INITIERE IN AUDIT - support de cursCAPITOLUL I AUDITUL FINANCIAR: concept, tipuri, rol 1.

Notiunea de audit, in general Audit vine de la cuvântul italian "audire", a asculta; cuvânt de origine latinã, transformat în timp de practica anglosaxonã, semnificã azi, în sens strict, revizia conturilor realizatã de experti independenti în vederea exprimãrii unei opinii asupra regularitãtii si sinceritãtii acestora. Prin audit, în general, se întelege examinarea profesionalã a unei informatii în vederea exprimãrii unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu (standard, normã) de calitate. Obiectivul oricãrui tip de audit îl constituie îmbunãtãtirea utilizãrii informatiei. Retinem elementele principale care definesc auditul, în general: -examinarea unei informatii trebuie sã fie exclusiv o examinare profesionalã; -scopul examinãrii unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia; -opinia exprimatã asupra unei informatii trebuie sã fie responsabilã si independentã, ceea ce presupune cã persoana care face aceastã examinare are anumite responsabilitãti pentru activitatea sa si trebuie sã fie o persoanã independenta; -examinarea trebuie sa se faca dupa reguli dinainte stabilite cuprinse intr-un standard ,norma legala ori profesionala care constituie criteriu de calitate. -statutul de independentã al persoanelor care realizeazã aceste misiuni de audit si autonomia organismului din care face parte auditorul. 2. Conceptul de audit financiar 2.1. Audit financiar sau audit statutar? Uniunea Europeanã nu cunoaste decât denumirea de controlor legal, dar acesta se cheamã comisar de conturi în Franta, comisar-revizor în Belgia, auditor statutar în Regatul Unit etc. A audita a avut initial semnificatia de a verifica situatiile financiare ale unei întreprinderi; azi, a audita poate avea în plus semnificatia studierii unei întreprinderi

pentru a-i aprecia procesele, tranzactiile si situatiile financiare (audit financiar), pentru a-i ameliora performantele (audit operational) sau pentru a face o judecatã asupra gestiunii (audit de gestiune). Se pune întrebarea: Care este adevãratul audit? Cine este adevãratul auditor? Este imposibil de a da azi un rãspuns convingãtor, cu exceptia unui singur tip de audit pentru care existã texte oficiale si o directivã europeanã: auditul legal, cunoscut si sub denumirea de control legal sau de audit statutar; Auditul statutar(legal) este singurul tip de audit reglementat la nivel european (Directiva a VIII-a) si prevãzut, de regulã, prin legea companiilor si prin actele constitutive (statutele) acestora; Denumirea simplã de "audit financiar" poate fi folositã pentru a desemna numeroase alte misiuni ca, de exemplu: -auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilitãtii; -auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentarã a acestora în situatiile financiare; -auditul financiar al contabilizãrii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislatiei sociale; -auditul financiar asupra situatiei fiscale; -auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica dacã evaluarea creantelor îndoielnice s-a fãcut de o manierã prudentã etc. Din cele prezentate rezultã cã sintagma "audit financiar" este mult mai cuprinzãtoare decât cea de "audit statutar". Reglementarea europeanã (Directiva a VIII-a) si reglementãrile nationale se referã numai la auditul statutar, adicã auditul asupra situatiilor financiare ale entitãtii. 2.2. "Audit financiar" versus "cenzorat" Confuzia creatã între auditul financiar si auditul statutar a stat la baza unor mãsuri cum ar fi desfiintarea cenzorilor în întreprinderile care sunt supuse auditului financiar. Cenzorii inlocuiti cu: -auditorul financiar(independent);

-auditorul intern(subordonat Consiliului de administratie). 2.3. Tipuri de audit "Auditul operational" are ca obiectiv cerinta de a face analiza riscurilor si a deficientelor existente în vederea furnizãrii de sfaturi. Auditorii, în general,nu pot avea imixtiuni în gestiunea întreprinderii auditate si, ca urmare, acestia nu pot efectua audit operational la entitatea la care fac auditul situatiilor financiare si nici consultanta; "Auditul de gestiune" are ca obiectiv fie gãsirea de probe ale unei fraude, fie de a aduce o judecatã criticã asupra unei operatiuni de gestiune sau asupra performantelor unei entitãti sau a unui grup de entitãti. Auditul tinde a se generaliza la numeroase domenii care nu au raporturi directe cu situatiile financiare ale întreprinderii(social,de calitate ,de mediu,etc...); în acest caz, el desemneazã diagnosticul de organizare si de gestiune si în mod deosebit controlul procedurilor si maniera în care organismul (întreprinderea) actioneazã în raport cu atributiile si obiectivele acesteia; Clasificarea auditurilor se face în functie de obiectivele urmãrite si în functie de specialistii care le realizeazã,astfel:

Obiective urmarite Specialisti utilizati Verificarea si certificarea Profesionisti contabili situatiilor financiare independenti alesi sau numiti ,de regula de actionari Diagnostic sectorial Experti independenti numiti de conducerea entitatii

Denumirea auditului -audit statutar

Diagnostic conturilor si sectorial

-audit fiscal -audit social -audit juridic -audit al calitatii --etc… asupra Compartimente specializate -audit intern diagnostic independente de alte servicii ale intreprinderii(de regula intreprinderi mari, grupuri,holdinguri,etc…)

2.4. Categorii de auditori

Misiune de auditare in vederea exprimarii unei opinii profesionale si independente cu privire la situatiile financiar contabile anuale. a gradului de adecvare si a modului de aplicare a procedurilor interne în toate sectoarele si pe toate functiile întreprinderii. · O misiune particularã de control este cerutã de un tert. Altfel spus. .) fixeazã o misiune unui auditor. de verificarea existentei. o primãrie. Auditorul financiar executa : 1.-auditorul intern . Auditorul intern este o persoana fizica ori juridica.). 2. cantonat initial în misiuni legate de buna calitate a informatiilor financiare. de exemplu. dacã nu existã decât o singurã misiune de audit legal (statutar) care cuprinde obiective cunoscute si care se realizeazã potrivit Standardelor Internationale de . · Auditorul contractual efectueazã o misiune în cadrul unui contract cu entitatea auditatã prin care aceasta (o întreprindere.optional – in toate celelalte cazuri. Auditorul extern(financiar) este o persoana fizica ori juridica care isi exercita prerogativele în baza unui contract cu întreprinderea: · Entitatea in anumite conditii(prevazute de lege) este obligata sã încredinteze unui specialist competent si independent o misiune de audit financiar care conduce la certificarea situatiilor financiare . o institutie publicã. un minister etc. termenii si conditiile de realizare fiind prevãzute în contract. -auditorul extern. o bancã la acordarea unui împrumut etc. audit al metodelor de evaluare a stocurilor etc. elaborarea si implementarea procedurilor de control intern. Orice entitate economica care opteaza pentru auditul financiar este obligata sa-si organizeze auditul intern. salariat al entitãtii auditate. Auditorul extern(financiar) : obligatoriu -daca entitatea indeplineste conditiile legale care prevad expres aceasta(statutar) . · Întreprinderea are nevoie de opinia unui auditor a cãrui semnãturã se bucurã de un prestigiu particular.Executa misiuni la cerere cu obiective prestabilite “check list” in vederea exprimarii a unei opinii independente si profesionale.respectiv angajat prin contract. auditorul intern se ocupã din ce în ce mai mult de misiuni de audit operational. astãzi. · Auditorul contractual detine o competentã mai bine adaptatã la o misiune foarte precisã (de exemplu.

continuitatea exploatãrii si solvabilitatea firmei. . -scopul examinãrii: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelã. La originea misiunilor contractuale stau patru motivatii: Elementele de bazã ale conceptului de audit statutar sunt: -profesionistul competent si independent care poate fi o persoanã fizicã sau o persoanã juridicã. prin oferirea unei asigurãri referitoare la: -cã rapoartele financiare au "acuratete". . în totalitatea lor: bilant. existã un numãr nelimitat de misiuni de audit contractual.comportamentul responsabil al firmei fatã de problemele legate de mediu si problemele sociale. . . clarã si completã a pozitiei financiare (patrimoniului). în mod inevitabil. 3. . de regulã experti contabili. -criteriul de calitate în functie de care se face examinarea si se exprimã opinia îl constituie standardele (normele) de audit si standardele (normele) contabile. în functie de referentialul contabil aplicabil. cont de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare. Tertii se asteaptã ca auditorul statutar sã protejeze interesele lor .respectarea de cãtre firmã a obligatiilor sale legale. realizate de specialisti.acuratetea declaratiilor financiare.Audit. Directivele contabile europene – admit . -obiectul examinãrii efectuatã de profesionistul contabil îl constituie situatiile financiare ale entitãtii. a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditatã. natura discutabilã a multor cifre contabile.cã declaratiile financiare intrã în responsabilitatea auditorului. . .existenta unor fraude.

Auditorii trebuie sã testeze punctele de vedere ale conducerii cu privire la continuitate si solvabilitate.conducerea poartã responsabilitatea modului în care au fost întocmite situatiile financiare. respectiv.În legãturã cu aceasta subliniem urmatoarele: -conducerea întreprinderii se aflã în cea mai bunã pozitie sã cunoascã afacerile firmei. . deci.Analiza modului în care nevoile si asteptãrile publicului sunt rezonabile conduce la urmãtoarele concluzii: 3. dupã pãrerea lor. -auditorii au servicii foarte bine distinse în legãturã cu situatiile financiare. Auditorii trebuie sã sesizeze aspecte care ar ameninta continuitatea exploatãrii. Acceptarea bazei de continuitate în exploatare implicã solvabilitatea. iar banii actionarilor si creditorilor pot fi salvati. Pentru aceasta.1. dacã problemele au fost identificate la timp. Acuratetea declaratiilor financiare Utilizatorii informatiilor financiare se asteaptã ca un raport de audit fãrã rezerve sã garanteze acuratetea declaratiilor financiare. O întreprindere poate rãmâne activã.2. dacã la momentul întocmirii bilantului pozitia firmei era de asa naturã încât sã-si poatã îndeplini responsabilitãtile asa cum era prevãzut. Responsabilitatea conducerii este continuã. Continuitatea exploatãrii. rapoartele financiare au fost pregãtite în conformitate cu reglementãrile si dacã asigurã o imagine corectã si realã. ea este cea care hotãrãste asupra tratamentului contabil care urmeazã sã fie aplicat si practicile de declarare adoptate în situatiile financiare. în timp ce opinia auditorului se bazeazã pe o situatie vãzutã la un moment dat. raportul de audit trebuie sã continã opinia auditorului asupra solvabilitãtii. în cazul în care situatiile financiare au fost elaborate pe baza continuitãtii în exploatare. sã-i mentinã performantele si sã se ocupe de conturi. auditorii trebuie sã fie independenti fatã de situatiile financiare respective: sã nu fi participat în vreun fel la elaborarea lor (fie chiar si sub formã de consultanti) si sã fie separati de conducere (sã nu existe nici un fel de legãturã). ei stabilesc dacã. 3. solvabilitatea firmei Tertii se asteaptã ca raportul auditorului statutar sã garanteze soliditatea unei firme.

cu detectarea unei fraude. · afecteze continuitatea functionãrii' · conducã la refuzul de a face certificarea conturilor sau la exprimarea de rezerve". în opinia ei. dacã. ca parte a rolului de conducere pe care îl au. în cazul în care auditorul raporteazã cã firma îsi mentine continuitatea. Auditorii trebuie sã fie atenti la modul în care prezintã public orice îndoialã. sã desfãsoare si sã evalueze activitatea de audit. aproape întotdeauna. sã fie depistate declaratiile. pe care ar putea sã o aibã. Auditorii trebuie sã testeze punctele de vedere ale conducerii cu privire la continuitate si solvabilitate.3. tertii se asteaptã ca posibilitãtile de fraudã sã fie minimalizate. astfel încât sã poatã spera. e posibil ca a doua zi banca sã nu-i mai dea credite. cãderea unei bãnci). Existenta unei fraude Auditul a fost asociat. este rezonabil ca aceasta sã declare public. Conducerea trebuie sã ia mãsuri de organizare si mentinere a sistemelor de control intern care sã micsoreze sansele de fraudã. Responsabilitatea conducerii este continuã. conducerea sunt cei care au prima si cea mai mare responsabilitate în detectarea fraudelor. Continuitatea unei firme depinde si de faptul cã lumea nu stie cã existã îndoieli în ceea ce priveste statutul de continuitate al firmei respective (de exemplu. sunt disponibile resursele. în mod rezonabil. cu privire la continuitate. dat fiind mediul comercial în care opereazã firma. de aceea. aratã cã auditorul statutar al unei întreprinderi "are datoria sã raporteze cu promptitudine autoritãtilor competente orice fapt sau decizie referitoare la întreprinderea respectivã. Responsabilitatea auditorului este sã planifice. dacã banca va continua sã-i acorde credite. care este posibil sã: · constituie o încãlcare gravã a legilor. 3. Trebuie fãcute urmãtoarele remarci: Managerii. Auditorii statutari trebuie sã confirme in raportul de audit cã existã astfel de control intern si sã spunã dacã el functioneazã. în timp ce opinia auditorului se bazeazã pe o situatie vãzutã la un moment dat. Directiva 95/26/EC. adoptatã în iunie 1995. În concluzie. . neregulilor si erorilor.Conducerea nu poate garanta continuitatea soliditãtii financiare a firmei.

5. Auditul intern al unei entitãti se referã la controlul existentei si aplicãrii procedurilor din entitatea respectivã si se realizeazã prin compartimente distincte care fac parte din structura si sistemul de control intern al acelei entitãti. Respectarea de cãtre firmã a obligatiilor legale Este unanim împãrtãsitã ideea cã este de datoria auditorului sã depisteze încãlcãri ale legii companiilor sau ale statutului. auditorul trebuie sã confirme aceste lucru. conditii de calitate noi. astfel cã nu mai este asiguratã validitatea procedurii respective (exemplu. Conducerea firmei trebuie sã asigure cã rapoartele financiare reflectã implicatiile financiare ale actelor ilegale detectate (dacã se aprecicizã a fi importante). sanctiuni comerciale. de o manierã generalã.4. imaginea fidelã este un concept ce nu poate fi disociat de regularitatea si sinceritatea contabilitãtii. . Comportamentul responsabil fatã de problemele sociale si de mediu Se asteaptã de la auditor sã se pronunte cu privire la comportamentul social si de mediu al firmei (respectarea mediului fizic.Trebuie sa aiba in vedere: · abuzul de prerogative din partea anumitor persoane. 3. · posibilitatea de a "scãpa" controalelor interne. Conceptul de imagine fidelã Notiunea de imagine fidelã în audit nu este clar definitã. practicilor de ocupare a locurilor de muncã. · posibilitatea ocultã între mai multe persoane de a prejudicia patrimoniul întreprinderii. Relatia control intern . cerute la receptionarea unor bunuri inexistente la data elaborãrii procedurii). însã. nu se poate pretinde auditorului sã raporteze aspecte care nu tin de competenta sa. Distinctia audit statutar (legal).audit intern Controlul intern al unei entitãti se referã la totalitatea procedurilor si la realizarea lui participã întreg personalul entitãtii respective.). 3. în acelasi timp. politici de dezvoltare etc. el poate fi realizat si de firme specializate de audit. ca urmare a schimbãrii conditiilor avute initial în vedere. · posibilitatea ca unele proceduri sã devinã inadecvate.6. 6.4.3. CAPITOLUL II IMAGINEA FIDELÃ 1. audit contractual Auditul statutar (legal) se înscrie prin definitie într-un cadru stabilit de lege si îsi are originea în legea societãtilor comerciale.

Forme de exprimare a imaginii fidele Obiectivul auditãrii situatiilor financiare este sã permitã auditorului sã exprime o opinie conform cãreia situatiile financiare au fost stabilite. -principiul necompensãrii . 2.potrivit cãruia elementele de activ si de pasiv trebuie sã fie evaluate si înregistrate în contabilitate separat. tinând cont de deprecierile. respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor.reglementãrile contabile române prevãd. cã pentru a da o imagine fidelã patrimoniului. SINCERITATEA presupune aplicarea cu bunã credintã a regulilor si procedurilor contabile. -principiul permanentei metodelor . auditorul va folosi una din urmãtoarele douã formule.care presupune delimitarea în timp a veniturilor si cheltuielilor aferente activitãtii unitãtii patrimoniale pe mãsura angajãrii acestora si trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se referã.care conduce la continuitatea aplicãrii regulilor si normelor privind evaluarea. precum si între veniturile si cheltuielile din contul de rezultate. prudenta presupune o apreciere rezonabilã a faptelor în scopul evitãrii riscului de a transfera în viitor incertitudini prezente susceptibile de a greva patrimoniul si rezultatele financiare ale întreprinderii. nefiind admisã compensarea între posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului. nu este admisã supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor. asigurând comparabilitatea în timp a informatiilor contabile. -principiul intangibilitãtii bilantului de deschidere a unui exercitiu care trebuie sã corespundã cu bilantul de închidere a exercitiului precedent. -principiul continuitãtii activitãtii .principiul prudentei. riscurile si pierderile posibile generate de desfãsurarea activitãtii exercitiului curent sau anterior. în functie de cunoasterea pe care responsabilii conturilor trebuie sã o aibã despre realitatea si importanta operatiilor. înregistrarea în contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor. Potrivit acestui principiu. deci la principiile contabile general admise. -principiul independentei exercitiului . care sunt echivalente: . cum sunt: . de altfel. Pentru a exprima aceastã opinie. situatiei financiare si rezultatelor obtinute trebuie respectate regulile privind evaluarea patrimoniului si celelalte norme si principii contabile. evenimentelor si situatiilor din întreprindere.REGULARITATEA presupune conformitate la regulile si procedurile contabile.potrivit cãruia se presupune cã unitatea patrimonialã îsi continuã în mod normal activitatea. sub toate aspectele lor semnificative. în conformitate cu un sistem contabil de referintã identificat.

Termenul de "operatii" cuprinde toate drepturile si activele întreprinderii cât si toate obligatiile si pasivele sale si. Criterii de apreciere a imaginii fidele Pentru a putea sã se pronunte cu privire la imaginea fidelã. auditorul trebuie sã se asigure cã urmãtoarele 6 criterii au fost respectate cu ocazia elaborãrii situatiilor financiare: · Exhaustivitatea (integralitatea): toate operatiile care privesc întreprinderea sunt înregistrate în contabilitate. · Realitatea: criteriul realitãtii operatiilor presupune cã toate elementele materiale din scripte corespund cu cele identificabile fizic si cã toate elementele de activ. deci criteriul corectei evaluãri. aritmetic exacte. "prezintã în mod sincer. . · Corecta înregistrare în contabilitate si prezentare în situatiile financiare a operatiilor presupune cã aceste operatii trebuie: . .sã fie corect totalizate. în toate aspectele lor semnificative". criteriul corectei prezentãri în conturile anuale. . urmãrindu-se deci respectarea independentei exercitiilor.sã fie contabilizate în conturile corespunzãtoare. centralizate. de venituri sau de cheltuieli reflectã valori reale si nu fictive sau care nu privesc întreprinderea în cauzã. astfel încât sã li se asigure o prezentare în conturile anuale conformã cu regulile în vigoare."dau o imagine fidelã". urmãrindu-se respectarea tuturor regulilor si principiilor contabile. criteriul perioadei corecte. Credibilitate. Relevanta. toate informatiile prezentate prin situatiile financiare trebuie sã poatã fi justificate si verificate. situatiei financiare sau rezultatului financiar al întreprinderii respective. Inteligibilitate. precum si a metodelor de evaluare. . .sã fie corect evaluate. . . de o manierã generalã. adicã sumele sã fie bine determinate. de pasiv. altfel spus.sã fie contabilizate în perioada corespunzãtoare. orice eveniment sau decizie care antreneazã o modificare a patrimoniului. 3. deci criteriul corectei imputãri.

2.Auditul financiar sub raport juridic Sub aspect juridic auditul cunoaste doua forme: 1.Auditul legal (statutar) . Riscurile în audit Schematic. adicã cele care sunt susceptibile teoretic de a se produce dacã nici un control nu este exercitat pentru a le preveni sau pentru a detecta si corecta erorile care ar putea sã se producã. adicã acele riscuri potentiale împotriva cãrora întreprinderea nu dispune de mijloace pentru a le limita.Obiectivele auditului financiar Sunt: . f. . c. . b.profesionalism. când astfel de mijloace lipsesc. aceste criterii se prezintã astfel: Controlul obiectivelor în cadrul unui audit este planificat în functie de factorii de risc si de importanta relativã a acestora. Riscurile potentiale.incredere. e. d.Standardele tehnice. .Obiectivitate. Pentru realizarea acestor obiective trebuie sa se respecte urmatoarele principii: a. 5.credibilitate . care diferã de la întreprindere la întreprindere.Conduita profesionala. existã o mare probabilitate ca anumite erori sã se producã fãrã sã fie detectate sau corectate de cãtre întreprindere. Riscurile posibile. .Integritatea auditorilor.calitatea serviciilor.4. CAPITOLUL III RISCURILE ÎN AUDIT.Confidentialitate.Auditul contractual. . . aceste riscuri sunt comune tuturor întreprinderilor.Competenta profesionala si atentie cuvenita. PRAGUL DE SEMNIFICATIE 1.

Pe parcursul exercitãrii misiunii sale, auditorul cautã sã identifice riscurile posibile în scopul adaptãrii controlului si evaluãrii incidentei erorilor asupra situatiilor financiare. Într-o întreprindere, auditorul se confruntã, de regulã, cu urmãtoarele categorii de riscuri: a) Riscuri generale specifice întreprinderii - sunt riscuri de naturã sã influenteze ansamblul operatiilor întreprinderii. Pentru a controla o întreprindere, auditorul trebuie sã identifice deci caracteristicile proprii care o disting de celelalte; pentru aceasta sunt cercetate si analizate informatiile urmãtoare: · activitatea întreprinderii si sectorul din care face parte;este esential sã se stie: - obiectul de activitate al întreprinderii (productie, prestãri, comert etc.) cãci problemele de evaluare, de exemplu, nu sunt absolut identice; - dacã întreprinderea face parte dintr-un sector în plinã expansiune sau în declin (riscurile de încetare a activitãtii fiind diferite); - dacã existã reglementãri speciale ale sectorului (aprovizionare, vânzãri, finantãri, formare preturi etc.). Organizarea si structura întreprinderii: problemele de control se pun diferit atunci când: - o întreprindere face parte dintr-un grup, fatã de una neintegratã; - toate activitãtile sunt concentrate sau sunt dispersate în mai multe localitãti; - organigrama întreprinderii este bine stabilitã sau responsabilitãtile sunt defectuos stabilite etc.; Politicile generale ale întreprinderii: - financiare; - comerciale; - sociale. Perspectivele de dezvoltare ale întreprinderii: de exemplu, dacã întreprinderea prevede o dezvoltare rapidã, auditorul trebuie sã acorde atentie mijloacelor materiale si

financiare necesare acestui program, iar dacã perspectivele întreprinderii sunt pesimiste, auditorul va acorda atentie aspectelor legate de continuitatea activitãtii; Organizarea administrativã si contabilã: - existenta unui sistem informatic; - existenta unei proceduri administrative si contabile; - existenta unui sistem de control bugetar; - existenta unui sistem de control intern influenteazã modul de organizare si eficienta controlului propriu al auditorului. Politicile contabile ale întreprinderii: chiar înainte de a aborda controlul sãu, auditorul trebuie sã se asigure de: - principiile contabile aplicate; fundamentarea alegerii acestora, cel putin pentru posturile principale sau punctele caracteristice ale activitãtii. Informatiile de mai sus permit aprecieri cu privire la riscurile generale urmãtoare: - riscuri legate de situatia economicã a întreprinderii (elemente susceptibile de a pune în discutie continuitatea activitãtii, de exemplu); - riscuri legate de organizarea generalã (de exemplu, absenta unor proceduri sau excesul de proceduri); - riscuri legate de atitudinea conducerii (de exemplu, expertul va acorda o anumitã atentie în control atunci când conducerea manifestã preocupãri cu predilectie pentru productie si comercializare si altã atentie când conducerea e preocupatã de problemele de control intern si de calitatea informatiei financiare). b) Riscuri legate de natura operatiilor tratate. Datele prezentate prin contabilitate pot fi împãrtite în trei categorii, fiecare fiind purtãtoare de riscuri particulare: -date repetitive - sunt cele care rezultã din activitatea obisnuitã a întreprinderii: vânzãri, cumpãrãri, salarii etc.; -date punctuale - sunt complementare celor repetitive, dar sunt puse în evidentã la intervale de timp mai mult sau mai putin regulate ca, de exemplu: inventare fizice, evaluare de sfârsit de exercitiu etc. Acestea sunt purtãtoare de riscuri semnificative

atunci când descoperirea lor nu este fãcutã la timp si deci este necesar ca auditorul sã le cunoascã din timp pentru a-si organiza controalele care se Impun; -date exceptionale - rezultã din operatii sau decizii care derivã din activitãti curente: reevaluãri, fuziuni, restructurãri. c) Riscuri legate de conceptia si functionarea sistemelor. Conceperea sistemelor de descoperire si de tratare a operatiilor trebuie sã permitã prevenirea erorilor sau sã detecteze pe cele care s-au produs pentru a le corija. d) Riscul de nedescoperire cu ocazia auditului; alegerea de cãtre auditor a procedurilor, a întinderii si datei interventiilor antreneazã în mod obligatoriu un anumit nivel de risc, pe care auditorul trebuie sã-l diminueze tot mai mult. ESTE SEMNIFICATIV TOT CEEA CE: MODIFICÃ SENSIBIL PREZENTAREA FINANCIARÃ SAU ADUCE PREJUDICII ÎNTREPRINDERII SAU UNUI TERT Auditorul poate face constatãri semnificative pe tot parcursul exercitiului financiar (supravegherea gestiunii: aprecierea controlului intern si controlul conturilor), cât si în diferitele stadii de pregãtire a conturilor anuale: evaluare, prezentare sau verificare. Astfel: a) Constatãri referitoare la continutul unei evaluãri determinate, din care rezultã: - calculul eronat al unor date (de exemplu, un lot a fost înregistrat de douã ori la inventariere); - divergente privind aprecierea evaluãrii unor date (de exemplu, auditorul estimeazã cã provizionul aferent unei creante trebuia constituit în procent de 90% din valoarea ei si nu de 60% cum a apreciat întreprinderea); - aplicarea unei proceduri contabile neconforme cu principiile contabile (de exemplu, stocurile sunt evaluate la pret de vânzare, sau valoarea de achizitie a unei imobilizãri a fost înregistratã în cheltuieli); b) Constatãri referitoare la prezentarea unui element patrimonial oarecare: 1.Riscul de audit se divide în 3 componente: riscul inerent, riscul legat de control si riscul de nedescoperire.

auditorul este necesar sã se preocupe de a cuantifica aceste consecinte asupra situatiilor financiare. echipamentelor. cele mai multe constatãri semnificative se pot referi direct sau indirect la un post bilantier si/sau al unui cont de exploatare. _ înregistrarea unor operatiuni neobisnuite si complexe. contractele de distributie exclusivã a produselor unei întreprinderi pot fi contestate de o serie de actiuni de nulitate).a) Riscul inerent constã în posibilitatea ca soldul unui cont sau cã o categorie de operatiuni sã comporte erori semnificative. Este necesar a se face deosebire între constatãrile ale cãror consecinte pot fi cuantificate si între acelea ale cãror consecinte sunt nedeterminate. eventualele schimbãri intervenite în cursul exercitiului la nivelul conducerii. Pentru a evalua riscul inerent. evolutia cererii si practicile contabile. În unele cazuri consecinta este totusi nedeterminatã. izolate sau împreunã cu erorile din alte conturi sau categorii de operatiuni. sau chiar a unei informatii înscrisã în anexele la situatiile financiare. _ situatii financiare care pot sã continã anomalii: conturi continând ajustãri privind exercitiile anterioare sau estimãri. _ vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnãri. sau un cont de profit si pierdere. fãrã ca aceasta sã aibã vreun efect direct asupra situatiilor financiare. datoritã unui control intern insuficient. _ natura activitãtilor desfãsurate de întreprindere (uzura moralã a tehnologiei. pentru cã auditorul nu dispune de informatia necesarã sau pentru cã constatãrile pe care le-a fãcut au o influentã asupra situatiei generale a întreprinderii. auditorul recurge la judecãti profesionale bazate pe evaluarea unor factori ca: _ experienta si cunostintele cadrelor de conducere. . inovatii tehnologice. Din practicã. prin natura lor sau din cauza conjuncturilor. produselor si serviciilor. _ factori influentând sectorul din care face parte întreprinderea: conditii economice si concurenti ale. _ presiuni exercitate asupra conducerii si alte împrejurãri de naturã a incita la prezentarea unor situatii financiare inexacte (numãr mare de întreprinderi falite în sectorul de activitate). Pe cât posibil. mai ales la sfârsitul exercitiului. structuri neadecvate). a constatãrilor fãcute sau cel putin sã fixeze limita maximã a acestor consecinte. Poate fi vorba: fie de constatãri de naturã juridicã (de exemplu.

diferenta dintre un profit net de 499 mii lei si unul de 500 mii lei nu pare sã influenteze evaluarea unei societãti comerciale. c) Riscul de nedescoperire -constã în faptul cã controalele declansate de auditori nu reusesc sã descopere o eroare semnificativã în soldul unui cont sau într-o categorie de operatiuni. nici descoperitã si corectatã prin sistemul contabil si de control intern utilizate. Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utilizate diferite elemente de referintã: capitalurile proprii.nivelul. 2. cât si imaginea fidelã a rezultatului.constã în faptul cã o eroare semnificativã în cont sau într-o categorie de operatiuni. a situatiei financiare si a patrimoniului întreprinderii. rezultatul net. Ca urmare. izolatã sau împreunã cu alte solduri de cont sau categorii de operatiuni. -evitarea lucrãrilor inutile. De exemplu.b) Riscul legat de control . La începutul misiunii. izolatã sau împreunã cu alte solduri sau categorii de operatiuni. o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare. -evolutia importantã de la un an la altul a unor posturi. Definirea pragului de semnificatie permite auditorului încã de la începutul activitãtii (misiunii) sale sã aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sã continã erori sau inexactitãti semnificative. stabilirea unor praguri de semnificatie permite: -orientarea mai bunã si planificarea misiunii. mãrimea unei sume peste care auditorul considerã cã o eroare. Pragul de semnificatie Prag de semnificatie . . în timp ce douã cifre alternative de 250 mii lei si 500 mii lei par sã fie substantial diferite si probabil vor duce la o evaluare destul de diferitã a societãtii. nu este nici prevenitã. iar la sfârsitul misiunii sã aprecieze dacã anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sã fie corectate în cadrul exercitiu lui. statutare sau contractuale. -justificarea deciziilor referitoare la opinia emisã. cifra de afaceri etc. stabilirea unui prag global de semnificatie este necesar pentru a determina domeniile si sistemele semnificative. Unele circumstante particulare trebuie avute în vedere la determinarea pragului de semnificatie: -existenta unor prevederi legale. în scopul de a putea emite o opinie fãrã rezerve.

fie asupra modalitãtii de prezentare a bilantului contabil. atunci aceste constatãri pot fi considerate semnificative. Constatãrile fãcute de auditor pot fi semnificative în raport cu elementele care pot avea o influentã. rezultatul net. cifra de afaceri etc. Aceasta este cea mai simplã bazã. a. capacitatea de autofinantare etc.1. 5. Auditorul va aprecia. asa cum prevãd standardele de audit: capitalurile proprii. regruparea elementelor exceptionale (profit si pierdere exceptionale sau cele aferente exercitiilor anterioare etc.2. determinarea pragurilor de semnificatie se face tinând seama cã un element nu este semnificativ decât în raport cu un altul. fie asupra rezultatului exercitiului. în aceastã situatie. În practicã. Influenta asupra bazei de referintã. În functie de constatãrile fãcute. Dupã ce a fost examinat ansamblul constatãrilor fãcute. denumit bazã de referintã. care poate fi. dorim sã sugerãm auditorilor o metodã de abordare a dificilei probleme a aprecierii caracterului semnificativ al constatãri lor fãcute. mai putin rezultatul exceptional. se poate considera cã în cazul când constatãrile fãcute sunt mai mari decât 10% din rezultatul net. bazele de referintã pot fi diferite.). a. tinând seama de circumstantele proprii fiecãrui caz în parte.-capitaluri proprii sau rezultate anormale. Referitor la elementele având o influentã asupra rezultatului exercitiului Baza de referintã retinutã va fi în general rezultatul net al exercitiului. unele corective pentru a putea considera rezultatul de referintã ca normal: -mai întâi. de pildã: rezultatul exploatãrii. adesea. auditorul determinã influenta pe care acestea o pot avea asupra unor mãrimi de referintã.1. alegerea unei alte baze de referintã care sã reprezinte mai bine activitatea întreprinderii. Notiunea de prag de semnificatie poate fi stabilitã în valori absolute sau în valori relative. Testul de semnificatie În cele ce urmeazã. Referitor la elementele având o influentã asupra modalitãtii de prezentare a bilantului contabil . astfel: a. adicã având o influentã semnificativã asupra rezultatului exercitiului. dar este necesar sã i se aducã. În marea majoritate a cazurilor.

-caracteristicile elementelor considerate semnificative. Conturile anuale furnizeazã informatii necesare diversilor utilizatori si în mod deosebit actionarilor/asociatilor. b. creditorilor (actuali si potentiali) si personalului. b. dacã douã conturi de bancã. conjunctura economicã. în primul rând. pentru analistii financiari.2. Printre alti principali utilizatori se pot mentiona clientii. . postul incorect modificat. valoare adãugatã. b. nu va trebui aplicat automat. atunci acea constatare este consideratã semnificativã. Baza de referintã va fi. climatul social. indicator) sau în componenta unor date financiare în mod curent utilizate: fond de rulment.l. Bazele de referintã nu sunt toate de aceeasi importantã sau greutate: o constatare poate fi semnificativã atunci când intrã în calculul unui ratio (ratã. unul creditor si altul debitor sunt compensate. de exemplu. Elementele specifice pragului de semnificatie Pragul de semnificatie determinat ca mai înainte nu poate avea decât o importantã generalã. -caracteristicile întreprinderii. conditioneazã existenta unor elemente la fel de variate ca si legislatia în vigoare. deci.Constatãrile de acest fel sunt cele care rezultã. sunt numeroase. analistii financiari. precum si autoritãtile fiscale si administrative. în functie de necesitãtile utilizatorilor. Elementele semnificative nu sunt obligatoriu aceleasi. se poate aprecia cã dacã o constatare privind erori sau inexactitãti în prezentarea bilantului contabil modifica baza de referinta cu mai mult de 10%. statisticienii. Este necesar a se lua în considerare factorii proprii fiecãrui caz în parte. ratio de trezorerie etc. de exemplu. care pot fi grupati în trei categorii: -necesitãtile utilizatorilor situatiilor financiare. administratia fiscalã sau membrii consiliului de administratie. situatia politicã etc. De exemplu: -mediul social economic în care functioneazã întreprinderea. Necesitãtile utilizatorilor situatiilor financiare Pragul de semnificatie este stabilit. dintr-o încadrare inexactã a conturilor sau dintr-o compensare nejustificatã între posturile debitoare si cele creditoare. de exemplu. sau concurenta. Caracteristicile întreprinderii Caracteristicile întreprinderii susceptibile sã reprezinte un element semnificativ sau nu. De regulã. importanta acestei compensãri va fi stabilitã prin compararea cu totalul posturilor respective. Dar opinia exprimatã de auditor se adreseazã tuturor si trebuie sã aibã aceeasi valoare pentru toti. economistii.

cu cât ea se raporteazã la un element care modificã mai sensibil evolutia principalelor valori financiare. în aceastã situatie. În acest caz. reprezentând 4% din rezultatul net. auditorul elaboreazã lista recapitulativã a constatãrilor fãcute în cursul sondajelor si verificãrilor sale. tinând seama de gradul de aproximare cu care este determinat acest ultim element. -evolutia întreprinderii în timp. În cazul marilor întreprinderi.-sectorul de activitate (si metodele contabile care-i sunt proprii). luate separat. elementul în sine nu era semnificativ. În cazul foarte frecvent când întreprinderea procedeazã la rectificãrile sugerate de auditor. Poate reliefa o tendintã de mãrire sau de micsorare a elementului. Fiind vorba de stabilirea efectului relativ al diferitelor constatãri. Astfel. Consecintele pragului de semnificatie La sfârsitul misiunii. îndreptãtit sã stabileascã un procent mai mic. Cumulul mai multor elemente. procentul de 10% din rezultatul net poate apãrea uneori prea ridicat. semnificatia relativã a acestora pare a fi un criteriu fãrã valoare. întrucât conduce la sume considerabile în valori absolute. dar devine semnificativ având în vedere evolutia sa. b. în cazul creantelor dubioase. acesta va putea acorda o certificare fãrã rezerve. Cumulul mai multor elemente nesemnificative. Evolutia elementului. În acest fel. Certificare: . Se poate prevedea substituirea acesteia cu alte mãrimi care -dimensiunea întreprinderii. inclusiv a examinãrii diverselor obiective privind întreprinderea auditatã. poate conduce la stabilirea diferitã a importantei lor. Comparabilitatea datelor din conturile anuale este unul din principiile fundamentale ale contabilitãtii. Caracteristicile elementelor considerate semnificative Sensibilitatea. Un element este considerat "sensibil" atunci cind o mica variatie a acestui element antreneazã o mare modificare în aprecierea situatiilor financiare. în timp ce o eroare de 1 % asupra total ului unui provizion poate fi fãrã importantã. Analiza financiarã se efectueazã întotdeauna pe mai multi ani si tendinta trecutã ca si prevederile sunt factori importanti în evolutia întreprinderii. neprovizionate. c. Se poate deci avea în vedere cã o constatare va fi cu atât mai importantã. Rezultatul net este o bazã de referintã medie.3. efectul cumulat este mai determinant decât cel al fiecãruia dintre ele luat izolat. Analizele fãcute au demonstrat cã desfãsurarea actiunii a fost sensibilã la diferenta dintre tendintele prevãzute si cifrele reale. este necesar sã se examineze dacã si în perioadele precedente nu a existat tendinta de a subevalua sistematic provizioanele ce se impuneau a fi fãcute. Importanta unei erori nu are aceleasi urmãri pentru un element determinat prin apreciere fatã de un post unde exactitatea se impune: o diferentã în minus la casã este totdeauna importantã. Auditorul poate fi.

clarã si completã a patrimoniului. fatã de 800 lei).000 x 16%) = 16.în cazul în care constatãrile sale nu au un caracter semnificativ. auditorul.000 lei 800 lei 400+1.000 Niciuna din erori (400 mii lei si 1. Tinând seama cã pragul de semnificatie a fost stabilit luând ca bazã de referintã profitul net.000 lei plus 800 lei egal 1.(2. .000 lei Capitaluri proprii 70.8% din rezultatul net ..600 Cifra de afaceri 200.600) . una singurã este superioarã pragului determinat pentru stocuri (1. auditorul va refuza certificarea regularitãtii si sinceritãtii conturilor anuale.000 lei 1000 lei Cumulat 1800 lei 2. el va consemna în raportul sãu cã nu este în mãsurã sã emitã o opinie.800 lei). Dacã auditorul considerã cã întreprinderea nu i-a pus la dispozitie sau nu i-a putut furniza elemente suficiente pentru a-i permite sã stabileascã concluziile sale. Datele Pragurile de Erori constatate semnificatie Bilant total 460.certificare cu rezerve.000 lei Rezultatul net 10.atunci când constatãrile au un caracter semnificativ. -imposibilitatea certificãrii. auditorul va acorda o certificare a regularitãtii si a sinceritãtii conturilor anuale fãrã rezerve. cealaltã eroare nu poate fi înlãturatã întrucât cumulul celor douã erori este superior pragului global.600 mii lei) nu este superioarã pragului de semnificatie global (1.000 lei Stocuri 60. dacã este posibil. influenta pe care aceastã corectie o va avea asupra conturilor anuale. dupã caz.refuzul de certificare. într-o modalitate care sã precizeze elementele care fac obiectul rezervei sale si cum aceste elemente pot fi corijate si. Apare în toate cazurile în care regularitatea si sinceritatea contabilitãtii si a conturilor anuale nu prezintã o imagine fidelã. . Aceastã posibilitate presupune cã auditorul este în mãsurã sã determine rubricile si posturi'le din situatiile financiare la care face referire rezerva sa. Exemplificarea modului de interpretare a pragului de semnificatie (400 + 1.600 lei minus 25 %. a situatiei financiare si a rezultatelor. Raportul va indica deci. Incidentele asupra cifrelor caracteristice sunt: d. incidenta erorilor constatate asupra datelor de mai sus se va determina prin corectarea acestor erori cu procentul de impozit pe profit (16%). va fi determinat sã adopte una din solutiile urmãtoare: . Dacã rezervele sunt prea numeroase.

70. Fixarea valorii preliminare a pragului de semnificatie.000 (400 + 1600) – (2000x 16%) = 2.10. planificarea initialã a auditului prin care s-a prevãzut realizarea unor proceduri destul de largi pentru a acoperi toate riscurile semnificative potentiale. întrucât în acest domeniu judecata profesionalã este total de neînlocuit. De asemenea. O metodã analiticã de calcul si estimare a pragului de semnificatie Se disting douã faze si 5 etape necesare estimãrii pragului de semnificatie pe baza analizei domeniilor semnificati ve prezentate anterior. Stabilirea elementelor semnificative si a pragului de semnificatie este lãsatã de aceste standarde la aprecierea auditorului.000 e.8% din stocuri. din partea întregii echipe de auditori. d. b. O concluzie preliminarã privind pragul de semnificatie Dacã despre regularitatea si sinceritatea contabilitãtii si a conturilor anuale toti profesionistii sunt de acord în aplicarea lor.000 x 16%) = 2. datoritã numãrului foarte mare de factori de luat în considerare si a subiectivitãtii importantei lor relative. în care se disting trei etape: c. Estimarea valorii cumulate (combinate) a prezentãrilor eronate.Ca si în cazul elementelor semnificative si a pragului de semnificatie. . Faza de evaluare a rezultatelor. 5. Estimarea valorii totale a prezentãri lor eronate din segment. Repartizarea valorii preliminare a pragului de semnificatie. Faza de planificare a profunzimii testelor cu douã etape: a. concentrarea atentiei spre elementele neprevãzute care pot determina modificarea pragurilor de semnificatie.4% din capitalurile proprii .600) . inclusiv pragurile de semnificatie stabilite.(2. 60. necesitã în cursul misiunii. standardele de audit nu dau o estimare monetarã procentualã sau absolutã si nu indicã o metodã matematicã universal aplicabilã. divergentele de apreciere individuale sunt uneori profunde si suscitã multe dezbateri la toate nivelurile.000 (400 + 1.2.

sub 5% este presupus a fi nesemnificativ. d.8% din stocuri .000 În concluzie. care depãsesc 10%. valoarea combinatã a erorilor de prezentare în bilantul contabil ar trebui mai întâi determinate pentru activele circulante(5-10%).pentru datoriile pe termen scurt (5-10%) si pentru total activ bilantier (3-6%). Fixarea valorii preliminare a pragului de semnificatie Pe bazã de rationament profesional se considerã cã: Cumulul erorilor de prezentare în situatiile financiare. b.000 x 16%) = 2. auditorul trebuie sã sugereze corectarea postului stocuri pentru a putea certifica fãrã rezerve conturile anuale. între 5% si 10% se impune utilizarea rationamentului profesional. Limitele de 5% si 10% se aplicã la o bazã de referintã adecvatã. o bilantul contabil. Compararea estimãrii valorii cumulate cu valoarea preliminarã sau revizuitã a pragului de semnificatie. Estimarea valorilor totale a prezentãrilor eronate din segment. se recomandã urmãtoarele baze de referintã: o profitul net de exploatare 5-10%. Estimarea valorii cumulate (combinate) a prezentãrilor eronate.600) . este considerat semnificativ.repartizarea valorii preliminare a pragului de semnificatie pe segmente(eroare tolerabila).e. tinând seama de incidenta asupra rezultatului net si eroarea cumulatã fiind superioarã pragului de semnificatie global. (400 + 1. CAPITOLUL IV NORMELE DE REFERINTÃ ÎN AUDIT Valoarea cumulatã a erorilor Eroare tolerabilã . c.(2. pentru a stabili dacã erorile au caracter semnificativ. Când auditorul aplicã procedurile de audit pentru fiecare segment al auditului. în care se consemneazã toate erorile sau inexactitãtile constante. a. în absenta unor factori calitativi de inf1uentã. 60. el tine un document de lucru.

SIC sau IFRIC. alte referinte contabile bine precizate si recunoscute. Pentru multi utilizatori aceste situatii financiare constituie singura sursã de informatii complementare care sã le satisfacã nevoile. Standardele Internationale de Contabilitate (lAS). 1. Acestea pot fi: . standarde sau norme contabile nationale. Normele contabile. Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF (Fundatia Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate) si sunt denumite generic Standardele Internationale de Raportare Financiarã (IFRS) care cuprind: Standardele Internationale de Raportare Financiarã emise de IASB (IFRS). Cei care controleazã sunt prevãzuti prin legislatia fiecãrei tãri (auditori. 2. cenzori) si au ca referintã in activitatea lor normele contabile. Situatiile financiare sunt destinate sã satisfacã nevoile comune de informatii ale unei game largi de utilizatori.În auditul situatiilor financiare ale unei entitãti sunt folosite douã categorii de norme de referintã: norme contabile si norme de audit. organisme de interes public. Standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC. Alte documente emise de IASB. de regulã. 1 din Legea Contabilitãtii. Normele de audit Normele (standardele) de audit reprezintã un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionalã la care se referã auditorul pentru calificarea muncii sale. aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare. Entitãtile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevãzute la art. controleazã si utilizeazã situatiile financiare. Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc. autonome. Aceste situatii financiare trebuie sã fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referintele urmãtoare: standarde internationale de raportare financiarã. Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitãtii care sunt.

Standardele Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru Standarde de Audit si Asigurãri (IAASB) din cadrul Federatiei Internationale a Contabililor (IFAC). Normele de audit se clasificã în trei categorii.Standardele Internationale de Audit (ISA). ele permit însã si auditorului sã defineascã scopurile pe care le are de atins prin punerea în lucru a celor mai potrivite tehnici. datoriile. care se pot clasa în: · existentã: un activ sau o datorie existã la un moment dat. retinute de cãtre conducerea entitãtii pentru elaborarea situatiilor financiare (conturilor anuale). · evaluare: înregistrarea unui activ sau a unei datorii la valoarea sa de inventar. Asertiune privind situatiile financiare: Ansamblul de criterii. explicite sau nu. CAPITOLUL V TERMINOLOGIA FOLOSITÃ ÎN AUDIT Anomalie: Informatie financiarã deformatã ca urmare a unor erori sau fraude. · apartenentã: tranzactie sau eveniment care priveste întreprinderea în cauzã si care s-a produs în cursul perioadei. acoperind întreaga activitate a auditorului: norme profesionale de lucru. · drepturi si obligatii: un activ sau o datorie se referã la întreprinderea în cauzã la un moment dat. . norme nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate în domeniu. -norme de raportare. · exhaustivitate: toate activele. -norme generale de comportament. Normele de audit permit tertilor sã aibã asigurarea cã opinia auditorului va fi emisã în functie de criterii de calitate omogene. Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE). tranzactiile sau evenimentele au fost înregistrate si toate faptele importante au fost corect prezentate. Practicile Internationale de Audit (IAPS). Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE).

Colaboratori: personal tehnic care participã la un audit sub supravegherea auditorului. Asigurare: satisfactie a profesionistului contabil cu referire la calitatea unei informatii produsã de o persoanã si destinatã sã fie utilizatã de o altã persoanã. controlul si supravegherea operatiunilor realizate de entitate. Documentatie: ansamblu de documente (documente de lucru) pregãtite de profesionistul contabil sau pe care acesta le-a obtinut si pãstrat. salariatã sau un auditor individual. necesare pentru realizarea misiunii sale. Calculul: verificarea exactitãtii aritmetice a documentelor justificative si contabile. Directiune: ansamblul cadrelor si altor persoane care-si asumã responsabilitãti importante în functionarea. profesionistul utilizeazã competentele sale contabile si nu cele de auditor. Control de calitate: politici si proceduri adoptate de cãtre profesionistul contabil în scopul asigurãrii rezonabile cã toate misiunile efectuate sunt realizate conform principiilor fundamentale înscrise în norme.· mãsurare: o operatiune sau un eveniment este înregistrat la valoarea sa de tranzactionare si o încasare sau o cheltuialã se referã la perioada corespunzãtoare. Este de douã feluri: -control asupra operatiilor si solduri lor si control prin proceduri analitice. dupã caz. Deficiente majore: insuficiente ale controlului intern care pot avea repercusiuni semnificative asupra situatiilor financiare. calitate apreciatã în raport de criterii Cabinet de audit: societate sau entitate care oferã servicii de audit cuprinzând. clasatã si descrisã conform referintei contabile aplicabile. în mod spontan sau ca rãspuns la întrebãrile (chestionarele) puse de acesta. Controlul substantiv: proceduri folosite de auditor (interventii proprii) pentru obtinerea de elemente probante. mai multi asociati. în vederea strângerii. clasãrii si sintetizãrii informatiilor financiare. · prezentare si informatii date: o informatie este prezentatã. Domenii si sisteme semnificative: pãrti ale situatiilor financiare si tipuri de operatiuni sau sisteme care trateazã date contabile ce pot avea o incidentã importantã asupra situatiilor financiare în ansamblul lor. Compilare: în cursul unei misiuni de compilare. Declaratii ale directiunii: declaratii fãcute de cãtre directiune profesionistului contabil în cursul unui audit. calendarul si întinderea procedurilor de audit efectuate cât si rezultatul acestor proceduri si concluziile la care ajunge auditorul pornind de la elementele probante . sau efectuarea de calcule distincte. Dosare de lucru: Documente care strâng informatiile referitoare la realizarea auditului: natura.

Eroare: inexactitate involuntarã. Eroare tolerabilã: eroare maximalã într-o populatie selectionatã pe care auditorul poate sã o accepte trãgând concluzii cã rezultatele sondajului au atins obiectivul auditului. . nr. Elemente probante: informatii obtinute de cãtre profesionistul contabil pentru a trage concluzii pe baza cãrora sã-si fondeze opinia. Informatii financiare previzionale: informatii financiare bazate pe ipoteza cã anumite evenimente se vor produce si cã întreprinderea va executa anumite actiuni în viitor. 42/1995 cu modificarile si completãrile ulterioare. altul decât contabilitatea si auditul. de proiectii sau de o combinatie a celor douã. Expert contabil: profesionist contabil abilitat sã exercite profesia contabilã în conditiile fixate prin normele internationale si prin O. 65/1994. Imposibilitatea exprimãrii unei opinii: constatare a auditorului constând în faptul cã o limitare a întinderii lucrãrilor este atât de importantã sau priveste un numãr important de probleme încât el nu a ajuns sã obtinã suficiente elemente probante pentru a putea exprima o opinie asupra situatiilor financiare. care duce la situatii financiare eronate. În consecintã activele sunt evaluate pe baza continuãrii exploatãrii si nu pe baza valorii nete realizabile sau lichidati ve. care sustin situatiile financiare si care se coroboreazã cu informatiile din alte surse. Expert: persoanã sau cabinet care posedã competentele.culese. în circumstante precise. Ipoteza de continuitate a exploatãrii: ipotezã potrivit cãreia întreprinderea va continua activitãtile sale într-un viitor previzibil si ea nu are nici intentia nici nevoia de a depune bilantul sau de a proceda la o reducere semnificativã a activitãtii sale. pentru atingerea obiectivului auditului. Aceste dosare de lucru pot fi pe hârtie. Fraudã: act voluntar comis de una sau mai multe persoane care fac parte din conducere. pe suport informativ sau pe orice alt suport. pe microfilm. Inspectie: operatiune constând în a examina registre contabile. aprobatã prin Legea nr. salariati sau terti. documente sau active fizice. Estimarea contabilã se bazeazã pe rationament fondat pe ultimele informatii (cunoscute sau previzionale) disponibile. cunostintele si o experientã într-un domeniu. Ele pot sã ia forma de previziuni. Estimare contabilã: evaluarea aproximativã a sumei unui post în absenta unei metode de mãsurare precisã. Aceste informatii sunt constituite din documente justificative. aceste norme definesc expertul contabil ca fiind profesionistul abilitat sã revizuiascã si sã aprecieze contabilitatea entitãti lor de care nu este legat printr-un contract de prestari servicii. Întinderea lucrãrilor de audit: diligente apreciate ca necesare.G. continutã în situatiile financiare.

Paragraf de observatii: observatiile au scopul de a atrage atentia cititorului asupra unui element care are un impact semnificativ asupra situatiilor financiare si care face obiectul unei note explicative mai detaliatã. Operatiuni între pãrti legate: transfer de drepturi sau obligatii între pãrti legate. Pãrti legate: pãrtile sunt considerate ca legate dacã una din de are posibilitatea sã exercite un control sau o influentã notabilã asupra celorlalte cu ocazia luãrii unor decizii financiare sau operalionale. calendarului si întinderii lucrãrilor de audit. · conturi sau elemente de conturi specifice sau rubrici dintr-o situatie financiarã. care au un caracter obligatoriu si care se aplicã în realizarea unei misiuni de audit sau de servicii conexe. · respectarea clauzelor contractuale. Previziuni: informatii financiare previzionale elaborate pe bazã de ipoteze referitoare la evenimente viitoare pe care conteazã întreprinderea.Limitarea întinderii lucrãrilor de audit: limitarea câmpului de investigatii ale auditorului. · situatii financiare condensate. Norme nationale de audit: ansamblul de norme de audit stabilite de cãtre un organism profesional competent la nivel national. în mod deliberat sau nu. anexatã. Misiune de audit specialã: misiune de audit distinctã asupra unor informatii financiare privind: · situatii financiare stabilite conform unui referential contabil diferit de Standardele Internationale de Raportare Financiarã sau Normele contabile nationale. Paragraful de observatii poate sã se refere la chestiuni care nu privesc în mod direct situatiile financiare. care sunt contrare legilor si reglementãrilor în vigoare. când calendarul misiunii nu permite auditorului sã controleze inventarul fizic al stocurilor) sau atunci când documentele contabile sunt incomplete sau când auditorul nu este în mãsurã sã punã în lucru procedurile apreciate ca necesare. Nonconformitate: omisiuni sau acte comise de întreprindere. Practici nationale de audit: ansamblul de reguli de audit care nu au valoarea de norme definite de un organism competent la nivel national si care sunt în mod obisnuit aplicate de auditor într-o misiune de audit sau misiuni conexe. Proiectii: informatii financiare prospective bazate pe: . Adãugarea acestui paragraf nu are nici o incidentã asupra opiniei auditorului. uneori impusã de întreprindere. indiferent dacã aceste transferuri fac sau nu obiectul unor transferuri financiare. alteori dictatã de circumstante (de exemplu. Planificare: elaborarea unei strategii generale si prezentarea detaliatã a naturii.

· ipoteze privind evenimente viitoare si actiuni ale conducerii care se pot produce sau nu, de exemplu, demararea unei noi activitãti sau schimbarea radicalã a activitãtilor prezente ale întreprinderii; · combinarea estimãrilor celor mai plauzibile si a ipotezelor. Proceduri convenite: misiune în care un auditor pune în lucru proceduri de audit stabilite de comun acord cu întreprinderea si tertii interesati. Destinatarii raportului trag ei însãsi concluziile din lucrãrile auditorului; acest raport este adresat exclusiv pãrtilor care au convenit procedurile de pus în lucru cãci alte pãrti, care nu cunosc motivele pentru care s-au convenit procedurile, riscã sã interpreteze eronat rezultatele. Referential contabil (referintã contabilã): ansamblul de criterii utilizate pentru pregãtirea situatiilor financiare care se aplicã la toate elementele importante si care se sprijinã pe date si/sau piese justificative. Risc de audit: riscul ca auditorul sã exprime o opinie incorectã prin faptul cã erori semnificative existã în situatiile financiare. El se divide în trei: -riscul inerent; - riscul legat de control ; - riscul de nedetectare. Riscul inerent: posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzactii sã comporte erori semnificative - izolate sau cumulate cu erori în alte solduri sau categorii de tranzactii - datorate insuficientei controlului intern. Riscul legat de control: riscul ca o eroare semnificativã într-un sold sau într-o categorie de tranzactii - izolatã sau cumulatã cu erori în alte solduri sau categorii de tranzactii - sã nu fie prevenitã sau detectatã sau corectatã la timp prin sistemul contabil si de control intern, existente. Riscul de nedetectare: riscul ca controalele substantive puse în lucru de cãtre auditori sã nu reuseascã sã detecteze o eroare într-un sold sau într-o categorie de tranzactii care izolatã sau cumulatã cu erori din alte solduri sau categorii de tranzactii - ar fi semnificativã. Scrisoare de misiune: scrisoare confirmând acceptarea de cãtre auditor a unei misiuni de audit, care descrie obiectivul si întinderea auditului cât si responsabilitãtile fatã de client si forma raportului. Servicii conexe: cuprind examenele pe bazã de proceduri convenite si misiuni de compilare. Semnificativ: termen utilizat pentru a exprima importanta unei date contabile cuprinsã în situatiile financiare. Sondaje în audit: aplicarea procedurilor de audit numai la o parte din elementele unui sold de cont sau dintr-o categorie de tranzactii, permitându-i astfel auditorului sã obtinã si sã evalueze elemente selectionate în vederea tragerii unei concluzii asupra întregii

populatii. Populatia reprezintã ansamblul de date din care auditorul selectioneazã un esantion pentru a ajunge la o concluzie. Sistem contabil: ansamblul de proceduri si documente ale unei entitãti care permit tratarea operatiunilor (tranzactiilor) în scopul înregistrãrii lor în conturi. Acest sistem permite identificarea,semnarea, analizarea, calculul, clasarea, înregistrarea si recapitularea tranzactiilor si a altor evenimente. Sistem de control intern: ansamblul de politici si proceduri puse în aplicare de cãtre directiunea unei entitãti în vederea asigurãrii, în mãsura posibilului, a unei gestionãri riguroase si eficiente a activitãtilor acestei întreprinderi. Acest procedeu implicã respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor, exactitatea si exhaustivitatea înregistrãrilor contabile si stabilirea la timp a informatiilor financiare. Situatii financiare (conturi anuale ): bilant, contul de rezultate (contul de profit si pierdere), tabloul de finantare (care se poate prezenta sub diferite forme, de exemplu, o situatie a miscãrilor de trezorerie sau un tablou de resurse si utilizãri), note anexe si alte situatii si documente explicative care fac parte integrantã din situatiile financiare, în functie de referentialul contabil dat. Situatiile financiare rezumate (condensate); o întreprindere poate elabora situatii care rezumã situatiile sale financiare în scopul informãrii unor grupuri de utilizatori interesati numai de principalele trãsãturi (caracteristici) ale situatiilor financiare ale acelei întreprinderi. Teste de procedurã: teste care permit obtinerea de elemente probante privind eficacitatea: · conceperii sistemelor contabile si de control intern, adicã dacã acestea au fost corect concepute pentru a putea preveni, detecta si corija erorile semnificative; · functionãrii controalelor interne în tot timpul exercitiului. PARTEA B MISIUNEA DE BAZA ÎN AUDITUL SITUATIILOR FINANCIARE Toate angajamentele (misiunile) care pot fi realizate de un auditor se împart în: - misiuni (angajamente) de audit si asigurare asupra situatiilor financiare ale unei entitãti considerate misiuni de audit, de bazã, care sunt reglementate de Standardele Internationale de Audit (ISA); - misiuni (angajamente) de examen limitat (revizuire) asupra situatiilor financiare ale unei entitãti, reglementate prin Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE); - mãsuri (angajamente) privind alte angajamente de asigurare reglementate prin Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE);

- misiuni conexe de audit, reglementate prin Standardele Internationale de Misiuni Conexe (ISRS). Toate activitãtile si lucrãrile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de bazã asupra situatiilor financiare ale unei entitãti pot fi gmpate în trei faze si 10 etape care, în succesiunea lor logicã si practicã, asa cum se pot identifica în Standardele Internationale de Audit, se prezintã astfel: CAPITOLUL 1 ACCEPTAREA MANDATULUI SI CONTRACTAREA LUCRÃRILOR DE AUDIT 1. Acceptarea mandatului Înainte de a contracta o lucrare de audit a situatiilor financiare ale unei entitãti, auditorul trebuie sã aprecieze posibilitatea de a îndeplini aceastã misiune; trebuie sã tinã seama de unele reguli profesionale si de deontologie. Actiunile întreprinse în aceastã etapã permit auditorului sã colecteze informatiile necesare fundamentãrii deciziei de acceptare a misiunii, si acestea se referã la:faze si etape. Faza initialã - Acceptarea mandatului si contractarea lucrãrilor de audit - Orientarea si planificarea auditului ; Faza executãrii - Aprecierea controlului intern lucrãrilor - Controlul conturilor Examenul situatiilor financiare; Faza finalã - Evenimente posterioare închiderii exercitiului - Utilizarea lucrãrilor altor profesionisti - Alte lucrãri necesare închiderii - Raportul de audit - Documentarea lucrãrilor de audit 1.1. Cunoasterea globalã a întreprinderii În afara elementelor de identificare a întreprinderii, auditorul cautã sã obtinã elementele care sã îi permitã aprecierea celor mai importante riscuri existente, retinând observatii cum ar fi: -control intern insuficient sau cu carente notabile; -contabilitate netinutã corect si la timp; -atitudinea conducãtorilor fatã de respectarea legii si a organelor publice si administrative; - personal incompetent;

-conflicte sociale.. Examenul de independentã si de absentã a incompatibilitãtilor Orice nou mandat trebuie examinat în raport cu regulile de independentã si de incompatibilitate fixate prin normele interne ale profesiei. activitãti în declin. pentru a se asigura cã nu existã deja o activitate remuneratã din partea întreprinderii respective. -situatii conflictuale între conducãtori. în consecintã. Remarcã: Existenta riscurilor nu presupune cã auditorul refuzã mandatul. -ale personalului sãu salariat sau ale colaboratorilor folositi sunt suficiente pentru exercitarea misiunii. -independenta exercitiilor nerespectatã. -dezechilibre financiare. . -cazuri anterioare de limitare a controlului.-rotatia cadrelor prea mare si anormalã. -onorarii insuficiente la auditorii anteriori.2. -riscuri fiscale. -alte constatãri care ar putea influenta decizia de acceptare a mandatului. actionari etc. însã decizia sa de a accepta este luatã în cunostintã de cauzã. Auditorul trebuie sã examineze: -lista clientilor sãi sau ai societãtii de expertizã în care lucreazã. pierderi mari. -riscuri juridice. -situatia sa si a membrilor de familie în legãturã cu eventualele interese în întreprinderea în cauzã. urmând sã ia toate mãsurile necesare. 1. ceea ce compromite viitorul exploatãrii.

1. -de a indica bugetul necesar. mãsuri particulare. -de a asigura îndeplinirea obligatiilor profesionale care decurg dintr-o astfel de acceptare: · scrisoare cãtre conducerea societãtii.6. aplicarea mãsurilor stabilite. -refuzã mandatul. a conducerii sale. auditorul poate lua urmãtoarele decizii: -acceptã un mandat fãrã riscuri aparente. -de a materializa lucrãrile efectuate înaintea acceptãrii: · analiza situatiei întreprinderii si a riscurilor sale. Ea are ca obiective: -posibilitatea de a colecta informatiile de bazã pentru identificarea întreprinderii. -acceptã mandatul.. mai ales. .3. stabilirea onorariilor etc. -de a formal iza procedurile de acceptare. · scrisoare de acceptare a mandatului (dacã s-a decis astfel). dacã nu cumva au fost dezacorduri în ce priveste: respectarea normelor legale. · scrisoare cãtre auditorul anterior sau cenzor (dacã e cazul).5. Decizia de acceptare a mandatului Dupã analiza factorilor de risc. a taliei sale etc. 1. Examenul competentei Lipsa experientei în anumite sectoare poate face dificilã misiunea auditorului. Contactul cu fostul auditor sau cenzor Auditorul trebuie sã se informeze în legãturã cu motivele demisiei sau refuzului de reînnoire a mandatului fostului auditor sau cenzor si. el trebuie sã se asigure cã propriile competente. însã va necesita o supraveghere si. 1. · vizitarea întreprinderii si contacte cu conducerea. a obiectului de activitate. · contactele cu predecesorul în profesie.1. Fisa de acceptare a mandatului O astfel de fisã poate servi ca act justificativ al deciziei de acceptare a misiunii.4.

Contractarea lucrãrilor de audit . -activitãti speculative. 2. decizia de acceptare. -riscuri sociale. -contabilitate eronat condusã. -independenta exercitiilor nerespectatã. -riscuri de naturã penalã. -refuzuri anterioare de certificare. -onorarii insuficiente. -atitudinea conducãtorilor. -competenta personalului. -misiuni juridice. b) Fisa de acceptare a mandatului cuprinde criteriile de referintã ce trebuie avute în vedere la luarea deciziei de acceptare a unui mandat de audit. -continuitatea exploatãrii compromisã. în cazul mentinerii mandatului se desemneazã responsabilii contractului. iar în cazul rezilierii contractului (demisiei) se mentioneaza motivele. -alte riscuri. un rezumat al criteriilor de referintã poate sã cuprindã urmãtoarele: -control intern insuficient. -situatii conflictuale la nivelul conducerii.Pentru exercitiile urmãtoare Fisa de acceptare a mandatului cuprinde doar douã capitole si anume: a) Revederea anualã a criteriilor de acceptare.

CAPITOLUL II ORIENTAREA SI PLANIFICAREA AUDITULUI În aceastã etapã profesionistul contabil obtine informatii cu privire la particularitãtile întreprinderii. politicile comerciale. 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sã convinã termenii si conditiile de realizare a misiunii de adit care vor fi consemnate intr-o scrisoare de misiune de audit. Culegerea de informatii generale asupra întreprinderii Toate actiunile au ca obiectiv cunoasterea particularitãtilor întreprinderii. practicile contabile utilizate. . 2. o grupare a principalelor lucrãri de efectuat în aceastã etapã poate fi prezentatã astfel: 1. sistemul de control intern al întreprinderii etc. vizitarea localurilor întreprinderii si examenul analitic (analiza criticã a unor cifre si indicatori. Se au în vedere activitãtile de productie. particularitãtile sectorului din care face parte. organizarea contabilitãtii. examinarea unor documente interne si externe. Tehnicile si procedurile folosite pentru realizarea obiectivelor acestei etape sunt din ce în ce mai diferite. organizarea generalã a întreprinderii. iar tehnicile si procedurile folosite pentru atingerea obiecti vului pot sã constea în: discutii cu conducãtorii si personalul întreprinderii. structurile întreprinderii.Normele legale românesti prevãd obligatia ca activitatea profesionistilor contabili sã se desfãsoare pe bazã de contracte de prestãri servicii fãrã a se face vreo distinctie între misiunile de audit legal .care presupun desemnarea acestor profesionisti de cãtre adunarea generalã a întreprinderii auditate si misiunile de audit contractual. precum si conturile care în raport cu suma sau prin natura lor pot comporta riscuri de erori: conturi a cãror sumã reprezintã o parte importantã a bilantului sau care prezintã solduri reduse dar sunt purtãtoare de erori din cauza miscãrilor importante. Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative Toate actiunile au ca obiectiv identificarea zonelor de risc si stabilirea elementelor sau sectiunilor asupra cãrora trebuie concentratã actiunea de audit.). zonele sale de risc. iar tehnicile si procedurile folosi te au la bazã analiza elementelor repetabile a cãror fiabilitate este legatã de conceperea sistemelor. analize bugetare etc. prin raportarea la exercitii precedente. informatii care sã-i permitã orientarea si planificarea controalelor astfel încât sã fie prevenite lucrãri inutile sau care nu vor servi realizãrii obiectivelor misiunii de audit. Sunt vizate aspecte legate de natura activitãtilor desfãsurate de întreprindere. conturi de provizioane si conturi care presupun tehnici contabile complexe.. financiare si sociale. domeniile si sistemele semnificative. distributie. Standardul International de Audit (ISA) nr. static si dinamic. aprovizionãri etc.

din planul de misiune nu pot lipsi informatii care se referã la: cunoasterea activitãtilor întreprinderii.organizarea lucrãrilor de audit astfel încât sã fie atins obiectivul de a certifica situatiile financiare în mod rational. profesionistul contabil are posibilitatea sã îsi orienteze misiunea în functie de domeniile si sistemele semnificative. . -repartizarea lucrarilor pe mamen. mijloacele necesare. Planul de misiune este în fapt programul general de munca în care sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe baza cãrora sa poata fi orientata si planificata misiunea de audit. cu maxim de eficacitate si în cadrul termenelor convenite cu clientul. rapoarte si relatii de stabilit. datele interventiilor în teren. hugetul de timp si costurile angajate. supravegherea si revizuirea lucrãrilor. . IAS nu prevede un anumit model al planului de misiune (planului de audit). întelegerea sistemului contabil si de control intern. forma si fondul acestuia variind în functie de talia întreprinderii. 300 intitulat "Planificarea lucrãrilor de audit" prevede obligatia planificãrii activitãtii de audit ca o mãsurã de asigurare cã aceastã activitate se realizeazã de o manierã eficientã. metodologia si tehnologia specificã utilizatã de auditor. natura calendarului si întinderea procedurilor de audit si coordonarea.termenul de depunere a raportului. .determinarea naturii si întinderii controalelor în raport cu pragul de semnificatie ales. -calendarul sedintelor AGA si CA. Redactarea planului de misiune presupune: -alegeree membrii echipa. -coordonarea cu alti auditori din cadrul grupului de entitati.3. permitând: . conducerea. aceastã orientare are ca obiectiv identificarea riscurilor care pot avea o incidentã semnificativã asupra situatiilor financiare si deci asupra programãrii si planificãrii misiunii de audit. complexitatea auditului. -solicitarea de specialisti daca este cazul. Standardul International de Audit (ISA) nr. -utilizarea lucrarilor realizate de auditorul intern. Planul de misiune este deci un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrãrile de efectuat. Redactarea Planului de misiune (planului de audit) Dupã cunoasterea particularitãtilor întreprinderii. riscul si pragul de semnificatie.

. experti sau cenzori cu misiuni în întreprindere IV. permanente.PLANUL DE MISIUNE .Înregistrare .Natura misiunii: conturi anuale. piata. Definirea misiunii: .Capital social si actionari .Functii si conturi semnificative . Prezentarea întreprinderii: .Lucrãri deosebite . concurenta II.Scurt istoric . previziuni etc.Zone de risc identificate . conturi consolidate.Aprecierea controlului intern .Bugete si conturi previzionate . Informatii contabile: .Consideratii succinte privind obiectul de activitate. Sisteme si domenii semnificative: .Sediul social .Particularitãtile sistemului contabil .Prag de semnificatie . comparabilitãti plurianuale III.continut tip I.Denumirea .Controale semnificative pe care ne putem sprijini V. Orientarea programului de lucru: .Alti auditori.Principiile contabile.

.Documente de obtinut VI. Echipa si bugetul VII. auditorul efectueazã un studiu si o evaluare a sistemelor considerate semnificative în scopul identificãrii controalelor interne pe care doreste sã se sprijine. pe de o parte. . când estimeazã cã poate sã se sprijine pe fiabilitatea controlului intern pentru a limita întinderea sondajelor sale si a controalelor proprii asupra conturilor. precum si riscurile de eroare în tratarea datelor si informatiilor. pe de altã parte. Planificarea .Lista rapoartelor. ci numai acele elemente ale acestuia pe care vor sã se sprijine. el va verifica functionarea acestui control intern. în functiune.Repartizarea lucrãrilor .) . Existenta unui sistem de control intern rational conceput si corect aplicat constituie o serioasã prezumtie asupra fiabilitãtii conturilor si a concordantei dintre datele contabilitãtii si realitate. alcãtuind în acest sens un program de verificare a controlului intern. CAPITOLUL III EVALUAREA CONTROLULUI INTERN În aceastã etapã. scrisorilor de confirmare si alte documente ce urmeazã a fi emise (cu datele limitã).Confirmãri de obtinut (interne si externe) . Toate actiunile întreprinse de auditor în aceastã etapã sunt concentrate asupra a trei întrebãri care furnizeazã baza de apreciere a sistemului de control intern: -care sunt procedurile efective. fiscalitate etc.Asistentã de specialitate necesarã (informaticã. toate aceste demersuri vor fi utilizate de auditor la stabilirea programului propriu de control al conturilor. auditorul va aprecia evaluarea sistemelor de control intern. Pornind de la orientãrile rezultate din planul de misiune si programul de muncã.Inventare fizice . care au ca obiectiv realizarea unui control intern eficient? -aceste proceduri sunt aplicate? -în ce mãsurã aceste proceduri satisfac realizarea unui bun control intern si deci pot conduce la elaborarea de documente financiar-contabile corecte? Auditorul nu trebuie sã verifice ansamblul controlului intern.Datele interventiilor pe etape .

întinderea si calendarul lucrãrilor si interventiilor sale. .decizia finalã. proceselor de fabricatie etc.alegerea tehnicilor de descriere si evaluare ce trebuie aplicate. Toate lucrãrile si actiunile întreprinse de auditor în cadrul aprecierii controlului intern au ca obiective alegerea si decizia în legãturã cu etapa urmãtoare. .decizia de a se sprijini pe procedurile existente sau. de a trage concluziile necesare pentru etapele urmãtoare privind controlul conturilor si certificarea acestora. . Aceastã fazã constituie o ocazie pentru auditor de a întelege mai bine întreprinderea sub aspectele: -naturii activitãtilor desfãsurate. si anume: . În aceastã etapã auditorul se aflã în fata unor decizii extrem de importante. 1. aprecierea controlului intern este deci pentru auditor un mijloc si niciodatã un scop. Obiectivul urmãrit prin aprecierea controlului intern este de a determina în ce mãsurã auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a-si putea defini natura. aceea de control al conturilor.alegerea tehnicilor de sondaje ce urmeazã a fi aplicate pentru verificarea functionãrii procedurilor. în legãturã cu programul de control al conturilor. dacã controlul intern este insuficient.decizia de a stabili dacã procedurile retinute trebuie sã facã obiectul unei evaluãri a controlului intern sau dacã existã alte mijloace mai eficiente si mai economice ce pot fi folosite pentru fundamentarea judecãtilor sale asupra soldurilor si operatiilor. Sublinierea este necesarã deoarece existã un risc real ca auditorul sã conceapã aprecierea controlului intern ca o actiune imperativã ce trebuie desfãsuratã fãrã a se întreba asupra finalitãtii si eficacitãtii. . fundamentalã. locurilor de productie. Etapele aprecierii controlului intern a) Întelegerea si descrierea sistemelor semnificative. . de caracterul repetitiv al datelor. de natura riscurilor. astfel încât sã fie scoase în evidentã cele douã etape importante: aprecierea asupra conceptiei sistemului de control intern si aprecierea asupra functionãrii sistemului de control intern. în functie de rezultatele sondajelor.. .alegerea procedurilor de examinat în functie de organizarea întreprinderii. de importanta soldurilor si operatiilor.Diversele lucrãri de apreciere a controlului intern pot fi prezentate schematic.

are drept obiectiv confirmarea întelegerii procedurii si asigurarea cã aceastã procedurã a fost corect descrisã. · confirmare verbalã a celor ce utilizeazã procedura respectivã. . b) Confirmarea întelegerii sistemului. În acelasi timp cu descrierea sistemului. vor fi avute în vedere procedurile cele mai reprezentative ca volum si importantã pentru întreprindere (de exemplu: imobilizãri. respectiv obtinerea prin chestionarea prealabilã sau din instructiunile date de administratie (manualul de proceduri) a procedurilor existente si a controalelor instituite. -sub formã de diagrame (flow-chart) care formalizeazã cu ajutorul unor scheme circulatia documentelor în întreprindere. Auditorul selectioneazã un numãr limitat de tranzactii cãrora le urmãreste circuitul si retine dacã controalele prevãzute au fost efectuate. Nu este vorba de a descoperi erorile in functionarea sistemului. · existenta mijloacelor utilizate (stampile. pentru a-l testa. aceastã etapã se realizeazã în primul an. Cunoasterea întreprinderii si fiabilitãtii sistemului sãu de control intern permite. -identificãrii si localizãrii zonelor de risc cele mai importante care ar putea afecta fiabilitatea situatiilor financiare. ci numai de a ne asigura cã sistemul descris este cel real si cã a fost inteles. constând din reluarea În întregime a circuitului plecând de la origine. precum si controalele efectuate de salariatii anume împuterniciti. plãti. între altele. Testele de conformitate pot fi realizate dupã diferite modalitãti ca: · observare directã. fisiere etc. vize. testele de conformitate Practic. stocuri.). încasãri). · observarea ulterioarã. -realitãtilor care se ascund sau se pot ascunde în spatele cifrelor si documentelor sintetice. vânzãri. cumpãrãri. Descrierea procedurilor de control intern poate fi fãcutã si cu ajutorul tehnicilor: -narativã (descriptivã). auditorului sã demonstreze conducerii întreprinderii cã este la curent cu problemele întreprinderii.-circuitului documentelor si al informatiilor contabile.

-incidentele posibile asupra situatiilor financiare. ca. Aceastã foaie de lucru indicã. ci numai pe acelea pe care el doreste a se sprijini pentru a-si forma si fonda propria sa opinie. Riscurile identificate pot fi recapitulate pe o foaie de lucru specialã. cu unele adaptãri la specific. Controalele de prevenire sunt realizate în timpul derulãrii operatiilor înainte de a se trece la faza urmãtoare si. aceste chestionare se stabilesc pe sectiuni si pot fi utilizate în numeroase întreprinderi. auditorul examineazã circuitul informatiilor cu ajutorul unui chestionar. Când. Pentru aceasta este necesar ca auditorul sã se asigure cã toate operatiile sunt înregistrate (exhaustivitate). în acest caz. de regulã. Pentru a realiza toate acestea. de exemplu: verificarea limitei de credit a . necesarã pentru îndeplinirea misiunii auditorului. cã operatiile înregistrate sunt reale (realitatea) si cã operatiile sunt corect înregistrate în contabilitate si prezentate în conturile anuale. Chestionarul de control intern permite compararea controlului intern teoretic care ar trebui sã asigure fiabilitatea informatiilor contabile cu controlul intern existent în întreprindere. care poate fi prezentat pe o foaie de lucru specializatã: "Programul de verificare a functionãrii procedurilor" (a se vedea anexele). acestea se materializeazã printr-o vizã. controlul intern lipseste. necesitã elaborarea unui program de lucru detaliat. de cele mai multe ori. -incidentele asupra programului de lucru. însã. Verificarea functionãrii controlului. înaintea înregistrãrii. existã probabilitatea de a nu fi detectate erorile care afecteazã conturile: auditorul poate. sã îsi organizeze propriile controale pentru a evalua incidentele posibile asupra fiabilitãtii conturilor. intitulatã: "Sinteza aprecierii controlului intern".c) Evaluarea riscurilor de eroare Auditorul cautã sã se asigure cã sistemul existent permite întreprinderii sã se protejeze contra riscurilor de eroare care se pot produce în tratarea datelor si a riscurilor de pierderi neînregistrate. d) Verificarea functionãrii controlului intern Auditorul nu trebuie sã verifice ansamblul sistemelor de control ale întreprinderii. prin comparare cu chestionarul de control intern: -slãbiciunile sistemului care antreneazã riscuri de eroare. Sondajele asupra functionãrii sistemelor sunt organizate urmându-se cele douã tipuri de controale interne: controale de prevenire si controale de detectare.

verificarea unei confruntãri cu banca. existenta celor 12 confruntãri lunare ale contabilitãtii cu extrasele bancare etc. de regulã.. se poate proceda la o evaluare preliminarã pentru a pune în evidentã punctele forte si cele slabe ale procedurilor sistemului contabil si de control intern. indiferent de amploarea sondajelor pe care le-ar efectua. existenta unei vize care atestã efectuarea controlului aritmetic al facturilor. mai ales atunci când obtine o încredere mai mare în acest control intern. Când controlul intern este judecat util pentru fundamentarea opiniei auditorului. PUNCTELE FORTE sunt dispozitivele de control care garanteazã o corectã contabilizare a diferitelor date. ca. verificarea receptiei si existenta comenzii înainte de a da bun de platã pe o facturã a furnizorului. ca. de exemplu: confruntãrile cu banca. de exemplu. confruntãrile balantei sintetice cu cea analiticã. -domeniile unde absenta controalelor poate afecta fiabilitatea informatiei. acesta poate reduce întinderea propriilor sale controale asupra conturilor. -domeniile unde controalele sunt efectiv prevãzute în cadrul procedurilor folosite de întreprindere pentru a asigura fiabilitatea informatiei financiar-contabile. studiind jurnalul de bancã si piesele justificative ale bãncii si ale întreprinderii. auditorul dispune de mai multe tehnici: -examenul evidentei controlului permite realizarea unor esantioane mari în timp foarte scurt. controlul aritmetic al documentelor Înaintea înregistrãrii acestora. în scopul asigurãrii cã nu existã anomalii sau pentru descoperirea acestora. Controalele de detectare sunt. de exemplu: verificarea unui anumit numãr de controale aritmetice. efectuate asupra unui grup de operatii de aceeasi naturã. În realizarea sondajelor de verificare a functionãrii sistemelor. deficientele care pot da nastere unor riscuri de erori sau fraude. trebuie precizat cã orice control nedocumentat trebuie considerat ca echivalând cu absenta controlului. iar PUNCTELE SLABE. compararea inventarului fizic cu inventarul permanent etc. . -observarea executãrii unui control permite auditorului sã înteleagã mai bine maniera în care este realizat controlul si sã verifice efectuarea corectã a acestuia. e) Evaluarea preliminarã: teste de permanentã Dupã ce s-a obtinut o descriere fiabilã a organizãrii.unui client înainte de a executa acestuia o nouã comandã. -repetarea controalelor.

care va indica: anomaliile în functionarea sistemului. se utilizeazã douã metode: -prima constã în a examina sistemul si a cãuta punctele forte si slabe. Când anomaliile în functionarea sistemului sunt numeroase si pot altera fiabilitatea înregistrãrilor contabile. -incidenta asupra programului de control al conturilor: -mãrirea sondajelor asupra justificãrii soldurilor furnizorilor debitori si asupra balantei conturilor individuale. Aceste teste trebuie sã fie suficient de ample pentru a convinge cã procedurile controlate sunt aplicate într-o manierã permanentã si fãrã defectiuni. -punctele slabe datorate unor gresite aplicãri a procedurilor sistemului. ele comportând inevitabil riscul de a fi uitate.Pentru a stabili forta si slãbiciunea teoreticã. Acest program va fi astfel adaptat nivelului de calitate al controlului intern. Eventual. determinând: -variabilele puncte forte (dispozitiv de control efectiv si permanent). . constatarea anomaliilor de functionare a sistemului poate fi fãcutã pe foaia de lucru: "Sinteza aprecierii controlului intern". constã în a pune o serie de întrebãri care sunt în mod obisnuit reunite într-un chestionar. Verificarea functionãrii sistemului este efectuatã în fiecare an pentru a se asigura cã nu existã deviatii în sistemul de control utilizat. acesta poate stabili programul sãu definitiv de control. mai formalizatã. -puncte slabe datorate conceperii defectuoase a sistemului. Numai dupã ce a verificat functionarea controalelor pe care auditorul doreste sã se sprijine. Testele de permanentã au ca obiect verificarea dacã punctele forte si slabe fac obiectul unei aplicãri efective si constante. -a doua. f) Evaluarea finalã si incidenta asupra misiunii Auditorul poate în final sã facã o apreciere definitivã asupra controlului intern al întreprinderii. Aceastã corelare între aprecierea controlului intern si programul de control al conturilor trebuie sã fie clar identificabilã în dosarele de lucru (dosarul permanent si dosarul exercitiului). utilizarea tehnicilor statistice poate fi avutã în vedere. Ca si pentru evaluarea riscurilor de eroare. asupra justificãrii conturilor de cheltuieli si imputatiilor corecte ale plãtilor. auditorul va fi obligat sã reconsidere evaluarea preliminarã si sã nu tinã cont de controalele interne pe care acesta le considerase utile pentru stabilirea programului propriu de control al conturilor. incidenta posibilã asupra situatiilor financiare si incidenta asupra programului de lucru.

-concluziile raportului (cu eventuale trimiteri la pãrtile din raport care detaliazã problema). Raportul asupra controlului intern Auditorul semnaleazã conducerii întreprinderii-client observatiile pe care acesta le are asupra controlului intern. -data si semnãtura. -incidenta posibila asupra situatiilor financiare. -incidenta pentru programul de control al conturilor:extinderea controlului aplicãrii regulilor de independentã a exercitiilor mãrind numãrul sondajelor asupra facturilor primite dupã data încheierii. -incidenta asupra programului de control al conturilor. -incidenta asupra programului de control al conturilor: -mãrirea sondajelor asupra justificãrii soldurilor furnizorilor debitori si asupra balantei conturilor individuale. el apreciazã dacã refuzã certificarea sau o face cu rezerve. Exemple: Evaluarea riscurilor de eroare: -constatare: contabilitatea nu este destinatara unei copii de pe bonul de receptie. care s-ar putea referi la mãrfuri primite înaintea închiderii exercitiului. Verificarea functionãrii sistemului: -constatare. . Dacã descoperã lacune grave. 2. a locului si rolului activitãtii de apreciere a controlului intern. conditiile de executare si metodele utilizate. asupra justificãrii conturilor de cheltuieli si imputatiilor corecte ale plãtilor.Nota de introducere si sintezã poate cuprinde: -o amintire rapidã a misiunii. oral sau în scris. El poate sugera ameliorarea sistemului existent. -incidenta posibilã asupra situatiilor financiare: riscul ca mãrfurile primite sã nu fie contabilizate în absenta facturii furnizorului si imposibilitatea contabili zãrii facturii de primit în absenta bonului de receptie.

-analiza fiecãrei probleme în mod logic. iar controlul rulajelor. analiza sa asupra sistemelor contabile si de control intern din întreprindere si evaluarea sa asupra riscului legat de control. pentru a permite societãtii sã utilizeze raportul ca un instrument de ameliorare a procedurilor în patru pãrti: introducere si sintezã. 400. Evaluarea riscului si a controlului intern este o etapã importantã în cadrul unei misiuni de audit de bazã. poate fi completat cu un examen analitic. când controlul intern permite un grad rezonabil de asigurare cã înregistrãrile contabile sunt fiabile.Comunicarea observatiilor poate fi fãcutã printr-un "Raport asupra controlului intern". 3. obligatiile si demersurile auditorului fiind reglementate prin Standardul International de Audit (ISA) nr. se poate. al cãrui continut trebuie sã respecte urmãtoarele principii: -prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esential pentru a folosi conducerii societãtii. . de o manierã constructivã. pentru a elabora planul de audit. reduce volumul sondajelor asupra soldurilor conturilor. -prezentarea detaliatã a problemelor pe servicii sau subunitãti ale societãtii pentru a putea fi usor difuzate. volumul sondajelor va fi mai mare si acestea trebuie sã se facã atât asupra soldurilor cât si asupra rulajelor. în dosarul de lucru. detalii si anexe. Importanta controlului intern pentru auditor Auditorul trebuie sã cunoascã suficient procedurile de control intern. deci. efectuat cu ocazia verificãrii functionãrii sistemului. când nu se poate sprijini pe controlul intern. Controlul intern influenteazã direct programul de control al conturilor al auditorului astfel: Programul de control al conturilor poate fi: -restrâns. sumar. -extins. Auditorul trebuie sã documenteze.

ele sunt de douã tipuri: -controale privind tranzactiile. auditorul stabileste programele de control a conturilor pe baza cãrora sã poatã obtine elementele probante necesare fundamentãrii opiniei sale. În functie de credibilitatea informatiilor obtinute în etapele precedente. -reguli de prudentã. elementele probante într-o misiune de audit ("audit evidence" sau "elements probants") reprezintã informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta îsi fondeazã opinia. -regulile referitoare la inventarieri. examenul variatiilor si examene de coerentã cu alte informatii. ca obiectiv reunirea elementelor probante pentru a putea exprima o opinie motivatã asupra conturilor anuale. Aceastã etapã a misiunii are. . deci. Elementele probante in audit Potrivit Standardelor Internationale de Audit. aceste informatii constau în documente justificative si documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse.CAPITOLUL IV CONTROLUL CONTURILOR 1. Testele de procedurã sunt testele care permit obtinerea de elemente probante privind eficacitatea conceperii si functionãrii sistemelor contabile si de control intern. -proceduri analitice care constau în analiza tendintelor si ratiourilor (rapoartelor) semnificative. operatiile si soldurile conturilor. -reguli de tinere a registrelor si a contabilitãtii. ceea ce presupune asigurarea respectãrii regulilor legale si regulamentare de cãtre întreprindere si anume: -regulile de prezentare si de evaluare stipulate în normele legale si în cele profesionale. Elementele probante sunt obtinute printr-o combinare adecvatã a testelor de procedurã cu controalele substantive sau numai prin controalele substantive. -existenta activelor si faptul cã acestea apartin întreprinderii. Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului în contabilitatea întreprinderii si constau în proceduri care urmãresc obtinerea elementelor probante prin care sunt detectate anomalii semnificative în situatiile financiare.

dar care contribuie la elaborarea convingerii sale. auditorul nu examineazã totalitatea informatiilor la care are acces pentru a-si forma opinia. cu pertinenta. Elementele probante trebuie sã îndeplineascã cumulativ douã conditii de calitate pentru a putea sã stea la baza fondãrii unei opinii:sã fie suficiente si sã fie juste (adecvate). tinând seama de ansamblul informatiilor bilantului contabil. . Concluziile procedurilor de audit. acest risc poate depinde de: · natura elementelor în cauzã. Caracterul suficient se stabileste în raport cu numãrul de elemente probante colectate. fiabilitatea lor. în ansamblul lor. · natura activitãtilor realizate. Importanta relativã a elementului avut în vedere. aplicând tehnici de sondaj bazate pe rationament profesional sau esantion statistic. veniturile si cheltuielile privesc întreprinderea în cauzã. în mãsura în care el poate ajunge la o concluzie cu privire la soldul unui cont. El poate deseori sã fie determinat sã caute elemente probante de sursã sau naturã diferitã pentru a corobora o aceeasi afirmatie. auditorul considerã necesar sã se sprijine pe elemente probante care nu sunt concludente prin ele însele. · existenta unor situatii susceptibile de a exercita o influentã neobisnuitã asupra conducerii întreprinderii.-pasivele patrimoniale. În general. Factorii care influenteazã rationamentul auditorului în legãturã cu ceea ce constituie elemente probante suficiente cuprind: Importanta riscului de inexactitate. caracterul just se apreciazã în raport cu gradul de adecvare. În mod normal. sã permitã auditorului sã-si facã o opinie cu privire la situatiile financiare. Experienta cãpãtatã în cursul unor auditãri anterioare. Tipul de informatie disponibilã. în special descoperirea eventualã a unor fraude sau erori. Elementele probante trebuie. · adecvarea controlului intern. · situatia financiarã a întreprinderii. o categorie de operatii sau un control intern.

la un moment dat.În cazul obtinerii de elemente probante pornind de la testele de procedurã. o de drepturi si obligatii: un element de activ este un drept al întreprinderii iar un element de pasiv este o obligatie pentru întreprinderea datã. aceste sisteme au functionat de o manierã satisfãcãtoare pe toatã perioada? În colectarea elementelor probante pornind de la procedurile de conformitate. datoriile. auditorul se asigurã de posibilitatea obtinerii unor afirmatii în materie: o de existentã: controlul intern existã? o de eficacitate: controlul intern functioneazã eficace? o de permanentã: controlul a functionat eficace pe toatã perioada în cursul cãreia auditorul întelege sã se sprijine pe el? În cazul obtinerii de elemente probante pornind de la con troalele substantive. aspectele sistemelor contabile si de control intern asupra cãrora auditorul va strânge elemente probante se referã la: -conceperea sistemelor contabile si de control intern. o de apartenentã (de realitate) tranzactiile sau evenimentele se referã la întreprinderea datã si s-au produs în cursul perioadei respective. sunt aceste sisteme concepute de o manierã care sã previnã sau sã detecteze si corecteze anomalii semnificative? -functionarea sistemelor contabile si de control intern. o de evaluare: înregistrarea unui activ sau a unei datorii s-a fãcut la valoarea lor de inventar: o de mãsurare: o operatie sau un eveniment este înregistratã la valoarea sa de tranzactionare si un venit sau o cheltuialã apartin perioadei. o de exhaustivitate: activele. . auditorul trebuie sã determine dacã elementele rezultate din aceste controale precum si din testele de procedurã sunt suficiente si adecvate pentru a stabili dacã la elaborarea situatiilor financiare de cãtre conducerea întreprinderii au fost întrunite criteriile urmãtoare: o de existentã: un element al activului sau pasivului existã la un moment dat. tranzactiile sau evenimentele au fost înregistrate si toate faptele importante au fost mentionate.

Invers. asa cum s-a mai amintit. a zonelor de risc si a naturii operatiilor. auditorul a avut posibilitatea identificãrii existentei controlului intern pe care se poate sprijini si verificãrii modului de functionare a acestuia. Auditorul poate obtine un grad de certitudine mai ridicat atunci când elementele probante adunate. poate fi restrâns sau extins. Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru specialã. având în vedere cã. care contine rubricile urmãtoare: -lista controalelor de efectuat ordonatã pe sectiunile situatiilor financiare. . -întinderea esantionului: tinând seama de pragul de semnificatie si de evenimentele erori ce pot fi descoperite. Pentru stabilirea programului de control. auditorul poate obtine un grad de certitudine global superior celui pe care îl obtine din fiecare din elementele probante luate izolat. etapa de cunoastere a întreprinderii a permis determinarea domeniilor semnificative. 2. auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de sintezã a aprecierii controlului intern. este indicat ca în aceastã coloanã sã se mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv. sunt concordante. în etapa referitoare la aprecierea controlului intern. calitatea unui control depinde de data la care s-a efectuat. poate fi necesarã folosirea unor proceduri suplimentare în scopul rezolvãrii contradictiei. Aceastã coloanã va fi completatã pe mãsura avansãrii programului de control. Trebuie sã existe un raport rezonabil între costul pentru obtinerea unor elemente probante si utilitatea informatiei obtinute. -indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importantã. de origine si de naturã diferite. Numai în functie de aceste tluxuri de informatii si de gradul de fiabilitate al lor auditorul îsi stabileste programul de control al conturilor care. Dupã cum s-a vãzut. clasatã si descrisã conform referential ului contabil aplicabil. În acest caz.o de prezentare si publicitate: o informatie este prezentatã. ceea ce permite urmãrirea cronologicã a lucrãrilor. documente ce asigurã legãtura cu etapele precedente. atunci când elementele probante obtinute din surse diferite nu sunt concordante între ele. aceste controale trebuie cât mai bine detaliate pentru a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita întreprinderii. Programul de control Nu existã un program standard de control al conturilor deoarece acest program depinde exclusiv de rezultatele etapelor precedente si de caracteristicile fiecãrei întreprinderi.

. 3. • observarea fizicã. conturi.-o referintã pentru foaia de lucru. Tehnici de control pentru obtinerea elementelor probante Pe tot parcursul misiunii sale. • Pentru obtinerea elementelor probante. utilizând diverse procedee si tehnici care privesc: controlul asupra pieselor justificative si control de verosimilitate. balante etc. care servesc ca piese justificative sau la controlul operatiilor respective. · analiza abaterilor si tendintelor. • examenul analitic. -examenul documentelor emise de cãtre întreprindere: copii facturi. -probleme întâlnite: aceastã coloanã se foloseste pentru supervizarea lucrãrilor si pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor. auditorul urmãreste obtinerea elementelor probante care sã îi permitã sã dea certificarea asupra situatiilor financiare. -analize. posterioare si previzionale ale întreprinderii. care constau în a examina -examenul documentelor primite de cãtre întreprindere. . estimãri si confruntãri între informatii si documente. -control aritmetic.inspectia fizicã si observatia. -informatii verbale obtinute de la conducere si de la alte cadre din întreprindere. care constã în: · efectuarea de comparatii între datele care rezultã din situatiile financiare si datele anterioare. · studiul si analiza elementelor neobisnuite ce rezultã din comparatiile efectuate. tehnicile de control folosite sunt: . -examen analitic.

. acestea sunt sondaie asupra valorilor. Eficacitatea unui sondaj este conditionatã de definirea precisã a obiectivelor sale: Auditorul trebuie deci sã explice: -ce cautã sã demonstreze. De exemplu. nu permite o extrapolare riguroasã a rezultatelor obtinute asupra esantionului la întreaga masã sau multime.a) Tehnica sondajului Tinând seama de numãrul de operatii efectuate de întreprindere. în general cu ocazia controlului conturilor. sondajele efectuate în astfel de cazuri sunt sondaje asupra atributiilor. utilizând tehnica sondajului cel mai bine adaptat fiecãrei situatii. . bazat exclusiv pe experienta sa profesionalã. Auditorul poate folosi în general douã tipuri de sondaje: sondajul statistic si sondajul nestatistic. vizarea sau aprofundarea comenzilor cu ocazia cumpãrãrilor). sã demonstreze cã punctajul între avizele de expediere si facturi realizat de personalul întreprinderii poate scoate în evidentã toate expedierile în curs de facturare. El cautã elementele probante pe un esantion adecvat. aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolare a rezultatelor obtinute asupra esantionului la întreaga masã sau multime. Tehnica sondajului este reglementatã de Standardul International de Audit (ISA) nr. de exemplu. 530. sã probeze. auditorul nu poate verifica integral. este important sã fie respectate câteva reguli riguroase privind decizia asupra esantionului si pentru parcurgerea unor etape obligatorii. însã. Alegerea între cele douã tipuri de sondaje depinde de pregãtirea profesionalã a auditorului si de gradul de credibilitate pe care acesta doreste sã îl dea concluziilor sale.în alte cazuri. auditorul cautã sã verifice valoarea datã unei multimi sau unei mase. . Aceastã etapã îi permite sã defineascã apriori caracteristicile a ceea ce va trebui sã fie considerat ca o eroare sau o anomalie. auditorul cautã sã demonstreze cã elementele care constituie masa. acesta din urmã. prezintã o caracteristicã comunã (de exemplu. adicã pragul peste care expertul va considera cã controlul intern nu functioneazã de o manierã satisfãcãtoare. -cã rata erorilor existente în multime (masã) nu depãseste rata maximã acceptabilã de anomalii de functionare.în unele cazuri. Oricare ar fi însã tipul de sondaj. rulajele sau soldurile unui cont. în general cu ocazia verificãrii functionãrii controlului intern. Sondajul este definit ca o tehnicã ce constã în selectionarea unui anumit numãr sau pãrti dintr-o multime. multimea.

omogene. · raportul cost/eficacitate al tehnicii alese (costurile impuse pentru realizarea unui sondaj statistic sunt uneori disproportionate fatã de obiectivele si utilitatea sondajului). Evaluarea rezultatelor. O caracteristicã a maselor (multimilor) care servesc ca bazã controalelor este cã acestea sunt. -asupra anomaliilor exceptionale constatate. pentru a verifica cã toate receptiile au condus la contabilizarea facturilor respective. si al aprecierii dacã aceste anomalii nu sunt revelatoare pentru o problemã mai gravã decât aparentele (de exemplu. tranzactiilor sau operatiilor care au fãcut obiectul controlului va fi suma concluziilor trase: -asupra elementelor cheie care au fãcut obiectul unui control. de aceea. Anomaliile exceptionale sunt analizate si tratate separat si numai dupã izolarea efectelor acestora este posibilã extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la întreaga multime (masã) care a servit ca bazã sondajului. Concluziile sondajului. a masei este foarte importantã: aceasta trebuie sã fie compatibilã cu obiectivul urmãrit. Dacã concluzia finalã este cã anomaliile sau erorile din multimea controlatã depãsesc rata de anomalii sau de erori asteptatã. ea permitând decuparea. analiza masei (a multimii) este necesarã. sã defineascã limitele de timp (perioada) care va servi ca bazã a selectiei sale din întreaga masã (multime). foarte rar. Concluzia finalã asupra postului. masa de bazã (multimea) trebuie sã o constituie bonurile (notele) de receptie si nu facturile contabilizate. Auditorul trebuie. o fraudã). Alegerea tehnicii de lucru retinute depinde de urmãtorii factori: · talia masei respective (cu cât e mai mare cu atât recurgerea la tehnici statistice este mai indicatã). împãrtirea în submase cu caracteristici suficient de omogene pentru a nu denatura rezultatele sondajului. · capacitatea acesteia de a îndeplini obiectivele sondajului. auditorul trebuie sã se întrebe dacã nu este necesarã repunerea în cauzã a aprecierii sale asupra controlului intern. de asemenea. . -asupra restului masei (multimii).Alegerea naturii multimii. De exemplu. fiecare anomalie constatatã este examinatã în sensul aprecierii dacã aceste anomalii sunt întradevãr reprezentati ve pentru masa (multimea) respectivã sau sunt accidentale. Înainte de tragerea unei concluzii generale asupra rezultatelor obtinute.

-aceste mijloace sunt puse în aplicare în mod satisfãcãtor. Standardul International de Audit (ISA) nr. Procedura se demareazã cu acordul conducerii întreprinderii supusã controlului. a soldurilor etc.aceastã fazã a interventiei constã în studierea procedurilor de inventariere si se situeazã deci înaintea inventarierii propnu-zlse. aceastã fazã constã în a controla dacã cantitãtile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor si se situeazã deci dupã inventarierea propriu-zisã. Actiunile întreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor. trebuie verificate prin alte tehnici. aceastã fazã constã în verificarea faptului cã persoanele însãrcinate cu inventarierea aplicã în mod corect procedurile si se situeazã în timpul inventarierii popriu-zise. -lucrãrile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate).b) Tehnica observãrii fizice Observarea fizicã este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui activ. dacã aceasta nu se aratã favorabilã pentru o astfel de procedurã. sã confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiilor. c) Confirmarea externã (directã) Este o procedurã care constã în a cere unui tert având legãturi de afaceri cu întreprinderea verificatã. de exemplu. au ca obiectiv asigurarea cã: -întreprinderea a prevãzut mijloace corespunzãtoare care permit recenzarea activelor în conditii de fiabilitate. însã ea nu aduce decât o parte din elementele probante necesare si anume numai existenta bunului respectiv.celelalte elemente probante ca: proprietatea asupra bunului. -confirmarea de cãtre bãnci a soldurilor conturilor si alte informatii considerate necesare. care va suporta consecintele necesare cu privire la certificare. . 505 defineste principalele cazuri în care auditorul are obligatia sã procedeze la folosirea tehnicii confirmãrii directe: -confirmarea unor cauze în baza cãrora s-au realizat unele tranzactii. valoarea atribuitã etc. auditorul se poate gãsi în una din urmãtoarele douã situatii: -sau considerã cã tehnicile compensatorii de control îi aduc elemente suficiente de probã. -sau considerã cã alte controale nu-l conduc la elemente probante fatã de limitele impuse de conducerea întreprinderii. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si întinderea acestei proceduri.

-valori mobiliare cumpãrate prin intermediari financiari. -cu informatiile similare din sectorul de activitate din care face parte întreprinderea. în legãturã cu utilizarea de cãtre auditor a procedurii confirmãrii externe (directe) ca mijloc de obtinere a elementelor probante. calendarul si întinderea altor proceduri de audit (etapele anterioare). aplicabil începând cu auditul situatiilor financiare ale anului 2001. . Confirmarea poate sã fie pozitivã. -împrumuturi de la terti. -cu rezultatele stabilite de întreprindere . d) Procedurile analitice Procedurile întreprinderii: analitice cuprind compararea informatiilor financiare ale -cu informatiile comparabile ale exercitiilor precedente.bazate pe bugete sau pe previziuni . atunci când tertul solicitat îsi exprimã acordul asupra informatiei primitã sau furnizeazã chiar el informatia.-confirmarea conturilor de clienti si debitori. sunt reglementate prin Standardul International de Audit (ISA) nr. precum si modalitãtile lor de aplicare. Procedurile si principiile fundamentale. -confirmarea stocurilor în depozite vamale. 505. Auditorul trebuie sã ia în consideratie orice fapt de naturã sã punã în discutie fiabilitatea rãspunsului obtinut la cererea de confirmare externã (directã). -în controalele substantive pentru gãsirea elementelor probante. atunci când tertului solicitat i se cere sã nu rãspundã decât în cazul în care nu este de acord cu informatia care i s-a prezentat. sau negativã. Procedurile analitice sunt utilizate în diferite etape ale misiunii de audit si anume: -pentru a ajuta auditorul sã planifice natura. în consignatie si alte stocuri la terti.sau estimate de auditor (cum ar fi cele privind cheltuielile cu amortizãrile). -confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori.

-ca mijloc de revizuire a coerentei de ansamblu a situatiilor financiare (etapa V urmãtoare). la elaborarea situatiilor financiare. -marje brutã de autofinantare negativã. -sursele informatiilor disponibile. 520. -cunostintele dobândite cu auditurile precedente etc. -disponibilitatea informatiilor si fiabilitatea lor. trebuie sã tinã seama de unii factori precum: -obiectivele procedurilor analitice si gradul de fiabilitate al lor. 5. 550 stabileste procedurile si principiile fundamentale. -caracterul comparabil al surselor disponibile. Particularitãtile privind pãrtiie afiliate (legate) Standardul International de Audit (ISA) nr. nefavorabili. sursele externe independente sunt în general mai fiabile decât sursele interne. . Ipoteza continuitãtii activitãtii În timpul planificãrii si realizãrii misiunii de audit. constituie semne de întrebare asupra valabilitãtii conventiei contabile de bazã de continuare a exploatãrii. auditorul trebuie sã aprecieze temeinicia utilizãrii de cãtre conducerea întreprinderii a conventiei contabile de bazã de continuare a activitãtii. -indicii privind retragerea suportului financiar de cãtre creditori. Exemple de fapte sau evenimente care. 4. fãrã perspectivã realizatã de rambursare sau reesalonare. Atunci când auditorul foloseste procedurile analitice ca si controale substantive. precum si modalitãtile lor de aplicare in ceea ce priveste raspunderea auditorului. sau recurgerea excesivã la credite pe termen scurt pentru a finanta active pe termen lung. -indicatori financiari cheie. sunt: -capitaluri proprii sau fond de rulment negative. fãrã a fi exhaustive. Tehnica procedurilor analitice este reglementatã prin Standardul International de Audit (ISA) nr. -împrumuturi care ajung la scadentã. luate izolat sau împreunã.

-proceduri judiciare în curs care. Responsabilitatea auditorului constã în aprecierea modului în care conducerea întreprinderii a utilizat conventia contabilã de bazã a continuitãtii activitãtii si dacã existã incertitudini semnificative în ce priveste capacitatea întreprinderii de a continua activitatea si care ar fi trebuit sã fie prezentate în anexe. -schimbãri legislative sau de politici guvernamentale care riscã sã aibã efecte nefavorabile asupra întreprinderii. -insuficienta trezoreriei pentru a face plãtile la scadentã. pot avea consecinte financiare grave. El trebuie sã colecteze elemente probante suficiente si adecvate pentru a confirma existenta unei incertitudini semnificative referitoare la continuitatea exploatãrii.-pierderi din exploatare sau degradãri importante ale activelor. a unor licente importante sau furnizori principali. -miscãri sociale. -pierderea unor piete importante. -stoparea politicii de distribuire de dividende. În acest caz se verificã dacã în notele anexe au fost descrise . dacã sunt pierdute. sau lipsa materiilor prime de bazã.furnizori. -pãrãsirea întreprinderii de cãtre cadrele de conducere. -examenul operatiilor de cumpãrãri sau vânzãri de pãrti ale unei societãti în participatie. -acordarea contractelor si conventiilor de împrumut. Auditorul se poate gãsi în una din urmãtoarele situatii: a) a fost aplicatã conventia contabilã de bazã a continuitãtii activitãtii dar existã o incertitudine semnificativã. -obtinerea unei declaratii de la conducerea întreprinderii prin care sã ateste cã informatiile prezentate cu privire Ia identificarea pãrtilor legate sunt exhaustive si au fost corect descrise în anexele Ia situatiile financiare. -refuzul creditelor . -examenul operatiilor si tranzactiilor între pãrti legate identificate.

Standardul International de Audit (ISA) nr. -utiliza o estimare independentã pentru a o compara cu cea efectuatã de conducerea întreprinderii. -revedea evenimentele posterioare închiderii exercitiului pentru a stabili dacã estimarea se confirmã. -amortizarea imobilizãrilor asupra duratei lor de viatã estimatã. 570 stabileste procedurile si principiile fundamentale. Standardul International de Audit (ISA) nr. ca urmare limitãrii întinderii lucrãrilor sale: caracterul rezonabil al acestor estimãri si corecta si completa prezentare a informatiilor în anexe. el va emite o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabilã. Cele mai frecvente estimãri contabile se referã la: -provizioane pentru deprecierea stocurilor si creantelor. în caz afirmativ. auditorul poate: -examina si testa procedurile urmate de conducerea întreprinderii pentru efectuarea estimãrii. el el va emite o opinie defavorabilã. În acest scop.corect faptele susceptibile de a pune în discutie continuitatea activitãtii. 540 stabileste procedurile si principiile fundamentale cât si si modul lor de aplicare în ce priveste auditul estimãrilor contabile continute în situatiile financiare. 6. auditorul poate introduce o rezervã în raportul sãu. b) situatiile financiare au fost stabilite în conditii de continuitate a activitãtii dar în rationamentul sãu profesional.auditorul retine cã întreprinderea nu va fi în mãsurã sã continue activitatea. . el va emite o opinie fãrã rezerve dar va introduce un paragraf de observatii. Auditul estirnãrilor contabile Estimarea contabilã desemneazã o evaluare aproximativã a sumei unui element în absenta unei metode precise de mãsurare (determinare). în acest caz. în caz negativ. cât si modul lor de aplicare în ce priveste responsabilitãtile auditorului în legãturã cu aplicarea conventiei contabile de bazã a continuãrii activitãtii la elaborarea situatiilor financiare ale întreprinderii. c) conducerea întreprinderii refuzã sã facã sau sã completeze analizele sale pentru a evalua de o manierã completã aspectele legate de continuitatea activitãtii.

-venituri anticipate. în cazuri deosebite.soldurile de deschidere Standardul International de Audit (ISA) nr.politicile de închidere a conturilor si metodelor de evaluare folosite au fost aplicate în mod constant. -provizioane pentru garantii. Misiuni initiale . în caz afirmativ. -provizioane pentru riscuri privind procesele în curs. -caracterul semnificativ al soldurilor de deschidere asupra situatiilor financiare ale exercitiului în curs. au fost ajustate retroactiv. -impozite amânate.situatiile financiare ale exercitiului precedent.soldurile de deschidere nu contin anomalii care sã aibã o influentã semnificativã asupra situatiilor financiare ale exercitiului în curs. În misiunile initiale de audit. . . -pierderi asupra unor contracte pe termen lung.politicile de închidere si metodele de evaluare aplicate de întreprinderi. Auditorul trebuie sã reuneascã elemente probante suficiente si adecvate asupra estimãrilor contabile cuprinse în situatiile financiare. 510 reglementeazã procedurile si principiile fundamentale si modul lor de aplicare în ce priveste soldurile de deschidere în cazul primului audit efectuat la o întreprindere sau atunci când situatiile financiare ale exercitiului precedent au fost auditate de cãtre un alt auditor. .natura conturilor si riscul de anomalii existent în situatiile financiare ale exercitiului în curs. sau modificarea acestora a fost corect înregistratã si descrisã în notele anexe. CAPITOLUL V EXAMENUL SITUATIILOR FINANCIARE 1.soldurile de închidere ale exercitiului precedent au fost corect preluate sau. continutul raportului de audit. . Elementele probante pe care le va reuni auditorul în legãturiI cu soldurile de deschidere depind de urmãtorii factori: . auditorul trebuie sã gãseascã elemente probante suficiente si adecvate care sã-i permitã sã se asigure cã: . auditate sau nu si. .

acesta va pune în lucru alte proceduri. Când situatiile financiare ale exercitiului precedent au fost auditate de un alt auditor. de asemenea. Examenul situatiilor financiare Situatiile financiare (bilant. . noul auditor va evalua competenta profesionalã si independenta auditorului precedent. în acest caz. Sf = stoc final. Dacã raportul de audit al exercitiului precedent a fost calificat. drepturi si obligatii si evaluarea acestora la începutul exercitiului. este posibil sã se obtinã elemente probante prin punerea în lucru a procedurilor pentru exercitiul în curs. cum ar fi: -pentru activele si datoriile pe termen scurt. 2. -pentru activele si datoriile pe termen lung. De exemplu.I= intrãri si E = iesiri). în costurile/plãtile clientilor si furnizorilorîn sold la deschiderea exercitiului furnizeazã deja elemente probante asupra existentei. Dacã prin aplicarea procedurilor mentionate nu se obtin elemente probante suficiente si adecvate cu privire la soldurile de deschidere. Pentru a-si putea exprima opinia. În cazul stocurilor pot fi aplicate proceduri complementare pornind de la inventarierea spontanã si compararea cu soldul de deschidere pe baza ecuatiei Si = Sf . auditorul trebuie sã confirme cã situatiile financiare sunt în acord cu concluziile sale si cã ele reflectã corect deciziile conducerii întreprinderii si dau o imagine fidelã activitãtii si situatiei financiare a întreprinderii. Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului sã obtinã unele elemente probante pe baza cãrora sã tragã concluzii cu privire la diferite posturi si rubrici din situatiile financiare. auditorul va acorda o atentie particularã în timpul exercitiului în curs faptelor care au stat la originea opiniei calificate a auditorului precedent. contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie documente de sintezã a contabilitãtii asupra cãrora auditorul îsi exprimã opinia.-caracterul semnificativ al soldurilor de deschidere asupra situatiilor financiare ale exercitiului in curs. Dacã situatiile financiare precedente nu au fost auditate sau auditorul nu este satisfãcut de rezultatul aplicãrii procedurilor din alineatul anterior. obtine informatii prin confirmarea soldurilor de deschidere. se pot. auditorul va examina documentele care justificã soldurile de deschidere. exhaustivitãtii. auditorul actual poate gãsi elementele probante examinând dosarele de lucru ale auditorului precedent. auditorul trebuie sã emitã o opinie cu rezerve sau se va afla în imposibilitatea de a emite o opinie.I + E (Si = stoc initial.

. sunt prezentate conform principiilor contabile si reglementãrilor în vigoare si tin cont de evenimentele posterioare datei de închidere. concordã cu datele din contabilitate. a corectei valorificãri a acesteia si a cuprinderii acestui rezultat în situatiile financiare. -compararea în procent fatã de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere. · corelarea datelor din anexe cu cele din bilant. · preluarea corectã în balanta de verificare a datelor din conturile sintetice si concordanta dintre acestea si conturile analitice. · existenta inventarierii patrimoniului. contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor financiare sunt coerente. -comparatiile între datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare. Un obiectiv central al examinãrii situatiilor financiare îl constituie verificarea dacã acestea dau o imagine fidelã clarã si completã: -pozitiei financiare (patrimoniului) întreprinderii. · corecta efectuare a operatiilor legate de înregistrarea sau modificarea capitalului social. -faptului cã anexele comportã toate informatiile de importantã semnificativã asupra situatiei patrimoniale. prin: · tinerea corectã si la timp a contabilitãtii. Acest examen analitic asupra documentelor finale permite actualizarea si controlul concluzii lor trase în timpul examenului analitic efectuat în etapele anterioare. Tehnicile de examinare a situatiilor financiare se sprijinã pe procedurile analitice prevãzute de ISA 520 si în mod deosebit pe: -stabilirea ratiourilor obisnuite de analizã financiarã si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si a sectorului de activitate. financiare si rezultatelor obtinute. posterioare si previziunile întreprinderii sau ale altor întreprinderi similare. · corecta evaluare a elementelor patrimoniale conform reglementãrilor în vigoare.Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea: -faptului cã bilantul. · întocmirea bilantului contabil pe baza balantei de verificare a conturilor sintetice.

-rezultatelor financiare. . în cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil. ele sã fie înscrise si justificate în anexã. · stabilirea profitului net si a destinatiilor acestuia propuse adunãrii generale conform dispozitiilor legale. . Auditorul procedeazã pentru fiecare cont la verificarea contabilã a credibilitãtii componentelor sale si ale soldului sãu. auditorul îsi divizeazã diligentele verificând si satisfacerea unor reguli generale si particulare. În centrul preocupãrilor auditorului în aceastã etapã se aflã bilantul contabil al întreprinderii. Bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de închidere al exercitiului precedent. prin: · existenta garantiilor pentru împrumuturile si creditele obtinute sau acordate de întreprindere. prin: . Reguli generale: Bilantul contabil este întocmit conform normelor contabile în vigoare. metodele de evaluare si prezentare fiind identice cu cele ale anului precedent. dacã intervin modificãri. Auditorul procedeazã la o comparare între valorile de inventar furnizate de întreprindere. regrupate în registrul inventar cantitativ si valoric. · existenta suficientã a resurselor financiare.situatiei financiare. auditorul asigurându-se cã principiul prudentei si al continuitãtii activitãtii sunt respectate (în cazul încetãrii partiale sau totale a activitãtii se va tine seama de incidentele previzibile la închiderea exercitiului) iar principiul independentei exercitiului a fost aplicat. întocmirea contului de profit si pierdere pe baza datelor din contabilitate privind perioada de raportare. dupã caz. apreciind credibilitate a lor. Bilantul contabil este întocmit sub o formã comparativã. Elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fãrã sã se opereze compensatii.

balantele conturilor individuale asigurându-se de concordanta lor cu conturile generale. . Conturile de provizioane: auditorul verificã constituirea acestora pe baza documentelor justificative necesare si înregistrarea în bilant sau anexe. auditorul verificã tinerea documentelor care permit sã se urmãreascã în detaliu operatiile aferente tuturor imobilizãrilor si amortizãrilor lor. sintetice.Reguli particulare: Capitalurile poprii. auditorul verificã îuregistrarea în conturile capitalurilor proprii ale operatiilor aferente acestora. auditorul cere sã i se prezinte situatia detaliatã si cifratã a stocurilor si a productiei în curs de executie. conform deciziilor adunãrilor generale. Conturile de terti. Auditorul obtine din partea conducerii întreprinderii descrierea metodelor utilizate pentru evaluarea stocurilor si a productiei în curs. auditorul cere sã i se comunice documentele care-i permit sã urmãreascã în detaliu operatiile respective. ca si pentru provizioanele aferente constituite pentru deprecierea acestora întocmite la data închiderii exercitiului sau la o datã cât mai apropiatã. soldurile conturilor de terti plecând de la documentele si informatiile contabile pe care le are la dispozitia sa. El se asigurã cã aceste provizioane sunt bine contabilizate tinând cont de riscurile si pierderile intervenite între data închiderii exercitiului si întocmirea bilantului sau între data întocmirii bilantului si data verificãrii acestuia de cãtre auditor. un inventar al creantelor si datoriilor existente la finele exercitiului. auditorul cere sã i se remitã. Împrumuturi si datorii asimilate. eventual prin sondaj. Imobilizãri. Datele de inventar ale elementelor de activ si pasiv sunt Auditorul analizeazã. Stocuri si productie în curs de executie. prin sondaj. El se asigurã de conformitatea acestor metode cu regulile în vigoare si verificã aplicarea lor. dupã caz: . Conturi de trezorerie: auditorul se asigurã cã întreprinderea întocmeste periodic o situatie comparativã a soldurilor fiecãrui cont de trezorerie din contabilitate si din . El cere sã se procedeze la efectuarea corecturilor pe care le gãseste necesare.

comisioanele si onorariile. declaratiile de impunere. care pot fi de douã tipuri: . . sunt acele evenimente care aduc o mai amplã confirmare a circumstantelor existente la data închiderii. auditorul examineazã informatiile furnizate de acestea. cheltuielile sociale. lO stabileste tratamentul în situatiile financiare a evenimentelor favorabile si nefavorabile care survin dupã data închiderii exercitiului. mãsurile luate de conducerea întreprinderii sau propuse de aceasta. salariile.evenimente care furnizeazã informatii în legãturã cu fapte care existau la data închiderii exercitiului. primele de asigurare. analizând în mod deosebit: -evolutia conturilor prezentate de aceste anexe. -examineazã situatia comparativã a diverselor conturi de venituri si cheltuieli. În legãturã cu rezultatul exercitiului. insuficientele si anomaliile constatate si propune. analizând soldurile intermediare de gestiune rezultate. auditorul: -examineazã unele conturi de cheltuieli. -examineazã. În legãturã cu anexele la situatiile financiare. cum ar fi: chiriile. el controleazã aceste situatii comparative cel putin o datã pe an. CAPITOLUL VI EVENIMENTE POSTERIOARE INCHIDERII BILANTULUI Standardul International de Contabilitate (lAS) nr. contracte diverse si plãti fãcute în contul acestora. -respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant si din contul de profit si pierdere. -metodele utilizate pentru calculul amortizãrii si provizioanelor si fundamentarea lor. stabilind concluziile ce se impun. impozitele. dacã e cazul. împrumutuile si creditele.extrasele de cont bancare. -examineazã bazele de impozitare stabilite în materie de taxe si impozite asupra conturilor de venituri. eventual cu conducerea întreprinderii. efectuarea înregistrãrilor corespunzãtoare în mãsura în care ele sunt justificate.

previziuni de trezorerie si alte rapoarte ale conducerii întreprinderii. de vânzãri. atât asupra situatiilor financiare cât si asupra raportului sãu. ale consiliului de administratie.evenimente care furnizeazã informatii bazate pe fapte survenite dupã data închiderii exercitiului. apãrute dupã data închiderii. -analiza altor informatii financiare luate. -cercetarea facturilor de vânzare posterioare încheierii pentru a se încredinta cã stocurile nu sunt evaluate la o sumã superioarã valorii lor de realizare sau invers. -analiza procedurilor stabilite de conducerea întreprinderii pentru a se asigura cã evenimentele posterioare închiderii au fost bine identificate. care au avut loc dupã data închiderii exercitiului. Procedurile menite sã identifice evenimentele care pot face obiectul unei ajustãri a situatiilor financiare sau unei informatii în anexe. sunt evenimente care indicã circumstante noi. -examinarea încasãrilor posterioare închiderii pentru a verifica reactivarea creantelor. ale comitetului de directie. 560 stabileste obligatiile pentru auditor de a lua în considerare incidentele evenimentelor posterioare închiderii exercitiului. .. distingându-se trei etape: 1. pânã la data raportului sãu. Standardul International de Audit (ISA) Nr. ale comitetului de audit. vor fi puse în lucru la o datã cât mai apropiatã de data raportului de audit si vor cuprinde actiunile urmãtoare: -examinarea facturilor de cumpãrãri. a avizelor de expeditie sau a notelor de intrare-receptie ale perioadei posterioare închiderii exercitiului. -consultarea proceselor verbale ale adunãrii generale a actionarilor. pentru a verifica dacã operatiile respective nu sunt aferente exercitiului închis (controlul principiului independentei exercitiului). Fapte descoperite pânã la data raportului de audit Auditorul trebuie sã punã în lucru proceduri care urmãresc strângerea de elemente probante suficiente si adecvate care sã justifice faptul cã au fost identificate toate evenimentele care pot necesita ajustãri ale situatiilor financiare sau informatii suplimentare în anexe.

cum ar fi: .-cereri. situatia actualã a unor elemente contabilizate pe baza unor date preliminare sau neconcludente. -corespondenta înregistratã la conducerea întreprinderii în legãturã cu subiecte. auditorul va lua mãsurile adecvate pentru a evita ca tertii sã utilizeze raportul sãu. Dacã conducerea întreprinderii refuzã sã corecteze situatiile financiare iar auditorul considerã necesare aceste corecturi. · noi angajamente. dupã data raportului sãu dar înaintea publicãrii situatiilor financiare. auditorul cere conducerii întreprinderii sã nu publice. distruse din diferite cauze (incendii. Dacã.). sau alte cãi de restructurãri. inundatii etc. proiecte de fuziune. dacã aceasta decide totusi publicarea. el trebuie sã exprime o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabilã. de evenimente care riscã sã aibã o incidentã semnificativã asupra acestora. cãtre terti. · alte evenimente care ar pune în discutii continuitatea exploatãrii. sau cereri suplimentare de informatii de la oficiul juridic sau de la avocatii întreprinderii în legãturã cu procesele pe rol. prin aplicarea procedurilor de mai sus. împrumuturi. · evolutia unor riscuri. auditorul va pune în lucru procedurile necesare si va furniza conducerii întreprinderii un alt raport de audit. în consecintã. Dacã conducerea întreprinderii corecteazã situatiile financiare. · active care fac obiectul unor pretentii de proprietate. procedurile mentionate mai sus se vor prelungi pânã la data noului raport de audit. auditorul descoperã cã evenimentele posterioare au o incidentã semnificativã asupra situatiilor financiare. situatiile financiare si raportul de audit iar. garantii acordate sau primite. auditorul trebuie sã stabileascã dacã trebuie sã cearã cercetarea situatiilor financiare si sã discute aspectele în cauzã cu conducerea întreprinderii pentru a stabili mãsurile care se impun. Când auditorul a luat cunostintã. · vânzãri de active realizate sau avu te în vedere. el trebuie sã . · noi actiuni sau obligatiuni emise sau prevãzute a fi emise. în nici un caz data noului raport nu va putea fi anterioarã datei semnãrii sau aprobãrii situatiilor financiare si. dacã raportul de audit apucase sã fie depus.

el trebuie sã stabileascã dacã este cazul corectãrii situatiilor financiare si sã discute aspectele respective cu conducerea întreprinderii. Dacã însã auditorul a luat cunostintã. În cazul în care conducerea întreprinderii corecteazã situatiile financiare. auditorul va examina procedurile acestui alt auditor referitoare la evenimentele posterioare. dupã data raportului de audit. Fapte descoperite dupã publicarea situatiilor financiare Dupã publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut sã procedeze la vreo investigatie. 3. auditorul va face cunoscut conducerii întreprinderii cã va lua toate mãsurile pentru a evita ca tertii sã utilizeze raportul sãu de audit. Fapte descoperite dupã data raportului de audit. . Conducerea întreprinderii. auditorul va controla mãsurile luate de conducerea întreprinderii pentru a se asigura cã toate persoanele care sunt în posesia situatiilor financiare nemodificate au luat cunostintã de corectarea acestora si va întocmi un nou raport de audit asupra situatiilor financiare. dupã publicarea situatiilor financiare. trebuie sã informeze auditorul asupra evenimentelor survenite între data raportului de audit si data publicãrii situatiilor financiare si care sunt susceptibile sã aibã o influentã asupra acestora. Data noului raport de audit nu va fi anterioarã celei de aprobare a situatiilor financiare corectate. Nu este necesarã corectarea situatiilor financiare si stabilirea unui nou raport de audit atunci când situatiile financiare ale exercitiului urmãtor sunt pe punctul de a fi publicate. Când un subgrup. de existenta unui eveniment care. dar înaintea publicãrii situatiilor financiare Auditorul nu este tinut sã aplice proceduri sau sã facã investigatii referitoare la situatiile financiare. dacã ar fi fost cunoscut la data semnãrii raportului sãu. însã. precum si necesitatea de a-l informa de data prevãzutã pentru semnarea propriului sãu raport de audit. lar fi condus la modificarea opiniei.determine dacã acestea au fost corect avute în vedere si au fãcut obiectul unei informatii corespunzãtoare în notele anexe la situatiile financiare. În cazul în care conducerea întreprinderii nu ia mãsurile necesare pentru a se asigura cã toate persoanele care au în posesie situatiile financiare si raportul de audit publicate anterior au fost corect informate de situatie si nu corecteazã situatiile financiare chiar dacã auditorul a solicitat corectarea. 2. Acest nou raport de audit trebuie sã cuprindã un paragraf de observatii fãcând trimitere la o notã anexã la situatiile financiare care cuprinde motivele corectiei situatiilor financiare publicate anterior. cu conditia ca o informatie corespunzãtoare despre situatia existentã sã fie furnizatã în notele anexate la aceste situatii financiare. filialã sau sucursalã face obiectul unui audit din partea altui auditor.

societate în participatiune. -riscul de anomalii semnificative în situatiile financiare ale sub grupurilor auditate de alt auditor. Expresia alt auditor. incluse în situatiile financiare auditate de cãtre auditorul principal. Auditorul principal este auditorul responsabil de examenul situatiilor financiare ale unei entitãti care includ conturile unuia sau mai multor subgrupuri auditate de un alt auditor. Hxpresia subgrup desemneazã o subdiviziune. 600 stabileste procedurile si principiile fundamentale si modalitãti le lor de aplicare referitoare la utilizarea de cãtre un auditor. Când auditorul principal utilizeazã lucrãrile unui alt auditor.altul decât auditorul principal responsabil de examenul informatiilor financiare ale unui subgrup.CAPITOLUL VII UTILIZAREA LUCRÃRILOR ALTOR PROFESIONISTI 1. filialã. în cadrul unei misiuni de audit de bazã. -punerea în lucru de proceduri complementare cu privire la subgrupurile auditate de alt auditor care îi vor permite sã participe în mod semnificativ la audit. El nu se aplicã în cazul când doi sau mai multi auditori sunt numiti coauditori si nici relatiilor auditorului cu auditorul precedent. la o entitate a lucrãrilor realizate de cãtre un alt auditor. asupra situatiilor financiare ale unuia sau mai multor sub-grupuri incluse în situatiile financiare ale acelei entitãti. desemneazã auditorul . -nivelul sãu de cunoastere a activitãtilor sub grupurilor. a) Acceptarea misiunii de auditor principal Auditorul trebuie sã stabileascã dacã participarea sa la lucrãIlll' de audit pe ansamblu este suficientã pentru a-i permite sã actio11I"/l' ca auditor principal. societate afiliatã sau orice altã entitate a le cãrei situatii financiare sunt incluse în situatiile financiare audilate de cãtre auditorul principal. . sucursalã. auditorul principal trebuie sã determine incidenta acestor lucrãri asupra propriului sãu audit. Utilizarea lucrãrilor unui alt auditor Standardul International de Audit (ISA) nr. pentru aceasta el va lua în consideratie: -importanta pãrtii din situatiile financiare care fac obiectul auditãrii.

bãnci sau întretineri directe cu acel alt auditor. Auditorul trebuie sã analizeze activitãtile auditorului intern si incidentele potentiale asupra procedurilor de audit ale sale.b) Proceduri puse în lucru de cãtre auditorul principal Principalele proceduri specifice sunt: -evaluarea competentei profesionale a altui auditor. · obligatiile contabile. Auditorul principal va informa pe acest alt auditor în legãturã cu: · obligatiile de independentã. obtinerea unui rezumat scris al procedurilor aplicate de cãtre alt auditor sau consultarea dosarelor de lucru ale altui auditor. obtinând o declaratie scrisã în legãturã cu respectarea acestora. acest alt auditor va aduce la cunostinta auditorului principal orice aspect al activitãtii sale care nu se poate realiza conform modalitãtilor stabilite. -întretinerea cu privire la procedurile de audit puse în operã. . 2. la rândul sãu. la o retea de firme. Cunoscând contextul în care auditorul principal va folosi lucrãrile sale. 610 stabileste procedurile si principiile fundamentale precum si modalitãtile lor de aplicare referitoare la examenul de cãtre auditor a lucrãrilor efectuate de auditorul intern al întreprinderii. celãlalt auditor trebuie sã coopereze cu auditorul principal de exemplu. de control si de raportare. va solicita o declaratie scrisã care sã ateste respectarea acestor obligatii. -obtinerea de elemente probante care dovedesc cã lucrãrile acelui alt auditor rãspund obiectivelor auditorului principal în cadrul misiunii sale de audit. · coordonarea lucrãrilor si a raportãrilor. modalitãtile de coordonare vor fi definite în etapa de planificare a auditului. Examenul lucrãrilor auditorului intern Standardul International de Audit (ISA) nr. precum si informatii cuIe se de la alti auditori. apartenenta sa la un anume cabinet. Printre sursele de informatii disponibile pentru evaluarea acestei competente pot fi: înscrierea sa ca membru al aceluiasi organism profesional. celãlalt auditor va fi informat despre orice problemã apãrutã în activitatea auditorului principal care poate avea o incidentã importantã asupra propriei sale activitãti.

calendarul si întinderea procedurilor de audit extern. -examenul modului de respectare a textelor legislative precum si al politicilor si directivelor stabilite de conducerea întreprinderii. el poate constata cã lucrãri ale auditului intern. rentabilitatea si eficienta unor tranzactii si operatiuni. natura si întinderea lucrãrilor de audit intern efectuate. are printre obiectele sale examenul. evaluarea si controlul pertinentei si eficacitãtii sistemelor contabile si de control intern. Utilizarea lucrãrilor unui expert Standardul International de Audit (ISA) nr. -examenul informatiilor financiare si de gestiune. În evaluarea lucrãrilor auditorului intern. permit modificarea naturii si calendarului auditului si reducerea întinderii procedurilor puse în lucru de cãtre auditorul extern. anumite aspecte ale lucrãrilor sale pot fi utile auditorului extern. sau el poate trage concluzia cã aceste lucrãri nu vor avea nici o incidentã asupra procedurilor de audit extern. -evaluarea costurilor. 3. . Anumite mijloace puse în lucru pentru atingerea obiectivelor de mai sus sunt similare iar anumite considerente ale auditului intern pot fi utile pentru a defini natura.Auditorul intern. fãcând parte din structurile întreprinderii. Auditorul extern are obligatia sã obtinã o cunoastere suficientã a activitãtilor auditului intern pentru a planifica si aborda în mod eficient auditul. 620 stabileste procedurile si principiile fundamentale si modalitãtile lor de aplicare în cazul utilizãrii lucrãrilor unui expert ca si elemente probante. auditorul extern va tine seama de urmãtoarele criterii: statutul auditorului intern în cadrul întreprinderii. Printre activitãtile auditorului intern care pot fi utile auditorului extern se pot mentiona: -examenul sistemelor contabile de control intern. auditorul extern va verifica dacã conducerea întreprinderii exercitã o influentã asupra recomandãrilor auditorului intern. situatia idealã constã în faptul cã auditorul intern raporteazã asupra muncii sale esalonului de conducere cel mai înalt din întreprindere si nu primeste nici o altã sarcinã executivã sau de conducere în cadrul întreprinderii.

echipamente. -evaluarea stadiului de avansare în realizarea fizicã a unor produse sau lucrãri de constructii. constructii. programalor de lucru si a dosarelor de lucru corespunzãtoare. Utilizarea lucrãrilor unui expert se face în urmãtoarele situatii: -evaluarea anumitor active: clãdiri. opere de artã. -competentele tehnice. supravegherea. -riscul de eroare datorat naturii si complexitãtii elementului respectiv din situatiile financiare. zãcãminte. pregãtirea tehnicã adaptatã si o experientã ca auditor intern. cunostinte si o experientã specificã într-un domeniu specific. În primul rând auditorul trebuie sã reuneascã elemente probante suficiente si adecvate care sã demonstreze cã pot fi utilizate lucrãrile unui anume expert în cadrul misiunii sale de audit.Prin expert se întelege o persoanã sau un cabinet care posedã competente. -evaluarea stãrii fizice a unor active precum minereuri. terenuri. -organizarea profesionalã. -evaluãri actuariale. . statute sau reglementãri. auditorul trebuie sã tinã cont de: -caracterul semnificativ al elementului respectiv din situatiile financiare. controlul si documentarea corectã a lucrãrilor. altul decât cel care presupune cunostinte de contabilitate si audit. existenta manualelor de audit. resurse petroliere sau stabilirea duratei de viatã rãmasã a unor active corporale.volumului si calitãtii altor elemente probante disponibile. Când are în vedere sã foloseascã lucrãrile unui expert. Expertul poate fi angajat de cãtre întreprindere. planificarea. -avize juridice în ce priveste interpretarea unor acorduri. salariat al întreprinderii sau salariat al auditorului. angajat de cãtre auditor. . pietre pretioase.

CAPITOLUL VIII ALTE LUCRARI NECESARE ÎNCHEIERII MISIUNII 1. dacã el va stabili cã lucrãrile expertului nu permit reunirea elementelor probantc.În al doilea rând auditorul trebuie sã verifice competenta profesionalã a expertului: calificãrile profesionale.informatii referitoare la ipotezele si metodele de lucru pe care le va folosi expertul. . el va stabili în mod deosebit dacã rezultatele la care a ajuns expertul au fost corect luate în seamã la elaborarea situatiilor financiare. instructiuni care se pot referi la teme precum: obiectivele si întinderea lucrãrilor expertului. poate angaja un alt expert sau va emite o opinie calificatã. În al patrulea rând auditorul trebuie sã strângã elemente probante suficiente si adecvate care sã demonstreze cã întinderea lucrãrilor expertului rãspunde obiectivelor auditului. diplome. . Chestionarul sfârsitului lucrãrilor Într-o bunã practicã de audit este necesarã utilizarea unui chestionar al sfârsitului lucrãrilor care sã permitã asigurarea cã toate elementele necesare formulãrii opiniei asupra bilantului contabil au fost reuni te. Riscul unei lipse de obiectivitate este mai ridicat în cazul expertului angajat al întreprinderii si al expertului legat într-un fel sau altul de întreprinderea auditatã.conditiile de acces ale expertului la informatii. . Când auditorul nu modificã raportul sãu. Auditorul trebuie sã stabileascã dacã lucrãrile expertului pot constitui un element probant cu privire la aprecierea criteriilor ce trebuiesc îndeplinite de situatiile financiare.o descriere generalã a problemelor specifice care vor fi tratate în raportul expertului.confidentialitatea informatiilor despre întreprindere. înscrierea ca membru Într-un organism profesional. . În al treilea rând auditorul trebuie sã evalueze obiectivitatea expertului. Aceasta se poate realiza examinând instructiunile scrise date de cãtre întreprindere expertului. . el nu trebuie sa facã mentiune de utilizarea lucrãrilor expertului. cã normele au fost respectate si cã dosarele de lucru sunt complete. experienta si reputatia sa în domeniul în care se intentioneazã a fi folosit.

2. Întrebãrile din chestionar trebuie sã recapituleze toate lucrãrile ce trebuie efectuate potrivit standardelor normelor de audit si procedurilor interne ale cabinetului si se pot grupa dupã cum ur-meazã: . -punctele în suspensie care necesitã primirea unei informatii complementare. de natura misiunii. si dacã este primul audit sau clientul este mai vechi. . evidentiindu-le pe cele care au fost contabilizate si separat pe cele care încã nu au fost acceptate de întreprindere. . Notã de sintezã -problemele tehnice întâlnite si maniera în care au fost rezolvate. Acest chestionar va servi la elaborarea notei de sintezã a misinii. -o listã a modificãrilor propuse. fiind un document intern al auditorului.delegarea lucrãrilor cãtre membrii echipei si supervizarea activitãtii lor.comunicãrile cu conducerea întreprinderii. . realizarea unui scurt rezumat al evenimentelor semnificative care au marcat viata întreprinderii în timpul exercitiului ca.Chestionarul sfârsitului lucrãrilor. -domeniile care necesitã o luare de pozitie si o decizie finalã a auditorului. . . de exemplu: -evolutia principalelor elemente din situatiile financiare. -schimbãri în strategia întreprinderii. .latura administrativã.întinderea lucrãrilor. de asemenea. -produse (activitãti) noi. poate contine mai multe sau mai putine întrebãri în functie de mãrimea.continutul bilantului contabil. Poate fi utilã. structura si experienta cabinetului de audit.raportãrile.

aceasta poate fi evaluatã tinând seama de urmãtoarele grade de fiabilitate: -elementele probante externe (de exemplu. internã sau externã si de natura lor vizualã. Scrisoarea de afirmare Fiabilitatea elementelor probante depinde de originea lor. -imaginea datã de ansamblul situatiilor financiare corespunde cu cunoasterea generalã pe care o are auditorul despre întreprindere. auditorul trebuie sã examineze si sã aprecieze concluziile trase din elementele probante colectate. Concluzia globalã care rezultã din aceastã examinare si din aceastã apreciere permite auditorului sã se asigure cã: -situatiile financiare au fost pregãtite pe baza unor metode contabile acceptabile si aplicate în mod permanent. scrisã sau oralã.Pentru a exprima opinia sa privind bilantul contabil. Desi fiabilitatea elementelor probante este subordonatã circumstantelor în care sunt obtinute. -pozitia auditorului (punctul sãu de vedere). . Nota de sintezã este stabilitã pe o foaie de lucru care presupune: -o referire la foaia de lucru în care punctul retinut ca important este dezvoltat. confirmarea obtinutã de la un tert) sunt mai fiabile decât elementele probante interne. -situatiile financiare sunt conforme dispozitiilor legale si regulamentare în vigoare. care pot avea o incidentã asupra deciziei finale. este util sã-si stabileascã o "notã de sintezã" care recapituleazã toate punctele importante ale lucrãrii. Descrierea punctelor respective se va referi la toate elemclI tele importante ale desfãsurãrii lucrãrilor si în special la: 3. Informatiile colectate si lucrãrile efectuate. -toate punctele semnificative care contribuie la o bunã prezentare a situatiilor financiare au fost corect mentionate. de la cunoasterea întreprinderii pânã la controlul conturilor. -o descriere sumarã a punctului respectiv. Pentru a permite auditorului sã-si facã o pãrere definitivã asupra situatiilor financiare. se vor clasa în dosare de lucru.

dupã el. elemente probante care sã confirme aceste afirmatii. va exista o limitare a întinderii misiunii sale. În unele cazuri. pornind de la surse interne sau externe întreprinderii.-elementele probante interne sunt mai fiabile atunci când controlul intern care se referã la ele este satisfãcãtor. Afirmatiile primite de la conducãtori nu se pot substitui altor elemente probante pe care auditorul le poate obtine. dacã este cazul. auditorul trebuie: -sã caute. . dacã el se aflã în imposibilitatea de a obtine elemente probante suficiente care. Auditorul trebuie sã obtinã dovada cã cei care conduc întreprinderea recunosc responsabilitatea lor în întocmirea bilantului contabil pe care l-au hotãrât si aprobat. conducãtorii formuleazã numeroase afirmatii pentru auditor. -sã aprecieze dacã afirmatiile primite de la conducãtorii întreprinderii par a fi rezonabile si coerente cu celelalte elemente probante obtinute din alte surse. ar trebui sã existe. sau prin obtinerea: . unei copii de pe situatiile financiare semnatã de conducerea întreprinderii. Aceastã dovadã poate fi obtinutã pornind de la: -procesele verbale ale sedintelor si deliberãri lor consiliului de administratie (directie) în care auditorul a prezentat concluziile generale ale auditului. În cursul unui audit. auditorul trebuie sã caute explicatia pentru aceasta si. Cu titlu de exemplu. Chiar dacã auditorul a primit o afirmatie a conducãtorilor. -elementele probante materializate de un document sau o confirmare scrisã sunt mai tiabile decât afirmatiile verbale. sã repunã în cauzã fiabilitatea ansamblului afirmatiilor primite. -elementele probante obtinute chiar de auditor sunt mai fiabile decât cele care-i sunt furnizate de întreprindere. -sã aprecieze dacã autorii acestor afirmatii pot fi considerati a fi bine informati asupra punctelor în cauzã. unei scrisori de afirmare. sau . Atunci când o afirmatie primitã de la un conducãtor este contrazisã de un alt element probant. o afirmatie primitã de la conducãtori poate constitui singurul element probant pe care auditorul îl poate obtine în mod rezonabil. Cu titlu de exemplu. spontan sau ca rãspuns la întrebãri precise. afirmatiile conducãtorilor referitoare la costul de achizitie a unui element al activului nu se substituie elementelor probante pe care auditorulle poate obtine în mod obisnuit. Când aceste afirmatii se referã la puncte semnificative ale bilantului contabil.

În plus. scrisoarea de afirmare trebuie sã fie adresatã auditorului.auditorul nu se asteaptã. pentru a confirma intentiile acestora de a pãstra o participare în vederea realizãrii unei plus valori pe termen lung. Scrisoarea de afirmare permite: -clarificarea rãspunderilor ce revin conducãtorilor întreprinderii si auditorului. . Când este cerutã conducãtorilor. acest refuz va constitui o limitare a întinderii lucrãrilor sale. Într-un asemenea caz. sã cuprindã informatiile cerute si sã fie regulamentar datatã si semnatã. Dacã conducãtorii refuzã sã ateste printr-o scrisoare de afirmare afirmatiile pe care auditorulle considerã necesare. care poate îmbrãca forma: -fie a unei scrisori emanând de la conducãtori. pentru care auditorul nu se poate astepta in mod rezonabil sã obtinã elemente probante suficiente. -fie a unei scrisori a auditorilor amintind termenii afirmatii verbale primite de la conducãtori. Astfel. Posibilitatea unor neîntelegeri între auditor si conducãtori este redusã atunci când acestia din urmã confirmã în scris afirmatii orale. sã obtinã alte elemente probante decât cele rezultând dintr-o afirmatie a conducãtorilor. în mãsura în care auditorul obtine în scris confirmarea unei asemenea afirmatii. efectuând o sintezã a convorbirilor sale obtinând o scrisoare de afirmare. Aceastã scrisoare de afirmare nu înlocuieste procedurile de verificare ce trebuie efectuate de cãtre auditori. exceptând cazul când el este convins cã existã motive fondate si acceptabile pentru acest refuz si cã se poate sprijini pe afirmati a verbalã. Auditorul poate consemna în foile sale de lucru proba afirmatiilor primite de la conducãtori. auditorul va trebui sã repunã în cauzã încrederea acordatã celorlalte afirmatii primite de la conducãtori si sã se întrebe dacã acest refuz poate avea o altã incidentã asupra raportului sãu. este cazul sã se obtinã o scrisoare care sã confirme afirmatiile verbale primite cu privire la elementele semnificative ale situatiilor financiare. Dacã conducãtorii refuzã sã confirme în scris o afirmatie verbalã. acest refuz va constitui o limitare a întinderii lucrãrilor auditorului. -înstiintarea conducerii întreprinderii asupra modului de influentare a situatiilor financiare de cãtre informatiile pe care numai ea le detine. recunoscute cum se cuvine si confirmate de ei. în mod necesar. Punctele ('are pot face obiectul unei scrisori de afirmare sau a unei cereri de confirmare de cãtre auditor figureazã în exemplu de scrisoare arãtat in anexe. nu va exista limitare la întinderea misiunii sale.

) sau raportul asupra controlului intern. nu necesitã tehnici si proceduri diferite de cele folosite pentru misiunea de audit de bazã. conformitatea cu unele reglementãri specifice (piata de capital. reglementãri diverse sau norme ale organismului profesional. nu presupune exprimarea unei opinii distincte (opinia este implicitã ca.responsabilitatea de bazã. presupun exprimarea în mod explicit a unei opinii sau concluzii. de exemplu. Rãspunderea conducerii entitãtii auditate se referã la întocmirea si prezentarea situatiilor financiare. 700 stabileste procedurile si principiile fundamentale si modalitãtile lor de aplicare cu privire la forma si continutul raportului auditorului independent emis pe baza concluziilor rezultate din auditarea situatiilor financiare ale unei entitãti (misiunea de bazã). pot fi abordate tehnici si proceduri care nu sunt obligatorii pentru misiunea de bazã. precum si cu actionarii pentru decizii economice. bãnci. -responsabilitãti aditionale care au urmãtoarele caracteristici: rezultã din texte de legi si alte reglementãri. Raportul de audit are un triplu rol: -instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de entitatea auditatã. Responsabilitãtile auditorului sunt de 3 naturi: .CAPITOLUL IX RAPORTUL DE AUDIT 1. -responsabilitãti secundare care au urmãtoarele caracteristici: rezultã din texte de legi. Cele mai multe din prevederile acestui standard pot fi adaptate la rapoarte emise si în cazul unor misiuni de audit diferite de misiunea de bazã. rãspunsul la obligatia legalã de verificare dacã registrele contabile au fost tinute corect si la zi). -instrument de confirmare a încrederii publicului si actionarilor în situatiile financiare prezentate de o entitate. De exemplu. raportarea se poate face separat sau poate fi integratã în raportul de audit (în cuprins sau în anexe la acesta). -instrument de identificare a responsabilitãtilor pentru auditor si pentru conducerea entitãtii auditate. pentru opinia sa în legãturã cu situatiile financiare auditate. Rolul raportului de audit Standardul International de Audit (ISA) nr. respectiv cu publicul. . asigurãri etc.

prezintã în mod sincer în toate aspectele lor semnificative .. -opinia defavorabilã. performantelor si situatiei financiare generale a întreprinderii. Opinia auditorului Într-o misiune de audit de bazã existã douã forme de exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare care au aceeasi valoare: "dau o imagine fidelã" sau ".".. -observatiile reiesite din diverse verificãri. . -situatiile care fac sã aparã incertitudini. Continutul raportului de audit Raportul de audit trebuie sã continã: -relatia contractualã de executare a misiunii de audit. -opinia cu rezerve. -oferirea garantiei pentru actionari si terti cã un personal calificat a obtinut asigurarea cã situatiile financiare oferã o imagine fidelã.. -natura si locul observatiilor în raport. 3. -imposibilitatea de a exprima o opinie. Din raportul de audit trebuie sã rezulte în mod clar: -mentionarea responsabilitãtilor pentru auditor si pentru conducerea întreprinderii.. clarã si completã pozitiei financiare. -informatiile a cãror mentiune în raport este prevãzutã expres de lege. Existã 4 tipuri de opinie: -opinia fãrã rezerve..2. -mentiune a cã situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit. -descrierea obiectivelor si natura misiunii de audit.

Oricare ar fi natura neregularitãtilor. de asemenea. de preferintã într-un paragraf distinct care sã preceadã pe cel care cuprinde exprimarea opiniei sau imposibilitatea de a exprima o opinie si pot. a constatat o iregularitate contabilã pe care conducerea întreprinderii refuzã sã o corecteze. Aceste informatii trebuie sã fie date. -o erori în clasarea terti lor (clienti incerti mentinuti ca clienti obisnuiti). Pot fi. precizând: .1. -o neluarea în considerare a evenimentelor posterioare care confirrnã sau infirmã o situatie existentã la data închiderii exercitiului. Dezacorduri cu conducerea întreprinderii privind principiile si metodele contabile Auditorul. -o stocuri supraevaluate sau subevaluate datoritã unor erori în calculul costurilor productiei sau în determinarea mãrimii stocului (cantitãtilor).4. de exemplu. Acest dezacord poate fi important si sã influenteze certificarea. de fiecare datã când poate. 4. -o neluarea în considerare a principiului prudentei prin supraevaluarea activelor. Situatii care conduc la formularea altei opinii decât opinia fãrã rezerve De fiecare datã când auditorul emite un raport. . el trebuie sã includã în raportul sãu o descriere clarã a tuturor motivelor care justificã decizia sa si. altul decât un raport fãrã rezervã. Auditorul certificã "cu rezervã" atunci când iregularitatea este semnificativã. sã facã trimitere la o notã anexã mai aprofundatã. sã cifreze (sã estimeze) incidenta posibilã asupra situatiilor financiare. auditorul îsi prezintã în raport opinia. dezacorduri privind: -o insuficienta provizioanelor pentru deprecierile de stocuri si creante. -o nerespectarea principiului independentei exercitiului. dar importanta ei nu este suficientã pentru a considera cã situatiile financiare nu sunt corecte si sincere si cã nu dau o imagine fidelã asupra pozitiei si situatiei financiare precum si rezultatului exercitiului.natura dezacordului. folosind mijloacele pe care le-a considerat necesare.

.influenta asupra rezultatului net. semnarea contractului de prestãri de servicii dupã încheierea exercitiului a împiedicat auditorul sã asiste la inventarierea fizicã si nu s-a putut asigura de realitatea stocurilor inventariate. Auditorul lucreazã prin sondaje al cãror volum este în functie de calitatea controlului intern. În functie de importanta relativã a limitelor. 4.. Insuficienta onorariilor este un alt mod de a limita controalele. . Acest tip de limitãri ar trebui sã fie rar: el constituie o piedicã în exercitarea lucrãrilor. conducerea refuzã auditorului adresarea cererilor de confirmare a soldurilor. Limitele pot fi: -impuse de împrejurãri. O limitare a întinderii lucrãrilor poate fi impusã de client auditorului prin clauzele contractului care pot preciza ca auditorul sã nu aplice o anumitã procedurã de audit. de exemplu. -imposibilitatea obtinerii elementelor probante suficiente prin alte mijloace de control. Într-un paragraf situat înaintea exprimãrii opiniei. De asemenea. desi acesta o considerã necesarã. -impuse de conducerea întreprinderii. auditorul va formula o rezervã sau se va afla în imposibilitatea de a certifica situatiile financiare. Limitarea întinderii lucrãrilor Limitarea întinderii lucrãrilor constã în imposibilitatea auditorului de a folosi mijloacele pe care le-ar considera necesare si. absenta controlului intern poate constitui o limitare la controlul exhaustivitãtii înregistrãrilor si a fiabilitãtii lor. în special pentru obtinerea elementelor probante.postul si suma respectivã. în timp ce el considerã aceasta esential. de exemplu. auditorul indicã: -împrejurãrile care l-au împiedicat sã foloseascã diligentele considerate utile. prin alte mijloace de control.2.

auditorul nu a putut obtine elemente probante suficiente pentru a justifica suma provizionatã sau absenta constituirii provizionului. conducerea întreprinderii nu dispune de informatiile suficiente pentru a transpune o situatie în bilantul contabil. Caz particular: continuitate a activitãtii Existenta incertitudinii despre continuitatea activitãtii sau când ea este definitiv compromisã determinã auditorul sã examineze dacã transpunerea contabilã a acestei situatii este conformã principiului continuitãtii exploatãrii si apreciazã. sau a cãror sumã nu poate fi provizionatã cu o aproximatie rezonabilã. consecintele pe care sã le înscrie în raportul sãu. Atunci când incidenta eventualã este semnificativã. 5. Când incertitudinea are o importantã prin a cãrei realizare poate readuce în discutie ansamblul situatiilor financiare. -postul sau posturile bilantului contabil. Incertitudini asupra estimãrilor contabile În anumite împrejurãri. dupã caz. deoarece: -suma lor este nesigurã sau necunoscutã. dar nu suficientã pentru a respinge ansamblul situatiilor financiare. Elementele de bazã ale raportului de audit . În paragraful care expune motivele rezervei sau refuzului. se vor preciza toate elementele de informare asupra incertitudinii: -natura riscului. auditorul mentioneazã cã nu este în mãsurã sã acorde certificarea. influentate. sau faptul cã nu poate fi precizat. 4. -probabilitatea realizãrii este nesigurã. auditorul certificã cu rezervã. 4.-suma posturilor din situatiile financiare influentatã de limitãri ale întreprinderii auditului. de exemplu. Fie cã riscul este provizionat sau nu.3. existã riscuri privind anumite operatii care nu pot fi provizionate.4. Acesta este un caz particular de limitare a modalitãtii de obtinere a elementelor probante. sau poate lua o decizie pe baza unor informatii insuficiente. De exemplu: în momentul semnãrii raportului de audit. -valoarea maximã a riscului când se cunoaste. -incapacitatea în care se aflã de a putea determina evolutia incertitudinii si a evalua consecintele eventuale ale acestei situatii.

1. De recomandat sã se foloseascã titlul de "Raportul auditorului independent" pentru a-l distinge de rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane. Aceste situatii financiare au fost stabilite sub responsabilitatea conducerii entitãtii. încât sã poatã exprima asupra acestora o opinie. încheiate la 31 decembrie 200. Dimpotrivã. care au fãcut obiectul auditului.Raportul unei misiuni de audit de bazã trebuie sã continã În mod obligatoriu urmãtoarele elemente de bazã: titlul. Responsabilitatea noastrã este.semnatura. sã exprime o opinie asupra acestor situatii financiare.3. Paragraful introductiv Acest paragraf cuprinde identificarea situatiilor financiare auditate precum si o mentiune a responsabilitãtilor conducerii entitãtii auditate si ale auditorului. Destinatarul Raportul de audit trebuie sã fie adresat destinatarului corespunzãtor. cât si data si perioada acoperite prin aceste documente. 5. sã exprimãm o opinie asupra acestor conturi anuale". de exemplu.responsabilitatea auditorului este de a audita aceste situatii financiare. raportul se adreseazã fie actionarilor. ca pe baza auditului nostru. Situatiile financiare constituie reprezentarea faptelor de cãtre conducere. 5. paragraful cuprinzând natura si intinderea lucrarilor de audit. pe baza auditului efectuat. Raportul de audit trebuie sã identifice situatiile financiare ale entitãtii.paragraful opiniei . Raportul trebuie sã mentioneze cã situatiile financiare sunt în sarcina (responsabilitatea) conducerii entitãtii si cã responsabilitatea auditorului este ca. 5. Acest paragraf poate.adresa si data raportului. paragraful introductiv.. În mod obisnuit. în functie de circumstantele ce caracterizeazã misiunea si obligatiile legale. Titlul raportului Raportul de audit trebuie sã poarte un titlu precis. avea formularea urmãtoare: "N oi am procedat la auditarea situatiilor financiare ale societãtii "X". care trebuie sii fie utilizate pentru pregãtirea situatiilor financiare. Pregãtirea lor presupune cã directi unea face estimãri contabile si aduce judecãti care au o incidentã semnificativã.2. destinatarul. asa cum sunt prezentate în anexele la prezentul Raport. fie consiliului de administratie al unitãtii. ale cãrei situatii financiare au fost auditate. . cã ea stabileste principiile si metodele contabile potrivite.

5. dacã ele sunt conforme prevederilor legale. Termenii utilizati pentru exprimarea opiniei auditorului sunt . -revederea prezentãrii de ansamblu a situatiilor financiare.4. pe bazã de sondaje. »dau () imagine fidelã" sau "prezintã în mod sincerîn toate aspectele lor semnificative". Raportul de audit trebuie sã descrie auditul. situatiei financiare si rezultatelor obtinute (sau prelinlã în mod sincer în toate aspectele lor semnificative) în acord cu referintele contabile si. dacã e cazul. -evaluarea principiilor si metodelor contabile folosite pentru elaborarea situatiilor financiare. . a elementelor probante care justificã sumele si informatiile continute în situatiile finanCIare. Cititorul are în fapt nevoie sã se asigure cã auditul a fost fãcut conform normelor si practicilor în materie. Un paragraf al opiniei Raportul de audit trebuie sã prezinte clar opinia auditorului asupra faptului de a sti dacã situatiile financiare dau o imagine lidelã pozitiei.5. Raportul auditorului trebuie sã descrie întinderea lucrãrilor de audit. respectiv Standardele Internationale de Audit sau norme si practici nationale. Un paragraf prezentând întinderea lucrãrilor si natura unei lucrãri de audit Acest paragraf cuprinde referentialul de audit utilizat. -evaluarea estimãrilor semnificative fãcute de conducere pentru a stabili situatiile financiare. indicând cã ele au fost îndeplinite conform Standardelor Internationale de Audit sau conform normelor sau practicilor nationale. ca presupunând: -examenul. dacã aceasta nu rezultã în mod clar. Raportul trebuie sã precizeze cã auditul a fost planificat si executat de o manierã care sã asigure în mod rezonabil cã situatiile financiare nu comportã anomalii semnificative.5. se presupune cã normele si practicile utilizate sunt cele din tara indicatã prin adresa auditorului. precum si descrierea lucrãrilor de cãtre auditor. "Întinderea lucrãrilor" dã posibilitatea pentru auditor sã punã în operã procedurile de audit judecate ca necesare în conditiile concrete date.

. adãugând un paragraf de observatii al cãrui obiectiv este de a lãmuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale. cã auditorul nu ia în considerare decât elementele semnificative privind situatiile financiare. În astfel de cazuri. Opinia fãrã rezerve dar cu un paragraf de observatii În unele cazuri.3. Opinia cu rezerve Rezervele se prezintã înaintea paragrafului de opinie. în toate aspectele lor semnificative). cã acesta nu constituie o rezerva. din cauza limitãrii întinderii lucrãrilor noastre. 5. cãci noi am fost desemnati auditori ulterior acestei date.. paragraful opiniei se formuleazã astfel: Exemplu de rezerve datorate limitãrii întinderii lucrãrilor: "N oi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie . Opinia fãrã rezerve (curatã) "Dupã pãrerea noastrã. Dupã pãrerea noastrã. Tinând seama de natura documentelor contabile ale societãtii. noi am putut controla cantitãtile prin alte proceduri.5.. A vând în vedere importanta faptelor expuse mai sus." .5. în general. cu exceptia incidentei ajustãrilor care ar fi putut fi necesare. impusã de cãtre directiune. cât si contului de profit si pierdere pentru exercitiul încheiat la aceastã datã si sunt conforme cu prevederile legale si statutare"..5.. 5. aceasta se situeazã de preferintã dupã paragraful de opinie si precizeazã. conturile anuale dau o imagine fidelã (sau prezintã în mod sincer. dacã noi am fi putut efectua controlul fizic al cantitãtilor.Aceste douã formulãri semnificã. raportul de audit poate fi modificat. noi nu ne exprimãm opinia asupra conturilor anuale... 5.4. în conformitate cu normele internationale (sau nationale) de contabilitate". Adãugarea unui astfel de paragraf nu afecteazã opinia auditorului. expus de o manierã detaliatã în anexã.5. 5.. Imposibilitatea exprimãrii unei opinii O astfel de opinie datoratã limitãrii întinderii lucrãrilor se poate prezenta astfel: "Noi nu am fost în mãsurã sã asistãm la inventarul fizic.2. nici sã procedãm la confirmarea directã a conturilor de clienti. pozitiei si situatiei financiare a societãtii la 31 decembrie 200… precum si rezultatelor acestor operatii si fluxurilor de trezorerie pentru exercitiul închis la aceastã datã. între altele.1. situatiilor financiare dau o imagine fidelã pozitiei si situatiei financiare a societãtii la 31 decembrie .

în opinia noastrã. Cheltuielile aferente.. din cauza limitãrii întinderii lucrãrilor noastre.5. noi nu ne exprimãm opinia asupra conturilor anuale. se poate prezenta astfel: Astfel. în acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat în active corporale. pentru exercitiul încheiat 5. pentru utilaje. pentru clãdiri si . Semnãtura auditorului Raportul trebuie sã poarte semnãtura societãtii de expertizã contabilã sau a auditorului persoanã fizicã sau pe amândouã. nici sã procedãm la confirmarea directã a conturilor de clienti. evenimentelor si tranzactiilor intervenite.5. de care el a avut cunostintã pânã la aceastã datã.6.. care este în general cel al orasului în care sunt situate birourile auditorului care are responsabilitatea auditului." 5.4. Opinia defavorabilã O astfel de opinie datoratã de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile. Data raportului Raportul auditorului trebuie sã poarte data de la sfârsitullucrãrilor de audit. cãci aceasta îsi asumã responsabilitatea auditului. pe baza unui amortisment linear si a unei cote de .8. semnãtura cabinetului sau societãtii de audit. Imposibilitatea exprimãrii unei opinii O astfel de opinie datoratã limitãrii întinderii lucrãrilor se poate prezenta astfel: "Noi nu am fost în mãsurã sã asistãm la inventarul fizic. Adresa auditorului Raportul trebuie sã mentioneze într-un loc anume. locul specific. Aceastã practicã nu este. cum este explicat în nota "X"... trebuia sã se ridice la suma de . raportul sãu nu trebuie sã poarte o datã anterioarã celei la care situatiile financiare au fost închise si aprobate. Întrucât responsabilitatea auditorului constã în emiterea unui raport asupra situatiilor financiare pregãtite si prezentate de conducerea societãtii... Raportul auditorului poartã. A vând în vedere importanta faptelor expuse mai sus. 5. Cititorul este astfel informat cã auditorul a apreciat efectele asupra situatiilor financiare si asupra raportului sãu.7. . 5. nu s-au constatat amortismente în situatiile financiare. impusã de cãtre directiune..5.5.. în general.

acest dosar cuprinde: . Dosarul exercitiului Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni.CAPITOLUL X DOCUMENTAREA LUCRÃRILOR DE AUDIT 1. . de la organizarea misiunii la sintezã si formularea raportului.programul general de lucru. el permite asamblarea tuturor lucrãrilor.note asupra studierii dosarelor si stabilirea solutiilor la problemele ridicate. .compunerea echipei. . deciziilor luate si asigurarea cã programul s-a derulat fãrã omisiuni.data pentru emiterea raportului.buget de timp si realizarea lui. Dosarul exercitiului este indispensabil pentru: -mai buna organizare si control ale misiunii. . a cãror utilitate nu depãseste exercitiul controlat. supervizarea lucrãrilor: .note asupra utilizãrii lucrãrilor de control efectuate de cãtre altii (auditori interni. diversi specialisti). Continut. -înlesnirea muncii în echipã si supervizarea lucrãrilor date la colaboratori. . . .datele si duratele vizitelor. -justificarea opiniei emise si redactarea raportului. -documentarea lucrãrilor efectuate. locurile de interventie. planificarea misiunii: . În mod uzual.

. corespondenta cu clientul. scrisoarea cãtre predecesor. detalii asupra lucrãrilor efectuate. eventuale comentarii. detalii asupra sondajelor efectuate. executarea lucrãrilor. -documente sau copii de documente de la întreprindere sau terti.foi de lucru cu privire la faptele delictuale. justificând cifrele examinate. -foi de lucru cuprinzând: obiectivul. existenta unor riscuri etc. -sinteza generalã a rezultatelor pe diferite etape ale misiunii si tratarea distinctã a punctelor care ar putea avea o influentã asupra deciziei de certificare. Sectiunea A) intitulatã "Acceptarea misiunii" contine documente referitoare la acceptare sau mentinerea misiunii de audit. . obtinerea de elemente probante: . -detalii asupra lucrãrilor efectuate asupra situatiilor financiare: comparatii si explicatii ale variatiilor. . . cu organismele de bursã si scrisoarea de misiune sau contractul de prestãri servicii de audit. Sectiunea B) intitulatã "Sinteza misiunii si rapoarte" contine documente precum: elemente de sintezã ale misiunii (sinteza. alte corespondente cu organismele profesionale. programul lucrãrilor. astfel: EA (dosarul exercitiului._ aprobarea tuturor deciziilor importante care pot afecta planificarea. concluziile lucrãrilor.program de control. fisa de acceptare sau de mentinere a misiunii. EB (dosarul exercitiului. aprecierea controlului intern: _ evaluarea punctelor tari. punctelor slabe si a zonelor de risc. . -comentarii asupra anomaliilor descoperite.). cum ar fi: chestionarul de acceptare (cunoasterea globalã a întreprinderii. concluzii. continutul raportului. concluzii. Dosarul exercitiului este bine sã fie împãrtit pe sectiuni (pãrti) pentru a usura utilizarea sa.foi de lucru privind: bazele de stabilire a sondajelor asupra functionãrii sistemelor. În general se foloseste o împãrtire în 10 sectiuni (pãrti) simbolizate de la A la I.

calendaml si întinderea procedurilor de audit. operatiuni privind dividendeIe etc. EH (dosarul exercitiului. . alte rapoarte). operatiuni de emisiune de titluri. EE (dosarul exercitiului. naturã de cheltuieli sau naturã de venituri. facilitãti fiscale. lista punctelor în suspensie. Sectiunea C) intitulatã "Orientare si planificare" contine documente (foi de lucru) care se referã la: cunoasterea generalã a întreprinderii. balante. EI (dosarul exercitiului. rapoarte speciale.rezumatul ajustãrilor. evaluarea unor riscuri inerente la nivelul de ansamblu al situatiilor financiare. regimuri de subventie etc. EF (dosarul exercitiului Sectiunea F) intitulatã "Utilizarea lucrãrilor altor profesionisti" contine documente referitoare la programul de lucm al fiecãmi specialist. si rapoarte (raport general. documentatia si listele de proceduri si concluziile asupra evaluãrii riscului legat de control. onorarii). EG (dosarul exercitiului. natura. mediul general de desfãsurare a controlului intern si planul de misiune. foi de lucru pe fiecare element patrimonial de activ si de pasiv. Sectiunea E) intitulatã "Controale substantive" contine elemente precum: programul de control. ED (dosarul exercitiului.). programele de muncã pe fiecare membru al echipei. Sectiunea I) intitulatã "Interventii cerute prin reglementãri diverse" cuprinde documente referitoare la operatiuni privind miscarea capitalului. EC (dosarul exercitiului. evenimente posterioare. raport conturi consolidate. pragul de semnificatie. chestionaml de evenimente posterioare închiderii exercitiului. situatiile financiare certificate. elemente de gestiune si organizare (buget si planificare. Sectiunea G) intitulatã "Verificãri si informatii specifice" cuprinde documente referitoare la aspecte specifice solicitate expres prin reglementãri pentm întreprinderea auditatã (de exemplu. Sectiunea D) intitulatã "Evaluarea riscului legat de control" contine elemente precum: documentatie de evaluare a controlului intern (sondaje asupra functionãrii controlului intern. sinteza evaluãrii riscurilor legate de control). Sectiunea H) intitulatã "Lucrãrile de sfârsit de misiune" cuprinde documente precum: chestionaml de sfârsit de misiune. declaratii ale conducerii întreprinderii). analiza separãri i functiilor. foi de lucru continând examenul analitic.

raportãri intermediare. Sectiunea D) intitulatã "Analize permanente" cuprinde diverse lucrãri de analizã clasate pe elemente ale situatiilor financiare. rapoartele de audit. fisa de acceptare si de mentinere a misiunii etc. cu referire la conturile consolidate. 2. sinteze privind aprecierea (evaluarea) controlului intern etc. Sectiunea G) intitulat "Intervenienti externi" care contine documente referitoare la alti auditori ai întreprinderii. documentatii despre client (brosuri. contracte sociale) etc. Sectiunea A) intitulatã "Generalitãti" cuprinde documente precum: fisa de prezentare a clientului. PE (dosarul permanent. rapoarte speciale si alte rapoarte privind exercitiile precedente. Sectiunea F) intitulat "Juridice" contine documente referitoare la contracte principale. conventii. organizarea generalã. PF (dosarul permanent. avocatii întreprinderii. PG (dosarul permanent. lista asociatilor. Dosarul permanent Dosarul permanent se subdivide în 7 sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din partea organismului profesional. expertul contabil care asigurã asistentã contabilã si fiscalã a întreprinderii etc. Sectiunea J) intitulatã "Controlul conturilor consolidate" cuprinde toate documentele elaborate în cadml etapelor misiunii de audit de bazã. Sectiunea C) intitulatã "Situatii financiare si rapoarte privind exercitiile precedente" contine: situatiile financiare ale exercitiilor precedente. extrase din presã etc. extrase din procese verbale ale AGA sau CA. istoric. PB (dosarul permanent. . dupã cum urmeazã: PA (dosarul permanent.). PD (dosarul permanent. Sectiunea E) intitulat "Fiscal si social" contine declaratii fiscale si alte aspecte fiscale ale întreprinderii. PC (dosarul permanent. precum si aspecte sociale (contracte colective. Sectiunea B) intitulatã "Documente privind controlul intern" care cuprinde: rapoarte asupra controlului intern (interne ale întreprinderii. efectuate de alti experti si întocmite de auditor). programele de control din exercitiile precedente.EJ (dosarul exercitiului. extrase din actele constitutive ale întreprinderii etc.

-data raportului. -situatii financiare condensate (rezumate). .titlul. -paragraful opiniei auditorului asupra informatiilor finanCIare. si anume: .situatii financiare. 800 stabileste procedurile si principiile fundamentale precum si modalitãtile lor de aplicare cu privire la misiunile de audit speciale. de bazã. stabilite dupã un referential contabil diferit de standardele internationale de raportare financiarã si de normele nationale. -respectarea clauzelor contractuale. raportul auditorului trebuie sã continã elementele de bazã ale raportului misiunii de audit.PARTEA C MISIUNI DE AUDIT SPECIALE SI MISIUNI CONEXE CAPITOLUL I MISIUNI DE AUDIT SPECIALE Standardul International de Audit (ISA) nr. · descrierea procedurilor puse în lucru de cãtre auditor. -conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare (care în continuare va fi denumite "rubricã din situatiile financiare"). sau la normele nationale aplicabile. -paragraful referitor la întinderea lucrãrilor (descriind natura auditului) din care nu vor lipsi: · referirea la Standardul International de Audit privind misiunile de audit speciale. Cu exceptia raportului asupra situatiilor financiare condensate. -paragraful de prezentare si introducere din care nu va lipsi: · identificarea informatiilor financiare auditate. · amintirea responsabilitãtilor conducerii si ale auditorului. Misiunile de audit speciale se pot referi la: . -destinatarul.

semnãtura auditorului. Raportul auditorului trebuie sã mentioneze referentialul contabil pe baza cãruia a fost auditatã rubrica respectivã din situatiile financiare. nu sunt corect intitulate sau acest alt referential nu este clar identificat. Auditorul trebuie sã precizeze în raportul sãu sau într-o anexã la situatiile financiare referentialul contabil utilizat de întreprindere. Raport asupra unor rubrici din situatiile financiare Auditorului i se poate cere sã exprime o opinie asupra uneia sau mai multor rubrici din situatiile financiare ca. Situatii financiare stabilite dupã un referential contabil diferit de standardele internationale de raportare financiarã si de normele nationale Astfel de referentiale diferite pot fi: . auditorul trebuie sã emitã un raport modificat (calificat). în consecintã. el poate emite o altfel de opinie în raportul asupra unei rubrici numai dacã aceastã rubricã nu constituie o parte semnificativã a acestor situatii financiare.dispozitii în materie de raportare financiarã impuse de cãtre o entitate guvernamentalã. Atunci când auditorul a formulat o opinie defavorabilã sau o imposibilitate de exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare în ansamblul lor. . creante. El trebuie sã se asigure cã situatiile financiare contin mentiunea cã nu au fost stabilite conform standardelor internationale de contabilitate sau normelor contabile nationale. 2. Aceastã cerere poate face obiectul unei misiuni distincte sau sã fie realizatã în cadrul misiunii de audit de bazã. opinia auditorului se va referi numai la rubrica (rubricile) auditatã (auditate). De exemplu. .-adresa auditorului. de exemplu. Dacã situatiile financiare stabilite. O astfel de misiune nu conduce la un raport de audit asupra situatiilor financiare în ansamblul lor si.cel al contabilitãtii tinute pe bazã de încasãri si plãti.cel folosit de întreprindere pentru stabilirea declaratiilor fiscale. 1. . un document financiar stabilit conform regulilor fiscale pentru impozitare poate fi intitulat "cont de profituri si pierderi stabilit conform regulilor fiscale". stocuri. conform unui alt referential contabil. . calculul participãrii la beneficii sau efectuarea unui provizion.

Nu intrã sub incidenta acestui standard examenul informatiilor financiare previzionale exprimate în termeni generali ca. acestea sunt coerente cu obiectivul informatiilor financiare previzionale. interesate de cunoasterea doar a cifrelor cheie privind situatia financiarã si rezultatele acesteia. cât si proiectii . Auditorul nu trebuie sã emitã vreun raport asupra situatiilor financiare condensate decât în cazul unde acesta a emis un raport de audit asupra situatiilor financiare în ansamblul lor. Raport asupra situatiilor financiare condensate (rezumate) O întreprindere poate avea nevoie sã stabileascã situatii financiare care rezumã situatiile sale financiare auditate. în cazul misiunilor de examinare asupra unor informatii financiare previzionale cuprinzând atât previziuni . prezentarea fãcutã conducerii întreprinderii în raportul anual. Într-o misiune de examinare a informatiilor financiare previzionale auditorul trebuie sã reuneascã elemente probante suficiente si adecvate care sã-i permitã sã aprecieze dacã: ipotezele cele mai plauzibile retinute de conducerea întreprinderii ca bazã a informatiilor financiare previzionale sunt rezonabile si. 3400 stabileste procedurile si principiile fundamentale cât si modalitãtile de aplicare a lor.cele bazate pe cele mai plauzibile ipoteze. Opinia auditorului poate face obiectul unui raport distinct sau va fi inclusã în raportul de audit. acesta va recurge la serviciile unui expert. . Raport asupra respectãrii clauzelor contractuale Auditorul poate sã accepte o astfel de misiune numai dacã misiunea se referã exclusiv la examinarea respectãrii clauzelor care vizeazã aspecte contabile si financiare. -informatiile financiare previzionale sunt suficiente. de bazã. dacã numai unele chestiuni particulare nu sunt acoperite de competenta auditorului.cele bazate pe ipoteze teoretice. de exemplu. pentru a informa anumite grupuri de utilizatori. CAPITOLUL II MISIUNI DE PREVIZIONATE EXAMINARE A INFORMATIILOR FINANCIARE Standardul International pentru Angajamente de Asigurare (ISAE) nr.3. atunci când la bazã au stat ipoteze teoretice. 4.

Auditorul se va familiariza cu procesul urmat de întreprindere pentru pregãtirea informatiilor financiare previzionale ca de exemplu: -controalele interne asupra sistemului folosit pentru pregãtirea informatiilor financiare previzionale cât si competenta si experienta persoanelor însãrcinate cu elaborarea acestora. sau sã nu o continue. -natura documentatiei pregãtitã din care rezultã ipotezele retinute de cãtre conducerea întreprinderii. Auditorul si clientul trebuie sã convinã termenii misiunii. -natura ipotezelor (estimãrile cele mai plauzibile sau ipoteze teoretice). -destinatia informatiilor (generalã sau restrânsã). -informatiile financiare previzionale sunt pregãtite într-o manierã coerentã cu situatiile financiare istorice.-informatiile financiare previzionale sunt corect prezentate. si rezultã clar cã este vorba de ipotezele cele mai plauzibile sau de ipoteze teoretice. -este în interesul ambilor ca sã existe o scrisoare de misiune sau un contract cu clauze clare pentru a preveni orice neîntelegere. dacã toate ipotezele semnificative sunt descrise în notele anexe. elementele pe care se sprijinã . 1. -perioada acoperitã de aceste informatii. Auditorul nu trebuie sã accepte o misiune. 3. atunci când este evident cã ipotezele sunt irealiste. Informatiile financiare previzionale referindu-se la actiuni si evenimente care nu sunt încã produse si care ar putea sã nu se mai producã. Cunoasterea activitãtilor întreprinderii Auditorul trebuie sã obtinã un nivel suficient de cunostinte despre activitãtile întreprinderii pentru a aprecia dacã au fost avute în vedere toate ipotezele semnificative pentru pregãtirea informatiilor financiare previzionale. sau când informatiile financiare previzionale nu vor fi adecvate scopurilor pentru care ele au fost pregãtite. Acceptarea misiunii Înainte de acceptarea unei misiuni de examen al informatiilor financiare previzionale auditorul va tine seama de: -utilizarea prevãzutã a acestor informatii. Tipul de opinie 2.

-nevoile utilizatorilor. -cunostintele si experienta acumulate în timpul unor misiuni precedente. de exemplu. Auditorul trebuie totodatã sã stabileascã în ce mãsurã informatiile financiare istorice ale întreprinderii sunt fiabile. Perioada acoperitã 5.informatiile financiare provizionale fiind viitoare. matematice sau asistate de calculator. . -impactul rationamentului profesional al celor care au elaborat informatiile financiare previzionale. Când un raport de audit sau de examen limitat al informatiilor financiare istorice a fost modificat (calificat). Auditorul nu este deci în mãsurã sã emitã o copie în ce priveste realizarea concluziilor reiesite din informatiile financiare previzionale. Proceduri folosite La stabilirea naturii. calendarului si întinderii procedurilor de examen auditorul tine seama de: -probabilitatea unor anomalii semnificative. Dacã auditorul estimeazã cã a atins un nivel de asigurare suficient. informatiile financiare provizionale pot fi pregãtite pentru obtinerea unui împrumut si perioada de timp se poate referi la durata de rambursare a împrumutului. dacã informatiile financiare istorice au fãcut obiectul unui audit sau al unui examen limitat si dacã acestea au fost pregãtite pe baza principiilor contabile recunoscute. el poate exprima o opinie pozitivã asupra ipotezelor. auditorul va acorda atentie incidentelor asupra examenului informatiilor financiare previzionale. Auditorul va emite o opinie asupra caracterului rezonabil al ipotezelor retinute de conducere dar aceasta nu poate avea decât un nivel de asigurare moderatã. El va stabili. -metodele utilizate pentru elaborarea si aplicarea ipotezelor. de exemplu. -exactitatea informatiilor financiare previzionale pregãtite în exercitiile anterioare si motivele abaterilor semnificati ve fatã de realizãri. -competentele persoanelor care pregãtesc informatiile financiare previzionale. sunt speculative prin natura lor. -gradul de folosire a tehnicilor statistice. 4.

6. -referirea la Standardele Internationale de Audit sau la normele sau practicile nationale aplicabile examenului informatiilor financiare previzionale. si-au fost prezentate conform unui referential contabil recunoscut. -exhaustivitatea ipotezelor semnificative retinute. pe baza ipotezelor descrise.-gradul de adecvare si fiabilitatea datelor si calculelor care au condus la informatii financiare previzionale. -destinatarul. Misiuni de examen limitat al situatiilor financiare . -mentiuni privind responsabilitatea conducerii întreprinderii pentru informatiile financiare previzionale si ipotezele retinute pentru acestea. -exprimarea unei asigurãri negative cã ipotezele constituie o bazã rezonabilã pentru informatiile financiare previzionale. Raportarea asupra misiunii Raportul auditorului asupra informatiilor financiare previzionale trebuie sã cuprindã elementele urmãtoare: -titlul. CAPITOLUL III MISIUNI CONEXE DE AUDIT 1. Auditorul trebuie sã obtinã o scrisoare de afirmare din partea conducerii întreprinderii cu privire la: -utilizarea prevãzutã pentru informatiile financiare previzionale. -identificarea informatiilor financiare previzionale. -o opinie care sã indice cã informatiile financiare previzionale au fost corect pregãtite. -acceptarea responsabilitãtii pentru informatiile financiare previzionate. -o referire la gradul de difuzare (generalã sau restrânsã) a informatiilor financiare previzionale.

Standardul poate fi aplicat si în cazul misiunilor de examen limitat al informatiilor financiare. asigurarea este în acelasi timp negativã.cã nici un fapt semnificativ nu a fost descoperit care sã-I facã sã creadã cã situatiile financiare nu au fost stabilite în toate aspectele lor semnificative conform unui referential contabil identificat (asigurare negativã). obiectivitatea. • responsabilitatea conducerii cu privire la situatiile finanCIare. Punctele principale care nu pot lipsi din scrisoarea de misiune sau contract se referã la: • obiectivul misiunii. Auditorul trebuie sã respecte regulile de eticã înscrise în Codul etic si anume: independenta. acestia se înscriu într-o scrisoare de misiune sau în contractul de prestãri servicii de audit. • continutul raportului care va fi emis de auditor. a) Obiectivul si principiile generale ale unei misiuni de examen limitat Obiectivul unei misiuni de examen limitat este sã permitã auditorului sã concluzioneze . O misiune de examen limitat furnizeazã un nivel de asigurare moderatã cã informatiile examinate nu contin anomalii semnificative. profesionalismul si respectul fatã de normele tehnice si profesionale. contabile sau de altã naturã. confidentialitatea. competenta profesionalã. integritatea. auditorul trebuie sã reuneascã elemente prohante suficiente si adecvate în vederea fondãrii concluziilor folosind În mod esential proceduri constând în cereri de informatii sau de explicatii precum si proceduri analitice. Auditorul trebuie sã planifice si sã execute examenul limitat fiind constient cã anumite circumstante pot exista care sã conducã la anomalii semnificative în situatiile financiare. Pentru a exprima o asigurare negativã în raportul sãu asupra examenului limitat. • întinderea examenului limitat fãcând trimitere la standardele internationale de audit sau la normele sau practicile nationale. 2400 stabileste procedurile si principiile fundamentale. • accesul nelimitat al auditorului la orice document sau informatii considerate necesare pentru realizarea misiunii.pe bazã de proceduri care nu pun în lucru toate diligentele necesare pentru un audit . • . precum si modul lor de aplicare în cazul unei misiuni de examen limitat al situatiilor financiare.Standardul International (privind angajamentele/misiunile) de Revizuire (examen limitat) (ISRE) nr. Termenii si conditiile realizãrii unei misiuni de examen limitat se convin de auditor si de clientul sãu.

auditorul poate preciza cã o misiune de examen limitat nu are ca obiectiv satisfacerea exigentelor legale sau ale unor terti întrucât nu este vorba de un audit. -analiza procedurilor practicate de întreprindere pentru contabilizarea.faptul cã nu se poate astepta de la misiunea de examen limitat descoperirea erorilor. b) Proceduri de realizare :Într-un examen limitat auditorul recurge la propriul sãu rationament profesional pentru a determina natura. fraude sau alte manopere frauduloase în gestiune. studiul diferentelor dintre cifrele înscrise în situatiile financiare pentru anumite rubrici si cele planificate sau cu cele realizate de alte întreprinderi din acelasi sector. acte sau fapte ilegale. a principiilor si conventiilor contabile aplicate în sectorul din care face parte întreprinderea precum si a sistemului contabil al acesteia. Pentru stabilirea pragului de semnificatie vor fi aplicate aceleasi principii ca si în cazul misiunilor de audit de bazã. tendintelor si elementelor neobisnuite cãutând în mod deosebit în: . în consecintã. calendarul si întinderea procedurilor de examen limitat. -primirea în lucru a procedurilor analitice destinate identificãrii variatiilor. . -caracterul semnificativ al tranzactiilor si soldurilor conturilor. strângerea informatiilor ce vor fi înscrise în notele anexe si pregãtirea situatiilor financiare. Pentru a sublinia acest punct si evita orice confuzie. . • faptul cã nici un audit nu va fi efectuat si. -analiza principiilor si practicilor contabile urmate de întreprinderi. compararea situatiilor financiare cu cele ale exercitiilor precedente. Pentru aceasta el se sprijinã pe elementele urmãtoare: • -cunostintele obtinute cu ocazia unor misiuni de audit sau misiuni de examen limitat efectuate anterior. nu va fi emisã o opinie de audit. -cunoasterea activitãtilor întreprinderii. . Procedurile examenului limitat presupun etapele urmãtoare: -cunoasterea activitãtilor întreprinderii si ale sectorului din care face parte. compararea situatiilor financiare cu situatiile bugetare ale perioadei si cele previzionale. clasificarea si întocmirea documentelor de sintezã.

. Raportul de examen limitat trebuie de asemenea: -sã exprime o asigurare negativã precizând cã auditorul nu a descoperit fapte care sã-I facã sã gândeascã. Raportul de examen limitat al situatiilor financiare descrie întinderea misiunii permitându-i lectorului sã înteleagã natura lucrãrilor realizate.pune o concluzie nefavorabilã indicând cã situatiile financiare nu dau o imagine fidelã conform referential ului contabil identificat. conform unui referential contabil identificat. · mentiunea cã nici un audit nu a fost realizat.titlul. raportul trebuie sã indice dacã situatiile financiare nu dau o imagine fidelã (sau "nu prezintã în mod sincerîn toate aspectele lor semnificative"). descrie aceste fapte si. cã procedurile puse în lucru furnizeazã un nivel de asigurare mai putin ridicat decât în cazul auditului si cã nici o opinie de audit nu este exprimatã. . sub forma unei asigurãri negative. Pe baza lucrãrilor realizate sunt evaluate informatiile strânse în timpul examenului limitat. cã situatiile financiare nu sau o imagine fidelã conform unui referential contabil identificat. cuantificã incidentele asupra situatiilor financiare si în acest caz: · fie însoteste asigurarea negativã de o rezervã. -adresa auditorului si semnãtura. -data raportului. · fie . -exprimarea unei asigurãri negative. în mãsura posibilului.c) Raportarea :Raportul de examen limitat trebuie sã continã o concluzie scrisã.paragraf de prezentare sau introducere care cuprinde: · identificarea situatiilor financiare supuse examenului limitat. · mentiune a cã examenul este limitat la întretineri cu clientul si la proceduri analitice. paragraful întinderii examenului limitat cuprinzând: · trimiterea la Standardul International de Audit (ISA) nr. El trebuie sã precizeze de asemenea cã nici o opinie de audit nu este exprimatã. 910 referitor la examenele limitate (sau norme nationale). -dacã auditorul a descoperit fapte care afecteazã imaginea fidelã conform referentialului contabil identificat.destinatarul. · responsabilitãtile auditorului si ale conducerii întreprinderii. clar exprimatã. Principalele elemente care se regãsesc într-un raport de examen limitat sunt: . .atunci când incidenta faptelor descoperite asupra situatiilor financiare este atât de semnificativã încât auditorul concluzioneazã cã o rezervã nu este suficientã pentru a califica natura incompletã sau înselãtoare a situatiilor financiare .

. a procedurilor si tehnicilor de audit care au fost definite în prealabil de comun acord cu întreprinderea-client si eventual tertii interesati si în comunicarea constatãrilor rezultate din lucrãrile misiunii. cãci alti utilizatori ar ignora motivele punerii în lucru a procedurilor si riscã sã interpreteze gresit rezultatele.cereri de informatii. explicatii si analize.o mentiune precizând cã procedurile aplicate sunt cele convenite cu destinatarul raportului. Întrucât auditorul prezintã un raport numai asupra constatãrilor reiesite din procedurile convenite. . de cãtre auditor. nici o asigurare nu este furnizatã în raportul sãu. b. a) Obiectivul si principiile fundamentale Obiectivul unei misiuni de examinare pe bazã de proceduri cuvenite constã în punerea în lucru. . Raportul se adreseazã exclusiv pãrtilor cu care s-au convenit procedurile de lucru. . Misiuni de examinare a informatiilor financiare pe bazã de proceduri convenite Standardul International de Misiuni Conexe (ISRS) 4400 stabileste procedurile si principiile fundamentale precum si modalitãtile lor de aplicare cu privire la responsabilitãtile auditorului în cadrul unei misiuni de examinare a informatiilor financiare pe bazã de proceduri cuvenite.destinatarul (în general este clientul care a angajat lucrarea). -cereri de confirmare.l utilizeze elementele probante reunite în timpul lucrãrilor sale la bazã a raportului sãu asupra constatãrilor fãcute. -observatii si inspectii.identificarea informatiilor financiare sau nefinanciare specifice care au fost supuse procedurilor convenite. calculelor si controalelor. -o verificare si o comparatie a rezultatelor. Procedurile puse în lucru se pot referi la: .2.titlul. Proceduri aplicate si raportarea Auditorul trebuie sã punã în lucru procedurile convenite si s. Din raportul asupra constatãrilor reiesite asupra examenului pe bazã de proceduri convenite nu pot lipsi elementele urmãtoare: . destinatarii raportului sunt cei care evalueazã procedurile si constatãrile auditorului si trag ei însisi propriile lor concluzii din lucrãrile auditorului.

putând descoperi si alte aspecte. clasãrii si efectuãrii sintezei informatiilor financiare. .data raportului. . Procedurile puse în lucru nu permit si nici nu-si propun.o mentiune cã difuzarea raportului este limitatã doar tit' pãrtile care au convenit procedurile de pus în lucru: .mentiunea faptului cã auditorul nu este independent (dacã este cazul). b) Proceduri si raportare Pentru a compila informatiile financiare auditorul trebuie sã posede o cunoastere generalã despre natura operatiilor efectuate de întreprindere. În anexã se prezintã modele ale scrisorii de misiune si raportului în cadrul unei misiuni de examinare pe bazã de proceduri convenite. Aceastã misiune constã. utilizatorii informatiilor financiare astfel compilate beneficiazã însã de încrederea cã lucrãrile respective au fost efectuate de un profesionist contabil posesor al competentelor necesare. în consecintã.o mentiune care confirmã cã misiunea s-a derulat conform Standardelor Internationale de Audit aplicabile sau normelor si practicilor nationale aplicabile. furnizarea vreunei asigurãri asupra informatiilor financiare.adresa si semnãtura auditorului. dacã auditorul ar fi pus în lucru proceduri complementare.o mentiune cã. nici o asigurare nu este furnizatã. . nici un examen limitat si. . a) Obiectiv si principii generale Obiectivul unei misiuni de compilare constã în utilizarea competentelor contabile (si nu cele de audit) în vederea strângerii. documentele contabile folosi te si referentialul contabil utilizat pentru prezentarea informatiilor financiare. . Misiuni de completare a informatiilor financiare Standardul International de Misiuni Conexe (ISRS) 4410 stabileste procedurile si principiile fundamentale precum si modalitãtile lor de aplicare în ce priveste responsabilitatea contabilului în cadrul unei misiuni de compilare a situatiilor financiare.descrierea constatãrilor.obiectivul misiunii. În aceastã misiune auditorul nu este tinut: . în general. . . inteligibilã. ar fi efectuat un audit sau un examen limitat. rubricile sau informatiile financiare sau nefinanciare identificate si nu la situatiile financiare în ansamblu. conturile.lista procedurilor specifice puse în lucru. . în efectuarea unei sinteze a informatiilor detaliate în scopul prezentãrii sub o formã rezumatã. ..o mentiune (dacã e cazul) cã raportul se referã numai la elementele.o mentiune cã procedurile puse în lucru nu constituie nici audit. 3. inclusiv o detaliere a erorilor si abaterilor descoperite.

-absenta referentialului contabil sau abateri de la acesta. dacã este cazul. -identificarea informatiilor financiare cu precizarea cã ele rezultã din detalii furnizate de conducerea întreprinderii. cã auditorul nu este independent de întreprindere. auditorul trebuie sã întrerupã misiunea. dacã aceasta refuzã. o mentiune confirmând cã misiunea s-a derulat conform cu Standardele Internationale de Audit aplicabil misiunilor de compilare sau normelor si practicilor nationale. -sã verifice datele primite. . -indicarea faptului. trebuie sã prevadã punerea în lucru a procedurilor de mai sus si sã cearã conducerii sã furnizeze informatii complementare.destinatarul.titlul. . -sã evalueze controlul intern. Auditorul trebuie sã obtinã o confirmare de la conducerea întreprinderii cã aceasta este constientã de responsabilitatea sa penlru prezentarea corectã a situatiilor financiare si pentru aprobarea lor. Raportul asupra misiunii de compilare trebuie sã continã elementele urmãtoare: . Însã. -sã verifice temeinicia explicatiilor furnizate. În acest context. Confirmarea poate fi fãcutã sub forma unei scrisori de afirmare din partea conducerii care atestã cã datele contabile furnizate sunt exacte si exhaustive si cã toate informatiile semnificative au fost comunicate auditorului. prin anomalii se întelege: -erori în aplicarea referential ului contabil identificat. Auditorul trebuie sã revadã informatiile compilate pentru a se asigura cã au forma adecvatã si cã nu contin anomalii semnificative.sã procedeze la investigatii pentru a determina fiabilitatea si exhaustivitatea informatiilor furnizate. incomplete sau nesatisfãcãtoare. dacã el constatã cã informatiile furnizate de conducerea întreprinderii sunt incorecte.

se face una din mentiunile: "neauditate" sau "compilate fãrã audit. dacã este cazul. -adresa si semnãtura auditorului (contabilului). pentru atragerea atentiei asupra diferentelor semnificative mentionate în anexe fatã de referentialul contabil utilizat. -data raportului. nici o asigurare nu este furnizatã. -un paragraf. nici un examen limitat si. . nici examen limitat". Pe fiecare paginã a informatiilor financiare compilate sau pe prima paginã a situatiilor financiare compilate.o mentiune indicând responsabilitatea conducerii întreprinderii pentru informatiile financiare compilate de cãtre auditor. o mentiune cã misiunea de compilare nu reprezintã nici un audit. în consecintã.