DACde Rudyard Kipling De poi s nu-i pierzi capul, cnd toi n jurul tu i l-au pierdut pe-al lor, gsindu-i

ie vin; De poi, atunci cnd toi te cred nedemn i ru, S nu-i pierzi nicio clip ncrederea n tine; De poi s-aepi orict, fr s-i pierzi rbdarea, De rabzi s fii minit, fr ca tu s mini, Sau cnd, hulit de oameni, tu nu cu rzbunarea S vrei a le rspunde, dar nici cu rugmini; De poi visa, dar fr s te robeti visrii, De poi gndi, dar fr s-i faci din asta un el, De poi s nu cazi prad nicicnd disperrii, Succesul i dezastrul primindu-le la fel; De rabzi s-auzi cuvntul rostit cndva de tine, Rstlmcit de oameni, ciuntit i prefcut; De poi s-i vezi idealul distrus, i din ruine S-l recldeti cu ardoarea fierbinte din trecut; De poi risca pe-o carte ntreaga ta avere, i tot ce-ai strns o viaa s pierzi ntr-un minut, i-atunci, fr a scoate o vorb de durere, S-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput; i dac corpul tu, uzat i obosit, l vei putea fora s-i mai slujeasc nc, i numai cu strnicia voinei tale, S steie peste vreme aa cum st o stnc; De poi vorbi mulimii, fr s mini, De poi sta lng regii, fr a te-ngnfa, De, nici amici, nici dumani, nu pot vreun ru s-i fac, Pentru ca doar dreptatea e cluza ta; i dac poi s umpli minuta trectoare, S nu pierzi nicio fil din al vieii tom, Al tu va fi pmntul, cu bunurile-i toate i, ceea ce-i mai mult chiar, s tii, vei fi un OM!