VALORI STILISTICE/ EXPRESIVE ALE MODURILOR VERBALE

Exprimând atitudinea emiţătorului faţă de acţiunea, procesul sau starea enunţate, modurilor verbale angajează eul rostitor în discursul epic, liric sau dramatic. Resursele de expresivitate artistică ale acestei categorii gramaticale specifice verbului sunt actualizate prin marcarea modului în care emiţătorul (naratorul, eul liric, personajul epic sau dramatic) se raportează la obiectul enunţării, felul în care le percepe şi ipostaza luiimplicată, subiectivă sau nonparticipativă, obiectivă - faţă de evenimentele, situaţiile, ori stările comunicate prin discurs. VALORI EXPRESIVE MODUL INDICATIV imprimă un caracter obiectiv acţiunilor, proceselor, stărilor pe care le exprimă.  Ca mod al enunţării unor fapte considerate reale şi a unor stări apreciate ca sigure, indicativul apare în limbajul comun ca un mod neutru din punct de vedere stilistic.  În textul literar, capacitatea de a exprima certitudinea locutorului(narator, personaje/ eul liric), în raport cu obiectul enunţării, conferă referentului aparenţa unei realităţi validate în universul ficţional.  Datorită timpurilor - mai multe decât la celelalte moduri - permite instituirea unor raporturi diverse între evenimentele istorisite(cronologie - anterioritate, simultaneitate, ulterioritate - sau acronie), între timpul narat şi timpul narării, între momente evocate şi prezentul liric.  Valorile expresive ale indicativului sunt diferenţiate în funcţie de forma temporală a verbului, fiecare dintre cele şapte timpuri ale indicativului având propriile valenţe stilistice (prezentul, imperfectul, perfectul simplu, perfectul compus şi mai-mult-ca-perfectul, viitorul simplu şi viitorul anterior). EXEMPLE

Exploziile se succed organizat. Unele le aud la câţiva paşi, altele în mine. [...] A fost destul să apară nemţii... focul a două baterii. Şi totuşi acum soarele era sus, prietenii mă aşteptau... (C. Petrescu) M-ai lovit destul pân-acum. [...] Seară de seară, secundă de secundă, de ani şi ani de zile. M-ai fărâmiţat, m-ai jupuit, m-ai distrus. Ai făcut din mine o fantomă, o fantoşă, m-ai umilit. Ăsta-i_per-sonaj? (M. Vişniec) Ţi-e lumea toată acoperământ. O mierlă scoate soarele din apă; facerea lumii poate să înceapă, a înflorit un vişin pe pământ. Nu spune-am fost, nici că voi fi, ci sunt! (H. Bădescu)

MODUL

IMPERATIV instituie

o

relaţie

de — Destul! strigă Lăpuşneanul, nu te

1

izbit. primesc! Dar să nu se ! schimbe nimica. al personajelor (discurs direct. concesiei. mai boci ca o muiere! fii român verde. În discursul naratorului. printr-un dublu sistem de semnale:verbale şi paraverbale (accentele afective.. Prezenţa imperativului în textul liric semnalizeaz ă discursul dialogic sau monologul adresat(care poate lua forma invocaţiei retorice). starea. să mor.. alături de substantivele/ adjectivele în vocativ reprezintă un indice al oralităţii stilului. dorinţa. imperativul are rol de „teatralizare" şi. rol de dinamizare a discursului personajelor („imperativul dramatic şi narativ"). Negruzzi) Stihuri. posibile. în cazul special al verbelor la persoana a III-a a conjunctivului (când poate apărea fără morfemul „să"). în textul liric eprezintă. Valoarea stilistică a imperativului rezidă în capacitatea de exprimare a unor atitudini şi trăiri subiective. Stănescu) Unde să merg de-acum? Pe cine să mai aştept? (I. exprimă stări afective (atitudini şi trăiri subiective). îndemnului. (N. indignarea etc.] Haide! luati-l de-l daţi norodului şi-i spuneţi că acest fel plăteşte Alexandru-vodă celor ce pradă ţara. al stărilor ipotetice. (C. alternative ori anticipative(=indicativ viitor).L.. ori al eului liric. rolul stilistic este de completare a paradigmei imperativului . (T. Pillat) 2 . rugăminţii. de o dorinţă. o marcă textuală a unui plan al imaginarului= trecerea de ladimensiunea reală la cea ideală. pauzele expresive.care nu are decât persoana a II-a. intonaţia specifică ordinului. ameninţării.) Ca marcă textuală a stilului direct. daţi-mi voie: ori să se revizu-i iască. probabile sauatitudinea emiţătorului faţă de acţiunea. poate apărea fără referire la o persoană anume=valoare generică. deliberaţia.         comunicare directă exprimând dorinţa sau voinţa emiţătorului de a determina o acţiune ori de a o împiedica. în limbajul popular. indirect/ indirect liber). protestul. ezitarea. conjunctivul poate avea rolul de a institui un nivel al acţiunilor.. Caragiale) […]şi de lopeţi de bărci. substituire a imperativului cu rol de accentuare a subiectivităţii.. Arghezi) . deseori. presupune dependenţa acţiunii enunţate de o altă acţiune sau de o stare. primesc! dar atunci să se j schimbe pe ici pe colo. ori să nu se revizuiască. trăirea enunţate: incertitudinea. MODUL CONJUNCTIV exprimă potenţialitatea unei acţiune realizabile. | (I. zburaţi acum din mâna mea Şi şchiopătaţi în aerul cu floare. al trăirilor interioare.[. aproximaţia. ironiei etc. în acelaşi timp..

ci arată că acţiunea verbului este posibilă. (I. realizabile sau nerealizate de ambiguitatea conotaţiilor subiective . Surâd numai acei care suspină. în textul liric=mai rar. Şi stinge-s-ar soarele ca lumânarea. două valori modale: exprimarea unei acţiuni dependente de o condiţie (explicită sau implicită) şi exprimarea unei acţiuni realizabile/irealizabile. te-aş ruga să fii bună a-mi acorda o prelungire de termen. n-ai duce-n ochi lumină. a posibilităţii. prilejul de a se afirma încă de tânăr. as fi putut spune nu… (M. (Radu Gyr) Din contra. prin aceeaşi paradigmă verbală. realizabilă" (E. cu valoare sentenţioasă = indice al registrului gnomic. o experienţă lirică imaginată.     MODUL CONDIŢIONAL – OPTATIVdezvoltă. = accentuare a unei tonalităţi subiective . exprimarea eventualităţii. valoarea livrescă (obţinută prin substituirea conjunctivului. după o construcţie impersonală sau după verbul „a putea") =specifică registrului stilistic cult. Câmpeanu). a unor ipoteze/ scenarii posibile sau imposibile. conservarea valorii verbale a infinitivului lung=registrul stilistic arhaic sau registrul popular (în care se utilizează şi în formele inversate ale viitorului/ale condiţionalului) asocierea valorii imperative . 3 . aş dori. Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi. de-a-ncălecare pe-o şa. Eminescu) Şi-am cântat din coasta mea din vertebra ca o stea. optativul care preia funcţia indicativului= ca „optativ al modestiei. nici dorinţa.L. indignarea sau ameninţarea vehementă specifică blestemului/ imprecaţiei. peste câţiva ani. verbele la infinitiv numesc în chip general. procesul sau starea. Arghezi)     MODUL INFINITIV este o "formă verbală" „cu trăsături duble. a unor acţiuni presupuse. prezentate ca opţiune asumată. De pildă. de tip verbal şi nominal". având mai ales rolul de a exprima o situaţie ipotetică. Vişniec) N-ai lăuda de n-ai ştii să blestemi. substituire a modului conjunctiv în enunţuri interogative sau exclamative. (G. (T. de la dorinţă concretă la aspiraţie vagă etc. la timpul perfect acţiunea este ireală. în asemenea enunţuri. doamnă. Caragiale) Usca-s-ar izvoarele toate şi marea. apare frecvent forma inversată=amplifică. al politeţii" (D. Călinescu) Căci ei se nasc spre a muri ! Şi mor spre a se naşte (M. De n-ai fi plâns.uimirea. Irimia).de la incertitudine la aserţiune fermă.care conferă un ton Războiul dădu lui Felix. abstract acţiunea. când „nu exprimă nici condiţia.

 forma de perfect a infinitivului(Foarte rar folosită în foaie verde de albastru. antepus regentului. (I. capacitatea de a crea imagini dinamice.impersonal=marchează stilul oficial. Stănescu) Ruxandra ieşi tremurândă şi galbănă şi. el poate avea ofuncţionalitate polivalentă. (M. apare frecvent în titlurile poeziilor.. structura unui grup verbal (cum este prezumtivul prezent) prin care se accentuează caracterul durativ al acţiunii sau al stării+ se reliefeazăpercepţia      Dar Moromete parcă nici nu auzea [. determină circumstanţele acţiunii exprimate prin verbul regent sau îiadaugă acestuia o altă acţiune într-un ritm alert. zise suspinând. (C. în acelaşi timptemporalitatea şi cauzalitatea=ambiguitate stilistică. ca şi cum ai fi mort şi totuşi alergând. chiar dacă este substantivizat în limba română.) îndeplineşte funcţia stilistică de marcă (N. astfel stau palid şi trist fumegând. Neculce) Îmi era a scăpare de dânsul.. la nivel fonetic .prin sonoritatea specifică a terminaţiei care susţine deseori valoarea onomatopeică a verbului. (I. păstrează urme semantice aleacţiunii. trecute ori viitoare -. (N. generând monorima (frecventă în poeziile populare). Negruzzi) Măicuţă bătrână   4 . la nivelul sintaxei poetice. Creangă) MODUL GERUNZIU este singurul mod nepersonal care conservă conţinutul dinamic specific verbului. în funcţie de context. o stare durativă. rolul de a atribui substantivului o însuşire dinamică. conducând mai de-parte torentele de apă.  Infinitivul lung. pe o şa de cal măiastru.. având (de cele mai multe ori) funcţia stilistică deepitet. un proces. răzemându-se de parete: „Voi să daţi seamă înaintea lui Dumnezeu”. ca şi cum ai ceti în deserturi un gând.. exprimând. Ştefan-Vodă a început a-i batere până ce i-au trecut de Dunăre. această funcţie este accentuată frecvent prin valoarea adjectivală a gerunziului = rol de semnalizare a registrului stilistic cult.prezente. dacă osuită de gerunzii sunt situate la sfârşitul versurilor.]. Preda) Ca şi cum ai vedea munţii plângând. facându-le loc cu sapa şi continuând liniştit şi neturburat să vorbească. Stănescu) a narativităţiiprin instituirea unei succesiuni temporale. limba actuală. numind rezultatulacesteia. înscriereaacestora într-o temporalitate fără referire la momentul enunţării permiteexprimarea oricărei durate . ca şi cum ieri ar fi în curând. surprinzând o acţiune în desfăşurare.

conservă particularităţile verbului (ca element formativ pentru diateza pasivă. Din ochi lăcrimând. înnebunit. în minutare-aprins . bănuită.. Participiul substantivizat (prin articulare). (N. participiul cu valoare adjectivală =figuri semantice (epitet. Barbu) Dacă ochilor tăi le-ar plăcea Nevăzutul şi neştiutul.. cu efecte care persistă sau au încetat în momentului | enunţării. (M. metonimie etc). adjectivul participial poate primideterminanţi circumstanţiali specifici verbului sau poate aveagrade de comparaţie specifice adjectivelor. cu formă afirmativă sau negativă. incertă. Dar neuitat şi neiertat să fie Cel care-a râs de gându-mi bătăios. Ursachi) Confuz. i Stamate abia putu să apară cu i căruciorul prin canal. Arghezi) 5 . pentru indicativ .şi încrestat. dislocare sintactică.. şi curtea toată năpădită de i scaieţi. e prea ocupată. Creangă) Iertat să fie cel ce la mânie .. recurenţă. (T. înnegrită. Pe câmpi alergând. atomizată. al condiţionalului sau al infinitivului. participiul cumulează funcţii stilistice specifice celor două clase morfologice. probabilă. Cu brâul de lână. ceea ce îi conferă valenţe stilistice multiple. dezagregat.subiectivă(= acţiune ipotetică. (I. Poarta era ţinută cu un lanţ. Şi poate şi acum a mai fi trăind. dorită). Pe toţi întrebând Şi la toţi zicând (Mioriţa)     MODUL PARTICIPIU prezintă o acţiunea încheiată sau rezultatul acesteia implicând o valoare temporală trecută. metaforă. pentru perfectul conjunctivului. presupusă. (I. dacă n-a fi murit. Mi-a împlântat cuţitul pân-la os. (Urmuz) Rotit de două ori la mărul-soare. având un „comportament dublu: verbal şi adjectival" (Dicţionar de ştiinţe ale limbii).perfectul compus sau viitorul anterior) este actualizată prin tipare sintactice care se abat de la normele limbii standard: inversiuni topice. (G. Labiş) Casa lui moş Costache era leproasă. Călinescu) Umanitatea înfometată. iradiată. are rol în diversificarea/îmbogăţirea lexicului şi în structurarea unor figuri stilistice specifice substantivului.

procesul sau starea văzute ca potenţialitate. un îndemn.) sau doua dintre actiuni pe baza unor însusiri comune. Adameşteanu) Era o gospodărie boemă. poate supramarca inserţiile nonartistice. Comparatia arata asemanarea dintre doua obiecte (fiinte . însusirea comuna pe care se bazeaza comparatia este indicata de un adjectiv. asemenea. iar cel care reprezinta al doilea termen este folosit cu sens figurat. cu sărbători mici improvizate. însusirea comuna este indicata printr-un adverb de mod. mai ales. fenomene etc. preponderent. a sfârşit de iarnă (G. funcţia metonimică. echivalenţă cu imperativul. Substantivul care exprima al doilea termen al comparatiei este introdus printr-un adverb de comparatie: ca. abstract. un ordin. în textul literar. cât şi într-o structură nominală -supinul are valenţe combinatorii multiple şi implicit. frecvent. cea de epitet(al verbului ori al substantivului regent). supinul substantivizat activează. (Mănăstirea Argeşului) Aerul miroase a umed. cât. Iar Manea ofta Şi se apuca Zidul de zidit Visul de-mplinit. decât.      MODUL SUPIN exprimă în chip general. metafora si personificarea. supinul prin care se exprimă o solicitare imperativă. (C. devenind un indice textual al stilului oficial. iar când comparatia se refera la o actiune exprimata printr-un verb. Petrescu) VALOAREA STILISTICĂ A SUBSTANTIVULUI Cele mai obisnuite figuri de stil realizate cu ajutorul substantivului sunt: comparatia. Adjectivul sau adverbul poate fi exprimat sau subînteles: 6 . are şi valoare metaforică. supinul adverbializat îndeplineşte. cu prieteni tineri. acţiunea. având o formă verbală invariabilă precedată de un morfem-prepoziţie care poate crea legături sintactice atât într-un grup verbal. supinul care îşi menţine statutul verbal este. funcţia stilistică de epitet. funcţii stilistice diverse. În comparatie intra deci doi termeni: termenul comparat si termenul 212b118c cu care este comparat un obiect sau o actiune. ca şi infinitivul. parca. Cuvântul care reprezinta primul termen al comparatiei este folosit cu sensul lui propriu (obisnuit). pline de veselie şi de neprevăzut. Când comparatia se refera la un substantiv. „decupajele" cu valoare documentară menite să amplifice „efectul de real”. conferă enunţului un ton impersonal.lucruri.

comparatia coincide cu partea de propozitie exprimata prin substantivul respectiv:  balaur.  o lumina (mica) cât un sâmbure de mac. Calin . fiind nevoie de observarea atenta a contextului mai larg." (Emil complement de mod comparativ. cititorul n-ar sti la ce însusire a batrânilor se refera comparatia ca iarna. Constructiile în care însusirea omisa este sugerata (transmisa) de substantivul sau de constructia substantivala (cît un sîmbure de mac) cu valoare stilistica de comparatie sunt mult mai expresive decât cele cu adjectivul sau adverbul exprimat. am spune "si amândoi batrînii acestia erau ca iarna". când determina un verb.  adjectiv sau un adverb:  se lasa.File din poveste) c) ". Delavrancea. Frunza) predicativ: "Apusurile erau ca sângele.a) "si amîndoi batrînii acestia erau albi ca iarna.  nume Gârleanu." 2. (erau) albi ca iarna. un atribut. Un exemplu de acest fel ni-l ofera textul a): daca în locul constructiei cu adjectivul exprimat -albi-. suier) b) 1. Eminescu. dar fiecare dintre ele poate fi descoperita de un cititor cu usurinta:  Un fulger (lung) cât un balaur .pîna la nouri si apoi se lasa in jos ca o sageata." (Ion Creanga." (Ion Creanga.calul odata zboara.Alb ) În textele de la punctul b) si în prima fraza din textul de la punctul c)însusirile obiectelor (un fulger. ca o sageata.  se lasa in jos (repede) ca o sageata. Comparatia stilistica sau comparatia complexa poate fi simpla sau dezvoltata. "Arde-n candel-o lumina cît un sîmbure de mac. rosii ca miezul piersicii pietroase" 7 . Dupa aceea mai zboara înca odata pîna la luna si iar se lasa în jos mai iute decît fulgerul." (M. (se lasa) mai iute decât fulgerul. Povestea lui Harap . St. când determina un substantiv: un fulger cât un Comparatia dezvoltata este o constructie care cuprinde un substantiv (ca termen de baza) precedat de un adverb de comparatie si însotit de unul sau mai multe atribute ori de o înlantuire de atribute si complemente: Exemple: o lumina cât un sâmbure de mac. Sunt însa cazuri în care însusirea neexprimata este mai greu descoperita. situatie în care. Comparatia simpla este exprimata numai prin substantivul cu valoare stilistica precedat de adverbul de comparatie.Povestea porcului) (B. din punct de vedere sintactic. o lumina) si însusirea actiunii ( se lasa) nu au fost exprimate. "Un fulger cât un balaur se zvârcoli în norii grosi. Dar termenul care exprima însusirea comuna nu poate fi omis în orice constructie. "Gura cu buzele.

si termenul cu sens figurat. a arata sau a parea ca. constructiile cu verbul copulativ a parea. iar în situatia a doua din structura constructiei comparative ramâne numai termenul cu sens 8 . Parea ca o noapte neagra de furtune-acoperita. Prescurtarea unei comparatii poate consta în înlaturarea adverbului de comparatie sau în înlaturarea si a adverbului de comparatie si a termenului comparat. verbul copulativ a pareapoate realiza o comparatie.). negre si lucioase. Înger si demon aspra. adânca. se apropie de cele cu verbul predicativ a semana (cu sensul a se asemana. pareau niste rani deschise pe un trup îmbatrânit. "Petele arate. Posibilitatea verbului a parea de a realiza o comparatie si fara adverbul ca (sau cât) se explica prin faptul ca verbul a parea exprima prin sensul sau lexical ideea de asemanare. si atunci când numele predicativ este o parte de propozitie dezvoltata alcatuita din infinitivul copulativului a fi si un nune predicativ exprimat prin substantiv în nominativ: Fruntea-i aspra." (N. ci si fata de adverbul de comparatie (pareau niste rani. Sub acest aspect. daca verbul este precedat de adverbul parca: Petele arate. Pentru motivul aratat. adica a substantivului folosit cu sensul lui propriu. ar însemna a schimba valoarea de comparatie a unui termen în valoare de metafora. ca si adverbul de comparatie ca (cât). Metafora este o figura de stil rezultata de obicei din prescurtarea (simplificarea) unei comparatii. Românii supt Mihai-Voievod Viteazul) Verbul copulativ a fi urmat de un substantiv la nominativ cu functia de nume predicativ poate realiza o comparatie si atunci când este luat la un mod personal.). Eminescu.(Emil Gârleanu. Anghel. Termenul metafora vine din grecescul metafora "transpunere".vântul/E ca o mana adormita pe coarda rupt-a unei lire. ceea ce.parea o noapte. În prima situatie constructia obtinuta cuprinde si termenul cu sens propriu. Ion) Cele doua exemple cu verbul copulativ a parea arata ca acesta admite ca substantivul cu functia de nume predicativ comparativ sa apara nu numai cu adverbul de comparatie (Parea ca o noapte. parca erau niste rani. substantiv derivat (în limba româna) de la verbul a transpune cu sensul "a schimba ceva [. în cazul metaforei. " (Liviu Rebreanu. Melancolie) "Fruntea-i încretita. Nucul lui Odobac) ". fara ajutorul adverbului ca.): "Ea (Ţara Ardealului) seamana a fi un maret si întins palat.pareau a fi niste rani.] dintr-o stare sau dintr-o situatie în alta" (DEX)." (M." (D. Balcescu. Petele arate.

Dupa prezenta ambilor termeni sau numai a celui cu sens figurat. Delavrancea. alcatuiesc un tot (un întreg) stilistic. iar. Exemplul urmator ne ofera posibilitatea de a urmari una din modalitatile de trecere de la o comparatie la o metafora explicita. sau înaintea verbului copulativ: 9 . România pitoreasca) (Metafora implicita: include si sugereaza substantivul o raza si însusirea comuna -exprimata sau subînteleasa. ca si comparatiile din care au provenit. am avut în vedere si usurinta mai mare sau mai mica de recunoastere a comparatiei care a stat la baza metaforei. care. prin care autorul metaforei ne transmite (ne sugereaza) o imagine artistica. propriu o raza). Metaforele explicite sunt rezultatul unor procedee variate de transformare a unei comparatii în metafora." (M. St. ca în exemplele de mai sus. simple sau dezvoltate (complexe). Sadoveanu. Sultinica) "Noaptea. metaforele se împart în doua categorii: metafore explicite si metafore implicite. Dumbrava minunata ) metafora simpla metafora dezvoltata Metafora substantivala cu functia de nume predicativ poate fi plasata dupa verbul copulativ (pe locul obisnuit al numelui predicativ). Toate metaforele provenite din constructiile mentionate mai sus se caracterizeaza.a fostilor termeni comparati). " (Al. metaforele exprimate prin substantiv la nominativ cu functia de nume predicativ apar în propozitii cu verbul copulativ a fi. "Deodata o sulita de foc strapunse perdeaua de codrii. o sulita de foc. (metafora explicita prin termenul precedent o raza). la prezentarea lor. (comparatie stilistica fata de termenul cu sens Deodata o raza. a) În majoritatea cazurilor. însotit sau nu (ca si comparatia de origine) de unul sau mai multe atribute sau de o înlantuire de atribute si complemente. Metaforele pot fi deci. iar de la aceasta. împreuna cu substantivul de baza. în privinta provenientei si a modului de exprimare. la o metafora implicita: Exemple: Deodata o raza(stralucitoare) ca o sulita de foc strapunse perdeaua de codrii. Vlahuta. "Porumbistile primavaratice erau o podoaba" (B. o raza strapunse perdeaua de codrii. Cele prezentate mai jos reprezinta situatiile mai des întâlnite. dumbrava este o împaratie fermecata. Dintre metaforele explicite.o sulita de foc.figurat. strapunse perdeaua de codrii. cele mai apropiate de constructiile cu comparatii stilistice sunt cele provenite din nume predicative substantivale la acuzativ precedate de casau din atribute comparative construite cu adverbul de comparatie ca. Metafora poate sta si înaintea termenului care o expliciteaza: . prin faptul ca ele au rezultat numai din înlaturarea adverbului de comparatie ca si ca sunt exprimate prin substantiv fara prepozitie.

/ inima voastra [:] o lira. b) Metaforele explicite provenite din atribute comparative sunt foarte frecvente. prin virgula sau linie de pauza. Lipsa verbului copulativ poate fi indicata prin virgula. c) În cazul unor metafore. comparatia de baza este ceva mai greu de stabilit. în loc de: Porumbistile primavaratice erau o podoaba. În situatiile de acest fel. elementul introductiv al constructiei atributive din textul urmator: Vijelia rascula valurile. St. Împarat si proletar) "Sufletul vostru [:] un înger.] niste dealuri de marmura neagra [. Numele predicativ substantival cu valoare de metafora poate aparea si cu verbul copulativ neexprimat. În unele texte. prin linie de pauza si./si glasul omului [." (B. Cele mai frecvente tipuri de metafore din categoria c) sunt: .] povesteste. numele predicativ primeste o intonatie speciala car îi subliniaza functia sintactica (evitându-se astfel confuzia cu subiectul) si îi sporeste valoarea expresiva. Suprimarea lui ca are însa urmari în privinta continutului atributului (constructie atributiva). Epigonii) Din exemplele date se poate observa ca deosebirea dintre metafora cu functia sintactica de nume predicativ în nominativ si comparatie nu priveste numai modul de exprimare (lipsa adverbului de comparatie la metafora) ci si continutul: lipsa lui ca face ca la numele predicativ. ce realitate a vrut sa sugereze autorul prin metafora folosita. sa fie pusa în evidenta si ideea de identitate (de echivalenta) între continutul lui si continutul termenului cu sens propriu este o trasatura specifica oricarei metafore. se poate spune O podoaba erau porumbistile primavaratice. desfasurându-le pâna le spargea. deci izolat(a) fata de substantivul determinat. pe lânga sensul calificativ al comparatiei. vuiet de arme patrund marea cea calda." (M. fiindca la ea (la comparatie) trebuie sa recurgem pentru a descoperi. Delavrancea. Inversarea este posibila si în textul comentat aici: Vijelia rascula niste dealuri de marmura neagra (adica) valurile. desi metafora apare însotita de termenul cu sens propriu./ Evul e un cadavru.ca niste dealuri de marmura neagra desfasurându-le. metafora (constructia metaforica) explicita apare înaintea substantivului cu sens propriu acesta devenind apozitie (admite adverbul adica). Observa aceasta schimbare în transformarea produsa de suprimarea lui ca.pâna le spargea. iar realizarea lor din punct de vedere formal consta în suprimarea adverbului de comparatie ca.calatorul e minune. uneori. Eminescu. Vijelia rascula valurile [. din calificativ(a) -cum sunt atributele comparative-. în situatii mai dificile. La baza oricarei metafore sta o comparatie. care. Schimbarea este posibila datorita specificului de continut al metaforei -identitatea dintre continutul ei si continutul termenului cu sens propriu. Eminescu. suier) "Racnet. In exemplul dat constructia metaforica subliniata ocupa locul obisnuit la atributului (dupa substantivul determinat). /Paris [-] al lui mormânt" (M.] desfasurându-le pâna le spargea. Deseori propozitia cu aceasta topica a numelui predicativ metaforic primeste semnul exclamarii. situatie în care expresivitatea atinge un grad mai ridicat. devine un atribut (o constructie atributiva) descriptiv(a).metaforele din constructiile de tipul substantiv (cu sens figurat) + atribut substantival genitival (termenul cu sens propriu): 10 . din cauza unor inversiuni care duc la anumite schimbari de functii sintactice între cei doi termeni ai metaforei explicite sau din alte cauze. prin semnul "doua puncte": "La rascrucea cailor singuratice.

vase de argint etc. ca si cele exprimate prin adjectivele derivate corespunzatoare. iar norii este substantivul determinat de atributul comparativ. Metaforele corespunzatoare unui atribut substantival cu prepozitia de provin tot din atribute comparative.cu o mie de tepi (ascutite) ca (niste) ace în spinare. ca si derivatele lor adjectivale (argintiu. aramiu. La lipsa termenilor la care se refera metafora implicita face ca aceasta sa se adreseze în mai mare masura imaginatiei cititorului decât metaforele explicite. a fost trecut de primul plan substantivul cu valoare stilistica. Personificarea unui obiect se poate realiza prin simpla adresare deci prin folosirea substantivului la cazul vocativ: "Codrule cu rîuri line. ele au la baza comparatiile: Merge ariciul (încet) ca mosul. raze de aur etc. în ce priveste descifrarea imaginii artistice exprimate prin metafora respectiva.jaraticul norilor. ar putea fi socotite gresit epitete. aratând cum s-a ajuns de la constructia cu comparatia de baza la o metafora explicita "o raza. Metaforele din constructiile de tipul jaraticul norilor au provenit din constructii cu un atribut comparativ precedat de adverbul de comparatie ca . deosebite însa de cele de baza ale primului tip de constructii prin faptul ca dupa adverbul de comparatie ca urmeaza prepozitia de: lacrimi ca de margaritar. am coentat textul "Deodata o sulita de foc strapunse perdeaua de codrii". Daca în locul adverbului ca sa-r suprima prepozitia de constructiile rezultate ar duce la metafore de primul tip: lacrimi ca margaritarele → margaritarele lacrimilor . vreme vine. nori ca de argint etc. pot constitui o parte e unei figuri de stil dezvoltate. Metaforele implicite cuprind numai termenul cu sens figurat.).arama etc. În ghicitoarea: Merge mosul pe carare Cu o mie de ace în spinare (Ariciul) avem doua metafore simple. Prin inversarea raportului sintactic. nori ca argintul →argintul norilor. Atributele substantivale cu prepozitia de au valoare de metafora numai daca (cu forma lor de substantiv) corespund unei comparatii stilistice." 11 . ca în constructia (o lumina) cât un sâmbure de mac. unele . cenusa).norii ca jaraticul -. deoarece aceste atribute pot aparea si cu sensul propriu (sirag de margaritare.metaforele cu functia de atribut substantival prepozitional construite cu prepozitia de : lacrimi de margaritare.). Intre exemplele din explicatiile de la metafora. cum s-a aratat în exemplele date. o raza " la metafora implicita dezvoltata -o sulita de foc. cum sunt cele exprimate prin substantive care denumesc metalele (argint . Atât valoarea de metafora cât si situarea pe primul plan a substantivului cu sens figurat au dus la o forta expresiva mult mai mare decât atunci când substantivul respectiv era folosit cu valoare de comparatie. în care substantivul (ca) jaraticul are functia de atribut comparativ. pietre pretioase sau alte materii care pot sugera culori sau nuante de culori (rubin. aur . . Vreme trece. panglica potecilor etc. rubiniu). o sulita de foc" sau "o sulita de foc. auriu. acestea având calitatea de a sugera realitatea la care se refera (termenul cu sens propriu). Metaforele implicite includ si însusirea comuna si pot fi (ca si cele explicite) simple sau dezvoltate. Metaforele exprimate prin atribute cu prepozitia de pun probleme de recunoastere.

ca mijloc de exprimare artistica. adjectivul-epitet conduce la realizarea unei metafore (cu substantivul însotit). De exemplu:  în nori cenusii epitetul adjectival conduce la comparatia (presupusa) nori ca cenusa. Adjectivul. Epitetul adjectival este un determinant expresiv al unui substantiv (adjectivul putând fi atribut sau nume predicativ) dar realizarea artistica nu se datoreaza numai adjectivului-epitet ci rezulta din asocierea facuta de scriitor între adjectiv si un anumit substantiv.File din poveste).dimensiuni. De exemplu. VALOAREA STILISTICĂ A ADJECTIVULUI Exprimând însusiri ale obiectelor(culori. (de Mihai Eminescu. nu poseda însusirea exprimata de adjectivul respectiv.) adjectivul este unul din mijloacele principale de prezentare artistica a realitatii prin cuvinte . Iosif. melancolicul strajer cuprinde atât termenul figurat (melancolicul strajer) cât si termenul propriu (luna).(M. forme ." (St. Calin . care.  în "Iar vîntul sperios vo creanga farma". Melancolicul strajer. întrucât îi atribuie obiectului luna însusiri si ocupatii omenesti. Eminescu. unei hiperbole sau altei figuri de stil. Icoane din Carpati). Goga. O. epitetul sperios realizeaza personificarea obiectului vântul. Revedere) În general însa personificarea se realizeaza atribuind unui obiect actiuni sau însusiri omenesti: "Cu grele rasuflete apele dorm." (O. si ca metafora explicita. Sensul lui poate reda variatele nuante ale culorilor. Exemplu de hiperbola: 12 . Dimineata) Uneori personificarea apare asociata cu metafora. Uneori. este folosit de obicei în descrieri. ca atribut al unui substantiv sau nume predicativ. calitati etc. aflati. dimensiunile si chiar caracteristica (felul) miscarilor când substantivul pe care îl însoteste denumeste o actiune. în raport de identitate. în textul: "Sus pe deal rasare luna. constructia melancolicul strajer poate fi interpretata si ca o personificare. calitatea si tonalitatea sunetelor. în realitate. deoarece secventa luna. din punctul de vedere al continutului.

trista si nabusitoare. Cu ajutorul lor autorul a realizat si comunicat cititorului tabloul unei nopti de toamna asa cum a vazut-o cu ochii lui de artist. Nori grasi. Rebreanu. Pomii prin gradini dârdâiau cutremurati de frig. " (Al. Ion) Adjectivele subliniate sunt folosite în scop stilistic. porniti parca sa înghita dintr-o sorbire satul."Noaptea era neagra si mohorâta. adjectivul furioasa este epitet al substantivului Dunarea. cu niste glasuri plângatoare si ostenite. Vlahuta. Un adjectiv poate fi însa. rupând cu zgomot cele din urma stavilare ce i se mai ridica în cale. cu atmosfera ei apasatoare. în acelasi timp epitet al substantivului si a al verbului: "Dunarea se arunca furioasa.si al verbului se arunca .se arunca furioasa. România pitoreasca) În acest text. în culorile ei întunecate. noapte de toamna. maturau crestele dealurilor.plumburii. 13 . cu miscarea norilor si glasul copacilor. învolburându-se în vazduh si limpezindu-se ca niste balaurinaprasnici." (L. cu care este acordat -Dunarea furioasa.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful