Câteva consideraţii cu privire la „Ediţia Primă” a poeziilor lui Eminescu S-au împlinit 125 de ani de la apariţia primei cărţi de poezii

eminesciene. Chiar dacă momentul a trecut oarecum neobservat, în centrul atenţiei stând mai ales eforturile contemporane de finalizare a ediţiei academice, Ediţia Princeps îşi are rolul său în biografia Poetului. Lăsând deoparte controversele iscate de modul în care a înţeles mentorul „Junimii” să editeze opera poetică eminesciană, în lipsa şi fără acordul autorului, volumul de poezii purtând sigiliul spiritului critic al lui Maiorescu este considerat o piatră de hotar în lirica românească. Eleganța grafică și perfecțiunea tipografică a Ediţiei Princeps uimesc privirile chiar şi în zilele noastre, justificând, în bună parte, cotaţia în creştere a acestei rarisime cărţi în lumea colecţionarilor. Valoarea creațiilor lirice purtând marca talentului lui Eminescu, selectate însă conform gustului estetic al editorului, este supremă și indiscutabilă, calitatea gravurilor, frumusețea copertei și atenta finisare a volumului întregind și desăvârșind capodopera. În pofida certei reușite de ordin editorial, numele gravorilor ori al tipografilor care au contribuit la apariția acestei cărți de excepție rămân pe plan secund. Lipsa unui colofon, ori a unei casetei tehnice, îngreunează realizarea unui studiu comparativ cu alte opere similare. Analizând modul în care este alcătuit acest volum de poezii 1, am căutat argumente în sprijinul ipotezei că artizanii lui au folosit o schemă logică de distribuție a poeziilor, într-o ordine determinată de rațiuni ce țin de necesitatea realizării unei varietăți și diversități de estetică grafică și mai puțin pe baza unor criterii de ordin critic ori de estetică literară. Aspectul grafic al cărţii, la care Maiorescu ținea foarte mult, concretizat mai ales în elemente de rafinament tipografic – ornamente: frontispicii, gravuri, vignete și letrine - avea menirea de a-l seduce pe cititor, aflat în prezența unei opere de o factură artistică, fără egal în epocă.

Dulciu, Dan Toma, ”Misterele gravurilor ediției Maiorescu Simboluri Criptice” , Editura Universitară, București, 2008.
1

1

Una dintre problemele asupra căreia ne-am îndreptat atenția a fost stabilirea paternității gravurilor Ediției Maiorescu2. După examinarea minuțioasă a iconografiei acestei cărţi de poezii, am ajuns la concluzia că grafica sa nu este originală, modelele de inspiraţie aparținând școlii de gravură venețiene, de la sfârșitul veacului al XV-lea și începutul celui următor, reprezentate de nume celebre, precum: Aldus Manutius3, frații Johan și Windelin din Speyer, francezul Nicolas Jenson și mulți alții. După cum se cunoaşte, invenţia tiparului a fost adusă la Veneția în anul 1469, de Johan din Speyer (Spira), care tipărește aici primele lui cărți: Cicero, ”Epistola ad Familiares” și Pliniu, ”Storia naturale”. Veneția, al doilea oraș după Roma, în care a fost introdusă invenția lui Gutenberg, avea la sfârșitul secolului al XV-lea peste 200 de tiparnițe, care ajunseseră la performanța de a scoate, în numai 31 de ani, peste 1 milion de exemplare de carte. Tipografii Erhard Radolt și partenerul său Bernard Pictor sunt printre primii care introduc gravurile în producția curentă de carte (1476). ”Biblia” editată de călugărul Nicola Malerini și tipărită în anul 1495 de Giovanni Ragazo reprezintă o culme artistică a ceea se va numi ”stilul venețian” de decorare artistică a cărții. Titlurile, frontispiciile, vignetele, inițialele stilizate, bordurile de pagină, ornamentele reprezentând desene geometrice sau figuri fantastice, cu alternanță de culoare alb, negru sau roșu, nu vor lipsi de acum înainte din nici o carte tipărită, această modă fiind ulterior preluată și de alți tipografi din multe țări ale Europei. Cu toate acestea, ”stilul venețian” nu va fi depășit, sau nici măcar egalat, în veacurile ce vor urma. Analiza gravurilor „Primei Ediţii” a poeziilor lui Eminescu demonstrează că tipografii lui Socec au preluat câteva motive grafice existente în cărți vechi de câteva secole, tipărite în special la Veneția, în primele decenii de la apariția tiparului. Este de presupus că în biblioteca mentorului ”Junimii”, intelectual cu solide studii la Viena, se aflau valoroase incunabule, cărți rare și extrem de bine realizate artistic, tipărite în Italia, în special la Veneția, care au constituit un posibil model pentru realizarea acestei capodopere. Astfel, compoziţiile grafice ale Ediției Maiorescu, aflate la p.57, 105, 155, 195 şi 251 reproduc gravura cu aspect identic, prezentă în lucrarea lui
2

J & J Leighton, ”250 facsimile reproductions from early printed books”, London, 1910; Lippmann, Friedrich, ”The Art of Wood-engraving in Italy in the Fifteen Century”, London, 1888. ”A Hhistory of the Decoration and the Illustration of Books in the 15 th and 16th Centuries”, London, 1917; Olschki, S. Leo, ”Choix des livres anciens rares et curieux en vente a la librairie ancienne Leo S. Olschki”, Florence, 1907 4 vol.; Ongania, Ferd., Nimmo C., John, ”Early Venetian Printing Illustrated”, New York, Charles Scribner ‘s Sons, 1895 etc.
3

Literele ” aldine” au la origine numele lui Aldus Manutius.

2

Paulus de Middelburgo : ”Paulina de recta paschae celebrations et de die Passionis Domini Nostri Jesu Christi”. Fossombrone: Ottaviano de' Petrucci, 8 July 15134

Fig. 1

Gravuri din Ediția Maiorescu ( p.53, 87, 127, şi 165) 5 (Frunze de acant)
4 5

Ongania, Ferd., Nimmo C., John, Early Venetian Printing Illustrated, p. 181, Pentru a putea face comparație cu gravura venețiană, am răsturnat imaginea din ediția Maiorescu

3

Fig. 2 îşi găsesc izvor de inspiraţie într-o lucrare din 1501. 6

Deoarece spaţiul nu ne permite, încheiem aici această exemplificare, precizând că modelul de mai jos, aflat în Ediția Maiorescu, poate fi întâlnit şi ulterior, într-o lucrare datată 1517. 7
6

Ongania, Ferd., Nimmo C., John, Early Venetian Printing Illustrated, New York, Charles Scribner ‘s Sons, 1895, p. 164 7 idem, op. cit. p. 189; de data aceasta, gravura originară are aceeași poziție cu gravura ediției Eminescu.

4

Ceea ce caracterizează ”stilul venețian” al ornamentelor tipografice este grațiozitatea gravurilor având ca temă subiecte florale.
5

De menţionat faptul că însăşi Coperta I a Ediţiei Maiorescu conţine o compoziţie florală care ascunde o criptogramă, redată în maneiră „steganografică” 8. Dacă în primele cărți de factură laică, tipărite în Italia, mai ales la Veneția, erau folosite în mod frecvent chenare (borduri), având o impresionantă și variată bogăție de motive, ulterior, mai ales la tipăriturile cu subiecte religioase, în mod special edițiile ”Bibliei Latina”, decorațiunile tipografice se reduc doar la letrine, vignete și frontispicii extrem de sobre. În Ediția Maiorescu nu întâlnim decât o parte din registrul de decorațiuni specifice ” Şcolii Venețiene” de gravură, lipsind cu desăvârșire înrămarea (bordarea) textului, ceea ce denotă echilibrul și sobrietatea de tip clasic, ce caracterizează în general gustul estetic al editorului acestui volum de poezii. O curiozitate: pe plafonul uneia din sălile Palatului Suţu din Bucureşti, decorată aproximativ în aceeaşi epocă cu Ediţia Princeps ( a doua jumătate a veacului al XIX-lea ), se regăsesc modele florale specifice „Şcolii Veneţiene”,9 ceea ce întăreşte şi mai mult ipoteza că Maiorescu destinase volumului de poezii, în mod voit, un loc în saloanele protipendadei bucureştene. În concluzie, se poate spune că tipografii lui Socec au valorificat în mod creator modelele ornamentale ale epocii (având surse de inspiraţie în creaţiile ”școlii venețiene”), pe care le-au adaptat potrivit gustului estetic al lui T.Maiorescu. Credem că, prin aceste câteva lămuriri, am reușit să aducem chestiunea „Ediției Princeps” (Ediția Maiorescu) pe masa de lucru a eminescologilor, deschizând noi perspective de studiu. Dan Toma Dulciu

8 9

Dan Toma Dulciu, op.cit. p.44 - 49 Acelaşi stil decorativ poate fi regăsit şi pe faţadele unor reşedinţe elegante ale Capitalei sfârşitului de veac XIX, ceea ce denotă gustul estetic rafinat al unora dintre locuitorii acestui oraş.

6

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful