane de construcţie specială. Inginerul N.c. când aprovizionarea cu gaze se făcea din zăcămintele existente în Transilvania. de apă. a cărui apă era captată şi filtrată la Arcuda. proiectată de N. În aceeaşi idee a introdus tarife diferenţiate pentru iluminat şi pentru utilizarea aparaturii electrocasnice care erau mai ieftine. 67 . Astfel au fost sistematizate lacurile Băneasa. Slobozia. Caranfil a fost aprovizionarea cu apă a populaţiei şi pentru a asigura un consum de 250 litri/zi locuitor. O politică a oraşelor (1940) ş. având o capacitate de 29 milioane m. Pentru aprovizionarea cu electricitate a uzinelor Malaxa. pentru ca în cazul avariilor să nu se întrerupă aprovizionarea cu apă.Filaret şi Grozăveşti . faţă de 160 l/zi în 1930. al Consiliului Uniunii Internaţionale a Procuratorilor de Energie Electrică şi a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1940. Această sursă era completată cu ape subterane de la Ulmi. reuşind să îl convingă chiar pe N. N. Pantelimon şi Cernica. pe o suprafaţă de 1330 ha. care vindea aparate electrice de uz casnic. Marile fabrici aveau centrale proprii pentru producerea energiei electrice.oraşul se situa în acest sens la nivel mondial. ale cărui ape de suprafaţă erau transformate în ape potabile într-o uzină instalată în comuna Roşu. A încetat din viaţă la 22 aprilie 1978 la New York. a înfiinţat organizaţia "Tot electric" şi societatea comercială "Electrogaz". S-a prevăzut. al cărei membru marcant era şi unde şi-a publicat numeroasele articole în buletinele asociaţiei.Pentru a stimula populaţia să utilizeze energia electrică în locuinţe. Fundeni. În realizările sale şi-a găsit susţinători în cadrul colegilor de la AGIR. a construit staţia electrică Titan. care să fie folosite la consumul menajer şi industrial.a. nerentabile şi neraţionale. acţiune continuată după 1940. Caranfil a identificat şi pus în funcţiune ca sursă de aprovizionare a capitalei Argeşul. de la munţi la Dunăre (1940). Clinceni şi Bragadiru. Prin cele două centrale care alimentau capitala cu electricitate . Caranfil. localitate situată la 15 km de Bucureşti. Herăstrău. Nicolae Caranfil a început să actioneze pentru alimentarea capitalei cu gaze naturale. O atenţie deosebită în cadrul preocupărilor lui N. Printre realizările sale se pot cita regularizarea râului Dâmboviţa şi modernizarea salubrităţii oraşului. Floreasca-Tei. Sursa principală de apă era râul Dâmboviţa. A fost membru al Societăţii Inginerilor Civili din Franţa. o reţea de puţuri adânci de 160-230 m. realizată prin UCB. amplasate pe teritoriul oraşului. O dată cu preluarea conducerii SGGE. a fost ratificată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în şedinţa din 21 octombrie 1932. Caranfil a negociat furnizarea energiei electrice către industrie prin reţeaua SGGE. Amenajarea hidraulică a regiunii Bucureşti. Malaxa. Sistematizarea bălţilor din jurul capitalei.

Ca student. Din această perioadă a vieţii începe şi pasiunea lui pentru ştiinţă. în comuna Borca. Ca elev. Aici. primul post de emisiuni radiofonice. Mulţi dintre ei au devenit. la care au lucrat o pleiadă de ingineri. dezmembrându-se. cititor pasionat al literaturii franceze. lumea spaţiului relativist ». o localitate pitorească din judeţul Neamţ. care mi-a fost mie. al cărui student devine la 19 ani şi pe care nu o va părăsi până la sfârşitul vieţii. în anul 1918. Gh.GHEORGHE CARTIANU 1907-1982 Cunoscut profesor universitar. creator de şcoală în domeniul radiocomunicaţiilor şi membru al Academiei Române S-a născut la 8 august 1907. Tatăl său este mutat din nou în interes de serviciu. pentru a lucra la studioul Bucureşti şi la staţia de emisie Otopeni. un aparat de radiorecepţie cu lămpi. a văzut răniţi. În liceu a cucerit cele mai bune aprecieri şi simpatii atât din partea profesorilor. În anul 1932. ca absolvent de onoare.Weil « Raumzeit und Materie ». pe atunci tineri. Din anul 1933. mizeria refugiaţilor şi deznădejdea oamenilor. copil fiind. unde tatăl său a fost mutat în interes de serviciu. cât şi a colegilor. a fost remarcat de profesorii lui. colocviilor şi examenelor. aleasă revelaţie a descoperirii unei lumi noi. la Facultatea de Electrotehnică (Politehnica din Bucureşti). care s-au specializat în noua ramură în dezvoltare-electronică. de această dată la Bacău. fapte de care îşi amintea cu tristeţe şi durere. cu prilejul seminariilor. Nu s-a limitat să înveţe numai cursurile predate. de-a lungul timpului.dar care a căzut. În timpul primului război mondial(1916-1918). inginerul Cartianu este angajat de Societatea de Radiodifuziune. personalităţi cunoscute. unde pleacă cu toată familia. Şcoala primară o începe în comuna în care s-a născut şi a continuat-o în comuna Dubrovăţ.am găsit o expunere savantă a teoriei relativităţii. cu care şi-a uimit colegii. un planor. În dorinţa lui de a zbura. admirator al lui Proust. a construit cu fratele lui Paul. didactică şi de cercetare În anul 1930 s-a instalat la nord de Bucureşti. Iaşi. jud. a trăit ca martor ororile provocate de conflagraţie. Tot cu fratele lui a construit o altă jucărie adevărată. în comuna Băneasa. Gheorghe va urma cursurile liceului din oraş până la absolvire. Paralel cu studiile la Politehnică. realizare excepţională. a studiat şi o vastă literatură de specialitate în domeniul fizicii şi matematicii. Cartianu obţine titlul de diplomat inginer al Şcolii Politehnice din Bucureşti. care au observat la el. fiind al treilea copil al inginerului Ion Cartianu şi al Eufrosinei Cartianu. în anul 1926.. casnică. În acelaşi an se înscrie la concursul de admitere. stăruinţa şi munca ordonată pe care o desfăşoară zi de zi. a fost colaborator la Gazeta Matematică. secţia Electrotehnică. nota « …. Termină secţia reală a liceului. o femeie cultă. Activitatea inginerească. După ce a citit lucrarea fizicianului H. urmează şi Facultatea de Matematică la Universitatea Bucureşti. cercetător de valoare mondială. ca student în anul III. 68 . avea înclinaţii spre muzică şi lua lecţii de pian şi vioară. pe care l-au lansat de pe o magazie.

Din 1948. În anul 1949 realizează prima legătură cu radiorelee din ţară. Gh. Lee de Forest trioda. îmi vorbea adesea despre proiecte şi căutări 69 . pe atunci asistentă de limba engleză la Universitatea Bucureşti. în anul 1949 este avansat conferenţiar la Catedra de radiocomunicaţii şi predă disciplinele linii şi antene. Electronics Letters . între studiourile din Bucureşti şi staţia de emisie Tâncăbeşti. Marconi realizează primele transmisiuni de radio-telegrafie. cunoscut sub numele de « Criteriul Cartianu-Loewe ». Memorii şi Monografii ale Academiei Române ş. G. dedicându-se cu pasiune cercetării. dintre care în reviste de specialitate a publicat subiecte despre: stabilitatea sistemelor electrice lineare şi neliniare. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate şi în reviste româneşti. Au locuit într-un apartament frumos amenajat. În anul 1963 este ales membru corespondent al academiei.a. În acelaşi an a devenit colaboratorul unor reviste de specialitate din străinătate. Amintiri despre omul. Începând cu anul 1937. în 1907.a. Fiecare avea biroul său şi bibliotecă proprie cu cărţi de specialitate. cu care efectuează emisiuni şi recepţii pe unde ultrascurte cu modulaţie de frecvenţă. În anul 1952 este numit şef al Catedrei de radiocomunicaţii şi predă cursul bazele radiotehnicii. Continuând activitatea didactică. Tudor Tănăsescu îl solicită şi ca asistent la cursul nou înfiinţat de radiotelecomunicaţii. după ce J. Lista lucrărilor ştiinţifice publicate de Gh. modulaţia de comunicaţie tip releu sau radio dispecer ş. în anul 1934 este solicitat de profesorul Ernest Abason să preia postul de asistent la cursurile de matematici speciale şi geometrie descriptivă în Şcoala Politehnică. A publicat nouă tratate de mare valoare pentru specialişti. fiecare cu locul şi preocupările sale. în anul 1968. Cartianu a început cercetări intense aplicative. În anul 1951 construieşte o instalaţie originală. mărginindu-se la membrii familiei. în anul 1940 publică o serie de articole privind stabilitatea sistemelor electrice lineare şi neliniare. Doamna Cartianu a fost profesoară şi decan la Facultatea de Limbi Germanice. Obţine titlul de doctor inginer cu lucrarea « Modulaţia de frecvenţă ».Un an mai târziu. cea mai mare plăcere a soţilor fiind studiul şi cercetarea ştiinţifică. Bardeen a inventat tranzistorul. prieteni din tinereţe şi colegii de profesie. A pregătit mii de studenţi şi 47 de doctori ingineri. renunţă la postul de la Societatea de Radiodifuziune şi rămâne ca asistent la Catedra de radiocomunicaţii. la începutul secolului XX. ea însăşi o personalitate în domeniul didactic şi cultural. deschide noi câmpuri de cercetare în ştiinţa electronicii. prof. utilizând o staţie de emisie de concepţie proprie. aparate şi instalaţii de radiotehnică şi electricitate. invenţii şi teorii originale.a. în anul 1904 Fleming a inventat dioda şi. Buletinul Institutului Politehnic din Bucureşti . Inventarea primelor tuburi electronice. născută Tomescu. În acelaşi timp. Am trăit o viaţă întregă ca doi studenţi. cu care s-a căsătorit în anul 1930. situat pe strada Tudor Ştefan nr. După ce. Annales des electrocommunication ş. ca : Telecomunicaţii . cu lucruri simple. ca : L’Onde Electrique . perfecţionări. A demonstrat superioritatea acestora faţă de modulaţia de amplitudine. Nu întreţineau relaţii mondene.4. pe care i-a îndrumat şi cărora le-a formulat subiecte de teză. Cartianu a asistat la cele mai importante invenţii în domeniul electronicii şi şi-a adus contribuţia originală la utilizarea acestora în practica curentă. După studii şi cercetări laborioase. prin care a formulat noul criteriu de stabilitate. soţia sa. iar în 1970 devine doctor docent. profesorul şi cercetătorul Cele mai impresionante amintiri au fost relatate de doamna Ana Cartianu. Doamna Cartianu a scris : « …. care au durat timp de câţiva ani. proiectând şi realizând numeroase instalaţii. Cartianu cuprinde 75 de titluri. În cursul vieţii sale. ing. În dialogul nostru interdisciplinar.

Toate realizările care îi poartă semnătura – invenţii brevetate. fapt care explică volumul creaţiilor sale. vârstnici. sprâncene groase şi arcuite. muncitori sau specialişti. A fost o fire deschisă. la facultate şi în familie era o prezenţă veselă. articole şi tratate publicate – sunt mărturie a marii sale personalităţi şi îi atestă un loc important în istoria electrotehnicii şi învăţământul superior românesc. S-a stins din viaţă la 26 iulie 1982. avea ochii căprui. instalaţii proiectate şi realizate. A fost descris astfel : de statură mijlocie. relativ slab. în plină activitate creatoare. Când sănătatea i-a devenit precară. Este deosebit de distrat şi neatent la ce se întâmplă împrejur. dar foarte concentrat în timpul experienţelor şi asupra obiectelor de cercetare. nu a lăsat să se vadă intensitatea suferinţei care îl măcina. apropiat de colaboratorii săi tineri. caldă şi optimistă. 70 .ştiinţifice. Lucra fără încetare. În cercurile pe care le frecventa. ceea ce îi deschideau pespectiva voiajului imaginar al unui veşnic tânăr căutător în lumea cunoaşterii ».

club. funcţie pe care a deţinut-o până în 1946. locuinţe. Aceste realizări de referinţă au asigurat independenţa economică a întreprinderii. A făcut parte şi din Consiliul de perfecţionare al Şcolii Politehnice. şi a asigurat energia electrică şi termică necesară producţiei. inginerul Casassovici a preluat conducerea ţesătoriei mecanice Stan Rizescu. la Şcoala Politehnică din Dresda. care era folosit şi pentru expertize în domeniul textilelor. cabinet medical. pentru a acoperi nevoia de cadre tehnice medii. cu utilaje uzate fizic şi moral. Haralambie Casassovici. ele au înfiinţat Societatea Româno-Coton non-profit. din comuna Brăneşti. Demobilizat în 1919. În această şcoală. Neobositul întreprinzător a debutat în învăţământul superior în 1922. În timpul primului război mondial(1916-1918). a deschis o reţea de magazine în mai multe oraşe din ţară. în funcţia de conferenţiar la Academia de Comerţ din Bucureşti. pe care. La această firmă. S-a născut la 11 martie 1886. această unitate industrială s-a bucurat de asistenţa tehnică a firmei elveţiene Gherzi Textil Development. Pentru desfacerea produselor. În 1940. a fost mobilizat ca specialist şi a lucrat în cadrul Ministerului de Război. care i-a decernat titlul de Diplomat Textil-Fabrik-ingineur. de la înfiinţare şi până în anul 1945. Tatăl lui. filaturile aveau greutăţi în aprovizionarea cu materii prime. a înfiinţat în comuna Zărăfoaia. salariaţii beneficiau de o asistenţă socială deosebită. Casassovici a înfiinţat. când a fost naţionalizată. pe care a condus-o. Cu sprijinul material al Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti şi al unor societăţi industriale textile. Casassovici a depus o muncă perseverentă şi competentă pentru dezvoltarea învăţământului mediu şi superior. o mică fabrică de textile. judeţul Dâmboviţa. Casassovici s-a axat pe două direcţii: dezvoltarea industriei textile. la Bucureşti. pe baza unui program ştiinţific elaborat chiar de el. a modernizat-o. al cărui preşedinte a fost Corneliu Casassovici. echipată cu cazan de înaltă presiune şi turbină. mercerizat. în cadrul Politehnicii din Bucureşti. care s-a dezvoltat continuu până în anul 1948. judeţul Dâmboviţa. Pentru a înlătura această situaţie grea. negăsind un post corespunzător în specialitate. ramură deosebit de importantă a economiei naţionale. în calitate de director. a investit în instalaţii noi şi de mare productivitate pentru albit. catedra Ştiinţa materialelor. ş. şi învăţământul pre şi universitar. profesorul Casassovici a înfiinţat „Şcoala Superioară de Textile”. a fost colonel medic. Studiile superioare le-a făcut în Germania. în domeniul pregătirii personalului tehnic necesar industriei textile şi a zahărului. în vederea pregătirii specialiştilor care să lucreze efectiv în industrie. În 1934.a. În toamna anului 1923 a fost numit conferenţiar şi la Şcoala Politehnică din Bucureşti. scămoşat. cu ambiţie şi muncă perseverentă. După cel de-al doilea război mondial. în 1945. cumpărând şi instalând o centrală proprie.CORNELIU CASASSOVICI 1886-1961 Activitatea de o viaţă a marelui întreprinzător care a fost inginerul textilist C. un laborator didactic. în asociaţie cu firma cehă FiedKulinski. El a depus o deosebită energie atât pentru organizarea unor fabrici a căror marcă s-a făcut cunoscută printre consumatori. Întors în ţară în 1909. s-a angajat la fabrica de zahăr din Roman. cât şi pentru organizarea învăţământului mediu şi superior. În timpul dezvoltării. acţiune în care a perseverat timp de 15 ani. Corneliu Casassovici s-a preocupat personal de calitatea produselor. materiile de bază au fost mecanica textilă şi 71 . Filatura de Bumbac Casassovici. În cadrul lucrărilor de modernizare.

ca urmare a unui atac de cord. Dascălul şi inginerul Corneliu Casassovici rămâne în istoria industriei ca o personalitate care a avut merite incontestabile în dezvoltarea industriei textile româneşti şi a formării şcolii naţionale de textilişti. ing. a fost solicitat şi consultat de autorităţile de stat în toate problemele industriei textile. Casassovici a publicat numeroase articole de specialitate şi cursuri pentru elevii şi studenţii textilişti.chimia textilă. pe parcursul întregii vieţi. cu un împrumut de la Banca Naţională. Şcoala fiind particulară. Preocupat de răspândirea ideilor prin scris. Acestea au fost abandonate din cauza dificultăţilor din timpul războiului. prof. Anual. Casassovici a înfiinţat Asociaţia Profesională a Industriei Textile. A trecut în nefiinţă la 1 martie 1961. urmând ca ei să devină salariaţi ai acestor unităţi industriale după terminarea studiilor. se finanţa din taxele plătite de studenţi şi bursele pe care unii elevi le căpătau de la diferite fabrici de textile din ţară. în 1952. care. Recunoscându-i-se autoritatea absolută în domeniul industriei textile. a început construcţia unor clădiri pentru Şcoala Superioară de Textile. care. În anul 1930. 72 . apolitică şi non-profit. la această şcoală erau o sută de absolvenţi. Şcoala Superioară de textile a constituit nucleul de formare a Institutului de Textile din Bucureşti. a fost mutat la Iaşi.

pe care a absolvit-o în 1925. De mic avea o deosebită curiozitate pentru substanţele chimice şi fiind elev de liceu şi-a amenajat un laborator în care făcea diverse experienţe. Carpaţi şi Marea Neagră (1956). operă ştiinţifică de o deosebită importantă pentru cunoaşterea posibilităţilor de dezvoltare a culturilor vegetale în diferite regiuni ale ţării. Prin lucrările sale ştiinţifice a adus contribuţii importante privind chimia fizică şi fertilitatea solurilor. În calitate de şef al serviciului de pedologie din Institutul Geologic.NICOLAE CERNESCU 1904-1967 Specialist în ştiinţa solurilor recunoscut pe plan mondial S-a născut la Câmpulung Muscel.000. şef al Catedrei de pedologie de la Institutul Agronomic din Bucureşti. Între anii 1939-1947 a fost şef de lucrări şi apoi asistent la Catedra de chimie fizică şi analitică. într-o familie de învăţători gospodari. Solurile din regiunea situată între Dunăre. care l-a consacrat ca profesor. În lucrările publicate de el găsim rezultatele unor cercetări de mineralogia şi chimia solurilor. studii de geneza şi clasificarea solurilor şi lucrări de cartografierea solurilor. Studiile sale originale s-au efectuat în mod special asupra mecanismului schimbului de cationi din silicaţii naturali şi sintetici (îngrăşăminte chimice) asupra chimismului pedogenetic (de formare a solurilor) şi asupra ameliorării fertilităţii solurilor acide prin adaus de marne. pe care l-a obţinut în anul 1934. a efectuat şi o susţinută activitate didactică. A fost membru fondator al Societăţii Naţionale Române pentru ştiinţa Solului. În acelaşi timp cu activitatea de cercetare ştiinţifică. care a fost publicată în 1962. Între anii 19661967 a fost preşedintele Secţiei de ştiinţe agricole şi silvice a Academiei Române. În grădina casei unde locuia cultiva diferite plante şi experimenta influenţa îngrăşămintelor asupra solului. Aceste cercetări i-au adus în scurt timp titlul de doctor docent. Şcoala primară şi liceul le-a absolvit în oraşul natal. După bacalaureat s-a înscris la Facultatea de Fizico-Chimice a Universităţii din Bucureşti. Dintre lucrările publicate de Nicolae Cernescu cităm câteva care la timpul respectiv au avut un impact deosebit în lumea specialiştilor: Capacitatea de schimb a solului în raport cu conţinutul de argilă şi humus (1939). Obţinând o bursă a plecat în Elveţia. a iniţiat şi coordonat realizarea hărţii solurilor din România la scara 1:500. Solul şi natura din România (1964). în ziua de 31 august 1904. a devenit conferenţiar în 1947 şi profesor din 1948. după care şi-a susţinut teza de doctorat în 1931. Studiile sale în domeniul cercetării solurilor au fost diversificate şi i-au adus consacrarea în ţară şi străinătate. Recunoaşterea operei sale ştiinţifice s-a făcut prin alegerea sa ca membru corespondent al Academiei Române la 2 iulie 1955 şi ca membru titular la 21 martie 1963. 73 . Regimul potasiului din complexul de alterare în raport cu condiţiile biochimice ale solurilor zonare (1960). unde a urmat cursurile Facultăţii de Chimie Industrială. Între anii 1927-1928 a fost asistent universitar şi şef de lucrări la catedrele de chimie generală şi de chimia solului de la Facultatea de Agronomie din Bucureşti. funcţie pe care a deţinut-o din 1950. Clasificarea solurilor cu exces de umiditate (1961).

a fost ales membru şi apoi preşedinte al Societăţii Internaţionale de ştiinţa Solului. 74 . la Bucureşti.Recunoscut pe plan mondial. a trecut în nefiinţă la 26 aprilie 1967. Marele om de ştiinţă care prin activitatea sa a adus contribuţii importante la dezvoltarea şi aplicarea în practică a unor principii moderne în agronomia românească. Pentru activitatea sa a fost recompensat cu ordine şi medalii şi laureat cu Premiul de Stat. membru în comitetul de redacţie al hărţii solurilor Europei de Est şi membru în comitetul de experţi pentru proiectul hărţii mondiale a solurilor FAOUNESCO şi membru în Comitetul consultativ pentru aplicarea ştiinţei şi tehnicii pentru dezvoltare de pe lângă Consiliul Economic Social ONU (în 1965).

ca în anul 1976 să fie numit director general al Institutului Central de Fizică de la Măgurele. În anul 1945 a fost transferat la Universitatea Bucureşti. În 1972 prin studiile sale a stabilit dependenţa netă a proprietăţilor electrofizice ale stratelor subţiri de telururi de zinc (ZnTe). Facultatea de Matematică şi Fizică. Organizator neobosit şi bine documentat asupra direcţiilor de cercetare mondială a fizicii atomice. în cadrul Catedrei de electricitate. introdus de el în programa analitică. pe care l-a perfecţionat an de an şi l-a dat publicităţii în 1973. A condus echipa care a construit primul betatron românesc de 50 MeV şi a adus o contribuţie importantă în proiectarea şi realizarea generatorului cu bandă şi a efectuat studii privind utilizarea în defectoscopia industrială a betatronului. director al institutului între anii 1970-1976. Fiind preocupat de răspândirea cunoştinţelor ştiinţifice în rândul tineretului. Începând din anul 1949 a desfăşurat o vastă muncă de organizare a cercetărilor ştiinţifice în cadrul Institutului de Fizică Atomică (IFA). unde conducea lucrările practice ale studenţilor la cursul de mecanică fizică. iniţiază în 1957 “Cursul de metode electronice în fizica nucleară” şi “Dozimetria radiaţiilor nucleare” (1965). Prin preocupările sale foarte variate. A iniţiat lucrări de metrologia radiaţiilor nucleare şi de aplicaţii ale radioizotopilor în industrie. 75 S-a . Primele sale cercetări s-au îndreptat asupra descărcărilor electrice de înaltă frecvenţă în gaze şi asupra spectrului energetic al ionilor şi proprietăţilor electrice ale unor pături subţiri de plumb şi staniu. când a considerat că este complet. a urmărit deschiderea de noi orizonturi în cercetarea ştiinţifică şi legătura între cercetarea fundamentală şi aplicativă. Activitatea şi-a început-o ca asistent universitar la Facultatea de Fizică a Universităţii din Iaşi. Din copilărie s-a remarcat prin seriozitate şi putere de muncă deosebită. absolvindu-le în mod remarcabil. director adjunct ştiinţific. Între anii 1949-1963 a fost numit conferenţiar şi apoi profesor. prin utilizarea rezultatelor în practica curentă. într-o familie de intelectuali. calitate pe care a deţinut-o între anii 1967-1977. recunoscându-i-se meritele. este numit şeful Catedrei de electricitate şi magnetism. dezvoltă şi modernizează laboratoarele didactice în 1969. de cercetare şi aplicativ. pentru care depunerea eforturi susţinute şi pasiune. cuprinzând întreaga activitate depusă de fizicienii români sub aspect didactic. În această calitate a ţinut “Cursul de măsuri electrice”. a condus lucrările practice de mecanică şi electricitate. În această calitate el a realizat o operă de sinteză organizatorică. După terminarea liceului s-a înscris la Facultatea de Fizică şi al Politehnica din Iaşi. a ajuns membru în Colegiul de redacţie al revistei “Ştiinţă şi tehnică”. O dată cu dezvoltarea preocupărilor fizicienilor pe plan mondial pentru fizica nucleară.FLORIN I. unde. CIORĂSCU 1914-1977 Organizator al cercetărilor în domeniul fizicii atomice din România născut la 3 iulie 1914 la Bârlad. Paralel cu activitatea didactică a efectuat şi o susţinută muncă de cercetare ştiinţifică şi de organizare. urcând treptele ierarhice de la şef de laborator (1957).

” 76 . în plină forţă de creaţie. când deţinea funcţia de director general al Institutului Central de Fizică. la Viena. a acţiunilor pline de riscuri şi efort cu răsplată puţină. al Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară. a dificultăţilor. nepăsător faţă de titluri şi de avantaje materiale. Şi-a pierdut viaţa în tragicul cutremur de pământ de la 4 martie 1977. Pentru meritele sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române. a misiunilor imposibile. un brevet şi o medalie de bronz pentru elaborarea tehnologiilor complexe de fabricarea oglinzilor retrovizoare la autoturismele Dacia. Unul dintre foştii săi colegi l-a caracterizat astfel: “Oriunde a activat . a rămas nesăţios în căutarea muncii.În 1973 a obţinut.

ALEXANDRU CIURCU
1854-1922 Inventator, pionier al aeronauticii mondiale

Familia Nicolai şi Polixenia Ciurcu, participanţi la revoluţia
din 1848 din Muntenia, s-au refugiat în Transilvania pentru a scăpa de represalii. În această situaţie s-a născut fiul lor Alexandru la Şercaia, în districtul Făgăraşului, la 28 ianuarie 1854. După anii de exil politic, când s-a înfăptuit Unirea Principatelor, familia s-a întors la Bucureşti. Pentru studii universitare, Alexandru a fost trimis la Viena, unde a urmat cursurile politehnicii şi de drept, începând din 1873 până în 1878. Revenit în ţară, s-a dedicat gazetăriei şi în această calitate scria articole împotriva abuzurilor guvernamentale, multe dintre ele îndreptate împotriva lui Ion Brătianu. Aceste luări de poziţie în presă i-au adus expulzarea în 1880, pe motivul neîntemeiat că ar fi cetăţean străin. Fiind nevoit să îşi părăsească patria, a plecat la Paris, unde un prieten al lui, Just Buisson, cu care a colaborat ulterior la realizarea unor invenţii, i-a asigurat viza de şedere în Franţa. Ciurcu şi Buisson şi-au dedicat cercetările unui domeniu pe atunci nou, propulsia aeronavelor mai uşoare decât aerul (dirijabilelor). Bazându-se pe un principiu cunoscut al fizicii, după care un gaz închis într-un recipient exercită presiuni egale pe toate direcţiile, iar dacă se face un orificiu, se produce o forţă de împingere în sens contrar ieşirii gazelor, au construit un motor rachetă. Capacitatea acestui motor propulsor era de 21, cu un orificu de evacuare de 3 mm, şi folosea un amestec combustibil secret, a cărui compoziţie nu se cunoaşte nici până în prezent. Caracteristicile acestui combustibil, declarate în cererea de brevetare a invenţiei sunt: arde lent în recipiente închise fără să lase reziduuri; produce un volum mare de gaze (o detentă puternică); se fabrică uşor; are un preţ redus. Primul propulsor a fost foarte simplu din punct de vedere constructiv şi simplu de transportat. Inventatorii l-au montat pe o barcă, cu care au mers în contra curentului apei, pe Sena, la 3 august 1886. Data este consemnată în istoria ştiinţei univesale ca prima experimentare a unui motor reactiv pentru navigaţia aeriană. Mulţimea care asista la experienţă era uluită de faptul că barca fără pânze, vâsle sau zbaturi, urca contra curentului. Presa parisiană a vremii a consemnat aceste eveniment. Invenţia a fost brevetată în Franţa sub nr. 179000/12.10.1886. Ulterior a fost brevetată în Germania, în Anglia, Belgia, Italia şi SUA. În decembrie 1886, în timpul unor experimentări, butelia Ciurcu-Buisson a explodat. Buisson şi un tânăr aflat la bordul bărcii au fost ucişi. Ciurcu a fost grav rănit, dar a fost trimis în judecată pentru omor din culpă, însă achitat ca nevinovat. El a continuat experienţele şi a demonstrat eficienţa invenţiei cu ajutorul unui vagonet care circula pe şine de cale ferată şi se deplasa cu ajutorul "propulsorului cu reacţie". Ulterior a mai prezentat o serie de invenţii privind navigaţia aeriană, care au trezit interesul forurilor militare franceze. Alexandru Ciurcu era un om bine cunoscut în cercurile ştiinţifice, ale scriitorilor şi artiştilor din Paris. Guvernul român l-a solicitat să pregătească pentru Expoziţia Universală din 1889 Pavilionul României, care a avut succes deosebit, după care i s-a permis să se întoarcă în ţară. 77

A locuit în Bucureşti, pe strada Labirint nr. 13, unde propulsorul inventat de el era păstrat într-o magazie. La 22 ianuarie 1922 a trecut în nefiinţă în urma unui atac de cord. Henri Coandă este considerat ca un continuator al cercetărilor efectuate de Alexandru Ciurcu privind propulsia reactivă pentru aeronave şi el a înscris definitiv în istoria universală, ca prioritate românească, propulsia reactivă a aeronavelor.

78

HENRI COANDĂ
1886-1972 Om de ştiinţă, inventator de renume mondial
la Bucureşti, în ziua de 7 iulie 1886. Din familia Coandă au făcut parte mulţi militari remarcabili. Tatăl său, Constantin Coandă, a urcat toate treptele ierarhiei militare, până la gradul de general; el a organizat artileria antiaeriană. A fost preşedinte al Consiliului de Ministri şi în acelaşi timp a deţinut portofoliul Ministerului de Externe în 1918. Ion Coandă (1860- 1940), unchiul lui, a fost amiral, fondator al Serviciului Maritim Român (1896) şi al Ligii Navale Române (1927). După terminarea şcolii primare, Henri a urmat tradiţia familiei şi s-a înscris la Liceul Militar din Iaşi, pe care l-a absolvit ca şef de promoţie; numele lui este scris pe placa de onoare a liceului şi cu gradul de sublocotenent de artilerie. La 19 ani a construit la Arsenalul Armatei din Dealul Spirii (Bucureşti) macheta unui avion propulsat de o rachetă, fapt care atestă că din tinereţe îl preocupa tehnica reactivă, care mai târziu îl va face celebru. Spirit independent, nu se împăca cu atmosfera cazonă mediocră; dorind sa se iniţieze în tehnică, a părăsit cariera militară şi a plecat să studieze în străinătate ştiinţele tehnice. În 1903 s-a înscris la Şcoala Tehnică Superioară de la Charlottenburg; ulterior a urmat cursurile Universităţii din Liege şi Şcoala Superioară de Electricitate din Montefiore, obţinând diploma de inginer specialist în mecanică şi electricitate. În acelaşi timp a luat lecţii de sculptură cu celebrul Rodin – care îl considera pe Coandă un mare talent – şi studia cu pasiune violoncelul. La Montefiore, împreună cu colegul său Caponi a construit un planor cu care a zburat. Avea 22 de ani când a efectuat proiectul pentru „ avionul fără elice”, primul avion din lume turbopropulsant, pe care l-a construit cu banii proprii şi pe care în ziua de 16 decembrie 1910 (la 24 de ani) l-a prezentat şi pilotat pe câmpul de la Issy les Molineux, cu ocazia celui de al doilea Salon de Aeronautică de la Paris. Acesta este stramoşul avioanelor turboreactoare care străbat zilnic în zeci de mii de exemplare perfecţionate atmosfera terestră. După cum mărturisea, neavând nici o şcoală de pilotaj şi neştiind cum să manevreze acest aparat, la aterizare l-a distrus. Dar s-a şi accidentat, fracturându-şi mâna stangă, fiind nevoit din această cauză să-şi întrerupă studiile de sculptură şi de violoncel. Presa franceză şi internaţională a consemnat evenimentul. Unii ziarişti au făcut haz de accidentul de pilotaj, alţii au examinat epocala invenţie „avionul Coanda 1910” cu seriozitate. Dintr-un articol intitulat „Primul avion turbopropulsat din lume” reiese faptul că întreaga construcţie a aparatului era originală, eliberată de o serie de componente formulate de Chamute şi fraţii Wright, care au inspirat pe constructorii de avioane de epocă. În 1912 a devenit din nou student la Şcoala Superioară de Aeronautică, înfiinţată la Paris în acel an, pe care a absolvit-o cu prima serie, obţinând diploma de inginer de construcţii aeronautice şi mecanică. Henri Coandă, înzestrat cu imaginaţie şi talent creator, cu putere de munca ieşită din comun, face cercetări în domenii foarte diferite şi lansează pe piaţa mondială invenţii care imediat au fost achiziţionate şi fabricate în serie de uzine din diferite ţări. Astfel, a realizat primul avion bimotor. Cu talentul înnascut de desenator, a desenat şi experimentat mai multe tipuri de automobile aerodinamice. 79

Henri, fiul lui Constantin şi al Haydei Coandă, s-a născut

Propunând uzinelor Bristol din Anglia proiectul unui avion, în 1912, pentru a fi produs în serie, conducerea uzinei îl angajează ca director tehnic. Având şi un deosebit simţ de om de afaceri, face ca această uzină să devină una dintre cele mai importante constructoare de avioane din lume. Aparatul Bristol-Coandă a reuşit să-l vândă în ţări ca Germania, Spania, Italia şi chiar statul român a cumpărat câteva avioane de acest tip. Preocupat de diferite domenii ale tehnicii care să aibă un impact direct în industrie, continuă cercetările şi realizează invenţii cu utilizare imediată. În 1914 a inventat primul tun fără recul pentru avioane. În 1918 a conceput primele elemente prefabricate din beton pentru construcţii de locuinţe, invenţie medaliată cu aur la expoziţiile de la Paris, Nisa, Padova ş.a Întors în ţară pentru scurt timp, în care a vizitat exploatările petrolire din Valea Prahovei, a inventat un dispozitiv original de extracţia petrolului prin „gas-lift”, simplu şi cu mare eficienţă faţă de alte sisteme. Pornind de la ideea utilizării energiei solare, a inventat o instalaţie de desalinizarea apei marine. În 1934 a descoperit un nou fenomen fizic, aducând astfel o contribuţie importantă la patrimoniul cunoştinţelor fundamentale ale omenirii, cu care pune bazele mecanicii fluide moderne, citat în tratatele de specialitate ca „efectul Coandă”. Pune în practică imediat această descoperire, pe baza căreia obţine în Franţa brevetul cu titlul „Procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui fluid în alt fluid”. În 1935, aplicând descoperirea sa, a inventat „Aerodina lenticulara”(discul zburător), experimentată şi în prezent la NASA. Aplicaţiile practice ale „efectului Coandă” se regăsesc şi în: frâna de recul pentru arme de foc; dispozitivul pentru îmbunătăţirea randamentului motorului cu combustie internă; propulsia vehiculelor aeriene; turbinele cu gaze; amplificatoarele cu fluide; poşta pneumatică; amortizoarele de zgomote şi altele. Numele marelui savant şi inventator român este înscris în cartea de aur a acelora care şi-au adus contribuţia la dezvoltarea tehnică fără precedent care a avut loc în secolul XX. El este autorul a 250 de invenţii importante, pentru care a obţinut 700 de brevete de proprietate intelectuală şi protecţie în numeroase ţări ale lumii. După ce a făcut o strălucită carieră în străinătate, în anul 1970 s-a întors în ţară. Atunci i s-au acordat numeroase onoruri: a fost numit consilier în Comitetul de Stat, cu rang de ministru, şi a fost ales membru titular al Academiei Romane. În discursul de recepţie a spus printre altele: „Ce noroc ar avea omenirea dacă ar exista multe naţii care să-i fi adus faţă de numărul locuitorilor, atât cât i-a adus naţia română în ultimii 120 de ani”. S-a stins din viaţă în Bucureşti, la 25 martie 1972, când i s-au acordat onorurile cuvenite.

80

ALEXANDRU A. CODARCEA
1899 – 1974
La 12 ianuarie 1899 s-a născut în comuna Vârşeţ (Serbia) Alexandru, fiul doctorului dentist Ion Codarcea şi al Mariei Velicec. Când avea vârsta de 4 ani, mama lui a decedat. Tatăl său s-a recăsătorit şi a plecat cu familia la Galaţi, după care s-a stabilit la Bucureşti. A terminat studiile medii la Liceul "Gheorghe Lazăr" din Bucureşti, ca premiant. S-a înscris la Facultatea de Ştiinte a Universităţii din Bucureşti, după care şi-a continuat studiile la Politehnica din Basel - Elveţia, unde şi-a pregătit teza de doctorat având ca îndrumător pe prof. M. Reinhard. Şi-a început cariera ca profesor la Şcoala Politehnică din Bucureşti şi cercetător la Institutul Geologic al României. În regiunile pe care le-a studiat a identificat mai multe zone de facies mineralogicpetrografic, stabilind geneza şi vârsta stratigrafică. Prin cercetările detaliate pe care le-a efectuat a identificat la Ocna de Fier, Oraviţa, Saşca Montană şi Moldova Nouă acumulări de minereuri complexe şi în masivul Poiana Ruscăi mineralizări de fier. Prin cercetările pe care le-a efectuat la Ocna de Fier - Dognecea a conturat corpul eruptiv, descriind magistral structura geologică a regiunii. Prin aceste studii a identificat zăcăminte noi, care, după cercetări detaliate şi stabilirea rezervelor, au intrat în circuitul economic, mărind potenţialul de materii prime minerale al României. În 1952, când s-a înfiinţat Institutul de Mine la Bucureşti, i s-a încredinţat postul de Şef al Catedrei de mineralogie-petrografie, iar din 1957 a predat această disciplină şi la Institutul de Petrol, Gaze si Geologie. Apreciindu-se activitatea sa ştiinţifică practică, care a condus la descoperirea de noi zăcăminte metalice, în anul 1960 a fost numit preşedinte al Comitetului Geologic al României şi în 1970, preşedinte al Comisiei Republicane de Rezerve Geologic. Ca lider al activităţii geologice din România a îndrumat cercetarea ştiinţifică aplicativă pentru descoperirea de noi zăcăminte, care au îmbogăţit baza de minereuri necesare dezvoltării industriale. În acest sens a elaborat o strategie de cercetare, punând accentul pe descifrarea structurilor genetice şi a poziţiei stratigrafice a formaţiunilor geologice purtătoare de zăcăminte. O contribuţie deosebită a avut-o în domeniul cercetării şi punerii în valoare a minereurilor grele, rare şi disperse, pentru care un colectiv sub îndrumarea lui a efectuat cercetări în masivul Ditrău. Cercetările efectuate pe teren şi în laborator au făcut obiectul unor comunicări ştiinţifice susţinute în ţară, la Academia Română şi la sesiuni ştiinţifice internaţionale. Dintre numeroasele lucrări publicate reţinem: Studiul geologic şi petrogafic al regiunii Ocna de Fier-Bocşa Montană (1931); Cursul de mineralogie partea I, Cristalografia geometrică şi cristalografia fizică (1941); partea a II-a, Radiocristalografia şi cristalochimia (1951); Contribuţii la studiul petrografic al rocilor eruptive şi şisturilor cristaline de la Racovăţ (jud. Mehedinţi - 1943); Contribuţii la cunoaşterea stratigrafiei depozitelor calcaroase din bazinul văii Cerna şi de la Cazane (1964) şi altele. Pentru activitatea lui ştiinţifică a fost ales membru corespondent al Academiei Române (1948) şi membru titular (1955), membru al Societăţii Geologice din Franţa, membru de onoare al Societăţii Geologice din Praga. I s-au conferit titlurile de: Laureat al Premiului de Stat (1952); Om de ştiinţă emerit (1970); Erou al muncii (1971). A trecut în nefiinţă la 28 mai 1974. 81

ANTON D. CONSTANTINESCU
1914 - 2002 O viata pentru dezvoltarea industriei chimice
S-a născut la Bucureşti, la 28 septembrie 1914, într-o familie de muncitori modeşti. Tatăl, Dumitru, mecanic la fabrica de ţigări, mama croitoreasă, au avut cinci copii, patru băieţi şi o fată. După terminarea Şcolii primare "Petru Maior" nr. 16 din Bucureşti, a urmat cursurile liceale la "Sf. Sava", clasele I-V, şi "Sf. Iosif", clasele VI-VII. Deosebit de talentat, a învăţat singur să cânte la pian şi vioară. Pasionat de chimie, s-a înscris la Şcoala Politehnică Facultatea de Chimie Industrială din Bucureşti în anul 1935. Pentru a se întreţine în facultate şi a depăşi greutăţile materiale, a fost nevoit să muncească pentru a-şi câştiga existenţa. A obţinut diploma de inginer în 1941. În acelaşi an a fost încorporat în Regimentul 1 Transmisiuni, cu gradul de caporal, trimis pe frontul de răsărit. În tranşeele insalubre s-a îmbolnăvit de TBC, a fost internat întrun spital militar şi demobilizat. În plin război, a fost angajat la fabrica "Nitrochimica" din Bucureşti, ca inginer răspunzător de producţia sărurilor anorganice, ca sulfaţi de aluminiu, cupru, zinc, recuperări de deşeuri din cenuşi şi aliaje cu conţinut de staniu. În anul 1942 a proiectat şi realizat în fabrica Nitrochimica o instalaţie care producea zilnic 3000 kg de sulfat de cupru şi o instalaţie de granulat cupru. În mai 1945 a fost numit director al fabricii Industria Chimică Făgăraş, unde a proiectat şi realizat o instalaţie care producea 3000 kg de sulfat de cupru pe zi, cuptorul de granularea cuprului şi o instalaţie de recuperarea cuprului din apele reziduale provenite de la sulfatul de cupru, cu o producţie de 2000 kg pe zi. Având o pregatire deosebită şi experienţa necesară, nu s-a mulţumit să conducă uzina în calitate de director; framântat de ideea dezvoltării industriei chimice româneşti, a lucrat ca proiectant şi a introdus în producţie metode noi, originale. În anii care au urmat a realizat o instalaţie de alauni necesară uzinelor de ape, o instalaţie de nitrit-nitrat de amoniu şi o altă instalaţie de purificarea sulfului necesar pentru fabricarea de explozivi. Pentru fabricarea sulfaţilor a introdus folosirea acizilor reziduali de la explozivi, iar ca metale diverse deşeuri de la metalurgie. La 11 iunie 1948, când industria a fost naţionalizată, a fost scos din funcţia de director al I.C. Făgăraş, dar după scurt timp a fost reintegrat ca director tehnic. În septembrie 1948 a fost transferat la Centrala Industrială a Chimiei şi Metalurgiei Neferoase în calitate de dispecer pentru uzinele Nitramonia, Ocna Mureş, Copşa Mică, Valea Călugărească şi Metalochimică. În această funcţie a reuşit să îşi aprofundeze cunoştinţele privind instalaţiile de amoniac, acid azotic, nitrocalcar şi altele, devenind un specialist deosebit de valoros, de care industria chimică avea nevoie pentru dezvoltarea care s-a desfăşurat în anii următori. Din anul 1953 a fost numit în diferite funcţii şi a acţionat în vederea măririi capacităţilor de producţie la Carbochim-Cluj, uzina etalon cunoscută pe plan mondial, mărirea capacităţii la Uzina de Acid Sulfuric de la Valea Călugăreasca şi cea de la Câmpiniţa. El a introdus tehnologii moderne la fabricarea prin electroliză a îngrăşămintelor şi sărurilor de acid fosforic. În iunie 1956 a fost numit ministru adjunct la Departamentul Chimiei Anorganice din Ministerul Chimiei, deşi nu era încadrat politic, condiţie necesară atunci pentru a ocupa astfel de posturi importante. În aceasta poziţie a militat pentru o dezvoltare raţională şi echilibrată a industriei chimice, punând baza unor fabrici de acid sulfuric de mare capacitate, 82

de îngrăşăminte pentru agricultură şi clorosodice pentru consumul intern şi export, înzestrate cu utilaje şi tehnologiile cele mai moderne în acel timp. Din iniţiativa inginerului Anton Constantinescu, după anul 1957 s-au dezvoltat o serie de uzine mari ca aceea de la Tg. Mureş pentru azot, Combinatul de la Turnu Măgurele pentru îngrăşăminte, acid sulfuric, amoniac şi s-a dat o mare importanţă sectoarelor de materii plastice de la Fagaraş, Oraştie, Ucea, Borzeşti şi Bucureşti. Sectorul anorganic pe care l-a condus timp de şase ani s-a dezvoltat armonios. În afară de activitatea de ministru adjunct, a fost solicitat în calitate de consilier tehnic pentru relaţiile economice industriale cu străinătatea. În această calitate a participat la încheierea unor contracte de maximă eficienţă cu numeroase ţări. În anul 1959 a fost solicitat să predea cursul de tehnologie anorganică la Institutul Politehnic Bucureşti, fiind numit şi membru în Consiliul ştiinţific al Facultăţii de Chimie Industrială. În afara cursurilor de zi, a predat şi cursuri serale pentru ingineri economişti. Cursurile sale se bazau pe experienţa personală, studenţilor le transmitea cunoştinţele pe care le avea din munca sa teoretică şi practică. La cursuri nu avea nici un fel de notiţe şi prelegerile decurgeau liber, captivând deopotrivă pe studenţi şi asistenţi. A mai ţinut cursuri la Facultatea de Chimie din Timişoara, din Iaşi şi la Academia Militară. A lăsat în urmă o bogată literatură de specialitate, cursuri tipărite, articole şi cărţi, dintre care cităm: Sarea (1980); Eficienţa tehnico-economică; Optimizarea procesului de granulare a azotului; Valorificarea materialelor refolosibile (1982); a colaborat la LEXICONUL TEHNIC ROMAN, vol. VII, VIII, IX, X. A fost membru în colectivul de redacţie al Revistei de chimie, al Revistei de coroziune şi al Revistei de chimie analitică. A desfăşurat o largă acţiune de popularizare a industriei chimice prin conferinţe în direct la radio şi televiziune. În ultimii ani de viaţă, înainte de a se retrage complet, a activat în cadrul AGIR, ca decan al Colegiului de etică profesională. Pentru tineret a încercat sa reînvie după 1990 organizaţia de cercetaşi, al cărei membru a fost în anii de liceu. S-a stins din viaţă la 23 iulie 2002.

83

se ducea la gară şi se învârtea în jurul locomotivelor. numeroase proiecte cu folosirea betonului armat. lăsând povara familiei pe umerii lui. Gheorghe Constantinescu. Dintre realizările sale în domeniul construcţiilor. Roman şi altele. Fiind elev în cursul inferior. Un succes deosebit l-a avut cu repararea unui aparat medical electric adus din străinătate şi cu confecţionarea unei maşini de calculat din carton care făcea cele patru operaţii. Prietenii din şcoala primară i-au dat numele de Gogu. în anul 1904 termină studiile superioare ca şef de promoţie. Termină liceul în anul 1899 cu media 8. chimie şi matematică. în prezent. castelul de apă de la Periş . după războiul franco-german din anul 1870 (care s-a încheiat cu ocuparea Alsaciei). având deschideri de 60 m. în condiţii de rentabilitate economică şi de calitate tehnică. poartă numele lui Nicolae Bălcescu. Tatăl său. construită în întregime din beton armat. Ştia şi îi plăcea să scrie şi să citească înainte de a fi la şcoala primară. din care au provenit ingineri de prestigiu. cu două arce de beton armat. a fost angajat în Serviciul de poduri şi şosele al statului ca specialist în beton armat. Deseori. făcea parte dintr-o familie alsaciană refugiată în Banat.jud. a fost profesor de matematică şi directorul liceului din localitate care. a cărei cupolă este formată dintr-o pânză de beton armat de 5 cm grosime.1965 (Gogu) Constantinescu s-a născut la 4 octombrie 1881. Ana Constantinescu. pe care le şi putem vedea şi admira şi în prezent. cupola Camerei Deputaţilor din Bucureşti. Mama sa. în 'Buletinul Societăţii Politehnice". în cadrul serviciului. voluntar. Astfel. Ilfov. s-a dovedit un student deosebit. el reuşeşte să învingă la licitaţii societăţile străine care construiau scump şi de multe ori de calitate îndoielnică. După absolvire. întrebându-i pe mecanici amănunte despre funcţionarea acestora. Deşi aptitudinile lui erau spre fizică. a cărui utilizare în construcţii era pe atunci în faza de pionierat. Înclinaţiile lui tehnice s-au manifestat încă din copilărie. şi-a înjghebat un laborator acasă.GEORGE (GOGU) CONSTANTINESCU 1881 . tatăl său a decedat. la Craiova. Când era în clasa a V-a de liceu. Încă din copilărie a dovedit că are o inteligenţă precoce. dar şi meditativ. până la sfârşitul vieţii. în care repeta experienţele de la orele de fizică şi chimie. Ca rezultat al preocupărilor sale teoretice şi practice. publică. vioi. Ca tânăr inginer. în acelaşi an. În tot timpul anilor de studiu. Liceul l-a urmat la Craiova. în special cu bicicleta.90 şi. remarcaţi în ţară şi în tehnica mondială. dar îl atrăgeau şi joaca. pe care le avea încă din facultate. părinţii l-au îndrumat să înveţe cu aceeaşi străduinţă la toate materiile. îl descriau ca pe un copil mic de statură. Bazându-se pe teorii proprii. podurile de peste Siret de la Adjud. elaborează. în anul 1904. intimii chemându-l numai cu acest nume. Răcătău. Având ca obiectiv construcţia şoselei Doftana-Buşteni. fundamentate matematic. se înscrie la celebra Şcoală de poduri şi şosele din Bucureşti. podul de la Lainici. a avut de rezolvat o problemă 84 George . aduce o contribuţie deosebită şi originală la realizarea unor proiecte de construcţii cu folosirea betonului armat. pe care le şi pune în operă. dând soluţii asupra transmiterii eforturilor de la beton la oţel. un studiu privind calculul bolţilor încastrate şi altul asupra betonului armat. Cei care l-au cunoscut în acea perioadă. iar el l-a acceptat cu plăcere şi la utilizat în toată corespondenţa. cităm: moscheea din Constanţa. când a realizat tot felul de experienţe complicate pentru vârsta lui.

cercetător şi creator ştiinţific. Datorită succesului din primul război mondial al acestei mitraliere.vol.a. electrice. În anul 1918. se publică prima ediţie a lucrării "Teoria sonicităţii" . Inventatorul pune la punct sistemul de conducte pentru transmisii sonice şi realizează 120 de invenţii brevetate. forajul sonic. prezintă o invenţie remarcabilă. mai simple şi mai uşor de manevrat şi cu un randament mai ridicat cu 55% faţă de cele pneumatice. îi face un precursor al şoselelor moderne asfaltate. care nu erau interesaţi să schimbe tehnologiile de producţie. electrosonicitatea. În noua ţară. construită în serie la uzinele "Bristol-Coandă" şi montată pe avioanele de luptă cu aceeaşi marcă. începuturile au fost grele şi modeste. Constantinescu. într-un număr din anul 1926. termosonicitatea. Convertorul de cuplu sonic are aplicaţii în toate cazurile în care energia produsă de motoare termice. În anul următor. la Londra. au preferat să plătească inventatorului suma de 15. însă dezvoltarea tumultoasă a producţiei de energie electrică a generat şi dezvoltarea industriei de aparate electrice ieftine. care de fapt a fost primul laborator de sonicitate din lume. inspirat şi muncitor. a cărei cadenţă de tragere era sincronizată cu rotaţia elicei. şi se stabileşte la Londra. Revista engleză "The Graphic". Aplicaţiile practice ale teoriei sonicităţii au uimit lumea şi păreau la timpul respectiv de domeniul miracolului. prezintă o locomotivă cu convertor sonic. Fabricanţii englezi. Dispunând de o imaginaţie tehnică deosebită. Autorul a sesizat că legile sonicităţii sunt similare cu cele ale electricităţii: undele elastice ale lichidului într-o conductă dau naştere unui curent sonic analog curentului electric prin conductorii metalici. din 1924. idee care l-a frământat încă din timpul liceului. la care s-a înlocuit cutia de viteze clasică şi s-a suprimat ambreiajul. Astfel. Sonicitatea este ştiinţa care tratează modul de transmitere a energiei mecanice prin vibraţii elastice în fluide. înlocuieşte curelele de transmisie la maşinile-unelte. în 1910. Primul său laborator. Respingerea unor proiecte ale sale îi schimbă cursul vieţii. care a avut un succes deplin. de a stropi şoseaua cu păcură fierbinte. Printre aplicaţiile sonicităţii mai cităm: pompele sonice ciocanele şi perforatoarele sonice. a publicat un articol 85 . Marnele argiloase din care este format solul îngreunau rularea mijloacelor de transport al petrolului prin faptul că roţile se împotmoleau. la o nouă ediţie a aceleiaşi expoziţii. în care este cuprinsă şi fundamentarea matematică a acestei teorii. Soluţia lui G. Sonicitatea aplicată dă soluţii simple şi originale pentru funcţionarea multor mecanisme. stabilind legile de generare şi reflectare a undei sonice şi fundamentarea matematică a acestora. era instalat în bucătăria apartamentului său. injectoarele sonice de combustibil pentru motoarele Diesel. controlul şi manevrele conducătorului reducându-se la menţinerea direcţiei şi accelerarea motorului. în construcţiile navelor etc. necesită o transmisie. G. după un principiu asemănător cu cel al transmisiei de energie acustică prin vibraţii acustice. Constantinescu obţine fonduri importante pentru continuarea cercetărilor. pune bazele unei ştiinţe noi. Prima aplicaţie s-a realizat prin „mitraliera sonică". În 1923. se putea vedea un elegant automobil cu convertizor de cuplu sonic. care au devenit un concurent greu de învins pentru maşinile sonice. părăseşte ţara la vârsta de 29 de ani.000 lire sterline timp de cinci ani. în cadrul Expoziţiei Imperiului Britanic de la Wembley. cunoscută sub denumirea de "convertizorul de cuplu" sau schimbătorul de viteze automat. I. la cuplajul turbină-elice. Aici a căutat şi a găsit un mediu favorabil şi condiţii pentru realizarea în practică a concepţiilor sale îndrăzneţe în domeniul utilizării betonului armat şi transmiterii energiei prin unde sonore.dificilă. pe care nu a părăsit-o până la trecerea în nefiinţă. SONICITATEA. Maşinile sonice sunt capabile sa transforme energia sonică în energie mecanică la fel ca cele electrice. cu explozie etc. aplicaţii în tratamentul medical şi sterilizare ş.

spre a le aduce în patrimoniul ştiinţei". alături de Albert Einstein. A încetat din viaţă la 11 decembrie 1965. inventator şi om de ştiinţă care a fost Gogu Constantinescu. A fost membru al Societăţii Politehnice. membru de onoare al Academiei Române şi membru de onoare al Societăţii inginerilor din Anglia. cu care prilej Institutul Politehnic din Bucureşti i-a acordat titlul de "Doctor honoris causa" în ştiinţe tehnice. dar şi un gânditor care avea aceeaşi pasiune pentru problemele de fizică şi tehnică. Pentru a onora cum se cuvine memoria marelui inginer. aplicată în practică. de la a cărui naştere se împlinesc 115 de ani. la Londra. Cu ocazia aniversării a 40 de ani de la apariţia volumului „Teoria sonicităţii'. afirmând că: „această descoperire îl situează pe savantul inginer român printre marii inventatori ai lumii. Academicianul ing. 86 .A.despre sonicitate. Asociaţia Generală a Inginerilor din România va organiza. preşedintele Societăţii inginerilor din Anglia remarca: "Sonicitatea este o descoperire fascinantă. Ernest Rutherford. T. a condus la apariţia unor maşini şi dispozitive cu o eficienţă economică sporită faţă de cele clasice. o expoziţie consacrată acestei mari personalităţi a ingineriei româneşti. în luna septembrie. care a deschis perspective continue perfecţionării tehnicii". către care îl conducea un dar de a sesiza fenomenele naturale şi apoi a le îmbrăca în forma matematică necesară spre a le da viaţă. Marie Curie. Edison şi alţii”. Teoria sonicităţii. În 1961 a făcut o vizită în ţară. Aurel Beleş spunea despre el: "Gogu Constantinescu era un artist care avea o pasiune evidentă pentru muzică.

Acest fapt l-a influenţat în alegerea carierei. pe baza unei teze strălucite în domeniu. iar între anii 1955-1972 a avut funcţia de responsabil adjunct la “Revista de horticultură şi viticultură”. Menţionăm numai “Raionarea viticulturii” şi monumentala lucrare în 8 volume “Ampelografia României”. Activitatea sa ştiinţifică s-a concretizat în peste 400 de lucrări ştiinţifice şi a fost prezentată sub formă de comunicări. în 1941. unde preda cursul de viticultură şi vinificaţie. Dornic de perfecţionare. ca asistent şi apoi ca şef de lucrări la Facultatea de Agronomie din Bucureşti.GHERASIM I. cu ajutorul unei burse a plecat în Franţa. unde a efectuat un stagiu de un an la Staţiunea Enologică de la Nimes a Universităţii Montpellier şi la pepiniera Richard din Ners-Gard şi altele. obţinând diploma de inginer agronom. ca profesor şef de catedră. cursuri pentru învăţământul superior. pe care a absolvit-o în 1927. studii. Multe dintre lucrările sale au devenit de referinţă pentru cercetătorii din ţară şi străinătate. El a orientat cercetările sale şi ale colaboratorilor spre influenţa mediului asupra producţiei viţei de vie. tratate. unde a lucrat între anii 1929-1937. cumulând aceleaşi funcţii la Institutul de Cercetări Agronomice al României (ICAR) până în anul 1945. a determinat modalităţile intime de interacţiune ale factorilor ecologici naturali atrofici care determină productivitatea viei. În învăţământul superior a debutat în 1937. Obţine titlul de doctor în agronomie. Începuturile au fost la Centrul Viticol Pietroasele (Buzău). referate. După terminarea liceului s-a înscris la Şcoala Superioară de Agronomie de la Herăstrău. Pentru activitatea ştiinţifică a fost ales în 1955 membru corespondent al Academiei Române şi în 1963 membru titular. Revine în 1948 la Institutul Agronomic din Bucureşti. monografii magistrale. Foştii săi studenţi îşi amintesc cu admiraţie de erudiţia şi calităţile lui didactice. la Staţiunea Experimentală Viticolă din Conegliano. manuale pentru învăţământul mediu. Ca viticultor ecologist. CONSTANTINESCU 1902-1979 Figură reprezentativă a enologiei româneşti şi mondiale S-a născut la 22 martie 1902. Ca director al Secţiei de viticultură din ICAR a avut o contribuţie importantă la organizarea staţiunilor de cercetări şi la stabilirea tematicii de cercetare şi a organizat numeroase manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale.5460 pagini. învăţământ superior şi cercetare. în comuna Cişmeaua-Văruiţa din Basarabia. Între anii 1962-1964 a deţinut funcţia de prorector. ca profesor şef de catedră şi decan al facultăţii. fiind traduse în majoritatea ţărilor viticole ale lumii. Apoi a plecat în Italia. Şi-a desfăşurat activitatea profesională în producţie. cunoscut pentru vinurile sale din antichitate. unde şi-a petrecut copilăria. articole de îndrumare tehnică şi broşuri de popularizare. specializarea viticultură şi vinificaţie. Profesorul Gherasim Constantinescu a contribuit direct la formarea a 25 de serii de ingineri horticoli. În anul 1945 a fost transferat la Facultatea de Agronomie din Timişoara. Sub conducerea lui ca redactor-şef (1937-1947) a apărut “România viticolă”. într-o zonă viticolă. 87 .

La înfiinţarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. Despre el a rămas scris că: “S-a impus datorită spiritului angajat. 88 . A fost solicitat şi a funcţionat ca expert pe lângă Oficiul Internaţional al Viei şi Vinului de la Paris şi ales vicepreşedinte al acestui organism internaţional (a deţinut această funcţie între anii 1968-1971). a fost ales membru titular şi preşedinte al Secţiei de horticultură şi tehnologia produselor agricole. militant. în 1969. A fost decorat cu Ordinul Muncii clasa I şi a II-a. A fost un om cu calităţi deosebite şi un valoros reprezentant al ştiinţei româneşti peste hotare”. combativ şi intolerant faţă de lipsurile ştiinţifice şi morale. când a fost ales membru corespondent al Academiei Italiene a Viţei şi Vinului de la Siena. Recunoaşterea meritelor sale ştiinţifice pe plan internaţional a început în anul 1963. laureat al Premiului de Stat şi a obţinut marele Premiu Internaţional al Viei şi Vinului. S-a stins din viaţă la 3 iulie 1979 în Bucureşti.

Principiul ecologic în ştiinţa economică(1993). preşedinte al Asociaţiei de Management Ecologic şi Dezvoltare Durabilă. Dintre lucrările publicate cităm câteva titluri: Economia protecţiei mediului natural(1976). Teoria valorii-muncă şi lumea contemporană(1984). fiind avansat ulterior conferenţiar şi profesor şef de catedră. teoria economică contemporană. economia protecţiei mediului ambiant. S-a născut la 27 martie 1920. Constantinescu a cumulat activitatea didactică cu cea de cercetare în calitate de şef al Secţiei de cercetări. doctoranzii şi colaboratorii îl consideră un profesor excepţional şi un doctrinar economist de excepţie.N. metodologia protecţiei mediului ambiant. N.N. în Bucureşti. Acumularea primitivă a capitalului în România(1991). preşedinte al Secţiei de ştiinţe economice. titlul de doctor în economie(1959) şi cel de doctor docent(1972). A fost director al colegiului de redacţie al publicaţiei „Revista română de ştiinţe economice”. Populaţie. Reforma economică. secretar general(1994). 89 . Din anul 1949 şi-a început activitatea în învăţământ ca şef de lucrări. Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din ţară şi străinătate. le-a absolvit în oraşul natal. Iniţial a lucrat la Catedra de istorie economică(1954-1964) şi ulterior la Catedra de economie politică(1964-1985). A susţinut sute de prelegeri. analize istorice. Dileme ale tranziţiei la economia de piaţă(1992). economist cunoscut în cercurile ştiinţifice Internaţionale. istoria gândirii economice. în calitate de profesor invitat. obţinând licenţa în economie(1942). Constantinescu a fost cel mai mare profesor economist al României secolului XX. Bălcescu”(1931-1938) şi cele universitare la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale. Cei care au urmat cursurile pe care le-a predat. membru titular(1990). În cele 350 de lucrări de referinţă pe care le-a publicat a tratat toată gama de probleme economice. istorie. Întregul ciclu de studii. a urmat cursurile Liceului Comercial „N. Fellow al Institutului de Dezvoltare Durabilă din Washington. alături de Madgearu şi Slăvescu. Despre activitatea sa didactică. Învăţămintele tranziţiei economice în România(1997). CONSTANTINESCU 1920-2000 Profesor universitar.NICOLAE N.istoria economică şi istoria gândirii economice. sub formă de monografii. studenţii. juridice şi sociologice(1992). de la cele primare la cele universitare. În 1974 a ţinut o serie de conferinţe. economie(1988). la Institutul de Cercetări Economice al Academiei Române(1957-1967). problemele economiei de piaţă. la Institutul de Dezvoltare Economică al Băncii Mondiale. conferinţe şi lecţii cu aceste teme. În lunga şi intensa sa activitate a abordat subiecte de studiu din istoria economică şi socială. în folosul cui?(1993). care apare în limbile franceză şi engleză. academicianul Tudorel Postolache spunea: „Nu mă sfiesc să afirm că N. abordând problemele contemporane privind studiul economiei de piaţă în condiţiile specifice actuale din ţara noastră şi globalizarea economiei. Reformă şi redresare economică(1995). Remarcabilul om de ştiinţă a fost ales de Academia Română membru corespondent(1974). metodologia cercetării ştiinţifice economice. Hotărât să îmbrăţişeze cariera de economist. după o lungă şi grea suferinţă a trecut în nefiinţă în ziua de 14 decembrie 2000. preluând ştafeta a devenit profesor simbol”.

preşedintele AGIR. în fruntea AGER. la început ca vicepreşedinte(1990) şi apoi ca preşedinte până la sfârşitul vieţii. prof. N.N. Stimat şi iubit de economişti. în care inginerii şi economiştii au un rol esenţial în vederea relansării economice”. pe baze democratice. pentru unirea întregii societăţi civile româneşti. ing. într-un spirit de libertate a opiniilor. Constantinescu s-a înscris în galeria personalităţilor care au modernizat învăţământul superior economic”. La numeroasele realizări din cadrul AGER se adaugă şi iniţiativa sa privind construirea Casei Economiştilor. contribuţie. personalitatea distinsului dispărut va rămâne şi datorită calităţilor sale morale şi demnităţii de care a dat dovadă în timpul vieţii.Academicianul Constantin Ionete spunea despre el: „Prin activitatea sa multidisciplinară şi valoroasă. Un rol deosebit l-a avut în cadrul Asociaţiei Generale a Economiştilor din România(AGER). în căutarea unor soluţii realiste pentru stoparea declinului economic în care ne aflăm şi care a dat România înapoi cu multe decenii. La împlinirea vârstei de 80 de ani(27 martie 2000). îi adresa. a condus cu competenţă şi pasiune asociaţia renăscută în 1990. În amintirea celor care l-au cunoscut. 90 . dintre AGER şi AGIR. între altele: „Domnule academician. Cu acest prilej. dr. vă adresez cele mai sincere mulţumiri ale comunităţii inginereşti pentru nemăsurata dvs. O atenţie deosebită a acordat-o marele dispărut colaborării dintre economişti şi ingineri. Mihai Mihăiţă. Academia Română l-a sărbătorit în cadrul unei şedinţe festive.

Aceste studii aprofundate asupra hidrocarburilor au fost receptate cu mult interes de companiile naţionale şi mondiale. cărbuni. Ca profesor este considerat unul dintre întemeietorii învăţământului românesc de chimie industrială. "Compoziţia elementară a uleiurilor neutrale separate din gudroanele primare ale ligniţilor româneşti" (1928). După un stagiu de specializare la Uzinele Chimice din Germania. minereuri metalifere şi nemetalifere. În timpul războiului care a urmat. În anul 1910 a publicat "Studiul asupra marei industrii chimice organice franceze". După razboi şi-a reluat activitatea atât în învăţământul superior. unde au fost identificate rezerve mari. care a avut un impact deosebit asupra industriaşilor români şi oamenilor de stiinţă. marile tendinţe de dezvoltare industrială se îndreptau spre chimie si electricitate. ca: materiale de construcţii. O deosebită atenţie a acordat procesării petrolului din toate zăcămintele care se găsesc în Moldova şi Muntenia. "Utilizarea raţională a ligniţilor româneşti" (1926). obtinând diploma de inginer chimist. întorcându-se în ţară a fost numit profesor la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. O altă lucrare de interes deosebit pentru industria de prelucrare a petrolului este "Asupra constituirii fracţiunilor de petrol obţinute prin distilarea în vid" (1934). Posibilităţile de a extrage din ligniţi fracţiuni de hidrocarburi. stabilind raportul procentual între hidrocarburile aromatice uşoare şi cele grele. a fost mobilizat ca ofiţer la arma chimică. Argeş şi Bacău. La începutul secolului XX. a lăsat o serie de lucrări valoroase: "Asupra dozării volumetrice a hidrocarburilor saturate şi nesaturate cu legatură dublă. Profesorul Dănăilă a luat ca model industria chimică din Franta. a creat un colectiv care s-a ocupat intens de valorificarea majorităţii materiilor prime minerale din subsolul ţării noastre. După absolvirea Liceului Internat din Iaşi. demonstrate de prof. cât şi în cercetarea aplicativă. judeţul Galaţi. "Asupra utilizării hidrocarburilor aromatice din fracţiunile de petrol" (1925). În cadrul Politehnicii din Bucureşti şi-a continuat activitatea de profesor. la 17 aprilie 1878. Dănăilă. devenind decanul Facultăţii de Chimie Industrială. ca director al Institutului de Chimie Industrială din Bucureşti. În domeniul cercetării aplicative. auro-argentifere şi petrol. aromatice si gudronului din petrol" (1923).NEGOIŢĂ DĂNĂILĂ 1878 – 1953 S-a năcut în comuna Buceşti. i s-a acordat o bursă cu care şi-a continuat studiile la Universitatea Regală Tehnică din Berlin (Charlottenburg). participând la campaniile din 1912 şi 1916-1918. a căror valorificare în industrie ar putea contribui esenţial la dezvoltarea economiei naţionale. Cursurile sale erau în fiecare an completate cu noutăţi apărute în toată lumea în domeniul pe care îl preda. "Asupra dozării volumetrice a hirocarburilor aromatice ca fracţiuni în petrol si gudron" (1926). pentru valorificarea substanţelor minerale solide şi a combustibililor fosili. au condus la producerea de carburanţi sintetici în Germania pe timpul războiului. 91 . determinând rezervele de hidrocarburi aromatice. îndreptându-şi cercetările în domeniul chimiei industriale. În anul 1912 cercetările sale s-au îndreptat asupra posibilităţilor de valorificare a ligniţilor din zăcămintele româneşti situate în judeţele Dâmboviţa. într-o familie de învăţători modeşti. Urmare a studiilor sale originale.

La 25 mai 1939. recunoscându-i-se valoarea pe plan mondial a lucrărilor sale în domeniul procesării petrolului. 92 . Bănuit că ar fi colaborat cu germanii la dezvoltarea industriei de carburanţi sintetici. S-a stins din viaţă în Bucureşti la 5 februarie 1953. Academia Română l-a ales membru de onoare pentru cercetările sale excepţionale în domeniul hidrocarburilor. Ca un act reparatoriu a fost repus în drepturi ca membru de onoare post mortem al Academiei Române la 3 iulie 1990. numele lui strălucind printre marile personalităţi ale ţării. a fost scos din rândurile academicienilor în 1949. fără a se avea în vedere că rezultatele cercetărilor lui au fost publicate şi în strainatate.În anul 1936 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Soluţiile propuse de el sunt apreciate de conducerea societăţii şi în scurt timp este promovat în funcţia de director tehnic.Analiza nodulară pentru reţele complexe asistată de calculator. franceză şi rusă. obţinând titlul de inginer. Descoperind cauze şi efecte malefice şi benefice. cunoscută ca „analiza nodală Dimo” şi „metodele REI”. unde pasiunea lui pentru electricitate era cunoscută de colegi şi profesori. dar în acelaşi timp activa. timp în care a fost nevoit sa rezolve numeroase probleme practice privind producerea şi distribuţia electricităţii pe reţele naţionale şi internaţionale.220. Acordându-i-se o bursă. Dimo şi-a adus contribuţia la crearea principiilor de dezvoltare a reţelelor electrice de 35. a făcut obiectul unor studii moderne. care apare în reţele cu neutrul izolat. care sunt descrise în literatura de specialitate.PAUL GHEORGHE DIMO 1905-1990 Cercetător ştiinţific. Metoda este şi în prezent utilizată în Europa Occidentală. El a efectuat în cadrul Societăţii de Gaz şi Electricitate o muncă continuă de 15 ani.110. a introdus concepţii noi în analiza sistemelor electromagnetice. a fost numit într-un post de proiectant la Societatea de Gaz şi Electricitate din Bucureşti. la proiectarea şi executarea sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier I. Nodal Analysis of Power Systems(1975): Sistemul energetic planetar(1988) şi multe altele. Astfel. specialitatea electrotehnică. în cazul întreruperii unei faze. precum şi măsurarea acestora prin analiza vectorială. utilizată pe plan mondial. cu titlul „Analiza sistemelor electromagnetice”. care exprimă starea reţelelor naţionale şi internaţionale. În anii 1949-1969 a funcţionat ca şef de sector la Institutul de Energetică al Academiei Române. în calitate de consilier ştiinţific. publicată în 1968 şi care a fost tradusă imediat în limbile engleză. utilizate şi în prezent pe plan mondial S-a născut la Turnu-Severin la 17 aprilie 1905. pe arii geografice mari. asociată cu analizatorul „Dimo” sau cu „anagraful Dimo”. în reţelele electrice. pentru procedeul grafic şi analizorul Dimo a fost recunoscută prin: premiul internaţional „Montefiori” şi premii pentru contribuţia la electrificarea ţării(1950) şi pentru proiectarea hidrocentralei Moreni(1954).400 kV în România. El creează analiza nodală. îşi prezintă teza de doctorat în 1968 la Institutul Politehnic din Bucureşti. reprezentând pe diagrame starea reţelei electrice. În anul 1970 a fost declarat doctor docent. dar şi în Statele Unite.Valoarea invenţiilor sale pentru evitarea supratensiunilor prelungite. pe care a deţinut-o până în 1945. căutând să înlăture pe acelea care produc perturbaţii. un mod de reprezentare unic tipic. alegerea lui ca 93 . unde a studiat cu pasiune fenomenele necunoscute care au loc o data cu dezvoltarea producţiei şi distribuţiei. unde a urmat cursurile Şcolii Superioare de Electricitate(1929-1930). a plecat la Paris. Întors în ţară. introduce concepte originale în analiza sistemelor electromagnetice şi utilizării curenţilor. inventator. În 1963 devine membru corespondent al Academiei Române. a urmat cursurile învăţământului preuniversitar în oraşul natal. După cercetări îndelungate cu aplicarea rezultatelor în industrie. El a transmis rezultatul cercetărilor sale în numeroase lucrări publicate. A absolvit Şcoala Politehnică din Bucureşti în 1928. creează o structură topologică echivalentă. dintre care cităm: Analiza nodală a sistemelor electromagnetice. prin care a explicat fenomenul denumit „inversiunea fazelor”. tratate şi cursuri sub titlul „Dimo’s Rei methods”.

opera lui ştiinţifică funcţionând în continuare. Avea să treacă în nefiinţă după câteva luni.La 22 ianuarie 1990 a fost ales membru titular al Academiei Române. la 17 aprilie 1990 la Bucureşti.membru al Societăţii Franceze a Electricienilor şi premiul „Traian Vuia” al Academiei Române(1968). 94 .

utilizarea curentului monofazat de 50 Hz. transportului şi distribuţiei energiei electrice. În anul 1945 a întocmit un plan de electrificare a ţării. secţia reală. A publicat numeroase tratate şi articole de specialitate. Comăneşti. din Tulcea. la care a aplicat cea mai nouă soluţie a timpului. A fost angajat ca inginer la 1 ianuarie 1924 şi peste 30 de ani a lucrat ca proiectant şi constructor în industria energetică. Teleorman. pe care l-a absolvit în 1917. astfel: director al Centralei Industriale a Energiei Electrice şi director general al Industriei Energetice din Ministerul Energiei Electrice(1953-1964).CONSTANTIN N. Contribuţii importante a adus la construirea termocentralelor electrice de la Doiceşti. la secţia de matematică. Ca şi fraţii lui. în care a avut în vedere şi folosirea reţelei hidrografice. devenind inginer electromecanic. Ovidiu II. Petroşani şi a hidrocentralelor de la Bicaz şi Sadu. dar şi fanfara de elevi din care a făcut parte din 1911. El a construit reţeaua de înaltă tensiune din regiunea petrolieră Prahova şi reţelele de transport şi distribuţie. ale cărei cursuri le-a urmat timp de doi ani. A rămas legat sufleteşte toată viaţa de liceu şi de oraşul Tulcea şi a sprijinit construirea unei noi aripi a liceului. DINCULESCU 1898-1990 Ctitorul noului local al Politehnicii din Bucureşti S-a născut la 23 noiembrie 1898. De asemenea. Pasionat de inginerie. iniţial la o şcoală primară din Bucureşti. Ploieşti. pentru că au luat atitudine în apărarea ţăranilor revoluţionari din 1907. Slănic şi altele. Borzeşti. jud. 95 . în anul 1917. în zonele Arad. Părinţii săi. dotarea laboratoarelor didactice. au fost mutaţi disciplinar la Isaccea. a plecat la Bucureşti şi a urmat cursurile Politehnicii între anii 1918-1922. Este autorul planului de electrificare CFR şi realizatorul principal al proiectului de electrificare a liniei BucureştiPloieşti-Braşov. Pentru înalta sa competenţă i s-au încredinţat funcţii tehnice de conducere. al producerii. Constantin. pe care l-a prezentat la Congresul AGIR. a fost elev al liceului Spiru Haret. După obţinerea bacalaureatului s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi. Pe placa de onoare a premianţilor se află înscris cu litere de aur şi numele fostului elev Dinculescu N. învăţători. Inginerul Întreaga sa activitate inginerească a desfăşurat-o în domeniul centralelor şi reţelelor. a ajutat la reconstruirea monumentelor Dobrogea şi a lui Mircea cel Bătrân din oraş. Studiul intitulat „Căderile de apă ale Dunării şi posibilităţile de folosire a lor” a fost premiat de Societatea Politehnică în anul 1943. Studiile pentru valorificarea potenţialului energetic au început din 1926 şi cu acestea a pus bazele teoretice ale sistemelor hidroenergetice care s-au realizat la Porţile de Fier. în oraşul Alexandria.

Iniţiator al construcţiei noului local al Politehnicii din Bucureşti. Membru al atâtor organizaţii inginereşti de peste hotare. Marele său talent pedagogic şi pasiunea cu care a predat. academicieni.” Fundaţia ştiinţifică „Constantin Dinculescu” La iniţiativa unui grup de cadre didactice şi cercetători de la laboratorul „Linedyn” al catedrei de electroenergetică a UPB. construcţia nu era terminată. membru al Comisiei Naţionale pentru UNESCO. pentru ca acest local să fie cât mai funcţional. dar continua să urmărească lucrările. 96 . al cărei membru a devenit din 1935. de la asistent la profesor emerit. a spus: „Cu durere în suflet particip la pierderea valorosului membru AGIR încă din 1935 şi preşedinte. Mihai Mihăiţă. Recunoaşterea lui internaţională s-a concretizat prin alegerea ca: vicepreşedinte al Comitetului Român pentru Conferinţele Internaţionale pe teme electrotehnice şi energetice. vicepreşedinte al Comitetului Român pentru Comisia Mondială a Energiei. pe drept.S-a stins din viaţă la 15 septembrie 1990. preşedintele AGIR. Prin calitatea învăţământului practicat în Politehnică. în tot ce a întreprins pe plan ştiinţific. profesori universitari. mulţi ani. el a reprezentat cu cinste ţara şi şcoala tehnică românească. La trista adunare de doliu au participat şi au luat cuvântul personalităţi politice. ing. A fost pensionat în anul 1968. Prin faptele sale. se găseşte mediul corespunzător pentru a-şi prezenta proiectele între specialişti şi a fost răsplătit cu premii bine meritate. această societate non profit are ca scop sprijinirea şi promovarea cercetarii în domeniul dinamicii liniilor electrice şi al componentelor acesteia şi editeaza un buletin ştiinţific. parcurgând toate treptele ierarhice ale învăţământului superior. Activitatea ştiinţifică i-a fost apreciată şi încununată prin alegerea ca membru corespondent al Academiei Române în 1952 şi membru titular în 1990. Constantin Dinculescu a durat pentru noi. educaţional sau ingineresc. această prestigioasă instituţie este cunoscută ca una dintre cele mai importante din lume. un monument mai durabil decât bronzul. Membru al societăţilor savante de specialitate O deosebită stimă şi apreciere a avut pentru Asociaţia inginerilor. Admirabila sa cultură s-a reflectat în toate rosturile vieţii sale. Între anii 1962-1972 a fost preşedinte al Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor. a luat naştere fundaţia ştiinţifică purtând numele inginerului şi dascălului Constantin Dinculescu. domnul dr.Profesorul Activitatea didactică a început-o în anul 1926. În cuvântarea ţinută cu acest prilej. ca profesor la Politehnica din Timişoara. datorat iniţiativei rectorului Constantin Dinculescu. a rămas în amintirea numeroaselor serii de studenţi pe care i-a pregătit. dar şi prin măreţia localului. În anii celui de al doilea război mondial a predat. Aflată sub egida Universităţii Politehnica Bucureşti. membru al Conferinţei Internaţionale a Marilor Reţele Electrice. inginerii. decan între anii 1948-1950 şi rector al Institutului Politehnic din 1954. al organizaţiilor inginereşti din ţara noastră. că în cadrul asociaţiei. El a considerat. cursul de centrale electrice şi din 1948 a fost şeful catedrei de Centrale şi reţele electrice la Bucureşti. dovedind ample cunoştinţe în domeniul construcţiilor şi arhitecturii. a colaborat în timpul lucrărilor cu specialiştii.

proiectat şi construit în treizeci de exemplare un tip de locomotivă-tender cu trei osii cuplate. În aceste condiţii.. în anul 1916. lipsit de mijloace materiale.F. După absolvire. Pleacă la Paris. Teodor Dragu şi alţii. Toţi erau patrioţi şi visau la modernizarea ţării lor. referitoare la eficienţa economică a două tipuri de locomotive. au plecat la Paris la celebra „École Centrale des Arts et Manufactures”. pe atunci director general al C. Pe tânărul Dragu îl atrage Şcoala Naţională de Drumuri şi Şosele. a studiat. Ajunge la concluzia că locomotiva-tender este mai ieftină prin preţul de cost al construcţiei şi că. Gheorghe I. s-a născut în comuna Zăpodeni din judeţul Vaslui. la 1 decembrie 1880 este numit şef al secţiei de întreţinere şi după doi ani este avansat la Direcţia generală C. Duca. Îşi ia bacalaureatul cu laude în 1871. îl trimite la „Societatea Privilegiată de Căi Ferate a Statului AustroUngar” să studieze organizarea şi modul de funcţionare a acesteia. realizează economii importante. reuşeşte să ia cu succes diploma de inginer. primeşte o bursă de la autorităţile judeţene pentru a urma cursurile liceului. fiul răzeşului Dragu. pe care îl va onora până la pensionare. Inginer inovator şi inventator Când se întoarce în anul 1878 la Iaşi. Gheorghe Cantacuzino.R. în anul 1876. o pleiadă de tineri entuziaşti. în anul 1848. care a funcţionat în ţară între 1901 şi 1931. în România. Perseverează în ideea de a deveni inginer şi în acest sens adresează o cerere către „Fundaţia Doctor Fătu” din Iaşi. înfiinţată la Bucureşti în anul 1867. dar răscumpărate după războiul ruso-româno-turc(1877-1878). inginerul Dragu îşi găseşte un serviciu pe măsura pregătirii sale. unde va fi admis ca student la Şcoala de Arte şi Manufacturi şi unde. nevoit să îşi câştige existenţa. se angajează ca profesor de limba latină la gimnaziul Ştefan cel Mare. În timpul şederii în Austria. Pleacă la Iaşi şi se înscrie la Academia Mihăileană (care din 1847 avea statut de liceu). în exploatare. rămâne încă doi ani în Franţa pentru a face un stadiu de perfecţionare la diferite uzine. În perioada 1860-1880.R. Absolvind şcoala primară în satul natal şi fiind recunoscut ca un elev excepţional. însă. anume locomotivele cu tender separat şi locomotiva-tender. Constantin Olănescu.F. o şcoală tehnică superioară înfiinţată în anul 1829. căile ferate au fost concesionate unor firme străine. 97 . ca profesor de fizică şi chimie.TEODOR DRAGU 1848-1925 Inginerul inventator În secolul trecut. Scarlat Vârnav. a studiat cu atenţie o problemă pe atunci foarte actuală. fraţii Cerchez. Teodor. Acest tip de locomotivă a fost achiziţionat şi de Căile Ferate Ungare. Ei au fost aceia care au contribuit la dezvoltarea. nu găseşte un post corespunzător şi se va angaja la Liceul Naţional din Iaşi. În anul 1901 este avansat în postul de subdirector general. a tuturor ramurilor industriale şi a învăţământului politehnic. Printre aceştia au fost Ion Ghica. Ca urmare. Remarcându-l pentru probitatea profesională. unde va sta doi ani(18841886) şi va lucra ca simplu muncitor în toate secţiile. dornici de a învăţa arta ingineriei. Astfel. care îi acordă o bursă.

Până atunci. Între anii 1907-1910. de la Bucureşti-Griviţa şi Iaşi. a creat o şcoală de specialişti în domeniu. O altă inovaţie a lui constă în încălzirea vagoanelor de călători cu aburi luaţi de la locomotivă. Fiind recunoscut ca unul dintre cei mai buni specialişti în termotehnică. Pe aceştia. care după numeroase experienţe şi pentru o eficientă utilizare a combustibilului. iar eficienţa sa resimţit şi prin faptul că preţul petrolului. precum şi faimoasa locomotivă „Pacific”. Iată cum îşi susţinea inovaţia: „reglarea uşoară. a inventat injectorul ce îi poartă numele. În acelaşi an. care erau utilizate anterior.F.F. unde a funcţionat până în anul 1915. face parte din opera inovatoare a lui Teodor Dragu.R. care a rămas ca singur tip folosit timp îndelungat în ţara noastră. care avea o putere calorica mai mare. o dată ajunşi în producţie. Prin utilizarea combustibilului lichid apăreau şi alte avantaje: munca fochistului în condiţii mai bune. locomotivele din seria 2001 pentru trenurile de persoane. la toate vasele din patrimoniul Serviciului Maritim Român a fost înlocuită încălzirea cu cărbuni a cazanelor. Introducerea frânei cu aer comprimat de tip Westinghouse în 1892. Aici a predat cursul intitulat „Construcţiile de maşini şi maşinile cu abur”. Şi la iluminatul vagoanelor de călători. după proiectele lui Dragu Teodor.R. care a avut un răsunet internaţional. după această dată au fost introduse diferite tipuri de frâne. a introdus pentru ungerea osiilor uleiurile degudronate. Despre această invenţie. Injectorul Dragu este superior injectoarelor Urquhart şi Holden. reducându-se la mânuirea unui robinet. era mai scăzut decât al carbunelui. Din anul 1869. fapt care a stimulat personalul din trafic şi de întreţinere. iar călătorul nu mai suporta fumul şi scânteile produse de cărbuni. la fabrica de hârtie de la Câmpulung Muscel. aparataj simplu. pe care a adus-o într-o situaţie financiară foarte bună. Injectorul a fost omologat şi montat imediat pe 12 de locomotive. îi obliga să lucreze ca simpli muncitori în 98 .Clasicele locomotive din seriile 1001 şi 1601 pentru trenurile de marfă. Folosind combustibilul lichid la locomotivele din ţara noastră este tot opera inginerului Dragu. are un domeniu mare de reglare şi măreşte puterea de tracţiune a locomotivei. au fost dotate numai cu frână de mână. Aceasta a fost introdusă în 1897. Din facultate. autorul a prezentat o comunicare la Congresul Internaţional al Petrolului de la Bucureşti (1907). selecţiona pe cei mai buni dintre studenţii săi. proiectele şi construirea atelierelor C. Acesta reduce foarte mult cantitatea de abur consumat pentru pulverizarea păcurii. încălzirea uniformă în compartimente. la care s-au format ingineri de mare valoare. după studii laborioase. înlocuind disciplina prin forţă. până în anul 1880. La realizările lui deosebite se adaugă studiile. din anul şcolar 1890-1891 a fost la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. După pensionare (1916). pentru încălzirea vagoanelor de călători se utilizau sobele cu lemne şi cărbuni „May Pape”.. a lucrat în industria particulară. El a fost acela care a introdus „primele de bună întreţinere în mers”. îi apropria şi îi angaja la calea ferată. prin cea cu combustibil lichid. inginerul Dragu a venit cu idei inovatoare. cheltuieli de întreţinere foarte mici şi siguranţă în exploatare”. au fost proiectate de inginerul Teodor Dragu. pe care l-a proiectat şi al cărui prototip l-a construit singur. Profesor şi organizator al învăţământului de specialitate Paralel cu activitatea la C. cu o disciplină prin cointeresare. Sistemul de iluminare propus de el se baza pe folosirea unui gaz extras din reziduuri de păcură şi a fost introdus în anul 1887. admirată în toată Europa. care au calitatea de a menţine o temperatură redusă a osiilor. Vagoanele de marfă şi călători. iluminatul se făcea cu lămpi în care se ardea ulei de rapiţă(sistem Lafaurie et Potel).

inventator. cu largă înţelegere faţă de oameni. ca profesor era concis în expunerile sale şi minuţios. când s-a constituit „Societatea Politehnică”. Avea să asiste şi la distrugerea sediului de către trupele beligerante. cerea studenţilor să fie bine pregătiţi la examene şi aprecierile lui erau corecte. din fondurile careia s-au acordat burse studenţilor săraci şi merituoşi.” Preşedinte al „Societăţii Politehnice” La 19 decembrie 1881. A publicat mai multe articole de specialitate în „Buletinul Societăţii Politehnice din România”. Unul dintre foşti săi studenţi îl descria astfel: „Temperement sobru. s-a distins prin sobrietate şi modestie. După trecerea în nefiinţă. Va rămâne în istoria stiinţei şi tehnicii româneşti ca organizator al C. a fost ales preşedinte al Societăţii şi a funcţionat în această calitate între anii 1916-1919. câţiva dintre foştii studenţi au constituit o fundaţie care îi poartă numele. Cei care l-au cunoscut în calitate de preşedinte afirmau că „s-a remarcat prin înţelepciune”.R. întemeietor al şcolii româneşti de inginerie mecanică şi un mare profesor de construcţii de maşini cu aburi. 99 . în care numeroşi ingineri de valoare şi-au pierdut viaţa. A înfiinţat şi şcoli de ucenici pentru formarea mecanicilor de locomotivă şi de întreţinere.. S-a stins din viaţă în 1925. în amintirea şi onoarea lui. în care au învăţat mii de muncitori.ateliere după care erau trimişi în străinătate să îşi însuşească cele mai noi metode de construcţie a materialului rulant. anii crunţi ai primului război mondial. inovator. făcându-şi astfel cunoscute printre ingineri preocupările şi realizările sale. După o activitate îndelungată. s-a aflat printre membrii fondatori şi a dus o activitate neîntreruptă în cadrul acesteia.F.

Modernizarea ţării. pentru a pune în aplicare cele învăţate la şcolile superioare din străinătate în folosul ţării. Fiind considerat ca un expert de valoare. Pentru întocmirea hărţii geologice a Europei a prezentat în 1891 o hartă geologică a României. minereuri ş. După ce a rezolvat problemele exploatării într-o concepţie tehnico-minieră inginerească şi a alcătuit o hartă geologico-minieră de detaliu a Ocnelor Mari. studiul zăcămintelor. cărbuni. 100 Si-a . a efectuat o serie de studii. “Chestiunea apei la Câmpulung” (1913). a efectuat cercetări cu foraje în vederea captării izvoarelor sulfurose de la Pucioasa. empiric. Animat de sentimente patriotice. hidrogeologia şi seimologia globală. bogăţiile naturale ale subsolului românesc erau practic necunoscute. Pentru a se perfecţiona. pionier al geoştiinţelor aplicate dedicat întreaga activitate. constatând că ţara dispunea de uriaşe rezerve de sare. atât din vânzarea pentru consumul intern. ale căror rezultate le-a publicat sub titlurile: “Privire sumară asupra hidrogeologiei subterane a Câmpiei Române din punct de vedere al alimentării Bucureştiului” (1895). “Studii asupra hidrogeologiei subterane din România” (1895). a plecat la Paris. El şi-a extins cercetările şi asupra salinelor de la Târgu Ocna. Serbia si Rusia. Doftana şi Slănic Prahova. a întreprins o serie de călătorii de studiu la salinele din AustroUngaria. şi-a format un ideal din a deveni inginer minier. în anul 1880 a fost numit director al minelor statului. fost director al Şcolii de Poduri şi Şosele. în casa unor orăşeni. Primii ani de studii superioare i-a urmat la Universitatea Bucureşti. după ce a învăţat buchiile la o şcoală de pe lângă o biserică din localitate.MATHEI M. erau exploatate sporadic. cum ar fi tehnica minieră. Născut la Târgovişte.a. Zăcămintele de sare. neraţional. cu care s-a completat harta europeană. cunoscând de la profesorii lui de liceu situaţia. şi-a continuat învăţătura la Bucureşti. în acelaşi an a revenit în patrie şi a fost imediat numit inginer minier la Ocnele Mari din Vâlcea. Preocupat de alimentarea cu apă a oraşelor. Extinzându-şi cercetările în domeniul apelor minerale curative. la 15 mai 1844. pe care a absolvit-o în anul 1872. a fost avansat ca inspector general al salinelor. În dorinţa de a deveni inginer minier. neexistând în ţară o instituţie de profil. unde s-a înscris la Şcoala Superioară de Mine. încununată de succes. la Gimnaziul de la Sf. Rezultatele cercetărilor le-a publicat sub titlul “Salinele române din punct de vedere geologic. “Chestiunea apei în Capitală” (1898). “Studiul asupra hidrogeologiei subterane din Oltenia” (1905). prin gropi. Sava. cât şi pentru export. La întoarcere a elaborat “Legea privind organizarea salinelor din România”. DRĂGHICEANU 1844-1939 Primul român inginer de mine. prin care a pus bazele industriei extractive româneşti. Exploatarea se făcea haotic. În prima parte a secolului al XIX-lea. Ocnele erau proprietatea statului şi exploatarea lor aducea venituri importante visteriei. industrializarea – atunci în fază embrionară – aveau nevoie pentru dezvoltare în primul rând de substanţe minerale şi combustibili. Sarea reprezenta atunci cea mai importantă substanţă minerală a Principatelor Române. unor domenii neabordate de alţi cercetători din ţară înaintea lui. tehnic şi economic”. Tânărul Mathei Drăghiceanu.

“Tectonica seismică eurasiatică” (1936). Realizările în acest domeniu reies din lucrările publicate: “Cutremurele de pământ din România şi ţările înconjurătoare” (1886). El a întocmit primul regulament de funcţionare al acestei instituţii şi a introdus în programul de învăţământ un curs de hidrogeologie. O problemă de mare importanţă economică preocupa conducerea Căilor Ferate Române la sfârşitul secolului XIX. Implicându-se în cercetarea cărbunilor autohtoni. devenind inspector şcolar în Muntenia. la 23 mai 1933 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. a publicat unele articole de valoare în Buletinul societăţii. Pentru meritele sale ştiinţifice. 101 . Acestea reprezintă studii fundamentale. În anul 1878 a fost numit director la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. rămasă nefinalizată. “Cutremurul de pământ de la 1 iunie 1913” (1913).Studiul cutremurelor de pământ este un alt domeniu important spre care şi-a îndreptat cercetările. pentru care este considerat ca precursor al seismologiei româneşti. El a încercat să selecţioneze unele elemente de previziune a seismelor. În învăţământ a debutat ca profesor de liceu. “Cutările hercinice în raport cu seismele” (1934). având ca anexă o hartă la scara 1:500. de referinţă pentru seismologii din toată lumea.000 (1885). despre care a publicat studii parţiale. reuşeşte să găsească zăcăminte cu rezerve exploatabile şi să amelioreze calităţile acestora pentru a fi utilizaţi la locomotive. S-a stins din viaţă la 2 mai 1939 la Bucureşti. O lucrare model o constituie monografia “Studii geologice tehnice şi agronomice cu privire particulară asupra mineralelor utile din Mehedinţi”. Ca membru al Societăţii Politehnica din Bucureşti. A început documentarea pe teren (1922) a unei monografii privind zăcămintele auro-argentifere. la care frecvenţa nu era obligatorie. şi anume înlocuirea cărbunilor de import pentru locomotivele cu aburi cu cei din zăcămintele existente în ţară.

studiile aveau o durată de cinci ani. După o revoltă nejustificată a studenţilor. a debutat în învăţământ ca profesor de geometrie descriptivă la Liceul Militar din Iaşi. Odată cu diploma de inginer.GHEORGHE I. după cum afirmă contemporanii săi. cu o durată de studii de patru ani şi a eliberat primele diplome de inginer în 1879. când îl vede pe fostul său profesor. inginerul ia poziţia de drepţi. a fost transformată în şcoală de Poduri şi Şosele. cu o durată de doi ani. ci a reorganizat-o din temelii”. El a stabilit norme de admitere. Duca a răspuns în scris: „Presa. s-a născut la Galaţi în ziua de 3 februarie 1847. Apoi îi mărturiseşte prietenului: „Când l-am zărit pe Duca. În anul 1881 a fost numit profesor şi director al Şcolii de Poduri din Bucureşti. Introducând o disciplină severă. a fost criticat de ziare pentru “disciplina exagerată” pe care o impunea. ca şi calea ferată. Aici a înfiinţat o bibliotecă şi laboratoare de chimie. Întors în ţară după terminarea studiilor. În anul 1875. unde a avut ca tutore pe Iancu Alecsandri. care aparţinea de Ministerul Lucrărilor Publice. În replică. reuşind să o ridice la nivelul aşezămintelor similare din Europa. La catedrele şcolii a chemat să predea pe cei mai străluciţi ingineri români. După bacalaureat s-a înscris la Şcoala Centrală de Arte şi Manufacturi în anul 1864 si-a obţinut diploma de inginer în 1869. a fost ministru sub Alexandru Ioan Cuza. a fost încadrat şi la Circumscripţia de Poduri şi Şosele din Iaşi. fiul 102 . având ca model programele didactice din învăţământul politehnic Francez. În serviciul Căilor Ferate Române Odată cu numirea sa în postul de profesor. a urmărit ca absolvenţii să devină cetăţeni folositori şi conştienţi de datoria lor faţă de ţară. A introdus practica obligatorie. În această calitate a depus o muncă deosebită. următoarea întâmplare: un inginer şi un prieten al său stăteau de vorbă pe stradă. Era un apreciat orator. am avut impresia că sunt încă elevul lui şi că m-a prins fumând”. În această funcţie execută Gheorghe. “nu a reorganizat această şcoală. a cărui inaugurare a avut loc la 2 octombrie 1886. pentru a completa lipsurile absolvenţilor de liceu în domeniul ştiinţelor matematice. Ctitor al învăţământului superior politehnic. se poate spune. pe aparatură didactică. în scopul formării ofiţerilor de geniu. concluzionând. deraiază câteodată”. A înfiinţat anul preparator. de promovare şi obţinerea diplomelor. fapt care îi făcea pe studenţi să îl asculte cu atenţie şi cu plăcere. Şcoala de Conductori. DUCA 1847-1899 generalului Ion Duca. Unii dintre studenţii lui au devenit profesori universitari şi au transmis altor generaţii de ingineri ce au învăţat de la el. Astfel. Tot el a fost şi ctitorul imobilului Politehnici din calea Griviţei. În funcţie de director si profesor. absolvenţii primeau şi gradul de sublocotenent în rezervă. De modul în care s-a imprimat disciplina în conştiinţa studenţilor săi. Tatăl său l-a trimis la Paris să studieze la Liceul Louis le Grand. aruncă ţigarea şi îl salută cu respectul cuvenit. Programele didactice elaborate de Duca au fost preluate şi de Politehnica din Bucureşti şi de cea din Timişoara. fratele poetului Vasile Alecsandri.

Făcând o analiză a beneficiilor realizate de C. o şcoală pentru şefii de întreţinere (1892) şi o alta pentru manipulanţi (1893). precum şi prin faptul că a fost mai mulţi ani în consiliu de administraţie. Într-o perioadă de viaţă relativ scurtă. Despre viaţa şi opera lui au scris mulţi dintre cei ce l-au cunoscut şi admirat.controlul de calitate al construcţiilor de căi ferate concesionate unor firme străine. 103 . Oamenii din toată ţara care vin şi plecă prin Gara de Nord a Bucureştiului . În anul 1874 a fost numit director al liniei Iaşi-Ungheni. în gări s-au construit depozite pentru protejarea cerealelor. bagaje şi mărfuri. În anul 1897. văd şi admiră un bust de bronz care îl reprezintă pe Duca. în anii 1883 şi 1890 . Preocupat de calitatea profesională a personalului.. întreţinea o atmosferă plăcută. a avut realizări prin care va rămâne în istoria tehnici româneşti ca o remarcabilă personalitate. ing .F.F. În momentul în care exploatarea căilor ferate a trecut în administraţia statului. Ca membru al Congresului Internaţional al căilor ferate. A fost preşedinte în exerciţiu de două ori. În dorinţa de a înbunătăţi viaţa întregului personal.R. dar nu a reuşit să o menţină din cauza concurenţei neloiale şi după câteva luni se întoarce în serviciul statului. ci şi muncitori care au apreciat strădania lui pentru a le face viaţa mai bună. A fost numit director general la C. s-a mărit parcul de vagoane. inexistente până atunci.R. pregătirii profesionale excepţionale şi calităţi sufleteşti. financiară şi administrativă. Duca. În excursiile pe care le organiza cu ingineri. în mod surprinzător. Bun cunăscător al căilor ferate. Între anii 1876-1881 a lucrat la direcţia Centrală a Antreprizei Guilloux. a dispus reducerea tarifelor pentru călători. Duca a trecut ca director al lucrărilor portului Constanţa. puterii de muncă şi energiei deosebite. lăsând în urmă proiecte începute dar nerealizate. în anul 1897. a înfiinţat o şcoală pentru mecanici de tracţiune (1890). a introdus aparate pentru siguranţa traficului şi astfel au fost reduse accidentele. Dovezi de admiraţie şi recunoştinţă. la linia ferată Ploieşti-Predeal. de numai 52 ani. a dat o atenţie deosebită publicaţiei Buletinul Societăţii Politehnice şi organizând conferinţe cu subiecte de specialiate. A contribuit la ridicarea prestigiului moral al asociaţiei. care a fost mediatizat în toată lumea. Din inţiativa lui s-a dezvoltat foarte mult reţeaua de căi ferate. o şcoală elementară pentru copii salariaţilor în Bucureşti şi a construit locuinţe de serviciu. printre aceştia nu au fost numai intelectuali. s-a format o direcţie generală şi un consiliu de administraţie. El a intervenit cu idei inovatoare în activitatea tehnică. din care va face parte şi ing. A înfiinţat o firmă proprie. S-a stins din viaţă la 7 august 1899. aşezat într-un punct la egală distanţă de clădirea Politehnici şi a Gării. printre primele măsuri pe care le ia la preluarea funcţiei de director general este aceea de a întocmi statutul personalului prin care se stabilesc drepturile de pensie. un magazin de consum. ca director general a inţiat o serie de măsuri organizatorice care au condus la dezvoltarea acestei importante instituţii pentru economia şi apărarea ţării. s-au construit gări şi halte pe liniile în exploatare. datorită calităţilor sale.F. Preocupat de problemele sociale cu care erau confruntaţi de la căile ferate. Societar al asociaţilor inginerilor A fost membru fondator al Societăţii Politehnice şi ales Vicepreşedinte în primul comitet de conducere (decembrie 1881) şi a rămas membru în Comitet până la sfârşitul vieţii. unde va rămâne să lucreze timp de doi ani.R. a creat o Casă de Ajutor Reciproc. atât în practica inginerească. s-a remarcat printr-un raport susţinut la congresul de la Londra (1895) . la care salariaţii se puteau aproviziona pe credit şi la preţuri mai reduse. până la sfârşitul prematur al vieţi sale. Tot el a extins relaţiile internaţionale ale C.

pleacă în Germania la Göttingen şi. elev al cunoscutului profesor P. În activitatea sa ca profesor a mai susţinut cursuri de hidraulică la Universitatea din Bucureşti. În activitatea didactică în ţară a debutat ca asistent la Catedra de hidraulică a profesorului Dionisie Ghermani. În anii de studii din Franţa şi Germania. Dorind să se perfecţioneze. devenită clasică şi citată în toate lucrările de specialitate. unde a urmat cursurile la École Supériore d’Éléctricité. În lucrarea de doctorat a determinat prin procedee foarte riguroase viteza ascensională a unei bule de aer într-un tub vertical plin cu lichid. El a 104 . La 2 iulie 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi a devenit membru titular la 23 martie 1963. Dispunea de arta de a menţine ore întregi atenţia noastră încordată şi orele acelea minunate treceau atât de repede…” În paralel cu activitatea didactică a desfăşurat o laborioasă şi prestigioasă muncă de cercetare ştiinţifică. în comuna Buftea. era o fire deschisă. pe care le-a absolvit în acelaşi an (1935). românul Dumitru Dumitrescu şi-a expus ideile îndrăzneţe în domeniul hidraulicii aplicate şi teoretice. Lazăr” din Bucureşti. dornic de a cunoaşte cât mai mult din ştiinţa contemporană. Între anii 1937-1940 a fost angajat la Universitatea Tehnică din Göttingen ca asistent şi conducea lucrările practice de hidraulică. glumea cu noi. Zâmbea. drept. devenind profesor şef de catedră în anul 1951. Nu se mulţumeşte cu aceste studii şi. ca elev al celebrului profesor Ludwig Prandtl. litere şi filozofie. îşi realizează şi apoi îşi susţine teza de doctorat cu titlul “Curgerea unei bule de aer într-un tub vertical”. obţinând titlul de licenţiat al acestor facultăţi şi simultan cel de inginer diplomat. prin care a făcut ca şcoala românească de hidraulică să fie recunoscută pe plan mondial. Ca profesor a militat pentru modernizarea învăţământului. dar susţinea şi unele cursuri. nu studenţi. A urmat cursurile Liceului “Gh. se purta cu noi parcă am fi fost colegii lui. la Şcoala Politehnică din Bucureşti. după care şi-a continuat studiile superioare la Politehnica din Bucureşti şi în acelaşi timp la Universitatea din Bucureşti a urmat cursurile facultăţilor de matematici. până în anul 1944. judeţul Ilfov. Janet şi totodată cursurile de la École d’Aéronautique. Institutul de Mine Bucureşti şi la Academia Tehnică Militară. În calitate de conducător al Secţiei de hidromecanică din Institutul de Mecanică Aplicată al Academiei Române a efectuat importante studii fundamentale şi aplicate. degaja o căldură sufletească deosebită. Este prima lucrare care abordează acest subiect în mod riguros. a editat cursuri şi a înfiinţat laboratoare de studiu pentru studenţi. lucrare care l-a consacrat.DUMITRU DUMITRESCU 1904-1984 Fondatorul şcolii româneşti moderne de hidraulică S-a născut la 7 septembrie 1904. Tânărul profesor era pasionat de activitatea didactică. funcţie pe care a deţinut-o până în 1974. Unul dintre foştii săi studenţi scria despre el: “Lecţiile lui ne fascinau pur şi simplu. a plecat la Paris în anul 1930. A ţinut cursul de hidrodinamică la Facultatea de Construcţii şi cel de maşini hidraulice şi mecanica fluidelor la Institutul Politehnic Bucureşti. În anul 1940 revine în ţară şi se angajează ca inginer la Atelierele de Construcţii de Avioane din Bucureşti şi la IAR-Braşov.

Astfel de cercetări a efectuat cu colectivul condus de el pentru amenajările de la Paroşeni. Studiile executate de prof. În 1962 a fost distins cu Premiul de Stat şi Premiul Academiei Române pentru activitatea sa ştiinţifică. aducându-şi contribuţia la teoria similitudinii şi modelării. ş. dintre care cităm: Studiul stabilităţii mişcării fluidelor. La Catedra de hidraulică a introdus şi o serie de cercetări în domeniu. Sisteme pentru aerisirea apei uzate.a. a studiat hidrodinamica lichidelor cu vâscozitate mare. aducând contribuţii originale în acest domeniu. A încetat din viaţă la 20 septembrie 1984.introdus studiul şi încercarea hidraulică pe modele. Bicaz. De asemenea. Anglia. A fost ales membru corespondent al Academiei de Ştiinţe. ing. A publicat 170 de lucrări ştiinţifice şi cu caracter filozofic şi cultural. Inscripţii şi Litere Frumoase din Toulouse. A contribuit substanţial la afirmarea ştiinţei româneşti peste hotare prin participarea activă la conferinţe şi simpozioane în SUA. în care a expus valoroase idei originale. Optimizarea şi perfecţionarea manevrării evacuărilor de ape mari la amenajările hidroenergetice. Păuliş-Mureş. Franţa.a. 105 . Săvineşti ş. Germania. care au avut rezultate foarte bune. făcând legătura între învăţământ şi producţie. Sadu-Sibiu. A efectuat cercetări privind transportul de debit solid şi al depunerii de sedimente în lacurile de acumulare şi privind studiul optimizării exploatării hidroenergetice a sistemelor de centrale hidroelectrice şi a funcţionării staţiilor de pompare pentru irigaţii. Dumitru Dumitrescu demonstrează preocuparea sa permanentă pentru rezolvarea problemelor practice şi teoretice ridicate de dezvoltarea economică a ţării.

prin care asigură extragerea şi rafinarea selectivă a hidrocarburilor aromatice (benzen. Prof. derivaţii acidului cinamic. 106 . când s-a înfiinţat Institutul Geologic al României. Începând din 1906. insecticide ş. Deşi putea face o carieră stralucită în străinătate. Sava. acţiunea clorurii asupra oxizilor ş. Pentru „Procedeul de rafinare cu bioxid de sulf lichid” (Procedeul Edeleanu). Lazăr revine în Bucureşti la vârsta de 12 ani cu dorinţa de a învăţa carte. În timpul pregătirii tezei de doctorat a descoperit benzidrina. să separe din petrol mai multe grupuri de hidrocarburi componente. Edeleanu a efectuat numeroase studii de valoare în domeniul chimiei petrolului. a preferat să se întoarcă în ţară.LAZĂR EDELEANU 1861-1941 Chimist – inventator recunoscut pe plan mondial S-a născut în Bucureşti. care au condus la aplicaţii practice în distilarea fracţionată a hidrocarburilor şi obţinerea de produse necesare industriei. în subsolul unei case. într-o familie de oameni săraci. unde a avut ca profesori pe marii savanţi ai timpului A. a fost numit şeful secţiei de chimie. învăţa la lumina felinarului din stradă. un produs folosit ca stimulator al sistemului nervos. Procedeul Edeleanu a fost adoptat în toate ţările producătoare de petrol din lume. şi C. Un alt pas important în cariera sa ştiinţifică l-a făcut atunci când a fost numit director la Rafinăria Vega din Ploieşti.a. tolerat. coloranţi. C. fondatorul şcolii de chimie organică din Bucureşti. Istrati. vedea în Lazăr Edeleanu un cercetător de mare perspectivă. În laboratorul catedrei a desfăşurat o activitate de cercetare rodnică privind acţiunea clorurii de sulf asupra anilinei. explozivi. xilen) din ţiţei a obţinut un brevet de invenţie în 1908. care l-a îndrumat şi pentru doctorat. la 1 septembrie 1861. dintre ai cărui membrii fondatori a făcut parte. ca director al minelor. Hofmann. Rezultatele asupra acestor cercetări le-a publicat în „Buletinul Societăţii de Ştiinţe Fizice” din Bucureşti. Avantajul procedeului constă în faptul că se obţin produse de calitate. post pe care l-a deţinut timp de 4 ani. familia Edeleanu a plecat la Focşani şi apoi la Craiova. fără să le modifice compoziţia chimică. În timpul cât a urmat cursurile liceului a fost găzduit. În 1897 a fost chemat să lucreze în cadrul Ministerului Domeniilor. iar produsele aromatice extrase formează baza preparării de numeroase medicamente. care i-au favorizat obţinerea unei burse cu care a plecat la Berlin şi s-a înscris la Universitatea Tehnică. toluen.I. A fost remarcat de profesorii săi din liceu. lipsindu-i banii pentru lumânări. Rammelsberg. În 1887 şi-a susţinut teza de doctorat „Despre unele derivate ale acidului fenilmetacrilic şi fenilizobutiric”. De atunci şi-a consacrat toate eforturile pentru cunoasterea şi valorificarea petrolului românesc. Acolo a înfiinţat o secţie pentru fabricarea uleiurilor de ungere.F. Cu numai un galben în buzunar a reuşit să se înscrie la Liceul Sf. El a reuşit pentru prima dată în lume să rafineze produsele petroliere cu bioxid de sulf. În căutare continuă de lucru. El l-a numit în 1889 şef de lucrări la catedra pe care o conducea din Universitatea Bucureşti. Tânărul doctor în chimie organică a fost solicitat să lucreze ca asistent şi şef de lucrări al profesorului Hodkinson la Royal Artillery College. unde se ocupa cu problemele de chimie.a. unde cu greu pătrundea un străin.W. care aveau încă 6 copii. prin distilare în vid. De multe ori.

Austria.. S-a ocupat şi de proiectarea unor instalaţii originale de prelucrare a hidrocarburilor. Germania. A fost membru de onoare al Institution of Petroleum Technologists din Londra (ITP). recunoscute ca invenţii. A fost invitat la multe reuniuni ştiinţifice internaţionale.U. Pentru invenţiile sale a obţinut 212 brevete în România. înainte de toate un mare chimist. Edeleanu este.Buletinul Societăţii de Chimie din Paris i-a publicat numeroase studii privind proprietăţile chimice ale ţiţeiurilor brute din zona subcarpatică a României. fiind apreciat ca un mare expert în cunoaşterea chimiei hidrocarburilor. Dar mai presus de toate. Olanda ş. 107 . căreia i s-a dat în 1932 numele de „Edeleanu Gesellschaft”. Din 1932 şi reînnoită în prezent.a.” S-a stins din viaţă la 7 aprilie 1941 la Bucureşti. În prezent. A lucrat din 1910 până în 1932 ca director la firma „Allgemeine Gesellschaft für Chemiche Industrie” din Frankfurt. Dunstan. Franţa. dr. instalaţii şi elemente de instalaţii pentru îmbunătăţirea hidrocarburilor etc. S. dr. carburanţi pentru diferite motoare. Edeleanu este un mare tehnolog. l-a calificat astfel: „Dr. este un om pe care suntem mândri a-l onora. decernată de această instituţie de prestigiu.A. Preşedintele ITP. în diferite ţări din lume funcţionează 80 de instalaţii de tip Edeleanu. În al doilea rând. cu ocazia festivităţii de înmânare a Medaliei Redwood. pentru care a obţinut numeroase brevete. în onoarea marelui inventator. care a contribuit prin invenţiile sale la dezvoltarea industriei petroliere mondiale.. uleiuri pentru transformatoare. a fost recunoscută marca Edeleanu pentru grupele de produse: hidrocarburi. cu nimic mai prejos ca Davy şi Faraday. care a ştiut să aplice principiile pur ştiinţifice la dezvoltarea unor procese industriale.

în care s-a ocupat de zoocenoze. Astfel.A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 1 martie 1948.În 1933 a fondat Laboratorul de Protecţia Plantelor în cadrul Casei Autonome a Pădurilor Statului. a desfăşurat şi o prestigioasă activitate didactică la facultăţile de silvicultură din Braşov şi Bucureşti. În activitatea îndelungată de cercetare s-a ocupat de clasificarea insectelor dăunătoare ale pădurii. pleacă în Germania şi se înscrie la Universitatea din Münhen pentru a-şi susţine doctoratul. la a cărui conducere s-a aflat până în anul 1958. Importanţa operei sale poate fi înţeleasă mai bine dacă ne gândim că peste 30% din suprafaţa ţării noastre este acoperită de păduri. încă din studenţie.GRIGORE ELIESCU 1898-1975 Silvicultor. la Catedra de botanică şi zoologie forestieră. a îndrăgit codrul şi a observat bolile care îl macină şi în special insectele dăunătoare. conferenţiar între anii 1940-1941 şi profesor între anii 1941-1960. În timpul vieţii a fost numit membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. Gândacii de frunză şi combaterea lor(1954) şi multe altele. L-a avut în calitate de conducător ştiinţific pe cunoscutul profesor K. A participat la organizarea Muzeului Silvic. entomolog S-a născut în Bucureşti. după ce a devenit inginer silvic a urmat şi Facultatea de Ştiinţe Naturale din cadrul Universităţii Bucureşti.A fost timp de 15 ani conducătorul Secţiei de ecologie a Institutului de biologie „Traian Săvulescu” din Bucureşti. dintre care cităm: Duşmanii pădurilor(1946). Grigore Eliescu este primul cercetător care a iniţiat. când a obţinut titlul de inginer silvic. la 25 ianuarie 1898. în această parte a Europei. precizând cele mai eficiente metode de combatere a acestora. În anul 1930 este declarat Doctor economicae publicae cu Magna cum laudae. Pentru a-şi adânci cunoştinţele în domeniul biologiei.A efectuat studii asupra păsărilor răpitoare din mediul silvic şi a publicat un determinator al acestora. fitopatolog. între 1923-1927. şi l-a condus mai mulţi ani. el a experimentat diferite substanţe pentru combaterea şi distrugerea gândacilor dăunători. iar după 1951 a organizat şi condus acţiunea de luptă pe plan naţional împotriva insectelor de pădure. După absolvirea liceului s-a înscris la Şcoala Superioară de Silvicultură.A publicat lucrări de o deosebită importanţă în domeniul ocrotirii pădurilor. Insectele xilofage ale stejarului şi dăunătorii conurilor şi seminţelor de răşinoase(1953). Pentru salvarea mediului pădurii a organizat mai multe campanii naţionale de combaterea dăunătorilor. Considerând că mai are multe de învăţat până să practice meseria. pe care a frecventat-o între 1918-1922. Deşi s-a născut şi a trăit într-o familie de orăşeni. ample cercetări cu privire la repartiţia geografică a insectelor de foliatoare. Escherich. care a introdus acest studiu într-un tratat publicat de el. imediat după absolvirea facultăţii. Principalii gândaci de scoarţă ai molidului şi combaterea lor(1949).Pe lângă activitatea de cercetare. observând în special ciclul biologic al acestora. în 1932 a participat la o vastă campanie naţională de combatere a omizilor stejarului. Omida stejarului(1949). Ca aplicaţie practică. 108 . în urma prezentării tezei „Studii asupra morfologiei şi biologiei insectei Lophyrus pini L”. A devenit asistent în 1923.

pe traseul Buzău-Mărăşti. 1891-1892. În această calitate a participat la luptele de la Plevna. A reintrat în armată când au început pregătirile pentru războiul de independenţă. Ulterior a devenit preşedinte de onoare. Atunci aproximativ 130 de ingineri lucrau în administraţia statului şi câteva zeci la firme particulare. După terminarea acestor şcoli. într-o familie cu tradiţii militare. Rahova. ca preşedinte provizoriu al societăţii a fost ales colonelul Ştefan Fălcoianu. denumire pe care o purta Armata Română care acţiona la sud de Dunăre. Aceste lecţii au fost revizuite şi publicate în 1895 într-un volum.Pentru activitatea ştiinţifică susţinută a fost ales membru titular al Academiei Române în 1886. În cadrul Academiei Române a avut o activitate deosebită. Smârdan şi Vidin. a fost trimis la Şcoala Imperială de Aplicaţii de Stat Major de la Paris. pe care a absolvit-o cu gradul de sublocotenent în 1856. în care s-a hotărât să se înfiinţeze o societate a inginerilor şi arhitecţilor români. înalte oficialităţi şi un mare număr de ingineri.A fost membru fondator al revistei „România Militară”. unde a predat sub formă de lecţii istoria războiului ruso-româno-turc din 1877-1878. dări de seamă şi a condus mai multe comitete de lucru şi comisii. Coroana României. În seara aceleiaşi zile memorabile a avut loc o adunare a inginerilor prezenţi care a fost condusă de colonelul Ştefan Fălcoianu. S-a stins din viaţă la 22 ianuarie 1905. Virtutea Militară şi Crucea Trecerii Dunării. După terminarea războiului şi-a reluat activitatea la Şcoala Militară de Ofiţeri. în 1862 a fost ataşat al Statului Major al Armatei Franceze. pe atunci director general al Căilor Ferate. Comitetul ales a elaborat statutul prin care asociaţia inginerească a fost numită Societatea Politehnica. pentru continuarea studiilor. În acea seară de 18/30 octombrie 1881. unul dintre cei mai buni din promoţie. ca după câteva luni să fie numit şeful Statului Major al Armatei de Operaţiuni Române. În acelaşi timp s-a specializat ca inginer militar la Şcoala Politehnică din Paris. este numit profesor la Şcoala Militară de Ofiţeri din Bucureşti(18621868). ca civil a fost secretar general în Ministerul Lucrărilor Publice şi director general al Telegrafului şi Poştei. regina Elisabeta.A fost vicepreşedinte al Academiei Române între 1886-1888. 109 . fiind primul militar care a făcut parte din această înaltă instituţie de cultură.La 18/30 octombrie 1881 s-a inaugurat prima linie de cale ferată proiectată şi construită de ingineri români. la 6 martie 1835. rapoarte. La inaugurare au participat regele Carol I.inginer militar.Scopul iniţial al acestei societăţi era de informare profesională. Revenit în ţară. în 1859. printre care Steaua României. matematician şi istoric. fiind avansat colonel în aprilie 1877 şi numit director general al Administraţiei Centrale de Război. Fiind un ofiţer remarcabil. a prezentat comunicări. După terminarea studiilor secundare dă concurs la Şcoala Militară de Ofiţeri din Bucureşti în 1854.Între anii 1870-1877.ŞTEFAN FĂLCOIANU 1835-1905 General de brigadă. A fost repartizat comandant de pluton în Regimentul 3 infanterie de linie. Pentru activitatea sa militară a fost decorat cu numeroase ordine şi medalii. 1898-1899. primul preşedinte al Societăţii Politehnica S-a născut în Bucureşti.

Ca student l-a avut profeosr pe matematicianul Ion I. A realizat numeroase inovaţii la vagoanele de tramvai. prin munca şi conştiinciozitatea pe care o punea la studiul şi redactarea proiectelor". În timpul primului război mondial a fost mobilizat cu gradul de plutonier. printre care Harta hidrografică a Dunării. de sub conducerea directorului Ion Baiulescu. La plecarea sa. Abia după un an de şomaj a reuşit să fie numit într-un post de diurnist (zilier provizoriu) la Serviciul de întreţinere al Căilor Ferate. fostul său profesor l-a propus şi a fost numit asistent la Cursul de aplicaţii de rezistenţa materialelor şi proiecte de poduri. Gheorghe Emil. în 1916. la Societatea Tramvaielor Comunale. pe care le-a publicat în Buletinul Societăţii. El a căutat să utilizeze numai fabricate din industria indigenă şi numai rar recurgea la importuri. a fost avansat inginer clasa I. La terminarea studiilor. Statul major. Ionescu. venind în contact cu cei care lucrau la calea ferată. În cursul superior al liceului s-a preocupat intens de pregătirea la matematică şi a devenit colaborator la Gazeta matematică. În anul 1902 a venit pentru prima dată în Bucureşti pentru a se înscrie la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. La demobilizarea generală a fost avansat sublocotenent. a fost cantonier la calea ferată. Dorinţa de a deveni inginer a avut-o din liceu. După terminarea facultăţii în 1906. deşi absolvise studiile cu note maxime.GHEORGHE EMIL FILIPESCU 1882-1937 S-a născut în comuna Burcea din jud. unde a lucrat până în august 1916. În acest serviciu a executat lucrări importante. l-a însărcinat să pună în exploatare liniile de cale ferată îngustă din Valea Oituzului. Tatăl său. gradaţie care se obţinea cu greutate în acele timpuri. ca şi pentru siguranţa călătorilor. nu şi-a putut găsi un loc de muncă. În acest serviciu a adus multe îmbunătăţiri liniilor de metal pe care circulau tramvaiele. Această problemă l-a pasionat în tot timpul vieţii şi cu această temă a ţinut numeroase comunicări la Societatea Politehnică. în organizarea traseelor. L-au mai preocupat şi problemele teoretice legate de schimbătoarele de direcţie ale liniilor (macazele). acea reţea complicată pe care o văd călătorii ce trec pe acolo cu trenul. În 1918 s-a întors la Bucureşti şi şi-a reluat activitatea ca director al Serviciului de studii şi construcţii la Tramvaiele Comunale şi ca profesor la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. Botoşani la 28 martie 1882. În mai 1910 a fost avansat la gradul de inginer clasa a II-a. Pentru proiectele sale a studiat cadrele elastice. din slabele lui resurse băneşti a căutat să educe pe copiii săi în şcoli superioare. Umilul CFR-ist. după ce a absolvit şcoala primară din Burcea. Emanoil Filipescu. în luna martie 1908 a fost numit subşef de secţie. care îl cunoştea prin corespondenţa ce o deţinea cu Gazeta matematică. După proiectele sale s-a realizat triajul de la Ploieşti. a fost elev la Liceul Laurian din Botoşani. 110 . Valea Uzului şi Piatra Prisăcani. pe care le-a calculat exact. pentru a reduce cantitatea de beton şi fier. la macazuri. Profesorul scria despre fostul său student: "Se distingea prin priceperea cu care studia problemele. A proiectat castele de apă pentru alimentarea locomotivelor cu abur. situaţia fiind similară cu cea din zilele noastre. Fiind apreciat pentru prestaţia lui ca inginer. atât pentru traficul pe străzile înguste şi întortocheate ale oraşului. împreună cu Traian Lalescu. cunoscând capacitatea inginerului Filipescu. în corpul tehnic al statului şi a trecut la Serviciul hidraulic.

vol.a. Filipescu s-a preocupat personal de ameliorarea condiţiilor de muncă şi salarizarea muncitorilor şi a îmbunătăţit relaţiile muncitorilor cu patronatul. A făcut parte din comitetele pentru participarea României la Conferinţa internaţională a marilor reţele electrice de înaltă tensiune de la Paris. la vârsta de 55 de ani. A trecut în nefiinţă la 25 noiembrie 1937. Tatăl său a continuat să trăiască cu o durere infinită. grevele şi nemulţumirile muncitorilor erau aproape permanente. Noţiuni asupra vectorilor (1929). Filipescu a ţinut cursul de rezistenţă şi statică la Şcoala Politehnică. Dintre numeroasele sale lucrări şi studii cităm câteva. Statica construcţiilor şi rezistenţa materialelor (publicat postum în 1940). publicată în Lexiconul tehnic român. a fost membru al Institutului Român de Energie. A fost membru al Societăţii Politehnice din 1909 şi a publicat numeroase lucrări în Buletinul Societăţii. de la înfiinţare. S-a ridicat dintr-o familie modestă şi prin calităţile sale a ajuns o stea a ştiinţei româneşti. Ca teoretician şi-a înscris numele în istoria ştiinţelor construcţiilor. Pentru activitatea sa inginerească şi în special ca teoretician. cu o metodă ştiinţifică originală de calcul. Gh. până la sfârşitul vieţii. Em. Ca profesor. 111 . "metoda Filipescu". care pot fi considerate de referinţă: Formule pentru calculul betonului armat (1911). Din 1925.În anii de după primul război mondial. a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1936. din Comitetul maşinilor şi aparatelor electrice ş. O serie de construcţii feroviare au fost realizate cu costuri avantajoase după proiectele calculate prin această metodă. 7 şi în Buletinul Societăţii Politehnice. din Comitetul român al marilor baraje.

la Cahul. fiind unul dintre premianţii instituţiei. În epocă.care era director general al C. La retragerea sa.Constanţa şi a micului port (atunci) Constanţa. În anul 1884. statul român a preluat administraţia Căilor Ferate şi 1-a solicitat pe ing. prin care inginerilor români li se acorda un statut corespunzător. Duca . El a pregătit un proiect de lege pentru respectarea titlului de inginer şi arhitect. . a fost însărcinat să organizeze Serviciul de tracţiune pe care 1-a adus la nivelul celor similare din Europa. inginerii şi arhitecţii făceau parte dintre meseriaşi. A fost admis în Corpul Tehnic în 1884. a intervenit personal pentru a găsi locuri de muncă în special pentru tinerii ingineri şomeri. lucrând pe şantierele de la Brăila. a mai trăit până în anul 1923.pentru calităţile sale. Ca inginer. care a fost construit de englezi şi turci. Gafencu să facă parte din administraţia centrală. conform legii meseriilor. Societatea Politehnică a fost recunoscută ca persoană morală şi juridică. Alexandru Gafencu a făcut parte dintre cei 52 de membri fondatori ai Societăţii Politehnice. După ce a ieşit la pensie în 1902.ALEXANDRU S. a studiat ingineria la Politehnica Grand . timp de zece ani.F. în luna aprilie 1877 a trecut Prutul şi s-a angajat ca inginer asistent la Societatea de Căi Ferate Română. A fost ales preşedinte de două ori: între anii 1892-l 893 şi între anii 1900-1901. Reîntors în ţară. a plecat în Elveţia unde. în 1902. în 1912. la Societatea Ruso-Germană de construcţii căi ferate care activa în Basarabia. Animat de sentimente patriotice pentru Ţara Românească. a fost propus ca preşedinte de onoare. Polonia şi Ucraina. prin renunţarea la importul de combustibili şi utilizarea petrolului şi cărbunelui din zăcămintele româneşti pentru locomotive şi a unsorilor produse în ţară. având ca sarcină de serviciu administrarea liniei Cernavodă . Timp de zece ani a fost membru al Comitetului de conducere al Societăţii. 112 . Numele lui a rămas gravat pe placa de onoare. înaintat inginer şef în 1890 şi inginer inspector general în 1895. Al. şi-a început activitatea în Basarabia. ca inginer ordinar clasa a Il-a. însă fiind deosebit de modest nu a acceptat. s-a ocupat cu educaţia copiilor săi. După ce a urmat liceul şi a luat bacalaureatul la Chişinău. A participat la întocmirea Legii corpului tehnic. în luna septembrie 1843. Buzău şi Bacău.Belgia. ocupându-se de familie. GAFENCU 1843-1923 Fost preşedinte al Societăţii Politehnice S-a născut într-o veche familie românească din Basarabia. I se atribuie un merit deosebit prin faptul că a adus o importantă contribuţie la dezvoltarea economiei naţionale. În timpul primului său mandat. În timpul crizei economice din 1900. Remarcat de Gh.

deschizând drumul explorării acestora prin foraje. toţi fiind absolvenţi ai unor studii universitare. sub aspectul prospecţiunilor pentru petrol(1938). a elaborat o serie de studii privind aplicaţia geologiei structurale la descoperirea şi punerea în producţie a structurilor petroliere. Livia. într-o familie de agricultori. cu titlul de inginer de mine şi metalurgie. refugiindu-se în Moldova. primul geofizician român. a efectuat şi cercetări fundamentale. într-o perioadă în care metodele de prospecţiuni geofizice. GAVĂŢ 1900-1978 A adus contribuţii esenţiale la descoperirea zăcămintelor de hidrocarburi din Oltenia şi Muntenia S-a născut la Tâmboieşti. atestând valabilitatea metodei gravimetrice pentru cercetarea acumulărilor de sare. Liceul l-a început în 1911 la Iaşi şi l-a terminat la Bârlad. pe care le-a efectuat pentru descoperirea acumulărilor de sare. a pus în evidenţă cutele diapire din Muntenia şi domurile din Transilvania. publicată în limba franceză. În acelaşi timp.IULIAN P. secţia de fizică. pot fi considerate ca o contribuţie la independenţa energetică a ţării noastre. erau din ce în ce mai utilizate în Europa pentru căutarea de substanţe utile. Descoperirile sale privind zăcămintele de sare au deschis calea dezvoltării industriei clorosodice în România. P. Din 1937 şi până în 1952 a lucrat în industria petrolieră ca inginer geolog. Iniţial s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe.P Ghiţulescu. În afara cercetărilor aplicative. Muntenia şi Transilvania. În 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. apreciate de specialiştii autohtoni şi străini. Prin cercetări gravimetrice. şi mama. cităm numai pe cele de referinţă: Asupra anomaliei gradientului orizontal „g”. 113 . care au avut parte de o instrucţie deosebită. Cetatea de Baltă şi Chişinău Criş. dar după un an a dat examen de admitere la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Vrancea. Dintre numeroasele lucrări ştiinţifice pe care le-a lăsat. S-a specializat în prospecţiuni gravimetrice cu balanţa de torsiune. timp în care a condus cercetările geologice şi geofizice pentru descoperirea de noi structuri petroliere. De o deosebită importanţă sunt studiile pe care I. a luat pământ în arendă. Petru. jud. care sunt exploatate şi în prezent. Ca urmare a cercetărilor geologice şi geofizice în Depresiunea Getică. care a condus la cunoaşterea rezervelor imense de NaCl din subsolul ţării noastre. Activitatea în producţie a început-o la Institutul Geologic al României. recent descoperite. la limita dintre Subcarpaţi şi Câmpia Română. Tatăl lui. Gavăţ le-a întreprins pentru evaluarea perspectivelor privind existenţa unor zăcăminte de petrol în Depresiunea Panonică şi studiile fiind detaliate pentru structurile Sărmăşel. după ce a făcut liceul la Braşov. elaborând metode originale de interpretare a rezultatelor obţinute prin măsurători de teren. Noul Săsesc. erau refugiaţi din Transilvania din cauza persecuţiilor la care erau supuşi pe atunci românii care trăiau sub regimul austroungar. pe care a absolvit-o în 1924. a elaborat studii de sinteză folosite şi în prezent pentru amplasarea forajelor de exploatare a zăcămintelor de petrol. din roadele căruia şi-a crescut cei şase copii. Tatăl. a efectuat pentru prima dată prospecţiuni gravimetrice experimentale pe masivul de sare de la Floreşti-Prahova. În ceea ce priveşte descoperirea structurilor petroliere din Oltenia. În colaborare cu profesorul T. la 19 iulie 1900.

Împreună cu colegii lui creatori ai şcolii moderne de geologie. fiindcă li se predau cazuri reale preluate din practică şi care deveneau subiecte de comentarii teoretice. Cursurile sale erau frecventate cu plăcere de către studenţi. în urmă cu 80 de ani. afiliată la AGIR. 114 . Raportul dintre structura profundă şi structura complexă a sedimentelor din Depresiunea Transilvaniei(1969). Astfel. materii pe care le-a predat la catedră în decursul anilor. deveneau interesante şi erau ascultate cu plăcere de studenţi.a. în cadrul Institutului de Petrol.Structura profundă a teritoriului României(1963). Praguri şi cordiliere. au înfiinţat Societatea Română de Geofizică.profesorii ingineri Sabba Ştefănescu(1902-1994). Mircea Socolescu(1902-1993) şi T. ştiinţele aride ca geologia zăcămintelor de hidrocarburi. Interpretarea geologică a prospecţiunilor geofizice(1973) ş. Gaze şi Geologie din Bucureşti. din structura profundă a Carpaţilor între văile Oituzului şi Trotuşului(1971) şi o altă lucrare de sinteză. Din anul 1950 până în 1970 a avut o activitate didactică deosebită. S-a stins din viaţă la 18 iulie 1978. P. la Bucureşti. Ghiţulescu(1902-1983)cu care a fost prieten şi colaborator în descifrarea tainelor subsolului românesc şi descoperirea zăcămintelor necesare progresului ţării.

luându-se în considerare excepţionala sa pregătire. Franţa şi Italia. Preocupat de electrificarea căilor ferate. împletind armonios teoria cu practica. 4 volume. şi „Culegere de probleme de maşini electrice”. După studiile teoretice şi practica industrială efectuate în străinătate. unde va lucra timp de 12 ani. În domeniul electrificării căilor ferate. el a organizat Laboratorul de maşini electrice de la Politehnica din Bucureşti. unde va lucra un an. plecând de la diferite ipoteze. Pentru a realiza această îmbinare. la Şcoala Superioară de Electricitate. a introdus noţiuni noi sau mai puţin cunoscute în epocă. în anul 1911 este numit inginer la instalaţiile electrice ale portului Constanţa. A studiat problema puterilor active şi reactive la mersul paralel al uzinelor electrice. aplicarea lungimii virtuale pentru stabilirea diagramei de consum ş. obţinând diploma de inginer în 1909. GHEORGHIU 1885-1968 Întemeietorul şcolii româneşti de maşini electrice S-a născut la 24 august 1885 la Bacău. Cercetările sale s-au axat pe mai multe direcţii privind utilizarea maşinilor electrice. A urmat liceul la Iaşi. Rezultatele studiilor sale le-a publicat în peste cincizeci de lucrări în ţară şi străinătate. primele în acest domeniu apărute în ţara noastră. introducerea cablului subteran de 30000 V. În 1921. precum traficul critic în studiul rentabilităţii căilor ferate electrice. şi-a continuat studiile la Paris. În 1925 este solicitat la Societatea de Gaz şi Electricitate Bucureşti. modernizarea şi extinderea uzinei Grozăveşti. exploatarea liniilor de 110000 V şi 60000 V ale hidrocentralei Dobreşti. A efectuat studii asupra motoarelor alternative cu colector prin aplicarea teoriei cvadripolilor. a executat importante amenajări la Societatea de Gaz şi Electricitate din Bucureşti. Inginerul I. astfel: modernizarea uzinei Filaret. Dintre acestea cităm lucrările fundamentale: „Tratatul de maşini electrice”. Un studiu important efectuat de el s-a referit la tarifele pentru energia electrică.S. iar după 1948 şef al Catedrei de maşini electrice. elaborând o metodă originală comparativă pentru tarifele de bază. În lunga lui activitate. el preda cunoştinţele riguros ştiinţific şi indica aplicaţiile practice. Acordându-i-se Bursa Adamachi de către Academia Română. contribuind la organizarea şi dezvoltarea acestuia. obţinând şi diploma de inginer electrician. ca şef al serviciului de electrificare. la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii şi la Politehnica din Bucureşti. De aici se transferă la Societatea Tramvaielor din Bucureşti(STB) şi apoi trece la Direcţia CFR. după care Şcoala Naţională de Poduri şi şosele din Bucureşti. unde va fi numit director tehnic. a făcut o călătorie de studii în Germania. el s-a dedicat şi cercetării ştiinţifice. după care a efectuat o practică de un an la fabricile AEG. unde a ajuns în 1926 profesor definitiv. S. ing. în acelaşi timp. În prelegerile sale. 3 volume.ION S. I. 1968-1972. Gheorghiu nu a fost numai un practician şi profesor. 19601966. electrificarea zonei rurale din jurul Bucureştiului. a fost numit conferenţiar. pe baza unor metode originale de cercetare stabilite de el. 115 . Din 1951 a fost Directorul Institutului de Energetică al Academiei Române. A elaborat o teorie unitară a maşinilor electrice. S-a ocupat de rolul puterii sincronizate la mersul în paralel al alternatoarelor. Gheorghiu a realizat primul proiect de electrificare a liniei de cale ferată Ploieşti-Braşov. extinderea reţelei de 5000V în afara Capitalei.a.

A trecut în nefiinţă la 6 noiembrie 1968. A fost decorat cu înalte ordine şi medalii. preşedinte al secţiei tehnice a Academiei Române.Pentru participarea teoretică şi practică la lucrările tehnice în domeniul energetic şi realizările sale excepţionale a fost ales: membru titular al Academiei Române în 1952. 1959-1963. 116 . A fost membru al Consiliului Superior al Energiei şi al Consiliului Tehnic Superior.

Muzeul Arheologic din Târgovişte(1938) şi numeroase clădiri din zona şos. obţinând şi diploma de arhitect în 1901. devenind din 1921 şeful acestei comisii.I Ghica. apoi în perioada 1906-1943 îşi desfăşoară activitatea la Comisia Monumentelor Istorice. GHICA-BUDEŞTI 1869-1943 Inginer constructor şi arhitect. SUA. După tradiţia timpului. apoi s-a înscris în 1889 şi a absolvit în 1893 Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti. De un deosebit succes s-au bucurat lucrările de amenajare interioară a Sălii Seminarului Românesc de la Universitatea din Pittsburgh. Ca arhitect şef al Comisiei Monumentelor Istorice. ca referent de specialitate. sub îndrumarea marelui profesor arhitect Victor Laloux. unde a urmat cursurile şcolii primare la Collègé Gaillaud şi apoi la Paris. într-o familie înstărită de orăşeni. obţinând titlul de inginer diplomat. Întors în ţară. mulţi ingineri constructori urmează şi cursurile unei facultăţi de arhitectură. şi-a dat bacalaureatul la Iaşi. într-o interpretare proprie. Remarcabile sunt restaurările executate la Biserica din Baia(1910-1911) şi la Mânăstirea Probota(1908). unde a studiat arhitectura la Şcoala Naţională de Arte Frumoase. specialitatea construcţii. Ghica. Istrate şi Ion Cantacuzino.Budeşti a plecat din nou la Paris în 1893. Între 1912-1926 a primit comandă de execuţie pentru completarea clădirii Universităţii Bucureşti. devine şef de lucrări(1908-1912) şi apoi profesor titular(1912-1938) la Şcoala Superioară de Arhitectură devenită ulterior Academia de Arhitectură din Bucureşti.Calea Dorobanţilor. A realizat celelalte trei laturi ale acestui ansamblu monumental. Vâlcea(1913-1914). Cumulând activitatea de inginer şi arhitect cu cea didactică. În acel timp aripa Universităţii din Bulevardul Elisabeta era construită. Nicolae I. realizate între 1936-1938. restaurator de construcţii româneşti medievale S-a născut la Iaşi la 22 decembrie 1869.NICOLAE I. O clădire reprezentativă pentru stilul lui original este Muzeul Ţăranului Român(fosta Monetărie a Statului). a adus contribuţii originale privind valorificarea în lucrările contemporane a tradiţiilor constructive şi arhitecturale româneşti şi la restaurarea unor valoroase monumente vechi din diferite locuri ale ţării. Dorind să urmeze cursurile de învăţământ superior în ţară. La această universitate tehnică românească a beneficiat de îndrumarea marilor profesori Anghel Saligmy. şi piesele de mobilier în stil românesc sau influenţate de Art Nouveau. amplasat pe Şoseaua Kiseleff. C. biserica din Copou. care se păstrează şi în prezent. lucrează la început în cadrul Ministerului Cultelor şi Educaţiei Publice ca arhitect şef în serviciul tehnic. care au deschis gustul designerilor pentru utilizarea elementelor de artă populară în domeniul decoraţiunilor interioare. N. Pentru a-l instrui cât mai bine la nivelul de învăţământ european. până în 1905. printre care Liceul din Rm.Budeşti este autorul unor construcţii de locuinţe şi social-culturale. liceul Ecole Monge. construită între 1912-1939. 117 . Kiseleff. creator al unor clădiri monumentale. în stilul arhitecturii franceze a începutului de secol XX. la vârsta de şapte ani părinţii l-au trimis la Lausanne. Iaşi(1936). Pentru a se instrui şi în domeniul arhitecturii. realizare monumentală pentru oraşul Bucureşti şi pentru perioada interbelică. T. Mausoleul lui Vasile Alecsandri din Mirceşti(1927).

118 . S-a stins din viaţă la 16 decembrie 1943 la Bucureşti. din care cităm: Mânăstirea Probota(1909).Toate construcţiile care poartă semnătura lui garantează pe inginerul care a calculat structura de rezistenţă.piatră naturală şi cărămidă aparentă. Biserica Golia(1924). 1932. 1930. sensibil la afirmarea şcolii naţionale româneşti reprezentată prin detalii decorative. În afara monumentelor din piatră. 4 volume (1927. materiale de construcţii. el a lăsat ţi o operă de referinţă publicată. volume şi plastică specifică. Arhitectura Bisericii Domneşti de la Curtea de Argeş(1923).a. Restaurarea bisericii mari a mânăstirii Cozia(1938) ş. Evoluţia arhitecturii religioase din Muntenia şi Oltenia. rigurosul om de ştiinţă şi artistul-arhitect creator. Pentru creaţia sa inginerească şi arhitecturală a fost ales membru de onoare al Academiei Române(28 mai 1937). Arhitectura religioasă veche în Muntenia şi Olteniaîncercare de sinteză (1937). 1935).

dar şi accidente. el va utiliza aceste metode şi în cercetările laborioase pe care le va întreprinde ulterior. a străbătut pe jos. este întemeietorul Societăţii Române de Geofizică. În facultate a fost remarcat de un celebru profesor universitar. secţia reală. fiind refugiat din Transilvania din cauza persecuţiilor regimului austroungar. a absolvit liceul "Gh. se face cunoscut şi este invitat să participe la o expediţie de cercetări geologice în Africa. formată din cei patru moţi. Şcoala primară o face la Giurgiu. profesorii universitari ingineri Sabba Ştefănescu (1902-1994). subşef fiind T. După obţinerea titlului de inginer. Ghiţulescu se va întoarce în tot restul vieţii. la a căror cercetare Toma. Ghiţulescu. unde va cunoaşte în amănunt metodele şi tehnicile acestei geoştiinţe. o distanţă de 2500 km. era din comuna Vinerea." Astfel. pleacă pentru specializare în Germania. Întors în ţară în 1927. geologia devine şi o ştiinţă tehnică. trei sute de indigeni purtători de bagaje şi un medic. Comportamentul omenos faţă de negrii însoţitori a făcut să nu se înregistreze evadări. Expediţia în Congo Primele rezultate ale aplicaţiilor metodelor geofizice le face cunoscute la un congres internaţional care a avut loc la Paris în 1929. În 1921. toţi foşti membri AGIR. Iubitor de sport. din lipsă de căi de comunicaţii şi animale de tracţiune. stârneşte interes. geologul Ludowic Mrazec. O pirogă s-a răsturnat şi membrii echipajului au 119 . pleacă la Paris. la Paris. este numit conferenţiar la Politehnica din Bucureşti. unde a predat pentru prima dată în ţara noastră un curs de geofizică aplicată. prima medalie olimpică pentru România şi din echipa de bob. Au fost şi întâmplări hazlii. în anul 1930. Ca urmare. Prin utilizarea tehnicilor geofizice. cercetările geologice se făceau prin observarea directă a rocilor. susţinând comunicarea "Sur l'aplication des methodes geofisiques a la prospection du sous-sol en Romanie. Împreună cu colegii şi prietenii săi. Cea condusă de inginerul Ghiţulescu. de lângă Alba lulia. Şeful expediţiei a fost inginerul consilier Georges Lazerges. bazate pe măsurarea în teren a caracteristicilor fizice ale rocilor. de profesie funcţionar. Lazăr" din Bucureşti. Expediţia s-a împărţit în două grupuri. în Belgia.P.4° latitudine nordică şi 11° -13° est de Greenwich. la Institutul de fizică. inginerească. entuziasmat de noua ştiinţă a geofizicii. însoţit de patru mineri moţi din munţii Apuseni. Regiunea studiată se întinde. la Freiburg şi Potsdam. fiind cuprinsă între bazinul mijlociu al fluviului Niari şi cursul superior al fluviului Ogue. De altfel. unde se ataşează unei misiuni de exploratori organizată de Consorţiul minier Congo Niari. Până la apariţia geofizicii ca ştiinţă aplicată. în timp de 5 luni. apoi la Paris. şi la Vansec. la Laboratoarele Askania. între anii 1921 -1925 a fost student la Şcoala Politehnică din Capitală. cu care a participat în 1928 la competiţiile din Elveţia.TOMA PETRE GHIŢULESCU 1902 – 1983 S-a născut la Giurgiu în ziua de 29 iunie 1902. a făcut parte din echipa olimpică română de rugby care a câştigat în 1924. afiliată la AGIR. între 2° . completată cu analize de laborator. care îl ia colaborator pe teren la cercetările pe care le efectua în Munţii Metaliferi. sub auspiciile statului francez. Julian Gavăt (1900-1994) şi Mircea Socolescu (1902-1993). Tatăl său.

a descoperit zone bogate în zăcăminte de substanţe minerale utile. au fost părăsite. chiar şi în primele decenii ale acestui secol. Este cunoscut faptul că. XXI). aducând noutăţi pe care le comunică la sesiuni ştiinţifice în ţară şi străinătate şi care apar în publicaţii de specialitate. apoi este avansat secretar general şi secretar de stat. este solicitat de diferite societăţi miniere şi i se încredinţează funcţia de director la "Sociètè de mines de l’or de Transylvanie". Tot în anul 1930.000 kg argint. Ca rezultat al acestor studii. Harta geologică a munţilor Apuseni An de an. Roma. în dezvoltarea economiei naţionale. el este primul geolog român care a făcut studii sistematice pe teritoriul Africii. Zăcămintele auro-argentifere de pe teritoriul Transilvaniei se exploatau la întâmplare. a cărei concepţie nu a fost schimbată ulterior de cercetătorii care au adus completări de detaliu. faunistic. Recunoscut ca un strălucit specialist. Dar tot ce a întâlnit expediţia a fost inedit. Una dintre lucrările cele mai importante pe care le realizează (în colaborare cu Mircea Socolescu) este harta geologică a Munţilor Apuseni. Gavăt. face cercetări geologice pentru zăcăminte metalifere împreună cu prietenul său. au fost ascultate cu mult interes şi au făcut senzaţie. în 1940. Astfel. publicate ulterior. Cei care au urmat la ocupaţia acestui teritoriu s-au îndeletnicit cu extracţia auroargentiferelor. nr. iar mari cantităţi de aur au plecat şi la Istanbul şi la Moscova. Astfel. avea o opţiune profund democratică şi umanistă. pasiunea lui de cercetător se îndreaptă spre studiul subsolului românesc. pe care le comunică şi publică. după ce au fost exploatate pe parcursul istoriei. timp de 166 de ani. la începutul celui de al doilea război mondial. şi prin studiul zăcămintelor de aur din patrulaterul aurifer din Apuseni. Profesorul inginer Ghiţulescu a realizat o hartă geologică de ansamblu a regiunii. este numit consilier în Ministerul Economiei Naţionale. Această hartă a stat la baza dezvoltării mineritului în regiune. Un aport deosebit îl are. crom. Reîntors în ţară. în timpul ocupaţiei Daciei. cercetează peste 200 de deschideri miniere. dar şi a bazei materiale a industriei metalurgice naţionale. Deşi nu îl interesa politica. 120 . recunoscute ca originale. până în 1948. romanii au extras aproximativ 500. botanic şi etnologic. devine suspect pentru poliţia politică germană. Caută să încetinească livrările de aur şi minereuri către nemţi. şi cu profesorul Dan Giuşcă (1902 -1988). împreună cu inginerul geolog şi geofizician l. câţiva negri au fost devoraţi de animale sălbatice. Lucrările pe teren s-au desfăşurat în anii 1932 1937 şi harta a fost publicată în 1941 (Anuarul Institutului Geologic. apoi de administrator delegat la societatea minieră "MICA" şi la societatea "Balkan . Pentru a cunoaşte orizonturile reper şi a reconstitui legităţile naturale de distribuţie a aurului. care.Rodope". inginerul Mircea Socolescu.fost mâncaţi de crocodili. Presa din ţară şi străinătate a mediatizat expediţia. iar mai târziu Viena şi Budapesta s-au clădit şi cu aurul luat de aici. iar ca expert este implicat de politicieni în afacerile şi aranjamentele lor. magneziu şi pirită din ţara noastră. Astfel.000 kg aur şi 950. deschizând drumul pentru numeroasele expediţii geologice româneşti care au lucrat până în prezent în acest teritoriu şi au contribuit la ridicarea economică a ţărilor africane. dar şi a altor bogăţii minerale. dar reuşeşte să scape. iar rezultatele comunicate la Institutul Geologic şi la Societatea Română Regală de Geografie. pentru descoperirea de zăcăminte de minerale necesare economiei naţionale. dar a făcut şi descoperiri de ordin geografic. reuşeşte să realizeze metode de exploatare raţională a zăcămintelor auro-argentifere. mineralog şi geochimist. face o serie de comunicări la Institutul Geologic asupra zăcămintelor de minereuri de la Rodna Veche şi situaţiei zăcămintelor de fier.

pe atunci secretar general în Ministerul Economiei. iar Ana-Maria Cox la Houston (SUA).T. acestea constituind studii fundamentale de mare valoare. rezultatele obţinute le comunică şi le publică. că se fură din cauza comuniştilor. unde este sfătuit să rămână. la vârsta de 78 de ani.geofizică. şi cu alţi specialişti. publică la Editura Tehnică tratatul "Economia geologică minieră". dar şi din cauza utilajelor miniere foarte uzate. cu sinceritatea omului de ştiinţă.Durerile obsedantului deceniu După terminarea războiului. rămâne consilier în acelaşi minister. într-o cămăruţă de 10 mp. sub pază. că au apărut alte soluţii pentru revigorarea producţiei miniere: constituirea de societăţi mixte româno-sovietice (sovromurile). de faţă fiind şi consilierul sovietic. timp de 17 ani. specialist în prospectarea. În anii de după eliberarea din închisoare. de unde este pensionat în 1977. Aventura vieţii acestui mare om uitat se încheie la 26 octombrie 1983. Pedeapsa a fost comutată însă în muncă silnică pe viaţă. explorarea şi exploatarea zăcămintelor metalifere. care au desfiinţat controalele riguroase la ieşirea din şut. izolat. Cunoscut în ţară şi străinătate ca explorator de tărâmuri necunoscute din Africa şi ca expert minier pentru aur. află de la l. dar numai după ce distruge planuri miniere importante. alta pentru un arhitect. o masă. 121 . studiază în continuare substanţele miniere asociate magmatismului terţiar din Munţii Metaliferi. Este prins şi arestat. de la Facultatea de geologie . geofizica. Maurer. Fiicele sale sunt. condamnat la moarte. Ne întrebăm: nu ar fi cazul să fie şi o placă comemorativă care să amintească şi de acest mare om de ştiinţă român? Profesorul universitar Lazăr Pavelescu. Chemat de ministrul comunist Gh. ca sa nu cadă în mâinile jefuitorilor. în urma unui proces politic. ambele.P.P. fost ministru al geologiei. geofizician şi minier. Întors în ţară. Gh. Ghiţulescu îi explică argumentat dezavantajele acestei combinaţii. dar simţul onoarei pe care îl avea nu îl lasă. Profesorul care şi-a demonstrat originalitatea prin introducerea în învăţământul universitar românesc a unei noi discipline. iar. În anul 1971. mobilată cu un pat. Ghiţulescu îi răspunde. cel ce a ştiut să exploateze aurul în interesul ţării. Folea. Maurer îl "demască" într-un consiliu tehnic. este pus să lucreze ca inginer geolog în subteran şi în special să reconstituie planurile miniere. Ghiţulescu astfel: „A fost un important inginer geolog. neegalat până în prezent. caută să se ascundă. Gheorghiu Dej să îi raporteze cauzele scăderii producţiei de aur. în colaborare cu inginerul I. un scaun şi rafturi pline de cărţi. Dar era adus la anumite intervale la Ministerul Minelor pentru consultări. Dar T. vorbea despre I. este angajat în Bucureşti ca inginer principal la întreprinderea de prospecţiuni. sunt două plăci comemorative: una pentru un scriitor. Păzit cu străşnicie. inginerul T. care constituie o bază de informare pentru cei care lucrează în domeniu. Prevenit că va fi arestat. La intrarea din blocul în care a locuit în sărăcie. faptul că ruşii vor controla producţia. O reabilitare târzie După 16 ani de detenţie (1948-1964} şi doi ani de domiciliu obligatoriu la Brad. Pleacă pentru achiziţionarea de utilaje în Suedia şi Franţa. Ioana Pitulea locuieşte la Salonic (Grecia). dar reangajat şi apoi pensionat definitiv în 1980. dar şi pentru alte substanţe minerale". inginere geolog.

Sculptorul l-a întrebat pe inginerul Gorjan cum se poate materializa opera. să aleagă metalul pentru a rezista factorilor de coroziune. Brâncuşi s-a întâlnit de mai multe ori cu Gorjan şi i-a împărtăşit ideile sale. Această soluţie tehnică a fost dată la 7 ianuarie 1935. căruia îi spunea Costache. unde a lucrat mult timp în subteran. ajungând după scurt timp inginer şef şi apoi director adjunct. învăţând singur limbi străine şi a editat o revistă de matematică pentru elevii de liceu. Iubitor de oameni şi formându-şi un crez din a transmite şi altora cunoştinţele sale. În 1934 când a ajuns la Paris. care exploata zăcămintele de cărbuni din Valea Jiului. la care acesta a găsit răspunsul care l-a mulţumit. Tatăl său. şi-a schimbat numele în Georgescu. răsare din iarbă şi se înalţă spre cer la infinit. Studiile universitare le-a făcut la Politehnica din Bucureşti. şi trimis pentru specializare la Viena. i-a acordat Premiul "Mihail Manoilescu". a înfiinţat la Petroşani un club de planorism pentru tineret în anul 1936. Relaţiile sale cu Brâncuşi pe care îl venera. Ştefan-Ioan a urmat şcoala primară şi liceul la Craiova. Avea un deosebit respect faţă de cărturari. romani sau de alţii. Tânărul inginer Gorjan i-a propus să execute un stâlp de oţel (ca miez) pe care să înşire module. fiind botezat creştineşte cu două nume – Ştefan şi Ioan. Această coloană trebuia să fie diferită de cele construite de egipteni. să urmeze Şcoala de Arte şi Meserii şi apoi Academia de Bele-arte din Bucureşti. pentru care Societatea Politehnică. al cărei membru a fost. au început din copilărie. unde a început o nouă viaţă ca băiat de prăvălie. În casa în care s-a născut tatăl lui l-a găzduit în 1902 pe "Costache" Brâncuşi când îşi făcea stagiul militar fără încazarmare. să calculeze alţi parametri fără de care opera de artă nu putea să fie construită şi să finalizeze lucrarea până la punerea pe locaţie. până în 1937. Inspirat de zgârie-norii din New York. În anul 1931 a publicat prima sa carte "Principii de electrotehnică". când a plecat din satul natal la Craiova. greci. să citească şi să socotească. când în toată luna 122 . adică fiul lui Gheorghe. L-a întâlnit personal pe "nenea Costache" în 1914. şi a adăugat şi numele de Gorjan pentru a i se cunoaşte locul de provenienţă. care acum se găseşte la Muzeul Naţional de Artă al României. ca pe nişte mărgele. A fost imediat angajat de Societatea Petroşani din Bucureşti. Deşi nu avea nici un fel de şcoală. În 1933 a obţinut brevetul de şef de exploatare. negustor. iar discuţiile au continuat timp de doi ani. când avea 17 ani. şi în 1922. Acest respect la determinat să îşi ţină fratele mai mic la şcoli să ajungă inginer şi să-l ajute pe Constantin Brâncuşi. Nu are nici soclu şi nici capitel. pe care a absolvit-o în 1928.ŞTEFAN IOAN GEORGESCU-GORJAN 1905-1985 Un inginer în serviciul artelor S-a născut la 29 august 1905 la Craiova. când avea 9 ani. Brâncuşi dorea să construiască o coloană foarte înaltă. Ion Ciobanu. Nu a dorit să rămână funcţionar şi a plecat să-şi facă meseria în Valea Jiului. a învăţat singur să scrie. Atunci acesta i-a executat lui Ion un bust. După ce a primit comanda pentru executarea complexului sculptural de la Târgu Jiu dedicat eroilor din războiul de reîntregire a neamului (1916-1918). Pentru realizarea ei avea nevoie de un inginer care să-i calculeze stabilitatea în situaţii normale sau în cazul unor seisme naturale. tânărul Gorjan l-a căutat să îl vadă şi să-i vorbească. pentru a-i învăţa să zboare. În acelaşi timp preda lecţii la Şcoala de maeştri minieri şi mecanici.

În 1941 a înfiinţat la Bucureşti Editura Tehnică Gorjan.. telefoane. în anul 1937". închisă în 1948. Matematica distractivă. Gorjan a construit coloana. creaţii proprii sau traduceri. dar şi un zburător. lucrări beletristice şi operele unor tineri scriitori. în trei luni. Din 1948 până la pensionare în 1967 a lucrat la Institutul de Cercetări în Construcţii. Georgescu Gorjan a trecut în lumea drepţilor la 9 martie 1985. După plecarea maestrului. Scriitorul Tomozei l-a caracterizat astfel: "Editor romantic. în care a publicat o serie de cărţi tehnice şi broşuri practice: Instalatorul casei. între 15 august şi 15 noiembrie 1937. 123 .august Brâncuşi a locuit în casa lui Gorjan din Petroşani. publicat fragmentar în ultimii ani şi care urmează să fie editat integral. cu o echipă de muncitori. Cartea frezorului. Gorjan au apărut albume de artă. ing. Lăcătuşul casei ş. Radiotehnica. lăsând un manuscris intitulat "Am lucrat cu Brâncuşi". în Ed. sonerii.a. Ulterior. Inginerul Gorjana a <zburat> cu o riglă de calcul.

din limb latină – legat. atestată documentar. el mai prezintă formule de calcul. După studiul Coligatului. Aportul ştiinţific şi practic în domeniu a pătruns în literatura de specialitate în timpul vieţii sale. publicată la Amsterdam în 1650. pars prima”. a dezvoltat cea mai veche teorie a rachetelor. şi trei autori: Hans Haasewein din Bavaria scrie. în comunicarea lui a anunţat o senzaţională descoperire ştiinţifică privind invenţia rachetei cu mai multe trepte. savant renascentist. în 1961. De asemenea.374). gânditor original cu vaste cunoştinţe în domeniul matematicii şi pirotehniei. în total 17 rachete de tipuri diferit. aceea de inginer militar (termenul apare în secolul al XV-lea).CONRAD HAAS DE LA SIBIU 1509-1579 Inginer militar. să urce şi să coboare singură”. El era sas din Transilvania. polonez. a proiectat lansatoare de rachete. unele în mai multe culori. Importanţa acestei meserii a crescut o dată cu dezvoltarea pirotehniei. adunate din diferite surse de informare. i se acordă lui Haas prioritate mondială pentru descoperirile şi invenţiile următoare: el a introdus pentru prima dată în vocabularul tehnic termenul rachetă. în anul 1529.Conrad descrie invenţiile sale în domeniul tehnicii rachetelor cu o sută douăzeci de ani înainte. a desenat rachetele. balisticii şi tehnicii fortificaţiilor. inventator În anul 1966. În Arhivele Statului din Sibiu a fost descoperit. Meseria lui (arta). definea cu preponderenţă activitatea în domeniul construcţiei de maşini de război şi fortificaţii. toate cu stabilizatoare de direcţie de formă triunghiulară. despre pirotehnie şi balistică. Invenţiile lui Haas sunt descrise în ultima parte a Coligatului. tabele cu cifre şi reţete pirotehnice originale. El a descris experienţele pe care le-a făcut. a fost guard de artilerie şi şef al Arsenalului Militar din Sibiu. Se ştie precis că între anii 1529-1569. “Coligatul de la Sibiu” (colligo. efectuat de către specialiştii din domeniul cercetărilor aerospaţiale şi al istoriei tehnicii. a arătat cum trebuie “amenajată o rachetă zburătoare înainte de a ajunge la înălţime. paginile de la 38 la 110 sunt scrise de un autor necunoscut din Sibiu. un manuscris prin care se atestă că istoria apariţiei rachetei cu mai multe trepte este cu o sută de ani mai veche decât se ştia. a inventat turnul de start pentru lansarea rachetelor şi 124 . despre maşinile de asediu. prioritatea îi revenea lui Kazimiers Sziemienowicz. la care profesorul Elie Carafoli (1901-1983) de la Politehnica din Bucureşti. atunci preşedinte al Federaţiei mondiale de astronautică. la Madrid s-a desfăşurat Congresul Internaţional de Astronautică. cae îşi descria invenţia în lucrarea “Artis Magnae Artilleriae. În primele două părţi sunt descrise cunoştinţele epoci. Despre viaţa marelui savant medieval nu au rămas prea multe date. aripioarele de stabilizare şi amestecul de propulsie lichid sunt inventate de el. Până în acel moment. a descoperit principiul aprinderii în trepte. prin îmbinarea reciprocă. a elaborat principiile şi a proiectat racheta cu mai multe trepte şi racheta dus-întors. broşat împreună) are 391 de file scrise şi 203 ilustraţii. În manuscrisul “Coligatul de la Sibiu” (Varia II. fapt cunoscut din citarea sa în tratatele multor savanţi contemporani. A descris rachete cu două şi trei trepte. cu forme variate. în paginile de la 1 la 37. pe timpul în care făcea experienţe cu rachete şi îşi redacta manuscrisul. Acest document a demonstrat că cea mai veche tratare teoretică şi practică privind modul de construire a rachetelor cu mai multe trepte.

omenirea evocă. în acelaşi oraş. Nici unul nu s-a gândit la utilizarea rachetelor pentru cucerirea spaţiului cosmic. folosirea carburanţilor pulbere diferenţiat. aşa cum a făcut Hermann Oberth. de la naşterea căruia se împlinesc 490 de ani. Haas şi Oberth. Inventatorii medievali ai rachetelor le-au creat pe acestea pentru a fi utilizate în război sau pentru focuri de artificii. ale căror invenţii în domeniul rachetelor au avut un impact important în istoria omenirii. utilizarea combustibililor lichizi Priorităţile lui Conrad Haas au fost comunicate şi la congresele de aeronautică de la Braunschiweig (1966) şi Mar-de-Plata (1967). la o diferenţă de timp de aproximativ cinci secole. carburanţii de propulsie. 125 . În acest sfârşit de mileniu. ale cărui invenţii au fost atestate documentar în urmă cu 470 de ani şi de la al cărui sfârşit de viaţă se împlinesc 420 de ani. şi pe Conrad Haas de la Sibiu. pe lângă alte personalităţi geniale din diferite sfere ale culturii şi tehnicii mondiale. Destinul a făcut ca doi mari inventatori. Sibiul. situat pe teritoriul patriei noastre.aripioarelor delta pentru stabilizarea rachetelor pe direcţie. să fi trăit.

a întocmit o serie de planuri şi expertize de hotărnicie la moşii şi sate din judeţele Ilfov. Ca elev la liceu a demonstrat un deosebit interes pentru matematică şi chiar din clasa a patra secundară a început să lucreze la traducerea. În continuare. 8/1878. unde a obţinut încă două licenţe în acelaşi an: în matematici şi în ştiinţe fizice (1876). a reuşit în trei ani performanţa de a avea trei licenţe. nu a obţinut decât un post de profesor suplinitor la Gimnaziul Mihai Bravu. matematician. ca fiu al soţilor Costache şi Smaranda Haret. Tatăl a fost judecător la Tribunalul din Iaşi şi apoi la Dorohoi. pedagogie. politică. astronom pedagog şi om politic S-a născut la Iaşi. Din lista comunicărilor în domeniul astronomiei reţinem Despre acceleraţia seculară a mişcării medii a lunii(1880) şi Pata cea mai roşie de pe planeta Jupiter (1912). la 15 februarie 1851. Qutelet. Putna. practicat în ţara noastră din anul 1900. Ţiţeica a afirmat:”Lucrarea de doctorat a lui Haret a fost una dintre cele mai frumoase teze susţinute la Sorbona”. HARET 1851-1912 Inginer hotarnic. Şi-a dat bacalaureatul în 1869 şi în acelaşi an s-a înscris ca studet la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Bucureşti. iar din 1882 profesor de matematici la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. opera lui Spiru Haret s-a desfăşurat pe mai multe direcţii: ştiinţă. a fost trimis la Bucureşti. a obţinut un premiu oferit de regele Oscar al Suediei. ca primul doctor în matematici la Sorbona. El a militat şi pentru înlocuirea calendarului Iulian cu cel Gregorian adoptat pe plan european.a. Astfel a devenit primul român care a obţinut un doctorat la Sorbona. Întors în ţară în primavara anului 1878. Sava. După scurt timp avea să fie numit suplinitor la Catedra de mecanică raţională a Facultăţii de Ştiinţe de la Universitatea Bucureşti şi profesor cu titlu provizoriu la Universitatea din Iaşi. în 1878.Marele profesor. matematicianul Gh. Ziarele din Franţa şi cele din România considerau că descoperirea lui Haret reprezintă un eveniment ştiinţific şi au publicat articole elogioase cu acest subiect. Trebuie subliniat faptul că H. nr. informa: „Ministerul a primit din partea decanului Facultăţii de Ştiinţe din Paris o adresă prin care aduce elogii tânărului matematician şi felicită România că are şi produce asemenea talente” . filozofie. Buzău. făcând o analiză şi un comentariu al acestei teze.SPIRU C. 126 . După ce şi-a luat licenţa în ştiinţe fizico-matematice în 1874. a plecat la Paris cu o bursă pentru continuarea studiilor la Universitatea Sorbona. Ca inginer hotarnic. Printr-o muncă susţinută cu seriozitate şi perseverenţă. Cărţile de hotărnicie executate de el le semna Haretu inginer Spiru C. cu care a adus o contribuţie de valoare mondială în problemele de mecanică cerească. şi-a susţinut teza cu titlul „Asupra invariabilităţii axelor mari ale orbitelor planetelor”. Poincare (1854-1912). S-a înscris la doctorat şi după doi ani. Ziarul „Românul”. a lucrării „Astronomia” de A. bursier intern la Liceul Sf. unde a funcţionat până în 1910. Dolj ş. După ce a absolvit şcoala primară. „cu modificări”. pe care a publicat-o în 1873 (o dată cu un curs de trigonometrie).

În memoria lui au primit numele şcoli elementare şi licee din ţară.a. 1901 – 1904. membru titular (1892) şi vicepreşedinte (1904 . Concepţiile sale în acest domeniu le-a publicat în lucrarea „Mecanica socială” (1910). înfiinţată de el în 1905. 1907 . 1899. a fost deputat şi senator şi a ocupat funcţii importante în conducerea şi organizarea instrucţiunii în şcoli. 127 . ministru al Instrucţiunii şi Cultelor (1897. practic. a învăţământului muzical ş. În iniţiativele sale legislative se poate constata o corelare între tradiţiile româneşti şi nevoile de dezvoltare a ţării la nivel european. Din iniţiativa sa au fost elaborate şi promulgate legi privind învăţământul primar. O statuie din marmură albă care îl reprezintă este amplasată în faţa Universităţii Bucureşti. În domeniul cercetărilor socio-politice a introdus metodele matematice pentru studiul fenomenelor sociale. astfel a fost inspector general al şcolilor (1883 .1910).1884). introducerea învăţământului primar obligatoriu. a reprezentat fenomenele sociale prin curbe continue şi modelare matematică.Tot lui Spiru Haret i se datorează efectuarea recensământului populaţiei din 1903. constituită la 6/18 decembrie 1881. În rapoartele şi discursurile parlamentare a militat pentru înfiinţarea obştilor ţărăneşti. după formulele ştiinţifice ale lui Depercieux. a băncilor populare şi a asociaţiilor comerciale cooperatiste ale ţăranilor pentru vânzarea produselor agricole şi cumpărarea diverselor articole necesare gospodăriei ţărăneşti. cu care a argumentat necesitatea reformei agrare. Spiru Haret. ca membru al Partidului Liberal. secundar şi superior.1907). dezvoltarea educaţiei fizice. adoptând modelul newtonian. Astfel. Prin reforma învăţământului a urmărit o orientare unitară a învăţământului elementar şi mediu de cultură generală spre ştiinţele naturii. Pentru organizarea învăţământului a efectuat numeroase studii cu caracter ştiinţificpedagogic. secretar general în Ministerul Instrucţiunii Publice. încercând o apropiere între mecanică şi sociologie. care avea ca scop „să acţioneze şi să lupte pentru propăşirea ingineriei în ţara noastră”. profesional. al şcolilor de meserii. Pentru meritele sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române (3 mai 1879). pe care le-a publicat în Revista generală a învăţământului. El a lansat ideea „în fiecare sat o şcoală”. Uniunea Internaţională Astronomica a dat numele lui unui crater de pe Lună în 1976. De menţionat că a făcut parte dintre membrii fondatori ai Societăţii Politehnica. Prin lucrările sale este considerat un precursor al pedagogiei sociale şi a adulţilor.

Îşi continuă activitatea didactică la această înaltă instituţie de învăţământ superior. pentru buna pregătire a viitorilor ofiţeri. cursul Comunicaţiuni şi lucrări accesorii de campanie. reprezentanţi ai Statului Major al Armatei. În acelaşi an a ţinut la Şcoala Superioară de Război conferinţa asupra căilor ferate. a scris pentru revista „România Militară”(fondată în 1864) un studiu intitulat „Întrebuinţarea căilor ferate din anii 1877-1878”. în colaborare cu generalul C. HÂRJEU 1856-1928 Inginerul militar. a fost însărcinat să organizeze la Expoziţia Universală de la Paris . S-a Profesor de ştiinţă şi tehnică militară Căpitanul Hârjeu a fost numit profesor ajutor la Cursul de fortificaţii de la Şcoala Specială de artilerie şi Geniu din Bucureşti. Aronovici. ca şef de promoţie. apărut în 1890. care rămâne de referinţă pentru istoria telecomunicaţiilor. După terminarea liceului. Colonelul Hârjeu. Legat de acest eveniment. a întocmit lucrarea monografică „L’Armée Roumain en 1900”. din anul 1900. pe care a absolvit-o în 1876. a urmat cursurile de la Şcoala de Ofiţeri din Bucureşti. directorul Şcoalei de Artilerie şi Geniu. şeful serviciului topografic al armatei. lt. Cu acestea. în anul 1884. maiorul Hârjeu îşi încheie seria lucrărilor publicate cu scop didactic. accesorii şi construcţii complimentare permanente. până la gradul de general de brigadă(1904). general de brigadă născut în Bucureşti la 24 decembrie 1856. col. Cu ajutorul unei burse a plecat la Paris să îşi completeze studiile la Şcoala Politehnică. Colaborator al publicaţiilor militare În calitate de colaborator al Cercului de publicaţii militare. în 1874. standul secţiei militare. Brătianu. I. cu medici militari şi alţi colaboratori din diferite servicii ale armatei. Datorită calităţilor sale şi personalităţii excepţionale. 128 . unde a obţinut titlul de inginer şi la Şcoala de Aplicaţii de Artilerie şi Geniu de la Fontainbleau. el întocmeşte şi publică cursul Apărări. la căpitan(1883).CONSTANTIN N. apărut în 1886 şi un curs de telegrafie militară. a avansat în scurt timp pe treptele ierarhiei militare. apărute în două volume la Bucureşti în anul 1903. de la locotenent(1879). un Curs de topografie militară. maior(1888). colonel (1895). ai Comandamentului Marinei Militare. A fost student eminent. fiind director al geniului din Ministerul de Război. ţinând cursurile Fortificaţie permanentă şi Fortificaţie pasageră.

preconiza interzicerea amestecului ţărilor europene în probleme interne americane. 4. în viitor. cercetător. iar războiul va fi. uitând doctrina lui Monroe. Primul război mondial începuse când generalul Hârjeu a publicat în 1916 lucrarea „Din învăţăturile războiului de astăzi”. Nu se poate trece cu uşurinţă peste previziunea de care a dat dovadă. Despre această lucrare. publicate în 1905. disciplina. Istoric. pe atât de necesar din punct de vedere tehnic şi al istoriei militare”. apărut în 1910. în care pe parcursul a trei volume face o analiză critică a desfăşurării războaielor. cât şi cele negative. iniţiativa” şi a fost publicat în 1907. Academia Română îl alege şi ca membru corespondent la 27 mai. după care. vol. la care face referire. vor căuta să iee din mâna puterilor europene. visul înţelepţilor. 1. pe care a elaborat-o fiind comandant al acestei brigăzi în 1903.Comandantul de regiment Colonelul Hârjeu a fost şi comandant al Regimentului 1 de Geniu. care. În această lucrare se face o vastă analiză a evenimentelor care s-au desfăşurat pe numeroase teatre de luptă la care a participat şi armata română. Această valoroasă operă de analiză şi sinteză a cunoştinţelor militare din epocă nu este numai o lucrare ştiinţifică. în acelaşi an. În anul 1921 au apărut sub semnătura generalului Hârjeu două volume cu titlul „Studii critice militare”. un tratat pe cat de interesant. în intenţia de a prezenta atât rezultatele operative pozitive. cu învăţăminte pentru ţară. fiindcă prin ideile citate. istoria omenirii”. „pacea perpetuă este şi va rămâne. cităm: „Statele Unite. James Monroe(1758-1831). Valoarea lucrării constă şi în faptul că autorul prezintă faptele prin prisma unei experienţe proprii de comandant de trupe cât şi 129 . în care generalul Hârjeu abordează un subiect de mare importanţă şi realizează un magistral studiu format din patru volume: „Pregătirea armatei pentru război”. stăpânirea oceanelor. ci va căuta să descurce şi să reguleze şi interesele şi chiar afacerile interioare ale bătrânelor şi slăbitelor state europeneşti”. 3 este intitulat „Rostul cuvintelor. La deschiderea şcolii a ţinut o interesantă conferinţă despre „Rolul instrucţiei tehnice a infanteriei”. pe lângă care funcţiona o şcoală practică de infanterie. valabile şi în prezent. ca şi în trecut. O altă lucrare cu deosebită importanţă teoretică şi practică o constituie „Directivele privitoare la ordine şi sfaturi. în care a exploatat un material informativ original. Doctrina aparţinut preşedintelui SUA. morala şi filozofia originală a autorului. pentru instrucţiunea regimentelor brigadei 9 infanterie”. cu titlul „Şcoala comandantului armatei”. vol. Urmează o perioadă de şapte ani de studii şi cercetări. După cum afirma. doctrina. căpitanul francez Lamouche scria: „Cartea colonelului Hârjeu este un adevărat monument ridicat în onoarea armei geniului românesc. cititorul civil sau militar găseşte patriotismul. Pentru meritele sale ştiinţifice. Pentru generalul Hârjeu. el a dorit sa prezinte o cercetare îndelungată a faptelor. cules personal şi consemnat de el în caietele de însemnări zilnice. în care şi-a exprimat concepţii originale.2. publicată în anul 1902. vol. a fost laureată de Academia Română cu marele Premiu „Năsturel Herescu”. critic şi analist militar Timp de cinci ani a lucrat la monumentala sa operă „Istoria Armei Geniului”. această mare putere americană nu se va mulţumi să fie stăpână acasă la ea.

24 mai 1928. Hârjeu a fost un militar de largă cultură. acest inginer militar strânge toate cunoştinţele din literatura militară universală până în secolul XX”. N. evenimente deosebite extrase din ziare şi reviste. cuprinsă în 28 de volume. Steaua României. Pentru meritele sale a fost distins cu Virtutea Militară. Specialiştii îl consideră un important om de ştiinţă. „Nulla die sine linia!” În lucrările publicate. În urma sa a lăsat o operă ştiinţifică vastă. El a fost şi ministru ad interim al lucrărilor publice. format din 54 de carnete. Pentru dânsul nici o zi nu a putut trece fără lectură şi fără o cugetare scrisă. 130 . diferite observaţii. În acest studiu face şi o analiză a doctrinelor războiului cunoscute la timpul respectiv. În anul 1929 marele istoric Nicolae Iorga(1875-1940) scria cu admiraţie: „Generalul C. Crucea Trecerii Dunării şi cu alte distincţii militare. de un spirit critic ascuţit şi de un frumos echilibru al gândirii. a fost cel mai fecund scriitor militar român de până astăzi. O importantă operă inedită o constituie jurnalul său zilnic.ministru de război(1912-1913). cu 9000 de pagini scrise mărunt în care a însemnat întâmplări personale. pe care le-a ţinut din 1912 şi până în ultima zi a vieţii sale.

inginerul Hepites a efectuat cercetări sistematice. Schiţă asupra lucrărilor astronomice în România. Pentru realizarea unui studiu de climatologie detaliat. Pe baza informaţiilor meteorologice pe care aceste staţii le transmiteau zilnic la centru s-a trecut la previziunea timpului şi s-au executat primele hărţi meteorologice. HEPITES 1851-1922 S-a născut la Brăila în ziua de 5/17 februarie 1851. creând şi o bază materială necesară unor astfel de studii. În domeniul astronomiei a publicat lucrările: Asupra cometelor şi despre cometa Halley. a publicat materiale pentru climatologia României (1894 – 1905). activitatea lui Ştefan Hepites este legată de înfiinţarea primei staţii de înregistrare a cutremurelor la Bucureşti în 1882 şi de publicarea primei liste a cutremurelor de pământ din România (1893). O primă încercare asupra lucrărilor astronomice din România la finele secolului XIX.În acest domeniu a elaborat şi o serie de studii de sinteză pe care le-a publicat: Observaţii meteorologice făcute la Bucureşti (1885). în anul 1878. După aceea a mai înfiinţat 12 staţii meteorologice de-a lungul Dunării şi prima staţie meteorologică de ordinul I la Bucureşti. A participat la Războiul de Independenţă (1877 . urmată de publicarea anuală a cataloagelor seismice. instrucţiuni despre compunerea telegramelor meteorologice (1885) ş. după care dorind să îmbrătişeze cariera militară.ŞTEFAN I. St. astronomie. ca locotenent de rezervăartilerist. geofizică. metrologie. Sediul acestei staţii a fost iniţial la Şcoala de Agricultură de la Herăstrău (1884). pentru prima dată în ţara noastră. Cu timpul a înfiinţat mai multe staţii meteorologice realizând o reţea naţională de informare meteo. magnetometrie seismică. Studii de meteorologie agricolă (1900). pe care a absolvit-o în 1869 ca şef de promoţie.1878). unde în 1873 a obţinut titlul de doctor în matematică şi fizică. afiliidu-se la reţeaua europeană. A realizat impreuna cu I. de unde a obţinut titlul de inginer constructor. A înfiinţat la Brăila. În domeniul cercetărilor geofizice.a. înscriindu-se în 1875 la Şcoala Politehnică din Bruxelles – Secţia de construcţii. domenii în care s-a făcut cunoscut în toată Europa. Previziunea timpului(1892). Şi-a continuat studiile la Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu şi la Facultatea de Ştiinţe din Bruxelles. după care s-a mutat la Filaret. S-a descătuşat de atmosfera cazonă demisionând din armată. la care se efectuau observaţii înregistrate în fiecare oră. A elaborat o serie de instrucţiuni privind prelucrarea datelor: privind hărţile sinoptice pentru prevederea timpului (1884). 131 . Ploile în România (1893). A urmat cursurile secundare de la Ploieşti şi Bucureşti. prima staţie meteorologică din România. conţinute în 23 de volume. Murat prima hartă magnetometrică a teritoriului românesc. s-a înscris la Şcoala de Ofiţeri din Bucureşti. cu gradul de sublocotenent de artilerie. După război s-a dedicat cercetării ştiinţifice în meteorologie. Ca meteorolog. Trecând în viaţa civilă şi-a continuat studiile în domeniul tehnic.

A fost membru de onoare al Societăţii Române de Geografie şi al Societăţii Politehnica. A fost ales membru titular al Academiei Române la 3 aprilie 1902. Pentru uz didactic a publicat primul curs de fizică generală în limba română. al Comitetului Internaţional de Metrologie. Ulterior a devenit director al Centrului de Măsuri şi Greutăţi. a organizat serviciul metric şi a adus de la Sevres (1894) metrul etalon. în 1910 – 1913 şi 1919 – 1921. Omul şi opera sa se înscriu în panteonul personalităţilor ştiinţei şi tehnicii româneşti. A fost profesor de fizică la Şcoala de Artilerie (1882) şi la Şcoala Superioară de Silvicultură. Recunoscut de societăţile savante din Europa. 132 . a fost ales membru al Comitetului Internaţional de Măsuri şi Greutăţi din Franţa. În domeniul metrologiei a creat iniţial un serviciu special în cadrul Institutului Metrologic din Bucureşti. când a prezentat discursul de recepţie „Mijloace de investigaţiune ale meteorologiei”. care urmărea aplicarea sistemului metric. o copie care se păstrează şi în prezent. Ulterior a fost ales de două ori vicepreşedinte. la 15 septembrie 1922. S-a stins din viaţă în oraşul Brăila.A efectuat cercetări pentru determinarea orei exacte la latitudinea şi longitudinea Bucureştiului. Activitatea sa ştiinţifică fundamentală şi aplicativă a fost dublată şi de o activitate didactică.

pe atunci unica din Sectorul Galben. unde a studiat cursurile celebrilor savanţi profesori Joseph Bertrand.DRAGOMIR HURMUZESCU 1865 – 1954 S-a născut la Bucureşti la 13 martie 1865. funcţionar modest de poştă. Avea o dorinţă arzătoare de a învăţa şi a urmat cursurile Liceului "Sf. care l-a apreciat şi ajutat în mod deosebit. Secţia fizică-matematică. Sava". Hurmuzescu a inventat un izolator electric numit dielectrină (un amestec de sulf şi parafină) şi un electroscop. cu care avea deseori schimburi de idei ştiinţifice asupra radiaţiilor. citată în toate cursurile universitare din epocă. care fabrica aparate de laborator şi le-a fabricat în serie. "Electroscopul Hurmuzescu" era utilizat in laboratoarele din toată Europa. Aceste invenţii au fost prezentate la toate expoziţiile anuale ale firmei timp de 15 ani. Loius Pointcaré şi Gabriel Lippman. care i-a permis să îşi continue studiile la Universitatea Sorbona din Paris. a fost numit conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi şi profesor de fizică la Liceul Internat. A participat la un concurs pentru obţinerea unei burse. Şi-a susţinut teza de doctorat la 28 aprilie 1896. Rămas orfan de tată şi singurul sprijin al familiei. Cu acest electroscop. Invenţiile sale au fost achiziţionate de Casa Alvergniat-Chaband. După absolvirea liceului a fost admis la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti. pentru a se susţine pe el şi familia dădea meditaţii şi colabora la ziare şi reviste. ambele brevetate de Oficiul de Invenţii din Franţa. pentru a se întreţine dădea lecţii de limba franceză unor copii ai căror părinţi aveau o stare materială bună. La vârsta abecedarului a fost înscris la şcoala primară din strada Polona. în 1908. în Comitetul savanţilor străini din Franţa şi al Societăţii Fizicienilor Germani. cu lucrarea "Sur une nouvelle détermination =v= entre les unités électrostatique et électromagnetique". În 1901 a înfiinţat la Iaşi Societatea de Ştiinţe şi publicaţia Analele ştiinţifice ale universităţii. Hurmuzescu perfecţionează electroscopul sau. Înca din timpul studiilor a fost ales membru al Societăţii Franceze de Fizică. pe strada Grigore Alexandrescu. Lippman la Academia Franceză. Lucra cu deosebit interes în laboratorul de fizică. a căror valoare a fost atestată prin publicarea lor în Analele Academiei de Ştiinţe din Paris şi în Buletinul Societăţii Franceze de Fizică. a determinat raportul =v= folosind aparate imaginate şi construite de el. În 1894. şi al Profirei. Pierre şi Maria Curie au prezentat în aprilie 1897 rezultatele cercetărilor privind radiumul. obţinând o valoare deosebit de precisă. construind electrometrul de compensaţie prezentat de prof. casnică. pentru obţinerea doctoratului. Întors în ţară (1897). În doi ani a reuşit să susţină examenele la toate materiile şi în anul 1887 a devenit licenţiat. În timpul celor zece ani cât a stat la Paris pentru studiile aprofundate. Originalitatea acestei teze consta în faptul că urmând indicaţiile lui Maxwell. la Societatea Franceză de Fizică. ca fiul cel mare al lui Martin Hurmuzescu. viitoarea savantă Maria Curie. D. unde şi-a amenajat un laborator de cercetări. publicată în acelaşi an la Paris. la care era secretar de redacţie. Hurmuzescu urmărea să îşi completeze cunoştinţele cu elemente teoretice raţionale şi idei filozofice. În acelaşi laborator lucra şi domnişoara Maria Slodovska. 133 . Hurmuzescu a construit şi primul dinam de mare voltaj care producea 4000 de volţi în curent continuu. a efectuat şi alte cercetări originale. Ulterior. unul dintre cele mai dotate din Franţa. Şi în timpul facultăţii. unde s-a remarcat ca un elev sârguincios.

determinarea radioactivităţii apelor minerale şi petrolului. În 1924 a înfiinţat Asociaţia Prietenilor Radiofoniei. decan al Facultăţii de Ştiinţe şi prorector al Universităţii Bucureşti (1919). 134 . al cărei preşedinte a fost. S-a stins din viaţă la 31 mai 1954. Preocupările lui ştiinţifice s-au axat pe cercetări privind modificările mecanice şi chimice dobândite de corpurile supuse magnetizării. exclus în anul 1948. A fost membru fondator al Academiei de Ştiinţe din Romania. a fost recomandat de UNESCO să fie sărbătorit de comunitatea ştiinţifică mondială. a înfiinţat Institutul Electrotehnic pentru pregătirea inginerilor în domeniu.Între anii 1904-1907 a fost secretar general la Ministerul Instrucţiunii şi a elaborat un vast program pentru învăţatul ştiinţelor în licee. Ca reprezentant al culturii universale. la masa de lucru. unde în deplinătatea facultăţilor intelectuale îşi redacta memoriile. lansând în eter anunţul "Aici Radio România". În luna mai 1916 a fost ales membru corespondent al Academei Române. Sub preşedinţia lui D. apoi la Bucureşti. cu ocazia centenarului de la naştere. La Iaşi (1913). perfecţionarea aparatelor de măsură. Hurmuzescu s-a înfiinţat Societatea Română de Radiodifuziune care şi-a început emisiunile la 1 noiembrie 1928. a fost repus în drepturi în anul 1990.

pe care a absolvit-o în anul 1931. cu care a obţinut titlul de doctor în ştiinţe tehnice. Tatăl său.01. a căror bază practică şi teoretică a elaborat-o în 1938. a fost antreprenor de construcţii.GRIGORE IOACHIM 1906-1979 Personalitate remarcabilă în domeniul ştiinţei şi industriei petroliere. pentru prima dată în istoria petrolului mondial. pompajul de adâncime combinat cu erupţia artificială. În perioada 1935-1940. Ulterior metoda a fost preluată de petrolişti din SUA. S-a născut în comuna Borca. a introdus în tehnica mondială de exploatare metoda gaz-lift elaborată de el. Pentru acest dispozitiv a obţinut de la Oficiul de Stat pentru Invenţii Certificatul de autor nr. o vastă cultură tehnică şi o mare experienţă în producţie. în anul 1949. Având cunoştinţe teoretice temeinice. Metoda este cunoscută sub denumirea de “gaz-lift”-are. După ce a absolvit şcoala primară în satul natal. în calitate de conferenţiar. cu specializarea în exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze. părinţii l-au trimis la Iaşi. de la care a obţinut diploma de bacalaureat în iunie 1926. URSS (1945) şi alte ţări producătoare de petrol şi s-au construit instalaţii speciale. casnică. unde a urmat iniţial cursurile la Liceul Internat. În anul 1950 a fost însărcinat cu conducerea operaţiunilor de stingerea incendiului la o sondă de gaz metan. URSS. a reuşit să impună concepţia de “exploatare raţională a zăcămintelor de petrol”. 135 . pentru invenţia cu titlul “Aparat pentru stingerea sondelor şi captarea erupţiilor de petrol şi gaze”. Lambru. inginerul Grigore Ioachim a efectuat cercetări pentru rezolvarea unor probleme referitoare la erupţia liberă a hidrocarburilor prin sonde. conştient de faptul că hidrocarburile prezintă o bogăţie naturală irecuperabilă. care a fost adoptată de conducerea statului prin măsuri legislative şi referitoare al limitarea exporturilor. în acelaşi an s-a înscris la concursul de admitere şi a fost acceptat la Şcoala Politehnică din Bucureşti. la 14 decembrie 1906. Imediat după absolvire şi-a început activitatea în producţie ca inginer. Atras de activitatea inginerească. Pentru noutăţile aduse prin numeroase lucrări publicate. Ajuns directorul Centralei Petrolului din Ministerul Industriei Petrolului. Studiind cu atenţie posibilităţile de sistarea focului şi închiderea debitului de gaz. care a fost asimilat şi utilizat la stingerea incendiilor de mai multe ţări producătoare de petrol. ca o recunoaştere a rezultatelor obţinute în activitatea practică şi teoretică. 291404008/6. iar mama. a inventat un dispozitiv de intervenţie cu care a oprit focul în câteva ore. a fost promovat continuu în funcţii de răspundere. asistent şi şef de atelier la Societatea Petrolieră Columbia. în anul 1968 avea să i se acorde şi titlul de doctor docent. în special pentru principalul client.1955. Rezultatele acestor cercetări le-a valorificat în practică şi în anul 1966. Inventator şi inovator în domeniul extracţiei petrolului. judeţul Neamţ. inginerul Grigore Ioachim a experimentat. Ecaterina. după care s-a transferat în cursul superior la Liceul Militar din Iaşi. În anul 1938. utilizând metodele de oprire a erupţiilor necontrolate. pentru a face posibilă extracţia petrolului de la adâncimi de peste 2000 m. utilizând instalaţiile pe care le avea la dispoziţie în acel timp. În 1950. la întocmirea tezei de doctorat “Studii asupra unor metode de oprire a erupţiilor necontrolate”. când a obţinut titlul de inginer diplomat. a fost solicitat să predea la Institutul Petrol şi Gaze din Bucureşti. Secţia de mine.

Ulterior rezultatele cercetărilor sale au fost publicate şi însumează 70 de titluri – articole. Lucrările ştiinţifice ale inginerului G. Pentru meritele sale deosebite în activitatea tehnico-ştiinţifică şi didactică. s-a îmbolnăvit şi nu a putut participa la lucrări. Ioachim. A încetat din viaţă la Bucureşti în ziua de 5 octombrie 1979.cursul de Tehnologia extracţiei petrolului şi gazelor. În septembrie 1979 a avut loc la Bucureşti cel de-al X-lea Congres Mondial al Petrolului. În anul următor a fost numit profesor titular. nu au fost publicate. i s-au conferit numeroase ordine şi medalii. considerate proprietatea societăţii. unele dintre ele cu tematică în premieră mondială. A fost ales membru corespondent al Academiei Române (1963) şi membru al Societăţii Inginerilor de Petrol din Franţa. Suprasolicitat pentru pregătirea acestui eveniment. comunicări ştiinţifice şi tratate de referinţă. 136 . elaborate în timpul serviciului la societatea Columbia (cu capital străin).

chimia şi economia politică. oameni capabili şi iubitori de neam.ION IONESCU DE LA BRAD 1818-1891 A fost descris de biografii săi ca un mare inginer agronom. Amândoi părinţii au fost gospodari. Domnitorul Al. 1-a trimis să administreze văcăria de la Ciora (Fântânele. În 1845. a fost profesor universitar la Iaşi şi ministru de externe între 1876 -1877. Putna (1869). lucrând efectiv pe teren pentru colectarea datelor. tânărul Ion Ionescu şi-a însuşit bine limbile franceză. Acolo. Ion Ionescu a apărat cauza emancipării ţăranilor şi a participat la revoluţia de la 1848 în Moldova. Fratele lui. privind agricultura din judeţele Dorohoi (1866). în care a publicat studiile "îmbunătăţiri în agricultura noastră" şi "Ferma model". mulţumit de certificatele aduse. care i-a acordat o bursă pentru a studia agronomia. domnitorul Mihail Sturza. La Universitatea Sorbona din Paris a studiat fizica. Tatăl. la o şcoală particulară de agricultură. da tot văcar". la 30 km de oraş. Mama. el a fost trimis în Franţa de domnitorul Mihail Sturza. după ce am stat patru ani în Franţa la învăţătură pe cheltuiala lui. la Pantelimon şi Brad. Deşi profesorii considerau că se va dedica ştiinţelor umaniste. Aceste monografii constituie primele lucrări de cercetare sociologică şi s137 . Mehedinţi (1868). Carpaţi nr. prima instituţie de învăţământ superior din Moldova. în acelaşi timp a urmat şi cursurile de economie politică la Ecole des Arts et Metiers. Elisaveta. Revenit în ţară (1857). m-a făcut mai mare peste văcari. Ion Isăcescu. a publicat "Calendar pentru bunul gospodar". Nicolae Ionescu (1820 .1905). chimia şi botanica. Nicolae Iorga scria despre el: "De la Petrache Poenaru nu se văzuse în centrul ştiinţific şi social al lumii un vlah mai harnic şi mai dornic de a-şi însuşi cunoştinţele". a contribuit la înfiinţarea primelor ferme model. strălucit economist şi patriot care a făcut parte dintre intelectualii revoluţionari de la 1848. a colaborat la revista "Propăşirea". Pregătirea pentru agricultură şi-a continuat-o la Roville (Nancy). mai târziu. era administrator al schitului şi moşiei de la Brad.I. apoi în Muntenia. însărcinat cu controlul aplicării Legii rurale. la Gimnaziul Trei Ierarhi şi apoi la Academia Mihăileană. un îndreptar pentru efectuarea muncilor agricole. fiind deosebit de apreciat pentru competenţa şi seriozitatea sa de Nicolae Bălcescu. 8 (stradă care acum îi poartă numele) din oraşul Roman.1863) şi. "Ţăranul român" (1861 . în 1864. În 1844. La şcoala domnească din oraşul natal. Cuza 1-a numit sfetnic personal şi. să traducă şi să publice mai multe lucrări. înfiinţată în 1835. încă de pe băncile şcolii. greacă şi turcă. "Gazeta satelor". în Imperiul Otoman. Studiile liceale şi universitare le-a făcut la Iaşi. latină. cu caracter economic. După exemplul francez. Marele vizir Rasid Paşa 1-a numit administrator general al moşiilor sale şi expert personal. A întocmit o serie de lucrări monografice. Ion Eliade Rădulescu şi generalul Cristian Tell. Revenit în ţară. S-a născut la 24 iunie 1818 în locuinţa părinţilor săi. Între anii 1848 şi 1856 a fost nevoit să trăiască în exil. a înfiinţat şi condus o serie de publicaţii: "Foaia de agricultură practică". a fost casnică. la introducerea primelor maşini agricole şi la dezvoltarea învăţământului experimental agricol şi zootehnic în Principate. ceea ce i-a permis ca. Avea să scrie despre acest episod: "Mihail Sturza Vodă. învăţătorul i-a schimbat numele din Isăcescu în Ionescu. aproape de Hârlău). inspector general al agriculturii. situată pe str.

O lucrare de referinţă în epocă este primul "Manual de agricultură" (1870). Activitatea sa de inginer economist se reflectă în toate lucrările publicate şi în cursurile ţinute la Academia Mihăileană. unde a înfiinţat o fermă model şi o şcoală particulară de agricultură pentru iniţierea ţăranilor din împrejurimi. pentru care a scris lucrarea "Povăţuiri pentru cartografia Moldovei". de Societatea Inginerilor Agronomi din România şi de Academia Română. 138 . precedate de oarecari elemente de statistica. El a prezentat mai multe iniţiative legislative. în economia politică. de Parlamentul României. în problematica financiară specifică agriculturii. A organizat în Moldova primul serviciu de statistică. Ca politician. A fost ales membru al Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi. Activitatea lui Ion Ionescu de la Brad s-a bucurat de recunoaştere naţională şi internaţională. a fost comemorat de UNESCO. A trecut în nefiinţă la Brad. El a pus bazele interpretării economice. în cea cooperatistă şi în statistică. A devenit membru corespondent al Academiei Române (1871) şi membru de onoare (1884).au bazat pe chestionare întocmite de el. a lucrărilor agricole. pe date şi cifre statistice şi analize contabile. concomitent cu activitatea agronomică. dedicându-şi întreaga competenţă şi forţă creatoare pentru emanciparea ţărănimii. În 1991. al Academiei Franceze de Agricultură şi al societăţilor de statistică din Londra şi Viena. la 17/31 decembrie 1891. Ion Ionescu de la Brad a debutat în ştiinţele economice. care 1-au trimis în Sfatul Ţării. la centenarul morţii sale. În ultima parte a vieţii s-a stabilit la Brad (judeţul Bacău). printre care Legea pentru formarea capitalului băncii săteşti şi Legea pentru înfiinţarea băncii săteşti. a deţinut mandatul de deputat între 1876 -1883.

Elev în clasa a 4-a de liceu. la concursul Societăţii "Tinerimea Română". viitorul agronom a continua să publice articole în revistele "Câmpul" şi "Jurnalul Societăţii Centrale Agricole din România". s-a hotărât pentru profesiunea de agronom şi a plecat în 1906 în Germania la Şcoala Superioară de Agricultură de la Hohenheim. în toamna lui 1911. Ca publicist a debutat în paginile revistei "Albina". botanică şi economie politică". fiind sprijinit de directorul şi profesorii Liceului "Traian" cu un certificat elogios. În toamna aceluiaşi an s-a înscris la Secţia de Agronomie a Universităţii din Jena. unde a obţinut premiul I. în care i se atestau meritele şi în baza căruia i se acorda un ajutor annual din bugetul judeţului Mehedinţi. primul fiu al preotului Constantin Ionescu. a debutat în profesiunea de inginer agronom ca administrator al fermei Clenciu-Spanţov din judeţul Ilfov. fiind şi premiant de onoare. Gh. Împreună cu câţiva colegi români a înfiinţat. în cadrul căreia aveau loc serate muzicale. au ajuns la maturitate patru băieţi şi patru fete. dobândind la ambele calificative maxime. La 1 octombrie a aceluiaşi an s-a înscris ca soldat voluntar în Regimentul 17 Infanterie din Tr. fie la "Livezile şi îngrijirea lor" sau "Analiza laptelui". Tatăl său dorea ca fiul cel mare să îmbrace haina preoţească. În anul 1905 a absolvit cursurile liceului şi a susţinut examenul de bacalaureat pentru secţia reală şi pentru cea modernă. preda în acelaşi timp. cu gândul ca în anul următor să-l transfere la seminar. la cinci clase. În tot timpul stagiului militar a păstrat legătura cu câteva redacţii şi a publicat în revista "Ramuri" de la Craiova recenzii. pentru doctorat. unde singurul învăţător. literare şi artistice. a fost trimis la Bucureşti. Atunci l-a înscris pe Gheorghe la Liceul "Traian" din Turnu Severin. Dar nu a fost primit fiindcă nu îndeplinea limita minimă de vârstă. Trandafirescu.GHEORGHE IONESCU-SIŞEŞTI 1885-1967 Creator al şcolii româneşti moderne de agricultură Gheorghe. l-a dus la Râmnicu Vâlcea pentru a-l înscrie la seminarul teologic. Mehedinţi. spre uimirea profesorilor şi colegilor săi. Severin. Astfel. Dintre cei 11 copii ai familiei Ionescu. Ionescu-Sişeşti şia susţinut teza de doctorat cu dizertaţia "Agricultura ţărănească din România". proprietate a statului 139 . La 9 martie 1909. Doi ani mai târziu. într-o încăpere. Deşi poseda vocaţii certe pentru literatură şi matematică. alături de al celor mai străluciţi elevi. Ionescu i se decernează diploma cu calificativul "Foarte bine spre eminent". Ionescu-Sişeşti a fost colaboratorul revistei "Ramuri" timp de 60 de ani. Universitatea din Jena i-a acordat titlul de "Doctor în filozofie. cu articolul intitulat "În chestiunea ţărănească". Nu şi-a neglijat însă nici activitatea publicistică. s-a născut în anul 1885 în satul Sişeşti de Jos din jud. agronomie. articole şi nuvele. S-a remarcat printre colegii lui căpătând o bursă de studii. semnat de 17 profesori. până în 1965. G. Problemele dezbătute se refereau fie la "Păşunatul vitelor". Cursul primar l-a urmat în satul natal. la 9 noiembrie 1908. La data de 11 februarie 1911. Numele lui figurează şi astăzi pe placa de marmură a liceului. studentului român Gh. Societatea Studenţilor Români Germania-România. Avea vârsta de 26 de ani când. După absolvirea şcolii primare.

fiind decorat cu diverse ordine şi înalte distincţii. Un exemplu de claritate a ideilor sale l-a reprezentat modul în care vedea rolul matematicii. fiind necesară biologului. devenind în scurt timp. funcţionând în această calitate între anii 1938-1941 şi 1959-1963. cu nenumărate experimente ştiinţifice pentru îmbunătăţirea soiurilor de grâu. remarcându-se prin comunicările sale originale şi îndrăzneţe. A fost fondatorul primului institut de cercetări agricole din România (ICAR). domeniilor şi cooperaţiei în patru etape ale guvernării liberale conduse de Gh. În această instituţie. profesor universitar. dar şi artistului". devenind conducătorul seminarului de practică al elevilor. 140 . La 4 iulie 1967 s-a stins din viaţă marele savant. doctor în ştiinţe agricole. 8 tratate şi cursuri. Gheorghe Ionescu-Sişeşti a funcţionat ca ministru al agriculturii. La propunerea lui Grigore Antipa. mazăre şi fasole. unde a desfăşurat o muncă practică tenace. În 1915 Şcoala de Agricultură de la Herăstrău a primit statutul de învăţământ superior şi G. publicat în 1947. apoi şef al Catedrei de agronomie generală. un pedagog desăvârşit şi un cercetător pasionat.în funcţie de sol – aplicarea diferenţiată a îngrăşămintelor. precum şi o seamă de recenzii şi câteva nuvele. Dintre lucrările ştiinţifice de referinţă notăm "Cursul de agrologie" (1922) şi tratatul "Agrotehnica". În acest cadru a condus multiple cercetări privind îmbunătăţirea soiurilor la principalele plante de cultură: grâu. Mai multe academii şi societăţi ştiinţifice de peste hotare l-au ales membru de onoare. în 1935: "Viaţa modernă se dezvoltă sub semnul matematicii. A fost un suflet nobil. A format şi a instruit nenumărate cadre pentru agricultură. graţie unei susţinute activităţi ştiinţifice. desfăşurată pe o perioadă de mai mult de o jumătate de secol. în 1913 şi-a început activitatea didactică. Ministrul în funcţie i-a oferit postul de administrator al fermei Şcolii Superioare de Agricultură de la Herăstrău. A elaborat noi metode de ameliorare a solurilor erodate. Ionescu-Sişeşti a fost numit conferenţiar. a fost primit. Cei care l-au cunoscut au fost profund impresionaţi de extraordinara lui putere de muncă. porumb. în anul 1925. membru corespondent al Academiei Române. mazăre. 19371938 şi 1939-1940). În anul următor a participat la Congresul Agricol din 18-20 noiembrie 1912. post pe care l-a deţinut până în anul 1958. 16 biografii de personalităţi. precum şi diferite metode de încrucişare. Academician. iubitor de natură. cunoscut prin lucrările sale în toată lumea. Zece ani mai târziu a devenit membru titular. economistului. dar şi de oameni. nisipoase şi sărate. fasole şi porumb. stabilind . al cărui director a devenit în anul 1928. După cum a arătat într-o conferinţă ţinută la AGIR. a lăsat posterităţii o bogată bibliografie formată din aproximativ 300 de titluri: 66 de publicaţii. mereu însufleţit de tot ceea ce era nou. 122 de articole de popularizare a ştiinţelor agricole.român. În timpul ultimului său mandat ministerial a construit din fonduri proprii o şcoală în satul natal. Tătărescu (1931-1932. conducătorul necontestat al şcolii româneşti de agricultură. În ziua de 25 mai 1936 a fost ales vicepreşedinte al prestigiosului for ştiinţific.

În acelaşi an. A fost numit inginer asistent la Direcţia Generală a Căilor Ferate şi în aceeaşi zi a fost admis ca membru în Corpul Tehnic. În anul 1910 a fost ales preşedinte al Secţiei matematice din Societatea Română de Ştiinţe. care şi-a adus o reală contribuţie la ştiinţa mondială. a iniţiat un sondaj de opinie printre profesorii şi elevii de liceu. Tatăl. al cărei prim număr a apărut la 15 septembrie 1895. la 4 decembrie 1870. a urmat Şcoala Comercială (liceu). Succesele tinerilor români din zilele noastre la olimpiadele internaţionale reprezintă o continuitate a şcolii create în jurul Gazetei matematice. să înfiinţeze Gazeta matematică. fondator al Gazetei matematice familia Ionescu din comuna Creaţa-Leşile. Ulterior vor mai veni pe lume încă trei copii. s-a născut cel de al doilea fiu care a fost botezat Ion. Activitatea didactică era susţinută în paralel cu cea inginerească şi de cercetare ştiinţifică în domeniul matematicii. Nicolae. În A fost adeptul îmbinării teoriei cu practica Pentru o documentaţie cât mai realistă asupra fenomenului predării. împreună cu alţi nouă tineri ingineri. născută Diamandescu. va fi numit suplinitor la Catedra de mecanică.ION N.42. Obţine diploma de inginer (1894) cu nota 18. era o femeie casnică recunoscută pentru vrednicia ei. ca profesor de matematică la Şcoala de Telegrafie din Bucureşti. de la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. A constatat atunci când a dat examenul de admitere la facultate. la care va rămâne până la ieşirea la pensie. S-a ocupat şi de pedagogie teoretică.1914) a fost mobilizat la Regimentul de Căi 141 . mama. ordonat. fapt care 1-a determinat ca. Dar. în 1903 a fost numit profesor de lucrări grafice. dar şi a altor materii. pe primul loc. când se întreţinea din meditaţii. În timpul războiului cu Bulgaria (1913 . Cariera didactică şi-o începe în 1897. aplicată la stabilitatea construcţiilor şi rezistenţa materialelor. dar se poate afirma că aceasta a contribuit la formarea şcolii româneşti de ştiinţe matematice. iar în 1914 a fost numit profesor titular la Catedra de poduri. era administrator al moşiei Stoienoaia. ca urmaş al lui Anghel Saligny. După ce a făcut şcoala primară. Maria-Atina. Foştii săi studenţi relatează că îşi preda lecţiile în mod logic. Interesul stârnit de Gazeta matematică în rândurile tineretului studios este greu de expus pe scurt.F. Ilfov. iar în anul 1909 s-a constituit ca persoană juridică. astfel ca studentul să plece de la curs lămurit în cele mai mici detalii. cu intenţia de a-şi găsi o slujbă de contabil pentru a-i ajuta pe părinţi şi fraţii mai mici. unde a obţinut o bursă. Familia Ionescu şi-a crescut cei cinci copii cu mari greutăţi. publicând numeroase articole despre metodele de predare în învăţământul mediu şi superior a ştiinţelor matematice. jud. cătunul Stoienoaia. unde a fost admis cu media cea mai mare. a fost înaintat ca director al Serviciului hidraulic la C. slaba pregătire a absolvenţilor de liceu în domeniul matematicii. ca student şi ca meditator. Ion Ionescu va funcţiona timp de 44 de ani ca redactor activ la această publicaţie. dă concurs la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti (1889). Înclinaţia spre activitatea didactică o avea din tinereţe. IONESCU 1870-1946 Inginer şi matematician. atras de inginerie şi fiind un excelent matematician. După un an.

El a publicat o lucrare de referinţă privind "Istoria Societăţii Politehnice. A deţinut funcţii importante în Consiliul permanent al instrucţiunii publice. a fost ales membru corespondent în Consiliul Superior. Opera lui Ion Ionescu este cuprinsă într-o bibliografie cu peste 250 de titluri. A fost un om sincer. A fost mobilizat la Marele Cartier General. dar studierea în detaliu a acestora merită efortul celor interesaţi. ing. poduri. XVII.Ferate. de unde a coordonat restabilirea căilor ferate şi podurilor distruse de inamic. a fost înaintat la gradul de căpitan (r) şi i s-a acordat decoraţia "Bărbăţie şi Credinţă" cl. istoria matematicii universale şi româneşti (55). germană şi italiană din sec. statistică şi rezistenţa materialelor. dar şi celelalte preocupări în producţie şi activitatea ştiinţifică. algebră.F. articole social-politice şi morale (7). modest. tehnice şi sentimentele sale s-au îndreptat spre înaltul scop de a educa tineretul român pentru progresul ţării. hidrotehnică (46). metodologia învăţământului matematic (66). inginer şi profesor. Petrache Poenaru şi Gh. beton armat. Dar a publicat lucrări şi despre cărţi vechi de matematică scrise în latină. de la înfiinţare până la inaugurarea localului propriu. Pentru activitatea sa ireproşabilă. articole şi manuale tehnice. istoria tehnicii (12). A încetat din viaţă la 17 septembrie 1946. I. relaţiile matematicii cu ingineria şi alte ştiinţe (11). lucrări ştiinţifice de matematică şi inginerie şi de popularizarea ştiinţei şi tehnicii. avea curajul opiniilor sale. Ca cercetător al istoriei ştiinţei şi tehnicii româneşti şi europene. îşi va relua postul de profesor universitar. Lazăr. 1881 1927". biografii omagiale (27). Multe dintre lucrările sale au fost publicate în Buletinul Societăţii Politehnice. La începutul primului război mondial (1916 -1918) era o personalitate consacrată ca om de ştiinţă. Ion Heliade Rădulescu. A găsit manuscrisele geometriei lui Gh. Între anii 1932 -1934 a funcţionat ca preşedinte ales al Societăţii Politehnice şi a desfăşurat o vastă activitate pentru organizarea profesională a inginerilor români. apărarea drepturilor profesionale ale inginerilor (11). În 1919 a primit cel mai înalt grad ingineresc. D. În 1914. Demobilizat cu gradul de maior (r). În această calitate a pus în stare de funcţionare linii de C. având aproximativ 4000 de pagini şi se clasifică astfel: articole şi manuale de matematică. 142 . pe care le-a comentat. 1932. În acelaşi an. unde a fost şi vicepreşedinte de mai multe ori. Editura Cartea Românească. Gh. XVIII şi o istorie a matematicilor din Extremul Orient. geometrie. poduri şi a organizat transporturi peste Dunăre cu feriboturi improvizate. Duca". după o lungă suferinţă. XVI. acela de inginer inspector general şi a fost ales membru corespondent al Academiei Române. metalice. cu gradul de locotenent. Asachi. Lazăr din 1821 şi traducerile geometriei lui Petrache Poenaru din 1827. Stan 1-a caracterizat ca pe "unul dintre ctitorii învăţământului tehnic românesc. Spiru Haret. Secţia ştiinţifică. O lucrare de referinţă a sa este Istoricul învăţământului de ingineri din România. tradusă şi în limba franceză în 1931. a scris despre viaţa şi opera unor matematicieni importanţi din trecut. în Comisia centrală pentru despăgubiri de război şi la Primăria Capitalei. trigonometrie. alături de Gh. Desigur că aceste date statistice stârnesc admiraţia lectorului. drumuri. Toate cunoştinţele sale ştiinţifice. "Mathematical Society" din Anglia îl cooptează printre membrii săi. construcţii de lemn.. Prof.

". 1-2 (1942). Rom. în "Bul. Mrazec. vol. Procese catalitice industriale (1954). nr. 33. Între anii 1948-1968 a fost şeful Catedrei de tehnologie chimică anorganică la Institutul Politehnic din Bucureşti. A adus contribuţii importante în tehnologia unor substanţe anorganice ca apele industriale şi reziduale . În acelaşi an a fost ales membru de onoare al Societăţii 143 . A efectuat studii şi cercetări pentru epurarea apelor poluate de pe platformele industriale chimice şi alimentare. obţinând şi titlul de inginer chimist. Chim. Schimbători de ioni şi schimbători de electroni (1955). nr 1-3 (1930). Inst. îngrăşămintelor chimice. Pol. Pol. Secţia chimie. acidului sulfuric şi cimenturilor refractare.. în anul 1964 i s-a conferit titlul de profesor universitar emerit. Contribuţii la clorurarea propanului. A făcut studii aprofundate cu celebrii profesori Longinescu şi L. 7.". 1-3 (1928). Pol. şi ulterior doctor docent.". la Facultatea de Ştiinţe. 2 (1962). (1963). în "Bul. Buc. Chim. Recuperarea iodului din apele saline prin schimb ionic. în "Bul. 13.TUDOR D. în învăţământul superior şi în cercetarea ştiinţifică. cărbuni inferiori. după obţinerea licenţei. A devenit şef de lucrări in 1929 şi profesor şef de catedră în 1939. Aplicaţii ale schimbătorilor de ioni în hidrometalurgie şi cataliza (1957).. 31. A efectuat o serie de cercetări privind schimbul de ioni în industria farmaceutică şi privind obţinerea drojdiilor furajere bogate în proteine din fracţiunile rezultate în urma distilării fracţionate a petrolului. Rezultatele cercetărilor sale le-a publicat în reviste de specialitate. Un an mai târziu a dat unele diferenţe la Facultatea de Chimie a Institutului Politehnic. Tratarea apelor cu schimbători de ioni (1957). Electroanaliza cu curent alternativ.". Schimbători de ioni (1961). Obţinerea magneziului din apa de mare. Catalizatori pentru oxidarea amoniacului. ca petrol. Curs de tehnologie chimică generală (1958). vol. După efectuarea stagiului militar s-a înscris la Universitatea Bucureşti. Inst. sintetizând floculanţi anorganici şi preparând schimbători de ioni. (1958). Pentru meritele din cercetarea ştiinţifică a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1963. devenind doctor în ştiinţe. unde a urmat cursurile şcolii primare şi liceului din localitate. Noi realizări în valorificarea gazelor naturale şi de rafinării (1957).fiind în acest domeniu un precursor . în "Bul. Primele cercetări şi studii pe care le-a efectuat au fost îndreptate spre valorificarea bogăţiilor subsolului românesc. Activitatea sa profesională s-a desfăşurat pe două direcţii. Schimbul ionic în chimia şi tehnologia alimentară (1966). Asupra compoziţiei chimice a uleiurilor neutrale separate din gudroanele primare obţinute din ligniţi româneşti. Din 1923. Dintre acestea menţionăm: Catalizatori şi reacţii catalitice fundamentale (1953). vol. pură şi apl. Buc.". specialitatea chimie industrială. Ape industriale şi reziduale (1964). a fost numit asistent la Catedra de tehnologie chimică anorganică a Facultăţii de Ştiinţe de la Universitatea Bucureşti. Valorificarea gazelor naturale şi de rafinării (1954). în "Rev. vol. devenind licenţiat în chimie în anul 1923. Pentru laborioasa activitate în învăţământul superior. În anul 1929 şi-a susţinut teza de doctorat cu titlul "Contribuţii la valorificarea ligniţilor româneşti".a produselor clorosodice. Şc. de Metal. IONESCU 1898 – 1990 S-a născut la 16 mai 1898 în orăşelul Caracal din judeţul Olt. minereuri complexe. Buc. În aceeaşi perioadă a fost director la Institutul de Cercetări Alimentare din Bucureşti. în "Bul. nr.".

la Bucureşti. 144 .Internaţionale "Chimie Industrielle". A trecut în nefiinţă la 11 februarie 1990. cu sediul la Paris.

cum ar fi exploatări miniere. funcţie pe care a deţinut-o până în 1940. La 20 februarie 1920. care prevedea trecerea acestuia de la monotehnic la politehnic. În 1914 a construit postul de telegrafie fără fir de la Herăstrău. unde a fost deosebit de apreciat atât de studenţi. A devenit membru al "Société française des électriciens” figurând în anuarul acesteia. În anul 1891 a obţinut diploma de inginer la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. Bârlad-Galaţi. alături de Niels Bohr. profesorul N. editat de UNESCO S-a născut la 28 noiembrie 1870 la Craiova. în faţa unei comisii formată din savanţii Gabriel Lippman (electricitate).. printre altele. Înzestrat cu o deosebită clarviziune. dar nu mai mulţi de 2-3 pe an. obţinând într-un an titlul de inginer în electrotehnică. curs pe care îl va preda până la pensionare. a plecat în 1899 la Paris. în curs de dezvoltare industrială. a introdus cursuri cu caracter economic. În învăţământul superior a debutat la Universitatea de la Lille-Franţa. Pentru celelalte specialităţi. timp în care. la aceeaşi universitate a susţinut doctoratul în fizică la teza “Recherches sur l’effet magnetique des corps éléctrisés en mouvement”. lordul Rutherford şi Nicola Tesla. Paralel cu activitatea didactică a fost şef al diviziei tehnice a PTTR din 1906. Henri Poincaré (fizică-matemtică) şi Henri Moissan (chimie). mecanică şi matematică. juridic şi de limbi străine şi a înfiinţat doctoratul în inginerie. Din 1881. Devenit director. ca şef de promoţie. a fost numit în anul 1905 profesor de electricitate şi electrotehnică la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. cât şi de corpul didactic. Pentru o pregătire complexă. electricitate ş. textile.a. laboratoare şi practicii de vară în producţie. 145 .F. i-a făcut loc între oamenii de ştiinţă europeni şi astfel la 34 de ani era cunoscut de comunitatea ştiinţifică internaţională. aceasta a pregătit specialişti numai pentru construire de poduri şi şosele. când şcoala a fost organizată de Gh. Teza de doctorat a făcut vâlvă în rândul specialiştilor. care în scurt timp a răspuns nevoilor de ingineri bine pregătiţi de învăţământul naţional. pe baza unor lucrări tehnice originale. unde a urmat cursurile Şcolii Superioare de Electrotehnică. a fost inclus în Calendarul marilor personalităţi şi al evenimentelor istorice deosebite. când a fost înlăturat forţat de guvernul legionar. obţinând. Belgia. tinerii plecau să se specializeze în Franţa. Germania. la aniversarea centenarului naşterii sale. la Bereşti. În anul 1904. urmează şi cursurile celebrei Universităţi Sorbona. După război. Karpen a fost chemat să preia funcţia de director al Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele. România.1964 Savant recunoscut pe plan mondial care. Reîntors în ţară. care a constituit singura legătură cu Apusul în timpul primului război mondial. ducea o lipsă acută de ingineri. A dat o deosebită atenţie lucrărilor practice.V. El a devenit primul rector al Politehnicii din Bucureşti. VASILESCU KARPEN 1870 . realizat prin Decretul regal din 10 iunie 1920.NICOLAE I. a întocmit un program de reformă a învăţământului tehnic românesc. a proiectat şi executat pe linia de C. Dornic de cunoaştere şi perfecţionare. Duca. un tunel de 3 km lungime. certificate cu calificative maxime pentru domeniile fizică. După terminarea studiilor lucrează patru ani ca inginer în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice. în 1902. a organizat şcoala politehnică după o concepţie proprie. numărul absolvenţilor fiind în medie de 10-12 pe an. Pentru a-şi adânci cunoştinţele de bază.

În aerodinamică a demonstrat zborul păsărilor pe vânt variabil. a stabilit relaţia între energiile câmpurilor magnetice şi electricitate. receptiv la suferinţele şi greutăţile altora şi a încurajat personal tineretul studios. A explicat mecanismul presiunii osmotice. Opera de creaţie a marelui savant se găseşte în cele 36 de note publicate în Comptesrendus. dar şi în alte numeroase publicaţii. nu ne putem număra printre ţările civilizat. împrumutând ştiinţa gata făcută de la alţii. în vârstă de 94 de ani. În domeniul elasticităţii a dat o explicaţie aderării fierului la beton. Pasionat cercetător. a scris: “Dacă în trecut ne puteam mulţumi cu formarea de ingineri. cu discreţie absolută. Un fost student a scris despre el: “A fost un om de o rară modestie şi sensibilitate sufletească.Preocupat de cercetarea ştiinţifică în cadrul politehnicii. sfătuitor şi sprijinitor al cererilor întemeiate”. Ipoteza lui a fost preluată de numeroşi savanţi şi pe deplin confirmată. în afara concepţiilor originale expuse în teza de doctorat şi la curs. În electromagnetism şi electrostatică. fără a aduce propriul nostru aport ştiinţelor fundamentale şi aplicative”. care funcţionează folosind exclusiv temperatura mediului ambiant. Ca rector. a răspuns cu competenţă sarcinilor didactice şi administrative. Ca un adevărat părinte spiritual. Pe baza acestei ipoteze a creat pilele K. 146 . era accesibil solicitărilor studenţilor. În anul 1922 a fost ales membru al Academiei Române şi în 1941 i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Politehnicii din Bucureşti.la Bucureşti. Ajuta oamenii fără ostentaţie. În ştiinţele fizicochimice a introdus o ipoteză nouă. muncea în laboratorul său până noaptea târziu şi a realizat lucrări originale de mare valoare ştiinţifică şi practică. aceea a existenţei electronilor liberi sau solvaţi în electrolit. hedomadaires des sceance de l’Academie des Sciences de Paris. În termodinamică a adus contribuţii originale. Între 1931-1934 a fost preşedinte al AGIR. S-a stins din viaţă la 2 martie 1964.

utilizând pentru transport vapoare austriece. Lahovary. memorii şi comunicări de specialitate care au fost folosite ulterior la alcătuirea unor dicţionare geografice pentru diverse regiuni ale României. Bucovina. Lahovary anunţa intenţia de a întocmi şi publica dicţionare pentru provinciile româneşti (locuite de români) din ţările invecinate ca Bulgaria. A fost trimis de părinţii lui în Germania (1855) şi a studiat la Heidelberg şi la Şcoala Politehnică din Karlsruhe. Lahovary este acela care a introdus pentru prima dată în cadrul serviciilor poştale româneşti mandatul poştal şi cartea poştală. În 1893 a fost numit preşedinte la Înalta Curte de Conturi. al carei preşedinte a fost timp îndelungat şi care a avut un impact deosebit în public. din care nu a reuşit să publice decât DICŢIONARUL GEOGRAFIC AL BASARABIEI. În 1874 a participat la Primul Congres Internaţional al Poştelor şi Telegrafului şi a încheiat o serie de convenţii poştale cu mai multe state din Europa. post pe care l-a deţinut până în 1876. Sub îndrumarea lui s-a întocmit şi publicat prima statistică a Poştei Române. unde a obţinut diploma de inginer. După ce s-a întors în ţară. Transilvania. 147 . a fost intenţia de a publica o serie intitulată DICŢIONARELE GEOGRAFICE ALE PROVINCIILOR ROMÂNE ÎN AFARĂ DE REGAT. Serbia. În 1888. LAHOVARY 1838 – 1909 Savant şi scriitor S-a născut într-o veche familie de boieri cărturari din Râmnicu Vâlcea la 1 iunie 1838. Serviciile poştale pe Dunăre se făceau de o societate franceză care avea sedii la Galaţi şi Brăila. Cantacuzino înfiinţarea Societăţii Geografice Române. sub conducerea lui Lahovary s-a publicat Dicţionarul geografic al judeţului Argeş. care a participat la sedinţa de inaugurare ce a avut loc la 15 iulie 1875. În cadrul Poştelor şi Telegrafului a luat o serie de măsuri organizatorice deosebit de importante pentru acele timpuri. unde a devenit director general în 1873. O iniţiativă importantă a inginerului G. din această funcţie a condus instituţia şi a contribuit la elaborarea legilor. Macedonia.GEORGE I. un liceu particular la care aveau acces copiii proveniţi din familiile bogate. Pentru răspândirea culturii în rândurile populaţiei a infiinţat "Societatea pentru Învăţătura Poporului Român". Tot el a organizat distribuirea corespondenţei de la emitent la destinatar în timp foarte scurt. În introducerea la acesta. primul de acest fel pentru ţara noastră. în 1862. fiind susţinut şi încurajat de domnitorul Carol I. articole. a avut o serie de iniţiative şi realizări importante. În acest buletin s-au publicat numeroase studii. Cunoştinţele elementare le-a căpătat în casa părintească de la un învăţător angajat numai pentru el. ca secretar general al Societăţii Geografice. Lahovary a iniţiat şi a preluat aceste servicii de la societăţile străine pentru a le efectua prin Poşta Română. Devenind secretar general al societăţii la înfiinţare. A iniţiat împreună cu Al. A fost trimis la Bucureşti să înveţe la pensionul Schewitz. Sub îngrijirea lui s-a publicat "Buletinul Societăţii Geografice Române". a fost numit inginer la Ministerul Lucrărilor Publice şi după un timp a trecut ca inginer în cadrul Poştelor şi Telegrafului. dintre care cea mai importantă a fost "Legea contabilităţii statului".

Pentru această lucrare enciclopedică au fost adunate informaţii din judeţe timp de 15 ani. În acest dicţionar complex cu 30. Lahovary la conferinţe şi congrese internaţionale. La 25 martie 1909 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. munţi şi cursuri de apă. În 1868 a debutat ca scriitor sub pseudonimul Gill în Convorbiri literare. Căpitanul Radu Negru. Aparută în condiţii de execuţie ireproşabile. 148 . "Geneza oştirii române" (1830. lucrarea depăşeşte lucrări similare publicate în alte ţări.În colaborare cu generalul C. istorice. sociale. etnografice. 1893) şi cu o serie de povestiri ca Moş Kivu. Trebuie menţionată prezenţa lui G. arheologice care au o deosebită valoare ştiinţifică. la început cu traduceri şi apoi cu prezentarea unor fapte istorice sub titluri ca "Hărţi vechi". A trecut în nefiinţă la Bucureşti în ziua de 13 iunie 1909.1902. Bratianu şi Grigore Tocilescu. unde era primit ca un mare savant român.000 de termeni se prezintă informaţii statistice. care se limitează la denumirea unor localităţi. în cinci volume. Hedwige s.a. Săptămâna patimilor (1894). a elaborat şi publicat MARELE DICŢIONAR GEOGRAFIC AL ROMÂNIEI. care a apărut în Editura Socec între 1889 .

Vasilescu Karpen. trece examenul de docenţă. urcând la ambele instituţii de învăţământ superior toate treptele ierarhice. hotărăşte să trimită la Paris unsprezece profesori universitari. unde a funcţionat până în 1910. de la care a predat Spiru Haret. Lalescu s-a înscris ca simplu student la Şcoala Superioară de Electricitate. doctor docent Tr. originar din comuna Corni (Banat) a fost funcţionar la Banca Naţională şi apoi la Creditele Agricole din Craiova. de la asistent la profesor titular de catedră. Secţia matematică. E.TRAIAN LALESCU 1882-1929 Matematician de valoare internaţională. Tatăl său. sub îndrumarea prof. în 1919. Şincai. îşi începe cariera ca profesor de gimnaziu la Giurgiu. după ce obţine licenţa în matematici la Universitatea Bucureşti. unde. deputat. atras de cursurile renumiţilor profesori David Emanuel. Roman şi Iaşi. cât şi al literaturii. în toamna anului 1900. în scopul atragerii atenţiei lumii asupra drepturilor României privind această provincie istorică. 149 . După terminarea liceului. Picard. guvernul României. la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. Emil Pangratti şi titular la Catedra de geometrie analitică. membru activ al Societăţii Politehnica S-a născut la 12 iulie 1882 în Bucureşti. După trei ani se înscrie la Facultatea de Ştiinţe. totuşi a lucrat la serviciul auxiliar. Profesorul Traian Lalescu participă la acţiunile ziarului La Roumanie şi scrie o monografie a Banatului în limba franceză. obţinând titlul de inginer. Întors în ţară plin de speranţe şi entuziasm. Între timp. el a urmat regulat la Bucureşti în 1915 şi cursul de electricitate şi electrotehnică. În învăţământul superior a debutat în 1909. iar cursul superior la Liceul Internat din Iaşi. a plecat la Paris. cu un subiect tratând ecuaţiile diferenţiale. Transferat în Bucureşti. printre care şi pe Traian Lalescu. A fost asistent al profesorului Ion Ionescu. pleacă la Bucureşti. primul director al Politehnicii Timişoara. va ocupa postul de profesor de matematici la Seminarul Central şi la gimnaziul Gh. În timpul primului război mondial a fost scutit de serviciul militar din motive de sănătate. A urmat cursurile gimnaziale la Craiova şi Roman. Traian Lalescu este deosebit de talentat atât în domeniul ştiinţelor. unde a avut legături cu numeroşi matematicieni. De la Paris a plecat la Göttingen. Cunoştinţele sale profunde în domeniu i-au permis să publice mai multe note în “Revue générale d’Electricité”. la 15 iunie 1909. A fost corespondent la Gazeta Matematică încă din clasa a cincea de liceu. pentru a menţine legătura cu aliaţii. Emil Pangratti şi Gh. De fapt. În 1908. unde după un exigent examen de admitere la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele reuşeşte pe primul loc. În timpul şederii la Paris. luptător pentru drepturile istorice ale României asupra Banatului. în refugiu la Iaşi. unde a obţinut încă o licenţă în matematici şi. În 1917. numele lui apare gravat pe panoul de onoare. desenului şi muzicii. al prof. Ţiţeica. absolvind toate clasele cu premiul întâi. titlul de doctor. dar paralel şi la Universitatea Bucureşti. profesorul universitar. inginer electrotehnician.

Va rămâne în istoria ştiinţei româneşti ca un mare matematician. Întors la Bucureşti. care s-a angajat în lupta pentru România Mare. cu două facultăţi. seriile trigonometrice. Lalescu era un pasionat al istoriei ştiinţei şi a publicat sub îngrijirea sa lucrarea lui Gh. Culegere de probleme de geometrie descriptivă ş. Italia. unde a ţinut două conferinţe memorabile despre teoria relativităţii a lui Albert Einstein. a scris articole literare. unde a funcţionat ca primul director al acestei instituţii între anii 1920-1921. Plecat la Nisa pentru a beneficia de clima mediteraneană. A fost un devotat membru activ al Societăţii Politehnica. a ţinut conferinţe şi comunicări ştiinţifice. al cărui patriotism sincer era cunoscut prin fapte. nu reuşeşte să îşi recapete sănătatea. Electromecanică şi Mine. l-au ales de mai multe ori deputat de Caraş-Severin şi raportor general al bugetului statului. Numeroase note tratând ecuaţiile integrale. Hermann Fils-Paris). 150 . a trecut în nefiinţă prea tânăr. Germania. când mai avea multe de spus. În 1927 s-a îmbolnăvit de plămâni.a. cunoscut în Europa şi peste ocean. i-au fost publicate în reviste de specialitate din Franţa. A publicat şi o seria de manuale didactice: Lecţii de geometrie analitică. teoria numerelor algebrice superioare etc.Cu un grup de profesori bănăţeni a luat iniţiativa înfiinţării la Timişoara a Politehnicii. Lucrările ştiinţifice originale pe care le-a publicat l-au făcut cunoscut printre matematicienii din toată lumea. România şi din alte ţări.. un mare profesor. patriot. Lazăr “Trigonometria drept lineară”. O lucrare devenită clasică este “Introducerea în teoria ecuaţiilor integrale” (Ed. Bănăţenii admiratori ai marelui profesor inginer-matematician. în ziua de 15 iunie 1929.

Din timpul vieţii a devenit un simbol şi stegar al năzuinţelor de dreptate şi libertate ale poporului din mijlocul căruia s-a ridicat. Lazăr au mai predat Popa Pavel. filozofia. în satul Avrig din apropiere de Sibiu. Când s-a întors în Transilvania. înfiinţarea primului colegiu românesc. el fuge la Braşov. a plecat la Cluj. iluminist. a fost destituit din post. S-a născut la 5 iunie 1779. foste chilii ale mânăstirii de la Sf. S-a remarcat ca un strălucit elev şi Consistoriul din Sibiu l-a selecţionat pentru a face din el un propovăduitor al catolicismului. în loc să devină canonic. Sava. considerat pe atunci cel mai mare duşman al dinastiei austriece. considerându-l un pericol pentru biserică. unul dintre centrele de mişcare culturală românească din Transilvania. de interpretarea fenomenelor naturale şi sociale prin prisma credinţei religioase. pentru a studia teologia cu cei mai cunoscuţi profesori ai timpului. care a intrat în funcţiune la 6 martie 1818. din snobism şi prost gust. îşi dedică timpul de studiu şi disciplinelor laice ca dreptul. La Viena a cunoscut tendinţele de emancipare ale timpului şi. Persecutat şi cenzurat.GHEORGHE LAZĂR 1779-1823 Cărturar. După ce ţine un elogios discurs în onoarea lui Napoleon I. Ladislau Erdeli ş. în anul 1815 a trecut munţii în Ţara Românească. ca atitudine spirituală dar şi ca mijloc politic. Consistoriul din Sibiu l-a trimis pentru a fi hirotonisit ca preot la Carlovitz. fondator al învăţământului în limba română şi al celui ingineresc din Ţara Românească Figura lui se detaşează printre figurile eroice ale culturii şi simţirii naţionale româneşti. Astfel. împreună cu Gh. sub semnătura domnitorului Ioannú Ghiorghiu Caragea. asemănător celui din Cluj în care şi-a făcut studiile secundare. de unde este adus înapoi cu forţa. a decretat. temânduse de liberalismul şi pornirile lui revoluţionare. După ce a terminat şcoala primară în sat. în anul 1809. istoria şi matematica. În timpul măsurătorilor pe care le-a executat la moşia boierului Constantin Bălăceanu. Părinţii lui au dorit să se formeze ca preot. într-o epocă în care clasele conducătoare. unde. Ion Eliade Rădulescu. i-a expus acestuia planurile sale de a înfiinţa un colegiu cu predarea în limba română. a ajuns un admirator al concepţiilor democratice ale enciclopedismului din secolul al XVIIlea. i s-a îngăduit practica de inginer hotarnic. şi-a câştigat mulţi adepţi din rândurile intelectualilor români. el îşi dezvăluie înclinaţiile spre cugetarea liberă şi devine suspect pentru cercurile teologice care l-au susţinut până atunci. îndreptându-şi atenţia în special asupra filozofiei şi dreptului. Nemulţumit de cursurile scolastice. imitau cu admiraţie tot ce era străin. Prin perseverenţa cu care şi-a susţinut ideea. Între zidurile modeste şi afumate. Pentru acest scop i s-a acordat o bursă şi a fost trimis la Viena. Eufrosin Poteca. Divanul ţării. profesie foarte solicitată pe atunci. dar mitropolitul a refuzat să îi dea binecuvântarea. după un secol de fanariotism cu învăţământ în limba greacă. datorită pregătirii lui ştiinţifice. unde a urmat studiile la Gimnaziul Piariştilor. într-o familie de ţărani înstăriţi. care era efor al şcoalelor. Neavând nici un venit. Publicând o serie de articole. la 10 decembrie 1817.a. pentru a se întreţine primeşte un post de profesor la o şcoală teologică elementară din Sibiu. În această situaţie. 151 .

pe acelaşi drum pe care a venit încrezător să îşi îndeplinească misiunea apostolică. Oanea. La colegiul lui Lazăr s-au format primii ingineri hotarnici români. În 1821 a participat la revoluţia lui Tudor Vladimirescu. Ştia să ridice chestiunile de filozofie la un nivel de înaltă doctrină. A trecu munţii înapoi. iar mormântul lui este un loc de pelerinaj vizitat de mii de români care merg acolo să îl omagieze cu veneraţie. l-a chemat pe fratele lui. alături de strămoşii lui. fapt pentru care este considerat ctitorul învăţământului ingineresc din România. vlăguit de putere. învăţământul în limba greacă a decăzut. naturală. 152 . Despre prezenţa lui la catedră avem mărturia următoare: “Vorba lui era caldă.Gh. El a întocmit manualele “Aritmetica matematicească” şi “Trigonometria cea dreaptă”. geografia şi istoria. unul din Bucureşti şi altul din Sibiu. dar învăţământul în limba română a luat amploare. în căruţa fratelui său. A fost înhumat în cimitirul satului. şi i-a cerut să fie îngropat în cimitirul din sat. spre satul natal. Lazăr preda aritmetica. A funcţionat ca profesor la şcoala întemeiată de el din 1818 până în iulie 1822. Ca semn de preţuire şi recunoaştere a meritelor sale în dezvoltarea culturii umanistice şi tehnice din ţara noastră. Numele lui îl poartă două licee celebre. După înfiinţarea colegiului. i s-a ridicat o statuie în centrul Capitalei. Ştiind că sfârşitul se apropie. iar colegiul – ca prima şcoală de învăţământ tehnic superior. sugestivă. trigonometria şi geometria. cu resurse bogate şi variate. la care au învăţat multe generaţii de elevi ce îşi spuneau cu mândrie “lăzăreşti”. pe înţelesul tuturor. contribuind la crearea terminologiei ştiinţifice şi tehnice româneşti. filozofia. A închis ochii în ziua de 17 septembrie 1823. dar şi alte materii cum ar fi etica. pe atunci primar al Avrigului.” În anul 1822 a fost victima unei boli necruţătoare. după cum înfăţişa faptele de istorie într-o naraţiune pitorească.

având o activitate rodnică şi originală timp de 43 de ani la Institutul Geologic al României. sculptor celebru. Tatăl său. mama. ca personalităţi în diferite domenii: Gheorghe. În patru ani de serviciu. se întoarce în ţară. este iar mobilizat şi utilizat ca inginer de telecomunicaţii. îşi procură hărţile topografice ale Statului Major şi începe să studieze sistematic profilele tuturor râurilor de la Turnu Severin până în nordul Moldovei. a continuat la gimnaziul Mircea cel Bătrân din Constanţa. Organizează societatea pentru distribuţia curentului electric "Energia" (1914). Reîntors din război. 153 S-a . privitoare la baraje pentru ape potabile şi industriale. juca în piese de teatru. documentaţia o primeşte de la societatea Hoch und Untergrundbahn. general. continuă studiile privind electrificarea ţării. Eliza Leonida Zamfirescu. în Academia regală tehnică Chariottenburg. începe să se preocupe de astfel de lucrări pentru a le realiza în România. Fraţii şi surorile viitorului ilustru inginer s-au manifestat şi ei. l-a absolvit la liceul Mihai Viteazul din Bucureşti. Tatăl său fiind mutat în interesul serviciului în mai multe localităţi. era fiica unui inginer de origine franceză. şcoala primară (1890-1894) a urmat-o la Galaţi. a fost ofiţer de cavalerie. profesoare şi autoare de manuale didactice. Fiind student în anul IV (1907). Încă din anul II de facultate. în acest scop. Lucrarea de diplomă o face sub îndrumarea profesorului Ernest Reichel. făcea regie şi cânta în orchestră. lucrare calificată "cu distincţie". într-o familie numeroasă. În 1903. În anii războiului din 1913 a fost mobilizat la un regiment de geniu şi i s-a încredinţat comanda secţiei de telegrafie a diviziei a ll-a de rezervă. fiind un bun violonist. Dimitrie a fost nevoit să schimbe des şcolile. unde s-a ocupat de introducerea iluminatului electric şi a tramvaielor comunale. iar cursul superior. precum şi un regulament pentru executarea şi controlul instalaţiilor electrice din oraş. Deşi i se oferă un post universitar. Astfel. Atanasie Leonida. până în 1913. Alexandrina. Dragostea pentru muzică nu l-a părăsit toată viaţa. Buzău şi Bucureşti. Matilda Gill. căsătorit cu o româncă. proiectul uzinei centrale Grozăveşti şi al substaţiei electrice. pleacă în Germania să studieze electricitatea la Berlin. a început liceul la „Sf. În anul 1908 s-a angajat ca inginer electrician la primăria capitalei.DIMITRIE LEONIDA 1883 -1965 Nume simbol al tehnicii şi ingineriei româneşti născut la Fălticeni în anul 1883. la secţia reală. impresionat de lucrările marelui hidrotehnician Otto Intze. Paul. Primul război mondial (1916-1918) îi întrerupe din nou activitatea. desfăşoară o activitate febrilă. publică prima lucrare despre Bicaz şi construieşte un post telegrafic în Parcul Carol I din Bucureşti. a elaborat proiectul privind introducerea tramvaiului comunal. prima femeie cu titlul de inginer. Gheorghe . În timpul liceului participa la activităţi extraşcolare. Sava”. cu subiectul "Complexul hidrotehnic şi hidroenergetic al Bistriţei din regiunea Bicazului". realizator al metroului berlinez. serviciul "lucrări noi".Filaret". profesorul Walter Reichel îi dă ca titlu de proiect "Metropolitanul din Bucureşti pe linia Sf. Natalia şi Maria.

s-a îndreptat cu pasiune spre marile muzee europene. la Politehnica din Bucureşti şi a predat cursuri şi la şcoala superioară de căi ferate. În 1924 a fost numit consilier tehnic pentru electricitate în Ministerul Industriei şi Comerţului. a publicat manuale. Dimitrie Leonida a ţinut numeroase conferinţe publice şi la radio. încă de la înfiinţare. Despre profesorul ing. cursurile predate la politehnicile din Bucureşti şi Timişoara. atât prin multilateralitatea ei. Dimitrie Leonida se poate spune. în care tratează şi problema electrificării căilor ferate. De aici porneşte drumul înfiinţării Muzeului naţional tehnic din Bucureşti care îi poată numele şi care funcţionează în prezent în Parcul Carol I. Din documente aflăm că a proiectat uzina electrică din Focşani în 1923 şi că era membru în Comisia interimară a capitalei. apoi profesor la Şcoala politehnică din Timişoara. cât şi prin caracterul organizat şi minuţios. este pensionat şi o perioadă bună are greutăţi materiale. În 1909 a înfiinţat un muzeu tehnic la şcoala de electricieni şi mecanici. dar are meritul de a exista şi cu siguranţă merită să fie sprijinit. pentru producerea de utilaje electrice. Cursul său de centrale electrice cuprindea trei mari capitole: Utilizarea energiei electrice. dar pentru care nu se făcuse nimic până atunci. Bun cunoscător al istoriei ştiinţei şi tehnicii. activitatea sa de profesor s-a caracterizat prin idei clare şi orizonturi largi pe care ştia să le expună cu răbdare şi în mod atrăgător. Reîntors în tară. Elveţia şi Italia pentru documentare în problemele energetice şi juridice legate de acestea. Capacitatea de muncă a inginerului Dimitrie Leonida a fost cu totul remarcabilă. dezvoltă întreprinderea "Energia" pentru mărirea producţiei de electricitate. Pasionat încă din tinereţe de istoria ştiinţelor şi tehnicii. iar în 1926 este membru în Consiliul superior al apelor. Între anii 1942-1945 este director al electrificării CFR. care l-au inspirat pentru a crea şi în ţara lui ceva similar. În aceeaşi perioadă este membru al comisiei pentru legea apelor şi legea energiei. în ţară şi străinătate. oglindesc rodul muncii îndelungate a unui cunoscător al ştiinţelor tehnice şi a unui mare pedagog. în anul 1942. Cunoscând puterea asocierii. prezintă în cadrul Academiei de Ştiinţe "Problema energiei în România". De asemenea. pentru materiale de construcţii care să asigure necesarul pentru barajul de la Izvorul Muntelui şi pentru calea ferată Piatra Neamţ-Topliţa. Dar competenţa şi probitatea profesională nu pot fi ignorate nici de regimurile totalitare. Din păcate. Astfel. Leonida. în plin război mondial. În 1919. considerat ca om al regimului burghez şi fost industriaş. şi "Prometeu". acest muzeu este neactualizat. a capacităţii de transport şi distribuţie a acesteia.După terminarea războiului. cu exponate pe care le-a adunat începând cu un an înainte. studii tehnice şi numeroase articole de popularizare în ziare şi reviste. Departamentul industriilor şi comerţului îl trimite în Franţa. A fost distins cu numeroase ordine şi medalii. Centrale termice şi hidroelectrice. este chemat să lucreze în consiliul superior CFR şi la Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice (ISPH). În 1925 este ales preşedinte al Comisiei regulamentului electricităţii în mine. că a fost un 154 . Continuându-şi activitatea didactică şi în industria electrică. a fost membru în diverse societăţi cu caracter ştiinţific şi tehnic şi al AGI R. Dimitrie Leonida a organizat numeroase expoziţii cu subiecte privind electrotehnica. În lunga sa activitate. Anglia. Aceste muzee şi expoziţii. Apoi înfiinţează încă două întreprinderi: "Faraday". pe lângă faptul că au fost creaţii artistice. La sfârşitul anului 1948. unde lucrează la detalierea proiectelor de electrificare a ţării. Aparate şi standarde. post în care concretizează multe probleme de care se vorbise. îşi reia studiile despre Bicaz şi continuă propaganda pentru electrificare. Între 1950-1955 a lucrat în calitate de consilier în cadrul Departamentului energiei electrice şi apoi în Comisia guvernamentală pentru hidroameliorări. profesorul D. în concluzie.

organizator de expoziţii şi conducător de muzeu.mare expert în probleme energetice şi a adus o contribuţie însemnată la electrificarea ţării şi stăpânirea apelor. 155 . fiind în acelaşi timp un distins profesor. talentat publicist. popularizator al ştiinţei şi tehnicii.

care doreau să îi dea o educaţie aleasă. A fost un susţinător al cooperaţiei. privind principalele ramuri ale economiei naţionale: agricultura. pe lângă dezvoltarea industrială. a lăsat o analiză ştiinţifică remarcabilă. el susţinea că. având un ideal comun. transporturile şi altele. preocupat de problemele economico-sociale. el încuraja investiţiile de capital străin şi tratamentul egal prin lege pentru capitalul autohton şi cel venit din afară. a participat la concursul de ocupare a unui post de profesor universitar la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti. de publicist şi cercetător. 156 . După licenţă. Economist. Întors în ţară. multe traduse în limbi străine de circulaţie europeană. Deosebindu-se de reprezentanţii şcolii neoliberale. A fost coautor al doctrinei cooperatiste româneşti. prin articolele şi cărţile publicate. cu care împărtăşea aceleaşi idei despre exploatarea ţăranilor. a publicat peste 40 de lucrări ştiinţifice. şi apoi la cea de economie politică. la Galaţi. Paralel cu activitatea de profesor. Lucrarea sa cu titlul „Evoluţia economiei româneşti după războiul mondial(primul)” este considerată de referinţă pentru literatura economică românească. În acelaşi timp. l-au trimis la Leipzig. Virgil Madgearu îşi începe activitatea ca publicist. din Topoloveni. căutând împreună soluţii pentru emanciparea plugarilor. Virgil Madgearu s-a născut la 14 decembrie 1887. Ea este rezultatul unei cercetări complexe. a fost numit la Catedra de studiul întreprinderilor şi transporturilor.VIRGIL MADGEARU 1887-1940 Savantul sociolog şi om politic. pleacă la Londra. unde efectuează cercetări ştiinţifice. Apărând interesele ţărănimii. Concepţia economică a lui Virgil Madgearu se bazează pe teza complementarităţii economiilor europene şi urmăreşte protejarea populaţiei de consecinţele politicilor perfecţioniste şi ale acumulărilor excesive de capital. un important teoretician al agrarismului democratic şi un analist de prestigiu al economiei naţionale româneşti. industria. şi-a susţinut şi doctoratul în economie politică. părinţii. obiectivă şi realistă asupra economiei româneşti interbelice. atât prin presă. dar şi ca participant la reuniunile care aveau loc cu cooperatorii şi susţinătorii lor. bazată pe analiza istoriei şi pe statistică matematică. Reuşind să ocupe acest post. Utilizând o metodologie originală. Foştii studenţi îşi amintesc de Virgil Madgearu ca de unul dintre cei mai străluciţi profesori ai timpului şi îl consideră un creator de şcoală economică. trebuie extinsă mişcarea cooperatistă. În anul 1917. marele savant. Atras de şcoala economică britanică. silvicultura. într-o familie de comercianţi înstăriţi. După absolvirea liceului în oraşul natal. După o perioadă. S-a împrietenit cu învăţătorul Ion Mihalache. devenind şi redactor şef al unor publicaţii de specialitate. în anul 1911 obţinând titlul ştiinţific cu calificativul Suma cum laudae. în Germania. profesor universitar la Bucureşti. să studieze la Şcoala Superioară de Ştiinţe Economice. ţinea conferinţe. având ca temă principală problemele ţăranilor români. a trecut la Catedra de economie naţională.

Mergând pe aceiaşi concepţie democratică. unde s-a remarcat prin competenţă. Cu o zi înainte. El a iniţiat organizaţia Blocului Ţărilor Agrare. A publicat numeroase lucrări privitoare la relaţiile economice internaţionale. a fost ridicat de la locuinţa sa de o echipă de legionari şi asasinat pe malul lacului Snagov. a fost ministru al Ministerului Industriei şi Comerţului. în anul 1940. Virgil Madgearu a apărat interesele naţionale şi democraţia. „ Legea regiilor autonome de stat”. a reprezentat partidul în mai multe guverne şi. „Legea cooperaţiei”. de la tribuna parlamentară. marele savant istoric.Printre problemele de care s-a ocupat cu atenţie în cercetările şi practica sa de om politic experimentat. aceeaşi echipă l-a ridicat de acasa pe Nicolae Iorga. În dimineaţa zilei de 27 noiembrie 1940. De la catedră. rolul banilor asupra preţurilor şi activităţilor financiare în ţările dezvoltate. a denunţat tratatul economic româno. Ca membru marcant al PNŢ. În după-amiaza aceleiaşi zile. muncitorimii şi ale intelectualităţii sărace. a luptat şi împotriva dictaturii lui Carol al II-lea care. a avut mai multe iniţiative legislative. a cărei primă conferinţă s-a ţinut la Londra. interesele ţărănimii. A devenit unul dintre cei mai cunoscuţi economişti români în lume. patriot şi democrat. „Legea contractelor colective de muncă” şi altele. legionarii l-au pus pe lista neagră. „Legea minelor”. înainte de al doilea război mondial. Ca parlamentar. pentru salvarea democraţiei. prin participarea sa la conferinţele internaţionale. Avea 53 de ani. prin care se aserveau interesele româneşti faţă de Germania nazistă. la conferinţele internaţionale şi din fotolii ministeriale. legionarii i-au măcelărit pe cei 50 de democraţi arestaţi politic la Jilava. ministru la Finanţe şi la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor. savantul Virgil Madgearu a colaborat fidel şi competent cu forţele democratice europene. i-a fixat domiciliul forţat la mănăstirea Bistriţa. şi l-a asasinat în pădurea Strejnicu(Prahova). Europa a fost zguduită de aceste asasinate. între 1928-1933. au fost şi cele privind conţinutul şi efectele politicilor comerciale. Încă din 1936. dintre care cităm: „Legea pentru înfiinţarea impozitului pe venitul global”. interesele micilor proprietari şi ale păturilor defavorizate ale populaţiei. împotriva regimurilor fasciste din Italia şi Germania.german. „Stabilizarea monetară”. Ca om de ştiinţă. 157 . În deceniul patru. Curajul cu care a luptat pentru democraţie l-a plătit cu viaţa.

care se baza pe proprietatea redresoarelor electrice de a permite să treacă numai o jumătate de undă din curentul alternativ într-o direcţie. Nu s-a mulţumit cu această calificare superioară şi a continuat studiile la celebra Universitate din Göttingen (Germania). În 1905 şi-a început cariera la Poşta Maghiară din Budapesta. telegrafie şi telefonie care a avut loc la Paris. în care prezenta invenţia inginerului Augustin Maior. telecomunicaţii. inventatorul devenind celebru. funcţionând pe principiul selecţionării prin sincronism. revista americană Electrical World a publicat articolul Multiple Telephony. Augustin Maior a reuşit să transmită simultan. şi-a făcut studiile secundare la Liceul Piarist din Târgu Mureş (1896) şi la Gimnaziul Catolic din Budapesta (1900). s-a născut în satul Maioreni din actualul judeţ Mureş. el a demonstrat – primul în lume – că pe un singur circuit se pot face mai multe convorbiri cu ajutorul curenţilor de înaltă frecvenţă. folosind curenţi de înaltă frecvenţă. începând din 1907 până în 1917. obţinând diploma de inginer electromecanic. cinci convorbiri pe un singur circuit. La începutul secolului XX. Cu ajutorul receptoarelor instalate pe linie. bazându-se pe fenomenul de rezonanţă electrică. A urmat cursurile Facultăţii de Mecanică din Budapesta. Cercetările sale ştiinţifice au fost îndreptate spre electricitate şi magnetism. care se propagă fără a se tulbura unele pe altele. unde s-a remarcat prin seriozitate şi cunoştinţele sale teoretice şi practice. prin construirea unor dispozitive create de el. prin curenţi alternativi de înaltă frecvenţă. Astfel. Specialişti din toată lumea au confirmat eficacitatea invenţiei. Ca rezultat al studiilor şi cercetărilor sale. 158 . telefonia era în dezvoltare rapidă. Iniţial. folosind curenţii de înaltă frecvenţă. Bazat pe această teorie. Fundamentarea teoretică a invenţiei sale a făcut-o cunoscută prin numeroase articole publicate în revista Elektrotechnische Zeitschrift. În 1907 a realizat pentru prima dată în lume un circuit operaţional de telefonie multiplă pe o linie cu circuite de fier. lungă de 15 km. în acelaşi circuit. la 21 august 1882. termodinamica radiaţiilor. a construit dispozitive de telefonie cu care a folosit mai eficient circuitele existente. Lucrările de instalare şi întreţinere a liniilor erau deosebit de scumpe. gravitaţie. Ulterior a inventat încă o metodă de telefonie multiplă. Maior a fost preocupat de găsirea unor soluţii necesare pentru reducerea preţului de cost al lucrărilor care se efectuau pentru realizarea convorbirilor telefonice şi eficientizarea circuitelor. După ce a urmat şcoala primară în satul natal. În 1910 a fost trimis ca delegat de poşta maghiară la conferinţa internaţională a inginerilor specialişti în poştă.AUGUSTIN MAIOR 1882-1964 Inventatorul telefoniei multiple Descendent al unei familii de patrioţi români din Transilvania. În revista Elektrotechnische Zeitschrift din 1906 a fost publicat un articol prin care se afirma că prin aplicarea "metodei Maior" se poate soluţiona problema telefoniei transatlantice. dinainte stabilită. realizează în 1905 un dispozitiv care dădea posibilitatea efectuării mai multor convorbiri. acustică. se poate extrage numai unda purtătoare atribuită staţiei destinatare şi ascultătorul recepţionează numai modulaţia înscrisă pe unda destinată staţiei sale. În 1908. obţinând diploma de licenţă în fizică şi matematică. teoria cuantelor şi statistică. optică. Această realizare a fost mediatizată în toată lumea în 1906. Principiul sistemului de transmisie simultană pe aceeaşi linie constă în emiterea mai multor unde purtătoare.

aducând o contribuţie majoră în domeniul ştiinţei şi tehnicii telecomunicaţiilor. Numele lui poate fi găsit în toate enciclopediile. curs (1921).El a obţinut rezultate remarcabile prin cercetările sale privind distorsiunile semnalelor telefonice. Acustică şi optică. Planck (1858-1947). Asupra radiaţiei în câmp gravitaţional (1933). A fost director al Institutului de Fizică Teoretică şi Aplicată al Academiei Române din Cluj (1946). Augustin Maior a introdus o funcţie pe care a denumit-o "cvasientropică". La 120 de ani de la naşterea lui ne gândim cu admiraţie la acest român aproape uitat de cei care ar trebui să se mândrească cu realizările sale. reducerea distorsiunilor. Din bogata bibliografie pe care a lăsat-o în urma lui cităm doar câteva lucrări: Electricitate şi magnetism. Augustin Maior a fost profesor de fizică teoretică şi tehnologică la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cluj şi decan al acestei facultăţi. laureat al Premiului Nobel în 1918. a înfiinţat la Sibiu prima şcoală de telefonie şi telegrafie din Transilvania (1919). Considerând interiorul nucleului atomic ca un spaţiu hiperbolic. A trecut în nefiinţă la 30 octombrie 1964 la Cluj. menţionându-se că a adus contribuţii importante în fizica teoretică şi în telefonia multiplă. În teoria cuantelor. transmiterea impulsurilor pe linii lungi. curs (1921). Gravitaţia şi variaţia lentă a unor constante fundamentale (1946) ş. După reîntregirea României din 1918. A fost director general al Poştelor.a. Asupra minimului energiei cinetice a unui corp în mişcare (1926). 159 . elaborată în 1900 de fizicianul german M. Este considerat iniţiatorul şi conducătorul şcolii de fizică teoretică din România. a explicat pe baza mecanicii neeuclidiene unele fenomene din interiorul acestuia. Telegrafelor şi Telefoanelor din Transilvania şi Banat (1919).

Începând cu anul 1939. realizate după cele mai moderne procedee tehnice ale timpului. fiind cunoscută în toată lumea. N. Înainte de cel de al doilea război mondial. cu avansul primit pentru contract şi cu credite de la bănci. din 1940. între anii 1923-1927 construieşte o uzină lângă halta Titan.1927). au avut un răsunător succes comercial la Târgul Internaţional de la Milano. utilaje pentru industria chimică. în anul 1933. dar beneficiind de prevederile acestei legi. inginer cu imaginaţie şi experienţă. în mai puţin de un an. de concepţie românească. Mama. de motoare Diesel(1935). românească. petrolieră ş. Ilustrul industriaş a mai introdus în industria românească şi fabricarea de aparataj pentru materialul rulant(1932-1943). 160 . Nicolae. cu contract de 18 luni. un atelier de reparat locomotive şi vagoane de CF. armament şi tanchete proiectate după o concepţie românească. În anul 1928. fiul Elenei-Ruxandra şi al lui Costache Malaxa. uzina a devenit una dintre cele mai productive şi mai apreciate. nr. iar în 1938 s-a livrat către CFR primul lot de 28 de locomotive Diesel. Malaxa a încheiat un contract cu CFR pentru fabricarea de locomotive de concepţie proprie. În anii dintre cele două războaie mondiale. în oraşul Huşi. a ridicat din temelii cea mai performanta fabrică de material rulant din Europa. unde a obţinut diploma de inginer. Extinzându-şi afacerile în mod continuu. cumpărate din Germania. Cu mult curaj şi asumându-şi mari riscuri. Germania. Malaxa a înfiinţat. Nicolae Malaxa a urmat şcoala primară şi liceul la Iaşi. 57/13. Om de afaceri abil. fabrica Malaxa-Faur a aniversat 70 de ani de la apariţia primei locomotive Malaxa G10-CFR. fabrica a devenit operaţională. a fost fiica spătarului Bădărău. Studiile superioare le-a făcut la Universitatea Politehnică din Karlsruhe. Tatăl făcea parte dintr-o familie de greci stabilită în Moldova în jurul anului 1818. În cadrul uzinei s-au mai realizat capacităţi pentru producţia de echipamente industriale. fiind cele mai puternice din Europa. şi sub licenţă.NICOLAE MALAXA 1884-1965 Industriaşul La începutul acestui an. A angajat.001. În anul 1927 a apărut o lege prin care se încuraja dezvoltarea industriei naţionale(publicată în M. despărţământul nr.370prilej de evocare a evoluţiei uzinei şi a celui care a fost ctitorul acesteia.1.03. Malaxa a produs muniţie de artilerie. la Malaxa se fabricau automotoare echipate cu motoare Diesel-Ganz. pe care a utilat-o cu 82 de maşini-unelte specifice. uzinele Malaxa livrau locomotiva cu numărul 100. În anul 1936 s-a trecut la proiectarea primei locomotive Diesel. casa 354. şi a aparaturii optice(1938). în anul 1921. 180 de muncitori calificaţi germani şi.a. Cele din seria 151. a tuburilor de oţel fără sudură. Totodată a pregătit muncitori români care aveau să ia locul germanilor la încheierea termenului de contract. pe baza unui plan general de apărare a ţării. În plină criză economică. Din anul 1931. fabricându-se 93 de locomotive. marea uzină românească a fost în măsură să construiască toate tipurile de locomotivă.O. 50. Elena-Ruxandra. În anul 1935 s-a realizat vârful de producţie. pe porţile acesteia ieşind prima locomotivă. s-a născut la 10/25 decembrie 1884. considerat fondatorul industriei naţionale moderne.

Depăşind cadrul de afaceri. ca un mare specialist. A instituit burse de studii pentru tinerii care se remarcau prin capacitatea şi talentul lor. Malaxa a subvenţionat mulţi ani Societatea Scriitorilor Români şi publicarea unor opere originale ale membrilor acestei asociaţii şi a sprijinit direct editarea lucrării Enciclopedia României. el s-a interesat îndeaproape de viaţa muncitorilor. nu s-a mai întors în ţară. prin uzinele pe care le-a construit. Cu ocazia unei deplasări la Viena. Pentru generaţia actuală de întreprinzători români. priceperea şi simţirea patriotică să demonstreze lumii vocaţia industrială a românilor. Unul dintre foştii săi colaboratori îl caracteriza astfel: „A fost omul şi inginerul care a avut cutezanţa. unii dintre ei devenind cunoscuţi ingineri şi oameni de ştiinţă. A încetat din viaţă în anul 1965. inginerul Malaxa a fost menţinut de guvernul comunist. posibilităţi de calificare şi salarii mai mari decât alte ramuri industriale. asigurându-le asistenţă socială şi medicală. dar unde nu a mai avut succesul dinainte. Malaxa poate constitui un model demn de urmat. unde a intrat în afaceri. N. A adus o contribuţie importantă şi la aplicarea arhitecturii industriale moderne. GHEORGHE MANEA 1904-1978 161 . viaţa şi opera industriaşului şi omului de afaceri N. După naţionalizarea uzinelor. pe care străinii îi considerau ori îi vedeau a fi numai plugari şi păstori”.

a debutat în anul 1933 ca asistent. Activitatea inginerească în ţară a început-o în anul 1933. era solicitat de întreprinderile de maşini unelte din Capitală şi din ţară pentru rezolvarea problemelor speciale. asistată de calculator. începând din 1948 a fost şeful Catedrei de organe de maşini. inventator. şi-a îndrumat colaboratorii spre abordarea ştiinţifică a problemelor legate de construcţia de maşini. recunoscute ca originale Cercetarea ştiinţifică a ocupat un loc deosebit în activitatea inginerului Ghe. În lunga sa activitate didactică a format peste 40 de serii de specialişti. premiată de Academia Română în 1944 şi “Organe de maşini”. 162 . Studiile superioare le-a făcut în Germania. la celebra Universitate Tehnică Charlottenburg din Berlin. în special lagărele şi roţile dinţate ş. optând pentru activitatea didactică. A fost cooperat în mai multe comisii de întocmirea planurilor generale ale învăţământului tehnic şi de cursuri.Remarcabil om de ştiinţă. A absolvit Liceul Internat din Iaşi în anul 1922. principialitate şi ataşament faţă de studenţi şi şcoală. când a fost pensionat. la 8 aprilie 1904. care şi-a dedicat întreaga activitate construcţiilor de maşini. Ca profesor a demonstrat exigenţă. În activitatea didactică. Manea. fabrică de locomotive şi la Deutz din Koln. privind temperatura filmului de lubrifianţi. Recunoscut ca mare specialist. Şcoala primară a urmat-o în oraşul natal. Sub îndrumarea lui s-au efectuat numeroase teze de doctorat. Föttinger. unde a avansat din postul de inginer proiectant până la cel de director general adjunct. două volume (I-1956. profesor universitar. urcând treptele ierarhie ale învăţământului superior. În timpul în care se credea că în domeniul construcţiei de maşini totul se bazează în empirism şi experienţă. distruse în timpul războiului. În timpul şederii în Germania a lucrat la marile uzine “Siemens”. până în 1972. rămânând membru al Consiliului de coordonare a cooperării în domeniul metalurgiei. Patru ani mai târziu (1932) şi-a susţinut teza de doctorat “Determinarea variaţiei vitezelor şi presiunilor de-a lungul paletelor de formă oarecare. În această uzină a efectuat proiecte de vagoane C. S-a născut la Râmnicu Sărat. el a demonstrat şi a contribuit la înţelegerea ştiinţifică şi la relaţiile interdisciplinare ale activităţii în acest domeniu. Dintre lucrările sale publicate cităm două devenite clasice în domeniu: “Amenajarea. cu care a fost declarat doctor inginer în mecanică.Astra Vagoane. Ales şef al Secţiei de maşini şi mecanisme din cadrul Institutului de Mecanică Aplicată al Academiei Române. unde a obţinut titlul de inginer în 1928. A lucrat la reconstrucţia Uzinelor de Vagoane Arad. II-1970). cu producţie variată. Ca îndrumător l-a avut pe celebrul profesor H.F. organizarea şi exploatarea fabricilor”. Începând din 1947 a deţinut funcţii de răspundere în Ministerul Industriei. şi utilaje pentru Uzinele Astra Braşov şi Orăştie. la Politehnica din Bucureşti. ale unui rotor de turbină fără celule”. Această teză este recunoscută şi în prezent ca deosebit de valoroasă. de unde a plecat în 1951. În 1934 s-a transferat la Unio . Un merit deosebit îi revine prin faptul că a înlocuit metodele de predare descriptive prin cursuri la care făcea analize fenomenologice cu calcule şi soluţii constructive ale organelor de maşini. participând şi la instalarea acestora. la Regia Întreprinderilor Miniere din Transilvania. El a elaborat lucrări ştiinţifice de mare valoare în domeniul lagărelor radiale şi axiale.a. în interdependenţă cu portanţa prin intermediul vâscozităţii şi grosimii stratului fluid. a elaborat o metodă de calcul. a studiat comportamentul organelor de maşini din materiale plastice. la Tegel. fabrică de motoare Diesel.

S-a stins din viaţă la 5 ianuarie 1978. În anul 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. MIHAIL MANOILESCU 1891-1950 163 . Pentru meritele sale deosebite a fost distins cu ordine şi medalii ale României.

a organizat prima expoziţie industrială a României. a fost numit directorul general al muniţiilor. cu rezultate importante pentru ţară. din Ministerul de Război. în care timp a fost deţinut la închisoarea Jilava. Natalia. în 1910. Bogdan. şi mama. Manoilescu pleacă la Paris. În cei patru ani care au urmat. După bacalaureat. condus de generalul Averescu. ca ministru al lucrărilor publice şi apoi al industriei şi comerţului. unde începe acţiunea de aducere a Prinţului Carol II pe tronul României. şi obuzierul de 210mm-Iaşi). Cel mai îndepărtat strămoş pe care l-a identificat a fost logofătul Tăutu. au fost institutori (învăţători) la Iaşi. a fost militant al Partidului Socialist şi prieten cu Ion Nădejde şi Constantin Mille. Ca elev al Liceului Naţional din Iaşi (fosta Academie Mihăileană). a publicat articole politice şi 18 lucrări ştiinţifice. la care s-a calificat pe primul loc. cea mai importantă din prima jumătate a secolului XX. a fost numit director general în Ministerul Industriei(19191921). Tatăl a absolvit Academia Mihăileană în 1876. Ion Ionescu şi Traian Lalescu. între altele. a recitat poezia Realism şi poezie. În anii de după război.a. În acest interval. Tatăl lui Constantin Manoilescu. Cum putem reînvia leul aur?(1923). care au avut un rol covârşitor în ducerea războiului. mai multe decenii sfetnic al lui Ştefan cel Mare şi al urmaşului său. A absolvit această instituţie de învăţământ superior în 1915. Aici a contribuit în cea mai mare măsură la transformarea pieselor de artilerie statice în tunuri mobile (a proiectat. În iulie 1916. ş. 164 . a îndeplinit două misiuni în Italia. în care îşi mărturisea sentimentele utilizând 123 de termeni specifici pentru matematică. într-o familie cu tradiţie în politică. în Editura GirardParis. Legea timbrului.S-a născut la Iaşi în ziua de 9 decembrie 1891. Mihail Manoilescu a făcut parte din guvernele prezidate de Iuliu Maniu şi Nicolae Iorga. În această unitate militară a stat un an (1915-1916). Tot în timpul mandatului său la finanţe. În această funcţie elaborează o serie de legi pe care le va trece prin Parlament: Tariful vamal. Această acţiune îl va aduce în faţa justiţiei. Un fapt care l-a consacrat ca economist de talie mondială este publicarea volumului La théorie de protectionnisme et de l’echange international. Demisionează din această funcţie în 1922 şi intră în Partidul Poporului. s-a remarcat ca un element strălucit. După instalarea regelui Carol al II-lea(8 iunie 1930). Legea cifrei de afaceri şi Legea amortizării salariilor sau a retribuţiilor bugetare. fapt care i-a permis să constate că „războiul care se pregătea era cel mai popular dintre toate războaiele care s-au purtat vreodată”. apărut în 1929. ca şef de promoţie. reuşeşte ca la examenul de admitere la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti să fie admis pe primul loc. El a obţinut de la Roma un împrumut în condiţii avantajoase(fără dobândă) şi recunoaşterea unirii Basarabiei cu România(ratificarea tratatului semnat la Londra în 1920). scrisă de el. Partidul Poporului vine la putere şi Mihail Manoilescu este numit subsecretar de stat la finanţe. între care Ţărănism şi Democraţie(1922). împreună cu fii de ţărani din generaţia sa. La încheierea concursului revistei Gazeta Matematică. Ţiţeica. având ca obiectiv reîntregirea neamului. fapt care i-a entuziasmat pe marii matematicieni Gh. Chiar a doua zi după ce a primit titlul de inginer a fost concentrat ca sublocotenent la regimentul 24 de artilerie. În 1926. Neoliberalismul(1923). În 1927. într-un proces cu 110 martori şi 37 de avocaţi.

în afara partidelor. Mihail Manoilescu a fost comemorat de Academia Română şi va fi comemorat şi în Brazilia. la 15 ani de temniţă grea. în 1932. Prof. fără a fi judecat. în vârstă de 59 de ani. La 19 decembrie 1948 a fost din nou arestat. printr-o săptămână de schimburi de experienţă între România şi Brazilia. în această lună. erau ţinuţi într-un regim de exterminare. la care a predat până în 1945. în faţa ultimatului de câteva ore. 10 ani degradare civică şi confiscarea întregii averi. a murit la 30 decembrie 1950. teoria protecţionismului schimburilor internaţionale şi cea despre corporaţionism prin numeroase discursuri. în 1950. funcţie pe care a păstrat-o până în 1937. acestea se pot clasifica astfel:  Teorii economice şi politice  Politică economică  Politică financiară şi monetară  Politică industrială  Probleme sociale şi politice  Diverse. germană. Acolo. să semneze tragicele documente ale Dictatului de la Viena. franceză. Consiliul local al Politehnicii din Bucureşti îl solicită să ocupe catedra de Economie politică. a fost publicat în 1947 la Santiago de Chile. a fost arestat în 1945 şi reţinut un an şi două luni. când a fost epurat din învăţământ şi arestat. La 11 mai a. După armistiţiul din 1944. foşti demnitari. În 1951. mutat în diferite închisori şi.În 1931. Doctrina sa economica a fost aplicată în ţările Americii Latine. Productividad del trabajo y comercio exterior. a fost judecat de un tribunal civil pentru activitatea lui de ziarist şi condamnat. a fost ales senator al Colegiului Camerelor de Comerţ şi Industrie. Ca politician independent. la 50 de ani de la trecerea în nefiinţă. ca împuternicit al Consiliului de Coroană. în limbile română. a fost transferat la Sighet. În 1940.c. Ultimul lui studiu. la un an după deces. prin care Ardealul de Nord era cedat Ungariei. MANOLESCU 1907-1993 165 . După cuprinsul lor. El şi-a susţinut doctrina economică. NICOLAE I. Mihail Manoilescu a fost obligat. Bulgariei. italiană şi portugheză. după care a fost eliberat. care îi recunosc meritele în domeniul economiei aplicate. în contumacie. ale cărui rezultate au fost publicate în peste 100 de titluri. Decesul a fost comunicat familiei după 8 ani. iar sudul Dobrogei. unde deţinuţii.. Manoilescu a efectuat şi o vastă activitate ştiinţifică. Tot în 1931 a fost numit şi guvernator al Băncii Naţionale. organizare şi raţionalizare.

inginerul N. Profund devotat asociaţiei. A lucrat la Atelierele CFRBraşov. Vrancea. pe care a absolvit-o în anul 1931. ale Ministerului Învăţământului şi Ministerului Transporturilor. Zakopane(1969). în anul 1972 i s-a decernat titlul de doctor docent. acolo unde era trimis ca prin competenţa lui să organizeze sau să îndrepte ceva care nu era în regulă. Ion Manolescu. a mecanismelor motor plane articulate”. Liceul l-a urmat la Focşani. manifestări ştiinţifice internaţionale regulate. teza de doctorat „Contribuţii la sinteza numerică structurală şi cinetostatică a grupelor ASSUR. la întrebarea ce-i doreşte AGIR-ului. unde a avut un cuvânt greu la discuţiile prin care au fost adoptaţi 800 de termeni şi aproximativ 200 de simboluri. Montréal(1979). a lanţurilor cinematice. la început la Serviciul tehnic CFR din Brăila(1932). sub auspiciile Academiei Române. Sevilla(1987) şi Praga(1991) şi s-au bucurat de aprecierile unanime ale unor personalităţi de prestigiu. Au urmat după aceea studiile superioare la Şcoala Politehnică din Timişoara. Şi-a extins activitatea dincolo de hotarele ţării. într-un interviu. (1932-1936). răspunsul a fost cât se poate de substanţial şi în acelaşi timp de condensat: „Prestigiul!”.la care el a contribuit. IFTOMM. apoi în diferite oraşe ale ţării. în anul 1997.I. S-a născut în comuna Adjudul Vechi din jud. Manolescu şi-a prezentat. la Direcţia electrificării CFR (1942-1945) şi în cadrul Direcţiei de aprovizionare a materialelor CFR. la Atelierele Port Constanţa şi Palas (1936-1941). la Direcţia atelierelor CFR (1941-1942). Tatăl său. în anul 1969. 1989. Mai multe 166 . din Ministerul Transporturilor (1945-1956). La opera ştiinţifică se adaugă şi prezenţa lui la şedinţele Comisiei A de standardizare pe plan mondial a tehnologiei din domeniul mecanismelor şi maşinilor. Rezultatele cercetărilor le-a comunicat la congresele mondiale de la Varna(1965). în special la sistemul de comandă şi reglare automată şi prin elaborarea unor lucrări originale în teoria mecanismelor. 1977. Fiind un spirit inovator şi cercetător remarcabil. aducând contribuţii deosebite la studiul cinematic şi dinamic al suspensiilor boghiurilor. Ca o încununare a activităţii ştiinţifice. Activitatea ştiinţifică După cercetări îndelungate şi pasionate. A organizat în România. obţinând titlul de doctor inginer. precum şi după dispariţia sa (1993). 1993. din anul 1992 a fost desemnat membru de onoare al AGIR.Fondatorul şcolii româneşti de teoria mecanismelor şi maşinilor Distins membru al Asociaţiei Generale a inginerilor din România. Munca sa ştiinţifică a axat-o pe domeniul transporturilor feroviare. New-Delhi(1983). ca membru fondator al Federaţiei Internaţionale de Teoria Mecanismelor şi Maşinilor. 1981. 1985. a fost funcţionar la CFR şi mama casnică. obţinând diploma de inginer electromecanic. unde s-a remarcat ca un elev excepţional. După ce i-a fost acordată diploma a lucrat în producţie. care s-au ţinut la Bucureşti în anii 1973. a îmbinat munca directă din producţie cu o bogată activitate ştiinţifică şi didactică. organisme în care şcoala românească creată de dânsul a avut şi are în prezent un rol deosebit. al motorului locomotivei diesel electrice. membru al Comisiei Permanente de „Standardizarea Tehnologiei” şi membru de onoare al Comitetului tehnic de mecanisme cu bare. la 11 aprilie 1907. sub denumirea International Simposion on Linkages (SYROM).

Activitatea didactică A început-o la Şcoala Politehnică din Timişoara. recomandat şi susţinut de AGIR. Din anul 1949 până în 1982 a avut o susţinută activitate didactică la Şcoala Superioară de Ofiţeri. I. cum ar fi Asociaţia Română de Robotică şi Asociaţia de Tensometrie. MARINESCU 1903 – 1983 167 . a fost lovit de un automobil. Ca o înaltă apreciere pentru opera sa ştiinţifică originală şi deosebit de valoroasă. o imaginaţie tehnico-ştiinţifică ieşită din comun şi o probitate profesională deosebită. École Centrale din Paris(1987). a încetat din viaţă. ca asistent al cunoscutului profesor Victor Vâlcovici. A predat cursurile de mecanică teoretică. care îi ajuta pe cei în nevoie şi îşi găsea refugiul în munca ştiinţifică. Manolescu. la 18 decembrie 1991. După trei zile. matematici. în două volume. 1963 şi 1965. de o mare bunătate. Pentru studenţi a publicat cursul Elemente de termodinamică(1940) şi Culegere de probleme din teoria mecanismelor şi maşinilor. în calitate de conferenţiar şi apoi profesor. Din analiza celor 130 de lucrări ştiinţifice şi a celor peste 100 de articole şi comunicări pe care le-a publicat în ţară şi străinătate se pot constata o uriaşă putere de muncă.societăţi savante s-au simţit onorate să îl aleagă ca membru. profesorul N. A colaborat la revista CFR cu fidelitate şi membrii redacţiei îl considerau un prieten drag. rezistenţa materialelor şi termodinamică. Cei care l-au cunoscut îl descriu ca pe un om foarte modest. după o grea suferinţă. ieşind din localul Politehnicii din Bucureşti. Puterea lui de muncă şi creaţie a fost întreruptă de acest tragic accident. În ziua de 6 octombrie 1993. Cu mare interes au fost audiate conferinţele ţinute la Tehnische Hochschule din Aachen(1985) şi din Hanover(1988). În acelaşi timp a predat şi cursuri de mecanică şi rezistenţa materialelor la Institutul de Petrol şi Gaze Naturale din Bucureşti. unde a fost invitat datorită reputaţiei sale. şef al Catedrei de teoria mecanismelor şi maşinilor. la 9 octombrie. a fost ales membru corespondent al Academiei Române. MATEI G.

întors în ţară. pentru care a obţinut brevete în ţară. profesor titular definitiv şef de catedră (1948 .Inventator Matei.1948). A introdus metoda celor "trei curenţi" spre a explica efectul de autooscilaţie în circuitele cu inductanţă variabilă. ing. indicat pentru acţionarea generatoarelor sonice. A pus la punct o metodă de calcul şi proiectare a difuzoarelor de tip dinamic cu radiaţie directă.1938). Marinescu (1863 . arătând că trecerea electromagnetului de la o stare inferioară la una superioară infinit vecină se face după o creştere externală a energiei. l-a aplicat la noi tipuri de motoare. Popov a stabilit o nouă metodă pentru analiza fenomenelor parametrice din electrotehnică.Reacţiile în contratimp şi aplicaţiile acestora". Pentru rezonatorii acustici cu excitaţie transversă a arătat că aceştia se comportă ca un dipol acustic superior rezonatorului Helmholtz. şi-a început activitatea la Direcţia Generală PTTR. 168 . s-a născut la Bucureşti în ziua de 13 aprilie 1903. Activitatea de cercetare ştiintifică a început-o la Şcoala Superioară PTTR din Paris. A aplicat motoare lineare de tip parametric la compresoare pentru frigidere. unde a urmat cursurile Şcolii Superioare de Poştă. efectuând lucrări de laborator cu studenţii în domeniul telegrafiei şi telefoniei. în Germania. După o practică la Centrala Automată telefonică din Londra. Matei Marinescu este lungă şi complexă. efectuând lucrări tehnice de specialitate la prima centrală telefonică automată din Bucureşti şi la instalarea de filtre pentru combaterea perturbaţiilor pe liniile telefonice. A pus în evidenţă regimurile de funcţionare sincronă. În familie a fost educat în spiritul disciplinei în munca şi al studiului aprofundat. prof. la motoarele cu inducţie variabilă. în laboratoarele căreia a inventat un microfon multicelular brevetat în ţară. cu rezultate excepţionale. Din acel moment întreaga sa activitate şi-a dedicat-o muncii didactice şi cercetării ştiintifice. specializându-se în tehnica curenţilor slabi. obţinând încă o diploma de inginer în această specialitate. După absolvirea liceului şi a Facultăţii de Electromecanică la Şcoala Politehnică din Bucureşti. după care a participat la repararea şi perfecţionarea cablului submarin Constanţa-Constantinopol. fiul marelui savant medic neurolog Gh. a plecat la Paris. pe care a frecventat-o între 19221926. profesor de electricitate şi electrotehnică la Institutul de Petrol. cu sau fără condensator. Pentru motoarele de tip electromagnetic a dedus expresii analitice pentru factorul de calitate electromecanic. A stabilit un principiu de "transfer external al energiei". Studiind fenomenul de histerezis electromecanic ca un nou proces de transformare a energiei electrice în lucru mecanic. În învăţământul superior a avansat astfel: conferenţiar de electroacustică (1946 . Gaze şi Geologie (1959 1968).1959). A realizat microdifuzoare care permit telefonia prin difuzor.. a contribuit la proiectarea şi dezvoltarea acestui tip de motor. Telefon. I. A perfecţionat un tip nou de motor electric cu mişcare alternativă. În colaborare cu M. având în vedere transferul de energie. Constatând teoretic legătura între generarea parametrică a curenţilor alternativi şi motorul de tip Boucherot. Lista cercetărilor cu aplicaţii practice pe care le-a efectuat dr.V. În 1942 şi-a susţinut teza de doctorat la Paris cu titlul "Contribuţii la realizarea de amplificatoare telefonice . În 1929 şi-a început cariera didactică la Şcoala Politehnică din Bucureşti ca şef de lucrări la Catedra de Electrocomunicaţii. vibratoarelor mecanice sau acţionarea pompelor cu piston. pentru aceeaşi specialitate la IPB. Telegraf. Anglia şi SUA. în perioada 1926-1928.

A trecut în nefiinţă la 26 august 1983. CRISTEA MATEESCU 1894-1979 169 .6/1960. În 1940 a fost distins cu premiul "Gh. Teoria circuitelor de comutaţie (1964). A elaborat o metodă de calcul şi proiectare prin care se determină profilul circuitului magnetic şi dimensiunile bobinelor de excitaţie necesare oscilatoarelor de tip parametric. Printre brevetele de invenţie obţinute mai cităm generatorul termoelectric (în România. 1964. în publicaţiile Academiei de Ştiinte din Paris. Sisteme electromecanice cu inductanţă variabilă. SUA). Germania. Anglia. A fost membru în comisiile de acustică şi magnetotermodinamică ale Academiei Române şi membru al Societăţii Franceze a Electrotehnicienilor şi Radioelectricienilor. Dintre numeroasele lucrări publicate cităm: Difuzoare electrodinamice (1957). În domeniul electrochimiei a efectuat cercetări privind pilele de combustie care transformă direct energia chimică în energie electrică. Asupra principiilor de transport de energie în sistemele electromecanice. în Electricisvo nr. în condiţii optime de funcţionare. indicând modul de alegere a electrozilor pentru astfel de pile şi efectuând experimentări pentru obţinerea de electrozi prin depunere electrolitică de platină.Studiile sale s-au referit în special la dezvoltarea motoarelor lineare electromagnetice. Lazar" al Academiei Române şi la 1 noiembrie 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

amenajarea şi regularizarea cursurilor de apă. hidrotehnician şef şi expert în institutele ISPE şi ISPH. în 1949. Pentru meritele sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1955 şi membru titular în 1974. În 1920. Cu ajutorul bursei Academiei Române “Fondul Adamachi” a studiat în Elveţia şi Franţa timp de doi ani amenajarea căderilor de apă. Liceul l-a absolvit la Buzău în 1913. construcţii de linii aeriene pentru transportul energiei electrice. Bicaz. în domenii ca: matematică. mecanica raţională. Activitatea de cercetare ştiinţifică a desfăşurat-o paralel cu cea didactică şi practică inginerească. a participat la războiul balcanic ca ofiţer. Nevoia de specialişti în domeniu determină organele de decizie să dea o importanţă deosebită acestui curs universitar. Ca profesor la Politehnică şi la Institutul de Construcţii. prin crearea . A proiectat uzinele de la Moroieni. În anul 1918 a terminat facultatea cu media 19. canale. al cărei şef a fost numit profesorul Cristea Mateescu. laureat al Premiului de Stat şi decorat cu numeroase ordine şi medalii. monumente de artă inginerească ce îi poartă semnătura şi îi perpetuează memoria. baraje. la 23 august 1894.a. De menţionat că la şcoala primară. maşini hidraulice şi amenajarea integrală a cursurilor de apă. de pe valea superioară a Argeşului şi marile centrale termice. la liceu şi în facultate a obţinut totdeauna premiul întâi şi cele mai mari calificative. A 170 . avariate de seisme şi incendii. când a fost pensionat. inginerul Cristea Mateescu are primul său serviciu la Atelierele CFR Griviţa. metode de consolidare pentru clădirile bombardate. Ea este cuprinsă în peste 100 de titluri publicate. de la Filaret. La examenul de admitere la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti s-a calificat pe primul loc. a lăsat pe teritoriul României numeroase obiective hidrotehnice proiectate şi realizate sub îndrumarea lui. care a condus-o până în 1964. normative şi calcule ş. construcţii civile. cea mai mare obţinută de un absolvent până atunci. În anul universitar 1941-1942 reuşeşte să introducă un curs. hidrologice şi geotehnice din regiunea cataractelor şi a Porţilor de Fier ale Dunării şi a proiectat fundaţia primei turbine cu gaze din ţara noastră. publicaţie premiată. Până în anul 1940 a predat mai multe cursuri. la Institutul de Construcţii Bucureşti. S-a născut la Caracal. întrerupându-şi studiile.28. între care geometria analitică. rezistenţa materialelor.Creatorul şcolii româneşti de hidrotehnică desfăşurat o activitate inginerească în toate ramurile construcţiilor şi în mod special ale celor de importanţă naţională. Ca inginer şef proiectant în Ministerul Energiei Electrice. siguranţa construcţiilor. construcţii industriale. În anul 1913. cu rezultate deosebite. dintre care “Mecanica raţională” şi “Regimul şi regularizarea cursurilor de apă” sunt considerate lucrări de referinţă. construcţii masive. În 1926 a fost numit asistent la Catedra de mecanică raţională şi rezistenţa materialelor. iar tratatul “Mecanica generală şi hidraulica”. a unei Catedre de hidraulică. construcţii de uzine hidrotehnice. construcţii hidrotehnice. După 1945 a participat la efectuarea studiilor topografice. Şcoala primară şi primele clase de liceu le-a urmat în oraşul natal. “Regimul şi regularizarea apelor”. a publicat numeroase cursuri didactice. a fost apreciat de toţi specialiştii din ţară şi străinătate. într-o familie de funcţionari. însă meritul cel mai mare s-a concretizat în fondarea şcolii româneşti de hidrotehnică ale cărei rezultate pot fi văzute pe tot teritoriul ţării. pe atunci nou.

CORNELIU MIKLOŞI 1887-1963 171 .Profesor universitar doctor docent în ştiinţe tehnice. membru al Academiei Române. Cristea Mateescu a încetat din viaţă la 14 iunie 1979.

I s-a recomandat de profesori să urmeze filozofia şi literele. pe care le-a brevetat şi aplicat în producţia industrială. Canalizarea. ceasul director. pe care le-a fundamentat matematic. premieră mondială. a uimit profesorii prin uşurinţa cu care învăţa limbi străine. termen utilizat şi în prezent de localnici. situând oraşul printre cele mai moderne din Europa. El a inventat un aparat perfecţionat pentru încercarea materialelor la tracţiune şi mai multe variante de aparate pentru încercarea materialelor la încovoiere. unde a funcţionat până în 1912. De remarcat că oraşul Timişoara era un centru urban foarte bine organizat. Ca elev de liceu. Construcţia şi întreţinerea tramvaielor (1928) ş. serviciile telefonice şi de telegraf funcţionau în cele mai bune condiţii. inventator. Inginerul Mikloşi s-a preocupat continuu de perfecţionarea acestor servicii. Ca cercetător şi-a îndreptat studiile în domeniile energetic. Rezultatele cercetărilor sale le-a prezentat în numeroase lucrări publicate. transportul în comun. energetician. dar avea şi temeinice cunoştinţe în domeniul ştiinţelor exacte şi tehnice. la Universitatea Tehnică din Budapesta a fost proclamat doctor docent susţinând lucrarea "Despre formarea aliajelor". După ce în anul 1909 a obţinut diploma de inginer. Ca lucrări de referinţă valabile şi în prezent citim: Sudura aluminiului şi aliajelor sale (1943). Şi-a început studiile superioare la Politehnica din Karlsruhe. El a construit o hidrocentrală pe canalul Bega. Tramvaiele în oraş circulau după un orar precis. cu moment variabil. tehnica suprafeţelor dure şi obosirea materialelor de cale ferată. reuşind să realizeze mai multe invenţii. a fost reţinut ca asistent la Catedra de tehnologie mecanică. Corneliu s-a născut la 5 martie 1887. Bacalaureatul l-a luat cu menţiunea "eminent". de origine română. În 1920. Remarcabil este faptul că a introdus pentru prima dată în România troleibuzele. după care a lucrat la Fabrica de Cabluri "Siemens" din Budapesta. fiind montat chiar în biroul său. În anul 1916 şi-a susţinut teza de doctorat intitulată "Observaţii la încercarea materialelor pentru curelele de transmisie". reducând preţul de cost al energiei pentru transportul în comun. După ce a terminat şcoala primară în comuna natală.Metalurgist. de care depindeau Societatea de Tramvaie şi Uzinele Electrice ale oraşului. ca: plasticitatea şi rezistenţa corpurilor eterogene. profesor preotului romano-catolic Mikloşi. fapt care l-a determinat să urmeze Politehnica. Preocupările în domeniul energetic l-au condus la stabilirea unor soluţii de utilizarea cărbunilor în termocentrale. cu nota maximă. cu randament ridicat. pe care îl controla personal. să scrie şi să citească încă şapte limbi actuale. în comuna Covăsânţ din judeţul Arad. dar după primul an de studii a primit o bursă şi s-a transferat la Universitatea Tehnică din Budapesta. Fiul 172 . Revenind la Arad. A montat ceasuri în numeroase intersecţii ale oraşului. a lucrat ca inginer la Depoul de Locomotive. În domeniul mecanicii a efectuat studii privind încercările fizico-mecanice ale materialelor. denumite pe atunci firobuze.a. Electrificarea străzilor începută la sfârşitul secolului al XIX-lea se întindea pe 100 km. metalurgic şi mecanic. În domeniul metalurgiei a elaborat teoria sudării "cap la cap" a şinelor de cale ferată şi a inventat dispozitivul "Taurus" de sudură a şinelor. a urmat cursurile Liceului "Moise Nicoară" din Arad. obţinând calificativul "summum cum laudae". dintre care cităm: Tehnologia mecanică (1926). După ce şi-a însuşit limbile clasice – greaca şi latina – a învăţat să vorbească. Ulterior a fost numit inginer şef şi a avansat director la Întreprinderile Electromecanice din Timişoara.

Inginerul Corneliu Mikloşi a fost unul dintre intelectualii bănăţeni care au militat pentru înfiinţarea şcolii Politehnice din Timişoara. în uzină domnea un spirit de răspundere a fiecăruia pentru realizarea obiectivelor pe care le avea de îndeplinit. Apreciat pentru cercetările sale. fanfara şi asociaţia sportivă Electrica. A trecut în nefiinţă la 10 august 1963. cum le place bănăţenilor să zică. Cursurile predate de el au fost "Tehnologia mecanică" şi "Aliaje industriale". a organizat cursuri pentru ucenici. El a predat cursuri în paralel la Politehnica din Timişoara şi la Universitatea Tehnică din Budapesta. În 1955 a fost ales membru titular al Academiei Române. a fost ales preşedinte al Cercului pentru încurajarea sudurii (1938-1945). Marele om de ştiinţă şi inginer român a rămas în memoria concetăţenilor lui ca un distins profesor. Sudarea metalelor (1965).Procedee de sudură (două volume 1961). de mecanici. după care a fost şef al Secţiei de sudură la Baza de Cercetări ştiinţifice şi Tehnice din Timişoara (1951-1955) şi director al acestui centru între 1951-1963. Astfel. GRIGORE MOISIL 1906 – 1973 173 . "un om de omenie". a scris şi cărţi pentru instruirea muncitorilor. a elaborat instrucţiuni pentru fiecare loc de muncă şi ţinea conferinţe de perfecţionare pentru angajaţi. Astfel. un organizator. Tracţiunea electrică (1961). Pe lângă tratatele valoroase. inaugurată la 15 noiembrie 1920. savant şi. În 1924 a înfiinţat "Asociaţia de ajutor mutual al muncitorilor" şi în 1929 un cor. fochişti şi şoferi. în perioada 1925-1930. după care a rămas profesor numai la Timişoara. În calitate de director al Uzinelor Electrice s-a ocupat în mod deosebit de calitatea vieţii salariaţilor şi de pregătirea lor profesională.

“Tot ce este gândit corect este sau matematică, sau susceptibil de matematizare!” Celebrul matematician de valoare mondială a fost un maestru al transformărilor de rezultate şi metode dintr-un domeniu al matematicii întraltul, din matematică în alte ştiinţe şi inginerie sau din acestea în matematică.

S-a născut la Tulcea, la 10 ianuarie 1906. Familia îşi are
originea în comuna Maieru, jud. Bistriţa-Năsăud. Străbunicul lui, parohul de Năsăud, Grigore Moisil, a fost unul dintre întemeietorii liceului din localitate. Tatăl, Constantin Moisil (1876-1958), când s-a născut fiul său Grigore, era profesor de istorie la liceul din Tulcea. Cu trecerea timpului s-a remarcat ca ilustru om de ştiinţă în domeniul numismaticii, devenind membru al Academiei Române. Mama, născută Niculescu, a fost învăţătoare. Familia Moisil a avut patru copii, care au devenit profesori universitari şi oameni de ştiinţă. La şcoala primară a fost un elev precoce. În liceu a atras atenţia asupra sa prin faptul că rezolva problemele din Gazeta Matematică, fiind şi colaborator al publicaţiei. A urmat în acelaşi timp la Universitatea Bucureşti – Facultate de Ştiinţe, Secţia matematici şi la Politehnică, Secţia de construcţii până în anul IV. În 1929 susţine teza de doctorat în matematici “Mecanica analitică a sistemelor continue”, la care a avut ca îndrumători pe Gh. Ţiţeica, D. Pompei şi Anton Davidoglu. Teza a fost publicată în acelaşi an la Paris, de editura Gautier-Villars, pentru a nu se pierde originalitatea şi prioritatea ideilor enunţate. Renunţarea la inginerie a fost numai aparentă şi de scurtă durată. După ce a făcut cercetări şi studii în cele mai variate domenii ale matematicii teoretice, a revenit efectuând valoroase studii inginereşti. În 1931 şi-a susţinut teza de docenţă “Sur une classe de systemes d’equations aux derivees partielles de la Physique mathematique”. Obţinând o bursă Rockefeller a plecat la Paris şi Roma, între anii 1931-1932, unde a lucrat cu marii matematicieni ai timpului. În 1932, revenind în ţară, a fost numit conferenţiar suplinitor la Universitatea Iaşi. Avea 26 de ani şi era autorul a 30 de lucrări ştiinţifice originale, apărute în publicaţii de specialitate cu circulaţie mondială. A funcţionat la Iaşi până în l939; urcând toate treptele ierarhiei universitare, a ajuns profesor titular de catedră. Transferat la Bucureşti ca profesor de analiză superioară şi logică matematică, îşi va continua activitatea de cercetare ştiinţifică prin care s-a făcut cunoscut matematicienilor de pretutindeni ca un clasic în viaţă. Între anii 1946-1949 a fost ambasadorul României la Ankara. Întors în ţară colaborează la dezvoltarea învăţământului şi cercetării ştiinţifice în domeniul matematicii. După 1950 a mai predat cursuri de matematică la Institutul de Mine din Bucureşti şi la Facultatea de Filosofie, cursul intitulat Fundamentele matematicii şi logica propoziţiunilor. Prof. Moisil este creatorul şcolii româneşti de mecanica mediilor solide deformabile şi al şcolii româneşti de teoria algebrică a automatelor, ambele cu largi aplicaţii în inginerie. A militat pentru ştiinţa aplicată, combătând idea de ştiinţă pentru ştiinţă. În articolul “Despre falsa împărţire a matematicilor în matematici pure şi matematici aplicate”, cu mare răsunet în cercurile oamenilor de ştiinţă români, prof. Moisil şi-a exprimat concepţia lui în acest sens. 174

Vast sa operă ştiinţifică a fost adunată şi publicată de Academia Română în trei volume, în care lucrările au fost sistematizate pe baza tematicii abordate, în ordinea cronologică şi republicate în limba în care au apărut pentru prima dată. Volumul I a fost dedicat ecuaţiilor diferenţiale (cu derivate parţiale) şi aplicarea lor în geometria diferenţială; volumul II conţine contribuţiile în domeniul matematicii şi fizicii matematice, iar volumul III a fost dedicat unor domenii ca algebra, analiza, filosofia matematicii, gramatica mecanică a limbii române ş.a. Apreciat de studenţi pentru claritatea expunerilor sale, presărate uneori cu glume spontane, a fost cel mai popular om de ştiinţă român, făcându-se cunoscut publicului prin prelegerile ţinute la radio şi TVR, a intrat în folclor prin umorul său original. Recunoaşterea meritelor sale ştiinţifice s-a concretizat prin alegerea ca membru titular activ al Academiei Române la 1 octombrie 1948 şi în 1965, ca membru al Institutului Internaţional de Filosofie din Paris şi Comitetului Internaţional de Automatică IFAC; 196569, preşedinte al Matematicienilor de expresie latină; 1968, membru al Academiei de Stat din Messina, Italia; 1969, dr. HC al Academiei din Bratislava; 1971, vicepreşedinte al Uniunii Internaţionale de Istoria Filosofiei şi Filosofia Ştiinţelor ş.a. I s-au decernat ordine şi medalii româneşti şi străine. La 23 aprilie 1973 a plecat într-o călătorie în Canada şi SUA, fiind invitat să susţină o serie de conferinţe. După ce a vizitat centrul de calcul al Politehnicii din Ottawa, unde a stabilit legături între oameni de ştiinţă canadieni şi români, în seara zilei de 21 mai, la orele 19, din cauza unui atac de cord a trecut în nefiinţă. La înhumarea unui savant a ţinut un discurs din care reţinem o idee valabilă şi pentru viaţa lui. Cităm: “… la moartea unui savant nu se scrie un necrolog, ci o pagină de istorie. Sunt oameni a căror contribuţie la progresul omenirii e atât de mare încât biografia lor trece în umbră, viaţa este ascunsă de operă”. El a scris o pagină de istorie în ştiinţa matematică universală.

COSTIN MOŢOIU
1924 - 1996

175

Costin Moţoiu s-a născut la 6 septembrie 1924, în Ploieşti, fiind
fiul cunoscutului negustor Ştefan D. Moţoiu şi al Irinei Moţoiu. Copilăria şi-a petrecut-o la Ploieşti, părinţii săi locuind pe strada Goleşti nr. 25, o parte din lunile de vară şi iarnă stând, împreună cu fraţii, verii, verişoarele sale, la Câmpina, la bunica sa maternă, sau la Predeal. A urmat şcoala primară catolică din Ploieşti şi, în continuare, Liceul „Sf. Petru şi Pavel”, absolvindu-l în anul 1943, ca premiant I pe toată durata studiilor. În vara anului 1938, pe baza rezultatelor foarte bune la învăţătură, a fost selecţionat şi trimis cu alţi 11 elevi premianţi din toată ţara, să reprezinte România la Jamboreea Internaţională a Cercetaşilor ce s-a desfăşurat în Anglia. Între anii 1943-1948, a urmat Facultatea de Electromecanică a Institutului Politehnic din Bucureşti, fiind şeful promoţiei sale de la examenul de intrare şi până la absolvire, primind calificativul „magna cum laude”. În anul 1943, tatăl său l-a luat ca partener de afaceri, înfiinţând în Bucureşti firma de reprezentanţe tehnice ale unor importante societăţii străine (DEMAG A. G., Mannesmann etc.) sub numele de „Ştefan D. Moţoiu şi Fiul”; activitatea acestei firme, foarte mare la început, a fost sistată însă în anul 1947 de către regimul comunist nou instalat în ţara noastră, prin monopolul comerţului exterior pe care l-a instituit. Costin Moţoiu a început activitatea sa de inginer în anul 1948, la secţia de motoare Diesel a uzinei Malaxa, redenumită „23 August” după naţionalizare. În anul 1950, a fost solicitat să vină la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice (ISPE), de curând înfiinţat, în calitate de inginer proiectant unde parcurge repede diferitele funcţii până la cea de consilier şi membru în Comisia de Avizare a Proiectelor. În decursul celor aproape două decenii petrecute la ISPE, el a devenit unul dintre specialiştii de frunte în domeniul termoenergeticii, numele lui fiind indisolubil legat de conceperea şi realizarea centralelor electrice de la Doiceşti, Paroşeni, Bucureşti Sud, Luduş, Fântânele, Işalniţa, la care a avut importante realizări organizatorice în calitate de şef de proiect, precum şi la centralele termoelectrice de la Brazi, Borzeşti, Mintia, Brăila şi Turceni, la a căror proiectare a contribuit, în calitate de consilier, la rezolvarea unor probleme tehnice de mare complexitate. Costin Moţoiu a fost specialistul de bază la tratativele tehnice ca s-au purtat cu furnizorii de echipamente termoenergetice din Cehoslovacia, Uniunea Sovietică, Franţa, Germania, Statele Unite ale Americii şi Canada, cu care ocazie a avut nenumărate contacte tehnicoştiinţifice, făcând vizite şi scurte stagii de informare la obiective termoenergetice din Europa şi America. Prestigiul său profesional a crescut continuu, făcându-se stimat şi apreciat atât în ţară, cât şi în străinătate, fiind o personalitate bine cunoscută la şedinţele Conferinţei Mondiale ale Energiei (WEC) şi la Asociaţia Operatorilor din Marile Centrale Electrice (VGB) încă din anii ’70. Activitatea lui Costin Moţoiu nu s-a limitat numai la cea de proiectare, ea fiind completată şi cu cea didactică, începută ca asistent la Catedra de Centrale Electrice din Institutul Politehnic din Bucureşti, în anul 1949, trecând prin cea de şef de lucrări şi fiind numit conferenţiar în anul 1952. Activitatea sa didactică a fost pusă în paralel cu cea de proiectare până în anul 1968, când legislaţia muncii nou apărută l-a obligat să opteze pentru una dintre funcţii, el alegând-o pe cea didactică. Ajutat de talentul său la desen şi de faptul că scria şi desena la fel de uşor cu mâna stângă, ca şi cu dreapta, cursurile sale erau mult apreciate de către studenţi. Titularizarea cu întârziere pe postul de conferenţiar (de abia în anul 1966) şi numirea sa ca profesor universitar (în anul 1990), în discordanţă cu competenţa sa profesională au ca explicaţie 176

politica de cadre dusă de autorităţile comuniste din acea vreme, cu nu recunoşteau decât meritele celor cu „origine sănătoasă” şi membrii de partid. O evoluţie similară s-a petrecut şi cu titlul de doctor în ştiinţe pe care l-a obţinut abia în anul 1978, cu o teză de mare interes teoretic şi aplicativ, ce trata optimizarea sistemului de răcire la centralele termoelectrice în condiţiile specifice ţării noastre, lucrare elaborată între anii 1969-1973. Activitatea ştiinţifică a prof.dr.ing. Costin Moţoiu a fost concretizată şi printr-un mare număr de lucrări, cărţi, manuale şi articole publicate, precum şi a unor comunicări la congrese şi sesiuni ştiinţifice în ţară şi în străinătate. El a făcut parte din mai multe colegii şi consilii tehnice. Astfel, între anii 1973 şi 1975, a fost membru al Colegiului de Conducere al Ministerului Energiei Electrice şi apoi al Consiliului pentru Protecţia Mediului Înconjurător, ca şi în cel al Consiliului Ştiinţific ICCE, pe toată durata existenţei acestuia. În anul 1990, a făcut parte din Consiliul de Administraţie al RENEL iar din anul 1993, din cel al RADET. A fost vicepreşedintele Consiliului Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei, participând în această calitate la congresele de la Madrid(1992) şi Tokio(1995). A fost unul dintre iniţiatorii colaborării dintre Universitatea Politehnică Bucureşti, Agenţia pentru Mediul Înconjurător(ADEME) din Franţa şi Institutul de Mine din Paris, ce au organizat sesiunile tehnico-ştiinţifice sub sigla SIENE. A participat la programele TEMPUS şi COPERNICUS ale Uniunii Europene. În anul 1995, a reprezentat România la inaugurarea Centrului Regional de Energie al Mării Negre, din care fac parte 11 ţări din Bazinul Mării Negre şi din Uniunea Europeană, fiind primul ei preşedinte pe o perioadă de un an. În anul 1962, s-a căsătorit cu Mihaela Leonte, dar nu au avut copii. Mare amator de muzică şi artă, dar şi de călătorii şi de drumeţii montane, a străbătut nenumărate locuri din ţară şi de peste hoatare. În ziua de 15 septembrie 1996, s-a stins din viaţă în urma unei boli necruţătoare.

ŞTEFAN NĂDĂŞAN
1901 - 1967 Întemeietorul şcolii româneşti de încercarea materialelor
177

S-a născut în oraşul Timişoara, la 19 august 1901, şi a fost
singurul fiu al unor intelectuali (farmacişti) bine cunoscuţi în localitate. Şcoala primară şi începutul studiilor secundare (1911-1915) lea făcut în oraşul natal şi le-a continuat la Eisenstadt, lângă Viena (1915 - 1918), iar bacalaureatul 1-a susţinut la Gyor. Oraşul Timişoara, după primul război mondial, a devenit un centru economic şi cultural important, fapt care a determinat autorităţile de atunci să înfiinţeze o şcoală politehnică, ce a început să funcţioneze de la 15 noiembrie 1920. Şt. Nădăşan a făcut parte din prima promoţie de ingineri ai acestui lăcaş de învăţământ superior (1924), care a dat României mari personalităţi în domeniu. Activitatea sa inginerească, de cercetător ştiinţific şi didactică, s-a desfăşurat tot timpul vieţii numai în oraşul natal, unde şi-a găsit condiţiile necesare pentru a se dedica cu pasiune muncii şi a devenit cunoscut în mediile de specialişti din ţară şi străinătate. Îşi începe activitatea în producţie ca inginer mecanic la Atelierele CFR -Timişoara, ca după un an să debuteze în cariera didactică, asistent al prof. C.C. Teodorescu la Catedra de rezistenţă şi încercări de metale. Împreună cu şeful catedrei, a pus bazele laboratorului de încercări şi, în colaborare cu academicianul Corneliu Miklosi, a înfiinţat "Cercul pentru Încurajarea Sudurii", care a funcţionat între anii 1937 -1945. În anul 1939 şi-a susţinut teza de doctorat la Politehnica Timişoara cu subiectul "Rezistenţa dinamică a fontei", fiind primul doctor inginer atestat de această politehnică. A desfăşurat o bogată activitate didactică, devenind şef de lucrări (1939), profesor suplinitor (1940), prin plecarea prof. Teodorescu la Bucureşti, şi profesor definitiv în 1942, ajungând decan al Facultăţii de Electrotehnică (1949) şi şef al Catedrei de rezistenţa materialelor (1953). După mărturisirile foştilor studenţi, a fost un profesor excepţional, care preda cursul cu pasiune şi îşi captiva studenţii. Cunoscător al mai multor limbi străine, având posibilitatea de a utiliza documentarea tehnică internaţională şi-a îmbunătăţit continuu cursurile cu cele mai noi realizări, dar şi cercetările ştiinţifice. Pentru studenţii săi a elaborat Cursul de rezistenţa materialelor (1957), apărut în şapte ediţii, şi Culegeri de probleme de rezistenţa materialelor, care au văzut lumina tiparului în patru ediţii între anii 1926 - 1943. A avut o contribuţie importantă la înfiinţarea Institutului de Proiectări în Construcţia de Maşini - IPROM (1949), pe care 1-a condus până în anul 1954, dar şi la înfiinţarea Institutului de Metrologie din Timişoara. Din 1953 a lucrat la Baza de cercetări ştiinţifice a Academiei Române din Timişoara, în Secţia de oboseală şi ruperi fragile, unde a pus bazele cercetărilor rezistentei la oboseală a oţelurilor utilizate la construcţia de maşini şi altor cercetări importante. În 1961 - 1962 a fost director al Bazei de cercetări ştiinţifice şi al Centrului de Cercetări Tehnice (1963 - 1966). Şt. Nădăsan a iniţiat constituirea Comisiei de sudură a Academiei Române, al cărei preşedinte a fost între 1964- 1967. Prin cercetările pe care le-a efectuat în domeniul rezistenţei materialelor şi încercărilor de metale, a fundamentat introducerea sudurii prin topirea intermediară la barele de oţel-beton şi la şinele de cale ferată; a efectuat ample cercetări pentru introducerea construcţiilor sudate din oţel aliat cu mangan, studii de oboseală, fragilitate şi foraj. Pe lângă cursuri, a publicat manuale tehnice, comunicări ştiinţifice, rapoarte, articole. Dintre lucrările sale de referinţă cităm: Sudarea barelor de fier pentru construcţii de beton armat (1940); Oboseala metalelor 178

SUA. dr. Raţiu de la Transnuclear West Inc. TRAIAN NEGRESCU 1900 – 1960 A elaborat bazele analizei spectrale cantitative pentru aliaje metalice 179 . Încercări si analize de metale (1965). I s-a conferit decoraţia Meritul Ştiinţific în 1966 şi titlul de profesor universitar emerit (1964).. remarca: "Dacă publicaţiile sale ştiinţifice şi-au pierdut actualitatea sub carii revoluţiei ştiinţei din ultimele decenii. Mircea D.(1962). Meritele în promovarea ştiinţelor tehnice i-au fost recunoscute prin alegerea ca membru corespondent al Academiei Române în 1955 şi membru titular în 1963 şi ca membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din Budapesta în 1965. ing. la 23 septembrie 1967. Dr. Nădăsan. M. California. Evocând viaţa şi opera academicianului Şt. ajungând referinţe biografice. ing.) angajarea sa plenară în toate acţiunile trebuie să rămână un exemplu mereu viu pentru noile generaţii de ingineri". S-a stins din viaţă la Timişoara. rămâne apelul pentru angajare plenară socială şi formarea inginerilor". Raţiu afirma: "Activitatea lui s-a desfăşurat în coordonatele legăturii strânse a cercetării tehnice de practica producţiei industriale (..

Datoritã talentului sãu organizatoric. executate prin mãsurãtori volumetrice şi reacţii chimice. mama casnicã. unde a urmat Secţia de mine şi metalurgie. Regia Autonomã a Întreprinderilor Miniere şi Metalurgice ale statului din Transilvania. unde a participat cu pricepere şi entuziasm la dezvoltarea întregii industrii metalurgice şi miniere a ţãrii. în calitate de director. De la începutul carierei a fost numit în postul de şef al Catedrei de metalurgie. „Plecam din amfiteatru complet lãmuriţi asupra fenomenelor care se petreceau în furnale şi creuzete. Inginer cu imaginaţie creatoare şi experienţã personalã în producţie. Foştii studenţi care i-au audiat cursul îşi amintesc şi acum. Depunând eforturi considerabile. reuşeşte şi aici sã modernizeze importanta unitate industrialã. predarea de la catedrã a cursului. nu era nevoie sã memorezi complicatele formule”. cu care obţine titlul de doctor în ştiinţe. obţinând titlul de inginer. El a pus bazele analizei cantitative a aliajelor. Ziua lui de muncã se împãrţea între activitatea administrativã. într-o familie de intelectuali. dupã trecerea anilor. La întoarcerea în ţarã. În timpul cât a lucrat în uzinã. reuşeşte sã punã la punct metoda de analizã spectralã a aliajelor metalice şi prezintã la Sorbona teza de doctorat intitulatã „Cercetãri experimentale prin analizele spectrale cantitative asupra aliajelor metalice”(1927). În procesele de producţie metalurgicã. a împletit cu succes activitatea didacticã cu cea ştiinţificã şi cu activitatea de producţie. tânãrul inginer Traian Negrescu şi-a îndreptat atenţia spre cercetãrile spectrografice ale metalelor. dar petrecea şi ore în şir în laborator. de stilul didactic precis şi explicit al cursurilor sale. fiind promovat continuu şi solicitat ca un specialist de valoare în problemele metalurgiei româneşti. sub influenţa unor colegi a plecat la Bucureşti şi s-a înscris la Şcoala Politehnicã(1918). analizele de laborator au o importanţã deosebitã. Inginerul Traian Negrescu este autorul a numeroase lucrãri tehnico-ştiinţifice. Preocupãrile sale fiind cunoscute peste hotare. Spirit inventiv şi cu iniţiativã. declara unul dintre ei. Pentru aprofundarea cunoştinţelor de specialitate a fost trimis sã lucreze în diferite uzine metalurgice din Franţa. cantitative. cercetãtorii Benediks şi Westgren iau solicitat colaborare pentru studiul carburilor de crom din oţelurile aliate. producând sortimente de metale de calitate superioarã. tatãl profesor. 180 . la Şcoala Politehnicã din Bucureşti.S-a nãscut la Craiova la 3 ianuarie 1900. analizele spectrale se executau cu succes şi rezultate spectaculoase. care sub conducerea lui a devenit de interes naţional. a observat cât de greoaie. când s-a stins prematur din viaţã. imprecisã şi de lungã duratã era efectuarea analizelor chimice clasice. reuşeşte sã dezvolte activitatea acelor uzine metalurgice. ca rezultat al unor cercetãri originale în domeniul metalurgiei. efectuând sute de experienţe. care acopereau necesarul industriei autohtone şi erau trimise la export în numeroase ţãri europene şi chiar în SUA. În diferite domenii de activitate şi în special în astronomie. ca muncitor. pe care l-a predat din 1927 pânã în 1950. specialitatea mine şi metalurgie. Dupã absolvirea liceului la Craiova. pe care a absolvit-o în 1922. Recunoscându-i-se meritele de organizator şi om de ştiinţã. unde a introdus în programul de învãţãmânt Cursul de metalurgie fizicã. a fost chemat în funcţia de director al Serviciului Direcţiei minelor şi metalurgiei din Ministerul Industriei şi Comerţului. efectuând diferite experienţe cu aplicaţie practicã imediatã în producţia metalurgicã. care au intrat în patrimoniul statului dupã alipirea Transilvaniei la patria de origine. a fost chemat în 1930 sã conducã. România. Trecut în funcţia de director general al Uzinelor Metalurgice Hunedoara dupã 1945.

la 1500oC (1951). al termodinamicii zgurelor metalurgice lichide. la vârsta de 60 de ani. În 1955 a fost ales membru titular al Academiei Române şi solicitat sã conducã Centrul de Cercetãri Metalurgice al Academiei. A activat şi în conducerea Asociaţiei Ştiinţifice a Inginerilor şi Tehnicilor din România (ASIT). reacţia de echilibru în zgurile sistemului SiO2 – CaO – MgO – FeO – Fe2O3. în ziua de 24 decembrie 1960. au fost publicate sub titlurile: Fonte speciale (1932). Rezultatele acestor cercetãri. NENIŢESCU 1902-1970 Întemeietorul şcolii româneşti moderne de chimie organică 181 . COSTIN D. Franţa. Puterea desulfurizantã a zgurelor din furnalele înalte (1932). Capacitatea de absorbţie pentru sulf a zgurelor silico-calco-aluminoase. SUA ş. Consacrarea internaţionalã a inginerului Traian Negrescu s-a realizat prin alegerea sa ca membru al unor societãţi savante de specialitate din Anglia.a. Fundamentele structurale ale activitãţii termodinamice şi reacţiilor diferiţilor acizi în zgurile metalurgice(1955) şi multe altele. la stabilirea compoziţiei şi structurii carburilor de crom din oţelurile aliate. S-a stins din viaţã într-un moment de deplinã activitate creatoare. în stare lichidã cu creuzetele deschise la 1550oC în absenţa fierului metalic (1957).A adus contribuţii importante la studiul determinãrii capacitãţii de desulfurare a zgurelor din furnalele înalte. de o importanţã majorã pentru industria metalurgicã.

remarcabila activitate ştiinţifică de creator de şcoală proprie.Costin D. o publicaţie foarte apreciată de tineretul de atunci. Mama sa. unele prielnice vieţii. a dat examen de admitere la Şcoala Superioară Tehnică (Politehnica) din Zürich – Elveţia. în special pe chimia hidrocarburilor. În 1925 obţine titlul de doctor inginer cu teza "Contribuţii la sinteza produselor de degradare acidă a coloranţilor sângelui". au fost figuri proeminente la sfârşitul secolului al XIX-lea. La concursul pentru ocuparea postului vacant la Catedra de chimie organică şi aplicaţiile ei. Ca elev de liceu s-a remarcat scriind câteva poeme. notată de comisie cu nota maximă. substanţe. onorând catedra cu prezenţa sa până la sfârşitul vieţii. în care marele didact avea să le predea de la catedră cunoştinţele despre atomi. Fischer în domeniul chimiei coloranţilor sângelui şi ai plantelor. A stabilit modul în care apa activează catalizatorul şi a formulat. Neniţescu s-a născut într-o familie de intelectuali la 15 iulie 1902. conferenţiar (1928-1935). Ion şi Dimitrie. Studenţii aşteptau cu nerăbdare anul doi. a prezentat unele aspecte inedite din activitatea didactică a prof. Învăţa mult şi era pasionat de istoria antică şi de studiul limbilor străine. După examenul cu magistrul Neniţescu. După susţinerea bacalaureatului în 1920. Fischer. dar şi-a demonstrat şi înclinaţii spre ştiinţă prin publicarea unor articole în săptămânalul "Ziarul ştiinţelor şi călătoriilor". A efectuat lucrări de pionierat privind reacţiile catalizate de clorură de aluminiu. Elena. în 1936 a fost numit profesor definitiv. fiindcă la examenul exigent dar corect abia dacă promovau 30% dintre cei care se prezentau. unde printre profesorii săi au fost şi doi viitori laureaţi ai Premiului Nobel – P. Cei doi fii ai săi. Dimitrie. C. molecule. H. Lazăr din Bucureşti (1913-1920). dintre care mulţi i-au frecventat cursurile şi i-au rămas admiratori. în comunicarea sa intitulată "Profesorul meu de chimie organică". În 1921 s-a transferat la Politehnica din München. Era cunoscut de publicul larg şi de elevi prin intermediul profesorilor de liceu. tatăl lui Costin. A descoperit sinteza cetonelor saturate fără izomerizare. născută Grigoriu. Profesorul C. pregătirea teoretică şi practică. elaborată sub conducerea prof. Debye şi H. Îşi începe activitatea didactică la Universitatea Bucureşti. A realizat o nouă metodă de sinteză a sărurilor 182 . Standinger. altele dăunătoare. Bunicul său. ca asistent (1925). Dna ministru Andronescu. care i-au dat posibilitatea ca rezultatele cercetărilor să le aplice imediat în industrie. Influenţa mediului în care s-a născut şi a trăit viitorul om de ştiinţă şi-a pus amprenta asupra dezvoltării sale intelectuale. pentru prima dată. a fost o intelectuală admiratoare a artelor plastice şi muzicii. atras de studiile prof. la care au participat cinci candidaţi. născută în 1904. A urmat cursurile renumitului Liceu Gh. s-a stabilit întrun sat în apropiere de Galaţi. El a reuşit ca dintr-un laborator vechi şi slab dotat să creeze un spaţiu de elaborare a ideilor celor mai avansate în domeniu. unde a devenit primar în 1860. Astfel. originar din Transilvania. cunoscută ca "reacţia Neniţescu". şef de lucrări (1926-1928). Neniţescu s-a dezvoltat în domeniul chimiei organice teoretice şi aplicate. Neniţescu. Acolo şi-a terminat studiile de chimie şi a susţinut doctoratul. Neniţescu declara: "Pur şi simplu iubesc meseria de dascăl". Al doilea copil al familiei a fost Ioana. a fost acceptat Costin Neniţescu. Primul său articol publicat la 14 ani a fost "Cum ne putem face singuri un element uscat". a devenit ministru al comerţului în guvernul Petre Carp între anii 1910-1912 şi în această calitate a elaborat prima lege a asigurărilor muncitoreşti. Comisia i-a recunoscut activitatea didactică. H. studenţii se considerau ingineri. după care devine profesor de chimie organică la Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic din Bucureşti (1935-1970). Activitatea ştiinţifică a prof. la Facultatea de Ştiinţe. un mecanism prin transfer intermolecular de ioni de hidrură într-o reacţie ionică înlănţuită.

brevetat în mai multe ţări. al Academiei Germane de Ştiinţe din Berlin (1964). Printre acestea şi un celebru tratat de Chimie organică . în urma cercetării iniţiate în 1955.de piriliu. antidăunătorilor. compuşilor macromoleculari ş. al academiilor din Polonia (1967) şi Ungaria (1970). A elaborat peste 40 de lucrări originale. sinteza Balaban-Neniţescu-Praile. al Academiei din München (1965). A fost laureat al Premiului de Stat de două ori. Societatea de Chimie din Germania i-a decernat în 1970 Medalia Hofmann. Printre multe realizări ale sale cităm şi procedeul original de polimerizare a etilenei la presiunea atmosferică cu un catalizator pe bază de amil sodiu (1956). în 1949 şi 1951.a. al Academiei din Leipzig (1966). A fost membru al Academiei Leopoldine (1963). Şi-a dedicat întreaga viaţă şi putere de muncă cercetării fundamentale şi aplicative. HERMAN OBERTH 1894-1980 Fondator al astronauticii 183 . Inima lui a încetat să mai bată la 27 iulie 1970. al Academiei din Moscova (1966). A adus contribuţii fundamentale.vol. ajunse la a VII-a ediţie în 1974. în domeniul compuşilor ciclobutanici. traduse în limbile polonă şi rusă. I – 1928. În colaborare cu soţia sa. II – 1968. utilizate de multe generaţii de studenţi. iar creaţiile sale să fie utilizate în industria chimică. Activitatea valoroasă de om de ştiinţă a fost recunoscută prin alegerea sa ca membru corespondent (1940). membru titular (1955) şi preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Chimice (19631970) al Academiei Române. valoarea acestora putând fi apreciată şi prin faptul că după trecerea în nefiinţă au continuat săi fie publicate lucrările. dintre care 20 au fost publicate în străinătate. vol. Ecaterina Ciorănescu Neniţescu. a elaborat numeroase procese tehnologice pentru fabricarea medicamentelor. pentru industria chimică.

La doi ani de la naşterea fiului său Hermann. 26/1931. El a calculat că prin frecare cu atmosfera. a fost trimis la Munchen. cu temeinice cunoştinţe ştiinţifice şi înclinaţii spre tehnică. Aceasta avea o înălţime de 25 m şi diametrul de 5 m. de captivant şi 184 În . Era în 1932. era o femeie cultă. El înregistrează la Oficiul de invenţii al României “Procedeu şi dispozitiv de combustie rapidă”. în 1915. posibilitatea depăşirii sferei de atracţie a Terrei. după ce şi-a luat bacalaureatul. între anii 1924 şi 1938 a fost profesor la gimnaziul din Mediaş. S-a născut la 25 ianuarie 1894 la Sibiu. posibilitatea ca această maşină să efectueze zboruri rentabile economice. Întotdeauna a afirmat cu tărie că este român din Sighişoara. la care în 1923 a prezentat lucrarea de diplomă “Rachete spre spaţiile interplanetare”. combustibilul preconizat era un amestec format din alcool. Iulius Oberth. Un an mai târziu a proiectat o centrifugă cu un braţ de 35 m lungime. După terminarea studiilor universitare. numele lui este înscris ca inventator german din România. elaborând concepte şi proiecte de construcţie pe baza calculelor numerice”. dar el frecventa şi cursurile de la facultăţile tehnice. A rămas memorabilă conferinţa ţinută de el la o sesiune a Societăţii Politehnice” din Bucureşti (precursoarea AGIR). a proiectat în 1917 primul model din lume al unei rachete cu combustibil lichid. a fost mobilizat cu toţi colegii lui şi repartizat ca sergent sanitar la Regimentul 31 infanterie din Sibiu. matematica şi chimia. Obsedat de rachete. “Ne-a fost dat să ascultăm un om vorbind aşa de convingător. a fost medic chirurg. a fost mutat la Sighişoara ca director al spitalului. În acelaşi an a luat startul prima rachetă cu combustibil lichid construită după concepţia lui. După ce a fost demobilizat s-a căsătorit cu domnişoara Matilda – Tily Hummel.“A fost primul om care în legătură cu idea unui zbor cosmic real. Continuându-şi cercetările fundamentale şi aplicative. la Facultatea de Medicină. La izbucnirea primului război mondial. Avea 13 ani când a citit “De la Pământ la Lună” de Jules Verne şi cu ceea ce a învăţat până atunci la matematică şi fizică. iar profesorul Carafoli scria despre acest eveniment. Împărtăşindu-şi preocupările colegilor. cu care a avut o căsnicie fericită. sub titlul “Die Rakete zu den Planenraumen”. temperatura pereţilor exteriori va ajunge la 3000° C şi pentru răcire a inventat un sistem de pereţi dubli. ei l-au poreclit “Oberth Lun”. apă şi aer lichid. a pus mâna pe rigla de calcul. Mama. unde a predat fizica. Calculele lui s-au dovedit ulterior foarte aproape de realitate. (Hans Berth – biograf) dicţionarele enciclopedice. posibilitatea ca această maşină să fie condusă de echipaje umane. când s-a despărţit de cei 18 colegi de clasă. apărută în acelaşi an şi la Munchen. până la care elevii urcau 174 de trepte. ţară în care s-a născut a muncit şi a trăit cea mai mare parte a vieţii. pentru care a primit Certificatul de Autor nr. Tatăl. Pentru a urma cariera tatălui. A urmat cursurile la Şcoala din Deal (Sighişoara). În compartimentul instrumentelor a prevăzut un sistem giroscopic. Acesta sunt: posibilitatea construirii unei maşini care să depăşească limitele atmosferei terestre. dă la iveală noi invenţii. era inventatorul noului mijloc de acţionare a rachetelor. În anul 1912. a calculat şi proiectat o rachetă care să transporte oameni pe lună. efectele asupra organismelor şi a enunţat cele patru teze pentru care şi-a creat mulţi adversari sceptici. A renunţat la medicină şi s-a înscris la Universitatea din Cluj. similară cu cele folosite în prezent la antrenarea cosmonauţilor. Valeria. în care a descris fazele zborului rachetei.

împreună cu elevul său Wernher von Braun. încât spre sfârşitul prelegerii. ODOBLEJA 1902-1978 Creatorul ciberneticii generalizate 185 . În 1972. s-a retras la Feucht. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost mobilizat la Centrul german de cercetări pentru rachete de la Peenemunde (1941-l943). iar Universitatea din Cluj I-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa. unde a înfiinţat Societatea Hermann Oberth. În 1962 s-a stabilit definitiv la Feucht. Demobilizat în 1944. continuându-şi cercetările. în anul 1947 a proiectat rachete cu trei trepte. A devenit membru de onoare “post mortem” al Academiei Române la 31 ianuarie 1991. care are ca obiectiv folosirea rachetelor în scopuri paşnice. Contribuţiile sale în domeniul astronauticii li se cuvine un loc de cinste în istoria ştiinţei şi tehnicii ». după care a fost invitat să lucreze în SUA. pentru explorarea cosmosului şi cosmonave propulsate cu energie electrică. unde a lucrat.fascinant despre posibilitatea zborului cosmic spre alte planete. Academia Română a organizat o sesiune jubiliară în onoarea lui. Din 1950 până în 1955 a lucrat ca expert pentru probleme spaţiale în Italia. unde. lângă Nurnberg. ca şi navele cosmice care au ajuns pe Lună sau pe alte corpuri cereşti au dovedit realismul teoriilor elaborate de profesorul Oberth. Sateliţii cu sau fără pilot. la primle rachete de mare distanţă din lume. Wernher von Braun l-a numit “Titanul navigaţiei spaţiale” şi a scris despre el: « Momentul în care pentru prima dată omul a păşit pe un corp ceresc a fost realizat pe bazele şi premisele create de Hermann Oberth. ŞTEFAN I. puţini se mai îndoiau de realismul ideilor lui ştiinţifice”. În ani 1938-1939 a desfăşurat o intensă activitate tehnică şi didactică la Institutul Politehnic din Viena şi apoi la Dresda. În acelaşi timp a dezvoltat bazele teoretice ale principiului şi modului de construcţie a rachetelor cu combustibil lichid şi pe cele ale metodelor de comandă. la Feucht (Austria). A trecut în nefiinţă la 28 decembrie 1980. A fost ales membru de onoare de către zeci de societăţi ştiinţifice din toată lumea.

Bucureşti. Gândirea lui excepţională şi puterea de observaţie în special l-au condus la reflecţii asupra omului. Odobleja a definit o serie de nouă legi. La Liceul "Traian" din Turnu Severin era un elev eminent şi în clasa a IV-a terminase de citit toate cărţile de literatură franceză existente în biblioteca liceului. prin care autorul înţelege opusul acţiunii. Şt. Astfel a lucrat în garnizoanele din Brăila. Turnu Severin. devenind medic militar cu gradul de sublocotent în 1924. inginerii vor reuşi să creeze maşini cu mult mai surprinzătoare decât tot ce se cunoaşte. Dorohoi. legea transformării. În 1938. cosmosului şi legilor sociale. ambianţei biosului. Aceasta este prima expunere de amploare a principiilor cibernetice pe plan mondial. cu toată exigenţa dezvoltării ştiinţifice actuale. Dej ş. legea inerţiei. care cuprind adevăruri recunoscute ca fiind valabile şi în prezent. Lugoj. provincia istorică a Banatului Olteniei. dacă vor folosi legea consonanţei. sumă a ştiinţei ştiinţelor. l-au condus la elaborări şi sinteze generale. Înfruntând greutăţi materiale deosebite. dr. inclusiv în domeniile ştiinţelor tehnice. tipărită la Lugoj în două volume. din judeţul Mehedinţi. a fost trimis din garnizoană în garnizoană în zone izolate. legea consonanţei. formată din clăcaşi. după terminarea liceului s-a înscris la Institutul Medico-Militar şi obţinând o bursă şi-a urmat studiile la Facultatea de Medicină din Bucureşti. În 1928 şi-a susţinut teza de doctorat în medicină "Accidentele de automobil". legea oscilaţiei. Cibernetica generalizată este definită de unii autori ca ştiinţa care se ocupă cu studiul legilor şi structurilor universale comune tuturor ştiinţelor neologice şi cosmologice. Ion. legea reacţiei. Abordând un domeniu nou. Nu a fost îndrumat decât de învăţătorul din sat. Puterea de a pătrunde în misterele vieţii care s-a desfăşurat între gândire şi acţiune. fizica etc. Familia în care a văzut lumina zilei era săracă. principiile şi metodele domeniului care se va numi mai târziu cibernetica. Tatăl lui. ca un caz particular al legii reversibilităţii enunţată de el. Prin opera sa. Odobleja a elaborat "concepţia cibernetică generalizată". Cernavodă. comuna Izvorul Aneştilor (acum Valea Izvorului). dar îşi lua totdeauna o carte de citit. chimia. Aceasta l-a făcut cunoscut pe modestul medic militar în toată lumea medicală a timpului său. Ca medic militar. era analfabet. legea reversibilităţii (conexiunii inverse – feed back). Odobleja a publicat lucrarea Psihologia consonantistă. legea echilibrului. distinsă cu Premiul general Papiu. de fapt nu a scăpat de sărăcie toată viaţa. a încercat să definească elementele esenţiale. dr. ca o aplicaţie a conexiunilor inverse – feed back – procesul de cunoaştere. Târgovişte. dar în mod deosebit cele biologice şi psihologice pe baza principiului conexiunilor inverse – feed back. a fost întrebat care va fi viitorul ciberneticii. eliberaţi de corvoadă abia în 1910. Se referea la inteligenţa artificială. În capitolul "Le lois". În 1935 a prezentat la al IX-lea Congres Internaţional de Medicină şi Farmacie Medicală lucrarea "La phonoscopie. Turda. a definit şi a utilizat concepte noi. Aceste legi sunt universale şi se pot aplica tuturor ştiinţelor.S-a născut la 22 octombrie 1902 în satul Valea Hoţului. oferind o imagine şi posibilităţi noi ştiinţelor viitoare. nouvelle méthode d'exploration clinique". legea compensaţiei. prin care a încercat să explice fenomenele naturale. Acestea sunt: legea echivalenţei. El a explicat. între înţelegere şi voinţă condiţionate de afecţiune. la care a răspuns: "În următorii 15-20 de ani. În copilărie mergea la păscut cu vitele. Odobleja a demonstrat caracterul multi şi interdisciplinar al ciberneticii.a. definindu-l ca ciclic şi continuu. La singurul său interviu la TVR. şi anume legea selectivităţii prin rezonanţă şi logica sa consonantistă a modului cum iau fiinţă gândurile în mintea omenească". 186 . dr. definind-o ca o sinteză a tuturor ştiinţelor rezultată din cercetările aprofundate asupra ştiinţelor clasice ca matematica.

care reprezintă o mărturie a muncii sale ştiinţifice. din motive subiective. În casa părintească în care a locuit până la sfârşitul vieţii s-au găsit mii de pagini manuscrise. Fundaţia "Constantin Drăgan" l-a omagiat pe Şt.Fenomenul Odobleja a apărut în singurătatea omului-savant care a lucrat în biblioteci lipsite de tratate de specialitate. s-a stins din viaţă în ziua de 2 octombrie. În 1959 a fost pensionat cu gradul de locotenent colonel. În noiembrie 1990. Pădurea (Binişului) cu viaţa ei bogată mi-a inspirat foarte mult". Montreal. Roma. considerată de referinţă. New York ş..a. a participat pe front la întreaga campanie dusă de trupele române în cel de al doilea război mondial. opera sa fiind recunoscută. Odobleja în cadrul unui Simpozion Internaţional care a avut loc la Lugoj. înfruntând greutăţile materiale şi umilinţele la care era supus de superiorii săi militari. Norbert Wiener a publicat lucrarea "Cibernetica" (restrânsă) în Editura Herman din Paris. În 1978. după o grea suferinţă. care se petrec în omul în evoluţie continuă. Cunoştinţele de medicină i-au fost utile pentru descifrarea modului de desfăşurare a miilor de reacţii fizico-chimice. majoritatea ignoranţi. La patru ani după trecerea sa în nefiinţă. Ca medic militar cu grad de căpitan. Cele mai valoroase idei originale mi-au răsărit în timpul plimbărilor mele în mijlocul naturii. în luna octombrie 1982. OLĂNESCU 1844-1928 187 . Paris. Ştiinţa mondială a neglijat mult timp valoroasa operă a lui Odobleja. au fost autori de la care am luat foarte mult. pentru a-şi câştiga existenţa. acceptată de toată lumea. într-un spital din Turnu Severin. devenind mai cunoscut decât Şt. CONSTANTIN P. dar am meditat şi rumegat la fel de mult asupra ideilor preluate în mod selectiv. unde oamenii îl vedeau muncind la câmp ca orice ţăran. Din memoriile sale cităm: "Am fost un autodidact. În 1948. Comunicările acestui simpozion au fost publicate la Lugoj. Madrid. Academia Română l-a declarat membru post-mortem. de fapt a fost deblocat şi s-a întors în satul său natal. am citit mult. Odobleja.

Deşi i s-a propus de mai multe ori sa fie şef al partidului. *** S-a născut la Bucureşti în august 1844. precizia şi integritatea pe care o avea datorită meseriei. A Omul politic Demisionează definitiv din serviciile statului în octombrie 1883. în care a publicat note şi articole. în politică s-a orientat în primul rând spre acele acţiuni care aveau să conducă la ridicarea industrială şi economică a ţării. A urmat cursurile liceului la Paris şi tot acolo a studiat ingineria la Şcoala Centrală de Arte şi Manufacturi. îndemnând şi pe alţi ingineri. a fost dezbătută în cadrul Societăţii şi îmbunătăţită. unde se produceau pagube anuale din cauza inundaţiilor. când a intrat în viaţa politică. a studiat şi a construit varianta Şerbăneşti-Hanul Conachi. Comerţului şi lucrărilor publice. el a refuzat. în timpul războiului ruso-româno-turc. considerând că la conducere trebuie să se succeadă oameni pregătiţi pentru politică. Sub îndrumarea sa a apărut şi Buletinul Societăţii Politehnice. ocupând mai multe posturi. În calitatea pe care a avut-o ca ministru de interne. Aceasta era formată din 1496 de cărţi şi 900 de broşuri. pe care a absolvit-o în 1870. care aveau de comunicat realizările lor originale . unde a lucrat timp de 5 ani la construirea căii ferate Bucureşti-Craiova. atunci când sunt specialişti români pregătiţi în domeniu. A dăruit Societăţii biblioteca fratelui său. In această calitate a organizat conferinţe la sediul Societăţii şi personal a prezentat numeroase subiecte interesante. În 1877. care îi revenea prin testament. care înainte de a fi prezentată forurilor legiuitoare. al cărui şef a fost Lascăr Catargiu (18231899). După terminarea studiilor s-a întors în ţară şi s-a angajat la compania Strussberg. Tot el a conceput şi a adus în discuţie proiectul de lege pentru organizarea corpului tehnic. Din iniţiativa lui a fost prezentată şi votată legea prin care societatea a fost recunoscută ca persoană morală şi juridică. ca: şef de circumscripţie de poduri şi şosele la Craiova. guvernul îl numeşte inspector al controlului şi comisar general al CFR. a cărei adunare de constituire a avut loc în decembrie 1881.Luptător pentru recunoaşterea legală a corpului tehnic făcut parte dintre membrii fondatori ai societăţii Politehnice. El a donat mobilierul pentru primul sediu al Societăţii. într-o familie de intelectuali cu tradiţie. şef al diviziei a doua din Ministerul Agriculturii. unde a fost avansat în scurt timp director general. Acolo a introdus o serie de inovaţii importante prin care a consolidat linia şi a înlăturat efectele distructive produse de ape. a dat curs cererii membrilor Societăţii şi a recomandat să nu se mai angajeze ingineri străini la proiectarea şi executarea lucrărilor. din care s-au ridicat mulţi oameni importanţi. A făcut parte din Partidul Conservator. 188 . În timpul în care a lucrat în serviciul statului. Din anul 1875 s-a transferat la stat şi a avut o ascensiune foarte rapidă. să scrie. când Olanescu a fost ales vicepreşedinte şi raportor al comisiei de elaborare a statutului şi regulamentului. In anul 1895 a fost ales preşedinte. Cu formaţia de inginer.

A fost recunoscut şi ca un apărător al funcţionarilor publici. El s-a opus acestor idei spunând: „Atunci când această şcoală. nu a participat la intrigile şi luptele pentru putere. ca prefect de judeţ. Steaua României. profesori şi alţii. rezistenţa materialelor şi hidraulică. ministru al lucrărilor publice şi la interne. Din partea partidului a avut mai multe funcţii politice. În amintirea lui şi în semn de omagiu. s-a retras din viaţa politică. Fiind ministru. matematicianul. „pe o perioadă de 25 de ani înaintea lui. Este de remarcat că. în Camera Deputaţilor i s-a cerut să prevadă în buget sume mai mari pentru a se trimite studenţi români la pregătire în străinătate în domeniile inginereşti. deputat şi senator în mai multe legislaturi. în sala de consiliu a Societăţii a fost aşezat un medalion cu chipul său. In această lege apare pentru prima dată termenul de stagiar. Atunci când Partidul Conservator s-a dezbinat. s-au înlocuit podurile provizorii pe şoselele naţionale cu poduri definitive. Consecvent unei gândiri corecte şi cinstite. A predat mecanica elementară. cred că trebuie să încetăm a mai trimite elevii în străinătate” şi „Am avut ocazia să constat că un număr mare de ingineri ieşiţi din şcoala naţională sunt mult mai superiori acelora veniţi din străinătate”. Activitatea didactică O contribuţie importantă a avut-o inginerul Olănescu ca profesor universitar. Ion (Iancu) Ionescu. Mare Ofiţer al Ordinului Carol I. a aplicat-o ca inginer de lucrări publice. după cum declara un inginer deputat. ing. După retragerea din politică şi-a desfăşurat activitatea în conducerea unor societăţi financiare. Prof. în organizarea învăţământului superior tehnic. In primul rând. La venirea lui în fruntea ministerului. s-au executat şosele importante. gradaţiile şi modul de avansare al inginerilor. dintre care cea mai importantă este considerată Legea de organizare a corpului tehnic. adică doctori în medicină. drepturile la concedii plătite şi la pensii. mecanica aplicată. cărora nu li se putea cere organizarea ministerului”. *** După o suferinţă de mai multe luni. pe traseu au fost instalate repere kilometrice şi s-au dezvoltat podurile. a ajuns să fie ridicată la rangul celor dintâi şcoli din străinătate. l-a caracterizat astfel: „A iubit ingineria. ca administrator şi controlor de stat. a organizat-o ca ministru al lucrărilor 189 . Funcţia de ministru al lucrărilor publice a deţinut-o din februarie 1891 şi până în octombrie 1895. sub conducerea lui s-a organizat ministerul. a propovăduit-o la vechea Şcoală de Poduri şi Şosele . sau perindat la conducerea Ministerului persoane profane de profesiunea noastră. s-au dezvoltat reţeaua de căi ferate şi navigaţia naţională pe Dunăre. În calitatea de ministru şi parlamentar a avut numeroase iniţiative legislative. s-a stins din viaţă în noaptea de 14 mai 1928. Pentru meritele sale în serviciul patriei a fost decorat cu cele mai înalte ordine: Marea Cruce a Coroanei României. în care munca lui s-a bucurat de o deosebită apreciere. punându-se baza pe serviciul tehnic. Construirea gării centrale din Bucureşti s-a făcut din iniţiativa lui. Prin aceasta se reglementează atribuţiile corpului tehnic.Ca politician a fost sincer şi devotat doctrinei conservatoare. După un plan schiţat de el. Aprecierile lui pentru Şcoala Politehnică Naţională şi le-a exprimat în mai multe ocazii. graţie sacrificiilor băneşti ale statului şi intelectuale ale corpului profesoral. Olănescu avea o experienţă profesională suficientă şi cunoştea influenţa pe care au avut-o politicienii corupţi şi nepregătiţi în domeniu. A funcţionat ca profesor la Şcoala de Poduri şi Şosele între anii 1875-1880 şi a făcut parte şi din Consiliul de instrucţiune care a elaborat programul cursurilor. cinematica.

să-i încurajeze”. colecţionar numismat recunoscut pe plan mondial 190 . CONSTANTIN C. ORGHIDAN 1874-1944 Ctitor al industriei metalurgice româneşti. Dragostea lui pentru inginerii români era neţărmurită. la care dânsul sa nu vie în mijlocul lor. Nu era chestiune mare şi grea pentru ingineri. a ajutat-o ca financiar. ca să-i sfătuiască.publice. a apărat-o ca om politic.

Tot ce reprezenta producţie industrială românească era considerat a fi de calitate proastă şi scump.S-a născut la Bucureşti. administrator delegat al Uzinelor Reşiţa. a declarat că a atins toate obiectivele propuse. Malaxa şi Max Auşnit. pasiune şi putere de muncă în două direcţii. majoritatea ingineri. care au fost distruse de război. era o ţară definită ca „eminamente agricolă”. C. patrioţi animaţi de sentimentul de libertate. În 1920. fiul lui Constantin C. în care a lucrat în acelaşi timp: dezvoltarea industrială a ţării şi numismatica. Ing. În septembrie 1923. poate conduce la colapsul economiei româneşti. Ca urmare a acestei intervenţii a reuşit să atragă investitori americani. Scopul acestei asociaţii profesionale a fost dezvoltarea industriei româneşti pe baza bogăţiilor minerale şi dezvoltării metalurgiei cu ajutorul protecţiei statului. dintr-o familie de macedoneni din Giurgiu. pentru a stabili relaţii economice care să conducă la reconstrucţia tării. Germania şi alte ţări au interesul să suprime industria românească şi să creeze o piaţă colonială (se pare că istoria se repetă). C. cât şi al calităţii produselor. printre altele: „Agricultura şi resursele minerale ale României formează bogăţiile acestei ţări. iar mărfurile străine se considerau a fi de calitate superioară şi convenabile ca preţ. Inginerul C. El şi-a dedicat întreaga activitate. industria românească se afla într-o fază embrionară atât sub aspectul capacităţilor de producţie. Emil Constantinescu. după care a efectuat un stagiu de inginer în industria metalurgică. a sutelor de poduri şi a materialului rulant din Vechiul Regat (Moldova şi Munteniea) şi din teritoriile Transilvaniei şi Basarabiei. publică la New York o broşură intitulată „Reconstrucţia României şi oportunitatea investirii de capitaluri de către oamenii de afaceri americani”. Mihai Sapiro de la Astra Arad. la a 15-a aniversare a Uniunii. Orghidan. 191 . când ţara era distrusă. tradiţional în familia sa. El a arătat că „Străinii făceau afaceri profitabile şi agoniseau averi importante prin acoperirea cerinţelor întregii pieţe româneşti cu mărfuri pe care le importau. dar a executat şi comenzi pentru produse industriale metalurgice şi pentru alte ţări. Părinţii lui au fost mari negustori în Braşov. După primul război mondial. în calitate de preşedinte. După numeroase întrevederi cu industriaşii americani. Constantin a fost educat în spiritul iubirii de ţară. care pot fi comparate cu cele ale multor ţări bogate şi măsurate pe plan mondial”. şi a cerut protecţia statului şi încurajarea prin legi a producătorilor români în lupta cu concurenţa străina. Orghidan a dus o campanie prin care a atras atenţia consumatorilor români că denigrarea producţiei naţionale şi promovarea mărfurilor din import. Asociaţia şi-a propus ca prim obiectiv reconstrucţia Căilor Ferate Române. susţinători ai literaturii şi ziaristicii româneşti. printr-o reclamă bine organizată de firmele străine. Glass de la Vulcan. adică pentru export. Orghidan din Braşov şi al Eufrosinei Gronavici. A făcut liceul şi Politehnica la Bucureşti. proprietari de uzine. Orghidan. iar preţurile produselor erau ridicate. în care afirmă. pe baza posibilităţilor care le deschidea Tratatul de la Trianon (1920). a fost trimis în SUA (septembrie 1920). al cărei preşedinte a fost ales ing. G. Orghidan. Franţa. în special în domeniul exploatărilor petroliere. la 22 iulie 1874. Fiind un excelent organizator şi creator de întreprinderi industriale. El a demonstrat că firmele din Anglia. C. Vechiul Regat. căutând să îşi apere interesele descurajând orice iniţiativă autohtonă”. dinainte de război. proprietar al unei uzine metalurgice şi alţii au înfiinţat „Uniunea Industriilor Metalurgice şi Miniere”. ca preşedinte al Comisiei Guvernamentale Române. s-a aliat cu o serie de industriaşi români.

Această colecţie. care ar putea adăuga la răspândirea în lume a ştiinţei. împreună cu alte obiecte de artă şi întreaga lui avere. judeţul Caraş-Severin. for suprem al intelectualităţii româneşti. precum şi sigilii. C. Printre cele mai importante se citează 23 de monede romane. cunoscută de numismaţii din toată lumea. argint sau alte metale. să amelioreze diferenţele şi să atenueze lupta de clasă. C. dintre care 8025 monede greceşti. Unul dintre cele mai importante obiecte este „Cameea Orghidan” care reprezintă apoteoza Imperiului Roman. medievale sau bătute în epoca modernă a istoriei româneşti. care constituiau dovezi ale evoluţiei poporului român. Colecţia Orghidan. GEORGE EMIL PALADE 1912Primul român laureat al Premiului Nobel 192 . El a creat burse pentru studenţii merituoşi de la Politehnică şi pentru copiii inginerilor săraci. Guvernanţii din epocă au fost convinşi că industria este un factor esenţial al apărării naţionale. obiecte antice şi camee.. TITAN-NĂDRAG-CĂLAN şi a fost preşedintele Camerei de Comerţ din Bucureşti. În testamentul lui din 9 iunie 1944 stipula: „Gândurile care m-au călăuzit să fac această donaţie s-au cristalizat în sufletul meu încă din copilărie. iar „instituţia nemuritorilor” caută să le recupereze. el fiind şi administrator delegat al Enciclopediei României şi membru al Societăţii Numismatice din 1924. în primul rând s-au luat o serie de măsuri de ordin social şi economic prin care să armonizeze raportul dintre muncitori şi patroni. În Colecţia Orghidan. bizantine şi din Ţările Române ş. Uniunea din iniţiativa ing. seara până noaptea târziu se dedica activităţii ştiinţifice arheologice-numismatice. la fel ca şi armata. în epoca modernă şi contemporană. Orghidan a mai înfiinţat: SOCOMET. a căror valoare este mai ridicată prin faptul ca sunt grupate într-o singură colecţie. sunt răspândite. Ing. cunoscute sub denumirea de „Restitutio Traiani”.a. Orghidan. romane. pietre gravate. o capodoperă a artei antice pe care este sculptat cuplul Septimius Sever şi Julia Dona. Din veniturile pe care le realiza. a unei ramuri mai puţin cunoscută la noi: numismatica”. realizate în antichitate. în prezent. fiind izvorâte din dorinţa de a contribui într-o umilă măsură la îmbogăţirea materială a Academiei Române. în evul mediu. Tot din iniţiativa lui a fost elaborată Legea protecţiei vamale a produselor româneşti. s-a angajat şi într-o muncă culturală. ca şi alte averi lăsate prin testament Academiei Române. A trecut în nefiinţă la 22 august 1944 la Reşiţa. Uniunea a încheiat contracte de producţie pentru armament. După numeroase ore de muncă inginerească. foarte rare. a donat-o Academiei Române. nu ezita să cumpere monede antice. al cărei membru de onoare era din 31 mai 1942.Pentru a-şi atinge scopul. se găsesc 10167 piese de aur. Pentru apărarea naţională.

numite „corpusculii lui Palade”. unde a fost angajat ca cercetător asistent în 1948. Cercetările sale în domeniul patologiei celulare stau la baza înţelegerii mecanismelor bolilor secolului XX. dar şi relaţiile de bună înţelegere cu subalternii săi. contribuind la vindecarea lor. Ocupându-se în anii următori de structura citoplasmei. Emil. cu ocazia împlinirii a 90 de ani . În anii '70 a vizitat de mai multe ori ţara sa natală România şi a ajutat pe savanţii români Nicolae şi Maya Simionescu(în prezent vicepreşedintă a Academiei Române) să pună bazele Institutului de Biologie şi Patologie Celulară „N. locuind în prezent în Canada. a arătat că profesorul Palade este un mare cunoscător al literaturii şi istoriei româneşti şi un iubitor al neamului din care se trage. al cărei membru de onoare este de la 31 martie 1975. N. iar mama. Tatăl. biolog şi medic american de origine română.George Emil Palade. datorită introducerii. În anul 1940 şi-a susţinut teza de doctorat cu subiectul „Tubul urinar al delfinului. Evocând omul şi opera. pe Adriana(decedată) şi pe Constanţa. studiu de morfologie şi fiziologie comparată”. În anii 1945 şi 1946 a lucrat la Clinica „Dr. Simionescu” din Bucureşti. a fost profesor de filozofie. în cercetările pe care le efectua a microscopului electronic. a fost omagiat de Academia Română. a descris în detaliu structura fină a mitocondriei şi formaţiunile membranare. a fost distins cu Premiul Albert Lasker. A făcut studiile liceale la Buzău şi a absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti. Prin studiile sale de laborator privind morfologia şi biochimia componenţilor celulari a făcut descoperiri importante. în 1950. unde predă biologia celulară. Dna. domnul Eugen Simion. Pe plan medical. În anul 1946 a plecat în SUA pentru a face studii postdoctorat la Institutul de Cercetări Medicale Rockefeller din New York. Lupu”. El s-a născut la 19 noiembrie 1912 la Iaşi. Constanşa. investigaţiile sale s-au îndreptat spre structura şi funcţiile de transport ale pereţilor sanguini. Maya Simionescu a susţinut o comunicare prin care a arătat contribuţia excepţională a dr. În 1952. preşedintele Academiei. IOAN HUBER PANU 1909-1974 Cunoscut pe plan mondial pentru metodele originale de prepararea minereurilor 193 . A avansat. A avut două surori. Pentru activitatea lui excepţională a fost ales membru al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe din New York. devenind profesor şi şef de catedră la facultăţile de medicină de la Yale şi din New Haven. Palade la cunoaşterea biologiei şi patologiei celulare. învăţătoare. cu Premiul Hurwitz şi Laureat al Premiului Nobel pentru medicină în anul 1974. a descoperit unele formaţiuni granulare dense. care a devenit medic pediatru.

a fost apreciat de studenţii săi pentru claritatea expunerilor şi conţinutul de un înalt nivel ştiinţific. Huber Panu au fost folosite pentru valorificarea de noi zăcăminte. Geologie din Bucureşti. Huber Panu a stabilit pe baze termodinamice relaţia.a. În anul 1922 a fost admis la Şcoala Politehnică din Bucureşti. În anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi numit şef de secţie la Centrul de Cercetări Metalurgice al Academiei Române. Baia de Fier ş. I. Bacalaureatul l-a susţinut la Liceul „I. la Institutul de Mine funcţionează ca şef de catedră între anii 1952-1957. devenită clasică. Cercetările efectuate sub conducerea prof. Acordându-i-se o bursă pentru specializare la Academia de Mine din Freiberg. pe baza căreia obţine titlul de doctor inginer. El este primul cercetător din lume care a studiat influenţa temperaturii asupra flotaţiei. prin care se exprimă condiţia necesară producerii adeziunii mineralelor la flotaţie. stabilind fundamentarea teoretică şi faptul că temperatura optimă pentru flotaţia diferitelor minerale este cuprinsă între 23-40ºC. Recunoscându-i-se competenţa.S-a născut la 15 februarie 1904 la Bucureşti. Maiorescu” din Giurgiu. devenind profesor titular în 1941. între anii 1945-1946 a fost inspector general tehnic la Direcţia Generală a Minelor şi Petrolului. dintre care cităm: Stadiul actual al bazelor teoretice ale flotaţiei (1954). El a adus şi o contribuţie recunoscută pe plan mondial prin cercetări fundamentale. notată cu menţiunea „cum laudae”. În perioada când se puneau bazele teoriei flotaţiei. Prepararea substanţelor 194 . Reîntors în ţară se dedică activităţii didactice şi cercetării ştiinţifice cu aplicaţii practice directe în producţia minieră. pe care l-a condus până în 1964. pe care o susţine în 1930. îşi pregăteşte teza de doctorat „Influenţa temperaturii asupra flotaţiei minereurilor”. Rezultatele cercetărilor sale le-a făcut cunoscute prin articole şi cărţi publicate. Între anii 1949-1953 a organizat şi condus Institutul de Cercetări Miniere (ICEMIN). În 1940 a elaborat o teorie unitară şi generală a proceselor de clasare şi concentrare gravitaţională. pe care a absolvit-o în 1926 ca şef de promoţie al Secţiei de mine. În domeniul măcinării rocii a stabilit şi fundamentat teoretic o metodă de calcul al capacităţii maşinilor de măcinare şi o metodă de dimensionare a acestor maşini. El a stabilit ecuaţiile curbelor de preparare. ing. care exprimă variaţia extracţiei de substanţă utilă din rocă şi conţinutul concentratului în produse elementare separate de instalaţiile de preparare. timp de 43 de ani. unde a urmat cursurile şcolii primare şi primele clase de liceu. funcţie de greutatea concentratului obţinut. La înfiinţarea Catedrei de prepararea minereurilor şi cărbunilor la Şcoala Politehnică din Bucureşti el ocupă primul post de conferenţiar. Moldova Nouă. Cercetările sale aplicative au fost folosite la punerea în valoare a zăcămintelor de la Altân Tepe. În lunga sa activitate la catedră. ca în 1948 să fie numit director al minelor în acelaşi minister. Între anii 1957-1974 a fost şef al Catedrei de tehnologia substanţelor minerale utile din Institutul de Petrol. strălucind atât la catedră cât şi în cercetare. În anii războiului 1916-1918 s-a refugiat cu părinţii în Moldova şi şi-a continuat liceul la Dorohoi şi Huşi. a fost chemat să îndeplinească şi diferite funcţii de coordonare a activităţii miniere la nivel superior. la proiectarea de uzine pentru prepararea minereurilor şi la orientarea exploatării raţionale a zăcămintelor din ţara noastră. funcţie de unghiul de contact. când a fost transferat la Institutul Geologic. începând din 1930. Gaze. Astfel.

Ca inginer militant a adus o activitate rodnică în cadrul Asociaţiei ştiinţifice a inginerilor şi tehnicienilor ASIT.minerale utile (1968).a. A fost redactor responsabil al Revistei de metalurgie a Academiei Române. într-o familie 195 . Un model matematic al procesului flotaţiei în maşini multicelulare (1968) ş. s-a născut la Galaţi. în ziua de 16 iulie 1903. Pentru meritele sale deosebite a fost decorat cu numeroase ordine şi medalii. membru în Comitetul de redacţie al Revistei minelor. A încetat din viaţă la 28 octombrie 1974. VALERIU PATRICIU 1903 -1987 Personalitate remarcabilă în industria extractivă şi ca profesor universitar.

La 28 iulie 1927. Şcoala primară a făcut-o în oraşul natal (1910-1914). metodica explorărilor geologice cu calculul rezervelor. într-o mină din bazinul Ruhr. îi oferă o modestă bursă pentru continuarea studiilor. unde se dezvolta învăţământul geologic şi lipseau profesori de specialitate şi cu experienţă. este numit şeful serviciului geologic şi consilier la Societatea Creditul Minier. autorul primului şi cel mai cunoscut tratat în domeniu. fără menajamente. de profesor universitar şi aceea de inginer geolog. considerat părintele geotectonicii moderne şi membru al mai multor academii din diferite ţări. la care obţine calificativul foarte bine. apoi a urmat cursurile liceului „Codreanu" din Bârlad (1914-1922). din lipsă de probe. participă la concursul pentru un post de profesor universitar la Politehnica din Timişoara şi reuşeşte. care este şi cea mai veche politehnică din lume. V. de remarcat. În timpul războiului de întregire (1916-1918) a fost cercetaş şi distins cu medalii ca "Meritul Sanitar". geofizică şi mineralogie. Prin contractele de muncă încheiate cu societăţile la care a lucrat. în 1950. La 20 decembrie 1929 i se înmânează diploma de Doctor în filozofie. după patru luni. În 1922 susţine bacalaureatul. Din nou denunţuri calomnioase în 1948. în spiritul disciplinei germane. au avut doi copii care. Timp de doi ani. datorită educaţiei familiale.de intelectuali.04. este angajat la Societatea "Creditul Minier". Pentru a obţine. acestea îi acordau dreptul de a-şi continua activitatea didactică în paralel cu aceea de producţie. activitatea profesională a doctorului inginer poate fi urmărită pe două direcţii.09. Tatăl avocat. care nu s-au mai predat la această universitate. Wieckert. Este arestat şi eliberat după scurt timp. Între anii 1948-1950 predă şi la Institutul Siderurgic din Timişoara un curs de "Mineralogie. unde introduce un curs de prospecţiuni geofizice de câmp şi de sondă pentru petrol şi în 1931 este numit profesor definitiv-titular.1945. Aici va introduce cursuri noi. Din invidie profesională. la această veche universitate germană va lucra sub îndrumarea celebrului profesor H. În continuare. singura cu capital integral românesc. după succesul obţinut cu teza de doctorat. a fost denunţat de unii colegi organelor de securitate. În anul şcolar 1930-1931 predă.07. Vasile Patriciu. lucrează la început ca ucenic şi apoi ca muncitor cu "titlul de miner". este transferat la Universitatea Bucureşti. geologie. pentru specializare şi obţinerea titlului de doctor. avocată şi Valeriu inginer. zăcăminte şi prospecţiuni". Dorind să-şi pună cunoştinţele în slujba pregătirii unor noi generaţii de ingineri. al cărui membru a fost tatăl său.M. de probă. care în acel moment era cea mai importantă societate minieră din ţară şi. La 17. Una dintre condiţiile de admitere la această prestigioasă instituţie de învăţământ superior era să ai calificarea de miner. Astfel pleacă în Germania ca să urmeze cursurile celebrei Academii de Mine din Freiberg. la cot cu ceilalţi muncitori. geologie şi zăcăminte. Conducătorii Creditului Minier. după tradiţia universităţilor germane. timp de jumătate de an. Baroul avocaţilor din Galaţi. ca: geologia inginerească. "Decoraţia Voluntarilor de Război cu Spade" şi altele. Întors în ţară în 1926. în această calitate conduce lucrările de explorare a unor zăcăminte de petrol în Subcarpaţii Munteniei. dar îl pun în libertate la 1. secţia reală. După ce a pregătit 20 de serii de studenţi la Politehnica din Timişoara. mama Natalia (Calciu). cursul de "Geologie economică. Goldsmit. îi acordă o bursă şi îl trimit înapoi în Germania. aceea didactică. un deschizător de drumuri în această ştiinţă şi geochimia cu prof. care îl arestează la 25. 196 . În 1929. În această perioadă studiază geofizica cu prof. hidrogeologia. de acord cu consiliul de administraţie (apreciind calităţile tânărului inginer şi recomandările profesorilor din facultate şi având nevoie de un specialist de înaltă calificare şi de încredere). Stille. geologia României. au ajuns la maturitate astfel: Elena licenţiată în drept. la Universitatea din Gottingen.1958 este anchetat sub stare de arest.1945. i se eliberează diploma cu titlul "Inginer-diplomat de mine" al Academiei de Mine din Freiberg.

după 27 de ani de activitate didactică în deplină posibilitate de a-şi îndeplini misiunea de profesor. Considera că este un motiv de mândrie profesională să faci parte din asociaţiile profesionale şi îi îndemna pe tineri să se înscrie şi să şi activeze în astfel de organizaţii. Paulescu Descoperirea hormonului antidiabetic elaborat de pancreas 197 . pe baza unui studiu de statistică. din Leoben în 1974. la Ministerul Industriei Chimice (1950). În amintirea colaboratorilor şi subalternilor a rămas ca o persoană distinsă. cuprul ş. Retras la pensie. continuă să publice la Editura Tehnică şi Oficiul de documentare (O. din Paris în 1966. a avut numeroase contribuţii originale. salariul de profesor îl dona sub formă de burse pentru studenţi. C. de altfel şi pentru alte substanţe minerale utile. şi alţii care îi cunoşteau capacitatea. cu doi copil elevi. A ocupat funcţia de consilier geolog la Centrala Industriei Siderurgice (1947-1949). în arhivele secrete se găsesc studii. lucrări de cercetare şi rapoarte geologice cu rezultatele obţinute ca inginer geolog. fiind un om generos. Într-o autobiografie scria: "Afecţiunea mea pentru studenţi era cu atât mai mare.. prezintă o comunicare privind prognozele rezervelor de petrol. foşti studenţi.P. Şi acest denunţ s-a dovedit fals. cărţi şi articole de specialitate. este înlăturat de la catedra. din Munster în 1970 şi Univ.) monografii ale unor minerale ca nichelul. dar procura şi burse pentru cei merituoşi şi nevoiaşi de la societăţile miniere şi petroliere. până la 80 de ani. N. ISPIF . dar coincidea cu acţiunea de epurare din Universitate a unor profesori de prestigiu. care cuprind date tehnice. cu cât dovedeau o mai bună pregătire". PAULESCU 1869-1931 Comunitatea ştiinţifică internaţională recunoaşte prioritatea absolută a descoperirilor şi invenţiilor profesorului N. Dispunând de un salariu bun. însumând sute de titluri şi mii de pagini. la rezolvarea unor probleme de producţie.T. A fost încadrat şi a lucrat în continuare. pensionându-se definitiv la vârsta de 75 de ani. respectabilă şi iubită. legat de problemele exploatării petrolului. C. Univ. Ca inginer. A fost invitat şi a ţinut conferinţe de specialitate la Univ. în 1958. Dar sau găsit printre specialiştii de atunci. la vârsta de 53 de ani. Şi-a încetat activitatea şi a intrat în eternitate la 19 iulie 1987. din Frankfurt. preţuri pe piaţa mondială etc. posibilităţi de valorificare.a. Bonn şi Inst. Geol. unele şi în prezent. pe şantierele unde a lucrat. Aceste documente inedite. la Univ. informaţii utile pentru specialişti. din Würzburg în 1968. apreciat o premieră mondială. Univ.pe baza unui denunţ că ar fi avut legături cu grupul de rezistenţă şi spionaj din Blujoi. Între studenţii săi şi profesor au fost relaţii de respect reciproc şi simpatie. Astfel. La al doilea Congres Mondial de Petrol. Lasă o bibliografie de peste o sută de titluri publicate. oameni serioşi care i-au oferit posturi de răspundere în activitatea de explorări geologice. au caracter de originalitate şi au servit. familia s-a întreţinut din salariul modest al soţiei. care a avut loc la Paris (14-19 iunie 1937). Rămas câteva luni şomer.D.. A fost membru al AGIR şi CNIT şi a făcut parte din consiliu. Din Hanovra în 1965.Ministerul Agriculturii.

După apariţia acestui articol. N. comunicată la 10 septembrie 1921. La 31 august 1921 a făcut imprudenţa ca. C. Acestei acţiuni i s-au alăturat zeci de oameni de ştiinţă din Germania. prof.04 şi 23. fără o protecţie juridică. profesorul N. Ion Pavel.1974) s-a angajat într-o luptă dezinteresată pentru a-l scoate pe Paulescu din nedreapta uitare în care a fost lăsat şi pentru a face să funcţioneze justiţia retrospectivă.C. N. A lucrat ca secretar de redacţie la "Journal de medicine interne" din Paris (1897 1900). C. dr. Din Anglia.C. Paulescu. preşedintele Royal College of Physiciens şi al Federaţiei Internaţionale pentru Diabet.a. Ion Iliescu. Paulescu cu (8. obţinând al doilea titlu de doctor în medicină (1901). În prezent conduce această acţiune prof. Ionescu-Târgovişte "Comandamentul canadian pentru însuşirea insulinei". 198 . Paulescu. El a efectuat cercetări excepţionale în domeniul fiziologiei umane. În 1902 i s-a acordat Ordinul Palmes Academiques şi titlul de Ofiţer al Academiei Franceze. când diabetologul scoţian Jan Murray (1899 . Polonia. şi din România dr. Ionescu-Târgovişte. iar cel de al treilea va fi omis. considerându-se că el a ajutat la experienţe. şi inventarea primului procedeu de obţinere a hormonului antidiabetic din pancreas (brevet de invenţie OSIM nr. Între anii 1923 . Ionescu-Târgovişte declara: "Cea mai importantă descoperire medicală din acest secol (XX). dacă nu ar folosi zilnic acest medicament ar înceta din viaţă. la Societatea de Biologie.1922). insulina are o paternitate incontestabilă. cărora li s-a acordat Premiul Nobel. Paulescu. mai importantă decât cea a corticoterapiei sau antibioticelor (pentru că o boală infecţioasă nu înseamnă o condamnare sigură la moarte.08. Pe baza cercetărilor privind fiziologia hipofizei şi epifizei. Ea aparţine savantului român N. la 24. în imediata vecinătate a Institutului de Medicină.1931). au fost însuşite pe nedrept de către doi medici canadieni. 1931) a urmat cursurile de chimie biologică şi fiziologie generală la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Paris. dr. Paulescu a făcut intervenţii pe lângă Fundaţia Nobel şi Academia de Ştiinţe din Paris. obţinând titlul de doctor în ştiinţe (l899) şi ale Facultăţii de Medicină din Paris. India. considerate cele mai importante realizări din secolul trecut în domeniul medicinii. arătând cu documente datate că a lucrat la această descoperire peste 15 ani şi dovedind că cei doi medici canadieni i-au furat invenţia. diabetului.04. C. pe care îl vor produce industrial cu mari beneficii materiale şi solicită Premiul Nobel.C.06 a susţinut patru comunicări asupra pancreinei (insulina). Paulescu a fost dat uitării până în anul 1968. coagularea sângelui hepatic ş.C. Din 1911 a început studierea metabolismului glucidic şi a patogeniei diabetului zaharat În 1921. să publice în Archives Internationales de Physiobiologie articolul „Recherches sur le role du pancreas dans l’assimilation nutritive". Belgia. Cu ocazia aniversării a 70 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Paulescu şi a 80 de ani de la epocala descoperire. Prof. dr. Ungaria.(pancreină). pe baza informaţiilor publicate de dr. obţin extrasul pancreatic. A fost profesor titular la Catedra de fiziologie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1900 . Nicolae C. Brest formează o echipă care. a fost dezvelit un monument al savantului. a elaborat o metodă chirurgicală originală de transplant al acestor glande de la câine la om. care poate fi văzut pe Bulevardul Eroilor Sanitari din Bucureşti. Această echipă este numită de prof. Sir George Alberti. în prezenţa preşedintelui României. rolul pancreasului în nutriţie. al Universităţii de Medicină din Bucureşti. privind metabolismul glicogenului.1869 . ambele aparţinând prof.11.1925. Franţa.C. După moartea lui. memoriu al descoperirii pancreinei (insulinei).31. 8322/ 10. medicii canadieni din Toronto Fr. Banting. Primii doi vor obţine Premiul Nobel acordat pentru fiziologie şi medicină în 1923." Subliniem faptul că pe Pământ trăiesc 40 de milioane de locuitori insulino-dependenţi (bolnavi de diabet) care. Privind această descoperire. H. Macleod şi studentul Ch. aşa cum o hotăra implacabil diabetul insulino-dependent). Dr.

a aplicat printre primii în lume principiile aerodinamicii la construcţia automobilului S-a născut la Bucureşti la 26 decembrie 1890. a plecat în Germania şi s-a înscris la Şcoala Tehnică Regală din Berlin- 199 . După absolvirea secţiei reale a liceului. într-o familie de intelectuali.AUREL PERSU 1890-1977 Inventator.

SUA şi în alte ţări. inginerul Persu este preocupat de rezistenţa pe care o opune aerul în timpul mişcării automobilului. Întors în ţară. Se recunoaşte de către cei care s-au ocupat de istoria tehnicii că Persu a fost primul în lume care a introdus roţile în interiorul caroseriei rentru a reduce rezistenţa aerului şi printre primii care au studiat formele aerodinamice la automobile. În acelaşi timp cu munca de profesor la Politehnică. Cu automobilul pe care l-a construit în 1923. 402. în anul 1961.). În anul 1936. 200 . el propune o serie de soluţii tehnice: plasarea pasagerilor în faţă.000 km. Această clauză este frecventă în economia de piaţă. Pentru rezolvarea unor soluţii tehnice. puterea motorului. Ulterior invenţia lui a fost brevetată în România. iar firma care achiziţionează invenţia să nu investească imediat în schimbări de utilaje necesare pentru a o produce. Experimental s-a constatat că datorită formei aerodinamice. După o serie de calcule ajunge la concluzia că pentru a învinge rezistenţa aerului se consumă aproximativ 75% din puterea motorului. inventatorul a prezentat la Academia Română comunicarea cu titlul „Automobilul aerodinamic corect”. În aceste condiţii inventatorul nu a înstrăinat brevetul. unde se specializează în mecanica şi aerodinamica avioanelor. Invenţia a fost brevetată mai întâi în Germania (Brevet nr. El ajunge la concluzia că forma „aerodinamică corectă” a unui automobil trebuie să fie cea a unei jumătăţi de picătură de apă în cădere În anul 1921 pleacă din nou la Berlin pentru a se specializa în mecanica avioanelor. Astfel. în anul 1923 Persu a construit pe baza principiilor elaborate de el un automobil aerodinamic. pe care a absolvit-o ca şef de promoţie al secţiei mecanice. pentru ca firmele concurente să nu beneficieze de invenţie. plasarea motorului în spate. viteza maximă. în care a expus soluţiile tehnice realizate de el pentru prima dată pe plan mondial şi caracteristicile tehnice ale automobilului său( greutate. Pentru a realiza un automobil cu formă aerodinamică cât mai perfectă. În timpul primului război mondial a funcţionat la Institutul de Electrotehnică din Bucureşti. Muzeului Tehnic din Bucureşti. tânărul inginer rămâne la Berlin. după care l-a donat. dar şi cercetările privind aerodinamica automobilului. bracaj. A încetat din viaţă la 5 mai 1977. Trusturile „General Motors” şi „Ford” l-au contactat pe inventator şi i-au oferit sume mari pentru a le vinde brevetul cu clauza „negarantării utilizării” invenţiei. îşi reia activitatea în învăţământul superior.a. consum. Aurel Persu a cumulat funcţia de consilier tehnic la CFR(1930-1950) şi un timp şi pe cea de director general la Industria Aeronautică Română – IAR(1938-1940). iar firmele respective au utilizat ulterior soluţiile tehnologice prevăzute în brevet. Din 1920. plasarea roţilor în interiorul caroseriei aerodinamice. fără să plătească drepturi de autor. este premiat de Ministerul German al Instrucţiunii Publice. După terminarea studiilor superioare. acest tip de automobil are un consum redus de combustibil şi poate lua viraje chiar la viteza de 60 km/h fără să se răstoarne.Charlottenburg. Aurel Persu a parcurs peste 160. în calitate de conferenţiar onorific. uzura componentelor ş. unde preda mecanica şi dinamica. Automobilul Persu este întreţinut şi funcţionează şi în prezent. în 1913.683 al Oficiului de Invenţii German). la Bucureşti. în funcţie de viteză. la Şcoala Politehnică din Bucureşti.

agronom. unde s-a înscris la Şcoala Superioară de Agronomie de la Grignon. la Slatina.AURELIAN S. PETRE 1833-1909 Face parte dintre acei ingineri care în secolul trecut au jucat un rol deosebit în dezvoltarea economică şi socială a ţării. valoros om de ştiinţă. Sava din Bucureşti. a plecat în Franţa. S-a născut la 13 decembrie 1833. ale cărei cursuri le-a urmat între 1856-1860. La terminarea 201 . După ce şi-a terminat studiile medii la Colegiul Sf. profesor universitar. A fost om politic. economist original.

Pentru răspândirea ideilor de progres economic. publicaţie oficială a Ţării Româneşti. la insistenţele lui. Totuşi. a luat atitudine deschis şi a arătat că reforma agrară de la 1864 nu şi-a atins scopul şi a militat împotriva regimului învoielilor agricole. Este autor al teoriei complexului economiei naţionale. era foarte mult de făcut pentru modernizarea în domeniile social şi economic. s-a înfiinţat o secţie de agronomie. atât în rândul populaţiei. a reuşit să impună prima lege a repausului duminical.studiilor. editată la Paris. Domnitorul Cuza i-a încredinţat sarcina de pregătire morală a împroprietăririi ţăranilor. al cărei şef a devenit în 1863. Totodată. care a apărut în două serii (1873-1876. declanşat de AustroUngaria în 1886. fapt care l-a realizat prin revista “Monitorul Comunelor”. P. Prin articolele sale publicate în aceste reviste a militat pentru independenţă. o lucrare cu caracter programatic în care şi-a expus concepţia lui cu privire la dezvoltarea economiei naţionale şi crearea unei industrii puternice. pentru cunoaşterea şi formarea bazei de materii prime minerale. Înaintea războiului de independenţă. În timpul negocierilor comerciale şi al războiului vamal. cu spiritul lui de întreprinzător. Preocupat de dezvoltarea industrială a ţării. cei doi au colaborat la publicarea unei monografii. de unire a principatelor Moldova şi Muntenia. deşi s-a lovit de opoziţia dârză a conservatorilor. care avea ca scop informarea vizitatorilor asupra vieţii ţăranului român. El a sprijinit prin toate mijloacele cooperaţia sătească şi înfiinţarea unei Case Rurale. în colaborare cu Gr. cât şi pentru străini. Robescu. a fost numit inginer în Ministerul Lucrărilor Publice şi în acelaşi timp profesor la Şcoala de Agricultură de la Pantelimon. P. Chiar de la numirea lui în MLP. a luptat activ pentru o politică de protecţionism a tinerei economii naţionale. senator.S. a fost apărătorul intereselor industriei româneşti. şi. prin care ţăranul era exploatat fără milă. Ştefănescu şi C. Ca purtător de cuvânt al industriaşilor români. După 1877 a ocupat diferite funcţii politice. în special a celor din Moldova. şi redactor la revista “Agronomia”. Cu acest prilej. A acţionat cu multă energie şi pentru înfiinţarea altor societăţi ştiinţifice. F. ca şef de promoţie. Aurelian se angajează cu devotament şi patriotism în munca de ridicare a ţării la nivel european. al cărei redactor-şef a fost. a publicat o monografie amplă a României. După ce a luptat pentru idealul politic. Cu pregătirea şi practica din Franţa. A fost deputat. organizarea ţării era la început. ştiinţific şi de modernizare a ţării. în anul 1875. Întors în ţară. industrializarea ţării şi pentru apărarea protecţionistă a economiei. Societatea de Economie Politică şi Societatea Agricultorilor. fapt care i-a atras opoziţia moşierilor. printre care Revista Ştiinţifică. ministru al agriculturii şi domeniilor şi al instrucţiunii publice (1882-1884). a reuşit să îşi câştige adepţi. a funcţionat ca redactor-şef la “Monitorul”. Odobescu a organizat participarea la Expoziţia Internaţională de la Paris în 1867. nemulţumit de rezultatele acesteia. Pentru răspândirea culturii în rândul populaţiei. a luptat pentru înfiinţarea unui minister al agriculturii. Ajuns preşedinte al Consiliului de Miniştri între 1896-1897. 1885-1901). cum ar fi: Societatea de Geografie. ministrul lucrărilor publice (1877-1878 şi 1887-1888). a primit o medalie din partea împăratului Napoleon al III-lea. care a apărut între anii 1870-1882 şi Economia Naţională. În ideia de a face cunoscut potenţialul ţării. Împreună cu Al. Aurelian a înfiinţat şi editat mai multe reviste. deziderat pentru 202 . a constituit un comitet pentru fondarea Societăţii Ateneul Român. În epoca lui. şia consacrat întreaga energie şi putere de muncă pentru întemeierea unei economii naţionale româneşti bazată şi pe formarea unei industrii. După împroprietărirea ţăranilor. a organizat primele expoziţii de agricultură şi industrie în ţară. cre avea ca sarcină elaborarea hărţii geologice şi inventarierea bogăţiilor subsolului. din a căror conducere a făcut parte. al cărui preşedinte a fost ales în anul 1865. a înfiinţat Biroul Geologic.

În calitatea de director al Şcolii de Agricultură de la Pantelimon. A fost ales membru al Academiei Române în 1871 şi a funcţionat ca preşedinte al Academiei între 1896-1897. În 1869 a mutat sediul şcolii la Herăstrău. între anii 1860-1899. în învăţământul agronomic a lucrat timp de 39 de ani. ştiinţifică şi munca depusă pentru „soluţionarea problemelor de organizare a învăţământului tehnic superior. Prin activitatea lui şi prin lucrările publicate s-a dovedit a fi un mare economist progresist al secolului al XIX-lea. a dezvoltat-o şi a transformat-o în Şcoala Centrală de Agricultură şi Silvicultură. NICOLAE PETRULIAN 1902-1983 Un organizator activ al învăţământului tehnic lui s-a făcut remarcată. El a avut curajul să recunoască în public superioritatea multor idei social-democratice. S-a stins din viaţă la 24 ianuarie 1909 la Bucureşti. pe un teren mult mai mare. prima unitate de învăţământ superior cu acest profil din ţară. Dar în momentul în care a căutat să legifereze Casa Rurală şi votul universal. casnică. a fost înlăturat de la putere. preot şi învăţător. Elena. cu o secţie de horticultură şi una specială de maşini. Personalitatea 203 . prin activitatea didactică. la 7 ianuarie 1902.care luptau salariaţii din timpul său. S-a născut în satul Româna-Balş din judeţul Olt. şapte băieţi şi şase fete. faţă de cele liberale. dintre care 13 au ajuns la maturitate. Tatăl său. Ştefan Petrulian şi mama. au avut împreună 14 copii. La catedră.

uneori cu erori. care l-a întreţinut. unde a fost adus de fratele mai mare. ca elev al tatălui său în comuna natală. Metoda introdusă în învăţământ s-a generalizat şi se utilizează şi în prezent în laboratoarele societăţilor de prospecţiuni şi explorări geologice şi la controlul calitativ al minereurilor la exploatările miniere. Obţinând o bursă. dar şi pentru uzul didactic şi a constituit o vastă bibliotecă de specialitate. funcţie pe care o deţine până în anul 1948. A înzestrat laboratorul de zăcăminte cu aparatură modernă pentru cercetarea ştiinţifică. Copiii familiei Petrulian s-au ajutat între ei să urmeze la şcoli superioare şi au ajuns oameni respectabili. fie prin doctorat. propune înfiinţarea unui institut de Mine în Bucureşti. alţii. Chiar de la începutul activităţii în învăţământ. atât prin varietatea exemplarelor deosebite şi rare. geoştiinţele se predau. depune întreaga sa capacitate şi energie pentru a organiza această ramură a învăţământului în mod corespunzător şi reuşeşte. în cadrul secţiilor de ştiinţe naturale şi la politehnici la facultăţile de mine şi metalurgie. nu după mult timp. altul inginer cadastral. introduce în programa analitică o nouă metodă pentru determinarea mineralelor metalice în secţiuni lustruite. De o deosebită atenţie şi admiraţie s-a bucurat. după susţinerea tezei: "Etude calcographique du gisement de plomb et de zinc de Herja (Transylvanie. într-o odaie din casa unui localnic. Este una dintre cele mai bogate şi frumoase din această parte a Europei. unul general medic. Nicolae. În anul 1927 a absolvit în mod strălucit. Până la apariţia acestei metode.Familia Petrulian trăia din roadele pământului (proprietate a bisericii) pe care îl munceau. În anul 1942 devine rector al Politehnicii din Bucureşti. la Politehnica din Bucureşti. printre studenţi şi specialişti. şi-a continuat pregătirea în domeniul mineralogiei Ia Universitatea din Basel (Elveţia) şi în 1932 i se conferă titlul de doctor. dar şi cu un preţ de cost ridicat. până la iniţiativa de organizare a profesorului Petrulian. şi-a inspirat orientarea spre studiul mineralelor. aici. cât şi prin modernele şi elegantele vitrine în care se află expuse. a dezlegat multe mistere legate de geneza unor zăcăminte de minereuri din ţară. Preotul învăţător îşi ţinea lecţiile pentru copiii lui şi cei din sat. Roumanie)". Secţia de mine şi metalurgie. În această calitate şi cunoscând faptul că învăţământul românesc nu acoperă necesarul de specialişti cu pregătire tehnică în domeniul activităţii geologice. care a fost notată cu calificativul "magna cum laudae”. este numit conferenţiar şi. determinarea acestor minerale se făcea prin observarea caracteristicilor morfologice şi analizelor chimice. Sub influenţa marelui profesor de mineralogie şi petrografie care a fost Ludovic Mrazec (1867-1944). Având o viziune clară privind necesitatea pentru economia minieră a unor specialişti cu pregătire în acest domeniu. a urmat un timp cursurile Colegiului naţional din Craiova şi apoi la liceul din Ploieşti. cu patru 204 . În învăţământul universitar din România. colecţia de flori de mină. Împreună cu ţăranii a ridicat o clădire din paiantă. Laboratorul era locul preferat de muncă şi creaţie ştiinţifică al profesorului Petrulian şi. profesor de zăcăminte la Secţia de mine a Politehnicii bucureştene. cu ajutorul microscopului polarizant calcografic. organizată pe criterii ştiinţifice. care avea să fie şcoala satului mulţi ani. având un ridicat grad de precizie şi un preţ relativ scăzut în raport cu alte metode. Cluj şi laşi la facultăţile de ştiinţe. şi din creşterea vitelor. la Universităţile din Bucureşti. Activitatea didactică Întors în ţară. pe care a realizat-o în lungul anilor. după ce a absolvit şcoala primară. preoţi şi învăţători. Specializarea absolvenţilor pentru lucrări geologice se făcea fie la locul de muncă.

sub egida UNESCO. de la Vârful Negri Zlatna şi mineralizaţia de Au şi Ag de la Sâsar au constituit. al cărui colaborator era. geofizice şi geografice a Academiei Române din anul 1955 şi a devenit membru titular din 1963. dar şi un scop practic. În anul 1948 devine rectorul institutului de învăţământ Superior de Geologie şi Tehnică Minieră. Idei originale asupra zăcămintelor de pirită cupriferă din Carpaţii Orientali a exprimat la o conferinţă de geochimie care a avut loc la Paris în 1970. pe care i-a sfătuit cu înţelepciune şi i-a ajutat şi material atunci când a fost solicitat. Pe tot parcursul activităţii ca profesor. A fost membru corespondent al Secţiei de ştiinţe geologice. când a fost pensionat. Prin topirea şi răcirea unor ultrabazite de la Herja (Maramureş). obiectul studiilor sale. pe care le-a rezolvat cu succes. A încetat din viaţă la 9 noiembrie 1983. Rocile ultrabazice cu conţinut de nichel. economic. funcţie pe care o deţine până în 1957. A fost membru al Societăţii Franceze de Mineralogie şi Cristalografie. de asemenea. 1959 şi 1969). în cercetările sale. şi-a adus contribuţia la studiul genezei zăcămintelor de fier din masivul Poiana Ruscăi şi a cromitelor din Banat. 1958. Un merit deosebit îi revine şi pentru organizarea şi conducerea de cursuri postuniversitare de geologia şi prelucrarea petrolului. de la Roşia Montană. Codarcea. comunicarea rezultatelor fiind primită cu satisfacţie în mediile ştiinţifice. academician Al. 205 . Pe lângă Facultatea de Geologie Tehnică a luat fiinţă şi o secţie de geofizică aplicată. În anul 1934 a studiat problema genezei mineralizaţiei de cobalt şi nichel din Valea lui Neguţ (Munţii Leaota). Împreună cu prof. A comunicat rezultatele la Institutul Geologic al României. Mineralizaţiile de aur din cristalinul Lotrului. până în 1972. Studiile şi cercetările sale nu au avut numai un scop pur ştiinţific. Ca profesor. din teritoriul ţării. electromecanică minieră şi economie minieră. Pentru meritele ştiinţifice a fost decorat cu ordine şi medalii. A abordat probleme de pionierat în cercetarea minereurilor pentru prima jumătate a secolului XX.1954. Nemulţumit cu observarea ocurenţelor de minerale. explorări miniere.facultăţi: geologie tehnică. iar din acest an preia conducerea Institutului de Petrol şi Gaze din Bucureşti. Activitatea ştiinţifică Munca ştiinţifică a desfăşurat-o în laboratorul de la catedră. a predat cursul de zăcăminte de minereuri. s-a bucurat de un deosebit respect şi dragoste din partea studenţilor. introduce mineralogia experimentală. fiind singurul care a efectuat astfel de studii în ţara noastră. Acest experiment îl face cunoscut în lumea specialiştilor din străinătate. a avut titlul de Laureat al premiului de stat (1952) şi Om de ştiinţă emerit (1971). pentru exploatarea raţională a zăcămintelor. obţine în laborator doi termeni concrescuţi mineralogic. au constituit obiectul cercetărilor sale în mai multe etape (1943. şi le-a publicat. tot în calitate de rector.

ingineria. în comuna Beneşti din Vâlcea. stiloul. cel care a fost inginerul. care de peste 170 de ani a fost şi este folosit de sute de milioane de oameni din lume. Studiile secundare le-a făcut la şcoala de pe lângă biserica Obodeanu din Craiova. unde a învăţat la Universitatea din Viena elina. matematica şi fizica şi în paralel. A obţinut o bursă pentru continuarea studiilor şi a plecat în Austria. la Politehnica din Viena. 206 S . pedagogul iluminist şi inventatorul celei mai utilizate unelte de scris. latina.PETRACHE POENARU 1799-1875 e împlinesc 200 de ani de când s-a născut.

alimentându-se singur cu cerneală. Recunoscut ca o personalitate a timpului său. nu-şi va fi adus aminte de nevoile ce trăgea în tinereţile sale de “Calamangiu”. ca să nu zgârie şi păteze hârtia. comis (1832). geodezie. într-o cuvântare ţinută “in memoriam” la Academia Română (22 septembrie 1889). unde s-a specializat în minerit şi metalurgie. arhitectură şi agricultură. s-a stins din viaţă la 2 octombrie 1875 în Bucureşti. Cine ştie dacă pe timpul când în Paris şi-a bătut capul să scornească un asemenea condei purtăreţ nesecat. Este recunoscut ca un continuator al lui Lazăr în organizarea învăţământului tehnic superior românesc. După ani de la trecerea sa în nefiinţă. clucer (1841). A participat şi la revoluţia de la 1848 şi a făcut parte din Comisia pentru eliberarea ţiganilor. Sava. a redactat “Legiuirea Instrucţiunii Publice”. a participat cu entuziasm la revoluţia din 1821. portative. El a înfiinţat în anul 1833 Orchestra Filarmonică din Bucureşti şi este fondatorul Şcolii de Agricultură de la Pantelimon şi al Muzeului Naţional de Antichităţi. Pentru studenţii lui a tradus din limba franceză geometria de Legendre (1837) şi Algebra de Appeltauer (1841). Petrache Poenaru. i s-au recunoscut meritele prin alegerea ca membru al Academiei de Ştiinţe din Paris şi al Societăţii Academice Române la 10 septembrie 1870. contribuind astfel la formarea terminologiei acestor discipline în română. cu titlul “Condeiul purtăreţ fără sfârşit alimentându-se singur cu cerneală”. Alexandru Odobescu spunea printre altele: Petrache Poenaru se ocupa la Paris şi cu scorniri în micile industrii practice. I s-au oferit funcţii publice în administraţia statului. perfecţionat în 1815. Cel care a fost o figură luminoasă a culturii noastre naţionale. câştigându-şi astfel existenţa. A fost profesor şi ulterior director (1832) al aşezământului de la Sf. El este primul român care a obţinut un brevet de invenţie. ca inventator al tocului rezervor (stiloul) cu cerneală. Am văzut cu mirare că el obţine de la guvernul francez un brevet de invenţiune pe cinci ani. Ca inspector şi director al Eforiei Şcoalelor Naţionale (1834).Pentru perfecţionare a plecat la Paris. în timpul Regulamentului Organic. punând bazele legale ale organizării învăţământului naţional. 3208/din 25 mai 1827). A fost director la Serviciul Postelinici între anii 1850-1855. Ca tânăr. Pentru întreaga lui activitate. “une plume sans fin. întingându-şi mereu condeiul în călimara de la brâu. fiind grămătic (secretar) al lui Tudor Vladimirescu şi om de legătură cu Gh. A introdus în învăţământul românesc cursuri de matematici superioare. s’alimentant d’ancre d’elle meme”. pentru care a obţinut un brevet la Viena şi altul de la Guvernul Francez (nr. 207 . pentru un condei purtăreţ fără sfârşit. Lazăr. deputat de Dolj în Obşteasca Adunare din 1841. Inginerul Petrache Poenaru ocupă un loc deosebit în istoria tehnicii mondiale. inventat în 1809. continuându-şi studiile la Şcoala de Aplicaţii a Inginerilor Geografi. agă. El s-a angajat la Institutul Geografic şi a participat la întocmirea hărţii Franţei.

IULIUS POPPER 1857-1893 Inventator. explorator de tărâmuri necunoscute. om de ştiinţă 208 .

Obsedat de ideea de a călători şi explora ţinuturi necunoscute. semnalând pericolul exterminării acestora de către albi. Chiar înainte de vârsta majoratului a vizitat mai multe ţări europene şi Istanbulul care l-a fascinat. În copilărie a trăit într-o atmosferă intelectuală. de unde începe explorarea sectorului nordic al insulei. descriind populaţia de indieni onas. geografie ş. Părăseşte şi aceste locuri şi după ce străbate Brazilia trece în Argentina în ianuarie 1886. În decembrie 1886 se întoarce la Buenos Aires şi comunică rezultatele ştiinţifice obţinute la Institutul Geografic Argentinian (5 martie 1886). prin păduri dense. în admiraţia pentru oamenii de cultură români. printre care "predomină nomenclatura românească". El a completat şi corectat harta arhipelagului Tierra del Fuego. înregistrând pe hărţi râuri şi alte forme de relief. îşi continuă călătoriile străbătând America de Nord şi cea de Sud. a realizat cercetări geologice şi etnografice. China. s-a născut la Bucureşti în anul 1857. prin mina El Páramo. cartografiind râurile şi munţii. Cu banii câştigaţi face călătorii în India. considerând că pentru realizarea idealurilor sale cel mai potrivit studiu ar fi o pregătire în domeniul tehnic. alakalufi. acceptate de Argentina şi de geografii din toată lumea. pe ţărmul golfului Porvenir.. În anul 1887 se întoarce la El Páramo. pe care i-a descris şi le-a dat nume cum ar fi Munţii Lahovary. librarului şi anticarului Popper. Cartografiind Insula Mare. A făcut şcoala primară şi liceul în Bucureşti.a. Punctul de plecare a fost portul Boca. lucrează ca inginer la San Francisco şi New Orleans. dă numele lor unor râuri ca Rio Rosetti şi Rio Ureche. 209 . a debarcat în Isla Grande. O impresie deosebită i-a făcut lui Popper întâlnirea cu indienii onas. a plecat la Paris. După terminarea studiilor superioare s-a angajat la Compania Canalului de Suez. Ambiţios şi întreprinzător. Prima escală a făcut-o la Punta Arenas pe ţărmul vestic al strâmtorii Magellan. la un plan de sistematizare a oraşului şi portului Havana. Lui Popper îi revine meritul de a denumi formele geografice. selknami ş. Cu banii agonisiţi a plecat în Mexic. după cum mărturisea într-un articol. Lucio Lopez ş.a.Fiul profesorului. a angajat 180 de oameni însoţitori cu care a plecat în expediţie la 7 august 1886. În anul 1884 a lucrat în insula Cuba. mulţumit de rezultatele expediţiei. străbătând dealuri şi văi abrupte. pentru dezvoltarea exploatării de aur. tratate de istorie. Guvernul argentinian a publicat o ofertă pentru explorarea Ţării de Foc (Tierra del Fuego) cu scopul căutării zăcămintelor de aur. unde a redactat ziarul Diario de los Forasteros (1884-1885). pe mare şi pe uscat. Japonia. Fascinat de ideea "de a cunoaşte şi studia această ţară enigmatică. înconjurat de oameni învăţaţi. În timpul cercetărilor sale a inventat un dispozitiv pentru spălarea aurului. Pentru a câştiga banii necesari continuării călătoriilor sale.a. care i-au aprins imaginaţia şi nevoia de cunoaştere. Siberia şi ajunge până în Alaska la sfârşitul anului 1883. care formează sudul extrem al continentului american". cu un vas. care a fost brevetat în mai multe ţări din America de Sud. aşa cum scria cu mândrie într-un articol. înfruntând zăpezi abundente. îi propune lui Popper să efectueze în continuare explorări miniere în Tierra del Fuego. Guvernul argentinian. După ce a traversat strâmtoarea. A răscolit insula spre sud-est până la golful Inútil şi după aceea la golful San Sebastián. unde începe exploatarea aurului. de cărţi de aventuri. În anii 1889 şi 1890 a desfăşurat o bogată activitate de explorare în zona centrală a Ţării de Foc.. unde a obţinut titlul de inginer în 1879.

cărţi. În amintirea lui. A fost asasinat de autorităţile locale.El a adus din Muntenia un grup de colonişti ai căror fii şi nepoţi. În scurta lui existenţă de 36 de ani. apărut la Bucureşti în 1887. pe hărţile din Argentina apar denumirile de Tierra Popper şi Rio Popper. studii. a construit o cale ferată îngustă. Iulius Popper este prezentat ca explorator român. după cum scria ziarul "Românul" din Buenos Aires în 1930. a emis o monedă (1889) şi un timbru (1891). afirmau cu mândrie că sunt argentinieni veniţi din România. care a avut loc la 5 iunie 1893. unde a întemeiat colonii. În toate dicţionarele enciclopedice din lume. care au declarat moartea sa. Rezultatele investigaţiilor geografice efectuate de el le-a publicat sub formă de articole. Admiraţia şi dragostea lui pentru ţara în care s-a născut şi s-a format îl situează în panteonul marilor personalităţi ale României. În limba română a publicat un studiu intitulat "Ţara de Foc". ca un atac de cord. care formează un bogat material documentar. care în prezent este considerat o raritate filatelică. EMIL PRAGER 1888-1985 210 . a avut realizări în Ţara de Foc.

la 1 iulie 1912. S-a născut la Bucureşti în ziua de 18/31 august 1888.Unul dintre cei mai cunoscuţi constructori români hiar din ziua când a fost investit cu titlul de inginer. lucrările le-a executat gratuit. oameni modeşti. Hotelul Union. Când această idee s-a concretizat. Fire întreprinzătoare. Biserici: Catedrala de la Hunedoara. Sala Dalles. subordonate Ministerului Construcţiilor şi apoi la Ministerul Energiei Electrice.a. Din 1948 a lucrat la început în întreprinderi de stat. Schitu-Goleşti – jud. Bine pregătit din liceu a obţinut prin concurs o bursă de studii care l-a scutit de grijile materiale. transformat mai târziu în Antrepriza de Construcţii Emil Prager. clădirea în care a funcţionat Ministerul Energiei Electrice din Bd. Din 1938 a făcut parte şi din Colegiul Inginerilor. care au devenit constructori renumiţi. din 1921 până în 1948 a condus un birou propriu de studii şi proiecte pentru expertize şi lucrări de beton armat. Enescu. veniţi din comuna Pîncota (Banat). care lua onorarii mari pentru prestaţiile sale. a contribuit cu proiectul de execuţie a construcţiei de beton armat şi a asistat personal la turnarea betoanelor pentru Palatul Inginerilor din Calea Victoriei nr. Ca inginer constructor şi-a început activitatea la Direcţia Generală a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă. Spitalul Elias. Kiseleff. După ce a absolvit Liceul “Gh. Activitatea lui în construcţii s-a întins pe o perioadă de 70 de ani. ca inginer şef şi în calitate de consilier tehnic. civile şi industriale. silozurile de cereale din Buzău şi Chitila. funcţionar comercial şi mama Maria. Magheru. Elie Radu şi Ion Ionescu Bizeţ. Saligny. locuinţe în cartierul Ferentari ş. La 9 ani a rămas orfan de tată. Ataşamentul şi dragostea sa pentru breasla inginerilor s-au manifestat prin fapte. Tatăl lui a fost Iulius Prager. Lista proiectelor de execuţie a construcţiilor din beton armat realizate de E. cum ar fi cupola Ateneului Român refăcută cu fonduri proprii. Construcţii civile: blocurile de locuinţe din bd. Localul AGIR din Calea Victoriei nr. jud. În seria de 11 absolvenţi din anul 1912. unde a lucrat până în 1921 sub conducerea lui A. A fost discipol al marilor profesori Anghel Saligny. la Portul Constanţa şi la porturile de la Dunăre. s-a simţit mândru şi onorat să se înscrie printre membrii Societăţii Politehnica. 118. Henri Teodoru şi Aurel Ioanovici. timp în care a realizat importante clădiri monumentale. termocentralele Floreşti – jud. 24 şi din Calea Victoriei nr. secţia reală. care în acest an a împlinit 70 de ani de la inaugurare (11 martie 1928). Argeş. Construcţii administrative: Muzeul Ţăranului Român din Şos. G. 100. Cităm numai pe cele mai importante executate în Bucureşti şi în ţară. într-o casă din mahalaua Cazărmii. Elisabeta nr. casnică. Lazăr”. a fost coleg cu Ion Beleş. la care a ajuns cu timpul membru în Comitet. Brezoianu. de sub dealul Arsenalului Armatei. 68/70. Prager este foarte mare. Dâmboviţa. Construcţii industriale. Deşi era în acel moment un inginer consacrat. Palatul Regal şi actualul sediu al Senatului din Piaţa Palatului. Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi. A terminat facultatea cu distincţie. C 211 . Academia Militară. El a fost printre cei care au militat pentru ca asociaţia inginerilor să aibă în proprietate un sediu.118 şi cel al Centrului de Documentare Tehnică din str. A mai executat consolidări iar clădirile avariate de cutremure şi de bombardamentele din timpul războiului. s-a înscris la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. 63. uscătoria de cereale din Constanţa. primul din ţară. 218 şi Calea Dorobanţilor nr. în 1907. clădirea ziarului Universul din str. 36/40. Prahova. biserica din Costeşti.

A publicat numeroase articole de specialitate. 1977. Pentru introducerea tehnicii noi în construcţii (1956) ş. fapt care demonstrează probitatea profesională a marelui constructor. macaralelor mobile (1929).a. Deşi nu a fost profesor. S-a stins din viaţă. prin care a răspândit experienţa şi metodele originale utilizate de el în construcţii. prin introducerea mecanizării în şantierele de construcţii. monografia “Betonul armat în România”.Construcţiile realizate de E. În 1954 s-a căsătorit cu celebra artistă dramatică Elvira Godeanu. apărută în 1979. cum ar fi: Calculul secţiunilor dreptunghiulare dublu armate (1914). Cei care l-au cunoscut îşi aduc aminte de el cu emoţie şi povestesc despre onestitatea. Problema drumurilor în România (1944). la 1 februarie 1985. un tratat magistral. 1990. Organizarea lucrului în construcţii (1931). CONSTANTIN PREZAN 1861-1943 212 . de referinţă pentru constructori. La vârsta de 90 de ani a scris şi publicat. organizând pentru ei şcoli de calificare. societară a Teatrului Naţional. 1986. Prager au rezistat marilor cutremure din 1940. într-o iarnă foarte geroasă. a fost preocupat de pregătirea ucenicilor şi meseriaşilor. El a adus contribuţii personale la dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii româneşti. cultura generală şi profesională şi în special despre omenia cu care a ajutat pe cei care aveau nevoie. transportarea betonului prin conducte cu aer comprimat (1936) şi multe altele. a betonierelor şi elevatoarelor mecanice şi electrice (1925).

Demonstrând o pasiune deosebită pentru studiul matematicii. A fost adept al bătăliilor de nimicire decisive. a fost trecut în sectorul operativ al armatei. pe care a frecventat-o ca student. cunoscute şi în prezent sub numele de cod "Cetatea Bucureştilor". În urma unui sever concurs. judeţul Ilfov. în cadrul Cartierului General Român. 213 . În perioada 1891 -1894 s-a remarcat la construirea forturilor Jilava. dar şi prin calculele matematice pe care le-a efectuat privind rezistenţa materialelor. la care au luat parte efective mari. capabile să lovească cu violenţă frontal şi pe flancuri inamicul. În continuare. la fundamentarea planului de campanie. la sfârşitul secolului al XIX. Acolo şi-a concentrat studiile asupra sistemelor de fortificaţie. În condiţiile speciale create pentru realizarea actului Unirii de la 1 Decembrie 1918. a fost îndrumat de profesorii săi militari să urmeze Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu din Bucureşti.Mareşal al României S-a născut la 27 ianuarie 1861. a fost selecţionat pentru o bursă. La Războiul de Reîntregire a Neamului (1916 . fapt care a determinat numirea sa în funcţia de comandant al Cetăţii Bucureşti în 1892. pe care a absolvit-o în anul 1883. cu care a plecat în Franţa să urmeze cursurile Şcolii de Geniu de la Fontainbleau de lângă Paris. Considerat ca un specialist deosebit şi bun cunoscător al sistemelor de fortificaţii şi problemelor specifice ale acestor construcţii. al cărei absolvent a fost în 1886. în comuna Butimanu. pe timpul glorioasei domnii a lui Alexandru Ioan Cuza. a elaborat un plan de alungare a trupelor austro-ungare. în 1919 a condus cu pricepere şi curaj campania împotriva Armatei Roşii a Republicii Ungare a Sfaturilor şi a elaborat planul de retragere a armatei române din teritoriul Ungariei în 1920. a fost partizan al ofensivei. Prin această lucrare de mare amploare s-a urmărit construirea unei centuri de fortificaţii de apărare similare cu cele existente în jurul marilor oraşe europene. Genist cu solide cunoştinţe. a constituit un preţios material documentar pentru ofiţerii de specialitate. pentru apărarea oraşelor tip cetate. cu utilizări diferite). la Statul Major Regal. Colentina. devenite instrument de oprimare şi represalii sângeroase ale românilor din teritoriul Transilvaniei. a fost numit profesor de construcţii fortificaţii la Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu. În 1916 a participat la reorganizarea armatei şi a contribuit. Chitila. El a uimit pe ofiţerii români şi aliaţi prin soluţiile de amplasare a construcţiilor de fortificaţii. La întoarcerea în ţară. Concepţiile sale s-au materializat în victoriile obţinute în marile bătălii de la Mărăşti. a fost numit şef de sector la construcţiile fortificaţiilor de apărarea Capitalei. După bacalaureat. Mogoşoaia (existente şi în prezent. Revenit în ţară.1918) a participat având gradul de general. Mărăşeşti şi Oituz. Avansat la gradul de locotenent colonel în 1896. a susţinut teoria concentrării efortului militar pe frontul principal din Carpaţi şi s-a opus angajării forţelor în adâncimea Balcanilor. Activitatea lui publicistică s-a concretizat în articole şi cărţi de specialitate. "Cursul de fortificaţii" pe care 1-a publicat în 1900. într-o familie modestă. a urmat Şcoala de Ofiţeri de Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti (1878-1880). a fost delegat al Ministerului de Război să plece în Germania pentru perfecţionare şi documentare.

NICOLAE I. armata şi societatea civilă. Acolo s-a stins din viaţă la 27 august 1943. cercetătorii istoriei neamului lau omagiat prin conferinţe. A urmat avansarea în gradul de Mareşal al României a generalului Alexandru Averescu (1859 -1938). prin cedarea Transilvaniei. Retras din activitatea militară. La 140 de ani de la naştere. simpozioane şi articole publicate despre viaţa şi opera lui. fiind decorat cu Ordinul Minai Viteazu. Pentru a fi departe de intrigile politice care se desfăşurau cu patimă. În anul 1930. vorbă socotită şi cugetare îndelungată. A asistat cu neputinţă la umilinţele ţării provocate în 1940.Ca o recunoaştere a meritelor sale în timpul campaniei pentru reîntregirea neamului. ţinută sigură. Academia Română 1-a ales ca membru de onoare la 7 iunie 1923. prin Decret Regal. unde a fost împroprietărit de guvern cu un teren agricol. în vârstă de 82 de ani. cu temperament sobru. înainte de al doilea război mondial s-a retras în comuna Schineta. pentru executarea lucrărilor de fortificaţii şi activitatea de publicist. i s-a acordat gradul de Mareşal al României. Bucovinei şi Basarabiei unor puteri străine ostile României. Marele istoric Nicolae lorga scria despre el: "A fost un ofiţer cu o înaltă pregătire profesională. fiind primul ofiţer român avansat la acest grad. contribuind la modernizarea armatei române. PROFIRI 1886-1967 214 . a continuat să lucreze mult timp în calitate de consilier la Ministerul de Război. Cel de al treilea şi ultimul Mareşal al României a fost Ion Antonescu (1940). judeţul Vaslui.

Academia Română i-a oferit o bursă pentru perfecţionare. judeţul Iaşi. proiectarea şi amenajarea şoselelor. cu eforturile financiare pe care părinţii săi le-au făcut. obţinând al doilea titlu de inginer. foarte bun la ştiinţele exacte. Tatăl său. unde s-a făcut remarcat ca un elev silitor. S-a făcut cunoscut printre specialiştii în domeniul drumurilor din Europa. era agricultor. Căile rutiere în schimb erau nepracticabile şi primitive. A preluat această funcţie într-o perioadă deosebit de grea. drumurile erau practicabile şi ruinele îndepărtate. După ce a absolvit şcoala primară în comuna natală. prin care a atras atenţia cercurilor conducătoare asupra situaţiei drumurilor. Multe dintre lucrările sale le-a publicat în Buletinul Societăţii Politehnice. a publicat în 1926 o lucrare pe această temă. Dezvoltarea transporturilor cu automobile cerea o îmbunătăţire a şoselelor. în Buletinul Societăţii Politehnice a publicat o lucrare intitulată "Costul pavajelor în oraşe". drumurilor şi străzilor din oraşe. când a primit ale însărcinări. perfecţionarea căilor rutiere constituia o problemă vitală. Duca în 1881 se bucura de un deosebit prestigiu în ţară şi în toată Europa. În timp scurt a devenit inginer inspector general clasa I. Aceste fapte l-au determinat să-şi îndrepte întreaga activitate spre studiul. ing. Austria. care au stat la baza modernizării căilor rutiere. unde a prezentat o comunicare privind problemele rutiere. A elaborat primele norme şi instrucţiuni româneşti pentru bitumizarea şi întreţinerea şoselelor. Problema drumurilor noastre (1937). 215 . mama. dar şi a străzilor din oraşele româneşti. unde a funcţionat până în 1952. după bombardamentele aeriene şi luptele care au avut loc în teritoriu. Având această bază materială. cum era numit de populaţie. A luat bacalaureatul cu nota maximă şi a continuat studiile la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. Gh. a reuşit să urmeze cursurile liceale la Iaşi. pe care a frecventat-o în anii 1911-1914. În anul 1916. atunci de actualitate. Elena – casnică. Ca profesor a contribuit la formarea a numeroase generaţii de specialişti. care după reforma iniţiată de prof. După patru ani. Paralel cu activitatea didactică şi cea de inginer practician. În România reîntregită. era în epocă la acelaşi nivel de perfecţionare ca în ţările dezvoltate europene – Franţa.Politehnica Charlottenburg. Dar evoluţia căilor ferate române era ascendentă. după al doilea război mondial. Salvarea drumurilor prin bitumizări (1938) ş. În anul 1911 a obţinut diploma de inginer constructor. Iniţial a dorit să se angajeze la căile ferate. programe de modernizare şi tehnică rutieră. drumul de fier.a. Germania. care a funcţionat un timp îndelungat cu efecte benefice. În 1929 a prezentat în parlament o nouă lege a drumurilor. Preocupat de starea drumurilor din Basarabia. Ion Profiri. a reuşit în scurt timp să îndepărteze urmele războiului din oraşe şi să repare drumurile principale. Înzestrat cu mare putere de muncă şi fiind un bun organizator. în 1951.S-a născut la 19 septembrie 1886. în satul Murgeni. a efectuat cercetări ştiinţifice importante. în corpul tehnic al statului şi a fost numit profesor şef al Catedrei de drumuri la Institutul de Construcţii din Bucureşti. dintre care cităm: Sisteme moderne de asfaltaj (1933). prin participarea la Congresul Internaţional de la Milano din 1926. Pentru meritele la învăţătură în anii de studii. Foştii săi studenţi îşi amintesc de el cu stimă şi îi recunosc calităţile de bun pedagog. a plecat la Berlin şi s-a înscris la Şcoala Regală Tehnică . Activitatea lui de conştientizare privind importanţa dezvoltării construcţiilor de drumuri şi conservarea acestora a desfăşurat-o prin publicarea de numeroase lucrări. În anul 1946 a fost numit ministru al construcţiilor. Oraşele ţării şi şoselele erau în ruină.

ELIE RADU 1853-1931 216 . A încetat din viaţă la Bucureşti în ziua de 22 septembrie 1967. A fost preşedinte al Asociaţiei Ştiinţifice a Inginerilor şi Tehnicienilor (ASIT) şi decan al Colegiului Inginerilor. Prin întreaga lui activitate în asociaţiile inginereşti s-a dovedit un luptător pentru idealurile profesiunii.Fiind un fidel şi activ membru al Societăţii Politehnice. A fost preşedinte al Secţiei ştiinţelor tehnice şi agricole a Academiei Române în perioada 1948-1959. a fost ales preşedinte pentru anii 1945-1946. unificând cele două asociaţii inginereşti pe care le-a condus până în 1949. Pentru meritele ştiinţifice a fost ales membru corespondent (1 iunie 1948) şi membru corespondent activ (12 august 1948) al Academiei Române. În 1946 a fost ales şi preşedinte al AGIR.

cu o majoritate de 70% dintre voturi. 217 . străbătea drumul de la Botoşani la Iaşi cu trăsura de poştă(poştalionul). Copilăria şi-a petrecut-o la Botoşani şi la proprietatea părintească situată la 15 km. Îi precedaseră la preşedenţia Societăţii mai multe personalităţi unanim recunoscute în epocă. al cărui colaborator apreciat a fost. în nori de praf. Era un om înalt. se afla şi în atenţia regelui. cu o figură luminoasă. la Botoşani. era un inginer cunoscut publicului prin proiectele sale realizate ca: şosele. la Vereşti. atât cei care au studiat în ţară. Copilăria şi tinereţea Elie Radu a văzut lumina zilei într-o epocă de mari prefaceri pentru Ţara Românească.Preşedintele „Societăţii Politehnica” ales în anul 1897 În înalta funcţie de Preşedinte al Societăţii Politehnica. Acest preşedinte s-a dovedit un luptător pentru drepturile profesionale ale inginerilor. pe drumul cu hârtoape. Avea să fie reales preşedinte şi pentru anul 1898. mediatizate în presa vremii. iar fotoliul i-a fost predat de inginerul Anghel Saligny. acum o sută de ani(la 16 ani de la înfiinţare). înconjurată de barbă. Cu tactul care îl caracteriza. a fost ales. era înţelept şi modest. În momentul alegerii sale. ochii albaştri. Mama. După absolvirea şcolii primare şi a gimnaziului la Botoşani. De la părinţii lui a moştenit toate calităţile. Din povestirile sale reiese că profesiunea şi-a ales-o fiind impresionat de calea ferată. o prezenţă fizică plină de prestanţă. căci a face parte din aceasta se considera o onoare. la Staroşilţa. la urechile căruia ajunseseră unele zvonuri prin cercurile palatului. pe care a văzut-o pentru prima data în 1871. ca fiu al lui Ion Radu şi al Profirei. Toţi inginerii români erau membrii ai Societăţii. Corpul ingineresc. prin care se transmiteau cuvinte de deosebită apreciere la adresa nobilei bresle de ingineri. cât şi cei cu studii în străinătate. membrii Societăţii erau dezbinaţi de interese de grup şi orgolii. a fost trimis la Iaşi să îşi continue studiile la Academia Mihăileană. Îi îndemna pe ingineri să facă publice realizările lor prin conferinţe şi articole care îşi găseau locul în Buletinul Societăţii. Elev fiind. poduri şi căi ferate.a mai deţinut funcţia de preşedinte şi în anii 1903 şi 1904. De trei ani funcţiona ca profesor universitar la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. la sfârşitul anului 1897. Acest fapt se poate constata şi din mesajul adresat Societăţii Politehnica de către Regele Carol I. În momentul în care Elie Radu a preluat preşedenţia. De ce a obţinut Elie Radu majoritatea voturilor? Era un membru activ şi devotat al Societăţii. a stimulat şi a îndrumat creaţia inginerească. fruntea lată şi părul bogat. considerat ca o grupare de elită. preşedintele Elie Radu a reuşit să refacă unitatea inginerilor. Se apropia de oameni cu căldură şi amabilitate. S-a născut la 20 aprilie 1853. energică şi devotată familiei. casnică. care participa cu entuziasm la toate acţiunile şi s-a făcut remarcat şi stimat pentru iniţiativele şi soluţiile organizatorice realiste şi practice. ordonat şi gospodar.inginerul constructor Elie Radu. a fost o femeie severă. Tatăl său a fost căminar(încasator de impozite) şi primar al oraşului Botoşani timp de zece ani. A avut mai multe funcţii în conducerea Societăţii şi a fost chiar şi vicepreşedinte cu zece ani înainte. în scopul urmăririi unor înalte idealuri. Era un om chibzuit. de oraş.

la controlul liniei ferate Ploieşti-Predeal. Elie Radu şi Saligny au început construirea sistematică a acestora. În acest domeniu. Elie Radu realizează în 1889 o staţie de captare a apei subterane la Bragadiru. Comăneşti şi Galaţi. ocupând funcţii ca subdirector. va fi găzduit în casa modestă a unui tehnician. Târgovişte. Tatăl său. În Ministerul Lucrărilor Publice a avansat continuu. Botoşani şi Iaşi. Ocna-Comăneşti-Palanca. I se datorează proiectarea şi construirea a 60 de clădiri de gări. unică în Europa. remarcabile fiind cele de la Curtea de Argeş. este considerată ca o realizare deosebită legarea malurilor Siretului prin opt poduri. pe care a absolvit-o în 1877. şinele pe care acesta aluneca şi gara au constituit o revelaţie pentru tânărul de atunci. studiind zile şi nopţi hărţile şi terenul. construcţie concesionată unei firme franceze. îşi realizează visul adolescenţei intrând în serviciul Ministerului Lucrărilor Publice. în anul 1872. Unul dintre cele mai importante trasee de cale ferată realizate de el este linia Tg. domnişoara Maria Davidescu. A proiectat şi realizat numeroase poduri din beton armat şi tabliere metalice. obţinând titlul de inginer diplomat. unde a întâlnit-o pe cea care i-a fost soţie devotată. care se încărcau direct din râul Dâmboviţa. în prezent Primăria Capitalei. şi prima reţea de alimentare a oraşului. la Breaza. realizate după Marea Unire cu Transilvania şi care legau Vechiul Regat cu această provincie. Proiecte şi lucrări realizate În urma războiului pentru independenţă.000 m3/zi. În decembrie 1877. învăţământul tehnic de la noi din ţară era într-o fază incipientă şi nu se eliberau diplome de inginer. unde a urmat cursurile la Şcoala Politehnică. care şi-a trimis cele trei fiice la pension şi pe fiul cel mare la Facultatea de Medicină din Viena. lipsită de drumuri şi căi ferate. a mai realizat alimentarea cu apă a oraşelor Sinaia. Sub conducerea sa. care asigura un debit de 31. totul trebuia luat de la început. care reprezenta cea mai înaltă funcţie în ierarhia corpului tehnic în acea perioadă. tânărul Elie a plecat la Bruxelles. director şi director general. imediat după întoarcerea în ţară. care s-a hotărât să devină inginer. În anii aceia. unde debutează ca inginer alături de Anghel Saligny(1854-1925). În această situaţie. în plină dezvoltare. Depunând eforturi deosebite. Ulterior. pentru a găsi soluţii corespunzătoare. ajungând la gradul de inginer inspector general clasa I. l-a încurajat pe Elie în hotărârea lui de a deveni inginer. Activitatea didactică 218 . Turnu-Severin. în Ţara Românească. aprovizionarea populaţiei cu apă potabilă se făcea cu sacale trase de cai. a construit 650 km de căi ferate după concepţii proprii. a fost proiectată şi realizată construcţia Ministerului Lucrărilor Publice. În timpul execuţiei lucrărilor. Dar un merit deosebit îl are Elie Radu şi în construirea şoselelor transcarpatice. om receptiv pentru progres şi învăţătură. În Bucureştiul sfârşitului secolului al XIX-lea.trecând râurile prin vaduri şi în primejdia de a fi tâlhărit. Trenul cu vagoane comode. visând să împânzească ţara cu drumuri şi căi ferate.

RĂDULESCU 1904 -1993 Recunoscut pe plan mondial pentru rezultatele obţinute in fitopatologie 219 . Întreaga sa activitate face să fie recunoscut ca unul dintre cei mai importanţi ingineri din timpul său. întocmit de el şi predat pentru prima dată. după o muncă neîntreruptă. S-a stins din viaţă la 10 octombrie 1931. ocupându-se alături de soţia sa. în vârstă de 78 de ani. unde a predat cursurile de Trigonometrie. care se referea la canalizarea şi aprovizionarea cu apă a centrelor urbane şi Procedee generale de construcţii. Având în vedere realizările sale importante.În anul 1894 a fost numit profesor la Şcoala Naţională de Poduri şi Construcţii Civile. Iubea cu pasiune muzica şi în timpul liber asculta concerte. La înfiinţarea Şcolii Politehnice din Bucureşti. S-a retras din învăţământ după 34 de ani de activitate. EUGEN H. Poduri şi Construcţii Civile. de educaţia celor doi fii şi a celor trei fiice ale lor. Academia Română l-a ales Membru de Onoare în anul 1927. Expunerile sale erau convingătoare şi se bazau pe explicarea unor proiecte realizate. În viaţa particulară a avut aceeaşi conduită demnă. în 1920. va preda aici cursurile: Edilitate. Îi plăcea natura şi în concedii colinda munţii cu familia. lăsând în urmă o operă pentru eternitate.

a studiat variabilitatea genetică la plantele de cultură. în raport cu factorii patogeni ai dăunătorilor vegetali. unde şi-a pregătit doctoratul sub conducerea profesorilor W. obţinând titlul de inginer agronom. cât şi un parazit nou. A mai efectuat studii pentru perfecţionare la Munchen în l936 şi la Viena în 1937. la început ca profesor şef de catedră. în 220 . a activat la Catedra de fitopatologie a Facultăţii de Agricultură din Cluj. Pentru prima dată în Europa. A descoperit că „veştejirea cartofilor” se datorează ciupercii Coletotrichum atramentarium. identificând cauzele şi efectele destructive pe care le produce această boala asupra recoltelor de grâu. Pentru distrugerea acestui agent patogen a experimentat diferite substanţe chimice. soiuri de grâu autohtone de mare productivitate sau adaptate la condiţiile solului şi climatului românesc. În timpul cât a lucrat la Cluj. În anul 1965 devine doctor docent. În teza sa de doctorat a prezentat rezultatele obţinute asupra ruginei galbene a grâului. prin studierea biologiei insectelor dăunătoare plantelor de cultură şi a răspândirii lor geografice. S-a născut la 13 octombrie 1904. care se localizează în rădăcina plantei şi blochează circulaţia sevei. funcţie pe care a deţinut-o până în anul 1969. care pe baze ameliorativgenetice şi-a propus să realizeze specii de plante agricole rezistente la atacul ciupercilor microscopice. a reuşit să realizeze soiuri rezistente la cele două rugini şi la mălură. şef de lucrări (1938-1940). În urma acestor cercetări s-au luat măsuri eficiente de combatere. Datorită pregătirii şi calităţilor lui de organizator. pe care a absolvit-o în 1928. judeţul Ialomiţa. Ulterior. La floarea soarelui a studiat cauzele putrezirii rădăcinii. prin încrucişări repetate. a ajuns decan al facultăţii (1945-1947) şi apoi rector al Institutului Agronomic din Cluj între anii 1948-1954. foarte păgubitor (Sorosporium holci-sorghi). nu s-a mulţumit să identifice paraziţii dăunători ai plantelor agricole şi a creat o şcoală de cercetare. Transferat la Institutul Agronomic din Bucureşti. împreună cu V. dar şi metode agrotehnice. pe care l-a condus ca director. Revenit în ţară. unde a fost asistent între anii 1928-1937. îşi începe activitatea în învăţământul superior. specialitatea fitopatologie. devenind profesor titular (1940-1960). pe care 1-a susţinut în 1932. În continuarea cercetărilor efectuate pentru a crea soiuri de plante de cultură rezistente la bolile micotice. Pentru ameliorarea soiurilor de porumb. a studiat rezistenţa unor soiuri de ovăz faţă de tăciunele zburător. tulpinii şi capilarelor. a studiat atât tăciunele clasic. şi în paralel desfăşoară o vastă activitate de cercetare în domeniul fitopatologiei. După bacalaureat a plecat la Cluj şi s-a înscris la Facultatea de Agronomie. a plecat în Germania. care în anii cincizeci ataca 40% dintre plante. În învăţământ. la Universitatea din Halle. în domeniul fitopatologiei micotice. A urmat cursurile Liceului "Petru şi Pavel" din Ploieşti între anii 1914-1922. a fost ales rector. El a obţinut.Cercetările ştiinţifice le-a efectuat la Staţiunea de Ameliorarea Plantelor şi Controlul Seminţelor din Cluj şi la Institutul de Cercetări pentru Protecţia Plantelor din Bucureşti. în 1939. care distrugea recolte importante. Fuchs şi Th.comuna Burduşani. a elaborat metode de combatere a ploşniţei grâului. Efectuând cercetări de entomologie fitopatologică. Velican. Dorind să-şi completeze cunoştinţele. Roemer.

cităm: Introducere în biologia ciupercilor fitopatogene (1939). A fost fondator şi redactor responsabil al revistei „Agricultura nouă” (Cluj. REMUS BAZILIUS RĂDULEŢ 1904-1984 221 . Dintre lucrările sale publicate. Rep. de referinţă. o microplasmă.a. la 2 martie 1993. Manual de protecţia plantelor (1960). of Romania (1966) ş. A trecut în nefiinţă la Bucureşti. împreună cu colaboratorul său I. Munteneanu. Recunoaşterea meritelor sale în domeniul ameliorării plantelor de cultură s-a făcut prin alegerea lui ca membru corespondent al Academiei Române la 1 noiembrie 1948 şi ca membru titular la 21 martie 1963.În 1966. Comit. demonstrează că gălbenirea şi rămânerea în stadiu pitic a grâului au drept cauză agentul patogen transmis de cicade. Of the Soc. Consacrarea internaţională i s-a acordat prin alegerea sa ca membru al Geographic National Society din Washington şi al International Association for Plant Patology – Londra. 1965. Seed Production and Certification FAO Nat. 19341940). A fost preşedinte al Secţiei de ştiinţe agricole şi silvice a Academiei Române şi membru al Academiei de ştiinţe Agricole (1969). Bolile plantelor industriale (1956).

iar cel superior la Liceul "Radu Negru" din Făgăraş. după cel al unui strămoş Radu. În 1951 a devenit şef de catedra la Institutul Politehnic Bucureşti. La Şcoala Federală a avut ocazia să asiste la conferinţe susţinute de mari personalităţi ale ştiinţei contemporane. A fost botezat după tradiţia românilor din Transilvania cu nume latinesc ca şi cei doi fraţi mai mari ai săi. Şi-a întocmit lucrarea de diplomă sub conducerea profesorului Plauţius Andronescu. Prin activitatea ştiinţifică originală s-a afirmat printre specialiştii din ţară şi pe plan mondial. pe care a absolvit-o în anul 1927. unde la toate participările s-a situat pe primul loc. În timpul în care urma studiile universitare a înfiinţat primul cerc ştiinţific studenţesc. El a adus contribuţii la istoria şi filozofia ştiinţei. a obţinut o bursă cu care a plecat în Elveţia la Şcoala Politehnică Federală de la Zürich. unde între anii 1948-1951 a predat teoria relativităţii restrânse. Max Planck ş. Profesorii de la liceu l-au trimis la concursurile organizate de "Tinerimea Română". Remus Răduleţ a susţinut la acest cerc conferinţe despre teoria relativităţii. Opera ştiinţifică a lui Remus Răduleţ a fost publicată în 200 de articole. condusă de prof. pe care nu a obţinut-o nici un absolvent până atunci şi nici după el. la Bucureşti. comunicări de specialitate şi 30 de manuale didactice. obţinând calificativul "foarte bine cu distincţie". Remus dorea să îşi croiască o carieră umanistă. După obţinerea diplomei de inginer electromecanic.În Ţara Făgăraşului. iar cea de a patra la şcoala primară germană. cu media generală 19. după Marea Unire. cel de al treilea copil al familiei Popa. În anul 1931 a fost numit subdirector al Şcolii Politehnice din Timişoara. a fost numit asistent la Catedra de electrotehnică. în 1928. Prin calităţile didactice a rămas în conştiinţa foştilor studenţi care erau fascinaţi de prezenţa lui la catedră. În acelaşi timp a fost conferenţiar suplinitor la Catedra centrale electrice şi tehnica curenţilor slabi. studii. Cariera universitară şi-a desăvârşit-o la Universitatea Bucureşti. s-a născut la 3 mai 1904 Remus Bazilius. a predat şi alte cursuri. Virgilius şi Letiţia. Cursul inferior de liceu l-a urmat la Liceul German din Sighişoara. Avea o deosebită pasiune pentru fizică. A pus bazele electrologiei tehnicii energiei bazată pe o sistematică fenomenologică a fizicii 222 . Andronescu. Kuhlman. unde s-a remarcat ca un elev silitor.. unde putea să facă o strălucită carieră. Un an mai târziu. dar şi-a schimbat idealul dupa ce l-a cunoscut pe celebrul matematician Traian Lălescu. Preocupat de literatură. Primele trei clase elementare le-a făcut la şcoala primară din comuna natală. unde a predat bazele electrotehnicii. poreclit cu diminutivul Răduleţ. numită Livia. Familia Popa şi-a schimbat numele cu cel de Răduleţ. deşi a fost invitat să rămână în Elveţia. şi sora cea mai mică. prin contribuţiile sale devenind o figură reprezentativă a fizicii mondiale.a. ca Albert Einstein. unde şi-a pregatit teza de doctorat cu prof. După susţinerea tezei de doctorat. urmate de discuţii aprinse. renumită pe plan mondial. Toate lucrările sale sunt explicate matematic. fiind mic de statură. care au avut o influenţă benefică asupra lui privind gândirea ştiinţifică şi interpretarea filozofică a fenomenelor. În toamna anului 1923 dă examenul de admitere la Şcoala Politehnică din Timişoara. s-a întors în ţară pentru a contribui la dezvoltarea industriei româneşti. care avea ca obiectiv înţelegerea unor probleme de fizică modernă şi a unor concepţii noi privind ştiinţele tehnice. recunoscuţi printre consăteni ca intelectuali remarcabili. La majoritatea examenelor a obţinut calificativul 20. publicând cursuri de specialitate. în satul Bădeni. pentru Facultatea de Electromecanică. Având o cultură enciclopedică. calitate în care a organizat căminul şi cantina pentru studenţi după modelul de la Zürich.50. pe atunci rector la Şcoala Politehnică din Timişoara.

Academia de Ştiinţe din New York (1979). cităm câteva mai importante: Electricitatea şi magnetismul (două volume. Diferite societăţi ştiinţifice l-au ales ca membru. Pentru meritele sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române (1955) şi titular în 1963. profesor universitar. Metode de prognoză aplicate în energetică (1971) ş. În domeniul energeticii a orientat. ROBESCU 1839-1920 Om de ştiinţă. Academia Limbii Latine din Paris (1971). Bazele teoretice ale electrotehnicii (două volume. Din lucrările publicate. CONSTANTIN F. preşedinte al Comitetului de Studii al Comisiei Electrotehnice Internaţionale (1970-1981). S-a stins din viaţă în urma unui infarct la 6 februarie 1984. în tuburi electronice şi instalaţii tehnice. a fost vicepreşedinte al Academiei Române (1974) şi preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Tehnice (1963-1966). apărut în şapte volume la prima ediţie şi în nouăsprezece la cea de-a doua. astfel: Academia Saxonă de Ştiinţe din Leipzig (1966). folosită şi experimentată la proiectarea instalaţiei TAURUS pentru sudarea şinelor de cale ferată şi tramvai. singur sau în colaborare.a. contribuind la electrificarea ţării. 1950-1955). bazată pe resursele energetice ale ţării. A fost vicepreşedinte al Comisiei Electrotehnice Internaţionale (1961-1964) şi preşedinte (1964-1967). În domeniul calculului electrotehnic a predeterminat câmpuri electrice şi magnetice pentru diferite corpuri. În tehnica aparatelor şi maşinilor electrice a elaborat teorii mai precise şi mai generale decât cele cunoscute. În electrocăldură a elaborat prima teorie a comportării cuptoarelor de inducţie fără fier. A fost coordonatorul Lexiconului tehnic român. lucrări privind prognoza de energie primară şi electrică. Academia Americană pentru Progresul Ştiinţei (1966). În tehnica sudurii electrice a elaborat prima expresie a puterii necesare pentru sudarea capetelor de bară. om politic 223 . 1953-1954).câmpului electromagnetic şi a electrologiei informaţiei bazată pe sistematica microfizică.

fiind absolvent în 1862 al primei promoţii. După ce a terminat studiile medii. F. judeţul Buzău. T. l-a trimis în Franţa. ca titular al rubricii „Forestiera”. la solicitarea preşedintelui Elie Radu. care se adresa unui public larg. vizionar şi propagator al unor idei progresiste în domeniul ştiinţelor agricole şi silvice. La vârsta de 32 de ani i-a fost recunoscută activitatea ştiinţifică şi. dar şi pe intelectualii timpului. principii valabile şi în prezent. Alexandru Odobescu. bucurându-se de un mare prestigiu în rândul membrilor acestei societăţi. la propunerea preşedintelui Societăţii Academice Române.S-a născut în oraşul Râmnicul Sărat. ca recunoştinţă. A devenit membru activ şi fidel al Societăţii Politehnica. chiar de la înfiinţare(1881). El a rămas în istoria societăţii Politehnica cu titlul de „membru de onoare”. aducând o contribuţie deosebită la dezvoltarea învăţământului agricol şi silvic şi la răspândirea ştiinţei în rândurile populaţiei. însă ignorate. Robescu a publicat numeroase articole. A. Atât societatea. prima de acest gen din ţara noastră. Este descendentul unei familii vechi româneşti. a fost ales preşedinte şi a preluat conducerea Revistei pădurilor. pe care a terminat-o în 1864 cu titlul de inginer. atestată documentar din secolul al XVII-lea ca întemeietori ai comunei Robeasca. în colaborare cu valorosul inginer şi om de ştiinţă Petre S. la 10 septembrie 1871 a fost ales membru corespondent al societăţii. Laurian. numele lui fiind legat de numeroase iniţiative urbanistice. păstrate în arhivele Academiei Române. a fost ales deputat în 1895. o stradă din oraş îi poartă numele. După scurt timp el a obţinut şi titlul de licenţiat în ştiinţe naturale al Universităţii Sorbona din Paris. care era ministru al cultelor şi instrucţiunii publice. unde a urmat cursurile Şcolii Naţionale de Ape şi Păduri de la Nancy. În anul 1886 s-a înfiinţat Societatea Progresul Silvic. atunci înfiinţată. De la catedră. În paginile acestei reviste. prin revistele de specialitate şi de popularizare. a atribuit Societăţii Politehnica un loc pentru construirea sediului din Piaţa Rosetti şi din fondurile primăriei a realizat un proiect de construcţie. dovedindu-se un doctrinar. ca şi de la tribuna parlamentară a militat pentru „protecţia pădurilor contra devastării inconştiente” şi pentru „regenerarea pădurilor”. întocmind numeroase „cărţi de hotărnicie”. El a lucrat şi ca inginer hotarnic. În anul 1869 a fost numit profesor la Şcoala de Agricultură de la Herăstrău şi în acelaşi timp profesor de ştiinţe naturale la Liceul Matei Basarab din Bucureşti. cât şi revista funcţionează şi în prezent şi vor împlini în anul următor 115 ani de activitate. A funcţionat ca primar al Bucureştiului între anii 1895-1899. în anul 1839. care nu a fost însă finalizat decât după aproximativ 30 de ani. Aurelian. C. roadele gândirii lui regăsindu-se mai târziu în practică. El face parte din acea generaţie de aur care a pus bazele dezvoltării economice şi culturale a ţării. A fost considerat ca unul dintre cei mai buni primari şi. s-a înscris la Şcoala Specială de Silvicultură de la Pantelimon. Prin aceste articole a influenţat pe specialişti. În Senatul ţării a ajuns vicepreşedinte. 224 . Ca om politic. Ca primar al Capitalei. devenită în 1888 Academia Română. S-a remarcat în timpul studenţiei prin calităţi deosebite şi a fost propus de profesorii săi pentru o bursă de perfecţionare în străinătate. În anul 1870. a înfiinţat publicaţia bilunară „Revista ştiinţifică”. sprijinind-o în acţiunile sale.

Rămâne în panteonul ştiinţei româneşti ca o personalitate cu preocupări multiple şi realizări deosebite. la 14 august 1916. atunci când s-a decis intrarea României în războiul pentru reîntregirea neamului. la 23 septembrie 1920. MIHAIL ROCO 1870-1931 225 . la Consiliul de Stat.Un moment important din viaţa sa l-a constituit participarea. S-a stins din viaţă în Bucureşti.

El a proiectat şi a condus efectuarea studiilor şi proiectelor pentru construcţia amenajărilor piscicole (hidroamelioraţii piscicole) din Delta Dunării şi punerea în valoare a terenurilor din zona inundabilă a Luncii Dunării. Mihail a urmat şcoala primară la "Cuibul cu Barză" din str. Călăraşi. împreună cu alţi patru ingineri entuziaşti. Mihail a fost al doilea copil născut al familiei şi a avut încă şase fraţi. Roco a fost iniţiatorul programului "Gazetei matematice". au fost fondatorii "Gazetei matematice". Pentru lucrările sale. făcându-le impracticabile pentru duşman. a funcţionat neîntrerupt şi a stat la baza formării scolii matematice româneşti. constructor. Începând din 1901 şi până în 1922. Brătianu. mai mari ca el. Din 1889 a fost student la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. proprietari agricoli. director în cadrul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor. ingineri şi mari oameni politici. fiindu-i unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori până la terminarea podului peste Dunăre în 1895. timp de peste o sută de ani. a obţinut postul de meditator al fiicei lui Ion C. inginerul Mihail Roco este considerat ca pionier al marilor lucrări de îmbunătăţiri funciare efectuate în ţara noastră. După absolvirea studiilor superioare a fost angajat la construcţia liniei de cale ferată Feteşti-Cemavodă.1889) ca bursier intern. la care colaborau M. Dinu şi Vintilă. Până în 1911 a fost colaboratorul tehnic principal al lui Grigore An tipa şi între anii 1911 . dar uşor de reparat după victoria pe care o prevedea pentru romani. pentru ca revista să nu îşi înceteze activitatea. Mihail Roco a participat la campania militară ca ofiţer de geniu. Mihail Roco a executat şi proiecte tehnice pentru. în urma unei călătorii în Italia. reducând cheltuielile familiei.L. Eminescu şi I. Sava (1881 . Aceştia au fost: prof. cu care a participat la distrugerea podurilor. într-o familie de intelectuali. Grigore Antipa şi Anghel Saligny. al cărei prim număr. fost secretar al cunoscutului ministru conservator Vernescu şi redactor la ziarul "Timpul". familia sărăcită a fost întreţinută de fratele mai mare. Mihail Roco. Recomandat de profesorii săi.1914. trei băieţi şi patru fete. Caragiale. Ştirbei Vodă şi liceul la Sf. unde a lucrat sub conducerea lui Anghel Saligny. a apărut în 1895. care au cotizat continuu până la sfârşitul vieţii lor. Între anii 1895 . Victor Balaban. Ion Zottu şi Vasile Cristescu. ulterior.1897 a fost delegat al CFR la uzinele metalurgice din Anglia pentru a supraveghea calitatea şi recepţionarea materialelor comandate de această instituţie. pionier al amenajărilor funciare născut în comuna Buciumeni jud. în compania 1 pionieri. Ionel. care au devenit. după o metodă originală. ale căror lucrări de construcţie le-a 226 S-a . activitatea lui inginerească s-a desfăşurat în domeniul îmbunătăţirilor funciare. ing. iar în 1916-1918 a fost mobilizat ca ofiţer. Întemeietorii acestei publicaţii de prestigiu au fost ingineri cu venituri modeste. În 1913 . care şi-au demonstrat importanţa pentru dezvoltarea agriculturii româneşti şi a economiei naţionale. unde s-a întreţinut din meditaţii şi pe care a absolvit-o ca şef de promoţie în 1893. publicat în primul număr. când Mihail avea 13 ani. mai multe clădiri importante din Bucureşti. în casa căruia s-a împrietenit cu fiii acestuia. În timpul liceului îşi completa cultura generală citind lucrări literare şi filozofice în original şi învăţând să cânte la vioară şi la orgă. respectat de-a lungul timpului. Părinţii săi au fost Dumitrana (Miţianu) şi Radu Nicolaescu care. la l decembrie 1870. şi-a luat numele de Roco. După moartea prematură a tatălui lor. Ion lonescu.1922. În cariera sa profesională a fost influenţat de două mari personalităţi ale timpului cu care a colaborat. Dumitru Roco. Din entuziasmul lor tineresc s-a materializat această publicaţie unică care.Membru fondator al "Gazetei matematice".

fiind şi autor al unor cărţi juridice şi de beletristică. Din căsătorie au rezultat doi copii. Inginerul Mihail Roco s-a căsătorit în 1911. pentru ameliorări funciare în Delta Dunării. născut la 26 mai 1912. ANGHEL I. între anii 1904 . în prezent. se propunea în 1902. cu Marieta. născută Bercescu. între 1910-1911. Clădirea Institutului Geologic. a proiectat şi participat la construcţia Muzeului de Istorie Naturală Grigore Antipa. A încetat din viaţă la 5 iunie 1931.coordonat. fiul său Dinu Roco povesteşte: "A fost un om vesel. Astfel.1906. întrucât structura de rezistenţă era slabă. Medalia "Bărbăţie şi Credinţă" pentru participarea la campania din 1913 şi Ordinul Coroana României pentru merite deosebite în Războiul de Reîntregire a Neamului. căruia îi plăceau florile şi le semăna şi îngrijea personal. Roco a realizat consolidarea clădirii între 1904 -1906. el a lucrat ca arbitru la Arbitrajul de Stat. popular. Mare admirator al tatălui său. instalarea reţelei de încălzire şi a electricităţii nu a luat bani. Pentru realizările sale inginereşti şi militare a fost decorat cu numeroase ordine şi medalii. Ordinul Francisc Josef. SALIGNY 1854 – 1925 227 . Antipa şi dorind să-1 ajute să îşi îndeplinească visul de a realiza un muzeu zoologic în Capitală. născută în 1916. a fost şefă de laborator la CFR. Inginerul M. Constantin (Dinu) Roco. pentru desecarea Parcului Carol. iubit de colegi şi subalterni. Pentru proiectul de execuţie. este doctor în drept (1943). amplasată pe Şoseaua Kiseleff. 0rganiza şi preda cursuri pentru personalul muncitor". Mioara (Roco) Jingoiu. A fost un membru activ al Societăţii Politehnice" şi a publicat mai multe studii despre beton şi alte probleme inginereşti în Buletinul Societăţii. fiind prieten cu Gr. Despre el. Ordinul "Steaua României'” în gradul de cavaler pentru contribuţii aduse la realizarea Muzeului de Istorie Naturală din Bucureşti. în clădire funcţionează Muzeul Geologic. îi datorăm informaţii inedite. să fie demolată. El a realizat şi construcţia pavilionului principal al Observatorului Astronomic. dintre care: Medalia Jubiliară Carol I. După ce a rezistat mai multor cutremure.

"Societatea Politehnică". de 482 m pe linia Bacău-Piatra Neamţ şi de 4088 m pe linia Feteşti-Cernavodă. exemplu de tehnică ireproşabilă. În această calitate a proiectat şi construit numeroase poduri metalice. de 535 m pe linia Filiaşi-Tg. întocmite de Saligny pentru fiecare lucrare. împreună cu fratele lui.S-a născut la 21 mai 1854 în satul Şerbăneşti. rămân de referinţă. a fost numit la 1 ianuarie 1876 inginer ordinar clasa a III-a.f. Ulterior a urmat cursurile de inginerie la Şcoala Superioară Tehnică Charlottenburg din Germania (1870-1874). Saligny a introdus numeroase inovaţii. el a proiectat şi construit primele poduri cu destinaţie dublă din ţara noastră. Gh. funcţie în care a lucrat până în anul 1901. de la Cosmeşti. La construirea podurilor. Prin personalitatea sa a mărit numărul de membri şi a ridicat prestigiul acesteia în opinia publică. având ca preşedinte pe ing.Frankfurt pe Oder. care s-a realizat în condiţii tehnice şi economice foarte bune. Mehrtens.Jiu. În anul 1883 a fost numit inginer şef la Serviciul de căi ferate şi poduri. înconjurat de foştii săi studenţi de la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti. savant recunoscut. Lucrările de execuţie a căilor ferate din Principatele Româneşti erau concesionate unor firme străine. în Serviciul poduri şi sosele din Ministerul Lucrărilor Publice. Alfons Oscar I. Saligny. se încredinţează pentru prima dată inginerilor români construirea liniei ferate Buzău-Mărăşeşti. sub conducerea ing. la care predau iluştrii profesori ingineri constructori Schwedler şi Franzius. care trece peste zonele mlăştinoase şi traversează Dunărea. Pentru picioarele de poduri a folosit tuburi metalice de diametru mare. Dimitrie Frunza şi printre cei 52 de membri fondatori pe inginerul Anghel Saligny. unde l-a avut ca profesor pe celebrul L. G. s-a hotărât înfiinţarea primei asociaţii durabile a inginerilor români. Timp de doi ani. apreciată în toată lumea. Saligny a fost printre aceia care au luptat pentru preluarea concesiunilor de construcţii ale căilor ferate de către firme româneşti. Întors în ţară. După obţinerea diplomei de inginer constructor în anul 1875. judeţul Galaţi. este linia ferată Feteşti-Cernavodă. Buzău-Mărăşeşti.1897 şi 1910 . A avut un frate cu un an mai mare. a lucrat la 228 . în prezenţa regelui Carol I. La 18 octombrie 1881. fondator la Focşani al unui pension particular pentru educarea copiilor proveniţi din familii bogate. devenit doctor chimist. a lucrat la construcţia căii ferate Cottbus . când s-a inaugurat prima linie ferată construită de români. după o campanie de presă susţinută. Saligny (1853-1903). s-a înscris la Universitatea din Berlin. sub conducerea prof. situându-se în avangarda constructorilor din timpul său. Având un talent de creaţie tehnică deosebit. proiectează şi construieşte silozurile de beton armat de la Brăila (1888) şi Galaţi (1889). inginerii români fiind în acele timpuri angajaţi numai ca supraveghetori de lucrări.1911 a fost preşedinte al Societăţii. care au stârnit interesul specialiştilor din străinătate. Helmholtz. ales membru al Academiei Române. pentru calea ferată şi sosea.100 m pe linia c. El a construit poduri în lungime de 1. În anul 1879. Studiile tehnico-economice. Numit şef al Serviciului docuri în anul 1884. stabilit în 1845 în Moldova. Duca. de 430 m lungime. de origine franceză. ca fiu al profesorului Alfred S. Proiectul pentru construirea acestui tronson de cale ferată a constituit un concurs în 1883. Saligny. Aceste construcţii există şi astăzi. Anghel Saligny şi-a făcut clasele primare la pensionul înfiinţat de tatăl său. înlocuind podurile executate necorespunzător de companiile străine. ing. Fiind atras de astronomie. dintre care cel mai important a fost cel de peste Siret. care s-a repetat în 1886 şi la care a reuşit ing. după care a urmat cursurile gimnaziale la Focşani şi cursul superior al liceului din Postdam. Între anii 1895 . Cea mai cunoscută lucrare a sa. în care Saligny a avut un rol important.

în anul 1908.. A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 31 martie 1892. cu trei deschideri de cate 140 m şi viaducte având 60 de deschideri de 42-60 m. şef al Catedrei de poduri. În ziua de 13 mai a.600 vagoane de oţel. A deţinut funcţii importante în Ministerul Lucrărilor Publice şi aceea de ministru în anii 1918-1919.150 de ani de la naştere". A încetat din viaţă la 17 iunie 1925. Construcţia portului Constanţa a fost începută de inginerul Gh. a fost realizat podul peste braţul Borcea. care constituie un exemplu de precizie. A fost realizat un impresionant volum de excavaţii. La 9 noiembrie 1890 s-a pus piatra fundamentală a construcţiei podului. La momentul inaugurării era cel mai lung pod din Europa (4088m) şi al treilea ca mărime din lume. peste 100 mii m3 de zidărie pentru pile şi s-au utilizat 1. care a executat şi cele trei silozuri în sistemul celulelor din elemente prefabricate (1906-1910). Recunoscut ca un mare inginer al timpului. Academia Română . El a părasit catedra în 1914. 62 mii m3 săpături pentru fundaţie până la 30 m adâncime sub apa. fiind primul inginer în această funcţie. Saligny.prin Secţia de ştiinţe tehnice şi Comitetul Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii . de către Franţa. Duca şi continuată până la finalizare de A. membru titular la 7 aprilie 1897.a organizat conferinţa "Anghel Saligny . Această grandioasă lucrare este utilizată şi astăzi. după mai bine de o sută de ani de funcţionare. care a fost inaugurat la 14 septembrie 1895. când a fost numit la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. a fost decorat cu ordinul Ofiţer al Legiunii de Onoare în gradul de mare ofiţer. vicepreşedinte între 26 martie 1901-23 martie 1904 şi preşedinte între 18 aprilie 1907-25 mai 1910. În afara podului principal peste Dunăre. Activitatea didactică a lui Saligny a început în 1884.c. TRAIAN SĂVULESCU 1889 – 1963 229 . şi poate fi admirată pentru frumuseţea ei artistică.definitivarea proiectului.

din secţia Heterophyllae ce cresc în România". Pentru mediatizarea problemelor de protecţia plantelor a înfiinţat publicaţia anuală "Starea fitosanitară a României" (1928). ca unul dintre cei mai importanţi ingineri agronomi ai României. când. fitocenologie. prima în lume de acest gen. apreciată şi notată cu "magna cum laudae" în 1916. Tânărul absolvent a fost admis ca aspirant la titlul de doctor la Institutul Botanic din Bucureşti. şi altele. Paris. cursuri universitare. fitopatalogie. biologie generală şi genetică. Dintre lucrările publicate cităm: Tratatele despre flora Arabiei (1928) şi Palestinei (1935).didactică. iar soţia sa casnică. micologie. Negruzzi" din Iaşi. prin care ulterior va face o carieră strălucită. în colaborare cu Zahariade (1937). pe care specialiştii o clasifică astfel: 1. Aspectele actuale ale agriculturii româneşti (1946). cunoscută specialiştilor din întreaga lume Soţii Petrache şi Maria Savulescu din oraşul Râmnicu Sărat mai aveau doi copii. alături de Sandu Aldea şi G. taxonomie experimentală. 7. el fiind considerat. 3. cu care avea şi contacte directe la Bucureşti. iar în anul următor şi la Facultatea de Ştiinţe Naturale a Universităţii Bucureşti. 4. 5. Germania şi Olanda. Şi-a dat examenul de bacalaureat în 1907 şi în acelaşi an s-a înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Bun cunoscător al limbilor franceză şi germană. A îngrijit şi editat "Flora Republicii Populare Române" (1952-1957 . Cercetările sale au condus la dezvoltarea agriculturii româneşti şi mondiale. urmată de publicaţii similare care au apărut în ţări ca SUA. s-a născut Traian. Ştiintele biologice şi economia (1940). La ICAR a înfiinţat un laborator (în 1929) pentru studiul substanţelor insectofungicide. în colaborare cu Olga Săvulescu. întreţinea o corespondenţă bogată cu specialişti din Franţa şi Germania. Şi-a susţinut teza de doctorat intitulată "Studiul asupra speciilor de Campanula L. pe care a absolvit-o în 1912. morfogeografie.a fost îndreptată spre ingineria agronomică. Facultatea de Agronomie. Ţinea cursuri şi lucrări practice cu studenţii şi la facultăţile de medicină umană. la 2 februarie 1889. anatomia şi sistematica porumbului. În acest sens scria într-un articol ca "protecţia plantelor este o chestiune de rentabilitate.Întemeietorul şcolii de fitopatologie. fiind primul doctor în botanică al Universităţii Bucureşti. unde a funcţionat până în 1949.Bulgaria. Traian Săvulescu a lăsat o vastă bibliografie semnată de el singur sau în colaborare. de cercetare fundamentală şi aplicativă . unde sub îndrumarea prof. medicină veterinară şi la Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău. devenit ulterior Serviciul de Protecţia Plantelor. în care apăreau dări de seamă fitosanitare. 6. pe Caterina de 4 ani şi pe Paraschiv de 2 ani. De la practica domesticirii plantelor la principii de biologie generală (1949). Şeful familiei era negustor de stofe şi pânzeturi. 9. Ionescu Siseşti. În 1918 a fost numit şef de lucrări la Catedra de morfologie şi sistematică vegetală la Institutul de Botanică din Bucureşti. Morfologia. Teodor Nicolau s-a dedicat studiului botanicii. Pentru combaterea manei viţei de vie a dezvoltat o reţea de staţii de avertizare pe tot cuprinsul ţării. Şcoala românească de fitopatologie (bolile plantelor) a fost recunoscută în toată lumea.cinci volume). nu o îndeletnicire de laborator". A fost redactor responsabil al revistei "Buletin de la section scientifique de L'Academie Roumaine". iar cursul superior la Liceul Internat "C. 230 . Întreaga activitate a lui Traian Săvulescu . morfologie şi anatomie vegetală. Şcoala primară şi gimnaziul le-a urmat la Râmnicu Sărat. 8. Tratat de patologie vegetală (1959). floristică. 2. Berlin. A iniţiat prima lege românească de control şi carantină fitosanitară. membru în comitetul de redacţie al revistelor "Phytopatologische Zeitschrift" din Berlin si "Sydowia" .

înzestrat cu calităţi pedagogice. A devenit membru titular activ şi secretar general (1948) şi preşedinte al Academiei Române între 19481959. În funcţiile pe care le-a avut. MIRCEA SOCOLESCU 1902-1993 231 . spirit organizatoric excepţional. din New York ş. A devenit membru corespondent al Academiei Române la 25 mai 1936. perseverent. Mai multe academii străine l-au ales ca membru (Ungară. A fost deputat în Marea Adunare Nationala.a. Societatea Naturaliştilor din Elveţia. Traian Săvulescu a sprijinit în primul rând ocrotirea naturii. era hotărât. ţinând discursul de recepţie intitulat "Patologia vegetală. A deţinut funcţii importante în stat.). A fost caracterizat ca având o putere de muncă deosebită. Germană. baza teoretică şi importanţa practică". Societatea Franceză de Micologie (1934). S-a stins din viaţă la 21 martie 1963. Recunoscându-i-se meritele ştiinţifice. Societatea Botanică din Geneva (1926). astfel: Societatea Linnéana din Lyon (1929). Societatea Austriacă de Micologie. Societatea Americană de Micologie (1935). a fost ales membru al mai multor societăţi savante din ţară şi străinatate. harnic. ca subsecretar de stat şi ministru al agriculturii (1946-1948) şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri.Traian Săvulescu a fost preşedinte al Societăţii pentru Răspândirea Ştiintei şi Culturii" şi a publicat biografii ale multor savanţi. Societatea Naturaliştilor din Moscova şi altele. Societatea Torrey Botanical Club din New York. A fost recompensat cu numeroase ordine şi medalii. cercetător iscoditor şi pătrunzător.

despre existenţa unor bogate zăcăminte de aur pe malul râului Maris (Mureşul).a. împreună cu colegul său de an Toma Petre Ghiţulescu. casnică. Niculiţel (1928) şi Rodna Veche (1928). Cei doi. neexploatabil din cauza unor condiţii hidrogeologice grele. verificate între anii 1940-1990.000 kg argint din zăcămintele de la Roşia Montană. Lazăr". Mama. El a realizat primele măsurători geomagnetice în Dobrogea. au fost angajaţi la Institutul Geologic al României. înglobată ulterior în harta geologică a României. Stănija.P. regele perşilor. având o vastă cultură. Gh. Ţiţeica şi Gh. Această lucrare a stat la baza cercetărilor geologice. descoperitor al unor zăcăminte neferoase şi auro-argentifere Este descendentul unei familii de români din Transilvania. Iulian Gavăţ şi Mircea Socolescu au format o echipă valoroasă în domeniul ştiinţelor geonomice româneşti.H. Studiile universitare le-a urmat la Politehnica din Bucureşti. scria la 513 î. Almaş. au rămas prieteni şi colaboratori şi au realizat împreună lucrări de o deosebită importanţă pentru cunoaşterea bogăţiilor subsolului românesc. care a durat 166 de ani. El a participat în calitate de combatant la primul război mondial. Prin cercetările magnetometrice a pus în evidenţă la Palazu Mare. pentru perfecţionare în ştiinţele geologice. o anomalie reprezentând un important zăcământ de minereuri de fier. în istoria războaielor lui Darius. care s-au executat în Dobrogea la Altân-Tepe (1927-1928). În facultate s-a remarcat prin calităţile sale în faţa unor profesori ca Ermil Pangrati. Rezultatele cercetărilor efectuate au fost publicate în lucrarea de referinţă "Studii geologice şi miniere în Munţii Apuseni". care în secolul XIX s-a refugiat în Muntenia pentru a scăpa de asuprirea austro-ungară. începând din anii 1927-1928. Mircea Socolescu s-a adus o contribuţie importantă la descrierea structurii geologice adânci (crustei) din teritoriul 232 . ei au extras aproximativ 500. o şcoală secundară recunoscută pentru calitatea profesorilor şi exigenţa acestora. În perioada ocupării romane. prospecţiuni şi explorări pentru mineralizaţiile auro-argentifere şi polimetalice efectuate în ultimii 50 de ani. Procopiu care a stabilit variaţiile seculare ale câmpului magnetic în regiune. în care după o exploatare a minereurilor de peste 2000 de ani se considerau epuizate. Herodot. cunoscuţi pe plan mondial. unde a absolvit Facultatea de Mine şi Metalurgie. geofizice şi prin lucrări miniere. după întoarcerea în ţară în anul 1926.000 kg aur şi 950. Bucium. Prin activitatea lui. colonel în armata română. contra sciţilor. Zlatna. Ei au introdus metodele geofizice aplicate pentru cercetarea zăcămintelor româneşti. Mircea Socolescu rămâne în istoria ştiinţei româneşti ca specialist în exploatarea minereurilor neferoase şi auro-argentifere şi prin contribuţiile originale la metodologia primelor prospecţiuni geofizice din România. lângă Constanţa. Tatăl său. Toma Petre Ghiţulescu. Mircea Socolescu şi T. Pornind de la aceste informaţii. cu o hartă geologică a Munţilor Apuseni. identificând 410 perimetre noi. Octavian Socolescu. Ghiţulescu au devenit celebri prin cercetările efectuate în Munţii Apuseni. Ruda ş.Geofizician. Socolescu şi Ghiţulescu au efectuat cercetări geologice complexe. A urmat cursurile Liceului "Gh. Prin cercetările gravimetrice şi magnetometrice conduse de ing. Mircea Socolescu s-a născut la 14 iulie 1902 în Bucureşti. a lucrat la Institutul Geografic al Armatei. După absolvirea facultăţii a fost trimis în Franţa. Informaţii din cronicile istoricilor atestau existenţa unor zăcăminte de aur în Munţii Apuseni. obţinând titlul de inginer de mine şi metalurgie. folosite ulterior de Şt. a vegheat la instruirea fiului său până la terminarea liceului. când pentru faptele sale de arme a fost răsplătit cu ordine şi medalii. Macovei. Grupul de ingineri Sabba Ştefănescu.

A fost primul cercetător român care prin concepţiile sale a precedat teoria tectonicii globale. elaborând metode şi tehnici de prelucrare a datelor.României. În calitatea sa de geolog şef la Trustul de Prospecţiuni şi Explorări Geologice (TPDEMN). El este unul dintre ctitorii Observatorului Electromagnetic de la Căldăruşani (jud. Rezultatele cercetărilor sale se găsesc publicate în patru tratate de specialitate şi peste 60 de articole. Urmărind programele de explorare elaborate de el. Nu putem trece peste faptul că în tinereţe a făcut sport de performanţă în cadrul Clubului Politehnica Bucureşti. Încă din tinereţe a beneficiat de o recunoaştere internaţională. Prospecţiuni radiometrice utilizate în interpretări geologice (1958). A efectuat cercetări în Macedonia (1936-1937).a. fiind apreciat pentru comunicările interesante pe care le-a prezentat. S-a stins din viaţă la 5 octombrie 1993. Fizica şi structura scoarţei terestre din România (1975) ş. Dintre acestea cităm: Calculul reţelei de pendul din România (1956). unde i s-a propus un contract pentru Rhodezia. a identificat la nivele adânci minereuri radioactive. Studenţii lui îşi amintesc de cursurile complexe. a elaborat programe de cercetare pentru zăcământul cuprinfer Moldova Nouă. completate cu demonstraţii matematice greu de înţeles la prima vedere. În calitate de director tehnic al unor unităţi de prospecţiuni şi explorări. Timp de 25 de ani a fost profesor şef de catedră la Facultatea de Geologie a Universităţii Bucureşti. fapt consemnat în presa vremii. Explorarea geologică (1970). Pentru activitatea lui ştiinţifică şi practică a fost ales membru de onoare al Academiei Române la 31 mai 1993. La examene era exigent.a. Ilfov). Moritz (1928) într-un echipaj de bob 4+1. dar totul se sfârşea cu bine prin bunăvoinţa care o demonstra faţă de studenţi. ŞERBAN SOLACOLU 233 . dar descifrate cu bunăvoinţă la consultaţii. A participat la Congresul Geologic Internaţional de la Paris (1938). A participat la numeroase congrese mondiale de specialitate. făcând parte din echipa de rugby şi a participat la a doua Olimpiadă de iarnă de la St. pentru zăcămintele de fier de la Ghelar-Teliuc din Munţii Poiana Ruscăi ş. le-a dotat cu aparatură geofizică modernă.

Tot pe baza cercetărilor sale au fost puse în funcţiune noi fabrici de ciment la Medgidia. "Asupra unui ciment marin românesc" (1935). Întors în ţară. Bicaz şi de materiale refractare la Turda şi Dej. care a condus la posibilitatea de apreciere a calităţii acestor produse. Aplicând în practică rezultatele de laborator. Prin cercetările sale. a realizat cimenturi hidrotehnice din care s-au constituit betoanele utilizate la construcţia barajului de la Bicaz şi a altor baraje construite ulterior. magnezitice şi crommagnezitice suprarefractare realizate de Şerban Solacolu. a cărui conducere în calitate de director i-a fost încredinţată şi al cărui fondator este. când a fost pensionat. Ca rezultat al studiilor sale. "Consideraţiuni asupra S-a 234 .1905-1980 Autorul unor cercetări aplicate cu succes în industria materialelor de construcţii născut la Bucureşti la 30 decembrie 1905. Cercetările sale s-au îndreptat şi asupra stării vitroase (sticloase) a silicaţilor. unde şi-a pregătit teza de doctorat cu marii profesori W.Secţia industrială. Astfel i s-a dat sarcina de organizare a Institutului de Cercetări pentru Materiale de Construcţii. a pus la punct procedeele de fabricare a unor mase ceramice şi electroceramice cu caracteristici mecanice şi electrice superioare. cu aplicaţii în producţia materialelor refractare şi a cimenturilor speciale. În calitate de şef de secţie la Centrul de Chimie Anorganică Bucureşti. În paralel cu munca de profesor. El a adus contribuţii valoroase la cunoaşterea fizico-chimică şi îmbunătăţirea tehnologiei lianţilor. a realizat în ţară prima producţie de refractare bazice. precum şi cimenturi pentru consolidarea găurilor de foraj şi pentru rezistenţa la apa de mare şi cu mare rezistenţă la variaţiile de temperatură. În acelaşi timp a elaborat şi o sistematizare a zgurelor metalurgice. Kuhl. compoziţia unor ceramici fine. şi-a început cariera ca asistent la Catedra de chimia fizică a silicaţilor în anul 1934. s-a dedicat cercetării silicaţilor. Urmărind pe baza unor tehnologii originale. Rezultatele cercetărilor sale le-a expus într-o serie de tratate de referinţă. A fost trimis cu o bursă pentru specializare la Şcoala Politehnică Superioară (Politehnica) Charlottenburg din Berlin (1930 -1933). Utilizându-se produsele refractare. În anul 1933 şi-a susţinut teza cu titlul "Aplicarea diagramei Rankin în tehnologia cimentului". A introdus pentru prima dată în ţară cursul de "Chimia silicaţilor tehnici". a efectuat studii teoretice în domeniul fizico-chimiei silicaţilor. Eitel şi H. Cercetările sale sau concentrat şi asupra echilibrelor termice ale cimenturilor Portland şi aluminoasei pentru care a realizat o sistematizare. Ulterior a demonstrat organelor competente nevoia de a exista un institut care să aibă ca tematică studiul silicaţilor. s-a mărit capacitatea de producţie a Combinatului Chimic Făgăraş. ceramicei şi sticlei. devenind profesor şef de catedră în 1948. dintre care cităm: "Asupra naturii rezistenţei mecanice a cimentului Portland în raport cu constituţia lui Klinker" (1933). După terminarea liceului s-a înscris şi a absolvit (1928) Şcoala Politehnică din Bucureşti . Şerban Solacolu a pus bazele studiului echilibrelor termice în sistemele silicatice si oxidice. zgurelor refractare. A mai realizat pentru prima oară în ţară procedee de obţinere a zeoliţilor (site moleculare). După retragerea din activitate a rămas consilier în această instituţie până la sfârşitul vieţii. pentru utilizarea în industria electrotehnică. funcţie pe care a deţinut-o până în anul 1975.

în anul 1963 i s-a oferit "Premiul de Stat" şi în acelaşi an a fost ales membru corespondent al Academiei Române. S-a stins din viaţă la 21. 235 . "Echilibre termice fazale în chimia refractarelor" (1971). Având o contribuţie de mare valoare în cercetarea aplicativă.tehnicii cimentului şi betoanelor româneşti" (1937). care a condus la dezvoltarea industriei materialelor de construcţii în România. martie 1980 la Bucureşti.

1955 Unul dintre marii chimişti ai secolului XX S-a născut la Iaşi în ziua de 5 decembrie 1883. oraş în care şi-a făcut studiile preuniversitare şi cele universitare la Facultatea de Chimie a Universităţii din Iaşi. În 1916 îşi susţine doctoratul cu teza : Săruri complexe de fier (feramine). Gheorghe Spacu în teza sa scrie: „Pentru obţinerea aminelor duble indică o metodă neutralizată până acum anume: acţiunea directă a bazelor asupra sărurilor duble de fier şi diverse metode alcaline. 236 . Prima lucrare ştiinţifică a sa cuprinde un număr de 33 combinaţii noi ale fierului. Prin numeroase experimentări a izbutit să diferenţieze apa de constituţie de apa de cristalizare. În lucrarea de doctorat originală se conturează orientarea cercetărilor savantului. Dorind să se perfecţioneze cu cei mai reputaţi profesori ai timpului pleacă la Berlin unde la Universitatea Regală Tehnică de la Charlottenburg urmează şi cursurile prof. la Facultatea de Chimie din Bucureşti. A reuşit să obţină o nouă clasă de amine complexe cu benzidină şi cu toluidină. care se bazează pe descoperirea unor reacţii noi şi formarea de combinaţii complexe. A dus o adevărată luptă pentru utilarea laboratoarelor şi a creat o şcoală a chimiei româneşti. titular la catedra de chimie anorganică şi analitică a Universităţii din Cluj pe care a deţinut-o până în 1940. Spacu a fost un deschizător de drumuri în domeniul chimiei.GHEORGHE SPACU 1883 . În această lucrare indică metode noi şi originale pentru sinteza unor amine. laboratoarele slab dotate şi clădirea improprie. Îşi continuă studiile la Şcoala Politehnică din Viena cu prof. Spacu a prezentat combinaţiile complexe ale magneziului şi noi tipuri de anioni ale acestuia. Savantul Gh. În timpul Războiului de Reîntregire(1916-1918) a fost mobilizat la Pirotehnia Armatei ca ofiţer chimist. cu o bibliotecă bine înzestrată. Nerst. prof. După ce a trecut toate gradele învăţământului superior. a dovedit existenţa şi stabilitatea a numeroşi ioni complecşi. A creat singur sau în colaborare 125 de metode pentru recunoaşterea şi dozarea unui număr mare de elemente metalice. el a reuşit să prepare şi să dovedească experimental constituţia a 23 de amine complexe ale magneziului. Prin cercetările sale a obţinut noi clase de combinaţii complexe stabilind constituţia acestora. obţinând licenţa în 1906. a fost numit în 1919. Pornind de la acestea a obţinut o serie de combinaţii complexe care au fost utilizate pentru dozarea cobaltului. alţii a căror constituţie nu a fost precizată. a fost bombardată în august 1944.chimia organică. Pornind de la o metodă proprie de sinteză. Spacu şi-a adus o contribuţie deosebită pentru reconstrucţia şi reutilare acestui important locaş de învăţământ . Facultatea de Chimie considerată obiectiv strategic de trupele germane. radicali acizi şi substanţe organice. unde a găsit o situaţie precară. în stare solidă”. Aici a desfăşurat o activitate ştiinţifică intensă unanim preţuită şi recunoscută. Din 1940 a fost prof. prin substituirea moleculelor de apa ale sărurilor duble hidratate a obţinut peste 200 de amine noi. Liebermann. Vortmann pentru chimia analitică şi cu prof. unii necunoscuţi anterior. feroase şi ferice. agregat şi în 1923 prof. Prof.

membru titular(1937).ş. A trecut în nefiinţă la 23 iulie 1955. Spacu a elaborat şi o serie de metode de analize fizico-chimicepotenţiometrice. membru titular activ(1948) şi vicepreşedinte(1944-1948). A fost ales membru corespondent(1927) al Academiei Române. Alături de P. Institutul Pasteur din Paris. Spacu se înscrie în galeria marilor chimişti români. El este considerat ca unul dintre cei mai iluştrii chimişti ai secolului XX. colaborator neobosit al celor mai importante reviste de chimie din lume. Viena şi Washington. Aplicaţiile practice ale cercetărilor sale au condus la fabricarea sulfului şi arsenului din minereuri indigene. Anglia. 237 . la fabricarea îngrăşămintelor minerale.Spacu-. A fost onorat cu numeroase medalii şi ordine şi de două ori laureat al Premiului de Stat 1950 şi 1954. a fost ales membru al Comisiei Internaţionale pentru instituirea tabelelor anuale de constante şi de date numerice de sub preşedenţia lui Fr. electrolitice. Poni şi Istrate numele lui Gh. printre care ale universităţilor din Hanovra. Gh. Franţa şi Germania. S-a preocupat continuu de baza ştiinţifică a producţiei elaborând procese tehnologice de mare importanţă. refractometrice. la fabricarea oxidului de magneziu din dolomite şi serpentine. Göttingen. calorimetrice.Numeroase laboratoare şi instituţii din întreaga lume au folosit metodele analitice rapide. la fabricarea acidului sulfuric pornind de la sulfatul de Ca indigen şi altele. Prof. Joliot Curie şi membru al societăţilor de chimie din Paris. Berlin.a. Metodele elaborate de el pentru analiza minereurilor şi aliajelor au devenit clasice şi standarde în SUA. Autor a 243 de lucrări ştiinţifice originale. Rockefeller Institut for Medical Reserch din New York şi altele.

iar în 1965 i s-a decernat titlul de doctor docent. În domeniul cercetării. mazărea şi altele. s-a ocupat de problemele de mare actualitate internaţională privind mediul înconjurător. În 1932 a fost trimis cu o bursă în Statele Unite. cu care a obţinut titlul de doctor în 1938. 1972. grâul. Ca urmare a acestor studii a obţinut titlul de Master of Science în 1963. Ionescu Sişeşti. prin faptul că îmbina cercetarea fundamentală cu cea aplicativă. 1971. atras din copilărie de misterele dezvoltării plantelor s-a înscris şi a urmat studiile superioare la „Şcoala Agricolă” de la Herăstrău. la 28 aprilie 1905. precum şi asupra plantelor cultivate pe aceste soluri. A lucrat sub îndrumarea prof. într-o familie de agricultori. el şi-a îndreptat atenţia asupra modului de utilizare a îngrăşămintelor chimice şi organice. În acelaşi an a debutat în domeniul cercetării ştiinţifice.L. Sişeşti la teza de doctorat „Influenţa aratului asupra acumulării apei şi nitraţilor în sol şi efectele asupra cantităţii şi calităţii grâului de toamnă”. care i-a îndrumat paşii în cercetare şi al cărui colaborator a devenit mai târziu. Această lucrare. New York(1968.1989 A efectuat studii pedologice complexe. A fost elev al liceului „Andrei Şaguna” din Braşov între anii 1916-1924. Russel la Nebraska. academician Gh. jud. El a efectuat studii pedologice asupra unor tipuri de soluri. cernoziom castaniu. Între anii 1962-1963 a fost profesor şi la Facultatea de Biologie din Bucureşti. am aflat că a devenit profesor titular în 1944 şi în acelaşi an prodecan. El a realizat studii complexe stabilind relaţia dintre gradul de afânare al solului şi doza de nitraţi necesară pentru mărirea producţiei de porumb. iar la Tucson-Arizona a făcut practică cu prof. Din 1972 şi până în 1989 a fost profesor consultant şi a îndrumat numeroşi candidaţi la doctorat. R. Myers şi cu prof. ovăz şi sfeclă. aducând contribuţii de interes mondial în agricultură S-a născut în comuna Cristian.IRIMIE IULIAN STAICU 1905 . Urmărind evoluţia inginerului Staicu în învăţământul superior. Ca urmare a lucrărilor sale de interes economic naţional şi internaţional. Tot în colaborare cu profesorul său Ionescu Sişeşti. Întorcându-se în ţară. În acest sens a fost trimis ca delegat al ştiinţei româneşti la conferinţele internaţionale de la Paris(1967). porumbul. şi-a reluat activitatea didactică la Facultatea de Agricultură din Bucureşti şi cercetările ştiinţifice la ICAR. în 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi laureat al Premiului de Stat. 1973). unde a obţinut titlul de inginer agronom în 1928. Un alt studiu fundamental aplicativ pe care l-a abordat se referă la aplicarea îngrăşămintelor chimice sub formă de ioniţi (schimburi de ioni) la porumb. unde a urmat cursuri de perfecţionare la Colegiul de Agricultură şi Ştiinţe Aplicate din Manhattan-Kansas. condus de prof. cum ar fi brun deschis de stepă. unde a adus contribuţii originale în 238 . a fost deosebit de apreciată. În 1930 şi-a început cariera ca asistent la Facultatea de Agronomie din Bucureşti. Viena(1968) şi Geneva(1971-1973). ca şef de lucrări la Institutul de Cercetări Agronomice al României(ICAR). Braşov. brun roşcat de pădure şi alte tipuri. în scopul practic de mărire a producţiei agricole.

Rezultatul cercetărilor sale a fost concretizat în zeci de lucrări publicate. director general al Institutului de Cercetări Agricole – ICA(1966-1969). astfel: şef al Staţiunii Experimentale Calacea-Timiş.. criza de proteine. 239 . A fost un om al păcii. 1958). identificarea bogăţiilor naturale ale Pământului. din care reţinem pe cele de referinţă: „Distrugerea solului”(1942).probleme privind poluarea. care şi-a dedicat viaţa scopului nobil de a mării cantitatea de hrană a omenirii. Pentru contribuţiile sale remarcabile a fost ales vicepreşedinte al Comitetului Consultativ pentru Aplicarea Ştiinţei şi Tehnicii(1973). în colaborare cu Ionescu Sişeşti(2 vol. şef al Secţiei fitotehnică a Institutului de Cercetări pentru Cereale şi Plante Tehnice de la Fundulea(ICCPT). al iubirii de oameni. „Problemele mediului înconjurător”(1972). A trecut în nefiinţă la 21 martie 1989. „Agrotehnica”. În cadrul activităţii de cercetare a deţinut funcţii de răspundere. Prin prestaţia sa competentă a contribuit la formarea imaginii favorabile a specialiştilor români. sursele nepoluante de energie.

EUGEN E. ŞOFAN
1919 - 1999 Fost preşedinte al Filialei AGIR-Bucureşti

La 7 noiembrie 2000 s-a împlinit un an de la trecerea în
nefiinţă a lui Eugen Şofan, fidel membru al AGIR. S-a născut la Sighişoara, într-o familie de cărturari transilvăneni. Tatăl, Eugen Şofan, a fost profesor de matematică, preocupat de filozofia clasică germană(Kant, Schopenhauer), prieten cu Hermann Obert; mama, Matilda, casnică, activa într-un cerc literar şi era o admiratoare a literaturii clasice ruse(Tolstoi, Dostoievschi). În acest mediu a fost instruit, căpătând noţiuni ştiinţifice dar şi umanistice, care au avut influenţe în dezvoltarea lui intelectuală ulterioară ca inginer, filozof şi poet. S-a remarcat ca un foarte bun elev al liceului de băieţi din Orăştie, la care, în cadrul unor activităţi extraşcolare, a iniţiat şi condus un cerc de planorism. În timpul celui de al doilea război mondial şi-a făcut datoria faţă de patrie, luptând în linia întâi pe linia de răsărit, unde a fost rănit. Iubitor de pace, având sentimente de respingere a războiului, nu a primit decoraţiile care i-au fost atribuite. Întors de pe front, s-a înscris la Institutul Politehnic din Iaşi, pe care l-a absolvit în 1952 cu titlul de inginer, specialitatea maşini electrice şi echipamente. Şi-a susţinut doctoratul în 1962, la Institutul Politehnic Bucureşti. La început, a lucrat în producţie, ca inginer la „Electroprecizia” de la Săcele-Braşov. A trecut apoi în cercetare la IPA şi ICPE-Bucureşti, ca inginer cercetător ştiinţific. Era un bun cunoscător al limbilor franceză, germană şi engleză. A desfăşurat o bogată activitate didactică- asistent, lector şi conferenţiar la Politehnica din Iaşi, la Institutul Politehnic din Bucureşti şi la Academia Tehnică Militară. Ca rezultat al cercetării, a realizat ca autor sau coautor 25 de invenţii brevetate în ţară şi străinătate. Dintre acestea cităm: „Pupitru monitor- procedeu şi instalaţie de acţionare electrică cu monitoare sincronice cu turaţii ajustate”(în funcţiune la Spitalul Pantelimon). A participat cu comunicări originale la conferinţe internaţionale de electrotehnică, a publicat peste 60 de lucrări tehnice cu caracter didactic şi ştiinţific în ţară şi străinătate(Franţa, Germania). Ca filosof, a elaborat „Teoria polivalenţei spiritului uman”, exemplificând aceasta cu faptul că inginerii, care sunt creatorii civilizaţiei practice, nu sunt rupţi de cultura umanistă, unii fiind valoroşi oameni de litere, interpreţi de muzică instrumentală, pictori ş. a. m. d. Citindu-i poeziile, descoperi un suflet sensibil, delicat. Cităm următoarele versuri scrise de el care îl caracterizează: O frunză veştedă ca semn Săpaţi pe crucea mea de lemn, Să ducă vântul călător Povestea unui visător. Ca sincer admirator al profesiunii de inginer şi devotat membru al AGIR, a dus o muncă susţinută şi rodnică în cadrul Filialei Bucureşti şi ca membru în Biroul executiv al Consiliului AGIR.

240

NICOLAE P. ŞTEFĂNESCU
1864 - 1937
În localul „Societăţii Politehnice”, în ziua de 26 august 1934, a avut loc dezvelirea unui basorelief cu chipul din profil al inginerului N. P. Ştefănescu, cel care a condus destinele Societăţii între anii 1920-1931, în calitate de preşedinte. Lucrarea de artă a fost opera sculptorului G. Stănescu. Era duminică, ora 11, când în sala de studii şi consfătuiri a Comitetului de conducere s-au adunat un număr mare de personalităţi din lumea industriei, finanţelor şi ingineri de toate vârstele, membri ai Societăţii. Guvernul ţării a fost reprezentat prin ministrul industriei şi comerţului. În conferinţele lor, cei care l-au omagiat şi-au arătat recunoştinţa faţă de activitatea neobosită a fostului preşedinte, a cărui cea mai importantă realizare a fost contribuţia la construirea sediului din Calea Victoriei nr. 118, precum şi pentru activitatea inginerească pe care a desfăşurat-o, timp de 48 de ani, ca funcţionar de stat şi în industria şi comerţul particular românesc.

Un exemplu de muncă dezinteresată şi entuziastă în cadrul „Societăţii Politehnice”

S-a înscris printre membrii Societăţii în anul 1888, după
absolvirea studiilor. A fost ales, în anul 1907, în Consiliul superior al „Buletinului Societăţii Politehnice”, în care se publicau proiecte şi lucrări originale ale inginerilor români din diferite domenii, ca: mecanică, electricitate, construcţii, minerit şi altele. În anul 1914 s-a stabilit în Bucureşti şi a fost ales membru în Comitet, din care a făcut parte tot restul vieţii. În acelaşi an a fost ales membru în „Comisiunea pentru construcţia localului Societăţii” şi cooptat în „Delegaţiunea permanentă”. Situaţia financiară a Buletinului Societăţii era precară când a fost ales cenzor şi, căutând să o îmbunătăţească, a procurat subvenţii şi reclame bine plătite. În timpul în care la preşedinţia Societăţii(1916-1919) era inginerul Teodor Dragu, vicepreşedinte era N. P. Ştefănescu. După primul război mondial, situaţia Societăţii era jalnică. Localul în care aceasta funcţiona a fost devastat de trupele germane, dar si de cele aliate; acesta era nefolosit. Prin strădania vicepreşedintelui, sediul a fost reparat, activitatea s-a reluat şi s-a dezvoltat. Buletinul reapare în 1919, cu 228 de pagini şi, în anul următor, cu 932 de pagini, realizând şi venituri importante. La sfârşitul anului 1920, apreciindu-se spiritul de iniţiativă, perseverenţa şi entuziasmul său în realizarea obiectivelor Societăţii, i se încredinţează conducerea şi administrarea în calitate de preşedinte, funcţie pe care o va deţine până la retragerea sa, în anul 1931. După ce a preluat funcţia, cu acordul unanim al membrilor, Societatea s-a implicat în toate problemele care priveau dezvoltarea industriei şi economiei româneşti, având o importantă influenţă în luarea de decizii de către politicieni. Căile ferate au fost distruse în timpul războiului, se vehicula ideea concesionării atelierelor C.F.R. şi chiar a întregii exploatări unor firme străine. Societatea, prin preşedintele Ştefănescu, se opune cu argumente bine formulate şi căile ferate rămân în administraţia românească. În problema concesionării 241

construcţiei de şosele moderne, a unificării învăţământului tehnic superior, a respectării titlului de inginer şi în multe altele, ideile emanate de la el au avut efectul dorit şi guvernanţii au ţinut cont de acestea. Iată care era concepţia sa în această privinţă, cităm: „…îmi permit să recomand „Societăţii Politehnice”, ca să continue a examina şi în viitor chestiunile de interes general, în legătură cu cunoştinţele noastre, de a arăta guvernelor părerile Societăţii şi a nu descuraja când cuvântul ei nu este admis. Noi să căutăm să ne facem datoria.” În timpul mandatului său, inginerul Ştefănescu a depus eforturi deosebite pentru îndeplinirea idealului care părea de nerealizat, din lipsă de fonduri, ca Societatea să aibă un sediu în proprietate pe Calea Victoriei, cea mai importantă stradă a oraşului. Soluţia pe care a găsit-o, în 1924, a fost ingenioasă şi realistă. Pe terenul aparţinând Societăţii, construcţia s-a ridicat în coproprietate cu alte societăţi. Subsolul, primul etaj şi magazinele au fost de la început ale societăţii, iar etajul şase a fost cumpărat ulterior. Mobilierul a fost donat de admiratori. Construcţia a fost începută în 1925 şi terminată în 1927, iar inaugurarea oficială a avut loc în ziua de 11 martie 1928. Când totul a fost terminat, Societatea nu avea nici o datorie. La inaugurarea localului, Constantin Olănescu, membru fondator al Societăţii( care nu a putut participa), a trimis o scrisoare din care cităm: „ A fost într-adevăr o baghetă magică şi aceasta a fost iubitul nostru preşedinte activ, Nae Ştefănescu…”

În serviciul economiei naţionale
Copil fiind, în casa părintească a primit o educaţie religioasă bazată pe morala creştină. Şcoala de Poduri şi Şosele, în timpul studenţiei sale, a fost condusă de inginerul Gh. Duca, un pedagog sever, înconjurat de profesori foarte buni, care le cerea studenţilor să fie disciplinaţi şi conştiincioşi. Astfel, a avut parte de o pregătire profesională excepţională. A absolvit facultatea şi a obţinut diploma de inginer în anul 1877, după care a fost angajat de ilustrul inginer Anghel Saligny, în Serviciul poduri şi docuri, la centrala din Bucureşti. Aici a lucrat ca inginer proiectant pentru docurile din Galaţi şi Brăila. La cererea sa este transferat la Galaţi, unde va conduce şantierul de construcţie a docurilor, în calitate de inginer asistent. Apoi a fost delegat de Saligny să supravegheze şi recepţioneze calitatea oţelurilor fabricate pentru podurile peste Dunăre, Borcea şi alte poduri mai mici de cale ferată, sarcină de serviciu pe care a executat-o timp de doi ani la diferite uzine din Germania(Krupp), Franţa(Creusot) şi Belgia. În anul 1895 este numit director superior al docurilor din Galaţi şi Brăila şi din anul 1897 cumulează şi funcţia de director al N.F.R.(Navigaţia Fluvială Română). În aceste funcţii a avut iniţiative organizatorice, legislative şi de ordin social. A proiectat şi executat importante lucrări de instalaţii şi mecanizare a celor două poduri dunărene. A iniţiat un sistem de retribuire a muncitorilor, prin care ei să participe la beneficii şi, înainte de a se fi introdus legislaţia asigurărilor pentru muncitori, a construit o casă de ajutor pentru personal, prin care erau asiguraţi bolnavii şi accidentaţii şi se acordau pensii de bătrâneţe. După 27 de ani în serviciul statului, timp în care a trecut prin toate treptele ierarhiei inginereşti, de la inginer asistent la cea mai înaltă, aceea de inginer inspector general, în anul 1914 trece în serviciul particular: la propunerea şi insistenţa inginerului Vintilă Brătianu, se transferă la Banca Românească în funcţia de director, ca după un an să fie avansat director general şi apoi preşedinte al consiliului de administraţie şi administrator delegat. Aici, timp de douăzeci de ani, a dus o activitate prin care a influenţat dezvoltarea economică şi industrială a ţării, acordând credite întreprinzătorilor români care prezentau garanţii. În afara ocupaţiilor pe care le-a onorat pe termen lung, a avut şi alte însărcinări. În timpul războiului a fost trimis să instaleze în Rusia un atelier pentru repararea armamentului Armatei Române. A făcut parte din comisiile tratatelor de pace de la Bucureşti şi Paris şi din 242

delegaţia la Conferinţa de la Geneva. A fost preşedinte al Consiliului Superior al Apelor, care a elaborat prima lege a apelor. S-a retras din activitate după 47 de ani de muncă. A încetat din viaţă la 14 iunie 1937. Prin munca depusă în slujba ţării şi a Asociaţiei inginerilor, rămâne un admirabil exemplu de urmat.

243

SABBA I.S. ŞTEFĂNESCU
1902 - 1994 Fost membru al Academiei Române, profesor universitar, om de ştiinţă şi practician, recunoscut în cercurile internaţionale de specialitate.

S-a născut la 20 iulie 1902 la Bucureşti. Tatăl său, Sabba I.
Ştefănescu, a fost un cunoscut paleontolog, profesor la Universitatea din Bucureşti şi membru al Academiei Române. A urmat cursurile liceului “Sfânul Sava” şi ale liceului “St. Louis” din Paris, obţinând bacalaureatul în 1919. În copilărie a cunoscut în casa părinţilor săi personalităţi ale geoştiinţelor româneşti şi străine, a asistat la discuţii savante privind cercetarea globului terestru şi despre resursele minerale. Fascinat de cercurile fundamentale şi aplicative ale Geologiei, sa înscris la Şcoala Naţională Superioară de Mine din Paris, ale cărei cursuri le-a urmat între anii 1920-1924, obţinând titlul de inginer minier. În deceniul al treilea al secolului XX se dezvoltă ca o ştiinţă de sine stătătoare geofizica aplicativă. Până la apariţia acesteia, cercetările şi prospecţiunile geologice se efectuau prin observare directă, această ştiinţă fiind descriptivă. Prin utilizarea tehnicilor geofizice, bazate pe măsurarea în teren a caracteristicilor fizice ale rocilor, geologia devine o ştiinţă tehnică inginerească. Atras de perspectivele de investigaţie ale geofizicii, Sabba Ştefănescu a făcut un stagiu de practică la firma fraţilor Schlumberger, cunoscuţi ca teoreticieni în domeniul şi ca fabricanţi de aparatură pentru măsurători geofizice. În colaborare cu C. şi M. Schlumberger, a efectuat o serie de cercetări punând bazele teoretice ale metodelor de măsurători electrometrice în sondajele verticale, la straturile sedimentare cu stratificaţie plan-paralelă. Rezultatele acestor cercetări au fost publicate la Paris. Exprimarea rezistivităţii aparente sub formă de integrală este utilizată şi în prezent în practica sondajelor electrometrice. Întors în ţară, îşi începe activitatea la Institutul Geologic al României, unde între anii 1937-1967 a funcţionat ca şef al Serviciului de prospecţiuni geofizice. În această calitate a dezvoltat continuu prospecţiunile prin metode electrometrice, magnetometrice, radiometrice, seismometrice de câmp şi în foraje. Împreună cu colaboratorii săi a căutat să îmbunătăţească bazele teoretice ale metodelor de investigaţie geofizică. În anul 1945, având la activ numeroase comunicări ştiinţifice şi lucrări publicate, şi-a susţinut doctoratul. Cercetările sale s-au desfăşurat în problemele teoretice ale câmpurilor diferenţiale, ale liniilor de câmp magnetic şi circuitelor electrice filiforme. Dintre lucrările lui devenite clasice în domeniu cităm: Etudes theoretiques sur la prospection electrometrique du soussol, 3 vol. (1929-1947); Liniile de câmp magnetic ale unui curent rectiliniu de două ori cotit (1951); Elemente de teoria câmpului magnetic (1960); Noi metode de cercetarea pământului la mare adâncime (1971); Problemele geofizice actuale ale subsolului românesc (1971) ş.a. În învăţământul superior a activat între anii 1950-1967. A fost şef de catedră la Institutul de Geologie şi Tehnică Minieră din Bucureşti; după mutarea acestuia la Petroşani a fost transferat la Institutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti. Studenţii aşteptau cu nerăbdare orele de curs ale profesorului Sabba Ştefănescu. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1946. În anul 1952 i sa acordat Premiul de Stat pentru lucrările de prestigiu prin care a afirmat geofizica românească pe plan mondial. 244

Nabighian. un om care nu poate fi uitat. al cărei preşedinte de onoare a devenit. Într-un articol omagial doi dintre foştii săi studenţi. la 15 aprilie 1994. D. scriau: “A fost un profesor care ne zâmbea cu prietenie. Acest pionier al geofizicii româneşti şi mondiale s-a stins din viaţă. membru fondator al Societăţii Române de Geofizică. iubitor de filozofie. un strălucit interlocutor. personalităţi actuale ale geofizicii. preşedinte al Comitetului Naţional Român de Geodezie şi Geofizică.A fost preşedinte al Secţiei de Geologie. Geofizică şi Geografie a Academiei Române. după o scurtă suferinţă. Această asociaţie inginerească desfăşoară o vastă activitate ştiinţifică în ţară şi străinătate. Zugrăvescu şi M. 245 . Recunoaşterea activităţii sale internaţionale s-a realizat şi prin alegerea ca membru de onoare al prestigioasei Societăţi a Prospectorilor Americani şi al Uniunii Americane de Geofizică. fiind afiliată la AGIR.

Gh.. Numele lui este legat de dezvoltarea radiofuziunii. a efectuat cercetări asupra ciocnirii particulelor de energii foarte mari şi de aplicaţii ale elctronicii în fizica nucleară. Mihai Drăgănescu ş. fiind numit asistent la Catedra de electricitate şi electronică.1957). În ziua de 7 martie 2001 a fost comemorat la 100 de ani de la naştere si 40 de ani de la trecerea în nefiinţă.a. Secţia de 246 . de modulaţia în frecvenţă a generatoarelor de înaltă frecvenţă. Printr-o muncă organizatorică susţinută a reuşit să dea o formă unitară învăţământului politehnic pentru radiocomunicaţii. să formeze serii de ingineri care îl recunosc ca pe un mare profesor şi să afirme numeroase personalităţi. dintre care cităm pe Edmond Nicolau. tratatele de mare valoare Circuite electronice (3 vol. unde a condus sectorul metodicii experimentale şi Laboratorul de cercetări nucleare (1947-1952). La Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele a fost şeful secţiei de electricitate şi director adjunct ştiinţific. şi la Facultatea de Matematică. nu s-a ivit prilejul să fie ales membru titular.a. devenind conferenţiar (1928-1942) şi şef al catedrei (1942-1961). 1952) şi Tuburi şi circuite electronice (1955 . TĂNĂSESCU 1901 . Universitatea Bucureşti. Cartianu. de relaxare ş. Ca rezultat al cercetărilor ştiinţifice a stabilit o metodă analitică pentru determinarea condiţiilor de funcţionare a triodelor. Resonance des circuits cuplees (1942). unde şi-a continuat pregătirea la Colegiul Marconi din Londra. A fost ales membru corespondent al Academiei Romane în 1952. Cariera sa didactică s-a desfăşurat pe o perioada de 38 de ani. care i-au continuat opera ştiinţifică şi tehnică. A plecat în Anglia pentru perfecţionare în 1928. În 1942 şi-a susţinut teza de doctorat la Politehnica din Bucureşti..TUDOR A. Emil Giurgea. lucrând ca amplificatoare audio de putere. În cadrul. Amplificatorul de audiofrecvenţă. de începuturile industriei române de electronică şi de introducerea tuburilor şi circuitelor electronice. Face parte din grupul personalităţilor care au marcat istoria electronicii româneşti în prima perioadă de dezvoltare: Augustin Maior. în cadrul unui simpozion organizat de Academia Română. Dintre lucrările publicate cităm: Asupra soluţionării tehnice a problemei radiodifuziunii în România (1940). Studiile liceale (1912-1919) şi cele superioare (1919-1923) le-a urmat la Bucureşti. În acelaşi timp a urmat cursurile la Şcoala Politehnică pe care a absolvit-o cu titlul de inginer. După terminarea studiilor şi-a început activitatea didactică. a realizat stabilizatoare de curent şi de tensiune. care a apărut în 3 ediţii.a. de unde a obţinut titlul de licenţiat în matematici. Institutului de Fizică Atomică de la Dubna s-a preocupat de alimentarea electromagneţilor. Din cauza morţii sale timpurii. Ion Iancu Constantinescu ş. cu subiectul „Contribuţii de lucru ale amplificatoarelor modulate”. Dragomir Hurmuzescu. la 7 august 1961. Combaterea perturbării radiofonice (1940). amplificatoare de tensiune. apărut în 1972 (postmortem). A fost solicitat la Institutul de Cercetări Nucleare de la Dubna.1961 Fondatorul şcolii româneşti de electronică S-a născut la Bucureşti în ziua de 2 martie 1901.

dispozitive şi automatizări electronice. 247 . calculatoare.ştiinţa şi tehnologia informaţiei. al cercetării ştiinţifice româneşti în domeniu. al construcţiei de aparate electronice româneşti. în colaborare cu Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din Universitatea Poitehnică Bucureşti. preşedintele secţiei de tehnologia informaţiei.” Memoria lui a fost cultivată în rândurile studenţilor români prin Premiile „Tudor Tănăsescu” care se acordă începând din 1979 la Universitatea Politehnică Bucureşti şi ulterior la nivel naţional şi Premiul „Tudor Tănăsescu” care se acordă de Academia Română începând din 1990. al organizării laboratoarelor şi de noi şi noi activităţi ca electronica nucleară. l-a caracterizat astfel: „Este principala personalitate istorică în domeniul electronicii……este punctul de pornire al formării cadrelor româneşti de electronică. industrială. Comitetul Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST). Dl academician Mihai Drăgănescu. În cadrul acestei manifestări omagiale au rostit alocuţiuni membri ai Academiei şi profesori universitari specialişti în electronică.

Pentru uzul studenţilor a publicat două cursuri. a încetat din viaţă fulgerător. A efectuat specializări în Germania. judeţul Hotin. dintre care cităm „Cartare şi analiza solurilor” (1955). Eufrosina. a combătut corupţia şi practicile care au condus la declinul agriculturii româneşti. Doctor Honoris Causa om de cultură şi ştiinţă. învăţământ. membru activ al AGIR. ca publicist şi ca om politic. la Târnova. unde în 1957 a ajuns şef de serviciu şi consilier. Admirator al ţăranului român „făcător de pâine”. ecologie. A fost apreciat ca specialist. S-a născut în ziua de 25 noiembrie 1925. A publicat mai multe volume de eseuri. membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. În aceste eseuri se reflectă dragostea şi preocuparea faţă de prezentul şi viitorul ţării şi idealul unirii Basarabiei cu România. toate de referinţă pentru specialişti. Valorosul 248 . Tatăl. Când Basarabia a fost ocupată de trupele sovietice. Piteşti si Timişoara. Mihai. A publicat 12 cărţi de specialitate. În domeniul umanistic a publicat numeroase articole în care. cunoscător a 12 limbi străine – dintre care germană. în plină efervescenţă creatoare în ziua de 12 aprilie 2001. membru în Colegiul director şi colaborator apropiat al „Universului ingineresc”. În ultimul an de studii universitare a fost angajat ca inginer pedolog la Timişoara. cu idei originale. În activitatea politică a debutat în anul 1990. Basarabia. ca şef de promoţie cu diplomă de merit (1952). Recunoscându-i-se calităţile. i-a dedicat numeroase poezii pline de sensibilitate. Ecologia şi organizarea teritoriului. valorificarea resurselor funciare. în care îşi arăta sentimentele faţă de pământul agricol şi truditorii lui. organizarea producţiei agricole. În 1975 a fost declarat doctor docent în ştiinţe agricole la Institutul Agronomic Bucureşti. A absolvit Facultatea de Agronomie. cel de al treilea fiind sub tipar. engleză. a fost ales ca secretar general ştiinţific al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (1976 . cu obiectivitate şi curaj. După un an de activitate pe teren a fost chemat în calitate de coordonator pe tară în Ministerul Agriculturii. Cursurile liceale le-a urmat la Cernăuţi.1987). Şi-a luat doctoratul în pedologie (1965) la Institutul Agronomic din Bucureşti. membru al Consiliului AGIR. profesor universitar doctor docent.2001 Inginer. casnică. el fiind cel mai mic dintre cei 11 copii ai familiei. la Bonn. Între 1987 – 1992 a lucrat ca cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Pedologice şi Agrochimice.DUMITRU TEACI 1925 . Stuttgart. Pedologia cu bazele geomorfologiei şi bonitatea terenurilor agricole. cercetare ştiinţifică. Activitatea lui s-a desfăşurat pe mai multe direcţii – producţie. franceză. numeroasa familie Teaci s-a refugiat la Piteşti. unde a predat cursurile: Organizarea teritoriului agricol. A fost un talentat cercetător al solurilor. A fost lector după care a devenit profesor la Facultatea de Geodezie din Institutul de Construcţii Bucureşti. Gottingen. „Solurile României” (1964) şi 175 de articole în domeniile pedologie. şi creatorul unei metode de cartare pedologică care îi poartă numele. Din 1985 a condus activitatea de doctorat în pedologie. A făcut 7 clase în comuna natală. dintre care 30 au fost publicate în străinătate. a fost agricultor şi mama.

Teclu şi erau mândrii de prestigiul concetăţeanului lor. cu idealul de a lucra ca arhitect. Activitatea era la început şi Nicolae Teclu a fost dintre acei chimişti români care s-au făcut cunoscuţi în întreaga lume prin deschiderea de noi orizonturi în domeniu. a publicat o serie de articole privind relaţiile dintre chimie şi artele plastice. Pasionat de chimie şi de artele plastice. acţiunea pentaclorurii de fosfor asupra anhidridei acidului wolframic. după care a plecat la Viena. combustia gazelor. chimist al Imprimeriei Imperiale. fiind profesor la Catedra de chimia pigmenţilor şi la Monetăria Statului Austriac. unde a terminat liceul şi a luat bacalaureatul.1916 Chimist şi inventator cunoscut în întreaga lume S-a născut la Braşov în ziua de 18 octombrie 1839. A urmat şcoala primară şi primele clase de liceu la Braşov. pe care le-a continuat tot restul vieţii şi ale căror rezultate le-a publicat în Buletinele Academiei Române şi în diferite reviste de specialitate din străinătate. Teclu.NICOLAE TECLU 1839 . Ludwig la chimia analitică şi pe Redtenbacher la tehnologia chimică. a lucrat ca profesor de chimie la Gimnaziul Român din Braşov. Se afirma ca nu va ajunge niciodata o ştiintă adevarată. S-a întors în ţară în 1864. Teclu a desfăşurat o activitate ştiinţifică bogată în domeniul chimiei anorganice. În epoca în care a trăit N. la Goalpara din Assan. cu gândul de a înfiinţa în tară o fabrică de hârtie. unde şi-a continuat studiile de arhitectură şi a obţinut diploma de arhitect. sulfurii de amoniu etc. având ca profesori pe E. într-o familie înstărită de orăşeni. la analize asupra silicaţilor. apoi ca profesor de chimie la Academia de Comerţ şi la Academia de Arte Frumoase. Dupa anul II a plecat la Berlin. El scria prietenilor săi că s-a întors la perfecţionarea în domeniul chimiei. scriitorul Ioan Slavici povesteşte că el şi Eminescu au asistat la pasionantele experiente de chimie ale lui N. Negăsind capitalul necesar şi nici susţinători. S-a înscris la Politehnica din Viena. După obţinerea titlului de inginer chimist. unde a urmat cursurile de chimie. capacitatea de explozie a amestecului de gaze ş. Ludwig. În amintirile sale. 249 . chimia era o ştiintă tânără.a. unde a lucrat la început ca asistent al prof. unde a efectuat un stagiu de inginer la binecunoscuta fabrică de hârtie din Schlögemühl. În 1868 pleacă din nou la Viena. studiul flăcării. dar negăsind de lucru s-a întors la Viena. Sunt cunoscute în întreaga lume cercetările sale privind electricitatea atmosferică. Primele descoperiri şi lucrări ale sale se referă la Studiul chimic asupra unor meteoriţi căzuţi în India. pentru că legile sale nu se exprimă matematic. unde a introdus pentru prima dată cursul de gimnastică ratională si a întemeiat Societatea Reuniunea de Gimnastică şi Cântări. Tot din perioada tinereţii a efectuat cercetări asupra arderii. a plecat la Munchen unde s-a înscris la Academia de Arte Frumoase – Secţia de arhitectură. tehnologia hârtiei.

Teclu a devenit membru corespondent al Academiei Române şi membru titular în 1879. Având o bază de existenţă şi pentru cercetările sale în străinătate. pe care în ţară nu o putea avea. dispozitive pentru experienţe didactice şi altele. Într-o scrisoare adresată prietenilor săi îşi arăta dorinţa ca după Marea Unire să se alăture conaţionalilor săi la Universitatea din Bucureşti. necesare prevenirii exploziilor de grizu. savantul s-a simţit legat de România şi a întreţinut relaţii neîntrerupte cu oamenii de ştiinţă români. este superior prin faptul că reglarea admisiei se face cu un obturator conic. Despre caracteristicile flăcării. asemanator cu becul Bunsen. În anul 1877. Dintre cele 150 de lucrări publicate. A realizat ozonizatoare de diferite tipuri. unul dintre primele fotometre. Contribuţii la caracteristicile lămpii. pentru sinteza şi descompunerea apei. În 1900 a inventat becul de laborator care îi poartă numele. Teclu venea în ţară special pentru a participa la sesiunile Academiei. N. cităm: Despre pigmentele anorganice. generatoare de gaz pentru obţinerea unui curent continuu. Becul Teclu. în care sunt descrise descoperirile şi invenţiile sale. care este folosit şi în prezent în laboratoarele de chimie din toate ţările. pentru înregistrarea exploziilor de gaze şi determinarea continuă a compoziţiei aerului din mine.J. pe care l-a prezentat la Congresul Internaţional de Chimie de la Viena din 1898. iar între anii 1910 – 1913 a fost preşedinte al Secţiei ştiinţifice a Academiei Române. Invenţia a fost brevetată în Austria şi realizată pe scară industrială de firmele W. 250 . Rohrbeck’s Nachtolger din Viena şi Franz Hugershoff din Leipzig. cu reglare a curentului de aer şi gaz.A inventat „Aparatul pentru determinarea transparenţei corpurilor”. Marele chimist Petre Poni povestea că aproape 4 decenii N. aparate pentru prepararea amestecurilor detonante. Relaţiile dintre chimia organică şi anorganică. la care se folosea un bec cu filament din platină şi iridiu. fapt care realizează un amestec mai bun al aerului cu gazul şi o temperatură mai înaltă. Nicolae Teclu este inventatorul şi realizatorul unor aparate pentru prepararea dioxidului de carbon solid. Aceasta nazuinta nu i s-a îndeplinit pentru ca a trecut în nefiinţă la 13 iulie 1916 la Viena.

Margareta. Urmare a ocupării Basarabiei de trupele sovietice. Tatăl său. Din această îndârjire de a practica corect şi cu probitate meseria de inginer constructor a intrat în conflict cu guvernanţii şi cu inchiziţia comunistă. La Facultatea de Construcţii din Bucureşti problema era studiată de către specialişti.. Trăise personal experienţa cutremurului din 1940. După absolvirea facultăţii este repartizat la Institutul de proiectări în construcţii din Bucureşti. în oraşul Soroca din Basarabia. inginerul Ursu cunoştea faptul că ţara noastră este situată într-o regiune seismică şi că seisme au avut loc la intervale aproximativ regulate. victime umane şi blocuri prăbuşite. care a afectat jumătate din construcţiile din teritoriul României. era originar din Galaţi. Sulina. dar s-a păstrat tăcerea. care a fost recunoscut ca unul dintre cele mai moderne din ţară. Tulcea.R în care cerea să se înlăture urgent urmările cutremurului. Astfel prestaţia sa profesională a salvat vieţi omeneşti şi bunuri materiale. Specialist în calculul structurilor de rezistenţă. După catastrofa de la 4 martie 1977. Între anii 1932-1936 urmează şcoala primară şi apoi primele clase de liceu. În anul marelui cutremur din 1977. familia Ursu se refugiază la Galaţi. Soluţia 251 . pe când alte construcţii edificate pe baza "indicaţiilor" s-au prăbuşit . unde îşi dă şi bacalaureatul. ca şef de atelier. Din acel moment. Săvineşti. Spitalul din Târgu-Mureş. Datorită acestui fapt. nici unul dintre obiectivele proiectate de colectivul pe care îl conducea nu a fost avariat de seismul din 4 martie 1977. a adresat proteste scrise conducerii institutului şi presei. Toate ziarele. prin comunicări ştiinţifice şi în publicaţii de specialitate.1987 Gheorghe Ursu s-a născut la 2 iulie 1926. precum şi în Bucureşti (peste treizeci de mii de apartamente). Gheorghe Ursu se opune intruziunii politicului în construcţii şi continuă să proiecteze pe baza calculelor luând în consideraţie coeficienţii de rezistenţă seismică.C. a avut loc un cutremur cu urmări tragice. a adresat scrisori posturilor de radio străine.EMIL GHEORGHE URSU 1926 . indicaţiile deveniseră obsedante. Buzău şi pe litoral. din Măgura Livei. unde va lucra neîntrerupt treizeci şi cinci de ani până în 1985. Presa centrală .00. ciment. Între anii 1945-1950 este student la Politehnica din Bucureşti Facultatea de Construcţii. au început geologii şi geofizicienii români studii sistematice asupra acestui fenomen. laşi. Ambii părinţi au fost medici chirurgi. Ca revoltă."Scânteia" şi altele . cu urmări catastrofale. care transmiteau în limba română. În calitatea pe care a avut-o în institut a proiectat cartiere de locuinţe în Galaţi. al P. Vasile Ursu. mama. Acestea au fost difuzate şi desigur auzite şi de oficiali. În acele timpuri erau "indicaţii" permanente pentru reducerea consumului de materiale de construcţii.a. Nicolae Ceauşescu a convocat o şedinţă a biroului politic al C. erau pline de articole care "demonstrau" câte construcţii în plus se pot realiza prin acest tip de economii. la Soroca. iar inginerii constructori au căutat soluţii de rezistenţă antiseismice pentru clădirile pe care le ridicau. ceea ce afecta structura de rezistenţă.C. radioul şi televiziunea preamăreau ideile "geniale" ale dictatorului. Aici. a fost realizat sub conducerea sa. dar fără nici un rezultat. Bazându-se pe cunoştinţele ştiinţifice şi pe practica sa consistentă. fier beton ş.şi cea locală. chiar şi în ziua de 4 martie 1977 când. Pentru a aduce la cunoştinţa opiniei publice pericolul pe care îl reprezentau indicaţiile dictatoriale. la ora 21. Năsăud. Gheorghe Ursu continuă să înveţe la liceul "Vasile Alecsandri". consemnate şi de cronicarii din secolele trecute.

care comentează pe larg adevărul. alcătuieşte şi publică un album de arhitectură contemporană. când i-a fost confiscat de securitate. copiii sau prietenii. nu inginerească.T. În literatură debutează în anul 1944. unde sunt citite în emisiuni şi comentate. a intrat într-un grup de elevi contestatari ai regimului nazist. Se opune din nou cu vigoare. restul fiind distruse prin tocare (fapt pentru care 252 . era ţinut sub cheie. cu mult curaj. Avea o curiozitate deosebită şi a dorit să păstreze tot ce a văzut interesant. trebuia să se umple crăpăturile. postului de radio "Europa Liberă". altele rămase în manuscris. presentimente" rămâne nepublicat. solicitată de editura "Albatros" în 1970 spre a fi publicată imediat. În anul 1948. i se publică volumul "Numai doi'. format din 61 de caiete. În dorinţa de a vedea muzeele Europei şi oraşele despre care citise. dar şi la competiţiile sportive şi practica înotul. se pot scrie multe. scriitorul. călătorul şi atitudinea lui cetăţenească. mergea la operă. dar faptul că ţine un jurnal era cunoscut de multe persoane. la editura "Dacia" din Cluj. că a pune în aplicaţie aceste "indicaţii" reprezintă un act criminal premeditat. Având parte din familie de o educaţie cu largă deschidere spre cultură. Conducătorul lor era scriitorul Iordan Chimet. În domeniul poeziei. Franţa. să se adreseze prin scrisori. cinematograf. fapt care conduce la excluderea lui din organizaţie. Nu poate refuza. dar şi mai multe confiscate şi distruse. poezii. dar devine incomod prin atitudinea şi prietenia cu anticomunişti cunoscuţi. totul în numai 35 de zile. admiratori ai sistemelor anglo-franco-americane. toţi scriitori cu concepţii profund democratice.politică era cosmetică. dar care nu a văzut lumina tiparului decât după revoluţie. Gheorghe Ursu a înţeles. Aceste poezii reprezintă un mesaj de dragoste către umanitate. La acest jurnal nu avea acces nimeni. ca şi mulţi alţii. în colaborare cu regizorul Mirel Ilieşu. cu un microeseu care a apărut în pagina literară condusă de Miron Radu Paraschivescu. dar nu a luat măsuri severe. unele publicate. este solicitat să intre în Uniunea Tineretului Comunist (U. privitoare la hotărârile politice pentru înlăturarea efectelor cutremurului.1971. pe când era în viaţă. ai cărui colaboratori erau Ion Caraion şi Virgil Ierunca.a început urmărirea declarată. volumul "Presentimente. Din acest grup făcea parte şi Camil Baciu. în ianuarie 1985 . aşa cum de altfel s-a şi procedat. O echipă de securişti îi face descindere la domiciliu şi îi confiscă manuscrisele şi publicaţiile pe marginea cărora făcuse însemnări. În loc de consolidări sau demolări . Au urmat multe scrieri în proză. dar nu este luat în consideraţie de autorităţile cărora li s-a adresat în scris cu argumente profesionale. solicită un paşaport turistic. Italia. De aici ideea de a scrie zilnic în jurnalul său personal evenimentele pe care le-a trăit din 1943 până în 1985. Atunci s-a hotărât. iubea muzica. După ce ani de zile a fost urmărit din umbră. ca student. cu pantofii rupţi. cu o prefaţă de Nina Cassian editura Litera . De aici sunt auzite opiniile inginerului specialist. dar este necesar să amintim câte ceva şi despre poetul. în anul 1942. Se întoarce mai slab. Anglia. în anul 1991. Este refuzat de mai multe ori. Belgia. şi de către presa internaţională. În legătură cu preocupările profesionale. exprimat original prin cuvinte din vocabularul ştiinţific cu care autorul îmbogăţeşte dicţionarul poetic. protestează împotriva acestor măsuri abuzive. pe care le-a consemnat în cartea "Europa mea". Dar cea mai importantă "captură" a fost jurnalul său personal.C. dar după numeroase intervenţii reuşeşte să obţină paşaportul şi să facă o excursie prin centrele culturale din Austria. din care au rămas numai câteva ca probe de incriminare. îi plăcea să citească.) la rând cu ceilalţi colegi. muzee de artă.când două tinere uteciste l-au reclamat ofiţerului de securitate din institut că avea în biroul său un caiet cu însemnări zilnice .unde era cazul. dar cu o bogăţie de imagini. Spania. Olanda şi Germania. Despre activitatea sa inginerească şi realizările în acest domeniu. Siguranţa antonesciană a observat îndeaproape activitatea lor. cunoscutul scriitor din sfera ştiinţifico-fantastică. în cotidianul "Ecoul". nici soţia. Fiind elev de liceu la Galaţi.

fiind acuzat că la domiciliul lui s-a găsit valută în valoare de 16 dolari USA deţinută ilegal. care l-a comentat pe larg. Tragicul eveniment a fost aflat şi de presa internaţională. Din ordinul anchetatorilor. la scrisorile trimise la Europa Liberă. Întrebările se refereau la cele consemnate în jurnal privind problemele politice. Geo Bogza scria. După nouă luni de tracasări. atitudinea sa faţă de regimul dictatorial sau poziţia faţă de lucrările de consolidare a clădirilor după cutremurul din 1977. După evenimentele din decembrie 1989. după un scenariu tipic. La început. numeroşi intelectuali au scris despre acest caz.s-a întocmit proces-verbal oficial înregistrat. a intrat într-o anchetă în libertate. într-un articol publicat la 11 mai 1993: "A ucide un astfel de om echivalează cu a-l omorî pe REGELE FLUTURILOR". 253 . inginer român Gheorghe Ursu. a fost pus într-o celulă cu doi borfaşi care aveau dispoziţia să-l terorizeze şi să-l bată. semnat şi ştampilat). Căci regimul ceauşist declarase că în ţară nu erau deţinuţi politici. Uneori o maşină a securităţii îl aştepta la ieşirea de la serviciu şi îl conducea în locurile în care se desfăşura ancheta. Justiţia română trebuie să-l redea istoriei pe cel ce a fost eminentul. Era urmărit zi şi noapte. în special în stomac. Însă unul dintre aceştia a declarat că Gheorghe Ursu era bătut şi de anchetatori. A decedat la spitalul Jilava în ziua de 17 noiembrie 1985. Printre altele i se cerea să facă declaraţii scrise despre prietenii lui. scriitorii cu vederi ostile regimului. S-au realizat două filme de scurt metraj: "Babu" în regia lui Cornet Mihalache şi "Regele fluturilor" de regizoarea Luminiţa Sălăgean. a făcut o peritonită acută. la 21 septembrie 1985 a fost arestat. Urmare a loviturilor.

pentru soluţiile constructive aplicate de el pentru prima dată: şasiul. aceasta a constituit o alternativă şi o concurenţă pentru automobilele dotate cu motoare. Caii nărăvaşi de la unele echipaje se zbăteau în lături punând în dificultate pe vizitii. Se poate afirma cu date şi argumente că acesta a fost primul autoturism din lume. La locuinţa lui din Rue Michelet şi-a amenajat un mic atelier în care a început să lucreze la o maşină cu care să se circule pe drumurile publice. Printre altele se putea citi că dl. pe care îl regăsim şi la maşinile actuale. curioşi şi puţin speriaţi. construite de Daimler în 1885 şi Benz în 1886. unde se bucura de aprecierea profesorilor şi încrederea colegilor inventase acel vehicul fără nume. Inventatorul Văsescu rămâne în istoria automobilului un clasic recunoscut şi necontestat. El mărturisea colegilor săi dorinţa de a deveni inginer. broaşte de uşi şi inventa diferite dispozitive. meşterea lacăte. de a cărei perfecţionare avea să se ocupe toată viaţa. pe care l-a instalat pe o căruţă cu trei roţi. piesele componente simple şi durabile. îndreptându-se spre Place de la Concorde. ediţia 1898. parizienii care se plimbau liniştiţi pe Champs Elysees savurând aerul proaspăt au văzut venind dinspre Arcul de Triumf.DUMITRU VĂSESCU 1859-1909 Inventatorul unui vehicul precursor al automobilului actual Într-o zi luminoasă şi călduţă din primăvara anului 1880. roţi metalice cu cauciucuri. s-a înscris la Şcoala Centrală. 254 . zăvoare. La timpul respectiv nu exista termenul „automobil”. având combustibil petrolul. Dumitru Văsescu. În 1895. la Paris a avut loc o cursă de automobile la care au participat atât maşini acţionate de cazane cu abur. Dumitru Văsescu s-a născut la Iaşi. Ziarele lăudau avantajele automobilelor cu aburi: comenzile simplificate. Cetăţenii. La apariţia acestui autovehicul acţionat de puterea aburilor se credea că va deveni cel mai important mijloc de transport pentru şosele al secolului XX. două tipuri de frâne. Se asigura publicul că acesta este automobilul viitorului. eliminarea ambreiajului. o trăsură care mergea fără cai. Benz a construit un motor de 3 CP. originar din îndepărtatele meleaguri ale Valahiei. care la motorul cu explozie provoacă „pene”. pe care l-a instalat pe un vehicul cu două roţi. aşezământ de învăţământ tehnic superior care pregătea ingineri. posibilitatea de a schimba uşor direcţia de mers fără a utiliza marşarierul (angrenaj complicat). motor faţă (cazanul). atelierele Gardner-Serpollet din Paris fabricau la sfârşitul secolului trecut autocamioane cu aburi. cât şi cele dotate cu motoare cu explozie. arborelui motor. magnetoului. Scotea un fum gros şi sunete ciudate. care a apărut mai târziu şi este menţionat pentru prima dată în Larousse. Încă din liceu manifesta aplicaţii pentru mecanică. la 29 octombrie 1859. Discuţiile au fost pe măsura evenimentului. Daimler a realizat un motor de 3 CP. se îmbulzeau la marginea trotuarelor să vadă cât mai bine ciudatul vehicul. Ajuns la Paris. cel mai reuşit „tren fără şine”. student la Şcoala Centrală. carburatorului şi delcoului. cutiei de viteze. acţionată de aburi. Acest scenariu s-a repetat de multe ori în acel an până avea să intre în rutină şi a fost comentat de presa pariziană în fel şi chip. capacitatea de transport superioară. pe care a pus-o în circulaţie în primăvara anului 1880. un sistem original de bracare a roţilor. Pe principiile constructive ale lui Văsescu. Maşina construită de inginerul Văsescu nu a rămas o curiozitate.

paie etc. În anii ’30. când a învins definitiv maşina cu motor tip Daimler-Benz. la vârsta de 50 de ani. Între 1920-1930 au fost prezentate la expoziţiile de maşini automobile cu aburi perfecţionate. dar a fost scos din uz la protestele vehemete ale locuitorilor de la periferie. Văsescu a circulat cu automobilul său şi pe străzile Bucureştiului. 255 . Automobilul Văsescu a reprezentat pentru epoca respectivă cel mai reuşit vehicul. şi acum sunt constructori de automobile visători care reprezintă la saloanele de automobile maşini acţionate de puterea aburilor. care întrunea toate calităţile necesare pentru a circula pe drumurile publice. cu care urma să transporte gunoiul menajer. Inginerul Dumitru Văsescu a încetat din viaţă la Bucureşti. Primul autocamion a intrat în serviciu la Bucureşti în anul 1900. care în trei minute intrau în regim de funcţionare. care susţineau că autocamionul.Primăria oraşului Bucureşti a încheiat cu această firmă un contract pentru mai multe autocamioane. uzinele GAZ din Moscova fabricau în serie autocamioane cu abur pentru uzul armatei. Încălzirea apei se făcea cu lemne. produce trepidaţii şi le dărâmă casele. Deşi în această concurenţă. în trecerea pe stradă. la 29 octombrie 1909. care a durat până în anii ’40.

În 1908 a intrat în serviciu la fabrica de motoare Oppel din Rüsselsheim. Se povesteşte despre el că în copilărie studia cu atenţie zborul păsărilor şi că a prins în clopotniţa bisericii lilieci ale căror aripi le studia ore în şir. După terminarea liceului. acţionat de arcuri. care acum îi poartă numele. Acest proiect l-a abandonat. Astfel. Pentru tipul de motor s-a sfătuit 256 . a iniţiat o colectă pentru strângerea de fonduri. care i s-a părut profesorului de fizică foarte ingenioasă şi s-a dus cu elevul său la fabrica Rieger. Tatăl lui a dorit şi el să participe cu bani la proiectul lui Aurel şi a făcut rost de bani ipotecând o parte din pământul pe care era proprietar. Părinţii lui au fost ţărani gospodari. După terminarea şcolii primare în comuna natală. fiind foarte bun la învăţătură. Coşbuc. în 1903 Aurel Vlaicu a plecat săşi continue studiile la Şcoala Politehnică din München. repara ceasuri pentru colegii de clasă şi chiar pentru profesori. Considerând că în Transilvania ocupată de Imperiul AustroUngar nu putea să îşi realizeze proiectele. În 1909 s-a întors acasă la Binţinţi şi le-a povestit foştilor lui colegi din primară. cucii deranjau tot cartierul. fiind convins că un aparat de zbor cu aripi fixe. a plecat la Bucureşti. Prima lui invenţie a fost o turbină. în comuna Binţinţi lângă Orăştie. părinţii l-au trimis la liceul din Orăştie şi apoi la cel din Sibiu. pasiune cunoscută de copiii de ţărani cu care se juca. Copilăria petrecută în satul natal l-a legat de sat. dar a fost refuzat. Ca elev de liceu şi-a găsit o îndeletnicire nouă. Având terminat un proiect pentru un aparat de zbor. Astfel a plecat Aurel şi s-a înscris la Şcoala Politehnică din Budapesta. La început a făcut un plan pentru un aparat de zbor cu aripi batante. în tinereţe fiind poreclit "flăcăul din Binţinţi". l-a sfătuit să se transfere la o politehnică germană unde studiile de mecanică se făceau mai aprofundat. propunându-i proprietarului să o construiască în serie. Emil Gârleanu. tatăl său a vândut o parte din pământ pentru a-şi putea trimite fiul la studii superioare ca să devină inginer. acţionat de motor. un ţăran cu suflet mare. Marele om de stat Spiru Haret. Ca student în primul an de facultate îl pasiona zborul şi dorinţa de a face o maşină puternică acţionată de un motor cu care să zboare. Astfel. Vlaicu a reuşit în 1909 să construiască primul său planor. ministrul instrucţiunii. Colegul lui Romulus Boca. a cerut directorului firmei sprijinul pentru a-şi materializa proiectul. Pe atunci ziarele aveau ca subiect de senzaţie zborurile cu planorul realizate de Otto Lilienthal. astfel că la orele fixe. unde a găsit sprijin pentru realizarea idealurilor sale. Iosif. pe care le repara şi pe care le sincroniza.1913 Constructor de avioane. l-a ajutat cu influenţa pe care o avea la autorităţi să îşi construiască aeroplanul la Arsenalul Armatei. la care au participat şi foştii lui colegi de la primară şi de la liceu. Şt. În capitala României a fost susţinut de Vlahuţă. O.AUREL VLAICU 1882 . reprezintă viitorul în domeniul zborului. La gazda unde locuia aducea ceasurile cu cuc. unde a început să facă planurile pentru primul său aparat de zbor. pilot câştigător al unor premii internaţionale S-a născut la 6 noiembrie 1882. Profesorul Ianoş Oden de la Şcoala Politehnică. pionier al aviaţiei mondiale. cu care urmărise odinioară zborul păsărilor şi al insectelor despre proiectul său. unde a rămas numai un an. pe care l-a înălţat cu ajutorul flăcăilor din Binţinţi. care îi aprecia preocupările.

cu Traian Vuia. Aflând că un aviator străin va încerca să zboare peste Munţii Carpaţi. Vlaicu III este considerat primul aeroplan din lume construit din metal. Lazăr". în apropiere de Câmpina.000 de participanţi care l-au aplaudat atunci când era pe cer printre nori. Brégnet. Pe locul accidentului s-a ridicat un monument în amintirea lui. 257 . la 120 de ani de la naştere AGIR i-a reprodus chipul pe calendarul pe care îl editează anual. situând ţara noastră pe locul al doilea după Franţa. Avea un nou vis. Aurel Vlaicu şi-a depus cererea de brevetare pentru aeroplanul Vlaicu 1. să fi construit astfel de avioane. Aparatul pentru care a obţinut brevetul RO 2258 cu titlul "Maşină de zburat cu un corp în formă de săgeată" se putea compara cu cele mai bune aparate de zbor din lume la acel timp. În iunie 1912. A refuzat propunerea de a lucra în Anglia la Marconi's Wireless Telegraf. La propunerea lui Spiru Haret. În semn de omagiu. unde a murit.a. atingând plafonul de 1000 m înălţime şi viteza de 90 km/oră. Pentru a-l realiza a construit un nou avion Vlaicu III. a participat şi Vlaicu cu noul său avion. Academia Română. Junkers ş. care îi oferea conducerea uzinei pentru producerea în serie a aparatului său. Au fost de faţă Coşbuc şi Caragiale şi ţărani din Binţinţi. ca ţară care a folosit avionul în scopuri militare. în 1913. alături de 30. La 15 octombrie 1910. Vlaicu cu fratele lui şi mecanicul Magnani au lucrat la aparatul de zbor Vlaicu II. să treacă Carpaţii cu aparatul lui. prietenii lui devotaţi. Academia Română i-a acordat Premiul "Gh. în memoria lui. La Sibiu şi Braşov a executat zboruri acrobatice de mare măiestrie. proiectat în întregime din elemente metalice. l-a declarat membru de onoare post-mortem. La Blaj. pentru a fi primul care făcea o astfel de tentativă şi având ambiţia să realizeze performanţa cu un avion de construcţie românească. la concursul aviatic de la Aspem – Austria a obţinut două premii: întâiul pentru precizia aruncării la ţintă şi al doilea pentru aterizarea la punct fix. Aurel a decolat cu avionul Vlaicu II de lângă Bucureşti la 13 septembrie 1913. înainte ca Fokker. Cauzele prăbuşirii nu se cunosc: după unele surse ar fi fost o pană de motor. în valoare de 5000 lei. până în februarie 1911. alţii afirmă că a avut un atac de cord. în şedinţa solemnă din 28 octombrie 1948. Cu acest aparat a participat la manevrele militare de toamnă şi a dus un mesaj de la Slatina la Piatra Olt. dar s-a prăbuşit lângă comuna Brăneşti. la jubileul de 50 de ani al Asociaţiei pentru Literatură şi Cultura Poporului Român. conţinând un text cu descrierea şi cinci desene pe calc. Din decembrie 1910.

echipat cu un motor Antoinette de 25 CP. El povestea mai târziu că. în vreme ce celelalte tipuri contemporane au dispărut cu desăvârşire". scria: "Modelul realizat de Vuia în 1906. a plecat la Budapesta unde s-a înscris la Şcoala Politehnică pentru a deveni inginer. în care a prezentat contribuţia sa la realizarea şi perfecţionarea unei maşini de zbor la care elicea asigură susţinerea şi propulsia. unde ţinea conferinţe cu caracter istoric. cu performanţe superioare. În timpul studenţiei activa în Societatea literară "Petru Maior" constituită de tinerii români. de fapt. care decola. profesor de aeronautică la Şcoala Politehnică din Bucureşti. economic. pentru a se putea întreţine. monoplan cu tren propriu de aterizare şi decolare. 332. A fost primul inventator din lume al unui aparat de zbor mai greu decât aerul. Aparatul de zbor VUIA II construit în 1907. s-a înscris la Facultatea de Drept din Budapesta. Prof. a plecat la Paris în 1902 pentru a studia zborul mecanic. regimul de stat şi de contract" în 1901. Foştii lui colegi de la şcoala primară din sat îşi aminteau de el că era mare meşter în confecţionarea şi înălţarea zmeelor.TRAIAN VUIA 1872 . a fost expus la primul Salon Aeronautic de la Paris. spunea studenţilor săi la cursuri: "Lui Traian Vuia îi revine titlul de glorie de a fi creat prima maşină aeriană care a învins acţiunea gravitaţiei şi a plutit în aer cu propria sa putere instalată la bord". 258 S-a . Între anii 1918-1921 a proiectat şi construit două elicoptere. Avea însă un proiect la care a lucrat în taină mulţi ani şi pe care l-a prezentat la Academia de Ştiinţe la 16 februarie 1903. La 17 august 1903 a obţinut brevetul de invenţie francez nr. După terminarea studiilor de inginerie s-a întors la Lugoj şi s-a angajat secretar la un avocat. Spre surprinderea prietenilor lui. cu care a efectuat numeroase zboruri experimentale. social.1950 Pionier al aviaţiei mondiale. A devenit doctor în ştiinţe juridice cu dizertaţia "Militarism şi industrialism. inventator al primelor aparate de zbor cu sisteme de decolare. urmărea curenţii de aer de care ştia să profite cu măiestrie pentru a le dirija. Traian Vuia a publicat un articol intitulat "Zborul vertical". adoptat de constructorii ulteriori şi păstrat până astăzi. Considerând că în meseria de jurist îşi poate face o carieră mai bună. în monografia publicată în 1955. zbura şi ateriza cu mijloace proprii de bord. judeţul Timiş. În revista "Orizontul" din 20 noiembrie 1922. După ce şi-a luat examenul de bacalaureat la liceul din Lugoj în 1892. La baroul din Lugoj era cotat ca un jurist excelent şi câştiga bani mulţi din profesarea avocaturii. Acad. unde se ducea numai pentru a susţine examenele. sub titlul "Proiect de aeroplan-automobil".106 pentru aeroplanulautomobil. pe care le-a experimentat pe aerodromul de la Juvissy şi la Iassy-les-Moulineaux. The New York Herald şi revista L'Ilustration au publicat fotografii şi comentarii. Ziarele şi revistele importante au consemnat succesul său. Constantin Nedelcu. dar şi despre aparatele de zbor mai grele decât aerul. în comuna Surducul Mic. Elie Carafoli (1901-1983). propulsie şi tren de aterizare proprii născut la 17 august 1872. În august 1906 a construit aeroplanul VUIA 1 bis. Construind aeroplanul inventat de el – Vuia 1 – a efectuat primul zbor pe terenul de la Monteson de lângă Paris la 18 martie 1906. având motor cu elice şi plan de susţinere şi dirijare reprezintă tipul standard. aproape de Lugoj.

1904. 259 . La 27 mai 1946 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. cu ocazia împlinirii a 94 de ani de la realizarea zborului său senzaţional. A publicat multe articole în care a descris invenţiile şi performanţele creaţiilor sale. La Conferinţa de Pace a primului război mondial a pus la dispoziţia delegaţiei române un volum în franceză. "Improved Aeroplane motor". dintre care cităm: "Projet d'aeroplan-automobil". 134. primăria de la Montesson a dat numele lui unei pieţe din acest orăşel de lângă Paris. În timpul celui de-al doilea război mondial a făcut parte din mişcarea de rezistenţă franceză. Această invenţie se aplică în prezent în toate centralele termice. A trecut în nefiinţă la 3 septembrie 1950. Împreună cu colaboratorul său Emmanuel Yvonneau. a constituit la 30 aprilie 1918 Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania. Londra. fiind preşedintele comitetului Frontului Naţional Român Antifascist. obţinând brevetele 661254/1928. unde s-a montat o placă comemorativă şi s-a dezvelit bustul marelui inventator care se află în localul primăriei. al cărui preşedinte de onoare a fost şi care milita pentru statul unitar naţional român. care milita pentru eliberarea nord-vestului Transilvaniei ocupat de hortişti. în care pleda pentru drepturile românilor din Banat. în care a scris foarte multe articole. Paris. a brevetat în Franţa mai multe tipuri de generatoare cu abur. Edita la Paris revista "La Transylvanie".În 1925. 1903. Om politic şi patriot. în Compte Rendus de l'Academie de Science. faţă de 10 atmosfere ale generatoarelor din epocă. 100-120 atmosfere. În acest sens a publicat numeroase articole în revista "La Roumanie liberé". nr. Vuia a proiectat şi realizat un generator de aburi cu combustie internă şi ardere catalitică de foarte înaltă presiune. La 16 martie 2000. 680567/1928 şi 740226/1932. ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940.

A urmat o perioadă de 18 ani. El a întocmit un regulament al corpului tehnic. demonstrând că este un foarte bun organizator şi prin admirabilele studii tehnice pe care le-a elaborat. care în secolul trecut au visat să devină ingineri. ei nu aveau nici un statut de lege care să le apere drepturile şi să le definească obligaţiile. S-a născut în anul 1835 la Bucureşti. Toate guvernele care s-au succedat au apreciat calităţile profesionale ale inginerului Yorceanu şi l-au menţinut în minister. a fost admis la Şcoala de Poduri şi Şosele. a reuşit în scurt timp să demareze lucrările şi să realizeze primele şosele pe baza unor studii şi proiecte tehnice. pentru continuarea studiilor universitare în Franţa. În primul rând. Prin aceste lucrări hidrotehnice s-au oprit pentru totdeauna inundaţiile periodice care aveau loc primăvara şi afectau Bucureştiul de odinioară. când a apărut o lege. Inginerul Yorceanu a acţionat atât în domeniul legalizării activităţi inginereşti. cu mari eforturi personale deosebite. a obţinut o bursă de stat care se acorda tinerilor săraci şi merituoşi. unde a funcţionat între 1861-1867 ca şef de circumscripţie. În a doua jumătate a secolului XIX-lea. El a devenit consilierul cel mai apropiat al marelui om de stat. După ce a luat bacalaureatul francez cu foarte bine. în afară de rezolvarea impecabilă a sarcinilor de serviciu care îi reveneau.1903 făcut parte din pleiada de tineri patrioţi entuziaşti. a fost numit inginer ordinar în Ministerul de Interne. în care a funcţionat ca membru în consiliul tehnic. având ca ideal dezvoltarea ţării prin industrializare. în aval de Arcuda. prin care elevii erau bine instruiţi pentru profesia care urmau să o exercite. cu program de studii complex. Pe baza rezultatelor obţinute în timpul studiilor. până în 1891. pe care l-a susţinut cu deosebită dârzenie până a fost aprobat de fondurile competente. Totuşi. Ţara era străbătută de drumuri improvizate şi nu existau specialişti în acest domeniu.SPIRIDON YORCEANU 1835 . acesta îl urmăreşte pe Spiridon Yorceanu ca secretar general. într-o familie modestă. Inginerul Yorceanu a întocmit un program detaliat şi cu soluţii pentru punerea în operă a Legii drumurilor. A absolvit acest institut în anul 1861 cu titlul de inginer specialist în construcţii de şosele. o personalitate care a intrat în istorie datorită acţiunilor sale patriotice. La cererea lui insistentă s-a retras în anul 1873. O dată cu venirea în fruntea Ministerului Lucrărilor Publice în calitate de ministru a lui Panait Donici. cât şi pentru a pune bazele unui învăţământ tehnic naţional. după inundaţiile din anii 1865 şi 1866. 260 A . După terminarea studiilor preuniversitare în mod strălucit. unde s-a remarcat ca un student conştiincios. inginerii se formau în şcolile din Europa şi în special în Franţa. el a formulat instrucţiunile pe care le-a pus la dispoziţia Administraţiei de Poduri şi Şosele. el a avut o contribuţie esenţială la lucrările de ameliorare a cursului râul Dâmboviţa. În serviciul public a lucrat cu multă conştiinciozitate şi şi-a câştigat prestigiul în rândurile corpului tehnic. luând parte la soluţionarea multor probleme de specialitate care erau supuse spre aprobarea acestui for. În acel timp. Reveniţi apoi în ţară. Prevederile acestui regulament au avut putere de lege şi a încetat valabilitatea în anul 1894. la secţia de poduri si şosele. a început Şcoala de Conducători de Poduri şi Şosele. Pentru pregătirea personalului tehnic necesar la realizarea proiectelor de modernizare a ţării.

El nu a vrut să primească sub nici o formă onoarea de a fi preşedintele Societăţii. În comitetul de conducere al societăţii au avut loc dezbateri aprinse. Din banii lăsaţi urma să se constituie un capital depus la bancă. unde a predat mai multe cursuri. care reprezentau economiile pe care le-a realizat pe parcursul unei vieţi de muncă şi din mobilierul casei. Pentru meritele sale deosebite. prea multe mărturii despre viaţa lui nu ne-au rămas de la contemporani. Deşi profesorul inginer Spiridon Yorceanu a fost incontestabil o importantă personalitate în societatea românească şi în asociaţia inginerilor. făcând parte din primul grup de persoane care au primit această înaltă distincţie şi cu Ordinul Coroana României în gradul de Comandor. Cu simplitatea şi modestia care îl caracterizau. ca şi în prezent. ne dă posibilitatea să apreciem starea sa spirituală. în vârstă de 68 de ani. în care a fost secondat de inginerul G. i s-a rezervat preşedinţia Societăţii Politehnice pe un an (1887). Acest act. fapte care au condus la alegerea sa ca preşedinte în anul 1887. medicamente şi alte ajutoare în caz de nevoie bărbaţilor muncitori sau mici meseriaşi la ieşirea din spitale. fiind un om rezervat şi puţin comunicativ. Cei desemnaţi au dus la îndeplinire testamentul întocmit. Fiind bolnav. Exemplul lui a fost urmat şi de alţii care au lăsat donaţii. Prin testament. să ia în primire averea lui şi să o distribuie cu forme legale conform prevederilor testamentare. Yorceanu a fost numit ca delegat al Ministerului Lucrărilor Publice în comisiile de evaluare şi preluarea acestora. Dumitrescu Tasian în calitate de vicepreşedinte. Cei care îl susţineau aduceau ca argumente realizările sale ca specialist şi calităţile sale umane şi intelectuale. în timpul vieţii a fost decorat cu Steaua României în gradul de Ofiţer. publicat sub titlul “Testamentul Yorceanu” în Buletinul Societăţii Politehnice nr. Testamentul a fost notificat cu doi ani înainte de a înceta din viaţă. 7/1905. Averea lui se compunea din efecte publice româneşti depuse la Banca Naţională. Inginerul inspector general Spiridon Yorceanu a trecut în nefiinţă la 11 aprilie 1903. în cadrul căreia se bucura de stima generală şi de o mare autoritate. a explicat că în funcţia de preşedinte trebuie aleasă o personalitate care să impună concepţiile societăţii în faţa cercurilor guvernamentale. el a lăsat un testament indicând ca legatari universali şi în acelaşi timp ca executori. A fost şi profesor la Şcoala de Conductori de Poduri şi Şosele.O dată cu hotărârea statului de a răscumpăra căile ferate de la societăţile străine care leau construit şi le exploatau. dar era consultată şi ascultată de politicieni. Un document important este testamentul său. preşedintele şi pe cei doi vicepreşedinţi ai Comitetului Societăţii Politehnice. Pe atunci. Cu acest capital s-a format o bază materială şi într-adevăr Societatea a început să prospere. El considera că nu poate face faţă. În această calitate a lucrat cu deosebită competenţă la verificarea conturilor căilor ferate Roman-Iaşi şi CernavodăConstanţa. Prin testament ruga pe cei care la timpul respectiv vor îndeplini funcţiile amintite. în anul 1878 ing. din al cărui profit trebuia să se împartă anual îmbrăcăminte. dragostea de oameni şi sentimentele de total devotament şi încredere faţă de asociaţia inginerilor. A făcut parte dintre membrii fondatori ai Societăţii Politehnice. o bună parte din avere a lăsat-o Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti. În acel moment avea cel mai înalt grad care se acorda inginerilor – era inginer inspector general. avea o experienţă deosebită în domeniul lucrărilor publice şi era cunoscut de public şi de cercurile politice ca un om cinstit şi de o mare probitate profesională. împărtăşindu-le din experienţa lui practică de inginer. De la catedră reuşea să captiveze atenţia elevilor săi. Printr-un alt capitol al testamentului lăsa Societăţii Politehnice un capital care să fie utilizat de Consiliul său de Administraţie pentru prosperitatea Societăţii şi în scopurile propuse prin statute. generozitatea. Cu toată oponenţa lui. asociaţia inginerilor era independentă politic. preluată de la “Societatea Engleză” după alipirea Dobrogei la Regatul Român. 261 .

în fond. a avut loc simpozionul "Personalităţi feminine româneşti în domeniul ştiinţei şi tehnicii". pentru prima dată. s-a înscris pentru admitere la Şcoala de poduri şi şosele. Dar. Cu prilejul centenarului naşterii sale (1987). considerându-se că femeile pot aspira cel mult să fie profesoare. al treilea a fost general al armatei române. cu 11 copii. Absolventă a Academiei regale din Berlin – facultatea de chimie-metalurgie Charlottenburg – în anul 1912. Dimitrie Leonida. este autorul unui monument din Rio-Brasil.. Atunci. acest premiu a fost acordat unor personalităţi feminine. Dimitrie Leonida” s-a inaugurat. pentru care studenţia însemna şi distracţie cu halbe de bere. Eliza Leonida Zamfirescu a fost membră AGIR din anul 1921. Colegii. este o figură ilustră a tehnicii româneşti. cenzura a interzis orice manifestare omagială. În prezent. devenind prima femeie inginer din Germania şi din Europa. Opera şi activitatea inginerei în numele căreia s-a constituit acest premiu nu au fost cunoscute publicului românesc decât după evenimentele din 1989. Ulterior. dar nu a fost admisă din cauza prejudecăţilor vremii. şi în Germania a înfruntat piedici şi prejudecăţi din partea profesorilor şi a colegilor. Premiul a fost. la Galaţi. dorind să devină inginer. radio şi TV. firesc. care şi-a desfăşurat lucrările la Muzeul Tehnic din Bucureşti.1973 Prima femeie inginer din Europa a fost o româncă La 4 iunie a. Eliza Leonida Zamfirescu a lucrat timp de 42 de ani ca ingineră în România. instituit la iniţiativa dnei dr. la Muzeul Geologic a avut loc o expoziţie comemorativă. Cu acest prilej a fost decernat. Astfel.c. A făcut parte dintr-o familie numeroasă. un stand permanent care oglindeşte opera sa. la 4 iunie a. preşedinte executiv al Confederaţiei Naţionale a Femeilor din România. la Institutul Geologic. nu 262 . inginer energetician.ELIZA LEONIDA ZAMFIRESCU 1883 . o stradă a primit numele său. Înfruntând toate piedicile. al doilea frate. A fost prima recunoaştere a meritelor Elizei Leonida Zamfirescu. c. sculptor. devenind prima femeie studentă a acestui aşezământ. la Academia Regală Tehnică din Berlin. s-a pus o placă omagială pe casa în care a locuit. devenită mai târziu Politehnica. În mod semnificativ şi. dintre care unii au făcut cariere strălucite. numele ei a fost popularizat prin presă. cu o ambiţie nestăvilită. familia a încercat să amintească acest eveniment prin publicarea unui ferpar în ziarul „România liberă". în „Anuarul Institutului de Geologie şi Geofizică al României” (nr. După absolvirea liceului. iar la Muzeul Tehnic „Ing. 5-8) a apărut o comunicare biografică prin care s-a făcut cunoscut faptul că prima femeie inginer din Europa a fost o româncă. nu au primit-o la serbarea bobocilor. ce a adus un imens aport ştiinţific şi practic original pentru cunoaşterea geologiei şi a bogăţiilor subsolului României. se fac cercetări în SUA pentru a se stabili şi confirma dacă a fost şi prima femeie din lume care a avut acest titlu. deşi au existat iniţiative în acest sens. Profesorul Schubert. la pag. văzând-o în amfiteatru. Mioara Mincu. a reuşit să se înscrie în 1909. În anul 1991.68. premiul pentru merite ştiinţifice şi tehnice care poartă numele aceleia care a fost prima femeie inginer din Europa: Eliza Leonida Zamfirescu. iar trei surori au fost profesoare. este prima femeie care primeşte o diplomă de la acest institut de prestigiu. a clamat: „La bucătărie. dar acesta nu a fost aprobat să apară decât fără menţiunea „prima femeie inginer chimist". Eliza Leonida s-a născut la 10 noiembrie 1887.

Maria Mocanu. dr. Ioana Milcu. roci de construcţie. ing. copiii şi bucătăria”. dr. prof. Acum. prof. s-a dovedit astfel pe tot parcursul vieţii. 263 .G. prof. ea fiind un caz special. aviatoare. dr. care au fost publicate. Cităm câteva nume: Mariana Drăgănescu.la politehnică.. se găsesc înregistrate rezultatele a 85. ca şi ilustra lor predecesoare. chimist Ecaterina Andronescu. a perfectat modele de interpretare a acestor analize şi a întocmit standarde de stat (STAS). exemple de competenţă şi sârguinţă. când s-a retras la pensie. Dintre acestea cităm câteva: „Studiul extragerii potasiului din glaucomite'. „Studiul bauxitelor din Munţii Apuseni". Maria Brezeanu. prof.000 de analize chimice care poartă girul semnăturii sale. academician Ecaterina Ciorănescu Neniţescu. Ghiorghiţa Jinescu.G. „Studiul diatomitelor din România". primele laureate ale premiului care poartă numele Elenei Leonida Zamfirescu au fost. Sofia lonescu. bitumine solide. Rectorul i-a atras atenţia ferm să nu dea prilej de nemulţumiri. univ. dr. cărbuni. Maria Simionescu. prof. până la vârsta de 75 de ani. În lunga sa carieră. minereuri. dr. acolo este locul femeilor! Chemările esenţiale ale femeii sunt biserica. A făcut numeroase comunicări ştiinţifice de specialitate în ţară şi străinătate. Cu răbdare. „Studiul pământurilor colorate cu aplicaţii în ingineria de petrol". A realizat lucrări de preparare a minereurilor pentru valorificarea industrială a unor zăcăminte importante. ar fi rămas o simplă curiozitate dacă acest titlu nu ar fi fost onorat printr-o activitate excepţională. În arhivele I. Şi. Desigur că obţinerea titlului de inginer pentru prima dată de către o femeie. Eliza Leonida Zamfirescu s-a preocupat de o mare varietate de probleme geologice. rectorul a declarat-o "die Fleissigste der Fleissigsten”. dârzenie şi silinţă a transformat prejudecăţile şi ostilitatea în admiraţie generală. iar rezultatele acestora se regăsesc în majoritatea lucrărilor efectuate de institut şi semnate de geologi de prestigiu. A elaborat metode originale de analize chimice pentru ape potabile şi minerale. petrol. prof. La înmânarea diplomei. care a fost un eveniment consemnat în toată presa europeană. prof. gaze. care sunt valabile şi în prezent. Adelaida Mateeescu. adică „cea mai silitoare dintre silitori”. spre admiraţia tuturor. ing. „Studiul cromitelor de la Orşova”.

Pentru uzul studenţilor a elaborat Cursul de dendrometrie (1953). Profesorul Marin Drăcea l-a recomandat pentru o bursă cu care şi-a continuat pregătirea profesională la Universitatea Giessen din Germania. profesor la Institutul Politehnic din Braşov (1955-1974). Căiuţ şi Codrii Cosminului s-a remarcat şi a fost transferat la Casa Autonomă a Pădurilor. Programele de amenajări silvice Zeletin sunt valabile şi în prezent. comuna Răchitoasa. A fost elev al celebrului liceu “Mihail Codreanu” din Bârlad. În activitatea didactică a debutat ca asistent la Politehnica din Bucureşti. Bacău. După care a fost cadru didactic la mai multe facultăţi cu profil de silvicultură. POPESCU-ZELETIN 1907 . Prin calitatea lucrărilor pe care le-a executat la Snagov. în cadrul Serviciului de Studii şi Cercetări. pe al cărui panou de onoare sunt înscrise multe nume de personalităţi. fundamentarea ştiinţifică a zonării diferitelor specii de arbori şi documentele tehnice (proiectele) necesare punerii în operă a acestor planuri. jud.a. Amenajarea pădurilor (1941). efectuează o serie de cercetări ale căror rezultate le publică sub titluri precum: Consideraţiuni asupra împăduririi cu salcâm din regiunea Dridu (1933). Ca rezultat al cercetărilor sale neobosite pe teren. consolidarea terenurilor şi menţinerea unui fond de material lemnos pentru industrie. Şcoala elementară a urmat-o în satul natal.1974 Om de ştiinţă. Atras de studiul dreptului. Întors în ţară. a fost deosebit de apreciat de superiorii săi. unde şi-a susţinut teza de doctorat în 1936. dar şi de frumuseţea şi importanţa pădurilor. între 1925-1929. Zonarea funcţională a pădurilor (1953) ş. conferenţiar la Institutul de Prelucrarea Lemnului şi la Institutul Forestier din Braşov (1949-1954). unde a funcţionat între 1944-1948. a elaborat o serie de programe menite să conserve şi să refacă pădurile defrişate. a depus o muncă neobosită pentru conservarea pădurilor seculare din Carpaţii României şi a fondului forestier mondial. pentru purificarea atmosferei. Pentru munca sa neobosită. specialist în biometrie forestieră şi amenajarea pădurilor. După terminarea studiilor a fost încadrat ca inginer ajutor la Ocolul Silvic Gruiu (1931) în Serviciul Silvic. S-a născut în satul Buda.ION I. pentru cercetările cu rezultate practice prin introducerea unor tehnici originale în amenajarea pădurilor. Norme pentru constituirea marilor unităţi forestiere (1948). I. a urmat cursurile Facultăţii de Drept. Aceste programe cuprindeau organizarea şi conducerea unei companii naţionale pentru amenajarea pădurilor din teritoriul României. Popescu-Zeletin conţin elemente tehnice practice. şi al Facultăţii de Silvicultură a Politehnicii din Bucureşti. ecologist de valoare internaţională. Astfel a devenit doctor inginer silvic. Programele elaborate de inginerul I. Rolul pădurilor în economia apelor (1950). 264 . În aceste programe se regăseşte legătura între cercetarea fundamentală şi cea aplicativă în scopul apărării intereselor economiei naţionale în domeniul silviculturii. consultat şi în prezent de studenţii de la silvicultură. care au stat la baza activităţii silvice în ţara noastră. între 1926-1931.

I. I. Popescu-Zeletin este recunoscut pe plan ştiinţific internaţional. Turcia şi în ţară. A fost ales membru corespondent al Academiei Române (1955). s-a distins ca o personalitate ştiinţifică remarcabilă. preşedinte al Secţiei de silvicultură a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (1970). la congresele de la München şi Gainessville. preşedinte al Subject Group IUFRO. prin bogata activitate la Uniunea Internaţională a Institutelor de Cercetări Forestiere.El a adus o importantă contribuţie la organizarea modernă a învăţământului silvic mediu şi superior din România. Prof. Viaţa sa a fost întreruptă la 20 mai 1974 la Bucureşti. 265 . laureat al prestigiosului Premiu internaţional pentru ocrotirea pădurilor “Leopold Pfeil” (Hamburg. la prima reuniune ştiinţifică “Programul biologic internaţional” din Danemarca. 1970). Prin intervenţiile şi comunicările sale la Congresul Forestier de la Madrid. ales la Congresul de la München (1967). regretat de comunitatea ştiinţifică naţională şi internaţională. Forest Management and Planning. în deplină activitate creatoare. membru al Comitetului permanent IUFRO. ales la Congresul de la Oxford (1956). Recunoaşterea internaţională s-a concretizat prin alegerea sa ca membru asociat al Uniunii Internaţionale a Institutelor de Cercetări Forestiere (IUFRO). ales la Congresul de la Gainessville-SUA (1971).

patru băieţi şi o fată . Frederic Joliot-Curie a fost numit conferenţiar la Sorbona şi decorat cu Legiunea de Onoare. Frederic Joliot-Curie depune 266 . unde avea un salariu de trei ori mai mic decât dacă ar fi lucrat ca inginer în uzină. În acelaşi an. Amânând stagiul militar pentru studii. Înclinat mai mult spre cercetare decât pentru cariera de inginer metalurgist. În 1930. bombardând aluminiul cu particule emise. Cea mai mare parte a elementelor chimice stabile. S-a născut la Paris la 19 martie 1900. Irène şi Frederic au început o colaborare ştiinţifică încununată de o serie de succese răsunătoare. a radioactivităţii artificiale. care a rămas întipărită viu în amintirea lui. pe care 1-a iniţiat în acest domeniu. În camera lui avea prinsă pe perete o ilustraţie care îi reprezenta pe soţii Pierre şi Maria Curie în laboratorul lor. la care a cântat toată viaţa pentru odihna spirituală. În domeniul radioactivităţii era mai bine pregătită decât Frederic Joliot. În 1939. tenisul şi turismul montan. unde a fost înaintat la gradul de sublocotenent în serviciul tehnic al gazelor de luptă. pentru a urma cursurile Şcolii de Fizică şi Chimie Industrială. pe lângă însuşirile de cercetătoare. chiulea de la şcoală şi mergea la vânătoare şi pescuit. în anul 1933. După absolvirea liceului. Acest succes a avut răsunet în toată lumea. Ei au descoperit şi faptul că pentru a controla transmutaţia elementelor instantanee şi explozivă pot folosi ca moderator apa grea (D2O). În copilărie.FREDERIC JOLIOT-CURIE 1900 . au dat izotopi radioactivi. La începutul carierei a lucrat câteva luni în uzina Arbed din Esch-Sur-Alzelte. Această descoperire epocală. care era asistentă a mamei sale. în Luxemburg. Irene. într-o familie cu mulţi copii . A doua zi a cunoscut-o pe Irene Curie. În 1935. continuatoare a cercetărilor făcute de părinţii săi. Într-o seară cu ceaţă. în care făcea experienţe. de poloniu. după terminarea facultăţii a fost repartizat la Şcoala de Artilerie din Poitiers. Irene şi Joliot s-au căsătorit la 4 octombrie 1926. prin recomandarea profesorului său Langevin a ajuns preparator la catedra doamnei Maria Curie. unde Pierre şi Maria Curie au fost profesori. s-a pregătit urmând cursurile şcolii Lavoisier. prin care descoperirea lor a fost consacrată universal. Irene. Frederic şi-a instalat în camera de baie a locuinţei un laborator de chimie. a deschis căi noi pentru cercetările şi elaborarea de teorii asupra nucleului atomic.el fiind cel mai mic. Frederic JoIiol-Curie şi-a luat doctoratul cu o teză asupra electrochimiei poloniului. practica jiu-jitsu. soţii JoliotCurie au obţinut împreună Premiul Nobel. care pentru el erau modele de urmat. După scurt timp a fost numit şeful cercetării la Casa Naţională a Ştiinţelor. La 15 ani era un pasionat al lecturilor despre marii savanţi şi era un admirator al lui Pasteur şi al soţilor Curie. Era un pasionat al pianului.1958 A descoperit radioactivitatea artificială în colaborare cu soţia sa. La liceul Lakanal din Paris era considerat ca un profesionist al fotbalului şi a fost selecţionat într-o competiţie internaţională. bombardate cu particule de poloniu. soţii preluându-şi reciproc numele de familie Joliot-Curie. mai târziu Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice. practica skiul. În timpul studiilor superioare s-a remarcat ca un student eminent şi a obţinut titlul de inginer cu menţiunea "major" în fizică şi chimie. avea înclinaţie spre poezie şi era o sportivă pasionată. Joliot s-a dus la locuinţa familiei Curie. metal radioactiv descoperit de Pierre şi Maria Curie. Astfel. pe cheiul Senei. ei au obţinut aluminiu radioactiv.

în vârstă de 58 de ani. În acelaşi an a fost numit la conducerea înaltului Comisariat pentru Energie Atomică şi realizează prima pilă atomică franceză. el participă la lupta de rezistenţă organizata de populaţia Franţei împotriva ocupanţilor. dăruind lumii o mare şi excepţională sursă de energie. "Zoe". 267 . De remarcat faptul că îl lega o prietenie cu savantul român Horia Hulubei. la Stockholm. În 1950. Eliberat din lipsă de probe. a fost numit preşedinte al Comitetului Mondial al Păcii În tot timpul vieţii sale a fost un militant neobosit pentru drepturile omului. contra războaielor. 18 august 1958. În timpul ocupaţiei germane.cerere pentru brevetarea unei pile atomice. Franţa deţinea în acel moment un rol precursor în domeniul atomic. A încetat din viaţă joi. regretat de milioane de oameni care i-au urmărit descoperirile ştiinţifice şi lupta lui pentru viaţă. fapt care i-a adus demiterea din funcţia de înalt Comisar al Energiei Atomice din Franţa. Războiul le-a oprit cercetările. Frederic a fost arestat. În 1946 a fost decorat cu Crucea de Război şi numit Comandor al Legiunii de Onoare pentru activitatea lui din rezistenţă.

Invăţătura elementară a căpătat-o de la mama lui. Şeful gării îl pălmuieşte. Îşi asociază câţiva prieteni de vârsta lui şi realizează într-un an un venit de câteva mii de dolari. în orăşelul Milan din Ohio (SUA). grădinar.a. Avea 13 ani. fostă profesoară. Tatăl său. tirajul şi distribuţia ziarului “Grand Railroad Trunk Herald”. Citind tratatul lui Fresenius “Analiza calitativă”. Copilul Thomas nu a urmat nici o şcoală. Propune companiei de căi ferate o experienţă cu care voia să stabilească o comunicaţie telegrafică între două trenuri în mişcare. în care publica critici şi ştiri de scandal despre personalităţile oraşului. pe care le vinde cu profit la călătorii care se perindau pe peron. dublate de o memorie ieşită din comun. dă foc la tren. Obţine informaţii şi reclame de la o agenţie. este angajat inginer electrician la o agenţie telegrafică care transmitea informaţii financiare. într-o familie de săraci cu rădăcini în Olanda. prăjituri. capătă un post în birourile de telegraf din Port-Huron. iar şeful. Se ocupa mai mult de experienţe şi lipsea de la postul lui. în căutarea de serviciu. 268 . l-a obligat să transmită din jumătate în jumătate de oră termenul “six”. denumit ulterior “Weekly Herald”. La 15 ani renunţă la ziaristică pentru totdeanua. Era un operator dibaci.). Cu aceşti bani cumpără o veche tipografie şi devine ziarist. cea de telegrafist şi. Într-un vagon de tren. De la o experienţă cu fosfor ratată. I se pune la dispoziţie un laborator cu tot ce avea nevoie pentru cercetare. corectura. care vindea ştiri şi marelui cotidian “Times”. Avea o inteligenţă nativă şi o curiozitate mereu nesatisfăcută. a fosr portar. Fără bani. executa tehnoredactarea. Dar ingeniosul Thomas a inventat un sistem automat. la 21 de ani. dar un funcţionar nedisciplinat. Un bârfit l-a aruncat în râu şi a scăpat cu viaţă datorită faptului că ştia să înoate. Reuşind să repare un indicator automat. care îi vor aduce gloria şi mari venituri. Avea 23 de ani când începe epoca marilor invenţii. Se apucă de o nouă meserie. La vârsta de 12 ani. Este dat afară din serviciu. şi nu îl mai lasă să lucreze în gară. este angajat cu contract şi i se măreşte salariul substanţial. În acelaşi timp a inventat şi un sistem de trecere pe acelaşi fir a două telegrame în sens invers. În 1870 era la New York. Pleacă la Boston şi îşi face un atelier pentru studiul aparatelor vibratorii. Vine astfel în contact cu aparatele şi electricitatea şi se apucă să studieze tratate de mecanică şi electricitate. care îl îndrumau să citească tot ce îi ieşea în cale.THOMAS ALVA EDISON 1847 . croitor ş. din economiile realizate. capătă gust pentru experienţe chimice şi îşi instalează un laborator în vagonul de tren în care avea tipografia. în 1862. slab instruit. ceea ce îl afectează pentru tot restul vieţii. obţine de la proprietarul unui bufet de gară un credit în marfă (ţigări. ziare ş. pentru a câştiga existenţa familiei. dar isteţ.1931 O copilărie şi tinereţe dominate de aventura cunoaşterii şi creaţiei Cel mai important inventator al epocii moderne s-a născut la 11 februarie 1847. Întemeiază la Port-Huron o nouă foaie intitulată “Paul Pryl” (Paul indiscretul). care a dus la ciocnirea garniturilor. devine muncitor într-o echipă pe linia de cale ferată Canada-Central Michigan.a. într-o situaţie financiară precară. tatăl său îl trimite să îşi câştige singur existenţa şi. pentru a se asigura că este acolo. singur scria articolele.

comerţ. utilaje industriale. în New Jersey. Fără a practica vreun cult religios. De la vârsta de 23 de ani şi până la 83 de ani. Era cumpătat în toate. cu o construcţie fizică robustă. Pornind de la telegraful duplex. Invenţiile "Vrăjitorului de la Melo-Park" În 1876 înfiinţează la Orange. vizitele la Louvre şi o serată muzicală dată pentru el şi soţie de Gounod. primul aparat care înregistra (conserva) sunetele şi le reda.Sistemul de telegraf duplex este achiziţionat de o societate care îi asigură un venit de 6000 de dolari anual. aparate. A fost căsătorit de două ori. acestea stau la baza dezvoltării industriale a cinematografiei. transporturi". dintre care 1400 invenţii principale şi 1500 invenţii secundare. mânca puţină came şi mult peşte. acusticii. a cucerit lumea. Asculta cu plăcere simfoniile lui Beethoven. Părerea lui în domeniul educaţiei era că "Avem nevoie de oameni capabili să muncească. la 40 de ani.kinetograful pentru înregistrat imagini şi kinetoscopul pentru redarea imaginilor. amenajate după ultimele cerinţe ale timpului şi să achiziţioneze aparatură pentru experienţe în valoare de 1 milion de dolari (dolarul avea o putere de aproximativ 20-30 ori mai mare ca în prezent). lat în spate. Telefonul lui Edison a fost imediat utilizat pe scară industrială. cu o logică limpede şi un sistem nervos flegmatic. de ingineri. A făcut cercetări în toate domeniile ştiinţei. Afirma că nu te poţi ocupa de chimie fără a fi convins de existenţa unei inteligenţe supreme. Dar avea şi o deosebită stimă pentru oamenii de artă şi creaţie artistică. pârul lung şi blond. iubitor de muzică şi lectură. Acesta a fost omul La maturitate. Jansen. de oameni practici productivi pentru industrie. personal şi toate mijloacele necesare pentru a-şi manifesta geniul-inventator. se îmbrăca simplu. Cu această sumă şi-a permis să construiască pentru cercetările sale clădiri confortabile. inventează telegraful quadruplex şi multiplex. a înregistrat la Biroul de Invenţii şi Brevete al SUA aproximativ 2900 de invenţii. cu fata unui negustor din Ohio. În 1873. Era înţelept şi foarte muncitor. cu 300 de muncitorii. trăind numai pentru acţiune şi cercetări ştiinţifice. Fonograful. ale cărei minte şi suflet a fost. din invenţii. cu ochii albaştri. Totodată. l se construieşte un laborator-atelier la Newark.a. istoricul laborator de la Melo-Park. puţin distrat. chimiei organice şi anorganice. lângă New York. printr-un contract i se cumpără toate invenţiile ulterioare la preţuri stabilite de experţi. În 1889 a făcut o vizită la Paris şi deseori evoca discuţiile cu Pasteur. o organizaţie industrială de fabricat invenţii. în 1871 a creat două aparate . Familia era completată de copiii săi foarte reuşiţi. pe care îl caracteriza ca pe un inventator de combinaţii muzicale multiple. Are invenţii şi în domeniul peliculei şi aparaturii 269 . În acel moment dispunea de resurse financiare considerabile. aparate de comunicaţie şi mijloace de transport. nu nega existenţa lui Dumnezeu. cu o muncitoare de la Newark şi în 1887. uriaş. electricităţii. A înregistrat ca invenţii aparate de măsură şi control. mecanicii ş. nu bea spirtoase. la 26 de ani. În cei şase ani anteriori a realizat un beneficiu net de 4 milioane de dolari. a fost descris ca un bărbat înalt. unde avea să lucreze timp de 6 ani.

preţul de cost al produsului era de 2 dolari. dinamul şi tramvaiul electric. urmărind cu răbdare numeroase experienţe îndreptate către un scop bine definit. Astfel. Din mesajul preşedintelui României. Trebuie citate. Emil Constantinescu. mijloace de transport cu motoare electrice ş. a încetat din viaţă la vârsta de 84 de ani. care arde în vid. uitându-l pe inventator. ora 3 dimineaţa. la 18 octombrie 1931. Actuala companie General Electric. Academia Oamenilor de Ştiinţă. în care. Să restabilim respectul şi valoarea spiritului creator. furaţi de ritmul vieţii moderne. pentru fabricarea de echipamente electrice. pe care poporul american îl priveşte ca pe o glorie proprie. Leonida" sub genericul "Omagiul luminii". 270 . utilizat de toţi cetăţenii globului terestru. reţinem: "Consider că simpozionul contribuie substanţial la o reaşezare a locului şi rolului savantului în lumea contemporană. prea adesea. D. Omagiul omenirii şi al poporului român Marele inventator. la a cărui organizare au participat Ambasada Statelor Unite. ing. de la produs şi marcă. care are o vastă reţea de reprezentanţe în toate ţările lumii. de asemenea. adresat participanţilor la aceste manifestări. iar dedicaţia plastică a aparţinut medicului-pictor Marius Turaiche. În anul 1878 a întemeiat "Edison Electric Light Company". o imensă varietate de becuri electrice. În toate ţările lumii. răsplătindu-l pe creator. stimulând competiţia". ne concentrăm asupra produselor tehnice. Despre invenţiile sale spunea că nu se datorează hazardului şi că au apărut ca urmare a unei munci şi concentrări enorme. La lansarea pe piaţă a becului electric. aparatură electrică pentru distribuţie şi control. "Invenţiile se realizează prin 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie. La Bucureşti au avut loc o serie de manifestări la Muzeul Tehnic "Prof. O dedicaţie muzicală a fost susţinută de cvartetul "Armonia". la care consiliul de administraţie se opune. în acest an sunt anunţate manifestări omagiale şi concerte în onoarea celui care a inventat sistemul de conservare şi redare a sunetelor. este descendentă directă a celei înfiinţate de Edison. Producţia este foarte diversificată." Marea majoritate a invenţiilor brevetate au fost valorificate industrial. scoţându-l din anonimat. aparatură medicală. statul New Jersey.a. Inventatorul propune ca becul să se comercializeze cu 10 cenţi. Dar prin mărirea cererii de piaţă şi producţia în serie. la inteligenţa care le-a făcut posibile. preţul de fabricaţie scade sub 10 cenţi şi fabricarea produsului aduce profituri. După sute de experienţe. o sumă cu care se putea cumpăra în vremea aceea un cal. avioane. la 21 octombrie 1879 reuşeşte să realizeze becul electric cu filament. GE (SUA) produce motoare pentru.foto. la domiciliul său din West Orange. trebuie să transferăm accentul. Fără a ignora valorile culturii de piaţă.

banii nu îi ajungeau pentru mâncare. Bacon. Micul funcţionar începe să se afirme în ştiinţă prin publicarea unor articole asupra problemelor mecanicii statice şi teoriei moleculare a căldurii. Kirchoff. La liceul Lindpold s-a remarcat ca elev excepţional la matematică. Descartes. Neglijent şi neatent la lecţii. la 14 martie. catolică de origine croată. stârnind admiraţia profesorilor numai pentru cunoştinţele sale de matematică. În anul 1902 a fost angajat la Biroul de Patente din Berna. este considerat cea mai importantă personalitate a secolului XX. cu care a avut doi fii. ca expert clasa a III-a. asupra “Electrodinamicii corpurilor în mişcare” (teoria relativităţii restrânse) şi articolul consemnat formulei E=mc². Pasiunea lui pe atunci era cântatul la vioară şi interpreta cu plăcere sonatele lui Mozart. în toamna anului 1909 este luat de la Biroul de Patente şi numit direct profesor universitar la Zürich. Aparatul matematic cuadridimensional al teoriei relativităţii restrânse a fost elaborat de Hermann Minkowski. Hans si Eduard. În anul 1895 s-a înscris pentru examenul de admitere la Politehnica din Zürich. dar şi ale marilor fizicieni clasici: Newton. dar mediocru în rest. În 1903 s-a căsătorit cu Mileva Marici. care a revoluţionat concepţiile filozofice despre legile naturii şi orientările fizicii moderne. În anul 1900. fiul lui Hermann şi al doamnei Koch Einstein. Acest an devine important pentru istoria fizicii. dar avea un plan de lectură lunar. doreau să se asimileze şi i-au dat fiului lor o educaţie germană bazată pe cultura clasică şi nu pe cea talmudică. era deseori pedepsit şi numit de către profesori “nătăfleaţă”. proprietari ai unei mici fabrici. În anul 1880. unde va funcţiona numai un an. a obţinut diploma mult dorită. El a frecventat cursurile celebrei politehnici elveţiene între 1896-1900. Mulţi oameni de ştiinţă au propus ca acest secol să îi poarte numele. pe care nici ei nu o practicau. care la terminarea facultăţii nu a fost primit ca asistent de nici un profesor.1955 120 de ani de la naşterea marelui savant Creatorul teoriei relativităţii. Pentru atitudinea lui neconformistă – atee şi antireligioasă – a fost exmatriculat din liceu în ultimul an. 271 . a fost respins şi admis după o nouă prezentare în anul următor. Laplace. familia s-a mutat la München şi Albert a fost trimis să înveţe la şcoala primară catolică. Timp de doi ani a fost şomer. s-a născut la Ulm (Germania) Albert. În primăvara anului 1879. obţinând note mici la celelalte materii. Aristotel. În timpul studenţiei nu prea mergea la cursuri. în care erau înscrise lucrările lui Platon. În acelaşi an a solicitat şi a primit cetăţenia elveţiană. Deşi părinţii lui erau de origine mozaică. după care s-a întors la Politehnica din Zürich. Spinoza. făcea foamea şi s-a îmbolnăvit de stomac şi de ficat pentru toată viaţa. Einstein. prin faptul că Einstein publică o serie de articole de o originalitate absolută în “Analele de fizică” despre “Mişcarea browniană”. dădea meditaţii pe sume mici. verificată ulterior în experienţele de fizică nucleară. Îşi va continua studiile medii la şcoala cantonală din Aargan (Elveţia). cu tema: “O nouă determinare a dimensiunilor moleculelor”. În anul 1905 îşi susţine dizertaţia pentru titlul de doctor la Universitatea din Zürich.ALBERT EINSTEIN 1879 . iar în anul 1911 este solicitat ca profesor la Praga. Maxwell.

Einstein la avertizat printr-o scrisoare pe Roosevelt asupra posibilităţii ca fasciştii să folosească arma atomică. Barbusse şi Tagore un apel către guvernele lumii pentru încetarea cursei înarmărilor şi dezarmare totală. S-a stins din viaţă la 18 aprilie 1955 la ora 1 şi 55 de minute. Multe dintre căile deschise de ei în ştiinţă nu au fost încă străbătute. În acel an a fost consacrat definitiv prin acordarea râvnitului Premiu Nobel pentru fizică. Începând din 1921 va fi solicitat în diferite părţi ale lumii pentru a ţine prelegeri. La 29 mai 1919 a avut loc o eclipsă totală de Soare. a fost sărbătorit de întreaga omenire. În anul 1933. când s-a instaurat puterea nazistă în Germania. 272 . în prezenţa a numai 12 oameni apropiaţi.000 de mărci pe capul său. dar şi marelui public prin intermediul presei. unde a devenit colaborator ştiinţific al Institutului pentru Cercetări Avansate din Princeton (statul New Jersey). l-au condamnat la moarte în lipsă şi au pus un premiu de 50. unde ţinea cursuri la Institutul Tehnologic. publicată în “Revista de matematică şi fizică” (germană. Pacifist convins. De atunci şi până a încetat din viaţă a protestat în numeroase ocazii împotriva războiului şi a militat pentru utilizarea energiei atomice numai în scopuri paşnice. Profund gânditor umanist. sub titlul “Bazele teoriei generale a relativităţii”. în India. observabilă în Oceanul Atlantic. începând cu SUA. tom. Teoria generală a relativităţii a fost definită în noiembrie 1915 şi publicată în 1916. 62). Astfel a cutreierat lumea. Ziarele l-au numit “cel mai mare savant al epocii noastre”. Până în prezent s-au scris zeci de mii de titluri. în locuinţa lui din Princeton – Merser Street 112 şi a fost incinerat în dimineaţa zilei următoare. unde a ţinut patru conferinţe la Universitatea Princeton. articole şi cărţi despre viaţa şi opera lui şi avalanşa nu s-a oprit. precum şi prin alegerea ca membru al Academiei de Ştiinţe din Prusia. Grossmann. În noiembrie 1933 cere azil politic în SUA. cu vederi privind protecţia omului ca orice intelectual luminat. a vizitat Shanghaiul şi Japonia. unde s-a întâlnit cu Rabindranath Tagore. la începerea primului război mondial semnează un apel împotriva războiului. Fasciştii i-au prădat casa. În anul 1929. Recunoaşterea valorii lui ca om de ştiinţă se concretizează prin numirea ca director al Institutului de Fizică şi ca profesor al Universităţii din Berlin. i-au ars cărţile. “Schiţă a teoriei generale a relativităţii şi a teoriei gravitaţiei”. în anul 1925 a semnat împreună cu Romain Roland. noaptea. când a împlinit vârsta de 50 de ani. În iunie 1939. Lista aproape completă a lucrărilor sale este publică în “Einstein – philosopher – scientist” şi cuprinde 858 de titluri (dintre care 309 probleme de fizică teoretică). între Brazilia şi Africa Ecuatorială. Prin prelucrarea datelor obţinute cu acest prilej s-a confirmat în mod strălucit teoria generală a relativităţii. În acelaşi an divorţează de Mileva şi se recăsătoreşte cu Elsa. Einstein a plecat în California. apoi a fost în Anglia. în Extremul Orient. în colaborare cu M. când s-a dat publicităţii descoperirea fisiunii nucleului atomic.Devine din ce în ce mai cunoscut în cercurile oamenilor de ştiinţă. În anul 1913 va lansa.

fapt care a marcat întreaga familie şi în mod cu totul special pe Enrico. dintr-o comună situată în Câmpia Placentinei. În acelaşi an. În 1915. În iulie 1922. a devenit celebru prin perfecţionarea tehnicii bombardării nucleelor naturale. În vara anului 1938 a plecat în exil în SUA. Tânărul doctor în fizica s-a îndreptat iniţial spre studii teoretice. se simţea stingher şi îşi dedica tot timpul lecturii cărţilor ştiinţifice şi tehnice. La examenul de bursă. înfiinţată în 1810. motivat de faptul că soţia lui Laura fiind evreică. a plecat să lucreze la Universitatea din Göttingen. Maria. cu care a avut doi copii: Nella. născută la 21 ianuarie 1931. inginerul Antonio Anidei. la 4 iunie 1938. în 1899. când avea vârsta de 41 de ani. care înlesnea studiile unor elemente foarte dotate. obţinând peste 90 de elemente radioactive artificiale. la vârsta de 17 ani. 1936. Academia Română îl alege membru de onoare străin. Tatăl ilustrului savant fizician. În anul 1918. născut la 16 februarie 1936. numai în 1923. întreaga familie a fost supusă legilor rasiale şi persecutată. Rămas singur. în 1933.ENRICO FERMI 1901 – 1954 Familia Fermi este originară din Italia. Dorind să-şi îndeplinească visul. a ales Universitatea Columbia din New York. care s-a născut la 29 septembrie 1901. o învăţătoare de 27 de ani. lipsite de condiţii materiale. Sub influenţa unui prieten al tatălui său. Prima născută a familiei a fost o fetiţă. 17. un număr de 14 articole de specialitate. În anul 1938 a fost laureat al Premiului Nobel "pentru cercetările de radioactivitate nucleară şi descoperirea noilor elemente radioactive produse prin bombardarea nucleelor cu neutroni şi pentru descoperirea reacţiilor nucleare efectuate prin neutroni lenţi". de fizică teoretică. După ce a construit primul reactor nuclear la Universitatea din Chicago. unde funcţiona cel mai important centru de fizică din Europa. Obţinând o bursă pentru perfecţionare. Fiind deosebit de inteligent. în cartiereul Castro Pretorio pe Via Gaeta nr. 1935. În anul 1928 s-a căsătorit cu Laura Capon. Giulio a murit în timpul unei operaţii. Atunci s-a putut gândi să-şi întemeieze o familie şi s-a căsătorit cu Ida de Gattis. Unul dintre profesori a declarat că în întreaga lui carieră nu a întâlnit un tânăr atât de instruit. care a citit înainte aproape toate cursurile universitare. după care a fost invitat de mai multe ori în SUA. şi Giulio. În anul 1930 a urmat cursurile de vară de la Universitatea Michigan din SUA. Cinci universităţi americane i-au oferit catedre şi posibilităţi de a-şi continua cercetările. adolescentul Enrico şi-a făurit un ideal în a deveni fizician. a dat concurs pentru o bursă la Reala Scuola Normale Superiore din Pisa. neputând să urmeze până la sfârşit cursurile liceului. apoi Giulio. profesorii au fost uimiţi de bogatele cunoştinţe ale candidatului. Cei doi băieţi erau pasionaţi de construcţia de motoare şi avioane. publicând. a fost nevoit să muncească din greu ca salariat la căile ferate italiene. fiica unui ofiţer superior de marină. a fost avansat şef de serviciu la Roma. după patru ani. În anul 1923 a fost numit profesor de matematică pentru studenţii de la facultatea de chimie şi apoi cea de fizică teoretică la Universitatea din Florenţa. A 273 . o comisie formată din 11 profesori i-a acordat titlul de doctor în ştiinţe fizice cu calificativul Magna cum laudae. lângă o gară din Roma. căruia i-a urmat Enrico. El a devenit cunoscut prin studiile de statistică cuantică. a fost admis ca student al aşezământului de învăţământ superior din Pisa. 1937. născut în 1900. Alberto Fermi. Studiile superioare au fost foarte uşoare pentru Enrico Fermi.

alături de alte satele ale fizicii mondiale. iar în ultimii ani spre explicarea originii razelor cosmice. la 28 noiembrie 1954. A continuat să lucreze până în vara anului 1954. Pegran şi alţi savanţi. ca student. pentru utilizarea în scopuri militare. a cunoscut bine experienţele lui Rutherford şi teoriile lui Einstein.G. la vârsta de 53 de ani. a adus la cunoştinţă guvernului american pericolul cercetărilor germane naziste privind fisiunea nucleului de uraniu. A încetat din viaţă la Chicago.Fermi".elaborat modelul statistic al atomului. denumit "modelul Thomas . Despre el s-a spus: "Numele lui Enrico Fermi poate fi identificat istoric cu cucerirea energiei atomice". Comunitatea mondială a oamenilor de ştiinţă îl comemorează la 50 de ani de la trecerea în nefiinţă. El a participat la întregul proces de descoperire a energiei atomice. Marele fizician italian. Un grup de neutroni au numele de fermioni. 274 . devenit cetăţean american. La Los Alamos a contribuit la fabricarea primei bombe atomice. electrodinamica cuantică. După 1945 şi-a îndreptat studiile spre fizica energiilor înalte. împreuna cu B. la recomandarea UNESCO. În 1939. deşi era bolnav şi slăbit de un neoplasm digestiv.

Tânărul venit bogat din Maienţa la Strasbourg a rămas în trei ani sărac.1468 Inventatorul tipografiei Au trecut şase sute de ani de la naşterea la Maienţa. a creat unelte originale şi a început să sculpteze în lemn litere în relief separate. Rămasă credincioasă lui Johannes. îmbogăţindu-şi continuu cunoştinţele. În vara anului 1437. vizitând oameni celebrii prin meşteşugul şi ştiinţa lor. La vârsta de zece ani. situat pe malul Rinului. a lui Johanes. şi-a cumpărat materiale. ca şi pentru cultura şi caracterul său plăcut şi nobil. să înveţe arta bijuteriei.JOHANNES GENSFLEISH GUTENBERG SORGELOCH 1400 . cheltuielile pentru a realiza o tipografie i-au irosit întreaga avere. fiica marelui cavaler al Porţii de Fier din Strasbourg. cuvântul lui Dumnezeu. s-a căsătorit cu el după zece ani. 275 . tânărul Johannes. a studiat teologia. atât prin talentul lui de meşter bijutier. ajutat fiind şi de talentul lui de bijutier. Era cel de-al doilea copil al nobilei şi bogatei familii şi chiar de la naştere a primit titlul de cavaler. era obsedat de ideea de a răspândi Biblia. el a devenit membru al corporaţiei bijutierilor din oraş. să le imprime pe hârtie în cât mai multe exemplare. Elveţia şi Olanda. la un număr cât mai mare de oameni. El călătorea pe jos purtând în spate bagajele cu haine şi cărţi. a întreprins numeroase călătorii de studii. A urmat un proces canonic şi logodnicul a fost condamnat la pedepsele înscrise în canoanele bisericii pentru astfel de delict. Realizarea maşinii de tipărit. Între timp s-a logodit cu tânăra Enne Ellenwibel. paracliserul Laurenţiu Coster de la catedrala din Haarlem(Olanda) i-a arătat o placă de lemn pe care erau săpate cu litere în relief texte în limba latină. După obiceiul epocii. În aceste condiţii a cerut tatălui logodnicei sale să amâne căsătoria cu un an. toată Germania. nefiind constrâns să muncească zilnic pentru a se întreţine. Astfel a parcurs malurile Rinului. Logodnica a fost îndemnată să contracteze o căsătorie cu alt bărbat. În oraşul Strasbourg se bucura de o mare popularitate. a încheiat un contract de căsătorie. Problema literelor separate care se legau între ele a fost realizată de Gutenberg singur. oraş liber şi bogat. A mai realizat încă trei maşini cu ajutorul unor meşteri pe care i-a plătit destul de mult. Ideea tiparului a încolţit în imaginea tânărului Johannes când prietenul său. Italia. dar a refuzat. filozofia şi alchimia. fiul lui Friele Gensfleish şi al Elisei Gutenberg. Înfuriat. hârtia pe care o aducea de la Ravensburg şi Veneţia. părinţii l-au trimes la Strasbourg. Gutenberg şi-a dat seama că până la punerea la punct a invenţiei lui va trece mult timp şi fiind sărac. viitorul socru l-a dat în judecată pentru nerespectarea cuvântului de cerere în căsătorie. După o serie de probe. Era măcinat de gândul cum ar putea să reproducă mai repede cartea sfântă în cât mai multe exemplare. Profund religios. Întors la Strasbourg s-a apucat de lucru. nu se poate căsători. Nu s-a mulţumit însă numai cu brevetul de meşter. ca ucenic. Prima maşină de tipărit realizată după proiectele lui nu a dat rezultate. Având o avere destul de mare de la părinţi. în ideea de a le combina în cuvinte şi cu ajutorul unei maşini pe care şi-a imaginat-o.

Andrei Dritzehen şi Ioan Riffe. primele scrieri tipărite au fost Operele lui Cicero. s-a asociat cu doi locuitori bogaţi din Strasbourg. argintar şi bancher din Maienţa. şlefuind pietre preţioase şi sticle de Veneţia. pensule şi tampoane pentru înscris cerneala. umilit şi sărac. se pare. în anul 1457. După aceste cărţi sacre. rotunjindu-şi astfel capitalul necesar cercetărilor sale. pe care le transforma în oglinzi şi le vindea la târgul de la Aix-la Chapelle. Inventatorul s-a confruntat cu o serie de necazuri. amendat cu o sumă mare de bani. cu care putea tipări cu ajutorul literelor din plumb turnate în matriţă din piele. lângă oraş. dintr-un sentiment de modestie creştină. în oraşul natal Maienţa. Şi-a mutat atelierul la mănăstirea Arbogaste. ajutat de soţia sa. şi Cântările divine ale psalmilor. la care să folosească literele mobile inventate de el. Din această cauză a început să fie bănuit de vrăjitorie de cunoştinţe şi de prieteni. în câte două sute de exemplare. unde îşi continua cercetările în secret. Nesupunându-se hotărârilor judecătoreşti. sunt considerate opere de artă. Asociaţii lui. fiind astfel ruinat din nou. Acestea nu poartă semnătura tipografului. A trecut în nefiinţă în 1469. şi cu Johann Faust. unde. componente ale maşinii de multiplicat. a fost condamnat.Pentru a putea să continue cercetările sale şi să construiască o maşină de tipărit. s-a retras în 1446 la Maienţa. Corporaţia bijutierilor i-a anulat brevetul de meşter şi l-a exclus din rândurile sale. cei care l-au finanţat. a inventat cerneluri. făcea matriţe în care turna literele. ştiinţelor şi artelor începând din secolul al XV-lea. Primele cărţi publicate au fost Biblia latină din Maienţa. Cercetările pentru imprimeria mecanică erau efectuate în secret. Gutenberg a continuat să lucreze în meseria lui de bijutier. judecător. Acolo cioplea litere mobile din lemn. cutia cu casete pentru litere şi altele. Până la urmă a reuşit să inventeze „PRESA”. 276 . Cercurile religioase consideră ca o glorie faptul că au dat omenirii tiparul ca să poarte între oameni cuvântul lui Dumnezeu. în atelierul lui nu pătrundea nimeni. a întemeiat o nouă asociaţie. Invenţiile lui Johannes Gutenberg au condus la ieftinirea cărţilor şi la dezvoltarea culturii. Dezolat. Cele două cărţi. pentru frumuseţea lor caligrafică. unde se odihneşte alături de soţia lui în biserica franciscanilor. numele lui a fost cunoscut în toată Germania. cerându-i să participe la gloria sa şi la beneficii. lau acţionat în judecată pentru a le divulga secretele. După tipografierea acestor lucrări.

În anul 1500 a plecat la Veneţia şi a intrat în serviciul ducelui Cesare Borgia de Valentinos. mineralog. obuze. a început să lucreze independent. Devenind mester calificat în 1478. Face parte dintre visătorii precursori ai aviaţiei. inginer. În această perioadă a elaborat planul pentru deschiderea accesului Florenţei la mare printr-un canal şi a lucrat la fortificarea cetăţii Pianlino. astronom. care a folosit mişcarea secvenţială. poduri şi pontoane. tunuri cu repetiţie. mecanic. În cerere se oferea să execute treizeci şi cinci de activităţi inginereşti şi numai şase ca artist plastic. ca tunuri care se încărcau prin chiulasă. Fiind lipsit de sursele energetice. maşini tipografice. scări pentru escaladarea zidurilor. Fiu al unui avocat. Printre altele. sisteme hidrotehnice de irigaţii.LEONARDO DA VINCI 1452-1519 Este unul dintre cei mai iluştri umanişti. Ca inginer şi inventator a creat arme care nu existau înainte. arhitect şi cartograf. a căutat mijloace de transformare a mişcării rectilinii alternative în mişcare de rotaţie. Pentru punerea în practică a experimentat scripeţi. srapnele. făcând distincţia între energia potenţială şi cea cinetică. tunuri pentru artileria uşoară şi tunuri mari. necesară oricărui mecanism. elaborând astfel o teoremă de bază a hidrodinamicii. cea mai prolifică din viaţa lui. conducător al oraşului Milano. până în 1499. pictor remarcabil. angrenaje cu cremalieră şi roţi dinţate. întocmind planuri ale unor proprietăţi funciare şi hărţi ale unor oraşe. În serviciul ducelui Sforza. Ca slujitor al şefului statului. fizician. În anul 1503 a revenit la Florenţa. dintre care cea mai celebră este cea a localităţii Imola. UNESCO a recomandat comunităţii culturale mondiale să i se alăture la aniversarea a 550 de ani de la naşterea sa. Din copilarie a demonstrat un deosebit talent pentru desen. "om universal al Renaşterii". unde a fost angajat ca inginer militar şi a rămas până în 1506. fapt care i-a determinat pe părinţii săi să îl trimită ca ucenic la renumitul artist Andrea del Versochio din Florenţa. în atelierul căruia a învăţat şi tehnologia de turnare a bronzului. În lucrarea sa Codex Madrid a scris că energia este o funcţie a poziţiei de mişcare. În anul 1482 a fost angajat de ducele Ludovico Sforza. cuptoare metalurgice. catapulte. au rămas pentru posteritate numeroase schiţe reprezentând invenţiile sale şi texte descriind tehnologii. baliste şi alte arme. Pentru timp de pace îşi ofereă serviciile ca arhitect şi proiectant de clădiri publice şi particulare. vinciuri şi mecanisme articulate. Din această perioadă. de a face mortiere. s-a născut în satul Vinci de lângă Florenţa (Italia) în anul 1452. ca inginer. executând numeroase comenzi atat în domeniul ingineriei şi arhitecturii. sub protecţia ducelui Lorenzo Magnificul. 277 . fiecărei ţări prin mijloacele de care dispune. Este un precursor al maşinilor automate. El a proiectat şi diferite dispozitive şi mecanisme prin care să uşureze munca zilnică a oamenilor. o personalitate complexă. bronz sau lut. reprezentant al culturii şi civilizaţiei Renaşterii italiene şi europene. dar şi ca pictor. Leonardo a lucrat timp de 16 ani. el solicita un post de inginer şi arată priceperea lui de a construi poduri uşoare. biolog. dispozitive de escaladarea zidurilor. ca pictor şi sculptor în marmură. om de ştiinţă. rachete balistice. În cererea de angajare adresată ducelui (devenită celebră). a studiat sarcina în construcţia arcadelor. inventator proiectant. a proiectat maşini de săpat. avea mai multe şanse să fie angajat ca inginer decât ca artist plastic. care de luptă.

numit semiornitopter. a plecat să trăiască în linişte la castelul Cloux de lângă Ambroase în Franţa. Prin creaţia lui de pictor este situat printre cei mai importanţi pictori ai Renaşterii. portrete ca "Gioconda". Aparatul avea două aripi şi pilotul trebuia să strângă arcul cu o cheie la intervale repetate în timpul zborului.În domeniul aparatelor de zbor a efectuat proiecte considerate de specialişti ca previziuni deosebite şi a emis ideea paraşutei. Multe dintre proiectele lui nu erau aplicabile. picturi murale ca "Cina cea de Taină". cunoscute în toata lumea. pline de poezie şi mister. călătorind de la Florenţa la Milano. În anul 1512. în 1515. revenind la Florenţa şi Milano înainte de a se stabili în Franţa. "Fecioara şi Pruncul". A proiectat o serie de aparate de zbor în a căror construcţie a imitat aripile păsărilor. Ca sculptor a realizat statuia ecvestră a lui Francesco Sforza ş. pe care le-a denumit ornitoptere. în plină glorie. A lăsat desene şi schiţe cu caracter artistic. În 1495 a proiectat şi un aparat de zbor cu acţionare mecanică. "Sfânta Ana".a. la Pianolino. printre care numeroase schiţe de arhitectură şi ştiinţifice. acţionate de forţa musculară a pilotului. 278 . Imola şi Pisa. când. la Veneţia. deosebit de valoroase. Un alt aparat pe care l-a conceput. şi-au gasit utilitatea. dar. reprezintă o anticipare a planorului realizat în 1891 de Otto Libienthal. Era un maestru cunoscut. Între 1490 şi 1507 a lucrat pentru cinci stăpâni. al cărui mecanism era un arc. Este autorul unui "Tratat de pictură" celebru. singura sursă de energie mecanică din epocă. regele Ludovic al XII-lea al Franţei a cucerit oraşul Milano. unde a trecut în nefiinţă la 2 mai 1519. A realizat picturi cu pronunţat caracter umanist. atunci Leonardo a plecat la Roma. compoziţii ca "Madona în grotă". reluate şi studiate.

al ziarului “Univers Ingineresc” şi al unor publicaţii ale Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR). membru în Consiliul de Administraţie al Federaţiei Europene a Asociaţiilor Naţionale de Ingineri (FEANI) 1996-1999. A scris şi publicat numeroase lucrări şi articole de specialitate. a realizat filme documentare. Este colaborator permanent al publicaţiilor AGIR. studii postuniversitare: cibernetică şi combustibili minerali. Este membru al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România. profesor onorific la Universitatea Politehnică “Traian Vuia” din Timişoara. a peste 600 de articole publicate şi colaborator la cărţi de istoria ştiinţei şi tehnicii. Premiul Comisiei Naţionale UNESCO a României şi al 279 . Îndelungată activitate managerială inovatorare. de opinie. de analiză retrospectivă. tratate de specialitate. Pentru lucrările sale i s-au decernat numeroase premii printer care: Premiul Academiei Române şi al Ambasadei Braziliei. diplomat al Facultăţii de Geologie a Universităţii din Bucureşti. specialitatea tehnologia transportului feroviar – Institutul de Căi Ferate – Profesor asociat la Universitatea Politehnică din Bucureşti.AUTORII MIHAI MIHĂIŢĂ Preşedinte al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România Doctor inginer. al Societăţii Ziariştilor din România şi a Federaţiei Internaţionale a Ziariştilor. Specializări în ţară şi străinătate în transporturi şi informatică. de istoria tehnicii. Este autorul a numeroase comunicări ştiinţifice. ING. Membru fondator şi vice-preşedinte al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România (ASTR). Colaborează la emisiunile ştiinţifice ale Radiodifuziunii Române. Preşedinte al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România (AGIR) din anul 1990. Euring.. perspectivă şi atitudine apărute în publicaţii din ţară şi străinătate. al Societăţii Naţionale de Geofizică (SNG). MIHAI OLTENEANU Absolvent al Liceului “Gheorghe Lazăr” din Bucureşti.

care cuprind prezentarea generală a AGIR. EDITURA AGIR Editura AGIR şi-a început activitatea în anul 1919.dr.a. de a furniza un cadru pentru schimb de informaţii şi opinii între AGIR şi membrii săi şi de a promova un mediu naţional activităţilor AGIR. la puţin timp după înfiinţarea Asociaţiei Generale a Inginerilor din România. prin care se continuă tradiţia „Buletinului Societăţii Politehnice” şi „Buletinului AGIR”. Primele publicaţii ale Editurii AGIR au apărut sub forma unor broşuri tipărite la diverse tipografii din Bucureşti: „Guttenberg”. abordează în paginile sale teme de mare actualitate pentru economia ţării. „Jean Ionescu”. Mihai Mihăiţă a apărut în februarie 1990 sub forma unui săptămânal intitulat Curierul AGIR. Este distribuit membrilor AGIR în cadrul cotizaţiei anuale. precum: Calitatea şi managementul în economie. cataloage. Tranziţie şi potenţiale nefolosite în industrie.Asociaţiei Jurnaliştilor de Ştiinţă. Manualul inginerului constructor. Manualul inginerului mecanic Vol I-III. UNIVERS INGINERESC Univers Ingineresc. al cărui director fondator este Prof. 280 . devenit din luna mai 1991.a. Manualul chimistului ş. Premiul Fundaţiei Ion Basgan. După 1940 până în 1950 când a fost obligată să-şi întrerupă activitatea şi portofoliul de lucrări a fost preluat de o editură de stat. apare bilunar. Protecţia antiseismică şi restaurarea clădirilor. ş. broşuri. iar din iunue 1998 s-a înregistrat cu număr de ISBN şi-a iniţiat o activitate de pregătire a editării de cărţi. Univers Ingineresc. Editura AGIR a publicat o serie de lucrări inginereşti de mare valoare ca de exemplu: Hutte. Telecomunicaţii. Metode experimentale şi numerice în rezistenţa materialelor. Programul de editare este flexibil şi urmăreşte să asigure atât publicarea unor tratate şi monografii inginereşti. Societatea şi protecţia mediului. Premiul Dimitrie Leonida al Muzeului Tehnic din Bucureşti.ing. prospecte. editura prestează diverse servicii editoriale şi tipografice urmărind să sprijine diverse colective şi asociaţii profesionale să publice reviste. publicaţie trimestrială. Rolul său este: de a acţiona în beneficiul membrilor AGIR. cât şi a unor lucrări practice de larg interes. Politica energiei electrice în România. evenimentele la zi. ca şi publicaţiile sale. PUBLICAŢII ELECTRONICE AGIR are două site-uri pe internet. Sisteme informaţionale. BULETINUL AGIR Buletinul AGIR. Reţele de calculatoare. De asemenea. dând posibilitate inginerilor să-şi facă cunoscute opiniile. În 1990 Editura AGIR şi-a reluat activitatea publicând ziarul bilunar „Univers Ingineresc” şi revista trimestrială „Buletinul AGIR”. realizate cu sprijinul filialelor Mehedinţi şi Prahova. „Imprimeria Naţională”.

ingineri. formarea deschisă. Raporturile şcolare şi întreaga activitate didactică s-au schimbat. Ei vor să aibă dreptul să spună "NU" unor metode de predare învechite sau unor structuri de curs care nu se potrivesc nevoilor lor imediate sau de perspectivă. creativă este răspunsul plurivalent care poate fi întâlnit în prezent şi în şcoala politehnică.ing Ion N.conceptul educaţiei moderne actuale. publicat în anul 1996. noua generaţie nu mai vrea să joace simplul rol de student. cunoscut şi sub numele de Raportul Delors. aşa cum sunt amintite în documentul "Învăţarea: o comoară ascunsă în ea". Prof. Centrul pentru Dezvoltarea Creativităţii Studenţilor în Energetică se adresează în primul rând studenţilor.drd. UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI Sistemul educaţional trebuie să ofere tuturor tinerilor nu numai o foarte bună pregătire teoretică. Pentru aceasta. Noii studenţi sunt deosebit de curioşi şi adoptă strategii de explorare dintre cele mai variate.dr. De altfel."Long life learning" . deviza Centrului este "Învaţă să ştii. fiind în perfectă concordanţă cu conceptul de educaţie de-a lungul întregii vieţii . flexibilă. uneori inedite. care reprezintă cele patru tipuri de bază ale învăţării. flexibilitatea şi creativitatea din practica educaţională trebuie să furnizeze deprinderile economiei de piaţă şi a celor de conversie/reconversie continuă pentru menţinerea unui context social care încurajează schimbul de idei. Se adresează tuturor absolvenţilor din domeniu. ci şi să le imprime un comportament profesional şi social activ. Succesul şcolar este un drept şi studenţii de astăzi doresc o garanţie a rezultatelor lor. specialişti. dar şi publicului larg care doreşte să aibă acces la o formă de educaţie sau de perfecţionare în domeniul energetic. învaţă să faci. învaţă să trăieşti împreună cu alţii. Înfiinţat în data de 10 decembrie 2002. care îşi îmbogăţesc reciproc cunoştinţele şi practicile.ing Alexandru-Ionuţ Chiuţă 281 . tehnicieni. învaţă să fii". experţi. cadre didactice. Mişcarea rapidă.CENTRUL PENTRU DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII STUDENŢILOR DIN FACULTATEA DE ENERGETICĂ. Dar trebuie să adăugam că nu se adresează numai lor. Chiuţă As. Profesorul şi studentul devin doi parteneri egali de dialog. interacţiunile sociale şi de parteneriat pozitive.

R. Elveţia . CHIUTA. Catedra Centrale Electrice şi Energetică Industrială . Inginer diplomat in specialitatea Electroenergetică.asistent universitar Stagii de formare octombrie-decembrie 1998 Institut Catholique des Arts et Métiers din Toulouse.dr. ROMÂNIA STUDII .nr. directorul Centrului Data si locul nasterii: 27 iulie 1948.ing.D. 1139/1985 As. Ion N.ing.stagiu practic tehnic 282 . Alexandru-Ionuţ CHIUŢĂ Webmaster şi coordonator al Centrului pentru Dezvoltarea Creativităţii Studenţilor în Energetică Data naşterii: 31 ianuarie 1978 Studii . Titlul de Doctor Inginer in specialitatea Electrotehnica.G. ACTIVITATEA PROFESIONALA o Predare de curs la disciplinele : Echipamentele electrice ale centralelor electrice Partea electrica a centralelor ALTE DATE Membru al AGIR (Asociatia Generala a Inginerilor din Romania) Membru al Asociatiei Oamenilor de Stiinta din Romania .Absolvent al Institutului Politehnic Bucureşti. Racovita . 1978 SPECIALIZĂRI SI TITLURI În 1975 a urmat cursul de Specializare in domeniul electrotehnicii neliniare la Institutul Politehnic Ilmenau.Specializare Şcoala Politehnică Federală din Lausanne.2002 . promoţia 1971.Prof. la Facultatea Electrotehnica din Institutul Politehnic Bucuresti.drd. Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic .Universitatea "Politehnica" din Bucureşti.judetul Argeş.absolvent al Universităţii "Politehnica" din Bucureşti. Facultatea de Energetică. Franţa .

2001 .Emil Cazacu.Premiul I. Mecanica Fluidelor . autori . 2003 – Seminarul de Comunicare Ştiinţifică "Energetica 2003" .student la Universitatea Politehnică Bucureşti. Turcia. Membru activ al Fundaţiei Universitare "Marea Neagră". Slovenia.octombrie 1997 Institut National Politechnique din Toulouse. Experienţă: Operare Windows – avansat. 2003 – Certificat în Ingineria Calculatoarelor . 2000 Olimpiada de matematică – Menţiune I – faza locală. Budeanu". 2003 – Certificat în Mecanica Fluidelor . Budeanu". Membru activ al Fundaţiei "Henry Coandă".Emil Cazacu. 2002 – Seminarul Ştiinţific de Energetică – Menţiune. Premiul "Dorin Pavel". 2003 – Certificat în Mecanica Fluidelor Academia de Vară Maribor. 2003 – Membru în comitetul de organizare al Conferinţei Interanaţionale "Energii Regenerabile". specializarea Electroenergetică. Bucureşti. profil matematică – fizică – engleză intensiv. Premiul "Constantin I. Premiul "Dorin Pavel". 1999. Marilena Stănculescu – Cartea Universitară 2003. autor Mihai Oltenean 283 . Membru activ a Fundaţiei "Henry Coandă".Premiul I.Academia de Vară Maribor. Bucureşti. 2003 – Seminarul de Comunicare Ştiinţifică. Premiul "Constantin I. 1999. Autocad 2000. 2002 – Seminarul Ştiinţific de Energetică – Menţiune I şi Premiul Special al Comisiei de Evaluare. 2003 – Seminarul de Comunicare Ştiinţifică "Energetica 2003" Premiul III. Experienţă: Operare Windows – avansat. 2002-prezent – Colaborator în cadrul Centrului de Calcul al Facultăţii de Energetică.Facultatea de Energetică.Academia de Vară Izmir. Bucureşti. Mangalia. Membru activ al Fundaţiei Universitare "Marea Neagră". 2002-prezent – Colaborator în cadrul Centrului de Calcul al Facultăţii de Energetică. Autocad 2000. autor Mihai Olteneanu.stagiu de documentare august 1995 Oeiras/Lisabona. 2000. Bucureşti. Operare Microsoft Office. 2003 – Seminarul de Comunicare Ştiinţifică. Mecanica Fluidelor . 2003 – Membru în comitetul de organizare al Conferinţei Interanaţionale "Energii Regenerabile". Portugalia . 2002 – Seminarul Ştiinţific de Fizică – Menţiune I.prezent . Mangalia. Marilena Stănculescu – Cartea Universitară 2003. Crăciun Octavian Nicolae Educaţia: 1997 – 2001 Colegiul Naţional “Spiru Haret”. Photoshop.Premiul I. Operare Microsoft Office. 2003-prezent – Colaborator la realizarea cărţii electronice "Ingineri Români – Mari Personalităţi". profil matematică – fizică – engleză intensiv.Academia de Vară Izmir. 2003 – Colaborator în realizarea cărţii "Bazele Electrotehnicii – Teoria Circuitelor Electrice”. Franţa ."Tabăra internaţională de creativitate" Mincu Diana Iuliana Educaţia: 1997 – 2001 Colegiul Liceal “Zinca Golescu”. autori . 2003 – Colaborator în realizarea cărţii "Bazele Electrotehnicii – Teoria Circuitelor Electrice”. 2003 – Certificat în Ingineria Calculatoarelor .studentă la Universitatea Politehnică Bucureşti. 2003-prezent – Colaborator la realizarea cărţii electronice "Ingineri Români – Mari Personalităţi". Piteşti. Slovenia. Bucureşti.Facultatea de Energetică. 2002 – Seminarul Ştiinţific de Fizică – Menţiune I. 2001 Olimpiada de Limba Engleză – Menţiune – faza locală.prezent . specializarea Electroenergetică. Turcia. 2001 .

Colegiul Tehnic Nr.Bucuresti. Mihai Olteneanu. Colaborator in realizarea cartii electronice ”Automatizari in Energetica”. Dan Mihoc. 2005 – prezent Colaborator in realizarea cartii electronice “Ingineri Romani din Trecut – Mari Personalitati”. 284 .2003 Liceul Economic Adm-tiv “Mircea Vulcanescu”. profil turism.Ing.2 – Energetica. autori Mihai Mihaita.Universitar Dr. autor Prof.Samoilă Vasile Marian Educaţia: 1990 . Operare Microsoft Office. 1998 . Experienta: Operare Windows – avansat. specializare Transportul si Distributia Energiei Electrice.1998 Liceul Teoretic “Mihai Eminescu”. 2003 – prezent – student la Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti.