UNIVERSITATEA SPIRU HARET Alexandru Mureşan

VOLEI

EDITURA FUNDA IEI ROMÂNIA DE MÂINE

CUPRINS Capitolul 1. SCURT ISTORIC Capitolul 2. TEHNICA JOCULUI Capitolul 3. TACTICA Bibliografie

2

Etapa a III-a. Caracteristicile principale ale voleiului 3 . la Jocurile Olimpice da la Moscova. 1951-1980. inspirându-se din tenisul de câmp. la Paris. astfel: • 1961. cu reguli improvizate privind mărimea terenului. înăl imea fileului. Prin intermediul studen ilor şi militarilor. din 1990-până în prezent. • 1966 – locul II. organizându-se întreceri la nivel local. Voleiul în România Organizarea şi desfăşurarea jocului de volei la noi în ară parcurge 4 etape: Etapa I. În întrecerile masculine ale Cupei Campionilor Europeni. Etapa a II-a.V. la masculin şi feminin. Federa ia Interna ională de Volley-Ball (F. statul Massachusetts – USA –. mingea de joc. cunoscută sub denumirea de YMCA. practicându-se în toate continentele.). echipele cluburilor noastre au ob inut 5 locuri I. se desfăşoară primele Campionate Mondiale. • 1980 – locul III. care preda educa ia fizică la Colegiul din oraşul Holyoke. la masculin. numărul jucătorilor.1963 şi 1965 – Rapid Bucureşti. facultă i.V. asocia ii sportive. studen i şi militari. în prezen a reprezentan ilor din 14 ări. ca o continuatoare a Federa iei Române de Baschet şi Volei din 1931 şi a Inspec iei Centrale pentru Volei. Principalele rezultate ale echipelor na ionale în competi iile interna ionale oficiale: • 1956 – locul II. din 1949. voleiul a ajuns şi în ara noastră în anul 1920. 1920-1950. 1981-1989. • 1964 – voleiul intră în sporturile olimpice la Tokio. numărul paselor etc. La început a primit denumirea de „La minonette”. de către profesorul american William G. SCURT ISTORIC Voleiul este un joc sportiv inventat în anul 1895. Morgan. În răspândirea voleiului pe plan interna ional rolul hotărâtor l-a jucat „Asocia ia Tineretului Creştin din USA”. • 1958 – se constituie Federa ia Română de Volei (F.Capitolul 1. Câteva date de referin ă: • 1947 – 20 aprilie. Jocul fiind atractiv. • 1966 şi 1967 – Dinamo Bucureşti.I. ia fiin ă.R. la masculin. iar după un an s-a consacrat ca Volley-Ball. Etapa a IV-a. • 1992 – voleiul de plajă devine disciplină olimpică (Beach volleyball). el fiind practicat în special de către elevi. durata seturilor. la Campionatul Mondial de la Praga. • 1948 – la masculin şi 1949 – la feminin. regional şi na ional. s-a dezvoltat în şcoli. a cunoscut o dezvoltare rapidă.). printre care şi România.. • 1963 – echipa masculină devine campioană europeană la edi ia organizată în Bucureşti.B. la Campionatul Mondial de la Paris. cluburi sportive etc. se organizează primele Campionate Europene. • 1949 – la masculin şi 1950 – la feminin.

Terenul de joc Este un dreptunghi cu dimensiunile 18 × 9 m. voleiul se particularizează prin următoarele: • fiecare echipă joacă în câmpul propriu. de formă pătrată. în limita celor 3 lovituri clasice (sau 4. Fig. trunchi etc. reguli şi procedee simple. pe toate laturile. Se împarte în 2 câmpuri de joc. urmare a însuşirii foarte greoaie a elementelor şi procedeelor tehnice şi a combina iilor tactice în atac şi apărare. • se joacă pe seturi şi puncte. picioare. echipament sumar etc. fiind obligatorie rota ia la serviciu.În familia jocurilor sportive de echipă. completate de cunoştin ele teoretice şi de calită ile moral-volitive. cât şi a realizării unei pregătiri fizice de excep ie. fileu şi 2 stâlpi). având în vedere că necesită un teren limitat şi un inventar redus (minge. cu latura de 9 m. cap. înconjurat de o zonă liberă cu o lă ime de munimum 3 m. • mare accesibilitate de practicare pentru toate vârstele şi sexele. fiind despăr i i de fileu.) în propriul câmp de joc şi în afara lui. • mingea poate fi jucată (lovită) cu orice parte a corpului (mâini. 1 Fileul şi accesoriile lui 4 . Practicat la nivel de performan ă. 1). fără a se putea limita durata într-un timp fix. orizontală şi uniformă (Fig. fără contact direct cu adversarii. când mingea atinge blocajul) fără a fi însă re inută. voleiul este cel mai dificil şi cel mai preten ios joc sportiv. Suprafa a terenului trebuie să fie plană.

Schema fileului Mingea 5 .Fileul este confec ionat din sfoară de culoare închisă. Fileul este fixat pe 2 stâlpi cu înăl imea de 2. Pentru întrecerile şcolare (categoria speran e). ce se află amplasa i la o distan ă de 0.50-10 m. În partea superioară fileul are o bandă de culoare albă.20 m pentru fete şi 2. pe toată lungimea lui. Înăl imea lui este de 2.43 m pentru bărba i şi 2. 2).55 m. cu lungimea de 1. înăl imea este de 2. lată de 7 cm. cu lungimea de 1 m şi lă imea de 5 cm. are o lungime de 9. alcătuit din ochiuri pătrate cu latura de 10 cm.50-1 m fa ă de liniile laterale ale terenului (Fig. Pe marginea exterioară a benzilor laterale. sunt fixate 2 benzi verticale.80 m şi diametrul de 10 mm. 2. deasupra fiecărei linii laterale a terenului.24 m pentru femei. sunt plasate cele 2 antene (tije).10 pentru minivolei (băie ei şi feti e). Lateral. iar în partea inferioară. o lă ime de 1 m.38 m pentru băie i şi 2. de 5 cm. Fig.

principii. de culoare albă sau o combina ie de 3 culori (alb. 4). cu ajutorul cărora se rezolvă scopul şi sarcinile de atac şi apărare ale jocului”. În volei. dar eficien a ei depinde de capacitatea performan ială a jucătorilor care alcătuiesc echipa.3) Zonele şi rota ia Câmpul de joc este împăr it în 6 zone (Fig. Asupra tehnicii voleiului o contribu ie de seamă o are şi regulamentul. ele pot fi „perfec ionate”.Este sferică. 6 . 4 Fig. Zonele 1.80 gr şi umflată la o presiune de 0. cap. ac iunea la minge se efectuează prin lovire cu orice parte a corpului (mâini. de la 1 la 6. numerotate invers fa ă de mersul acelor ceasornicului. în spa iul de atac.300 – 0. care constau din lovirea mingii şi deplasările jucătorilor. cu excep ia serviciului care se efectuează numai cu mâna. Fig.3 şi 4. cu circumferin a de 65-67 cm. ceea ce în jocurile sportive nu se poate realiza.325 kg/cm² (Fig.5 şi 6 se află în spa iul de apărare. iar zonele 2. în care mingea este prinsă şi aruncată. specializate şi perfec ionate. realizate în scopul practicării cu eficien ă maximă a jocului. iar jucătorul din zona 1 trece în zona 6 şi aşa mai departe (Fig. TEHNICA JOCULUI În jocurile sportive. Particularizat la volei. Rota ia jucătorilor se face în sensul mişcării acelor ceasornicului şi este obligatorie după câştigarea dreptului la serviciu. specifice ca formă şi con inut. picioare. Leon Teodorescu) „un ansamblu de ac iuni motrice. Tehnica conturează structura motrică a jocului. de regulă). gesturi. o greutate de 2. • Ridicarea mingii pentru executarea loviturii de atac. Unii autori sus in că „priceperile şi deprinderile tehnice pot fi automatizate”. trunchi etc. în concordan ă cu regulamentele actuale”. Elemente specifice atacului: • Pasa. Elementele şi procedeele tehnice ale jocului de volei se împart în două categorii – specifice atacului şi apărării. în orice moment al jocului. spre deosebire de alte jocuri. tehnica reprezintă (după prof. care interzice „ inerea mingii” la executarea pasei şi permite doar 3 lovituri fiecărei echipe. în câmpul propriu de joc.). albastru şi galben.60-2. jucătorul din zona 2 trece în zona 1 pentru a servi. 5 Capitolul 2. 5). deprinderi). prin tehnică se în elege: „un sistem de mişcări integrate sau o înlăn uire de mişcări par iale (acte. 3 Fig.

6. alergare şi sărituri (predominante cu desprindere simultană pe două picioare). • Blocajul.• Serviciul. este o „pasă specială”. • Lovitura de atac. care necesită o abordare aprofundată. a) b) c) Fig. fără a o re ine. înainte de pe sol cu 2 mâini înapoi (peste cap) din săritură de sus laterală PASA de jos cu o mână înapoi scurtă (între două zone) cu 1 mână – înainte – din săritură cu două mâini înainte 7 . prin care se transmite mingea de la un jucător la altul. pentru a organiza combina iile tactice de atac (Fig. 7). Execu ia ei este foarte preten ioasă. medie şi joasă (Fig. • Plonjonul.6) şi deplasările pe distan ă scurtă prin pas adăugat. • Dublarea şi plasamentul. Specifice voleiului sunt 3 pozi ii fundamentale: înaltă. b) pozi ia medie. c) pozi ia joasă Pasa Este elementul tehnic de bază al jocului. Unii tehnicieni exclud termenul de pasă şi-l înlocuiesc cu „ridicarea mingii pentru atac”. expresie total greşită. a) pozi ia înaltă. Elemente specifice apărării: • Preluarea mingii. urmare a faptului că primirea şi transmiterea mingii se realizează simultan. Atacul este o ac iune tactică şi nu un procedeu tehnic. Ridicarea mingii pentru executarea loviturii de atac.

jucătorul urmăreşte direc ia de transmitere a ei şi se pregăteşte pentru ac iunea următoare. 8). cu genunchii uşor îndoi i. Fig. • tălpile picioarelor nu sunt depărtate şi decalate corespunzător. După eliberarea mingii. îndoirea coatelor şi pu ină ghemuire din genunchi. 8 favorizând „ inerea mingii”. bra ele îndoite din cot şi ridicate cu palmele la nivelul frun ii. cu întinderea bra elor şi împingerea cu toate degetele până la eliberarea mingii din cupă. 9 Fig. 10 Pasa de sus cu două mâini înapoi (peste cap) 8 . privirea nu urmăreşte mingea. Pozi ia finală. cupa realizată este rigidă. se realizează o uşoară amortizare prin elasticitatea degetelor. pasa este După traiectoria mingii. alcătuind o cupă în care trebuie să intre mingea (Fig. pasa este Fig. cu tălpile picioarelor depărtate şi decalate. dându-i o traiectorie imprevizibilă. Principalele greşeli de execu ie: • nu se execută corect deplasarea la minge. Fig. pentru a asigura o bază de sus inere echilibrată.După distan ă. şolduri. Jucătorul stă în pozi ie medie. genunchi. • nu se realizează corect amortizarea şi extensia. • bra ele nu împing în mod egal mingea. urmate imediat de o extensie din gleznă. 7 lungă (depăşeşte o zonă) înaltă medie întinsă (fuge) în urcare Pasa de sus cu 2 mâini înainte Pozi ia ini ială. cu degetele răsfirate. trunchiul pu in înclinat spre înainte. În momentul contactului cu mingea în cupă. Execu ia propriu-zisă.

În voleiul modern. jucătorul trebuie să ac ioneze asupra mingii cu toate degetele (Fig. Urmează extinderea prin întinderea picioarelor. • bazinul nu se proiectează înspre înainte şi astfel nu se realizează arcuirea trunchiului. care prin valoarea lui poate decide victoria într-un joc.Pozi ia ini ială. concomitent cu o ghemuire mai accentuată. prin arcuirea trunchiului şi proiectarea mult a bazinului în fa ă. Din punct de vedere tehnic. Jucătorul intră sub traiectoria mingii cu picioarele mai depărtate decât lă imea umerilor. Se ia contactul cu mingea deasupra capului. este perfec ionată astfel încât să imprime mingii un zbor plutitor. Principalele greşeli de execu ie: • jucătorul nu intră sub traiectoria mingii pentru a realiza primirea ei deasupra capului. • privirea jucătorului nu urmăreşte mingea. cu trunchiul pe verticală. 11 Ridicarea mingii pentru lovitura de atac Ridicarea mingii pentru executarea loviturii de atac este o pasă specială. simultan cu conducerea mingii şi eliberarea ei din cupă. 12 9 . trunchiului şi a bra elor în sus şi spre înapoi. fără rota ii. Pozi ia finală. care depăşeşte simpla transmitere a ei între doi jucători. Pentru a realiza o astfel de ridicare. în săritura cu mare măiestrie doar de ridicătorul-coordonator al echipei. cu palmele deasupra capului având degetele răsfirate. jucătorul urmăreşte cu privirea traiectoria ei şi se întoarce pentru a fi pregătit să ac ioneze în faza următoare. Fig. bra ele sunt îndoite din coate. de regulă. O dată cu eliberarea mingii. pentru a realiza o cupă adâncă şi elastică. 12). să fie precisă şi constantă. Execu ia propriu-zisă. ea se execută. • bra ele nu conduc mingea în sus şi spre înapoi. Un ridicătorcoordonator de valoare interna ională se Fig.

14 Serviciul Este elementul tehnic prin care se lansează mingea în joc. Fig. lovind-o numai cu mâna. procedeul tehnic preferat s-au pe cel indicat în situa ia de joc respectivă. Jucătorul execută. de către jucătorul din zona 1. de regulă. 10 .formează în 8-10 ani de pregătire specială. 13 Fig. ce se află în spa iul de serviciu.

picioarele sunt depărtate şi decalate. iar piciorul din spate păşeşte înainte şi jucătorul intră în teren pentru a lua parte la joc. Jucătorul trece greutatea corpului pe piciorul din spate. cu palma căuş şi cu articula ia pumnului blocată. cu fa a orientată spre fileu. apoi printr-o uşoară ghemuire şi împingere energică din piciorul din spate se trece greutatea pe piciorul din fa ă şi bra ul lovitor pendulează întins din articula ia umărului înainte şi loveşte puternic mingea. Execu ia propriu-zisă. iar mingea se află în palma celeilalte mâini. După lovirea mingii. la nivelul şoldului. Executantul se află înapoia liniei de fund a terenului. Pozi ia ini ială. • mingea este aruncată greşit şi se realizează lovirea mult peste nivelul şoldului. Principalele greşeli de execu ie: • nu se realizează trecerea greută ii pe piciorul din fa ă. în spa iul de serviciu. concomitent cu pendularea energică a bra ului lovitor spre înainte. 11 . după executarea serviciului. bra ul continuă pendularea. Pozi ia finală. rămâne în afara terenului. • se îndoaie cotul mâinii care loveşte şi mingea ia o traiectorie greşită. linia umerilor fiind paralelă cu fileul. concomitent cu ducerea bra ului lovitor întins înapoi. în calota inferioară. • judecătorul. aruncată. dându-i o traiectorie ascendentă pentru a trece peste fileu în câmpul de joc al adversarului. piciorul opus bra ului îndemânatic (lovitor) este în fa ă.din fa ă de jos SERVICIUL din fa ă de sus din lateral din săritură Fig. cu greutatea corpului repartizată în mod egal pe ele. 15 cu traiectorie înaltă (lumânare) cu traiectorie normală din lateral în for ă planat (plutitor) Serviciul de jos din fa ă Procedeul este specific începătorilor şi se înva ă destul de uşor. pe lângă corp.

piciorul drept împinge energic în sol transferând greutatea corpului pe piciorul stâng. Execu ia propriu-zisă. palma fiind sub formă de căuş. concomitent cu o uşoară îndoire a genunchilor. Executantul se aşază înapoia liniei de fund a terenului. • lovirea mingii se face numai din bra ul drept fără a folosi for a de împingere a piciorului. în lateralul calotei inferioare. Pozi ia ini ială. picioarele depărtate şi decalate şi greutatea corpului repartizată în mod egal pe ele. urmând ca stângacii să execute invers (în oglindă). 16 Fig. iar piciorul drept păşeşte înainte şi jucătorul îşi ia locul în teren. • executantul nu-şi continuă deplasarea în teren. întins. Pentru a în elege execu ia tehnică mai bine vom face descrierea pentru lovirea mingii cu bra ul drept. în spa iul de serviciu. 12 . • nu se efectuează corect răsucirea trunchiului şi bazinului spre dreapta o dată cu trecerea greută ii pe piciorul drept. angrenând şi mişcarea energică a trunchiului şi bazinului. coboară în viteză. cu umărul stâng perpendicular pe fileu. trunchiului şi bazinului.Fig. bra ul drept şi trunchiul continuă mişcarea. având mingea sprijinită în palma stângă la nivelul şoldului. Principalele greşeli de execu ie: • mingea nu este aruncată corect cu bra ul stâng şi execu ia tehnică suferă. În principal. pentru a reuşi să treacă mingea peste fileu. o răsucire a trunchiului spre dreapta şi ducerea bra ului drept întins spre înapoi. dându-i o traiectorie ascendentă pentru a trece peste fileu. Se trece greutatea corpului pe piciorul din spate. 17 Serviciul de jos din lateral Acest procedeu de serviciu este specific feti elor începătoare. Pozi ia finală. • lovirea mingii se face din uşoară săritură. În momentul în care mingea este aruncată cu mâna stângă. După lovirea mingii. care nu au suficientă for ă în bra ul lovitor şi atunci folosesc şi for a de rota ie a trunchiului şi bazinului. mecanismul execu iei este ca la serviciul de jos din fa ă. şi loveşte mingea cu palma căuş. bra ul drept.

18 Lovitura de atac Reprezintă elementul cel mai spectaculos al jocului. Pe primul pas. pentru a depăşi banda superioară a fileului. concomitent cu ducerea bra elor energic înainte. Realizarea loviturii de atac reprezintă elul tuturor practican ilor voleiului. Elanul Din pozi ia de joc. în egală măsură şi de modul în care este ridicată mingea. întinse.Fig. pe pasul al doilea se duc energic înapoi. care dă cea mai mare satisfac ie jucătorilor. 13 . în succesiunea stâng-dreptstâng. Fig. 19 Lovitura de atac procedeu drept Este procedeul cel mai des folosit în joc. se pot executa cu bătaie: ● pe două picioare (de regulă) la ridicare „fuge”. bra ele se duc uşor înainte. executantul face trei paşi. iar începătorii îl utilizează în exclusivitate. 19). tot pe călcâi. Pasul al treilea este cel în care se realizează bătaia şi desprinderea pe verticală. cu mâna dreaptă (Fig. lovirea mingii. ultimul pas fiind cel mai lung. zborul. În executarea tuturor procedeelor loviturii de atac. Reuşita ei depinde. sex etc. se disting următoarele componente: elanul. Pe pasul al treilea se realizează coborârea centrului de greutate şi piciorul stâng ia contactul cu solul pe călcâi. cu cel pu in 50 de cm. aterizarea. considerând că mingea este lovită. indiferent de vârstă. bătaia. ● pe un picior: sau anumite excep ii. Denumirea de procedeu drept o are ca urmare a faptului că mingea este lovită pe direc ia elanului efectuat de jucător. perpendicular pe fileu. Descrierea execu iei tehnice a procedeelor va fi cea clasică. iar piciorul drept se aşază înapoia lui. Toate loviturile de atac. apoi. pentru învă are. cu toate că pentru a fi executat sportivul trebuie să sară puternic.

coroborată cu avântul puternic al bra elor spre înainte şi în sus. gambele picioarelor în flexie. pe ambele picioare. Zborul După desprinderea de la sol. Fig. • zborul nu este echilibrat. trunchiul este în extensie. Lovirea mingii se face în punctul cel mai înalt al săriturii. 20 14 . Din această pozi ie. a muşchilor pectorali şi abdominali. prin for a cumulată a bra ului.Bătaia Se efectuează pe ambele picioare. şi se aterizează într-o pozi ie cât mai înaltă şi echilibrată. Aterizarea După lovirea mingii. urmat de cel stâng. În momentul lovirii mingii se execută o flexie a trunchiului. bra ul drept îşi continuă mişcarea în jos. Bra ul stâng coboară. astfel încât executantul să fie pregătit pentru faza următoare de joc. Principalele greşeli de execu ie: • bătaia se face printr-o săritură pe ambele picioare. întins din cot. dându-i o traiectorie descendentă. talpă. • aterizarea este dezechilibrată şi prea ghemuită. bra ul drept se îndoaie astfel încât cotul să ajungă la nivelul urechii. urmat de biciuirea puternică a bra ului drept. iar desprinderea pe verticală este o rezultantă a for ei de împingere a picioarelor. care loveşte puternic mingea în calota superioară. cu ducerea picioarelor în fa ă. • lovirea mingii nu se face în punctul cel mai înalt al săriturii şi cu bra ul întins. cu palma căuş sau degetele răsfirate. începe ac iunea de lovire a mingii. pingea. în succesiunea călcâi. iar palma la ceafă.

din lovitură de atac şi din fileu este LIBERĂ. O asemenea facilitate stimulează preluarea cu două mâini de sus. 21 Preluarea Face parte din elementele specifice jocului în apărare şi cuprinde trei procedee: • preluarea mingii din serviciu. cu condi ia ca mingea să nu fie re inută.Fig. • preluarea mingii din fileu. Practic. stimulând jocul combinativ. deci fără intensitate. • preluarea mingii din lovitura de atac. în degete (Fig. cotului. din serviciu cu 2 mâini PRELUAREA MINGII din lovitură de atac cu 1 mână cu piciorul din fileu Fig. este anihilată printr-o amortizare mai accentuată din articula ia pumnului. 22). Execu ia de bază este identică cu pasa şi ridicarea cu două mâini de sus. urmare a faptului că serviciul se efectuează de jos. coxofemurală. Modificările regulamentului. că ei şi-au însuşit pasa şi ridicarea mingii cu două mâini de sus şi că are o precizie mult mai mare. For a cu care cade mingea din serviciu. au încurajat executarea preluării pentru a stimula jocul în apărare. 15 . acest procedeu este cel mai recomandat. în ultimii ani. 22 de sus de jos din stând din plonjon Preluarea din serviciu cu două mâini de sus Pentru începători. prima lovitură la preluarea din serviciu. cu o singură excep ie. genunchi şi gleznă.

24 la minge la zonă ofensiv defensiv Blocajul individual Pot participa la blocaj numai jucătorii din zonele 2. afla i în apropierea fileului. pentru a se realiza o săritură cât mai înaltă. 24). 25). diminuându-i mult din for a de expediere imprimată de adversar (Fig.Fig. sau se men ine în terenul propriu. pentru a bloca mingea. la mingea expediată de adversar peste nivelul superior al fileului. doi sau trei. cu bra ele îndoite din cot şi ridicate cu palmele la nivelul capului. Execu ia propriu-zisă Din pozi ie ini ială. de regulă printr-o lovitură de atac. cu picioarele depărtate la nivelul lă imii umerilor. individual BLOCAJUL de 2 jucători în grup: de 3 jucători Fig. Privirea urmăreşte permanent mingea în câmpul de joc al adversarului. Jucătorul se află lângă fileu în pozi ie înaltă. pentru a întâlni mingea. urma i de săritură pe două picioare (Fig. cu fa a la adversari. având degetele răsfirate şi antebra ele paralele cu fileul. deplasarea 16 . este nevoie să se deplaseze. se deplasează prin paşi adăuga i. un pas. concomitent cu ridicarea energică a bra elor. 23 Blocajul Reprezintă interven ia în săritură a jucătorilor din zona de atac. palmele cu degetele răsfirate trec peste banda superioară a fileului (fără să o atingă) în terenul adversarului. Dacă.3 şi 4. care. Prin blocaj mingea este respinsă în terenul adversarului. de regulă. Pozi ia ini ială. se îndoaie pu in genunchii şi apoi se împinge puternic în sol. În punctul cel mai înalt al săriturii.

25 Plonjonul Ca element tehnic specific apărării. • nu se sincronizează blocajul cu momentul executării loviturii de atac. • jucătorul. pentru câteva secunde. Pentru a efectua blocajul cu eficien ă. în momentul execu iei blocajului. într-o pozi ie înaltă şi echilibrată. • jucătorul atinge fileul sau aterizează în terenul adversarului. înainte PLONJONUL rulare pe spate (plonjonul pe spate) rulare pe coapsă (plonjonul lateral) normal cu rostogolire peste umăr 17 . pornind întotdeauna cu piciorul din direc ia de deplasare. jucătorul trebuie să intuiască locul în care adversarul va executa lovitura de atac şi să se sincronizeze în săritură cu el. Executarea plonjonului presupune şi scoaterea din joc. pentru a fi capabil să intervină la următoarea fază a jocului. de către adversar. Pozi ia finală. jucătorul aterizează pe ambele picioare. jucătorul pleacă cu bra ele de jos. Fig. urmare a executării serviciului în for ă. plonjonul reprezintă interven ia în extremis. având tot timpul privirea la minge. are palmele prea depărtate şi mingea trece prin ele. • jucătorul atinge mingea înaintea adversarului. 26). • nu se anticipează corect zona în care execută adversarul lovitura de atac. Principalele greşeli de execu ie: • în pregătirea săriturii. După efectuarea blocajului. a unui jucător (Fig. la minge pentru a o men ine în joc.se va face prin paşi adăuga i. a loviturii de atac sau a plasării ei în spa iile vulnerabile.

• nu se ac ionează corect cu picioarele la revenirea în ghemuit. pentru a amortiza for a cu care vine mingea din serviciu. şi ridicarea în ghemuit fără ajutorul bra elor. urmare a faptului că nu prezintă un risc major pentru a se lovi. avem în realitate o rulare pe spate şi pe coapsă. 17) 5. spatele curbat. concomitent cu sprijinirea celuilalt pe talpă. cu bra ele îndoite din cot şi palmele pregătite în cupă. având bărbia în piept. bărbia nu este în piept. Lovitura de atac – procedeu drept (Răspuns: Fig. bra ele îndoite la piept şi genunchii în flexie abdominală. original din fran uzescul plongeon. 9) 2. înainte de contactul cu solul. lovitură de atac. ceea ce poate duce la contactul capului cu solul. lângă şezută. la ivelul frun ii. Principalele greşeli de execu ie: • jucătorul nu anticipează corect traiectoria descendentă a mingii. după care urmează ac iunea energică de pendulare a unui picior. în mod nejustificat. Se execută preluarea şi transmiterea mingii spre ridicător. Execu ia propriu-zisă. După revenirea în ghemuit. 16) 4. • se preia mingea înainte de dezechilibrare sau în timpul rulării pe spate. Pasa înapoi (peste cap) cu 2 mâini de sus (Răspuns: Fig. Întrebări pentru verificare din tehnica jocului Descrie i execu ia tehnică a următoarelor procedee: 1. 26 Aproape în exclusivitate. fiind accesibil atât pentru fete. 27 Pozi ia finală. Pasa înainte cu 2 mâini de sus (Răspuns: Fig. începe dezechilibrarea înapoi. 20 şi 21) 18 . Fig. pentru a executa preluarea. Executantul continuă rularea pe spate. teoreticienii şi practicienii jocului de volei folosesc denumirea de „plonjon pe spate” şi „plonjon lateral”. • se aşază mâinile pe sol. în exclusivitate prin ac iunea bra elor. Executantul se află în pozi ia ghemuit. 11) 3. Con inutul termenului „plonjon”. jucătorul reintră în joc. blocaj sau fileu. săritură în fa ă. cât şi pentru băie i. Rularea pe spate (plonjonul pe spate) Se foloseşte cel mai mult de către jucători.Fig. În momentul contactului cu mingea. Ori nu se poate admite că e posibil să se execute „salt” pe spate sau lateral. Serviciul de jos din lateral (Răspuns: Fig. înseamnă salt înainte. Pozi ia ini ială. Prin tehnica lor de execu ie. Serviciul de jos din fa ă (Răspuns: Fig. fiind nevoie şi de ajutorul mâinilor.

20) 5. 9) 2. Plonjonul (Răspuns: Fig. Rularea (plonjonul) pe spate (Răspuns: Fig. = trăgător secund. Lovitura de atac (Răspuns: Fig. = pozi ia viitoare a jucătorului. 25) 6. Serviciul (Răspuns: Fig. = ridicător. cu numărul 4. Preluarea serviciului cu 2 mâini de sus (Răspuns: Fig. 27) Ce procedee cunoaşte i din următoarele elemente tehnice: 1. L TR 19 . 19) 4. = trăgător centru. Rularea (plonjonul) pe spate (Răspuns: Fig. = ridicător – coordonator. = locul de unde pleacă mingea. Lovitura de atac – procedeu drept (Răspuns: Fig. = direc iile de deplasare ale jucătorului. = libero-ul. = lovitura de atac. 26) – LEGENDĂ = traiectoria mingii. = trăgător-ridicător. _ _ _ _ _ = deplasarea jucătorilor. Pasa (Răspuns: Fig. Blocajul individual (Răspuns: Fig. = trăgător. 27) Care sunt principalele greşeli de execu ie la: 1. Pasa înapoi (peste cap) cu 2 mâini de sus (Răspuns: Fig. 7) 2. Pasa înainte cu 2 mâini de sus (Răspuns: Fig. 4 4’ X T S C R Rc = jucător. Serviciul de jos din fa ă (Răspuns: Fig. 24) 5. 10) 3. 27) 7. Blocajul individual (Răspuns: Fig. Blocajul (Răspuns: Fig.6. 25) 8. 16) 4. 15) 3. = orientarea în teren a jucătorilor (jumătatea plină = spatele).

• la câştigarea punctului. = pasa de control şi apoi pasa înapoi. de la formele simple. pe parcursul unui meci.6 şi 1). Z-4 L-1 L-2 M-1 M-2 M-3 = zona în care se află jucătorul. a înnoirii. • modelul de joc adoptat. prin combina ii multiple şi variate. efectuarea serviciului pe toată lungimea liniei de fund şi permisiunea de a atinge fileul cu condi ia ca mingea să treacă la adversari a determinat regândirea tacticii. de multe ori întâmplătoare. b.3 şi 4). are sarcini precise. uneori. Modelul de joc însumează totalitatea ac iunilor individuale şi colective ale unei echipe. cât şi la primirea. în atac şi apărare. = jucător care efectuează blocaj. atât la executarea lui. = linia a 2-a (jucătorii din Z 5. • în atac. = modelul 1 de joc. atât la efectuarea lui cât şi la primire. care oferă jucătorilor posibilitatea de a realiza combina ii în atac şi dispozitive de apărare eficiente. = modelul 2 de joc. în func ie de: • concep ia de joc a echipei. a progresului permanent al tacticii jocului. Capitolul 3. Perfec ionarea execu iei tehnice a elementelor şi procedeelor. prin dispozitive cât mai eficiente. = blocaj colectiv de 2 jucători. Practic. încheierea fiecărei faze de joc cu punct şi serviciu a eliminat definitiv conceptul de tactică: • la câştigarea serviciului. = linia 1 (jucătorii din Z-2. până la stadiul actual. modern. = modelul 3 de joc. în concordan ă cu combina iile din atac. Astăzi. 20 . fiecare jucător. acest duel continuu dintre atac şi apărare a stat şi stă. Ultimii ani sunt edificatori prin schimbarea regulilor: a. pe linii şi zone.= pasa de control şi apoi pasa înainte. • în apărare. Evolu ia ei s-a făcut în principal în trei direc ii: • la serviciu. 2. Modificările periodice ale regulamentului. şi în prezent. la baza dezvoltării. revolu ionează desfăşurarea jocului. TACTICA Tactica jocului de volei a evoluat în mod spectaculos. Dezvoltarea şi modernizarea tacticii jocului depinde în special de: 1.

Tactica colectivă Se bazează pe: • combina ii tactice. • sistem cu 3 T şi 3 R. Întrecerea (duelul) permnanentă dintre atac şi apărare duce la îmbogă irea tacticii jocului. • scheme tactice. în accep iunea generală a tehnicienilor şi teoreticienilor din volei. • sistem de joc. 3. a celui mai eficace complex de procedee tehnice. • sistem cu centrul 2 retras. un jucător aflat în săritură pentru a finaliza o lovitură de atac. • şcoală de joc. în 99% din situa ii nu-l mai poate pierde. c. într-o faza a jocului. sau. • sistem cu 1 T (trăgător) şi 5 R (ridicători). pentru a realiza sarcinile jocului în atac şi apărare. Sistemul de joc. • colectivă. • sistem cu 2 T şi 4 R. • sistem mixt de apărare. El are un dispozitiv şi o structură a rela iilor dintre jucători. folosite în mod conştient de către un jucător în luptă cu adversarii şi în colaborare cu coiechipierii.Astăzi. Tactica poate fi: • individuală. privind transmiterea mingii şi deplasarea jucătorilor în cadrul unui dispozitiv prestabilit. Prin ac iune individuală în elegem selec ionarea şi aplicarea conştientă de către un jucător. • sistem cu centrul 2 intermediar. dacă la final de set conduce cu scorul de 24-20. Spre exemplu. fără specializări pe posturi. 21 . pentru a realiza o sarcină par ială a jocului. într-o frac iune de secundă trebuie să-şi aleagă procedeul în func ie de numărul adversarilor care efectuează blocajul (1-2-3). stabilind sarcini precise şi principii de colaborare. • sistem cu 4 T şi 2 R (2 trăgători secunzi şi de preferin ă stângaci). introducerea în joc a „libero”-ului a determinat o nouă gândire tactică în apărare. • sistem cu 5 T şi Rc (Rc ridicător-coordonator). Tactica individuală Îsumează ansamblul de ac iuni individuale. func ie de nivelul de pregătire tehnicotactică şi teoretică a jucătorilor: • sistem cu 6 jucători – începători. • concep ie de joc. Ac iunile tactice individuale sunt componente practice de realizare a planului tactic şi a concep iei de joc a unei echipe. reprezintă forma generală de organizare a jucătorilor unei echipe în atac şi apărare. În atac. • stil de joc. o echipă poate pierde setul şi meciul pe serviciul propriu. distingem mai multe sisteme. se poate face în următoarele sisteme: • sistem cu centrul 2 (Z-6) avansat. Organizarea apărării.

prin valorificarea calită ilor şi particularită ilor jucătorilor echipei proprii. au ajuns la defini ii ale tehnicii jocului de volei. urmărind scopul final. se trece. Pentru identificarea lor. a celor mai potrivite elemente şi procedee tehnice. pentru semiavansa i. valorificând calită ile şi particularită ile jucătorilor. că pentru nevoile învă ământului studiul tacticii trebuie abordat în cadrul unor „modele de joc”. precum şi lipsurile adversarilor” – Ioan Şclovan. de la începători şi până la performan i. precum şi a lipsurilor în pregătire ale adversarilor” – Leon Teodorescu. antrenorul stabileşte o STRATEGIE. Pe parcursul anilor. de bază. de la un sistem la altul. centrul doi. iar din descrierea (prezentarea) lor specialiştii vor în elege că ele fiin ează de când se joacă volei în toate formele organizate. indiferent pe ce post joacă. sunt necesari 2-3 ani de pregătire. avansat sau retras. Caracteristica generală. dintre care apreciem că merită re inute două. în func ie de VALOAREA adversarului. am luat în considerare două aspecte fundamentale: • locul ridicătorului. Uneori. atât pentru lec iile la clase. La o echipă de mare performan ă. jucătorii intervin la minge. care să se bazeze pe valoarea reală a întregului lot. în joc. cât şi pentru pregătirea echipelor reprezentative ale şcolii. în limitele regulamentului şi eticii sportive. cu aceeaşi jucători. organizate şi coordonate ra ional şi unitar. este preluarea serviciului în cinci jucători. O prezentare succintă a celor trei modele. victoria. respectiv jucătorul din Z-6. în fiecare sistem. „Tactică reprezintă modalitatea de organizare şi coordonare a ac iunilor jucătorilor în vederea ob inerii performan ei. în func ie de fazele reale ale jocului. • Modelul 2 (M-2). ar fi următoarea: • Modelul 1 (M-1) – ridicătorul se află la fileu în centrul unu. inspira i din practica jocului. după ani mul i de experien ă în predarea lec iilor de volei. în limitele regulamentului de joc şi al sportivită ii. MODELE DE JOC Apreciem. pentru a le identifica de la bun început. pentru a o men ine în joc. sub diferite denumiri. prin folosirea conştientă. pentru începători. urmăreşte să-şi formeze o concep ie proprie de joc. care se succed foarte rapid şi aritmic. • Modelul 3 (M-3). „Prin tactică în elegem totalitatea ac iunilor individuale şi colective ale jucătorilor unei echipe. pentru a ajunge la o concep ie propre de joc. 22 . Din multitudinea de modele am ales trei: • Modelul 1 (M-1). Dar. cu scopul realizării succesului. respectiv în zona 3 (Z-3). într-o fază sau alta. – centrul doi (Z-6) este avansat. care se respectă într-o mare propor ie în joc. în forma ia de echipă. Denumirea modelelor este strict didactică. teoreticienii. Concep ia de joc însumează aplicarea tacticii în atac şi apărare de către o echipă. fără participarea ridicătorului. automat.Aceste variante trebuie în elese ca reguli generale. pentru cele trei modele. selectate pentru toate ciclurile de învă ământ. • modul în care ac ionează. pentru avansa i. Pentru fiecare meci.

considerând că însuşirea lui se poate face în ciclul gimnazial (clasele V-VIII) şi satisfac exigen ele curiculei şcloare. în 23 . iar L-2 = 10 (5+2+3) ş. şi se postează între zonele 2 şi 3 (Z-2 şi Z-3). suma fiecărei linii să fie odată 10 şi a doua oară 11. care în faza ini ierii nu sunt specializa i pe posturi. Ridicătorul va fi permanent în centrul întâi. urmare a efectuării rota iei. respectiv 1+2+3+4+5+6=21. deci în atac. Modelul 1 (M-1) Este modelul începătorilor. astfel încât să echilibreze cele două linii (Fig. ce vor fi distribui i astfel. încât în permanen ă – potrivit rota iei – prin alternan ă.• Modelul 2 (M-2) – ridicătorul se află la fileu în zona Z (Z-2). fiecare – în joc – îndeplinind sarcinile zonei prin care trec. valorile liniilor se inversează. Tactica la efectuarea serviciului. strict didactic.d (Fig. 28 Fig. Jucătorii echipei aflată la serviciu. – centrul doi (Z-6) este retras. Jucătorii servesc de jos. respectiv din zona 1 (Z-1). valoarea celor 6 jucători de la 1 la 6. cu reguli reduse. După prima rota ie (în sensul acelor ceasornicului). L-1 = 11 (6+1+5). Fig. deoarece la începători.28). Urmărind aşezarea în teren din figura 28. • Tactica la primirea serviciului. având ca reper linia de 3 m. • Modelul 3 (M-39 – ridicătorul intră la fileu din linia a doua. prin afară. Tactica la serviciu Tactica la serviciu se împarte în: • Tactica la efectuarea serviciului. 29 Exemplu: însumând. iar centrul doi (Z-6) va juca avansat. din fa ă sau din lateral pasa şi preluarea se efectuează cu două mâini de sus. respectiv în zona 3 (Z-3).m. În prezenta sinteză vom trata numai modelul 1 (M-1). profesorul aşezând jucătorii în teren în func ie de valoarea lor individuală.29).a. se aşază într-un dispozitiv cât mai adecvat trecerii în apărare. se poate trece la joc – şcoală. După ce s-a însuşit pasa cu 2 mâini de sus. linia întâi are valoarea 10 (1+4+5) iar linia a doua 11 (2+3+6). – centrul doi (Z-6) este retras.

Fig. 31). Fa ă de linia de fund a terenului jucătorii. neacoperite. se plasează astfel încât orice minge care le depăşeşte capul să fie siguri că nu cade în teren. pentru a prelua serviciul în condi ii optime. se aşază la mijlocul spa iului de serviciu ca regulă generală pentru începători.mod frecvent. pentru a fi siguri că orice greşeală de lovire a mingii să-i asigure reuşita în câmpul de joc advers. 30 Executantul serviciului. Ca regulă generală. aşezarea în teren a jucătorilor. 30). Aşa cum am precizat la început. După executarea serviciului jucătorul intră în teren. pentru a fi pregătit de faza de apărare. În raport cu liniile laterale. în dispozitiv de apărare. 31 24 . jucătorul din Z-1. apreciem că există timp suficient pentru ca jucătorii să se deplaseze la minge (Fig. preluarea serviciului se face direct peste fileu. preluarea serviciului se efectuează cu 5 jucători. se face de la linia de fund a terenului spre linia de 3 m şi de la liniile laterale spre centru. Fig. sau din lateral. printr-un singur pas adăugat lateral. aşeza i într-un dispozitiv de apărare. Tactica la primirea serviciului. Se foloseşte dispozitivul cu men ionarea forma iei (Fig. în func ie de înăl imea lor. Fiind vorba de preluarea unui serviciu efectuat de jos din fa ă. care să le permită să de deplaseze. cu cât mai pu ine spa ii vulnerabile. pentru a surprinde adversarul nepregătit. jucătorii se aşază la o distan ă de aproximativ 2 m.

în exclusivitate. Jucătorul (Zona) care efectuează lovitura de atac. combina iile de atac se realizează numai cu ridicare scurtă (între două zone alăturate). Dublarea jucătorului care execută lovitura de atac o face centrul doi (Z-6). cu ridicare scurtă înapoi (peste cap) (Fig. 2 – 3 – 2 = combina ie tactică în atac între 2 jucători. fiind avansat. cu ridicare scurtă înainte (Fig. cu ridicare scurtă înainte (Fig. 32). 4 – 3 – 2 = combina ie tactică în atac între 3 jucători. 33.Combina ii tactice în atac în M-1 Treptat. În M-1 de joc. Jucătorul (Z-3) care ridică mingea pentru lovitura de atac. care sunt prezentate în Figurile 32. Exemple: 5 – 3 – 4 = combina ie tactică în atac între 3 jucători. 34 şi 35. procedeul drept în organizarea atacului se pot utiliza combina ii tactice simple specifice începătorului. pe măsură ce se însuşeşte lovitura de atac. 34). la care vor participa doi sau trei jucători. 32 Fig. în func ie de cine preia şi pasează mingea. cu ridicare scurtă înapoi (Fig. 33 1 – 3 – 4 = combina ie tactică în atac între 3 jucători. 25 . 35). 33). urmare a faptului că ridicătorul este în Z3. În descrierea combina iilor tactice se are în vedere: Jucătorul (Zona) care preia şi pasează la ridicător. sunt posibile numai două combina ii cu ridicarea scurtă înainte şi înapoi (peste cap). Practic. Fig.

din Z–1. blocajul se execută. 36. 34 Fig. Dispozitive de apărare în M-1 Victoria unei echipe într-un meci depinde. 35 Combina iile în atac se pot realiza prin asigurarea preluării celor 5 jucători. cu ridicare înainte şi înapoi. Fig. cu blocaj individual efectuat de jucătorul din Z-3 (Fig. în propor ie de 60%. pentru a nu-i permite adversarului să realizeze puncte în atac. 36 (Z-3) Fig. La echipele de începători. 5 şi 4. Dublarea jucătorului care execută blocajul o asigură centrul doi (jucătorul din Z-6). 3 şi 4. din cele trei zone 2. care se întoarce cu fa a spre jucătorul (Zona) care preia (pasează) mingea. care ac ionează avansat. 38 (Z-4) 26 . Pentru exemplificare. 37 şi 38). apărarea trebuie să-i opună un blocaj corespunzător. prezentăm cele trei dispozitive de apărare. 37 (Z-2) Fig. de către ridicător (jucătorul din Z-3) la toate loviturile de atac expediate de adversar.Fig. în func ie de pozi ia ridicătorului din Z-3. de modul în care îşi organizează apărarea. de regulă. 2. 6. Odată ce adversarul are capacitatea de a executa lovitura de atac. în M-1 de joc.

30). 2004... Adam... dispozitivele de apărare cu blocaj individual efectuat de jucătorul din centrul unu (Z-3). 1999. Solomonov D. O. – Descrie i şi reprezenta i grafic. fără minge. 2000. 33 şi 34). Bucureşti. în atac şi apărare. în zonele 3. 5. BIBLIOGRAFIE 1. Bucureşti. Federa ia Română de Volei. 3. care este avansat. Ini iere în jocul de volei. Specific M-1 de joc. combina iile tactice în atac cu ridicare scurtă înainte (Răspuns: Fig. Editura Andeas. A. aşa cum am precizat deja. 32 şi 35). Întrebări de verificare din tactica jocului – Explica i tactica la efectuarea serviciului(Răspuns: Fig.. 37 şi 38). 30). Editura Universită ii din Oradea. – Descrie i şi reprezenta i grafic. Regulamentul jocului de volei cu comentarii. Volei – no iuni de bază. Editura Funda iei România de Mâine.. 2003. Bucureşti. – Explica i tactica la primirea serviciului(Răspuns: Fig. Volleyball. În afara zonei de dublaj. 4. V. Solomonov O. dublarea jucătorilor care execută lovitura de atac şi blocajul se asigură de centru doi (Z-6). Cojocaru. combina iile tactice în atac. 27 . – Explica i şi reprezenta i grafic.Dublarea şi plasamentul Reprezintă ac iunile colective. Bâc. Editura Funda iei România de Mâine. 36. cu ridicare scurtă înapoi (Răspuns: Fig. Drăgan A.. acoperirea câmpului propriu de joc se realizează prin plasamentul celorlal i 5 jucători. Curs de metodica predării voleiului. 2. 1998. care au la bază mişcarea în teren. Drăgan A. 2 şi 4 (Răspuns: Fig.