Lect ¸ii de

TEORIA RELATIVIT
˘
AT¸ II
Gheorghe Munteanu, Vladimir B˘alan
2000
2
Cuprins
0.1 PREFAT¸
˘
A . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
I Elemente de teoria relativit˘at ¸ii restrˆanse 7
1 Universul spat ¸io-temporal. 9
1.1 Introducere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.1.1 De la mecanica newtonian˘a la relativitatea restrˆıns˘a. . 9
1.1.2 Cˆıteva not ¸iuni fundamentale. . . . . . . . . . . . . . 13
1.2 Spat ¸iul Minkowski. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.2.1 Metrica Minkowski. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.2.2 Transform˘ari Lorentz speciale . . . . . . . . . . . . . . 22
1.2.3 Consecint ¸e cinematice ale transform˘arilor Lorentz. . . . 25
1.2.4 Imaginea euclidian˘a a transform˘arilor Lorentz. . . . . . 26
1.2.5 Hipercon luminos. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
1.2.6 Linii de univers. Timp propriu. . . . . . . . . . . . . . 30
1.2.7 M˘arimi tensoriale ˆın spat ¸iul Minkowski. . . . . . . . . . 31
2 Elemente de dinamic˘a relativist˘a 33
2.1 Cvadivitez˘a ¸si cvadriaccelerat ¸ie. . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.1.1 Principiul minimei act ¸iuni. . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.1.2 Principiul minimei act ¸iuni pentru particula liber˘a. . . . 34
2.2 Dinamica particulei relativiste. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.2.1 Cvadrivectorul energie-impuls. . . . . . . . . . . . . . . 36
2.2.2 Cvadrifort ¸˘a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.3 Relativitatea cˆampului electromagnetic . . . . . . . . . . . . . 38
2.3.1 Tensorul cˆampului electromagnetic. . . . . . . . . . . . 38
2.3.2 Lagrangianul cˆampului electromagnetic . . . . . . . . . 40
3
4 CUPRINS
II Relativitate General˘a 43
3 Elemente de geometria varietat ¸ilor diferent ¸iabile 47
3.1 Varietate diferent ¸iabil˘a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
3.2 Derivata covariant˘a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
3.3 Vatiet˘at ¸i riemanniene. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
4 Teoria gravitat ¸iei. 69
4.1 Universului spat ¸io-temporal Einsteinian. . . . . . . . . . . . . 69
4.2 Particula liber˘a ˆın cˆamp gravitat ¸ional. . . . . . . . . . . . . . 72
4.2.1 Ecuat ¸iile de mi¸scare ale particulei libere . . . . . . . . 72
4.2.2 Aproximarea newtonian˘a a cˆampului gravitat ¸ional. . . 74
4.2.3 Principiul de covariant ¸˘a. . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
4.3 Ecuat ¸ii Einstein. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
4.4 Solut ¸ii ale ecuat ¸iilor Einstein pentru cˆampul gravitat ¸ional slab. 82
4.5 Metrica Schwarzschild cu simetrie sferic˘a. . . . . . . . . . . . . 85
4.5.1 Geodezicele metricii Schwarzschild. . . . . . . . . . . . 89
4.5.2 Metrici cu simetrie sferic˘a generalizat˘a. . . . . . . . . . 98
4.6 Spat ¸ii Einstein. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
4.7 Elemente de cosmologie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
5 Teorii gravitat ¸ionale dependente de direct ¸ie 109
5.1 Geometria fibratului tangent TM. . . . . . . . . . . . . . . . . 110
5.2 Ecuat ¸ii Einstein pe TM. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
5.3 Spat ¸ii Finsler. Spat ¸ii Lagrange. . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
5.4 Teoria gravitat ¸ional˘a ¸si cˆampul elecromagnetic pe TM. . . . . 121
5.5 Modele relativiste ˆın spat ¸ii Lagrange ¸si Finsler. . . . . . . . . 123
5.5.1 Metrica Beil. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
5.5.2 Metrica Miron-Tavakol. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
5.5.3 Modele ˆın optica relativist˘a. . . . . . . . . . . . . . . . 127
5.6 Deviat ¸ii ale geodezicelorˆın spat ¸iul Finsler al universului spat ¸io-
temporal. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
5.7 Solut ¸ii ale ecuat ¸iilor Einstein pe TM pentru cˆampul gravitat ¸ional
slab. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
5.8 Ecuat ¸ii Einstein pe fibratul olomorf T

M. . . . . . . . . . . . . 129
5.8.1 Geometria fibratului T

M. . . . . . . . . . . . . . . . . 130
5.8.2 Spat ¸ii Lagrange ¸si Finsler complex. . . . . . . . . . . . 132
0.1. PREFAT¸
˘
A 5
0.1 PREFAT¸
˘
A
Cˆand ne-am propus s˘a scriem o carte de teoria relativitat ¸ii am fost deseori
intˆampinat ¸i cu observat ¸ia c˘a aceasta este treaba fizicienilor.
ˆ
Intr-adevar, teoria relativitat ¸ii este o teorie a spat ¸iului, a tipului ¸si a
gravitat ¸iei -deci utilizeaz˘a concepte fundamentale ale fizicii. ˆınt ¸elegerea aces-
tor idei, ˆın special cele ale gravitat ¸iei -relativitatea general˘a, presupune o
pregatire matematic˘a consistent˘a ˆın domenii cum ar fi mecanica, geometria
afin˘a,dar mai ales geometria varietat ¸ilor diferent ¸iale.
Din punctul nostru de vedere am putea spune ca teoria relativitat ¸ii este
un capitol aplicativ de geometrie diferent ¸ial˘a. Parcurgerea unui curs de ge-
ometria varietat ¸ilor diferent ¸iale (care la nivelulul actual este destul de ax-
iomatizat ¸si formalizat) d˘a senzat ¸ia unei teorii matematice pure, aplicat ¸iile
fiind adesea tot cu tent˘a teoretic˘a. Abia parcurgˆand un astfel de curs de
teoria relativit˘at ¸ii generale pot ¸i sa-t ¸i l˘amure¸sti important ¸a unui spat ¸iu curb
¸si s˘a int ¸elegi ce modele importante ofer˘a geometria pentru fizicieni.
Prezentul curs se adreseaz˘a student ¸ilor matematicieni din anii terminali
¸si noi consider˘am c˘a este indispensabil preg˘atirii lor, ˆın special pentru cei ce
au optat pentru o preg˘atire geometric˘a mai consistent˘a. Ei pot g˘asi aici baza
cuno¸stint ¸elor atˆat matematice cˆat ¸si fizice necesare ˆınt ¸elegerii lui. Credem,
din acest motiv, c˘a el poate fi folosit ˆın egal˘a m˘asur˘a ¸si de student ¸ii fizicieni
care prin pregatirea lor nu au ˆıntodeauna cuno¸stint ¸ele matematice necesare
parcurgerii capitolelor de relativitate general˘a. Desigur, cursul poate fi uti-
lizat ¸si de alte persoane dornice s˘a ˆınt ¸eleag˘a aceast˘a teorie teribil˘a a secolului
XX , ne gˆandim ˆın primul rˆand la cei ce abordeaz˘a aspecte filozofice ale rel-
ativit˘at ¸ii f˘ar˘a s˘a aib˘a preg˘atirea matematic˘a necesar˘a.
Cartea este conceput˘a ˆın dou˘a p˘art ¸i:
-elemente de teoria relativit˘at ¸ii restrˆanse (speciale), ˆın care cititorul se
familiarizeaz˘a cu universul spat ¸io-temporal al lui Minkowski ¸si transform˘arile
Lorentz ce ˆıl guverneaz˘a.
Sunt abordate principalele interpret˘ari cinematice ¸si dinamice din rela-
tivitatea restˆans˘a. Se face si o scurt˘a incursiune ˆın teoria relativist˘a a elec-
tromagnetismului.
-ˆın partea a doua, intitulat˘a “Relativitate general˘a”, dup˘a o scurt˘a preg˘atire
matematic˘a, se studiaz˘a teoria gravitat ¸iei.
Sunt studiate solut ¸ii pentu ecuat ¸iile Einstein, ˆın cazul solut ¸iilor Schwarzschild
f˘acˆandu-se referint ¸e ¸si la teoria g˘aurilor negre.
6 CUPRINS
Ultimul capitol din aceast˘a parte, intitulat “Teorii gravitat ¸ionale depen-
dente de direct ¸ie”, face trimiteri la o teorie modern˘aˆın care ¸scoala rom˘aneasc˘a
de geometrie are contribut ¸ii remarcabile. El ar putea oferi deschideri pentru
cercet˘ari ulterioare.
Credem c˘a prezentul curs va fi primit corespunz˘ator dorint ¸elor noastre
atˆat de matematicieni cˆat ¸si de fizicieni, el venind ˆın completarea unor
c˘art ¸i excelente cum sunt cele ale lui Gh.Vrˆanceanu, N.Mih˘aileanu [52] (ce
se adreseaz˘a ˆın special matematicienilor) sau C.Vrejoiu [51] (ce se adreseaz˘a
in special fizicienilor)
Gheorghe Munteanu Vladimir B˘alan
Universitatea Transilvania Bra¸sov Universitatea Politehnic˘a Bucure¸sti
Partea I
Elemente de teoria relativit˘at ¸ii
restrˆanse
7
Capitolul 1
Universul spat ¸io-temporal.
1.1 Introducere.
1.1.1 De la mecanica newtonian˘a la relativitatea re-
strˆıns˘a.
Pentru a ˆınt ¸elege sensul formul˘arii teoriei relativit˘at ¸ii este necesar s˘a d˘am
unele preciz˘ari privind not ¸iunile implicate ¸si s˘a facem o scurt˘a incursiune ˆın
problematica fizicii ce a condus la elaborarea teoriei relativit˘at ¸ii.
In fizica clasica se opereaz˘a cu not ¸iuni, concepte aflate in mi¸scare sau
repaus raportat la un anumit loc(spat ¸iu) ¸si timp. Aceste not ¸iuni au un car-
acter relativ deoarece se raporteaz˘a la repere constˆand din obiecte materiale
¸si respectiv, un ceas.
De regul˘a, spat ¸iul este descris prin marcarea pozit ¸iilor unui obiect in
raport cu reper spat ¸ial tridimensional real, iar timpul printr-o singur˘a coor-
donat˘a real˘a. Descrierea unui fenomenˆın timp -eveniment , trebuie s˘a se fac˘a
deci ˆıntr-un anumit loc ¸si moment ˆıntr-un reper 4-dimensional, numit sistem
de referint ¸˘a (SR) spat ¸io-temporal. Orice proces fizic devine o succesiune de
evenimente spat ¸io-temporale.
Avˆandˆın vedere c˘a pozit ¸ionarea spat ¸ial˘a trebuie s˘a se fac˘a ¸si din punct de
vedere metric, ˆın mecanica clasic˘a este unanim acceptat˘a structura euclidian˘a
a spat ¸iului tridimensional iar pozit ¸ionarea matematic˘aˆın reperul spat ¸ial fiind
cea vectorial˘a.
Fizica, ca orice ¸stiint ¸˘a, trebuie s˘a cuprind˘a legi general acceptate ce nu
depind de SR spat ¸io-temporal.
9
10 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT¸ IO-TEMPORAL.
Aspectul relativ al teoriilor fiind legat de raportarea la diverse SR , de
pozit ¸ionarea SR, de direct ¸iile axelor de coordonate, precum ¸si de fixarea unui
timp 0.
ˆ
Intr-un sistem R = ¦O, e
i
¦ fixat un punct va fi deci caracterizat de
coordonatele spat ¸iale (x
1
, x
2
, x
3
), sau vectorial de r = x
i
e
i
. Peste tot vom
presupune convent ¸ia lui Einstein de sumare a indicilor. Desrierea evenimen-
tului este f˘acut˘a de elementul (t, x
1
, x
2
, x
3
), t fiind variabila temporal˘a.
Mi¸scarea, raportat˘a la un SR, este perceput˘a prin schimbarea ˆın timp a
coordonatelor spat ¸iale, m˘arimea specific˘a ce descrie mi¸scarea fiind viteza,
adic˘a variat ¸ia coordonatelor spat ¸iale in raport cu timpul, v =
dr
dt
. Dac˘a
v =constant, mi¸scarea este uniform˘a. Variat ¸ia vitezei ˆın raport cu timpul
este acclerat ¸ia, a =
dv
dt
.
La baza mecanicii newtoniene stau urm˘atoarele legi (principii):
P1.(Principiul inert ¸iei, Galilei).
ˆ
In absent ¸a interact ¸iilor cu alte corpuri,
un corp se afl˘a ˆın stare de repaus sau mi¸scare rectilinie ¸si uniform˘a. S˘a
observ˘am de la ˆınceput c˘a mi¸scarea (repausul) este raportat˘a la un SR dat,
ceea ce ˆınseamn˘a c˘a mi¸scare intr-un SR poate ˆınsemna repaus ˆın altul SR’ .
Este binecunoscut exemplul cu obiectele dintr-un vagon de tren ˆın deplasare,
care se afl˘a ˆın repaus ˆın raport cu un reper fixat din interiorul vagonului ¸si
ˆın mi¸scare ˆın raport cu o gar˘a.
Totalitatea SR pentru care se aplic˘a principiul inert ¸iei se numesc sisteme
inert ¸iale, SRI., ¸si aici vom lua ˆın considerare numai pe acestea.
P2.(Principiul fundamental al dinamicii). Fort ¸a ce act ¸ioneaz˘a asupra unui
corp este proport ¸ional˘a cu accelerat ¸ia impus˘a lui,

F = m a; m =masa cor-
pului.
P3. (Principiul interact ¸iunii). Act ¸iunile reciproce a doua corpuri sunt
egale ˆın marime ¸si de semne opuse,

F
1
= −

F
2
.
P4.(Principiul lui Galilei). Actiunile reciproce a mai multor corpuri este
rezultanta vectorial˘a a interact ¸iilor lor.
Act ¸iunea unei fort ¸e asupra unui corp nu spune nimic dac˘a nu este privit˘a
ˆın timp,

F ∆t = ma∆t = m∆v = mv −mv
0
, vectorul p = mv numindu-se
inpuls.
Efectul total al unei fort ¸e este direct proport ¸ional cu spat ¸iul pe care
act ¸ioneaz˘a, obt ¸inem lucrul mecanic L = F ∆s =
mv
2
2

mv
2
0
2
, cantitatea
E =
mv
2
2
fiind energia cinetic˘a imprimat˘a corpului.
Considerˆand dou˘a SRI diferite suntem nevoit ¸i s˘a consider˘am cˆıteva ipoteze
valabile ˆın mecanica newtonian˘a:
-intervalele de timp sunt acelea¸si ˆın cele dou˘a SRI.
1.1. INTRODUCERE. 11
-distant ¸ele spat ¸iale ∆s
2
= (∆x
1
)
2
+ (∆x
2
)
2
+ (∆x
3
)
2
se p˘astreaz˘a dac˘a
reperele sunt ambele ortonormate, fapt justificat geometric prin ∆s
2
= ∆s
2
=
(∆x
1
)
2
+ (∆x
2
)
2
+ (∆x
3
)
2
la transform˘arile ortogonale.
-masa este o not ¸iune invariant˘a
-fort ¸ele de interact ¸tiune dintre dou˘a corpuri nu depind decˆat de pozit ¸iile
corpurilor, de vitezele lor ¸si de timp.
Pentru a exprima reguli obiective ale fizicii este necesar s˘a avem relat ¸ii
matematice ce exprim˘a transform˘arile de coordonate ˆın cele dou˘a SRI, adic˘a
(t, x
1
, x
2
, x
3
)
T
↔(t

, x
1
, x
2
, x
3
) cu T inversabil˘a. ˆın plus, o lege, ecuat ¸ie , este
de luat ˆın seam˘a dac˘a ea ˆı¸si p˘astreaz˘a caracterul de adev˘arat sau fals prin
trecerea cu transformarea T de la un reper la altul. Acesta este un principiu
esent ¸ial ˆın fizic˘a numit proprietatea de invariant ¸˘a.
Transform˘arile ce satisfac ipotezele de mai sus se exprim˘a simplu sub
forma transform˘arilor lui Galilei:
Fig1.1
Presupunem c˘a t

0
= t
0
¸si c˘a sistemul SRI’ se deplaseaz˘a prin translat ¸ie
fat ¸˘a de SRI cu viteza constant˘a v. Avem
−−→
OM =
−−→
OO

+
−−→
O

M , adic˘a pe
componente:
x
i
= x
i
−v
i
t ; i = 1, 2, 3 (1.1.1.1)
Legile ce satisfac pricipiul de covariant ¸˘a la transform˘arile lui Galilei se
spun c˘ a verific˘a principiul relativist a lui Galilei. Dac˘a un punct M se de-
plaseaz˘a ˆın SRI dup˘a o anumit˘a regul˘a x
i
= x
i
(t) atunci derivˆand ˆın trans-
12 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT¸ IO-TEMPORAL.
form˘arile lui Galilei ˆın raport cu t, obt ¸inem c˘a viteza de deplasare u =
dr
dt
a
lui M in SRI se leag˘a de viteza ˆın SRI’ prin
u
i
= u
i
−v
i
; i = 1, 2, 3 (1.1.1.2)
Derivˆand ˆınc˘a o dat˘a, obt ¸inem c˘a transforn˘arile lui Galilei p˘astreaz˘a ex-
presia fort ¸ei.
Lumea ar fi simpl˘a (¸si monoton˘a) dac˘a ea ar fi numai de natur˘a material˘a.
Evolut ¸ia fizicii de la Newton pˆan˘a ast˘azi a scos la iveal˘a o seam˘a de fenomene
ce au pus la ˆındoial˘a valabilitatea invariant ¸ei lui Galilei.
Primul semn de ˆıntrebare a fost legat de viteza luminii ¸si natura undei
luminoase.
ˆ
Incerc˘ari de a determina viteza luminii sunt mai vechi, ˆıncepˆand
cu observat ¸iile danezului O.R¨omer (1644-1710) ¸si ale englezului J.Brandley
(1693-1762) ce au stabilit o valuare de ≈302000 Km/s pentru viteza lu-
minii. Experient ¸ele tereste au constatat ˆın secolele urm˘atoare (A.Fizeau,
J.Foucault, A.Michelson, etc.) o valoare apropiat˘a de c=300000Km/s accep-
tat˘a ast˘azi. Dac˘a am presupune c˘a dou˘a SRI se deplaseaz˘a cu o vitez˘a v
mare, conform cu (1.1.1.2) ar ˆınsemna o diferent ¸˘a considerabil˘a ˆıntre c ¸si c

,
vitezele lumini in cele dou˘a sisteme. Chiar mai mult, am deduce c˘a putem
considera SRI ˆın care viteza luminii s˘a fie oricˆat de mare. Acesta a fost un
prim semn de ˆıntrebare.
ˆ
In ceea ce prive¸ste natura luminii lucrurule stau ¸si mai complicat. Nu
dorim aici s˘a evident ¸iem elemente ce stau la baza fizicii de astazi. Ele se pot
g˘asi pe ˆınt ¸eles ˆın lucr˘ari de popularizare a ¸stiint ¸ei, una excelent˘a ¸si accesibil˘a
tuturor fiind [38].
Amintim doar c˘a Newton considera ˆın 1675 c˘a lumina are o natur˘a ma-
terial˘a, corpuscular˘a ce se reflect˘a diferit pe obiecte. Odat˘a cu aparit ¸ia
teoriei ondulatorii, la numai trei ani diferent ¸˘a, ˆın1678, fizicianul C.Huygens
emite ipoteza naturii ondulatorii a luminii. Experient ¸ele ulterioare f˘acute de
Th.Young (1817), J.A.Fresnel (1819) au ar˘atat c˘a teoria optic˘a ondulatorie
a lui Huygens complic˘a mult lucrurile, ducˆand la introducerea unei not ¸iuni
cu caracter semiabstract: eterul.
Fizica intr˘a ˆıntr-un nou impas odat˘a cu studiul cˆımpului electromagnetic.
Ecuat ¸iile lui Maxwell (1865) realizeaz˘a o descriere unitar˘a a fenomenelor
electrice ¸si magnetice. Apare ˆın lumea fizicii secolului trecut ideia c˘a toate
fenomenele fizice ar trebui s˘a-¸si g˘aseasc˘a explicat ¸ii prin aplicarea legilor lui
Galilei la un mediu suport , eterul, dar de natur˘a electomagnetic˘a. Eterul este
considerat pretutindeni iar cˆampul electromagnetic o stare a sa. Dificultatea
1.1. INTRODUCERE. 13
ce apare este c˘a legile lui Maxwell nu ramˆan invariante la transform˘arile de
tip Galilei. Ca urmare la sfˆar¸situl secolului trecut se dezvolt˘a dou˘a teorii
prerelativiste:
-ipoteza lui Hertz (1888), ce consider˘a c˘a la rˆandul s˘au eterul este total
antrenat intr-o mi¸scare ce face ca viteza luminii s˘a r˘amˆan˘a o constant˘a. Ideia
este curˆand infirmat˘a de experient ¸e.
-ipoteza olandezului H.A.Lorentz (1853.1928), ce separ˘a invariant ¸a de
tip Galilei pentru lumea material˘a iar pentru celelalte fenomene se accept˘a
existent ¸a unui SR preferent ¸ial supus legilor electromagnetismului.
Experient ¸ele f˘acute au condus la concluzia c˘a nu se poate puneˆın evident ¸˘a
mi¸scarea P˘amˆantului fat ¸˘a de eter ¸si nici dovedi dependent ¸a vitezei luminii
fat ¸˘a de sistemul de referint ¸˘a.
Iat˘a impasul ˆın care se g˘asea fizica la sfˆar¸situl secolului trecut.
Renunt ¸ˆand la ipoteza eterului, Albert Einstein (1879-1956) formuleaz˘a ˆın
lucrarea “Asupra electrodinamicii corpurilor ˆın mi¸scare”(1905) urm˘atoarele
postulate:
Postulatul I.Principiul relativit˘at ¸ii se aplic˘a tuturor proceselor naturale;
legile fizicii ¸si rezultatele tuturor experient ¸elor, formulate ˆıntr-un sistem de
referint ¸˘ a dat, sunt independente de mi¸scarea rectilinie ¸si uniform˘a a sistemu-
lui. (Formularea nu se refer˘a neap˘arat la SRI)
Postulatul II.Valoarea vitezei de propagare a luminii ˆın vid este aceea¸si
ˆın toate sistemele de referint ¸˘a inert ¸iale.
Desigur, formularea celor dou˘a Postulate, dincolo de interpretarea lor
filosofic˘ a, presupune ie¸sirea din cadrul strict al mecanicii newtoniene. Consecint ¸a
a fost evident ¸ierea caracterului relativ al timpului ¸si spat ¸iului. Timpul ¸si
lungimile pentru Einstein nu mai au o semnificat ¸ie absolut˘a ˆın orice SRI.
Teoria relativit˘at ¸ii expus˘a ˆın 1905 de A.Einstein are, a¸sa cum se vede,
un caracter axiomatic ¸si este cunoscut˘a sub denumirea de teoria relativit˘at ¸ii
restrˆanse, sau speciale.
ˆ
In cei 95 de ce au urmat teoria a fost perfect ¸ionat˘a (ˆın bun˘a parte chiar de
Einstein) ¸si ˆın acela¸si timp supus˘a ¸si unor critici. Cu toate acestea rezultatele
sale, confirmate ¸si de practic˘a, nu pot fi contestate.
1.1.2 Cˆıteva not ¸iuni fundamentale.
Presupunem c˘a cititorul a parcurs pˆan˘a ˆın prezent un curs de geometrie
afin˘a ¸si euclidian˘a, fiind familiarizat cu notat ¸ii tensoriale. Pentru unitatea
14 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT¸ IO-TEMPORAL.
expunerii vom trece aici ˆın revist˘a cˆıteva not ¸iuni de baz˘a pentru cele ce
urmeaz˘a. Peste tot vom folosi convent ¸ia lui Einstein de sumare.
S˘a consider˘amV = (R
n
, +, R) spat ¸iul vectorial numeric real n−dimensional.
ˆ
Intr-o baz˘a B = ¦e
i
¦
i=1,n
un punct x se scrie x = x
i
e
i
, iar (x
1
, .., x
n
) ∈ R
n
se
numesc componentele lui x in baza B.
Dac˘a B

= ¦e

i
¦
i=1,n
este alt˘a baz˘aˆın V ¸si S =
_
s
i
j
_
(idicele de sus indice de
linie, cel de jos de coloan˘a) este matricea de trecere de la baza B la B

, adic˘a
e

j
= s
i
j
e
i
, j = 1, n, atunci componentele lui x ˆın baza B

sunt (x
1
, .., x
n
)
date de:
x
i
=

s
i
j
x
j
(1.1.2.1)
unde
_

s
i
j
_
= S
−1
este matricea invers˘a a lui S. Matricial scriem: X

=
S
−1
X.
Notam cu V

spat ¸iul dual al lui V, adic˘a spat ¸iul 1- formelor liniare f :
V →R. Relativ la baza B din V obt ¸inem baza dual˘a B

= ¦f
i
¦
i=1,n
ˆın V

,
unde f
i
sunt 1- formele definite unic de f
i
(e
j
) = δ
i
j
(simbolii lui Kronecker)
¸si deci f
i
(x) = x
i
. Orice 1- form˘a f se va exprima dup˘a baza B

ca fiind
f = a
i
f
i
. Leg˘atura ˆıntre bazele duale B

¸si B

este dat˘a de f
i
=

s
i
j
f
j
, deci
se face cu matricea invers˘a, iar exprimarea 1- formei ˆın baza B

este
a

i
= s
j
i
a
j
(1.1.2.2)
¸si evident c˘a a
j
=

s
i
j
a

i
.
Pentru dou˘a 1- forme f ¸si g putem defini produsul lor tensorial f ⊗ g :
V V → R, (f ⊗ g)(x, y) = f(x)g(y). S˘a cosider˘am acum spat ¸iul formelor
p−liniare L
p
(V, R). O baz˘a corespunz˘atoare lui B

ˆın L
p
(V, R) este B

p
=
¦f
i
1
...i
p
= f
i
1
⊗.... ⊗f
i
p
¦, iar exprimarea unei p−forme h este h = a
i
1
...i
p
f
i
1

.... ⊗f
i
p
. La schimbarea bazei cantit˘at ¸ile a
i
1
...i
p
se schimb˘a dup˘a regula:
a

i
1
...i
p
= s
j
1
i
1
s
j
p
i
p
a
j
1
...j
p
(1.1.2.3)
Spat ¸iul dual al lui L
p
(V, R) este izomorf cu V
p
, iar baza dual˘a lui B

p
este
notat˘a cu B
p
=
_
e
i
1
⊗... ⊗e
i
p
_
.
Suntem acumˆın m˘asur˘a s˘a definim not ¸iunea de tensor (afin) de tip (p, q)
ca fiind o (p + q)−form˘a liniar˘a t : V
p
V
∗q
→ R. Referitor la baza B ¸si
duala sa B

, un (p, q)−tensor se va scrie
t = t
j
1
....j
p
i
1
....i
q
e
j
1
⊗... ⊗e
j
p
⊗f
i
1
⊗.... ⊗f
i
q
(1.1.2.4)
1.1. INTRODUCERE. 15
iar la schimb˘arile de baze B → B

cu matricea S, componentele tensorului
se vor schimba dup˘a regula:
t
h
1
....h
p
k
1
....k
q
= s
i
1
k
1
s
i
q
k
q


s
h
1
j
1


s
h
p
j
p
t
j
1
....j
p
i
1
....i
q
(1.1.2.5)
Evident, vectorii sunt tensori de tip (1, 0), 1-formele fiind de tip (0, 1),
iar p−formele de tip (0, p).
Din punct de vedere algebric se poate pune ˆın evident ¸˘a o structur˘a de
algebr˘a T (V ) peste mult ¸imea tuturor tensorilor, produsul a doi tensori a ¸si
b de tip (p, q) ¸si respectiv (r, s) fiind dat de aplicat ¸ia (p + q + r + s) liniar˘a
determinat˘a de t
j
1
....j
p
v
1
...v
r
i
1
....i
q
u
1
...u
s
= a
j
1
....j
p
i
1
....i
q
b
v
1
....v
r
u
1
....u
s
.
Op−form˘a se nume¸ste simetric˘aˆın indicii h ¸si k dac˘a f(x
1
, .., x
k
, .., x
h
, .., x
p
)
= f(x
1
, .., x
h
, .., x
k
, .., x
p
) ¸si complet simetric˘a dac˘a este simetric˘a in tot ¸i in-
dicii. Dac˘a pentru ∀h ,= k avemf(x
1
, .., x
k
, .., x
h
, .., x
p
) = −f(x
1
, .., x
h
, .., x
k
, .., x
p
)
forma se nume¸ste alternat˘a.
Pe spat ¸iul formelor alternate de orice ordin /(V ), se poate defini pro-
dusul exterior a unei p−forme f cu o q−form˘a g ,obt ¸inˆandu-se forma (p +
q)−alternat˘a notat˘a cu:
(f ∧g)(x
1
..x
p
, x
p+1
, ...x
p+q
) =
1
p!q!

ε
σ
f(x
σ(1)
, .., x
σ(p)
) g(x
σ(p+1)
, .., x
σ(p+q)
)
(1.1.2.6)
/(V ) cap˘at˘a structur˘a de algebr˘a numit˘a exterioar˘a.
ˆ
In particular, ω = f
1
∧ ... ∧ f
p
se nume¸ste forma de volum in L
p
(V, R)
relativ la bazaB

. Dac˘a X
α
= (X
1
α
, ...., X
n
α
), α = 1, n ,atunci ω(X
1
, ..., X
n
) =
det(X
i
α
).
Prin produs scalar pe V ˆınt ¸elegem o 2−form˘a liniar˘a g : V V → R,
simetric˘a ¸si pozitiv definit˘a pe V , adic˘a g(x, y) ≥ 0, ∀x, y ∈ V ¸si g(x, x) =
0 ⇔x = 0. Perechea (V, g) se nume¸ste spat ¸iu euclidian.
Renunt ¸ˆand la condit ¸ia de pozitiv˘a definire se obt ¸in spat ¸iile pseudoeucli-
diene, unul din ele st˘a la baza teoriei ce o vom studia.
ˆ
Intr-o baz˘a B din V produsul scalar se scrie g(x, y) = g
ij
x
i
y
j
, cu det(g
ij
) ,=
0 ¸si evident forma p˘atratic˘a h = g
ij
x
i
x
j
pozitiv definit˘a (adic˘a se reduce,eventual
ˆıntr-o alt˘a baz˘a, la o sum˘a de p˘atrate).
Baza B se nume¸ste ortonormat˘a dac˘a g(e
i
, e
j
) = g
ij
= δ
ij
.
La schimb˘ari de baze (0, 2)−tensorul g
ij
, numit tensorul metric, se schimb˘a
dup˘a regula (1.1.2.3), sau matricial scris G

= S
t
G S. Produsul scalar
g(x, y) =

x
i
y
i
se nume¸ste uzual ,G = I, ¸si se noteaz˘a, de obicei, prin
16 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT¸ IO-TEMPORAL.
¸x, y) . La schimb˘ari de baze la fel orientate forma de volum ω se transform˘a
dup˘a regula ω

=

gω, unde g = det(g
ij
). Tensorul metric permite rdicarea
sau coborˆarea indicilor unui tensor, de exemplu x
i
= g
ij
x
j
, e.t.c.
S˘a introducem acum ¸si put ¸in˘a geometrie diferent ¸ial˘a ˆın R
n
. Fie ˆın R
n
o
curb˘a (C) : λ →x
i
(λ), λ variind ˆıntr-un interval din R, ¸si f(x
i
(λ)) o funct ¸ie
real˘a depinzˆand de curba (C). Presupunˆand condit ¸ii de diferent ¸iabilitate
ˆındeplinite, avem
df

=
∂f
∂x
i
dx
i

¸si aceasta indiferent de funt ¸ia f. Astfel c˘a
suntem condu¸si s˘a consider˘am operatorul
d

=
dx
i


∂x
i
. Facem notat ¸ia:
e
i
=

∂x
i
; i = 1, n (1.1.2.7)
Fie M(x
1
, .., x
n
) un punct al curbei (C) ¸si not˘am cu v
i
=
dx
i

. Vectorul
v = (v
1
, ..., v
n
) se numeste cˆamp de vectori tangent ¸i la curb˘a in M, ¸si deci
v = v
i
e
i
. Spat ¸iul generat de v se numeste spat ¸iul tangent la curb˘a ˆın M.
Considerˆınd alte curbe prin M, vectorii lor tangent ¸i se vor exprima funct ¸ie
tot de e
i
=

∂x
i
¸si deci B =
_
e
i
=

∂x
i
_
i=1,n
constituie o baz˘a a vectorilor
tangent ¸i la curbele prin M, numit spat ¸iul tangent ˆın M la R
n
. Reunind
aceste spat ¸ii se obt ¸ine fibratul tangent la R
n
.
S˘a consider˘am acum o schimbare de coordonate x
i
→x
i
ˆın M ( eventual
dictat˘a de o schimbare de baze ˆın R
n
) ¸si e

i
=

∂x
i
noua baz˘a a vectorilor
tangent ¸i. Deoarece

∂x
i
=
∂x
j
∂x
i

∂x
j
, rezult˘a c˘a :
e

i
=
∂x
j
∂x

i
e
j
(1.1.2.8)
¸si deci matricea schimb˘arii de baze este S =
_
∂x
j
∂x

i
_
,cu inversa S
−1
=
_
∂x
i
∂x
j
_
.
Schimbarea componentelor vectorilor tangent ¸i se face dup˘a regula v
i
=
∂x
j
∂x
j
v
j
, dat˘a de (1.1.2.1).
Acum pentru curba (C) s˘a consider˘am diferent ¸iala df =
∂f
∂x
i
dx
i
. Con-
siderˆand toate curbele ce trec prin M, diferent ¸iala lui f pe aceste curbe se
descompune dup˘a ¦dx
i
¦
i=1,n
.
ˆ
In particular, dac˘a f(x
1
(λ), ..., x
n
(λ)) = x
i
(λ)
obt ¸inem c˘a dx
i
(

∂x
j
) = δ
i
j
, adic˘a ¦f
i
= dx
i
¦
i=1,n
este deci baza dual˘a bazei B
in spat ¸iul diferent ¸ialelor funct ¸iilor depinzˆand de curbele ce trec prin M. Un
element a = a
i
dx
i
se va numi 1-form˘a . Exemplu sugestiv de 1-form˘a este
gradientul unei funct ¸ii scalare a = (gradf)
i
dx
i
.
S˘a remarc˘am c˘a la schimb˘ari de coordonate , funct ¸iile f
i
= dx
i
se schimb˘a
1.1. INTRODUCERE. 17
dup˘a regula
f
i
=
∂x
i
∂x
j
f
j
(1.1.2.9)
Spat ¸iul 1-formelor se nume¸ste spat ¸iul cotangent ˆın M la R
n
.
Folosind matricea S =
_
∂x
j
∂x

i
_
¸si inversa sa S
−1
=
_
∂x
i
∂x
j
_
putem extinde
not ¸iunea de (p, q) −tensor. ˆın particular, tensorul metric g
ij
va trebui s˘a
satisfac˘a regula de transformare g

ij
=
∂x
k
∂x
i
∂x
h
∂x
j
g
kh
. Astfel c˘a forma p˘atratic˘a
se va scrie g = g
ij
dx
i
dx
j
, din care se deduce c˘a g(

∂x
i
,

∂x
j
) = g
ij
. Tensorul
metric are urm˘atorea semnificat ¸ie. Fie dr = dx
i ∂
∂x
i
un vector tangent la
curba (C) ¸si δr = δx
j ∂
∂x
j
vectorul tangent la curba (C

) ce se intersecteaz˘a
cu (C) ˆın M. Atunci g(dr, δr) = dx
i
δx
j
g(

∂x
i
,

∂x
j
) = g
ij
dx
i
δx
j
.
ˆ
In particular
norma | dr |
2
, notat˘a ds
2
, va fi tocmai
ds
2
= g
ij
dx
i
dx
j
(1.1.2.10)
¸si se nume¸ste forma fundamental˘a pe R
n
a metricii g ˆın raport cu baza B, iar
ds =
_
g
ij
dx
i
dx
j
este lungimea elementului de arc de curb˘a (C) . Unghiul
celor doua curbe este cos α = dr δr/ | dr | | δr |
Relativ la baza B

forma de volum este dω =

gdx
1
....dx
n.
ˆ
In continuare vom ˆıncerca s˘a particulariz˘am la spat ¸iul R
n
conceptul de
derivat˘a Lie.
Fie M(x) un punct ¸si W un obiect geometric definit intr-o vecin˘atate a
lui M. S˘a consider˘am o curb˘a (C) ¸si v =
_
dx
i

_
vector tangent la curb˘a. O
variat ¸ie infinitesimal˘a pe curb˘a ˆın direct ¸ia v se scrie:
x
i
= x
i
+ dx
i
(1.1.2.11)
cu dx
i
= v
i
dλ = ζ
i
.
18 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT¸ IO-TEMPORAL.
Fig.2
Corespunz˘ator vom avea variat ¸ia de primul ordin a lui W,
W(x

) = W(x) +
∂W
∂x
j
ζ
j
Pe de alt˘a parte, x
i
define¸ste o schimbare de coordonate ¸si deci fie W

(x

)
expresia lui W ˆın reperul
_

∂x
i
_
din x

. Diferent ¸a
L
ζ
W = W(x

) −W

(x

) (1.1.2.12)
se nume¸ste variat ¸ia Lie a obiectului geometric W.
S˘a facem urm˘atoarele particulariz˘ari:
1. Dac˘a W(x

) = W(x) este o funct ¸ie scalar˘a ce nu se schimb˘a la trans-
form˘arile infinitesimale, atunci L
ζ
W = W(x

) +
∂W
∂x
i
ζ
i
−W(x

) =
∂W
∂x
i
ζ
i
2. Dac˘a W(x) = W
i ∂
∂x
i
este un cˆamp vectorial , atunci: W
i
(x

) =
∂x
i
∂x
j
W
j
(x) =
∂(x
i

i
)
∂x
j
W(x) = W
j
(x) +ζ
i
|j
W
j
(x) ,unde am folosit notat ¸ia ζ
i
|j
=
∂ζ
i
∂x
j
. Rezult˘a c˘a L
ζ
W
i
=
∂W
i
∂x
j
ζ
j
−ζ
i
|j
W
j
3. Dac˘a W = W
i
dx
i
este o 1- form˘a, atunci W

(x

) =
∂x
j
∂x
i
W
j
(x) =
W
i
(x) −ζ
j
|i
W
j
(x) ¸si deci L
ζ
W
i
=
∂W
i
∂x
j
ζ
j
+ ζ
j
|i
W
j
. Analog se g˘ase¸ste
L
ζ
W
ik
=
∂W
ik
∂x
j
ζ
j
+ ζ
j
|i
W
jk
+ ζ
j
|k
W
ij
sau L
ζ
W
i
k
=
∂W
i
k
∂x
j
ζ
j
−ζ
i
|j
W
j
k
+ ζ
j
|k
W
j
j
¸si
altele.
ˆ
In ˆıncheierea acestei sect ¸iuni vom repeta un principiu fundamental al
mecanicii analitice, cel al minimei actiuni.
S˘a presupunem c˘a evolut ¸ia unui sistem fizic este caracterizat˘a la un mo-
ment dat λ ˆın funct ¸ie de coordonatele generalizate x
i
(λ) ¸si de derivatele sale
˙ x
i
(λ). Deplasarea sistemului mecanic intre dou˘a st˘ari corespunz˘atoare valo-
rilor λ
1
¸si λ
2
se face ˆın lipsa unor fort ¸e de interact ¸ie ( adic˘a sistemul este
izolat) astfel ca integrala act ¸iunii
/ =
_
λ
2
λ
1
L(x
i
(λ), ˙ x
i
(λ), λ)dλ (1.1.2.13)
s˘a se minimizeze, unde L(x
i
(λ), ˙ x
i
(λ)) este funct ¸ia lui Lagrange. S˘a con-
sider˘am o variat ¸ie infinitesimal˘a x+dx ¸si L(x+dx, ˙ x+d ˙ x) starea Larangian-
ului ˆın punctul corespunz˘ator. Vom obt ¸ine o variat ¸ie a act ¸iuni /+ δ/ =˘a
1.2. SPAT¸ IUL MINKOWSKI. 19
Extremul act ¸iuni se obt ¸ine anulˆand prima variat ¸ie δ/ ,adic˘a
δ/ =
_
λ
2
λ
1
L(x + dx, ˙ x + d ˙ x, λ)dλ −
_
λ
2
λ
1
L(x, ˙ x, λ)dλ =
_
λ
2
λ
1
_
L(x, ˙ x, λ) +
∂L
∂x
i
dx
i

+
∂L
∂ ˙ x
i
d ˙ x
i

−L(x, ˙ x, λ)
_
dλ =
_
λ
2
λ
1
_
∂L
∂x
i
dx
i

+
d

(
∂L
∂x
i
dx
i
) −
dx
i

d

(
∂L
∂ ˙ x
i
)
_
dλ =
∂L
∂x
i
dx
i
[
λ
2
λ
1
+
_
A
1
A
2
_
∂L
∂x
i

d

(
∂L
∂ ˙ x
i
)
¸
dx
i
= 0, unde A
1
, A
2
sunt punctele
corespunz˘atoare st˘arilor λ
1
, λ
2
.
Presupunˆand c˘a ˆın punctele A
1
¸si A
2
variat ¸iile sunt nule, dx
i

1
) =
dx
i

2
) = 0 ¸si ˆın rest arbitrare, rezult˘a c˘a δ/ = 0 dac˘a ¸si numai dac˘a
funct ¸ia lui Lagrange satisface:
∂L
∂x
i

d

(
∂L
∂ ˙ x
i
) = 0 ; i = 1, n (1.1.2.14)
numite ecuat ¸iile lui Euler-Lagrange.
Principiul acesta variat ¸ional al minimei act ¸iuni ne determin˘a drumurile
cele mai scurte (optime) de deplasare a sistemului din punctul A
1
ˆın punctul
A
2
.
Problema se poate generaliza la cazul cˆand sistemul depinde de mai
mult ¸i parametri (λ
1
, ..., λ
p
). ˆın acest caz trebuie ca integrala act ¸iunii / =
_
A
1
A
2
Ldω s˘a se minimizeze ¸si s˘a nu depind˘a de parametri. Pentru aceasta
se consider˘a dω =

gdω
0
, unde dω
0
= dλ
1
....dλ
p
este forma elementar˘a de
volum. Scalarul L = L

g se nume¸ste densitate de Lagrangian. Calcule
asem˘an˘ atoare ca mai sus privind anularea primei variat ¸ii ne conduc[42] la
urm˘atoarele ecuat ¸ii Euler-Lagrange
∂L
∂x
i


∂λ
α
_
∂L

_
∂x
i
∂λ
α
_
_
= 0 ; i = 1, n ; α = 1, p (1.1.2.15)
1.2 Spat ¸iul Minkowski.
1.2.1 Metrica Minkowski.
Am v˘azut c˘a ˆıntr-un sistem de referit ¸˘a inert ¸ial, SRI, un eveniment este car-
acterizat de coordonatele spat ¸iale (x
1
, x
2
, x
3
) ¸si momentul t la care se refer˘a
m˘asur˘atorile.
Viteza de propagare rectilinie a unui semnal luminos ˆın vid ar trebui s˘a
satisfac˘a conform mecanicii clasice legea ∆x
k
= c
k
∆t. Admit ¸ˆand Postulatul
20 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT¸ IO-TEMPORAL.
2 al lui Einstein , c
k
= c este o constant˘a. Trecˆand la norma euclidian˘a din
R
3
, vom avea:
(∆x
1
)
2
+ (∆x
2
)
2
+ (∆x
3
)
2
= c
2
(∆t)
2
(1.2.1.1)
condit ¸ie ce ar trebui s˘a aib˘a un caracter relativist invariant ˆın raport cu dou˘a
evenimente din SRI.
Apare astfel natural (acum !) s˘a consider˘am elementele din R
4
de forma
(x
0
= ct, x
1
, x
2
, x
3
) iar dou˘a evenimente s˘a fie separate printr-o condit ¸ie de
forma :
∆s
2
= (∆x
0
)
2
−(∆x
1
)
2
−(∆x
2
)
2
−(∆x
3
)
2
numit interval spat ¸io-temporal. Sub form˘a diferent ¸ial˘a avem:
ds
2
= (dx
0
)
2
−(dx
1
)
2
−(dx
2
)
2
−(dx
3
)
2
(1.2.1.2)
Intervalul spat ¸io-temporal se poate scrie tensorial sub forma metricii
spat ¸io-temporale, sau mai exact metrica Minkowski:
ds
2
= η
ij
dx
i
dx
j
; i, j = 0, 1, 2, 3 (1.2.1.3)
unde η
00
= 1, η
11
= −1, η
22
= −1, η
33
= −1 ¸si ˆın rest 0.
Obt ¸inem astfel matricea Λ = diag (1, −1, −1, −1) = (η
ij
)
4×4
cu detΛ =
−1.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a, peste tot indicii i, j, k.. vor lua valorile 0, 1, 2, 3 , iar
indicii α, β, γ..(spat ¸iali ) vor lua valorile 1, 2, 3.
Putem introduce coordonatele covariante x
i
= η
ij
x
j
, unde x
0
= x
0
¸si
x
α
= −x
α
, ¸si deci ds
2
= η
ij
dx
i
dx
j
= dx
i
dx
i
.
A¸sa cum am afirmat , la schimb˘ari de repere inert ¸iale SRI
f
→SRI’ ecuat ¸ia
∆s
2
= 0 trebuie s˘a r˘amˆan˘a un invariant relativist, adic˘a ¸si ∆s
2
= 0.
Fie ¦x
i
¦
f
→ ¦x
i
¦ aceast˘a schimbare ce trebuie s˘a fie inversabil˘a, ¸si deci
det
_
∂x
i
∂x
j
_
,= 0.
Dezvoltˆand ˆın serie Taylor, obt ¸inem:
∆x
i
=
∂x
i
∂x
j
∆x
j
+
1
2

2
x
i
∂x
j
∂x
k
∆x
j
∆x
k
+ ......
Variat ¸iile spat ¸iale ¸si temporale trebuiesc s˘a fie invariate la translat ¸ii spat ¸iale
¸si temporale ale reperelor, fapt ce se exprim˘a prin
∂x
i
∂x
j
= a
i
j
= const. , iar
derivatele de ordin superior sunt nule. Obt ¸inem c˘a dx
i
= a
i
j
dx
j
¸si prin
integrare rezult˘a:
x
i
= a
i
j
x
j
+ a
i
0
(1.2.1.4)
cu a
i
0
constante ¸si det
_
a
i
j
_
,= 0.
1.2. SPAT¸ IUL MINKOWSKI. 21
Sub form˘a matricial˘a aceast˘a condit ¸ie se scrie X

= A X+A
0
, detA ,= 0,
ce ne aminte¸ste de transform˘arile afine ˆın R
4
ˆ
In SRI’ metrica Minkowski se scrie ds
2
= η
ij
dx
i
dx
j
= η
ij
a
i
k
a
j
l
dx
k
dx
l
.
Condit ¸ia de invariant ¸˘a ne conduce la :
η
kl
= η
ij
a
i
k
a
j
l
(1.2.1.5)
sau matricial : Λ = A
t
Λ A.
Transform˘arile (1.2.1.4) cu condit ¸ile (1.2.1.5) se numesc transform˘ari Lorentz
generale.
Cˆateva propriet˘at ¸i imediate ale lor se pot desprinde:
1. Trecˆand la determinant ¸i ˆın Λ = A
t
Λ A, obt ¸inem c˘a det A = ±1.
2. Calcul˘am din (1.2.1.5) pe
η
00
= 1 = η
ij
a
i
0
a
j
0
= (a
0
0
)
2
−(a
1
0
)
2
−(a
2
0
)
2
−(a
3
0
)
2
(1.2.1.6)
Astfel c˘a:
(a
0
0
)
2
= 1 +
3

α=1
(a
α
0
)
2
≥ 1
3. Matricea A
−1
=
_

a
i
j
_
are ca elemente

a
i
j
= η
jl
η
ik
a
l
k
. De aici rezult˘a
c˘a

a
0
0
= a
0
0
,¸si

a
i
0
= −a
0
i
;

a
0
i
= −a
i
0
4. Suntem acum ˆın m˘asur˘a s˘a desprindem cˆateva propriet˘at ¸i grupale.
ˆ
In primul rˆand , mult ¸imea T a transform˘arilor Lorentz generale formeaz˘a
grup ˆın raport cu compunerea lor, numit grupul Poincaire.
ˆ
In T consider˘am urm˘atoarele submult ¸imi :
- transform˘arile proprii T
+
, pentru care det A = 1, cu subclasele :
-transform˘ari proprii octocrone T

+
, pentru care a
0
0
≥ 1,
-transform˘ari proprii anticrone T

+
, pentru care a
0
0
≤ −1,
- transform˘arile improprii T

, pentru care det A = −1, cu subclasele:
-transform˘ari improprii octocrone T


, pentru care a
0
0
≥ 1,
-transform˘ari improprii anticrone T


, pentru care a
0
0
≤ −1.
Dac˘a A
0
= (a
i
0
) = 0, transformarea Lorentz (1.2.1.4) se nume¸ste omogen˘a.
Cˆateva din subclasele de mai sus sunt subgrupuri ˆın (T ,◦) :
∗ Subgrupul transform˘arilor Loretz omogene, L
∗ Subgrupurile T

+
¸si L

+
ale transform˘arilor proprii octocrone neomogene,
respecriv omogene.
22 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT¸ IO-TEMPORAL.
∗ Subgrupul translat ¸iilor spat ¸iale-temporale X

= X + A
0.
∗ Subgrupul rotat ¸iilor spat ¸iale , pentru care Λ =
_
0 0
0 O
3×3
_
, unde
O
3×3
∈grupului spat ¸ial ortogonal.
Cazul transform˘arilor propii octoctone omogene L

+
ne va preocupa ˆın
mod deosebit.
5.
ˆ
In spat ¸iul R
4
putem considera g(x, y) = η
ij
x
i
y
j
ce ne define¸ste un pseu-
doprodus scalar , (R
4
, g) = M
4,1
, fiind numit spat ¸iul Minkowski. Condit ¸ia
g(x, x) = 0 nu implic˘a ˆıntodeauna x = 0.
1.2.2 Transform˘ari Lorentz speciale
Transform˘arile Lorentz speciale se refer˘a la cazul transform˘arilor propii oc-
toctone omogene L

+
.
S˘a consider˘am S ¸si S

dou˘a SRI ce se deplaseaz˘a unul fat ¸˘a de cel˘alat
cu viteza v respectiv v

= −v. Not˘am cu (x
0
= ct, x
1
, x
2
, x
3
) ¸si respectiv
(x
0
= ct

, x
1
, x
2
, x
3
) coordonatele spat ¸io-temporale ale unui punct material
M ˆın cele dou˘a sisteme.
Dac˘a M este fixat spat ¸ial ˆın S

atunci
dx
α
dt
= 0, α = 1, 2, 3. Rezult˘a ca ˆın
raport cu sistemul S punctul M se va deplasa cu viteza:
v
α
=
_
dx
α
dt
_
x
β
=const.
= c
_
dx
α
dx
0
_
x
β
=const.
(1.2.2.1)
S¸i analog, fixˆand M ˆın reperul S vom avea ˆın S

:
v
α
=
_
dx
α
dx
0
_
x
β
=const.
Fie x
i
= a
i
j
x
j
o transformare Lorentz special˘a (det
_
a
i
j
_
= 1, a
0
0
≥ 1) ¸si
x
i
=

a
i
j
x
j
inversa sa , a
i
j

a
j
k
= δ
i
k
. Presupunem coordonatele x
α
sunt fixate ˆın
S

, rezult˘a c˘a dx
α
=

a
α
0
dx
0
+0 ¸si dx
0
=

a
0
0
dx
0
+0, astfel c˘a formula (1.2.2.1)
se scrie:
v
α
= c
_
dx
α
dx
0
_
dx
β
=0
= c

a
α
0

a
0
0
= −c
a
0
α
a
0
0
Analog rezult˘a viteza cˆand fix˘am punctul ˆın S:
v
α
= c
_
dx
α
dx
0
_
dx
β
=0
= c
a
α
0
a
0
0
1.2. SPAT¸ IUL MINKOWSKI. 23
Din aceste relat ¸ii obt ¸inem c˘a:
a
0
α
= −
1
c
a
0
0
v
α
; a
α
0
=
1
c
a
0
0
v
α
(1.2.2.2)
Pe de alt˘a parte din (1.2.1.6) rezult˘a c˘a :
(a
0
0
)
2
_
1 −
1
c
2
((v
1
)
2
+ (v
2
)
2
+ (v
3
)
2
)
¸
= 1 ¸si deci : (a
0
0
)
2
=
1
1−
v
2
c
2
, unde
v
2
= |v

|
2
= |v|
2
= v
2
(diferent ¸a fiind doar de sensul vectorului). Cum
a
0
0
≥ 1, obt ¸inem utilizˆand ¸si (1.2.2.2) c˘a:
a
0
0
=
1
_
1 −
v
2
c
2
; a
α
0
= a
0
α
=
v
α
_
1 −
v
2
c
2
; α = 1, 2, 3 (1.2.2.3)
De regul˘a vom folosi urm˘atorele notat ¸ii consacrate a
0
0
= γ ¸si
v
c
= β.
Pentru componentele spat ¸iale (a
µ
λ
)s˘a remarc˘am din (1.2.1.5) c˘a ele tre-
buiesc s˘a fie componentele unei matrice ortogonale de ordin 3. Deci forma
general˘ a a transform˘arilor Lorentz speciale este dat˘a de matricele:
A =
_
γ -
γ
c
v
-
γ
c
v a
µ
λ
_
(1.2.2.4)
ˆın care a
µ
λ
, µ, λ = 1, 2, 3, verific˘a urm˘atoarele condit ¸ii de ortogonalitate:
v
λ
a
µ
λ
= γv
µ
(1.2.2.5)
η a
ν
λ
a
σ
µ
= η
νσ

γ
2
c
2
v
ν
v
σ
η
λµ
a
λ
ν
a
µ
σ
= η
νσ

γ
2
c
2
v
ν
v
σ
unde convenim ca v
λ
= v
λ
.
ˆ
In [51] se justific˘a urm˘atoarea proprietate:
Orice transformare Lorentz special˘a scris˘a sub forma (1.2.2.4) poate fi
reprezentat˘a ca un produs ˆıntre o tansformare Lorentz ce las˘a neschimbate
componentele vectorilor de pozit ¸ie ˆın planul perpendicular pe v ¸si o transfor-
mare ortogonal˘a ˆın acest plan.
F˘ar˘a s˘a intr˘amˆın aceste calcule , se arat˘a c˘a ˆın urma acestor transform˘ari
avem:
a
µ
λ
= δ
µ
λ
+
γ −1
v
2
v
µ
v
λ
(1.2.2.6)
24 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT¸ IO-TEMPORAL.
ˆın cazul particular cˆand S

se deplaseaz˘a printr-o translat ¸ie paralel˘a cu
Ox
2
¸si Ox
3
,
Fig3
atunci transformarea Lorentz este de matrice
A =
_
_
_
_
γ -γβ 0 0
-γβ γ 0 0
0 0 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
Adic˘a: x
0
= γx
0
− γβx
1
, x
1
= −γβx
0
+ γx
1
, x
2
= x
2
, x
3
= x
3
, sau a¸sa
cum sunt cunoscute din manualele de liceu:
t

=
1
_
1 −
v
2
c
2
(t −
v
c
2
x
1
) (1.2.2.7)
x
1
=
1
_
1 −
v
2
c
2
(−vt + x
1
)
x
2
= x
2
x
3
= x
3
numite transform˘ari Lorentz speciale (sau restrˆanse).
1.2. SPAT¸ IUL MINKOWSKI. 25
ˆ
In acest caz, pe care o s˘a-l trat˘amˆın continuare, dac˘a not˘am cu γ = chϕ
atunci din relat ¸ia (a
0
0
)
2
−(a
1
0
)
2
= 1 rezult˘a c˘a shϕ = −γβ. Deci transformarile
Lorentz restrˆanse se pot scrie sub forma echivalent˘a :
x
0
= x
0
chϕ + x
1
shϕ (1.2.2.8)
x
1
= x
0
shϕ + x
1
chϕ
x
2
= x
2
x
3
= x
3
cu transformarea invers˘a:
x
0
= x
0
chϕ −x
1
shϕ (1.2.2.9)
x
1
= −x
0
shϕ + x
1
chϕ
x
2
= x
2
x
3
= x
3
1.2.3 Consecint ¸e cinematice ale transform˘arilor Lorentz.
Din analiza transform˘arilor Loorentz restrˆanse vom desprinde cˆateva implicat ¸ii
privind not ¸iunle de simultaneitate, distant ¸˘a, durat˘a ¸si vitez˘a.
a) Relativitatea not ¸iunii de simultaneitate.
S˘a consider˘am ˆın cele dou˘a SRI, S ¸si S

, dou˘a evenimente care pre-
supunem c˘a se realizeaz˘a simultan ˆın S, t
1
= t
2
. Din prima relat ¸ie (1.2.2.7)
obt ¸inem c˘a ∆t

= t

2
− t

1
= −
γ
c
2
v∆x
1
, adic˘a dac˘a ∆x
1
,= 0 evenimentele nu
sunt percepute simultan ˆın S

. Deci not ¸iunea de simultaneitate are caracter
relativ, neputˆandu-se vorbi ca ˆın cazul newtonian de un timp absolut.
b)Dilatarea timpului.
S˘a consider˘am un ceas ce se afl˘aˆın repausˆın punctul fixat spat ¸ial A(x
1
, 0, 0)
din reperul S . Facem dou˘a m˘asur˘atori la momentele t
1
¸si t
2
. Fie ∆t = t
2
−t
1
durata dintre cele dou˘a evenimente din sistemul S, caracterizate de coordo-
natele (t
1
, x
1
, 0, 0) ¸si (t
2
, x
1
, 0, 0) . Corespunz˘ator ˆın sistemul S

obt ¸inem din
(1.2.2.7) (sau direct din (1.2.2.8)) c˘a: ∆t

= t

2
− t

1
= ∆t chϕ , adic˘a
∆t

= γ ∆t. Cum γ > 1, rezult˘a c˘a ˆın S

vom avea o dilatare a intervalului
de timp comparativ cu cel din S ˆın care punctul A este fixat.
La modul general, fixˆand un sistem ˆın care dou˘a evenimente se petrec
ˆın acela¸si loc dar separate printr-un inteval de timp, notat diferent ¸ial dτ ¸si
numit timp propriu , ˆın orice alt sistem diferent ¸a de timp va fi dt = γdτ,
26 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT¸ IO-TEMPORAL.
adic˘a
dτ =
_
1 −
v
2
c
2
dt (1.2.3.1)
c) Contract ¸ia lungimilor.
ˆ
In sistemul de referint ¸˘a S s˘a cosider˘am o bar˘a rigid˘a de lungime l cu
capetele fixate ˆın punctele A
1
(x
1
1
, 0, 0) ¸si A
2
(x
1
2
, 0, 0) ,v˘azute ˆın acela¸ssi mo-
ment t
1
= t
2
. Dat fiind faptul c˘a lungimea barei este finit˘a, ˆın sistemul S

se pot face m˘asur˘atori asupra capetelor barei la acela¸si moment t

1
= t

2
. Din
a doua transformare (1.2.2.9) obt ¸inem c˘a: l = [x
1
2
−x
1
1
[ = [x
1
2
−x
1
1
[ chϕ =
l

chϕ, adic˘a l

= l
_
1 −
v
2
c
2
¸si deci l

< l.
Considerˆand sistemul S fixat, atunci ˆın orice alt sistem S

va avea loc o
contract ¸ie a lungimilor segmentelor.
d) Legea compunerii vitezelor.
S˘a consider˘am un punct material ce se deplaseaz˘a raportat la sistemul
S cu viteza u , a c˘arei prim˘a component˘a este u
x
1 =
dx
1
dt
. T¸ inˆand cont
de (1.2.2.9), prin diferent ¸iere obt ¸inem c˘a dt = dt

.chϕ −
1
c
dx
1
.shϕ ¸si dx
1
=
dx
1
.chϕ −cdt

.shϕ. Scot ¸ˆand factor pe shϕ, ¸si cum
shϕ
chϕ
= −
v
c
= −β, rezult˘a
:
u
x
1 =
u

x
1
+ v
1 +
v
c
2
u

x
1
(1.2.3.2)
formul˘a ce exprim˘a leg˘aturaˆıntre componenta pe Ox
1
a vitezei de deplasare a
punctului material ˆın sistemul S ¸si componenta pe O

x
1
a vitezei de deplasare
a punctului material ˆın sistemul S

.
ˆ
In particular, dac˘a v ¸ c, adic˘a cele dou˘a sisteme se deplaseaz˘a unul ˆın
raport cu cel˘alalt cu vitez˘a relativ mic˘a (cazul newtonian), reg˘asim formula
lui Galilei pe axa Ox
1
.
Componenta pe axa Ox
2
a vitezei aceluia¸si punct va fi:
u
x
2 =
dx
2
dt
=
dx
2
dt

dt

dt
= u

x
2
_
1 −
v
2
c
2
(1.2.3.3)
Analog se ˆıntˆampl˘a pe Ox
3
.
1.2.4 Imaginea euclidian˘a a transform˘arilor Lorentz.
S˘a consider˘am ˆın spat ¸iul euclidian c = (R
4
, ¸, )), unde ¸x, y) =

3
i=0
x
i
y
i
este produsul scalar uzual, un reper ortonormat 1 = ¦O, E
i
¦
i=0,3
.
1.2. SPAT¸ IUL MINKOWSKI. 27
Spat ¸iul R
4
poate fi privit ¸si cu pseudoprodusul scalar g(x, y) = η
ij
x
i
x
j
obt ¸inˆandu-se, a¸sa cum am spus, spat ¸iul M
4,1
al lui Minkowski.
Pentru un SRI dat S, fixat ˆın O, s˘a asociem geometric versorilor ¦e
i
¦
i=0,3
ai lui S vectorii ortonormat ¸i ˆın raport cu produsul scalar uzual ¦E
i
¦
i=0,3
,
e
i
→E
i
. Obt ¸inem o imagine geometric˘a 4-dimensional˘a euclidian˘a a sistemu-
lui S, ce asociaz˘a unui eveniment un punct din reperul 1 euclidian.
Fie S

alt SRI cu versorii ¦e

i
¦
i=0,3
. S˘a consider˘am o transformare Lorentz
ce leag˘a cele dou˘a sisteme. Atunci e

i
=

a
j
i
e
j
¸si corespunz˘ator vom avea
imaginea euclidian˘a E

i
=

a
j
i
E
j
.
ˆ
In spat ¸iul Minkowski transform˘arile Lorentz p˘astreaz˘a metrica g , adic˘a
Λ = A
t
Λ A,ˆıns˘a ˆın spat ¸iul euclidian c aceasta nu se mai ˆıntˆampl˘a, deoarece
A nu este neap˘arat o matrice ortogonal˘a.
Exemplific˘am geometric acest lucruˆın continuare ˆın cazul transform˘arilor
Lorentz restrˆanse, pentru care vom reprezenta doar axele Ox
0
¸si Ox
1
:
Fig4
Avem:
E

0
=

a
0
0
E
0
+

a
1
0
E
1
= γE
0
+ γβE
1
28 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT¸ IO-TEMPORAL.
E

1
=

a
0
1
E
0
+

a
1
1
E
1
= γβE
0
+ γE
1
Extremit˘at ¸ile vectorilor E

0
¸si E

1
sunt punctele A

0
(γ, γβ) ¸si respectiv A

1
(γβ, γ).
Ele verific˘a hiperbolele echilatere (x
0
)
2
− (x
1
)
2
= 1 pentru A

0
, respectiv
(x
0
)
2
−(x
1
)
2
= −1 pentru A

1
.
Unghiul θ dintre E
1
¸si E

1
este θ = arctgβ , iar cˆand v → c atunci
β →1 ¸si deci prima, respectiv a doua bisectoare a sistemului sunt asimptotele
hiperbolelor.
Pe aceast˘a imagine putem da o interpretare geometric˘a a simultaneit˘at ¸ii
evenimentelor:
Fig.5
Fie A(t, a) ¸si B(t, b) dou˘a evenimente simultane, deci ∆t = 0. Atunci
∆t

= t

B
− t

A
= −
γv
c
2
(b − a) ,= 0. Interpret˘ari asem˘an˘atoare se pot da altor
consecint ¸e.
1.2.5 Hipercon luminos.
Am v˘azut c˘a ∆s
2
este un invariant la transform˘arile Lorentz. S˘a exprim˘am
aceast˘a cantitate pentru dou˘a evenimente din sistemul S. Pentru a pune ˆın
evident ¸˘a cele dou˘a evenimente vom nota cu s
2
12
= c
2
(t
1
−t
2
)
2
−(x
1
1
−x
1
2
)
2

(x
2
1
−x
2
2
)
2
−(x
3
1
−x
3
2
)
2
= c
2
t
2
12
−d
2
12
distant ¸a spat ¸io-temporal˘a.
ˆ
In alt sistem S

vom avea s
2
12
= s
2
12
. Putem analiza aici cˆateva situat ¸ii
particulare:
1.2. SPAT¸ IUL MINKOWSKI. 29
a) Evenimentele se produc la timpi diferit ¸i dar ˆın acela¸si loc. Atunci
s
2
12
= s
2
12
= c
2
t
2
12
> 0. Un astfel de interval s
12
se nume¸ste de tip temporal
¸si este un num˘ar real. Fie ∆t = t
12
= t
1
− t
2
> 0. Avem ∆t

12
= t

1
− t

2
=
γ(t
12

v·∆x
c
2
) = γt
12
> 0. Aceasta ne spune c˘a ordinea evenimentelor nu se
schimb˘ a ˆın S

, not ¸iunea de ordine a evenimentelor avˆand un caracter absolut
. O alt˘ a consecint ¸˘a imediat˘a este c˘a ˆın orice alt sistem S

evenimentele nu
mai sunt simultane.
b) Evenimentele se produc simultan ˆın locuri diferite. Atunci t
12
= 0 ¸si
s
2
12
= −d
2
12
< 0, deci intervalul s
12
, numit de tip spat ¸ial, este imaginar. Din
invariant ¸a s
2
12
= s
2
12
rezult˘a c˘a ˆın orice alt sistem de referint ¸˘a S

, d

12
,= 0 ,
¸si deci not ¸iunea de separare spat ¸ial˘a are caracter absolut. S˘a observ˘am c˘a
ordinea evenimentelor separate spat ¸ial poate s˘a difere.
c) Evenimentele se produc simultan ˆın acela¸si loc. Atunci s
2
12
= s
2
12
= 0.
Evident, aceasta nu ˆınseamn˘a c˘a ˆın S

evenimentele sunt neap˘arat simultane
¸si ˆın acela¸si loc. Intervalul s
12
se nume¸ste de tip izotrop.
S˘a analiz˘am ce ar ˆınsemna c˘a ˆın sistemul S metrica s
2
12
= 0. Vom da o
imagine euclidian˘a acestui fapt .
A¸sa cum ¸stim , o ecuat ¸ie de forma (x
0
)
2
− (x
1
)
2
− (x
2
)
2
− (x
3
)
2
= 0
reprezint˘a un hipercon ˆın c
4
, numit hipercon luminos.
30 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT¸ IO-TEMPORAL.
Fig.6
Distingem astfel urm˘atoarele situat ¸ii:
Cazul a) al intervalelor temporale , s
2
12
> 0,este reprezentat de puncte
interioare hiperconului. Dac˘a, ˆın plus , x
0
> 0 se nume¸ste timp absolut in
viitor T
+
, iar daca x
0
< 0 se nume¸ste timp absolut in trecut T

.
Cazul b) al intervalelor spat ¸iale , s
2
12
< 0, este reprezentat de evenimente
din afara hiperconului .
Cazul c) al intervalelor izotrope este descris de evenimente aflate pe hiper-
conul luminos.
1.2.6 Linii de univers. Timp propriu.
Mi¸scarea unei particule fat ¸˘a de sistemul S poate fi descris˘a de o lege t →
x
α
(t), cu α = 1, 2, 3. Aplicat ¸ia Γ : t → (t, x
1
(t), x
2
(t), x
3
(t)) determin˘a o
curb˘aˆın spat ¸iul Minkowski , numit˘a linie de univers a particulei. Parametrizarea
cu t nu este ˆıntodeauna avantajoas˘a , coordonatele neavˆand ˆıntodeauna
aceea¸si tratare. Ar fi util un parametru care s˘a fie invariant la schimb˘arile
de SRI.
S˘a observ˘am c˘a pe o linie de univers Γ intervalul ds
2
Γ
= c
2
dt
2
−(dx
1
)
2

(dx
2
)
2
− (dx
3
)
2
= (c
2
− v
2
)dt
2
> 0 este temporal, deci linia de univers este
interioar˘a hiperconului luminos.
Definim m˘arimea :
dτ =
1
c
_
ds
2
Γ
=
_
1 −
v
2
c
2
dt =
1
γ
dt < dt (1.2.6.1)
T¸ inˆand seam˘a de (1.2.3.1), dτ are semnificat ¸ia unui interval temporal
m˘asurat ˆıntr-un SRI propriu particulei, deci care se deplaseaz˘a fat ¸˘a de S
cu viteza particulei la momentul t respectiv. Prin integrarea lui (1.2.6.1) cu
τ(0) = 0, obt ¸inem urm˘atorul parametru τ(t) care este un invariant relativist,
numit timp propriu:
τ(t) =
_
t
0
_
1 +
v
2
c
2
dt (1.2.6.2)
Timpul indicat de parametrul τ(t) este indicat de un ceasornic legat de
particula respectiv˘a, numit ceasornic standard.
1.2. SPAT¸ IUL MINKOWSKI. 31
1.2.7 M˘arimi tensoriale ˆın spat ¸iul Minkowski.
Conform principiului invariant ¸ei legile fizici ¸si ecuat ¸iile ei trebuiesc s˘a -¸si
p˘astreze valabilitatea la schimb˘arile de SRI, deci la transform˘arile Lorentz.
Fizica clasic˘a a scos ˆın evident ¸˘a c˘a m˘arimile ce r˘amˆan invariante la schimb˘ari
de coordonate se pot exprima sub form˘a tensorial˘a.
Se impune astfel ideia de a studia acele m˘arimi ˆın spat ¸iul Minkowski ce
au legi de schimbare la transform˘arile Lorentz ca ¸si m˘arimile tensoriale din
spat ¸iul euclidian, numite cvadritensori.
S˘a consider˘am o transformare Lorentz x
i
= a
i
j
x
j
, cu inversa x
i
=

a
i
j
x
j
.
Fie (O, e
i
)
i=0,3
versorii fixat ¸i ˆın O ai SRI-S.
Prima m˘arime pe care o putem introduce este invariantul scalar Φ ce
trebuie s˘a satisfac˘a Φ(x) = Φ

(x

).
Consider˘am un alt SRI-S

. Atunci transformarea Lorentz poate fi in-
terpretat˘a ca o schimbare a bazelor reperului, adic˘a: e
i
= a
j
i
e

j
, ¸si invers
e

j
=

a
i
j
e
i
. Un cvadrivector se va scrie X = X
i
e
i
ˆın S ¸si X = X
i
e

i
ˆın S

,
din care rezult˘a clar c˘a X
i
= a
i
j
X
j
. Cel mai simplu exemplu de cvadrivector
este cel tangent la o linie de univers X
i
=
dx
i

. Considerˆand tot ¸i cvadivec-
torii tangent ¸i la liniile de univers ce trec printr-un punct M obt ¸inem spat ¸iul
tangent la spat ¸iul Minkowski ˆın M,reuniunea acestor spat ¸ii ne d˘a fibratul
tangent. Observ˘am c˘a

∂x
i
=
∂x
j
∂x
i
= a
j
i

∂x
j
, ¸si deci
_

∂x
i
_
i=0,3
este o baz˘a ˆın
spat ¸iul tangent ˆın M la liniile de univers.
S˘a consider˘am metrica ds
2
= η
ij
dx
i
dx
j
. Cu ajutorul ei construim ω
i
=
η
ij
X
j
, unde X
j
sunt componentele unui cvadrivector. Avem: ω

i
= η
ij
X
j
=
η
ij
a
j
k
X
k
= η
ij
a
j
k
η
kh
ω
h
=

a
h
i
ω
h
¸si deci ω
i
sunt componentele unei1-cvadriforme
ω = ω
i
f
i
. Cel mai simplu exemplu de 1-cvadriform˘a este gradientul unei
funct ¸ii scalare dΦ =
∂Φ
∂x
i
f
i
. O baz˘a ˆın spat ¸iul cotangent la liniile de univers
al 1- cvadriformelor este ¦dx
i
¦
i=0,3
.
Acum not ¸iunea de (p, q)−cvadritensor se define¸ste ca fiind acea m˘arime
t
j
1...j
p
i
1
..i
q
ce satisface regula de tipul cunoscut (1.2.2.5) cu

s
j
i
= a
j
i
=
∂x
j
∂x
i
¸si
s
j
i

= a
j
i
=
∂x
j
∂x
i
. Cu ajutorul lui η
ij
putem s˘a ridic˘am sau s˘a cobor˘am indicii.
Produsul scalar ˆın spat ¸iul Minkowski este definit de (0,2)-cvadritensorul
η
ij
¸si g(X, Y ) = η
ij
X
i
Y
j
. Dac˘a g(X, X) < 0, X se nume¸ste de tip temporal,
dac˘a g(X, X) > 0, X se nume¸ste de tip spat ¸ial iar dac˘a g(X, X) = 0, X se
nume¸ste de tip izotrop.
32 CAPITOLUL 1. UNIVERSUL SPAT¸ IO-TEMPORAL.
Un (0,4)- cvadivector important este cel al lui Levi-Civita :ε
ijkl
= +1,
dac˘a (ijkl) este o permutare par˘a a indicilor 0,1,2,3.; −1 dac˘a este impar˘a;
0 ˆın rest.
Alte exemple de cvadrivectori vor fi tratateˆın set ¸iunile urm˘atoare: cvadriv-
itez˘a, cvadriaccelerat ¸ie, tensori electromagnetici.
Derivata unui (p,q)-cvadritensor este un (p,q+1)-cvadrivector, ex.
∂t
i
j
∂x
k
=
T
i
jk
.
ˆ
In general atunci cˆand nu exist˘a posibilitatea de confuzie vom spune pe
scurt tensori ˆın loc de cvadritensori.
Capitolul 2
Elemente de dinamic˘a
relativist˘a
2.1 Cvadivitez˘a ¸si cvadriaccelerat ¸ie.
2.1.1 Principiul minimei act ¸iuni.
Am v˘azut ˆın Cap.1 c˘a ˆın mecanica newtonian˘a mi¸scarea unui particule ˆıntre
doua puncte se face pe acele curbe Γ : λ →x
i
(λ) pe care se realizeaz˘a minimul
integralei act ¸iunii: / =
_
λ
2
λ
1
Ldλ, unde L(x, ˙ x) este funct ¸ia lui Lagrange. Spre
exemplu, ˆın cazul particulei aflate ˆın cˆımpul potent ¸ial

F = gradU, funct ¸ia
lui Lagrange este L
M
=
mv
2
2
+ U adic˘a energia cinetic˘a plus potent ¸ial˘a.
S˘a consider˘am acum cazul relativist.
ˆ
In esent ¸˘a principiul trebuie s˘a
r˘amˆan˘a neschimbat dar referitor la o linie de univers Γ : λ → x
i
(λ), i =
0, 1, 2, 3. Ref˘acˆand calculele din Cap.1 pentru variat ¸ii infinitesimale pe linie
de univers obt ¸inem ecuat ¸iile Euler-Lagrange :
∂L
∂x
i

d

(
∂L
∂ ˙ x
i
) = 0 ; i = 0, 1, 2, 3. (2.1.1.1)
acestea fiind scrise relativ la un SRI-S pentru funct ¸ia lui Lagrange L(λ) =
L(x(λ), ˙ x(λ)).
Problema principal˘a aici este invariant ¸a relativist˘a a ecuat ¸iilor E-L. Fie
S

un alt SRI ˆın care λ

este parametru ¸si L(λ

) = L(x

), ˙ x

)) este
scrierea Lagrangianului. Cum λ era un parametru arbitrar putem alege ˆın
particular λ

= λ. S˘a consider˘am transformarea Lorentz x
i
= a
i
j
x
j
de la
33
34 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DE DINAMIC
˘
A RELATIVIST
˘
A
S la S

. Pe linia de univers Γ avem: ˙ x
i
(λ) = a
i
j
˙ x
j
(λ) iar

∂x
i
= a
j
i

∂x
j
¸si

∂ ˙ x
i
= a
j
i

∂ ˙ x
j
. Din (2.1.1.1) deducem c˘a problema invariant ¸ei relativiste se
reduce doar la invariant ¸a funct ¸iei L. Dac˘a L este o funct ¸ie scalar˘a relativist
invariant˘a atunci obt ¸inem c˘a ecuat ¸ia E-L este invariant˘a. O analiz˘a mai
atent˘a, ˆın care t ¸inem seam˘a c˘a ˆın ecuat ¸ia E-L funct ¸ia L este determinat˘a
pˆan˘a la o diferent ¸ial˘a total˘a (nefiind unic˘a deci), ne arat˘a c˘a aceast˘a condit ¸ie
ca L s˘a fie funct ¸ie scalar invariant˘a este condit ¸ie necesar˘a ¸si suficient˘a pentru
invariant ¸a relativist˘a a ecuat ¸iilor E-L.
2.1.2 Principiul minimei act ¸iuni pentru particula liber˘a.
Dac˘a particula este liber˘a (nespus˘a interact ¸iunilor) traiectoria va trebui s˘a
fie rectilinie, deci o dreapt˘a in univesul spat ¸io-temporal.
Luˆand a = −k un scalar ¸si parametrul λ ca fiind timpul propriu τ(t)
unui SRI, principiul minimei act ¸iuni ne conduce la urm˘atoarea integral˘a a
act ¸iunii:
/
A
1
A
2
= −k
_
A
1
A
2
dτ = −k
_
t
2
t
1
_
1 −
v
2
c
2
dt = −
k
c
_
A
1
A
2

ds
2
(2.1.2.1)
Pe de alt˘a parte ds
2
= η
ij
dx
i
dx
j
pe o linie de univers cu parametrul λ
oarecare (nu neap˘arat τ), obt ¸inem c˘a
ds
2
= η
ij
dx
i

dx
j


2
= η
ij
˙ x
i
(λ) ˙ x
j
(λ)dλ
2
= ˙ x
i
(λ) ˙ x
i
(λ)dλ
2
Rezult˘a c˘a integrala act ¸iunii este /
A
1
A
2
= −
k
c
_
λ
2
λ
1
_
η
ij
˙ x
i
(λ) ˙ x
j
(λ)dλ ,din care
obt ¸inem Lagrangianul particulei libere pentru parametrul λ
L
0
= −
k
c
_
η
ij
˙ x
i
(λ) ˙ x
j
(λ) (2.1.2.2)
S˘a observ˘am c˘a actiunea /
A
1
A
2
nu depinde de alegerea parametrului λ
¸si c˘a L
0
este un scalar invariant relativist deoarece se obt ¸ine din ds
2
. O alt˘a
particularitate este c˘a L
0
(x, α˙ x) = αL
0
(x, ˙ x), deci L
0
este o funct ¸ie pozitiv
omogen˘a de grad 1 ˆın ˙ x, α > 0, fapt ce ne aminte¸ste de spat ¸iile Finsler([28])
Considerˆand cazul nerelativist v ¸c ¸si λ = t, dezvoltˆand ˆın serie Taylor
L
0
(t) = −k
_
1 −
v
2
c
2
= −k(1 −
1
2
v
2
c
2
+ ....), putem compara pe acesta cu
2.1. CVADIVITEZ
˘
A S¸I CVADRIACCELERAT¸ IE. 35
L
M
=
m
0
v
2
2
+ U. Obt ¸inem: k = m
0
c
2
¸si deci L
0
(t) = −m
0
c
2
_
1 −
v
2
c
2
, unde
m
0
masa particulei privit˘a ca un scalar invariant relativist.
Deoarece L
0
depinde numai de ˙ x
i
, ecuat ¸ia E-L devine:
d

(
η
ij
˙ x
j
_
η
ij
˙ x
i
˙ x
j
) = 0, sau
d

(
˙ x
i

˙ x
i
˙ x
i
) = 0, i = 0, 1, 2, 3 (2.1.2.3)
Dac˘a λ = τ(t) este timpul propriu , atunci
_
η
ij
˙ x
i
˙ x
j
=
_
η
ij
dx
i

dx
j

=

ds
2

= c


= c. Astfel c˘a (2.1.2.3) ne conduce la
d ˙ x
i

= 0 adic˘a ¨ x
i
(τ) = 0, din
care deducem c˘a ¨ x
i
(τ) = 0.
S˘a consider˘am urm˘atoarele m˘arimi ce se dovedesc a fi cvadrivectori:
u = u
i
e
i
unde u
i
=
dx
i

= ˙ x
i
(τ) (2.1.2.4)
w = w
i
e
i
unde w
i
=
d
2
x
i

2
= ¨ x
i
(τ) (2.1.2.5)
numit ¸i cvadrivitez˘a, respectiv cvadriaccelerat ¸ie.
Ecuat ¸iile E-L ne confirm˘a faptul c˘a pentru particula liber˘a cvadriaccelerat ¸ia
este nul˘a.
Calcul˘am pentru o particul˘a oarecare componentele acestor cvadrivectori.
Pentru cvadriviteza u :
u
0
=
dx
0

=
dx
0
dt
dt

= cγ (2.1.2.6)
u
α
=
dx
α

=
dx
α
dt
dt

= v
α
γ ; α = 1, 2, 3.
De remarcat c˘a u este un vector tangent la curbele de univers , τ jucˆand
rolul parametrului natural din geometria euclidian˘a.
Pentru cvadriaccelerat ¸ia w, mai ˆıntˆai prin calcul direct g˘asim c˘a

dt
=
1
c
2
γ
3
v a (produsul scalar din R
3
) , unde v
α
=
dx
α
dt
¸si a
α
=
d
2
x
α
dt
2
, astfel c˘a:
w
0
= c


= cγ

dt
=
γ
4
c
v a (2.1.2.7)
w
α
= c
du
α

=
du
α
dt
dt

= γ
d(γv
α
)
dt
= γ
2
dv
α
dt
+ γ

dt
v
α
Calculul normelor ne arat˘a c˘a |u| > 0, deci u este de tip temporal, ¸si
|w| < 0, deci w este de tip spat ¸ial. O alt˘a remarc˘a este c˘a g(u, w) = 0, adic˘a
cei doi cvadivectori sunt ortogonali.
36 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DE DINAMIC
˘
A RELATIVIST
˘
A
2.2 Dinamica particulei relativiste.
2.2.1 Cvadrivectorul energie-impuls.
Principiul variat ¸ional pentru particula liber˘a ne d˘a generaliz˘ari naturale ale
vitezei ¸si accelerat ¸iei, obt ¸inˆand cei doi cvadrivectori vitez˘a ¸si accelerat ¸ie.
Modific˘ari mai put ¸in naturale apar ˆın introducerea impulsului ¸si energiei
cinetice.
S˘a alegem parametrul λ = t ¸si
L
0
(t) = −m
0
c
2

1 −v
2
/c
2
= −m
0
c
_
η
ij
˙ x
i
(t) ˙ x
j
(t).
Impulsul cinetic p al particulei este prin definit ¸ie de componente spat ¸iale
p
α
=
∂L
0
∂ ˙ x
α
= −m
0
c
2
−2
v
α
c
2
2
_
1 −
v
2
c
2
=
m
0
v
α
_
1 −
v
2
c
2
; α = 1, 2, 3.
sau altfel scris:
p
α
= m
0
γv
α
= m
0
u
α
; α = 1, 2, 3 (2.2.1.1)
Energia cinetic˘a a particulei relativiste este prin definit ¸ie :
W = p
α
˙ x
α
−L
0
= p v −L
0
ˆ
Inlocuind obt ¸inem:
W =
m
0
c
2
_
1 −
v
2
c
2
= m
0
γc
2
= m
0
cu
0
(2.2.1.2)
Combinˆand cele dou˘a not ¸iuni obt ¸inem cvadivectorul energie -impuls T =
1
c
We
0
+ p
α
e
α
de componente:
T
0
= m
0
u
0
; T
1
= m
0
u
1
; T
2
= m
0
u
2
; T
3
= m
0
u
3
(2.2.1.3)
ˆ
In calcule, m
0
are semnificat ¸ie nerelativist˘a , numit˘a mas˘a de repaus, sau
mas˘a proprie.
Facem observat ¸ia c˘a pentru particula liber˘a derivatele ˆın raport cu τ ale
lui T se anuleaz˘a, accelerat ¸ia fiind zero.
Urm˘arind acum expresiile impulsului ¸si energiei suntem condu¸si natural
s˘a introducem not ¸iunea de mas˘a relativist˘a a particulei
m(v) = m
0
γ =
m
0
_
1 −
v
2
c
2
(2.2.1.4)
2.2. DINAMICA PARTICULEI RELATIVISTE. 37
mas˘a ce caracterizeaz˘a propriet˘at ¸ile inert ¸iale ale particulei ˆın mi¸scare cu
viteza v.
Energia cinetic˘a cap˘at˘a binecunoscuta expresie a lui Einstein:
W = mc
2
(2.2.1.5)
W
0
= m
0
c
2
fiind cunoscut˘a sub denumirea de energie de repaus, prin
energie de mi¸scare int ¸elegem diferent ¸a W
cin
= W −W
0
= m
0
c
2
(γ −1).
Cvadrivectorul energie-impuls se scrie ˆın funct ¸ie de masa relativist˘a T =
(mc, mv
1
, mv
2
, mv
3
).
Formula masei relativiste poate fi legat˘a de legea conserv˘arii impulsului
din mecanica newtonian˘a , m

u

= mu. Scriind pe Ox
2
acest lucru, folosind
(1.2.3.3) u

x
2
= γu
x
2 ¸si luˆand m

= m
0
, obt ¸inem tocmai formula masei rela-
tiviste.
Numim densitatea masei m a particulei de volum ω cantitatea
µ =
dm

(2.2.1.6)
Dac˘a m
0
este masa de repaus ¸si ω
0
este volumul ˆın acela¸si sistem propriu,
atunci µ = µ
0
γ
2
.
2.2.2 Cvadrifort ¸˘a.
Dac˘a particula liber˘a intr˘a ˆın interact ¸iune cu alt sistem fizic (asupra ei se
exercit˘ a o fort ¸˘a K) traiectoria nu va mai fi rectilinie pe o linie de univers,
deci are loc o curbare a liniei.
Admitem c˘a aceast˘a fort ¸˘a K este proport ¸ional˘a cu cvadriaccelerat ¸ia ,
K = m
0
w (2.2.2.1)
-numit˘a legea fundamental˘a a mecanicii relativiste.
De observat caracterul invariant al acestei cvadrifort ¸e ¸si faptul c˘a are
componentele spat ¸iale acelea¸si ca pentru o fort ¸a

F din mecanica newtonian˘a.
ˆ
In plus, (2.2.2.1) se transcrie cu ajutorul tensorului energie-impuls:
dT

= K (2.2.2.2)
Fort ¸a K este ortogonal˘a ˆın spat ¸iul Minkowski pe u,astfel c˘a cγK
0
−γ
2
v

F = 0, ¸si de aici putem scoate componenta K
0
=
1
c
γv

F. Pentru componen-
tele spat ¸iale se obt ¸ine
dW
dt
= v

F, relat ¸ie ce justific˘a ˆın mecanica newtonian˘a
formula lucrului mecanic.
38 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DE DINAMIC
˘
A RELATIVIST
˘
A
Nu ne putem permite aici s˘a abord˘am problema sistemelor de particule
sau cea a particulelor ˆın cˆamp de fort ¸e [51]
Folosind variat ¸ia Lie a integralei act ¸iunii, ˆın [42] se obt ¸in ecuat ¸ii de
mi¸scare pentru fluide ce se deplaseaz˘a ˆın cˆamp de fort ¸e al c˘aror potent ¸ial
este determinat de un (0,2)-tensor simetric , nedegenerat G
ij
. Aici intervine
un tensor specific T
ij
= µu
i
u
j
numit tensorul energie-impuls al fluidului.
Dup˘a calcule ceva mai complicate se g˘asec urm˘atoarele ecuat ¸ii de mi¸scare:
d
2
x
m

2
+
1
2
G
lm
(
∂G
lj
∂x
i
+
∂G
il
∂x
j

∂G
ij
∂x
l
)u
i
u
j
= 0
ecuat ¸ii ce pot fi puse sub forma µ
d
2
x
m

2

m
ij
T
ij
= 0,unde Γ
m
ij
sunt simboli lui
Christoffel ai lui G
ij
.
Evident, pentru G
ij
= const se reg˘asesc ecuat ¸iile particulei libere.
2.3 Relativitatea cˆampului electromagnetic
2.3.1 Tensorul cˆampului electromagnetic.
Secolul al 19-lea a adus pentru fizica teoretic˘a descoperirea legilor electromag-
netismului: Legea lui Lorentz ¸si ecuat ¸iile lui Maxwell. Odat˘a cu descoperipea
lor fizica intr˘a ˆıntr-un nou impas deoarece legile clasice ale lui Galilei nu re-
spect˘a condit ¸ii de invariant ¸˘a pentru aceste ecuat ¸ii.
Solut ¸ia este dat˘a de electrodinamica relativist˘a care ˆın esent ¸˘a este teo-
ria cˆampului electromagnetic bazat pe ecuat ¸iile Maxwell invariante la trans-
form˘arile Lorentz, ˆımpreun˘a cu cinematica ¸si dinamica relativist˘a.
Vom ˆıncerca s˘a introducem principalele concepte pentru legile cˆampului
electromagnetic ˆın vid.
Fie q sarcina electric˘a a unei particule de volum ω. Numim densitate de
sarcin˘a electric˘a m˘arimea ρ =
dq

.T¸ inˆand cont de modific˘arile de volum la
transform˘arile Lorentz, scriem ρ = ρ
0
γ, unde ρ
0
este densitatea de repaus.
Se nume¸ste curent cvadivectorul J = (J
0
= ρ, J
1
= ρ
v
1
c
; J
2
= ρ
v
2
c
;
J
1
= ρ
v
3
c
) .
Presupunem c˘a mi¸scarea particulei de mas˘a m se face ˆıntr-un cˆamp elec-
tromagnetic cu componenta electric˘a

E = (E
1
, E
2
, E
3
) ¸si cea magnetic˘a

B = (B
1
, B
2
, B
3
), descompuse dup˘a axele (Ox
1
, Ox
2
, Ox
3
).
2.3. RELATIVITATEA C
ˆ
AMPULUI ELECTROMAGNETIC 39
Legea lui Lorentz spune c˘a mi¸scarea particulei se face sub actiunea fort ¸ei
:

F =
d(mv)
dt
= q
_

E +
1
c
v

B
_
(2.3.1.1)
v fiind viteza de deplasare a particulei.
Aceast˘a lege poate fi reformulat˘a relativist invariant astfel:
Pe componente prima ecuat ¸ie din (2.3.1.1) este
d(mv
1
)
dt
= q[E
1
+
1
c
(v
2
B
3

v
3
B
2
)], din care rezult˘a:
d(mcv
1
) = q[E
1
dx
0
+ B
3
dx
2
−B
2
dx
3
]
Analog obt ¸inem celelalte dou˘a componente din (2.3.1.1):
d(mcv
2
) = q[E
2
dx
0
−B
3
dx
1
+ B
1
dx
3
]
d(mcv
3
) = q[E
3
dx
0
+ B
2
dx
1
−B
1
dx
2
]
Pe de alt˘a parte variat ¸ia energiei este dW =

F dx , ¸si cum ˆın (2.3.1.1)
dx este coliniar cu v, rezult˘a c˘a :
dW = q[E
1
dx
1
+ E
2
dx
2
+ E
3
dx
3
]
Aceste patru ecuat ¸ii pot fi reunite sub forma ecuat ¸iilor 4-dimensionale
dT
i
=
q
c
F
i
j
dx
j
; i = 0, 1, 2, 3 (2.3.1.2)
unde T
i
sunt componentele cvadrivectorului energie-impuls ¸si
F
i
j
=
_
_
_
_
0 E
1
E
2
E
3
E
1
0 B
3
−B
2
E
2
−B
3
0 B
1
E
3
B
2
−B
1
0
_
_
_
_
(2.3.1.3)
este numit tensorul electromagnetic.
S˘a remarc˘am din (2.3.1.2) caracterul tensorial relativist al lui F
i
j
. Pentru
a ridica sau coborˆı indicii folosim tensorul metric η
ij
, astfel obt ¸inem urm˘atorii
tensori F
ij
= η
ik
F
k
j
¸si F
ij
= η
ik
F
j
k
F
ij
=
_
_
_
_
0 E
1
E
2
E
3
−E
1
0 −B
3
B
2
−E
2
B
3
0 −B
1
−E
3
−B
2
B
1
0
_
_
_
_
; F
ij
=
_
_
_
_
0 −E
1
−E
2
−E
3
E
1
0 −B
3
B
2
E
2
B
3
0 −B
1
E
3
−B
2
B
1
0
_
_
_
_
(2.3.1.4)
40 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DE DINAMIC
˘
A RELATIVIST
˘
A
Folosind ace¸sti tensori ¸si formulele (1.2.2.8) ale lui Lorentz se pot g˘asi cu
u¸surint ¸˘a regulile de transformare a componentelor lui

E ¸si

B la transform˘arile
Lorentz.
Introducerea acestor cvadritensori d˘a o formulare nou˘a legilor lui Maxwel
deduse ˆın 1860:



B = 0 ;



E = 4πρ (2.3.1.5)



B −
1
c

E
∂t
= 4π

J ;



E +
1
c

B
∂t
= 0
unde

J = (J
1
, J
2
, J
3
) este curentul tridimensional.
Prima ecuat ¸ie
∂B
1
∂x
1
+
∂B
2
∂x
2
+
∂B
3
∂x
3
= 0 se scrie cu ajutorul tensorului elecro-
magnetic sub forma echivalent˘a :
∂F
23
∂x
1
+
∂F
31
∂x
2
+
∂F
12
∂x
3
= 0 ¸si cu totul analog
se traduce ecuat ¸ia



E +
1
c

B
∂t
= 0 cu ajutorul derivatelor tensorului elec-
tromagnetic. Obt ¸inem urm˘atoarea scriere echivalent˘a cu cele dou˘a ecuat ¸ii
vectoriale :

ijk
≡ ∂
[i
F
jk]

∂F
jk
∂x
i
+
∂F
ki
∂x
j
+
∂F
ij
∂x
k
= 0 (2.3.1.6)
i, j, k = 0, 1, 2, 3.
Ecuat ¸iile



E = 4πρ ¸si



B −
1
c

E
∂t
= 4π

J se expliciteaz˘a cu totul
asem˘an˘ator sub forma :
f
i

∂F
ij
∂x
j
= 4πJ
i
; i = 0, 1, 2, 3 (2.3.1.7)
Astfel c˘a ecuat ¸iile Maxwel se traduc prin dou˘a tipuri de ecuat ¸ii care sunt
invariant relativiste datorit˘a caracterului tensorial al lui F
ij
, F
ij
¸si J
i
,

∂x
k
.
2.3.2 Lagrangianul cˆampului electromagnetic
Mi¸scarea sarcinei punctiforme ˆınt-un cˆamp extern este descris˘a de legea lui
Lorentz (2.3.1.1). Pe de alt˘a parte aceea¸si mi¸scare trebuie s˘a se obt ¸in˘a din
problema variat ¸ional˘a.
Un calcul direct pentru act ¸iunea Lagrangianului :
L
q
(t) = −m
0
c
2
_
1 −
v
2
c
2
−q
_
Φ −
1
c

A v
_
(2.3.2.1)
ne conduce la concluzia c˘a ecuat ¸iile E-L corespunz˘atoare lui L
q
(t) sunt echiva-
lente cu legea lui Lorentz, unde Φ(x) este un potent ¸ial scalar ¸si

A(x) este un
cˆamp 3-dimensional.
2.3. RELATIVITATEA C
ˆ
AMPULUI ELECTROMAGNETIC 41
Problema principal˘a aici este invariant ¸a relativist˘a a ecuatiilor E-L. Scris
ˆıntr-un parametru oarecare λ Lagrangianul are forma:
L
q
(λ) = −m
0
c
_
η
ij
˙ x
i
(λ) ˙ x
j
(λ) −
q
c
[Φ˙ x
0
(λ) −

A
.
x (λ)] (2.3.2.2)
¸si deci este suma Lagrangianului L
0
(λ) = −m
0
c
_
η
ij
˙ x
i
(λ) ˙ x
j
(λ) al particulei
elementare, care este invariant relativist, cu un cˆamp scalar U(λ) ce se impune
s˘a p˘astreze caracterul invariant relativist.
Introducem urm˘atorul ansamblu, numit cvadripotent ¸ial:
A = (A
i
) = (Φ, −A
1
, −A
2
, −A
3
) (2.3.2.3)
Atunci U(λ) se scrie: U(λ) =
q
c
A
i
(λ) ˙ x
i
(λ). Cum ˙ x
i
sunt componentele
unui cvadrivector ¸si λ este arbitrar, este necesar ca A s˘a fie o cvadriform˘a.
Obt ¸inem astfel o condit ¸ie necesar˘a ¸si suficient˘a pentru invariant ¸a relativist˘a
a ˆıntregului Lagrangian:
L
q
(λ) = −m
0
c
_
η
ij
˙ x
i
(λ) ˙ x
j
(λ) −
q
c
A
i
(λ) ˙ x
i
(λ) (2.3.2.4)
Luˆand parametrul λ ca fiind timpul propriu τ(t) , ecuat ¸iile E-L ne conduc
la urm˘ atoarea scriere tensorial˘a[51],pag.247:
dT
i

=
q
c
_
∂A
j
∂x
i

∂A
i
∂x
j
_
u
j
(τ) (2.3.2.5)
unde T
i
= η
ij
T
j
sunt componentele covariante ale tensorului energie-impuls
Amplificˆand acum cu dτ ¸si ridicˆand indicii cu η
ij
obt ¸inem exact (2.3.1.2).
Prin urmare ˆın (2.3.2.5) avem componentele covariante ale tensorului elec-
tromagnetic:
F
ij
=
∂A
j
∂x
i

∂A
i
∂x
j
(2.3.2.6)
cu exprimarea (2.3.1.4)
F˘ar˘a a intra ˆın detalii, trbuie spus c˘a cvadrivectorul energie-impuls T nu
este ˆın m˘asur˘a s˘a caracterizeze complet energia ¸si mi¸scarea unei particule.
Este necesar s˘a se ia ˆın calcul ¸si alte elemente cum ar fi: densitatea mediului,
natura mediului, fort ¸ele ce act ¸ioneaz˘a etc.ˆın acest scop a fost introdus un
tensor simetric de tip (2,0), definit de relat ¸ia vectorial˘a ∇ T = −
1
c
F J,
unde F = (F
ij
)este tensorul electromagnetic.
42 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DE DINAMIC
˘
A RELATIVIST
˘
A
Folosind ecuat ¸iile lui Maxwell tensoriale se g˘ase¸ste [51],pag.256, c˘a ten-
sorul energie-impuls T = (T
ij
) al cˆampului electromagnetic are exprimarea
:
T
ij
=
1

0
F
kh
F
kh
η
ij

1
µ
0
F
ik
F
jh
η
kh
(2.3.2.7)
Proprietatea important˘a a acestui tensor este c˘a :
∂T
ij
∂x
i
= 0, ∀i, j = 0, 1, 2, 3
adic˘a divergent ¸a sa este nul˘a, proprietate cunoscut˘a sub denumirea de legea
conservarii energiei.
Scopul acestei sect ¸iuni a fost s˘a punemˆın evident ¸˘a cˆateva m˘arimi tensori-
ale relativiste specifice electromagnetismului. Probleme precum: sisteme de
particule ˆın cˆamp gravitat ¸ional,comportarea ˆın diverse medii, etc.sunt mai
put ¸in necesare nou˘a.
Partea II
Relativitate General˘a
43
45
Teoria relativit˘at ¸ii restrˆanse formulat˘a ˆın 1905 de c˘atre A.Einsein este o
teorie simplificat˘a a spat ¸iului ¸si timpului. Ea are cel put ¸in dou˘a neajunsuri
fundamentale.
ˆ
In primul rˆand, ˆın aceast˘a teorie se iau ˆın considerare numai
sisteme de referint ¸˘a inert ¸iale, apoi nu se include descrierea proceselor fizice
ˆın prezent ¸a cˆampului gravitat ¸ional ce influent ¸eaz˘a fundamental comportarea
lor.
Teoria dezvoltat˘a ulterior de A.Einstein elimin˘a aceste neajunsuri, fiind
cunoscut˘a sub denumirea de teoria relativit˘at ¸ii generale, formulat˘a complet
ˆın 1917. Germenii acestei teorii se g˘asesc in principiul echivalent ¸ei formulat
de c˘atre Einstein ˆın 1908.
Se obi¸snue¸ste s˘a se dea dou˘a formul˘ari acestui principiu: slab˘a ¸si tare.
Principiul echivalent ¸ei slabe este cunoscut din mecanica newtonian˘a prin
care se face o egalitate ˆıntre masa inert ¸ial˘a m
i
a unui corp ¸si masa sa
gravitat ¸ional˘a m
g
. Masa inert ¸ial˘a a corpului este constanta ce exprim˘a proport ¸ionalitatea
ˆıntre fort ¸˘a ¸si accelerat ¸ia imprimat˘a corpului

F = ma ¸si se refer˘a la rezistent ¸a
ce o opune un corp atunci cˆand ˆıncerci s˘a-l ˆımpingi.
Masa gravitat ¸ional˘a este cea din legea gravitat ¸iei a lui Newton, F
g
=
G
m
1
m
2
r
2
, sau exprimat˘a vectorial

F
g
= m
g

∇Φ unde Φ este potent ¸ialul gravitat ¸ional.
Cele dou˘a mase au un caracter diferit, eglitatea lor atr˘agˆand condit ¸ia a =

∇Φ.
Pe baza acestei egalit˘at ¸i se justific˘a urm˘atoarea proprietate fundamental˘a
a cˆampului gravitat ¸ional : ˆın prezent ¸a unui cˆamp gravitat ¸ional extern toate
corpurile de prob˘a se mi¸sc˘aˆın acela¸si mod. Proprietatea este simt ¸it˘a la modul
popular ˆın urma unei experient ¸e simple. S˘a ne imagin˘am un lift (o cutie
ˆınchis˘a) ˆın c˘adere liber˘a sub influent ¸a fort ¸ei gravitat ¸ionale. Corpurile aflate
ˆın lift se mi¸sc˘a ˆın acela¸si mod pentru condit ¸ii init ¸iale identice, nepercepˆand
de fapt gravitat ¸ia decˆat dac˘a ar avea posibilitatea de a privi ˆın afara liftului,
adic˘a de a se raporta la sisteme de referint ¸˘a exterioare liftului. Aceasta se
explic˘a prin anularea fort ¸ei gravitat ¸ionale de c˘atre fort ¸a de inert ¸ie.
Corpurile aflateˆın interiorul liftului se pot raporta la un sistem de referint ¸˘a
inert ¸ial local (SRIL) pentru durate relativ mici ale m˘asur˘atorilor, cˆampul
gravitat ¸ional nefiind omogen ˆın timp ¸si spat ¸iu.
Aceea¸si particul˘a din lift, raportat˘a la un sistem de referint ¸˘a fixat pe
P˘amˆant, are o mi¸scare accelerat˘a determinat˘a de c˘aderea liftului. Deci acest
sistem de referint ¸˘a fixat pe P˘amˆant este neinert ¸ial, SRN.
Suntem condu¸si la a doua formulare, cea tare, a principiului echivalent ¸ei:
legile de mi¸scare ale corpurilor sunt acelea¸si cu cele dintr-un SRILˆın absent ¸a
46
cˆampului gravitat ¸ional.
ˆ
In cazul cˆampului gravitat ¸ional static ¸si omogen
putem alege SRILˆın care fort ¸a de inert ¸ie compenseaz˘a pe cea gravitat ¸ional˘a.
Din punct de vedere matematic lucrurile se pot gˆandi astfel. Consider˘ am
un SRN fixat ( de P˘amˆant, spre exemplu) ˆın raport cu care un punct P
are coordonatele spat ¸io-temporale P(x
0
= ct, x
1
, x
2
, x
3
) ¸si un SRIL fixat
intr-o vecin˘atate a punctului P ˆın care cˆampul gravitat ¸ional este static ¸si
omogen (interiorul cutiei liftului) ¸si raportat la el punctul P are coordo-
natele P(ξ
0
= cτ, ξ
1
, ξ
2
, ξ
3
). Pentru punctele din aceast˘a vecin˘atate putem
aplica teoria relativit˘at ¸ii restrˆanse cu transform˘arile Lorentz relativ la SRIL.
Problema este cum traducem rezultatele obt ¸inute ˆın raport cu SRN. Ar tre-
bui s˘a avem relat ¸ii bijective care s˘a exprime leg˘atura (x
i
)
f
→ (ξ
i
) ¸si care s˘a
poat˘a fi exprimate global, la ˆıntreg spat ¸iu.
ˆ
In plus, aceste condit ¸ii ar tre-
bui s˘a satisfac˘a condit ¸ii de diferent ¸iabilitate.
ˆ
In SRIL avem o metric˘a, cea
Minkowski ds
2
. Exist˘a o metric˘a ˆın SRN corespunz˘atoare care, evident, va
depinde de cˆampul gravitat ¸ional ?.
Acestea sunt problemele matematice ce trebuiesc analizate ˆın teoria rel-
ativit˘at ¸ii generale. A¸sa cum vom vedea, ¸si este de intuit din ce am spus
mai sus, avem nevoie de mai mult˘a geometrie ˆın special legat de variet˘at ¸ile
diferent ¸iabile, lucru pe care ˆıl facem ˆın capitolul de ˆınceput.
Capitolul 3
Elemente de geometria
varietat ¸ilor diferent ¸iabile
3.1 Varietate diferent ¸iabil˘a.
Presupunem c˘a cititorul a parcurs deja un curs de geometria variet˘at ¸ilor
diferent ¸iabile ([21],[22],[39]..). Cˆateva elemente pe care le repet˘am aici au
rolul de a fixa cadrul de lucru.
Not ¸iunea de varietate diferent ¸iabil˘a este fundamental˘a atˆat ˆın matem-
atic˘a cˆat ¸si ˆın fizic˘a. Vom discuta cazul variet˘at ¸ilor n−dimensionale, reale,
ce cuprind ˆın mare ideea de spat ¸iu cu structur˘a topologic˘a, diferent ¸ial˘a, ce
seam˘an˘ a local cu R
n
. Evident, cazul care ne intereseaz˘a este n = 4.
O hart˘a local˘a pe varietatea C
k
diferent ¸iabil˘a M este format˘a din perechea
(U, ϕ), unde ϕ : U → R
n
este un omeomorfism al deschisului U ⊂ M pe un
deschis din R
n
. Consider˘am π
i
: R
n
→ R proiect ¸ia pe componenta i,atunci
π
i
◦ ϕ(x) = x
i
(x) ne define¸ste un sistem de coordonate ˆın harta local˘a (U, ϕ)
ˆın punctul x ∈ U.
Dou˘a h˘art ¸i locale (U, ϕ), (V, ψ) se numesc C
k
− compatibile dac˘a aplicat ¸ia
ψ ◦ ϕ
−1
: ϕ(U ∩ V ) → ψ(U ∩ V ) este diferent ¸iabil˘a de clas˘a C
k
, cu invers˘a
diferent ¸iabil˘a de aceea¸si clas˘a (C
k
−difeomorfism).
47
48CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT¸ ILOR DIFERENT¸ IABILE
fig
Aplicat ¸ia ψ ◦ ϕ
−1
se nume¸ste schimbare de h˘art ¸i locale ¸si determin˘a
schimb˘arile de coordonate
x
i
= x
i
(x) ; rang
_
∂x
i
∂x
j
_
= n
care sunt C
k
−difeomorfisme.
Se nume¸ste atlas de clas˘a C
k
o colect ¸ie indexat˘a de h˘art ¸i locale ¦(U
α
, ϕ
α

α∈I
astfel ca ∪
α
U
α
= M ¸si pentru U
α
∩ U
β
,= ∅, α ,= β, atunci h˘art ¸ile (U
α
, ϕ
α
) ¸si
(U
β
, ϕ
β
) sunt C
k
−compatibile.
Dou˘a atlase se numesc echivalente dac˘a reuniunea lor este un atlas de
aceea¸si clas˘a.
Se nume¸ste varietate diferent ¸iabil˘a de clas˘a C
k
, n−dimensional˘a, o clas˘a
de atlase echivalente.
De regul˘a vom discuta de variet˘at ¸i C

diferent ¸iabile, f˘ar˘a a mai preciza
acest licru.
Exemplele cele mai cunoscute de variet˘at ¸i diferent ¸iabile sunt: R
n
, sfera,
torul, etc.
Fiind date dou˘a variet˘at ¸i diferent ¸iabile, dimM
1
= m
1
, dimM
2
= m
2
,
o aplicat ¸ie ˙ µ : M
1
→ M
2
se nume¸ste C
k
- diferent ¸iabil˘a ˆın x ∈ M
1
dac˘a
exist˘a (U, ϕ) hart˘a local˘a ˆın x ¸si (V, ψ) hart˘a local˘a ˆın µ(x) astfel ca aplicat ¸ia
ψ ◦ µ ◦ ϕ
−1
: ϕ(U) → ψ(V ) s˘a fie C
k
−diferent ¸iabil˘a. Definit ¸ia aceasta nu
depinde de h˘art ¸ile locale respective, deci are caracter geometric. Local ea se
exprim˘a sub forma y
i
= µ
i
(x), i = 1, n.
Aplicat ¸ia µ se nume¸ste imersie dac˘aˆın toate punctele x ∈ M
1
, rang(µ)
x
=
m
1
, ¸si se nume¸ste submersie dac˘a rang(µ)
x
= m
2
.
Not ¸iunea de vector tangent la o varietate se poate da ˆın mod natural cu
ajutorul curbelor de pe varietate, sau axiomatic ca fiind o clas˘a de echivalent ¸˘a
a tripletelor X
x
= (U, ϕ, (X
i
)), cu (X
i
) ∈ R
n
, astfel ca la schimb˘ari de h˘art ¸i
locale s˘a avem X
i
=
∂x
i
∂x
j
X
j
. Mult ¸imea tuturor vectorilor tangent ¸i ˆın x ∈ M
are o structur˘a natural˘a de spat ¸iu vectorial T
x
M numit spat ¸iul tangent la
varietate ˆın x, izomorf cu R
n
. Baza corespunz˘atoare bazei canonice din R
n
ˆın
T
x
M se noteaz˘a cu
_

∂x
i
_
i=1,n
¸si deci orice vector tangent ˆın x ∈ M se scrie
X
x
= X
i ∂
∂x
i
.
3.1. VARIETATE DIFERENT¸ IABIL
˘
A. 49
O aplicat ¸ie diferent ¸iabil˘a ˙ µ : M
1
→ M
2
induce pe spat ¸iile tangente o
aplicat ¸ie liniar˘a ˙ µ
∗,x
: T
x
M
1
→ T
µ(x)
M
2
, numit˘a aplicat ¸ia tangent˘a, care
local act ¸ioneaz˘a asupra bazei vectorilor tangent ¸i astfel: µ
∗,x
_

∂x
i
_
=
∂µ
k
∂x
i

∂y
k
.
Dualul spat ¸iului tangent T
x
M se noteaz˘a cu T

x
M ¸si se nume¸ste spat ¸iul
cotangent . Elementele sale sunt 1-formele liniare ω
x
: T
x
M → R. Dac˘a
f : M → R este o funct ¸ie diferent ¸iabil˘a, definim d
x
f ∈ T

x
M ca fiind 1-
forma dat˘a de d
x
f(X
x
) = X
i ∂f
∂x
i
.
ˆ
In particular funct ¸iilor de coordonate le
putem asocia 1-formele ¦d
x
x
i
¦
i=1,n
,(d
x
x
i
)(

∂x
j
) = δ
i
j
ce formeaz˘a o baz˘a
ˆın spat ¸iul cotangent T

x
M, numit˘a baza dual˘a bazei
_

∂x
i
_
i=1,n
. De regul˘a
vom omite pentru vectori ¸si 1-forme s˘a specific˘am punctul de lucru, acesta
subˆant ¸elegˆandu-se.
O alt˘a not ¸iune fundamental˘a este cea de fibrat vectorial, not ¸iune ce gen-
eralizeaz˘a ideea de produs direct dintre o varietate n−dimensional˘a M ¸si R
m
.
Vom prezenta pentru ˆınceput o not ¸iune mai general˘a, cea de spat ¸iu fibrat.
Un grup (G, ) ˆınzestrat cu structur˘a topologic˘a de varietate diferent ¸iabil˘a
astfel ˆıncˆat aplicat ¸ia (x, y) → x y
−1
s˘a fie diferent ¸iabil˘a se nume¸ste grup
Lie. Exemple imediate de grupuri Lie sunt: (R
n
, +), Gl(n, R), SU(1), SU(2),
etc.([21]). Pe un grup Lie translat ¸ia la dreapta R
a
: G → G, x → x a ¸si
translat ¸ia la stˆanga L
a
: G → G, x → a x sunt difeomorfisme. Un cˆamp
vectorial X pe G se nume¸ste stˆang invariant dac˘a aplicat ¸ia tangent˘a L
a,∗
:
T
x
G →T
ax
G satisface condit ¸ia L
a,∗
(X
x
) = X
ax
. Mult ¸imea cˆampurilor stˆang
invariante pe G formeaz˘a o algebr˘a Lie. Considerˆand o baz˘a ˆın aceast˘a al-
gebr˘a ¦X
α
¦
α=1,n
, atunci [X
α
, X
β
] = C
γ
αβ
X
γ
, unde C
γ
αβ
se numesc coeficient ¸ii
de structur˘a Maurer-Cartan ai lui G.
Un alt exemplu de grup Lie G, dimG = n, este cel al transform˘arilor
infinitesimale pe o varietate n−dimensional˘a M, adic˘a transform˘ari de forma
:
˜ x
i
= f
i
(x, a) unde x = (x
1
, ...x
n
) (3.1.0.1)
x
i
= f
i
(x, 0) a = (a
1
, ...a
m
)
care formeaz˘a un grup ˆın raport cu compunerea.
Pentru o transformare infinitesimal˘a a lui G s˘a facem urm˘atoarea aprox-
imare ˆın dezvoltarea ˆın serie Taylor:
˜ x
i
= x
i
+ ξ
i
λ
ε
λ
unde ξ
i
λ
(x) =
∂x
i
∂a
λ
[
a
λ
=0
; ε
λ
= δa
λ
(3.1.0.2)
Se obt ¸in atunci urm˘atoarele variat ¸ii:
δx
i
= ˜ x
i
−x
i
= ξ
i
λ
ε
λ
(3.1.0.3)
50CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT¸ ILOR DIFERENT¸ IABILE
Aceste variat ¸ii δx
i
determin˘a variat ¸ii ale unei funct ¸ii scalare Φ(x) (funct ¸ia
de und˘a, spre exemplu):
δΦ =
˜
Φ −Φ =
∂Φ
∂x
i
δx
i
= ξ
i
λ
∂Φ
∂x
i
ε
λ
= X
λ
(Φ)ε
λ
(3.1.0.4)
unde X
λ
= ξ
i
λ

∂x
i
se numesc generatorii grupului Lie de transform˘ari ¸si sunt
o baz˘a ˆın algebra cˆampurilor stˆang invariante, [X
α
, X
β
] = C
γ
αβ
X
γ
.
Acest grup Lie joac˘a un rol ˆınsemnat ˆın teoriile gauge clasice ce sunt
legate de dezvolt˘ari ulterioare ale teoriei relativit˘at ¸ii.
S˘a consider˘am M ¸si F dou˘a variet˘at ¸i , dim M = n, dim F = m ¸si G un
grup Lie ce actioneaz˘a diferent ¸iabil pe F.
Fie E o mult ¸ime oarecare ¸si π : E → M o surject ¸ie, numit˘a proiectia
canonic˘a. Numim hart˘a vectorial˘a pe E tripletul (U, ϕ
U
, F), unde U ⊂ M
este un deschis, iar ϕ
U
: π
−1
(U) →U F este o biject ¸ie astfel ˆıncˆat :
π
−1
(U)
ϕ
u
→ U F
¸ ↓ p
1
U
Dou˘a h˘art ¸i locale (U, ϕ
U
, F), (U

, ϕ

U
, F) ˆın x ∈ U ∩ U

se numesc com-
patibile dac˘a
ϕ

U

,x
◦ ϕ
−1
U,x
= g
UU
(x) ∈ G (3.1.0.5)
unde ϕ
U,x
este restrict ¸ia aplicat ¸iei ϕ
U
la x , adic˘a ϕ
U,x
: π
−1
(x) →¦x¦ F.
O colect ¸ie ¦(U
i
, ϕ
U
i
, F)¦
i∈I
de h˘art ¸i fibrate compatibile dou˘a cˆate dou˘a
pe intersect ¸ia lor nevid˘a, ∪
x
U
i
= M, se nume¸ste atlas fibrat. Dou˘a atlase
fibrate sunt echivalente dac˘a reuniunea lor este tot un atlas fibrat.
Numim spat ¸iu fibrat, notat ξ = (E, π, M, F, G) o colect ¸ie de atlase echiva-
lente. Varietatea M se nume¸ste baz˘a, F este fibra tip, G grupul structural
¸si g
UU
: U ∩ U

→ G se numesc funct ¸ii structurale, E
x
= π
−1
(x) este fibra
local˘a.
Un caz particular de spat ¸iu fibrat este fibratul vectorial ˆın care F este
spat ¸iu vectorial, pe care ˆıl putem lua chiar R
m
ˆın acest caz finit dimensional.
Not˘am cu ξ = (E, π, M) un fibrat vectorial.
Orice spat ¸iu fibrat are structur˘a de varietate (n + m)−dimensional˘a,
h˘art ¸ile locale de pe ξ obt ¸inˆandu-se cu ajutorul h˘art ¸ilor locale de pe M ¸si
de pe F ([21],[28]). Dac˘a x = (x
1
, ..., x
n
) sunt coordonatele locale ˆın (U, ϕ)
de pe M ¸si y = (y
1
, ..., y
m
) sunt coordonate locale ˆın (V, ψ) de pe F, un
3.1. VARIETATE DIFERENT¸ IABIL
˘
A. 51
punct de pe varietatea ξ este u = (x, y) iar schimb˘arile de coordonate sunt
de forma .
x
k
= x
k
(x
1
, .., x
n
) (3.1.0.6)
y
a
= ϕ
a
(g
UU
(x
1
, .., x
n
), y
1
, ...y
m
)
ˆın cazul particular al fibratelor vectoriale (3.1.0.6) devine:
x
k
= x
k
(x
1
, .., x
n
) (3.1.0.7)
y
a
= M
a
b
(x)y
b
unde (M
a
b
(x)) ∈ GL(m, R).
Exemplul natural de fibrat vectorial este fibratul tangent la o varietate M,
TM = (∪
x∈M
T
x
M, π, M), unde π : T
x
M → x. Pe TM schimb˘arile de h˘art ¸i
vectoriale sunt date de g
U
i
U
j
(x) =
_
∂x
i
∂x
j
_
¸si deci schimb˘arile de coordonate
pe varietaeta TM sunt de forma:
x
k
= x
k
(x
1
, .., x
n
) (3.1.0.8)
y
k
=
∂x
k
∂x
j
y
j
unde rang
_
∂x
k
∂x
j
_
= n.
Un alt caz particular de spat ¸iu fibrat ce constituie suportul multor teorii
fizice moderne este fibratul principal.
Un fibrat principal este un spat ¸iu fibrat ˆın care F ≡ G ¸si act ¸iunea lui
G pe G este dat˘a de translat ¸ia la stˆanga L
g
UU

a = g
UU
a. Pentru fibrate
principale se utilizeaz˘a notat ¸ia (P, π, M, G). Exemple remarcabile de fibrate
principale sunt:
1). (M G, π
1
, M, G), fibratul principal produs direct.
2). Fibratul principal al reperelor.
ˆ
In spat ¸iul T
x
M am v˘azut c˘a
_

∂x
i
_
este o baz˘a natural˘a a vectorilor tangent ¸i. Considerˆand ˆın T
x
M alt˘a baz˘a
Z
x
= ¦X
1,x
, .....X
n,x
¦ , cu X
i,x
= X
j
i

∂x
j
, atunci Z
x
se nume¸ste reper ˆın x ∈
M. Not˘am cu P
x
M mult ¸imea tuturor reperelor ˆın x ∈ M, ¸si reuniunea lor
P(M) = ∪
x∈M
P
x
M, iar π : Z
x
→ x. Atunci P(M) are o structur˘a de fibrat
principal, numit fibratul principal al reperelor.
Ne oprim aici cu teoria general˘a a spat ¸iilor fibarate, pentru detalii se pot
consulta monografiile:[21],[28].
52CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT¸ ILOR DIFERENT¸ IABILE
Utilizˆand not ¸iunea de grup uniparametric al unui cˆamp vectorial X se
define¸ste derivata Lie ce generalizeaz˘a pe cea de variat ¸ie Lie. Aici amintim
doar regulile de calcul ale derivatei Lie ˆın raport cu un cˆamp X ∈ χ(M).
- derivata unei funct ¸ii f : M →R este L
X
f = X(f)
-derivata cˆampului Y ∈ χ(M) este L
X
Y = [X, Y ] , cro¸setul lor, unde
[X, Y ]
x
=
_
X
i ∂Y
j
∂x
i
−Y
i ∂X
j
∂x
i
_

∂x
j
-dervata unei 1-forme, (L
X
ω)(Y ) = Xω(Y ) −ω([X, Y ])
-derivata unei p-forme liniare ω ∈ L(TM, R) este
(L
X
ω)(Y
1
, ...Y
p
) = Xω(Y
1
, ...., Y
p
) −

ω(Y
1
, .., [X, Y
i
] , ....Y
p
)
Un exemplu remarcabil de fibrat vectorial este cel al aplicat ¸iilor p-liniare
alternante , /
p
(TM, R) , pentru care se poate se poate defini produsul exte-
rior: dac˘a ω ∈ /
p
(TM, R) ¸si θ ∈ /
q
(TM, R) atunci ω∧θ ∈ /
p+q
(TM, R)este
dat˘a de
(ω∧θ)(Y
1
, ..., Y
p
, Y
p+1
, ..., Y
p+q
) =
1
p!q!

σ
ε
σ
ω(Y
σ(1)
, .., Y
σ(p)
)θ(Y
σ(p+1)
, ..., Y
σ(p+q)
)
ˆ
In particular, produsul exterior a p forme liniare este p−forma diferent ¸ial˘a:

1
∧ .... ∧ ω
p
)(Y
1
, ..., Y
p
) = det(ω
i
(Y
j
)) (3.1.0.9)
Alt˘a operat ¸ie ˆın /
p
(TM, R) este produsul interior al lui ω ∈ /
p
(TM, R)
cu X ∈ χ(M) ¸si se obt ¸ine i
X
ω ∈ /
p−1
(TM, R) definit˘a de
(i
X
ω)(X
1
, .....X
p−1
) = ω(X, X
1
, ..., X
p−1
) (3.1.0.10)
Diferent ¸iala exterioar˘a a unei p−forme ω ∈ /
p
(TM, R) este aplicat ¸ia
d : /
p
(TM, R) →/
p+1
(TM, R) dat˘a de relat ¸ia implicit˘a L
X
= d◦i
X
+i
X
◦d.
Expresia diferent ¸ialei exterioare este:
(dω)(X
0
, X
1
, ...., X
p
) =
p

i=0
(−1)
i
X
i
ω(X
0
, ...,
ˆ
X
i
, .., X
p
) − (3.1.0.11)

i<j
(−1)
i+j
ω([X
i
, X
j
] , X
0
, ..,
ˆ
X
i
, ..,
ˆ
X
j
, .., X
p
)
unde
ˆ
X
i
ˆınseamn˘a omiterea acelui cˆamp.
Presupunem ˆın continuare cunoscut procedeul de obt ¸inere a fibratului
tensorilor de tip (p, q) ¸si operat ¸iile cu tensori. Amintim c˘a la schimb˘arile de
3.2. DERIVATA COVARIANT
˘
A. 53
h˘art ¸i locale pe M un tensor t ∈ T
p
q
(M) se schimb˘a dup˘a regula:
t
j
1
....j
p
i
1
....i
q
=
∂x
j
1
∂x
k
1
......
∂x
j
p
∂x
k
p1
.
∂x
h
1
∂x
i
1
.....
∂x
h
q
∂x
i
q
t
k
1
.....k
q
h
1
....h
q
(3.1.0.12)
Exemple particulare de tensori fiind vectorii, 1-formele, p-formele liniare.
3.2 Derivata covariant˘a.
Derivata covariant˘a generalizeaz˘a not ¸iunea de derivare a unui vector dup˘a
direct ¸ia altuia.
Pentruˆınceput prezent˘am derivarea covariant˘a ˆın fibrate vectoriale, cazul
particular al fibratului tangent fiind cel ce a generat acest concept laˆınceputul
secolului XX. Derivata part ¸ ial˘a a componentelor unui vector nu mai p˘astreaz˘a
caracterul tensorial al s˘au, fapt ce a dus la introducerea a¸sa-numit ¸ilor coeficient ¸i
de conexiune Γ
k
ij
, astel ca ∇ ∂
∂x
i
Y
j ∂
∂x
=
_
∂Y
k
∂x
i
+ Γ
k
ij
Y
j
_

∂x
k
s˘a fie un vector.
Desigur, acest nou operator ∇ este necesar s˘a se reduc˘a la operatorul de
derivare part ¸ial˘aˆın cazul spat ¸iului plat R
n
, spat ¸iile pentru care nu seˆıntˆampl˘a
a¸sa ceva fiind numite, ˆın special de fizicieni, spat ¸ii curbate.
Introducerea acestui nou concept ar trebui s˘a se r˘asfrˆang˘a asupra ˆıntregi
geometrii a spatiului, dar ¸si asupra proceselor fizice din el caracterizate ˆın
special de tensorul energie-impuls, ce are divegent ¸a nul˘a.
Ast˘ azi not ¸iunea de derivat˘a covariant˘a se prefer˘a s˘a se introduc˘a ax-
iomatic dup˘a cum urmeaz˘a.
Fie ξ = (E, π, M) un fibrat vectorial. Numim sect ¸iune ˆın ξ o aplicat ¸ie
diferent ¸iabil˘a s : U →E, unde U este un deschis din M, astfel ca π◦s = id
M
.
Mult ¸imea sect ¸iunilor formeaz˘a un modul notat SectE.
ˆ
In cazul particular
al fibratului tangent TM, sect ¸iunile sunt cˆampurile vectoriale pe M, iar
modulul lor se noteaz˘a cu χ(M).
Numim lege de derivare pe E o aplicat ¸ie D : χ(M) SectE → SectE,
adic˘a D : (X, s) →D
X
s cu propriet˘at ¸ile:
D
X+Y
s = D
X
s + D
Y
s D
X
(s
1
+ s
2
) = D
X
s
1
+ D
X
s
2
(3.2.0.1)
D
fX
s = fD
X
s D
X
(fs) = (Xf)s + fD
X
s
unde X ∈ χ(M), s ∈ SectE, f ∈ T(M) funct ¸ie real˘a pe M.
D
X
s se nume¸ste derivata covariant˘a a sect ¸iunii s ˆın raport cu vectorul X
54CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT¸ ILOR DIFERENT¸ IABILE
Exemplul uzual de lege de derivare este ˆın fibratul ξ = (E = MR, π, M)
¸si este D
X
f = Xf, deoarece SectE = T(M).
Diferent ¸a a dou˘a legi de derivare, D −D

= h, este o aplicat ¸ie liniar˘a pe
χ(M).
Existent ¸a unei legi de derivare pe E permite extinderea acestei not ¸iuni
la alte fibrate legate de ξ. Spre exemplu ˆın fibratul aplicat ¸iilor p−liniare
L
p
(TM, ξ) putem defini urm˘atoarea lege de derivare:
(D
X
ω)(X
1
, ..., X
p
) = D
X
(ω(X
1
, ..., X
p
) −
p

i=0
ω(X
1
, .., D
X
X
i
, .., X
p
)
(3.2.0.2)
Alt˘a extindere se refer˘a la p−formele diferent ¸iale /
p
(TM, ξ) cu valori ˆıntr-
un fibrat vectorial, pentru care putem generaliza derivata Lie ¸si diferent ¸iala
exterioar˘a dup˘a cum urmeaz˘a :
(L
X
ω)(X
1
, ..., X
p
) = D
X
(ω(X
1
, ..., X
p
) −
p

i=0
ω(X
1
, .., [X, X
i
] , .., X
p
)
(3.2.0.3)
¸si respectiv :
(dω)(X
1
, ..., X
p+1
) =
p+1

i=0
(−1)
i+1
D
X
i
(ω(X
1
, .,
ˆ
X
i
, .., X
p
) + (3.2.0.4)

i<j
(−1)
i+j
ω([X
i
, X
j
] , .,
ˆ
X
i
, .,
ˆ
X
j
., X
p+1
)
Prin curbura unei legi de derivare D pe E ˆınt ¸elegem operatorul 2-liniar
real R ∈ /
p
(TM, L(ξ, ξ)) dat de:
R(X, Y )s = D
X
(D
Y
s) −D
Y
(D
X
s) −D
[X,Y ]
s (3.2.0.5)
∀X, Y ∈ χ(M) ¸si s ∈ SectE.
ˆ
Intre L
X
, d ¸si R exist˘a anumite leg˘aturi cunoscute din cursurile de ge-
ometrie, leg˘aturi care ne intereseaz˘a mai put ¸in aici, eventual de ret ¸inut c˘a
dR = 0.
Rezultate mai deosebite se obt ¸in ˆın cazul particular al fibratului tangent
TM, caz ˆın care legea de derivare D se va numi conexiune liniar˘a ¸si pentru a
o distinge o vom nota cu ∇ : χ(M)χ(M) →χ(M), ce va trebui s˘a satisfac˘a
3.2. DERIVATA COVARIANT
˘
A. 55
condit ¸ii de tipul (3.2.0.1):

X
1
+X
2
Y = ∇
X
1
Y +∇
X
2
Y ∇
X
(Y
1
+ Y
2
) = ∇
X
Y
1
+∇
X
Y
2
(3.2.0.6)

fX
Y = f∇
X
Y ∇
X
(fY ) = (Xf)Y + f∇
X
Y
∀X, Y ∈ χ(M)
Curbura conexiuni liniare ∇ va fi dat˘a de operatorul R :
R(X, Y )Z = D
X
(D
Y
Z) −D
Y
(D
X
Z) −D
[X,Y ]
Z (3.2.0.7)
ˆ
In plus, acum putem discuta de urm˘atoarea 2-form˘a diferent ¸ial˘a numit˘a
torsiunea conexiunii liniare, T = dI, adic˘a:
T(X, Y ) = ∇
X
Y −∇
Y
X −[X, Y ] (3.2.0.8)
Leg˘atura ˆıntre curbur˘a ¸si torsiune este dT = R ∧ I, I fiind identitatea.
Luˆand ˆın considerare (3.2.0.2) putem defini derivata (∇
X
ω)(X
1
, ..., X
p
).
ˆ
In particular luˆand ω ca fiind R sau T dup˘a calcule se obt ¸in urm˘atoarele
identit˘ at ¸i Bianchi:

(X,Y,Z)
(∇
X
R)(Y, Z) = −

(X,Y,Z)
R(T(X, Y ), Z) (3.2.0.9)

(X,Y,Z)
(∇
X
T)(Y, Z) =

(X,Y,Z)
R(X, Y )Z −

(X,Y,Z)
T(T(X, Y ), Z) (3.2.0.10)
sumarea fiind ciclic˘a.
Aceste identit˘at ¸i se simplific˘a considerabil ˆın cazul particular cˆand T = 0,
conexiunea liniar˘a numindu-se simetric˘a:

(X,Y,Z)
(∇
X
R)(Y, Z) = 0 ;

(X,Y,Z)
R(X, Y )Z = 0 (3.2.0.11)
Pentru calcule sunt utile exprim˘ari ˆın h˘art ¸i locale ale not ¸iunilor introduse.
Fie X = X
i ∂
∂x
i
¸si Y = Y
j ∂
∂x
j
dou˘a cˆampuri ˆın harta local˘a (U, ϕ). Folosind
(3.2.0.6) obt ¸inem c˘a

X
Y = X
i
_
∂Y
j
∂x
i

∂x
j
+ Y
j
∇ ∂
∂x
i

∂x
j
_
56CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT¸ ILOR DIFERENT¸ IABILE
Deci conexiunea ∇ este cunoscut˘a ˆın aceast˘a hart˘a local˘a dac˘a se cunosc
cˆampurile vectoriale ∇ ∂
∂x
i

∂x
j
= Γ
k
ij

∂x
k
, funct ¸iile Γ
k
ij
se numesc coeficient ¸ii
conexiunii liniare. Prin urmare vom avea:

X
Y = X
i
_
∂Y
k
∂x
i
+ Γ
k
ij
Y
j
_

∂x
k
(3.2.0.12)
Schimbˆand harta local˘a (U, ϕ) →(U

, ϕ

), bazele cˆampurilor vectoriale ˆın
x ∈ U ∩ U

sunt legate prin

∂x
i
=
∂x
j
∂x
i

∂x
j
, din care dup˘a calcul se deduce
regula de schimbare a coeficient ¸ilor de conexiune:
Γ
i
jk
=
∂x
i
∂x
h
∂x
m
∂x
i
∂x
n
∂x
k
Γ
h
mn
+
∂x
i
∂x
h

2
x
h
∂x
j
∂x
k
(3.2.0.13)
Dac˘a lu˘amˆın seam˘a liniaritatea curburii ¸si a torsiunii ne este suficient s˘a
cunoa¸stem
R
_

∂x
k
,

∂x
j
_

∂x
i
= R
h
ijk

∂x
h
; T
_

∂x
i
,

∂x
j
_
= T
k
ij

∂x
k
(3.2.0.14)
Folosind (3.2.0.7) ¸si (3.2.0.8), calculul lor ne conduce la :
R
h
ijk
=
∂Γ
h
ki
∂x
j

∂Γ
h
ij
∂x
k
+ Γ
l
ik
Γ
h
jl
−Γ
l
ij
Γ
h
kl
(3.2.0.15)
T
k
ij
= Γ
k
ij
−Γ
h
ji
(3.2.0.16)
Derivata covariant˘a a unui cˆamp tensorial t de tip (p, q) se face dup˘a
formula (3.2.0.2), ¸si obt ¸inem tensorul :
(∇
i
t)
k
1
...k
p
j
1
...j
q
=
∂t
k
1
...k
p
j
1
...j
q
∂x
i
+
p

h=1
Γ
k
h
il
t
k
1
...l....k
p
j
1
.........j
q

q

h=1
t
k
1
........k
p
j
1
....l....j
q
Γ
l
ij
h
(3.2.0.17)
unde prin ∇
i
t ˆınt ¸elegem derivarea ∇ ∂
∂x
i
t ¸si care se mai noteaz˘a t
k
1
...k
p
j
1
...j
q
|i
.
Identit˘at ¸ile lui Bianchi local se scriu:

(i,j,k)
_
(∇
i
R)
h
ljk
+ R
h
lrk
T
r
ij
_
= 0 (3.2.0.18)

(i,j,k)
_
(∇
i
T)
h
jk
−R
h
kij
+ T
h
lk
T
l
ij
_
= 0 (3.2.0.19)
3.2. DERIVATA COVARIANT
˘
A. 57
ˆ
In cazul T = 0 al conexiunilor liniare simetrice aceste identit˘at ¸i Bianchi
devin:

i
R
h
ljk
+∇
j
R
h
lki
+∇
k
R
h
lij
= 0 (3.2.0.20)
R
h
ijk
+ R
h
jki
+ R
h
kij
= 0 (3.2.0.21)
Putem discuta de conexiuni liniare pentru care ¸si curbura este nul˘a,
T = R = 0. Acestea se numesc conexiuni local afine. Existent ¸a unei conex-
iuni local afine implic˘a faptul c˘a schimb˘arile de h˘art ¸i locale se fac liniar, cu
ajutorul transform˘arilor afine, spat ¸iul prezentˆandu-se local ca un spat ¸iu afin.
Diferent ¸a esential˘a dintre un spat ¸iu plat, pentru care curbura ¸si torsiunea
sunt nule ˆın orice punct, ¸si unul curbat este c˘a, dac˘a dorim s˘a transport˘am
un vector dintr-un punct ˆın altul r˘amˆanˆand paralel cu el ˆınsu¸si, acest lucru
nu este posibil pe orice drum ce leag˘a cele dou˘a puncte din spat ¸iul respectiv.
S˘a ne imagin˘am sfera S
2
.
fig.
Un vector perpendicular pe ecuator ¸si tangent la sfer˘a se va transporta
paralel cu el pe ˆıntreg ecuatorul . Dac˘a un vector va face un unghi θ ,=
π
2
cu
tangenta la ecuator, atunci el nu mai r˘amˆane paralel cu el ˆınsu¸si dar unghiul θ
r˘amˆane acela¸si indiferent de punctul de pe ecuator. Nu acela¸si lucru se poate
spune despre alte curbe de pe sfer˘a ce nu sunt cercuri. Desigur, unghiul
58CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT¸ ILOR DIFERENT¸ IABILE
dintre cei doi vectori se calculeaz˘a de fiecare dat˘a ˆın planul tangent la sfer˘a
ˆın punctul respectiv. Vom spune c˘a un vector dat, tangent la sfer˘a, este
transportat prin paralelism pe o curb˘a de pe sfer˘a dac˘a ˆın alte puncte de
pe curb˘a el are aceea¸si pozit ¸ie (acela¸si unghi fat ¸˘a de tangent˘a la curb˘a) ¸si
aceea¸si m˘arime cu vectorul dat.
Deci este necesar s˘a generaliz˘am aceast˘a idee de a “t ¸ine vectorul constant”
ˆın sensul spus mai sus.
Fie ∇ o conexiune liniar˘a ¸si Γ : t →x
i
(t) o curb˘a de pe varietatea M.
Vom spune c˘a un vector Y se transport˘a prin paralelism ˆın lungul lui Γ
dac˘a derivata sa covariant˘a ˆın raport cu vectorul tangent la curb˘a ˙ x
i
(t) se
anuleaz˘a, ∇
˙ x
i
(t)
Y = 0. Dac˘a Y este ¸si el un cˆamp vectorial ˆın lungul curbei
Γ atunci componentele sale se vor exprima funct ¸ie de parametrul t, Y (t) =
Y
i
(t)
_

∂x
i
_
x(t)
¸si condit ¸ia de transport paralel ˆın lungul lui Γ se traduce prin:
dx
i
dt
[
∂Y
k
∂x
i
(t) + Γ
k
ij
(x(t)Y
j
(t)] =
dY
k
dt
+ Γ
k
ij
(x(t))
dx
i
dt
Y
j
(t) = 0
Curbele pentru care ˆın particular vectorul tangent ˙ x(t) se transport˘a
prin paralelism ˆın lungul ei se numesc curbe autoparalele, sau geodezice ale
spat ¸iului respectiv. Deoarece ˆın acest caz Y
k
(t) = ˙ x
k
(t) =
dx
k
dt
, rezult˘a ca
ecuat ¸iile unei geodezice sunt:
d
2
x
k
dt
2
+ Γ
k
ij
(x(t))
dx
i
dt
dx
j
dt
= 0 (3.2.0.22)
Revenind la exemplul cu sfera, curb˘a geodezic˘a va fi aceea pentru care
vectorul s˘au tangent transportat ˆın lungul curbei face acela¸si unghi cu tan-
genta la curb˘a, singurele geodezice de pe sfer˘a fiind doar cercurile mari .
Rezult˘a c˘a o conexiune liniar˘a de fapt m˘asoar˘a abatera de la paralelism a
unui cˆamp vectorial.
Legat de geodezice sunt cunoscute multe alte rezultate.
ˆ
In cazul variet˘at ¸ilor
dotate cu metrici aceste rezultate cap˘at˘a o semnificat ¸ie geometric˘a mai substant ¸ial˘a.
3.3 Vatiet˘at ¸i riemanniene.
Dup˘a cum ¸stim un spat ¸iu vectorial real se geometrizeaz˘a atunci cˆand este
dotat cu un produs scalar, adic˘a atunci cˆand el este euclidian.
Consider˘am M o varietate diferent ¸iabil˘a ¸si ˆın fiecare punct putem con-
sidera spat ¸iile tangente T
x
M, care sunt spat ¸ii vectoriale, ¸si ˆın care putem lua
3.3. VATIET
˘
AT¸ I RIEMANNIENE. 59
un produs scalar g
x
. Presupunem c˘a aplicat ¸ia x → g
x
este diferent ¸iabil˘a,
atunci obt ¸inem o sect ¸iune g ∈ L
2
(TM, R) , perechea (M, g) numindu-se
varietate riemannian˘a. Mai exact, numim varietate riemannian˘a perechea
(M, g), unde g este o sect ¸iune ˆın fibratul aplicat ¸iilor reale biliniare ce satis-
face condit ¸iile:
a) g(X, Y ) = g(Y, X) , ∀X, Y ∈ χ(M)
b) g(X, X) ≥ 0 ¸si g(X, X) = 0 ⇐⇒X = 0 , ∀X ∈ χ(M)
g se nume¸ste metric˘a riemannian˘a.
S˘a consider˘am (U, ϕ) o hart˘a local˘a ˆın x ∈ U ¸si X = X
i ∂
∂x
i
, Y = Y
j ∂
∂xj
,
dou˘a cˆampuri vectoriale. T¸ inˆand seam˘a de biliniaritatea lui g rezult˘a c˘a
ˆın x ∈ U metrica reimannian˘a va fi dereminat˘a de urm˘atoarele n
2
funct ¸ii
diferent ¸iabile g
ij
= g
_

∂x
i
,

∂x
j
_
iar
g(X, Y ) = g
ij
X
i
Y
j
(3.3.0.1)
Din condit ¸iile a) ¸si respectiv b) rezult˘a c˘a g
ij
= g
ji
¸si c˘a forma p˘atratic˘a
h = g
ij
X
i
X
j
este pozitiv definit˘a.
ˆ
In plus, la schimb˘ari de h˘art ¸i locale g
ij
se
transform˘a astfel: g
ij
= g
_

∂x
i
,

∂x
j
_
=
∂x
k
∂x
i
∂x
h
∂x
j
g

kh
, deci este un tensor de tip
(0, 2). Trecˆand la deteminant ¸i obt ¸inem c˘a
det g = det
_
∂x
k
∂x
i
_
2
det g

(3.3.0.2)
Condit ¸ia b) de pozitiv˘a definire ne asigur˘a de existent ¸a matricei inverse
(g
ij
) a lui (g
ij
) , g
ik
g
kj
= δ
i
j
, tensorul g
ij
fiind de tip (2, 0).
Considerˆand baza dual˘a ¦dx
i
¦
i=1,n
, cumdx
i
(X) = X
i
, din (3.3.0.1) rezult˘a
c˘a
g = g
ij
dx
i
dx
j
(3.3.0.3)
adic˘a este o form˘a patratic˘a diferent ¸ial˘a.
Aplicat ¸ia X →g
X
, unde g
X
este 1-forma g
X
: Y →g(X, Y ), detemin˘a ˆın
fiecare punct un izomorfism al spat ¸iilor tangente ¸si cotangente.
Fiind dat˘a o funct ¸ie f ∈ T(M), prin gradientul s˘au ˆınt ¸elegeem vectorul
grad f, definit de g(grad f) = df.
ˆ
Intr-o hart˘a local˘a el este dat de
grad f = g
ij
∂f
∂x
i

∂x
j
(3.3.0.4)
Cum det g > 0,din (3.3.0.2) rezult˘a c˘a

det g ¸si

det g

se transform˘a
cu [ det
_
∂x
k
∂x
i
_
[ . Variet˘at ¸ile pe care exist˘a un atlas pentru care det
_
∂x
k
∂x
i
_
60CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT¸ ILOR DIFERENT¸ IABILE
este pozitiv se numesc variet˘at ¸i orientabile. Pe o varietate orientabil˘a avem
dω =

det gdx
1
∧ ... ∧ dx
n
=

det g

dx
1
∧ ... ∧ dx
n
¸si deci dω se conserv˘a
la schimb˘arile de h˘art ¸i locale. Ea se nume¸ste forma de volum a variet˘at ¸ii
riemanniene .
Divergent ¸a unui cˆamp vectorial X se define¸ste prin (div X) dω = d(i
X
ω).
De remarcat c˘a sl˘abirea condit ¸iei b) de metric˘a riemannian˘a duce la unele
ˆıncurc˘aturi. A¸sa cum ¸stim din prima parte a cursului metrica ds
2
= η
ij
dx
i
dx
j
este pseudoriemanian˘a ,det(η
ij
) = −1. Unele din propriet˘at ¸ile de pe va-
riet˘at ¸ile riemanniene se p˘astreaz˘a ¸si pe astfel de variet˘at ¸i pseudorieemaniene,
altele nu. Deci va trebui s˘a fim cu mare atent ¸ie asupra lor. Spre exemplu,
pentru metrica ds
2
forma de volum va fi dω =

−det gdx
1
∧ ... ∧ dx
n
.
Revenind la variet˘at ¸ile riemanniene, este bine cunoscut urm˘atorul rezultat
([21],[?],[22]..):
Pe orice varietate riemannian˘a exist˘a o unic˘a conexiune liniar˘a
0

, metric˘a
¸si simetric˘a, adic˘a
0

g = 0, T = 0, numit˘a conexiunea Levi-Civita, sau
conexiunea riemanian˘a a spat ¸iului:
2g
0
(∇
X
Y, Z) = Xg(Y, Z) + Y g(Z, X) −Zg(X, Y ) + (3.3.0.5)
g([X, Y ], Z) + g([Z, X], Y ) −g([Y, Z], X)
Luˆand X =

∂x
i
, Y =

∂x
j
¸si Z =

∂x
k
ˆın (3.3.0.5) obt ¸inem urm˘atoarea
exprimare local˘a a coeficient ¸ilor conexiunii Levi-Civita:
Γ
k
ij
= g
hk
_
∂g
hj
∂x
i
+
∂g
ih
∂x
j

∂g
ij
∂x
h
_
(3.3.0.6)
numit ¸i simbolii lui Christoffel.
Dou˘a observat ¸ii se cuvin f˘acute aici:
1) Existent ¸a conexiunii Levi-Civita pe un spat ¸iu pseudoriemannian se
dovede¸ste la fel cu condit ¸ia ca metrica s˘a nu fie degenerat˘a, det g ,= 0.
2) Anularea simbolilor lui Christoffel ,Γ
k
ij
= 0, atrage
∂g
ij
∂x
h
= 0 ¸si deci
coeficient ¸ii metricii sunt constant ¸i indiferent de hart˘a, adic˘a g = c
ij
dx
i
dx
j
¸si
din pozitiva definire a lui g deducem c˘a varietatea M se comport˘a local ca
un spat ¸iu euclidian.
Considerˆand (M, g) ¸si (M

, g

) dou˘a variet˘at ¸i riemanniene, o aplicat ¸ie
h : M →M

, se nume¸ste izometrie dac˘a ˆın fiecare x ∈ M avem:
g
x
(X
x
, Y
x
) = g

h(x)
(h
∗,x
X
x
, h
∗,x
Y
x
)
3.3. VATIET
˘
AT¸ I RIEMANNIENE. 61
unde X
x
, Y
x
∈ T
x
M ¸si h
∗,x
este aplicat ¸ia tangent˘a.
ˆ
In particular una din variet˘at ¸i poate fi subvarietate ˆın cealalt˘a. Un ex-
emplu util ˆın acest sens este urm˘atorul.
Fie M o sfera S
2
ˆın varietatea M

= R
3
cu metrica ds
2
= dx
2
+dy
2
+dz
2
ˆın raport cu coodonatele carteziene u = (x, y, z). Pe S
2
putem considera
coordonatele sferice v = (θ, ϕ) legate de cele din R
3
prin aplicat ¸ia
h(θ, ϕ) = (Rsin θ cos ϕ, Rsin θ sin ϕ, Rcos θ)
unde R este raza sferei S
2
.
ˆ
In raport cu aceste coordonate ds
2
induce metrica ds
2
= R
2
(dθ
2
+
sin
2
θ dϕ
2
) pe S
2
, aplicat ¸ia tangent˘a h

fiind dat˘a de matricea Jacobi a trans-
form˘arii, adic˘a:
_
∂u
i
∂v
α
_
= R
_
cos θ cos ϕ cos θ sin ϕ −sin θ
−sin θ sin ϕ sin θ cos ϕ 0
_
Astfel c˘a (h
−1

)
αβ
=
∂u
i
∂v
α
∂u
j
∂v
β
g

ij
= R
2
_
1 0
0 sin
2
θ
_
, adic˘a tocmai metrica
g
αβ
a lui ds
2
. Deci h este o izometrie.
Se ¸stie c˘a un cˆamp vectorial X pe o varietaete determin˘a un grup uni-
parametric de transform˘ari α
t
. Considerˆand cazul particular cˆand cele dou˘a
variet˘at ¸i coincid, atunci α
t
ar putea fi o izometrie. Aceste cˆampuri vectoriale
X pentru care α
t
este izometrie, adic˘a
g(α
t∗
Y, α
t∗
Z)
α
t
(x)
= g(Y, Z)
x
∀Y, Z ∈ T
x
M; se numesc cˆampuri Killing. Echivalent avem c˘a α

t
g = g.
Calculul derivatei Lie a lui g ˆın raport cu un vector Killing X ne arat˘a c˘a
L
X
g = 0([21]). Vectorii Killing pe o varietate orientat˘a p˘astreaz˘a forma de
volum.
Un spat ¸iu se nume¸ste cu simetrie sferic˘a dac˘a admite un num˘ar maximal
de vectori Killing.
ˆ
In cazul lui R
n
putem determina acest num˘ar maximal t ¸inˆand cont c˘a
orice izometrie ˆın R
n
ˆınseamn˘a translat ¸ie (ˆın num˘ar de n fat ¸˘a de fiecare ax˘a),
rotat ¸ii ˆın num˘ar de n(n − 1)/2 (deoarece pentru fiecare coordonat˘a putem
lua n−1 direct ¸ii de rotit) ¸si compuneri ale lor.
ˆ
In total sunt n+n(n−1)/2 =
n(n + 1)/2 vectori Killing independent ¸i.
Pe sfera S
2
cu metrica ds
2
vom avea trei vectori Killing independent ¸i
X
1
, X
2
, X
3
ce corespund celor trei versori ai axelor de coordonate (avem
62CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT¸ ILOR DIFERENT¸ IABILE
rotat ¸ii ¸si simetrii ˆın raport cu cele trei axe ) din R
3
. Rezolvˆand ecuat ¸ia
Killing ¸si apoi calculˆand cro¸setele lor se g˘ase¸ste c˘a [X
1
, X
2
] = X
3
, [X
2
, X
3
] =
X
1
¸si [X
3
, X
1
] = X
2
.
ˆ
In teoria grupurilor Lie se arat˘a c˘a astfel de vectori
definesc generatorii grupului rotat ¸iilor SO(3).
S˘a revenim acum asupra conexiunii Levi-Civita
0

a metricii g.
Curbura conexiuni
0

permite introducerea unor noi tensori, ˆın primul
rˆand tensorul lui Riemann:
R(X, Y ; Z, V ) = g(R(Z, V )Y, X) (3.3.0.7)
cu propriet˘at ¸ile:
R(X, Y ; Z, V ) = −R(Y, X; Z, V ) ; R(X, Y ; Z, V ) = R(Z, V ; X, Y ) ;

(Y,Z,V )
R(X, Y ; Z, V ) = 0
ultima ca o consecint ¸˘a a identit˘at ¸ilor Bianchi cu T = 0.
ˆ
Intr-o hart˘a local˘a tensorul lui Riemann este bine determinat de :
R(

∂x
i
,

∂x
j
;

∂x
k
,

∂x
l
) = R
ijkl
. Din definit ¸ia (3.3.0.7) rezult˘a c˘a :
R
ijkl
= g
ih
R
h
jkl
(3.3.0.8)
ˆın care R
h
jkl
este dat de (3.2.0.15), cu Γ
k
ij
simbolii lui Christoffel (3.3.0.6).
T¸ inˆand seam˘a de propriet˘at ¸ile enumerate mai sus ale tensorului lui Rie-
mann se arat˘a c˘a doar
1
12
n
2
(n
2
− 1) dintre componentele sale sunt inde-
pendente. Deci pentru cazul n = 4 vor fi 20 componente independente ale
tensorului lui Riemann.
Se nume¸ste curbur˘a sect ¸ional˘a ˆın 2−planul (π) determinat de vectorii X
¸si Y din T
x
M, expresia:
K(x, π) =
R(X, Y ; X, Y )
g(X, X)g(Y, Y ) −g(X, Y )g(X, Y )
(3.3.0.9)
Curbura sect ¸ional˘a depinde de planul (π) ¸si de x ∈ M. Dac˘a K depinde
numai de x ¸si (π) spat ¸iul se nume¸ste cu curbur˘a constant˘a. Este cunoscut
urm˘atorul rezultat datorat lui F.Schur : Pe o varietate riemanian˘a conex˘a
de dimensiune≥ 3, dac˘a curbura K nu depinde de planul (π) atunci spat ¸iul
este cu curbur˘a constant˘a.
3.3. VATIET
˘
AT¸ I RIEMANNIENE. 63
Pe un spat ¸iu cu curbur˘a constant˘a tensorul de curbur˘a este R(X, Y )Z =
K[g(Z, Y )X −g(Z, X)Y ].
Un alt tensor legat de cel de curbur˘a este tensorul lui Ricci:
S(X, Y ) = trace (V →R(V, X)Y ) (3.3.0.10)
Tensorul lui Ricci se poate exprima ˆın funct ¸ie de o baz˘a ortonormat˘a
¦e
i
¦
i=1,n
din T
x
M sub forma S(X, Y ) =

n
h=1
R(e
h
, X; e
h
, Y ) ¸si este inde-
pendent de aceast˘a baz˘a. Se observ˘a c˘a tensorul lui Ricci este simetric,
S(X, Y ) = S(Y, X).
Local tensorul lui Ricci are exprimarea
S
ij
= S(

∂x
i
,

∂x
j
) =
n

l=1
R
l
ilj
=
n

h=1
g
hk
R
ihjk
(3.3.0.11)
Se nume¸ste curbur˘a scalar˘a Ricci (sau scalarul de curbur˘a Ricci) funct ¸ia
scalar˘a:
ρ = g
ij
S
ij
(3.3.0.12)
Se nume¸ste spat ¸iu Einstein un spat ¸iu riemannian pentru care tensorul
Ricci este proport ¸ional cu metrica, S(X, Y ) = λg(X, Y ). Spat ¸iile cu curbur˘a
constant˘a sunt spat ¸ii Einstein.
Din puct de vedere intuitiv, tensorul de curbur˘a am v˘azut c˘a m˘asoar˘a
abaterea variet˘at ¸ii de la un spat ¸iu local euclidian. Aceea¸si semnificat ¸ie revine
tensorului lui Riemann. Curbura sect ¸ional˘a constant˘a egal˘a cu zeroˆınseamn˘a
varietate local euclidian˘a, pozitiv˘aˆınseamn˘a local izometric˘a cu o sfer˘a (suma
unghiurilor unui triunghi de pe varietate este > π), negativ˘a ˆınseamn˘a c˘a
varietatea este local izometric˘a cu un spat ¸iu hiperbolic(suma unghiurilor unui
triunghi este < π)
Tensorul lui Ricci m˘asoar˘a abaterea de la un spat ¸iu local euclidian ˆıntre
dou˘a direct ¸ii tangente la varietate.
Curbura scalar˘a Ricci e o medie pe varietate a tensorilor lui Ricci ¸si apare
ˆın expresia volumelor unor sfere mici centrate ˆın fiecare punct de pe varietate.
Alte semnificat ¸ii ale acestor obiecte geometrice sunt discutate ˆın [10] .
Tensorul lui Ricci verific˘a o proprietate geometric˘a interesant˘a. S˘a plec˘am
de la identitatea(3.2.0.20) lui Bianchi pentru conexiunea Levi-Civita cu T =
0 :
0

i
R
h
ljk
+
0

j
R
h
lki
+
0

k
R
h
lij
= 0
64CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT¸ ILOR DIFERENT¸ IABILE
ˆın care facem contract ¸ia indicilor j ¸si k (egalarea lor ¸si sumare):
0

i
S
lk
+
0

j
R
j
lki

0

k
S
li
= 0
Din faptul c˘a
0

g = 0 rezult˘a c˘a
0

(gS) = g
0

S, ¸si deci ridicˆand
indicii ˆın ecuat ¸ia precedent˘a cu tensorul g
lm
obt ¸inem derivata covariant˘a a
tensorului lui Ricci de tip (1,1), S
m
k
= g
lm
S
lk
:
0

i
S
m
k
+
0

j
g
lm
R
j
lki

0

k
S
m
i
= 0
ˆın care contractˆand din nou indicii m¸si k, obt ¸inem c˘a: g
lm
R
j
lki
= g
lk
g
jh
R
hlki
=
−g
lk
g
jh
R
hlik
= −g
jh
S
hi
= −S
j
i
, ¸si deci :
0

i
ρ−
0

j
S
j
i

0

k
S
k
i
= 0, adic˘ a
0

i
ρ = 2
0

j
S
j
i
(3.3.0.13)
Introducem acum tensorul lui Einstein:
E
ij
= S
ij

1
2
ρg
ij
(3.3.0.14)
sau contractat cu g
mj
:
E
m
i
= S
m
i

1
2
ρδ
m
i
(3.3.0.15)
Deriv˘am (3.3.0.15) ˆın rapor cu
0

m
¸si, t ¸inˆand cont de (3.3.0.13), obt ¸inem:
0

m
E
m
i
=
0

m
S
m
i

1
2
δ
m
i
0

m
ρ = 0 (3.3.0.16)
Deci divergent ¸a tensorului E
m
i
a lui Einstein este nul˘a, operatorul de
derivare part ¸ial˘a fiind ˆınlocuit cu derivarea covariant˘a.
Tensorul lui Ricci ¸si scalarul Ricci sunt legat ¸i de urma tensorului lui
Riemann, ˆın consecint ¸˘a ¸si tensorul lui Einstein este legat de el.
Un alt tensor ce se leag˘a de tensorul lui Riemann este tensorul lui Weyl:
C
ijkl
= R
ijkl

2
n −2
_
g
i[k
S
l]j
−g
j[k
S
l]i
_
+
2
(n −1)(n −2)
ρg
i[k
g
l]j
(3.3.0.17)
unde [, ] ˆınseamn˘a comutarea indicilor respectivi.
O proprietate important˘a a tensorului lui Weyl este c˘a el r˘amˆane invariant
la transform˘arile conforme ale metricei g , adic˘a metrici de forma α(x)g.
3.3. VATIET
˘
AT¸ I RIEMANNIENE. 65
A¸sa cum spuneam g
ij
se nume¸ste tensorul metric al variet˘at ¸ii riemanniene.
El aduce preciz˘ari asupra lungimii arcelor de curb˘a pe varietate. Fie Γ : t →
x
i
(t) o curb˘a pe M. Atunci funct ¸ia
s(t) =
_
t
t
0
_
g
ij
dx
i
dt
dx
j
dt
dt (3.3.0.18)
nu depinde de h˘art ¸ile locale ¸si se nume¸ste parametrul natural al curbei. Can-
titatea ds =
_
g
ij
dx
i
dt
dx
j
dt
dt este elementul de arc de curb˘a pe Γ.
Not ¸iunea cap˘at˘a semnificat ¸ie geometric˘a important˘a ˆın studiul geodez-
icelor conexiunii riemanniene
0

.
Am dedus ˆın (3.2.0.12) ecuat ¸iile unei geodezice pentru o conexiune oare-
care. S˘ a lu˘am aceast˘a conexiune s˘a fie cea riemannian˘a cu Γ
k
ij
simbolii lui
Christoffel. Atunci geodezica este dat˘a de sistemul de ecuat ¸ii diferant ¸iale de
ordin doi :
d
2
x
k
dt
2
+ Γ
k
ij
dx
i
dt
dx
j
dt
= 0.
S˘a consider˘am funct ¸ia lui Lagrange L = ds =
_
g
ij
dx
i
dt
dx
j
dt
dt pe curba Γ.
Scriind problema variat ¸ional˘a pentru Lagrangianul L, se g˘ase¸ste([26],[?]) c˘a
ecuat ¸iile Euler-Lagrange sunt echivalente cu ecuat ¸iile urm˘atoarei geodezice
:
d
2
x
k
ds
2
+ Γ
k
ij
dx
i
ds
dx
j
ds
= 0, scris˘a ˆın parametrul natural ds. Rezult˘a c˘a o curb˘a
pe o varietate riemannian˘a este geodezic˘a dac˘a ¸si numai dac˘a extremizeaz˘a
(minimizeaz˘a) lungimea arcului de curb˘a. Deci geodezicele sunt curbe de
lungime minim˘a ce unesc dou˘a puncte de pe varietatea riemaniann˘a.
A¸sa cum am mai afirmat, rat ¸ionamentele ce vizeaz˘a propriet˘at ¸i tensoriale
(conexiune, curbur˘a, torsiune..) sunt identice ca exprimare ˆıntr-un spat ¸iu
pseudoriemannian ˆın care metrica satisface doar condit ¸ia de nedegenerare,
det g ,= 0, f˘ar˘a a fi pozitiv definit˘a.
ˆ
In schimb probleme ce vizeaz˘a forma de
volum, lungimea arcului de curb˘a trebuiesc analizate separat.
Considerˆand universul spatio-temporal cu metrica ds
2
= η
ij
dx
i
dx
j
, am
v˘azut c˘a cel mai convenabil parametru pe o linie de univers este timpul
propriu τ. Mergˆand pe ideea de mai sus pentru calculul lungimii arcului
de curb˘a ds, aici lucrurile se complic˘a deoarece ds poate fi o cantitate real˘a
pozitiv˘ a (interval de tip temporal), imaginar˘a (interval spat ¸ial) sau chiar 0
(interval izotrop).
ˆ
In situat ¸ia intervalelor de tip temporal, cu τ parametru, lucrurile se petrec
ca ˆın cazul riemannian ¸si deci caracterul extremal al geodezicei se refer˘a la
lungimea sa ˆın raport cu timpul propriu. S˘a remarc˘am c˘a ecuat ¸iile geodezicei
66CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT¸ ILOR DIFERENT¸ IABILE
r˘amˆan neschimbate la transform˘ari afine ale timpului propriu, ˜ τ = aτ +b, cu
a ¸si b constante reale.
ˆ
In cazul intervalelor de tip spat ¸ial nu mai putem lua τ ca parametru.
ˆ
In
schimb −τ este un parametru convenabil, ecuat ¸iile geodezicei r˘amˆan neschim-
bate ca form˘a, dar interpretarea este alta. Pentru cazul izotrop parametrul
τ trebuie schimbat ˆın totalitate, putˆand exista geodezice de lungime nul˘a ce
unesc dou˘a punte diferite.
De remarcat c˘a la aceste schimb˘ari de parametru caracterul geodezicei
de a fi de tip temporal, spat ¸ial sau izotrop nu se schimb˘a deoarece unghiul
vectorilor se p˘astreaz˘a prin transport paralel ¸si aceasta se reflect˘a la produsul
scalar g ce satisface
0

g = 0.
Lungime extrem˘a a curbei nu ˆınseamn˘a neap˘arat minim˘a. Spre exemplu,
lungimea unei geodezice temporal˘a este maxim˘a deoarece putem aproxima
curba temporal˘a cu o curb˘a care pe buc˘at ¸i are lungimea nul˘a (de tip izotrop)
¸si curba rezultat˘a este de lungime maxim˘a. Situat ¸ia poate fi comparat˘a cu
urm˘atoarea : Pe sfera S
2
dou˘a puncte pot fi unite printr-o geodezic˘a care
este cercul mare de pe sfer˘a ce le une¸ste ˆın dou˘a moduri, pe arcul de cerc mai
scurt, sau pe cel mai lung.
ˆ
In cazul geodezicelor temporale o lu˘am pe drumul
mai lung. Aceast˘a situat ¸ie seam˘an˘a cu cea a unui astronaut ce ˆınainteaz˘a ˆın
vˆarst˘a datorit˘a dilat˘arii timpului.
ˆ
In cazul geodezicelor spat ¸iale este vorba
de minimul lungimi distant ¸ei.
3.3. VATIET
˘
AT¸ I RIEMANNIENE. 67
fig.
68CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIAVARIETAT¸ ILOR DIFERENT¸ IABILE
Capitolul 4
Teoria gravitat ¸iei.
4.1 Universului spat ¸io-temporal Einsteinian.
S˘a revenim la experimentul descris la ˆınceputul celei de-a doua p˘art ¸i a acestei
lucr˘ari.
Unui observator aflat ˆıntr-un lift ˆın c˘adere liber˘a i-am asociat un sistem de
referint ¸˘a inert ¸ial local, SRIL, ˆın raport cu care fort ¸a gravitat ¸ional˘a este com-
pensat˘a de cea de inert ¸ie. Am formulat pe aceast˘a cale pricipiul echivalent ¸ei
masei inerte cu cea gravitat ¸ional˘a.
Caracterul local al SRIL se refer˘a la o zon˘a ˆın care cˆampul gravitat ¸ional
este omogen ca densitate ¸si stat ¸ionar ˆın timp.
Pe de alt˘a parte, aceluia¸si observator putem s˘a-i asociem un sistem de
referint ¸˘a neinert ¸ial SRN, fixat ˆıntr-un punct de pe P˘amˆant, ˆın raport cu
care se observ˘a c˘aderea liftului. Caracterul neinert ¸ial rezult˘a din c˘aderea
accelerat˘a a liftului.
Presupunem c˘aˆın SRIL un punct P are coordonatele P(ξ
0
= cτ, ξ
1
, ξ
2
, ξ
3
),
τ fiind timpul propriu.
ˆ
In SRN acela¸si punct are coordonatele P(x
0
=
ct, x
1
, x
2
, x
3
). Construct ¸ia spat ¸io-temporal˘a f˘acut˘a ˆın prima parte privind
teoria relativit˘at ¸ii restrˆanse se poate aplica la SRIL situate ˆıntr-o vecin˘atate
a lui P relativ la metrica
ds
2
= η
ij

i

j
(4.1.0.1)
metric˘a ce r˘amˆane invariant˘a relativ la SRIL dintr-o vecin˘atate a lui P(x),
adic˘a puncte Q(x + dx). Dac˘a ar exista o transformare bijectiv˘a (x) ←→
(ξ) ˆıntre cele dou˘a sisteme de coordonate la care se raporteaz˘a punctul P,
69
70 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
problema studiului ˆın SRN ar fi rezolvat˘a. Avem:
ds
2
= η
ij
∂ξ
i
∂x
k
∂ξ
j
∂x
h
dx
k
dx
h
¸si introducˆand urm˘atorii coeficient ¸i :
g
kh
= η
ij
∂ξ
i
∂x
k
∂ξ
j
∂x
h
(4.1.0.2)
obt ¸inem c˘a ds
2
ˆın SRN se scrie:
ds
2
= g
kh
dx
k
dx
h
(4.1.0.3)
S˘a analiz˘am propriet˘at ¸ile lui g
kh
.
ˆ
In primul rˆand, g
kh
(x) sunt componentele unui (0, 2) tensor 4 dimensional,
simetric, deoarece la schimb˘arile de SRN avem:
g

kh
= η
ij
∂ξ
i
∂x
k
∂ξ
j
∂x
h
= η
ij
∂ξ
i
∂x
m
∂ξ
j
∂x
n
∂x
m
∂x
k
∂x
n
∂x
h
=
∂x
m
∂x
k
∂x
n
∂x
h
g
mn
.
Acest tensor este nedegenerat : det (g
kh
) = −det
_
∂ξ
i
∂x
m
_
2
< 0. Not˘am cu
g = det (g
kh
) .
O alt˘a proprietate se refer˘a la schimb˘arile de SRIL. S˘a consider˘am
˜
ξ
i
=
a
i
k
ξ
k
+ a
i
0
o transformare Lorentz general˘a de sisteme locale. Atunci d
˜
ξ
i
=
a
i
k

k
¸si deci:
˜ g
kh
= η
ij

˜
ξ
i
∂x
k

˜
ξ
j
∂x
h
= η
ij
a
i
m
a
j
n
∂ξ
m
∂x
k
∂ξ
n
∂x
h
= η
mn
∂ξ
m
∂x
k
∂ξ
n
∂x
h
= g
kh
.
A rezultat o proprietate remarcabil˘a a lui g
kh
(x), aceea c˘a nu depinde de
schimb˘arile de SRIL.
Spat ¸iul (R
4
, g) se nume¸ste spat ¸iul pseudoriemanian sau universul spat ¸io-
temporal Einsteinian, local fiind reductibil la universul spat ¸io-temporal al lui
Minkowski M
4,1
.
Not˘am cu g
kh
(x) =
∂x
k
∂ξ
i
∂x
h
∂ξ
j
η
ij
inversul lui g
kh
,adic˘a g
ki
g
ih
= δ
k
h
.
Faptul c˘a g
ij
(x) nu depinde de SRIL ne permite s˘a particulariz˘am sistemul
local ˆıntr-o vecin˘atate a punctului P. Spre exemplu pe o linie de univers Γ
depinzˆand de parametrul t = x
0
/t , Γ : t → (x
0
, x
1
(x
0
), x
2
(x
0
), x
3
(x
0
)), s˘a
consider˘am SRIL ˆın raport cu care ξ
α
= const, α = 1, 2, 3, adic˘a punctul
P este spat ¸ial fixat. Pentru aceste SRIL avem (ds
2
)
Γ
= c
2

2
, unde τ este
timpul propriu m˘asurat cu un ceas legat de SRIL, insensibil la accelerat ¸ia
gravitat ¸ional˘a, numit timp standard. Astfel de sisteme locale sunt preferabile
pentru a exprima leg˘atura cu pseudometrica g
ij
(x). Pentru a le distinge vom
nota coordonatele cu indice “0”, ξ
α
0
= const.
4.1. UNIVERSULUI SPAT¸ IO-TEMPORAL EINSTEINIAN. 71
S˘a presupunem acum c˘a ˆın SRN avem un punct A fixat spat ¸ial, dx
α
=
0, α = 1, 2, 3. Un astfel de punct se nume¸ste punct de referint ¸˘a. Dintr-un
punct de referint ¸˘a, dou˘a evenimente vecine P(x) ¸si Q(x + dx) vor depinde
pe o linie de univers doar de t, m˘asurat cu un ceasornic numit de referint ¸˘a.
Intervalul PQ va fi:
ds
2
= g
00
(x)
_
dx
0
_
2
= c
2

2
(4.1.0.4)
Deducem c˘a g
00
> 0 ¸si c˘a, dintr-un punct de referint ¸˘a , intervalele de tip
standard ¸si cele de referint ¸˘a se leag˘a prin:
dτ =

g
00
dt , cu dx
α
= 0, α = 1, 2, 3 (4.1.0.5)
τ este timpul propriu specific SRIL(spre exemplu un ceas al unui astronaut)
¸si t este timpul real, care permite o comparare obiectiv˘a a lucrurilor.
Pentru dou˘a puncte de referint ¸˘a vecine A(x) ¸si B(x+dx) ˆın SRN definim
distant ¸a spat ¸ial˘a standard :
dl
2
= −η
αβ

α

β
= −η
αβ
∂ξ
α
0
∂x
i
∂ξ
β
0
∂x
j
dx
i
dx
j
(4.1.0.6)
Din (??) rezult˘a c˘a
∂ξ
0
0
∂x
0
=

g
00
, iar
∂ξ
α
0
∂x
0
= 0, ξ
α
0
fiind constant.
S˘a calcul˘am ¸si
∂ξ
i
0
∂x
α
. Plec˘am de la :
g

= η
ij
∂ξ
i
0
∂x
0
∂ξ
j
0
∂x
α
= η
00
∂ξ
0
0
∂x
0
∂ξ
0
0
∂x
α
=

g
00
∂ξ
0
0
∂x
α
, adic˘a :
∂ξ
0
0
∂x
α
=
1

g
00
g

.
ˆ
Inlocuind ¸si grupˆand termenii ˆın (4.1.0.6), obt ¸inem:
dl
2
= −η
ij
∂ξ
i
0
∂x
µ
∂ξ
j
0
∂x
ν
dx
µ
dx
ν

00
∂ξ
0
0
∂x
µ
∂ξ
0
0
∂x
ν
dx
µ
dx
ν
=−g
µν
dx
µ
dx
ν
+
1
g
00
g

g

dx
µ
dx
ν
=
(−g
µν
+
1
g
00
g

g

)dx
µ
dx
ν
.
Folosim notat ¸iile :
γ
α
=
1

g
00
g

; γ
αβ
= γ
α
γ
β
−g
αβ
(4.1.0.7)
Atunci dl
2
devine:
dl
2
= γ
αβ
dx
α
dx
β
(4.1.0.8)
deci este o metric˘a spat ¸ial˘a , care nu este neap˘arat pozitiv definit˘a.
Leg˘atura ˆıntre ds
2
¸si dl
2
este:
ds
2
= g
00
(dx
0
)
2
+ 2g

dx
0
dx
α
+ g
αβ
dx
α
dx
β
= g
00
(dx
0
)
2
+ 2g

dx
0
dx
α
+

α
γ
β
−γ
αβ
)dx
α
dx
β
, adic˘a:
ds
2
= (c

g
00
dt + γ
α
dx
α
)
2
−dl
2
(4.1.0.9)
72 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
O prim˘a remarc˘a ce rezult˘a de aici este c˘a dac˘a P ¸si Q sunt dou˘a puncte
pentru care dx
0
=
γ
α

g
00
dx
α
, atunci ds
2
= −dl
2
, deci o simultaneitate a eveni-
mentelor ˆın SRIL ¸si SRN.
O alt˘a remarc˘a se refer˘a la a¸sanumita “problem˘a a celor dou˘a ceasornice”.
S˘a consider˘am τ timpul standard al unei particule materiale ˆın SRIL ¸si
v
α
= dx
α
/dt componentele vitezei de deplasare a particulei raportat˘a la SRN,
v =
_
γ
αβ
v
α
v
β
marimea acestei viteze. Din (4.1.0.9) se obt ¸ine:
c
2

2
= (c

g
00
+ γ
α
dx
α
dt
)
2
(dt)
2
−dl
2
, adic˘a:
dτ =
_
(c

g
00
+ γ
α
v
α
)
2

v
2
c
2
_1
2
dt (4.1.0.10)
Pe baza acestei formule putem compara indicat ¸iile τ ale ceasornicului
standard situat sub act ¸iunea cˆampului gravitat ¸ional ˆın raport cu cele ale
unui alt ceasornic, ˆın particular acesta ar putea fi de referint ¸˘a.
Cum g
00
este strˆans legat de cˆampul gravitat ¸ional, rezult˘a c˘a ceasornicul
standard “merge mai ˆıncet” acolo unde cˆampul gravitat ¸ional este slab.
O alt˘a experient ¸˘a legat˘a de aceea¸si formul˘a (4.1.0.9) se refer˘a la modifi-
carea frecvent ¸ei unui semnal luminos ˆın cˆamp gravitat ¸ional. Pe atomul de
hidrogen se constat˘a o sc˘adere a frecvent ¸ei atunci cˆand unda vine dintr-un
loc ˆın care potent ¸ialul gravitat ¸ional este mai mic fat ¸˘a de locul recept ¸iei. Se
spune c˘a are loc o deplasare spre ro¸su a spectrului luminos.
4.2 Particula liber˘a ˆın cˆamp gravitat ¸ional.
4.2.1 Ecuat ¸iile de mi¸scare ale particulei libere
Presupunem c˘a asupra unei particule act ¸ioneaz˘a doar fort ¸a gravitat ¸ional˘a pe
o linie de univers Γ.
ˆ
In raport cu un SRIL de pe curb˘a particula se comport˘a
potrivit relativit˘at ¸ii restrˆanse, adic˘a cvadriaccelerat ¸ia sa este nul˘a:
d
2
ξ
i

2
= 0 ; i = 0, 1, 2, 3 (4.2.1.11)
S˜a trecem aceste ecuat ¸ii ˆın raport cu un SRN arbitrar:
d
2
ξ
i

2
=
d

(
∂ξ
i
∂x
j
dx
j

) =

2
ξ
i
∂x
j
∂x
k
dx
j

dx
k

+
∂ξ
i
∂x
j
d
2
x
j

2
= 0.
Din care deducem c˘a:
d
2
x
h

2
+ Γ
h
jk
dx
j

dx
k

= 0 (4.2.1.12)
4.2. PARTICULA LIBER
˘
A
ˆ
IN C
ˆ
AMP GRAVITAT¸ IONAL. 73
unde Γ
h
jk
=
∂x
h
∂ξ
i

2
ξ
i
∂x
j
∂x
k
.
Se observ˘a imediat c˘a Γ
h
jk
sunt independente de SRIL ¸si prin calcul direct
se verific˘a faptul c˘a la schimb˘ari de SRN Γ
h
jk
se transform˘a ca ¸si coeficient ¸i
unei conexiuni liniare(3.2.0.13). Deci (4.2.1.12) reprezint˘a ecuat ¸iile unei
geodezice ˆın raport cu o conexiune liniar˘a pe care am dori s˘a o preciz˘am.
Pentru aceasta vom da o alt˘a form˘a coeficient ¸ilor Γ
h
jk
.
S˘a consider˘am Lagrangianul particulei libere
L
0
= −m
0
c
_
η
ij

i


j

= −m
0
c
_
g
ij
(x)
dx
i

dx
j

Not˘am cu ˙ x
i
=
dx
i

¸si scriem ecuat ¸iile E-L pentru L
0
, adic˘a
∂L
0
∂x
k

d

(
∂L
0
∂ ˙ x
k
) =
0. T¸ inˆand cont c˘a ˆın L
0
doar g
ij
depind de x, obt ¸inem:
d

[
g
kj
˙ x
j
_
g
ij
˙ x
i
˙ x
j
] −
1
2
˙ x
i
˙ x
j
_
g
ij
˙ x
i
˙ x
j
∂g
ij
∂x
k
= 0
Dac˘a lu˘am λ = τ atunci
_
g
ij
˙ x
i
˙ x
j
=
_
η
ij

i


j

= c ¸si deci ecuat ¸iile E-L
devin:
d

(g
kj
˙ x
j
) −
1
2
∂g
ij
∂x
k
˙ x
i
˙ x
j
= 0
Urmeaz˘a s˘a calcul˘am termenul
d

(g
kj
˙ x
j
) = g
kj
¨ x
j
+
∂g
kj
∂x
i
˙ x
i
˙ x
j
, astfel c˘a
ˆınlocuind mai sus obt ¸inem:
g
kj
¨ x
j
+
∂g
kj
∂x
i
˙ x
i
˙ x
j

1
2
∂g
ij
∂x
k
˙ x
i
˙ x
j
= 0
T¸ inˆand seam˘a de simetria lui g
kj
, rezult˘a:
g
kj
d
2
x
j

2
+
1
2
(
∂g
kj
∂x
i
+
∂g
ki
∂x
j

∂g
ij
∂x
k
)
dx
i

dx
j

= 0 (4.2.1.13)
Obt ¸inem de aici aceea¸si ecuat ¸ie (4.2.1.12) a geodezicei ˆın care se vede clar
c˘a Γ
h
jk
sunt chiar simbolii lui Christoffel ai conexiunii riemanniene ˆın raport
cu metrica g
ij
.
Metrica g
ij
(x) a spat ¸iului pseudoriemannian depinde ˆın mod necesar de
gravitat ¸ie, motiv pentru care funct ¸iile g
ij
(x) se mai numesc potent ¸iale gravitat ¸ionale.
Deci ˆıntreg spat ¸iul (R
4
, g) este o exprimare a act ¸iunii gravitat ¸iei. Problema
principal˘a r˘amˆane de a g˘asi acele legi bijective de transformare (x) ←→ (ξ)
¸si de aici potent ¸ialele gravitat ¸ionale g
ij
(x).
74 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
4.2.2 Aproximarea newtonian˘a a cˆampului gravitat ¸ional.
Mi¸scarea pe o geodezic˘a a particulei libere ˆın cˆamp gravitat ¸ional este un
argument pentru ideea ca geometria s˘a descrie gravitat ¸ia. Este acesta un
argument ¸si suficient? Pentru a putea r˘aspunde la aceast˘a ˆıntrebare ar trebui
cel put ¸in ca rezultatele din mecanica newtonian˘a s˘a se ˆıncadreze ˆın acest
tablou. Limitele mecanicii newtoniene se refer˘a la viteze mici ¸si la cˆampuri
gravitat ¸ionale slabe, stabile ˆın timp.
Deci s˘a consider˘am o particul˘a liber˘aˆıntr-un cˆamp gravitat ¸ional ˆın urm˘atoarele
condit ¸ii:
a) Viteza particulei este mic˘a comparativ cu viteza luminii, [ dx
α
/dx
0

1
Ca o consecint ¸˘a a acesteia , din
dx
α

=
dx
α
dx
0
dx
0

rezult˘a c˘a [
dx
α

[¸[
dx
0

[ .
b) Cˆampul gravitat ¸ional este static, adic˘a g
ij
nu depind de x
0
= ct.
c) Cˆampul gravitat ¸ional este slab: g
ij
= η
ij
+ h
ij
unde [ h
ij
[¸1.
ˆ
In aceste condit ¸ii ecuat ¸iile (4.2.1.12) sau (4.2.1.13) ale geodezicei de mi¸scare
a particulei libere pot fi aproximate doar la :
d
2
x
k

2
+ Γ
k
00
(
dx
0

)
2
= 0 (4.2.2.14)
S¸i cum
∂g
ij
∂x
0
= 0, rezult˘a c˘a simbolii lui Christoffel sunt:
Γ
k
00
= −
1
2
g
kα ∂g
00
∂x
α
= −
1
2


− h

)
∂h
00
∂x
0
≈ −
1
2
η
kα ∂h
00
∂x
0
=
1
2
∂h
00
∂x
k
, unde
h
ij
= η
ik
η
jl
h
kl
.
Astfel c˘a (4.2.2.14) se scrie:
d
2
x
k

2
= −
1
2
∂h
00
∂x
k
(
dx
0

)
2
(4.2.2.15)
Pentru k = 0, deoarece g
ij
nu depind de x
0
, rezult˘a c˘a nici h
00
nu depind
de x
0
¸si deci :
d
2
x
0

2
= 0, adic˘a
dx
0

= const.
Pentru k ,= 0, calcul˘am intˆai
d
2
x
α

2
=
d

(
dx
α

) =
d
2
x
α
dx
02
(
dx
0

)
2
¸si atunci
(4.2.2.15) se scrie
d
2
x
α
dx
02
= −
1
2
∂h
00
∂x
α
, adic˘a:
d
2
x
α
dt
2
= −
c
2
2
∂h
00
∂x
α
; α = 1, 2, 3 (4.2.2.16)
Semnificat ¸ia newtonian˘a a lui
d
2
x
α
dt
2
este cea a componentelor accelerat ¸iei
determinat˘a de fort ¸a de inert ¸ie. Potrivit principiului echivalent ¸ei a = −

∇Φ,
4.2. PARTICULA LIBER
˘
A
ˆ
IN C
ˆ
AMP GRAVITAT¸ IONAL. 75
unde Φ = −
GM
r
este potent ¸ialul gravitat ¸ional. Din (4.2.2.16) obt ¸inem c˘a
Φ(x) =
c
2
2
h
00
¸si deci g
00
= η
00
+ h
00
este:
g
00
= 1 +
2
c
2
Φ (4.2.2.17)
Deducem c˘a mi¸scarea particulei libere ˆın condit ¸iile mecanicii newtoniene
se face dup˘a formulele (4.2.2.16) ce includ potent ¸ialul gravitat ¸ional Φ. Pentru
a descrie geometria spat ¸iului ˆın care(4.2.2.16)este geodezic˘a este suficient s˘a
cunoa¸stem g
00
dat de (4.2.2.17). Acest g
00
variaz˘a ca m˘arime, spre exemplu
1
c
2
Φ este 10
−9
la suprafat ¸a P˘amˆantului ¸si 10
−6
la suprafat ¸a Soarelui, ceea ce
ne arat˘ a m˘asuraˆın care geometria acestui spat ¸iu se abate de la cea euclidian˘a.
4.2.3 Principiul de covariant ¸˘a.
Formularea oric˘arei legi a fizici trebuie s˘a fie independent˘a de sistemul de
coordonate. Mai mult ˆın aceast˘a teorie a gravitat ¸iei am acceptat principiul
de echivalent ¸˘a
Teoria relativit˘at ¸ii restrˆanse valabil˘a aici ˆın SRIL cont ¸ine reguli ce se re-
fer˘a la derivate part ¸iale clasice. Trecˆand ˆın SRN geometria spat ¸iului este
pseudoriemanian˘a, aici derivarea part ¸ial˘a nu mai p˘astreaz˘a caracterul tenso-
rial al m˘arimilor, locul deivatei part ¸iale va fi luat de derivata covariant˘a.
Principiul covariant ¸ei, care este o consecint ¸˘a a acestor idei, afirm˘a c˘a
: atunci cˆand trecem de la m˘arimi tensoriale cunoscute ˆın relativitatea
restrˆans˘a la corespondentele lor din relativitatea general˘a este necesar s˘a
p˘astr˘am caracterul tensorial al lor.
Cˆateva cazuri prezint˘a interes deosebit ¸si vom ar˘ata aici cum se transcriu.
Spre exemplu particula liber˘a, ˆın baza acestui principiu al covariant ¸ei,
are traiectoria o geodezic˘a scris˘acu ajutorul derivatei covariante ¸si exprim˘a
ecuat ¸ii tensoriale invariante. S˘a vedem alte situat ¸ii.
Am spus ˆın prima parte c˘a specific mediului respectiv (electromagnetic,
fluid, etc.) este un tensor numit tensorul energie-impuls
0
T
ij
(ξ), care ˆın
spat ¸iul plat Minkowski verific˘a legea conserv˘arii energiei

0
T
ij
(ξ)
∂ξ
i
= 0 (aici ξ
i
sunt coordonatele ˆın SRIL ¸si am notat cu indice 0 componentele ˆın raport cu
acest sistem local).
ˆ
In spat ¸iul curbat pseudoriemannian aceast˘a lege a conserv˘arii energiei va
76 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
trebui s˘a se traduc˘a prin:

i
T
ij
= 0 unde T
ij
=
∂x
i
∂ξ
k
∂x
j
∂ξ
h
0
T
kh
(4.2.3.1)
ecuat ¸ie ce exprim˘a conservarea energiei ˆın prezent ¸a cˆampului gravitat ¸ional,
∇ fiind conexiunea Levi-Civita a metricii g
ij
(x) (am omis indicele 0 pentru
conexiunea riemannian˘a pentru a nu creia confuzie).
Fie
0
F
ij
(ξ) tensorul elecromagnetic ˆıntr-un SRIL ¸si
0
J
i
(ξ) curentul 4-
dimensional. Aceste m˘arimi ne conduc la tensorii corespunz˘atori din spat ¸iul
curbat (R
4
, g), F
ij
(x) =
∂x
i
∂ξ
k
∂x
j
∂ξ
h
0
F
kh
¸si respectiv J
i
(x) =
∂x
i
∂ξ
k
0
J
k
.
0
F
ij
¸si
0
J
i
verificau ecuat ¸iile ecuat ¸iile tensoriale ale lui Maxwell:
0

ijk

0
∂[i
0
F
jk]
= 0 ;
0
f
i

0
∂j
0
F
ij
= 4π
0
J
i
Pentru a p˘astra caracterul tensorial va trebui s˘aˆınlocuim derivatele part ¸iale
0
∂i
=

∂ξ
i
cu derivatele covariante ∇
i
. Astfel c˘a legile lui Maxwell cap˘at˘a
urm˘atorul aspect tensorial:

[i
F
jk]
= 0 ; ∇
j
F
ij
= 4πJ
i
(4.2.3.2)
ˆ
In notat ¸ia cu bar˘a pentru derivarea covariat˘a a unui tensor aceste ecuat ¸ii se
scriu :

cicl(i,j.k)
F
jk|i
= 0 ;

j
F
ij
|j
= 4πJ
i
Din nesimetria tensorului energie-impuls se poate trage concluzia existent ¸ei
potent ¸ialului electromagnetic A
i
astfel ca :
F
ij
= ∇
i
A
j
−∇
j
A
i
(4.2.3.3)
sau ˆın form˘a diferent ¸ial˘a echivalent˘a F = dA.
Ecuat ¸ia (4.2.3.3) se poate obt ¸ine traducˆand cu principil de covariant ¸˘a
ecuat ¸ia corespunz˘atoare din SRIL pentru un cˆamp potent ¸ial
0
A
j
.
Analog se poate aplica principiul de covariant ¸˘a pentru alte medii : fluid
in cˆamp gravitat ¸ional, etc.
4.3. ECUAT¸ II EINSTEIN. 77
4.3 Ecuat ¸ii Einstein.
Cu preg˘atirea geometric˘a de pˆan˘a acum ˆıntr-un spat ¸iu curbat, dar ¸si cu
rezultatele ce trebuiesc s˘a aproximeze teoria newtonian˘a, suntem ˆın m˘asur˘a
s˘a introducem ecuat ¸iile Einstein, ecuat ¸ii ce descriu leg˘atura dintre metrica
pseudoriemannian˘a ¸si tensorul energie-impuls.
Exist˘a cel put ¸in dou˘a c˘ai de a le introduce:
-cea intuitiv˘a, bazat˘a pe argumentele de pˆan˘a acum , metod˘a ce a scos
ˆın evident ¸˘a genialitatea lui Einstein
-cea care porne¸ste de la principiul variat ¸ional al mi¸sc˘arii, metod˘a gˆandit˘a
de D.Hilbert.
Argumentele lui Einstein sunt urm˘atoarele :
Ecuat ¸iile de tip Poison a potent ¸ialului gravitat ¸ional Φ ˆın mecanica new-
tonian˘a este ∆Φ = 4πµG, unde G/c
2
= 7, 425.10
−29
. Am v˘azut c˘a g
00

1 +
2
c
2
Φ, iar tensorul energie-impuls ˆın cazul unui fluid simplu are compo-
nenta T
00
= µc
2
. De aici deducem c˘a ∆g
00
≈ χT
00
, unde χ = 8πG. Deci
ecuat ¸iile ce trebuiesc g˘asite vor satisface ( ˆın particular) neap˘arat o astfel de
condit ¸ie de proport ¸ionalitate a derivatelor de ordin doi ale tensorului metric
ˆın raport cu tensorul energie-impuls.
Apoi, tensorul energie-impuls satisface legea de conservare (4.2.3.1), adic˘a
divergent ¸a sa este nul˘a ∇
i
T
ij
= 0 , sau echivalent ∇
i
T
i
j
= 0 , ∇ fiind conex-
iunea Levi-Civita a metricei g
ij
(x). Un tensor proport ¸ional cu el ar trebui
s˘a satisfac˘a o condit ¸ie asem˘an˘atoare. Un asemenea tensor l-am ˆıntˆalnit ˆın
partea preg˘atitoare a acestei teorii, el fiind tensorul lui Einstein (3.3.0.14):
E
ij
= S
ij

1
2
ρg
ij
(4.3.0.1)
ce satisface 3.3.0.16, adic˘a ∇
i
E
i
j
= 0.
Apare natural pentru Einstein s˘a lege geometria de mecanic˘a prin urm˘atoarele
ecuat ¸ii:
S
ij

1
2
ρg
ij
= χT
ij
(4.3.0.2)
numite ecuat ¸iile lui Einstein, χ se numa¸ste constanta universal˘a.
Aceste ecuat ¸ii r˘aspund cerint ¸elor formulate mai ˆınainte .
Ulterior elabor˘arii acestei teorii, Huble a demonstrat c˘a ˆın problema cos-
mologiei are loc o dilatare a Universului. Einstein constat˘a c˘a ecuat ¸iile sale
nu r˘aspund acestor idei cosmologice, fapt ce ˆıl determin˘a s˘a adauge un factor.
78 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
Care ar putea fi acest facor?. Un alt tensor simetric ¸si cu derivata covariant˘a
nul˘a nu este altul decˆat tensorul metric g
ij
. Astfel c˘a :
S
ij

1
2
ρg
ij
+ Λg
ij
= χT
ij
(4.3.0.3)
sunt cunoscute ca fiind ecuat ¸iile Enstein cosmologice, Λ este constanta cos-
mologic˘a.
ˆ
In acest capitol ne vom referi numai la ecuat ¸iile Einstein (4.3.0.2).
ˆ
In cazul cˆampului gravitat ¸ional slab g
ij
= η
ij
+ h
ij
cu [ h
ij
[¸ 1 ,
avem: Γ
k
ij

1
2
η
mk
¦∂
i
h
mj
+ ∂
j
h
im
−∂
m
h
ij
¦ iar S
ij
= R
h
ihj
≈ ∂
m
Γ
m
ij
− ∂
j
Γ
m
im

1
2
(∂
i

m
h
m
j
+ ∂
j

m
h
m
i
−∂
i

j
h
m
m
−h
ij
).
Din aproximarea newtonian˜a avem [ T
αβ
[¸[ T
00
[ , iar din calculul lui
S
ij
rezult˘a c˘a [ E
ij
[¸[ E
00
[ ¸si prin urmare S
αβ

1
2
ρg
αβ
.Calculul scalarului
de curbur˜a ρ este: ρ = η
ij
S
ij
≈ S
00
+
3
2
ρ ¸si deci S
00
≈ −
1
2
ρ.
ˆ
In consecint ¸˘a,
pentru aproximarea newtonian˘a a cˆampului gravitat ¸ional ecuat ¸iile Einstein
se verific˘a.
S˘a facem o scurt˘a analiz˘a a ecuat ¸iilor Einstein.
- Membrul stˆang cont ¸ine aspectele geometrice ale spat ¸iului , ˆın timp ce
membrul drept este legat de aspectele mecanice ale spat ¸iului .
- Este un sistem de zece ecuat ¸ii (datorit˘a simetriei tensorilor) cu derivate
part ¸iale de ordinul al doilea, necunoscute fiind componentele tensorului met-
ric g
ij
ˆın nun˘ar de 10. Dac˘a t ¸inem seam˘a c˘a aceste ecuat ¸ii verific˘a ˆın fiecare
membru legea conserv˘arii energiei, ∇
i
T
i
j
= 0, apar 4 dependent ¸e funt ¸ionale,
deci din cele 10 ecuat ¸ii doar 6 sunt independente, num˘arul necunoscutelor
r˘amˆanˆand acela¸si. Drept urmare celor 10 ecuat ¸ii li se pot impune patru
condit ¸ii suplementare, convenabile, pentru a elimina arbitrarietatea. De ex-
emplu, se poate cere s˘a avem : Γ
k
= g
ij
Γ
k
ij
= 0, numite condit ¸ii de armonic-
itate.
Sistemul de ecuat ¸ii r˘amˆane oricum foarte complicat, solut ¸ii pentru el se
cunosc pˆan˘a ˆın prezent doar pentru cazuri particulare.
ˆ
In alte situat ¸ii sau
ˆıncercat metode numerice. Chiar ˆın cazul vidului cˆand T
ij
= 0, ¸si deci
ecuat ¸iile Einstein se reduc la E
ij
= 0, problema este tot complicat˘a. Vom
analiza ˆın sect ¸iunile urm˘atoare cˆateva metode de lucru ˆın aceast˘a situat ¸ie.
- Ca pentru orice sistem de ecuat ¸ii diferent ¸iale unicitatea solut ¸iilor de-
pinde de condit ¸iile init ¸iale impuse (problema lui Cauchy). Pentru simplitate
putem lua de la ˆınceput ca variabile potent ¸ialele gravitat ¸ionale g
ij
. Condit ¸iile
init ¸iale pentru un sistem de ecuat ¸ii de ordinul al doilea vor trebui s˘a se refere
4.3. ECUAT¸ II EINSTEIN. 79
atˆat la valorile lui g
ij
pe o hipersuprafat ¸˘a Σ : t →x
i
(t) cˆat ¸si pentru valorile
lui ∂
t
g
ij
[
Σ
.
ˆ
In general, sistemul are un grad de arbitrarietate datorat celor patru
dependent ¸e funct ¸ionale. Fizicienii au propus pentru a rezolva problema
condit ¸iilor init ¸iale un model numit orizontul Cauchy, ˆın care se consider˘a
un domeniu conex S ⊂ Σ. Cu D
+
(S) se noteaz˘a domeniul de dependent ¸˘a
ˆın viitor ca fiind mult ¸imea tuturor punctelor P pentru care orice mi¸scare ˆın
trecut pe o curb˘a temporal˘a, de lungime nul˘a sau infinit˘a, intersecteaz˘a S.
Frontiera lui D
+
(S) se noteaz˘a cu H
+
(S) ¸si se nume¸ste orizont Cauchy ˆın vi-
itor. Cu totul analog pentru mi¸sc˘arile ˆın viitor se define¸ste D

(S) ¸si H

(S).
Privit˘a pe imaginea euclidian˘a a spat ¸iului Minkowski, Σ este ˆın interiorul
hiperconului luminos, deoarece se refer˘a la curbe temporale.
fig
- Ecuat ¸iile Einstein pot fi scriseˆıntr-o form˘a echivalent˘a f˘acˆand urm˘atoarele
calcule. Ridic˘am indicii cu g
jm
¸si obt ¸inem: S
m
i

1
2
ρδ
m
i
= χT
m
i
. Apoi f˘acˆand
m = i rezult˘a: ρ −
1
2
ρ 4 = χT , unde T = T
i
i
. Obt ¸inem c˘a ρ = −χT, care
80 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
ˆınlocuit ˆın (4.3.0.2) ne conduce la urm˘atoarea form˘a echivalent˘a a ecuat ¸iiloe
Einstein:
S
ij
= χ(T
ij

1
2
T g
ij
) (4.3.0.4)
Observ˘am c˘a ˆın cazul vidului ecat ¸iile Einstein se reduc la anularea ten-
sorului lui Ricci.
Pentru a ˆınt˘ari ˆıncrederea ˆın ipoteza f˘acut˘a privind forma ecuat ¸iilor Ein-
stein vom ar˘ata pe scurt cum pot fi ele obt ¸inute pe o cale mai matematizat˘a
din principiul variat ¸ional al act ¸iunii, metod˘a descis˘a de Hilbert.
Hilbert observ˘a c˘a o funct ¸ie scalar˘a care s˘a cont ¸in˘a derivatele part ¸iale de
ordinul al doilea este scalarul lui Ricci ρ ¸si ˆın consecint ¸˘a consider˘a urm˘atoarea
densitate de Lagrangian (pentru a avea independent ¸a de sistemul de coordo-
nate):
L
H
=

−gρ (4.3.0.5)
g = det (g
ij
) < 0. Act ¸iunea sa va fi /
H
=
_
L
H
dω, unde dω = dx
0
∧ dx
1

dx
2
∧ dx
3
. Cum ρ = g
ij
S
ij
variat ¸ia act ¸iuni ne d˘a:
δ/
H
=
_
_√
−g g
ij
δS
ij
+

−g S
ij
δg
ij
+ ρδ(

−g)
¸
dω (4.3.0.6)
= δ/
1
+ δ/
2
+ δ/
3
Variat ¸ia δ/
2
are o exprimare clar˘a. S˘a explicit˘am celelalte variat ¸ii.
S˘a ne amintim c˘a S
ij
= R
h
ihj
, deci variat ¸iile δS
ij
vor fi legate de variat ¸iile
Γ
k
ij
→Γ
k
ij
= Γ
k
ij
+δΓ
k
ij
. Cum diferent ¸a a dou˘a conexiuni este un tensor, rezult˘a
c˘a δΓ
k
ij
este un tensor ¸si deci derivarea sa ∇
h
(δΓ
k
ij
) se va face ca a unui tensor.
ˆ
Inlocuindˆın variat ¸ia curburii se obt ¸ine c˘a δR
h
ijk
= ∇
j
(δΓ
h
ki
)−∇
k
(δΓ
h
ji
). Astfel
c˘a variat ¸ia δ/
1
va fi:
δ/
1
=
_

−g g
ij
_

h
(δΓ
h
ji
) −∇
j
(δΓ
h
hi
)
_

=
_

−g ∇
m
_
g
im
(δΓ
h
hi
) −g
ih
(δΓ
m
ij
)
_

Calculul lui δ(g
−1
) ne conduce la
δ(g
−1
) = δ[(−g
−1
)
−1
2
] = −
1
2
(−g
−1
)
−3
2
δ(−g)
−1
= −
1
2

−g g
ij
δg
ij
.
ˆ
Inlocuind toate acestea ˆın (4.3.0.6) ¸si grupˆand termenii se obt ¸ine ˆıntreaga
variat ¸ie:
δ/
H
=
_

−g
_
S
ij

1
2
ρg
ij
_
δg
ij
dω (4.3.0.7)
4.3. ECUAT¸ II EINSTEIN. 81
Pentru variat ¸ii arbitrare ale metricii δg
ij
aceast˘a variat ¸ie a act ¸iunii va fi
nul˘a dac˘a ¸si numai dac˘a tensorul lui Einstein se anuleaz˘a, E
ij
= 0, adic˘a
tocmai ecuat ¸iile Einstein pentru vid.
Pentru a obt ¸ine ecuat ¸iile ˆın alt mediu este necesar s˘a lu˘am ˆın calcul ¸si
act ¸iunea mediului respectiv /
M
, rezultanta act ¸iunii va fi o sum˘a de forma
/ =
1
8πG
/
H
+/
M
(4.3.0.8)
Ref˘acˆand calculul pentru variat ¸ia act ¸iunii δ/, se obt ¸ine c˘a aceasta se
anuleaz˘ a dac˘a ¸si numai dac˘a
1
8πG
E
ij
+
1

−g
δ/
M
δg
ij
= 0 (4.3.0.9)
Acestea sunt tocmai ecuat ¸iile Einstein cu χ = 8πG, unde G este constanta
gravitat ¸ional˘a a lui Newton ¸si
T
ij
= −
1

−g
δ/
M
δg
ij
(4.3.0.10)
este tensorul energie-impuls.
Aceast˘a exprimare ne d˘a de fapt cea mai bun˘a cale de a scriie tensorul
energie-impuls, acesta fiind o funct ¸ie de act ¸iunea mediului.
ˆ
In acest context legea conserv˘arii energiei nu este altceva decˆat teorema de
invariant ¸˘a a ecuat ¸iilor E-L, cunoscut˘a sub denumirea de teorema lui N¨oether.
Nu intr˘am ˆın detalii ˆın acest sens([53],[27]..).
Cu totul analog, considerˆand act ¸iunea /
H
=
_

−g(ρ − 2Λ)dω se pot
obt ¸in ecuat ¸iile Einstein pentru cosmologie.
Metoda aceasta a lui Hilbert permite s˘a obt ¸inem alte generaliz˘ari ale
ecuat ¸iilor Einstein. Am putea considera, spre exemplu, act ¸iuni de forma
/
H
=
_

−g(ρ + αρ
2
+ βS
ij
S
ij
+ ...)dω
unde ˆın parantez˘a p˘astr˘am funct ¸ii sclare.
O alt˘a generalizare a ecuat ¸iilor Einstein se refer˘a la cazul cˆand ˆın locul
conexiunii Levi-Civita a metricii g
ij
se ia o conexiune metric˘a dar cu torsi-
une.
ˆ
In aceast˘a situat ¸ie scrierea formal˘a a ecuat ¸iilor Einstein are sens dar va
trebui s˘a fie insot ¸ite de condit ¸ii ce rezulta din invariant ¸a N¨oether, adic˘a legea
conserv˘arii energiei. O astfel de discut ¸ie o vom ˆıntˆalni ˆın capitolul final.
82 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
4.4 Solut ¸ii ale ecuat ¸iilor Einstein pentru cˆampul
gravitat ¸ional slab.
ˆ
In aproximarea newtonian˘a a cˆampului gravitat ¸ional am presupus trei condit ¸ii
care erau impuse de limitele teoriei newtoniene.
ˆ
In aceast˘a sect ¸iune vom c˘auta solut ¸ii pentru ecuat ¸iile Einstein relativ la
un cˆamp gravitat ¸ional slab f˘ar˘a a mai impune condit ¸iile ca acesta s˘a fie static
¸si mi¸scarea particulei s˘a se fac˘a cu viteze mici. Drept aplicat ¸ii vom obt ¸ine
modele pentru radiat ¸ia gravitat ¸ional˘a (ce variaz˘a ˆın timp) ¸si pentru deflexia
luminii(ce implic˘a viteze mari de deplasare).
S˘a presupunem c˘a ne afl˘am ˆın prezent ¸a unui cˆamp gravitat ¸ional slab:
g
ij
(x) = η
ij
+ h
ij
(x) ; h
ij
¸1 (4.4.0.1)
Metrica g
ij
apare ca o deviat ¸ie a metricii Minkowski η
ij
cu ajutorul unor
perturbat ¸ii mici h
ij
.
Vom face o aproximare pentru caculul inversei lui g
ij
. Faptul c˘a h
ij
este
suficient de mic ne permite s˘a ignor˘am termenii de ordin superior ˆın dez-
voltarea sa ˆın serie ¸si dup˘a un calcul asem˘an˘ator cu cel f˘acut la obt ¸inerea
transform˘arilor Lorentz s˘a presupunem c˘a h

ij
=

a
k
l

a
h
j
h
kl
, unde

a
k
l
=
∂x
k
∂x
i
.
Atunci inversa matricei h
ij
se obt ¸ine prin ridicarea indicilor, h
ij
= η
ik
η
jh
h
kh
. Din (4.4.0.1) obt ¸inem c˘a :
g
ij
= η
ij
−h
ij
(4.4.0.2)
Dorim s˘a examin˘am ecuat ¸iile Einstein pentru metrica (4.4.0.1).
ˆ
Incepem
cu calculul simbolilor lui Christoffel Γ
k
ij
.
ˆ
Inlocuind g
ij
din (4.4.0.1) ¸si (4.4.0.2),
f˘acˆand apoi aproxim˘arile cunoscute, g˘asim c˘a :
Γ
k
ij
=
1
2
η
lk
_
∂h
lj
∂x
i
+
∂h
il
∂x
j

∂h
ij
∂x
l
_
(4.4.0.3)
Un calcul direct ne permite acum s˘a obt ¸inem tensorul lui Riemann
R
ijkl
= η
im
(∂
k
Γ
m
jl
−∂
l
Γ
m
ik
) = (4.4.0.4)
=
1
2
¦∂
j

k
h
il
+ ∂
i

l
h
jk
−∂
j

l
h
ik
−∂
i

k
h
jl
¦
¸si tensorul lui Ricci:
S
ij
=
1
2
_

j

k
h
k
i
+ ∂
i

k
h
k
j
−∂
i

j
h +h
ij
_
(4.4.0.5)
4.4. SOLUT¸ II ALE ECUAT¸ IILOR EINSTEINPENTRUC
ˆ
AMPUL GRAVITAT¸ IONAL SLAB.83
unde h
j
i
= η
jk
h
ik
¸si este operatorul lui D’Alambert, = ∂
2
t
−∂
2
x
1
−∂
2
x
2
−∂
2
x
3
.
Scalarul lui Ricci este:
ρ = ∂
i

j
h
ij
+h (4.4.0.6)
unde h = η
ik
h
ik
.
Tensorul lui Einstein cap˘at˘a exprimarea liniarizat˘a:
E
ij
=
1
2
_

j

k
h
k
i
+ ∂
i

k
h
k
j
−∂
i

j
h +h
ij
−η
ij

k

l
h
kl
−η
ij
h
_
(4.4.0.7)
Acest tensor poate fi obt ¸inut ¸si din problema variat ¸ional˘a pentru un La-
grangian liniarizat (4.3.0.5).
Ecuat ¸iile Einstein liniarizate E
ij
= χT
ij
se pot scrie dac˘a se cunosc com-
ponentele tensorului energie-impuls. Puatem presupune c˘a acestea sunt mici,
adic˘a T
ij
trebue s˘a fie de aceia¸si magnitudine ca ¸si perturbat ¸ia, ¸si care s˘a
verifice legea de conservare∂
k
T
ki
= 0.
ˆ
In cazul vidului ecuat ¸iile Einstein se
reduc la anularea tensorului lui Ricci, S
ij
= 0.
ˆ
Inaite de a pune ˆın discut ¸ie rezolvarea acestor ecuat ¸ii, se ridic˘a o problem˘a
: cea a caracterului geometric al scrierii metricii g
ij
= η
ij
+h
ij
. Lla schimb˘ari
de SRN perturbat ¸iile h
ij
se vor schimbaˆıntr-un mod necunoscut ¸si deci pentru
a p˘astra caracterul geometric al scrierii este necesar˘a modificarea lor astfel
ˆıncˆat g
ij
s˘a aib˘a caracter tensorial. Aceste m˘arimi h
ij
au ¸si un caracter
infinitesimal fapt ce ne duce cu gˆandul la transform˘arile gauge.
S˘a consider˘am spat ¸iul Minkowski ca varietate baz˘a M
b
, ¸si universul Ein-
steinian (R
4
, g) ca spat ¸iu fizic M
f
. Problema caracterului tensorial al lui g
ij
se reduce deci la a defini perturbat ¸iile h
ij
astfel ca metrica η
ij
de pe M
b
s˘a
se transforme ˆıntr-o metric˘a g
ij
de pe M
f
. S˘a presupunem c˘a avem un difeo-
morfism
˙
Φ : M
b
→M
f
(existent ¸a sa ˆın cazul de fat ¸˘a o vom discuta). Acesta
va duce tensorii de pe M
b
ˆın tensori de pe M
f
, ˆın particular tensorul metric
η
ij
va fi dus ˆıntr-o metric˘a pe care o not˘am cu g
ij
. Aplicat ¸ia sa cotangent˘a
Φ

va duce invers, tensorul metric g
ij
de pe M
f
ˆın metrica (Φ

g)
ij
de pe M
b
.
84 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
fig
Definim atunci pe M
b
urm˘atoarele perturbat ¸ii determinate de difeomor-
fismul
˙
Φ :
h
ij
= (Φ

g)
ij
−η
ij
(4.4.0.8)
Dac˘a cˆampul gravitat ¸ional pe M
f
este slab, va trebui s˘a ne alegem acele
difeomorhisme Φ pentru care [ h
ij
[¸ 1. Faptul c˘a g
ij
verific˘a ecuat ¸iile Ein-
stein pe M
f
impune ca h
ij
s˘a satisfac˘a ecuat ¸iile Einstein liniarizate de pe M
b
,
deoarece ele pot fi privite ca fiind imaginea prin Φ

a ecuat ¸iilor Einstein de
pe M
f
.
Existent ¸a unui astfel de difeomorfism pentru care perturbat ¸iile sunt mici
este legat˘a de transform˘ari gauge. Cum se poate obt ¸ine el?. O metod˘a ar fi
urm˜atoarea : S˘a fix˘am un cˆamp vectorial X pe M
b
¸si fie α
ε
grupul s˘au uni-
parametric, Φ un difeomorfism oarecare. Atunci Φ◦ α
ε
este un difeomorfism
ce ˆındepline¸ste cerint ¸a c˘a perturbat ¸iile sale sunt mici.
Alegerea lui X, ¸si deci a lui α
ε
, depinde de situat ¸ia fizic˘a ce se studiaz˘a.
Spre exemplu, dac˘a (x
i
) sunt coordonatele ˆın SRN ¸si (ξ
i
) sunt coordonatele
ˆın SRIL, atunci grupul uniparametric poate fi gˆandit ca o transformare de
forma α
ε
: x
i
→εξ
i
.
O transformare gauge convenabil˘a din punctul de vedere al invariant ¸ei
ecuat ¸iilor Einstein este cea armonic˘a pe care noi am anticipat-o([44],[54],[13]):
g
ij
Γ
k
ij
= 0 (4.4.0.9)
S˘a vedem care sunt perturbat ¸iile ˆın acest caz.
Condit ¸iile de armonicitate se scriu echivalent:

i
h
i
j

1
2

j
h = 0 (4.4.0.10)
relat ¸ie numit˘a ¸si transformare gauge Lorentz sau, de c˘atre alt ¸ii, Einstein.
ˆ
In raport cu aceast˘a transformare ecuat ¸iile Einstein cu E
ij
din (4.4.0.7)
se simplific˘a considerabil:
h
ij

1
2
η
ij
h = 2χT
ij
(4.4.0.11)
Pentru cazul vidului ecuat ¸iile liniarizate ale lui Einstein S
ij
= 0 cu aceast˘a
transformare gauge armonic˘a devin:
h
ij
= 0 (4.4.0.12)
4.5. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERIC
˘
A. 85
numite ecuat ¸iile relativiste ale undelor, ¸si care descriu distribut ¸ia c˘ampului
graviatat ¸ional ˆın vid.
O alt˘a form˘a a acestor ecuat ¸ii ¸si a metricii perturbatoare se obt ¸ine con-
siderˆand urm˘atoarele noi perturbat ¸ii sugerate de (4.4.0.11):
¯
h
ij
= h
ij

1
2
η
ij
h (4.4.0.13)
ce um˘aresc ca transformarea gauge Lorentz-Einstein (4.4.0.10) s˘a devin˘a:

i
¯
h
i
j
= 0 (4.4.0.14)
Drept consecint ¸˘a (4.4.0.12) se scrie:

¯
h
ij
= 0 (4.4.0.15)
ˆ
In cadrul restrˆans al aproxim˘arii newtoniene am g˘asit c˘a h
00
=
2
c
2
Φ, lucru
care trebuie s˘a se verifice ¸si aici.
Mai facem o aproximare, presupunem c˘a
¯
h
αβ
¸
¯
h
00
. Rezult˘a :
¯
h
00
=
2h
00
=
4
c
2
Φ ¸si atunci
¯
h = η
ij
¯
h
ij

¯
h
00
=
4
c
2
Φ. Pe de alt˘a parte h = −
¯
h.
R˘amˆane de calculat : h
α0
=
¯
h
α0

1
2
η
α0
¯
h = 0, ¸si calculul componentelor
h
αβ
=
¯
h
αβ

1
2
η
αβ
¯
h =

c
2
δ
αβ
. De aici obt ¸inem forma metricii g
ij
= η
ij
+ h
ij
.
ˆ
In concluzie ds
2
= g
ij
dx
i
dx
j
se scrie:
ds
2
= (1 +

c
2
)(dx
0
)
2
−(1 −

c
2
)
_
(dx
1
)
2
+ (dx
2
)
2
+ (dx
3
)
2
¸
(4.4.0.16)
ce reprezint˘a solut ¸ie pentru ecuat ¸iile Einstein ale unui cˆamp gravitat ¸ional
slab.
Aplicat ¸iile acestei metrici se refer˘a la radiat ¸iile gravitat ¸ionale(distribut ¸ia
cˆampului gravitat ¸ional) ¸si la deflexia luminii. Nu dorim s˘a aprofund˘am aici
aceste probleme ce ar necesita mai multe cuno¸stint ¸e de fizic˘a. Preciz˘am doar
faptul c˘a ecuat ¸iile de und˘a (4.4.0.15) admit solut ¸ii de forma
¯
h
jk
= C
jk
e
iK
m
x
m
,
unde i este unitatea imaginar˘a, K
m
sunt componentele unui covector constant
¸si C
jk
este un tensor constant. Pentru detalii se pot consulta:[?],[13].
4.5 Metrica Schwarzschild cu simetrie sferic˘a.
S˘a p˘ar˘asim cazul particular al cˆapmului gravitat ¸ional slab ¸si s˘a studiem alte
solut ¸ii pentru ecuat ¸tiile Einstein neliniare.
86 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
Cea mai interesant˘a solut ¸ie a fost dat˘a de Schwarzschild la cˆat ¸iva ani
dup˘a formularea ecuat ¸iilor Einstein. Aceast˘a solut ¸ie prive¸ste cazul spat ¸iului
cu simetrie sferic˘a static˘a, ¸si sunt formulate pentru vid, S
ij
= 0. Simetria
sferic˘a ˆınseamn˘a c˘a spat ¸iul are acelea¸si simetrii ca ¸si ale sferei S
2
.
Deci problema este cea a determin˘arii unei metrici cu o astfel de simetrie
. S¸tim deja c˘a simetria lui S
2
este caracterizat˘a de exitent ¸a a trei cˆampuri
Killing independente ce satisfac condit ¸iile: [X
1
, X
2
] = X
3
, [X
2
, X
3
] = X
1
,
[X
3
, X
1
] = X
2
.
S˘a consider˘am ˆın spat ¸iul R
3
coordonatele sferice:
x
1
= r sin θ cos ϕ (4.5.0.1)
x
2
= r sin θ sin ϕ
x
3
= r cos θ
ˆın raport cu care metrica euclidian˘a din R
3
se scrie:
dl
2
= (dx
1
)
2
+ (dx
2
)
2
+ (dx
3
)
2
= dr
2
+ r
2
(dθ
2
+ sin
2
θ dϕ
2
)
Fixˆand o valoare a lui r ¸si l˘asˆand θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [0, 2π] variabile se obt ¸in
punctele unei sfere S
2
din R
3
. Astfel c˘a R
3
poate fi acoperit, sau matematic
spus “foliat”, cu aceste sfere cu centrul ˆın origine : R
3
≡ R S
2
.
Metrica dl
2
va r˘amˆane invariant˘a la rotat ¸ii dac˘a pentru r constant ea nu
ˆı¸si schimb˘a scrierea ˆın ϕ ¸si θ, adic˘a:
dl
2
= g(r)dr
2
+ f(r)(dθ
2
+ sin
2
θ dϕ
2
)
Prin darea ˆın factor a unui termen putem presupune c˘a f(r) = r
2
, ¸si deci:
dl
2
= A(r)dr
2
+ r
2
(dθ
2
+ sin
2
θ dϕ
2
)
Aceast˘a problem˘a poate fi ˆıncadrat˘a ˆıntr-o teorie mai ampl˘a cu privire
la variet˘at ¸ile foliate: Dac˘a avem o varietate n dimensonal˘a , x
i
coordonate
locale, foliat˘a de o subvarietate m dimensional˘a, u
α
, α = 1, m, coordonate
locale ¸si v
a
, a = 1, n −m, coordonate ˆıntr-o varietate suplementar˘a, atunci
ˆıntodeauna se poate alege coordonatele u
α
pe subvarietatea maximal˘a astfel
ˆıncˆat :
g
ij
dx
i
dx
j
= g
ab
(v)dv
a
dv
b
+ f(v)γ
αβ
(u)du
α
du
β
, unde γ
αβ
(u) este metrica
subvariet˘at ¸ii([54])
4.5. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERIC
˘
A. 87
S˘a revenim, metrica universului Einsteinian ds
2
= g
ij
dx
i
dx
j
se poate
scie dezvoltat : ds
2
= g
00
(dx
0
)
2
+ 2g

dx
0
dx
α
+g
αβ
dx
α
dx
β
, unde g
αβ
dx
α
dx
β
depinde numai de coordonatele spat ¸iale.
ˆ
In continuate s˘a presupunem o condit ¸ie suplimentar˘a: metrica cu simetrie
sferic˘a s˘a fie static˘a , adic˘a g
ij
nu depind de timp.
ˆ
In acest caz se poate alege
un al patrulea vector Killing ∂
0
ortogonal familiei de suprafet ¸e t = const.
Reducem forma p˘atratic˘a ds
2
la expresie canonic˘a prin metoda lui Gauss,
adic˘a efectuˆand o translat ¸ie. Cum dl
2
este invariant˘a la translat ¸ii obt ¸inem,
analog ca ˆın (4.1.0.9), urm˘atoarea expresie canonic˘a : ds
2
= g
00
(r)(dx
0
)
2

dl
2
, adic˘a :
ds
2
= g
00
(r)(dx
0
)
2
−A(r)dr
2
−r
2
(dθ
2
+ sin
2
θ dϕ
2
) (4.5.0.2)
Aceasta este deocamdat˘a cea mai bun˘a exprimare pentru metrica Schwarzschild
static˘a, cu simetrie spat ¸ial˘a.
Pentru simplitatea scrierii vom nota pe scurt g
00
(r) = B, astfel c˘a metrica
(4.5.0.2) are ˆın raport cu coordonatele (x
0
= ct, r, θ, ϕ) (ˆın aceast˘a ordine)
urm˘atorii coeficient ¸i nenuli:
g
00
= B, g
11
= −A, g
22
= −r
2
, g
33
= −r
2
sin
2
θ
Componentele matricei inverse lui (g
ij
) sunt: g
ii
=
1
g
ii
¸si g
ij
= 0 pentru
i ,= j.
Prin calcul direct obt ¸inem urm˘atorii coeficient ¸i nenuli ai lui Christoffel:
Γ
0
01
= Γ
0
10
=
B

2B
; Γ
1
11
=
A

2A
; Γ
1
00
=
B

2A
(4.5.0.3)
Γ
2
12
= Γ
2
21
=
1
r
; Γ
1
22
= −
r
A
; Γ
1
33
= −
r sin
2
θ
A
Γ
3
13
= Γ
3
31
=
1
r
; Γ
2
33
= −sin θ cos θ ; Γ
3
32
= Γ
3
23
= ctgθ
unde A

=
dA
dr
, B

=
dB
dr
.
Tensorul lui Ricci S
ij
= ∂
k
Γ
k
ij
− ∂
j
Γ
k
ik
+ Γ
l
lk
Γ
k
ij
− Γ
l
jk
Γ
k
il
are urm˘atoarele
componente nenule:
S
00
=
B

2A

B

4A
(
A

A
+
B

B
) +
1
r
B

A
(4.5.0.4)
S
11
=
−B

2B
+
B

4B
(
A

A
+
B

B
) +
1
r
A

A
88 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
S
22
= 1 −
1
A
+
r
2A
(
A

A

B

B
)
S
33
= S
22
sin
2
θ
Astfel c˘a ecuat ¸iile Einstein pentru vid , S
ij
= 0, ne conduc doar la S
00
=
S
11
= S
22
= 0.
Din (4.5.0.4) se obt ¸ine c˘a
1
A
S
11
+
1
B
S
00
=
1
r
(
A

A
+
B

B
) = 0, din care deducem
: (A B)

= 0 ¸si deci, A B = const.
Atunci cˆand r → ∞ va trebui ca g
ij
→ η
ij
¸si deci metrica (4.5.0.2) ar
trebui s˘a fie o aproximare a metricii Minkowski, adic˘a
lim
r→∞
A(r) = lim
r→∞
B(r) = 1
iar din A B = const.,rezult˘a c˘a A(r) = 1/B(r).
ˆ
Inlocuim aceasta ˆın S
11
=
S
22
= 0 ¸si obt ¸inem:
S
11
= −
1
2rB
(rB

+ 2B

) = 0 ; S
22
= 1 −B −rB

= 0
Se observ˘a c˘a S
11
=
1
2rB
dS
22
dr
¸si deci este suficient (lucru de a¸steptat avˆand
ˆın vedere identit˘at ¸ile Bianchi) de rezolvat ecuat ¸ia S
22
= 0,adic˘a : rB

+B = 1,
care se mai scrie:
d
dr
(rB) = 1. Astfel c˘a B = 1 +
const
r
.
Pentru determinarea acestei constante facem ipoteza natural˘a c˘a pentru r
suficient de mare cˆampul este de tip newtonian cu potent ¸ialul Φ = −MG/r.
Pe de alt˘a parte B = g
00
≈ 1 +
2
c
2
Φ(r) = 1 −
2GM
c
2
r
¸si deci:
B(r) =
1
A(r)
= 1 −
r
g
r
(4.5.0.5)
unde r
g
=
2GM
c
2
se nume¸ste raz˘a gravitat ¸ional˘a.
ˆ
In final obt ¸inem urm˘atoarea form˘a a metricii Schwarzschild, static˘a cu
simetrie sferic˘a:
ds
2
=
_
1 −
r
g
r
_
(dx
0
)
2

_
1 −
r
g
r
_
−1
dr
2
−r
2
(dθ
2
+ sin
2
θ dϕ
2
) (4.5.0.6)
A¸sa cum vom vedea ˆıntr-un alt paragraf, aceast˘a solut ¸ie comport˘a unele
discut ¸ii dar este singura pentru cazul simetriei sferice staticeˆın vid, unicitatea
fiind cunoscut˘a sub denumirea de Th. Birkhoff.
Pentru r = 0 sau r = r
g
se obt ¸in singularit˘at ¸i ale metricii, problem˘a care
ne va conduce la o teorie interesant˘a.
4.5. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERIC
˘
A. 89
Pentru r → ∞ metrica Schwarzschild coincide cu metrica Minkowski.
Putem presupune c˘a pentru un r = r
0
suficient de mare lucrurile se pe-
trec astfel : ˆın interiorul sferei de raz˘a r
0
se aplic˘a relativitatea general˘a, ˆın
exteriorul s˘au facem docamdt˘a ipoteza c˘a spat ¸iul este plat (nu act ¸ioneaz˘a
gravitat ¸ia) ¸si se aplic˘a relativitatea restrˆans˘a.
4.5.1 Geodezicele metricii Schwarzschild.
Pentru a putea scrie ecuat ¸iile de mi¸scare ale particulei libere va trebui s˘a
scriem ecuat ¸iile geodezicelor metricii Schwarzschild.
Problema revine la a calcula simboli lui Christoffel din (4.5.0.3) cu B =
1
A
= 1 −
r
g
r
¸si apoi s˘a ˆınlocuim ˆın ecuat ¸iile geodezicelor. Se obt ¸in ecuat ¸ii
diferent ¸iale a c˘aror rezolvare deocamdat˘a nu este prea u¸soar˘a.
S˘a analiz˘am un caz particular important. Consider˘am planul x
1
Ox
2
,
adic˘a θ =
π
2
.
ˆ
In acest plan dac˘a A ¸si B sunt dou˘a puncte fixate, atunci fie Γ
o geodezic˘a ce le une¸ste. Deoarece ˆın (4.5.0.6), cu sin
2
θ = 1, prin ˆınlocuirea
ϕ → −ϕ metrica nu-¸si scimb˘a forma, ˆınseamn˘a c˘a geodezica Γ nu iese din
planul θ =
π
2
, deoarece ˆın caz contrar simetrica sa fat ¸˘a de plan ar fi tot o
geodezic˘a ce trece prin cele dou˘a puncte, fapt ce contrazice unicitatea ei.
ˆ
In
concluzie Γ este ˆın planul θ =
π
2
.
Pentru θ =
π
2
metrica (4.5.0.6) se reduce la :
ds
2
=
_
1 −
r
g
r
_
(dx
0
)
2

_
1 −
r
g
r
_
−1
dr
2
−r
2

2
(4.5.1.1)
Folosim urm˘atoarea notat ¸ie simplificatoare: 1−
r
g
r
= e
λ(r)
, fapt justificabil
ˆın interiorul sferei de raz˘a r
g
.
Ecuat ¸iile geodezicelor se reduc la urm˘atorul sistem de trei ecuat ¸ii diferent ¸iale:
d
2
x
0

2
+ λ

dx
0

dr

= 0 (4.5.1.2)
d
2
r

2
+
λ

2
e
λ
(
dx
0

)
2

λ

2
(
dr

)
2
−re
λ
(


)
2
= 0
d
2
ϕ

2
+
2
r


dr

= 0
Prima ¸si ultima ecuat ¸ie sunt de fapt
d

(e
λ dx
0

) = 0 ¸si respectiv
d

(r
2 dϕ

) =
0 , din care deducem c˘a e
λ dx
0

= α ¸si r
2 dϕ

= β sunt dou˘a constante.
90 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
Vectorul tangent
dx
i

este costant ˆın lungul geodezicei Γ, (x
0
= ct, x
1
=
r, x
2
=
π
2
, x
3
= ϕ), ¸si deci g
ij
dx
i

dx
j

= γ = const pe geodezic˘a. Din a doua
ecuat ¸ie (4.5.1.2) se obt ¸ine:
1
r
2
(
dr

)
2
=
1
β
2
_
α
2
+ e
λ
(γ −
β
2
r
2
)
_
(4.5.1.3)
ecuat ¸ie ce reprezint˘a geodezicele metricii Schwarzschild ˆın coordonatele po-
lare r, ϕ din planul θ =
π
2
.
Aceast˘a ecuat ¸ie se poate tansforma succesiv t ¸inˆand seam˘a c˘a e
λ
= 1−
r
g
r
.
Dac˘a facem notat ¸iile ρ =
1
r
, α
1
=
α
2
β
2
¸si β
1
=
γ
β
2
, ecuat ¸ia devine:
(


)
2
= α
1
+ (1 −r
g
ρ)(β
1
−ρ
2
) (4.5.1.4)
sau prin derivare ˆın raport cu ϕ, ˆın final obt ¸inem([52]):
d
2
ρ

2
= −r
g
β
1
−ρ +
3
2
r
g
ρ
2
(4.5.1.5)
Aceast˘a form˘a a ecuat ¸iei geodezicelor ˆın coordonatele polare ρ, ϕ din
planul θ =
π
2
permite s˘a d˘am cˆateva interpret˘ari ¸si solut ¸ii unor probleme
ap˘arute ˆın astonomie ¸si fizic˘a .
a) Rotat ¸ia planetelor ˆın plan ecuatorial.
Pentru a obt ¸ine notat ¸ii uzale din astronomie s˘a consider˘am ˆın (4.5.1.5)
−r
g
β
1
=
1
p
¸si
3
2
r
g
= q.
-Deoarece ˆın cazul planetelor ρ =
1
r
¸ 1, atunci ρ
2
¸ 1 ¸si ˆıntr-o prim˘a
aproximare vom neglija termenul ρ
2
. Astfel c˘a ecuat ¸ia geodezicelor este :
ρ
2
=
1
p
− ρ, unde ρ este evident funct ¸ie de ϕ. Integrˆand aceast˘a ecuat ¸ie
diferent ¸ial˘a se obt ¸in ur˘atoarele solut ¸ii:
ρ = c
1
cos ϕ + c
2
sin ϕ +
1
p
= Lcos(ϕ −ψ) +
1
p
unde L = 1/
_
c
2
1
+ c
2
2
¸si tgψ = c
2
/c
1
. Acum efectuˆand eventual o translat ¸ie
putem considera ψ = 0 ¸si notˆand e = Lp obt ¸inem c˘a :
r =
1
ρ
=
p
1 + e cos ϕ
ecuat ¸ia de mi¸scare a planetei . Deci ˆıntr-o prim˘a aproximare mi¸scarea plan-
etei se face pe o conic˘a(elips˘a).
4.5. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERIC
˘
A. 91
-ˆın a doua aproximare, c˘aut˘am solut ¸ii pentru ecuat ¸ia ρ

=
1
p
− ρ + qρ
2
de forma ρ = ρ
0
+ ρ
1
ˆın care ρ
0
este solut ¸ia (??) din prima aproximare
¸si pe ρ
1
ˆıl presupunem suficient de mic.
ˆ
Inlocuim ˆın ecuat ¸ie ¸si rezult˘a :
ρ

1
= −ρ
1
+ q(ρ
0
+ ρ
1
)
2
. Cum ρ
1
l-am presupus mic, neglijˆand pe ρ
1
din
paranteza cu p˘atratul, obt ¸inem :
ρ

1
= −ρ
1
+ qρ
2
0
= −ρ
1
+
q
p
2
(1 +e cos ϕ)
2
ecuat ¸ie liniar˘a neomogen˘a ˆın ρ
1
(ϕ). Integrˆand obt ¸inem c˘a ρ
1
=
qe
p
2
ϕsin ϕ, ¸si
deci solut ¸ia ρ = ρ
0
+ ρ
1
ˆın a doua aproximare este :
ρ =
1
p
+
e
p
(cos ϕ +
q
p
ϕsin ϕ) (4.5.1.6)
care nu mai este periodic˘a datorit˘a termenului ϕsin ϕ.
Aproximˆand totu¸si
p
q
ϕ ≈ sin
p
q
ϕ (deoarece q ¸p), ecuat ¸ia (4.5.1.6) devine
: ρ ≈
1
p
+
e
p
cos(1 −
q
p
)ϕ. Perioada lui ρ fiind acum

1−
q
p
≈ 2π(1 +
q
p
). Deci
planeta se rote¸ste ˆın planul ecuatorial cu unghiul ε =
2πq
p
= 3π
r
g
p
. Are loc
o abatere de la elips˘a, fapt sesizat ˆın special pentru planetele “grele”, de
exemplu pentru Mercur ε = 42

9 pe secol .
Aceast˘a abatera de la elips˘a este cunoscut˘a sub denumirea de precesia
periheliului planetei, “elipsele” ne mai fiind curbe ˆınchise.
fig
92 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
b) Curbarea razelor de lumin˘a ˆın cˆamp gravitat ¸ional.
Razele de lumin˘a au traiectorii aproximativ rectilinii, deci geodezicele vor
avea vectorii tangent ¸i (
dx
i

) nuli.
ˆ
In consecint ¸˘a γ = β = 0. Ecuat ¸ia geodezicei
devine: ρ

= −ρ + qρ
2
.
- ˆıntr-o prim˘a aproximare neglij˘am ρ
2
. Pentru ecuat ¸ia ρ

= −ρ obt ¸inem
ca mai ˆınainte solut ¸iile: ρ
0
(ϕ) = Lcos(ϕ−ψ), ¸si deci raza vectoare este r
0
=
l
cos(ϕ−ψ)
, cu l = L
−1
= r
0
(0), adic˘a tocmai ecuat ¸ia dreptei ˆın coordonatele
polare (r
0
, ϕ −ψ).
-ˆın a doua aproximare, facem mai ˆıntˆai translat ¸ia ϕ − ψ → ϕ ¸si deci
presupunem c˘a : ρ
0
= Lcos ϕ. Apoi c˘aut˘am solut ¸ii de forma ρ = ρ
0
+ ρ
1
cu
ρ
1
¸ 1. Rezult˘a : ρ

= −ρ
1
+ qρ
2
0
= −ρ
1
q
cos
2
ϕ
l
2
, care prin integrare ne d˘a:
ρ
1
=
q
3l
2
(1 + sin
2
ϕ). Astfel c˘a solut ¸iile celei de-a doua aproxim˘ari sunt:
ρ =
cos ϕ
l
+
q
3l
2
(1 + sin
2
ϕ) (4.5.1.7)
Deci are loc o abatere de la dreapt˘a a traiectoriei razei luminoase. Mai
exact ˆın vecin˘atatea lui ϕ =
π
2
+δ cu δ mic, f˘acˆand aproxim˘arile sin ϕ ≈ 1 ¸si
cos ϕ ≈ δ se obt ¸ine c˘a δ ≈
2q
3l
=
r
g
r(0)
adic˘a ≈ 1

74, valoare ce coincide cu cea
obervat˘a experimental ˆın 1919 pentru raza luminoas˘aˆın cˆampul gravitat ¸ional
al P˘amˆantului.
c) Deplasrea spre ro¸su a razelor spectrului luminos.
Fie S un punct fixat-Soarele, ¸si P un punct mobil-P˘amˆantul, de mas˘a
neglijabil˘a ˆın raport cu S.
O surs˘a luminoas˘a are frecvent ¸a ν
S
¸si lungimea de und˘a λ
S
raportat la un
sistem cu originea ˆın S. Fat ¸˘a de un sistem cu originea ˆın P raza luminoas˘a
va avea frecvent ¸a ¸si respectiv lungimea de und˘a γ
P
¸si λ
P
.
Presupunem c˘a raza are o direct ¸ie fixat˘a, adic˘a θ ¸si ϕ sunt constante. Pe
conul izotrop ds
2
= 0 al metricii Schwarzschild r devine funt ¸ie de t, astfel c˘a
din (??) obt ¸inem:
dr
dt
= c(1 −
r
g
r
)
1
2
(4.5.1.8)
o vitez˘a, numit˘a radial˘a , la distant ¸a r a razei luminoase.
Aceast˘a vitez˘a nu depinde de timp ci numai de r ¸si r
g
, ¸si deci dou˘a
impulsuri luminoase lansate la un interval ∆t
S
de pe S vor ajunge pe P˘amˆant
la acela¸si interval de timp raportat la S.
Lungimea unui arc parcurs de raza luminoas˘a ˆıntr-un interval ∆t
S
va fi
4.5. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERIC
˘
A. 93
l = ∆r ¸si ˆıl obt ¸inem din (4.5.1.8):
l = ∆r = c(1 −
r
g
r
S
)
1
2
∆t
S
ˆın care presupunem c˘a raza pleac˘a din S.
Dar lungimea de und˘a este distant ¸a parcurs˘a ˆın unitatea de timp, asfel
c˘a l = λ
S
= c(1 −
r
g
r
P
)
1
2
∆t
S
.
Pentru observatorul din P , λ
P
= c(1−
r
g
r
)
1
2
∆t
S
, ¸si calculˆand raportul lor
obt ¸inem :
_
λ
P
λ
S
_
2
=
1 −
r
g
r
P
1 −
r
g
r
S
= 1 +
r
g
(
1
r
S

1
r
P
)
1 −
r
g
r
S
Dup˘a o aproximare a dezvolt˘arii ˆın serie Taylor a lui
λ
P
λ
S
se obt ¸ine:
λ
P
λ
S

1 +
r
g
2r
S
.
Dac˘a consider˘am λ
P
= λ
S
+ ∆λ
S
, atunci se obt ¸ine c˘a:
∆λ
S
λ
S

r
g
2r
S

2, 12 10
−6
ce justific˘a o deplasare spre ro¸su a spectrului luminos.
Observat ¸ie:
Aceste trei mari probleme au fost propuse ca teste clasice pentru teoria
relativit˘at ¸ii generale. Am preferat aici o tratare direct˘a, clasic˘a, a lor pe baza
teoriei geodezicelor metricii Schwarzschild .
Se cunosc solut ¸ii ce utilizeaz˘a ceva mult˘a geometrie ˆın problema geodez-
icelor metricii Schwarzschild ([54],[?],[13]..)
Iat˘a cˆateva idei ce stau la baza acestor teorii. Simetria sferic˘a static˘a am
vazut c˘ a este caracterizat˘a de patru vectori Killing : unul pentru translat ¸iile
temporale ¸si trei pentru simetria sferic˘a. Fiecare din ei las˘a constant produsul
scalar cu vectorii tangent ¸i la geodezic˘a, adic˘a dac˘a (K
i
) sunt componen-
tele unuia K din ei,atunci K
i dx
i

= const.(λ parametru pe geodezic˘a). Mai
mult, vectorii tangent ¸i sunt constant ¸i pe geodezic˘a, g
ij
dx
i

dx
j

= ε = const.
Dac˘a alegem λ = τ atunci ε ia doar una din valorile: ε = 1 pentru partic-
ulele grele(masice), ε = 0 pentru particulele u¸soare (far˘a mas˘a), ε = −1 pe
geodezice de tip spat ¸ial.
Invariant ¸a fat ¸˘a de translat ¸iile temporale duc la conservarea energiei, iar
invariant ¸a la rotat ¸ii spat ¸iale duc la p˘astrarea celor trei momente unghiulare
. Momentele unghiulare au urm˘aoarele trei componente: una fiind magni-
tudinea ¸si dou˘a sunt direct ¸iile. Conservarea direct ¸iei momentului unghiular
ˆınseamn˘a c˘a particula se mi¸sc˘a ˆıntr-un plan. Astfel c˘a doi vectori Killing
94 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
K
1
, K
2
ce pastreaz˘a direct ¸ia momentul unghiular vor fi caracterizat ¸i spre ex-
emplu de θ =
π
2
. Al treilea vector Killing va trebui s˘a p˘astreze magnitudinea
momentului unghiular L = ∂
ϕ
, adic˘a K
3
= (0, 0, 0, −r
2
sin
2
θ). Evident al
patrulea vector Killing este cel temporal, K
4
= (1 −
r
g
r
, 0, 0, 0).
Deoarece sin θ = 1, cele dou˘a cantit˘at ¸i ce se p˘astreaz˘a sunt enegia E =
(1−
r
g
r
)
dx
0

¸si magnitudinea momentului L = r
2 dϕ

.
ˆ
In cazul metricii Schwarzschild
g
ij
dx
i

dx
j

= ε = const se traduce prin :
(1−
r
g
r
)(
dx
0

)
2
−(1−
r
g
r
)
−1
(
dr

)
2
−r
2
(


) = ε, care se poate scrie sub forma
echivalent˘a:
E
2
−(
dr

)
2
−(1 −
r
g
r
)(
L
2
r
2
+ ε) = 0 (4.5.1.9)
sau
1
2
(
dr

)
2
+ V (r) =
1
2
E
2
(4.5.1.10)
unde V (r) =
1
2
(1−
r
g
r
)ε+
L
2
2r
2

r
2
g
r
3
joac˘a rolul unui potent ¸ial, ecuat ¸ia (4.5.1.10)
fiind asem˘an˘atoare cu cea clasic˘a cˆand se cunoa¸ste energia
1
2
E
2
¸si potent ¸ialul
V (r).
Pe baza acestei ecuat ¸ii, ˆın deducerea c˘areia s-a ocolit problema obt ¸inerii
geodezicelor, ˆın [54],[13] se justific˘a cele trei probleme propuse de Einstein.
Consider˘am c˘a ele au fost clarificate prin abordarea clasic˘a.
Exist˘a alte probleme ulterioare celor trei formulate de Einstein ¸si care ˆı¸si
g˘asesc interpretare cu metrica Schwarzschild : problema celor dou˘a stele pul-
satoare, problema ˆıncetiniri timpului ˆın cˆamp gravitat ¸ional (descoperit˘a de
Shapiro), teoria g˘aurilor negre-teorie asupra c˘areia vom insista ˆın continuare,
etc.
d) Solut ¸ii Schwarzschild pentru g˘aurile negre.
Pˆan˘a acum am considerat r
g
< r, cazul r
g
= r constituind o singularitate,
iar ˆın rest am aproximat spat ¸iul cu unul Minkowski. Situat ¸ia aceasta r
g
≥ r
va fi analizat˘aˆın continuare ¸si se va numi gaur˘a neagr˘a (black hole), denumire
ce o vom justifica ˆın continuare ¸si care corespunde corpurilor de mas˘a foarte
mare, M = r
g
c
2
/2G. Nu ne propunem aici s˘a facem o teorie a g˘aurilor negre,
ci doar s˘a d˘am o solut ¸ie cu metrica Schwarzschild pentru ele. Pentru mai
multe detalii se pot consulta [13],[23]??.
S˘a consider˘am o raz˘a pe conul luminos ds
2
de direct ¸ie fixat˘a, ϕ, θ con-
stante. Atunci din metrica Schwarzschild obt ¸inem c˘a : (1 −
r
g
r
)(dx
0
)
2
=
(1 −
r
g
r
)
−1
dr
2
, adic˘a :
dt
dr
= ±
1
c
(1 −
r
g
r
)
−1
(4.5.1.11)
4.5. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERIC
˘
A. 95
Privit ˆın planul variabilelor t ¸si r atunci cˆand r → r
g
=
2MG
r
2
rezult˘a c˘a
dt
dr
→±∞ ¸si deci conul luminos se restrˆage devenind direct ¸ie asimptotic˘a.
fig
Aceast˘a situat ¸ie se datoreaz˘a alegerii sistemului de coordonate a metricii
Schwarzschild, fiind o iluzie.
Un observator ce ar emite un semnal din zona g˘auri negre se “aude” din
ce ˆın ce mai slab fat ¸˘a de unul exterior ei , acest lucru justificˆandu-se dup˘a
acelea¸si formule de calcul al frecvent ¸elor din deplasarea spre ro¸su a sectrului
luminos.
Pentru a putea dep˘a¸si singularitatea respectiv˘a este nevoie de o schimbare
de coordonate. Direct ¸ia asimptotic˘a se traduce prin faptul c˘a atunci cˆand
r → r
g
timpul t cre¸ste foarte rapid. Vom ˆınlocui ˆıntr-o prim˘a etap˘a r cu r

ˆın lungul geodezicei nule:
r

= r
g
ln(
r
r
g
−1) (4.5.1.12)
valabil˘ a pentru r > r
g
, egalitatea fiind situat ¸ie limit˘a.
Metrica Schwartzschild devine:
ds
2
= (1 −
r
g
r
)
_
(dx)
2
−dr
∗2
_
−r
2
dΩ
2
96 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
unde peste tot de acum ˆıncolo vom folosi notat ¸ia evident˘a:
dΩ
2
= dθ
2
+ sin
2
θ dϕ
2
ˆ
In continuare introducem coodonatele Eddington-Finkelstein:
˜ u = x
0
+ r

; ˜ v = x
0
−r

(4.5.1.13)
¸si deci metrica se va scrie:
ds
2
= (1 −
r
g
r
)d˜ ud˜ v −r
2
dΩ
2
(4.5.1.14)
Acum putem introduce a¸sa-numita coordonat˘a “broasc˘a”, x
0
= r ±r

+
const, ce se modific˘aˆıncet ˆın lungul unei geodezice nule.
ˆ
Inlocuind mai sus d˜ v
ˆın funct ¸ie de dr ¸si d˜ u obt ¸inem metrica Schwatzschildˆın coodonate Eddington-
Finkelstein:
ds
2
= (1 −
r
g
r
)d˜ u
2
−(d˜ udr + drd˜ u) −r
2
dΩ
2
(4.5.1.15)
Privit˘a ˆın coordonatele (˜ u, r, θ, ϕ) metrica (4.5.1.15) este nedegenerat˘a,
det (g
ij
) = −r
4
sin
2
θ, chiar ¸si ˆın cazul singular r = r
g
al g˘aurilor negre.
Astfel c˘a putem discuta de (g
ij
) , inversa metricii. Condit ¸ia de geodezic˘a
nul˘a , ds
2
= 0, ne d˘a:
d˜ u
dr
= ¦
0 ˆın interiorul g˘aurii negre
2(1 −
r
g
r
)
−1
ˆın afara g˘aurii negre
Analiza acestei situat ¸ii ne arat˘a c˘a ˆın sistemul acesta de coordonate conul
luminos este bine definit ¸si pentru r = r
g
, mai exact avem urm˘atorul desen:
4.5. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERIC
˘
A. 97
fig
Suprafat ¸a r = r
g
se nume¸ste orizontul evenimentelor, un eveniment din
r < r
g
nu poate influent ¸a unul pentru r > r
g
. Odat˘a trecut de orizontul
evenimentelor este imposibil de “v˘azut” ce se ˆıntˆampl˘a ˆın interiorul s˘au. De
aici ¸si termenul de gaur˘a neagr˘a.
Exist˘a ¸si alt˘a cale de a aborda aceast˘a problem˘a ˆın afara introducerii
coordonatelor broasc˘a.
Facem ˆın (4.5.1.14) schimbarea :
u

= e
˜ u
2r
g
; v

= e

˜ u
2r
g
(4.5.1.16)
ˆın urma c˘areia metrica (4.5.1.14) devine :
ds
2
=
2r
3
g
r
e

r
r
g
(du

dv

+ dv

du

) −r
2
dΩ
2
(4.5.1.17)
ˆ
In aceast˘a form˘a coeficient ¸ii metricii sunt bine definit ¸i ¸si pe orizontul
evenimentelor. Mai deperte proced˘am ca mai sus, not˘am
u =
1
2
(u

−v

) ; v =
1
2
(u

+ v

)
variabile ce se pot scrie cu ajutorul sh(r/r
g
) ¸si ch(r/r
g
). Metrica devine:
ds
2
=
4r
3
g
r
e

r
r
g
(dv
2
+ du
2
) −r
2
dΩ
2
(4.5.1.18)
unde u, v sunt funct ¸ii de r ¸si x
0
.
Sistemul de coordonate (v, u, θ, ϕ) se numesc coordonate Kruskal.
Aceste coordonate prezint˘a propriet˘at ¸i interesante, ˆın planul v, u avˆand
loc a¸sa-numita diagram˘a Kruskal.
98 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
fig
4.5.2 Metrici cu simetrie sferic˘a generalizat˘a.
Am v˘azut ˆın obt ¸inerea metricii Schwarzschild c˘a termenul dΩ
2
= dθ
2
+
sin
2
θ dϕ
2
constituie condit ¸ia de simetrie sferic˘a a metricii ds
2
, iar condit ¸ia
ca ea s˘a fie static˘a simplifica calculele, coeficient ¸ii metricii fiind ˆın acest caz
funct ¸ii numai de r.
ˆ
In continuare vom analiza mai ˆın detaliu aceast˘a metric˘a
cu simetrie sferic˘a (invariant˘a la transform˘arile ortogonale spat ¸iale) f˘ar˘a a
mai cere ca ea s˘a nu depind˘a ¸si de timp, adic˘a:
ds
2
= g
ab
(x
0
, x
1
)dx
a
dx
b
−g(x
0
, x
1
)dΩ
2
(4.5.2.1)
unde x
0
= ct, x
1
= r ; a, b = 0, 1.
Reducˆand la expresie canonic˘a forma p˘atratic˘a g
ab
(x
0
, x
1
)dx
a
dx
b
putem
presupune c˘a ds
2
se scrie:
ds
2
= B
2
(dx
0
)
2
−A
2
(dx
1
)
2
−C
2
dΩ
2
(4.5.2.2)
unde A, B, C = g sunt funct ¸ii de x
0
, x
1
.
Solut ¸ia acestei probleme generalizate se poate g˘asi ˆın [52]. Facem o schim-
bare a coordonatelor de forma:
x
0
= f(x
0
, x
1
) ; x
1
= C(x
0
, x
1
) ; x
2
= θ ; x
3
= ϕ
Jacobianul acestei transform˘ari va trebui s˘a fie nenul,
J = f
0
C
1
−f
1
C
0
,= 0 (4.5.2.3)
unde: f
0
=
∂f
∂x
0
, f
1
=
∂f
∂x
1
, C
0
=
∂C
∂x
0
, C
1
=
∂C
∂x
1
.
Condit ¸ia de invariant ¸˘a a metricii (4.5.2.2) ne conduce la :
B
2
(dx
0
)
2
−A
2
(dx
1
)
2
= B
2
(dx
0
)
2
−A
2
(dx
1
)
2
¸si cum dx
0
= f
0
dx
0
+ f
1
dx
1
¸si dx
1
= C
0
dx
0
+ C
1
dx
1
, f˘acˆand ˆınlocuirile mai
sus obt ¸inem urm˘atorul sistem de ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale:
B
2
f
2
1
−A
2
C
2
1
= −A
2
(4.5.2.4)
B
2
f
0
f
1
−A
2
C
0
C
1
= 0
B
2
f
2
0
−A
2
C
2
0
= B
2
4.5. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERIC
˘
A. 99
pe care ˆıl vom interpreta ca un sistem liniar ˆın B
2
¸si A
2
.
Determinantul δ = C
2
1
f
2
0
− C
2
0
f
2
1
va fi principal dac˘a pe lˆıng˘a condit ¸ia
(4.5.2.3) se verific˘a ¸si condit ¸ia:
f
0
C
1
+ f
1
C
0
,= 0 (4.5.2.5)
Pentru compatibilitatea sistemului determinantul caracteristic va trebui
atunci s˘a fie nul,
¸
¸
¸
¸
¸
¸
−A
2
f
2
1
−C
2
1
0 f
0
f
1
C
0
C
1
B
2
f
2
0
C
2
0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
adic˘a : (f
0
C
1
−f
1
C
0
)(C
1
f
1
B
2
−C
0
f
0
A
2
) = 0, din care deducem c˘a :
C
1
f
1
B
2
= C
0
f
0
A
2

f
0
C
1
B
2
=
f
1
C
0
A
2
(4.5.2.6)
ˆınlocuind ˆın (4.5.2.3),(4.5.2.5) deducem c˘a transformarea coordonatelor
este posibil˘a dac˘a ¸si numai dac˘a:
A
2
C
2
0
−C
2
1
B
2
,= 0 (4.5.2.7)
Cazul simetriei statice este evdent cuprins aici.
S˘a presupunemˆın continuareˆındeplinit˘a aceast˘a condit ¸ie esent ¸ial˘a. Atunci
metrica (4.5.2.1) cap˘at˘a o cunoscut˘a exprimare ([54], [41],..):
ds
2
= g
ab
(x
0
, x
1
)dx
a
dx
b
−r
2
dΩ
2
; a, b = 0, 1 (4.5.2.8)
(de obicei se ˆıntˆalne¸ste cu +r
2
dΩ
2
, fapt ce rezult˘a din alegerea semnelor
metricii Minkowschi).
Astfel ds
2
apare ca o combinat ¸ie de dou˘a metrici : unaˆın (x
0
= ct, x
1
= r)
, ¸si cealalt˘a ˆın (θ, ϕ) .
S˘a consider˘am conexiunea Levi-Civita
˜
∇a metricii g
ab
dx
a
dx
b
,
˜
Γ
a
bc
coeficient ¸ii
s˘ai de conexiune, ¸si vom nota cu X
;a
=
˜

a
X derivarea covariant˘a ˆın raport
cu aceast˘a conexiune. (
ˆ
In raport cu ˆıntreaga metric˘a s-a notat cu ∇
i
X sau,
a¸sa cum am mai spus, cu X
|i
).
Urmeaz˘a calculul direct al coeficient ¸ilor conexiunii ∇ pentru metrica
(4.5.2.8), coordonatele fiind (x
0
= ct, x
1
= r, x
2
= θ, x
3
= ϕ) :
Γ
a
bc
=
˜
Γ
a
bc
; Γ
3
23
= ctgθ ; Γ
2
33
= −sin θ cos θ
Γ
2
a2
= Γ
3
a3
=

a
r
r
; Γ
a
22
= −
r

a
r
; Γ
a
33
=
−r sin
2
θ

a
r
100 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
Fie operatorul lui d’Alambert ˆın raport cu
˜
∇, adic˘a ψ = g
ab
ψ
;ab
, ∀ψ
un cˆamp scalar.
Calculul tensorului lui Ricci ne conduce la ([?],[41]):
S
ab
=
˜
S
ab

2r
;ab
r
(4.5.2.9)
S
22
= 1 −(rr) −∂
a
r ∂
a
r
S
33
= S
22
sin
2
θ
iar scalarul lui Ricci este :
ρ = ˜ ρ +
2[1 −2(rr) −∂
a
r ∂
a
r]
r
2
Tensorul luin Einstein se descompune u¸sor dup˘a cele trei componente :
E
ab
=
−2[2rr
;ab
+ g
ab
(1 −2(rr) −∂
a
r ∂
a
r)]
r
2
(4.5.2.10)
E
22
= rr −
1
2
r
2
˜ ρ
E
33
= E
22
sin
2
θ
Ecuat ¸iile Einstein se descompun ¸si ele dup˘a cele trei componente, iar ˆın
cazul vidului se obt ¸in direct prin anularea componentelor tensorului lui Ricci.
S˘a facem cˆateva observat ¸ii privind metrica cu simetrie sferic˘a generalizat˘a.
ˆ
In primul rˆand, trebuie ˆındeplinit˘a condit ¸ia ([?]). Apoi, dac˘a g
ab
dx
a
dx
b
=
(1 −
r
g
r
)d˜ ud˜ v se obt ¸ine metrica (4.5.1.14).
Dac˘a g
ab
dx
a
dx
b
= e
2Φ(r,t)
dt
2
− e
2Λ(r,t)
dr
2
se obt ¸ine o metric˘a utilizat˘a de
Misner,Thorne ¸si Wheeler([?]) ˆın modele pentru cosmologie. O alt˘a metric˘a
cu simetrie sferic˘a generalizat˘a este metrica Reissner-Nordstr¨om([41]):
ds
2
= f dt
2
−f
−1
dr
2
−r
2
dΩ
2
(4.5.2.11)
unde f = 1−2m(v)/r+e
2
/r
2
, ce reprezint˘a solut ¸ie a ecuat ¸iilor Einstenˆın vid.
Condit ¸ia de a verifica ecuat ¸iile de cˆamp determin˘a ca masa m = m
0
= const.
¸si f = f
0
(r)
Utilizˆand coordonatele Eddinton-Finkelstein:
˜ u = t + r

; ˜ v = t −r

; r

=
_
dr/f
0
(r)
4.6. SPAT¸ II EINSTEIN. 101
ce act ¸ioneaz˘a ˆın interiorul g˘aurilor negre, metrica (4.5.2.11) petru m = m
0
se pune sub forma:
ds
2
= f
0
d˜ ud˜ v −r
2
dΩ
2
(4.5.2.12)
ˆ
In mod analog, trecˆand la coordonatele Kruskal
u

= e
˜ uK
0
; v

= e
−˜ vK
0
, K
0
= f

0
(r
g
)/2
se poate obt ¸ine aceast˘a metric˘a sub forma (4.5.1.17)
Metrica Reissner-Nordstr¨om ofer˘a solut ¸ii ¸si pentru ecuat ¸iile Einstein-
Maxwell. Dac˘a masa este mai mare decˆat suma dintre sarcina electric˘a ¸si
cea magnetic˘a, forma metricii Reissner-Nordstr¨om este ([7],[14]):
ds
2
= −
4 [r −r
+
[ [r −r

[
α
2
r
2
sin 2usin 2v
dudv −r
2
dΩ
2
(4.5.2.13)
unde r
+
, r

sunt constante.
O alt˘a solut ¸ie pentru ecuat ¸iile Einstein cu tensorul energie-impuls T
ij
=
ρl
i
l
j
, unde ρ =
1
4πr
2
dm
dv
¸si e
i
= −∂
i
v, este solut ¸ia Vaidya ([41]):
ds
2
= (fdv −2dr)dv −r
2
dΩ
2
(4.5.2.14)
cu f = 1 −2m(v)/r + e
2
/r
2
unde m(v) = m
0
−v
1−p
.
Metrica Vaidya este folosit˘a de asemenea pentru a obt ¸ine solut ¸ii ˆın teoria
g˘aurilor negre.
4.6 Spat ¸ii Einstein.
S˘a consider˘am la modul general (M, g) o varietate diferent ¸iabil˘a real˘a cu
metrica g.
Varietatea M se nume¸ste spat ¸iu Einstein dac˘a tensorul lui Ricci este
proport ¸ional cu metrica:
S(X, Y ) = λg(x, Y ) ; λ ∈ R (4.6.0.1)
ˆ
In [26],vol.II, se arat˘a c˘a dac˘a exist˘a f ∈ T(M) pe o varietate de dimen-
siune ≥ 3, astfel ˆıncˆat S(X, Y ) = fg(X, Y ), ∀X, Y ∈ χ(M) atunci f este
constant˘a.
Spat ¸iile Einstein au o serie de propriet˘at ¸i interesante pe care le enumer˘am
aici ([?],[22]):
102 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
1) Orice spat ¸iu de curbur˘a saclar˘a Ricci este spat ¸iu Einstin.
2) Orice spat ¸iu Einstein de dimensiune 3 este spat ¸iu cu curbur˘a scalr˘a
Ricci constant˘a.
ˆ
In [52] se determin˘a spat ¸iile Einstein cu simetrie sferic˘a generalizat˘a. Vom
parcurge pe scurt aceste idei.
Fie ds
2
= B
2
(dx
0
)
2
− A
2
(dx
1
)
2
− C
2
dΩ
2
metrica (4.5.2.2) cu simetrie
sferic˘a generalizat˘a. Din condit ¸ia de spat ¸iu Einstein (4.6.0.1) deducem c˘a
S
ij
= 0 pentru i ,= j. Aceste condit ¸ii sunt automat verificate exceptˆand
S
01
=
2A
0
Ar
, unde A
0
=
∂A
∂x
0
. Anularea lui S
01
ne conduce la faptul c˘a A nu
depinde de x
0
, deci este funct ¸ie numai de r, A(r).
ˆ
In rest celelalte condit ¸ii
S
ij
= λg
ij
se scriu:
B
11
A
2
+
2B
A
2
r

A
1
B
1
A
2
= −λB
2
(4.6.0.2)

B
11
B
+
2A
1
Ar
+
A
1
B
1
AB
= λA
2
1 −
1
A
2
+
A
1r
A
3

B
1
r
BA
2
= λr
2
unde A
1
, B
1
, B
11
reprezint˘a derivatele ˆın raport cu r. Cum S
33
= S
22
sin
2
θ
este suficient s˘a analiz˘am dou˘a din aceste relat ¸ii. Elimin˘am λ din ele ¸si
obt ¸inem:
A
1
A
+
B
1
B
= 0 (4.6.0.3)
(
A
1
A
B
1
B

B
11
B
)r
2
+ 1 −A
2
= 0 (4.6.0.4)
Din (4.6.0.3) deducem c˘a B =
c(r)
A
¸si din (4.6.0.4) rezult˘a :
1−A
2
r
2
=
(
A
1
A
)
1
+2(
A
1
A
)
2
(derivarea f˘acˆandu-se ˆın raport cu r). Facem substitut ¸ia A
2
=
1
κ
, care prin derivare ne d˘a
A
1
A
= −
1
2
κ
1
κ
,¸si obt ¸inem c˘a κ
11
= 2
κ+1
r
2
, ce
reprezint˘a o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a liniar˘a neomogen˘a. Aceast˘a ecuat ¸ie se mai
poate simplifica dac˘a not˘am κ = 1 +
y
r
, ea devenind
y
11
y
1
=
2
r
,¸si se integreaz˘a
direct , solut ¸iile fiind de forma y = γr
2
+ α, α, γ ∈ R. Revenind la A ¸si B
g˘asim c˘a :
B
2
= c
2
(r)(1 +
α
r
+ γr
2
) ; 1/A
2
= 1 +
α
r
+ γr
2
(4.6.0.5)
metrica (4.6.0.2) obt ¸inut˘a astfel fiind asem˘an˘atoare cu (4.5.2.11).
Discut ¸ii privind aceast˘a metric˘a se g˘asesc ˆın [52].
4.7. ELEMENTE DE COSMOLOGIE. 103
4.7 Elemente de cosmologie.
Modelele cosmologice actuale au la baz˘a ideia c˘a Universul este cam la fel
oriunde, idee cont ¸inut˘a ˆın a¸sa-numitul principiu al lui Copernic (Principiu
Cosmologic).
Formulat matematic Principiul lui Copernic prsupune c˘a varietatea sat-
isface dou˘a condit ¸ii: izotropie ¸si omogeneitate.
Condit ¸ia de izotropie presupune c˘a spat ¸iul este la fel pe orice direct ¸ie ¸si se
traduce prin faptul c˘a ˆın fiecare spat ¸iu tangent T
x
M orice doi vectori X, Y se
pot obt ¸ine unul din cel˘alalt printr-o izometrie, abstract ¸ie f˘acˆand de lungimile
lor.
Condit ¸ia de omogeneitate se refer˘a la faptul c˘a spat ¸iul este la fel ˆın orice
punct, metrica spat ¸iului este asem˘an˘atoare de la un punct la altul, mai precis
orice dou˘a puncte din M se pot obt ¸ine unul din cl˘alalt printr-o izometrie.
Nu esist˘a o relat ¸ie de dependent ¸˘a ˆıntre cele dou˘a condit ¸ii. O varietate
poate fi omogen˘a f˘ar˘a s˘a fie izotrop˘a (ex. RS
2
) ¸si invers (ex. pentru puncte
din jurul vˆarfului unui con).
De fapt aceste condit ¸ii trebuiesc privite cu rezerva c˘a Universul cu distant ¸ele
sale galactice nu este static, el se transform˘a ˆın timp. Deci condit ¸iile de
izotropie ¸si omogenitate se refer˘a doar la spat ¸iu nu ¸si la timp. Pentru fiecare
moment se obt ¸ine o anumit˘a stare galactic˘a izotrop˘a ¸si omogen˘a. Deci este
vorba de o foliat ¸ie de tip spat ¸io-temporal, RΣ, unde R reprezint˘a direct ¸ia
temporal˘a, ¸si Σ o varietate 3-dimensional˘a izotrop˘a ¸si omogen˘a, adic˘a un
spat ¸iu maximal simetric (deci admite un num˘ar maxim de vectori Killing).
Metrica unui asemenea spat ¸iu, potrivit lui Weyl, se ia sub forma :
ds
2
= (dx
0
)
2
−a
2
(t)γ
αβ
du
α
du
β
, α, β = 1, 2, 3 (4.7.0.1)
γ
αβ
fiind metrica spat ¸iului Σ ¸si a(t) un factor temporal, numit ”factor
scal˘a ”.
Condit ¸ia ca (Σ, γ
αβ
) s˘a fie varitate maximal simetric˘a implic˘a faptul ca
spat ¸iul s˘a fie s˘a fie de curbur˘a constant˘a( prima ipotez˘a Einsrtein):
Σ
R
(X, Y )Z = K [γ(Z, Y )X −γ(Z, X)Y ]
¸si deci este un spat ¸iu Einstein :
Σ
S
(X, Y ) = 2Kγ(X, Y ).
Pe de alt˘a parte, am caracterizat simetria sferic˘a la metrica Schwarzschild
prin invariant ¸a la transform˘arile ortogonale spat ¸iale. Prin urmare dσ
2
=
104 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
γ
αβ
du
α
du
β
trebuie s˘a fie de forma:

2
= e
2ψ(r)
dr
2
+ r
2
(dθ
2
+ sin
2
θ dϕ
2
) (4.7.0.2)
Tensorul lui Ricci pentru metrica spat ¸ial˘a dσ
2
se poate calcula cu for-
mulele (4.6.0.2) punˆand A = e
2ψ(r)
¸si B = 0,
Σ
S
11
=
2
r
ψ

;
Σ
S
22
= 1 + e
−2ψ
(rψ

−1) ;
Σ
S
33
=
Σ
S
22
sin
2
θ (4.7.0.3)
Condit ¸ia de spat ¸iu Einstein implic˘a imediat c˘a ψ(r) = −
1
2
ln(1 − Kr
2
).
ˆ
Inlocuind ˆın (4.7.0.2) obt ¸inem c˘a ds
2
din (4.7.0.1) este:
ds
2
= (dx
0
)
2
−a
2
(t)
_
1
1 −Kr
dr
2
+ r
2
(dθ
2
+ sin
2
θ dϕ
2
)
_
(4.7.0.4)
numit˘a metrica Robertson-Walker.
O observat ¸ie legat˘a de aceast˘a metric˘a este c˘a dac˘a facemˆınlocuirile K →
K
|K|
, r → r
_
[K[ ¸si a →
a

|K|
ea r˘amˆane la fel , valorile pe care le poate lua
K
|K|
fiind doar ±1 ¸si 0. Pentru K = 0 spat ¸iul Σ va fi plat, pentru K = 1
spat ¸iul este cu curbur˘a pozitiv˘a ¸si Σ se va numi suprafat ¸˘a ˆınchis˘a, iar pentru
K = −1 spat ¸iul este de curbur˘a negativ˘a ¸si spat ¸iul Σ se va numi deschis.
Mai exact, ˆın cazul K = 0, dσ
2
= dr
2
+r
2
dΩ
2
= (dx
1
)
2
+(dx
2
)
2
+(dx
3
)
2
,
adic˘a este metrica uzal˘a, spat ¸iul fiind local euclidian.
Pentru K = 1, eventual notˆand r = sin α se obt ¸ine metrica sferei S
2
.
Pentru K = −1, dσ
2
este de curbur˘a negativ˘a , izometric spre exemplu
cu pseudosfera (titirezul).
Calculul simbolilor lui Christoffel ¸si apoi a tensorului lui Ricci pentru
metrica R-W (4.7.0.4) ne d˘a:
S
00
= −3
¨ a
a
; S
11
=
a¨ a + 2˙ a
2
+ 2K
1 −Kr
2
(4.7.0.5)
S
22
= r
2
(a¨ a + 2˙ a
2
+ 2K) ; S
33
= S
22
sin
2
θ
ρ =
6
a
2
(a¨ a + ˙ a
2
+ 1)
unde ˙ a = da/dx
0
, ¨ a = d
2
a/dx
02
.
Deoarece Universul nu este gol nu ne intereseaz˘a solut ¸ii Einstein ˆın vid.
Tensorul energie-impuls pentru Univers se accept˘a a fi analog cu cel al unui
fluid perfect, adic˘a de forma( a doua ipotez˘a Einstein):
T
ij
= (p + ρ)U
i
U
j
+ pg
ij
(4.7.0.6)
4.7. ELEMENTE DE COSMOLOGIE. 105
unde ρ este densitatea de energie a fluidului, p presiunea ,¸si U
i
cvadivectorul
vitez˘a al fluidului perfect, raportat la un reper. Pentru simplitate se poate
schimba reperul astfel ˆıncˆat U
i
= (1, 0, 0, 0) ¸si deci :
T
ij
=
_
_
_
_
ρ 0 0 0
0
0 pg
αβ
0
_
_
_
_
(4.7.0.7)
Ridicˆand indicii obt ¸inem c˘a T
j
i
= diag(ρ, −p, −p, −p) ¸si T = T
i
i
= ρ−3p.
Acum trebuie verificat˘a legea conserv˘arii energiei ∇
k
T
k
i
= 0. Un calcul direct
ne arat˘a c˘a aceasta nu se verific˘a ˆıntodeauna, spre exemplu pentru i = 0.
Apare necesitatea de a impune condit ¸ii asupra lui p ¸si q ce determin˘a starea
fluidului. O condit ¸ie convenabil˘a este atunci cˆand cele dou˘a m˘arimi sunt
proport ¸ionale, p = wρ , numit˘a ecuat ¸ie de stare.
Dac˘a w = 0 se obt ¸in a¸sa-numitele “zone materiale” ale universului, pre-
siunea fiind neglijabil˘a ˆın raport cu densitatea.
Alt caz important este atunci cˆand w =
1
3
, pentru care se obt ¸in “zonele
de radiat ¸ie”. Se arat˘a c˘a ˆın acest caz (4.7.0.6) ne conduce la tensorul energie
impuls al electromagnetismului.
Exist˘a ¸si alte situat ¸ii ˆın care legea conserv˘arii energiei se verific˘a. Pentru
aceste solut ¸ii ecuat ¸iile cosmologice ale lui Einstein (4.3.0.3) sunt:
E
ij
+ Λg
ij
= 8πGT
ij
(4.7.0.8)
Aceste ecuat ¸ii pot fi interpretate ¸si ca ecuat ¸ii necosmologice cu tensorul
energie-impuls
vid
T
ij
=
Λ
8πG
g
ij
. Din (4.7.0.6) observ˘am c˘a acest caz este tocmai
p = −q =
Λ
8πG
, ¸si deci corespunde st˘arii w = −1,pentru p ¸si q constante.
ˆ
In
acest caz se zice c˘a Universul este “dominat de vid”.
Ecuat ¸iile cosmologice ale lui Einstein pot fi srise ¸si sub urm˘atoarea form˘a
echivalent˘a:
S
ij
= 8πG(T
ij

1
2
Tg
ij
) (4.7.0.9)
Pentru i = j = 0, din (4.7.0.5) ¸si (4.7.0.9) obt ¸inem :
−3¨ a
a
= 4πG(ρ + 3p),
iar pentru i = j = 1, 2, se obt ¸ine :
¨ a
a
+2(
˙ a
a
)
2
+2
K
a
2
= 4πG(ρ −p). Eliminˆand
¨ a
a
din acestea , rezult˘a urm˘atoarele ecuat ¸ii :
¨ a
a
=
−4πG
3
(ρ + 3p) ; (
˙ a
a
)
2
=
8πG
3
ρ −
K
2
a
2
(4.7.0.10)
106 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
numite ecuat ¸iile lui Friedmann. Solut ¸iile acestor ecuat ¸ii introduse ˆın (C.4)
ne d˘a Universul Friedman-Robertson-Walker (FRW).
ˆ
In asrofizic˘a este cuoscut˘a ideia lui Huble privind expansiunea Universu-
lui. Am precizat c˘a a este o funct ¸ie de timp. Huble leag˘a aceast˘a expansi-
une de parametrul H =
˙ a
a
, numit parametrul Huble. Asupra valorii acestui
parametru la momentul actual este o problem˘a destul de controversat˘a. Alt
parametru important, parametrul de decelare, este q = −
a¨ a
˙ a
2
.
Pentru ρ =
3H
2
8πG
ˆın a doua ecuat ¸ie Friedmann se obt ¸ine a¸sa-numita densi-
tate critic˘a, ρ
crt.
. Not˘am cu Ω =
8πG
3H
2
ρ ¸si din ecuat ¸iile Friedmenn obt ¸inem c˘a
Ω −1 =
K
H
2
a
2
.
Dac˘a ρ < ρ
crt.
, atunci Ω < 1, deci K = −1, Univers descis,
Dac˘a ρ > ρ
crt.
, atunci Ω > 1, deci K = 1, Univers ˆınscis,
Dac˘a ρ = ρ
crt.
, atunci Ω = 0, deci K = 0, Univers plat.
Exist˘a un caz singular al ecuat ¸iilor Friedmann, a = 0, numit Big Bang.
Acesta este interpretat ca punct de creare a Universului dintr-o stare sin-
gular˘a ¸si nicidecum, ceea ce ar putea interpreta cineva , ca fiind explozia
Universului. Densitatea Universului devine arbitrar˘a atunci cˆand a → 0,
teoria FRW ne fiind aplicabil˘a.
Se pune problema integr˘arii ecuat ¸iilor Friedmann. Vom discuta acest
lucru ˆın urm˘atoarele situat ¸ii particulare:
1) Universul este masic(p = 0) ¸si c =
8πG
3
ρa
3
= const. Faptul c˘a p = 0
presupune c˘a fluidul este perfect, numit ¸si praf cosmic. Din (4.7.0.10) se
obt ¸in solut ¸ii de forma:
-pentru K = −1
a =
c
2
(chα −1)
t =
c
2
(shα −ϕ)
α ∈ R, parametru,
-pentru K = 0
a = (
9c
4
)
1
3
t
2
3
-pentru K = 1
a =
c
2
(1 −cos α)
t =
c
2
(α −sin θ)
4.7. ELEMENTE DE COSMOLOGIE. 107
2)
ˆ
In cazul zonei de radiat ¸ie, ρ = 3p, ¸si ˜ c =
8πG
3
ρa
4
= const se obt ¸in
solut ¸iile
-pentru K = −1
a =

˜ c[ (1 +
x
0

˜ c
)
2
−1]
1
2
-pentru K = 0
a = (4˜ c)
1
4
(x
0
)
1
2
-pentru K = 1
a =

˜ c[1 −(1 −
x
0

˜ c
)
2
]
1
2
3) Pentru Universuri ce nu depind explicit de Λ, deci p ¸si q sunt constante,
se obt ¸in solut ¸iile:
-pentru K = −1, Λ < 0
a =
_
−3
Λ
sin(x
0
_
−Λ
3
) (4.7.0.11)
-pentru K = −1, Λ > 0
a =
_
3
Λ
sh(x
0
_
Λ
3
) (4.7.0.12)
-pentru K = 0, Λ > 0
a = e
±x
0

Λ
3
(4.7.0.13)
-pentru K = 1, Λ > 0
a =
_
3
Λ
ch(x
0
_
Λ
3
) (4.7.0.14)
Cazurile Λ > 0 determin˘a a¸sa-numitul spat ¸iu de Sitter, iar cazul Λ < 0
se nume¸ste spat ¸iu anti-de Sitter.
Asupra interpret˘ari fizico-filozofice a ipotezelor Cosmologiei relativiste se
poate consulta [17]
Cazul spat ¸iului de Sitter a fost intuit de Einstein, cazul anti-de Sitter s-a
analizat dup˘a ani ’50 ¸si reclam˘a prezent ¸a unor densit˘at ¸i de energie negative.
Exist˘a mai multe concepte despre acest caz, printre acestea fiind ¸si cel de vid
degenerat care implic˘a luarea ˆın calcul a unor Lagrangieni ¸si Hamiltonieni
complexi ce descriu ecuat ¸iile de mi¸scare (aplict ¸ii vom vedea ˆın finalul acestei
lucr˘ari ).
108 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITAT¸ IEI.
Capitolul 5
Teorii gravitat ¸ionale
dependente de direct ¸ie
ˆ
In aproape un secol de existent ¸˘a, teoria relativit˘at ¸i a cunoscut numeroase
extideri ¸si ˆın acela¸si timp contest˘ari datorate faptului c˘a nu g˘ase¸ste solut ¸ii la
noile probleme ale fizici teoretice, ˆın special cele ap˘arute ˆın mecanica cuantic˘a
sau fizica particulelor elementare.
Scopul acestui capitol este de a prezenta o extensie interesant˘a a ecuat ¸iilor
lui Einstein la spat ¸iimai generale decˆat variet˘atea spat ¸io-temporal˘a. Este
vorba de spat ¸iile Finsler sau Lagrange modelate pe fibratul tangent la o va-
rietate ¸si dotate cu metrici ce depind nu numai de punct ci ¸si de direct ¸ie
(vitez˘a), spat ¸ii intens studiate de geometri ˆın special ˆın a doua parte a sec-
olului.
ˆ
In acest domeniu ¸scoala romˆaneasc˘a de geometrie are rezultate re-
marcabile ([28],[29],...), noi facem aici doar o init ¸iere ˆın aceste teorii.
ˆ
Inainte de a face aceast˘a init ¸iere ˆın teoria Finslerian˘a a spat ¸iului ¸si timpu-
lui am dori s˘a prezent˘am un exemplu ce ilustreaz˘a destul de bine necesitatea
unor astfel de teorii.
ˆ
In spat ¸ilul Mnkowski accelerat ¸ia proprie a unei particule (cvadriacelerat ¸ia)
era dat˘a de u
i
=
d
2
x
i

2
=
du
i

, i = 0, 1, 2, 3, ¸si deci m˘arimea sa este w
2
=
η
ij
w
i
w
j
.
ˆ
In spat ¸iul curb al lui Einstein, ds
2
= g
ij
dx
i
dx
j
, accelerat ¸ia prorie a
particulei se va calcula potrivit principiului de covariant ¸˘a (Cap.II, ¸2.3) dup˘a
formula
w
2
= g
ij
∇u
i
ds
∇u
j
ds
(5.0.0.1)
unde u
i
=
dx
i
ds
este viteza relativist˘a a particulei iar
∇u
i
ds
este derivata sa
109
110CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT¸ IONALE DEPENDENTE DE DIRECT¸ IE
covariant˘a:
∇u
i
ds
=
du
i
ds
+ Γ
i
jk
u
j
u
k
(5.0.0.2)
Am v˘azut c˘a deplasarea ˆın cˆamp gravitat ¸ional a particulei libere(deci ˆın
absent ¸a altor fort ¸e decˆat cea gravitat ¸ional˘a) se face pe geodezic˘a, accelerat ¸ia
proprie fiind nul˘a.
ˆ
In prezent ¸a altor fort ¸e aceasta nu se mai ˆıntˆampl˘a , teoria
general˘a a relativit˘at ¸ii poate preciza doar ceva legat de valoarea maxim˘a a
acestei accelerat ¸ii, ea fiind limitat˘a la([11]):
a
0
= 2πα
_
c
7
G
(5.0.0.3)
unde este constanta lui Planck, G constanta gravitat ¸ional˘a ¸si α < 1 este
o m˘arime ce depinde de densitatea extern˘a ¸si radiat ¸ie (ea apare ˆın special
ˆın noile teorii string). Avem deci c˘a w
2
≤ a
0
,condit ¸ie ce se traduce t ¸inˆand
seam˘a de expresia lui w prin faptul c˘a urm˘atoarea form˘a p˘atratic˘a este pozitiv
definit˘a[11]:

2
= g
ij
dx
i
dx
j
+ ρ
2
0
_
du
i
+ Γ
i
kh
u
k
dx
h
_ _
du
j
+ Γ
j
lm
u
l
dx
m
_
≥ 0 (5.0.0.4)
unde ρ
0
= c
2
/a
0
.
Privit˘a altfel aceast˘a metric˘a Brandt este de fapt ˆıntr-un spat ¸iu cu opt
dimensiuni, un punct fiind caracterizat de (x
i
, u
i
) , i = 0, 1, 2, 3 , unde u
i
=
dx
i
/ds sunt componentele vitezei proprii tangent˘a la varietatea spat ¸io-temporal˘a.
Prin urmare, metrica dσ
2
este definit˘a pe spat ¸iul tangent la varietatea spat ¸io-
temporal˘a, dσ
2
= G
ab
(x
i
, u
i
)dz
a
dz
b
, unde z
a
ia valorile x
i
¸si u
i
.
Studiul geometriei fibratului tangent la o varietate comport˘a unele di-
ficult˘at ¸i, de aceea ˆın paragraful urm˘ator vom face o prezentare pe scurt a
acestei geometrii. Ea este un caz particular al geometriei unui fibrat vecto-
rial. Pentru detalii se pot consulta excelentele monografii [28][29]
5.1 Geometria fibratului tangent TM.
S˘a consider˘am M o varietate diferent ¸iabil˘a, real˘a, n−dimensional˘a, (U, ϕ) o
hart˘a local˘a ˆın punctul x = (x
i
) , i = 1, n. Un vector tangent X
x
la varietate
se descompune dup˘a baza natural˘a X
x
= y
i ∂
∂x
i
. Dac˘a (x
i
) sunt coordonatele
lui x ˆın alt˘a hart˘a local˘a, x
i
= x
i
(x), atunci baza natural˘a a lui T
x
M se
schimb˘a cu matricea Jacobi a transform˘ari, adic˘a

∂x
i
=
∂x
j
∂x
i

∂x
j
. Reuniunea
5.1. GEOMETRIA FIBRATULUI TANGENT TM. 111
spat ¸iilor tangente TM = ∪
x
T
x
M determin˘a o structur˘a de fibrat vectorial
π : TM →M, numit fibratul tangent la varietatea M.
Orice fibrat vectorial poate fi dotat cu o structur˘a de varietate diferent ¸iabil˘a
2n−dimensional˘a, un punct de pe varietatea TM fiind caracterizat ˆıntr-o
hat˘a local˘a de coordonatele sale u = (x
i
, y
i
) , unde (y
i
)sunt componentele
unui vector din spat ¸iul tangent T
x
M.
Geometria pe care dorim s˘a o dezvolt˘am este geometria variet˘at ¸ii TM.
Schimb˘ arile de h˘art ¸i locale pe M vor determina urm˘atoarele schimb˘ari de
coordonate pe TM :
x
i
= x
i
(x) (5.1.0.1)
y
i
=
∂x
i
∂x
j
y
j
; rang
_
∂x
i
∂x
j
_
= n
Vectorii tangent ¸i ˆın u = (x, y)din spat ¸iul tangent T
u
(TM) se vor de-
scompune dup˘a baza natural˘a
_

x
i
,

∂y
i
_
, iar schimb˘arile acesteia se fac cu
matricea Jacobi a transform˘arii (5.1.0.1), adic˘a:

∂x
i
=
∂x
k
∂x
i

∂x
k
+

2
x
k
∂x
i
∂x
j
y
j

∂y
k
(5.1.0.2)

∂y
i
=
∂x
k
∂x
i

∂y
k
A¸sa cum observ˘am din (5.1.0.2) aceste schimb˘ari au un caracter neliniar,
vectorii

∂x
i
schimbˆandu-se cu derivatele de ordinul al doilea, fapt ceˆıngreuneaz˘a
considerabil calculele. Solut ¸ii pentru rezolvarea acestei dificult˘at ¸i sunt de mai
mult˘a vreme, dar abia ˆın ultimi 30 de ani a ap˘arut clar˘a ideia de conexiune
neliniar˘a, care ˆınlocuie¸ste vectorii

∂x
i
cu alt ¸ii ce se schimb˘a simplu ca ¸si

∂y
i
,
obt ¸inˆandu-se o a¸sa numit˘a baz˘a adaptat˘a conexiuni neliniare pe TM.
Pe scurt aceast˘a ideie const˘a ˆın urm˘atoarele. Fie V (TM) = Ker π

fi-
bratul vertical, adic˘a fibratul ce reune¸ste distribut ¸iile verticale V
u
(TM) gen-
erate local de
_

∂y
i
_
i=1,n
.
O conexiune neliniar˘a este determinat˘a de un subfibrat suplementar lui
V (TM) ˆın T(TM), numit subfibrat orizontal, ¸si deci T(TM) = H(TM) ⊕
V (TM).
ˆ
In fiecare distribut ¸ie orizontal˘a H
u
(TM) s˘a consider˘am o baz˘a no-
tat˘a
_
δ
δx
i
_
i=1,n
care, evident, se va descompune dup˘a ∂/∂x
i
¸si ∂/∂y
i
, adic˘a:
δ
δx
i
=

∂x
i
−N
j
i

∂y
j
(5.1.0.3)
112CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT¸ IONALE DEPENDENTE DE DIRECT¸ IE
unde N
j
i
(x, y) sunt funct ¸ii, numite coeficient ¸ii conexiunii neliniare.
ˆ
In continuare s˘a cerem ca aceast˘a baz˘a δ/δx
i
,pe care o vom numi adaptat˘a
conexiuni neliniare , s˘a verifice urm˘atoarea regul˘a de transformare:
δ
δx
i
=
∂x
j
∂x
i
δ
δx
j
(5.1.0.4)
Aceasta impune ca funct ¸iile N
i
j
s˘a verifice urm˘atoarele reguli de schimbare
ce rezult˘a u¸sor t ¸inˆand cont de (5.1.0.2):
∂x
j
∂x
i
N
k
j
=
∂x
k
∂x
j
N
j
i


2
x
k
∂x
i
∂x
j
y
j
(5.1.0.5)
ˆ
In baza adaptat˘a
_
δ
δx
i
,

∂x
i
_
din T
u
(TM) lucrurile se simplific˘a consider-
abil, sem˘anˆand cu cele binecunoscute din spat ¸iul T
x
M.
Desigur, problema principal˘a r˘amˆane g˘asirea unei conexiuni neliniare
(adic˘a de fapt coeficient ¸ii s˘ai N
i
j
) care s˘a fie direct legat˘a de geometria
spat ¸iului respectiv.
ˆ
In unele cazuri particulare (spat ¸iile Finsler, spat ¸iile La-
grange) aceasta este posibil. La modul general, dac˘a pe varietatea M este
dat˘a o conexiune liniar˘a ∇ cu coeficient ¸ii de conexiune Γ
i
jk
(x), atunci putem
verifica u¸sor c˘a :
N
i
j
(x, y) = Γ
i
kj
(x)y
k
(5.1.0.6)
satisfac (5.1.0.5) ¸si deci determin˘a o conexiune neliniar˘a.
ˆ
In geometria variet˘at ¸ilor diferentiabile lucr˘am cu ni¸ste obiecte mai gen-
erale decˆat vectorii, numite tensori.
ˆ
In cazul variet˘at ¸i TM nu toate obiectele
geometrice vor avea acea regul˘a “liniar˘a” de transformare (1.1.2.5). Totu¸si
cele ce se transform˘a ca ¸si tensorii de pe varietatea M o s˘a le numimd−tensori
(tensori distin¸si ˆın terminologia lui R.Miron).
Pentru astfel de obiecte geometrice, d−tensorii, este important s˘a intro-
ducem derivarea lor covariant˘a ¸si rezultatul s˘a fie tot un d−tensor. Aceasta a
condus la not ¸iunea de d−conexiune liniar˘a, ea definindu-se ca fiind o conex-
iune liniar˘a de varietatea TM, D : χ(TM) χ(TM) →χ(TM) ce p˘astreaz˘a
distribut ¸iile determinate de o conexiune neliniar˘a dat˘a, adic˘a vD
X
(hY ) =
hD
X
(vY ) = 0, unde v ¸si h sunt proiectori pe cele dou˘a distribut ¸ii: vertical˘a
¸si orizontal˘a.
Exist˘a mai multe caracteriz˘ari pentru o d−conexiune liniar˘a ([28]). O
d−conexiune liniar˘a va fi cunoscut˘a local dac˘a se d˘a act ¸iunea sa asupra bazei
5.1. GEOMETRIA FIBRATULUI TANGENT TM. 113
adaptate:
D δ
δx
k
δ
δx
j
=
1
L
i
jk
δ
δx
i
; D δ
δx
k

∂y
j
=
2
L
i
jk

∂y
i
(5.1.0.7)
D ∂
∂y
k
δ
δx
j
=
1
C
i
jk
δ
δx
i
; D ∂
∂y
k

∂y
j
=
2
C
i
jk

∂y
i
Dac˘a
2
L
i
jk
=
∂N
i
k
∂y
j
¸si
1
C
i
jk
= 0, conexiunea se spune c˘a este de tip Berwald.
D determin˘a o derivare orizontal˘a D
h
X
Y = D
hX
Y ¸si una vertical˘a D
v
X
Y =
D
vX
Y, funct ¸iile
1
L
i
jk
¸si
2
L
i
jk
sunt coeficient ¸i derivari orizontale iar
1
C
i
jk
¸si
2
C
i
jk
sunt coeficient ¸i derivari verticale.
ˆ
In continuare vom mai utiliza abrevierile δ
k
=
δ
δx
k
¸si
˙

k
=

∂y
k
, notat ¸ia ∂
k
r˘amˆanˆand pentru

∂x
k
.
Din punctul de vedere al obiectelor ce le reprezint˘a, putem spune c˘a
1
L
i
jk
¸si
2
L
i
jk
au aceea¸si regul˘a de schimbare la 5.1.0.2, nefiind d−tensori, ˆın
timp ce
1
C
i
jk
¸si
2
C
i
jk
sunt exemple de d−tensori de tip (1,2). Prin urmare
se ridic˘a ˆıntrebarea fireasc˘a ˆın ce condit ¸ii aceste perechi de obiecte ar coin-
cide:
1
L
i
jk
=
2
L
i
jk
= L
i
jk
¸si
1
C
i
jk
=
2
C
i
jk
= C
i
jk
. S¸i aici r˘aspunsul poate fi dat ˆın diverse
variante, d−conexiunea liniar˘a numindu-se ˆın acest caz N−conexiune liniar˘a
(sau conexiune normal˘a). Dac˘a consider˘am structurile aproape tangente re-
ciproce una ateia F ¸si F

, F
2
= F
∗2
= 0, date local (dar global deinite)
de:
F(δ
k
) =
˙

k
; F(
˙

k
) = 0 ; F


k
) = 0 ; F(
˙

k
) = δ
k
atunci D este N−conexiune liniar˘a dac˘a ¸si numai dac˘a DF = DF

= 0,
([35]).
ˆ
In continuare este de preferat s˘a lucr˘am cu N−conexiuni liniare
caracterizate doar de coeficient ¸i
_
L
i
jk
, C
i
jk
_
pentru o conexiune neliniar˘a N
i
j
fixat˘a.
Derivarea unui d−tensor W
...i....
...j....
ˆın raport cu o N−conesiune liniar˘a de-
termin˘ a o derivare orizontal˘a ¸si una vertical˘a, notate respectiv cu W
...i....
...j....|k
¸si
W
...i....
...j...k
dup˘a cum urmeaz˘a:
W
...i....
...j....|k
=
δW
...i....
...j....
δx
k
+

L
i
hk
W
...h....
...j....

L
h
jk
W
...i....
...h....
W
...i....k
...j....k
=
∂W
...i....
...j....
∂y
k
+

C
i
hk
W
...h....
...j....

C
h
jk
W
...i....
...h....
114CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT¸ IONALE DEPENDENTE DE DIRECT¸ IE
Calculul cro¸setelor bazei adaptate ne d˘a :

j
, δ
k
] = −R
i
jk
˙

i
; unde R
i
jk
= δ
j
(N
i
k
) −δ
k
(N
i
j
) (5.1.0.8)
_
δ
j
,
˙

k
_
=
˙

k
(N
i
j
)
˙

i
; si
_
˙

j
,
˙

k
_
= 0
Astfel c˘a torsiunea T(X, Y ) = D
X
Y −D
Y
X −[X, Y ] a unei d−conexiuni
liniare d va avea urm˘atoarele 5 componente nenule, descompuse dup˘a X ¸siY
orizontali sau verticali:
hT(δ
k
, δ
j
) = T
i
jk
δ
i
; vT(δ
k
, δ
j
) = R
i
jk
˙

i
(5.1.0.9)
hT(
˙

k
, δ
j
) = C
i
jk
δ
i
; vT(
˙

k
, δ
j
) = P
i
jk
˙

i
vT(
˙

k
,
˙

j
) = S
i
jk
˙

i
unde T
i
jk
=
1
L
i
jk

1
L
i
kj
; P
i
jk
=
˙

k
(N
i
j
)−
2
L
i
kj
; S
i
jk
=
2
C
i
jk

2
C
i
kj
.
Cu totul analog se scriu componentele curburii unei d−conexiuni liniare
R(X, Y )Z = D
X
D
Y
Z − D
Y
D
X
Z − D
[X,Y ]
Z, singurele componente nenule
fiind:
R(δ
k
, δ
j

l
=
1
R
i
ljk
δ
i
; R(δ
k
, δ
j
)
˙

l
=
2
R
i
ljk
˙

i
(5.1.0.10)
R(
˙

k
, δ
j

l
=
1
P
i
ljk
δ
i
; R(
˙

k
, δ
j
)
˙

l
=
2
P
i
ljk
˙

i
R(
˙

k
,
˙

j

l
=
1
S
i
ljk
δ
i
; R(
˙

k
,
˙

j
)
˙

l
=
2
S
i
ljk
˙

i
unde:
α
R
i
jkl
= δ
l
α
L
i
jk
−δ
k
α
L
i
jl
+
α
L
h
jk
α
L
i
hl

α
L
h
jl
α
L
i
hk
+
α
C
i
jh
R
h
kl
α
P
i
jkl
=
˙

l
α
L
i
jk

α
C
i
jl|k
+
α
C
i
jh
P
h
kl
; α = 1, 2
α
S
i
jkl
=
˙

l
α
C
i
jk

˙

k
α
L
i
jl
+
α
C
h
jk
α
C
i
hl

α
C
h
jl
α
C
i
hk
Identit˘at ¸ile lui Ricci ¸si Bianchi se scriu ˆın baza adaptat˘a separˆand p˘art ¸ile
orizontale ¸si verticale.
ˆ
In cazul particular al N−conexiunilor liniare curburile vor fi ˆın num˘ar de
trei distincte, torsiunile r˘amˆanˆand tot cinci.
Pentru a ajunge la ceea ce ne intereseaz˘a -ecuat ¸ii Einstein, este nevoie
de existent ¸a unei structuri metrice pe TM exprimat˘a relativ la o conexiune
neliniar˘a fixat˘a.
5.1. GEOMETRIA FIBRATULUI TANGENT TM. 115
S˘a consider˘am G un cˆamp tensorial de tip (0, 2) pe TM, simetric, nede-
generat ¸si de signatur˘a constant˘a, aceasta referindu-se la forma p˘atratic˘a
G(u) : T
u
(TM) T
u
(TM) → R. Perechea (TM, G) se va numi structur˘a
metric˘a pe TM.
ˆ
In raport cu baza natural˘a
_

∂x
i
,

∂y
i
_
, Gva admite matricea 2n−dimensional˘a
simetric˘a ¸si inversabil˘a:
G =
_
G
ij
˜
G
ij
˜
G
ij
H
ij
_
unde G
ij
= G(

∂x
i
,

∂x
j
) ;
˜
G
ij
= G(

∂x
i
,

∂y
j
) ¸si H
ij
= G(

∂y
i
,

∂y
j
).
A¸sa cum se arat˘a ˆın [28], dac˘a (H
ij
) este matrice inversabil˘a cu invesa
(H
ij
), atunci exist˘a o conexiune neliniar˘a N
j
i
pentru care G(hX, V Y ) =
0, ∀X, Y ∈ χ(TM), ea fiind dat˘a de :
N
j
i
=
˜
G
ik
H
jk
(5.1.0.11)
Structura metric˘a se descompune atunci ˆın :
G(X, Y ) = hG(hX, hY ) + vG(vX; vY )
adic˘a local ˆın raport cu baza dual˘a bazei adaptate
_
δ
k
,
˙

k
_
, notat˘a
_
dx
k
, δy
k
= dy
k
+ N
k
j
dx
j
_
, metrica G se scrie:
G = g
ij
(x, y)dx
i
⊗dx
j
+ h
ij
(x, y)δy
i
⊗δy
j
(5.1.0.12)
Componentele orizontale, respectiv verticale g
ij
¸si h
ij
sunt d−tensori ¸si
ˆın general nu sunt egale.
Reciproc , fixˆand o conexiune neliniar˘a N
i
j
¸si doi d−tensori de tip (0, 2)
, simetrici ¸si nedegenerat ¸i g
ij
(x, y) ¸si h
ij
(x, y) pe TM atunci (5.1.0.12) ne
furnizeaz˘a o structur˘a metric˘a pe TM ˆın raport cu care distribut ¸iile sunt
ortononale.
Od−conexiune liniar˘a D se nume¸ste metric˘a dac˘a (D
X
G)(Y, Z) = XG(Y, Z)−
G(D
X
Y, Z) −G(Y, D
X
Z) = 0, adic˘a g
ij|k
= h
ij|k
= g
ijk
= h
ijk
= 0
S˘a facem urm˘atoarele notat ¸ii:
c
L
i
jk
=
1
2
g
im
_
δg
mk
δx
j
+
δg
jm
δx
k

δg
jk
δx
m
_
(5.1.0.13)
c
C
i
jk
=
1
2
h
im
_
∂h
mk
∂y
j
+
∂h
jm
∂y
k

∂h
jk
∂y
m
_
116CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT¸ IONALE DEPENDENTE DE DIRECT¸ IE
Conform cu [28], dac˘a
0
D
= (
01
L
i
jk
,
02
L
i
jk
,
01
C
i
jk
,
02
C
i
jk
) este o d−conexiune liniar˘a
fixat˘a ¸si
0
[,
0
| derivarile orizontale , respectiv verticale ˆın raport cu
0
D
, atunci:
1
L
i
jk
=
c
L
i
jk
;
2
L
i
jk
=
02
L
i
jk
+
1
2
h
il
h
jl
0
|k
(5.1.0.14)
2
C
i
jk
=
c
C
i
jk
;
1
C
i
jk
=
01
C
i
jk
+
1
2
g
il
g
jl
0
k
este o d−conexiune metric˘a ˆın raport cu G cu hT(hX, hY ) = vT(vX, vY ) =
0.
Desigur
0
D
poate fi chiar ¸si o conexiune de tip Berwald, particularizarea
constˆand ˆın faptul c˘a ˆın (5.1.0.14)
02
L
i
jk
=
∂N
i
k
∂y
j
¸si
01
C
i
jk
= 0.
ˆ
In [28] sunt precizate ¸si alte tehnici de a obt ¸ine d−conexiuni liniare met-
rice, eventual pentru care torsiunile s˘a aib˘a o form˘a prescris˘a, lucru important
ˆın teoria relativit˘at ¸ii.
Cazuri particulare de structuri metrice pot fi urm˘atoarele:
1) h−riemannian˘a, pentru care g
ij
(x, y) = g
ij
(x)
2) v−riemannian˘a, pentru care h
ij
(x, y) = h
ij
(x)
3) (h, v) −riemannian˘a
4) v−local Minkowski, pentru care h
ij
(x, y) = h
ij
(y).
Pentru cazurile 1),2),3) o conexiune neliniar˘a funct ¸ie numai de metric˘a se
poate obt ¸ine din (5.1.0.6), unde Γ
i
jk
(x) sunt simboli lui Christoffel ai metricii
h−, v−riemanniene.
ˆ
In cazul local Minkowski se pot alege h˘art ¸i locale ˆın care
N
i
j
= 0 ¸si deci baza adaptat˘a δ
k
coincide cu cea natural˘a ∂/∂x
k
.
Un alt aspect important ar fi caracterizarea acelor structuri metrice pe
TM pentru care g
ij
= h
ij
. Un r˘aspuns este urm˘atorul([35]): Structura met-
ric˘a G dat˘a de (5.1.0.12) are g
ij
= h
ij
dac˘a ¸si numai dac˘a (TM, G, F) este
o structur˘a metric˘a apoape tangent˘a, adic˘a G(vX, hY ) = 0, G(FX, FY ) =
G(hX, hY ), unde F este structura tangent˘a natural˘a definit˘a ˆın baza adap-
tat˘a ca mai sus.
Am v˘azut c˘a putem caracteriza N-onexiunile liniare cu ajutorul lui F
¸si F

. Fie
0

conexiunea Levi-Civita a metricii G pe TM, N
i
j
o conexiune
neliniar˘a ˆın raport cu care distribut ¸iile sunt ortogonale ¸si G = g
ij
(x, y)dx
i

dx
j
+ g
ij
(x, y)δy
i
⊗ δy
j
exprimarea local˘a a structuri metrice( numit˘a liftul
5.2. ECUAT¸ II EINSTEIN PE TM. 117
Sasaki al lui g
ij
). Atunci o N−conexiune liniar˘a metric˘a ˆın raport cu G este:
c
DX
Y =
0
∇X
Y + v(
0

v)Y + F

(
0
∇X
F)Y
ce are drept coeficient ¸i de conexiune tocmai pe (
c
L
i
jk
,
c
C
i
jk
).
5.2 Ecuat ¸ii Einstein pe TM.
S˘a consider˘am TM dotat cu o structur˘a metric˘a G¸si o conexiune neliniar˘a N
i
j
ˆın raport cu care distribut ¸iile sunt ortogonale, G scriindu-se ca ˆın (5.1.0.12).
Fix˘ am o d−conexiune liniar˘a Dˆın raport cu G, eventual una cu h(h, h)−
¸si v(v, v)−torsiuni prescrise.
ˆ
In raport cu D putem efectua deriv˘arile orizontale ¸si verticale, s˘a scriem
tensorii de curbur˘a, tensorii lui Ricci, scalrul lui Ricci, toate ˆın reperele
adaptate conexiuni neliniare ¦X
α
¦ =
_
δ
δx
i
,

∂y
i
_
, α = 1, 2n. Pentru a face
distinct ¸ie asupra lui X
α
vom nota cu X
i
dac˘a este
δ
δx
i
i = 1, n ¸si cu X
a
dac˘a
este

∂y
a
, a = 1, n.
Din (5.1.0.8) deducem cu u¸surint ¸˘a componentele w
γ
αβ
ale cro¸setului [X
α
, X
β
] =
w
γ
αβ
X
γ
a dou˘a cˆampuri adaptate, iar din (5.1.0.9) componentele T
γ
αβ
ale tor-
siuni T(X
β
, X
α
) = T
γ
αβ
X
γ
. Analog (5.1.0.10) ne d˘a componentele R
δ
αβγ
ale
curburii R(X
γ
, X
β
)Z
α
= R
δ
αβγ
X
δ
. Tensorul lui Ricci ˆın reperele adaptate
¦X
α
¦ are componentele:
S
ij
= R
k
ikj
= R
ij
; S
ia
=
1
P
k
ika
=
1
P
ia
(5.2.0.1)
S
aj
=
2
−P
b
ajb
; S
ab
=
2
S
c
acb
=
2
S
ab
Calculul scalarului de curbur˘a ρ = G
αβ
S
αβ
ne d˘a ρ = ρ
1

2
, unde ρ
1
= g
ij
R
ij
¸si ρ
2
= h
ab
S
ab
.
Cu aceast˘a preg˘atire putem scrie formal ecuat ¸iile lui Einstein pe TM
pentru d−conexiunea liniar˘a D :
S
αβ

1
2
ρG
αβ
= χT
αβ
(5.2.0.2)
unde T
αβ
sunt componentele tensorului energie-impuls.
118CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT¸ IONALE DEPENDENTE DE DIRECT¸ IE
ˆ
In reperele adaptate, ecuat ¸iile (5.2.0.2)se traduc prin ecuat ¸iile:
R
ij

1
2
ρg
ij
= χT
ij
(5.2.0.3)
S
ab

1
2
ρh
ab
= χT
ab
1
P
ia
= χT
ia
21
P
ai
= −χT
ai
Cˆateva observat ¸ii se cuvin f˘acute asupra acestui sistem de ecuat ¸ii Einstein
pe TM.
1) Deoarece d−conexiunea liniar˘a D nu este f˘ar˘a torsiuni, cu toate c˘a este
metric˘a (deci nu este conesiunea riemannian˘a), tensorul lui Einstein E
αβ
=
S
αβ

1
2
ρG
αβ
nu are neap˘arat divergent ¸a nul˘a ,a¸sa cum se ˆıntˆampla pentru
conexiunea riemannian˘a. Pentru ca legea conserv˘arii energiei D
X
α
E
α
β
= 0 s˘a
fie verificat˘a va trebui s˘a impunem:
D
X
α
_
S
α
β

1
2
ρδ
β
α
_
= 0 (5.2.0.4)
condit ¸ie ce se traduce ˆın reperele adaptate prin:
_
R
i
j

1
2
ρδ
i
j
_
|i

2
P
a
ja
= 0 (5.2.0.5)
_
S
a
b

1
2
ρδ
a
b
_
a
+
1
P
i
b|i
= 0
unde R
i
j
= g
ia
R
kj
, S
a
b
= h
ac
S
cb
,
1
P
i
b
= g
ij
1
P
jb
,
2
P
a
j
= h
ab
2
P
bj
.
Tot legea conserv˘arii cnergiei presupune ca divergent ¸a tensorului energie-
impuls s˘a se anuleze, D
X
α
T
α
β
= 0, din care rezult˘a c˘a:
T
i
j|i
+T
a
ja
= 0 ; T
i
a|i
+T
a
ba
= 0 (5.2.0.6)
2) Sistemul (5.2.0.5) cont ¸ine (2n)
2
ecuat ¸ii cu simetriile respective, iar
necunoscute sunt : N
i
j
, g
ij
, h
ij
¸si, eventual, torsiunile T
i
jk
, S
a
bc
care pot fi
nule dac˘a se consider˘a D dat˘a de (5.1.0.14). Deci necunoscute sunt ˆın num˘ar
de n
2
+n(n +1) +n
2
(n −1),deci mai mare decˆat cel al ecuat ¸iilor, fapt ce d˘a
un grad mai mare de libertate ˆın alegerea solut ¸iilorecuat ¸iilor Einstein.
5.3. SPAT¸ II FINSLER. SPAT¸ II LAGRANGE. 119
3) Se pot considera modele relativiste pe TM ˆın care metrica G s˘a aib˘a
aspecte particulare, spre exemplu cel propus de R.Miron ([28] )- modelul
Riemann-local Minkowski ˆın care se consider˘a g
ij
(x) ¸si h
ij
(y). Ecuat ¸iile Ein-
stein se reduc doar la primele dou˘a seturi de ecuat ¸ii din (5.2.0.3), ˆın care
R
ij
= r
ij
este tocmai tensorul lui Ricci al conexiuni riemanniene a metricii
g
ij
(x) pe varietatea M. Se scriu cu u¸surint ¸˘a ˆın acest caz condit ¸iile (5.2.0.5)
¸si (5.2.0.6) ale legii conserv˘arii energiei.
Ca ¸si ˆın cazul clasic al variet˘at ¸i spat ¸io-temporale se pune problema re-
zolv˘ari sistemului de ecuat ¸ii (5.2.0.3). Se cunosc pentru moment put ¸ine re-
aliz˘ari ˆın acest sens . Aceste idei pornesc de la faptul c˘a metrica G provine
din geometria unui anumit spat ¸iu, spre exemplu spat ¸iu Finsler, Lagrange
sau Lagrange generalizat. Acest lucru ˆıl prezent˘am pe scurt ˆın paragraful
urm˘ator.
5.3 Spat ¸ii Finsler. Spat ¸ii Lagrange.
S˘a consider˘amπ : TM →M fibratul tangent al unei variet˘at ¸i reale, n−dimensionale,
C

diferent ¸iabile. Fie u = (x, y) un punct din TM.
Se nume¸ste spat ¸iu Finsler perechea (M, F), unde F : TM → R este o
funct ¸ie cu urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
1) F(x, y) > 0, ∀y ,= 0
2) F este C

diferent ¸iabil[ pentru y ,= 0
3) F(x, λy) =[ λ [ F(x, y), ∀λ ∈ R
4) Forma p˘atratic˘a g
ij
(x, y) =
1
2

2
F
2
∂y
i
∂y
j
este nedegenerat˘a ¸si pozitiv definit˘a.
Funct ¸ia fundamental˘a F(x, y) a unui spat ¸iu Finsler ne permite pe un
arc de curb˘a c : t ∈ [0, 1] → x(t) ∈ M s˘a calcul˘am lungimea sa s =
_
1
0
F(x(t),
dx(t)
dt
))dt .
Exemple particulare de spat ¸ii Finsler sunt:
a) Spat ¸iile Riemann, (M, g
ij
(x)), unde F(x, y) =
_
g
ij
(x)y
i
y
j
.
b) Spat ¸iile Randers, ˆın care (M, a
ij
(x)) este un spat ¸iu Riemann ¸si b
i
(x)
este un cˆamp de 1-forme pe M. Atunci F(x, y) =
_
a
ij
(x)y
i
y
j
+ b
i
(x)y
i
.
c) Spat ¸iile Kropina, L(x, y) = a
ij
(x)y
i
y
j
/b
k
y
k
d) Spat ¸iile cu (α, β) metrici, ˆın care L(x, y) sunt funct ¸ii omogene de
α(x, y) =
_
a
ij
(x)y
i
y
j
¸si β(x, y) = b
i
(x)y
i
.
Geometria spat ¸iilor Finsler cunoa¸ste o larg˘a bibliografie, pentru detalii
vezi [28],[15]..
120CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT¸ IONALE DEPENDENTE DE DIRECT¸ IE
Considerˆand g
ij
(x, y) =
1
2

2
F
2
∂y
i
∂y
j
tensorul metric pe TM , condit ¸ia 3) de
pozitiv˘a omogeneitate a lui F determin˘a o conexiune neliniar˘a direct legat˘a
de metrica g
ij
, numit˘a conexiunea neliniar˘a Cartan:
c
N
i
j
=
1
2
∂γ
i
00
∂y
j
(5.3.0.1)
unde γ
i
00
= γ
i
jk
y
j
y
k
¸si γ
i
jk
=
1
2
g
ih
_
∂g
hk
∂x
j
+
∂g
jh
∂x
k

∂g
jk
∂x
h
_
.
Mai mult, fixˆand
c
N
i
j
exist˘a o singur˘a N−conexiune liniar˘a metric˘a , g
ij|k
=
g
ijk
= 0, numit˘a conexiunea Miron canonic˘a,
c
D
= (
c
N
i
j
,
c
L
i
jk
,
c
C
i
jk
) cu hT(h, h)
¸si vT(v, v) torsiuni nule:
c
L
i
jk
=
1
2
g
ih
_
δg
hk
δx
j
+
δg
jh
δx
k

δg
jk
δx
h
_
(5.3.0.2)
c
C
i
jk
=
1
2
g
ih
_
∂g
hk
∂y
j
+
∂g
jh
∂y
k

∂g
jk
∂y
h
_
Cu ajutorul acestei conexiuni canonice se pot construi alte N−conexiuni
liniare interesante. Nu dorim s˘a facem aici o teorie a acestor spat ¸ii.
Se nume¸ste spat ¸iu Lagrange perechea (M, L) unde L : TM → R este
o funct ¸ie C

diferent ¸iabil˘a cu proprietatea c˘a d−cˆampul tensorial g
ij
=
1
2

2
L
∂y
i
∂y
j
este nedegenerat.
Observ˘am c˘a orice spat ¸iu Finsler este spat ¸iu Lagrange cu L = F
2
.
Renunt ¸ˆand la condit ¸ia de pozitiv˘a omogeneitate a funct ¸iei din cazul Finsler,
desigur c˘a geometria spat ¸iului devine ceva mai dificil˘a. Totu¸si ¸si ˆın acest caz
un rezultat remarcabil determin˘a o conexiune neliniar˘a pe TM funct ¸ie numai
de L ([24],[28]):
Dac˘a (M, L) este un spat ¸iu Lagrange atunci
c
N
i
j
=
∂G
i
∂y
j
, unde G
i
=
1
4
g
ih
_

2
L
∂y
h
∂x
k
y
k

∂L
∂x
h
_
(5.3.0.3)
sunt coeficient ¸i unei conexiuni neliniare pe TM.
O N−conexiune liniar˘a metric˘a va fi dat˘a de (5.3.0.2),
c
D
= (
c
N
i
j
,
c
L
i
jk
,
c
C
i
jk
).
Cu ajutorul ei se pot construi alte conexiuni metrice cu torsiuni prescrise.
R.Miron iaˆın discut ¸ie situat ¸ia spat ¸iilor Lagrange generalizate, (M, g
ij
(x, y)),
ˆın care g
ij
(x, y) este un d−tensor simetric ¸si nedegenerat pe TM ce nu
5.4. TEORIAGRAVITAT¸ IONAL
˘
AS¸I C
ˆ
AMPUL ELECROMAGNETIC PE TM.121
provine neap˘arat dintr-un Lagrangian. Aici problema este mult mai com-
plicat˘a, determinarea unei conexiuni neliniare funct ¸ie numai de g
ij
nu mai
este ˆıntodeauna posibil˘a. Putem preciza cˆateva cazuri ˆın care este posibil˘a:
-merica g
ij
(x, y) este slab regulat˘a, pentru care perechea (M, c) este spat ¸iu
Lagrange, unde c = g
ij
(x, y)y
i
y
j
este energia spat ¸iului.
-metrica g
ij
depinde local doar de y, g
ij
(y), numite spat ¸ii local Minkowski.
ˆ
In continuare problema noastr˘a este s˘a facem leg˘atura cu ecuat ¸iile Ein-
stein.
S˘a consider˘am N
i
j
(x, y) o conexiune neliniar˘a legat˘a numai de metrica
spat ¸iului Lagrange (sau Finsler) ¸si
_
δ
k
,
˙

k
_
baza sa adaptat˘a,
_
dx
k
, δy
k
_
baza dual˘a. Fie F ¸si F

structurile tangente, F
2
= F
∗2
= 0, asociate ¸si,
eventual, structura complex˘a J(δ
k
) = −
˙

k
; J(
˙

k
) = δ
k
.
Am v˘azut c˘a darea unui d−cˆamp tensorial g
ij
(x, y) pe TM determin˘a
structura metric˘a aproape tangent˘a (5.1.0.12):
G = g
ij
(x, y)dx
i
⊗dx
j
+ g
ij
(x, y)δy
i
⊗δy
j
(5.3.0.4)
numit˘a N− liftul Sasaki al metricii g
ij
. Mai mult, (TM, G, J) este o vari-
etate aproape hermitian˘a, numit˘a modelul aproape hermitian al spat ¸iului
Lagrange, geometria spat ¸iului depinzˆand numai de funct ¸ia lui Lagrange.
Pentru metrica G ¸si conexiunea canonic˘a
c
D
(sau alta cu torsiuni prescrise
obt ¸inut˘a din ea) putem scrie ecuat ¸iile Einstein ca ˆın paragraful precedent.
5.4 Teoria gravitat ¸ional˘a ¸si cˆampul elecromag-
netic pe TM.
Am v˘azut c˘a teoria relativit˘at ¸ii d˘a solut ¸ie invariant ¸ei ecuat ¸iilor lui Maxwel la
transform˘arile Lorentz.
ˆ
In cazul gravitat ¸ional aceasta se realizeaz˘a potrivit
principiului de covariant ¸˘a, derivata part ¸ial˘a fiind ˆınlocuit˘a de derivata co-
variant˘a (¸2.3,Cap.)
Vom ˆıncerca s˘a prezent˘am extensia pe TM a teoriei cˆampului electro-
magnetic pentru cazul spat ¸iilor Lagrange.
S˘a consider˘am
c
D
= (
c
N
i
j
,
c
L
i
jk
,
c
C
i
jk
), N−conexiunea metric˘a canonic˘a a spat ¸iului
Lagrange (M, L).
122CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT¸ IONALE DEPENDENTE DE DIRECT¸ IE
Introducem urm˘atori d−tensori, numit ¸i h− ¸si respectiv v−tensori de de-
flexie:
D
i
k
= y
i
|k
=
c
L
i
jk
y
j

c
N
i
k
; d
i
k
= y
i
k
= δ
i
k
+
c
C
i
jk
y
j
(5.4.0.1)
D
ij
= g
ik
D
k
j
; d
ij
= g
ik
d
k
j
Formula (2.3.2.6) d˘adea leg˘atura ˆıntre potent ¸ialul electomagnetic A
i
¸si
tensorul electromagnetic F
ij
. Aici vom defini direct h− ¸si v− tensori electro-
magnetici ai spat ¸iului Lagrange ([29])ca fiind:
F
ij
=
1
2
(D
ij
−D
ji
) ; f
ij
=
1
2
(d
ij
−d
ji
) (5.4.0.2)
ˆ
In raport cu conexiunea canonic˘a
c
D
, din simetria lui d
ij
se verific˘a faptul
c˘a d
ij
= 0 ¸si c˘a forma primelor ecuat ¸iilor Maxwell este:
F
ij|k
+ F
jk|i
+ F
ki|j
= −

(i,j,k)
R
h
jk
C
ioh
(5.4.0.3)
F
ijk
+ F
jki
+ F
kij
= 0
unde C
ioh
=
1
4

3
F
∂y
i
∂y
j
∂y
h
y
j
La rˆandul lor, tot din principiul de covariant ¸˘a , tensori electromagnetici
determin˘a urm˘atoari h− ¸si v− curent ¸i:
hJ
i
= F
ij
|j
; vJ
i
= F
ij
j
(5.4.0.4)
ce satisfac alte dou˘a ecuat ¸ii Maxwell:
hJ
i
|i
=
1
2
[F
ij
(R
ij
−R
ji
) + F
ij
h
R
h
ij
] (5.4.0.5)
vJ
i
i
= 0
ˆ
In particular dac˘a distribut ¸ia orizontal˘a este integrabil˘a, R
ij
= 0, atunci
¸si hJ
i
|i
= 0.
Am v˘azut c˘a teoria electromagnetismului poate fi descris˘a ¸si ˆın termanii
mecanicii Lagrangiene. Generalizarea propus˘a de R.Miron pentru Lagrangian-
ului electrodinamicii este:
L(x, y) = mcγ
ij
(x)y
i
y
j
+
2e
m
A
i
(x)y
i
(5.4.0.6)
5.5. MODELE RELATIVISTE
ˆ
IN SPAT¸ II LAGRANGE S¸I FINSLER. 123
unde γ
ij
(x) este metrica spat ¸io-temporal˘a ¸si A
i
(x) un covector ce exprim˘a
potent ¸ialul electromagnetic.
Spat ¸iul (M, L) este Lagrange cu g
ij
(x, y) = mcγ
ij
(x), din care rezult˘a
c˘a g
ij
=
1
mc
γ
ij
¸si din (5.3.0.3) se obt ¸ine conexiunea neliniar˘a caconic˘a cu
G
i
=
1
2
γ
i
00
+
e
2m
2
c
γ
ij
(
∂A
j
∂x
k

∂A
k
∂x
j
)y
k
.
Cosider˘am tensorul electromagnetic F
ij
:
F
ij
=
∂A
i
∂x
j

∂A
j
∂x
i
; F
i
j
= g
ik
F
kj
(5.4.0.7)
Curbele autoparalele ale conexiuni canonice sunt solut ¸ii ale ecuat ¸iilor lui
Lorentz.
Coeficient ¸i conexiuni canonice sunt
c
L
i
jk
= γ
i
jk
(simboli lui Christofell) ¸si
c
C
i
jk
= 0, fapt ce determin˘a ca ecuat ¸iile lui Einstein s˘a se reduc˘a la cele cla-
sice ale metricii γ
i
jk
(x) spat ¸io-temporale. Tensorul electomagnetic F
ij
dat de
(5.4.0.7) coincide (pˆana la un factor de proport ¸ionalitate
e
2m
) cu h− tensorul-
electromagnetic (5.4.0.2), deci ecuat ¸iile Maxwell (5.4.0.3),(5.4.0.5) coincid cu
cele clasice ale metricii γ
i
jk
(x).
5.5 Modele relativiste ˆın spat ¸ii Lagrange ¸si
Finsler.
Amˆıntˆalnit deja cˆateva modele relativiste: unul ˆın spat ¸ii Lagrange l-am vazut
mai sus pentru electromagnetism. Alt˘a metric˘a desris˘a la ˆınceput era cea a
Brandt ce determin˘a o structur˘a Finslerian˘a a universului spat ¸io-temporal.
Vom trece ˆın continuare ˆın revist˘a ˆınc˘a cˆateva modele relativiste destul
de interesante.
5.5.1 Metrica Beil.
Aceast˘a metric˘a este legat˘a tot de teoria electrodinamicii.
ˆ
In spat ¸iul Minkowski s˘a consider˘am o particul˘a a c˘arei pozit ¸ie ˆın funct ¸ie
de timpul propriu τ este dat˘a de coordonatele x
i
(τ), i = 0, 1, 2, 3. Avem
c
2

2
= η
ij
dx
i
dx
j
.
ˆ
In prezent ¸a doar a unui cˆamp electomagnetic de potent ¸ial A
i
(x) ecuat ¸iile
124CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT¸ IONALE DEPENDENTE DE DIRECT¸ IE
de mi¸scare sunt date de legea lui Lorentz:
w
i
=
e
mc
η
ij
F
jk
u
k
(5.5.1.1)
unde u
i
= dx
i
/dτ este viteza, w
i
= d
2
x
i
/dτ
2
este accelerat ¸ia ¸si F
ij
este tensorul
electromagnetic(5.4.0.7).
Aceste ecuat ¸ii de mi¸scare nu coincid cu geodezicele spat ¸iului Minkowski.
Problema propus˘a de R.Beil([8][9]) este s˘a modific˘am metrica spat ¸iului
R
4
, notˆand-o cu ˜ g
ij
, astfel ca (5.5.1.1) s˘a determine o geodezic˘a ˆın (R
4
, ˜ g
ij
) .
Vom p˘astra acelea¸si coordonate ale spat ¸iului Minkowski.
Dac˘a not˘am cu ˜ τ timpul propriu ˆın noul spat ¸iu (o nou˘a scal˘a a timpului),
atunci c
2
d˜ τ
2
= ˜ g
ij
dx
i
dx
j
. Viteza ¸si accelerat ¸ia ˆın noul spat ¸iu vor fi:
˜ u
i
=
dx
i
d˜ τ
= bu
i
; ˜ w
i
=
d˜ u
i
d˜ τ
= w
i
b
2
+ u
i
db
d˜ τ
unde b =

d˜ τ
.
Beil caut˘a aceast˘a nou˘a metric˘a sub forma:
˜ g
ij
= η
ij
+ kB
i
B
j
(5.5.1.2)
ˆın care B
i
este un potent ¸ial electric ce trebuie legat de A
i
¸si k = const.
Pentru ˆınceput s˘a observ˘am c˘a poate exista inversa lui ˜ g
ij
¸si anume: ˜ g
ij
= η
ij
−k(1 +kB
2
)B
i
B
j
, unde B
i
= η
ij
B
j
¸si B = B
i
B
i
.
ˆ
Inlocuind (5.5.1.2)ˆın expresia metricii relativiste obt ¸inemc
2
d˜ τ
2
= ˜ g
ij
dx
i
dx
j
= ˜ g
ij
u
i
u
j

2
= [c
2
+ k(B
i
u
i
)
2
]dτ
2
de unde rezult˘a c˘a:
b = [1 + kc
2
(B
i
u
i
)
2
]
−1
2
(5.5.1.3)
Scriind acum geodezicele metricii (5.5.1.2) ¸si comparˆand cu ecuat ¸ia lui
Lorentz (5.5.1.1), prin calcul direct se arat˘a c˘a potent ¸ialul B
i
trebuie s˘a fie
de forma: B
i
= A
i
+
∂Λ
∂x
i
¸si c˘a trebuie s˘aˆındeplineasc˘a condit ¸ia k(B
i
u
i
) = −
e
mc
.
S˘a not˘am c˘a b din (5.5.1.3) depinde punct ¸si de vitez˘a ¸si deci, B
i
va
depinde ¸si ei de punct ¸si de vitez˘a.
ˆ
In concluzie metrica ˜ g
ij
va depinde
x ¸si de viteza u. Pentru a fi ˆın notat ¸iile din paragrafele precedente vom
nota u
i
= y
i
. Suntem condu¸si la a considera metrica ˜ g
ij
(x, y) = η
ij
+
kB
i
(x, y)B
i
(x, y). Aceasta este o metric˘a Lagrange generalizat˘a. Problema
care o ridic˘a Beil este de a g˘asi condit ¸ii ˆın care ea s˘a se reduc˘a la una
5.5. MODELE RELATIVISTE
ˆ
IN SPAT¸ II LAGRANGE S¸I FINSLER. 125
Finsler. Pentru aceasta este necesar ca ea s˘a fie 0−omogen˘a ˆın λ, adic˘a
B
i
(x, λy) = B
i
(x, y). Folosind Th. Euler pentru funct ¸ii omogene aceast˘a
condit ¸ie se traduce prin (∂B
i
/∂y
j
)y
j
= 0.
ˆ
In aceast˘a situat ¸ie funct ¸ia Finsler este:
F(x, y) =
_

ij
+ kB
i
B
j
)y
i
y
j
¸1
2
(5.5.1.4)
ˆ
In particular dac˘a B
i
este funct ¸ie numai de x se obt ¸ine cazul riemannian.
ˆ
In(??) sunt analizate ¸si alte cˆateva cazuri ce satisfac condit ¸ia de omogeneitate
¸si prezint˘a interes pentru electrodinamic˘a, cum ar fi: B
i
= (u
j
u
j
)

1
2
u
i
sau
B
i
= (s
j
(x)u
j
)
−1
u
i
, etc. Aceste modele fiind spat ¸ii Finsler, de acum geometria
acestora urmeaz˘a calea cunoscut˘a: determinarea conexiuni neliniare Cartan,
N−conexiuni liniare, curburi, ecuat ¸ii Einstein.
Aceast˘a metric˘a Beil are implicat ¸ii ˆın teorii de unificare a cˆapurilor fizice,
fiind comparabil˘a cu metrica Kaluza-Klein:
ds
2
= (η
ij
+ β
2
A
i
A
j
)dx
i
dx
j
−2iβA
k
dx
k
dx
5
−(dx
5
)
2
5.5.2 Metrica Miron-Tavakol.
ˆ
Incercˆand s˘a r˘aspund˘a ipotezelor axiomatice ale teoriei relativit˘at ¸ii generale
formulate de Ehlers, Pirani ¸si Schild (EPS) ([18]), Tavakol ¸si Van der Berg
([49]) propune un model Finslerian bazat pe o metric˘a conform˘a cu cea a
unui spat ¸iu Finsler.
Aceast˘a metric˘a a fost generalizat˘a de R.Miron ¸si R.Tavakol sub forma:
g
ij
(x, y) = e
2σ(x,y)
γ
ij
(x, y) (5.5.2.1)
unde γ
ij
(x, y) este metrica unui spat ¸iu Finsler, iar σ(x, y) este o funct ¸ie
diferent ¸iabil˘a pe TM.
Metrica (5.5.2.1) define¸ste un spat ¸iu Lagrange generalizat ¸si nuˆıntodeauna
este posibil de obt ¸inut o conexiune neliniar˘a depinzˆand numai de ea. Cˆateva
subcazuri le vom analiza aici ˆın continuare.
I) Presupunem c˘a γ
ij
(x) este metrica universului spat ¸io-temporal ¸si deci
:
g
ij
(x, y) = e
2σ(x,y)
γ
ij
(x) (5.5.2.2)
A doua ipotez˘a se refer˘a la conexiunea neliniar˘a pe care o presupunem de-
terminat˘a numai de metrica rimannian˘a γ
ij
(x), adic˘a N
j
i
(x, y) = γ
i
jk
(x)y
i
y
j
,
unde γ
i
jk
sunt simboli lui Chrisoffel ai metricii γ
ij
.
126CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT¸ IONALE DEPENDENTE DE DIRECT¸ IE
ˆ
In ([29],[32]) se arat˘a c˘a aceste dou˘a presupuneri sunt echivalente cu
condit ¸iile relativiste EPS.
Pentru aceast˘a alegere a bazei adaptate, conexiunea metric˘a canonic˘a
(5.3.0.2) are coeficient ¸ii:
c
L
i
jk
= γ
i
jk
+ Λ
i
jk
; Λ
i
jk
= δ
i
j
σ
k
+ δ
i
k
σ
j
−g
jk
σ
i
(5.5.2.3)
c
C
i
jk
= δ
i
j
˙ σ
k
+ Θ
i
jk
; Θ
i
jk
= δ
i
j
˙ σ
k
+ δ
i
k
˙ σ
j
−g
jk
˙ σ
i
unde σ
k
= σ
|k
, σ
k
g
kj
σ
j
, ˙ σ
k
= ∂σ/∂y
k
, ˙ σ
k
= g
kj
˙ σ
j
.
Calcule directe ([29]) ne dau tensorii de torsiune, de curbura , tensorii
lui Ricci. Se scriu tensorii electromagnetici ¸si ecuat ¸iile Maxwell. Prima
ecuat ¸ie Einstein se reduce la cea a metricii riemanniene γ
ij
(x), iar celelalte
trei grupe se scriu dup˘a formulele (5.2.0.3).
ˆ
In cazul particular cˆand ˙ σ
k
= 0
atunci ecuat ¸iile Einstein se reduc doar la cele ale metricii γ
ij
.
Subcazuri ale metricii (5.5.2.2) sunt:
I.1). g
ij
= e
2σ(x)
γ
ij
(x), metric˘a coform riemannian˘a.
Avem ˙ σ
k
= 0 ¸si de aici
c
C
i
jk
= 0. Ecuat ¸iile Einstein, ecuat ¸iile Maxwell se
reduc la cele clasice ale metricii γ
ij
. Asupra acestui caz vom mai reveni.
I.2). g
ij
= e
2A
k
(x)y
k
γ
ij
(x), unde A
k
(x) poate fi privit ca un potent ¸ial
electromagnetic.
ˆ
In acest caz Λ
i
jk
= 0 ¸si Θ
i
jk
= δ
i
j
A
k
+ δ
i
k
A
j
−γ
jk
γ
ih
A
h
.
I.3). g
ij
= e

kh
(x)y
k
y
h
γ
ij
(x). Se verific˘aimediat c˘a σ
k
= 0 ¸si ˙ σ
k
= γ
ik
y
i
, iar
Λ
i
jk
= 0 ¸si
c
C
i
jk
= (δ
i
j
γ
kh

i
k
γ
jh
−δ
i
h
γ
jk
)y
h
. Ecuat ¸iile Einstein au
1
P
ia
=
2
P
ai
= 0 ¸si
deci
1
T
ia
=
2
T
ai
= 0, iar ecuat ¸iile Maxwell sunt caracterizate de F
ij
= 0, f
ij
= 0.
II) O alt˘a clas˘a mare de metrici este:
g
ij
= e
2σ(x,y)
γ
ij
(y) (5.5.2.4)
conform˘a cu metrica local Minkowski γ
ij
(y).
Pentru γ
ij
(y) putem alege h˘art ¸i localeˆın care coeficient ¸i conexiunii neliniare
sunt nuli,
0
N
i
j
= 0, ¸si deci derivarea orizontal˘a coincide cu cea part ¸ial˘a ∂/∂x
k
.
Spat ¸iul (M, g
ij
) ˆın general nu este reductibil la unul Lagrange dac˘a ˙ σ
k
,= 0.
Pentru alegerea
0
N
i
j
= 0, conexiunea canonic˘a se scrie
c
L
i
jk
= Λ
i
jk
;
c
C
i
jk
= γ
ih
C
jhk
+ Θ
i
jk
5.5. MODELE RELATIVISTE
ˆ
IN SPAT¸ II LAGRANGE S¸I FINSLER. 127
Apoi se scriu ecuat ¸iile Einstein ¸si Maxwell dup˘a formulele cunoscute.
Aici un caz particular este metrica Antonelli ce ofer˘a modele utile ˆın
ecologie:
g
ij
= e
2σ(x)
γ
ij
(y) (5.5.2.5)
unde σ(x) = α
i
x
i
, α
i
∈ R
+
,iar γ
ij
(y) este metrica spat ¸iului Finsler (M,
0
F
),
unde
0
F
(y) = ((y
1
)
m
+ ... + (y
n
)
m
)
1
m
.
5.5.3 Modele ˆın optica relativist˘a.
S˘a consider˘am spat ¸iul Lagrange generalizat (M, g
ij
(x, y)) ˆın care tensorul
metric este:
g
ij
(x, y) = γ
ij
(x) + (1 −
1
n
2
(x, y)
)y
i
y
j
(5.5.3.1)
cu γ
ij
(x) metrica spat ¸io-temporal˘a ¸si y
i
= γ
ij
(x)y
j
, iar n(x, y) o functie real˘a
numit˘a indice de refract ¸ie.
Metrica(5.5.3.1) este o generalizare a metricii Synge([?]) din optica rela-
tivist˘a.
O tratare profund˘a a acestui spat ¸iu este f˘acut˘a de R.Miron ¸si T.Kawaguchi
(??,[29]).
ˆ
Intˆai s˘a observ˘am c˘a g
ij
este nedegenerat˘a, cu inversa g
ij
= γ
ij
(x) −
1
a(x,y)
(1 −
1
n
2
(x,y)
)y
i
y
j
, unde am notat a(x, y) = 1 +(1 −n
2
) | y |
2
,cu | y |
2
=
γ
ij
y
i
y
j
.
Tripletul /= (M, V
i
(x), n(x, V (x)), ˆın care V
i
(x) este viteza particulei,
se nume¸ste mediu dispersiv.
Restrict ¸ionˆand la sect ¸iunile S
V
: M → TM, x
i
= x
i
; y
i
= V
i
(x), se
obt ¸ine o teorie geometric˘a a mediului dispersiv. Metrica (5.5.3.1) cu y
i
=
V
i
(x) a fost introdus˘a de J.L.Synge.
Dac˘a ∂n(x, y)/∂y
i
= 0, atunci mediul se nume¸ste nedispersiv.
O alt˘a remarc˘a se refer˘a la cazul cˆand n este funct ¸ie numai de x, cazˆın care
vom utiliza notat ¸ia σ(x) =
α
2
(1 −
1
n
2
(x)
). Atunci metrica riemannian˘a Miron-
Tavakol (5.5.2.2) cazul I.1), cu σ(x) notat ¸ia de acum, dezvoltat˘a ˆın serie Tay-
lor ne d˘a: e
2σ(x)
= 1+2σ(x) +.... = 1+α(1−
1
n
2
(x)
9+.... Aproxim˘am aceast˘a
cantitate ¸si obt ¸inem metrica g
ij
(x) = [1 + α(1 −
1
n
2
(x)
)]γ
ij
(x), adic˘a o esti-
mare post-newtonian˘a comparabil˘a cu cea a unui mediu nedispersiv. Acest
lucru ne conduce la ideia de a lua ˆın calcul o metric˘a de forma g
ij
(x, y) =
128CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT¸ IONALE DEPENDENTE DE DIRECT¸ IE
γ
ij
(x) + α(1 −
1
n
2
(x,y)
)y
i
y
j
, unde α este o constant˘a pozitiv˘a, metric˘a de tip
Miron-Tavakol.
Consider˘am c : [0, 1] →M o curb˘a (linie de univers pe varietatea spat ¸io-
temporal˘a) ¸si definim lungimea sa ca fiind l(c) =
_
1
0
_
g
ij
(x, y)dt. Curba
devine geodezic˘a a metricii g
ij
dac˘a este solut ¸ie a ecuat ¸iei E-L , Lagrangianul
mi¸sc˘arii fiind cel clasic
L(x, y) = −m
0
c
_
g
ij
(x, y)y
i
y
j
= −m
0
c
_
| y |
2
[1 −α(1 −
1
n
2
) | y |
2
]
_1
2
cu y = ˙ x.
O estimare post-newtonian˘a se obt ¸ine dezvoltˆand indicele de refract ¸ie
sub forma n
2
= 1 + εU + δ
v
2
c
2
+ µU
v
2
c
2
+ νU
2
+ σ
v
4
c
2
, unde U este potent ¸ialul
gravitat ¸ional ¸si ε, δ, µ, ν, σ parametri. Introducˆand ˆın Lagrangianul de mai
sus se pot determina condit ¸ii asupra parametrilor facˆand aproximare cu cazul
newtonian ([29]) .
S˘a ne oprim put ¸in asupra geometriei mediului dispersiv.
Spat ¸iul Lagrange generalizat (M, g
ij
) cu g
ij
dat˘a de (5.5.3.1) nu este
reductibil la unul Lagrange, deci conexiunea neliniar˘a va trebui postulat˘a:
0
N
i
j
= γ
i
jk
y
k
, unde γ
i
jk
(x) sunt simboli lui Christoffel ai metriciiγ
ij
. Alegerea
acestei conexiuni neliniare este convenabil˘a din cel put ¸in urm˘atoarele motive:
1) Satisface condit ¸ia EPS ˆın urm˘atorul sens: curbele autoparalele ale
conexiunii neliniare sunt geodezicele conexiunii γ
i
jk
2) Extremalele act ¸iuni energiei c = g
ij
(x, y)y
i
y
j
cu proprietatea c˘a g
ij
dx
i
dt
dx
j
dt
=
0 coincid cu geodezicele conexiuni γ
i
jk
3) Energia c ¸si indicele de refract ¸ie n(x, y) sunt constante pe autopar-
alelele conexiunii neliniare.
Pentru simplitatea scrierii ˆın continuare vom face notat ¸ia u(x, y) =
1
n(x,y)
ˆ
In raport cu baza adaptat˘a acestei conexiuni neliniare, conexiunea canonic˘a
(5.3.0.2) cap˘at˘a forma:
c
L
i
jk
= γ
i
jk
+ Λ
i
jk
;
c
C
i
jk
=
0
C
i
jk

i
jk
(5.5.3.2)
cu Λ
i
jk
= g
ih
Λ
jhk
¸si Θ
i
jk
= g
ih
Θ
jhk
, unde:
0
C
ijk
= (1 −u
2

ik
y
j
5.6. DEVIAT¸ II ALE GEODEZICELOR
ˆ
INSPAT¸ IUL FINSLER AL UNIVERSULUI SPAT¸ IO-TEMPORAL.129
Λ
ijk
= −u(y
i
y
j
δu
δx
k
+ y
j
y
k
δu
δx
i
−y
k
y
i
δu
δx
j
)
Θ
ijk
= −u(y
i
y
j
∂u
∂y
k
+ y
j
y
k
∂u
∂y
i
−y
k
y
i
∂u
∂y
j
)
Acum se pot scrie torsiunile, curburile, tensori lui Ricci ¸si electromag-
netici. Ecuat ¸iile Einstein ¸si Maxwell se traduc corespunz˘ator dup˘a formulele
cunoscute. Simplific˘ari ale acestora se obt ¸in pentru cazul mediului nedisper-
siv cˆand n = 0, obt ¸inˆandu-se h− ¸si v− ecuat ¸ii Einstein clasice.
5.6 Deviat ¸ii ale geodezicelorˆın spat ¸iul Finsler
al universului spat ¸io-temporal.
5.7 Solut ¸ii ale ecuat ¸iilor Einstein pe TM pen-
tru cˆampul gravitat ¸ional slab.
5.8 Ecuat ¸ii Einstein pe fibratul olomorf T
/
M.
Cercet˘arile din fizica teoretic˘a din ultimele decenii au impus domenii noi cum
ar fi : cuantica relativist˘a, fizica particulelor elementare, teorii de unificare a
cˆampurilor fizice, etc.
ˆ
In multe din aceste teorii ecuat ¸iile de miscare sunt descrise de actiunea
unor Lagrangieni ce nu depind de variabile reale. Acesta este un motiv pentru
care geometria ar trbui s˘a creieze modele matematice corespunz˘atoare, a¸sa
cum a procedat ˆın cazul real.
Din motive mai put ¸in legate de fizica relativist˘a, cu mai bine de 20 de
ani ˆın urm˘a, au fost introduse ˆın studiu spat ¸iile Finsler complex. Cercet˘arile
noastre din ultimi ani au extins aceste teorii la spat ¸iile Lagrange complex
([36],[37]..). Suportul geometric al acestor teorii este fibratul olomorf al unei
varietat ¸i complexe.
Vom face aici o introducere ˆın aceast˘a teorie ¸si vom vedea cum se extind
ecuat ¸iile Einstein.
130CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT¸ IONALE DEPENDENTE DE DIRECT¸ IE
5.8.1 Geometria fibratului T
/
M.
Fie M o varietate n−dimensional˘a complex˘a, (z
k
= x
k
+ ix
n+k
) coordonate
complexe ˆıntr-o hart˘a local˘a. Pe M exist˘a o structur˘a complex˘a natural˘a
R
J
2
= −I, dat˘a de
R
J
(

∂x
k
) =

∂x
n+k
;
R
J
(

∂x
n+k
) = −

∂x
k
. Valorile proprii
ale lui
R
J
sunt ±i, fapt ce ne determin˘a s˘a lu˘am ˆın studiu complexificatul
T
C
M al fibratului tangent real. Structura complex˘a
R
J
se extinde prin liniar-
itate la T
C
M, notˆand-o simplu cu J. Prin reunirea subspat ¸iilor proprii core-
spunz˘atoare lui i se obt ¸ine fibratul olomorf T

M al vectorilor de tip (1, 0), iar
subspat ¸iile proprii corespunz˘atoare lui −i ne d˘a fibratul T

M al vectorilor
de tip (0, 1), T

M = T

M ¸si T
C
M = T

M ⊕T

M ([21]).
Fibratul π
T
: T

M → M este olomorf ¸si ca varietate complex˘a este su-
portul geometriei pe care dorim s˘a o dezvolt˘am.
S˘a not˘am cu u = (z
k
, η
k
), k = 1, n, coordonatele complexe pe varietatea
2n−dimensional˘a T

M, cu transform˘arile lor la schimb˘ari de h˘art ¸i locale date
de:
z
k
= z
k
(z) (5.8.1.1)
η
k
=
∂z
k
∂z
j
η
j
; rang
_
∂z
k
∂z
j
_
= n
z
k
= z
k
(z) satisf˘acˆand condit ¸ii de olomorfie.
Din acelea¸si motive ca mai sus, de data aceasta pentru varietatea T

M,
suntem obligat ¸i s˘a lu˘am ˆın studiu complexificatul T
C
(T

M) = T

(T

M) ⊕
T

(T

M).
O baz˘a local˘a pe T

(T

M) este
_

∂z
k
,

∂η
k
_
, schimb˘arile acesteia sunt date
de matricea Jacobi a transform˘arii(5.8.1.1).
Fie V (T

M) = ker π
T∗
subfibratul vertical ˆın T

(T

M), o baz˘a local˘a ˆın
distribut ¸ia vertical˘a V
u
(T

M) fiind
_

∂η
k
_
.S˘a consider˘am H(T

M) un sub-
fibrat suplementar lui V (T

M), T

(T

M) = H(T

M) ⊕ V (T

M). Acesta de-
trmin˘a o aplicat ¸ie N : u = (z, η) → H
u
(T

M), numit˘a conexiune neliniar˘a
complex˘a (pe scurt (c.n.c.)).
ˆ
In distribut ¸ia orizontal˘a H
u
(T

M) o baz˘a local˘a
se consider˘a de forma
δ
δz
k
=

∂z
k
−N
j
k

∂η
j
(5.8.1.2)
Asupra bazei
_
δ
δz
k
_
vom impune s˘a satisfac˘a regula simpl˘a de transfor-
5.8. ECUAT¸ II EINSTEIN PE FIBRATUL OLOMORF T

M. 131
mare, asem˘an˘atoare cu cea pentru

∂η
k
:
δ
δz
k
=
∂z
j
∂z
k
δ
δz
j
(5.8.1.3)
fapt ce implic˘a ca funct ¸iile N
j
k
(z, η), coeficient ¸ii (c.n.c.), s˘a satisfac˘a o regul˘a
o regul˘a de transformare analoag˘a cu ([?]) din cazul real.
Baza
_
δ
δz
k
,

∂η
k
_
astfel obt ¸inut˘a o vom numi adaptat˘a (c.n.c.) pe T

M.
Prin conjugare obt ¸inem o baz˘a adaptat˘a
_
δ
δ¯ z
k
,

∂¯ η
k
_
pe T

(T

M) ce se schimb˘a
cu matricea conjugat˘a
_
∂¯ z
j
∂¯ z
k
_
.
Se obt ¸ine ˆın totalitate urm˘atoarea descompunere:
T
C
(T

M) = H(T

M) ⊕V (T

M) ⊕H(T

M) ⊕V (T

M) (5.8.1.4)
ˆ
In distribut ¸iile locale adaptate (c.n.c.) vom nota pe scurt aceste baze cu
_
δ
k
,
˙

k
, δ¯
k
,
˙
∂¯
k
_
.
Pe T
C
(T

M) act ¸ioneaz˘a global urm˘atoarele structuri:
-structura complex˘a natural˘a
J(δ
k
) = iδ
k
; J(
˙

k
) = i
˙

k
si J(X) = J(
¯
X)
-structurile aproape tangente F ¸si F

adaptate (c.n.c.) :
F(δ
k
) =
˙

k
; J(
˙

k
) = 0 si J(X) = J(
¯
X)
F


k
) = 0 ; F

(
˙

k
) = δ
k
si J(X) = J(
¯
X)
ˆ
In continuare suntem interesat ¸i s˘a studiem acele obiecte geometrice nu-
mite d−tensori complexi ce se transform˘a numai cu matrcea
_
∂z
j
∂z
k
_
, inversa
sa ¸si conjugatele lor.
Pentru astfel de obiecte geometrice vom defini derivarea covariant˘a, rezul-
tatul fiind tot un d−tensor.
Numim d−conexiune liniar˘a complex˘a, (d −(c.l.c.)), o lege de derivare D
pe T

M ce p˘astreaz˘a distribut ¸iile ˆın (5.8.1.4).
O analiz˘a a exprim˘arii locale a lui D arat˘a c˘a o parte din coeficient ¸ii
de conexiune sunt conjugat ¸ii altora, D
X
Y = D¯
X
¯
Y ¸si c˘a perechi din ei au
reguli de transformare similare([36]). Aceasta ne-a condus la studiul unui
132CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT¸ IONALE DEPENDENTE DE DIRECT¸ IE
caz particular de lege de derivare , numit˘a N − (c.l.c.) , pentru care DJ =
DF = DF

= 0, ¸si care local este caracterizat doar de coeficient ¸ii:
D
δ
k
δ
j
= L
i
jk
δ
i
; D
˙

k
˙

j
= C
i
jk
˙

i
(5.8.1.5)
D
δ
k
δ¯
j
= L
¯
i
¯
jk
δ¯
i
; D
˙

k
˙
∂¯
j
= C
¯
i
¯
jk
˙
∂¯
i
Dac˘a L
¯
i
¯
jk
= C
¯
i
¯
jk
= 0 legea se nume¸ste de tip (1, 0).
Exprimarea local˘a a componentelor torsiunii ¸si curburii unei N −(c.l.c.)
se face prin separarea p˘art ¸ilor verticale, orizontale ¸si a conjugatelor lor([36]),
lucru pe care nu-l mai reproducem aici.
Diferent ¸a semnificativ˘a ˆın calcule fat ¸˘a de cazul real este c˘a pe T
C
(T

M))
vom lua ˆın studiu structurile metrice hermitiene, adic˘a acele metrici G pe
T

M cu proprietatea G(X,
¯
Y ) = G(Y,
¯
X),nedegenerate, ce sunt compatibile
cu structurile (J, F, F

). Astfel de structuri metrice sunt de forma :
G = g
i
¯
j
dz
i
⊗d¯ z
j
+ g
i
¯
j
δη
i
⊗δ¯ η
j
(5.8.1.6)
unde g
i
¯
j
(z, η) este un d−tensorc omplex, nedegenerat ¸si hermitian, g
i
¯
j
= g
j
¯
i
.
O N − (c.l.c.)D se va numi metric˘a dac˘a DG = 0 fapt ce implic˘a ca
deriv˘arile orizontale ¸si verticale ale lui g
i
¯
j
s˘a se anuleze, g
i
¯
j|k
= g
i
¯
jk
= g
i
¯
j|
¯
k
=
g
i
¯
j
¯
k
= 0.
O N −(c.l.c.) metric˘a deosebit˘a, numit˘a canonic˘a, este:
c
L
i
jk
=
1
2
g
li
(
δg
jl
δz
k
+
δg
kl
δz
j
) ;
c
C
i
jk
=
1
2
g
li
(
∂g
jl
∂η
k
+
∂g
kl
∂η
j
)
c
L
¯
i
¯
jk
=
1
2
g
¯
il
(
δgl
¯
j
δz
k

δg
k
¯
j
δz
l
) ;
c
C
¯
i
¯
jk
=
1
2
g
¯
il
(
∂gl
¯
j
∂η
k

∂g
k
¯
j
∂η
l
)
(5.8.1.7)
ce are torsiunile hT(h, h) ¸si vT(v, v) nule ¸si conjugatele lor.
Din aceasta se pot obt ¸ine conexiuni metrice complexe cu torsiuni prescrise([37]).
5.8.2 Spat ¸ii Lagrange ¸si Finsler complex.
Numim spat ¸iu Lagrange complex generalizat perechea (M, g
i
¯
j
), unde g
i
¯
j
este
un d−tensor complex, nedegenerat ¸si hermitian.
Fixˆand o (c.n.c.) atunci g
i
¯
j
determin˘a structura metric˘a (5.8.1.6) pe T
C
(T

M).
Desigur c˘a ne intereseaz˘a ca aceast˘a structur˘a metric˘a s˘a fie legat˘a direct de
g
i
¯
j
, adic˘a (c.n.c.) s˘a depind˘a numai de metric˘a. Problema este complicat˘a ca
¸si ˆın cazul real, dar cazuri particulare importante sunt.
5.8. ECUAT¸ II EINSTEIN PE FIBRATUL OLOMORF T

M. 133
Numim spat ¸iu Lagrange complex perechea (M, L), unde L : T

M → R
este o funct ¸ie diferent ¸iabil˘a cu proprietatea c˘a tensorul metric g
i
¯
j
= ∂
2
L/∂η
i
∂¯ η
j
este nedegenerat.
Un caz particular de spat ¸iu Lagrange complex este spat ¸iu Finsler complex
ˆın care Lagrangianul L este absolut omogen ˆın η, adic˘a L(z, λη) =[ λ [
2
L(z, η) , ∀λ ∈ C. Aceast˘a condit ¸ie de omogeneitate ˆıntr-un spat ¸iu Finsler
complex implic˘a condit ¸ii suplimentare asupra lui L :
∂L
∂η
i
η
i
= L ; g
i
¯
j
η
i
=
∂L
∂¯ η
j
(5.8.2.1)
g
i
¯
j
η
i
¯ η
j
= L ;
∂g
k
¯
j
∂η
i
η
i
=
∂g
i
¯
j
∂η
k
η
i
= 0
Pentru spat ¸iile Lagrange complex, ˆın particular Finsler complex, a fost
rezolvat˘a problema determin˘arii (c.n.c.) funct ¸ie numai de L.
Din problema variat ¸ional˘a ˆın ([36]) se arat˘a c˘a pe un spat ¸iu Lagrange
complex (M, L) urm˘atoarele funct ¸ii:
c
N
j
i
=
∂H
j
∂η
i
cu H
j
=
1
2
g
¯ mj

2
L
∂z
k
∂¯ η
m
η
k
(5.8.2.2)
sunt coeficient ¸ii unei (c.n.c.).
Recent, folosind transform˘arile Legendre ˆın spat ¸ii Hamilton, am ar˘atat
c˘a esist˘a o (c.n.c) mult mai convenabil˘a pe un spat ¸iu Lagrange complex, ˆın
sensul c˘a [δ
k
, δ
j
] = 0, ea fiind:
K
N
j
i
= g
¯ mj

2
L
∂z
i
∂¯ η
m
(5.8.2.3)
numit˘a conexiune de tip Chern complex.
Leg˘atura dintre cele dou˘a (c.n.c) este dat˘a de
c
N
j
i
=
1
2

K
N
j
0
∂η
i
unde
K
N
j
0
=
K
N
j
i
η
i
.
ˆ
In cazul particular al spat ¸iilor Finsler complex , cele dou˘a (c.n.c.) se reduc
astfel:
- prima la (c.n.c.) de tip Cartan :
c
N
j
i
=
1
2
∂γ
j
00
∂η
i
(5.8.2.4)
134CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT¸ IONALE DEPENDENTE DE DIRECT¸ IE
unde γ
i
00
= γ
i
jk
η
j
η
k
¸si γ
i
jk
=
1
2
g
¯ mi
_
∂g
h ¯ m
∂z
k
+
∂g
k ¯ m
∂z
h
_
,
- a doua la cunoscuta (c.n.c.) Chern-Finsler:
K
N
j
i
= g
¯ mj
∂g
l ¯ m
∂z
i
η
l
(5.8.2.5)
Folosind una din (c.n.c.) (5.8.2.2) sau(5.8.2.3),ce sunt legate numai de
metrica spat ¸iului Lagrange complex, construim structura metric˘a hermitian˘a
(5.8.1.6)G pe complexificatul lui T

M ¸si apoi fixˆand o N−(c.l.c.), spre exem-
plu cea canonic˘a
c
D
dat˘a de (5.8.1.7) sau una cu torsiuni prescrise obt ¸inut˘a
din ea, se trece la scrierea curburilor (ˆın num˘ar de 14, vezi[36]), la calculul
tensorilor lui Ricci pe T

M :
R
ij
= R
k
ikj
; R
i
¯
j
= R
j
¯
i
= −R
k
i
¯
jk
; P
ij
= P
k
ikj
(5.8.2.6)
S
ij
= S
k
ikj
; Π
i
¯
j
= Π
j
¯
i
= −Π
k
i
¯
jk
; Ω
ij
= Φ
k
ikj
unde R(δ
h
, δ
k

j
= R
i
jkh
δ
i
; R(
˙

h
, δ
k
)
˙

j
= P
i
jkh
˙

i
; R(
˙

h
,
˙

k
)
˙

j
= S
i
jkh
˙

i
;
R(δ¯
h
, δ
k
)
˙

j
= Ω
i
jk
¯
h
˙

i
; R(δ
h
,
˙
∂¯
k
)
˙

j
= Π
i
j
¯
kh
˙

i
¸si conjugate ale lor.
Apoi scalarii lui Ricci sunt: ρ = r + s , unde r = g
¯
ij
R
j
¯
i
¸si s = g
¯
ij
S
j
¯
i
.
ˆ
In
reperele adaptate
c
N
−(c.l.c.)
c
D
ecuat ¸iile lui Einstein se pot scrie formal ca
ˆın cazul real:
S
αβ

1
2
ρG
αβ
= χT
αβ
(5.8.2.7)
unde α, β pot fi ¸si indici conjugat ¸i.
Pe componente (5.8.2.7) se transcrie :
R
i
¯
j

1
2
ρg
i
¯
j
= χ
h
¯
h
T
i
¯
j
(5.8.2.8)
S
i
¯
j

1
2
ρg
i
¯
j
= χ
v¯ v
T
i
¯
j
R
ij
= χ
hh
T
ij
S
ij
= χ
vv
T
ij
P
ij
= χ
hv
T
ij
Π
i
¯
j
= χ
h¯ v
T
i
¯
j

i
¯
j
= χ
v
¯
h
T
i
¯
j
5.8. ECUAT¸ II EINSTEIN PE FIBRATUL OLOMORF T

M. 135
unde ˆın dreapta
h
¯
h
T
i
¯
j
,etc., sunt componentele dup˘a orizontal, vertical ¸si con-
jugatele lor ale tensorului energie-impuls al spat ¸iului complex.
Legea conserv˘ari energiei este
c
D
X
α
(S
α
β

1
2
ρδ
α
β
) = 0 ¸si se traduce asem˘an˘ator
pe componente.
Urmˆand ideile din cazul real, putem formal s˘a introducem urm˘atorii ten-
sori de deflexie complex:
D
i
k
= η
i
|k
=
c
L
i
0k

c
N
i
k
; D
i
¯
k
= η
i
|
¯
k
=
c
L
i
0
¯
k
; D
¯
i
k
= ¯ η
i
|k
= D
i
¯
k
d
i
k
= η
i
k
=
c
C
i
0k

i
k
; d
i
¯
k
= η
i

¯
k
=
c
C
i
0
¯
k
; d
¯
i
k
= ¯ η
i
k
= d
i
¯
k
¸si cei covariant ¸i:
D
ij
= g
i
¯
k
D
¯
k
j
; D
i
¯
j
= g
i
¯
k
D
¯
k
¯
j
= D
j
¯
i
d
ij
= g
i
¯
k
d
¯
k
j
; d
i
¯
j
= g
i
¯
k
d
¯
k
¯
j
= d
j
¯
i
Propunem aici urm˘atorii tensori electromagnetici ˆın complex:
F
ij
=
1
2
(D
ij
−D
ij
) ; f
ij
=
1
2
(d
ij
−d
ij
) (5.8.2.9)
F
i
¯
j
=
1
2
(D
i
¯
j
−D
i
¯
j
) ; f
i
¯
j
=
1
2
(d
i
¯
j
−d
i
¯
j
)
pentru care se pot scrie ecuat ¸iile Maxwell complex calculˆand derivatele lor
orizontale, verticale ¸si sumˆand ciclic. Prefer˘am s˘a nu mai dezvolt˘am acest
calcul direct aici.
ˆ
Inˆıncheierea acestei sect ¸iuni prezent˘am cˆateva exemple de spat ¸ii Lagrange
complex.
1) Modelul complex al electrodinamicii:
L(z, η) = mcγ
i
¯
j
(z)η
i
¯ η
j
+
e
m
(A
k
(z)η
k
+ A¯
k
(z)¯ η
k
) (5.8.2.10)
unde γ
i
¯
j
(z) este o metric˘a hermitian˘a pe M, A
k
(z) este un covector complex
¸si A¯
k
(z) = A
k
(z).
Conexiunea neliniar˘a canonic˘a (5.8.2.2) are exprimarea :
c
N
j
i
=
1
2
∂γ
i
00
∂η
i
+
e
4m
2
c
γ
¯
kj
∂A¯
k
∂z
i
136CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITAT¸ IONALE DEPENDENTE DE DIRECT¸ IE
unde γ
i
00
= γ
i
jk
η
j
η
k
¸si γ
i
jk
=
1
2
γ
¯ mi
_
∂γ
k ¯ m
∂z
j
+
∂γ
j ¯ m
∂z
k
_
Coeficient ¸ii
c
N
−conexiunii liniare canonice sunt:
c
L
i
jk
= γ
i
jk
;
c
L
¯
i
¯
jk
=
1
2
γ
¯
im
_
∂γ
m
¯
j
∂z
k

∂γ
k
¯
j
∂z
m
_
,
c
C
i
jk
=
c
C
¯
i
¯
jk
= 0
Se calculeaz˘a torsiunile ¸si curburile ¸si apoi se scriu ecuat ¸iile Einstein ˆın
care R
i
¯
j
= r
i
¯
j
este tensorul lui Ricci a conexiunii Levi-Civita ai metricii γ
i
¯
j
(z)
iar S
i
¯
j
= R
ij
= S
ij
= P
ij
= Π
i
¯
j
= Ω
i
¯
j
= 0
Tensorii electromagnetici se reduc doar la :
F
i
¯
j
=
e
2m
(
∂A¯
j
∂z
i

∂A
i
∂¯ z
j
)
ceilalt ¸i find nuli.
2) Consider˘am funct ¸ia pe T

M :
L(z, η) = γ
¯
ji
(z)
∂Φ
∂η
i

¯
Φ
∂¯ η
j
+ m
2
0
Φ
¯
Φ (5.8.2.11)
Lagrangianul cˆampului scalar liber, introdus prin ani ’60 pentru a ilustra
conceptul de vid degenerat ([17]).
Presupunˆand γ
i
¯
j
(z) o metric˘a hermitian˘a ˆın universul Einsteinian, s˘a ob-
serv˘am c˘a g
i
¯
j
= ∂
2
L/∂η
i
∂¯ η
j
ˆın general nu satisface condit ¸ia de a determina
o matrice inversabil˘a. Totu¸si pentru anumite alegeri ale funct ¸iei de und˘a Φ
este posibil ca g
i
¯
j
s˘a fie nedegenerat. Spre exemplu pentru:
Φ = A
k
(z)η
k
e

;
¯
Φ =
¯
A
k
(z)¯ η
k
e
−iα
α ∈ R ¸si A
k
(z) covector complex ce satisface det(A
k

¯
A
j
) ,= 0, determin˘a
tensorul metric g
i
¯
j
= m
2
0
A
i
¯
A
j
nedegenerat.
Implicat ¸iile fizice ale acestui Lagrangian sunt legate de cuantica rela-
tivist˘a, ˆın special de teorii gauge contemporane de unificare a cˆampurilor
fizice( fenomenul “ruperi spontane de simetrii”).
Bibliografie
[1] Atanasiu Gh.,Munteanu Gh.,Postolache M.,Algebr˘a liniar˘a geometrie
analitic˘a, diferen
ˇ
tial˘a ¸si ecuat ¸ii diferent ¸iale, Ed.All, 1994.
[2] Asanov,G.S., Finsler Geometry, Relativity and Gauge Theories,
D.Reidel Publ.Comp., Dordrecht,1985.
[3] B˘alan V.,
[4] B˘alan V.
[5] B˘alan V.,
[6] B˘alan V.
[7] Beigel A., Buchner K,. d-spaces,singularities, and the origin of change,
Proc. 4-th Workshop, Brasov, 1999, 46-55
[8] Beil R.G., Electrodynamics from a metric, Int.J. of Theor.Physics,
Vol.26, 2, 1987, 189-197
[9] Beil R.G., New class of Finsler metrics, Int. J. of Theor.Physics, Vol 28,
6, 1989, 659-667
[10] Berger M.,Encounter with a Geometer, 2, Notices of AMS, vol47, 3,
2000, 327-340
[11] Brandt H., Finslerian Spacetime, Contemporanz Math., vol. 196, 1996,
273-287.
[12] Beju I., S¸oo¸s E., Teodorescu P.P., Tehnici de calcul spinorial ¸si tensorial
neeuclidian cu aplicat ¸ii, Ed. Tehnic˘a, 1979
137
138 BIBLIOGRAFIE
[13] Carroll S., Lecture notes on General Relativity,Univ. of California
,1997,itp.ucab.edu/˜carroll/notes
[14] Chandrasekhar S.,The mathematical theory of Black Holes, Oxford Univ.
Press.,1998
[15] Chern S.S, Bao D.,Shen Z., An introduction to Riemannian-Finsler ge-
ometry , Graduate Texts in Math, Vol. 200.
[16] Codreanu S.,Tataru L.,Teoria relativit˘at ¸ii ¸si electrodinamic˘a, Ed. Casa
c˘art ¸ii de ¸stiint ¸˘a,Cluj,1994
[17] Dariescu C., Dariescu M., Gravitat ¸ie ¸si cˆampuri ˆın universul Ein-
steinian, Ed. Vesper, 1997
[18] Ehlers J., Pirani F., Schild A., General relativity: An Einstein centenary
survey , Cambridge , 1979
[19] Einstein A.,Teoria relativitat ¸ii, Ed. Tehnic˘a ,Bucure¸sti,1957
[20] Fock V.A.,Teoria spat ¸iului, timpului ¸si gravitat ¸iei, Ed. Academiei, Bu-
cure¸sti, 1962
[21] Ghoerghiev Gh.,Oproiu V., Varietat ¸i diferent ¸iabile finit ¸si infinit dimen-
sionale ,Ed. Academiei ,Vol 1, 1976, Vol 2 , 1979
[22] Ianu¸s S., Geometrie diferent ¸ial˘a cu aplicat ¸ii ˆın teoria relativit˘at ¸ii, Ed.
Academiei, Bucure¸sti, 1983
[23] Israel W., The internal geometry of black holes, Contemp. Math.,vol.
170, 1994
[24] Kern J., Lagrange geometry, Arch. Math., 25 ,1974, 438-443
[25] Kawaguchi T.,Miron R.,A Lagrangian model for gravitation and electro-
magnetism ,Tensor N.S, 48, 1989, 153-168
[26] Kobayashi S., Nomizu K.,Fundation of Diff. Geom. Interscience Publ.,
1963, 1969.
[27] Landau L.,Lifchitz E., Teorie du champ , Ed.de la Pais ,1984
BIBLIOGRAFIE 139
[28] Miron R., Anastasiei M., Fibrate vectoriale. Spat ¸ii Lagrange. Aplicat ¸ii
ˆın teoria relativit˘at ¸ii, Ed. Academiei, Bucure¸sti, 1987
[29] Miron R., Anastasiei M., The geometry of Lagrange spaces. Theory and
appl., Kluwer Acad. Publ., 1994
[30] Miron R., A Lagrangian theory of relativity , An.St.Univ.Al.I.Cuza, Ia¸si,
s1.a, Mat., 32, 1986, 37-62
[31] Miron R., Kawaguchi T., Relativistic geometrical optics,
Int.J.Theor.Phys., 30/11, 1991, 1521-1543
[32] Miron R.,Tavakol R., Balan V.,Rosburg I., Geometry of space-time and
generalized Lagrange Gauge theory , Publ.Math.Debrecen, 42/3-4, 1993,
215-224
[33] Misner W., Thorne K.S., Wheeler J.A., Gravitation, Freeman, San Fran-
cisco, ,1973.
[34] Munteanu Gh., Metrical almost tangent structures, An.St.Univ.
Al.I.Cuza, Ia¸si, XXXIII, f2, 1987, 151-158
[35] Munteanu Gh., On normal d-connection, Proc. of the fifth Nat ¸. Sem. on
Finsler and Lagrange spaces, Bra¸sov, 1988
[36] Munteanu Gh., Complex Lagrange spaces, Balkan J. of Geom. Vol 2,1,
1998, 61-73
[37] Munteanu Gh., Generalized complex Lagrange spaces , Kluwer
Acad.Publ. Vol. 109, 1999, 209-221
[38] Negrescu H., De la mecanica clasic˘a la teoria relativit˘at ¸i, Ed.Albatros
[39] Piti¸s Gh. Curs de geometrie diferent ¸ial˘a, Univ. Bra¸sov, 1992
[40] Penrose R., General Relativity: An Einstein Centenary survey, Cam-
brige, 1979
[41] Poisson E., Israel W., Internal structure of black holes, Physical Review
D, Vol 46, 6, 1990
[42] Raigorodski L.D., Stavrinos P.C., B˘alan V., Introduction to the physical
principles of dif.geom. Univ. of Athenes, 2000
140 BIBLIOGRAFIE
[43] Sachs R., Wu H., General Relativity for Mathematiciens, Springer-
Verlag, 1977
[44] Schutz B.F., A first course in General relativity, Cambridge, 1985
[45] Sofonea L. Geometrii reprezentative ¸si teorii fizice, Ed.Dacia, Cluj-
Napoca, 1984
[46] Sterian P., Mecanic˘a relativist˘a ¸si not ¸iuni de teoria gravitat ¸iei,
Ed.Tehnic˘a, 1979
[47] Straumann N., General Relativity and Relativistic astrophysics,
Springer-Verlag, 1984
[48] Synge J.L., Relativity: General Theory, North-Holland ,1966
[49] Tavakol R.k., Van der Bergh N., Viability criteria for the theories of
gravity and Finsler Spaces, GRG. 18, 1986, 849-859
[50] Teleman K., Metode ¸si rezultate in geometria dif. modern˘a, Ed. St. ¸si
Enciclopedic˘a, Bucuresti, 1979.
[51] Vrejoiu C. , Electrodinamic˘a ¸si Teoria Relativit˘at ¸ii, Ed. Didactic˘a ¸si
Ped., Bucure¸sti, 1993
[52] Vrˆancenu Gh., Mih˘aileanu N., Introducere in teoria relativit˘at ¸ii, Ed.
Tehnic˘a, Bucure¸sti ,1980
[53] Wald R., General Relativity, Chicago Press, 1984
[54] Weinberg S., Gravitation and Cosmology, Wiley, New-York, 1972
[55] Zet Gh., Lagrangian geometrical models in physics, Pergamon Press,
Vol. 20, 3-4, 1994, 83-91

2

Cuprins
0.1 PREFATA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸˘ 5

I

Elemente de teoria relativit˘¸ii restrˆnse at a
. . . . . . . . . . .

7
9 9 9 13 19 19 22 25 26 28 30 31 33 33 33 34 36 36 37 38 38 40

1 Universul spatio-temporal. ¸ 1.1 Introducere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.1.1 De la mecanica newtonian˘ la relativitatea restrˆ a. a ıns˘ 1.1.2 Cˆ ıteva notiuni fundamentale. ¸ . . . . . . . . . . . . 1.2 Spatiul Minkowski. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 1.2.1 Metrica Minkowski. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.2.2 Transform˘ri Lorentz speciale . . . . . . . . . . . . . a 1.2.3 Consecinte cinematice ale transform˘rilor Lorentz. . . ¸ a 1.2.4 Imaginea euclidian˘ a transform˘rilor Lorentz. . . . . a a 1.2.5 Hipercon luminos. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.2.6 Linii de univers. Timp propriu. . . . . . . . . . . . . 1.2.7 M˘rimi tensoriale ˆ spatiul Minkowski. . . . . . . . . a ın ¸ 2 Elemente de dinamic˘ relativist˘ a a 2.1 Cvadivitez˘ ¸i cvadriacceleratie. . . . . . . . . . . as ¸ 2.1.1 Principiul minimei actiuni. . . . . . . . . . ¸ 2.1.2 Principiul minimei actiuni pentru particula ¸ 2.2 Dinamica particulei relativiste. . . . . . . . . . . . 2.2.1 Cvadrivectorul energie-impuls. . . . . . . . 2.2.2 Cvadrifort˘. . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸a 2.3 Relativitatea cˆmpului electromagnetic . . . . . . a 2.3.1 Tensorul cˆmpului electromagnetic. . . . . a 2.3.2 Lagrangianul cˆmpului electromagnetic . . a 3

. . . . . . . . liber˘. a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . .

. . . . . . . . .

. . . . . . . . .

. .1 Universului spatio-temporal Einsteinian. . . . 85 a 4. . .2. . .1 Geometria fibratului T M. . . . . . . . .2 Spatii Lagrange ¸i Finsler complex. . . . . . . . . . . . . . . .4 CUPRINS II Relativitate General˘ a 43 3 Elemente de geometria varietatilor diferentiabile ¸ ¸ 47 3. . . . . . . . . . . .5. . . 58 at 4 Teoria gravitatiei. . . . . . . . . . . . . 129 5. . . . . .7 Solutii ale ecuatiilor Einstein pe T M pentru cˆmpul gravitational ¸ ¸ a ¸ slab. . . .8. . . . . . . . . . 69 ¸ 4. . . . . . . . . . 98 a a 4. . . . . . . . . .3 Modele ˆ optica relativist˘. ¸ 69 4. . . . . . . . . . . . . . . . . .4 Teoria gravitational˘ ¸i cˆmpul elecromagnetic pe T M. . . . . . . . 77 ¸ 4. . . 72 a ın a ¸ 4. . . . . . . . . . .3 Principiul de covariant˘. . .3 Spatii Finsler. . . . . . . . 132 ¸ s . . . . . . . . 72 ¸ s 4. . . . . . . . 127 ın a 5. . . 82 ¸ ¸ a ¸ 4. . . . 123 5. . . . . . . . . . . . . . . .2 Aproximarea newtonian˘ a cˆmpului gravitational. .2 Metrici cu simetrie sferic˘ generalizat˘. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5.7 Elemente de cosmologie. . . . 53 a 3. . . . .2 Ecuatii Einstein pe T M. . . . .5. .8 Ecuatii Einstein pe fibratul olomorf T M. .2. .5 Modele relativiste ˆ spatii Lagrange ¸i Finsler. . . . . . . . . . . . . . .5 Metrica Schwarzschild cu simetrie sferic˘. . .2 Particula liber˘ ˆ cˆmp gravitational. . . . . 121 ¸ as a 5.3 Ecuatii Einstein. . . . . . . . . . . . . 129 5. . . . .2. . . . . . . . . . . . .8. . . . . .1 Varietate diferentiabil˘. . Spatii Lagrange. . . . 89 4. . . . .6 Spatii Einstein. . 119 ¸ ¸ 5. . . . . . . . . . . .5. . 130 5. . . . . . .2 Metrica Miron-Tavakol. . . . . . . . . . . . . . .6 Deviatii ale geodezicelor ˆ spatiul Finsler al universului spatio¸ ın ¸ ¸ temporal. 103 5 Teorii gravitationale dependente de directie ¸ ¸ 109 5. .2 Derivata covariant˘. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5. . . . .1 Ecuatiile de mi¸care ale particulei libere . . 123 ın ¸ s 5. . . . . . . . . . . . . .1 Geodezicele metricii Schwarzschild. . . . . . . 101 ¸ 4. . .4 Solutii ale ecuatiilor Einstein pentru cˆmpul gravitational slab. . . . . . . . . . . 75 ¸a 4. . . . . 125 5. . . . . . . . . . . .1 Metrica Beil. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117 ¸ 5. . . . . . . .1 Geometria fibratului tangent T M. . . . . . . . . . . . . . . . . . 110 5. . . . . . . . . . . . 74 a a ¸ 4. . 47 ¸ a 3. . . . . . . 129 ¸ 5. .3 Vatiet˘¸i riemanniene. . . . . .

se studiaz˘ teoria gravitatiei. ˆ special pentru cei ce s a a a ın au optat pentru o preg˘tire geometric˘ mai consistent˘. Desigur. s a ¸ a Prezentul curs se adreseaz˘ studentilor matematicieni din anii terminali a ¸ ¸i noi consider˘m c˘ este indispensabil preg˘tirii lor. a a ¸ s a . a a ¸ Sunt studiate solutii pentu ecuatiile Einstein.1. a ¸ ¸ Din punctul nostru de vedere am putea spune ca teoria relativitatii este ¸ un capitol aplicativ de geometrie diferential˘. Ei pot g˘si aici baza a a a a cuno¸tintelor atˆt matematice cˆt ¸i fizice necesare ˆ ¸elegerii lui. -ˆ partea a doua. cursul poate fi utia lizat ¸i de alte persoane dornice s˘ ˆ ¸eleag˘ aceast˘ teorie teribil˘ a secolului s a ınt a a a XX . intitulat˘ “Relativitate general˘”. Credem. c˘ el poate fi folosit ˆ egal˘ m˘sur˘ ¸i de studentii fizicieni a ın a a as ¸ care prin pregatirea lor nu au ˆ ıntodeauna cuno¸tintele matematice necesare s ¸ parcurgerii capitolelor de relativitate general˘.dar mai ales geometria varietatilor diferentiale. ne gˆndim ˆ primul rˆnd la cei ce abordeaz˘ aspecte filozofice ale rela ın a a ativit˘¸ii f˘r˘ s˘ aib˘ preg˘tirea matematic˘ necesar˘. presupune o ın ¸ a pregatire matematic˘ consistent˘ ˆ domenii cum ar fi mecanica. aplicatiile s a ¸ ¸ fiind adesea tot cu tent˘ teoretic˘. at a a a a a a a Cartea este conceput˘ ˆ dou˘ p˘rti: a ın a a¸ -elemente de teoria relativit˘¸ii restrˆnse (speciale). PREFATA ¸˘ 5 0. ˆ special cele ale gravitatiei -relativitatea general˘. ıl a Sunt abordate principalele interpret˘ri cinematice ¸i dinamice din relaa s tivitatea restˆns˘. Abia parcurgˆnd un astfel de curs de a a a teoria relativit˘¸ii generale poti sa-ti l˘mure¸ti importanta unui spatiu curb at ¸ ¸ a s ¸ ¸ ¸i s˘ intelegi ce modele importante ofer˘ geometria pentru fizicieni. a tipului ¸i a ¸ ¸ s gravitatiei -deci utilizeaz˘ concepte fundamentale ale fizicii. ˆ care cititorul se at a ın familiarizeaz˘ cu universul spatio-temporal al lui Minkowski ¸i transform˘rile a ¸ s a Lorentz ce ˆ guverneaz˘. ˆ cazul solutiilor Schwarzschild ¸ ¸ ın ¸ f˘cˆndu-se referinte ¸i la teoria g˘urilor negre. Parcurgerea unui curs de ge¸ a ometria varietatilor diferentiale (care la nivelulul actual este destul de ax¸ ¸ iomatizat ¸i formalizat) d˘ senzatia unei teorii matematice pure. s ¸ a a s ınt din acest motiv. teoria relativitatii este o teorie a spatiului. Se face si o scurt˘ incursiune ˆ teoria relativist˘ a eleca a a ın a tromagnetismului.0. dup˘ o scurt˘ preg˘tire ın a a a a a matematic˘. a ¸ ¸ a ˆ Intr-adevar. ˆ ¸elegerea aces¸ a ınt tor idei. geometria a a ın afin˘.1 PREFATA ¸˘ Cˆnd ne-am propus s˘ scriem o carte de teoria relativitatii am fost deseori a a ¸ intˆmpinati cu observatia c˘ aceasta este treaba fizicienilor.

el venind ˆ completarea unor a a s ın c˘rti excelente cum sunt cele ale lui Gh. face trimiteri la o teorie modern˘ ˆ care ¸coala rom˘neasc˘ ¸ a ın s a a de geometrie are contributii remarcabile. N. intitulat “Teorii gravitationale depena ¸ dente de directie”. El ar putea oferi deschideri pentru ¸ cercet˘ri ulterioare.Mih˘ileanu [52] (ce a¸ a a se adreseaz˘ ˆ special matematicienilor) sau C.Vrˆnceanu. a Credem c˘ prezentul curs va fi primit corespunz˘tor dorintelor noastre a a ¸ atˆt de matematicieni cˆt ¸i de fizicieni.6 CUPRINS Ultimul capitol din aceast˘ parte.Vrejoiu [51] (ce se adreseaz˘ a ın a in special fizicienilor) Gheorghe Munteanu Vladimir B˘lan a Universitatea Transilvania Bra¸ov s Universitatea Politehnic˘ Bucure¸ti a s .

Partea I Elemente de teoria relativit˘¸ii at restrˆnse a 7 .

.

trebuie s˘ se fac˘ a a ın a a deci ˆ ıntr-un anumit loc ¸i moment ˆ s ıntr-un reper 4-dimensional. concepte aflate in mi¸care sau a ¸ s repaus raportat la un anumit loc(spatiu) ¸i timp.1 Introducere. s De regul˘.1 1. Descrierea unui fenomen ˆ timp -eveniment . Orice proces fizic devine o succesiune de ¸a ¸ evenimente spatio-temporale. ca orice ¸tiint˘. ¸ 1. De la mecanica newtonian˘ la relativitatea rea strˆ a. iar timpul printr-o singur˘ coor¸ a donat˘ real˘.Capitolul 1 Universul spatio-temporal. Aceste notiuni au un car¸ s ¸ acter relativ deoarece se raporteaz˘ la repere constˆnd din obiecte materiale a a ¸i respectiv. spatiul este descris prin marcarea pozitiilor unui obiect in a ¸ ¸ raport cu reper spatial tridimensional real. at In fizica clasica se opereaz˘ cu notiuni. numit sistem de referint˘ (SR) spatio-temporal. ˆ mecanica clasic˘ este unanim acceptat˘ structura euclidian˘ ın a a a a spatiului tridimensional iar pozitionarea matematic˘ ˆ reperul spatial fiind ¸ ¸ a ın ¸ cea vectorial˘. a Fizica. ¸ 9 .1. un ceas. ıns˘ Pentru a ˆ ¸elege sensul formul˘rii teoriei relativit˘¸ii este necesar s˘ d˘m ınt a at a a unele preciz˘ri privind notiunile implicate ¸i s˘ facem o scurt˘ incursiune ˆ a ¸ s a a ın problematica fizicii ce a condus la elaborarea teoriei relativit˘¸ii. trebuie s˘ cuprind˘ legi general acceptate ce nu s ¸a a a depind de SR spatio-temporal. ¸ Avˆnd ˆ vedere c˘ pozitionarea spatial˘ trebuie s˘ se fac˘ ¸i din punct de a ın a ¸ ¸ a a as vedere metric.

Dac˘ a ¸ ¸ dt v =constant. ¸ La baza mecanicii newtoniene stau urm˘toarele legi (principii): a ˆ P1. ın Este binecunoscut exemplul cu obiectele dintr-un vagon de tren ˆ deplasare. Galilei). ¸i aici vom lua ˆ considerare numai pe acestea. vectorul p = mv numindu-se ın inpuls. x2 . P3. x3 ). de directiile axelor de coordonate. t fiind variabila temporal˘.(Principiul inertiei. F · ∆t = ma∆t = m∆v = mv − mv0 . Efectul total al unei forte este direct proportional cu spatiul pe care ¸ ¸ ¸ 2 mv0 mv 2 actioneaz˘. Forta ce actioneaz˘ asupra unui ¸ ¸ a corp este proportional˘ cu acceleratia impus˘ lui. a a Considerˆnd dou˘ SRI diferite suntem nevoiti s˘ consider˘m cˆ a a ¸ a a ıteva ipoteze valabile ˆ mecanica newtonian˘: ın a -intervalele de timp sunt acelea¸i ˆ cele dou˘ SRI. (Principiul interactiunii).(Principiul fundamental al dinamicii). Intr-un sistem R = {O. ¸ Aspectul relativ al teoriilor fiind legat de raportarea la diverse SR . F = m · a. Peste tot vom ¸ presupune conventia lui Einstein de sumare a indicilor.. de pozitionarea SR. ¸ s ın P2. ı s P4. ın s ın a Totalitatea SR pentru care se aplic˘ principiul inertiei se numesc sisteme a ¸ inertiale. ın care se afl˘ ˆ repaus ˆ raport cu un reper fixat din interiorul vagonului ¸i a ın ın s ˆ mi¸care ˆ raport cu o gar˘. UNIVERSUL SPATIO-TEMPORAL. raportat˘ la un SR.(Principiul lui Galilei). ei } fixat un punct va fi deci caracterizat de coordonatele spatiale (x1 . S˘ a ı s s a a observ˘m de la ˆ a ınceput c˘ mi¸carea (repausul) este raportat˘ la un SR dat. F1 = −F2 . m =masa cor¸ a ¸ a pului. precum ¸i de fixarea unui ¸ ¸ s ˆ timp 0. a = dt . x1 . a ¸ Actiunea unei forte asupra unui corp nu spune nimic dac˘ nu este privit˘ ¸ ¸ a a ˆ timp. cantitatea ¸ a ¸ mv 2 E = 2 fiind energia cinetic˘ imprimat˘ corpului. s ın a . In absenta interactiilor cu alte corpuri. x3 ). sau vectorial de r = xi ei . Desrierea evenimen¸ tului este f˘cut˘ de elementul (t. ¸ ¸ ¸ un corp se afl˘ ˆn stare de repaus sau mi¸care rectilinie ¸i uniform˘. mi¸carea este uniform˘. a s a ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ mi¸care intr-un SR poate ˆ a a s ınsemna repaus ˆ altul SR’ . obtinem lucrul mecanic L = F · ∆s = 2 − 2 . SRI. a a a Mi¸carea. v = dr . Actiunile reciproce a doua corpuri sunt ¸ ¸ egale ˆn marime ¸i de semne opuse.10 CAPITOLUL 1. m˘rimea specific˘ ce descrie mi¸carea fiind viteza. Actiunile reciproce a mai multor corpuri este rezultanta vectorial˘ a interactiilor lor. este perceput˘ prin schimbarea ˆ timp a s a a ın coordonatelor spatiale. x2 . Variatia vitezei ˆ raport cu timpul s a ¸ ın dv este accleratia. ¸ a a s a adic˘ variatia coordonatelor spatiale in raport cu timpul.

1. a -masa este o notiune invariant˘ ¸ a -fortele de interacttiune dintre dou˘ corpuri nu depind decˆt de pozitiile ¸ ¸ a a ¸ corpurilor. ¸ ın a ¸a Transform˘rile ce satisfac ipotezele de mai sus se exprim˘ simplu sub a a forma transform˘rilor lui Galilei: a F ig1. x . 2. adic˘ a a ın a a 1 2 3 T 1 2 3 (t. i = 1. x . x ) ↔ (t .1. adic˘ pe ¸a a a componente: x i = xi − v i t . x . x ) cu T inversabil˘. 3 (1. o lege.1 s a a ¸ Presupunem c˘ t0 = t0 ¸i c˘ sistemul SRI’ se deplaseaz˘ prin translatie a −→ − → − − −→ − fat˘ de SRI cu viteza constant˘ v. Dac˘ un punct M se dea a a plaseaz˘ ˆ SRI dup˘ o anumit˘ regul˘ xi = xi (t) atunci derivˆnd ˆ transa ın a a a a ın . 11 -distantele spatiale ∆s2 = (∆x1 )2 + (∆x2 )2 + (∆x3 )2 se p˘streaz˘ dac˘ ¸ ¸ a a a 2 2 reperele sunt ambele ortonormate.1. de vitezele lor ¸i de timp. Acesta este un principiu esential ˆ fizic˘ numit proprietatea de invariant˘.1. Avem OM = OO + O M . este a ın ¸ de luat ˆ seam˘ dac˘ ea ˆsi p˘streaz˘ caracterul de adev˘rat sau fals prin ın a a ı¸ a a a trecerea cu transformarea T de la un reper la altul. fapt justificat geometric prin ∆s = ∆s = (∆x 1 )2 + (∆x 2 )2 + (∆x 3 )2 la transform˘rile ortogonale.1) Legile ce satisfac pricipiul de covariant˘ la transform˘rile lui Galilei se ¸a a spun c˘ verific˘ principiul relativist a lui Galilei. ecuatie . x . INTRODUCERE. ˆ plus. s Pentru a exprima reguli obiective ale fizicii este necesar s˘ avem relatii a ¸ matematice ce exprim˘ transform˘rile de coordonate ˆ cele dou˘ SRI.

R¨mer (1644-1710) ¸i ale englezului J. ˆ ceea ce prive¸te natura luminii lucrurule stau ¸i mai complicat. Ecuatiile lui Maxwell (1865) realizeaz˘ o descriere unitar˘ a fenomenelor ¸ a a electrice ¸i magnetice.Michelson. fizicianul C. ¸ dr dt form˘rile lui Galilei ˆ raport cu t.Huygens emite ipoteza naturii ondulatorii a luminii.) o valoare apropiat˘ de c=300000Km/s accepa tat˘ ast˘zi.Young (1817). obtinem c˘ viteza de deplasare u = a ın ¸ a lui M in SRI se leag˘ de viteza ˆ SRI’ prin a ın u i = ui − v i .1. 2. a s a a a a Evolutia fizicii de la Newton pˆn˘ ast˘zi a scos la iveal˘ o seam˘ de fenomene ¸ a a a a a ce au pus la ˆ ındoial˘ valabilitatea invariantei lui Galilei. conform cu (1. la numai trei ani diferent˘. Chiar mai mult. Dac˘ am presupune c˘ dou˘ SRI se deplaseaz˘ cu o vitez˘ v a a a a a a a mare. Experientele ulterioare f˘cute de ¸ a Th. s vitezele lumini in cele dou˘ sisteme. ¸ Lumea ar fi simpl˘ (¸i monoton˘) dac˘ ea ar fi numai de natur˘ material˘. dar de natur˘ electomagnetic˘. i = 1. Fizica intr˘ ˆ a ıntr-un nou impas odat˘ cu studiul cˆ a ımpului electromagnetic. UNIVERSUL SPATIO-TEMPORAL. eterul.Foucault.Fresnel (1819) au ar˘tat c˘ teoria optic˘ ondulatorie a a a a lui Huygens complic˘ mult lucrurile.Brandley ¸ o s (1693-1762) ce au stabilit o valuare de ≈302000 Km/s pentru viteza luminii. ducˆnd la introducerea unei notiuni a a ¸ cu caracter semiabstract: eterul. Incerc˘ri de a determina viteza luminii sunt mai vechi. ¸ ın a J.A. am deduce c˘ putem a a considera SRI ˆ care viteza luminii s˘ fie oricˆt de mare. ˆ ¸a ın1678. Ele se pot a ¸ g˘si pe ˆ ¸eles ˆ lucr˘ri de popularizare a ¸tiintei. obtinem c˘ transforn˘rile lui Galilei p˘streaz˘ exa ınc˘ a ¸ a a a a presia fortei. una excelent˘ ¸i accesibil˘ a ınt ın a s ¸ as a tuturor fiind [38]. 3 a (1. A. Amintim doar c˘ Newton considera ˆ 1675 c˘ lumina are o natur˘ maa ın a a terial˘. Acesta a fost un ın a a prim semn de ˆ ıntrebare. etc.1.2) ar ˆ ınsemna o diferent˘ considerabil˘ ˆ ¸a a ıntre c ¸i c . Odat˘ cu aparitia a a a a ¸ teoriei ondulatorii.Fizeau.1. Nu In s s dorim aici s˘ evidentiem elemente ce stau la baza fizicii de astazi.2) Derivˆnd ˆ a o dat˘.12 CAPITOLUL 1. Apare ˆ lumea fizicii secolului trecut ideia c˘ toate s ın a fenomenele fizice ar trebui s˘-¸i g˘seasc˘ explicatii prin aplicarea legilor lui as a a ¸ Galilei la un mediu suport . a ¸ Primul semn de ˆ ıntrebare a fost legat de viteza luminii ¸i natura undei s ˆ luminoase. ˆ a ıncepˆnd a cu observatiile danezului O. Experientele tereste au constatat ˆ secolele urm˘toare (A. corpuscular˘ ce se reflect˘ diferit pe obiecte.1. J. Dificultatea a . Eterul este a a considerat pretutindeni iar cˆmpul electromagnetic o stare a sa.

a a ¸ -ipoteza olandezului H.1. s a 1. Cu toate acestea rezultatele s ın s as sale. Consecinta a s ¸ a fost evidentierea caracterului relativ al timpului ¸i spatiului.Lorentz (1853. sau speciale. nu pot fi contestate.1928).1. ın ¸a ¸ Desigur.1. ce separ˘ invarianta de a ¸ tip Galilei pentru lumea material˘ iar pentru celelalte fenomene se accept˘ a a existenta unui SR preferential supus legilor electromagnetismului. formularea celor dou˘ Postulate. Ideia s a a a a a este curˆnd infirmat˘ de experiente. ¸ ¸ Experientele f˘cute au condus la concluzia c˘ nu se poate pune ˆ evident˘ ¸ a a ın ¸a mi¸carea P˘mˆntului fat˘ de eter ¸i nici dovedi dependenta vitezei luminii s a a ¸a s ¸ fat˘ de sistemul de referint˘. (Formularea nu se refer˘ neap˘rat la SRI) a a Postulatul II. INTRODUCERE. ce consider˘ c˘ la rˆndul s˘u eterul este total a a a a antrenat intr-o mi¸care ce face ca viteza luminii s˘ r˘mˆn˘ o constant˘. Albert Einstein (1879-1956) formuleaz˘ ˆ ¸a a ın lucrarea “Asupra electrodinamicii corpurilor ˆ mi¸care”(1905) urm˘toarele ın s a postulate: Postulatul I. ¸ a ın Teoria relativit˘¸ii expus˘ ˆ 1905 de A. at a ın s un caracter axiomatic ¸i este cunoscut˘ sub denumirea de teoria relativit˘¸ii s a at restrˆnse. Timpul ¸i ¸ s ¸ s lungimile pentru Einstein nu mai au o semnificatie absolut˘ ˆ orice SRI. dincolo de interpretarea lor a filosofic˘.2 Cˆ ıteva notiuni fundamentale. ¸ Presupunem c˘ cititorul a parcurs pˆn˘ ˆ prezent un curs de geometrie a a a ın afin˘ ¸i euclidian˘. presupune ie¸irea din cadrul strict al mecanicii newtoniene.Einstein are.A. Pentru unitatea as a ¸ . sunt independente de mi¸carea rectilinie ¸i uniform˘ a sistemu¸˘ s s a lui. at a legile fizicii ¸i rezultatele tuturor experientelor. ¸a ¸a Iat˘ impasul ˆ care se g˘sea fizica la sfˆr¸itul secolului trecut. confirmate ¸i de practic˘. 13 ce apare este c˘ legile lui Maxwell nu ramˆn invariante la transform˘rile de a a a tip Galilei. fiind familiarizat cu notatii tensoriale.Valoarea vitezei de propagare a luminii ˆ vid este aceea¸i ın s ˆ toate sistemele de referint˘ inertiale. formulate ˆ s ¸ ıntr-un sistem de referinta dat. a ˆ cei 95 de ce au urmat teoria a fost perfectionat˘ (ˆ bun˘ parte chiar de In ¸ a ın a Einstein) ¸i ˆ acela¸i timp supus˘ ¸i unor critici.Principiul relativit˘¸ii se aplic˘ tuturor proceselor naturale. a ın a as Renuntˆnd la ipoteza eterului. a¸a cum se vede. Ca urmare la sfˆr¸itul secolului trecut se dezvolt˘ dou˘ teorii as a a prerelativiste: -ipoteza lui Hertz (1888).

. deci s a j se face cu matricea invers˘. atunci componentele lui x ˆ baza B sunt (x . s a j Pentru dou˘ 1. .1. ⊗ f ip }.2.... ⊗ eip . iar (x1 .forme f ¸i g putem defini produsul lor tensorial f ⊗ g : a s V × V → R. x ) date de: ∗ x i =si xj j ∗ (1. O baz˘ corespunz˘toare lui B ˆ Lp (V..formei ˆ baza B ∗ este a ın ai = s j aj i ∗ (1..ip f i1 ⊗ .j (1... Relativ la baza B din V obtinem baza dual˘ B ∗ = {f i }i=1. UNIVERSUL SPATIO-TEMPORAL. ⊗ ejp ⊗ f i1 ⊗ . ¸ a ın i unde f i sunt 1. un (p.formelor liniare f : ¸ a ¸ V → R. Notam cu V ∗ spatiul dual al lui V.. R) este izomorf cu V p . Peste tot vom folosi conventia lui Einstein de sumare...n un punct x se scrie x = xi ei .. a Suntem acum ˆ m˘sur˘ s˘ definim notiunea de tensor (afin) de tip (p. Orice 1.1. q) ın a a a ¸ ca fiind o (p + q)−form˘ liniar˘ t : V p × V ∗q → R.n ˆ V ∗ . ⊗ f iq j .4) .. cel de jos de coloan˘) este matricea de trecere de la baza B la B ...ip = f i1 ⊗ . q)−tensor se va scrie 1 t = ti1 . iar baza dual˘ lui Bp este ¸ a notat˘ cu Bp = ei1 ⊗ . a ¸ n S˘ consider˘m V = (R . R)..2) ¸i evident c˘ aj =si ai .14 CAPITOLUL 1. R) spatiul vectorial numeric real n−dimensional... S˘ cosider˘m acum spatiul formelor a a ¸ ∗ ∗ p−liniare Lp (V..form˘ f se va exprima dup˘ baza B ∗ ca fiind s a a ∗ f = ai f i . R) este Bp = a a ın {f i1 . Matricial scriem: X = a S −1 X. (f ⊗ g)(x.3) ∗ Spatiul dual al lui Lp (V....2. adic˘ spatiul 1. ..jp i j (1. La schimbarea bazei cantit˘¸ile ai1 . iar exprimarea 1. Leg˘tura ˆ a ıntre bazele duale B ∗ ¸i B ∗ este dat˘ de f i =si f j . ⊗ f ip .iqp ej1 ⊗ ....n este alt˘ baz˘ ˆ V ¸i S = si (idicele de sus indice de a a a ın s j linie. Referitor la baza B ¸i a a s ∗ duala sa B .ip se schimb˘ dup˘ regula: at a a p 1 ai1 .ip = sj1 · · · ·sip aj1 .1) unde si j = S −1 este matricea invers˘ a lui S. y) = f (x)g(y).2. ¸ expunerii vom trece aici ˆ revist˘ cˆ ın a ıteva notiuni de baz˘ pentru cele ce ¸ a urmeaz˘. j = 1.1. Dac˘ B = {ei }i=1. iar exprimarea unei p−forme h este h = ai1 ....formele definite unic de f i (ej ) = δj (simbolii lui Kronecker) ¸i deci f i (x) = xi . adic˘ a a 1 n i ın ej = sj ei .2...1. xn ) ∈ Rn se a numesc componentele lui x in baza B. +. a a ¸ ˆ Intr-o baz˘ B = {ei }i=1... n.

1). ... componentele tensorului a se vor schimba dup˘ regula: a h .. cu det(gij ) = a 0 ¸i evident forma p˘tratic˘ h = gij xi xj pozitiv definit˘ (adic˘ se reduce. x) = as a a s 0 ⇔ x = 0.. .. ...... . vectorii sunt tensori de tip (1. ¸i se noteaz˘. Produsul scalar a g(x. .j (1. prin s s a . xk . y) = gij xi y j .... a O p−form˘ se nume¸te simetric˘ ˆ indicii h ¸i k dac˘ f (x1 . s ¸ Renuntˆnd la conditia de pozitiv˘ definire se obtin spatiile pseudoeucli¸a ¸ a ¸ ¸ diene.2. xk ..2.. a a a a Baza B se nume¸te ortonormat˘ dac˘ g(ei .iq u1 ... la o sum˘ de p˘trate).. xh .. xp ) = −f (x1 . s a a La schimb˘ri de baze (0. ∀x.1... sau matricial scris G = S t · G · S. q) ¸i respectiv (r..xp+q ) = 1 p!q! εσ f (xσ(1) . R) In s 1 n relativ la bazaB ∗ . s) fiind dat de aplicatia (p + q + r + s) liniar˘ s ¸ a j1 . xp ) a s a ın s a = f (x1 .1. adic˘ g(x. aa a a a a ˆ particular.. .2.eventual s a a a a ˆ ıntr-o alt˘ baz˘.vr j1 ..jp v1 . INTRODUCERE.obtinˆndu-se forma (p + a ¸ a q)−alternat˘ notat˘ cu: a a (f ∧g)(x1 . y) = xi y i se nume¸te uzual .. produsul a doi tensori a ¸i a ¸ s b de tip (p. Prin produs scalar pe V ˆ ¸elegem o 2−form˘ liniar˘ g : V × V → R.. 1-formele fiind de tip (0. ... xk . . . Dac˘ pentru ∀h = k avem f (x1 .... g) se nume¸te spatiu euclidian.. . xh ..6) A(V ) cap˘t˘ structur˘ de algebr˘ numit˘ exterioar˘.....atunci ω(X1 . de obicei. p).h tk11.. ej ) = gij = δij . Din punct de vedere algebric se poate pune ˆ evident˘ o structur˘ de ın ¸a a algebr˘ T (V ) peste multimea tuturor tensorilor.. . . s a Pe spatiul formelor alternate de orice ordin A(V ).. .. xh ..1.5) Evident. 15 iar la schimb˘rile de baze B → B cu matricea S. xp+1 ...us .... xp ) ¸i complet simetric˘ dac˘ este simetric˘ in toti ins a a a ¸ dicii.xp .... xh ... se poate defini pro¸ dusul exterior a unei p−forme f cu o q−form˘ g . numit tensorul metric.. iar p−formele de tip (0... ..3).vr determinat˘ de ti1 .us = ai1 . Xα ). α = 1..1....iqp j .. ω = f 1 ∧ . 2)−tensorul gij ..kqp = si11 k ··· i ·skqq · ∗ sh11 j · · ·· ∗ h sjpp 1 ti1 . y ∈ V ¸i g(x... ınt a a simetric˘ ¸i pozitiv definit˘ pe V . xp ) a forma se nume¸te alternat˘. se schimb˘ a a dup˘ regula (1. n .... . . ∧ f p se nume¸te forma de volum in Lp (V.1. a ˆ Intr-o baz˘ B din V produsul scalar se scrie g(x. xσ(p) )·g(xσ(p+1) ... xσ(p+q) ) (1. 0). y) ≥ 0. Dac˘ Xα = (Xα . Xn ) = a i det(Xα ). xk . . unul din ele st˘ la baza teoriei ce o vom studia. Perechea (V.iq · bu1 .....G = I..jp v1 .

. Facem notatia: s a a ¸ ei = ∂ .. diferentiala lui f pe aceste curbe se a ¸ descompune dup˘ {dxi }i=1.1. UNIVERSUL SPATIO-TEMPORAL. . ˆ particular. n ∂xi i (1. ¸ ¸ a ın Considerˆ alte curbe prin M . avem dλ = ∂xi dx ¸i aceasta indiferent de funtia f. de exemplu xi = gij xj . Reunind ¸ ¸ ın aceste spatii se obtine fibratul tangent la Rn . La schimb˘ri de baze la fel orientate forma de volum ω se transform˘ a a √ dup˘ regula ω = gω.16 CAPITOLUL 1..2. Un ¸ ¸ ¸ a i element a = ai dx se va numi 1-form˘ . λ variind ˆ a ıntr-un interval din R.1).n constituie o baz˘ a vectorilor s a tangenti la curbele prin M . Presupunˆnd conditii de diferentiabilitate a a a ¸ ¸ i ∂f df s ¸ a ˆ ındeplinite. dat˘ de (1. Astfel c˘ dλ dxi ∂ d suntem condu¸i s˘ consider˘m operatorul dλ = dλ ∂xi . ¸ x. Fie ˆ Rn o a s ¸ a ¸ a ın ın i i curb˘ (C) : λ → x (λ). Spatiul generat de v se numeste spatiul tangent la curb˘ ˆ M... Vectorul s a dλ 1 n v = (v . xn ) un punct al curbei (C) ¸i not˘m cu v i = dx ..t. Cona a ¸ siderˆnd toate curbele ce trec prin M. dac˘ f (x1 (λ). y .. .. ¸ S˘ remarc˘m c˘ la schimb˘ri de coordonate .n este deci baza dual˘ bazei B ¸ a a a in spatiul diferentialelor functiilor depinzˆnd de curbele ce trec prin M. numit spatiul tangent ˆ M la Rn . functiile f i = dxi se schimb˘ a a a a ¸ a .2. Deoarece ∂x i = ∂x i ∂xj . ¸i deci a ¸ a s v = v i ei . i = 1. Exemplu sugestiv de 1-form˘ este a a gradientul unei functii scalare a = (gradf )i dxi . adic˘ {f = dx }i=1. ¸i f (x (λ)) o functie s ¸ real˘ depinzˆnd de curba (C).1. e. .c.2. v ) se numeste cˆmp de vectori tangenti la curb˘ in M. rezult˘ c˘ : ¸ a a ei = ∂xj ej ∂x i ∂xj ∂x i (1. a ∂xj ∂f Acum pentru curba (C) s˘ consider˘m diferentiala df = ∂xi dxi .8) .n . unde g = det(gij ).1.cu inversa S −1 = ∂x i ∂xj i ¸i deci matricea schimb˘rii de baze este S = s a . xn (λ)) = xi (λ) a In a i ∂ i i i obtinem c˘ dx ( ∂xj ) = δj . Schimbarea componentelor vectorilor tangenti se face dup˘ regula v = ¸ a ∂x j j v . vectorii lor tangenti se vor exprima functie ınd ¸ ¸ ∂ ∂ tot de ei = ∂xi ¸i deci B = ei = ∂xi i=1. ¸ ¸ S˘ consider˘m acum o schimbare de coordonate xi → x i ˆ M ( eventual a a ın ∂ a dictat˘ de o schimbare de baze ˆ Rn ) ¸i ei = ∂x i noua baz˘ a vectorilor a ın s ∂ ∂xj ∂ tangenti. a S˘ introducem acum ¸i putin˘ geometrie diferential˘ ˆ Rn . Tensorul metric permite rdicarea a sau coborˆrea indicilor unui tensor.7) Fie M (x1 .

2.9) Spatiul 1-formelor se nume¸te spatiul cotangent ˆ M la Rn .dxn. dup˘ regula a fi= ∂x i j f ∂xj 17 (1. INTRODUCERE. Tensorul a ∂ metric are urm˘torea semnificatie. iar s s a ın i dxj este lungimea elementului de arc de curb˘ (C) . din care se deduce c˘ g( ∂xi . δr) = dx δx g( ∂xi . ∂xj ) = gij dx δx . S˘ consider˘m o curb˘ (C) ¸i v = dλ vector tangent la curb˘. Fie dr = dxi ∂xi un vector tangent la a ¸ ∂ a curba (C) ¸i δr = δxj ∂xj vectorul tangent la curba (C ) ce se intersecteaz˘ s ∂ ∂ i j i j ˆ cu (C) ˆ M. . a Fie M (x) un punct ¸i W un obiect geometric definit intr-o vecin˘tate a s a dxi lui M. ˆ continuare vom ˆ In ıncerca s˘ particulariz˘m la spatiul Rn conceptul de a a ¸ derivat˘ Lie. tensorul metric gij va trebui s˘ ¸ ın a ∂xk ∂xh a a a satisfac˘ regula de transformare gij = ∂x i ∂x j gkh . Atunci g(dr.1. ¸ s ¸ ın ∂x s Folosind matricea S = ∂x i ¸i inversa sa S −1 = ∂x j putem extinde ∂x notiunea de (p.2. In particular ın norma dr 2 .1. Astfel c˘ forma p˘tratic˘ a ∂ ∂ i j se va scrie g = gij dx dx . notat˘ ds2 .1.11) cu dxi = v i dλ = ζ i . q) −tensor.. ˆ particular.1.1. ∂xj ) = gij ..10) ¸i se nume¸te forma fundamental˘ pe Rn a metricii g ˆ raport cu baza B.. Unghiul a ds = gij dx celor doua curbe este cos α = dr · δr dr · δr √ Relativ la baza B ∗ forma de volum este dω = gdx1 . O a a a s a variatie infinitesimal˘ pe curb˘ ˆ directia v se scrie: ¸ a a ın ¸ x i = xi + dxi (1. va fi tocmai a j i ds2 = gij dxi dxj (1.2.

xi (λ)) este functia lui Lagrange. λ)dλ ˙ (1. ¸ F ig. a ¸ W (x ) = W (x) + ∂W j ζ ∂xj Pe de alt˘ parte. Vom obtine o variatie a actiuni A + δA =˘ ın a ¸ ¸ ¸ a . unde L(xi (λ). S˘ presupunem c˘ evolutia unui sistem fizic este caracterizat˘ la un moa a ¸ a ment dat λ ˆ functie de coordonatele generalizate xi (λ) ¸i de derivatele sale ın ¸ s xi (λ).2.18 CAPITOLUL 1. ∂xj Rezult˘ c˘ Lζ W i = a a ∂x 3. UNIVERSUL SPATIO-TEMPORAL. s ¸ S˘ facem urm˘toarele particulariz˘ri: a a a 1. x i define¸te o schimbare de coordonate ¸i deci fie W (x ) a s s ∂ ¸ expresia lui W ˆ reperul ∂x i din x . atunci Lζ W = W (x ) + ∂xi ζ − W (x ) = ∂W ζ i a ∂xi ∂ 2.unde am folosit notatia ζ|j = ∂xj ∂xj ∂ζ i . Diferenta ın Lζ W = W (x ) − W (x ) (1.13) s˘ se minimizeze.2 Corespunz˘tor vom avea variatia de primul ordin a lui W.12) se nume¸te variatia Lie a obiectului geometric W. Dac˘ W (x) = W i ∂xi este un cˆmp vectorial . ˆ ˆ In ıncheierea acestei sectiuni vom repeta un principiu fundamental al ¸ mecanicii analitice. Dac˘ W = Wi dx este o 1. atunci: W i (x ) = a a i i ∂x i i i ¸ W j (x) = ∂(x +ζ ) W (x) = W j (x) + ζ|j W j (x) .1. S˘ cona ˙ ¸ a sider˘m o variatie infinitesimal˘ x + dx ¸i L(x + dx. Dac˘ W (x ) = W (x) este o functie scalar˘ ce nu se schimb˘ la transa ¸ a a ∂W i form˘rile infinitesimale. x + dx) starea Larangiana ¸ a s ˙ ˙ ului ˆ punctul corespunz˘tor. cel al minimei actiuni.2. atunci W (x ) = ∂x i Wj (x) = a a j j Wi (x) − ζ|i Wj (x) ¸i deci Lζ Wi = ∂Wji ζ j + ζ|i Wj .1. xi (λ).form˘. Analog se g˘se¸te a s s ∂x j j j j i i Lζ Wik = ∂Wik ζ j + ζ|i Wjk + ζ|k Wij sau Lζ Wk = ∂xjk ζ j − ζ|j Wk + ζ|k Wjj ¸i s ∂xj altele. Deplasarea sistemului mecanic intre dou˘ st˘ri corespunz˘toare valo˙ a a a rilor λ1 ¸i λ2 se face ˆ lipsa unor forte de interactie ( adic˘ sistemul este s ın ¸ ¸ a izolat) astfel ca integrala actiunii ¸ λ2 ∂W i ∂W i j ζ ∂xj i i − ζ|j W j j A= λ1 L(xi (λ).

. ¸ Metrica Minkowski. ¸ Extremul actiuni se obtine anulˆnd prima variatie δA .adic˘ ¸ ¸ a ¸ a λ2 λ2 ˙ ˙ ˙ δA = λ1 L(x + dx.. α = 1. n . x. x. Calcule asem˘n˘toare ca mai sus privind anularea primei variatii ne conduc[42] la a a ¸ urm˘toarele ecuatii Euler-Lagrange a ¸ ∂ ∂L − α i ∂x ∂λ ∂L ∂ ∂xi ∂λα = 0 . ˆ acest caz trebuie ca integrala actiunii A = ¸ ın ¸ Ldω s˘ se minimizeze ¸i s˘ nu depind˘ de parametri. x2 . . x + dx. a a Presupunˆnd c˘ ˆ punctele A1 ¸i A2 variatiile sunt nule. x3 ) ¸i momentul t la care se refer˘ ¸ s a m˘sur˘torile. λ) + ∂xi dx + ∂ xi dx − L(x..1.. SRI.2.2 1. un eveniment este car¸a ¸ acterizat de coordonatele spatiale (x1 . i = 1. unde dω0 = dλ . x.1.dλp este forma elementar˘ de a √ s volum.2.1.2. n i ∂x dλ ∂ xi ˙ (1... SPATIUL MINKOWSKI. λp ). λ)dλ − λ1 L(x. ¸ Principiul acesta variational al minimei actiuni ne determin˘ drumurile ¸ ¸ a cele mai scurte (optime) de deplasare a sistemului din punctul A1ˆ punctul ın A2 . Admitˆnd Postulatul a ¸a .14) numite ecuatiile lui Euler-Lagrange.2. Scalarul L = L g se nume¸te densitate de Lagrangian. p (1. rezult˘ c˘ δA = 0 dac˘ ¸i numai dac˘ s ın a a a s a functia lui Lagrange satisface: ¸ ∂L d ∂L ( − ) = 0 . λ) ˙ ˙ dλ ˙ dλ λ1 i d λ2 ∂L dxi d ∂L ∂L + dλ ( ∂xi dxi ) − dx dλ ( ∂ xi ) dλ = ∂xi dλ dλ ˙ λ1 ∂L ∂L d ∂L i λ2 dx |λ1 + A1 A2 ∂xi − dλ ( ∂ xi ) dxi = 0. dxi (λ1 ) = a a ın s ¸ i dx (λ2 ) = 0 ¸i ˆ rest arbitrare. λ)dλ = i λ2 ∂L ∂L ˙ i L(x. a a Viteza de propagare rectilinie a unui semnal luminos ˆ vid ar trebui s˘ ın a k k satisfac˘ conform mecanicii clasice legea ∆x = c ∆t. λ2 . Am v˘zut c˘ ˆ a a ıntr-un sistem de referit˘ inertial.15) 1. Pentru aceasta a s a a A1 A2 √ 1 a se consider˘ dω = gdω0 . A2 sunt punctele corespunz˘toare st˘rilor λ1 . Problema se poate generaliza la cazul cˆnd sistemul depinde de mai a multi parametri (λ1 .1 Spatiul Minkowski. ∂xi ˙ 19 dλ = unde A1 . i = 1.

−1. j = 0. 3 . obtinem: a ın ¸ ∂x i 1 ∂2x i i j j ∆x = ∂xj ∆x + 2 ∂xj ∂xk ∆x ∆xk + .2.1.2) Intervalul spatio-temporal se poate scrie tensorial sub forma metricii ¸ spatio-temporale. vom avea: (∆x1 )2 + (∆x2 )2 + (∆x3 )2 = c2 (∆t)2 (1.20 CAPITOLUL 1. η11 = −1.. iar In a indicii α. Trecˆnd la norma euclidian˘ din a a a 3 R .4) x i = ai x j + ai j 0 cu ai constante ¸i det ai = 0. Variatiile spatiale ¸i temporale trebuiesc s˘ fie invariate la translatii spatiale ¸ ¸ s a ¸ ¸ ∂x i i ¸i temporale ale reperelor. j. −1. i. 3 (1. unde x0 = x0 ¸i s α 2 i j i xα = −x . 2. ¸ 2 al lui Einstein . β.2.. ck = c este o constant˘. UNIVERSUL SPATIO-TEMPORAL. ¸i deci a a a s i det ∂x j = 0..1.1.1) conditie ce ar trebui s˘ aib˘ un caracter relativist invariant ˆ raport cu dou˘ ¸ a a ın a evenimente din SRI..3) unde η00 = 1. 1. la schimb˘ri de repere inertiale SRI→SRI’ ecuatia s a ¸ ¸ 2 2 ∆s = 0 trebuie s˘ r˘mˆn˘ un invariant relativist. adic˘ ¸i ∆s = 0. x ) iar dou˘ evenimente s˘ fie separate printr-o conditie de a a ¸ forma : ∆s2 = (∆x0 )2 − (∆x1 )2 − (∆x2 )2 − (∆x3 )2 numit interval spatio-temporal. iar s a derivatele de ordin superior sunt nule. 2. ∂x Dezvoltˆnd ˆ serie Taylor. x . fapt ce se exprim˘ prin ∂xj = aj = const. 3. Obtinem c˘ dx i = ai dxj ¸i prin ¸ a s j integrare rezult˘: a (1.2. s ın Obtinem astfel matricea Λ = diag (1. γ.1. ˆ cele ce urmeaz˘.2. 2. Sub form˘ diferential˘ avem: ¸ a ¸ a ds2 = (dx0 )2 − (dx1 )2 − (dx2 )2 − (dx3 )2 (1. . η33 = −1 ¸i ˆ rest 0.(spatiali ) vor lua valorile 1. Apare astfel natural (acum !) s˘ consider˘m elementele din R4 de forma a a 0 1 2 3 (x = ct.. sau mai exact metrica Minkowski: ¸ ds2 = ηij dxi dxj . ¸i deci ds = ηij dx dx = dxi dx . vor lua valorile 0. s 0 j f . x . −1) = (ηij )4×4 cu detΛ = ¸ −1. 1. η22 = −1. ¸ Putem introduce coordonatele covariante xi = ηij xj . s A¸a cum am afirmat .. k. peste tot indicii i.. a a a a a s f i i Fie {x } → {x } aceast˘ schimbare ce trebuie s˘ fie inversabil˘.

Calcul˘m din (1. numit grupul Poincaire.2.transform˘rile proprii T+ . pentru care a0 ≤ −1.2. cu subclasele : a ↑ -transform˘ri proprii octocrone T+ .1. a 0 . Trecˆnd la determinanti ˆ Λ = At · Λ · A. Matricea A−1 = ∗ ∗ ∗ ai j are ca elemente ai = ηjl η ik al .2. cu subclasele: a ↑ -transform˘ri improprii octocrone T− .transform˘rile improprii T− . pentru care det A = −1.6) =1+ α=1 (aα )2 ≥ 1 0 ∗ 3.2. Cˆteva propriet˘¸i imediate ale lor se pot desprinde: a at 1.5) sau matricial : Λ = At · Λ · A.◦) : a ın ∗ Subgrupul transform˘rilor Loretz omogene.4) se nume¸te omogen˘.1.1. a 0 Dac˘ A0 = (ai ) = 0.1. pentru care det A = 1.1. a 0 ↓ -transform˘ri improprii anticrone T− . ın a a a a at ˆ primul rˆnd .5) se numesc transform˘ri Lorentz a ¸ a generale.2.4) cu conditile (1. a0 = −ai a 0 0 s 0 i i 0 4. a s a 0 Cˆteva din subclasele de mai sus sunt subgrupuri ˆ (T . Transform˘rile (1. a a a ¸ ce ne aminte¸te de transform˘rile afine ˆ R4 s a ın ˆ SRI’ metrica Minkowski se scrie ds 2 = ηij dx i dx j = ηij ai aj dxk dxl . ¸ 21 Sub form˘ matricial˘ aceast˘ conditie se scrie X = A · X + A0 .2. ın ˆ T consider˘m urm˘toarele submultimi : In a a ¸ . .1. respecriv omogene. pentru care a0 ≥ 1. detA = 0. L a ↑ s + a ∗ Subgrupurile T+ ¸i L↑ ale transform˘rilor proprii octocrone neomogene. pentru care a0 ≤ −1. In k l Conditia de invariant˘ ne conduce la : ¸ ¸a ηkl = ηij ai aj k l (1. transformarea Lorentz (1.¸i ai = −a0 . pentru care a0 ≥ 1. a 0 ↓ -transform˘ri proprii anticrone T+ . a ¸ ın ¸ a 2.1. De aici rezult˘ a j k c˘ a0 = a0 .5) pe a η00 = 1 = ηij ai aj = (a0 )2 − (a1 )2 − (a2 )2 − (a3 )2 0 0 0 0 0 0 Astfel c˘: a (a0 )2 0 ∗ 3 (1. Suntem acum ˆ m˘sur˘ s˘ desprindem cˆteva propriet˘¸i grupale. obtinem c˘ det A = ±1. multimea T a transform˘rilor Lorentz generale formeaz˘ In a ¸ a a grup ˆ raport cu compunerea lor. SPATIUL MINKOWSKI.2.

x . g) = M 4. Not˘m cu (x = ct.2. ¸ Cazul transform˘rilor propii octoctone omogene L↑ ne va preocupa ˆ a ın + mod deosebit. 3.2 Transform˘ri Lorentz speciale a Transform˘rile Lorentz speciale se refer˘ la cazul transform˘rilor propii oca a a toctone omogene L↑ . unde 0 O3×3 O3×3 ∈grupului spatial ortogonal. ∗ j ai j ∗ aj = k i δk . α = 1. x 3 ) coordonatele spatio-temporale ale unui punct material ¸ M ˆ cele dou˘ sisteme.1) a a s 0 0 se scrie: ∗ dxα aα a0 α v =c = c ∗0 = −c α dx0 dx β =0 a0 0 a0 0 Analog rezult˘ viteza cˆnd fix˘m punctul ˆ S: a a a ın v α =c dx α dx 0 dxβ =0 aα =c 0 a0 0 . x . dxα dx0 (1. astfel c˘ formula (1. pentru care Λ = ¸ ¸ . x) = 0 nu implic˘ ˆ a ıntodeauna x = 0.1 .22 CAPITOLUL 1. 2.2. fixˆnd M ˆ reperul S vom avea ˆ S : ¸ a ın ın vα = dx α dx 0 xβ =const. x 1 . a s Fie x i = ai xj o transformare Lorentz special˘ (det ai = 1.2. Rezult˘ ca ˆ a ¸ ın dt raport cu sistemul S punctul M se va deplasa cu viteza: vα = dxα dt =c x β =const. ˆ spatiul R4 putem considera g(x. 1.2. Presupunem coordonatele x α sunt fixate ˆ ın ∗ a S . fiind numit spatiul Minkowski. x ) ¸i respectiv a s (x 0 = ct . UNIVERSUL SPATIO-TEMPORAL. x 2 . ¸ ∗ Subgrupul translatiilor spatiale-temporale X = X + A0.2. + S˘ consider˘m S ¸i S dou˘ SRI ce se deplaseaz˘ unul fat˘ de cel˘lat a a s a a ¸a a 0 1 2 3 cu viteza v respectiv v = −v. Conditia ¸ ¸ g(x. ın a α a ın Dac˘ M este fixat spatial ˆ S atunci dx = 0. (R4 . rezult˘ c˘ dxα =aα dx 0 + 0 ¸i dx0 =a0 dx 0 + 0. y) = ηij xi y j ce ne define¸te un pseuIn ¸ s doprodus scalar . ¸ ¸ 0 0 ∗ Subgrupul rotatiilor spatiale . 5.1) x β =const. a0 ≥ 1) ¸i 0 j j x i ∗ =ai j x inversa sa . Si analog.

α c 0 1 aα = a0 v α 0 c 0 1 2 1− v 2 23 (1.5) c˘ ele tre¸ a a a buiesc s˘ fie componentele unei matrice ortogonale de ordin 3.4) poate fi a a reprezentat˘ ca un produs ˆntre o tansformare Lorentz ce las˘ neschimbate a ı a componentele vectorilor de pozitie ˆ planul perpendicular pe v ¸i o transfor¸ ın s mare ortogonal˘ ˆn acest plan. ¸ Din aceste relatii obtinem c˘: ¸ ¸ a 1 a0 = − a0 v α .2.2.2.2.3) De regul˘ vom folosi urm˘torele notatii consacrate a0 = γ ¸i v = β. aı F˘r˘ s˘ intr˘m ˆ aceste calcule .2. λ = 1. 2.2.2. 2.2) Pe de alt˘ parte din (1.2. Deci forma a general˘ a transform˘rilor Lorentz speciale este dat˘ de matricele: a a a A= γ -γ v c -γ v c aµ λ (1. verific˘ urm˘toarele conditii de ortogonalitate: ın a a ¸ λ v λ aµ = γv µ λ η aν aσ = η νσ − λ µ ηλµ aλ aµ ν σ γ ν σ v v c2 γ2 = ηνσ − 2 vν vσ c 2 (1.2.6) rezult˘ c˘ : a a a 2 1 0 2 1 2 2 2 3 2 (a0 ) 1 − c2 ((v ) + (v ) + (v ) ) = 1 ¸i deci : (a0 ) = s 0 . µ.2. 3.2. α = 1.5) unde convenim ca v λ = vλ .2.6) λ v2 .1. Cum ¸ ¸ a s a a0 ≥ 1.2. ˆ [51] se justific˘ urm˘toarea proprietate: In a a Orice transformare Lorentz special˘ scris˘ sub forma (1.1. se arat˘ c˘ ˆ urma acestor transform˘ri aa a a ın a a ın a avem: γ−1 µ µ aµ = δλ + v vλ (1.2. 3 (1. unde c v 2 = v 2 = v 2 = v 2 (diferenta fiind doar de sensul vectorului). obtinem utilizˆnd ¸i (1.2) c˘: 0 a0 = 0 1 1− v2 c2 .1. a a ¸ s c 0 µ Pentru componentele spatiale (aλ )s˘ remarc˘m din (1.2.2.4) ˆ care aµ . aα = a0 = 0 α vα 1− v2 c2 .2. SPATIUL MINKOWSKI.

sau a¸a a s cum sunt cunoscute din manualele de liceu: v 1 (1.24 CAPITOLUL 1. x 2 = x2 .2. UNIVERSUL SPATIO-TEMPORAL. s 2 F ig3 atunci transformarea Lorentz este de  γ  -γβ A=  0 0 matrice -γβ γ 0 0 0 0 1 0  0 0   0  1 Adic˘: x 0 = γx0 − γβx1 . a a .7) (t − 2 x1 ) t = 2 c 1− v c2 x1 = x 2 = x2 x 3 = x3 1 1− v2 c2 (−vt + x1 ) numite transform˘ri Lorentz speciale (sau restrˆnse). ¸ ˆ cazul particular cˆnd S se deplaseaz˘ printr-o translatie paralel˘ cu ın a a ¸ a 3 Ox ¸i Ox . x 3 = x3 .2. x 1 = −γβx0 + γx1 .

S ¸i S . Cum γ > 1.7) (sau direct din (1. 0. ˆ orice alt sistem diferenta de timp va fi dt = γdτ . t1 = t2 .2. x1 . durat˘ ¸i vitez˘. Deci transformarile ¸ a a Lorentz restrˆnse se pot scrie sub forma echivalent˘ : a a x0 x1 x2 x3 cu transformarea invers˘: a x0 x1 x2 x3 = = = = x 0 chϕ − x 1 shϕ −x 0 shϕ + x 1 chϕ x2 x3 (1. x1 .8)) c˘: ∆t = t2 − t1 = ∆t · chϕ .2. dac˘ not˘m cu γ = chϕ In a a ın a a 0 2 1 2 atunci din relatia (a0 ) −(a0 ) = 1 rezult˘ c˘ shϕ = −γβ.1. adic˘ dac˘ ∆x = 0 evenimentele nu ¸ a a a sunt percepute simultan ˆ S . pe care o s˘-l trat˘m ˆ continuare.2. Facem dou˘ m˘sur˘tori la momentele t1 ¸i t2 . caracterizate de coordoa natele (t1 .2.8) 1. Fie ∆t = t2 −t1 a a a s durata dintre cele dou˘ evenimente din sistemul S. ın ¸ . 0) . SPATIUL MINKOWSKI. adic˘ a a ∆t = γ · ∆t. ¸ 25 ˆ acest caz. neputˆndu-se vorbi ca ˆ cazul newtonian de un timp absolut. distant˘.2. ın La modul general. a ın b)Dilatarea timpului. Deci notiunea de simultaneitate are caracter ın ¸ relativ.2. ¸ a Din analiza transform˘rilor Loorentz restrˆnse vom desprinde cˆteva implicatii a a a ¸ privind notiunle de simultaneitate. 0. dou˘ evenimente care prea a ın a s a supunem c˘ se realizeaz˘ simultan ˆ S.2. 0.2.9) = = = = x0 chϕ + x1 shϕ x0 shϕ + x1 chϕ x2 x3 (1. S˘ consider˘m un ceas ce se afl˘ ˆ repaus ˆ punctul fixat spatial A(x1 . rezult˘ c˘ ˆ S vom avea o dilatare a intervalului a a ın de timp comparativ cu cel din S ˆ care punctul A este fixat.2. Din prima relatie (1. 0) ¸i (t2 .2.3 Consecinte cinematice ale transform˘rilor Lorentz. ¸ ¸a as a a) Relativitatea notiunii de simultaneitate. fixˆnd un sistem ˆ care dou˘ evenimente se petrec a ın a ˆ acela¸i loc dar separate printr-un inteval de timp. 0) a a a ın ın ¸ din reperul S . Corespunz˘tor ˆ sistemul S obtinem din s a ın ¸ (1.7) a a ın ¸ γ 1 1 obtinem c˘ ∆t = t2 − t1 = − c2 v∆x . ¸ S˘ consider˘m ˆ cele dou˘ SRI. notat diferential dτ ¸i ın s ¸ s numit timp propriu .2.2.

4 Imaginea euclidian˘ a transform˘rilor Lorentz. adic˘ cele dou˘ sisteme se deplaseaz˘ unul ˆ a a a ın raport cu cel˘lalt cu vitez˘ relativ mic˘ (cazul newtonian). Dat fiind faptul c˘ lungimea barei este finit˘. ˆ sistemul S a a ın se pot face m˘sur˘tori asupra capetelor barei la acela¸i moment t1 = t2 . a s c Considerˆnd sistemul S fixat. reg˘sim formula a a a a lui Galilei pe axa Ox1 . ¸ ˆ sistemul de referint˘ S s˘ cosider˘m o bar˘ rigid˘ de lungime l cu In ¸a a a a a 1 1 capetele fixate ˆ punctele A1 (x1 . un reper ortonormat R = {O.chϕ − c dx .2. ).2.2. S˘ consider˘m un punct material ce se deplaseaz˘ raportat la sistemul a a a 1 ¸ a S cu viteza u .shϕ ¸i dx1 = ¸ ¸ a s shϕ v 1 dx .chϕ − cdt .3. UNIVERSUL SPATIO-TEMPORAL.3. rezult˘ ¸a s a : u 1 +v (1. prin diferentiere obtinem c˘ dt = dt .26 adic˘ a CAPITOLUL 1. y = a a ın ¸ este produsul scalar uzual.9). atunci ˆ orice alt sistem S va avea loc o a ın contractie a lungimilor segmentelor. Ei }i=0.2. 0. adic˘ l = l 1 − v2 ¸i deci l < l. 0. ¸ d) Legea compunerii vitezelor. a c˘rei prim˘ component˘ este ux1 = dx . Scotˆnd factor pe shϕ. Tinˆnd cont a a a dt 1 1 de (1.3 .2. . Din a a s a doua transformare (1. 0) .3. 0) ¸i A2 (x2 .2. xi y i .9) obtinem c˘: l = |x1 − x1 | = |x21 − x11 | chϕ = ¸ a 1 2 l · chϕ. ¸ dτ = 1− v2 dt c2 (1. ın ˆ particular.v˘zute ˆ acela¸si moın s a ın s ment t1 = t2 . ıntˆ a 1.shϕ. unde x. dac˘ v In a c.1) c) Contractia lungimilor.2) u x1 = x v 1 + c 2 u x1 formul˘ ce exprim˘ leg˘tura ˆ a a a ıntre componenta pe Ox1 a vitezei de deplasare a punctului material ˆ sistemul S ¸i componenta pe O x 1 a vitezei de deplasare ın s a punctului material ˆ sistemul S .3) 2 Analog se ˆ ampl˘ pe Ox3 . a a 3 i=0 S˘ consider˘m ˆ spatiul euclidian E = (R4 .2. Componenta pe axa Ox2 a vitezei aceluia¸i punct va fi: s u x2 = dx2 dx 2 dt = = ux2 dt dt dt 1− v2 c2 (1. ¸i cum chϕ = − c = −β.2.

a a Exemplific˘m geometric acest lucru ˆ continuare ˆ cazul transform˘rilor a ın ın a Lorentz restrˆnse. deoarece ıns˘ ın ¸ ıntˆ a A nu este neap˘rat o matrice ortogonal˘. Atunci ei =aj ej ¸i corespunz˘tor vom avea a a i imaginea euclidian˘ a Ej .1. S˘ consider˘m o transformare Lorentz a a ∗ s a ce leag˘ cele dou˘ sisteme.3 ın a ai lui S vectorii ortonormati ˆ raport cu produsul scalar uzual {Ei }i=0.1 al lui Minkowski. fixat ˆ O. s˘ asociem geometric versorilor {ei }i=0. ¸ a s ¸ Pentru un SRI dat S. SPATIUL MINKOWSKI.3 . a Fie S alt SRI cu versorii {ei }i=0. spatiul M 4. adic˘ In ¸ a a a a Λ = At · Λ · A. Obtinem o imagine geometric˘ 4-dimensional˘ euclidian˘ a sistemu¸ a a a lui S. ¸ 27 Spatiul R4 poate fi privit ¸i cu pseudoprodusul scalar g(x. ce asociaz˘ unui eveniment un punct din reperul R euclidian. y) = ηij xi xj ¸ s obtinˆndu-se. pentru care vom reprezenta doar axele Ox0 ¸i Ox1 : a s ∗ Ei =aj i F ig4 Avem: ∗ ∗ E0 = a0 E0 + a1 E1 = γE0 + γβE1 0 0 .2. ˆ spatiul Minkowski transform˘rile Lorentz p˘streaz˘ metrica g .ˆ a ˆ spatiul euclidian E aceasta nu se mai ˆ ampl˘.3 . ¸ ın ei → Ei . a¸a cum am spus.

a Unghiul θ dintre E1 ¸i E1 este θ = arctgβ .28 CAPITOLUL 1. iar cˆnd v → c atunci s β → 1 ¸i deci prima.5 Hipercon luminos. Pentru a pune ˆ a a ın evident˘ cele dou˘ evenimente vom nota cu s2 = c2 (t1 − t2 )2 − (x1 − x1 )2 − ¸a a 12 1 2 (x2 − x2 )2 − (x3 − x3 )2 = c2 t2 − d2 distanta spatio-temporal˘. Am v˘zut c˘ ∆s2 este un invariant la transform˘rile Lorentz. UNIVERSUL SPATIO-TEMPORAL. S˘ exprim˘m a a a a a aceast˘ cantitate pentru dou˘ evenimente din sistemul S. deci ∆t = 0. b) dou˘ evenimente simultane. a) ¸i B(t. γβ) ¸i respectiv A1 (γβ. ¸ ¸ a 1 2 1 2 12 12 ˆ alt sistem S vom avea s 2 = s2 . ¸ ∗ ∗ E1 = a0 E0 + a1 E1 = γβE0 + γE1 1 1 Extremit˘¸ile vectorilor E0 ¸i E1 sunt punctele A0 (γ. respectiv a (x 0 )2 − (x 1 )2 = −1 pentru A1 .2. at s s Ele verific˘ hiperbolele echilatere (x 0 )2 − (x 1 )2 = 1 pentru A0 . γ). Interpret˘ri asem˘n˘toare se pot da altor a a a c2 consecinte. Pe aceast˘ imagine putem da o interpretare geometric˘ a simultaneit˘¸ii a a at evenimentelor: F ig. respectiv a doua bisectoare a sistemului sunt asimptotele s hiperbolelor. ¸ 1. Putem analiza aici cˆteva situatii In a ¸ 12 12 particulare: . Atunci s a ∆t = tB − tA = − γv (b − a) = 0.5 Fie A(t.

ın s 12 Evident. a ın . Atunci t12 = 0 ¸i ın s ¸ s2 = −d2 < 0. a A¸a cum ¸tim .2. numit hipercon luminos. notiunea de ordine a evenimentelor avˆnd un caracter absolut a ın ¸ a . numit de tip spatial. d12 = 0 . Atunci ¸ ın s 2 2 2 = s12 = c t12 > 0. SPATIUL MINKOWSKI. ¸ 29 a) Evenimentele se produc la timpi diferiti dar ˆ acela¸i loc. Avem ∆t12 = t1 − t2 = s a γ(t12 − v·∆x ) = γt12 > 0. Un astfel de interval s12 se nume¸te de tip temporal s ¸i este un num˘r real. s2 12 b) Evenimentele se produc simultan ˆ locuri diferite. Din 12 12 2 a a ın ¸a invarianta s2 = s12 rezult˘ c˘ ˆ orice alt sistem de referint˘ S . Aceasta ne spune c˘ ordinea evenimentelor nu se a c2 schimb˘ ˆ S . o ecuatie de forma (x0 )2 − (x1 )2 − (x2 )2 − (x3 )2 = 0 s s ¸ reprezint˘ un hipercon ˆ E4 . ¸ a 2 c) Evenimentele se produc simultan ˆ acela¸i loc. s ın s s S˘ analiz˘m ce ar ˆ a a ınsemna c˘ ˆ sistemul S metrica s2 = 0. Vom da o a ın 12 imagine euclidian˘ acestui fapt . deci intervalul s12 . Fie ∆t = t12 = t1 − t2 > 0. este imaginar. aceasta nu ˆ ınseamn˘ c˘ ˆ S evenimentele sunt neap˘rat simultane a a ın a ¸i ˆ acela¸i loc.1. O alt˘ consecint˘ imediat˘ este c˘ ˆ orice alt sistem S evenimentele nu a ¸a a a ın mai sunt simultane. Intervalul s12 se nume¸te de tip izotrop. ¸ 12 ¸i deci notiunea de separare spatial˘ are caracter absolut. S˘ observ˘m c˘ s ¸ ¸ a a a a ordinea evenimentelor separate spatial poate s˘ difere. Atunci s2 = s12 = 0.

s2 > 0. S˘ observ˘m c˘ pe o linie de univers Γ intervalul ds2 = c2 dt2 − (dx1 )2 − a a a Γ (dx2 )2 − (dx3 )2 = (c2 − v 2 )dt2 > 0 este temporal.1). deci linia de univers este interioar˘ hiperconului luminos. 3. Mi¸carea unei particule fat˘ de sistemul S poate fi descris˘ de o lege t → s ¸a a xα (t). iar daca x < 0 se nume¸te timp absolut in trecut T− . cu α = 1.2) τ (t) = c 0 Timpul indicat de parametrul τ (t) este indicat de un ceasornic legat de particula respectiv˘. Timp propriu. s2 < 0. dτ are semnificatia unui interval temporal ¸ a a ¸ m˘surat ˆ a ıntr-un SRI propriu particulei.6.1) cu τ (0) = 0. este reprezentat de evenimente ¸ 12 din afara hiperconului .2. ˆ plus .2.3.6. x3 (t)) determin˘ o ¸ a curb˘ ˆ spatiul Minkowski .2.30 CAPITOLUL 1. ¸ F ig. UNIVERSUL SPATIO-TEMPORAL.6. numit˘ linie de univers a particulei. Ar fi util un parametru care s˘ fie invariant la schimb˘rile s a a de SRI.1) Tinˆnd seam˘ de (1.este reprezentat de puncte 12 interioare hiperconului. x0 > 0 se nume¸te timp absolut in a ın s 0 viitor T+ . deci care se deplaseaz˘ fat˘ de S a ¸a cu viteza particulei la momentul t respectiv. obtinem urm˘torul parametru τ (t) care este un invariant relativist. s Cazul b) al intervalelor spatiale .2. Aplicatia Γ : t → (t. a Definim m˘rimea : a dτ = 1 c ds2 = Γ 1− 1 v2 dt = dt < dt 2 c γ (1. Prin integrarea lui (1.2. ¸ a numit timp propriu: t v2 1 + 2 dt (1.6 Linii de univers.6 Distingem astfel urm˘toarele situatii: a ¸ Cazul a) al intervalelor temporale . x2 (t). coordonatele neavˆnd ˆ a a ıntodeauna aceea¸i tratare. 1. a . Cazul c) al intervalelor izotrope este descris de evenimente aflate pe hiperconul luminos. 2. Dac˘. numit ceasornic standard. Parametrizarea a ın ¸ a cu t nu este ˆ ıntodeauna avantajoas˘ . x1 (t).

unde X sunt componentele unui cvadrivector.2. Observ˘m c˘ ∂xi = ∂x i = aj ∂x j . Cel mai simplu exemplu de cvadrivector a a j i a ¸ este cel tangent la o linie de univers X i = dx . O baz˘ ˆ spatiul cotangent la liniile de univers ¸ al 1.2)-cvadritensorul ın ¸ i j ηij ¸i g(X. a a a a i i Produsul scalar ˆ spatiul Minkowski este definit de (0.reuniunea acestor spatii ne d˘ fibratul ¸ ın ¸ a j ∂ ∂ tangent. a a a Fizica clasic˘ a scos ˆ evident˘ c˘ m˘rimile ce r˘mˆn invariante la schimb˘ri a ın ¸a a a a a a de coordonate se pot exprima sub form˘ tensorial˘.. X se nume¸te de tip temporal. numite cvadritensori. a ın ¸ Conform principiului invariantei legile fizici ¸i ecuatiile ei trebuiesc s˘ -¸i ¸ s ¸ a s p˘streze valabilitatea la schimb˘rile de SRI..2.2.3 este o baz˘ ˆ a a ∂ s a ın i ∂x spatiul tangent ˆ M la liniile de univers.3 versorii fixati ˆ O ai SRI-S. a a Se impune astfel ideia de a studia acele m˘rimi ˆ spatiul Minkowski ce a ın ¸ au legi de schimbare la transform˘rile Lorentz ca ¸i m˘rimile tensoriale din a s a spatiul euclidian. ¸ ın Prima m˘rime pe care o putem introduce este invariantul scalar Φ ce a trebuie s˘ satisfac˘ Φ(x) = Φ (x ). deci la transform˘rile Lorentz. ¸ ∗ S˘ consider˘m o transformare Lorentz x i = ai xj . Cel mai simplu exemplu de 1-cvadriform˘ este gradientul unei a ∂Φ a ın ¸ functii scalare dΦ = ∂xi f i .j ∗ ∂x j ∂xi ¸i s ∂x sj = aj = ∂x i . X) = 0. Acum notiunea de (p. ¸i invers a a s i ∗ ın ın s ej =ai ei . ei )i=0. s . Un cvadrivector se va scrie X = X i ei ˆ S ¸i X = X i ei ˆ S . Dac˘ g(X. ¸ 31 1. X se nume¸te de tip spatial iar dac˘ g(X. Considerˆnd toti cvadivecdλ torii tangenti la liniile de univers ce trec printr-un punct M obtinem spatiul ¸ ¸ ¸ tangent la spatiul Minkowski ˆ M. Y ) = ηij X Y . ¸i deci ∂xi i=0.5) cu sj = aj = i i ∗ j ∗ j1. q)−cvadritensor se define¸te ca fiind acea m˘rime ¸ s a ti1 .cvadriformelor este {dxi }i=0.3 . Avem: ωi = ηij X j = ηij aj X k = ηij aj η kh ωh =ah ωh ¸i deci ωi sunt componentele unei1-cvadriforme s i k k i ω = ωi f . X) < 0..1.2. SPATIUL MINKOWSKI. a a Consider˘m un alt SRI-S . a a j j Fie (O. cu inversa xi =ai x j . X se a s ¸ a nume¸te de tip izotrop.7 M˘rimi tensoriale ˆ spatiul Minkowski. ¸ ın S˘ consider˘m metrica ds2 = ηij dxi dxj . adic˘: ei = aj ej . X) > 0. Cu ajutorul ei construim ωi = a a j j ηij X . Atunci transformarea Lorentz poate fi ina terpretat˘ ca o schimbare a bazelor reperului.iqp ce satisface regula de tipul cunoscut (1. s a s dac˘ g(X. j din care rezult˘ clar c˘ X i = ai X j . Cu ajutorul lui ηij putem s˘ ridic˘m sau s˘ cobor˘m indicii.

ın .q+1)-cvadrivector. a a a a 0 ˆ rest.3.cvadivector important este cel al lui Levi-Civita :εijkl = +1. a ¸ ∂ti Derivata unui (p.1. ˆ general atunci cˆnd nu exist˘ posibilitatea de confuzie vom spune pe In a a scurt tensori ˆ loc de cvadritensori.4). ex.2. UNIVERSUL SPATIO-TEMPORAL. ∂xj = k i Tjk .32 CAPITOLUL 1. dac˘ (ijkl) este o permutare par˘ a indicilor 0. ¸ Un (0. tensori electromagnetici. ın Alte exemple de cvadrivectori vor fi tratate ˆ setiunile urm˘toare: cvadrivın ¸ a itez˘.. cvadriacceleratie.q)-cvadritensor este un (p. −1 dac˘ este impar˘.

functia ¸ ¸ mv 2 a a ¸ a lui Lagrange este LM = 2 + U adic˘ energia cinetic˘ plus potential˘. 2. x(λ)). x (λ )) este ın s ˙ scrierea Lagrangianului.1. as ¸ Principiul minimei actiuni.1 2. unde L(x.1 c˘ ˆ mecanica newtonian˘ mi¸carea unui particule ˆ a ın a ın a s ıntre i doua puncte se face pe acele curbe Γ : λ → x (λ) pe care se realizeaz˘ minimul a λ2 integralei actiunii: A = λ1 Ldλ. Fie a ¸ a ¸ S un alt SRI ˆ care λ este parametru ¸i L(λ ) = L(x (λ ). ˆ cazul particulei aflate ˆ cˆ ın ın ımpul potential F = gradU. 1. 3. 3.1) acestea fiind scrise relativ la un SRI-S pentru functia lui Lagrange L(λ) = ¸ L(x(λ). In a a ¸a a i r˘mˆn˘ neschimbat dar referitor la o linie de univers Γ : λ → x (λ). S˘ consider˘m transformarea Lorentz x = aj x de la a a 33 . Ref˘cˆnd calculele din Cap.1. 2.Capitolul 2 Elemente de dinamic˘ a relativist˘ a 2. Spre ¸ ˙ ¸ exemplu. i = 0. i ∂x dλ ∂ xi ˙ (2.1 pentru variatii infinitesimale pe linie a a ¸ de univers obtinem ecuatiile Euler-Lagrange : ¸ ¸ ∂L d ∂L − ( ) = 0 . i = a a a 0. ˙ Problema principal˘ aici este invarianta relativist˘ a ecuatiilor E-L.1 Cvadivitez˘ ¸i cvadriacceleratie. Cum λ era un parametru arbitrar putem alege ˆ ın i i j particular λ = λ.1. ˆ esent˘ principiul trebuie s˘ S˘ consider˘m acum cazul relativist. ¸ Am v˘zut ˆ Cap. x) este functia lui Lagrange. 1.

a ¸ Luˆnd a = −k un scalar ¸i parametrul λ ca fiind timpul propriu τ (t) a s unui SRI. O alt˘ s a ¸ a particularitate este c˘ L0 (x.). ¸ a Dac˘ particula este liber˘ (nespus˘ interactiunilor) traiectoria va trebui s˘ a a a ¸ a fie rectilinie. x). fapt ce ne aminte¸te de spatiile Finsler([28]) a ın ˙ s ¸ Considerˆnd cazul nerelativist v a c ¸i λ = t.. O analiz˘ mai a ¸ a ¸ a a atent˘. deci o dreapt˘ in univesul spatio-temporal.2) S˘ observ˘m c˘ actiunea AA1 A2 nu depinde de alegerea parametrului λ a a a ¸i c˘ L0 este un scalar invariant relativist deoarece se obtine din ds2 .2. ne arat˘ c˘ aceast˘ conditie a a ¸ a a a a a a ¸ ca L s˘ fie functie scalar invariant˘ este conditie necesar˘ ¸i suficient˘ pentru a ¸ a ¸ as a invarianta relativist˘ a ecuatiilor E-L. Dac˘ L este o functie scalar˘ relativist ¸ ¸ a ¸ a invariant˘ atunci obtinem c˘ ecuatia E-L este invariant˘. dezvoltˆnd ˆ serie Taylor s a ın L0 (t) = −k 1− v2 c2 = −k(1 − 1 v2 2 c2 + .1.1) deducem c˘ problema invariantei relativiste se a ¸ ∂ xi ˙ ˙ reduce doar la invarianta functiei L. ¸ a ¸ 2. Pe linia de univers Γ avem: x i (λ) = ai xj (λ) iar ∂xi = aj ∂x j ¸i ˙ s j˙ i j ∂ ∂ = ai ∂ x j .1. αx) = αL0 (x.1..34 ˘ ˘ CAPITOLUL 2. Din (2.1. deci L0 este o functie pozitiv a ˙ ˙ ¸ omogen˘ de grad 1 ˆ x. ˆ care ¸inem seam˘ c˘ ˆ ecuatia E-L functia L este determinat˘ a ın t a a ın ¸ ¸ a pˆn˘ la o diferential˘ total˘ (nefiind unic˘ deci). ELEMENTE DE DINAMICA RELATIVISTA ∂ ∂ S la S .2. putem compara pe acesta cu . principiul minimei actiuni ne conduce la urm˘toarea integral˘ a ¸ a a actiunii: ¸ t2 AA1 A2 = −k A1 A2 dτ = −k t1 1− v2 k dt = − 2 c c √ A1 A2 ds2 (2.din care a a ¸ ˙ ˙ c obtinem Lagrangianul particulei libere pentru parametrul λ ¸ L0 = − k c ηij xi (λ)xj (λ) ˙ ˙ (2..1.2 Principiul minimei actiuni pentru particula liber˘. α > 0.1) Pe de alt˘ parte ds2 = ηij dxi dxj pe o linie de univers cu parametrul λ a oarecare (nu neap˘rat τ ). obtinem c˘ a ¸ a ds2 = ηij dxi dxj 2 dλ = ηij xi (λ)xj (λ)dλ2 = xi (λ)xi (λ)dλ2 ˙ ˙ ˙ ˙ dλ dλ λ Rezult˘ c˘ integrala actiunii este AA1 A2 = − k λ12 ηij xi (λ)xj (λ)dλ .

c2 unde (2. respectiv cvadriacceleratie. din a a¨ dτ dτ i care deducem c˘ x (τ ) = 0. . τ jucˆnd a a rolul parametrului natural din geometria euclidian˘. i = 0. unde v = dt ¸i a = dt2 .˘ ¸ 2. adic˘ ¸ a a a a cei doi cvadivectori sunt ortogonali.1. a Calcul˘m pentru o particul˘ oarecare componentele acestor cvadrivectori.7) Calculul normelor ne arat˘ c˘ u > 0. sau ( √ i ) = 0. 1.1. deci u este de tip temporal.2.5) 2 dτ numiti cvadrivitez˘. 2. a Pentru cvadriacceleratia w. atunci a √ ds2 dτ dxj dτ = ˙ = c dτ = c.2. 3. ¸ LM = m0 v + U.1.3) ne conduce la dxi = 0 adic˘ xi (τ ) = 0. O alt˘ remarc˘ este c˘ g(u. a a Pentru cvadriviteza u : dx0 dt dx0 = = cγ (2. ¸i a a s w < 0.2. ¸ a ¸ Ecuatiile E-L ne confirm˘ faptul c˘ pentru particula liber˘ cvadriacceleratia ¸ a a a ¸ este nul˘. deci w este de tip spatial.1. a¨ S˘ consider˘m urm˘toarele m˘rimi ce se dovedesc a fi cvadrivectori: a a a a u = ui ei unde ui = w = wi ei unde wi = dxi = xi (τ ) ˙ dτ (2.6) dτ dt dτ dxα dxα dt uα = = = v α γ . CVADIVITEZA SI CVADRIACCELERATIE. Obtinem: k = m0 c2 ¸i deci L0 (t) = −m0 c2 ¸ s 2 m0 masa particulei privit˘ ca un scalar invariant relativist.1. mai ˆ ai prin calcul direct g˘sim c˘ dγ = ¸ ıntˆ a a dt 1 3 dxα d2 xα 3 α α γ v · a (produsul scalar din R ) .2.3) ηij dx dτ i Dac˘ λ = τ (t) este timpul propriu . 3 dλ x xi ˙ ˙ ηij xi xj ˙ ˙ ηij xi xj = ˙ ˙ 2 35 1− v2 . Astfel c˘ (2. astfel c˘: s a c2 u0 = w0 = c wα dγ dγ γ4 = cγ = v·a dτ dt c duα duα dt d(γv α ) dv α dγ = c = =γ = γ2 + γ vα dτ dt dτ dt dt dt (2.2. dτ dt dτ De remarcat c˘ u este un vector tangent la curbele de univers . w) = 0. α = 1.4) d2 xi = xi (τ ) ¨ (2.2.1.1. a Deoarece L0 depinde numai de xi . 2. ecuatia E-L devine: ˙ ¸ d ( dλ ηij xj ˙ d xi ˙ ) = 0.

2. numit˘ mas˘ de repaus.2. 2.2) Combinˆnd cele dou˘ notiuni obtinem cvadivectorul energie -impuls T = a a ¸ ¸ α + p eα de componente: T 0 = m 0 u0 .1) = m0 γc2 = m0 cu0 (2.1. ELEMENTE DE DINAMICA RELATIVISTA 2.36 ˘ ˘ CAPITOLUL 2. obtinˆnd cei doi cvadrivectori vitez˘ ¸i acceleratie.4) m(v) = m0 γ = v2 1 − c2 .1. α = 1. a Facem observatia c˘ pentru particula liber˘ derivatele ˆ raport cu τ ale ¸ a a ın lui T se anuleaz˘.1 Dinamica particulei relativiste. 3.2 2. Cvadrivectorul energie-impuls. T 1 = m 0 u1 . 3 Energia cinetic˘ a particulei relativiste este prin definitie : a ¸ W = p α x α − L0 = p · v − L 0 ˙ ˆ Inlocuind obtinem: ¸ W = m0 c2 1− 1 W e0 c v2 c2 (2. a ¸ Urm˘rind acum expresiile impulsului ¸i energiei suntem condu¸i natural a s s s˘ introducem notiunea de mas˘ relativist˘ a particulei a ¸ a a m0 (2. Impulsul cinetic p al particulei este prin definitie de componente spatiale ¸ ¸ −2 v 2 ∂L0 c p = = −m0 c2 ∂ xα ˙ 2 1− α α = v2 c2 m0 v α 1− v2 c2 .2. acceleratia fiind zero. 2.1.2. T 3 = m 0 u 3 (2.2. α = 1.3) ˆ calcule.1. sau altfel scris: pα = m0 γv α = m0 uα . m0 are semnificatie nerelativist˘ . Principiul variational pentru particula liber˘ ne d˘ generaliz˘ri naturale ale ¸ a a a vitezei ¸i acceleratiei. s ¸ ¸ a as ¸ Modific˘ri mai putin naturale apar ˆ introducerea impulsului ¸i energiei a ¸ ın s cinetice. T 2 = m 0 u2 . sau In ¸ a a a mas˘ proprie. S˘ alegem parametrul λ = t ¸i a s √ ˙ ˙ L0 (t) = −m0 c2 1 − v 2 c2 = −m0 c ηij xi (t)xj (t).

2.1.2. s ¸ ¸ Cvadrivectorul energie-impuls se scrie ˆ functie de masa relativist˘ T = ın ¸ a 1 2 3 (mc.2. µ= 2. prin a energie de mi¸care intelegem diferenta Wcin = W − W0 = m0 c2 (γ − 1). 37 mas˘ ce caracterizeaz˘ propriet˘¸ile inertiale ale particulei ˆ mi¸care cu a a at ¸ ın s viteza v. Scriind pe Ox2 acest lucru.1) -numit˘ legea fundamental˘ a mecanicii relativiste.2. ¸ s ¸ a ˆ plus.2.2. mv ). mv . mv .2.5) W0 = m0 c2 fiind cunoscut˘ sub denumirea de energie de repaus. (2. Energia cinetic˘ cap˘t˘ binecunoscuta expresie a lui Einstein: a aa W = mc2 (2.2. folosind a s a ¸ (1. Pentru componens c ¸ a ın a tele spatiale se obtine dW = v · F . Formula masei relativiste poate fi legat˘ de legea conserv˘rii impulsului a a din mecanica newtonian˘ .2. a s ın s atunci µ = µ0 γ 2 . DINAMICA PARTICULEI RELATIVISTE. a ¸a deci are loc o curbare a liniei.6) dω Dac˘ m0 este masa de repaus ¸i ω0 este volumul ˆ acela¸i sistem propriu.3) ux2 = γux2 ¸i luˆnd m = m0 .1. ¸a Dac˘ particula liber˘ intr˘ ˆ interactiune cu alt sistem fizic (asupra ei se a a a ın ¸ exercit˘ o fort˘ K) traiectoria nu va mai fi rectilinie pe o linie de univers. relatie ce justific˘ ˆ mecanica newtonian˘ ¸ ¸ dt formula lucrului mecanic. m u = mu. ¸i de aici putem scoate componenta K 0 = 1 γv · F . a a ¸a ¸ a ¸ K = m0 w (2. obtinem tocmai formula masei relativiste. a a De observat caracterul invariant al acestei cvadriforte ¸i faptul c˘ are ¸ s a componentele spatiale acelea¸i ca pentru o forta F din mecanica newtonian˘. Admitem c˘ aceast˘ fort˘ K este proportional˘ cu cvadriacceleratia .3. Numim densitatea masei m a particulei de volum ω cantitatea dm (2.1) se transcrie cu ajutorul tensorului energie-impuls: In dT =K (2.2. .2 Cvadrifort˘.2.astfel c˘ cγK 0 − γ 2 v · ¸ a ın ¸ a F = 0.2) dτ Forta K este ortogonal˘ ˆ spatiul Minkowski pe u.2.

Evident. a . ˆ [42] se obtin ecuatii de ¸ ¸ ın ¸ ¸ mi¸care pentru fluide ce se deplaseaz˘ ˆ cˆmp de forte al c˘ror potential s a ın a ¸ a ¸ este determinat de un (0.3. unde ρ0 este densitatea de repaus. Ox ). a ¸ ¸a ¸ Solutia este dat˘ de electrodinamica relativist˘ care ˆ esent˘ este teo¸ a a ın ¸a ria cˆmpului electromagnetic bazat pe ecuatiile Maxwell invariante la transa ¸ form˘rile Lorentz. J 2 = ρ vc . B . ˆ a ımpreun˘ cu cinematica ¸i dinamica relativist˘. scriem ρ = ρ0 γ. a Secolul al 19-lea a adus pentru fizica teoretic˘ descoperirea legilor electromaga netismului: Legea lui Lorentz ¸i ecuatiile lui Maxwell. E 2 . a 1 2 Se nume¸te curent cvadivectorul J = (J 0 = ρ.Tinˆnd cont de modific˘rile de volum la a a a transform˘rile Lorentz. J 1 = ρ vc . ın Fie q sarcina electric˘ a unei particule de volum ω.unde Γm sunt simboli lui ¸ ij ij Christoffel ai lui Gij . nedegenerat Gij .3 2.2)-tensor simetric . Aici intervine un tensor specific Tij = µui uj numit tensorul energie-impuls al fluidului. s 3 J 1 = ρ vc ) . a ¸ 2 m 2.1 Relativitatea cˆmpului electromagnetic a Tensorul cˆmpului electromagnetic. pentru Gij = const se reg˘sesc ecuatiile particulei libere. E 3 ) ¸i cea magnetic˘ a s a 1 2 3 1 2 3 B = (B . ELEMENTE DE DINAMICA RELATIVISTA Nu ne putem permite aici s˘ abord˘m problema sistemelor de particule a a sau cea a particulelor ˆ cˆmp de forte [51] ın a ¸ Folosind variatia Lie a integralei actiunii. Numim densitate de a dq ¸ a a sarcin˘ electric˘ m˘rimea ρ = dω . a s a Vom ˆ ıncerca s˘ introducem principalele concepte pentru legile cˆmpului a a electromagnetic ˆ vid. Presupunem c˘ mi¸carea particulei de mas˘ m se face ˆ a s a ıntr-un cˆmp eleca tromagnetic cu componenta electric˘ E = (E 1 . descompuse dup˘ axele (Ox .38 ˘ ˘ CAPITOLUL 2. Ox . B ). Odat˘ cu descoperipea s ¸ a lor fizica intr˘ ˆ a ıntr-un nou impas deoarece legile clasice ale lui Galilei nu respect˘ conditii de invariant˘ pentru aceste ecuatii. Dup˘ calcule ceva mai complicate se g˘sec urm˘toarele ecuatii de mi¸care: a a a ¸ s d2 xm 1 lm ∂Glj ∂Gil ∂Gij i j + G ( i + − )u u = 0 dτ 2 2 ∂x ∂xj ∂xl x ecuatii ce pot fi puse sub forma µ ddτ 2 + Γm Tij = 0.

3. S˘ remarc˘m din (2. 3 (2.1) este d(mv ) = q[E 1 + 1 (v 2 B 3 − ¸ dt c v 3 B 2 )].1.1): ¸ a d(mcv 2 ) = q[E 2 dx0 − B 3 dx1 + B 1 dx3 ] d(mcv 3 ) = q[E 3 dx0 + B 2 dx1 − B 1 dx2 ] Pe de alt˘ parte variatia energiei este dW = F · dx . astfel obtinem urm˘torii ı ¸ a k ij ik j tensori Fij = ηik Fj ¸i F = η Fk s     0 E1 E2 E3 0 −E 1 −E 2 −E 3  −E 1 0  1 −B 3 B 2  −B 3 B 2   . 1.3.2) caracterul tensorial relativist al lui Fji .1. ¸i cum ˆ (2.ˆ 2.2) c unde T i sunt componentele cvadrivectorului energie-impuls ¸i s   0 E1 E2 E3  E1 0 B3 −B 2   Fji =  2  E −B 3 0 B1  E3 B2 −B 1 0 : (2.4) .1.3. i = 0.1. din care rezult˘: a F = d(mcv 1 ) = q[E 1 dx0 + B 3 dx2 − B 2 dx3 ] Analog obtinem celelalte dou˘ componente din (2. Pentru a a a ridica sau coborˆ indicii folosim tensorul metric ηij .3) este numit tensorul electromagnetic.3. RELATIVITATEA CAMPULUI ELECTROMAGNETIC 39 Legea lui Lorentz spune c˘ mi¸carea particulei se face sub actiunea fortei a s ¸ d(mv) 1 =q E+ v×B (2.1) a ¸ s ın dx este coliniar cu v.1. Aceast˘ lege poate fi reformulat˘ relativist invariant astfel: a a 1 Pe componente prima ecuatie din (2.1.3. 2.3.3.1. rezult˘ c˘ : a a dW = q[E 1 dx1 + E 2 dx2 + E 3 dx3 ] Aceste patru ecuatii pot fi reunite sub forma ecuatiilor 4-dimensionale ¸ ¸ q dT i = Fji dxj . F ij =  E 2 0 3  Fij =   −E 2 B 3  E B 0 −B 1  0 −B 1  −E 3 −B 2 B 1 0 E 3 −B 2 B 1 0 (2.3.1) dt c v fiind viteza de deplasare a particulei.3.1.

1 2 3 Prima ecuatie ∂B1 + ∂B2 + ∂B3 = 0 se scrie cu ajutorul tensorului elecro¸ ∂x ∂x ∂x magnetic sub forma echivalent˘ : ∂F23 + ∂F31 + ∂F12 = 0 ¸i cu totul analog a ∂x1 s ∂x2 ∂x3 1 ∂B se traduce ecuatia × E + c ∂t = 0 cu ajutorul derivatelor tensorului elec¸ tromagnetic. Ecuatiile ¸ · E = 4πρ ¸i s × B − 1 ∂ E = 4π J se expliciteaz˘ cu totul a c ∂t asem˘n˘tor sub forma : a a ∂F ij = 4πJ i . Introducerea acestor cvadritensori d˘ o formulare nou˘ legilor lui Maxwel a a deduse ˆ 1860: ın ·B = 0 ×B− 1 ∂E = 4π J c ∂t .3.3. Pe de alt˘ parte aceea¸i mi¸care trebuie s˘ se obtin˘ din a s s a ¸ a problema variational˘. 1.1.1.2 Lagrangianul cˆmpului electromagnetic a Mi¸carea sarcinei punctiforme ˆ s ınt-un cˆmp extern este descris˘ de legea lui a a Lorentz (2.40 ˘ ˘ CAPITOLUL 2. ELEMENTE DE DINAMICA RELATIVISTA Folosind ace¸ti tensori ¸i formulele (1. 1. a . 2.3.2. F ¸i J i .1) ne conduce la concluzia c˘ ecuatiile E-L corespunz˘toare lui Lq (t) sunt echivaa ¸ a lente cu legea lui Lorentz.1).5) unde J = (J 1 .1.8) ale lui Lorentz se pot g˘si cu s s a u¸urint˘ regulile de transformare a componentelor lui E ¸i B la transform˘rile s ¸a s a Lorentz. 3 (2. k = 0. .1. j. 2.3. ∂xk . J 3 ) este curentul tridimensional. J 2 .3.6) ∆ijk ≡ ∂[i Fjk] ≡ ∂xi ∂xj ∂xk i. Obtinem urm˘toarea scriere echivalent˘ cu cele dou˘ ecuatii ¸ a a a ¸ vectoriale : ∂Fjk ∂Fki ∂Fij + + =0 (2.2. 3.7) fi ≡ ∂xj Astfel c˘ ecuatiile Maxwel se traduc prin dou˘ tipuri de ecuatii care sunt a ¸ a ¸ ∂ ij invariant relativiste datorit˘ caracterului tensorial al lui Fij .3. unde Φ(x) este un potential scalar ¸i A(x) este un ¸ s cˆmp 3-dimensional. i = 0. · E = 4πρ ×E+ 1 ∂B =0 c ∂t (2. ¸ a Un calcul direct pentru actiunea Lagrangianului : ¸ Lq (t) = −m0 c2 1− 1 v2 −q Φ− A·v c2 c (2. a s 2.2.

1.3.2).3) Atunci U (λ) se scrie: U (λ) = q Ai (λ)xi (λ).0).2) ˙ ˙ ¸i deci este suma Lagrangianului L0 (λ) = −m0 c ηij xi (λ)xj (λ) al particulei s elementare. −A2 .2. Scris a ¸ a ˆ ıntr-un parametru oarecare λ Lagrangianul are forma: Lq (λ) = −m0 c .4) Luˆnd parametrul λ ca fiind timpul propriu τ (t) .5) unde Ti = ηij T j sunt componentele covariante ale tensorului energie-impuls Amplificˆnd acum cu dτ ¸i ridicˆnd indicii cu η ij obtinem exact (2. RELATIVITATEA CAMPULUI ELECTROMAGNETIC 41 Problema principal˘ aici este invarianta relativist˘ a ecuatiilor E-L.2.247: a a dTi q ∂Aj ∂Ai = − j uj (τ ) i dτ c ∂x ∂x (2. definit de relatia vectorial˘ ¸ a · T = − 1 F · J.3. numit cvadripotential: a ¸ A = (Ai ) = (Φ.3.ˆ acest scop a fost introdus un ¸ ¸ a ın tensor simetric de tip (2. este necesar ca A s˘ fie o cvadriform˘. c unde F = (Fij )este tensorul electromagnetic. a s a ¸ Prin urmare ˆ (2. a ın s natura mediului. s a a Obtinem astfel o conditie necesar˘ ¸i suficient˘ pentru invarianta relativist˘ ¸ ¸ as a ¸ a aˆ ıntregului Lagrangian: Lq (λ) = −m0 c q ηij xi (λ)xj (λ) − Ai (λ)xi (λ) ˙ ˙ ˙ c (2. a a Introducem urm˘torul ansamblu.3.2.2.ˆ 2. ecuatiile E-L ne conduc a ¸ la urm˘toarea scriere tensorial˘[51].3. q ηij xi (λ)xj (λ) − [Φx0 (λ) − A· x (λ)] ˙ ˙ ˙ c (2. trbuie spus c˘ cvadrivectorul energie-impuls T nu aa ın a este ˆ m˘sur˘ s˘ caracterizeze complet energia ¸i mi¸carea unei particule.3.3.3. Cum xi sunt componentele ˙ ˙ c unui cvadrivector ¸i λ este arbitrar.4) F˘r˘ a intra ˆ detalii. −A1 . . care este invariant relativist.2. −A3 ) (2.5) avem componentele covariante ale tensorului elecın tromagnetic: ∂Ai ∂Aj − j (2. cu un cˆmp scalar U (λ) ce se impune a s˘ p˘streze caracterul invariant relativist. ın a a a s s Este necesar s˘ se ia ˆ calcul ¸i alte elemente cum ar fi: densitatea mediului.2.3. fortele ce actioneaz˘ etc.6) Fij = i ∂x ∂x cu exprimarea (2.pag.1.

2. ELEMENTE DE DINAMICA RELATIVISTA Folosind ecuatiile lui Maxwell tensoriale se g˘se¸te [51]. Scopul acestei sectiuni a fost s˘ punem ˆ evident˘ cˆteva m˘rimi tensori¸ a ın ¸a a a ale relativiste specifice electromagnetismului. ¸ a . c˘ ten¸ a s a ij sorul energie-impuls T = (T ) al cˆmpului electromagnetic are exprimarea a : 1 1 kh F Fkh η ij − F ik F jh ηkh (2. etc. proprietate cunoscut˘ sub denumirea de legea a ¸ a a conservarii energiei. Probleme precum: sisteme de particule ˆ cˆmp gravitational.pag.42 ˘ ˘ CAPITOLUL 2. ∀i.7) Tij = 4µ0 µ0 Proprietatea important˘ a acestui tensor este c˘ : a a ∂Tij = 0.256.comportarea ˆ diverse medii. 1. j = 0. 3 ∂xi adic˘ divergenta sa este nul˘.3.2.sunt mai ın a ¸ ın putin necesare nou˘.

Partea II Relativitate General˘ a 43 .

.

formulat˘ complet a at a ˆ 1917. cˆmpul ¸ a a a gravitational nefiind omogen ˆ timp ¸i spatiu. are o mi¸care accelerat˘ determinat˘ de c˘derea liftului. a principiului echivalentei: s ¸ legile de mi¸care ale corpurilor sunt acelea¸i cu cele dintr-un SRIL ˆ absenta s s ın ¸ . Masa inertial˘ a corpului este constanta ce exprim˘ proportionalitatea ¸ a ¸ a a ¸ ˆ ıntre fort˘ ¸i acceleratia imprimat˘ corpului F = m·a ¸i se refer˘ la rezistenta ¸a s ¸ a s a ¸ ce o opune un corp atunci cˆnd ˆ a ıncerci s˘-l ˆ a ımpingi. In a ın a ın sisteme de referint˘ inertiale. Corpurile aflate a ın a a ¸ ¸ ¸ ˆ lift se mi¸c˘ ˆ acela¸i mod pentru conditii initiale identice. nepercepˆnd ın s a ın s ¸ ¸ a de fapt gravitatia decˆt dac˘ ar avea posibilitatea de a privi ˆ afara liftului. Fg = ¸ a ¸ m1 m2 a ¸ ¸ G r2 . s s a a a as Principiul echivalentei slabe este cunoscut din mecanica newtonian˘ prin ¸ a care se face o egalitate ˆ ıntre masa inertial˘ mi a unui corp ¸i masa sa ¸ a s gravitational˘ mg . Masa gravitational˘ este cea din legea gravitatiei a lui Newton. raportat˘ la un sistem de referint˘ fixat pe s a a ¸a P˘mˆnt. Proprietatea este simtit˘ la modul a s a ın s ¸ a popular ˆ urma unei experiente simple. ¸a a a ¸ Suntem condu¸i la a doua formulare. ˆ aceast˘ teorie se iau ˆ considerare numai fundamentale. Deci acest a a s a a a sistem de referint˘ fixat pe P˘mˆnt este neinertial. fiind a a cunoscut˘ sub denumirea de teoria relativit˘¸ii generale. Ea are cel putin dou˘ neajunsuri a ¸ s ¸ a ˆ primul rˆnd. a ¸ ¸ a ¸ ¸ Corpurile aflate ˆ interiorul liftului se pot raporta la un sistem de referint˘ ın ¸a inertial local (SRIL) pentru durate relativ mici ale m˘sur˘torilor.Einsein este o at a a ın a teorie simplificat˘ a spatiului ¸i timpului. Germenii acestei teorii se g˘sesc in principiul echivalentei formulat ın a ¸ de c˘tre Einstein ˆ 1908. S˘ ne imagin˘m un lift (o cutie ın ¸ a a ˆ ınchis˘) ˆ c˘dere liber˘ sub influenta fortei gravitationale.Einstein elimin˘ aceste neajunsuri. Pe baza acestei egalit˘¸i se justific˘ urm˘toarea proprietate fundamental˘ at a a a a cˆmpului gravitational : ˆ prezenta unui cˆmp gravitational extern toate a ¸ ın ¸ a ¸ corpurile de prob˘ se mi¸c˘ ˆ acela¸i mod. Aceasta se a ¸a explic˘ prin anularea fortei gravitationale de c˘tre forta de inertie. Cele dou˘ mase au un caracter diferit. ¸ ın s ¸ Aceea¸i particul˘ din lift. SRN. sau exprimat˘ vectorial Fg = mg Φ unde Φ este potentialul gravitational. Teoria dezvoltat˘ ulterior de A. eglitatea lor atr˘gˆnd conditia a = a a a ¸ − Φ. apoi nu se include descrierea proceselor fizice ¸a ¸ ˆ prezenta cˆmpului gravitational ce influenteaz˘ fundamental comportarea ın ¸ a ¸ ¸ a lor. cea tare. a ın Se obi¸nue¸te s˘ se dea dou˘ formul˘ri acestui principiu: slab˘ ¸i tare.45 Teoria relativit˘¸ii restrˆnse formulat˘ ˆ 1905 de c˘tre A. ¸ a a ın adic˘ de a se raporta la sisteme de referint˘ exterioare liftului.

. ˆ cazul cˆmpului gravitational static ¸i omogen a ¸ In a ¸ s putem alege SRIL ˆ care forta de inertie compenseaz˘ pe cea gravitational˘. lucru pe care ˆ facem ˆ capitolul de ˆ ¸ ıl ın ınceput. la ˆ a ıntreg spatiu. Consider˘m a a un SRN fixat ( de P˘mˆnt. In ¸ ¸ bui s˘ satisfac˘ conditii de diferentiabilitate. A¸a cum vom vedea. at a a Problema este cum traducem rezultatele obtinute ˆ raport cu SRN. spre exemplu) ˆ raport cu care un punct P a a ın are coordonatele spatio-temporale P (x0 = ct. ¸i este de intuit din ce am spus at s s mai sus. ˆ SRIL avem o metric˘. Ar tre¸ ın f bui s˘ avem relatii bijective care s˘ exprime leg˘tura (xi ) → (ξ i ) ¸i care s˘ a ¸ a a s a ˆ plus. ξ ). evident. x2 . va a a ın a depinde de cˆmpul gravitational ?. Pentru punctele din aceast˘ vecin˘tate putem a a aplica teoria relativit˘¸ii restrˆnse cu transform˘rile Lorentz relativ la SRIL. ξ . ın ¸ ¸ a ¸ a Din punct de vedere matematic lucrurile se pot gˆndi astfel. Exist˘ o metric˘ ˆ SRN corespunz˘toare care. ξ .46 cˆmpului gravitational. x1 . aceste conditii ar trepoat˘ fi exprimate global. a ¸ Acestea sunt problemele matematice ce trebuiesc analizate ˆ teoria relın ativit˘¸ii generale. avem nevoie de mai mult˘ geometrie ˆ special legat de variet˘¸ile a ın at diferentiabile. x3 ) ¸i un SRIL fixat ¸ s intr-o vecin˘tate a punctului P ˆ care cˆmpul gravitational este static ¸i a ın a ¸ s omogen (interiorul cutiei liftului) ¸i raportat la el punctul P are coordos 0 1 2 3 natele P (ξ = cτ. cea a a ¸ ¸ In a 2 Minkowski ds .

a a a O hart˘ local˘ pe varietatea C k diferentiabil˘ M este format˘ din perechea a a ¸ a a n (U.[39]. cu invers˘ ¸ a a a k diferentiabil˘ de aceea¸i clas˘ (C −difeomorfism). ϕ). ce ın ¸ a a ¸ a n seam˘n˘ local cu R . reale.1 Varietate diferentiabil˘. ϕ). Vom discuta cazul variet˘¸ilor n−dimensionale. diferential˘. Cˆteva elemente pe care le repet˘m aici au ¸ a a rolul de a fixa cadrul de lucru. ın Dou˘ h˘rti locale (U. cazul care ne intereseaz˘ este n = 4. (V.). Notiunea de varietate diferentiabil˘ este fundamental˘ atˆt ˆ matem¸ ¸ a a a ın atic˘ cˆt ¸i ˆ fizic˘.. ψ) se numesc C k − compatibile dac˘ aplicatia a a¸ a ¸ ψ ◦ ϕ−1 : ϕ(U ∩ V ) → ψ(U ∩ V ) este diferentiabil˘ de clas˘ C k . Evident.atunci i i π ◦ ϕ(x) = x (x) ne define¸te un sistem de coordonate ˆ harta local˘ (U. unde ϕ : U → R este un omeomorfism al deschisului U ⊂ M pe un a ¸ deschis din Rn .[22]. Consider˘m π i : Rn → R proiectia pe componenta i. ¸ a s a 47 .Capitolul 3 Elemente de geometria varietatilor diferentiabile ¸ ¸ 3. ϕ) s ın a ˆ punctul x ∈ U. ¸ a Presupunem c˘ cititorul a parcurs deja un curs de geometria variet˘¸ilor a at diferentiabile ([21]. a a s ın a at ce cuprind ˆ mare ideea de spatiu cu structur˘ topologic˘.

izomorf cu Rn . ELEMENTE DE GEOMETRIA VARIETATILOR DIFERENTIABILE ¸ ¸ f ig Aplicatia ψ ◦ ϕ−1 se nume¸te schimbare de h˘rti locale ¸i determin˘ ¸ s a¸ s a schimb˘rile de coordonate a x i = x i (x) . ϕα )}α∈I s a ¸ a a¸ astfel ca ∪α Uα = M ¸i pentru Uα ∩ Uβ = ∅. sau axiomatic ca fiind o clas˘ de echivalent˘ a ¸a i i n a tripletelor Xx = (U. Fiind date dou˘ variet˘¸i diferentiabile. sfera.48CAPITOLUL 3. ϕβ ) sunt C −compatibile. ¸i se nume¸te submersie dac˘ rang(µ)x = m2 . rang ∂x i ∂xj =n care sunt C k −difeomorfisme. Se nume¸te atlas de clas˘ C k o colectie indexat˘ de h˘rti locale {(Uα . rang(µ)x = ¸ s a ın m1 . Exemplele cele mai cunoscute de variet˘¸i diferentiabile sunt: Rn . n−dimensional˘. ϕ) hart˘ local˘ ˆ x ¸i (V. n. De regul˘ vom discuta de variet˘¸i C ∞ diferentiabile. o clas˘ s ¸ a a a a de atlase echivalente. ϕ. Definitia aceasta nu a ¸ a ¸ depinde de h˘rtile locale respective. f˘r˘ a mai preciza a at ¸ aa acest licru. astfel ca la schimb˘ri de h˘rti a a¸ ∂x i j i ¸ ¸ ın locale s˘ avem X = ∂xj X . a Aplicatia µ se nume¸te imersie dac˘ ˆ toate punctele x ∈ M1 . Baza corespunz˘toare bazei canonice din Rn ˆ ın a ın ∂ Tx M se noteaz˘ cu ∂xi i=1. a at ¸ o aplicatie µ : M1 → M2 se nume¸te C k . etc. . s a Se nume¸te varietate diferentiabil˘ de clas˘ C k . at ¸ torul. cu (X ) ∈ R . ψ) hart˘ local˘ ˆ µ(x) astfel ca aplicatia a a a ın s a a ın ¸ ψ ◦ µ ◦ ϕ−1 : ϕ(U ) → ψ(V ) s˘ fie C k −diferentiabil˘. ϕα ) ¸i s a¸ s k (Uβ .diferentiabil˘ ˆ x ∈ M1 dac˘ ¸ ˙ s ¸ a ın a exist˘ (U. s s a Notiunea de vector tangent la o varietate se poate da ˆ mod natural cu ¸ ın ajutorul curbelor de pe varietate. i = 1. dimM1 = m1 . dimM2 = m2 . atunci h˘rtile (Uα . Multimea tuturor vectorilor tangenti ˆ x ∈ M a are o structur˘ natural˘ de spatiu vectorial Tx M numit spatiul tangent la a a ¸ ¸ varietate ˆ x. Dou˘ atlase se numesc echivalente dac˘ reuniunea lor este un atlas de a a aceea¸i clas˘. deci are caracter geometric.n ¸i deci orice vector tangent ˆ x ∈ M se scrie a s ın i ∂ Xx = X ∂xi . Local ea se a¸ exprim˘ sub forma y i = µi (x). α = β. (X )).

Considerˆnd o baz˘ ˆ aceast˘ ala a a a ın a γ γ gebr˘ {Xα }α=1.∗ (Xx ) = Xax .1. Dac˘ a ∗ f : M → R este o functie diferentiabil˘.. ¸ a ¸ Un grup (G. SU (2). unde Cαβ se numesc coeficientii a ¸ de structur˘ Maurer-Cartan ai lui G. ελ = δaλ ∂a Se obtin atunci urm˘toarele variatii: ¸ a ¸ i i i ξλ ελ i ξλ (x) i δxi = xi − xi = ξλ ελ ˜ (3. acesta s a a subˆntelegˆndu-se. VARIETATE DIFERENTIABILA.n .0. Exemple imediate de grupuri Lie sunt: (R . care ¸ a ˙ a ¸ a ∂µk ∂ ∂ local actioneaz˘ asupra bazei vectorilor tangenti astfel: µ∗. SU (1). Xβ ] = Cαβ Xγ . a a s Vom prezenta pentru ˆ ınceput o notiune mai general˘.∗ : s a a ¸ a Tx G → Tax G satisface conditia La. notiune ce gena ¸ a ¸ eralizeaz˘ ideea de produs direct dintre o varietate n−dimensional˘ M ¸i Rm . R). a ın Pentru o transformare infinitesimal˘ a lui G s˘ facem urm˘toarea aproxa a a imare ˆ dezvoltarea ˆ serie Taylor: ın ın ∂xi x =x + ˜ unde = λ |aλ =0 .n . atunci [Xα .2) (3.am ) (3. x → a · x sunt difeomorfisme.. . definim dx f ∈ Tx M ca fiind 1¸ ¸ a ∂f forma dat˘ de dx f (Xx ) = X i ∂xi .n .0.0. cea de spatiu fibrat. Elementele sale sunt 1-formele liniare ωx : Tx M → R.x ∂xi = ∂xi ∂yk . ¸ 49 O aplicatie diferentiabil˘ µ : M1 → M2 induce pe spatiile tangente o ¸ ¸ a ˙ ¸ aplicatie liniar˘ µ∗.xn ) ˜ xi = f i (x. a Un alt exemplu de grup Lie G. este cel al transform˘rilor a infinitesimale pe o varietate n−dimensional˘ M.1. De regul˘ ın ¸ a a a vom omite pentru vectori ¸i 1-forme s˘ specific˘m punctul de lucru. Un cˆmp ¸ a a vectorial X pe G se nume¸te stˆng invariant dac˘ aplicatia tangent˘ La. . Pe un grup Lie translatia la dreapta Ra : G → G. numit˘ aplicatia tangent˘. ·) ˆ ınzestrat cu structur˘ topologic˘ de varietate diferentiabil˘ a a ¸ a −1 astfel ˆ at aplicatia (x. ¸ a ¸ ∗ Dualul spatiului tangent Tx M se noteaz˘ cu Tx M ¸i se nume¸te spatiul ¸ a s s ¸ cotangent .([21]). 0) a = (a1 .1. dimG = n.. Gl(n. x → x · a ¸i ¸ s translatia la stˆnga La : G → G.1.x : Tx M1 → Tµ(x) M2 . a ¸ a O alt˘ notiune fundamental˘ este cea de fibrat vectorial. +). a) unde x = (x1 . adic˘ transform˘ri de forma a a a : xi = f i (x.˘ 3. Multimea cˆmpurilor stˆng ¸ ¸ a a invariante pe G formeaz˘ o algebr˘ Lie.3) . ˆ particular functiilor de coordonate le a In ¸ ∂ i a a putem asocia 1-formele {dx xi }i=1.. numit˘ baza dual˘ bazei ∂xi i=1.1) care formeaz˘ un grup ˆ raport cu compunerea. etc. y) → x · y s˘ fie diferentiabil˘ se nume¸te grup ıncˆ ¸ a ¸ a s n Lie.(dx xi )( ∂xj ) = δj ce formeaz˘ o baz˘ ∂ ∗ ˆ spatiul cotangent Tx M .

x este restrictia aplicatiei ϕU la x . Dou˘ atlase ¸ a s a fibrate sunt echivalente dac˘ reuniunea lor este tot un atlas fibrat. ϕU .. [Xα . F ) ˆ x ∈ U ∩ U se numesc coma a¸ ın patibile dac˘ a ϕU . (U .x ◦ ϕ−1 = gU U (x) ∈ G (3. a Numim spatiu fibrat.. Varietatea M se nume¸te baz˘. F )}i∈I de h˘rti fibrate compatibile dou˘ cˆte dou˘ ¸ a¸ a a a pe intersectia lor nevid˘. pe care ˆ putem lua chiar R ˆ acest caz finit dimensional. F este fibra tip. adic˘ ϕU. Dac˘ x = (x1 . ψ) de pe F . a Un caz particular de spatiu fibrat este fibratul vectorial ˆ care F este ¸ ın m spatiu vectorial.1. .x unde ϕU. F ). M. a ın a a Acest grup Lie joac˘ un rol ˆ a ınsemnat ˆ teoriile gauge clasice ce sunt ın legate de dezvolt˘ri ulterioare ale teoriei relativit˘¸ii. ϕUi . M ) un fibrat vectorial.50CAPITOLUL 3.. ϕ) a ın de pe M ¸i y = (y 1 . ¸ a a h˘rtile locale de pe ξ obtinˆndu-se cu ajutorul h˘rtilor locale de pe M ¸i a¸ ¸ a a¸ s de pe F ([21]. F ). numit˘ proiectia ¸ s ¸ a canonic˘. ∪x Ui = M. G grupul structural s a ¸i gU U : U ∩ U → G se numesc functii structurale. ¸ ıl ın Not˘m cu ξ = (E. iar ϕU : π −1 (U ) → U × F este o bijectie astfel ˆ at : π −1 (U ) → ϕu U ×F ↓ p1 U Dou˘ h˘rti locale (U.. a ¸ Fie E o multime oarecare ¸i π : E → M o surjectie. ELEMENTE DE GEOMETRIA VARIETATILOR DIFERENTIABILE ¸ ¸ Aceste variatii δxi determin˘ variatii ale unei functii scalare Φ(x) (functia ¸ a ¸ ¸ ¸ de und˘.4) i ∂ unde Xλ = ξλ ∂xi se numesc generatorii grupului Lie de transform˘ri ¸i sunt a s γ o baz˘ ˆ algebra cˆmpurilor stˆng invariante. Xβ ] = Cαβ Xγ . spre exemplu): a ˜ δΦ = Φ − Φ = ∂Φ i i ∂Φ δx = ξλ i ελ = Xλ (Φ)ελ i ∂x ∂x (3. ϕU ..[28]). Ex = π −1 (x) este fibra s ¸ local˘. unde U ⊂ M a a a ¸ ıncˆ este un deschis. y m ) sunt coordonate locale ˆ (V. ϕU . π. dim M = n. a Orice spatiu fibrat are structur˘ de varietate (n + m)−dimensional˘.0.x : π −1 (x) → {x} × F. se nume¸te atlas fibrat. notat ξ = (E. F. un s ın . xn ) sunt coordonatele locale ˆ (U.1. . a at S˘ consider˘m M ¸i F dou˘ variet˘¸i .. π.0.5) U. ¸ ¸ a O colectie {(Ui . G) o colectie de atlase echiva¸ ¸ lente. dim F = m ¸i G un a a s a at s grup Lie ce actioneaz˘ diferentiabil pe F. Numim hart˘ vectorial˘ pe E tripletul (U.

.. ∂x Un alt caz particular de spatiu fibrat ce constituie suportul multor teorii ¸ fizice moderne este fibratul principal. . Not˘m cu Px M multimea tuturor reperelor ˆ x ∈ M. atunci Zx se nume¸te reper ˆ x ∈ s ın M. unde π : Tx M → x.x = Xi ∂xj .1. cu Xi. .. numit fibratul principal al reperelor.1. x k = x k (x1 .. xn ) y a = Mba (x)y b (3...0.0.6) unde (Mba (x)) ∈ GL(m. 2). Fibratul principal al reperelor. Ne oprim aici cu teoria general˘ a spatiilor fibarate. (M × G. G). VARIETATE DIFERENTIABILA..6) devine: ın x k = x k (x1 . fibratul principal produs direct. π.x . iar π : Zx → x. Atunci P (M ) are o structur˘ de fibrat a principal.. xn ) y a = ϕa (gU U (x1 . Exemplul natural de fibrat vectorial este fibratul tangent la o varietate M.Xn.˘ 3.8) unde rang ∂x j = n..y m ) ˆ cazul particular al fibratelor vectoriale (3..7) (3. Un fibrat principal este un spatiu fibrat ˆ care F ≡ G ¸i actiunea lui ¸ ın s ¸ G pe G este dat˘ de translatia la stˆnga LgU U a = gU U · a. xn ).. Pentru fibrate a ¸ a principale se utilizeaz˘ notatia (P. M ). ¸ 51 punct de pe varietatea ξ este u = (x. . T M = (∪x∈M Tx M. R).1. G). xn ) ∂x k j y yk = ∂xj k (3. ˆ spatiul Tx M am v˘zut c˘ ∂xi In ¸ a a ∂ este o baz˘ natural˘ a vectorilor tangenti. Exemple remarcabile de fibrate a ¸ principale sunt: 1). pentru detalii se pot a ¸ consulta monografiile:[21]..0.1.[28].. ¸i reuniunea lor a ¸ ın s P (M ) = ∪x∈M Px M. Pe T M schimb˘rile de h˘rti a a¸ ∂x i vectoriale sunt date de gUi Uj (x) = ∂xj ¸i deci schimb˘rile de coordonate s a pe varietaeta T M sunt de forma: x k = x k (x1 .0. . M. .x } .. π1 . . M. y 1 . y) iar schimb˘rile de coordonate sunt a de forma . . π. Considerˆnd ˆ Tx M alt˘ baz˘ a a ¸ a ın a a j ∂ Zx = {X1.1.

Xj .. R) atunci ω∧θ ∈ Ap+q (T M. ... R) .. Yσ(p+q) ) σ ˆ particular.1. Yp ) = det(ω i (Yj )) (3.. Yp .. Yp+q ) = 1 p!q! εσ ω(Yσ(1) ..0...0.. Ap (T M. . Xp ) − (3. . R) este aplicatia ¸ a ¸ d : Ap (T M. Xp ) = i=0 ˆ (−1)i Xi ω(X0 . Yσ(p) )θ(Yσ(p+1) . ELEMENTE DE GEOMETRIA VARIETATILOR DIFERENTIABILE ¸ ¸ Utilizˆnd notiunea de grup uniparametric al unui cˆmp vectorial X se a ¸ a define¸te derivata Lie ce generalizeaz˘ pe cea de variatie Lie. R)este a s dat˘ de a (ω∧θ)(Y1 . .. [X.1. R) dat˘ de relatia implicit˘ LX = d◦iX +iX ◦d. R) → Ap+1 (T M. .. Xi ..52CAPITOLUL 3. Xi . cro¸etul lor.. .. ın a .. q) ¸i operatiile cu tensori. ..Yp ) = Xω(Y1 ... .9) Alt˘ operatie ˆ Ap (T M. Yp ) − ω(Y1 .. X0 . . .. R) a ¸ ın cu X ∈ χ(M ) ¸i se obtine iX ω ∈ Ap−1 (T M. produsul exterior a p forme liniare este p−forma diferential˘: In ¸ a (ω 1 ∧ ...Xp−1 ) = ω(X.. Xj ] . X1 . ∧ ω p )(Y1 . a ¸ a Expresia diferentialei exterioare este: ¸ p (dω)(X0 ... Y ]x = X ∂xi − Y ∂xi ∂xj -dervata unei 1-forme.0..... Yp+1 . . R) este produsul interior al lui ω ∈ Ap (T M.. unde Xi ˆ a a Presupunem ˆ continuare cunoscut procedeul de obtinere a fibratului ın ¸ tensorilor de tip (p.Yp ) Un exemplu remarcabil de fibrat vectorial este cel al aplicatiilor p-liniare ¸ alternante . . Xp−1 ) (3... X1 . Y ]) -derivata unei p-forme liniare ω ∈ L(T M. Amintim c˘ la schimb˘rile de s ¸ a a . R) ¸i θ ∈ Aq (T M. . Aici amintim s a ¸ doar regulile de calcul ale derivatei Lie ˆ raport cu un cˆmp X ∈ χ(M ).. . . R) definit˘ de s ¸ a (iX ω)(X1 .. R) este (LX ω)(Y1 .... (LX ω)(Y ) = Xω(Y ) − ω([X.1...... pentru care se poate se poate defini produsul exterior: dac˘ ω ∈ Ap (T M. ... unde a s ∂ i ∂Y j i ∂X j [X.11) ˆ ˆ (−1)i+j ω([Xi ... Xp ) i<j ˆ ınseamn˘ omiterea acelui cˆmp.derivata unei functii f : M → R este LX f = X(f ) ¸ -derivata cˆmpului Y ∈ χ(M ) este LX Y = [X.10) Diferentiala exterioar˘ a unei p−forme ω ∈ Ap (T M.. Y ] . Yi ] . ...

. M ) un fibrat vectorial.2. kp1 .2 Derivata covariant˘.0.. f ∈ F(M ) functie real˘ pe M. Derivata part ial˘ a componentelor unui vector nu mai p˘streaz˘ ¸ a a a caracterul tensorial al s˘u. ¸ adic˘ D : (X. ∂ Y ∂x ∂xi Desigur. s) → DX s cu propriet˘¸ile: a at DX+Y s = DX s + DY s Df X s = f DX s DX (s1 + s2 ) = DX s1 + DX s2 (3...iqp 53 ∂x jp ∂xh1 ∂xhq k1 .j ti11.hq = ∂xk1 ∂x ∂x ∂x (3. unde U este un deschis din M.0. ¸ a DX s se nume¸te derivata covariant˘ a sectiunii s ˆ raport cu vectorul X s a ¸ ın . ˆ special de fizicieni. ˆ cazul particular ¸ ¸ a In al fibratului tangent T M .2.˘ 3. h˘rti locale pe M un tensor t ∈ Tqp (M ) se schimb˘ dup˘ regula: a¸ a a j .12) Exemple particulare de tensori fiind vectorii. s ın ¸ Introducerea acestui nou concept ar trebui s˘ se r˘sfrˆng˘ asupra ˆ a a a a ıntregi geometrii a spatiului. spatiile pentru care nu se ˆ ampl˘ ¸ a ın ¸ ¸ ıntˆ a a¸a ceva fiind numite. a Numim lege de derivare pe E o aplicatie D : χ(M ) × SectE → SectE. sectiunile sunt cˆmpurile vectoriale pe M . dar ¸i asupra proceselor fizice din el caracterizate ˆ s ın special de tensorul energie-impuls.. 3... π.1) DX (f s) = (Xf )s + f DX s unde X ∈ χ(M ). iar ¸ a modulul lor se noteaz˘ cu χ(M ).1. spatii curbate. fapt ce a dus la introducerea a¸a-numitilor coeficienti a s ¸ ¸ ∂ ∂Y k j k j ∂ k a de conexiune Γij . DERIVATA COVARIANTA..... Numim sectiune ˆ ξ o aplicatie ¸ ın ¸ diferentiabil˘ s : U → E... ¸ Pentru ˆ ınceput prezent˘m derivarea covariant˘ ˆ fibrate vectoriale.. ¸ a Multimea sectiunilor formeaz˘ un modul notat SectE. s ∈ SectE. ce are divegenta nul˘. i1 .. a a Fie ξ = (E. p-formele liniare.... iq th1 . a Derivata covariant˘ generalizeaz˘ notiunea de derivare a unui vector dup˘ a a ¸ a directia altuia.. astel ca = ∂xi + Γij Y ∂xk s˘ fie un vector. astfel ca π ◦s = idM ....kq ∂x j1 . cazul a a ın particular al fibratului tangent fiind cel ce a generat acest concept la ˆ ınceputul secolului XX. 1-formele. ¸ a Ast˘zi notiunea de derivat˘ covariant˘ se prefer˘ s˘ se introduc˘ axa ¸ a a a a a iomatic dup˘ cum urmeaz˘. acest nou operator este necesar s˘ se reduc˘ la operatorul de a a n derivare partial˘ ˆ cazul spatiului plat R .

Rezultate mai deosebite se obtin ˆ cazul particular al fibratului tangent ¸ ın T M. .3) ¸i respectiv : s p+1 (dω)(X1 . ξ)) dat de: R(X.. .. DX Xi .0..2... [X. pentru care putem generaliza derivata Lie ¸i diferentiala s ¸ exterioar˘ dup˘ cum urmeaz˘ : a a a p (LX ω)(X1 . Xp ) = DX (ω(X1 . Xi ] .Y ] s (3. eventual de retinut c˘ a a ¸ ¸ a dR = 0. Y )s = DX (DY s) − DY (DX s) − D[X. d ¸i R exist˘ anumite leg˘turi cunoscute din cursurile de ges a a ometrie.. Xp ) − i=0 ω(X1 . Spre exemplu ˆ fibratul aplicatiilor p−liniare ın ¸ Lp (T M.. s Diferenta a dou˘ legi de derivare. . . caz ˆ care legea de derivare D se va numi conexiune liniar˘ ¸i pentru a ın as o distinge o vom nota cu : χ(M )×χ(M ) → χ(M ).. Xp ) (3. L(ξ. leg˘turi care ne intereseaz˘ mai putin aici. Xp ) = DX (ω(X1 . Xp ) (3. s ˆ Intre LX ... .5) ∀X.. Xi . . ... Xj .. D − D = h. Xp+1 ) = i=0 ˆ (−1)i+1 DXi (ω(X1 .2... Xp ) + (3.. Xp ) − i=0 ω(X1 .. ξ) cu valori ˆ a a ¸ ıntrun fibrat vectorial.. . . ELEMENTE DE GEOMETRIA VARIETATILOR DIFERENTIABILE ¸ ¸ Exemplul uzual de lege de derivare este ˆ fibratul ξ = (E = M ×R. deoarece SectE = F(M ). M ) ın ¸i este DX f = Xf. ξ) putem defini urm˘toarea lege de derivare: a p (DX ω)(X1 .4) ˆ ˆ (−1)i+j ω([Xi .54CAPITOLUL 3. Y ∈ χ(M ) ¸i s ∈ SectE. Existenta unei legi de derivare pe E permite extinderea acestei notiuni ¸ ¸ la alte fibrate legate de ξ... . ce va trebui s˘ satisfac˘ a a . . este o aplicatie liniar˘ pe ¸ a ¸ a χ(M )....2. .0.2) Alt˘ extindere se refer˘ la p−formele diferentiale Ap (T M... Xp+1 ) i<j Prin curbura unei legi de derivare D pe E ˆ ¸elegem operatorul 2-liniar ınt real R ∈ Ap (T M. Xj ] ..0.. Xi .0. .2. π..

8) Leg˘tura ˆ a ıntre curbur˘ ¸i torsiune este dT = R ∧ I.0.Z) X T )(Y. at a ın a conexiunea liniar˘ numindu-se simetric˘: a a ( (X.9) ( (X.0.˘ 3.0. DERIVATA COVARIANTA. Folosind (3.Y ] Z ˆ plus. Xp ).2.2.Y.11) Pentru calcule sunt utile exprim˘ri ˆ h˘rti locale ale notiunilor introduse. Y ).7) R(X. T = dI.2) putem defini derivata ( X ω)(X1 .Y.2. Y ).Z) X R)(Y. a ın a ¸ ¸ ∂ ∂ s a a ın a Fie X = X i ∂xi ¸i Y = Y j ∂xj dou˘ cˆmpuri ˆ harta local˘ (U. Y )Z = DX (DY Z) − DY (DX Z) − D[X.Y. Z) (3.0. Y ] (3.2.2.0. Y )Z − (X. acum putem discuta de urm˘toarea 2-form˘ diferential˘ numit˘ In a a ¸ a a torsiunea conexiunii liniare.Y.2.0.Y. .10) sumarea fiind ciclic˘. adic˘: a T (X. Z) = (X.Z) R(X. Y )Z = 0 (3.0. conditii de tipul (3. Y ∈ χ(M ) Curbura conexiuni liniare va fi dat˘ de operatorul R : a (3. Z) =− (X. Z) (3.Z) R(T (X. Y ) = XY − YX − [X.2. ϕ).0.Y.2.Z) X R)(Y.6) obtinem c˘ ¸ a XY = Xi ∂Y j ∂ +Yj i ∂xj ∂x ∂ ∂xi ∂ ∂xj .1): ¸ X1 +X2 Y fXY 55 = = f X1 Y XY + X2 Y + Y2 ) = X Y1 + X (f Y ) = (Xf )Y + f X Y X (Y1 Y2 X(3. a Aceste identit˘¸i se simplific˘ considerabil ˆ cazul particular cˆnd T = 0. (X..Z) R(X.. Z) =0 . as Luˆnd ˆ considerare (3.2.0. I fiind identitatea.6) ∀X.Z) T (T (X.. a ın ˆ particular luˆnd ω ca fiind R sau T dup˘ calcule se obtin urm˘toarele In a a ¸ a identit˘¸i Bianchi: at ( (X.2.Y.

.jp Γl h ij q k .jq = 1 ∂tj1 .0..0. ¸i obtinem tensorul : s ¸ ( k1 .0.0. k ∂xj ∂x ∂ ∂ h = Rijk h .. ELEMENTE DE GEOMETRIA VARIETATILOR DIFERENTIABILE ¸ ¸ Deci conexiunea este cunoscut˘ ˆ aceast˘ hart˘ local˘ dac˘ se cunosc a ın a a a a ∂ k ∂ k = Γij ∂xk ..56CAPITOLUL 3.2. ∂ t ¸i care se mai noteaz˘ t ∂xi Identit˘¸ile lui Bianchi local se scriu: at ( (i.k p q 1 Γkh tj1 .2.j..k 1 tj1 .0.k) h i T )jk h h l − Rkij + Tlk Tij =0 (3.0.14) Folosind (3.. Prin urmare vom avea: XY = Xi ∂Y k + Γk Y j ij i ∂x ∂ ∂xk (3....jp − il q ∂xi + h=1 k .0. ϕ) → (U . i ∂xj ∂x k = Tij ∂ ∂xk (3. calculul lor ne conduce la : s h Rijk = ∂Γh ∂Γh ij ki − + Γl Γh − Γl Γh ik jl ij kl ∂xj ∂xk k Tij = Γk − Γh ij ji (3.2..k (3.0.0.16) Derivata covariant˘ a unui cˆmp tensorial t de tip (p..13) Dac˘ lu˘m ˆ seam˘ liniaritatea curburii ¸i a torsiunii ne este suficient s˘ a a ın a s a cunoa¸tem s R ∂ ∂ .2.. bazele cˆmpurilor vectoriale ˆ a a a ın ∂xj ∂ ∂ a x ∈ U ∩ U sunt legate prin ∂x i = ∂x i ∂xj .2..0.12) Schimbˆnd harta local˘ (U. q) se face dup˘ a a a formula (3....2......j.k h=1 1 unde prin i t ˆ ¸elegem derivarea ınt s a j1 .19) .0.... functiile Γij se numesc coeficientii cˆmpurile vectoriale a ¸ ¸ ∂ ∂xj ∂xi conexiunii liniare.18) ( (i....17) k .k) h i R)ljk h r + Rlrk Tij =0 (3.2. T i ∂x ∂x ∂ ∂ .jqp k ..jqp|i .2.2.2..2)... ϕ )..l.15) (3..kp i t)j1 .2..l...7) ¸i (3.8)... din care dup˘ calcul se deduce regula de schimbare a coeficientilor de conexiune: ¸ i Γjk = ∂x i ∂xm ∂xn h ∂x i ∂ 2 xh Γmn + h ∂xh ∂x i ∂x k ∂x ∂x j ∂x k (3.

unghiul a .0. Nu acela¸i lucru se poate a a s s spune despre alte curbe de pe sfer˘ ce nu sunt cercuri. a a ¸ 2 S˘ ne imagin˘m sfera S .21) Putem discuta de conexiuni liniare pentru care ¸i curbura este nul˘. a a f ig.2. dac˘ dorim s˘ transport˘m ın s a a a a un vector dintr-un punct ˆ altul r˘mˆnˆnd paralel cu el ˆ si. DERIVATA COVARIANTA.2. a ¸ a ¸ Diferenta esential˘ dintre un spatiu plat. Dac˘ un vector va face un unghi θ = π cu a 2 tangenta la ecuator. Acestea se numesc conexiuni local afine.20) i Rljk + j Rlki + k Rlij = 0 h h h Rijk + Rjki + Rkij = 0 (3. ¸i unul curbat este c˘. Un vector perpendicular pe ecuator ¸i tangent la sfer˘ se va transporta s a paralel cu el pe ˆ ıntreg ecuatorul . acest lucru ın a a a ınsu¸ nu este posibil pe orice drum ce leag˘ cele dou˘ puncte din spatiul respectiv. cu a a a a¸ ajutorul transform˘rilor afine. atunci el nu mai r˘mˆne paralel cu el ˆ si dar unghiul θ a a ınsu¸ r˘mˆne acela¸i indiferent de punctul de pe ecuator. Existenta unei conex¸ iuni local afine implic˘ faptul c˘ schimb˘rile de h˘rti locale se fac liniar. Desigur. pentru care curbura ¸i torsiunea ¸ a ¸ s sunt nule ˆ orice punct. spatiul prezentˆndu-se local ca un spatiu afin. s a T = R = 0. 57 ˆ cazul T = 0 al conexiunilor liniare simetrice aceste identit˘¸i Bianchi In at devin: h h h (3.0.2.˘ 3.

¸i ˆ care putem lua ¸ ¸ s ın .0. ELEMENTE DE GEOMETRIA VARIETATILOR DIFERENTIABILE ¸ ¸ dintre cei doi vectori se calculeaz˘ de fiecare dat˘ ˆ planul tangent la sfer˘ a a ın a ˆ punctul respectiv.58CAPITOLUL 3. adic˘ atunci cˆnd el este euclidian. este ın a a transportat prin paralelism pe o curb˘ de pe sfer˘ dac˘ ˆ alte puncte de a a a ın pe curb˘ el are aceea¸i pozitie (acela¸i unghi fat˘ de tangent˘ la curb˘) ¸i a s ¸ s ¸a a a s aceea¸i m˘rime cu vectorul dat. singurele geodezice de pe sfer˘ fiind doar cercurile mari . Y (t) = ¸ ∂ s ¸ ın Y i (t) ∂xi x(t) ¸i conditia de transport paralel ˆ lungul lui Γ se traduce prin: dxi ∂Y k dY k dxi j [ i (t) + Γk (x(t)Y j (t)] = + Γk (x(t)) Y (t) = 0 ij ij dt ∂x dt dt Curbele pentru care ˆ particular vectorul tangent x(t) se transport˘ ın ˙ a prin paralelism ˆ lungul ei se numesc curbe autoparalele.ˆ cazul variet˘¸ilor In at dotate cu metrici aceste rezultate cap˘t˘ o semnificatie geometric˘ mai substantial˘. rezult˘ ca ¸ ın ˙ a dt ecuatiile unei geodezice sunt: ¸ dxi dxj d2 xk + Γk (x(t)) =0 ij dt2 dt dt (3. curb˘ geodezic˘ va fi aceea pentru care a a vectorul s˘u tangent transportat ˆ lungul curbei face acela¸i unghi cu tana ın s genta la curb˘.3 Vatiet˘¸i riemanniene. sau geodezice ale ın k spatiului respectiv. Deoarece ˆ acest caz Y k (t) = xk (t) = dx . aa ¸ a ¸ a 3. at Dup˘ cum ¸tim un spatiu vectorial real se geometrizeaz˘ atunci cˆnd este a s ¸ a a dotat cu un produs scalar. tangent la sfer˘.22) Revenind la exemplul cu sfera. care sunt spatii vectoriale. x a a s a ın lungul curbei ˙ Γ atunci componentele sale se vor exprima functie de parametrul t. a Legat de geodezice sunt cunoscute multe alte rezultate. as a Vom spune c˘ un vector Y se transport˘ prin paralelism ˆ lungul lui Γ a a ın dac˘ derivata sa covariant˘ ˆ raport cu vectorul tangent la curb˘ xi (t) se a a ın a ˙ i (t) Y = 0. ın Fie o conexiune liniar˘ ¸i Γ : t → xi (t) o curb˘ de pe varietatea M. s a Deci este necesar s˘ generaliz˘m aceast˘ idee de a “tine vectorul constant” a a a ¸ ˆ sensul spus mai sus. Dac˘ Y este ¸i el un cˆmp vectorial ˆ anuleaz˘. a a Consider˘m M o varietate diferentiabil˘ ¸i ˆ fiecare punct putem cona ¸ a s ın sidera spatiile tangente Tx M. Vom spune c˘ un vector dat. a a Rezult˘ c˘ o conexiune liniar˘ de fapt m˘soar˘ abatera de la paralelism a a a a a a unui cˆmp vectorial.2.

3. 0). definit de g(grad f ) = df. unde gX este 1-forma gX : Y → g(X.3. g).0. Y ). Y = Y j ∂xj . cum dxi (X) = X i . g gkj = δj . R) .4) ∂xi ∂xj √ √ Cum det g > 0. unde g este o sectiune ˆ fibratul aplicatiilor reale biliniare ce satis¸ ın ¸ face conditiile: ¸ a) g(X. Tinˆnd seam˘ de biliniaritatea lui g rezult˘ c˘ a a ¸ a a a a 2 ˆ x ∈ U metrica reimannian˘ va fi dereminat˘ de urm˘toarele n functii ın a a a ¸ ∂ ∂ diferentiabile gij = g ∂xi . detemin˘ ˆ ¸ a ın fiecare punct un izomorfism al spatiilor tangente ¸i cotangente. X) . X) ≥ 0 ¸i g(X.3.0. Trecˆnd la deteminanti obtinem c˘ a ¸ ¸ a det g = det ∂x k ∂xi 2 det g (3. Y ) = g(Y. Considerˆnd baza dual˘ {dxi }i=1. ϕ) o hart˘ local˘ ˆ x ∈ U ¸i X = X i ∂xi . ∀X ∈ χ(M ) s g se nume¸te metric˘ riemannian˘. Presupunem c˘ aplicatia x → gx este diferentiabil˘.1) Din conditiile a) ¸i respectiv b) rezult˘ c˘ gij = gji ¸i c˘ forma p˘tratic˘ ¸ s a a s a a a i j h = gij X X este pozitiv definit˘. 59 un produs scalar gx .din (3. ∂xj = ∂xi ∂xj gkh . tensorul g fiind de tip (2. ∀X.0. ˆ Intr-o hart˘ local˘ el este dat de a a ∂f ∂ (3.3) ij adic˘ este o form˘ patratic˘ diferential˘.2) rezult˘ c˘ det g ¸i det g se transform˘ a a s a ∂x k ∂x k cu | det ∂xi | . deci este un tensor de tip a (0. s a a ∂ ∂ S˘ consider˘m (U. X) = 0 ⇐⇒ X = 0 . a a a a ın s dou˘ cˆmpuri vectoriale. perechea (M. Mai exact. Y ) = gij X i Y j (3. prin gradientul s˘u ˆ ¸elegeem vectorul a ¸ a ınt grad f.0. numim varietate riemannian˘ perechea a a (M.n . Y ∈ χ(M ) b) g(X.3.3. 2).0.2) Conditia b) de pozitiv˘ definire ne asigur˘ de existenta matricei inverse ¸ a a ¸ ij ik i (g ) a lui (gij ) .3. din (3. ¸ s Fiind dat˘ o functie f ∈ F(M ). la schimb˘ri de h˘rti locale gij se a In a a¸ ∂ ∂ ∂x k ∂x h transform˘ astfel: gij = g ∂xi . VATIETATI RIEMANNIENE.1) rezult˘ a a a c˘ a g = gij dxi dxj (3. g) numindu-se ¸ ¸ varietate riemannian˘.3. ∂xj iar ¸ g(X. a a a ¸ a Aplicatia X → gX .0. ˆ plus. a ¸ ¸ a atunci obtinem o sectiune g ∈ L2 (T M.˘¸ 3. Variet˘¸ile pe care exist˘ un atlas pentru care det ∂xi at a grad f = g ij .

X) ∂ ∂ ∂ s ın ¸ a Luˆnd X = ∂xi . numit˘ conexiunea Levi-Civita.[?].6) numiti simbolii lui Christoffel. ELEMENTE DE GEOMETRIA VARIETATILOR DIFERENTIABILE ¸ ¸ este pozitiv se numesc variet˘¸√orientabile.. s ¸ a a ∂g k 2) Anularea simbolilor lui Christoffel . Pe o varietate orientabil˘ avem ati a √ 1 n 1 n dω = det gdx ∧ .. X]. X) − Zg(X.): Pe orice varietate riemannian˘ exist˘ o unic˘ conexiune liniar˘ a a a a 0 0 . T = 0.. Ea se nume¸te forma de volum a variet˘¸ii a a¸ s at riemanniene .Γij = 0.. sau a conexiunea riemanian˘ a spatiului: a ¸ 0 2g ( X Y.. ∧ dxn . g ) dou˘ variet˘¸i riemanniene. a ¸ie 2 pentru metrica ds forma de volum va fi dω = − det gdx1 ∧ .5) obtinem urm˘toarea a exprimare local˘ a coeficientilor conexiunii Levi-Civita: a ¸ Γk = g hk ij ∂ghj ∂gih ∂gij + − h ∂xi ∂xj ∂x (3. ¸ a s De remarcat c˘ sl˘birea conditiei b) de metric˘ riemannian˘ duce la unele a a ¸ a a ˆ ıncurc˘turi. Z) + Y g(Z. A¸a cum ¸tim din prima parte a cursului metrica ds2 = ηij dxi dxj a s s este pseudoriemanian˘ . Revenind la variet˘¸ile riemanniene.3.[22].det(ηij ) = −1. det g = 0. ∧ dx = det g dx ∧ . Z].3.x Xx . ¸ Considerˆnd (M.0. atrage ∂xij = 0 ¸i deci s h coeficientii metricii sunt constanti indiferent de hart˘. este bine cunoscut urm˘torul rezultat at a ([21].x Yx ) . Z) = Xg(Y. Y ) + (3. Deci va trebui s˘ fim cu mare atent√ asupra lor.5) g([X. Z) + g([Z.0. Y ]. ∧ dx ¸i deci dω se conserv˘ s a la schimb˘rile de h˘rti locale. Unele din propriet˘¸ile de pe vaa at riet˘¸ile riemanniene se p˘streaz˘ ¸i pe astfel de variet˘¸i pseudorieemaniene.3. Y = ∂xj ¸i Z = ∂xk ˆ (3. o aplicatie a s a at ¸ h : M → M . g) ¸i (M . adic˘ s a a g = 0.. Divergenta unui cˆmp vectorial X se define¸te prin (div X) dω = d(iX ω). at a as at altele nu.60CAPITOLUL 3.0. h∗. metric˘ a ¸i simetric˘. adic˘ g = cij dxi dxj ¸i ¸ ¸ a a s din pozitiva definire a lui g deducem c˘ varietatea M se comport˘ local ca a a un spatiu euclidian. Spre exemplu. Y ) − g([Y. ¸ Dou˘ observatii se cuvin f˘cute aici: a ¸ a 1) Existenta conexiunii Levi-Civita pe un spatiu pseudoriemannian se ¸ ¸ dovede¸te la fel cu conditia ca metrica s˘ nu fie degenerat˘.. se nume¸te izometrie dac˘ ˆ fiecare x ∈ M avem: s a ın gx (Xx . Yx ) = gh(x) (h∗.

˘¸ 3.3. VATIETATI RIEMANNIENE.

61

unde Xx , Yx ∈ Tx M ¸i h∗,x este aplicatia tangent˘. s ¸ a ˆ particular una din variet˘¸i poate fi subvarietate ˆ cealalt˘. Un exIn at ın a emplu util ˆ acest sens este urm˘torul. ın a 2 Fie M o sfera S ˆ varietatea M = R3 cu metrica ds 2 = dx2 + dy 2 + dz 2 ın ˆ raport cu coodonatele carteziene u = (x, y, z). Pe S 2 putem considera ın coordonatele sferice v = (θ, ϕ) legate de cele din R3 prin aplicatia ¸ h(θ, ϕ) = (R sin θ cos ϕ, R sin θ sin ϕ, R cos θ) unde R este raza sferei S 2 . ˆ raport cu aceste coordonate ds 2 induce metrica ds2 = R2 (dθ2 + In 2 sin θ dϕ2 ) pe S 2 , aplicatia tangent˘ h∗ fiind dat˘ de matricea Jacobi a trans¸ a a form˘rii, adic˘: a a ∂ui ∂v α =R cos θ cos ϕ − sin θ sin ϕ = R2 cos θ sin ϕ sin θ cos ϕ 1 0 0 sin2 θ − sin θ 0 , adic˘ tocmai metrica a

Astfel c˘ (h−1 )αβ = a ∗

∂ui ∂uj g ∂v α ∂v β ij

gαβ a lui ds2 . Deci h este o izometrie. Se ¸tie c˘ un cˆmp vectorial X pe o varietaete determin˘ un grup unis a a a parametric de transform˘ri αt . Considerˆnd cazul particular cˆnd cele dou˘ a a a a variet˘¸i coincid, atunci αt ar putea fi o izometrie. Aceste cˆmpuri vectoriale at a X pentru care αt este izometrie, adic˘ a g(αt∗ Y, αt∗ Z)αt (x) = g(Y, Z)x ∀Y, Z ∈ Tx M ; se numesc cˆmpuri Killing. Echivalent avem c˘ αt g = g. a a ∗ Calculul derivatei Lie a lui g ˆ raport cu un vector Killing X ne arat˘ c˘ ın a a LX g = 0([21]). Vectorii Killing pe o varietate orientat˘ p˘streaz˘ forma de a a a volum. Un spatiu se nume¸te cu simetrie sferic˘ dac˘ admite un num˘r maximal ¸ s a a a de vectori Killing. ˆ cazul lui Rn putem determina acest num˘r maximal ¸inˆnd cont c˘ In a t a a n orice izometrie ˆ R ˆ ın ınseamn˘ translatie (ˆ num˘r de n fat˘ de fiecare ax˘), a ¸ ın a ¸a a rotatii ˆ num˘r de n(n − 1)/2 (deoarece pentru fiecare coordonat˘ putem ¸ ın a a lua n − 1 directii de rotit) ¸i compuneri ale lor. ˆ total sunt n + n(n − 1)/2 = ¸ s In n(n + 1)/2 vectori Killing independenti. ¸ Pe sfera S 2 cu metrica ds2 vom avea trei vectori Killing independenti ¸ X1 , X2 , X3 ce corespund celor trei versori ai axelor de coordonate (avem

62CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIA VARIETATILOR DIFERENTIABILE ¸ ¸ rotatii ¸i simetrii ˆ raport cu cele trei axe ) din R3 . Rezolvˆnd ecuatia ¸ s ın a ¸ Killing ¸i apoi calculˆnd cro¸etele lor se g˘se¸te c˘ [X1 , X2 ] = X3 , [X2 , X3 ] = s a s a s a ˆ teoria grupurilor Lie se arat˘ c˘ astfel de vectori X1¸i [X3 , X1 ] = X2 . In s a a definesc generatorii grupului rotatiilor SO(3). ¸ S˘ revenim acum asupra conexiunii Levi-Civita a
0 0

a metricii g.

permite introducerea unor noi tensori, ˆ primul ın Curbura conexiuni rˆnd tensorul lui Riemann: a R(X, Y ; Z, V ) = g(R(Z, V )Y, X) cu propriet˘¸ile: at R(X, Y ; Z, V ) = −R(Y, X; Z, V ) ; R(X, Y ; Z, V ) = R(Z, V ; X, Y ) ; R(X, Y ; Z, V ) = 0
(Y,Z,V )

(3.3.0.7)

ultima ca o consecint˘ a identit˘¸ilor Bianchi cu T = 0. ¸a at ˆ Intr-o hart˘ local˘ tensorul lui Riemann este bine determinat de : a a ∂ ∂ ∂ ∂ ¸ a a R( ∂xi , ∂xj ; ∂xk , ∂xl ) = Rijkl . Din definitia (3.3.0.7) rezult˘ c˘ :
h Rijkl = gih Rjkl

(3.3.0.8)

h ˆ care Rjkl este dat de (3.2.0.15), cu Γk simbolii lui Christoffel (3.3.0.6). ın ij Tinˆnd seam˘ de propriet˘¸ile enumerate mai sus ale tensorului lui Rie¸ a a at 1 mann se arat˘ c˘ doar 12 n2 (n2 − 1) dintre componentele sale sunt indea a pendente. Deci pentru cazul n = 4 vor fi 20 componente independente ale tensorului lui Riemann. Se nume¸te curbur˘ sectional˘ ˆ 2−planul (π) determinat de vectorii X s a ¸ a ın ¸i Y din Tx M, expresia: s

K(x, π) =

R(X, Y ; X, Y ) g(X, X)g(Y, Y ) − g(X, Y )g(X, Y )

(3.3.0.9)

Curbura sectional˘ depinde de planul (π) ¸i de x ∈ M. Dac˘ K depinde ¸ a s a numai de x ¸i (π) spatiul se nume¸te cu curbur˘ constant˘. Este cunoscut s ¸ s a a urm˘torul rezultat datorat lui F.Schur : Pe o varietate riemanian˘ conex˘ a a a de dimensiune≥ 3, dac˘ curbura K nu depinde de planul (π) atunci spatiul a ¸ este cu curbur˘ constant˘. a a

˘¸ 3.3. VATIETATI RIEMANNIENE.

63

Pe un spatiu cu curbur˘ constant˘ tensorul de curbur˘ este R(X, Y )Z = ¸ a a a K[g(Z, Y )X − g(Z, X)Y ]. Un alt tensor legat de cel de curbur˘ este tensorul lui Ricci: a S(X, Y ) = trace (V → R(V, X)Y ) (3.3.0.10)

Tensorul lui Ricci se poate exprima ˆ functie de o baz˘ ortonormat˘ ın ¸ a a n {ei }i=1,n din Tx M sub forma S(X, Y ) = h=1 R(eh , X; eh , Y ) ¸i este indes pendent de aceast˘ baz˘. Se observ˘ c˘ tensorul lui Ricci este simetric, a a a a S(X, Y ) = S(Y, X). Local tensorul lui Ricci are exprimarea ∂ ∂ Sij = S( i , j ) = ∂x ∂x
n l Rilj l=1 n

=
h=1

g hk Rihjk

(3.3.0.11)

Se nume¸te curbur˘ scalar˘ Ricci (sau scalarul de curbur˘ Ricci) functia s a a a ¸ scalar˘: a ρ = g ij Sij (3.3.0.12) Se nume¸te spatiu Einstein un spatiu riemannian pentru care tensorul s ¸ ¸ Ricci este proportional cu metrica, S(X, Y ) = λg(X, Y ). Spatiile cu curbur˘ ¸ ¸ a constant˘ sunt spatii Einstein. a ¸ Din puct de vedere intuitiv, tensorul de curbur˘ am v˘zut c˘ m˘soar˘ a a a a a abaterea variet˘¸ii de la un spatiu local euclidian. Aceea¸i semnificatie revine at ¸ s ¸ tensorului lui Riemann. Curbura sectional˘ constant˘ egal˘ cu zero ˆ ¸ a a a ınseamn˘ a varietate local euclidian˘, pozitiv˘ ˆ a a ınseamn˘ local izometric˘ cu o sfer˘ (suma a a a unghiurilor unui triunghi de pe varietate este > π), negativ˘ ˆ a ınseamn˘ c˘ a a varietatea este local izometric˘ cu un spatiu hiperbolic(suma unghiurilor unui a ¸ triunghi este < π) Tensorul lui Ricci m˘soar˘ abaterea de la un spatiu local euclidian ˆ a a ¸ ıntre dou˘ directii tangente la varietate. a ¸ Curbura scalar˘ Ricci e o medie pe varietate a tensorilor lui Ricci ¸i apare a s ˆ expresia volumelor unor sfere mici centrate ˆ fiecare punct de pe varietate. ın ın Alte semnificatii ale acestor obiecte geometrice sunt discutate ˆ [10] . ¸ ın Tensorul lui Ricci verific˘ o proprietate geometric˘ interesant˘. S˘ plec˘m a a a a a de la identitatea(3.2.0.20) lui Bianchi pentru conexiunea Levi-Civita cu T = 0:
0 i h Rljk + 0 j h Rlki + 0 k h Rlij = 0

ELEMENTE DE GEOMETRIA VARIETATILOR DIFERENTIABILE ¸ ¸ ˆ care facem contractia indicilor j ¸i k (egalarea lor ¸i sumare): ın ¸ s s 0 i 0 0 Slk + j j Rlki − 0 0 k Sli = 0 0 Din faptul c˘ a g = 0 rezult˘ c˘ a a (gS) = g S. ˆ consecint˘ ¸i tensorul lui Einstein este legat de el. obtinem c˘: g lm Rlki = g lk g jh Rhlki = ın a s ¸ a −g lk g jh Rhlik = −g jh Shi = −Sij .0. a Tensorul lui Ricci ¸i scalarul Ricci sunt legati de urma tensorului lui s ¸ Riemann.15) Deriv˘m (3.0.16) a Deci divergenta tensorului Eim a lui Einstein este nul˘.15) ˆ rapor cu a ın 0 m m ¸i.3. ¸inˆnd cont de (3.3.13).0.3.1). obtinem: s t a ¸ 0 m Eim = 0 m 1 m Sim − δi 2 ρ=0 (3. ] ˆ ınseamn˘ comutarea indicilor respectivi. adic˘ a 0 i 0 ρ=2 j Sij (3. a a .0. operatorul de ¸ derivare partial˘ fiind ˆ ¸ a ınlocuit cu derivarea covariant˘.3. a O proprietate important˘ a tensorului lui Weyl este c˘ el r˘mˆne invariant a a a a la transform˘rile conforme ale metricei g . ın ¸a s Un alt tensor ce se leag˘ de tensorul lui Riemann este tensorul lui Weyl: a Cijkl = Rijkl − 2 2 gi[k Sl]j − gj[k Sl]i + ρgi[k gl]j (3. Sk = g lm Slk : 0 i m Sk + 0 j j g lm Rlki − 0 k Sim = 0 j ˆ care contractˆnd din nou indicii m ¸i k. adic˘ metrici de forma α(x)g.0.3. ¸i deci ridicˆnd s a lm indicii ˆ ecuatia precedent˘ cu tensorul g obtinem derivata covariant˘ a ın ¸ a ¸ a m tensorului lui Ricci de tip (1.17) n−2 (n − 1)(n − 2) unde [. ¸i deci : s 0 i 0 ρ− j Sij − 0 k Sik = 0.14) (3.3.3.64CAPITOLUL 3.13) Introducem acum tensorul lui Einstein: 1 Eij = Sij − ρgij 2 sau contractat cu g mj : 1 m Eim = Sim − ρδi 2 0 (3.0.0.

18) nu depinde de h˘rtile locale ¸i se nume¸te parametrul natural al curbei.3.[?]) c˘ ¸ a a s a ecuatiile Euler-Lagrange sunt echivalente cu ecuatiile urm˘toarei geodezice ¸ ¸ a 2 xk i j : dds2 + Γk dx dx = 0. a Considerˆnd universul spatio-temporal cu metrica ds2 = ηij dxi dxj .0. cu τ parametru.0.2. Fie Γ : t → a a i x (t) o curb˘ pe M . ˆ situatia intervalelor de tip temporal.. S˘ remarc˘m c˘ ecuatiile geodezicei ın a a a ¸ i j i j 0 . ın ¸ det g = 0. torsiune. VATIETATI RIEMANNIENE. lucrurile se petrec In ¸ ca ˆ cazul riemannian ¸i deci caracterul extremal al geodezicei se refer˘ la ın s a lungimea sa ˆ raport cu timpul propriu. S˘ consider˘m functia lui Lagrange L = ds = gij dx dx dt pe curba Γ. Atunci geodezica este dat˘ de sistemul de ecuatii diferantiale de a ¸ ¸ d2 xk k dxi dxj ordin doi : dt2 + Γij dt dt = 0. scris˘ ˆ parametrul natural ds.12) ecuatiile unei geodezice pentru o conexiune oareın ¸ care.) sunt identice ca exprimare ˆ a ıntr-un spatiu ¸ pseudoriemannian ˆ care metrica satisface doar conditia de nedegenerare. a dt dt Notiunea cap˘t˘ semnificatie geometric˘ important˘ ˆ studiul geodez¸ aa ¸ a a ın icelor conexiunii riemanniene . Deci geodezicele sunt curbe de a a lungime minim˘ ce unesc dou˘ puncte de pe varietatea riemaniann˘. ˆ schimb probleme ce vizeaz˘ forma de aa a In a volum. curbur˘. Mergˆnd pe ideea de mai sus pentru calculul lungimii arcului a de curb˘ ds. Am dedus ˆ (3. 65 A¸a cum spuneam gij se nume¸te tensorul metric al variet˘¸ii riemanniene. rationamentele ce vizeaz˘ propriet˘¸i tensoriale s ¸ a at (conexiune. Atunci functia a ¸ t s(t) = t0 gij dxi dxj dt dt dt (3.3. Cana¸ s s titatea ds = gij dx dx dt este elementul de arc de curb˘ pe Γ. se g˘se¸te([26]. f˘r˘ a fi pozitiv definit˘. Rezult˘ c˘ o curb˘ a ın a a a ij ds ds pe o varietate riemannian˘ este geodezic˘ dac˘ ¸i numai dac˘ extremizeaz˘ a a as a a (minimizeaz˘) lungimea arcului de curb˘. S˘ lu˘m aceast˘ conexiune s˘ fie cea riemannian˘ cu Γk simbolii lui a a a a a ij Christoffel. lungimea arcului de curb˘ trebuiesc analizate separat. s s at El aduce preciz˘ri asupra lungimii arcelor de curb˘ pe varietate. am a v˘zut c˘ cel mai convenabil parametru pe o linie de univers este timpul a a propriu τ . aici lucrurile se complic˘ deoarece ds poate fi o cantitate real˘ a a a pozitiv˘ (interval de tip temporal). a a ¸ dt dt Scriind problema variational˘ pentru Lagrangianul L. a a a A¸a cum am mai afirmat.˘¸ 3. imaginar˘ (interval spatial) sau chiar 0 a a ¸ (interval izotrop).

dar interpretarea este alta. sau pe cel mai lung.66CAPITOLUL 3. cu a a a ˜ a ¸i b constante reale. τ = aτ + b. ˆ cazul geodezicelor spatiale este vorba a a a a In ¸ de minimul lungimi distantei. Spre exemplu. Aceast˘ situatie seam˘n˘ cu cea a unui astronaut ce ˆ a ¸ a a ınainteaz˘ ˆ a ın vˆrst˘ datorit˘ dilat˘rii timpului. a De remarcat c˘ la aceste schimb˘ri de parametru caracterul geodezicei a a de a fi de tip temporal. ¸ . pe arcul de cerc mai a s ın a scurt. a a a lungimea unei geodezice temporal˘ este maxim˘ deoarece putem aproxima a a curba temporal˘ cu o curb˘ care pe buc˘¸i are lungimea nul˘ (de tip izotrop) a a at a ¸i curba rezultat˘ este de lungime maxim˘. s ˆ cazul intervalelor de tip spatial nu mai putem lua τ ca parametru. ˆ In ¸ In schimb −τ este un parametru convenabil. Situatia poate fi comparat˘ cu s a a ¸ a 2 urm˘toarea : Pe sfera S dou˘ puncte pot fi unite printr-o geodezic˘ care a a a este cercul mare de pe sfer˘ ce le une¸te ˆ dou˘ moduri. Pentru cazul izotrop parametrul a τ trebuie schimbat ˆ totalitate. ecuatiile geodezicei r˘mˆn neschim¸ a a bate ca form˘. ELEMENTE DE GEOMETRIA VARIETATILOR DIFERENTIABILE ¸ ¸ r˘mˆn neschimbate la transform˘ri afine ale timpului propriu. Lungime extrem˘ a curbei nu ˆ a ınseamn˘ neap˘rat minim˘. ˆ cazul geodezicelor temporale o lu˘m pe drumul In a mai lung. putˆnd exista geodezice de lungime nul˘ ce ın a a unesc dou˘ punte diferite. spatial sau izotrop nu se schimb˘ deoarece unghiul ¸ a vectorilor se p˘streaz˘ prin transport paralel ¸i aceasta se reflect˘ la produsul a a s a scalar g ce satisface 0 g = 0.

. VATIETATI RIEMANNIENE.˘¸ 3.3. 67 f ig.

68CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE GEOMETRIA VARIETATILOR DIFERENTIABILE ¸ ¸ .

ξ 1 . aceluia¸i observator putem s˘-i asociem un sistem de a s a referinta neinertial SRN. SRIL. a a 69 .1 Universului spatio-temporal Einsteinian. Constructia spatio-temporal˘ f˘cut˘ ˆ prima parte privind ¸ ¸ a a a ın teoria relativit˘¸ii restrˆnse se poate aplica la SRIL situate ˆ at a ıntr-o vecin˘tate a a lui P relativ la metrica ds2 = ηij dξ i dξ j (4. s ¸ ın Pe de alt˘ parte. Am formulat pe aceast˘ cale pricipiul echivalentei a ¸ a ¸ masei inerte cu cea gravitational˘. Caracterul neinertial rezult˘ din c˘derea a a ¸ a a accelerat˘ a liftului. x2 .1) metric˘ ce r˘mˆne invariant˘ relativ la SRIL dintr-o vecin˘tate a lui P (x). ˆ raport cu a a ın care se observ˘ c˘derea liftului. ¸ a Caracterul local al SRIL se refer˘ la o zon˘ ˆ care cˆmpul gravitational a a ın a ¸ este omogen ca densitate ¸i stationar ˆ timp.1. ˆ SRN acela¸i punct are coordonatele P (x0 = In s ct. ¸ 4. x1 . ξ 3 ). a a a a a adic˘ puncte Q(x + dx). a ın τ fiind timpul propriu. ¸ S˘ revenim la experimentul descris la ˆ a ınceputul celei de-a doua p˘rti a acestei a¸ lucr˘ri. a Presupunem c˘ ˆ SRIL un punct P are coordonatele P (ξ 0 = cτ.0.Capitolul 4 Teoria gravitatiei. a Unui observator aflat ˆ ıntr-un lift ˆ c˘dere liber˘ i-am asociat un sistem de ın a a referinta inertial local. ξ 2 . x3 ). fixat ˆ ¸˘ ¸ ıntr-un punct de pe P˘mˆnt. ˆ raport cu care forta gravitational˘ este com¸˘ ¸ ın ¸ ¸ a pensat˘ de cea de inertie. Dac˘ ar exista o transformare bijectiv˘ (x) ←→ a a a (ξ) ˆ ıntre cele dou˘ sisteme de coordonate la care se raporteaz˘ punctul P.

a a ∂ξ ∂ξ Faptul c˘ gij (x) nu depinde de SRIL ne permite s˘ particulariz˘m sistemul a a a local ˆ ıntr-o vecin˘tate a punctului P. gkh (x) sunt componentele unui (0. g) se nume¸te spatiul pseudoriemanian sau universul spatio¸ s ¸ ¸ temporal Einsteinian.70 CAPITOLUL 4. Γ : t → (x0 .2) S˘ analiz˘m propriet˘¸ile lui gkh . x1 (x0 ). Pentru a le distinge vom a α nota coordonatele cu indice “0”. insensibil la acceleratia a ¸ gravitational˘.1. aceea c˘ nu depinde de a a schimb˘rile de SRIL. Atunci dξ i = 0 k i k ak dξ ¸i deci: s m ∂ξ n m ∂ξ n ˜ ˜ ∂ ξi ∂ ξj gkh = ηij ∂xk ∂xh = ηij ai aj ∂ξ k ∂xh = ηmn ∂ξ k ∂xh = gkh .1. x2 (x0 ). a a at ˆ primul rˆnd. ∂x ∂ξ Acest tensor este nedegenerat : det (gkh ) = − det ∂xm < 0. Pentru aceste SRIL avem (ds )Γ = c dτ . a Spatiul (R4 . O alt˘ proprietate se refer˘ la schimb˘rile de SRIL.adic˘ g ki gih = δh . numit timp standard. ξ0 = const. 3. Avem: ın a ∂ξ i ∂ξ j k h ds = ηij k h dx dx ∂x ∂x 2 ¸i introducˆnd urm˘torii coeficienti : s a a ¸ gkh = ηij obtinem c˘ ds2 ˆ SRN se scrie: ¸ a ın ds2 = gkh dxk dxh (4. x3 (x0 )).1 Minkowski M . TEORIA GRAVITATIEI. local fiind reductibil la universul spatio-temporal al lui ¸ 4.0. Astfel de sisteme locale sunt preferabile ¸ a pentru a exprima leg˘tura cu pseudometrica gij (x).3) ∂ξ i ∂ξ j ∂xk ∂xh (4. s˘ a a α consider˘m SRIL ˆ raport cu care ξ = const. ˜ m n ∂x ∂x A rezultat o proprietate remarcabil˘ a lui gkh (x). α = 1. i 2 . deoarece la schimb˘rile de SRN avem: a m ∂xn ∂ξ i ∂ξ j ∂xm ∂xn ∂ξ i ∂ξ j gkh = ηij ∂x k ∂x h = ηij ∂xm ∂xn ∂x k ∂x h = ∂x k ∂x h gmn . ¸ problema studiului ˆ SRN ar fi rezolvat˘. k h k Not˘m cu g kh (x) = ∂xi ∂xj η ij inversul lui gkh . S˘ consider˘m ξ i = a a a a a ˜ ˜ a ai ξ k + ai o transformare Lorentz general˘ de sisteme locale. 2) tensor 4 dimensional. 2. Spre exemplu pe o linie de univers Γ a depinzˆnd de parametrul t = x0 /t .0. Not˘m cu a g = det (gkh ) . adic˘ punctul a ın a 2 2 2 P este spatial fixat. unde τ este ¸ timpul propriu m˘surat cu un ceas legat de SRIL. In a simetric.

1. 3. γαβ = γα γβ − gαβ g00 Atunci dl2 devine: dl2 = γαβ dxα dxβ (4.1.1. iar ∂x0 = 0.0.4) ds2 = g00 (x) dx0 = c2 dτ 2 Deducem c˘ g00 > 0 ¸i c˘. α = 1. Un astfel de punct se nume¸te punct de referint˘.1. cu dxα = 0. obtinem: s a ın ¸ Plec˘m de la : a 0 0 √ ∂ξ0 ∂ξ0 ∂ξ0 = η00 ∂x0 ∂xα = g00 ∂x0 . 2. ∂xα 0 = g0α = ∂xα ˆ Inlocuind ¸i grupˆnd termenii ˆ (4. m˘surat cu un ceasornic numit de referint˘. dxα = a a ın ¸ 0. 2. adic˘: a √ ds2 = (c g00 dt + γα dxα )2 − dl2 (4. UNIVERSULUI SPATIO-TEMPORAL EINSTEINIAN. adic˘ : a α ∂ξ 0 ∂ξ 0 ∂ξ 0 √ 1 g0α .8) deci este o metric˘ spatial˘ .0.6). care permite o comparare obiectiv˘ a lucrurilor.0.1. ¸ 71 S˘ presupunem acum c˘ ˆ SRN avem un punct A fixat spatial. care nu este neap˘rat pozitiv definit˘.0.9) (4. Dintr-un s ¸a punct de referint˘. dintr-un punct de referint˘ . intervalele de tip a s a ¸a standard ¸i cele de referint˘ se leag˘ prin: s ¸a a √ dτ = g00 dt . s a Pentru dou˘ puncte de referint˘ vecine A(x) ¸i B(x + dx) ˆ SRN definim a ¸a s ın distanta spatial˘ standard : ¸ ¸ a β α ∂ξ0 ∂ξ0 i j (4.0.4.1.1. a a 0 0 2 α β S˘ calcul˘m ¸i a a s j ∂ξ i ∂ξ0 ηij ∂x0 ∂xα 0 i ∂ξ0 . 00 Folosim notatiile : ¸ 1 γα = √ g0α .0.7) ∂ξ i ∂ξ j .5) τ este timpul propriu specific SRIL(spre exemplu un ceas al unui astronaut) ¸i t este timpul real. 3 (4.1. α = 1.6) dl = −ηαβ dξ dξ = −ηαβ i j dx dx ∂x ∂x √ ∂ξ α ∂ξ 0 α Din (??) rezult˘ c˘ ∂x0 = g00 . a ¸a Intervalul P Q va fi: 2 (4.0. dou˘ evenimente vecine P (x) ¸i Q(x + dx) vor depinde ¸a a s pe o linie de univers doar de t. g00 dl2 = −ηij ∂x0 ∂x0 dxµ dxν +η00 ∂x0 ∂x0 dxµ dxν = −gµν dxµ dxν + g1 g0µ g0ν dxµ dxν = µ ν µ ν 00 (−gµν + g1 g0µ g0ν )dxµ dxν . ξ0 fiind constant. a ¸ a a a 2 2 Leg˘tura ˆ a ıntre ds ¸i dl este: s ds2 = g00 (dx0 )2 + 2g0α dx0 dxα + gαβ dxα dxβ = g00 (dx0 )2 + 2g0α dx0 dxα + (γα γβ − γαβ )dxα dxβ .

deci o simultaneitate a evenimentelor ˆ SRIL ¸i SRN. dτ 2 Din care deducem c˘: a d2 xh dxj dxk + Γh =0 jk dτ 2 dτ dτ (4.1 Particula liber˘ ˆ cˆmp gravitational.9) se refer˘ la modifia ¸a a s a a carea frecventei unui semnal luminos ˆ cˆmp gravitational.2.0.12) (4. a v = γαβ v α v β marimea acestei viteze. TEORIA GRAVITATIEI. Se ın ¸ ¸ ¸a ¸ spune c˘ are loc o deplasare spre ro¸u a spectrului luminos. i = 0. a ın a ¸ Ecuatiile de mi¸care ale particulei libere ¸ s Presupunem c˘ asupra unei particule actioneaz˘ doar forta gravitational˘ pe a ¸ a ¸ ¸ a o linie de univers Γ. 2. ¸ O prim˘ remarc˘ ce rezult˘ de aici este c˘ dac˘ P ¸i Q sunt dou˘ puncte a a a a a s a γα α 2 2 0 pentru care dx = √g00 dx .0.0.1. a ¸ O alt˘ experient˘ legat˘ de aceea¸i formul˘ (4. Pe atomul de ¸ ın a ¸ hidrogen se constat˘ o sc˘dere a frecventei atunci cˆnd unda vine dintr-un a a ¸ a loc ˆ care potentialul gravitational este mai mic fat˘ de locul receptiei.2.1. a s 4. 1.2. ˆ raport cu un SRIL de pe curb˘ particula se comport˘ In a a potrivit relativit˘¸ii restrˆnse. ın ¸a Cum g00 este strˆns legat de cˆmpul gravitational.1.9) se obtine: ¸ α √ a c2 dτ 2 = (c g00 + γα dx )2 (dt)2 − dl2 . adic˘ cvadriacceleratia sa este nul˘: at a a ¸ a d2 ξ i = 0 .10) Pe baza acestei formule putem compara indicatiile τ ale ceasornicului ¸ standard situat sub actiunea cˆmpului gravitational ˆ raport cu cele ale ¸ a ¸ ın unui alt ceasornic.72 CAPITOLUL 4. atunci ds = −dl .1.2 4. adic˘: dt v2 dτ = (c g00 + γα v ) − 2 c √ α 2 1 2 dt (4. rezult˘ c˘ ceasornicul a a ¸ a a standard “merge mai ˆ ıncet” acolo unde cˆmpul gravitational este slab.11) .1. ın s O alt˘ remarc˘ se refer˘ la a¸anumita “problem˘ a celor dou˘ ceasornice”. 3 dτ 2 S˜ trecem aceste ecuatii ˆ raport cu un SRN arbitrar: a ¸ ın d2 ξ i ∂ 2 ξ i dxj dxk ∂ξ i 2 j d ∂ξ i dxj = dτ ( ∂xj dτ ) = ∂xj ∂xk dτ dτ + ∂xj ddτx2 = 0. ˆ particular acesta ar putea fi de referint˘. Din (4. a a a s a a S˘ consider˘m τ timpul standard al unei particule materiale ˆ SRIL ¸i a a ın s α α v = dx /dt componentele vitezei de deplasare a particulei raportat˘ la SRN.

rezult˘: ¸ a a a gkj d2 xj 1 ∂gkj ∂gki ∂gij dxi dxj + ( i + − k) =0 dτ 2 2 ∂x ∂xj ∂x dτ dτ (4. s ¸ ¸ . Deci (4. g) este o exprimare a actiunii gravitatiei.13).2.1. motiv pentru care functiile gij (x) se mai numesc potentiale gravitationale. a a ¸ jk S˘ consider˘m Lagrangianul particulei libere a a L0 = −m0 c i ηij dξ i dξ j = −m0 c dλ dλ gij (x) dxi dxj dλ dλ ∂L0 d 0 − dλ ( ∂Lk ) ∂xk ∂x ˙ s ¸ a Not˘m cu xi = dx ¸i scriem ecuatiile E-L pentru L0 . ¸ h 2 i 73 ∂ ξ unde Γh = ∂x i ∂xj ∂xk .2. obtinem: ¸ a a ın ¸ gkj xj ˙ 1 d [ ]− i xj dλ gij x ˙ 2 ˙ xi xj ∂gij ˙ ˙ =0 gij xi xj ∂xk ˙ ˙ i j = ˙ ˙ Dac˘ lu˘m λ = τ atunci gij xi xj = ηij dξ dξ = c ¸i deci ecuatiile E-L a a s ¸ dτ dτ devin: 1 ∂gij i j d (gkj xj ) − ˙ xx =0 ˙ ˙ dτ 2 ∂xk Urmeaz˘ s˘ calcul˘m termenul a a a ˆ ınlocuind mai sus obtinem: ¸ gkj xj + ¨ d (gkj xj ) ˙ dτ = gkj xj + ¨ ∂gkj i j xx.12) reprezint˘ ecuatiile unei a ¸ geodezice ˆ raport cu o conexiune liniar˘ pe care am dori s˘ o preciz˘m. PARTICULA LIBERA ˆ CAMP GRAVITATIONAL.1.12) a geodezicei ˆ care se vede clar ¸ s ¸ ın c˘ Γh sunt chiar simbolii lui Christoffel ai conexiunii riemanniene ˆ raport a jk ın cu metrica gij . jk ∂ξ Se observ˘ imediat c˘ Γh sunt independente de SRIL ¸i prin calcul direct a a jk s se verific˘ faptul c˘ la schimb˘ri de SRN Γh se transform˘ ca ¸i coeficienti a a a a s ¸ jk unei conexiuni liniare(3.0. ˙ ˙ ∂xi astfel c˘ a ∂gkj i j 1 ∂gij i j xx − ˙ ˙ xx =0 ˙ ˙ ∂xi 2 ∂xk Tinˆnd seam˘ de simetria lui gkj . Tinˆnd cont c˘ ˆ L0 doar gij depind de x.2. adic˘ a ˙ dλ 0.1.2. Problema ¸ ¸ ¸ principal˘ r˘mˆne de a g˘si acele legi bijective de transformare (x) ←→ (ξ) a a a a ¸i de aici potentialele gravitationale gij (x). ın a a a Pentru aceasta vom da o alt˘ form˘ coeficientilor Γh .˘ IN ˆ 4. ¸ ¸ ¸ ¸ 4 Deci ˆ ıntreg spatiul (R . Metrica gij (x) a spatiului pseudoriemannian depinde ˆ mod necesar de ¸ ın gravitatie.13) Obtinem de aici aceea¸i ecuatie (4.2.

rezult˘ c˘ simbolii lui Christoffel sunt: ¸ a a 0 1 kα ∂g00 1 k Γ00 = − 2 g ∂xα = − 2 (η kα − hkα ) ∂h00 ≈ − 1 η kα ∂h00 = ∂x0 2 ∂x0 hij = η ik η jl hkl .1. a ¸ a c) Cˆmpul gravitational este slab: gij = ηij + hij unde | hij | 1. adic˘ dτ = const. a ¸ ¸ ¸ .2. s 2 α α 2 α 0 d Pentru k = 0. ¸ ın Deci s˘ consider˘m o particul˘ liber˘ ˆ a a a a ıntr-un cˆmp gravitational ˆ urm˘toarele a ¸ ın a conditii: ¸ a) Viteza particulei este mic˘ comparativ cu viteza luminii. din dx = dx 0 dx rezult˘ c˘ | dx | | dx | . a ¸ ˆ aceste conditii ecuatiile (4.14) se scrie: a d2 xk 1 ∂h00 dx0 2 =− ( ) dτ 2 2 ∂xk dτ ∂g (4.13) ale geodezicei de mi¸care In ¸ ¸ s a particulei libere pot fi aproximate doar la : dx0 2 d2 xk + Γk ( ) =0 00 dτ 2 dτ Si cum ∂xij = 0. | dxα /dx0 | a 1 α α 0 α 0 Ca o consecint˘ a acesteia . α = 1.16) x Semnificatia newtonian˘ a lui ddt2 este cea a componentelor acceleratiei ¸ a ¸ determinat˘ de forta de inertie. unde (4. a a ¸ Mi¸carea pe o geodezic˘ a particulei libere ˆ cˆmp gravitational este un s a ın a ¸ argument pentru ideea ca geometria s˘ descrie gravitatia.2.15) Pentru k = 0. adic˘: a d2 xα c2 ∂h00 =− .2.1. ¸a a a dτ dτ dx dτ dτ b) Cˆmpul gravitational este static.2 Aproximarea newtonian˘ a cˆmpului gravitational. adic˘ gij nu depind de x0 = ct.15) se scrie dx02 = − 2 ∂xα .2.2. ¸ 4.74 CAPITOLUL 4. 2. calcul˘m intˆi ddτx2 = dτ ( dx ) = d x ( dx )2 ¸i atunci a a s dτ dx02 dτ d2 xα 1 ∂h00 (4. Potrivit principiului echivalentei a = − Φ.2.2.2. TEORIA GRAVITATIEI.14) 1 ∂h00 2 ∂xk .12) sau (4.2.2.2. 3 dt2 2 ∂xα 2 α (4. rezult˘ c˘ nici h00 nu depind a a d2 x0 dx0 0 a de x ¸i deci : dτ 2 = 0. Limitele mecanicii newtoniene se refer˘ la viteze mici ¸i la cˆmpuri a s a gravitationale slabe.2. deoarece gij nu depind de x0 . Astfel c˘ (4.2. stabile ˆ timp. Este acesta un a ¸ argument ¸i suficient? Pentru a putea r˘spunde la aceast˘ ˆ s a a ıntrebare ar trebui cel putin ca rezultatele din mecanica newtonian˘ s˘ se ˆ ¸ a a ıncadreze ˆ acest ın tablou.

S˘ vedem alte situatii.2.2. a ın ¸ are traiectoria o geodezic˘ scris˘cu ajutorul derivatei covariante ¸i exprim˘ a a s a ecuatii tensoriale invariante.2. PARTICULA LIBERA ˆ CAMP GRAVITATIONAL. spre exemplu s a a 1 Φ este 10−9 la suprafata P˘mˆntului ¸i 10−6 la suprafata Soarelui. afirm˘ c˘ ¸ ¸a a a : atunci cˆnd trecem de la m˘rimi tensoriale cunoscute ˆ relativitatea a a ın restrˆns˘ la corespondentele lor din relativitatea general˘ este necesar s˘ a a a a p˘str˘m caracterul tensorial al lor.2.) este un tensor numit tensorul energie-impuls Tij (ξ).16)este geodezic˘ este suficient s˘ ¸ ın a a cunoa¸tem g00 dat de (4. care ˆ ın 0 = 0 (aici ξ i spatiul plat Minkowski verific˘ legea conserv˘rii energiei ¸ a a sunt coordonatele ˆ SRIL ¸i am notat cu indice 0 componentele ˆ raport cu ın s ın acest sistem local).2.2.2. a a Cˆteva cazuri prezint˘ interes deosebit ¸i vom ar˘ta aici cum se transcriu.2. a ¸ a Principiul covariantei.16) obtinem c˘ ¸ ¸ ¸ a r c2 Φ(x) = 2 h00 ¸i deci g00 = η00 + h00 este: s g00 = 1 + 2 Φ c2 (4.2.2. ¸a Formularea oric˘rei legi a fizici trebuie s˘ fie independent˘ de sistemul de a a a coordonate.2. care este o consecint˘ a acestor idei. aici derivarea partial˘ nu mai p˘streaz˘ caracterul tensoa ¸ a a a rial al m˘rimilor. ceea ce ¸ a a s ¸ c2 ne arat˘ m˘sura ˆ care geometria acestui spatiu se abate de la cea euclidian˘. Trecˆnd ˆ SRN geometria spatiului este a ¸ a ın ¸ pseudoriemanian˘. Mai mult ˆ aceast˘ teorie a gravitatiei am acceptat principiul ın a ¸ de echivalent˘ ¸a Teoria relativit˘¸ii restrˆnse valabil˘ aici ˆ SRIL contine reguli ce se reat a a ın ¸ fer˘ la derivate partiale clasice. a a s a Spre exemplu particula liber˘.16) ce includ potentialul gravitational Φ.3 Principiul de covariant˘. etc. ¸ a ¸ Am spus ˆ prima parte c˘ specific mediului respectiv (electromagnetic. a a ın ¸ a 4. Pentru a ¸ ¸ a descrie geometria spatiului ˆ care(4.˘ IN ˆ 4. ¸ 75 unde Φ = − GM este potentialul gravitational. Din (4. ˆ baza acestui principiu al covariantei.17). ˆ spatiul curbat pseudoriemannian aceast˘ lege a conserv˘rii energiei va In ¸ a a ∂ Tij (ξ) ∂ξ i . locul deivatei partiale va fi luat de derivata covariant˘. ın a 0 fluid.2.17) Deducem c˘ mi¸carea particulei libere ˆ conditiile mecanicii newtoniene a s ın ¸ se face dup˘ formulele (4. Acest g00 variaz˘ ca m˘rime.

a ¸ . 0 0 0 f ≡∂ j F = 4π J 0 i 0 0 ij 0 i Pentru a p˘stra caracterul tensorial va trebui s˘ ˆ a a ınlocuim derivatele partiale ¸ ∂ ∂ i = ∂ξi cu derivatele covariante urm˘torul aspect tensorial: a [i Fjk] i. ¸ a ın ¸ a ¸ fiind conexiunea Levi-Civita a metricii gij (x) (am omis indicele 0 pentru conexiunea riemannian˘ pentru a nu creia confuzie).2.j. F (x) = F 0 ij 0 i 4 ij ∂xi ∂xj ∂ξ k ∂ξ h F 0 kh ¸i respectiv J (x) = s i ∂xi ∂ξ k J . ¸ a a ¸ Analog se poate aplica principiul de covariant˘ pentru alte medii : fluid ¸a in cˆmp gravitational.1) ecuatie ce exprim˘ conservarea energiei ˆ prezenta cˆmpului gravitational. ın a ¸ a a Ecuatia (4. ¸ ij ij i T = 0 unde T = ∂xi ∂xj 0 Tkh ∂ξ k ∂ξ h (4.3. etc. 0 k ¸i J verificau ecuatiile ecuatiile tensoriale ale lui Maxwell: s ¸ ¸ 0 ∆ijk ≡∂ [i Fjk] = 0 .k) j Din nesimetria tensorului energie-impuls se poate trage concluzia existentei ¸ potentialului electromagnetic Ai astfel ca : ¸ Fij = i Aj − j Ai (4.3.3. Astfel c˘ legile lui Maxwell cap˘t˘ a aa ij =0 .2) ˆ notatia cu bar˘ pentru derivarea covariat˘ a unui tensor aceste ecuatii se In ¸ a a ¸ scriu : ij Fjk|i = 0 .3) se poate obtine traducˆnd cu principil de covariant˘ ¸ ¸ a ¸a 0 ecuatia corespunz˘toare din SRIL pentru un cˆmp potential Aj .76 trebui s˘ se traduc˘ prin: a a CAPITOLUL 4. a 0 0 Fie F ij (ξ) tensorul elecromagnetic ˆ ıntr-un SRIL ¸i J i (ξ) curentul 4s dimensional.2. jF = 4πJ i (4. F|j = 4πJ i cicl(i.2.2. Aceste m˘rimi ne conduc la tensorii corespunz˘tori din spatiul a a ¸ curbat (R .3. TEORIA GRAVITATIEI.3) sau ˆ form˘ diferential˘ echivalent˘ F = dA. g).

el fiind tensorul lui Einstein (3. Argumentele lui Einstein sunt urm˘toarele : a Ecuatiile de tip Poison a potentialului gravitational Φ ˆ mecanica new¸ ¸ ¸ ın 2 −29 tonian˘ este ∆Φ = 4πµG. χ se numa¸te constanta universal˘.3.1) i ce satisface 3. ¸ 77 4. Deci a ecuatiile ce trebuiesc g˘site vor satisface ( ˆ particular) neap˘rat o astfel de ¸ a ın a conditie de proportionalitate a derivatelor de ordin doi ale tensorului metric ¸ ¸ ˆ raport cu tensorul energie-impuls. dar ¸i cu ¸ s rezultatele ce trebuiesc s˘ aproximeze teoria newtonian˘.3 Ecuatii Einstein. ¸ s a Aceste ecuatii r˘spund cerintelor formulate mai ˆ ¸ a ¸ ınainte . a Apare natural pentru Einstein s˘ lege geometria de mecanic˘ prin urm˘toarele a a a ecuatii: ¸ 1 Sij − ρgij = χTij (4.2) 2 numite ecuatiile lui Einstein. adic˘ i Ej = 0.4.3. adic˘ a ij i divergenta sa este nul˘ i T = 0 .1).3. Ulterior elabor˘rii acestei teorii. sau echivalent i Tj = 0 . ecuatii ce descriu leg˘tura dintre metrica a ¸ ¸ a pseudoriemannian˘ ¸i tensorul energie-impuls.0. metod˘ ce a scos a a a a a ˆ evident˘ genialitatea lui Einstein ın ¸a -cea care porne¸te de la principiul variational al mi¸c˘rii. fapt ce ˆ determin˘ s˘ adauge un factor. Einstein constat˘ c˘ ecuatiile sale a a ¸ nu r˘spund acestor idei cosmologice. Huble a demonstrat c˘ ˆ problema cosa a ın mologiei are loc o dilatare a Universului.0.2. unde χ = 8πG. De aici deducem c˘ ∆g00 ≈ χT00 .16. ın Apoi. bazat˘ pe argumentele de pˆn˘ acum .3.0.3.Hilbert. ¸ Cu preg˘tirea geometric˘ de pˆn˘ acum ˆ a a a a ıntr-un spatiu curbat. metod˘ gˆndit˘ s ¸ s a a a a de D. 425. a ıl a a . Un tensor proportional cu el ar trebui ¸ s˘ satisfac˘ o conditie asem˘n˘toare. unde G/c = 7. Un asemenea tensor l-am ˆ alnit ˆ a a ¸ a a ıntˆ ın partea preg˘titoare a acestei teorii. as Exist˘ cel putin dou˘ c˘i de a le introduce: a ¸ a a -cea intuitiv˘. fiind conex¸ a iunea Levi-Civita a metricei gij (x). tensorul energie-impuls satisface legea de conservare (4.10 .14): a 1 Eij = Sij − ρgij 2 (4. iar tensorul energie-impuls ˆ cazul unui fluid simplu are componenta T00 = µc2 . ECUATII EINSTEIN.0. suntem ˆ m˘sur˘ a a ın a a s˘ introducem ecuatiile Einstein.3. Am v˘zut c˘ g00 ≈ a a a ın 1 + c22 Φ.

a S˘ facem o scurt˘ analiz˘ a ecuatiilor Einstein. Λ este constanta cos¸ mologic˘. a s In ¸a 2 2 pentru aproximarea newtonian˘ a cˆmpului gravitational ecuatiile Einstein a a ¸ ¸ se verific˘. Vom ¸ a analiza ˆ sectiunile urm˘toare cˆteva metode de lucru ˆ aceast˘ situatie. ¸i deci ın a s ecuatiile Einstein se reduc la Eij = 0. ¸ Care ar putea fi acest facor?.3.Ca pentru orice sistem de ecuatii diferentiale unicitatea solutiilor de¸ ¸ ¸ pinde de conditiile initiale impuse (problema lui Cauchy). numite conditii de armonica ¸ ij itate.3. apar 4 dependente funtionale. Dac˘ ¸inem seam˘ c˘ aceste ecuatii verific˘ ˆ fiecare ın a at a a ¸ a ın ¸ ¸ membru legea conserv˘rii energiei.0. Chiar ˆ cazul vidului cˆnd Tij = 0. m i j 2 Din aproximarea newtonian˜ avem | Tαβ | | T00 | . Sistemul de ecuatii r˘mˆne oricum foarte complicat. Conditiile ¸ ¸ ¸ initiale pentru un sistem de ecuatii de ordinul al doilea vor trebui s˘ se refere ¸ ¸ a .0.Membrul stˆng contine aspectele geometrice ale spatiului . a ˆ acest capitol ne vom referi numai la ecuatiile Einstein (4. Drept urmare celor 10 ecuatii li se pot impune patru a a a s ¸ conditii suplementare. ¸ . De ex¸ emplu. pentru a elimina arbitrarietatea. a a a ¸ . problema este tot complicat˘. TEORIA GRAVITATIEI. iar din calculul lui a 1 Sij rezult˘ c˘ | Eij | | E00 | ¸i prin urmare Sαβ ≈ 2 ρgαβ . Un alt tensor simetric ¸i cu derivata covariant˘ s a nul˘ nu este altul decˆt tensorul metric gij . Astfel c˘ : a a a 1 Sij − ρgij + Λgij = χTij 2 (4. num˘rul necunoscutelor ¸ a r˘mˆnˆnd acela¸i. 1 mk h m k avem: Γij ≈ 2 η {∂i hmj + ∂j him − ∂m hij } iar Sij = Rihj ≈ ∂m Γij − ∂j Γm im ≈ 1 (∂i ∂m hm + ∂j ∂m hm − ∂i ∂j hm − hij ).Este un sistem de zece ecuatii (datorit˘ simetriei tensorilor) cu derivate ¸ a partiale de ordinul al doilea.2). a j deci din cele 10 ecuatii doar 6 sunt independente. necunoscute fiind componentele tensorului met¸ ric gij ˆ nun˘r de 10. ˆ timp ce a ¸ ¸ ın membrul drept este legat de aspectele mecanice ale spatiului . ın ¸ a a ın a ¸ . convenabile. solutii pentru el se ¸ a a ¸ ˆ alte situatii sau cunosc pˆn˘ ˆ prezent doar pentru cazuri particulare. In a a ın ¸ ˆ ıncercat metode numerice. Pentru simplitate ¸ ¸ putem lua de la ˆ ınceput ca variabile potentialele gravitationale gij .Calculul scalarului a a s de curbur˜ ρ este: ρ = η ij Sij ≈ S00 + 3 ρ ¸i deci S00 ≈ − 1 ρ. In ¸ ˆ cazul cˆmpului gravitational slab gij = ηij + hij cu | hij | In a ¸ 1 . ˆ consecint˘. se poate cere s˘ avem : Γk = g ij Γk = 0. i Ti = 0.3) sunt cunoscute ca fiind ecuatiile Enstein cosmologice.78 CAPITOLUL 4.

Cu totul analog pentru mi¸c˘rile ˆ viitor se define¸te D− (S) ¸i H − (S).4. Σ este ˆ interiorul a a ¸ ın hiperconului luminos. ˆ care se consider˘ ¸ ¸ ın a + un domeniu conex S ⊂ Σ. de lungime nul˘ sau infinit˘. Fizicienii au propus pentru a rezolva problema ¸ ¸ conditiilor initiale un model numit orizontul Cauchy. Apoi f˘cˆnd a s ¸ i 2 i 1 ¸ a m = i rezult˘: ρ − 2 ρ · 4 = χT . Ridic˘m indicii cu g jm ¸i obtinem: Sim − 1 ρδi = χTm .3. care a . deoarece se refer˘ la curbe temporale. Cu D (S) se noteaz˘ domeniul de dependent˘ a ¸a ˆ viitor ca fiind multimea tuturor punctelor P pentru care orice mi¸care ˆ ın ¸ s ın trecut pe o curb˘ temporal˘. Obtinem c˘ ρ = −χT. ˆ general. ¸ 79 atˆt la valorile lui gij pe o hipersuprafat˘ Σ : t → xi (t) cˆt ¸i pentru valorile a ¸a a s lui ∂t gij |Σ . a f ig . ECUATII EINSTEIN. a a a a a Frontiera lui D+ (S) se noteaz˘ cu H + (S) ¸i se nume¸te orizont Cauchy ˆ via s s ın itor. s a ın s s Privit˘ pe imaginea euclidian˘ a spatiului Minkowski. sistemul are un grad de arbitrarietate datorat celor patru In dependente functionale.Ecuatiile Einstein pot fi scrise ˆ ¸ ıntr-o form˘ echivalent˘ f˘cˆnd urm˘toarele a a a a a m a a calcule. unde T = Ti . intersecteaz˘ S.

80 CAPITOLUL 4.7) 2 .3.2) ne conduce la urm˘toarea form˘ echivalent˘ a ecuatiiloe ın a a a ¸ Einstein: 1 Sij = χ(Tij − T gij ) (4. Cum diferenta a dou˘ conexiuni este un tensor. Cum ρ = g ij Sij variatia actiuni ne d˘: ¸ ¸ a δAH = √ −g g ij δSij + √ √ −g Sij δg ij + ρδ( −g) dω (4.3.3.0.0. rezult˘ ¸ a a k k c˘ δΓij este un tensor ¸i deci derivarea sa h (δΓij ) se va face ca a unui tensor. unde dω = dx0 ∧ dx1 ∧ ¸ 2 3 dx ∧ dx . Astfel ın ¸ ¸ a h ji ki c˘ variatia δA1 va fi: a ¸ δA1 = = √ √ −g g ij −g m h h (δΓji ) − h j (δΓhi ) dω g im (δΓh ) − g ih (δΓm ) dω hi ij Calculul lui δ(g −1 ) ne conduce la √ −3 −1 1 δ(g −1 ) = δ[(−g −1 ) 2 ] = − 2 (−g −1 ) 2 δ(−g)−1 = − 1 −g gij δg ij . 2 ˆ Inlocuind toate acestea ˆ (4.5) LH = −gρ g = det (gij ) < 0. ¸ ¸ a a Hilbert observ˘ c˘ o functie scalar˘ care s˘ contin˘ derivatele partiale de a a ¸ a a ¸ a ¸ ordinul al doilea este scalarul lui Ricci ρ ¸i ˆ consecint˘ consider˘ urm˘toarea s ın ¸a a a densitate de Lagrangian (pentru a avea independenta de sistemul de coordo¸ nate): √ (4.6) = δA1 + δA2 + δA3 Variatia δA2 are o exprimare clar˘. ¸ a a a ¸ h S˘ ne amintim c˘ Sij = Rihj . deci variatiile δSij vor fi legate de variatiile a a ¸ ¸ k k k k Γij → Γij = Γij +δΓij .3. Actiunea sa va fi AH = LH dω.0. ¸ ˆ ınlocuit ˆ (4.4) 2 Observ˘m c˘ ˆ cazul vidului ecatiile Einstein se reduc la anularea tena a ın ¸ sorului lui Ricci.0. Pentru a ˆ ari ˆ ınt˘ ıncrederea ˆ ipoteza f˘cut˘ privind forma ecuatiilor Einın a a ¸ stein vom ar˘ta pe scurt cum pot fi ele obtinute pe o cale mai matematizat˘ a ¸ a din principiul variational al actiunii.3.0. S˘ explicit˘m celelalte variatii.6) ¸i grupˆnd termenii se obtine ˆ ın s a ¸ ıntreaga variatie: ¸ √ 1 δAH = −g Sij − ρgij δg ij dω (4. TEORIA GRAVITATIEI. a s ˆ Inlocuind ˆ variatia curburii se obtine c˘ δRijk = j (δΓh )− k (δΓh ).3. metod˘ descis˘ de Hilbert.0.

ECUATII EINSTEIN. acesta fiind o functie de actiunea mediului.8) Ref˘cˆnd calculul pentru variatia actiunii δA.. ¸ 81 Pentru variatii arbitrare ale metricii δg ij aceast˘ variatie a actiunii va fi ¸ a ¸ ¸ nul˘ dac˘ ¸i numai dac˘ tensorul lui Einstein se anuleaz˘. Am putea considera. actiuni de forma ¸ ¸ AH = √ −g(ρ + αρ2 + βSij S ij + . adic˘ legea a ¸ ¸ ¸ o a conserv˘rii energiei. considerˆnd actiunea AH = a ¸ obtin ecuatiile Einstein pentru cosmologie. a ¸ ıntˆ ın . rezultanta actiunii va fi o sum˘ de forma ¸ ¸ a A= 1 AH + AM 8πG (4.0. Aceast˘ exprimare ne d˘ de fapt cea mai bun˘ cale de a scriie tensorul a a a energie-impuls. unde G este constanta ¸ gravitational˘ a lui Newton ¸i ¸ a s 1 δAM Tij = − √ −g δg ij (4. a ın ın √ −g(ρ − 2Λ)dω se pot Cu totul analog.[27].10) este tensorul energie-impuls.0. In a ¸ a ¸ trebui s˘ fie insotite de conditii ce rezulta din invarianta N¨ether. adic˘ a a s a a a tocmai ecuatiile Einstein pentru vid. ¸ Pentru a obtine ecuatiile ˆ alt mediu este necesar s˘ lu˘m ˆ calcul ¸i ¸ ¸ ın a a ın s actiunea mediului respectiv AM . ¸ ¸ ˆ acest context legea conserv˘rii energiei nu este altceva decˆt teorema de In a a invariant˘ a ecuatiilor E-L. ın a a a ¸ O alt˘ generalizare a ecuatiilor Einstein se refer˘ la cazul cˆnd ˆ locul a ¸ a a ın conexiunii Levi-Civita a metricii gij se ia o conexiune metric˘ dar cu torsia ˆ aceast˘ situatie scrierea formal˘ a ecuatiilor Einstein are sens dar va une.4.. ¸ ¸ Metoda aceasta a lui Hilbert permite s˘ obtinem alte generaliz˘ri ale a ¸ a ecuatiilor Einstein.3. spre exemplu.9) Acestea sunt tocmai ecuatiile Einstein cu χ = 8πG.). O astfel de discutie o vom ˆ alni ˆ capitolul final.0.3. se obtine c˘ aceasta se a a ¸ ¸ ¸ a anuleaz˘ dac˘ ¸i numai dac˘ a as a 1 1 δAM Eij + √ =0 8πG −g δg ij (4..)dω unde ˆ parantez˘ p˘str˘m functii sclare. ¸a ¸ a o Nu intr˘m ˆ detalii ˆ acest sens([53].3.3. cunoscut˘ sub denumirea de teorema lui N¨ether. Eij = 0.

0.0.4.4 Solutii ale ecuatiilor Einstein pentru cˆmpul ¸ ¸ a gravitational slab. Din (4.1) obtinem c˘ : ¸ a g ij = η ij − hij (4. g˘sim c˘ : a a a a a 1 Γk = η lk ij 2 ∂hlj ∂hil ∂hij + − ∂xi ∂xj ∂xl (4. ¸ Vom face o aproximare pentru caculul inversei lui gij .1) ¸i (4. ¸ 4.0. a S˘ presupunem c˘ ne afl˘m ˆ prezenta unui cˆmp gravitational slab: a a a ın ¸ a ¸ gij (x) = ηij + hij (x) . ¸ ˆ aproximarea newtonian˘ a cˆmpului gravitational am presupus trei conditii In a a ¸ ¸ care erau impuse de limitele teoriei newtoniene.0. Drept aplicatii vom obtine s s a a ¸ ¸ modele pentru radiatia gravitational˘ (ce variaz˘ ˆ timp) ¸i pentru deflexia ¸ ¸ a a ın s luminii(ce implic˘ viteze mari de deplasare).4.4.4. a a a l l j ∂x Atunci inversa matricei hij se obtine prin ridicarea indicilor. ˆ a a ¸ Incepem k ˆ s cu calculul simbolilor lui Christoffel Γij . unde ak = ∂x i .3) Un calcul direct ne permite acum s˘ obtinem tensorul lui Riemann a ¸ Rijkl = ηim (∂k Γm − ∂l Γm ) = jl ik 1 = {∂j ∂k hil + ∂i ∂l hjk − ∂j ∂l hik − ∂i ∂k hjl } 2 ¸i tensorul lui Ricci: s Sij = 1 ∂j ∂k hk + ∂i ∂k hk − ∂i ∂j h + hij i j 2 (4.2).0.4. ˆ aceast˘ sectiune vom c˘uta solutii pentru ecuatiile Einstein relativ la In a ¸ a ¸ ¸ un cˆmp gravitational slab f˘r˘ a mai impune conditiile ca acesta s˘ fie static a ¸ aa ¸ a ¸i mi¸carea particulei s˘ se fac˘ cu viteze mici.4. TEORIA GRAVITATIEI.4. Faptul c˘ hij este a suficient de mic ne permite s˘ ignor˘m termenii de ordin superior ˆ deza a ın voltarea sa ˆ serie ¸i dup˘ un calcul asem˘n˘tor cu cel f˘cut la obtinerea ın s a a a a ¸ ∗ ∗ ∗ transform˘rilor Lorentz s˘ presupunem c˘ hij =ak ah hkl . Inlocuind gij din (4.4) (4.4. hij 1 (4.82 CAPITOLUL 4.0.4.5) .0.0.1).1) Metrica gij apare ca o deviatie a metricii Minkowski ηij cu ajutorul unor ¸ perturbatii mici hij . f˘cˆnd apoi aproxim˘rile cunoscute. hij = η ik η jh hkh ¸ .2) k Dorim s˘ examin˘m ecuatiile Einstein pentru metrica (4.0.

¸i care s˘ a a s s ¸ s a ki ˆ cazul vidului ecuatiile Einstein se verifice legea de conservare∂k T = 0.0. ¸i universul Eina a ¸ a s steinian (R4 . a adic˘ Tij trebue s˘ fie de aceia¸i magnitudine ca ¸i perturbatia. se ridic˘ o problem˘ ın ¸ ¸ a a : cea a caracterului geometric al scrierii metricii gij = ηij + hij . ın .ˆ 4. Acesta ¸ ın ¸a va duce tensorii de pe Mb ˆ tensori de pe Mf . In ¸ reduc la anularea tensorului lui Ricci.0. Lla schimb˘ri a de SRN perturbatiile hij se vor schimba ˆ ¸ ıntr-un mod necunoscut ¸i deci pentru s a p˘stra caracterul geometric al scrierii este necesar˘ modificarea lor astfel a a ˆ at gij s˘ aib˘ caracter tensorial. Problema caracterului tensorial al lui gij ¸ se reduce deci la a defini perturbatiile hij astfel ca metrica ηij de pe Mb s˘ ¸ a se transforme ˆ ıntr-o metric˘ gij de pe Mf .7) Acest tensor poate fi obtinut ¸i din problema variational˘ pentru un La¸ s ¸ a grangian liniarizat (4. tensorul metric gij de pe Mf ˆ metrica (Φ g)ij de pe Mb . SOLUTII ALE ECUATIILOR EINSTEIN PENTRU CAMPUL GRAVITATIONAL SLAB.83 ¸ ¸ ¸ unde hj = η jk hik ¸i s i este operatorul lui D’Alambert. Puatem presupune c˘ acestea sunt mici.4.6) unde h = η ik hik . S˘ presupunem c˘ avem un difeoa a a ˙ morfism Φ : Mb → Mf (existenta sa ˆ cazul de fat˘ o vom discuta). ˆ Inaite de a pune ˆ discutie rezolvarea acestor ecuatii. Scalarul lui Ricci este: ρ = ∂i ∂j hij + h (4.0.4. ˆ particular tensorul metric ın ın ηij va fi dus ˆ ıntr-o metric˘ pe care o not˘m cu gij . 2 2 2 2 = ∂t −∂x1 −∂x2 −∂x3 . Aceste m˘rimi hij au ¸i un caracter ıncˆ a a a s infinitesimal fapt ce ne duce cu gˆndul la transform˘rile gauge. a a S˘ consider˘m spatiul Minkowski ca varietate baz˘ Mb .5). Aplicatia sa cotangent˘ a a ¸ a ∗ ∗ Φ va duce invers. Sij = 0.4. Ecuatiile Einstein liniarizate Eij = χTij se pot scrie dac˘ se cunosc com¸ a ponentele tensorului energie-impuls.3. g) ca spatiu fizic Mf . Tensorul lui Einstein cap˘t˘ exprimarea liniarizat˘ : aa a 1 ∂j ∂k hk + ∂i ∂k hk − ∂i ∂j h + hij − ηij ∂k ∂l hkl − ηij h i j 2 Eij = (4.

84

CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITATIEI. ¸

f ig Definim atunci pe Mb urm˘toarele perturbatii determinate de difeomora ¸ ˙ : fismul Φ hij = (Φ∗ g)ij − ηij (4.4.0.8) Dac˘ cˆmpul gravitational pe Mf este slab, va trebui s˘ ne alegem acele a a ¸ a difeomorhisme Φ pentru care | hij | 1. Faptul c˘ gij verific˘ ecuatiile Eina a ¸ stein pe Mf impune ca hij s˘ satisfac˘ ecuatiile Einstein liniarizate de pe Mb , a a ¸ deoarece ele pot fi privite ca fiind imaginea prin Φ∗ a ecuatiilor Einstein de ¸ pe Mf . Existenta unui astfel de difeomorfism pentru care perturbatiile sunt mici ¸ ¸ este legat˘ de transform˘ri gauge. Cum se poate obtine el?. O metod˘ ar fi a a ¸ a urm˜toarea : S˘ fix˘m un cˆmp vectorial X pe Mb ¸i fie αε grupul s˘u unia a a a s a parametric, Φ un difeomorfism oarecare. Atunci Φ ◦ αε este un difeomorfism ce ˆ ındepline¸te cerinta c˘ perturbatiile sale sunt mici. s ¸ a ¸ Alegerea lui X, ¸i deci a lui αε , depinde de situatia fizic˘ ce se studiaz˘. s ¸ a a i i Spre exemplu, dac˘ (x ) sunt coordonatele ˆ SRN ¸i (ξ ) sunt coordonatele a ın s ˆ SRIL, atunci grupul uniparametric poate fi gˆndit ca o transformare de ın a forma αε : xi → εξ i . O transformare gauge convenabil˘ din punctul de vedere al invariantei a ¸ ecuatiilor Einstein este cea armonic˘ pe care noi am anticipat-o([44],[54],[13]): ¸ a g ij Γk = 0 ij S˘ vedem care sunt perturbatiile ˆ acest caz. a ¸ ın Conditiile de armonicitate se scriu echivalent: ¸ 1 (4.4.0.10) ∂i hi − ∂j h = 0 j 2 relatie numit˘ ¸i transformare gauge Lorentz sau, de c˘tre altii, Einstein. ¸ as a ¸ ˆ raport cu aceast˘ transformare ecuatiile Einstein cu Eij din (4.4.0.7) In a ¸ se simplific˘ considerabil: a 1 hij − ηij h = 2χTij (4.4.0.11) 2 Pentru cazul vidului ecuatiile liniarizate ale lui Einstein Sij = 0 cu aceast˘ ¸ a transformare gauge armonic˘ devin: a hij = 0 (4.4.0.12) (4.4.0.9)

˘ 4.5. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERICA.

85

numite ecuatiile relativiste ale undelor, ¸i care descriu distributia c˘mpului ¸ s ¸ a graviatational ˆ vid. ¸ ın O alt˘ form˘ a acestor ecuatii ¸i a metricii perturbatoare se obtine cona a ¸ s ¸ siderˆnd urm˘toarele noi perturbatii sugerate de (4.4.0.11): a a ¸ 1 ¯ hij = hij − ηij h 2 (4.4.0.13)

ce um˘resc ca transformarea gauge Lorentz-Einstein (4.4.0.10) s˘ devin˘: a a a ¯ ∂i hi = 0 j Drept consecint˘ (4.4.0.12) se scrie: ¸a ¯ hij = 0 (4.4.0.15) (4.4.0.14)

ˆ cadrul restrˆns al aproxim˘rii newtoniene am g˘sit c˘ h00 = 22 Φ, lucru In a a a a c care trebuie s˘ se verifice ¸i aici. a s ¯ Mai facem o aproximare, presupunem c˘ hαβ a ¯ h00 . Rezult˘ : h00 = a ¯ 4 4 ij ¯ ¯ ¯ ¯ s a 2h00 = c2 Φ ¸i atunci h = η hij ≈ h00 = c2 Φ. Pe de alt˘ parte h = −h. ¯ α0 − 1 ηα0 h = 0, ¸i calculul componentelor ¯ R˘mˆne de calculat : hα0 = h a a s 2 ¯ ¯ αβ − 1 ηαβ h = 2Φ δαβ . De aici obtinem forma metricii gij = ηij + hij . ¸ hαβ = h 2 c2 ˆ concluzie ds2 = gij dxi dxj se scrie: In ds2 = (1 + 2Φ 2Φ )(dx0 )2 − (1 − 2 ) (dx1 )2 + (dx2 )2 + (dx3 )2 2 c c (4.4.0.16)

ce reprezint˘ solutie pentru ecuatiile Einstein ale unui cˆmp gravitational a ¸ ¸ a ¸ slab. Aplicatiile acestei metrici se refer˘ la radiatiile gravitationale(distributia ¸ a ¸ ¸ ¸ cˆmpului gravitational) ¸i la deflexia luminii. Nu dorim s˘ aprofund˘m aici a ¸ s a a aceste probleme ce ar necesita mai multe cuno¸tinte de fizic˘. Preciz˘m doar s ¸ a a ¯ jk = Cjk eiKm xm , faptul c˘ ecuatiile de und˘ (4.4.0.15) admit solutii de forma h a ¸ a ¸ unde i este unitatea imaginar˘, Km sunt componentele unui covector constant a ¸i Cjk este un tensor constant. Pentru detalii se pot consulta:[?],[13]. s

4.5

Metrica Schwarzschild cu simetrie sferic˘. a

S˘ p˘r˘sim cazul particular al cˆpmului gravitational slab ¸i s˘ studiem alte a aa a ¸ s a solutii pentru ecuattiile Einstein neliniare. ¸ ¸

86

CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITATIEI. ¸

Cea mai interesant˘ solutie a fost dat˘ de Schwarzschild la cˆ¸iva ani a ¸ a at dup˘ formularea ecuatiilor Einstein. Aceast˘ solutie prive¸te cazul spatiului a ¸ a ¸ s ¸ cu simetrie sferic˘ static˘, ¸i sunt formulate pentru vid, Sij = 0. Simetria a a s sferic˘ ˆ a ınseamn˘ c˘ spatiul are acelea¸i simetrii ca ¸i ale sferei S 2 . a a ¸ s s Deci problema este cea a determin˘rii unei metrici cu o astfel de simetrie a 2 . Stim deja c˘ simetria lui S este caracterizat˘ de exitenta a trei cˆmpuri ¸ a a ¸ a Killing independente ce satisfac conditiile: [X1 , X2 ] = X3 , [X2 , X3 ] = X1 , ¸ [X3 , X1 ] = X2 . S˘ consider˘m ˆ spatiul R3 coordonatele sferice: a a ın ¸ x1 = r sin θ cos ϕ x2 = r sin θ sin ϕ x3 = r cos θ ˆ raport cu care metrica euclidian˘ din R3 se scrie: ın a dl2 = (dx1 )2 + (dx2 )2 + (dx3 )2 = dr2 + r2 (dθ2 + sin2 θ dϕ2 ) Fixˆnd o valoare a lui r ¸i l˘sˆnd θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [0, 2π] variabile se obtin a s aa ¸ 2 3 3 punctele unei sfere S din R . Astfel c˘ R poate fi acoperit, sau matematic a spus “foliat”, cu aceste sfere cu centrul ˆ origine : R3 ≡ R × S 2 . ın 2 Metrica dl va r˘mˆne invariant˘ la rotatii dac˘ pentru r constant ea nu a a a ¸ a ˆsi schimb˘ scrierea ˆ ϕ ¸i θ, adic˘: ı¸ a ın s a dl2 = g(r)dr2 + f (r)(dθ2 + sin2 θ dϕ2 ) Prin darea ˆ factor a unui termen putem presupune c˘ f (r) = r2 , ¸i deci: ın a s dl2 = A(r)dr2 + r2 (dθ2 + sin2 θ dϕ2 ) Aceast˘ problem˘ poate fi ˆ a a ıncadrat˘ ˆ a ıntr-o teorie mai ampl˘ cu privire a la variet˘¸ile foliate: Dac˘ avem o varietate n dimensonal˘ , xi coordonate at a a locale, foliat˘ de o subvarietate m dimensional˘, uα , α = 1, m, coordonate a a locale ¸i v a , a = 1, n − m, coordonate ˆ s ıntr-o varietate suplementar˘, atunci a α ˆ ıntodeauna se poate alege coordonatele u pe subvarietatea maximal˘ astfel a ˆ at : ıncˆ gij dxi dxj = gab (v)dv a dv b + f (v)γαβ (u)duα duβ , unde γαβ (u) este metrica subvariet˘¸ii([54]) at (4.5.0.1)

4) . In a a a a un al patrulea vector Killing ∂0 ortogonal familiei de suprafete t = const.5. ¸ ˆ continuate s˘ presupunem o conditie suplimentar˘: metrica cu simetrie In a ¸ a ˆ acest caz se poate alege sferic˘ s˘ fie static˘ .0. Γ3 = Γ3 = ctgθ = 33 32 23 r unde A = dA .5. cu simetrie spatial˘. a a ¸ a ¸ ¸ analog ca ˆ (4.5. Γ1 = . B = dB . r.2) Aceasta este deocamdat˘ cea mai bun˘ exprimare pentru metrica Schwarzschild a a static˘. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERICA.0. adic˘ : a ds2 = g00 (r)(dx0 )2 − A(r)dr2 − r2 (dθ2 + sin2 θ dϕ2 ) (4. g11 = −A. dr dr Tensorul lui Ricci Sij = ∂k Γk − ∂j Γk + Γl Γk − Γl Γk are urm˘toarele a ij ik lk ij jk il componente nenule: S00 = S11 B B A B 1B − ( + )+ 2A 4A A B rA −B B A B 1A = + ( + )+ 2B 4B A B rA (4. Cum dl este invariant˘ la translatii obtinem.0. g33 = −r2 sin2 θ Componentele matricei inverse lui (gij ) sunt: g ii = g1 ¸i g ij = 0 pentru s ii i = j.9). Γ1 = − = 22 33 r A A 1 .2) are ˆ raport cu coordonatele (x = ct. ϕ) (ˆ aceast˘ ordine) ın ın a urm˘torii coeficienti nenuli: a ¸ g00 = B.5. metrica universului Einsteinian ds2 = gij dxi dxj se poate a scie dezvoltat : ds2 = g00 (dx0 )2 + 2g0α dx0 dxα + gαβ dxα dxβ . urm˘toarea expresie canonic˘ : ds2 = g00 (r)(dx0 )2 − ın a a dl2 .3) 11 00 2B 2A 2A r r sin2 θ 1 . a a a 2 adic˘ efectuˆnd o translatie. 87 S˘ revenim. adic˘ gij nu depind de timp. Γ1 = − . unde gαβ dxα dxβ depinde numai de coordonatele spatiale. Prin calcul direct obtinem urm˘torii coeficienti nenuli ai lui Christoffel: ¸ a ¸ Γ0 = Γ0 = 01 10 Γ2 = Γ2 12 21 Γ3 = Γ3 13 31 B A B .˘ 4.5. astfel c˘ metrica a 0 (4. g22 = −r2 .0. θ. Γ2 = − sin θ cos θ . ¸ 2 Reducem forma p˘tratic˘ ds la expresie canonic˘ prin metoda lui Gauss.1. a ¸ a Pentru simplitatea scrierii vom nota pe scurt g00 (r) = B. Γ1 = (4.0.

Birkhoff. a Pentru r = 0 sau r = rg se obtin singularit˘¸i ale metricii.5) unde rg = 2GM se nume¸te raz˘ gravitational˘. Astfel c˘ B = 1 + const .88 S22 = 1 − S33 = S22 CAPITOLUL 4.5. s Atunci cˆnd r → ∞ va trebui ca gij → ηij ¸i deci metrica (4. S22 = 1 − B − rB = 0 2rB 1 Se observ˘ c˘ S11 = 2rB dS22 ¸i deci este suficient (lucru de a¸teptat avˆnd a a s s a dr ˆ vedere identit˘¸ile Bianchi) de rezolvat ecuatia S22 = 0. ˆ a a Inlocuim aceasta ˆ S11 = ın S22 = 0 ¸i obtinem: s ¸ S11 = − 1 (rB + 2B ) = 0 .0.5.5. TEORIA GRAVITATIEI. a r Pentru determinarea acestei constante facem ipoteza natural˘ c˘ pentru r a a suficient de mare cˆmpul este de tip newtonian cu potentialul Φ = −M G/r. ın at ¸ a d care se mai scrie: dr (rB) = 1.rezult˘ c˘ A(r) = 1/B(r).5. din care deducem ¸ a 1 r A B : (A · B) = 0 ¸i deci.4) se obtine c˘ A S11 + B S00 = 1 ( A + B ) = 0.adic˘ : rB +B = 1. a ¸ s Pe de alt˘ parte B = g00 ≈ 1 + c22 Φ(r) = 1 − 2GM ¸i deci: a c2 r B(r) = 1 rg =1− A(r) r (4. adic˘ a a r→∞ lim A(r) = lim B(r) = 1 r→∞ iar din A · B = const. 1 Din (4. s a ¸ a c2 ˆ final obtinem urm˘toarea form˘ a metricii Schwarzschild. Sij = 0. aceast˘ solutie comport˘ unele a ¸ a discutii dar este singura pentru cazul simetriei sferice statice ˆ vid.. ne conduc doar la S00 = a ¸ S11 = S22 = 0.0. a . A · B = const. static˘ cu In ¸ a a a simetrie sferic˘: a ds2 = 1 − rg rg (dx0 )2 − 1 − r r −1 dr2 − r2 (dθ2 + sin2 θ dϕ2 ) (4. unicitatea ¸ ın fiind cunoscut˘ sub denumirea de Th.0. ¸ 1 r A B + ( − ) A 2A A B sin2 θ Astfel c˘ ecuatiile Einstein pentru vid .2) ar a s trebui s˘ fie o aproximare a metricii Minkowski.0. problem˘ care ¸ at a ne va conduce la o teorie interesant˘.6) A¸a cum vom vedea ˆ s ıntr-un alt paragraf.

89 Pentru r → ∞ metrica Schwarzschild coincide cu metrica Minkowski.5.6). ın 2 Pentru θ = π metrica (4.5.5. ˆ ın a a a ın exteriorul s˘u facem docamdt˘ ipoteza c˘ spatiul este plat (nu actioneaz˘ a a a ¸ ¸ a gravitatia) ¸i se aplic˘ relativitatea restrˆns˘.5. a s a dτ dτ .˘ 4. fapt justificabil a ¸ ˆ interiorul sferei de raz˘ rg . ¸ Problema revine la a calcula simboli lui Christoffel din (4.1. In acest plan dac˘ A ¸i B sunt dou˘ puncte fixate.1 Geodezicele metricii Schwarzschild. Deoarece ˆ (4.0. din care deducem c˘ eλ dx = α ¸i r2 dϕ = β sunt dou˘ constante.5.6) se reduce la : 2 ds2 = 1 − rg rg (dx0 )2 − 1 − r r −1 dr2 − r2 dϕ2 (4. ¸ s a a a 4.1) Folosim urm˘toarea notatie simplificatoare: 1− rrg = eλ(r) . Putem presupune c˘ pentru un r = r0 suficient de mare lucrurile se pea trec astfel : ˆ interiorul sferei de raz˘ r0 se aplic˘ relativitatea general˘. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERICA.2) d d Prima ¸i ultima ecuatie sunt de fapt dτ (eλ dx ) = 0 ¸i respectiv dτ (r2 dϕ ) = s ¸ s dτ dτ 0 0 . fapt ce contrazice unicitatea ei. ˆ s a ınseamn˘ c˘ geodezica Γ nu iese din a a π ın ¸a planul θ = 2 .0.5. ¸ a a s a S˘ analiz˘m un caz particular important.5. cu sin2 θ = 1.1. Se obtin ecuatii ın ¸ ¸ ¸ A diferentiale a c˘ror rezolvare deocamdat˘ nu este prea u¸oar˘. Consider˘m planul x1 Ox2 . prin ˆ a s ın ınlocuirea ϕ → −ϕ metrica nu-¸i scimb˘ forma. Pentru a putea scrie ecuatiile de mi¸care ale particulei libere va trebui s˘ ¸ s a scriem ecuatiile geodezicelor metricii Schwarzschild. atunci fie Γ a a s a o geodezic˘ ce le une¸te. a a a π ˆ adic˘ θ = 2 .3) cu B = 1 = 1 − rrg ¸i apoi s˘ ˆ s a ınlocuim ˆ ecuatiile geodezicelor. deoarece ˆ caz contrar simetrica sa fat˘ de plan ar fi tot o geodezic˘ ce trece prin cele dou˘ puncte. ˆ a a In concluzie Γ este ˆ planul θ = π . ın a Ecuatiile geodezicelor se reduc la urm˘torul sistem de trei ecuatii diferentiale: ¸ a ¸ ¸ dx0 dr d2 x0 +λ = 0 dτ 2 dτ dτ d2 r λ λ dx0 2 λ dr 2 dϕ + e ( ) − ( ) − reλ ( )2 = 0 2 dτ 2 dτ 2 dτ dτ d2 ϕ 2 dϕ dr + = 0 dτ 2 r dτ dτ 0 (4.0.

5) ¸ ¸ a a ın 1 3 −rg β1 = p ¸i 2 rg = q. x1 = ın dτ dxi dxj π 3 2 s a r.5. Acum efectuˆnd eventual o translatie a ¸ 1 2 s putem considera ψ = 0 ¸i notˆnd e = Lp obtinem c˘ : s a ¸ a r= 1 p = ρ 1 + e cos ϕ ecuatia de mi¸care a planetei . unde ρ este evident functie de ϕ. ϕ din a a ¸ ın a a a a s ¸ planul θ = π permite s˘ d˘m cˆteva interpret˘ri ¸i solutii unor probleme 2 ap˘rute ˆ astonomie ¸i fizic˘ .1. x = 2 .90 i CAPITOLUL 4.3) r2 dϕ β r ecuatie ce reprezint˘ geodezicele metricii Schwarzschild ˆ coordonatele po¸ a ın π lare r. s 1.2) se obtine: ¸ ¸ 1 dr 2 1 β2 ( ) = 2 α2 + eλ (γ − 2 ) (4. a ın s a a) Rotatia planetelor ˆ plan ecuatorial. x = ϕ).1.5.5. α1 = β 2 ¸i β1 = β 2 . ϕ din planul θ = 2 . a a . Astfel c˘ ecuatia geodezicelor este : a ¸ 1 ρ2 = p − ρ. Integrˆnd aceast˘ ecuatie ¸ a a ¸ diferential˘ se obtin ur˘toarele solutii: ¸ a ¸ a ¸ ρ = c1 cos ϕ + c2 sin ϕ + 1 1 = L cos(ϕ − ψ) + p p unde L = 1/ c2 + c2 ¸i tgψ = c2 /c1 . ˆ final obtinem([52]): ın ın ¸ d2 ρ 3 = −rg β1 − ρ + rg ρ2 dϕ2 2 (4.1.5) Aceast˘ form˘ a ecuatiei geodezicelor ˆ coordonatele polare ρ.1.4) sau prin derivare ˆ raport cu ϕ. TEORIA GRAVITATIEI.5.5. Din a doua ecuatie (4. ¸i deci gij dτ dτ = γ = const pe geodezic˘. ¸ ın Pentru a obtine notatii uzale din astronomie s˘ consider˘m ˆ (4. ¸ Vectorul tangent dx este costant ˆ lungul geodezicei Γ. atunci ρ2 1 ¸i ˆ s ıntr-o prim˘ a -Deoarece ˆ cazul planetelor ρ = 1 ın r 2 aproximare vom neglija termenul ρ .1. Aceast˘ ecuatie se poate tansforma succesiv ¸inˆnd seam˘ c˘ eλ = 1 − rrg . a ¸ t a a a γ 1 α2 Dac˘ facem notatiile ρ = r . Deci ˆ ¸ s ıntr-o prim˘ aproximare mi¸carea plana s etei se face pe o conic˘(elips˘). (x0 = ct. ecuatia devine: a ¸ s ¸ ( dρ 2 ) = α1 + (1 − rg ρ)(β1 − ρ2 ) dϕ (4.

5. Integrˆnd obtinem c˘ ρ1 = ¸ a a ın a ¸ a deci solutia ρ = ρ0 + ρ1 ˆ a doua aproximare este : ¸ ın ρ= 1 e q + (cos ϕ + ϕ sin ϕ) p p p ¸i s (4.1. 91 1 -ˆ a doua aproximare. “elipsele” ne mai fiind curbe ˆ ınchise. obtinem : a ¸ ρ1 = −ρ1 + qρ2 = −ρ1 + 0 q (1 + e cos ϕ)2 p2 qe ϕ sin ϕ. Cum ρ1 l-am presupus mic. Perioada lui ρ fiind acum 1− q ≈ 2π(1 + p ).6) devine ¸ Aproximˆnd totu¸i q ϕ ≈ sin q ϕ (deoarece q a s q q 1 e 2π : ρ ≈ p + p cos(1 − p )ϕ. Inlocuim ˆ ecuatie ¸i rezult˘ : s ıl ın ¸ s a 2 ρ1 = −ρ1 + q(ρ0 + ρ1 ) . Aceast˘ abatera de la elips˘ este cunoscut˘ sub denumirea de precesia a a a periheliului planetei. fapt sesizat ˆ special pentru planetele “grele”. c˘ut˘m solutii pentru ecuatia ρ = p − ρ + qρ2 ın a a ¸ ¸ de forma ρ = ρ0 + ρ1 ˆ care ρ0 este solutia (??) din prima aproximare ın ¸ ˆ ¸i pe ρ1 ˆ presupunem suficient de mic. Are loc s ın p o abatere de la elips˘. ecuatia (4. a a p p p). Deci g planeta se rote¸te ˆ planul ecuatorial cu unghiul ε = 2πq = 3π rp .˘ 4. p2 ecuatie liniar˘ neomogen˘ ˆ ρ1 (ϕ).1. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERICA. de a ın exemplu pentru Mercur ε = 42 9 pe secol .5. neglijˆnd pe ρ1 din a paranteza cu p˘tratul.6) care nu mai este periodic˘ datorit˘ termenului ϕ sin ϕ.5. p f ig .

a ın O surs˘ luminoas˘ are frecventa νS ¸i lungimea de und˘ λS raportat la un a a ¸ s a sistem cu originea ˆ S.7) Deci are loc o abatere de la dreapt˘ a traiectoriei razei luminoase. -ˆ ıntr-o prim˘ aproximare neglij˘m ρ2 .5. f˘cˆnd aproxim˘rile sin ϕ ≈ 1 ¸i ın a a a a s rg 2q a cos ϕ ≈ δ se obtine c˘ δ ≈ 3l = r(0) adic˘ ≈ 1 74. Pe a ¸ a a s 2 conul izotrop ds = 0 al metricii Schwarzschild r devine funtie de t. Astfel c˘ solutiile celei de-a doua aproxim˘ri sunt: a ¸ a ρ= q cos ϕ + 2 (1 + sin2 ϕ) l 3l (4.8) dt r o vitez˘. care prin integrare ne d˘: a q ρ1 = 3l2 (1 + sin2 ϕ). facem mai ˆ ai translatia ϕ − ψ → ϕ ¸i deci ın ıntˆ ¸ s presupunem c˘ : ρ0 = L cos ϕ. TEORIA GRAVITATIEI. valoare ce coincide cu cea ¸ a obervat˘ experimental ˆ 1919 pentru raza luminoas˘ ˆ cˆmpul gravitational a ın a ın a ¸ al P˘mˆntului. a a c) Deplasrea spre ro¸u a razelor spectrului luminos. ¸ b) Curbarea razelor de lumin˘ ˆ cˆmp gravitational. a a a ¸ Aceast˘ vitez˘ nu depinde de timp ci numai de r ¸i rg .92 CAPITOLUL 4. Apoi c˘ut˘m solutii de forma ρ = ρ0 + ρ1 cu a a a ¸ cos2 ϕ 2 a ρ1 1. Mai a π exact ˆ vecin˘tatea lui ϕ = 2 + δ cu δ mic. adic˘ θ ¸i ϕ sunt constante.1. astfel c˘ ¸ a din (??) obtinem: ¸ rg 1 dr = c(1 − ) 2 (4. numit˘ radial˘ . la distanta r a razei luminoase. ¸i deci raza vectoare este r0 = ¸ s l −1 . adic˘ tocmai ecuatia dreptei ˆ coordonatele a ¸ ın cos(ϕ−ψ) polare (r0 . s Lungimea unui arc parcurs de raza luminoas˘ ˆ a ıntr-un interval ∆tS va fi . Rezult˘ : ρ = −ρ1 + qρ0 = −ρ1 q l2 .5.1. deci geodezicele vor a i In ¸a ¸ avea vectorii tangenti ( dx ) nuli. ˆ consecint˘ γ = β = 0. ¸i deci dou˘ a a s s a impulsuri luminoase lansate la un interval ∆tS de pe S vor ajunge pe P˘mˆnt a a la acela¸i interval de timp raportat la S. ¸i P un punct mobil-P˘mˆntul. ϕ − ψ). a ın a ¸ Razele de lumin˘ au traiectorii aproximativ rectilinii. Ecuatia geodezicei ¸ dτ 2 devine: ρ = −ρ + qρ . ¸ s a s Presupunem c˘ raza are o directie fixat˘. cu l = L = r0 (0). Pentru ecuatia ρ = −ρ obtinem a a ¸ ¸ ca mai ˆ ınainte solutiile: ρ0 (ϕ) = L cos(ϕ − ψ). de mas˘ s a a a neglijabil˘ ˆ raport cu S. Fat˘ de un sistem cu originea ˆ P raza luminoas˘ ın ¸a ın a va avea frecventa ¸i respectiv lungimea de und˘ γP ¸i λP . s Fie S un punct fixat-Soarele. -ˆ a doua aproximare.

¸ Invarianta fat˘ de translatiile temporale duc la conservarea energiei. iar ¸ ¸a ¸ invarianta la rotatii spatiale duc la p˘strarea celor trei momente unghiulare ¸ ¸ ¸ a . Momentele unghiulare au urm˘oarele trei componente: una fiind magnia tudinea ¸i dou˘ sunt directiile. ın a a Dar lungimea de und˘ este distanta parcurs˘ ˆ unitatea de timp. Mai dxi dxj mult. ¸ ¸ a Dac˘ alegem λ = τ atunci ε ia doar una din valorile: ε = 1 pentru partica ulele grele(masice).atunci K dλ = const. Astfel c˘ doi vectori Killing a 1 .) Iat˘ cˆteva idei ce stau la baza acestor teorii. ε = −1 pe s a a geodezice de tip spatial.˘ 4.5.. Am preferat aici o tratare direct˘. vectorii tangenti sunt constanti pe geodezic˘. ε = 0 pentru particulele u¸oare (far˘ mas˘). atunci se obtine c˘: ∆λS ≈ 2rgS ≈ a a ¸ a λS 2.8): s ıl ¸ l = ∆r = c(1 − rg 1 ) 2 ∆tS rS 93 ˆ care presupunem c˘ raza pleac˘ din S. Fiecare din ei las˘ constant produsul s a a scalar cu vectorii tangenti la geodezic˘. a s Observatie: ¸ Aceste trei mari probleme au fost propuse ca teste clasice pentru teoria relativit˘¸ii generale. 12 · 10−6 ce justific˘ o deplasare spre ro¸u a spectrului luminos. r Dac˘ consider˘m λP = λS + ∆λS .5. Simetria sferic˘ static˘ am a a a a vazut c˘ este caracterizat˘ de patru vectori Killing : unul pentru translatiile a a ¸ temporale ¸i trei pentru simetria sferic˘. a Pentru observatorul din P .[?]. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERICA. gij dλ dλ = ε = const. asfel a ¸ a ın rg 1 c˘ l = λS = c(1 − rP ) 2 ∆tS .[13]. l = ∆r ¸i ˆ obtinem din (4. ¸i calculˆnd raportul lor s a obtinem : ¸ rg 2 1 − rP rg ( r1 − r1 ) λP S P = =1+ rg rg λS 1 − rS 1 − rS ¸ Dup˘ o aproximare a dezvolt˘rii ˆ serie Taylor a lui λP se obtine: λP ≈ a a ın λS λS rg 1 + 2rS . Se cunosc solutii ce utilizeaz˘ ceva mult˘ geometrie ˆ problema geodez¸ a a ın icelor metricii Schwarzschild ([54]. Conservarea directiei momentului unghiular s a ¸ ¸ ˆ ınseamn˘ c˘ particula se mi¸c˘ ˆ a a s a ıntr-un plan. λP = c(1 − rrg ) 2 ∆tS .1. a lor pe baza at a a teoriei geodezicelor metricii Schwarzschild . adic˘ dac˘ (K i ) sunt componen¸ a a a i dxi a tele unuia K din ei. clasic˘.(λ parametru pe geodezic˘).

10) 2 dτ 2 L unde V (r) = 1 (1− rrg )ε+ 2r2 − rg joac˘ rolul unui potential. denumire a ın s a a ce o vom justifica ˆ continuare ¸i care corespunde corpurilor de mas˘ foarte ın s a 2 mare. ecuatia (4. S˘ consider˘m o raz˘ pe conul luminos ds2 de directie fixat˘. a a a Exist˘ alte probleme ulterioare celor trei formulate de Einstein ¸i care ˆsi a s ı¸ g˘sesc interpretare cu metrica Schwarzschild : problema celor dou˘ stele pula a satoare. θ cona a a ¸ a stante. 0.1. 0.[23]??. d) Solutii Schwarzschild pentru g˘urile negre. Al treilea vector Killing va trebui s˘ p˘streze magnitudinea momentului unghiular L = ∂ϕ . Nu ne propunem aici s˘ facem o teorie a g˘urilor negre.94 CAPITOLUL 4. ¸ a Pˆn˘ acum am considerat rg < r. adic˘ K3 = (0. Situatia aceasta rg ≥ r ın ¸ ¸ va fi analizat˘ ˆ continuare ¸i se va numi gaur˘ neagr˘ (black hole).1. ¸ K1 . Pentru mai a a ¸ multe detalii se pot consulta [13]. 0). ˆ [54]. K4 = (1 − rrg . problema ˆ ıncetiniri timpului ˆ cˆmp gravitational (descoperit˘ de ın a ¸ a Shapiro). K2 ce pastreaz˘ directia momentul unghiular vor fi caracterizati spre exa ¸ ¸ π a a emplu de θ = 2 . ˆ deducerea c˘reia s-a ocolit problema obtinerii ¸ ın a ¸ geodezicelor.[13] se justific˘ cele trei probleme propuse de Einstein.10) a ¸ ¸ 3 2 1 2 fiind asem˘n˘toare cu cea clasic˘ cˆnd se cunoa¸te energia 2 E ¸i potentialul a a a a s s ¸ V (r). cele dou˘ cantit˘¸i ce se p˘streaz˘ sunt enegia E = a at a a 0 (1− rrg ) dx ¸i magnitudinea momentului L = r2 dϕ .5. a a ci doar s˘ d˘m o solutie cu metrica Schwarzschild pentru ele. Evident al a patrulea vector Killing este cel temporal.5.1.11) dr c r 2 r2 . teoria g˘urilor negre-teorie asupra c˘reia vom insista ˆ continuare. ϕ. Deoarece sin θ = 1. ın a Consider˘m c˘ ele au fost clarificate prin abordarea clasic˘. cazul rg = r constituind o singularitate. M = rg c /2G. adic˘ : a dt 1 rg = ± (1 − )−1 (4. ˆ cazul metricii Schwarzschild s In dτ dτ j i gij dx dx = ε = const se traduce prin : dτ dτ 0 dr (1 − rrg )( dx )2 − (1 − rrg )−1 ( dτ )2 − r2 ( dϕ ) = ε. 0.1. a a iar ˆ rest am aproximat spatiul cu unul Minkowski. care se poate scrie sub forma dτ dτ echivalent˘: a dr r g L2 E 2 − ( )2 − (1 − )( 2 + ε) = 0 (4.9) dτ r r sau 1 dr 2 1 ( ) + V (r) = E 2 (4. Pe baza acestei ecuatii.5.5. a a ın etc. 0. TEORIA GRAVITATIEI. Atunci din metrica Schwarzschild obtinem c˘ : (1 − rrg )(dx0 )2 = ¸ a (1 − rrg )−1 dr2 . −r2 sin2 θ).

˘ 4. Directia asimptotic˘ se traduce prin faptul c˘ atunci cˆnd ¸ a a a r → rg timpul t cre¸te foarte rapid. egalitatea fiind situatie limit˘. s a ¸ a f ig Aceast˘ situatie se datoreaz˘ alegerii sistemului de coordonate a metricii a ¸ a Schwarzschild. a ¸ a Metrica Schwartzschild devine: ds2 = (1 − rg ) (dx)2 − dr∗2 − r2 dΩ2 r . fiind o iluzie. Vom ˆ s ınlocui ˆ ıntr-o prim˘ etap˘ r cu r∗ a a ˆ lungul geodezicei nule: ın r∗ = rg ln( r − 1) rg (4. 95 dt dr Privit ˆ planul variabilelor t ¸i r atunci cˆnd r → rg = 2M G rezult˘ c˘ ın s a a a r2 → ±∞ ¸i deci conul luminos se restrˆge devenind directie asimptotic˘. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERICA. Un observator ce ar emite un semnal din zona g˘uri negre se “aude” din a ce ˆ ce mai slab fat˘ de unul exterior ei .5. acest lucru justificˆndu-se dup˘ ın ¸a a a acelea¸i formule de calcul al frecventelor din deplasarea spre ro¸u a sectrului s ¸ s luminos.5.12) valabil˘ pentru r > rg .1. Pentru a putea dep˘¸i singularitatea respectiv˘ este nevoie de o schimbare as a de coordonate.

Conditia de geodezic˘ a ¸ a 2 nul˘ .15) este nedegenerat˘. ϕ) metrica (4.14) Acum putem introduce a¸a-numita coordonat˘ “broasc˘”. ne d˘: a a d˜ u 0 ={ 2(1 − dr ˆ interiorul g˘urii negre ın a ˆ afara g˘urii negre ın a rg −1 ) r Analiza acestei situatii ne arat˘ c˘ ˆ sistemul acesta de coordonate conul ¸ a a ın luminos este bine definit ¸i pentru r = rg . Inlocuind mai sus d˜ ın v ˆ functie de dr ¸i d˜ obtinem metrica Schwatzschild ˆ coodonate Eddingtonın ¸ s u ¸ ın Finkelstein: ds2 = (1 − rg )d˜2 − (d˜dr + drd˜) − r2 dΩ2 u u u r (4.1. inversa metricii. ce se modific˘ ˆ a ıncet ˆ lungul unei geodezice nule. TEORIA GRAVITATIEI. s ın a Astfel c˘ putem discuta de (g ij ) .5.1. x0 = r ± r∗ + s a a ˆ const.5.5. ¸ unde peste tot de acum ˆ ıncolo vom folosi notatia evident˘: ¸ a dΩ2 = dθ2 + sin2 θ dϕ2 ˆ continuare introducem coodonatele Eddington-Finkelstein: In u = x0 + r ∗ . a ın u a det (gij ) = −r4 sin2 θ. θ.96 CAPITOLUL 4. r. ˜ ¸i deci metrica se va scrie: s ds2 = (1 − rg )d˜d˜ − r2 dΩ2 u v r v = x0 − r ∗ ˜ (4.13) (4.1. ds = 0.5. mai exact avem urm˘torul desen: s a .1. chiar ¸i ˆ cazul singular r = rg al g˘urilor negre.15) Privit˘ ˆ coordonatele (˜.

Aceste coordonate prezint˘ propriet˘¸i interesante.14) schimbarea : ın u ˜ u = e 2rg . Metrica devine: s 3 4rg − rr ds = e g (dv 2 + du2 ) − r2 dΩ2 r 2 (4.5. s a a Exist˘ ¸i alt˘ cale de a aborda aceast˘ problem˘ ˆ afara introducerii a s a a a ın coordonatelor broasc˘.17) ˆ aceast˘ form˘ coeficientii metricii sunt bine definiti ¸i pe orizontul In a a ¸ ¸ s evenimentelor. ϕ) se numesc coordonate Kruskal.5.14) devine : ın a ds2 = 3 2rg − rr e g (du dv + dv du ) − r2 dΩ2 r (4. a Facem ˆ (4.˘ 4. u. 97 f ig Suprafata r = rg se nume¸te orizontul evenimentelor.5.18) unde u. un eveniment din ¸ s r < rg nu poate influenta unul pentru r > rg . ¸ s Sistemul de coordonate (v. METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERICA. θ.1. ˆ planul v. u avˆnd a at ın a loc a¸a-numita diagram˘ Kruskal.1. v =e u ˜ − 2r g (4. Mai deperte proced˘m ca mai sus.5.5.16) ˆ urma c˘reia metrica (4.5. Odat˘ trecut de orizontul ¸ a evenimentelor este imposibil de “v˘zut” ce se ˆ ampl˘ ˆ interiorul s˘u. v sunt functii de r ¸i x0 . v = (u + v ) 2 2 variabile ce se pot scrie cu ajutorul sh(r/rg ) ¸i ch(r/rg ). s a .1. De a ıntˆ a ın a aici ¸i termenul de gaur˘ neagr˘.1. not˘m a a 1 1 u = (u − v ) .1.

adic˘: a as a ds2 = gab (x0 .1) unde x0 = ct.5.5. f1 = ∂x1 .5.2) ne conduce la : ¸ ¸a (4. C1 = ∂x1 . x1 ) . ˆ continuare vom analiza mai ˆ detaliu aceast˘ metric˘ ¸ In ın a a cu simetrie sferic˘ (invariant˘ la transform˘rile ortogonale spatiale) f˘r˘ a a a a ¸ aa mai cere ca ea s˘ nu depind˘ ¸i de timp.2. x1 ) . 1. Reducˆnd la expresie canonic˘ forma p˘tratic˘ gab (x0 .4) . C = g sunt functii de x0 . x 3 = ϕ Jacobianul acestei transform˘ri va trebui s˘ fie nenul.2. Conditia de invariant˘ a metricii (4. x 1 = C(x0 . C0 = ∂x0 . TEORIA GRAVITATIEI. x 2 = θ . B.5.5. x1 = r . x1 )dxa dxb − g(x0 . x1 . ¸ f ig 4.5.3) B 2 (dx 0 )2 − A 2 (dx 1 )2 = B 2 (dx0 )2 − A2 (dx1 )2 ¸i cum dx 0 = f0 dx0 + f1 dx1 ¸i dx 1 = C0 dx0 + C1 dx1 . ¸ Solutia acestei probleme generalizate se poate g˘si ˆ [52]. coeficientii metricii fiind ˆ acest caz a a ¸ ın functii numai de r.2. x1 )dΩ2 (4. a. a a J = f0 C1 − f1 C0 = 0 ∂f ∂f ∂C ∂C unde: f0 = ∂x0 . Facem o schim¸ a ın bare a coordonatelor de forma: x 0 = f (x0 .2. iar conditia ¸ a ¸ ca ea s˘ fie static˘ simplifica calculele. f˘cˆnd ˆ s s a a ınlocuirile mai sus obtinem urm˘torul sistem de ecuatii cu derivate partiale: ¸ a ¸ ¸ 2 2 B 2 f1 − A 2 C1 = −A2 B 2 f0 f1 − A 2 C0 C1 = 0 2 2 B 2 f0 − A 2 C0 = B 2 (4. x1 )dxa dxb putem a a a a 2 presupune c˘ ds se scrie: a ds2 = B 2 (dx0 )2 − A2 (dx1 )2 − C 2 dΩ2 (4.2 Metrici cu simetrie sferic˘ generalizat˘. b = 0.98 CAPITOLUL 4.2.2) unde A. a a Am v˘zut ˆ obtinerea metricii Schwarzschild c˘ termenul dΩ2 = dθ2 + a ın ¸ a 2 2 sin θ dϕ constituie conditia de simetrie sferic˘ a metricii ds2 .

7) Cazul simetriei statice este evdent cuprins aici.2.(4..5) determinantul caracteristic va trebui 2 −C1 C0 C1 2 C0 =0 adic˘ : (f0 C1 − f1 C0 )(C1 f1 B 2 − C0 f0 A2 ) = 0.2. Astfel ds2 apare ca o combinatie de dou˘ metrici : una ˆ (x0 = ct. x2 = θ.3) se verific˘ ¸i conditia: as ¸ f0 C1 + f1 C0 = 0 Pentru compatibilitatea sistemului atunci s˘ fie nul. s Urmeaz˘ calculul direct al coeficientilor conexiunii a ¸ pentru metrica (4. Γ3 = ctgθ .): aa a ds2 = gab (x0 .5.1) cap˘t˘ o cunoscut˘ exprimare ([54]. a. x1 )dxa dxb − r2 dΩ2 . cu X|i ). Γ2 = − sin θ cos θ 23 33 r −r sin2 θ ∂a r .5. Γa coeficientii a a ¸ bc ˜ a X derivarea covariant˘ ˆ raport s˘i de conexiune. a 2 −A2 f1 0 f0 f1 2 2 B f0 (4. s a ın ˜ S˘ consider˘m conexiunea Levi-Civita ˜ a metricii gab dxa dxb . METRICA SCHWARZSCHILD CU SIMETRIE SFERICA. x1 = r) ¸ a ın .a = a s a ın cu aceast˘ conexiune. Γa = − a .2.5. fapt ce rezult˘ din alegerea semnelor ıntˆ s a metricii Minkowschi). x3 = ϕ) : ˜ Γa = Γa bc bc Γ2 = Γ3 a2 a3 .6) ˆ ınlocuind ˆ (4.2.5.5. ¸i cealalt˘ ˆ (θ.8). coordonatele fiind (x0 = ct.2. Γa = = 22 33 r ∂ r ∂ar . ϕ) . a a¸a cum am mai spus. ıl ın s 2 2 2 2 Determinantul δ = C1 f0 − C0 f1 va fi principal dac˘ pe lˆ a conditia a ıng˘ ¸ (4. din care deducem c˘ : a a C1 f1 B 2 = C0 f0 A2 ⇔ f0 f1 = C1 B 2 C0 A2 (4. 99 pe care ˆ vom interpreta ca un sistem liniar ˆ B 2 ¸i A 2 . x1 = r. ( ˆ raport cu ˆ a In ıntreaga metric˘ s-a notat cu i X sau.5.2.5. Atunci a a ¸ ¸ a metrica (4.5.3). S˘ presupunem ˆ continuare ˆ a ın ındeplinit˘ aceast˘ conditie esential˘. b = 0.2.8) (de obicei se ˆ alne¸te cu +r2 dΩ2 . 1 (4. [41].2..2.5.˘ 4.5.5) deducem c˘ transformarea coordonatelor ın a este posibil˘ dac˘ ¸i numai dac˘: a as a 2 2 A2 C0 − C1 B 2 = 0 (4. ¸i vom nota cu X.

9) Tensorul luin Einstein se descompune u¸or dup˘ cele trei componente : s a Eab = E22 E33 −2[2rr. ∀ψ Fie operatorul lui d’Alambert ˆ raport cu ˜ . a a ¸ a a ˆ primul rˆnd. ¸ S˘ facem cˆteva observatii privind metrica cu simetrie sferic˘ generalizat˘.2.10) Ecuatiile Einstein se descompun ¸i ele dup˘ cele trei componente.5.1. TEORIA GRAVITATIEI. ce reprezint˘ solutie a ecuatiilor Einsten ˆ vid. iar ˆ ¸ s a ın cazul vidului se obtin direct prin anularea componentelor tensorului lui Ricci. adic˘ ın a un cˆmp scalar.ab ˜ Sab = Sab − r S22 = 1 − (r r) − ∂ a r · ∂a r S33 = S22 sin2 θ iar scalarul lui Ricci este : ρ=ρ+ ˜ 2[1 − 2(r r) − ∂ a r · ∂a r] r2 (4.t) dt2 − e2Λ(r.5.5.2. O alt˘ metric˘ s ın a a cu simetrie sferic˘ generalizat˘ este metrica Reissner-Nordstr¨m([41]): a a o ds2 = f dt2 − f −1 dr2 − r2 dΩ2 (4.100 CAPITOLUL 4.ab . ¸ ψ = g ab ψ.14).2. trebuie ˆ In a ındeplinit˘ conditia ([?]). Apoi. a Calculul tensorului lui Ricci ne conduce la ([?].[41]): 2r. u v ¸ a b Dac˘ gab dx dx = e2Φ(r. a ¸ ¸ ın Conditia de a verifica ecuatiile de cˆmp determin˘ ca masa m = m0 = const. dac˘ gab dxa dxb = a ¸ a (1 − rrg )d˜d˜ se obtine metrica (4. v = t − r∗ . ¸ ¸ a a ¸i f = f0 (r) s Utilizˆnd coordonatele Eddinton-Finkelstein: a u = t + r∗ .t) dr2 se obtine o metric˘ utilizat˘ de a ¸ a a Misner. r∗ = ˜ ˜ dr/f0 (r) .Thorne ¸i Wheeler([?]) ˆ modele pentru cosmologie.11) unde f = 1−2m(v)/r+e2 /r2 .5.ab + gab (1 − 2(r r) − ∂ a r · ∂a r)] r2 1 ˜ = r r − r2 ρ 2 = E22 sin2 θ (4.

6 Spatii Einstein. K0 = f0 (rg )/2 se poate obtine aceast˘ metric˘ sub forma (4.5.2.II. λ∈R (4. g) o varietate diferentiabil˘ real˘ cu a a ¸ a a metrica g. O alt˘ solutie pentru ecuatiile Einstein cu tensorul energie-impuls Tij = a ¸ ¸ 1 ρli lj . trecˆnd la coordonatele Kruskal In a v ˜ u = euK0 . Y ).1) ˆ [26].6. metrica (4. astfel ˆ at S(X. ¸ S˘ consider˘m la modul general (M. Y ∈ χ(M ) atunci f este ıncˆ constant˘.12) ˆ mod analog.2.[22]): . v = e−˜K0 .11) petru m = m0 ¸ a ın a se pune sub forma: ds2 = f0 d˜d˜ − r2 dΩ2 u v (4.4. a Spatiile Einstein au o serie de propriet˘¸i interesante pe care le enumer˘m ¸ at a aici ([?].[14]): a o ds2 = − 4 |r − r+ | |r − r− | dudv − r2 dΩ2 2 r 2 sin 2u sin 2v α (4. Y ) = f g(X.0.1. Varietatea M se nume¸te spatiu Einstein dac˘ tensorul lui Ricci este s ¸ a proportional cu metrica: ¸ S(X.2. se arat˘ c˘ dac˘ exist˘ f ∈ F(M ) pe o varietate de dimenIn a a a a siune ≥ 3. a 4. Y ) .5. ∀X.vol.13) unde r+ .6. Y ) = λg(x.17) ¸ a a Metrica Reissner-Nordstr¨m ofer˘ solutii ¸i pentru ecuatiile Einsteino a ¸ s ¸ Maxwell.14) cu f = 1 − 2m(v)/r + e2 /r2 unde m(v) = m0 − v 1−p .5. forma metricii Reissner-Nordstr¨m este ([7].2. Metrica Vaidya este folosit˘ de asemenea pentru a obtine solutii ˆ teoria a ¸ ¸ ın g˘urilor negre. unde ρ = 4πr2 dm ¸i ei = −∂i v. SPATII EINSTEIN.5. Dac˘ masa este mai mare decˆt suma dintre sarcina electric˘ ¸i a a a s cea magnetic˘. este solutia Vaidya ([41]): s ¸ dv ds2 = (f dv − 2dr)dv − r2 dΩ2 (4.5. r− sunt constante. ¸ 101 ce actioneaz˘ ˆ interiorul g˘urilor negre.

102 CAPITOLUL 4.6. ¸ a a a Discutii privind aceast˘ metric˘ se g˘sesc ˆ [52]. γ ∈ R. ¸ a a ¸ 2) Orice spatiu Einstein de dimensiune 3 este spatiu cu curbur˘ scalr˘ ¸ ¸ a a Ricci constant˘. Facem substitutia A2 = A A 1 1 . A(r). ea devenind yy11 = 2 . Vom In a ¸ a a parcurge pe scurt aceste idei.0. deci este functie numai de r. Aceste conditii sunt automat verificate exceptˆnd ¸ a ∂A a S01 = 2A0 .11).2) unde A1 . Fie ds2 = B 2 (dx0 )2 − A2 (dx1 )2 − C 2 dΩ2 metrica (4.6. Din conditia de spatiu Einstein (4.0.0.6. Aceast˘ ecuatie se mai a ¸ ¸ a a a a ¸ poate simplifica dac˘ not˘m κ = 1 + y . B11 reprezint˘ derivatele ˆ raport cu r. α.6.1) deducem c˘ a a ¸ ¸ a Sij = 0 pentru i = j. ¸ a a a ın .0.3) deducem c˘ B = c(r) ¸i din (4.2.2) obtinut˘ astfel fiind asem˘n˘toare cu (4. a ˆ [52] se determin˘ spatiile Einstein cu simetrie sferic˘ generalizat˘. Anularea lui S01 ne conduce la faptul c˘ A nu Ar depinde de x0 .0. 1/A2 = 1 + + γr2 r r (4.4) rezult˘ : 1−A = a s a A r2 a a ın ¸ ( A1 )1 + 2( A1 )2 (derivarea f˘cˆndu-se ˆ raport cu r).0.0.5. Cum S33 = S22 sin2 θ a ın este suficient s˘ analiz˘m dou˘ din aceste relatii. Revenind la A ¸i B ¸ s g˘sim c˘ : a a B 2 = c2 (r)(1 + α α + γr2 ) .2.¸i se integreaz˘ a a s a r r 1 2 direct .2) cu simetrie sferic˘ generalizat˘. solutiile fiind de forma y = γr + α.5. B1 . ce a A s ¸ a κ κ r2 reprezint˘ o ecuatie diferential˘ liniar˘ neomogen˘. Elimin˘m λ din ele ¸i a a a ¸ a s obtinem: ¸ A1 B1 + =0 (4. unde A0 = ∂x0 .6. ¸ 1) Orice spatiu de curbur˘ saclar˘ Ricci este spatiu Einstin.3) A B A1 B1 B11 2 − )r + 1 − A2 = 0 (4.6.6.6.¸i obtinem c˘ κ11 = 2 κ+1 .0. care prin derivare ne d˘ A1 = − 2 κ1 . TEORIA GRAVITATIEI. ˆ rest celelalte conditii ¸ In ¸ Sij = λgij se scriu: A1 B1 B11 2B + 2 − = −λB 2 2 A Ar A2 B11 2A1 A1 B1 + + = λA2 − B Ar AB A1r B1 r 1 = λr2 1− 2 + 3 − A A BA2 (4.4) ( A B B Din (4.5) 2 metrica (4.

Formulat matematic Principiul lui Copernic prsupune c˘ varietatea sata isface dou˘ conditii: izotropie ¸i omogeneitate. a ¸ a Nu esist˘ o relatie de dependent˘ ˆ a ¸ ¸a ıntre cele dou˘ conditii. 2. am caracterizat simetria sferic˘ la metrica Schwarzschild a a prin invarianta la transform˘rile ortogonale spatiale. a ¸ s Conditia de izotropie presupune c˘ spatiul este la fel pe orice directie ¸i se ¸ a ¸ ¸ s traduce prin faptul c˘ ˆ fiecare spatiu tangent Tx M orice doi vectori X. γαβ ) s˘ fie varitate maximal simetric˘ implic˘ faptul ca ¸ a a a spatiul s˘ fie s˘ fie de curbur˘ constant˘( prima ipotez˘ Einsrtein): ¸ a a a a a R (X. abstractie f˘cˆnd de lungimile ¸ a ¸ a a lor. Y ). X)Y ] ¸i deci este un spatiu Einstein : S (X. idee continut˘ ˆ a¸a-numitul principiu al lui Copernic (Principiu ¸ a ın s Cosmologic). Deci este ¸ a a as a vorba de o foliatie de tip spatio-temporal. unde R reprezint˘ directia ¸ ¸ a ¸ temporal˘. ¸i Σ o varietate 3-dimensional˘ izotrop˘ ¸i omogen˘. 103 4. a De fapt aceste conditii trebuiesc privite cu rezerva c˘ Universul cu distantele ¸ a ¸ sale galactice nu este static. se ia sub forma : ¸ ds2 = (dx0 )2 − a2 (t)γαβ duα duβ . a Conditia ca (Σ. O varietate a ¸ 2 poate fi omogen˘ f˘r˘ s˘ fie izotrop˘ (ex. β = 1.1) γαβ fiind metrica spatiului Σ ¸i a(t) un factor temporal.7. ELEMENTE DE COSMOLOGIE. Modelele cosmologice actuale au la baz˘ ideia c˘ Universul este cam la fel a a oriunde. potrivit lui Weyl. Y ) = 2Kγ(X. s ¸ Pe de alt˘ parte. R×S ) ¸i invers (ex.0.7 Elemente de cosmologie. Y )Z = K [γ(Z. Y )X − γ(Z. mai precis ¸ a a orice dou˘ puncte din M se pot obtine unul din cl˘lalt printr-o izometrie.7. Conditia de omogeneitate se refer˘ la faptul c˘ spatiul este la fel ˆ orice ¸ a a ¸ ın punct. el se transform˘ ˆ timp. α. R × Σ. Deci conditiile de a ın ¸ izotropie ¸i omogenitate se refer˘ doar la spatiu nu ¸i la timp. ¸ a Metrica unui asemenea spatiu. adic˘ un a s a a s a a spatiu maximal simetric (deci admite un num˘r maxim de vectori Killing). metrica spatiului este asem˘n˘toare de la un punct la altul. numit ”factor ¸ s scal˘ ”. Prin urmare dσ 2 = ¸ a ¸ Σ Σ . Y se a ın ¸ pot obtine unul din cel˘lalt printr-o izometrie. 3 (4.4. pentru puncte a aa a a s din jurul vˆrfului unui con). Pentru fiecare s a ¸ s moment se obtine o anumit˘ stare galactic˘ izotrop˘ ¸i omogen˘.

izometric spre exemplu a a cu pseudosfera (titirezul).104 CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITATIEI. a a ¸ Pentru K = 1. ın adic˘ este metrica uzal˘. S11 = a 1 − Kr2 2 2 S22 = r (a¨ + 2a + 2K) .5) K |K| unde a = da/dx0 .0. S33 = S22 sin2 θ a ˙ 6 ρ = 2 (a¨ + a2 + 1) a ˙ a S00 = −3 (4.7. a = d2 a/dx02 . a ¸ 2 Pentru K = −1. pentru K = 1 s ¸ spatiul este cu curbur˘ pozitiv˘ ¸i Σ se va numi suprafat˘ ˆ ¸ a as ¸a ınchis˘.1) este: ın ¸ a ds2 = (dx0 )2 − a2 (t) 1 dr2 + r2 (dθ2 + sin2 θ dϕ2 ) 1 − Kr (4. s Σ 2 S11 = ψ r .6.7. dσ este de curbur˘ negativ˘ . a ¸ ın Tensorul energie-impuls pentru Univers se accept˘ a fi analog cu cel al unui a fluid perfect. ˙ ¨ Deoarece Universul nu este gol nu ne intereseaz˘ solutii Einstein ˆ vid.0.4) ne d˘: a a¨ + 2a2 + 2K a ˙ a ¨ . ¸ ¸ a a ˆ Inlocuind ˆ (4. dσ = dr + r dΩ2 = (dx1 )2 + (dx2 )2 + (dx3 )2 .7. iar pentru a K = −1 spatiul este de curbur˘ negativ˘ ¸i spatiul Σ se va numi deschis. S22 = 1 + e−2ψ (rψ − 1) . ¸ a as ¸ 2 2 2 Mai exact. eventual notˆnd r = sin α se obtine metrica sferei S 2 .6) .0. Calculul simbolilor lui Christoffel ¸i apoi a tensorului lui Ricci pentru s metrica R-W (4.0. ˆ cazul K = 0. r → r |K| ¸i a → a a |K| |K| fiind doar ±1 ¸i 0. S33 =S22 sin2 θ Σ Σ Σ (4. ¸ γαβ duα duβ trebuie s˘ fie de forma: a dσ 2 = e2ψ(r) dr2 + r2 (dθ2 + sin2 θ dϕ2 ) (4.4) numit˘ metrica Robertson-Walker.0.0.0.2) punˆnd A = e a ¸i B = 0.7.7.0. valorile pe care le poate lua s .2) Tensorul lui Ricci pentru metrica spatial˘ dσ 2 se poate calcula cu for¸ a 2ψ(r) mulele (4. a O observatie legat˘ de aceast˘ metric˘ este c˘ dac˘ facem ˆ ¸ a a a a a ınlocuirile K → K √a ea r˘mˆne la fel . adic˘ de forma( a doua ipotez˘ Einstein): a a Tij = (p + ρ)Ui Uj + pgij (4.7.0.2) obtinem c˘ ds2 din (4. spatiul fiind local euclidian.3) 1 Conditia de spatiu Einstein implic˘ imediat c˘ ψ(r) = − 2 ln(1 − Kr2 ).7.7. Pentru K = 0 spatiul Σ va fi plat.

0. Apare necesitatea de a impune conditii asupra lui p ¸i q ce determin˘ starea ¸ s a fluidului. ¸ a ¸ Dac˘ w = 0 se obtin a¸a-numitele “zone materiale” ale universului.0. rezult˘ urm˘toarele ecuatii : a a ¸ a a ¨ −4πG a ˙ 8πG K2 = (ρ + 3p) . Pentru as ¸ ın a a aceste solutii ecuatiile cosmologice ale lui Einstein (4. −p) ¸i T = Ti = ρ−3p.4. O conditie convenabil˘ este atunci cˆnd cele dou˘ m˘rimi sunt ¸ a a a a proportionale. prea ¸ s siunea fiind neglijabil˘ ˆ raport cu densitatea. 0) ¸i deci : ıncˆ s   ρ 0 0 0  0   Tij =  (4. −p.3. pentru care se obtin “zonele a de radiatie”.pentru p ¸i q constante.7. ELEMENTE DE COSMOLOGIE. −p.0. ( )2 = ρ− 2 a 3 a 3 a (4. a Ecuatiile cosmologice ale lui Einstein pot fi srise ¸i sub urm˘toarea form˘ ¸ s a a echivalent˘: a 1 Sij = 8πG(Tij − Tgij ) (4.7.7. numit˘ ecuatie de stare. Din (4.8) Aceste ecuatii pot fi interpretate ¸i ca ecuatii necosmologice cu tensorul ¸ s ¸ Λ a a energie-impuls Tij = 8πG gij .0.7. spre exemplu pentru i = 0. a ¸ a i s i k Acum trebuie verificat˘ legea conserv˘rii energiei k Ti = 0.7. 105 unde ρ este densitatea de energie a fluidului. Un calcul direct a a ne arat˘ c˘ aceasta nu se verific˘ ˆ a a a ıntodeauna.10) . p presiunea . s ¸ a a ¨ a 2 ˙ K iar pentru i = j = 1.9) 2 a Pentru i = j = 0.7. 2.¸i Ui cvadivectorul s vitez˘ al fluidului perfect.7. p = wρ .0.3) sunt: ¸ ¸ Eij + Λgij = 8πGTij vid (4.0.5) ¸i (4.7)  0  pgαβ 0 Ridicˆnd indicii obtinem c˘ Tj = diag(ρ. se obtine : a + 2( a ) + 2 a2 = 4πG(ρ − p). ˆ s a s In acest caz se zice c˘ Universul este “dominat de vid”.0. Exist˘ ¸i alte situatii ˆ care legea conserv˘rii energiei se verific˘. a ın 1 ¸ Alt caz important este atunci cˆnd w = 3 .6) ne conduce la tensorul energie ¸ a a ın impuls al electromagnetismului. Se arat˘ c˘ ˆ acest caz (4.0. Eliminˆnd ¸ a a ¨ din acestea . raportat la un reper.6) observ˘m c˘ acest caz este tocmai Λ p = −q = 8πG . 0.9) obtinem : −3¨ = 4πG(ρ + 3p).7. din (4.0. Pentru simplitate se poate a schimba reperul astfel ˆ at Ui = (1. ¸i deci corespunde st˘rii w = −1.7. 0.

ρcrt. ceea ce ar putea interpreta cineva . Univers ˆ a ınscis. Alt a a a¨ a parametru important. Vom discuta acest a ¸ lucru ˆ urm˘toarele situatii particulare: ın a ¸ a 1) Universul este masic(p = 0) ¸i c = 8πG ρa3 = const. -pentru K = 0 a=( -pentru K = 1 a = c (1 − cos α) 2 c t = (α − sin θ) 2 9c 1 2 )3 t3 4 .10) se a s obtin solutii de forma: ¸ ¸ -pentru K = −1 a = c (chα − 1) 2 c t = (shα − ϕ) 2 α ∈ R. a Dac˘ ρ > ρcrt.106 CAPITOLUL 4. . TEORIA GRAVITATIEI. Dac˘ ρ = ρcrt. parametru. a = 0. deci K = −1. Din (4. deci K = 1. atunci Ω > 1. Solutiile acestor ecuatii introduse ˆ (C. a ˆ asrofizic˘ este cuoscut˘ ideia lui Huble privind expansiunea UniversuIn a a lui. a ¸ Acesta este interpretat ca punct de creare a Universului dintr-o stare singular˘ ¸i nicidecum. Univers plat. numit parametrul Huble. . Faptul c˘ p = 0 s 3 presupune c˘ fluidul este perfect. atunci Ω = 0. ˙ 3H 2 Pentru ρ = 8πG ˆ a doua ecuatie Friedmann se obtine a¸a-numita densiın ¸ ¸ s 8πG tate critic˘. este q = − a2 . Huble leag˘ aceast˘ expansia ¸ a a a ˙ une de parametrul H = a . a a teoria FRW ne fiind aplicabil˘. atunci Ω < 1.4) ¸ ¸ ¸ ın ne d˘ Universul Friedman-Robertson-Walker (FRW). a Se pune problema integr˘rii ecuatiilor Friedmann. ca fiind explozia a s Universului. Am precizat c˘ a este o functie de timp. 2 Dac˘ ρ < ρcrt.0. numit Big Bang. a Exist˘ un caz singular al ecuatiilor Friedmann. deci K = 0. .7. Not˘m cu Ω = 3H 2 ρ ¸i din ecuatiile Friedmenn obtinem c˘ a a s ¸ ¸ a Ω − 1 = HKa2 . . Univers descis. numit ¸i praf cosmic. ¸ numite ecuatiile lui Friedmann. Densitatea Universului devine arbitrar˘ atunci cˆnd a → 0. Asupra valorii acestui parametru la momentul actual este o problem˘ destul de controversat˘. parametrul de decelare.

cazul anti-de Sitter s-a ¸ analizat dup˘ ani ’50 ¸i reclam˘ prezenta unor densit˘¸i de energie negative. a . s se obtin solutiile: ¸ ¸ -pentru K = −1.0. ELEMENTE DE COSMOLOGIE. Λ > 0 a=e -pentru K = 1. Λ < 0 a= -pentru K = −1.0.7.7. a s a ¸ at Exist˘ mai multe concepte despre acest caz. ¸i c = In ¸ s ˜ solutiile ¸ -pentru K = −1 √ 1 x0 a = c[ (1 + √ )2 − 1] 2 ˜ c ˜ -pentru K = 0 -pentru K = 1 a= a = (4˜) 4 (x0 ) 2 c √ 1 1 107 8πG ρa4 3 = const se obtin ¸ x0 1 c[1 − (1 − √ )2 ] 2 ˜ c ˜ 3) Pentru Universuri ce nu depind explicit de Λ.0. Λ > 0 a= 3 ch(x0 Λ Λ ) 3 (4.11) 3 sh(x0 Λ √Λ 3 Λ ) 3 (4. 2) ˆ cazul zonei de radiatie. deci p ¸i q sunt constante. iar cazul Λ < 0 a s ¸ se nume¸te spatiu anti-de Sitter.13) Cazurile Λ > 0 determin˘ a¸a-numitul spatiu de Sitter.4. ρ = 3p.12) (4.0. Λ > 0 a= -pentru K = 0.7.7.14) ±x0 −3 sin(x0 Λ −Λ ) 3 (4. printre acestea fiind ¸i cel de vid a s degenerat care implic˘ luarea ˆ calcul a unor Lagrangieni ¸i Hamiltonieni a ın s complexi ce descriu ecuatiile de mi¸care (aplictii vom vedea ˆ finalul acestei ¸ s ¸ ın lucr˘ri ). s ¸ Asupra interpret˘ri fizico-filozofice a ipotezelor Cosmologiei relativiste se a poate consulta [17] Cazul spatiului de Sitter a fost intuit de Einstein.7.

108

CAPITOLUL 4. TEORIA GRAVITATIEI. ¸

Capitolul 5 Teorii gravitationale ¸ dependente de directie ¸
ˆ aproape un secol de existent˘, teoria relativit˘¸i a cunoscut numeroase In ¸a at extideri ¸i ˆ acela¸i timp contest˘ri datorate faptului c˘ nu g˘se¸te solutii la s ın s a a a s ¸ noile probleme ale fizici teoretice, ˆ special cele ap˘rute ˆ mecanica cuantic˘ ın a ın a sau fizica particulelor elementare. Scopul acestui capitol este de a prezenta o extensie interesant˘ a ecuatiilor a ¸ lui Einstein la spatiimai generale decˆt variet˘tea spatio-temporal˘. Este ¸ a a ¸ a vorba de spatiile Finsler sau Lagrange modelate pe fibratul tangent la o va¸ rietate ¸i dotate cu metrici ce depind nu numai de punct ci ¸i de directie s s ¸ (vitez˘), spatii intens studiate de geometri ˆ special ˆ a doua parte a seca ¸ ın ın olului. ˆ acest domeniu ¸coala romˆneasc˘ de geometrie are rezultate reIn s a a marcabile ([28],[29],...), noi facem aici doar o initiere ˆ aceste teorii. ¸ ın ˆ Inainte de a face aceast˘ initiere ˆ teoria Finslerian˘ a spatiului ¸i timpua ¸ ın a ¸ s lui am dori s˘ prezent˘m un exemplu ce ilustreaz˘ destul de bine necesitatea a a a unor astfel de teorii. ˆ spatilul Mnkowski acceleratia proprie a unei particule (cvadriaceleratia) In ¸ ¸ ¸ dui d2 xi 2 i s a era dat˘ de u = dτ 2 = dτ , i = 0, 1, 2, 3, ¸i deci m˘rimea sa este w = a i j ˆ 2 i j ηij w w . In spatiul curb al lui Einstein, ds = gij dx dx , acceleratia prorie a ¸ ¸ particulei se va calcula potrivit principiului de covariant˘ (Cap.II, §2.3) dup˘ ¸a a formula ui u j 2 w = gij (5.0.0.1) ds ds unde ui =
dxi ds

este viteza relativist˘ a particulei iar a 109

ui ds

este derivata sa

110CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITATIONALE DEPENDENTE DE DIRECTIE ¸ ¸ covariant˘: a

ui dui (5.0.0.2) = + Γi uj uk jk ds ds Am v˘zut c˘ deplasarea ˆ cˆmp gravitational a particulei libere(deci ˆ a a ın a ¸ ın absenta altor forte decˆt cea gravitational˘) se face pe geodezic˘, acceleratia ¸ ¸ a ¸ a a ¸ ˆ prezenta altor forte aceasta nu se mai ˆ ampl˘ , teoria proprie fiind nul˘. In a ¸ ¸ ıntˆ a general˘ a relativit˘¸ii poate preciza doar ceva legat de valoarea maxim˘ a a at a acestei acceleratii, ea fiind limitat˘ la([11]): ¸ a a0 = 2πα c7 G (5.0.0.3)

unde este constanta lui Planck, G constanta gravitational˘ ¸i α < 1 este ¸ as o m˘rime ce depinde de densitatea extern˘ ¸i radiatie (ea apare ˆ special a a s ¸ ın 2 ˆ noile teorii string). Avem deci c˘ w ≤ a0 ,conditie ce se traduce ¸inˆnd ın a ¸ t a seam˘ de expresia lui w prin faptul c˘ urm˘toarea form˘ p˘tratic˘ este pozitiv a a a a a a definit˘[11]: a dσ 2 = gij dxi dxj + ρ2 dui + Γi uk dxh 0 kh duj + Γj ul dxm ≥ 0 lm (5.0.0.4)

unde ρ0 = c2 a0 . Privit˘ altfel aceast˘ metric˘ Brandt este de fapt ˆ a a a ıntr-un spatiu cu opt ¸ dimensiuni, un punct fiind caracterizat de (xi , ui ) , i = 0, 1, 2, 3 , unde ui = dxi ds sunt componentele vitezei proprii tangent˘ la varietatea spatio-temporal˘. a ¸ a 2 Prin urmare, metrica dσ este definit˘ pe spatiul tangent la varietatea spatioa ¸ ¸ temporal˘, dσ 2 = Gab (xi , ui )dz a dz b , unde z a ia valorile xi ¸i ui . a s Studiul geometriei fibratului tangent la o varietate comport˘ unele dia ficult˘¸i, de aceea ˆ paragraful urm˘tor vom face o prezentare pe scurt a at ın a acestei geometrii. Ea este un caz particular al geometriei unui fibrat vectorial. Pentru detalii se pot consulta excelentele monografii [28][29]

5.1

Geometria fibratului tangent T M.

S˘ consider˘m M o varietate diferentiabil˘, real˘, n−dimensional˘, (U, ϕ) o a a ¸ a a a i hart˘ local˘ ˆ punctul x = (x ) , i = 1, n. Un vector tangent Xx la varietate a a ın ∂ se descompune dup˘ baza natural˘ Xx = y i ∂xi . Dac˘ (x i ) sunt coordonatele a a a lui x ˆ alt˘ hart˘ local˘, x i = x i (x), atunci baza natural˘ a lui Tx M se ın a a a a ∂ ∂x j ∂ schimb˘ cu matricea Jacobi a transform˘ri, adic˘ ∂xi = ∂xi ∂x j . Reuniunea a a a

2) aceste schimb˘ri au un caracter neliniar. GEOMETRIA FIBRATULUI TANGENT T M.1.n O conexiune neliniar˘ este determinat˘ de un subfibrat suplementar lui a a V (T M ) ˆ T (T M ). 111 spatiilor tangente T M = ∪x Tx M determin˘ o structur˘ de fibrat vectorial ¸ a a π : T M → M. dar abia ˆ ultimi 30 de ani a ap˘rut clar˘ ideia de conexiune a ın a a ∂ ¸ a s ∂ neliniar˘. se va descompune dup˘ ∂ ∂x ¸i ∂ ∂y .1) ∂x ∂xj i =n Vectorii tangenti ˆ u = (x. s obtinˆndu-se o a¸a numit˘ baz˘ adaptat˘ conexiuni neliniare pe T M. ∂yi .1. y i ) . evident. fapt ce ˆ considerabil calculele. ¸i deci T (T M ) = H(T M ) ⊕ ın s V (T M ).5.0. adic˘: a a s a δ ∂ ∂ = − Nij j i i δx ∂x ∂y (5. y)din spatiul tangent Tu (T M ) se vor de¸ ın ¸ scompune dup˘ baza natural˘ xi .0. i=1. ¸ a s a a a Pe scurt aceast˘ ideie const˘ ˆ urm˘toarele.1). adic˘ fibratul ce reune¸te distributiile verticale Vu (T M ) gena s ¸ ∂ erate local de ∂yi . unde (y i )sunt componentele a a unui vector din spatiul tangent Tx M.1.1. rang yi = ∂xj (5.3) . Solutii pentru rezolvarea acestei dificult˘¸i sunt de mai ¸ at mult˘ vreme. iar schimb˘rile acesteia se fac cu a a ∂ ∂ a matricea Jacobi a transform˘rii (5.1.n care.0. a a at Schimb˘rile de h˘rti locale pe M vor determina urm˘toarele schimb˘ri de a a¸ a a coordonate pe T M : x i = x i (x) ∂x i j y . un punct de pe varietatea T M fiind caracterizat ˆ a ıntr-o hat˘ local˘ de coordonatele sale u = (xi .2) A¸a cum observ˘m din (5. Fie V (T M ) = Ker π∗ fia a ın a bratul vertical. care ˆ a ınlocuie¸te vectorii ∂xi cu altii ce se schimb˘ simplu ca ¸i ∂yi . adic˘: a a ∂x k ∂ ∂2x k j ∂ ∂ = + y ∂xi ∂xi ∂x k ∂xi ∂xj ∂y k ∂ ∂x k ∂ = ∂y i ∂xi ∂y k (5. s a a ∂ a ıngreuneaz˘ a vectorii ∂xi schimbˆndu-se cu derivatele de ordinul al doilea. Orice fibrat vectorial poate fi dotat cu o structur˘ de varietate diferentiabil˘ a ¸ a 2n−dimensional˘.0.1. ˆ fiecare distributie orizontal˘ Hu (T M ) s˘ consider˘m o baz˘ noIn ¸ a a a a δ i i tat˘ δxi i=1. ¸ Geometria pe care dorim s˘ o dezvolt˘m este geometria variet˘¸ii T M. numit fibratul tangent la varietatea M.0. numit subfibrat orizontal.

d−tensorii. numite tensori. y) = Γi (x)y k (5. atunci putem a a ¸ jk verifica u¸or c˘ : s a Nji (x. y) sunt functii. dac˘ pe varietatea M este a dat˘ o conexiune liniar˘ cu coeficientii de conexiune Γi (x). Aceasta a as a condus la notiunea de d−conexiune liniar˘. ea definindu-se ca fiind o conex¸ a iune liniar˘ de varietatea T M . spatiile Laspatiului respectiv.0. este important s˘ introa ducem derivarea lor covariant˘ ¸i rezultatul s˘ fie tot un d−tensor.1.4) Aceasta impune ca functiile Nji s˘ verifice urm˘toarele reguli de schimbare ¸ a a ce rezult˘ u¸or ¸inˆnd cont de (5. Totu¸i a a s cele ce se transform˘ ca ¸i tensorii de pe varietatea M o s˘ le numim d−tensori a s a (tensori distin¸i ˆ terminologia lui R.5) ¸i deci determin˘ o conexiune neliniar˘. a a ¸ Desigur.2. D : χ(T M ) × χ(T M ) → χ(T M ) ce p˘streaz˘ a a a distributiile determinate de o conexiune neliniar˘ dat˘.1.112CAPITOLUL 5. ∂ i din Tu (T M ) lucrurile se simplific˘ considerIn a δx ∂x a abil.1. s a a ˆ geometria variet˘¸ilor diferentiabile lucr˘m cu ni¸te obiecte mai genIn at a s erale decˆt vectorii.1. numite coeficientii conexiunii neliniare. ˆ cazul variet˘¸i T M nu toate obiectele a In at geometrice vor avea acea regul˘ “liniar˘” de transformare (1.5). ¸ ¸ ˆ continuare s˘ cerem ca aceast˘ baz˘ δ δxi .0. s ın Pentru astfel de obiecte geometrice. La modul general.0. s a Exist˘ mai multe caracteriz˘ri pentru o d−conexiune liniar˘ ([28]).0.2): a s t a ∂x j k ∂x k j ∂2x k Nj = Ni − i j y j ∂xi ∂xj ∂x ∂x (5. adic˘ vDX (hY ) = ¸ a a a hDX (vY ) = 0.5) ˆ baza adaptat˘ δ i . In ¸ ¸ ¸ grange) aceasta este posibil. unde v ¸i h sunt proiectori pe cele dou˘ distributii: vertical˘ s a ¸ a ¸i orizontal˘.pe care o vom numi adaptat˘ In a a a a conexiuni neliniare . O a a a d−conexiune liniar˘ va fi cunoscut˘ local dac˘ se d˘ actiunea sa asupra bazei a a a a ¸ . TEORII GRAVITATIONALE DEPENDENTE DE DIRECTIE ¸ ¸ unde Nij (x.1. s˘ verifice urm˘toarea regul˘ de transformare: a a a δ ∂x j δ = δxi ∂xi δx j (5.0.Miron). problema principal˘ r˘mˆne g˘sirea unei conexiuni neliniare a a a a i a a (adic˘ de fapt coeficientii s˘i Nj ) care s˘ fie direct legat˘ de geometria a ¸ a ˆ unele cazuri particulare (spatiile Finsler.1.6) kj satisfac (5. sem˘nˆnd cu cele binecunoscute din spatiul Tx M.

...i. k .i.. conexiunea se spune c˘ este de tip Berwald. jk h ......... adaptate: δ δxj δ D ∂ ∂y k δxj D δ δxk 113 1 = Li jk 1 i = Cjk δ .. GEOMETRIA FIBRATULUI TANGENT T M.... notate respectiv cu W.i.i... Dac˘ consider˘m structurile aproape tangente rea a a ciproce una ateia F ¸i F ∗ .....h. ˆ raport cu o N −conesiune liniar˘ de..... Cjk W.. F ∗ (δk ) = 0 . F 2 = F ∗2 = 0. W. putem spune c˘ a a 1 2 1 2 Li ¸i Li au aceea¸i regul˘ de schimbare la 5.2).....j..|k = ...j... W. a ... a a s a ([35]).. δW..k W.... F (∂k ) = δk atunci D este N −conexiune liniar˘ dac˘ ¸i numai dac˘ DF = DF ∗ = 0..i.. Li W. . d−conexiunea liniar˘ numindu-se ˆ acest caz N −conexiune liniar˘ a ın a (sau conexiune normal˘).. date local (dar global deinite) s de: ˙ ˙ ˙ F (δk ) = ∂k ..0. F (∂k ) = 0 . functiile Li ¸i Li sunt coeficienti derivari orizontale iar Cjk ¸i Cjk ¸ ¸ s i jk s jk sunt coeficienti derivari verticale..... ∂W. Chk W.1..... Lh W.. ¸ ˆ continuare vom mai utiliza abrevierile δk = δ k ¸i ∂k = ∂ k . notatia ∂k s ˙ ¸ In δx ∂y ∂ r˘mˆnˆnd pentru ∂xk ..j. − hk i ... ˆ s a ın jk s jk i timp ce Cjk ¸i Cjk sunt exemple de d−tensori de tip (1..7) 1 i ∂Nk s i a j ¸i Cjk = 0. ∂y D determin˘ o derivare orizontal˘ DX Y = DhX Y ¸i una vertical˘ DX Y = a a h s a v 2 Dac˘ Li = a jk 1 2 1 2 i DvX Y. s termin˘ o derivare orizontal˘ ¸i una vertical˘... k dup˘ cum urmeaz˘: a a .j. a a a Din punctul de vedere al obiectelor ce le reprezint˘........j.0..i. = + ∂y k .h. δxi D 2 ∂ =Li jk ∂y j 2 ∂ i D ∂ =Cjk ∂y k ∂y j δ δxk ∂ ∂y i ∂ ∂y i (5...2... ın a Derivarea unui d−tensor W.1...i.... Cjk pentru o conexiune neliniar˘ Nji ¸ a jk fixat˘......i... ˆ continuare este de preferat s˘ lucr˘m cu N −conexiuni liniare In a a i caracterizate doar de coeficienti Li ..1......5. Si aici r˘spunsul poate fi dat ˆ diverse ¸ a ın jk jk jk s variante. − ....|k ¸i a as a .h. nefiind d−tensori........... Prin urmare s i se ridic˘ ˆ a ıntrebarea fireasc˘ ˆ ce conditii aceste perechi de obiecte ar coina ın ¸ 1 2 1 2 i i i cide: Li =Li = Li ¸i Cjk =Cjk = Cjk . + δxk ....j..j. δxi δ .i.j.j.h.

∂k ˙ ˙ = ∂k (Nji )∂i . δj ) = Pjk ∂i ˙ ˙ ˙ vT (∂k . ∂j )δl = Sljk δi . Y )Z = DX DY Z − DY DX Z − D[X. singurele componente nenule fiind: 1 i R(δk . Pjk = ∂k (Nji )− Li .1. α α α α α h i h i ˙ −∂k Li + Cjk Chl − Cjl Chk jl α i Cjh h Rkl α = 1. δk ] = −Rjk ∂i . a a a Pentru a ajunge la ceea ce ne intereseaz˘ -ecuatii Einstein. este nevoie a ¸ de existenta unei structuri metrice pe T M exprimat˘ relativ la o conexiune ¸ a neliniar˘ fixat˘.1. unde Rjk = δj (Nk ) − δk (Nji ) (5. s ˆ cazul particular al N −conexiunilor liniare curburile vor fi ˆ num˘r de In ın a trei distincte. R(∂k . ∂k = 0 Astfel c˘ torsiunea T (X. δj )∂l =Pljk ∂i i i ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ R(∂k .0. torsiunile r˘mˆnˆnd tot cinci. δj )δl = Rljk δi . Y ) = DX Y − DY X − [X.1. 2 Identit˘¸ile lui Ricci ¸i Bianchi se scriu ˆ baza adaptat˘ separˆnd p˘rtile at s ın a a a¸ orizontale ¸i verticale.8) ˙ δj .0.10) i i ˙ ˙ ˙ ˙ R(∂k .9) i i i i i ˙ unde Tjk =Li − Li . δj ) = Tjk δi . 1 i ˙ ˙ R(δk .0. vT (∂k . TEORII GRAVITATIONALE DEPENDENTE DE DIRECTIE ¸ ¸ Calculul cro¸etelor bazei adaptate ne d˘ : s a i i i ˙ [δj . ∂j ) = S i ∂i jk 1 1 2 2 2 (5. a a . kj jk kj Cu totul analog se scriu componentele curburii unei d−conexiuni liniare R(X. Sjk =Cjk − Ckj . descompuse dup˘ X ¸iY a a s orizontali sau verticali: i ˙ i hT (δk .Y ] Z. δj )δl = Pljk δi . si ˙ ˙ ∂j .114CAPITOLUL 5. ∂j )∂l =Sljk ∂i 1 2 unde: α i Rjkl α i Pjkl α i Sjkl = = = α δl Li jk α ˙ ∂l Li jk α ˙ i ∂l Cjk α α α α α i h i −δk Ljl + Ljk Lhl − Lh Li + jl hk α α i i h − Cjl|k + Cjh Pkl . R(∂k . vT (δk . δj )∂l =Rljk ∂i 2 2 (5. δj ) = Rjk ∂i i i ˙ ˙ ˙ hT (∂k . Y ] a unei d−conexiuni a liniare d va avea urm˘toarele 5 componente nenule. δj ) = Cjk δi .

respectiv verticale gij ¸i hij sunt d−tensori ¸i s s ˆ general nu sunt egale. V Y ) = a a 0. adic˘ gij|k = hij|k = gij k = hij k = 0 a S˘ facem urm˘toarele notatii: a a ¸ c Li jk c i Cjk = 1 im δgmk δgjm δgjk g + − m 2 δxj δxk δx 1 im ∂hmk ∂hjm ∂hjk = h + − m 2 ∂y j ∂y k ∂y (5. ea fiind dat˘ de : a ˜ Nij = Gik H jk Structura metric˘ se descompune atunci ˆ : a ın G(X. ∂xj ) . DX Z) = 0.0. nedea a a generat ¸i de signatur˘ constant˘. ∂k .1. y) pe T M atunci (5. ∂ i . vY ) (5. δy k = dy k + Njk dxj . notat˘ a ın a a dxk .13) . aceasta referindu-se la forma p˘tratic˘ s a a a a G(u) : Tu (T M ) × Tu (T M ) → R.1.5. 2) pe T M.12) Componentele orizontale. Z) = XG(Y. ın Reciproc . Gij = G( ∂xi . simetric.0. G va admite matricea 2n−dimensional˘ a In a ∂x ∂y simetric˘ ¸i inversabil˘: as a ˜ Gij Gij G= ˜ ij Hij G ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ˜ unde Gij = G( ∂xi .1. hY ) + vG(vX. Z) − G(Y.1. y)δy i ⊗ δy j (5.12) ne s ¸ s furnizeaz˘ o structur˘ metric˘ pe T M ˆ raport cu care distributiile sunt a a a ın ¸ ortononale.1.11) ˙ adic˘ local ˆ raport cu baza dual˘ bazei adaptate δk . Z)− a s a a G(DX Y. y) ¸i hij (x.0. simetrici ¸i nedegenerati gij (x. dac˘ (Hij ) este matrice inversabil˘ cu invesa s a ın a a (H ij ). Y ∈ χ(T M ). ∂yj ) ¸i Hij = G( ∂yi . Y ) = hG(hX. metrica G se scrie: G = gij (x.0. GEOMETRIA FIBRATULUI TANGENT T M. ∀X. G) se va numi structur˘ a metric˘ pe T M. a ˆ raport cu baza natural˘ ∂ i . 115 S˘ consider˘m G un cˆmp tensorial de tip (0. atunci exist˘ o conexiune neliniar˘ Nij pentru care G(hX. s A¸a cum se arat˘ ˆ [28]. y)dxi ⊗ dxj + hij (x. Perechea (T M. 2) a a s . fixˆnd o conexiune neliniar˘ Nji ¸i doi d−tensori de tip (0. ∂yj ). O d−conexiune liniar˘ D se nume¸te metric˘ dac˘ (DX G)(Y.

a ın a ın s i jk ˆ [28] sunt precizate ¸i alte tehnici de a obtine d−conexiuni liniare metIn s ¸ rice. Cjk .14) este o d−conexiune metric˘ ˆ raport cu G cu hT (hX. G(F X. Un r˘spuns este urm˘torul([35]): Structura meta a ric˘ G dat˘ de (5.1. hY ). Nji o conexiune neliniar˘ ˆ raport cu care distributiile sunt ortogonale ¸i G = gij (x. as derivarile orizontale . pentru care gij (x.1.3) o conexiune neliniar˘ functie numai de metric˘ se a ¸ a poate obtine din (5. ın at Cazuri particulare de structuri metrice pot fi urm˘toarele: a 1) h−riemannian˘.1. y) = gij (x) a 2) v−riemannian˘. dac˘ D= (Li . y) = hij (y). a Am v˘zut c˘ putem caracteriza N -onexiunile liniare cu ajutorul lui F a a ¸i F ∗ . ˆ cazul local Minkowski se pot alege h˘rti locale ˆ care In a¸ ın i k Nj = 0 ¸i deci baza adaptat˘ δk coincide cu cea natural˘ ∂ ∂x . atunci: ın 1 Li jk 2 = c Li jk c .116CAPITOLUL 5. respectiv verticale ˆ raport cu D . s a a Un alt aspect important ar fi caracterizarea acelor structuri metrice pe T M pentru care gij = hij . Fie s conexiunea Levi-Civita a metricii G pe T M. unde Γi (x) sunt simboli lui Christoffel ai metricii ¸ jk h−. F ) este a a as a o structur˘ metric˘ apoape tangent˘.1. Desigur D poate fi chiar ¸i o conexiune de tip Berwald. Li . hY ) = 0. pentru care hij (x. i i Cjk = Cjk 1 + hil h 0 2 jl |k 1 01 1 i i .0. Pentru cazurile 1). v−riemanniene. unde F este structura tangent˘ natural˘ definit˘ ˆ baza adapa a a ın tat˘ ca mai sus. lucru important a a a a ˆ teoria relativit˘¸ii.0. F Y ) = a a a a G(hX.0. pentru care hij (x. particularizarea s 02 0 constˆnd ˆ faptul c˘ ˆ (5. eventual pentru care torsiunile s˘ aib˘ o form˘ prescris˘. Cjk =Cjk + g il g 0 2 jl k 2 02 i Ljk =Li jk (5. v) −riemannian˘ a 4) v−local Minkowski. y)dxi ⊗ a ın ¸ s j i j dx + gij (x.14) Li = ∂yjk ¸i Cjk = 0.0. y) = hij (x) a 3) (h.6). G. vY ) = a ın 0. hY ) = vT (vX. adic˘ G(vX.2). Cjk ) este o d−conexiune liniar˘ a jk jk 0 0 0 01 02 01 02 0 fixat˘ ¸i |. TEORII GRAVITATIONALE DEPENDENTE DE DIRECTIE ¸ ¸ i i a Conform cu [28].12) are gij = hij dac˘ ¸i numai dac˘ (T M. y)δy ⊗ δy exprimarea local˘ a structuri metrice( numit˘ liftul a a 0 ∂N i 01 .

G scriindu-se ca ˆ (5. n ¸i cu Xa dac˘ ¸ a s a ∂ este ∂ya . Xα ) = Tαβ Xγ . γ Din (5.0. Sab =Sacb =Sab Calculul scalarului de curbur˘ ρ = Gαβ Sαβ ne d˘ ρ = ρ1 +ρ2 . h)− a a ın ¸i v(v.2. n. s˘ scriem In a s a tensorii de curbur˘.0. (5. eventual una cu h(h. Xβ ] = s ¸a s γ γ wαβ Xγ a dou˘ cˆmpuri adaptate.0.2 Ecuatii Einstein pe T M. ECUATII EINSTEIN PE T M. scalrul lui Ricci. Analog (5. Xβ )Zα = Rαβγ Xδ . Atunci o N −conexiune liniar˘ metric˘ ˆ raport cu G este: a a ın DX Y = c 0 X Y + v( 0 v)Y + F ∗ ( 0 X c F )Y c i ce are drept coeficienti de conexiune tocmai pe (Li . v)−torsiuni prescrise. tensorii lui Ricci. Tensorul lui Ricci ˆ reperele adaptate {Xα } are componentele: 1 1 k Sia =Pika =Pia 2 2 Sij = Saj = k Rikj = 2 b −Pajb Rij . s ˆ raport cu D putem efectua deriv˘rile orizontale ¸i verticale.12). α = 1. ¸ S˘ consider˘m T M dotat cu o structur˘ metric˘ G ¸i o conexiune neliniar˘ Nji a a a a s a ˆ raport cu care distributiile sunt ortogonale. ın ¸ ın Fix˘m o d−conexiune liniar˘ D ˆ raport cu G. 2n.2) . iar din (5.0.1.1.0. unde ρ1 = g ij Rij a a ab ¸i ρ2 = h Sab .1. a = 1. ¸ 117 Sasaki al lui gij ). ¸ jk 5. Pentru a face δ distinctie asupra lui Xα vom nota cu Xi dac˘ este δxi i = 1. ∂yi . s Cu aceast˘ preg˘tire putem scrie formal ecuatiile lui Einstein pe T M a a ¸ pentru d−conexiunea liniar˘ D : a 1 Sαβ − ρGαβ = χTαβ 2 unde Tαβ sunt componentele tensorului energie-impuls. toate ˆ reperele a ın δ ∂ adaptate conexiuni neliniare {Xα } = δxi .2.2.8) deducem cu u¸urint˘ componentele wαβ ale cro¸etului [Xα .10) ne d˘ componentele Rαβγ ale a δ ın curburii R(Xγ . (5.0.5.1) c . Cjk ).9) componentele Tαβ ale tora a γ δ siuni T (Xβ .1.

1.deci mai mare decˆt cel al ecuatiilor.118CAPITOLUL 5. Pbi = g ij Pjb . Pja = hab Pbj . TEORII GRAVITATIONALE DEPENDENTE DE DIRECTIE ¸ ¸ ˆ reperele adaptate.0.2)se traduc prin ecuatiile: In ¸ ¸ 1 Rij − ρgij = χTij 2 1 Sab − ρhab = χTab 2 1 (5.a¸a cum se ˆ ampla pentru a ¸ a s ıntˆ a conexiunea riemannian˘. hij ¸i. Sb = hac Scb .2.0.0. din care rezult˘ c˘: a a a β Ti + Ta a = 0 .3) Pia = χTia 21 Pai = −χTai Cˆteva observatii se cuvin f˘cute asupra acestui sistem de ecuatii Einstein a ¸ a ¸ pe T M.2. fapt ce d˘ a ¸ a un grad mai mare de libertate ˆ alegerea solutiilorecuatiilor Einstein. eventual. gij .5) a i unde Rj = g ia Rkj .0. cu toate c˘ este a aa a metric˘ (deci nu este conesiunea riemannian˘). iar ¸ ¸ i a necunoscute sunt : Nji .4) conditie ce se traduce ˆ reperele adaptate prin: ¸ ın 1 i i Rj − ρδj 2 1 a a Sb − ρδb 2 1 − Pja a = 0 |i 1 i + Pb|i = 0 a 1 2 2 2 (5.2.14).0. Tot legea conserv˘rii cnergiei presupune ca divergenta tensorului energiea ¸ impuls s˘ se anuleze.2.5) contine (2n)2 ecuatii cu simetriile respective. DXα Tα = 0.0. ecuatiile (5.0. Sbc care pot fi s nule dac˘ se consider˘ D dat˘ de (5. Ti + Ta a = 0 j|i j a|i b (5. tensorul lui Einstein Eαβ = a a 1 Sαβ − 2 ρGαβ nu are neap˘rat divergenta nul˘ . 1) Deoarece d−conexiunea liniar˘ D nu este f˘r˘ torsiuni. torsiunile Tjk . ın ¸ ¸ .6) 2) Sistemul (5. Pentru ca legea conserv˘rii energiei DXα Eα = 0 s˘ a a β fie verificat˘ va trebui s˘ impunem: a a 1 β DXα Sα − ρδα β 2 =0 (5.2. Deci necunoscute sunt ˆ num˘r a a a ın a de n2 + n(n + 1) + n2 (n − 1).2.

Spatii Lagrange.0.3. SPATII LAGRANGE. ¸ ¸ 119 3) Se pot considera modele relativiste pe T M ˆ care metrica G s˘ aib˘ ın a a aspecte particulare. . SPATII FINSLER. 0 Exemple particulare de spatii Finsler sunt: ¸ a) Spatiile Riemann. a a 2 ∂y ∂y Functia fundamental˘ F (x.5) s ¸a ın ¸ ¸i (5. λy) =| λ | F (x.3 Spatii Finsler. y) sunt functii omogene de ¸ ın ¸ i y j ¸i β(x. 1] → x(t) ∈ M s˘ calcul˘m lungimea sa s = a a a 1 dx(t) F (x(t). y) = aij (x)y i y j /bk y k ¸ d) Spatiile cu (α. ¸ Se nume¸te spatiu Finsler perechea (M. unde F (x.3).2. F ).5. ¸ ¸ S˘ consider˘m π : T M → M fibratul tangent al unei variet˘¸i reale. Acest lucru ˆ prezent˘m pe scurt ˆ paragraful ıl a ın urm˘tor. (M. Lagrange ¸ ¸ sau Lagrange generalizat.6) ale legii conserv˘rii energiei. a 5. L(x.0. Fie u = (x. ˆ care (M. y) = gij (x)y i y j . y). y) = aij (x)y a i c) Spatiile Kropina. s a Ca ¸i ˆ cazul clasic al variet˘¸i spatio-temporale se pune problema res ın at ¸ zolv˘ri sistemului de ecuatii (5. Se scriu cu u¸urint˘ ˆ acest caz conditiile (5.0. n−dimensionale. y) = aij (x)y s i Geometria spatiilor Finsler cunoa¸te o larg˘ bibliografie.3). spre exemplu spatiu Finsler. pentru detalii ¸ s a vezi [28]. y) un punct din T M.modelul Riemann-local Minkowski ˆ care se consider˘ gij (x) ¸i hij (y). ˆ care L(x. unde F : T M → R este o s ¸ functie cu urm˘toarele propriet˘¸i: ¸ a at 1) F (x. aij (x)) este un spatiu Riemann ¸i bi (x) ¸ ın ¸ s i y j + b (x)y i . este un cˆmp de 1-forme pe M.[15].2. Atunci F (x. gij (x)).. y) = 1 ∂ iF j este nedegenerat˘ ¸i pozitiv definit˘.Miron ([28] ). y) > 0.0. ∀λ ∈ R 2 2 as a 4) Forma p˘tratic˘ gij (x. Aceste idei pornesc de la faptul c˘ metrica G provine a ın a din geometria unui anumit spatiu. β) metrici.2. dt ))dt . ∀y = 0 2) F este C ∞ diferentiabil[ pentru y = 0 ¸ 3) F (x. y) a unui spatiu Finsler ne permite pe un ¸ a ¸ arc de curb˘ c : t ∈ [0.2. a a at ∞ C diferentiabile. Ecuatiile Einın a s ¸ stein se reduc doar la primele dou˘ seturi de ecuatii din (5. ¸ b) Spatiile Randers. y) = b (x)y i . spre exemplu cel propus de R. α(x. ˆ care a ¸ ın Rij = rij este tocmai tensorul lui Ricci al conexiuni riemanniene a metricii gij (x) pe varietatea M. Se cunosc pentru moment putine rea ¸ ¸ aliz˘ri ˆ acest sens .

¸a ¸ a ¸ desigur c˘ geometria spatiului devine ceva mai dificil˘. Cjk ) cu hT (h. R.3) sunt coeficienti unei conexiuni neliniare pe T M. a a a jk Cu ajutorul ei se pot construi alte conexiuni metrice cu torsiuni prescrise. unde Gi = g ih ∂y j 4 ∂2L k ∂L y − h ∂y h ∂xk ∂x c c (5. (M. D= (Nji . a a ¸ ¸ Renuntˆnd la conditia de pozitiv˘ omogeneitate a functiei din cazul Finsler. L) unde L : T M → R este s ¸ o functie C ∞ diferentiabil˘ cu proprietatea c˘ d−cˆmpul tensorial gij = ¸ ¸ a a a 2 1 ∂ L este nedegenerat. gij|k = a i gij k = 0. L) este un spatiu Lagrange atunci a ¸ c Nji = ∂Gi 1 . D= (Nji .3.0.1) − ∂gjk ∂xh + ∂gjh ∂xk . Nu dorim s˘ facem aici o teorie a acestor spatii. Li . conditia 3) de a ¸ 2 ∂y pozitiv˘ omogeneitate a lui F determin˘ o conexiune neliniar˘ direct legat˘ a a a a de metrica gij . Cjk ). numit˘ conexiunea Miron canonic˘. ¸ c c i O N −conexiune liniar˘ metric˘ va fi dat˘ de (5. h) a a jk ¸i vT (v.3.2) Cu ajutorul acestei conexiuni canonice se pot construi alte N −conexiuni liniare interesante.120CAPITOLUL 5. y) este un d−tensor simetric ¸i nedegenerat pe T M ce nu ın s .[28]): Dac˘ (M. y) = 1 ∂yiF j tensorul metric pe T M .2). fixˆnd Nji exist˘ o singur˘ N −conexiune liniar˘ metric˘ .0.0. a ¸ Se nume¸te spatiu Lagrange perechea (M.3.0. v) torsiuni nule: s c c Li = jk c i Cjk 1 ih g 2 1 ih = g 2 δghk δgjh δgjk + k − h δxj δx δx ∂ghk ∂gjh ∂gjk + − ∂y j ∂y k ∂y h (5. TEORII GRAVITATIONALE DEPENDENTE DE DIRECTIE ¸ ¸ ∂ Considerˆnd gij (x. ın ¸ ¸ ¸ ˆ care gij (x.3.Miron ia ˆ discutie situatia spatiilor Lagrange generalizate. numit˘ conexiunea neliniar˘ Cartan: a a c 2 2 Nji = i i unde γ00 = γjk y j y k ¸i γjk = 1 g ih s i 2 c ∂ghk ∂xj i 1 ∂γ00 2 ∂y j (5. Totu¸i ¸i ˆ acest caz a ¸ a s s ın un rezultat remarcabil determin˘ o conexiune neliniar˘ pe T M functie numai a a ¸ de L ([24]. 2 ∂y i ∂y j Observ˘m c˘ orice spatiu Finsler este spatiu Lagrange cu L = F 2 . y)). c c c a a a a Mai mult. gij (x. Li .

asociate ¸i. Aici problema este mult mai coma plicat˘. Putem preciza cˆteva cazuri ˆ care este posibil˘: a a ın a -merica gij (x. (T M. gij (y). TEORIA GRAVITATIONALA SI CAMPUL ELECROMAGNETIC PE T M.˘¸ ˆ 5.3. Am v˘zut c˘ teoria relativit˘¸ii d˘ solutie invariantei ecuatiilor lui Maxwel la a a at a ¸ ¸ ¸ transform˘rile Lorentz.3. y)y i y j este energia spatiului.Cap.1. Mai mult. determinarea unei conexiuni neliniare functie numai de gij nu mai a ¸ este ˆ ıntodeauna posibil˘. Li . y)dxi ⊗ dxj + gij (x. ˙ eventual. F 2 = F ∗2 = 0. ¸ a ¸ ın c 5. geometria spatiului depinzˆnd numai de functia lui Lagrange. y) o conexiune neliniar˘ legat˘ numai de metrica a a ˙ spatiului Lagrange (sau Finsler) ¸i δk . a a S˘ consider˘m Nji (x. y)δy i ⊗ δy j (5. E) este spatiu a ¸ Lagrange. pentru care perechea (M.4. y) pe T M determin˘ a a a a structura metric˘ aproape tangent˘ (5. numite spatii local Minkowski. numit˘ modelul aproape hermitian al spatiului a a ¸ Lagrange. dxk . L). y) este slab regulat˘. structura complex˘ J(δk ) = −∂ a Am v˘zut c˘ darea unui d−cˆmp tensorial gij (x. ¸ ˆ continuare problema noastr˘ este s˘ facem leg˘tura cu ecuatiile EinIn a a a ¸ stein. ¸ a ¸ Pentru metrica G ¸i conexiunea canonic˘ D (sau alta cu torsiuni prescrise s a obtinut˘ din ea) putem scrie ecuatiile Einstein ca ˆ paragraful precedent. δy k ¸ s a baza dual˘.0. ˆ cazul gravitational aceasta se realizeaz˘ potrivit a In ¸ a principiului de covariant˘. derivata partial˘ fiind ˆ ¸a ¸ a ınlocuit˘ de derivata coa variant˘ (§2. ¸ i S˘ consider˘m D= (Nji . Fie F ¸i F ∗ structurile tangente.4 Teoria gravitational˘ ¸i cˆmpul elecromag¸ as a netic pe T M.0. J) este o varia etate aproape hermitian˘. N −conexiunea metric˘ canonic˘ a spatiului a a a a ¸ jk Lagrange (M. unde E = gij (x. G. c c c c . J(∂k ) = δk . ¸ -metrica gij depinde local doar de y. a s s ˙k .12): a a G = gij (x. ∂k baza sa adaptat˘. Cjk ).) a Vom ˆ ıncerca s˘ prezent˘m extensia pe T M a teoriei cˆmpului electroa a a magnetic pentru cazul spatiilor Lagrange.4) numit˘ N − liftul Sasaki al metricii gij .121 ¸ provine neap˘rat dintr-un Lagrangian.

s Am v˘zut c˘ teoria electromagnetismului poate fi descris˘ ¸i ˆ termanii a a a s ın mecanicii Lagrangiene. dij = gik dk j Formula (2.1) . fij = 1 (dij − dji ) 2 (5. TEORII GRAVITATIONALE DEPENDENTE DE DIRECTIE ¸ ¸ Introducem urm˘tori d−tensori. Generalizarea propus˘ de R.j. di = y i k = δk + Cjk y j jk k k Dij = gik Dj (5.4. din simetria lui dij se verific˘ faptul a In a c˘ dij = 0 ¸i c˘ forma primelor ecuatiilor Maxwell este: a s a ¸ Fij|k + Fjk|i + Fki|j = − (i.3) Fij 3 k + Fjk i + Fki j = 0 unde Cioh = 1 ∂yi∂ F∂yh y j 4 ∂y j La rˆndul lor.0. Rij = 0. tot din principiul de covariant˘ .k) h Rjk Cioh (5.2.4.5) ˆ particular dac˘ distributia orizontal˘ este integrabil˘.0.122CAPITOLUL 5.0.4.0. numiti h− ¸i respectiv v−tensori de dea ¸ s flexie: c c c i i i i i Dk = y|k =Li y j − Nk .4. Aici vom defini direct h− ¸i v− tensori electros magnetici ai spatiului Lagrange ([29])ca fiind: ¸ Fij = 1 (Dij − Dji ) 2 c .6) d˘dea leg˘tura ˆ a a ıntre potentialul electomagnetic Ai ¸i ¸ s tensorul electromagnetic Fij .Miron pentru Lagrangiana ului electrodinamicii este: L(x.6) . tensori electromagnetici a ¸a determin˘ urm˘toari h− ¸i v− curenti: a a s ¸ ij hJ i = F|j .4. vJ i = F ij j (5.0. atunci In a ¸ a a i ¸i hJ|i = 0. y) = mcγij (x)y i y j + 2e Ai (x)y i m (5.3.4) ce satisfac alte dou˘ ecuatii Maxwell: a ¸ i hJ|i = vJ ii 1 ij h [F (Rij − Rji ) + F ij Rij ] h 2 = 0 (5.0.2) ˆ raport cu conexiunea canonic˘ D .4.

5. 2.3). deci ecuatiile Maxwell (5.5) coincid cu ¸ i cele clasice ale metricii γjk (x). Aceast˘ metric˘ este legat˘ tot de teoria electrodinamicii.7) Curbele autoparalele ale conexiuni canonice sunt solutii ale ecuatiilor lui ¸ ¸ Lorentz. Am ˆ alnit deja cˆteva modele relativiste: unul ˆ spatii Lagrange l-am vazut ıntˆ a ın ¸ mai sus pentru electromagnetism.0. L) este Lagrange cu gij (x.0. 1.2).3.4.0.4.4.5 Modele relativiste ˆ spatii Lagrange ¸i ın ¸ s Finsler.5.0.0. din care rezult˘ ¸ a 1 s ¸ a a c˘ g ij = mc γ ij ¸i din (5.7) coincide (pˆna la un factor de proportionalitate 2m ) cu h− tensorula ¸ electromagnetic (5. ˆ prezenta doar a unui cˆmp electomagnetic de potential Ai (x) ecuatiile In ¸ a ¸ ¸ .3) se obtine conexiunea neliniar˘ caconic˘ cu a ∂Aj 1 i e k Gi = 2 γ00 + 2m2 c γ ij ( ∂xk − ∂Aj )y k .4. Fji = g ik Fkj (5. a a a ˆ spatiul Minkowski s˘ consider˘m o particul˘ a c˘rei pozitie ˆ functie In ¸ a a a a ¸ ın ¸ de timpul propriu τ este dat˘ de coordonatele xi (τ ). MODELE RELATIVISTE ˆ SPATII LAGRANGE SI FINSLER. fapt ce determin˘ ca ecuatiile lui Einstein s˘ se reduc˘ la cele claa ¸ a a i sice ale metricii γjk (x) spatio-temporale. Tensorul electomagnetic Fij dat de ¸ e (5.4. 3. i = 0.1 Metrica Beil. ∂x Cosider˘m tensorul electromagnetic Fij : a Fij = ∂Ai ∂Aj − ∂xj ∂xi . ¸ Spatiul (M.0.5. a a a ¸ Vom trece ˆ continuare ˆ revist˘ ˆ a cˆteva modele relativiste destul ın ın a ınc˘ a de interesante. 5.5. Alt˘ metric˘ desris˘ la ˆ a a a ınceput era cea a Brandt ce determin˘ o structur˘ Finslerian˘ a universului spatio-temporal. Avem a c2 dτ 2 = ηij dxi dxj . 123 IN ¸ ¸ unde γij (x) este metrica spatio-temporal˘ ¸i Ai (x) un covector ce exprim˘ ¸ a s a potentialul electromagnetic. c i Coeficienti conexiuni canonice sunt Li = γjk (simboli lui Christofell) ¸i ¸ s jk c i Cjk = 0. y) = mcγij (x).(5.

y) = ηij + s ˜ kBi (x. s ˆ Inlocuind (5.1.1. Problema a a care o ridic˘ Beil este de a g˘si conditii ˆ care ea s˘ se reduc˘ la una a a ¸ ın a a .1. TEORII GRAVITATIONALE DEPENDENTE DE DIRECTIE ¸ ¸ de mi¸care sunt date de legea lui Lorentz: s wi = e ij η Fjk uk mc (5.5.1.5.5. unde B i = η ij Bj ¸i B = B i Bi . y)B i (x.5.1.5. Aceasta este o metric˘ Lagrange generalizat˘. Suntem condu¸i la a considera metrica g ij (x. ın ¸ s Pentru ˆ ınceput s˘ observ˘m c˘ poate exista inversa lui gij ¸i anume: g a a a ˜ s ˜ ij = η ij − k(1 + kB 2 )B i B j .124CAPITOLUL 5. a s ¸ Dac˘ not˘m cu τ timpul propriu ˆ noul spatiu (o nou˘ scal˘ a timpului).2) ˆ care Bi este un potential electric ce trebuie legat de Ai ¸i k = const. Viteza ¸i acceleratia ˆ noul spatiu vor fi: τ ˜ s ¸ ın ¸ ui = ˜ db d˜i u dxi = bui . wi = d2 xi dτ 2 este acceleratia ¸i Fij este tensorul ¸ s electromagnetic(5.5.0.1. prin calcul direct se arat˘ c˘ potentialul Bi trebuie s˘ fie a a ¸ a ∂Λ e i de forma: Bi = Ai + ∂xi ¸i c˘ trebuie s˘ ˆ s a a ındeplineasc˘ conditia k(Bi u ) = − mc a ¸ . y).5. In s s a ˜ x ¸i de viteza u.1). Aceste ecuatii de mi¸care nu coincid cu geodezicele spatiului Minkowski.1. Bi va a a a s a s ˆ concluzie metrica gij va depinde depinde ¸i ei de punct ¸i de vitez˘. notˆnd-o cu gij .2) ¸i comparˆnd cu ecuatia lui s a ¸ Lorentz (5.2) ˆ expresia metricii relativiste obtinem c2 d˜2 = gij dxi dxj ın ¸ τ ˜ i j 2 2 i 2 2 = gij u u dτ = [c + k(Bi u ) ]dτ de unde rezult˘ c˘: ˜ a a b = [1 + kc2 (Bi ui )2 ] −1 2 (5. Pentru a fi ˆ notatiile din paragrafele precedente vom s ın ¸ nota ui = y i . d˜ τ Beil caut˘ aceast˘ nou˘ metric˘ sub forma: a a a a gij = ηij + kBi Bj ˜ (5. astfel ca (5.4. a a ˜ ın ¸ a a atunci c2 d˜2 = gij dxi dxj .7).3) depinde punct ¸i de vitez˘ ¸i deci. wi = ˜ = w i b2 + ui d˜ τ d˜ τ d˜ τ unde b = dτ .Beil([8][9]) este s˘ modific˘m metrica spatiului a a a ¸ 4 4 R . S˘ not˘m c˘ b din (5. gij ) .1.3) Scriind acum geodezicele metricii (5. a ˜ a a ın ˜ Vom p˘stra acelea¸i coordonate ale spatiului Minkowski.5. ¸ s ¸ Problema propus˘ de R.1) s˘ determine o geodezic˘ ˆ (R .1) unde ui = dxi dτ este viteza.

y) este metrica unui spatiu Finsler. Folosind Th. a a a i unde γjk sunt simboli lui Chrisoffel ai metricii γij . ¸ Aceast˘ metric˘ a fost generalizat˘ de R.2. ¸ a Metrica (5.5. curburi.2. y) (5.4) ˆ particular dac˘ Bi este functie numai de x se obtine cazul riemannian. Cˆteva ¸ a a a subcazuri le vom analiza aici ˆ continuare.1) define¸te un spatiu Lagrange generalizat ¸i nu ˆ s ¸ s ıntodeauna este posibil de obtinut o conexiune neliniar˘ depinzˆnd numai de ea. a a ¸ ın a fiind comparabil˘ cu metrica Kaluza-Klein: a ds2 = (ηij + β 2 Ai Aj )dxi dxj − 2iβAk dxk dx5 − (dx5 )2 5.5. ¸ ˆ aceast˘ situatie functia Finsler este: In a ¸ ¸ F (x. ecuatii Einstein.5.y) γij (x) (5.Miron ¸i R. y) este o functie ¸ ¸ diferentiabil˘ pe T M. y) = e2σ(x. iar σ(x. Pentru aceasta este necesar ca ea s˘ fie 0−omogen˘ ˆ λ. ˆ Incercˆnd s˘ r˘spund˘ ipotezelor axiomatice ale teoriei relativit˘¸ii generale a a a a at formulate de Ehlers.1) unde γij (x.5. Tavakol ¸i Van der Berg s s ([49]) propune un model Finslerian bazat pe o metric˘ conform˘ cu cea a a a unui spatiu Finsler. . cum ar fi: Bi = (uj uj )− 2 ui sau s a a Bi = (sj (x)uj )−1 ui . Pirani ¸i Schild (EPS) ([18]). de acum geometria ¸ acestora urmeaz˘ calea cunoscut˘: determinarea conexiuni neliniare Cartan. λy) = Bi (x. MODELE RELATIVISTE ˆ SPATII LAGRANGE SI FINSLER. ¸ Aceast˘ metric˘ Beil are implicatii ˆ teorii de unificare a cˆpurilor fizice. ın I) Presupunem c˘ γij (x) este metrica universului spatio-temporal ¸i deci a ¸ s : gij (x. adic˘ a a ın a Bi (x. a a N −conexiuni liniare.5. 125 IN ¸ ¸ Finsler.2 Metrica Miron-Tavakol.1. y) = γjk (x)y i y j . Euler pentru functii omogene aceast˘ ¸ a j j conditie se traduce prin (∂Bi ∂y )y = 0. Aceste modele fiind spatii Finsler. y) = e2σ(x.y) γij (x.5. adic˘ Nij (x.Tavakol sub forma: a a a s gij (x. y).5. etc. In a ¸ ¸ ˆ In(??) sunt analizate ¸i alte cˆteva cazuri ce satisfac conditia de omogeneitate s a ¸ 1 ¸i prezint˘ interes pentru electrodinamic˘.2) A doua ipotez˘ se refer˘ la conexiunea neliniar˘ pe care o presupunem dea a a i terminat˘ numai de metrica rimannian˘ γij (x).2. y) = (ηij + kBi Bj )y i y j 1 2 (5.

0. conexiunea metric˘ canonic˘ a a a (5.3) unde σk = σ|k .2. Ecuatiile Einstein au Pia =Pai = 0 ¸i s ¸ s jk 1 2 deci Tia =Tai = 0. ecuatiile Maxwell se ˙ s ¸ ¸ reduc la cele clasice ale metricii γij .2. In s j k jk jk 2γkh (x)y k y h I.0.2. de curbura .126CAPITOLUL 5. fij = 0. ¸ II) O alt˘ clas˘ mare de metrici este: a a gij = e2σ(x.[32]) se arat˘ c˘ aceste dou˘ presupuneri sunt echivalente cu In a a a conditiile relativiste EPS. gij = e γij (x). ˙ ˙ ˙ Calcule directe ([29]) ne dau tensorii de torsiune. Asupra acestui caz vom mai reveni. Nji = 0. ˆ acest caz Λi = 0 ¸i Θi = δ i Ak + δ i Aj − γjk γ ih Ah . iar celelalte ¸ trei grupe se scriu dup˘ formulele (5. ¸i deci derivarea orizontal˘ coincide cu cea partial˘ ∂ ∂xk .5. ˆ cazul particular cˆnd σk = 0 a In a ˙ atunci ecuatiile Einstein se reduc doar la cele ale metricii γij . TEORII GRAVITATIONALE DEPENDENTE DE DIRECTIE ¸ ¸ ˆ ([29].4) conform˘ cu metrica local Minkowski γij (y).3).2) sunt: I.2) are coeficientii: ¸ c i Li = γjk + Λi . iar a a s ˙ c 1 2 i i i i Λi = 0 ¸i Cjk = (δj γkh +δk γjh −δh γjk )y h . ¸ Pentru aceast˘ alegere a bazei adaptate. Prima s ¸ ecuatie Einstein se reduce la cea a metricii riemanniene γij (x). Cjk = γ ih Cjhk + Θi jk Li = Λi jk jk . unde Ak (x) poate fi privit ca un potential ¸ electromagnetic. jk i i Λi = δj σk + δk σj − gjk σ i jk i i ˙ ˙ ˙ Θi = δj σk + δk σj − gjk σ i jk (5. iar ecuatiile Maxwell sunt caracterizate de Fij = 0. σ k = g kj σj . ¸ Subcazuri ale metricii (5. jk jk c i Cjk i ˙ = δj σk + Θi . gij = e2Ak (x)y γij (x). ¸ ın a˙ 0 Pentru alegerea Nji = 0. Se scriu tensorii electromagnetici ¸i ecuatiile Maxwell.2). k I. gij ) ˆ general nu este reductibil la unul Lagrange dac˘ σk = 0.3).y) γij (y) (5. σ k g kj σj . σk = ∂σ ∂y k .3.5. a Pentru γij (y) putem alege h˘rti locale ˆ care coeficienti conexiunii neliniare a¸ ın ¸ 0 sunt nuli.1). gij = e2σ(x) γij (x). tensorii lui Ricci. s a ¸ a Spatiul (M.2. conexiunea canonic˘ se scrie a c c i . metric˘ coform riemannian˘. Se verific˘imediat c˘ σk = 0 ¸i σk = γik y i . Ecuatiile Einstein. a a c i Avem σk = 0 ¸i de aici Cjk = 0.5.

0 1 0 5.Miron ¸i T. adic˘ o estis ¸ a mare post-newtonian˘ comparabil˘ cu cea a unui mediu nedispersiv.2.5. Acest a a lucru ne conduce la ideia de a lua ˆ calcul o metric˘ de forma gij (x. gij (x.. ın a S˘ consider˘m spatiul Lagrange generalizat (M.5. y) = γij (x) + (1 − 2 )yi yj (5. Metrica (5. Atunci metrica riemannian˘ Miron¸ a Tavakol (5.3. se ¸ a ¸ obtine o teorie geometric˘ a mediului dispersiv.2) cazul I. = 1 + α(1 − n2 (x) 9 + . y)) ˆ care tensorul a a ¸ ın metric este: 1 gij (x. cu σ(x) notatia de acum. Tripletul M = (M.5. V (x)). s Restrictionˆnd la sectiunile SV : M → T M.. caz ˆ care a a a a ¸ ın α 1 vom utiliza notatia σ(x) = 2 (1 − n2 (x) ). a ¸ Metrica(5. V i (x). ın se nume¸te mediu dispersiv.1) este o generalizare a metricii Synge([?]) din optica relativist˘. y) = ın a .1) cu y i = ¸ a i V (x) a fost introdus˘ de J..y) )y i y j . y) ∂y = 0.5..Synge. a O tratare profund˘ a acestui spatiu este f˘cut˘ de R. αi ∈ R+ . + (y n )m ) m .cu y 2 = a(x. a s O alt˘ remarc˘ se refer˘ la cazul cˆnd n este functie numai de x. n(x. ¸ unde F (y) = ((y 1 )m + . y) cu γij (x) metrica spatio-temporal˘ ¸i yi = γij (x)y j .1).3. xi = xi .[29]).. 127 IN ¸ ¸ Apoi se scriu ecuatiile Einstein ¸i Maxwell dup˘ formulele cunoscute.y) γij y i y j . cu inversa g ij = γ ij (x) − Intˆ a a a a 1 1 (1 − n2 (x. unde am notat a(x.3 Modele ˆ optica relativist˘. a i Dac˘ ∂n(x. Aproxim˘m aceast˘ a a 1 cantitate ¸i obtinem metrica gij (x) = [1 + α(1 − n2 (x) )]γij (x).5. dezvoltat˘ ˆ serie Tay¸ a ın 1 2σ(x) lor ne d˘: e a = 1 + 2σ(x) + . iar n(x. ˆ care V i (x) este viteza particulei.L. ˆ ai s˘ observ˘m c˘ gij este nedegenerat˘.Kawaguchi a ¸ a a s (??.5.3. F ).2. MODELE RELATIVISTE ˆ SPATII LAGRANGE SI FINSLER. ¸ s a Aici un caz particular este metrica Antonelli ce ofer˘ modele utile ˆ a ın ecologie: gij = e2σ(x) γij (y) (5. y) = 1 + (1 − n2 ) y 2 . y) o functie real˘ ¸ as a numit˘ indice de refractie..1) n (x...iar γij (y) este metrica spatiului Finsler (M. atunci mediul se nume¸te nedispersiv. y i = V i (x).5.5) unde σ(x) = αi xi .5.

1 Pentru simplitatea scrierii ˆ continuare vom face notatia u(x. y) sunt constante pe autopars ¸ alelele conexiunii neliniare. Alegerea acestei conexiuni neliniare este convenabil˘ din cel putin urm˘toarele motive: a ¸ a 1) Satisface conditia EPS ˆ urm˘torul sens: curbele autoparalele ale ¸ ın a i conexiunii neliniare sunt geodezicele conexiunii γjk j i 2) Extremalele actiuni energiei E = gij (x. S˘ ne oprim putin asupra geometriei mediului dispersiv. unde α este o constant˘ pozitiv˘.3. ν. conexiunea canonic˘ In a a (5. ˙ O estimare post-newtonian˘ se obtine dezvoltˆnd indicele de refractie a ¸ a ¸ v2 v2 v4 2 2 sub forma n = 1 + εU + δ c2 + µU c2 + νU + σ c2 . Curba a s devine geodezic˘ a metricii gij dac˘ este solutie a ecuatiei E-L .0. σ parametri. deci conexiunea neliniar˘ va trebui postulat˘: a a 0 i i Nji = γjk y k .5. unde γjk (x) sunt simboli lui Christoffel ai metriciiγij .3. 1] → M o curb˘ (linie de univers pe varietatea spatioa a ¸ 1 temporal˘) ¸i definim lungimea sa ca fiind l(c) = 0 gij (x.1) nu este ¸ a reductibil la unul Lagrange.128CAPITOLUL 5. TEORII GRAVITATIONALE DEPENDENTE DE DIRECTIE ¸ ¸ 1 γij (x) + α(1 − n2 (x.3. Cjk =Cjk +Θi jk (5.y) )yi yj . δ. a ¸ Spatiul Lagrange generalizat (M. y)dt. metric˘ de tip a a a Miron-Tavakol. y)y i y j cu proprietatea c˘ gij dx dx = ¸ a dt dt i 0 coincid cu geodezicele conexiuni γjk 3) Energia E ¸i indicele de refractie n(x. y)y i y j = −m0 c y 2 1 [1 − α(1 − 2 ) n y 2 1 2 ] cu y = x. gij ) cu gij dat˘ de (5. unde U este potentialul ¸ gravitational ¸i ε. Consider˘m c : [0.2) cu Λi = g ih Λjhk ¸i Θi = g ih Θjhk . Introducˆnd ˆ Lagrangianul de mai ¸ s a ın sus se pot determina conditii asupra parametrilor facˆnd aproximare cu cazul ¸ a newtonian ([29]) .2) cap˘t˘ forma: aa c i Li = γjk + Λi jk jk c 0 i i . µ. y) = n(x.5. y) = −m0 c gij (x. Lagrangianul a a ¸ ¸ mi¸c˘rii fiind cel clasic s a L(x. unde: s jk jk Cijk = (1 − u2 )γik yj 0 .y) ın ¸ ˆ raport cu baza adaptat˘ acestei conexiuni neliniare.

Ecuatiile Einstein ¸i Maxwell se traduc corespunz˘tor dup˘ formulele ¸ s a a cunoscute. fizica particulelor elementare.6 Deviatii ale geodezicelor ˆ spatiul Finsler ¸ ın ¸ al universului spatio-temporal.). Cercet˘rile ın a ın ¸ a noastre din ultimi ani au extins aceste teorii la spatiile Lagrange complex ¸ ([36].6. ¸ 5. a¸a a a s cum a procedat ˆ cazul real.8 Cercet˘rile din fizica teoretic˘ din ultimele decenii au impus domenii noi cum a a ar fi : cuantica relativist˘. au fost introduse ˆ studiu spatiile Finsler complex. Acesta este un motiv pentru care geometria ar trbui s˘ creieze modele matematice corespunz˘toare. ¸ Vom face aici o introducere ˆ aceast˘ teorie ¸i vom vedea cum se extind ın a s ecuatiile Einstein. etc. tensori lui Ricci ¸i electromags netici.7 5. Simplific˘ri ale acestora se obtin pentru cazul mediului nedispera ¸ siv cˆnd n = 0. curburile. Suportul geometric al acestor teorii este fibratul olomorf al unei varietati complexe. a ¸ Ecuatii Einstein pe fibratul olomorf T M. teorii de unificare a a cˆmpurilor fizice. a ¸ a s ¸ 5. obtinˆndu-se h− ¸i v− ecuatii Einstein clasice. a ˆ multe din aceste teorii ecuatiile de miscare sunt descrise de actiunea In ¸ unor Lagrangieni ce nu depind de variabile reale. ın Din motive mai putin legate de fizica relativist˘.[37]. ¸ .5. ¸ Solutii ale ecuatiilor Einstein pe T M pen¸ ¸ tru cˆmpul gravitational slab.. cu mai bine de 20 de ¸ a ani ˆ urm˘. DEVIATII ALE GEODEZICELOR ˆ SPATIUL FINSLER AL UNIVERSULUI SPATIO-TEM ¸ IN ¸ ¸ Λijk = −u(yi yj Θijk δu δu δu + yj yk i − yk yi j ) δxk δx δx ∂u ∂u ∂u = −u(yi yj k + yj yk i − yk yi j ) ∂y ∂y ∂y Acum se pot scrie torsiunile.

(z k = xk + ixn+k ) coordonate a a complexe ˆ ıntr-o hart˘ local˘. fapt ce ne determin˘ s˘ lu˘m ˆ studiu complexificatul TC M al fibratului tangent real. schimb˘rile acesteia sunt date a a a de matricea Jacobi a transform˘rii(5. Valorile proprii R a a a ın ale lui J sunt ±i. o baz˘ local˘ ˆ ın a a ın ∂ distributia vertical˘ Vu (T M ) fiind ∂ηk . η ). rang ηk = ∂z j (5. a Fie V (T M ) = ker πT ∗ subfibratul vertical ˆ T (T M ).1. de data aceasta pentru varietatea T M.2) k δz ∂z ∂η Asupra bazei δ δz k vom impune s˘ satisfac˘ regula simpl˘ de transfora a a .1. ∂ηk . ∂ ∂ O baz˘ local˘ pe T (T M ) este ∂zk . 1). Acesta detrmin˘ o aplicatie N : u = (z. J ( ∂xn+k ) = − ∂xk . Structura complex˘ J se extinde prin liniara itate la TC M . dat˘ de J ( ∂xk ) = a R ∂ ∂xn+k ∂ ∂ . n.S˘ consider˘m H(T M ) un sub¸ a a a fibrat suplementar lui V (T M ). In a ¸ a a a se consider˘ de forma a δ ∂ j ∂ = k − Nk j (5. 0). cu transform˘rile lor la schimb˘ri de h˘rti locale date a a a a¸ de: z k = z k (z) ∂z k j η .8.8. T M = T M ¸i TC M = T M ⊕ T M ([21]).1). Fie M o varietate n−dimensional˘ complex˘. s suntem obligati s˘ lu˘m ˆ studiu complexificatul TC (T M ) = T (T M ) ⊕ ¸ a a ın T (T M ).)). η) → Hu (T M ). a a k k S˘ not˘m cu u = (z . T (T M ) = H(T M ) ⊕ V (T M ). Pe M exist˘ o structur˘ complex˘ natural˘ a a a a a a R R ∂ J 2 = −I.130CAPITOLUL 5. numit˘ conexiune neliniar˘ a ¸ a a ˆ distributia orizontal˘ Hu (T M ) o baz˘ local˘ complex˘ (pe scurt (c. coordonatele complexe pe varietatea a a 2n−dimensional˘ T M. s Fibratul πT : T M → M este olomorf ¸i ca varietate complex˘ este sus a portul geometriei pe care dorim s˘ o dezvolt˘m.n. k = 1. iar a ¸ subspatiile proprii corespunz˘toare lui −i ne d˘ fibratul T M al vectorilor ¸ a a de tip (0. TEORII GRAVITATIONALE DEPENDENTE DE DIRECTIE ¸ ¸ 5. notˆnd-o simplu cu J.8. a a ¸ Din acelea¸i motive ca mai sus.8.c.1 Geometria fibratului T M. Prin reunirea subspatiilor proprii corea ¸ spunz˘toare lui i se obtine fibratul olomorf T M al vectorilor de tip (1.1.1) ∂z k ∂z j =n R z k = z k (z) satisf˘cˆnd conditii de olomorfie.

∂ δ¯k ∂ η k z ¯ Prin conjugare obtinem o baz˘ adaptat˘ ¸ a a ∂z j ¯ pe T (T M ) ce se schimb˘ a cu matricea conjugat˘ ∂ zk .n. DX Y = DX Y ¸i c˘ perechi din ei au ¸ ¯ reguli de transformare similare([36]). coeficientii (c. ¸ a a δ .c.n. ¸ mare. (d − (c. inversa a ∂z sa ¸i conjugatele lor. Numim d−conexiune liniar˘ complex˘.1. J(∂k ) = 0 si J(X) = J(X) ˙ ¯ F ∗ (δk ) = 0 . s Pentru astfel de obiecte geometrice vom defini derivarea covariant˘. η). a a Baza δ . Pe TC (T M ) actioneaz˘ global urm˘toarele structuri: ¸ a a -structura complex˘ natural˘ a a ˙ ˙ ¯ J(δk ) = iδk . δk .8.1. a ¯ Se obtine ˆ totalitate urm˘toarea descompunere: ¸ ın a TC (T M ) = H(T M ) ⊕ V (T M ) ⊕ H(T M ) ⊕ V (T M ) (5.8.l.) pe T M. ∂ δz k ∂η k astfel obtinut˘ o vom numi adaptat˘ (c. ∂k . ∂k . Aceasta ne-a condus la studiul unui .n.)).c. a a ¸ ın O analiz˘ a exprim˘rii locale a lui D arat˘ c˘ o parte din coeficientii a a a a ¸ ¯ s a de conexiune sunt conjugatii altora. s˘ satisfac˘ o regul˘ a ¸ o regul˘ de transformare analoag˘ cu ([?]) din cazul real.) vom nota pe scurt aceste baze cu In ¸ ˙ ¯ ˙¯ δk .c. ECUATII EINSTEIN PE FIBRATUL OLOMORF T M.4) ˆ distributiile locale adaptate (c.n.c. F ∗ (∂k ) = δk si J(X) = J(X) ˆ continuare suntem interesati s˘ studiem acele obiecte geometrice nuIn ¸ a j mite d−tensori complexi ce se transform˘ numai cu matrcea ∂z k .) : s ˙ ˙ ¯ F (δk ) = ∂k . asem˘n˘toare cu cea pentru a a ∂ ∂η k 131 : (5. rezula tatul fiind tot un d−tensor.1.).8.c. J(∂k ) = i∂k si J(X) = J(X) -structurile aproape tangente F ¸i F ∗ adaptate (c.8. o lege de derivare D a a pe T M ce p˘streaz˘ distributiile ˆ (5.4).5.3) δ ∂z j δ = δz k ∂z k δz j j ¸ a a a fapt ce implic˘ ca functiile Nk (z.

8. gi¯ = gj¯.1. unde gi¯ este ¸ j j un d−tensor complex.8.132CAPITOLUL 5.1. ¸i care local este caracterizat doar de coeficientii: s ¸ Dδk δj = Li δi jk Dδk δ¯ = j ¯ ¯ ¯ i L¯ δ¯ jk i i ˙ ˙ .8.) s˘ depind˘ numai de metric˘. adic˘ (c. ¯ j O N − (c.nedegenerate. s j i j O N − (c.6) unde gi¯(z. η) este un d−tensorc omplex. ¸ s Numim spatiu Lagrange complex generalizat perechea (M.) atunci gi¯ determin˘ structura metric˘ (5.n. numit˘ N − (c. h) ¸i vT (v. 0).l.) .) a s se face prin separarea p˘rtilor verticale. v) nule ¸i conjugatele lor. pentru care DJ = a ∗ DF = DF = 0. a i s jk jk Exprimarea local˘ a componentelor torsiunii ¸i curburii unei N − (c.l. . Problema este complicat˘ ca a a a a a j ¸i ˆ cazul real. TEORII GRAVITATIONALE DEPENDENTE DE DIRECTIE ¸ ¸ caz particular de lege de derivare . a¸ s lucru pe care nu-l mai reproducem aici.c. este: a a a a c 1 Li = 2 g li ( δzjl + k jk i c¯ ¯ δgl¯ j L¯ = 1 g il ( δzk jk 2 δg δgkl ) δz j δgk¯ j ) δz l c . s ın .2 Spatii Lagrange ¸i Finsler complex. D∂k ∂¯ = C¯ ∂¯ ˙ j jk i (5. F ).8. s Fixˆnd o (c. adic˘ acele metrici G pe ın a ¯ ¯ T M cu proprietatea G(X. F.l. s s Din aceasta se pot obtine conexiuni metrice complexe cu torsiuni prescrise([37]).6) pe TC (T M ). D∂k ∂j = Cjk ∂i ˙ ¯ ˙ i ˙ . ce sunt compatibile ∗ cu structurile (J. nedegenerat ¸i hermitian.l. dar cazuri particulare importante sunt. nedegenerat ¸i hermitian.c.n.c.7) − − ce are torsiunile hT (h. gi¯ = gi¯ k = gi¯ k = a s j a j|k j j|¯ gi¯ k = 0. ¸ 5.1.c. numit˘ canonic˘. X). gi¯). orizontale ¸i a conjugatelor lor([36]).) metric˘ deosebit˘.5) i Dac˘ L¯ = C¯ = 0 legea se nume¸te de tip (1.c.1. Y ) = G(Y. Astfel de structuri metrice sunt de forma : G = gi¯dz i ⊗ d¯j + gi¯δη i ⊗ δ η j z ¯ j j (5. a a a j Desigur c˘ ne intereseaz˘ ca aceast˘ structur˘ metric˘ s˘ fie legat˘ direct de a a a a a a a gi¯.8.)D se va numi metric˘ dac˘ DG = 0 fapt ce implic˘ ca a a a deriv˘rile orizontale ¸i verticale ale lui gi¯ s˘ se anuleze.c. Diferenta semnificativ˘ ˆ calcule fat˘ de cazul real este c˘ pe TC (T M )) ¸ a ın ¸a a vom lua ˆ studiu structurile metrice hermitiene. 1 i Cjk = 2 g li ( ∂ηjl + k c ¯ ¯ ¯ j i C¯ = 1 g il ( ∂glk jk 2 ∂η ∂g ∂gkl ) ∂η j ∂gk¯ j ) ∂η l (5.

a c Leg˘tura dintre cele dou˘ (c.). ea fiind: a K ¯ Nij = g mj ∂2L ∂z i ∂ η m ¯ K (5. cele dou˘ (c. L) urm˘toarele functii: a ¸ c Nij = ∂H j 1 mj ∂ 2 L k j cu H = g ¯ η i ∂η 2 ∂z k ∂ η m ¯ (5. ∀λ ∈ C.2.c. folosind transform˘rile Legendre ˆ spatii Hamilton. ˆ particular Finsler complex.c) este dat˘ de a a a .8. L).2.4) .n.8.n.c. ¸ Recent. Aceast˘ conditie de omogeneitate ˆ a ¸ ıntr-un spatiu Finsler ¸ complex implic˘ conditii suplimentare asupra lui L : a ¸ ∂L i ∂L η = L .) functie numai de L.prima la (c.2.1) Pentru spatiile Lagrange complex.) de tip Cartan : c Nij = j 1 ∂γ00 2 ∂η i (5. adic˘ L(z. δj ] = 0.) se reduc In ¸ a astfel: .5. unde L : T M → R ¸ este o functie diferentiabil˘ cu proprietatea c˘ tensorul metric gi¯ = ∂ 2 L ∂η i ∂ η j ¸ ¸ a a ¯ j este nedegenerat. η) .n. Nij = 1 2 j ∂ N0 j unde N0 =Nij η i ∂η i K K ˆ cazul particular al spatiilor Finsler complex . Un caz particular de spatiu Lagrange complex este spatiu Finsler complex ¸ ¸ ˆ care Lagrangianul L este absolut omogen ˆ η. λη) =| λ |2 ın ın a L(z. a a ¸ Din problema variational˘ ˆ ([36]) se arat˘ c˘ pe un spatiu Lagrange ¸ a ın a a ¸ complex (M.2) sunt coeficientii unei (c.2.8.8. ECUATII EINSTEIN PE FIBRATUL OLOMORF T M.c.n. ˆ a a a ¸ ın sensul c˘ [δk . am ar˘tat a ın ¸ a c˘ esist˘ o (c. a fost ¸ ın rezolvat˘ problema determin˘rii (c.n. gi¯η i = j j i ∂η ∂η ¯ ∂gk¯ i ∂gi¯ i j j η = η =0 gi¯η i η j = L .n.8. ¸ 133 Numim spatiu Lagrange complex perechea (M.c) mult mai convenabil˘ pe un spatiu Lagrange complex.3) numit˘ conexiune de tip Chern complex.c. j ¯ i k ∂η ∂η (5.

s i 2 ∂z ∂z . TEORII GRAVITATIONALE DEPENDENTE DE DIRECTIE ¸ ¸ i i ¯ m m unde γ00 = γjk η j η k ¸i γjk = 1 g mi ∂ghk¯ + ∂gkh¯ . β pot fi ¸i indici conjugati. R(∂h .134CAPITOLUL 5.7) Sαβ − ρGαβ = χTαβ 2 unde α.1. ¯ j¯ jk ¯ ¯ ¯ Apoi scalarii lui Ricci sunt: ρ = r + s .8. Ωij = Φk ikj i i i ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ unde R(δh . construim structura metric˘ hermitian˘ ¸ a a (5.8) Rij = χ Tij vv Sij = χ Tij hv Pij = χ Tij h¯ v Πi¯ = χ Ti¯ j j ¯ vh Ωi¯ = χ Ti¯ j j .8.2.8.c.6)G pe complexificatul lui T M ¸i apoi fixˆnd o N −(c.). ˙ s ˙ ˙ ˙¯ ˙ R(δh .a doua la cunoscuta (c.8.8.8. δk )∂j = Pjkh ∂i . δk )∂j = Ωi h ∂i . Πi¯ = Πj¯ = j i −Πk¯ ijk . ∂k )∂j = Πi kh ∂i ¸i conjugate ale lor.7) sau una cu torsiuni prescrise obtinut˘ a din ea.8.8.2.8. vezi[36]). la calculul ın a tensorilor lui Ricci pe T M : k k k Rij = Rikj . unde r = g ij Rj¯¸i s = g ij Sj¯.5) Folosind una din (c.c.3).2. ˆ is i In reperele adaptate N −(c. spre exems a a ¸ a plu cea canonic˘ D dat˘ de (5.7) se transcrie : ¯ hh 1 Ri¯ − ρgi¯ = χ Ti¯ j j 2 j v¯ v 1 Si¯ − ρgi¯ = χ Ti¯ j j 2 j hh c c (5.ce sunt legate numai de metrica spatiului Lagrange complex.2.n. R(δh . Pij = Pikj j i jk c (5.c. δk )δj = Rjkh δi .c.l.) D ecuatiile lui Einstein se pot scrie formal ca ¸ ˆ cazul real: ın 1 (5. R(∂h .l. s ¸ Pe componente (5.2.6) Sij = k Sikj .2.2) sau(5.1.) (5. Ri¯ = Rj¯ = −Ri¯ .n. se trece la scrierea curburilor (ˆ num˘r de 14. ∂k )∂j = Sjkh ∂i .2.) Chern-Finsler: K Nij = ¯ g mj ∂glm l ¯ η i ∂z (5.

2. putem formal s˘ introducem urm˘torii tena a a sori de deflexie complex: c c c c c ¯ c i i i i i i ¯i Dk = η|k =Li − Nk . ECUATII EINSTEIN PE FIBRATUL OLOMORF T M. η) = mcγi¯(z)η i η j + ¯ j e η (Ak (z)η k + Ak (z)¯k ) ¯ m (5. j 2 ij 1 fij = (dij − dij ) 2 1 fi¯ = (di¯ − di¯) j j 2 j (5.8. verticale ¸i sumˆnd ciclic. Dk = η|k = Dk ¯ ¯ ¯ 0k 0¯ i i i ¯ di = η i k =C0k +δk .8. ¸ α Legea conserv˘ri energiei este DXα (Sα − 1 ρδβ ) = 0 ¸i se traduce asem˘n˘tor a s a a β 2 pe componente. vertical ¸i conın a s j jugatele lor ale tensorului energie-impuls al spatiului complex. di¯ = gik d¯ = dj¯ ¯ j ¯ j j i ¯ ¯ ¯ ¯ Propunem aici urm˘torii tensori electromagnetici ˆ complex: a ın Fij = Fi¯ j 1 (Dij − Dij ) . sunt componentele dup˘ orizontal.9) pentru care se pot scrie ecuatiile Maxwell complex calculˆnd derivatele lor ¸ a orizontale.5. s ¯ Conexiunea neliniar˘ canonic˘ (5. Di¯ = gik D¯ = Dj¯ ¯ j ¯ j i k dij = gik dk . 1) Modelul complex al electrodinamicii: L(z. Ak (z) este un covector complex a a j ¸i Ak (z) = Ak (z). Urmˆnd ideile din cazul real. Dk = η|ik =Li k .10) unde γi¯(z) este o metric˘ hermitian˘ pe M. ¸ ¯ hh 135 unde ˆ dreapta Ti¯ . ˆ ˆ In ıncheierea acestei sectiuni prezent˘m cˆteva exemple de spatii Lagrange ¸ a a ¸ complex.2. di = η i k =C0k .2) are exprimarea : a a c Nij = i 1 ∂γ00 e ¯ ∂A¯ + γ kj ik i 2c 2 ∂η 4m ∂z .. 2 1 = (D ¯ − Di¯) .2.etc.8.8. di = η i k = di ¯ ¯ ¯ ¯ k k k k ¯ ¸i cei covarianti: s ¸ k k Dij = gik Dj . Prefer˘m s˘ nu mai dezvolt˘m acest s a a a a calcul direct aici.

11) Lagrangianul cˆmpului scalar liber. c ¯ i L¯ = jk 1 ¯ γ im 2 ∂γm¯ ∂γk¯ j j − m k ∂z ∂z . . ˆ special de teorii gauge contemporane de unificare a cˆmpurilor a ın a fizice( fenomenul “ruperi spontane de simetrii”).8. Φ = Ak (z)¯k e−iα η ¯ α ∈ R ¸i Ak (z) covector complex ce satisface det(Ak · Aj ) = 0. Presupunˆnd γi¯(z) o metric˘ hermitian˘ ˆ universul Einsteinian.2. tensorul metric gi¯ = m0 Ai A j Implicatiile fizice ale acestui Lagrangian sunt legate de cuantica rela¸ tivist˘. η) = γ ji (z) ¯ ¯ ∂Φ ∂ Φ ¯ + m2 Φ · Φ 0 ∂η i ∂ η j ¯ (5. introdus prin ani ’60 pentru a ilustra a conceptul de vid degenerat ([17]). Totu¸i pentru anumite alegeri ale functiei de und˘ Φ a s ¸ a este posibil ca gi¯ s˘ fie nedegenerat. Spre exemplu pentru: a j ¯ ¯ Φ = Ak (z)η k eiα . c c ¯ i i Cjk =C¯ = jk 0 Se calculeaz˘ torsiunile ¸i curburile ¸i apoi se scriu ecuatiile Einstein ˆ a s s ¸ ın care Ri¯ = ri¯ este tensorul lui Ricci a conexiunii Levi-Civita ai metricii γi¯(z) j j j iar Si¯ = Rij = Sij = Pij = Πi¯ = Ωi¯ = 0 j j j Tensorii electromagnetici se reduc doar la : Fi¯ = j e ∂A¯ ∂Ai j ( i − j) 2m ∂z ∂z ¯ ceilalti find nuli. s˘ oba a a ın a j serv˘m c˘ gi¯ = ∂ 2 L ∂η i ∂ η j ˆ general nu satisface conditia de a determina a a j ¯ ın ¸ o matrice inversabil˘. TEORII GRAVITATIONALE DEPENDENTE DE DIRECTIE ¸ ¸ i i ¯ s i unde γ00 = γjk η j η k ¸i γjk = 1 γ mi 2 c ∂γkm ¯ ∂z j + ∂γj m ¯ ∂z k Coeficientii N −conexiunii liniare canonice sunt: ¸ c Li = jk i γjk .136CAPITOLUL 5. determin˘ s a 2 ¯j nedegenerat. ¸ 2) Consider˘m functia pe T M : a ¸ L(z.

Int.G.Comp.. vol47. 6. 189-197 [9] Beil R. 273-287.Encounter with a Geometer. Contemporanz Math. 196.Physics. 2. Notices of AMS. Tehnici de calcul spinorial ¸i tensorial ¸ s s neeuclidian cu aplicatii.. a [4] B˘lan V. Soo¸ E. d-spaces. Buchner K. Vol 28.Munteanu Gh. [12] Beju I.Physics. of Theor.26. diferent a s a ¸ ¸ [2] Asanov. 1989. New class of Finsler metrics. Proc. 4-th Workshop. of Theor... 3. 46-55 [8] Beil R. 1999.Bibliografie [1] Atanasiu Gh.G.Reidel Publ. 2000. [3] B˘lan V. 1987. Brasov..singularities.. analitic˘.. Electrodynamics from a metric. a [7] Beigel A. D.Algebr˘ liniar˘ geometrie a a ˇial˘ ¸i ecuatii diferentiale. vol... 327-340 [11] Brandt H. a [5] B˘lan V.Postolache M. Teodorescu P..All. 1979 ¸ a 137 . Finsler Geometry.J. Relativity and Gauge Theories.P. a [6] B˘lan V. and the origin of change. Vol..1985. 659-667 [10] Berger M.. Int. J. Dordrecht. Finslerian Spacetime. Ed. Ed... 1994.. 1996.G. Tehnic˘.. 2..S.

153-168 [26] Kobayashi S.. Lecture notes on General Relativity.S.1984 ..vol. 48. 25 . Tehnic˘ . Bao D.. 1989. An introduction to Riemannian-Finsler geometry ..Shen Z. [16] Codreanu S.Tensor N. Vol.ucab... Varietati diferentiabile finit ¸i infinit dimen¸ ¸ s sionale .. Cambridge .Teoria relativitatii.Teoria spatiului.edu/˜carroll/notes [14] Chandrasekhar S... Ed.Lifchitz E.1998 [15] Chern S. 1976.. 1979 [19] Einstein A.itp..Ed. Teorie du champ . Vol 2 . timpului ¸i gravitatiei. Casa at s a c˘rtii de ¸tiint˘. Schild A.Oproiu V.1997. 170.S.Miron R. 438-443 [25] Kawaguchi T. Interscience Publ.Fundation of Diff..Cluj.. 1983 s [23] Israel W. Math. Dariescu M. Oxford Univ.A Lagrangian model for gravitation and electromagnetism . Arch. Geometrie diferential˘ cu aplicatii ˆ teoria relativit˘¸ii. Academiei.. Lagrange geometry.. General relativity: An Einstein centenary survey . [27] Landau L.. Bu¸ s ¸ cure¸ti. Gravitatie ¸i cˆmpuri ˆ universul Ein¸ s a ın steinian.. 200.Tataru L. 1962 s [21] Ghoerghiev Gh.. The internal geometry of black holes.Teoria relativit˘¸ii ¸i electrodinamic˘. Nomizu K. 1997 [18] Ehlers J.Univ.de la Pais . Academiei . Press.1957 ¸ a s [20] Fock V.. Graduate Texts in Math. Ed. Pirani F. 1969. Ed. Contemp..138 BIBLIOGRAFIE [13] Carroll S. 1979 [22] Ianu¸ S. Bucure¸ti... Ed..Vol 1.1994 a¸ s ¸a [17] Dariescu C. Ed. Ed. of California . s ¸ a ¸ ın at Academiei.Bucure¸ti. Math.A. Geom....The mathematical theory of Black Holes. 1963.. Vesper. 1994 [24] Kern J.1974..

Gravitation.1973. 1998. 109. Cambrige. 209-221 Kluwer [38] Negrescu H. Bra¸ov. 215-224 [33] Misner W.Univ. of Geom.Cuza. 42/3-4. 1991.a.. 1986. Internal structure of black holes. 1987 ın at s [29] Miron R. 151-158 s An. 1990 [42] Raigorodski L. Ed.. Vol 46.Rosburg I. f2. Generalized complex Lagrange spaces .A. Relativistic Int. Kawaguchi T. Vol. On normal d-connection.. Sem. 30/11. [34] Munteanu Gh.. Academiei. Introduction to the physical a principles of dif. 1987... Univ. Univ.. of Athenes.Tavakol R. Bra¸ov. s s1. Ia¸i. Acad. 37-62 [31] Miron R. Physical Review D.. 1521-1543 geometrical optics.D. Vol 2..Debrecen. 1992 s ¸ a s [40] Penrose R..Univ. Balkan J. Fibrate vectoriale.Albatros a at [39] Piti¸ Gh. Balan V. Stavrinos P. A Lagrangian theory of relativity . 1979 [41] Poisson E. Theory and appl.. Mat.I. Al. XXXIII. 1999.Math. 1993. 6... De la mecanica clasic˘ la teoria relativit˘¸i... Anastasiei M.. [32] Miron R. Anastasiei M. Israel W.Theor. San Francisco. The geometry of Lagrange spaces. Aplicatii ¸ ¸ ˆ teoria relativit˘¸ii. Ed. 1988 s [36] Munteanu Gh.St. Proc... Publ. Thorne K..Phys. [35] Munteanu Gh.S.. of the fifth Nat..J.. Freeman. General Relativity: An Einstein Centenary survey.. Curs de geometrie diferential˘. Complex Lagrange spaces. 2000 . B˘lan V.. .. on ¸ Finsler and Lagrange spaces.Cuza. 32. Publ.Al.Publ.. Bucure¸ti.geom.I. 61-73 [37] Munteanu Gh. Spatii Lagrange.BIBLIOGRAFIE 139 [28] Miron R. Geometry of space-time and generalized Lagrange Gauge theory . 1994 [30] Miron R.C.St... Ia¸i. Kluwer Acad. Metrical almost tangent structures..1. Wheeler J. An.

modern˘.. 1979 a [47] Straumann N. Metode ¸i rezultate in geometria dif. ¸i s a s Enciclopedic˘. General Relativity for Mathematiciens. a a at Tehnic˘. Bucure¸ti. Ed. Wiley. 18. General Relativity. 83-91 . Vol. Cambridge. Gravitation and Cosmology. Chicago Press. 1985 [45] Sofonea L. SpringerVerlag.Tehnic˘. General Relativity and Relativistic astrophysics. Mih˘ileanu N. St. a a s ¸ ¸ Ed. Electrodinamic˘ ¸i Teoria Relativit˘¸ii. Introducere in teoria relativit˘¸ii.. Didactic˘ ¸i a s at a s Ped. Bucuresti. 849-859 [50] Teleman K. 1994. Springer-Verlag. North-Holland . Ed.1966 [49] Tavakol R.... 1979. . 3-4. A first course in General relativity. 1972 [55] Zet Gh.. Clujs Napoca. Lagrangian geometrical models in physics.140 BIBLIOGRAFIE [43] Sachs R.1980 a s [53] Wald R... Ed. 1984 [54] Weinberg S.. 1993 s [52] Vrˆncenu Gh.Dacia. 1986. Relativity: General Theory. Viability criteria for the theories of gravity and Finsler Spaces. New-York. 1977 [44] Schutz B. Van der Bergh N.L. Pergamon Press.k.. Ed. 20.. GRG..F. 1984 [48] Synge J. Mecanic˘ relativist˘ ¸i notiuni de teoria gravitatiei.. a [51] Vrejoiu C. Bucure¸ti . 1984 [46] Sterian P.. Geometrii reprezentative ¸i teorii fizice. Wu H..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful