III. PUNEREA IN PRODUCTIE A SONDELOR DE GAZE III.1.

Echipamentul de fund al sondelor; Ţevile de extracţie: Echiparea elementară în adâncime a unei sonde constă în introducerea în sondă a unui tronson de ţevi de extracţie. Acest tronson se compune din segmente de ţeavă îmbinate între ele prin înfiletare. Uzual, bucata de ţeavă de extracţie se mai numeşte şi ”tubing”. Plasarea în sondă la o anumită adâncime a unui tronson de tubing cu un anumit diametru are la bază anumite considerente tehnologice care se referă, în principal, la construcţia sondei şi la posibilităţile ei de producţie. Se precizează faptul că bucăţile de tubing pot fi fabricate în variante în care extremităţile sunt sau nu îngroşate. Referitor la îmbinările filetate, acestea pot fi normale sau speciale (îmbinări A.P.I., Omega sau Hydrilics). Majoritatea sondelor de gaze naturale sunt echipate cu ţevi de extracţie având diametrul exterior de 2 7/8" (73,27 mm), dar există şi sonde a căror garnitură de ţevi de extracţie are un diametru diferit de cel nominalizat, alegerea acestuia având la bază raţiuni de producţie. Indiferent de dimensiunile ţevilor de extracţie (diametru, lungime), sensul utilizării lor este bine determinat:

Posibilitatea efectuării unor operaţii la sondele care produc cu dificultăţi sau sunt avariate. Este vorba de circulaţia tubing-coloană sau invers a unor fluide de circulaţie (apă, apă+gaz, azot), fluide cu rol de contrapresiune (fluide de foraj) sau fluide de izolare (lapte de ciment);

• Existenţa tubingului oferă posibilitatea eliminării apei din sondă, utilizând o serie de procedee; • Datorită garniturii de ţevi de extracţie, în timpul exploatării sondelor de gaze naturale apar valori diferite de presiune în tubing şi în coloana de exploatare, interpretarea acestor date de presiune oferind informaţii preţioase privind funcţionarea sondelor; • Introducerea în sondă a unui dispozitiv de perforare a stratelor, o variantă a acestui dispozitiv putându-se introduce şi prin tubing. Utilizarea acestui procedeu

• Ruperea garniturii de tubing sau smulgerea unei ţevi din filet. în asemenea situaţii. se renunţă la sute de metri de tubing. numită „şiu” sau „sabot”. Sabotul: Pe cepul primei bucăţi de tubing cu care se începe formarea tronsonului de ţevi se înfiletează o piesă metalică. . Inexistenţa lui ar face aproape imposibilă recuperarea pieselor care ajung în sacul sondei (spaţiul dintre sabot şi oglinda de ciment a sondei). gen de accidente tehnice care induc o serie de operaţii complicate şi costisitoare. Rolul sabotului este de a reţine unele piese de anumite dimensiuni care. Acest flux poate proveni şi dintr-o defecţiune la o anumită adâncime a coloanei de exploatare şi a inelului de ciment. pe parcursul exploatării sondelor pot apărea unele inconveniente: • Opturări parţiale sau totale ale tubingului pe anumite lungimi. Există cazuri când. deoarece se elimină efectuarea ciclului de introducere-extragere a înregii garnituri de ţevi de extracţie. din diverse motive. • Prinderea garniturii de ţevi de extracţie datorită aportului în timp a nisipului din formaţiunea exploatată în amestec cu afluxul de apă. • Apariţia. Pe lângă multiplele avantaje rezultate în urma echipării sondelor de gaze cu tronsoane de tubing. cad în sondă (tija de pistonat). având o lungime între 100 – 160 mm. care îngreunează şi lungesc considerabil timpul de punere în funcţiune a sondei. pe parcursul exploatării sondelor a unor fisuri în tronsonul de tubing.reduce considerabil timpul necesar punerii în producţie a sondei. care influenţează semnificativ evoluţia valorilor de presiune din tubing şi coloană.

fie pentru omorârea lor.Pakere: Pakerul se utilizează pentru izolarea spaţiului inelar dintre ţevile de extracţie şi coloana de exploatare în vederea protejării coloanei împotriva presiunii înalte şi a efectului coroziv al fluidului din sondă. pe o distanţă limitată doar de deformarea lor până la limita de curgere a metalului. • Paker de tensiune. • Paker hidraulic. Pakerele pot fi: • Permanente – după armare. Fixarea pakerelor se face prin mai multe metode. fie pentru punerea în producţie a sondelor. • Rotirea ţevilor de extracţie la stânga aproximativ o tură. acestea nu mai pot fi dezarmate şi extrase. • Prin crearea unei presiuni în interiorul ţevilor de extracţie se poate degaja dispozitivul de fixare. • Paker cu fixare prin fricţiune (paker de perete). Deasupra pakerului se fixează. unul prin ţevile de extracţie. se mai poate folosi atunci când se doreşte exploatarea simultană a două orizonturi diferite. • Recuperabile. Clasificarea constructivă a pakerelor: • Paker cu picior. • Ţevile de extracţie pot fi lăsate în jos. care permite să se facă legătura între ţevile de extracţie şi coloana de exploatare. • Paker cu disc. o valvă de circulaţie. . De asemenea. de asemenea după angajarea dispozitivului de fixare. • Ţevile de extracţie pot fi trase în sus (după angajarea dispozitivului de fixare). între două bucăţi de tubing. iar celălalt prin coloana de exploatare. în funcţie de construcţia lor şi anume: • Rotirea ţevilor de extracţie la dreapta un număr nelimitat de ture.

Filtre: Filtrele sunt utilizate pentru combaterea viiturilor de nisip. mărirea suprafeţei aferente zonei de influx strat – sondă. reparaţii sau intervenţii. în vederea efectuării diferitelor . III.2. • Filtre împachetate cu nisip şi cuarţ în coloană. • Filtre cu inele randalinate. • Adiţionarea (adăugarea) unei noi deschideri la cea veche. care pot periclita funcţionarea normală a sondei. Metode de punere în producţie a sondelor de gaze. Tipuri de filtre: • Filtre simple cu găuri sau şliţuri. având drept scop • Reperforarea stratului productiv în vederea ameliorării fluxului de gaze. Perforarea stratului reprezintă o condiţie absolut necesară obţinerii afluxului de gaze. folosindu-se diverse metode. • Perforări ale coloanei la adâncimi prestabilite. Perforarea stratelor productive: Comunicarea dintre stratul productiv şi gaura de sondă se realizează în urma operaţiei de perforare. printre care este şi introducerea unor dispozitive filtrante pregătite de la suprafaţă. • Filtre cu manşon de pietriş consolidat cu mase plastice. Sensul operaţiei de perforare se rezumă la următoarele: • Punerea în evidenţă a unei formaţiuni de gaze. Prin aceasta se creează o serie de canale de comunicaţie prin care se realizează afluxul de gaze din stratul productiv în sondă.

dispuse elicoidal. Deversarea unei coloane de lichid din sondă prin injecţie de gaze: – această metodă este aplicabilă şi sondelor provenite din forajul de exploatare pentru care instalaţia tehnologică de suprafaţă există şi este funcţională. Aceste perforatoare pot fi de tipul I43 sau I54 (13 gloanţe/metru liniar). deversarea devine violentă. cât şi perforări cu lansare directă în coloană. fixat deasupra intervalului supus perforării. Procedura se consideră . Unele dintre ecestea se referă la existenţa unei sonde care să dispună de valori de debit şi presiune statică rezonabile. se pot executa operaţii de perforare cu sonda sub presiune. în conformitate cu normele de protecţie a muncii. De regulă. folosind un aparat perforator compus dintr-un şirag de perforatoare cu jet. în timpul unei asemenea operaţii. sonda va fi închisă un interval de timp pentru refacerea presiunii statice. Aplicarea acestui procedeu este relativ simplă. operaţia este condiţionată de montarea capului de erupţie şi existenţa în sondă a tronsonului de ţevi de extracţie. presiunea de injecţie scade pe măsură ce lichidul este eliminat din sondă. când cantitatea de lichid din sondă este relativ mică în comparaţie cu cea iniţială. Cu aceste perforatoare se pot executa atât operaţii de perforare cu lansare prin tubing. Spre sfârşitul operaţiei.Cea mai utilizată metodă în şantierul gazeifer este metoda perforării cu tubing la puţ. De asemenea. astfel încât deversarea care se creează să fie profundă. caz în care se utilizează un dispozitiv de etanşare pe cablu. Referitor la procedeul de perforare a sondelor prin utilizarea aparatelor perforante I43 sau I54 se specifică faptul că. Se optează pentru varianta de obţinere a circuitului direct (tubing – coloană). Metode de eliminare a apei din sondă: 1. Presupunând că sonda de injecţie îndeplineşte condiţiile de presiune şi debit necesare. După terminarea operaţiei de perforare este necesară introducerea tronsonului de ţevi de extracţie în zona intervalului perforat. a cărui încărcătură se află în carcase individuale. urmată de eliminarea apei din sondă prin procedee specifice. dar pentru realizarea efectivă este necesară respectarea anumitor condiţii.

. Efectuarea unei asemenea operaţii este condiţionată de existenţa următoarelor componente esenţiale: • Agentul de lucru (azotul sau nitrogenul – N). urmată de o fază tranzitorie formată din amestec de gaz şi apă. • Sonde de gaze care vor produce din formaţiuni de gaze intens depletate. destul de mult folosit în prezent în sensul menţinerii în producţie a sondelor. 3. în multe cazuri. Utilizarea azotului la deversarea unei coloane de lichid din sondă: – este un procedeu relativ nou utilizat în ţara noastră şi destul de complex. pentru care menţinerea îndelungată a coloanei de lichid în sondă ar putea compromite stratul. având punctul de fierbere tf= -196°C şi punctul de topire tt= -210°C. cu utilizarea energiei gazelor din formaţiunea productivă. Spumarea lichidului: – acest procedeu. Azotul este un gaz biatomic. Această metodă este utilizată în următoarele situaţii: • Sonde de medie şi mare adâncime. este utilizabil în cazul în care presiunea de injecţie. • Convertor de azot. • Sonde cărora procedeele clasice de deversare a apei din sondă nu se pot aplica din diverse motive. Sensul spumării lichidului din sondă este acela de a micşora greutatea specifică.încheiată atunci când. datorită agregatelor şi agentului de lucru utilizat. a cărei construcţie este bazată pe imposibilitatea existenţei unui transfer termic din interiorul cisternei spre exterior şi invers. nu este capabilă să antreneze spre suprafaţă întreaga cantitate de lichid din sondă. dar oferă şanse maxime pentru reuşita operaţiei. Acest procedeu este recomandat a fi aplicat în asociaţie cu utilizarea gazelor de injecţie şi. 2. urmează un aflux de gaze curate. deşi are o valoare semnificativă. fără miros. facilitând astfel evacuarea ei. după faza lichidă. Cisterna de azot este o instalaţie complexă. incolor. • Cisterna de azot.

La coborârea pistonului în interiorul ţevilor de extracţie. datorită construcţiei sale. Pistonul şi tija pistonului se deplasează prin intermediul cablului de pistonat. bila supapei se aşează pe scaunul ei împiedicând trecerea apei prin piston. lichidul intră prin interiorul pistonului ridicând bila supapei şi iese deasupra garniturilor prin două orificii din corpul pistonului. Denivelarea propriuzisă se efectuează prin intermediul pistonului care. reducerea valorii presiunii hidrostatice a coloanei de lichid până la limita presiunii de zăcământ. Garniturile sunt confecţionate din cauciuc sintetic armat şi sunt protejate de colivii metalice. care este o pompă cu pistoane cu ambele feţe active. datorită greutăţii. iar garniturile de cauciuc forţează apa să urce spre suprafaţă. Pistonul se compune dintr-o bucată tubulară metalică prevăzută cu o supapă. Atingerea acestei valori face ca nivelul de lichid din sondă să crească. există posibilitatea ca lichidul încă existent să fie expulzat datorită energiei gazelor proprii ale sondei în cauză. prin intermediul căruia se pot realiza valori mari de presiune (până la 1000 bar). Componenta principală a convertorului este pompa de presiune. Volumul de azot lichid refulat din pompă intră într-un vaporizator. Cablul de pistonat poate fi depănat. 4. iar dacă operaţia continuă. unde are loc transformarea rapidă şi sub presiune a azotului din fază lichidă în fază gazoasă. Deasupra pistonului se înşurubează o tijă cu diametrul de 35 – 50 mm şi o lungime de 6 metri care are rolul. având la exterior una sau două garnituri de cauciuc care etanşează spaţiul inelar dintre corpul pistonului şi ţevile de extracţie. poate fi imersat la orice adâncime în sondă (limitată doar de existenţa sabotului). recuperat sau păstrat pe toba . de a duce pistonul la baza garniturii de ţevi de extracţie. implicit. care are diametrul de 14 – 16 mm şi este trecut peste una din rolele mastului. La extragerea pistonului. Eliminarea lichidului din sondă are ca efect coborârea nivelului acesteia şi. utilizând ca agent de lucru azotul. Denivelarea unei coloane de lichid din sondă prin pistonare: – caracteristic acestei metode este faptul că denivelarea se face prin aducerea periodică sau aperiodică la suprafaţă a unor cantităţi variabile de lichid din sondă prin intermediul unui piston care culisează în interiorul ţevilor de extracţie.Convertorul de azot este un agregat complex.

/min.44 metri. .troliului. Instalaţia utilizată cel mai frecvent este instalaţia tip IC5. Instalaţii complexe pentru intervenţii şi reparaţii la sonde. Troliile şi înstalaţiile de intervenţii şi reperaţii. • Inălţimea liberă a mastului de la sol – 15. Troliul este acţionat de un motor prin intermediul unui convertizor hidraulic de cuplu şi a unei cutii de viteze.. transportabile pe pneuri au apărut din necesitatea obţinerii unei eficienţe tehnico-economice ridicate prin intervenţii şi operaţii rapide şi de calitate.5 t... • Greutatea totală – 20.3. Este o instalaţie care necesită amenajări minime şi permite manevrarea de ţevi de extracţie de până la 10 metri lungime. cu motorul de antrenare comun cu al camionului care o transportă.. III. Caracteristici tehnice: • Sarcina maximă la cârlig între 16 şi 28 tf. • Tracţiunea maximă în cablu – 5. • Puterea maximă utilizată de instalaţie este de 153 cp. Aceasta poate fi caracterizată ca o instalaţie de ridicare complexă.35 tf. • Adâncimea de lucru între 1700 şi 2500 metri. la 1800 rot.

Fiecare ancoră trebuie pretensionată cu ajutorul întinzătorului cu filet cu o tensiune de 0. F100. operaţii care trebuie executate. P32. etc. mai sunt folosite şi alte tipuri de instalaţii. Aceste variante constructive de instalaţii se utilizează în funcţie de configuraţia sondelor la care se intervine: adâncime. . Cele două ancore conlucrează la preluarea sarcinilor de la cârlig. Antrenarea instalaţiei se face folosind viteza a V-a a autocamionului. P50.Ancorarea instalaţiei se face cu două ancore de la nivelul geamblacului la sol. probleme care pot apărea. De asemenea. dintre care amintim tipurile T50. tubaj. P80.6 tf. fixate în blocuri de beton în faţa autocamionului.