P. 1
Eco Marketing

Eco Marketing

|Views: 259|Likes:
Published by Simona S Cakes

More info:

Published by: Simona S Cakes on Apr 23, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/13/2015

pdf

text

original

Conştiinţa şi comportamentul ecologic Conştiinţa ecologică = un anumit sentiment, o reprezentare, o imagine, o ţintă, o atitudine, un mod de acţiune şi o tendinţă a comportamentului

specific sub aspectul orientării şi conţinutului, bazate pe valori care dau prioritate protejării mediului şi calităţii vieţii. Elementul central al acestui sistem de convingeri interne este VALOAREA ECOLOGICĂ. Valoarea ecologică poate fi explicată prin “filosofia implicită sau explicită a valorii dorite”, văzută ca sistem, în totalitatea sa. - plasată ca variabilă a comportamentului în cadrul sistemului de valori ecologice Procesul formării conştiinţei ecologice (modelul AIDA - completat) 1. Conştientizare(care sunt problemele ecologice) 2. Atenţie (care sunt exigenţele ecologice) 3. Informare (cercetare, sistematizare a informaţiilor obţinute) 4. Dorinţă (de a acţiona, de a găsi soluţii) – conştiinţa ecologică 5. Acţiune (comportamentul ecologic) Conştiinţa ecologică a consumatorilor –caracter complex, multidimensional ⇒ consumatorii: -să fie informaţi (să aibă cunoştinţe asupra consecinţelor ecologice ale comportamentului lor de consum) DIMENSIUNEA INFORMATIVĂ -să înţeleagă consecinţele comportamentului lor ca urmare a atitudinii faţă de aspectele şi produsele ecologice DIMENSIUNEA COGNITIVĂ -să-şi modifice obiceiurile de consum, respectiv comportamentul rezultat din atitudinea ecologică să contribuie la rezolvarea problemelor de mediu şi calitate a vieţii DIMENSIUNEA OPERATIVĂ Ambientalistul (consumatorul ecologic )= clientul cel mai bun; = persoana care caută în mod activ produse cu un impact relativ scăzut asupra mediului şi cu efecte favorabile cât mai mari asupra calităţii vieţii; - este: activ, educat, liberal, informat Ambientalistul: trebuie să fie şi este lider de opinie ⇓ Marketing ecologic ⇔ Responsabilitatea socială - femeile = sunt în prima linie a “luptei” ambientale; cei mai importanţi cumpărători; pot influenţa deciziile de cumpărare. Etica verde a cumpărării şi consumului - principii Etica verde a cumpărării şi consumului - principii 1. Trecerea de la filosofia creşterii consumului care, odată utilizată, induce achiziţii sporite sub aspect cantitativ, la cea bazată pe calitatea consumului ca sursă a îmbunătăţirii vieţii. = tendinţa fundamentală care caracterizează noua etică a consumatorilor ecologici; materialismul nu este sinonim cu fericirea Cuvintele de ordine: esenţă, simplitate, calitate, moderaţie, rigoare, responsabilitate socială. 2. Apariţia unei forme de conştiinţă socială şi ecologică bazată pe ideea cooperării şi acţiunii conjugate pentru înfruntarea problemelor globale faţă de care individul singur este neputincios. -preocuparea de a asigura accesul la resurse al tuturor indivizilor, inclusiv al generaţiilor viitoare 3. Trecerea de la termenul scurt la termenul lung Timpul este o componentă importantă care intervine în evoluţia consumului: -înclinaţia primară = achiziţionarea rapidă a a unor produse utilizate şi aruncate în ritm alert... conştientizare a efectelor consumului - se va acorda prioritate beneficiilor mai puţin tangibile, se va trece de la o societate în care economia este legea dominantă, la una în care obiectivele şi valorile sunt mai importante Factori interni care influenţează comportamentul ecologic de cumpărare Motivaţia ecologică Motivaţia = suma motivelor interne stimulative care orientează o persoană spre satisfacerea unei nevoi sau atingerea unui scop 1

- Motivele de natură ecologică acţionează ca stimulente ce derivă din conştiinţa ecologică Nevoia Strategia Informare Citire a etichetelor Control Luarea de măsuri preventive Diferenţiere / micşorare Schimbarea mărcilor Menţinerea stilului de viaţă Cumpărarea de alternative Învăţarea / experienţa ecologică -acumulări succesive de informaţii şi experienţă; -presiuni exercitate de factorii din mediul extern =>Cristalizarea comportamentului ecologic Atitudinea ecologică – rezultatul învăţării pe baza experienţei ecologice ale indivizilor orientaţi spre mediu şi interacţiunilor lor cu alte persoane, organizaţii şi reglementări - este rezultatul învăţării ⇒ se poate schimba Personalitatea = suma caracteristicilor definitorii ale fiecărui individ în parte, care îl fac să fie unic, ca rezultat al eredităţii şi experienţei personale; -majoritatea consumatorilor ecologici sunt: educaţi, extrovertiţi, ambiţioşi Factorii legali şi politici Conotaţiile ecologice ale legislaţiei pentru protejarea mediului determină ţările să folosească stimulente economice (reduceri de taxe, subvenţii) pentru utilizarea tehnologiilor ecologice sau pentru stimularea unei conduite ecologice. Reglementările se îndreaptă tot mai mult către produse şi logistică ⇒Consumatorii sunt încurajaţi să prefere soluţiile ecologice. Factori externi care influenţează comportamentul ecologic de cumpărare Factorii sociali şi culturali Educaţia; Ocupaţia; Clasa socială au rol important în formarea conştiinţei şi a acţiunii ecologice Consumatorii ecologici: -au o educaţie bună şi superioară; sunt în majoritate femei; au poziţii profesionale bune Factorii economici - veniturile – element determinant al modelelor de consum Mixurile ecologice de marketing Produsele ecologice îi ajută pe consumatorii verzi să se decidă prin: calitate, conţinut, ambalaje şi beneficiile promise sau asigurate. Comunicarea ecologică acţionează în sensul facilitării comportamentului ambiental (dacă are credibilitate, putere de convingere şi caracter transparent). Logistica influenţează achiziţiile ecologice în măsura în care nu poluează, conservă calitatea produselor. În ceea ce priveşte preţurile, consumatorii caută raportul optim între avantajele ecologice şi preţ Procesul decizional de cumpărare - etape Identificarea nevoii Nevoile verzilor se deosebesc în câteva puncte (“morale”) de cele universale: - Micşorarea vinei ⇒ nevoia de a corecta. Accentul cade pe calitate (beneficii ecologice), nu pe cantitate Informarea Atenţia sporită; Informarea activă; Surse publice (producători, publicitate, organizaţii ecologiste, grupuri de sprijin al cauzei ecologice (organizaţii ale consumatorilor), reglementări). Surse comerciale (publicitate comercială, ambalaje, etichete, site-uri verzi presa ambientală). Surse personale (familie, prieteni, informare în magazine, ecologişti) Evaluarea alternativelor ecologice Consumatorii emit judecăţi de valoare în urma unei analize raţionale a ofertelor existente pe piaţă şi despre care deţin informaţii suficiente şi amănunţite. Se utilizează criterii specifice. Ierarhizarea alternativelor ecologice este rezultatul combinării criteriilor ecologice cu elemente ce ţin de reputaţia mărcii, disponibilitatea, accesibilitatea etc. Decizia de cumpărare - Se manifestă mai întâi intenţia, care ulterior se poate concretiza sau nu în act propriu zis de cumpărare Comportamentul postcumpărare Rezultatul satisfacţiei sau insatisfacţiei oferit de produsul ecologic utilizat sau consumat Ecologiştii sunt mult mai radicali în reacţii de respingere decât consumatorii obişnuiţi ! 2

în majoritate femei Materialiştii verzi . cu educaţie.p. Pasivii 5. Femei. Deşi citesc etichete. Strategia controlului 1. produsele ecologice trebuie:.d. social şi politic .să aibă preţuri competitive. se consideră mai activi şi mai eficienţi în rezolvarea problemelor de mediu decât firmele. 3 . Principala lor activitate ce vizează protecţia mediului este reciclarea. ecologismul lor ia sfârşit la magazin. Consumatorii frecventează producătorii şi comercianţii în care au încredere şi boicotează mărfurile celor suspectaţi că produc daune mediului sau sănătăţii individului 3. Strategia menţinerii stilului de viaţă Strategia controlului . strategic achiziţiile ecologice.simpla consultare a etichetelor nu este suficientă Strategia menţinerii stilului de viaţă . fără petrol etc.Sprijină ecologismul .Sunt îngriojoraţi de mediu . pe care le trăiesc . au slujbe bune. coloranţi etc. comoditate.unele produse verzi sunt uşor de găsit.Sunt de şase ori mai dispuşi să contribuie la grupurile ecologiste .Se consideră prea ocupaţi pentru a-şi schimba stilul de viaţă .unele produse verzi cu atractivitate limitată sunt amplasate în magazine şi în cataloage în zone greu de identificat .pentru mulţi consumatori.d.v. fără pesticide. Reticenţa “istorică” de a plăti un bonus pentru produsele ecologice se reduce pe măsură ce consumatorii asociază responsabilitatea pentru protejarea mediului cu sănătatea şi alte beneficii directe. Strategia informării 4.Sunt dispuşi să plătească chiar mai mult cu 20% pentru produsele ecologice .să ofere avantaje / beneficii superioare. Ex: materii prime → din plante.. de regulă funcţionari Imaturii sau indecişii: Doresc să se angajeze în activităţi ambientale din când în când.consumatorii trebuie să ştie să deosebească produsele verzi de celelalte (neecologice) .Persoane active d. Nu vor cumpăra un produs verde dacă acesta este mai scump decât celelalte aflate pe raft.Sunt convinşi că pot să contribuie personal la însănătoşirea mediului . Înclinaţia sporită a consumatorilor verzi spre soluţii simple Strategii de cumpărare ale consumatorilor ecologici Strategia diferenţierii Consumatorii verzi doresc să simtă că sunt diferiţi. preţ convenabil.consumatorii verzi utilizează expresii specifice pentru a aborda d. Examinarea produselor în fiecare fază a ciclului valoric şi a ciclului de viaţă 2. Sunt dispuşi să plătească doar 4% mai mult. numai când se cere puţin efort. În acest grup există un segment care poate să migreze către orice altă direcţie. Strategia diferenţierii 3.v.Persoane educate.Strategii de cumpărare ale consumatorilor ecologici 1. .pentru a fi atractive.Sunt cei mai educaţi. preocupările pe termen scurt prevalează asupra obiectivelor ambientale pe termen lung.Încearcă să-i influenţeze pe alţii să facă la fel . Indiferenţii Adevăraţii verzi sau activiştii: Persoane cu convingeri puternice. Materialiştii verzi 3.marea majoritate a consumatorilor nu sunt pregătiţi să renunţe la produse cu atribute precum: calitate. performanţă. Imaturii sau indecişii 4. dar nu sunt etichetate ca “verzi” . sunt foarte siguri în intenţiile lor Strategia informării . de vârsta a doua.Sunt de patru ori mai dispuşi să respingă produsele realizate de firme care nu au responsabilitate ambientală .p. . Segmentarea ecologică a pieţei 1.Sunt fericiţi şi doritori să-şi exprime convingerile cu ajutorul portofelului . prelucrare → nepoluante. Strategia controlului 2. Adevăraţii verzi sau activiştii 2.Îşi dedică timpul şi energia asigurării siguranţei mediului .

Mulţi sunt vegetarieni.Crearea unor legături ambientale între firmă şi clienţi 5. Asigură credibilitatea eforturilor tale în domeniul marketingului ecologic 5. Organizaţiile trebuie să considere în tot mai mare măsură protecţia mediului şi a sănătăţii ca problemă a concurenţei strategice. 4 . 4. plângându-se că le este greu să se implice.Conştientizarea ecologică şi comportamentul intermediarilor şi utilizatorilor 4. Conştiinţa ecologică a organizatiei. Pur şi simplu nu le pasă. Nu renunţa. Cumpără apă îmbuteliată.Populaţia mondială creşte prea repede Strategii care asigură succesul marketingului ecologic 1.Eforturile autorităţilor în domeniul politicii mediului ambiant 2. că produsele sunt prea scumpe şi că. Au o viziune uniformă asupra problemelor ambientale. Fanaticii sănătăţii. Evită produsele supraambalate. Iubitorii de animale. Întemeiază alianţe şi parteneriate cu toţi cei interesaţi şi care au conştiinţă ecologică 6. Găsesc scuze pentru lipsa de interes în sensul întăririi comportamentului lor ecologic “relaxat”. Insistă în permanenţă Marketingul ecologic este un marketing al viitorului Practicile de marketing ecologic trebuie susţinute prin: 1.Multe din produsele cumpărate sunt supraambalate 3.Companiile aruncă deşeurile şi poluează aerul şi apa 6.Permanenţa procesului de obţinere şi îmbunătăţire a comportamentului ecologic 6. evaluarea în ansamblu a performanţelor actuale ale organizaţiilor în raport cu mediul înconjurător.Reciclează sticle. Consideră că problemele mediului sunt ale altora Indiferenţii: Nu sunt orientaţi către problemele de mediu.Modul de viaţă actual consumă prea multe resurse 7. orice ar face. Cel mai redus venit mediu. Segmentarea activiştilor verzi : 1. 2.Concentrarea prea mare asupra obţinerii a ceea ce dorim în prezent.Conştientizarea ecologică a publicului 3.Modul de viaţă actual produce prea multă risipă şi deşeuri 5. Sunt nemulţumiţi. Pasionaţii de planetă . Cred că responsabilitatea revine autorităţilor şi marilor companii. Fă-ţi “temele” cu seriozitate 2. Autorizează şi împuterniceşte consumatorii 4. Sistemul de valori al societăţii înregistrează modificări permanente ⇒Reprezintă o misiune a managementului organizaţiilor subordonarea activităţilor proprii obiectivului eficienţei ecologice. în final. Consumă alimente ecologice. Iubitorii de animale: Evită blănurile naturale. Adesea sunt confuzi.Angajarea şi vizibilitatea managementului executiv în soluţionarea problemelor ambientale 4. Nu sunt convinşi că problemele de mediu sunt aşa de serioase.Pasivii: Nu cred că indivizii joacă un rol semnificativ în protejarea mediului. 3.Prea puţine persoane acţionează pentru reciclare şi conservarea apei 4. Comunică angajamentul tău corporativ şi evidenţiază valorile tale ecologice 7.Integritatea 2.Proactivitatea 3. Nu se scuză pentru inactivitatea lor.Activităţile legate de protecţia mediului şi a sănătăţii desfăşurate de concurenţă 5. Cumpără cosmetice a căror obţinere nu a presupus teste pe animale. Boicotează produsele din lemn provenite din pădurile tropicale Fanaticii sănătăţii: Se concentrează asupra consecinţelor problemelor de mediu asupra sănătăţii. Au cel mai scăzut nivel al educaţiei. 2. va fi nesemnificativ în cadrul efortului ambiental general. Curăţă râurile. Principalii factori cu caracter ecologic ce au impact asupra organizaţiei: 1.Comunicarea – parte integrantă a comportamentului ecologic al firmei Cauzele profunde ale problemelor ambientale 1. Creează bunuri şi servicii care răspund aşteptărilor consumatorilor 3. Frecventează magazine care au produse ecologice.Dezvoltări / progrese în domeniul ştiinţei şi al cercetărilor Principiile şi elementele comportamentului ecologic al organizaţiei 1. cutii şi alte ambalaje.Pasionaţii de planetă.

într-un mod care să satisfacă următoarele cerinţe: nevoile consumatorului (răspuns favorabil). în scopul întăririi responsabilităţii lor faţă de mediul înconjurător prin furnizarea de informaţii. procesul să fie compatibil cu ecosistemele. implementării şi controlului dezvoltării. aderarea. Criteriile după care se conduce marketingul ecologic: . imediate. actualizarea permanentă a informaţiilor cu privire la modificările legislative survenite în acest domeniu. şi anume: vânzarea de produse şi protecţia mediului. crearea unor ambalaje reciclabile şi biodegradabile. prin reinventarea produselor şi a sistemelor de obţinere a lor Marketingul ecologic: un marketing antrenat în efortul general de creare a unor produse mai sigure. contaminanţi etc. de oprire a degradării mediului înconjurător Marketingul verde: procesul managerial responsabil de: identificarea. elaborarea unei politici de mediu viabile. Consumatorul verde (sau consumatorul ecologic) este acel consumator care manifestă. 7. se datorează unui sistem de producţie şi consum care generează reziduuri. colaborarea la programele de protecţie a mediului. implicarea reală în activitatea de urmărire. programe de educare a furnizorilor.asigurarea pentru consumatori a oricărei satisfacţii care contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii. şi a unui program de acţiune. ci şi fenomene de marketing) au dat naştere unui nou segment de consumatori: consumatorii verzi. Consumatorul verde Preocupările referitoare la deteriorarea mediului (reflectă nu doar aspecte de natură socială. a unor ambalaje reciclabile şi biodegradabile. control mai riguros asupra poluării. 3. Criza ecologică pe care o traversează societatea. promovării şi distribuţiei produselor. în special. nu doar a produselor.. care în acelaşi timp asigură o eficienţă economică ridicată. în comportamentul său de cumpărare. 9. într-o manieră profitabilă şi durabilă Marketingul durabil: procesul planificării. Marketingul s-a transformat în ţinta tuturor criticilor. căutând şi achiziţionând produse care au un impact scăzut asupra mediului. Într-un asemenea context. Marketingul durabil: căile şi mijloacele pentru armonizarea factorilor economici şi ecologici. permanent.2. având în vedere faptul că scopul său este să vândă o cantitate din ce în ce mai mare de produse. analiză. altfel spus să determine un consum cât mai mare. Marketingul ecologic se concretizează în: crearea unor produse sigure. în scopul generării de efecte pozitive la nivelul întregului sistem. scopurile organizaţiei să fie atinse. la valorile marketingului: vânzarea avantajelor. servicii de recuperare a produselor etc. nelimitat. 5. anticiparea şi satisfacerea cerinţelor consumatorilor şi societăţii. activităţi cu un consum redus de energie. preocupare pentru protejarea mediului. 5 . şi apărarea valorilor organizaţiei. 6. investiţii în pregătirea şi educarea personalului. fără a afecta preocupările ce vizează eficienţa. marketingul ecologic încearcă aducerea la un numitor comun a două domenii. raportare a rezultatelor şi determinare a îmbunătăţirii performanţelor în această direcţie. cu obiective clare. în general. Atunci când se încearcă identificarea unor responsabili. nu a produselor. şi către marketing. 4. • orientarea consumului spre acele produse şi servicii care protejează atât generaţia actuală. toate privirile se îndreaptă către organizaţii. cât şi pe cele viitoare. în prezent. stabilirii preţului. dar şi al beneficiilor primare. într-o măsură mai mare. în însuşirea cunoştinţelor şi a tehnologiilor ecologice. 8. Sarcina marketingului ecologic: optimizarea politicii de marketing a organizaţiei în relaţia sa cu ecologia. acordarea de asistenţă consumatorilor şi derularea unor programe de educare a acestora. • oferirea în mod constant şi permanent de produse şi servicii ecologice performante din punctul de vedere al protecţiei mediului şi sănătăţii. şi care a depăşit capacitatea de autoregenerare a naturii.

în consecinţă. Aceasta se poate realiza prin: . În plus. facilităţilor oferite etc. . marketingul ecologic promovează scăderea cererii. Apariţia noului tip de consumator determină apariţia unui nou tip de marketing: mk.Pentru aceşti consumatori. Conceptul de produs ecologic vizează nu doar produsul propriu zis. Recunoaşterea şi acceptarea acestui atribut se poate concretiza în: preţuri mai mari plătite pentru produsele ecologice.atribute specifice produsului (durata de viaţă.îndeplinirea obiectivelor organizaţiei. Produsul ecologic= Acel produs care. .atribute specifice procesului de fabricaţie (consumul de apă şi energie. ci şi procesul de fabricaţie al acestuia.informarea /educarea asupra temelor referitoare la protecţia mediului (ex: colectarea separată a deşeurilor).atributul ecologic reprezintă valoare adăugată produsului şi. În consecinţă. preţul reprezintă o frână) Politica de distribuţie De manieră tradiţională. atributele ecologice ale produsului pot fi încadrate în două mari categorii: . .schimbarea valorilor societăţii (ex: campanii ce vizează protejarea pădurilor).schimbarea unor comportamente nocive (ex: campanii împotriva fumatului).strategia recomandată: alinierea la preţurile concurenţei. dar şi a nevoilor prezente ale consumatorilor. generarea de reziduuri) Politica de preţ: -preţul reflectă ansamblul costurilor (inclusiv costurile ecologice generate de realizarea produsului). alături de cerinţele economice şi cerinţe referitoare la protecţia mediului. atributul ecologic este un atribut valoros al produsului.satisfacerea nevoilor clienţilor.educaţie. dar şi prin -creşterea segmentului de consumatori ecologici Se apreciază că una din marile probleme ale societăţii actuale este lipsa de informaţie referitoare la mediu.d.preţurile mari reprezintă însă o principală frână în procesul de cumpărare (peste un anumit nivel. verde. Din această perspectivă.v. . . a consumului. . preţul va reflecta acest plus. facilităţi de reciclare.) .stimularea acţiunilor benefice pentru mediu (ex: campanii ce vizează stimularea economisirii apei şi energiei). refuzul unor produse poluante. pentru marketing apare o provocare deosebită: transformarea modului actual de consum. în condiţiile cerute de aceştia. îndeplinind aceleaşi funcţii ca şi produsul convenţional similar. ci de o împletire a acestora) Politica de produs -se impune realizarea unui produs care să minimizeze consumul de resurse şi cantitatea de deşeuri generată de-a lungul ciclului de viaţă. . fără a compromite caracteristicile necesare satisfacerii nevoilor actuale ale clienţilor Performanţele ecologice să nu afecteze performanţele economice ale produsului. cantitatea de materiale utilizată la obţinerea sa etc. (nu este vorba de o confruntare între cele două categorii de cerinţe. Din această perspectivă. prejudiciază într-o măsură mai redusă mediul de-a lungul ciclului său de viaţă.p. distribuţie şi promovare care să permită: . . MARKETINGUL ECOLOGIC – ABORDARE SOCIALĂ = ansamblu de activităţi realizate de instituţii din sfera economică şi din cea nelucrativă în scopul diseminării/promovării de idei şi comportamente “prietenoase cu mediul” Obiectivele urmărite din această perspectivă sunt: .generarea unui impact minim asupra mediului (de către procesul respectiv) Reorientarea alegerii consumatorului Majoritatea consumatorilor nu sunt dispuşi să reducă nivelul actual al consumului. MARKETINGUL ECOLOGIC – ABORDARE ECONOMICĂ Această abordare este specifică organizaţiilor care au în vedere satisfacerea nevoilor care se manifestă la nivelul societăţii. putem avea în vedere: 6 . aplicare şi control al unor politici de produs. Redefinirea mixului de marketing Este necesar ca la nivelul fiecărei politici de marketing să fie considerate.). alegerea produselor ecologice în detrimentul celor convenţionale atunci când cele două categorii sunt similare (d. = procesul de planificare. al preţului. preţ. distribuţia presupune aducerea produselor în proximitatea cumpărătorilor.

Crearea unui sistem de distribuţie inversă pt.vinde o idee.minimizarea consumurilor de resurse la nivelul distribuţiei fizice . un program. ambalaje etc. Stabilirea unor obiective ecologice de către firme nu înseamnă că ele acţionează altruist Compatibilitatea cu ecosistemele nu este un scop în sine. Se are în vedere satisfacerea: consumatorilor. ecosistemele şi echilibrul ecologic trebuie consideraţi factori limită.domeniu al marketingului care studiază interdependenţele dintre marketing şi societate. ea este realizată în condiţiile în care satisfacerea nevoilor consumatorilor şi obţinerea profitului sunt atinse. conceptelor şi tehnicilor menite să evidenţieze consecinţele sociale ale politicilor.crearea unei noi imagini pentru organizaţie. organizaţiei. Prevenirea poluării şi recuperarea resurselor → sunt necesare pentru implementarea unor strategii care să le presupună ca obiective şi vor conduce la menţinerea şi ameliorarea funcţionării ecosistemelor. deciziilor şi acţiunilor de marketing 7 . o nouă cultură a organizaţiei. prin intermediul acţiunilor de marketing specifice. standardizarea ecologică (ISO 14000). eludând de fapt a doua parte a sintagmei “gândeşte global. câştigul pe ansamblu este mult mai mare. Conceperea unor strategii de marketing care să ţină seama de impactul ecologic. Ei consideră că ceea ce pot face individual este insignifiant pentru întregul sistem. Marketingul ecologic nu se poate limita doar la o subdiviziune a organizaţiei. Această idee combate acea lipsă de eficienţă. inclusiv ceea ce se petrece cu deşeurile rezultate din consum. în acest caz.. MARKETINGUL SOCIAL Marketingul social: . el trebuie să aibă în vedere ansamblul activităţilor desfăşurate de aceasta. pe care în special consumatorii individuali o manifestă. atunci când este vorba de a face ceva pentru rezolvarea problemelor de mediu. . cu deosebirea că: relaţiile publice au o mai mare importanţă. . deşeuri. efortul individual pentru selecţia distinctă a deşeurilor menajere va putea genera colectarea unor cantităţi suficiente de materiale omogene care să genereze o activitate de procesare eficientă. Aceasta s-ar traduce într-un drept de “veto” al ecosistemelor. evidenţierea separată şi plata tuturor ecocosturilor ar trebui să devină un fapt obişnuit. mediului Principii fundamentale pe care ar trebui să se bazeze marketingul verde În luarea deciziilor de marketing. Redefinirea comportamentului organizaţiei Marketingul ecologic are rolul de a dezvolta. imagine care să includă factorul responsabilitate socială Instrumentele promoţionale utilizate sunt aceleaşi ca şi în cazul comunicării clasice. Problema care se cere a fi rezolvată este aceea de a găsi căile şi mijloacele prin care să fie oferite beneficiile dorite de consumatori. acţionează local”. Numai dacă luăm ca exemplu reciclarea materialelor. să fie maximizat profitul fără a lăsa o amprentă sesizabilă asupra mediului ambiant.Încorporarea impactului asupra mediului ca o variabilă suplimentară a procesului de alegere a produselor .ramură a marketingului preocupată de utilizarea cunoştinţelor. o procedură standard. o orientare. fiecare mic efort îndreptat spre un mediu mai curat poate însemna un mare câştig pe ansamblu. de care trebuie să se ţină seama pentru a se răspunde cerinţelor de protejare a mediului. De fapt. Politica de comunicare Comunicarea ecologică trebuie să aibă în vedere un dublu obiectiv: . durata de viaţă fizică – trecerea de la stadiul de materie primă până la consum. că este vorba de probleme globale. “Efectul de multiplicare” Practic. dacă ele ar fi considerate ca un al treilea partener în tranzacţii. care necesită soluţii globale. instrumente specifice: eticheta ecologică.educarea tuturor părţilor interesate în spiritul protecţiei mediului . Ciclul de viaţă al produsului ar trebui să reprezinte noul context în luarea deciziilor Ciclul de viaţă are în vedere.

Să aibă în vedere evoluţia pe termen lung a pieţei. Principalele diferenţe dintre marketingul social şi marketingul clasic Marketing social Marketing clasic Se aplica organizatiilor. influenţarea. 2. ideilor ideilor. cultură. religie. Beneficiile grupurilor tinta nu sunt sunt corelate cu platile efectuate de corelate cu platile efectuate consumator de acestia Organizatiile Organizatiile sociale se Intreprinderile se adreseaza doar adreseaza unor grupuri tinta segmentelor de piata profitabile cu o putere de cumparare redusa. discriminării etc. 3. ineficiente din punct de vedere economic Piata Piata organizatiilor sociale Piata intreprinderii are o singura are două componente: componenta: relatia cu clientul relatiile cu grupurile-tinta si relatiile cu subscriptorii In sens larg. Prin intermediul sau se încearcă: informarea.Evaluarea şi ajustarea programului a. ecologie etc. instituţii private de: învăţământ. cerinţele şi interesele pieţelor ţintă şi să ofere satisfacţia aşteptată într-un mod mai eficient decât concurenţii săi în aşa fel încât să menţină sau să sporească bunăstarea consumatorilor şi a societăţii. bunurilor si serviciilor si. •Analizează şi “păzeşte-te” de concurenţă. bunurilor. ecologice. 5. politică (cea mai importantă componentă fiind cea denumită marketing electoral). •Monitorizează şi fii flexibil. 6. alcoolismului.Să fie centrată pe client. 4.Să fie motivantă. de apărare a drepturilor omului ş. î.a. •Schimbul este critic.cerinţe 1.Definirea obiectivelor. Marketingul social are o sferă eterogenă. timp liber.Elaborarea unui plan de marketing. să fie eficient Strategiile de marketing social .N. serviciilor Schimburile nu sunt financiare sunt financiare Finalitatea e mai complexa iar succesul este reprezentata de sporirea activitatii sau esecul nu pot fi masurate profitului.Să fie flexibilă Strategiile de marketing social . sănătate publică.caracteristici 8 . locurilor.) umanitare. o cauză. civice. un nou comportament etc. lupta împotriva poluării. Conceptele cheie în marketingul social: •Acţiunea este obiectivul.. •Foloseşte toţi cei patru P.Analizarea aptitudinilor. 6.Marketingul social susţine că sarcina unei organizaţii este: să determine nevoile. 4. motivarea.G. vanzarilor direct in termeni financiari. Paşii (etapele) pe care trebuie să-i parcurgem atunci când transpunem în practică un program de marketing social: 1.Să aibă un caracter vizionar.Să poată fi făcută cunoscută cu uşurinţă. organizaţii caritabile care implică dezvoltarea unor programe destinate susţinerii şi impunerii unor cauze sau idei sociale ( donaţii pentru persoane defavorizate (filantropie). 2. 5. Marketingul social ia naştere mai ales atunci când problemele cu care se confruntă organizaţia sau care sunt provocate de aceasta devin vizibile pentru public. câştigarea încrederii opiniei publice în legătură cu o idee. •Audienta ţintă este concentrarea. cauze susţinute în general de organizaţii neguvernamentale (O. 3. artă. in mica persoanelor. deoarece vizează domenii foarte diferite reprezentate de: instituţii publice (organisme guvernamentale).Analizarea modalităţilor de comunicare.Constituirea unui grup care să execute planul. sport. valorilor şi comportamentelor grupului căruia i se adresează programul. marketingul social este un nou mod de a concepe / promova proiecte umane. masura.

Definirea calităţii În general. este un bilet de călătorie cu clasa întâi.argumente culturale: aplicarea unui sistem de valori în activitatea organizaţiei..argumente economice: dezvoltarea schimburilor.. pentru a ţine la distanţă concurenţa sau în alte scopuri. calitatea se caracterizează prin intermediul celor trei funcţii ale sale. perspectivele unei concurenţe puternice. s-a constatat că numeroşi consumatori preferă produsele prezentate în ambalaje de mici dimensiuni în detrimentul celor care sunt prezente pe piaţă în ambalaje mari. în exprimarea funcţiei economice se face apel la o serie de indicatori cum ar fi: venitul. de fapt. determinată de progresul tehnic şi. Sistemul calităţii 9 . funcţia socială reliefează modul în care calitatea produselor se răsfrânge asupra calităţii vieţii oamenilor şi a calităţii mediului înconjurător. În urma unor ample cercetări. aprecierea calităţii prin intermediul cantităţii are în vedere şi cantitatea conţinută de un ambalaj. Metoda poate fi utilizată cu succes mai ales atunci când evoluţiile celor doi indicatori pot fi estimate cu ajutorul unor modele matematice. 2. unde sunt prezente produse performante şi în acelaşi timp foarte accesibile unei mase mari de consumatori.. mai ales dacă analizăm raportul respectiv pe pieţe ale ţărilor dezvoltate. asistăm la evoluţii ale preţurilor aflate sub influenţa productivităţii muncii. dinamizarea resortului social. voluminoase. Funcţia tehnică este exprimată cu ajutorul caracteristicilor tehnico-funcţionale ale produsului.Bugetul este limitat. o continuare a celei precedente. nevoia de creştere a segmentului de piaţă. din această perspectivă. ● Codul lui Hammourabi (2150 î H) prevedea că: “dacă un zidar construieşte o casă şi ea se dărâmă omorând ocupanţii. Această apreciere se manifestă şi în cazul aceluiaşi produs. indicatori ce vizează aspectele de ordin economic ale procesului de realizare a produselor şi asigurarea eficienţei economice. metoda îşi pierde valabilitatea. 7.”(David Ogilvy) Istoricul noţiunii de calitate ● Se consideră că cea mai veche referire la noţiunea de calitate este întâlnită în Geneză: “lumea a fost creată în şase zile şi după fiecare zi Dumnezeu a zis: a fost bine făcut”. zidarul va fi şi el omorât”. funcţia economică şi funcţia socială. Acest tip de apreciere reprezintă. considerându-se că o creştere a cantităţii de produse vândute contribuie la creşterea nivelului calitativ al produsului.Posibilităţile de modificare a produsului sunt limitate. pentru o anumită perioadă de timp. În prezent însă. inclusiv acelora cu venituri mai mici.Schimburile necesită mult timp. Necesitatea abordării şi susţinerii calităţii totale se bazează pe o serie de argumente: .argumente organizaţionale.. prezentat în ambalaje de dimensiuni diferite. -aprecierea calităţii prin intermediul preţului / costului. Consumatorul este tentat să asocieze preţul înalt unui nivel ridicat de calitate.argumente tehnologice: complexitatea produselor şi a serviciilor. Există numeroase cazuri în care se apreciază calitatea produselor prin intermediul cantităţii vândute. Această abordare nu este însă absolută. 4. de o apreciere în dinamică a calităţii.Schimburile pot provoca conflicte în organizaţiile ţintă. în acest caz. .argumente sociale: creşterea calităţii condiţiilor de lucru. 3. costurile noncalităţii. -aprecierea calităţii prin intermediul cantităţii.Publicul este numeros SISTEMUL CALITĂŢII “Merită să conferi tuturor produselor o imagine a calităţii.Beneficii indirecte. 5. -aprecierea evoluţiei calităţii prin evoluţia preţului. 6. De asemenea.1. preţul etc.argumente comerciale: necesitatea adaptării produselor la nevoile clientului. Se cuvine să adăugăm şi faptul că anumite firme practică preţuri ridicate pentru a-şi păstra imaginea la un anumit nivel.Beneficii pentru terţi. Este vorba. ● Fenicienii tăiau mâna celor care realizau produse care nu erau conforme cu modelul. şi anume: funcţia tehnică.

. Standardele sunt valabile pentru o perioadă de timp şi de acea elementele lor componente trebuie selectate cu o atenţie deosebită. în România. În acest sens acţionează reglementările cuprinse în ISO 14000 . *Eficienţa în diverse domenii de activitate.simplificarea.Analiza scenariilor ecologice. se promovează: *Calitatea produselor. sănătăţii şi protecţiei mediului. .atât a informaţiilor cantitative. FAZA 1: cea mai dificilă. *Ameliorarea calităţii vieţii. standardizarea trebuie să răspundă următoarelor principii: . proiectele de cercetare.● Sistemul calităţii ● Managementul calităţii ● Politica calităţii ● Manualul calităţii ● Planificarea calităţii ● Asigurarea calităţii ● Controlul calităţii ● Conducerea totală a calităţii ● Supravegherea calităţii ● Certificarea calităţii ● Evaluarea calităţii ● Acreditarea Standardizarea Standardele pot contribui la creşterea calităţii mediului. programe politice.revizuirea. luări de poziţie ale unor persoane publice 10 .optimistă. în trei variante:. Standardele capătă importanţă doar în momentul în care pot fi aplicate în activitatea practică. *Comunicarea clară între părţile interesate. *Comerţul internaţional.presupune proiectarea unor alternative privind viitorul.cooperarea. 2. prin eliminarea obstacolelor impuse de diferitele sisteme naţionale. în consecinţă ar trebui să fie promovată prin cooperarea tuturor părţilor interesate. materiale şi substanţe. . iniţiative ale “verzilor”. . . proceselor. securităţii. de obicei. Pentru a transpune în realitate avantajele pe care şi le propune. 3. reciclare.atât a factorilor interni cât şi a factorilor externi. Standardizarea poate fi definită ca un proces continuu de transformare a cerinţelor complexe de producere a mărfurilor în modele uşor de înţeles. iniţiative ale publicului. organizaţia este copleşită de volumul mare de informaţii În această fază se studiază: Tendinţele de lungă durată -modificarea valorilor sociale. proces.plauzibilă . expuneri în mass media Indicatorii tehnici: invenţiile.standarde privind managementul mediului. altfel spus realizarea unui standard ar trebui să se bazeze pe un consens general. . În prezent. ci şi una socială. Intervalele dintre revizuiri depind de situaţia concretă existentă.Analiza impactului transversal. prin utilizarea standardelor. adesea problemele sunt necunoscute. serviciilor. formularea întrebărilor se face cu dificultate. PIAŢA PRODUSELOR ECOLOGICE Structuri informaţionale specifice pieţelor ecologice Modalităţile de culegere şi analiză a informaţiilor necesare studierii pieţelor ecologice: 1.Curba de difuziune Analiza scenariilor ecologice: . potenţialele de inovaţie: produs.se prevăd căile de dezvoltare ce pot conduce la aceste alternative Avantajele constau în cuprinderea: . logistică “Lămpile de semnalizare”:rezultatele sondajelor de opinie.comportamentului concurenţei ⇒ evidenţierea efectelor pe termen lung Analiza scenariilor ecologice se dezvoltă. Standardizarea este nu doar o activitate economică. prognoze pe termen lung ale institutelor ştiinţifice. cât şi a celor cantitative. Activităţile economice şi sociale sunt extrem de dinamice şi de aceea şi standardele care reglementează un anumit domeniu de activitate ar trebui revizuite periodic. .selecţia. cercetarea ştiinţifică Indicatorii timpurii: publicaţii ecologice. astfel încât să nu afecteze aplicarea standardului în perioada respectivă.implementarea.pesimistă Varianta pesimistă: importantă: testează rezistenţa strategiei organizaţiei Un scenariu se poate dezvolta în mai multe faze.

unel probleme generează o “carieră” deosebită.importanţa produselor în programul general de vânzare şi producţie.creşterea preţurilor pentru resurse sau pentru îndepărtarea deşeurilor. (încă din faza de concepere vor fi avute în vedere cerinţele ecologice pe care le va satisface noul produs) = cheltuială suplimentară 11 .informaţiile sunt analizate în interacţiunea lor se sintetizează o matrice de interconexiuni FAZA 3= proiecţia tendinţelor care descriu aspecte parţiale ale mediului în care evoluează organizaţia (ex: dezvoltarea procentuală a segmentului de consumatori sensibili la problemele ecologice) FAZA 4: toate informaţiile sunt comasate în pachete de premise alternative (ex: comportamentul concurenţei) FAZA 5 = interpretare scenariu în care se formulează diferitele imagini/ proiecţii ale viitorului (din perspectiva protecţiei mediului) FAZA 6= analiza cazurilor de perturbări.organizaţia se află în imposibilitatea de a filtra din mesajele zilnice primite pe acelea care au tangenţă directă cu realizarea propriilor deziderate . ..fundamentarea deciziilor în condiţii de incertitudine (situaţii tipice în dezvoltarea pieţelor ecologice). trebuie să se dispună de criterii de apreciere obiective pentru a evalua calitatea.testează gradul de robusteţe a prezumţiilor şi premiselor strategice elaborate FAZA 7= analiza repercusiunilor şi stabilirea consecinţelor.interrelaţionează evoluţiile ecologice potenţiale cu scopurile şi strategiile organizaţiei .fundamentarea deciziilor pe termen lung. altele rămân fără ecou. Produsele cu performanţe ecologice = rezultatul unui proces integrat.o perioadă premergătoare lungă. Analiza impactului transversal . 3. -concretizează voinţa de a pune la dispoziţia: producătorilor. . puterile publice au elaborat şi pus în aplicare norme (standarde) şi semne de calitate. al orientării ecologice)→ reacţionează din timp şi evită escaladarea dezbaterilor publice Organizaţiile cu o strategie defensivă→ vor aştepta măsurile guvernului Oferta de produse ecologice: Ecoprodusul = produs de calitate Noua viziune privind calitatea produselor trebuie să aibă un caracter integrator: .există faze “intense” şi faze “liniştite” Concluzie: fiecare organizaţie trebuie să-şi definească pragul de la care doreşte să acţioneze Liderul pieţei (d. ..p. . .d.rămânere la un “nivel” înalt. .cunoaşterea caracteristicilor produselor etc.informaţiile culese şi problemele identificate sunt evaluate şi sintetizate astfel încât să poată defini domenii relevate pentru organizaţie. în scopul consolidării şi extinderii poziţiei sale pe piaţă. Alături de reglementarea calităţii de către puterile publice există şi “semne de calitate” elaborate de către întreprinderi.nu garantează succesul. .cunoaşterea în profunzime a strategiei producătorului. utilizatorilor şi consumatorilor criterii comune obiective. Desfăşurarea tipică a “problemelor” de mediu:.v.participă atât persoane cu experienţă.stabilirea condiţiilor de utilizare a produselor. . .o creştere bruscă a atenţiei.se poate realiza sub forma unui brainstorming .măreşte probabilitatea ca toate informaţiile relevante să fie analizate 2. Pentru aprecierea calităţii produselor.scăderea interesului (după adoptarea unor măsuri). A aprecia calitatea unui produs. În acest sens. Curba de difuziune . distribuitorilor. înseamnă a face o judecată asupra valorii sale comerciale... cât şi reprezentanţi ai unor “păreri minoritare” Dinamica opiniilor se poate concretiza în modificarea comportamentului de cumpărare.comportamnetul reţelei comerciale FAZA 2: . . Piaţa impune o îmbunătăţire continuă a calităţii produselor oferite consumatorilor.iniţiative legislative. . comportamentul concurenţei. dezvoltarea strategiilor de pătrundere pe piaţă pornind de la acestea FAZA 8= planificarea măsurilor concrete de transpunere în realitate a scenariului Analiza de tip scenariu: .

confirmarea acceptării produsului prin cumpărări repetate. cât mai ales pe termen lung) În realitate.câştigarea interesului consumatorului pentru acel produs.. 6. diferenţiere. preţurile celorlalte mărfuri şi servicii. ACV . ci şi după acesta şi-a încheiat ciclul de viaţă. devenind deşeu. atât pe termen scurt. problematica intensităţii resurselor. inscripţionarea conform standardelor recunoscute. declinul vânzărilor. 4. lansarea pe piaţă a produsului. imaginea şi cheltuielile de promovare.. saturarea pieţei.calitatea activităţii de distribuţie şi vânzare. creşterea volumului vânzărilor. se poate prezenta produsul într-un ambalaj care să amplifice vânzarea Lansarea unui nou produs pe piaţă: avantaje: oportunitate. taxele etc. preocupările sunt îndreptate către obţinerea unor produse/servicii care să polueze cât mai puţin mediul. producătorii reuşesc destul de greu să scoată pe piaţă produse absolut “curate”. ambalajul şi forma de prezentare a produsului. . 5. modalităţile de utilizare. ACV .evaluarea posibilităţilor de utilizare a produsului. valoarea de unicat a produsului. calitatea produsului. acţiunile de marketing ale producătorilor. Analiza ciclului de viaţă= instrument relativ nou ce ajută la evaluarea impactului unui produs asupra mediului (influenţa utilizării produsului asupra mediului este diferită de-a lungul diferitelor etape ale vieţii economice a produsului) = răspuns la:. posibilităţile de stocare etc. În cele mai multe din cazuri. lichide şi gazoase sunt generate în fiecare etapă a ciclului de viaţă. raportul nevoi de consum – cerere de consum. mărimea cheltuielilor de achiziţie. politica statului privind impozitele.grija societăţii pentru calitatea factorilor de mediu şi la obligaţia instituţiilor guvernamentale de a pune sub control fenomenul de poluare. informarea. întreţinerea. segmentele de consumatori.faze: producţia. este adecvat ambalajul. . ce elemente publicitare se încorporează în produs. produsul uzat-deşeu Concluzie: Marketingul produselor ecologice . existenţa pe piaţă a unui produs înlocuitor. dezavantaje: se pleacă de la zero. fiind investigate etape din amonte şi aval Schema ciclului de viaţă a unui produs: 1. . (inventarul începe cu extracţia materiilor prime şi se termină cu etapa după care produsul şi-a încheiat ciclul de viaţă) = o extensie a înţelesului obişnuit al ciclului de viaţă. elaborarea produsului (activitatea de cercetare-dezvoltare). luarea deciziei de cumpărare. asocierea produsului în utilizare.pe consumatori să fie informaţi ACV = un inventar care permite celui interesat să măsoare câte deşeuri solide. 7. 3.(consecinţele neefectuării cheltuielii vor fi mult mai costisitoare. 2. reutilizarea. necesitatea satisfacerii consumatorilor Poziţionarea produselor pe piaţă – criterii: . 12 . organizaţia trebuie să răspundă la numeroase întrebări: cum se prezintă produsul. . distribuitorilor şi comercianţilor Piaţa produsului – factori de influenţă: . veniturile consumatorilor.pe fabricanţi să-şi analizeze procesul tehnologic şi să-şi îmbunătăţească performanţele produselor. dificultatea comparării calităţii cu a altui produs. raportarea la concurenţă Accesibilitatea produsului pe piaţă – factori: *preţul produsului. Etapele procesului de acceptare de către un consumator a unui nou produs lansat pe piaţă: . ce utilitate are ambalajul. Soluţia : găsirea acelor segmente de consumatori dispuşi să plătească un preţ mai mare.încercarea / degustarea produsului.cunoaşterea de către consumatorul potenţial a existenţei produsului. calitatea activităţii comerciale.impusă şi de necesitatea evaluării impactului produsului asupra mediului nu numai de-a lungul vieţii economice. caracteristicile de siguranţă. raportul calitate preţ.ca instrument economic – ajută: . elasticitatea cererii funcţie de preţ. utilizarea şi abandonarea produsului. maturitate.pe decidenţi să elaboreze cadrul legislativ al protecţiei mediului.atributele produselor. Înainte de lansarea pe piaţă a noilor produse. modalităţile de ambalare Preţurile produselor ecologice Problema care se ridică în cazul ecoproduselor: acceptarea unor preţuri mai mari de către un număr cât mai mare de consumatori.

Concordanţa dintre produs şi caracteristicile procesului de fabricaţie Utilizând specificaţiile de fabricaţie concepute anterior. Performanţa produsului finit -disponibilitatea. . Argumente: . Cunoaşterea cerinţelor pieţei: -care sunt mărcile concurente? -care sunt caracteristicile produselor concurente?-care este poziţia consumatorului faţă de produsul analizat?-cine este consumatorul ţintă?-care este durata de depozitare a produsului? -care sunt condiţiile necesare pentru depozitare? etc. producătorul trebuie să identifice dacă produsul îşi menţine standardele de calitate necesare după operaţii repetate. Grija faţă de consumator Utilizatorul/consumatorul trebuie să aibă un răspuns pozitiv faţă de produs= cheia profitabilităţii =>prevenirea nemulţumirilor consumatorilor = preocupare continuă Este foarte greu să recâştigi un consumator nemulţumit ⇒prioritatea = asigurarea satisfacţiei consumatorilor.. mai ales în ceea ce priveşte caracteristicile calitative.concordanţa dintre produs şi caracteristicile procesului de fabricaţie. Însuşirea de a se vinde este o consecinţă a încrederii în performanţele produsului. uşurinţa cu care se vinde = indicatori ai nivelului de calitate ai oricărui produs.calitatea definirii produsului şi a specificaţiilor de fabricaţie. -memoria consumatorului este “scurtă”. produsul respectiv fiind considerat “de încredere”. Creşterea nivelului de calitate al produselor oferite consumatorilor = cale importantă de reducere a costurilor. acesta va deveni vandabil. fizice şi chimice care descriu cel mai bine produsul. Nu există produse perfecte. Calitatea este o noţiune relativă ⇒ continuitate a îmbunătăţirii sale.există numeroase posibilităţi de îmbunătăţire a calităţii care fac apel la simplificarea conceperii şi producerii efective a produselor. Pe măsură ce consumatorul începe să creadă că se poate aştepta la acelaşi nivel de satisfacţie de fiecare dată când cumpără produsul. el poate pierde suportul consumatorului Uşurinţa cu care se vinde produsul Un producător care realizează un produs de calitate va câştiga încrederea consumatorului. produsul poate fi definit cu mai multă claritate. dacă produsul nu se află în locul şi momentul unde este cerut. se realizează cumpărări repetate. Astfel. Disponibilitatea: odată ce un produs este lansat pe piaţă. este important să fie asigurată disponibilitatea sa pentru consumator. 13 . cercetările de marketing referitoare la noile produse trebuie să se desfăşoare înainte de dezvoltarea proiectului produsului. Factorii care contribuie la acest fapt sunt următorii: . . Produsele existente deja pe piaţă pot servi drept ghid în definirea produsului nou. Activităţile din această etapă includ testarea repetată a: ..performanţa produsului finit în concordanţă cu nevoile consumatorului. măsurarea acestor atribute. Cel mai potrivit “judecător” al capacităţii unui produs de a fi apt pentru utilizare = consumatorul.Consumatorii:.abilităţii oamenilor şi maşinilor de a îndeplini sarcinile specificate.grija faţă de consumator.să accepte preţurile mai mari. În urma identificării cerinţelor consumatorilor.metodelor de control al calităţii.oferta de produse care corespunde cerinţelor consumatorilor ⇒ creşterea volumului vânzărilor ⇒ reducere a nivelului costurilor fixe. Calitatea definirii produsului şi a specificaţiilor de fabricaţie Pentru a răspunde cât mai bine nevoilor consumatorilor. . bineînţeles cu condiţia ca produsul să fie comercializat la un preţ pe care consumatorul să fie dispus să-l plătească.să fie de acord . Cerinţele pieţei = punctul de plecare pentru cercetarea şi dezvoltarea produsului. Definirea produsului Etape: -identificarea atributelor senzoriale.

cea mai importantă “frână” în procesul de cumpărare Există o incompatibilitate aparentă între definirea produsului ecologic şi preţul său: .impun taxe diferenţiate pentru influenţele exercitate de anumite activităţi asupra mediului Comportamentul consumatorului Abordarea sociologică a pieţei -interpretarea comportamentului real al consumatorului numai pe baza concepţiei “homo oeconomicus” este insuficientă -comportamentul este influenţat de numeroşi factori extraeconomici =>necesitatea amplasării fenomenului economic în contextul fenomenului social total Cererea şi preferinţa consumatorilor pentru un anumit produs se formează şi sub influenţa unor: obiceiuri. materiale mai ieftine) Studiile de piaţă au demonstrat că nu întotdeauna preţul reprezintă o frână în calea achiziţiei de produse ecologice.fundamentează norme naţionale . ca rezultat al reprezentărilor segmentelor de consumatori. -identificarea posibilelor defecte ale produsului şi corelarea lor cu impactul asupra consumatorilor.5% din total piaţă agroalimentară -se estimează că în următorii ani cererea de produse ecologice va ajunge la 5-10% din total cererea agroalimentară (îndeosebi pentru pieţele europeană. pe termen mediu. Preţul trebuie să reflecte: . cel mai frecvent.stimulează organizaţiile să adopte proceduri de transformare a activităţilor (cresc preţul resurselor naturale) . cumpărători. atitudini. -formarea imaginii asupra produselor apare. Abordarea fenomenului economic într-o unitate indisolubilă cu fenomenele sociale este determinată de:-viaţa economică se dezvoltă într-un context social. -identificarea metodelor de testare aplicabile şi a procedurilor de luare de probe pentru a fi folosite ulterior la controlul calităţii.-identificarea acelor atribute care pot fi considerate critice pentru acceptarea produsului şi stabilirea limitelor între care acestea trebuie să se încadreze.beneficiile produselor ecologice asupra mediului şi consumatorilor se manifestă pe termen lung Organizaţiile pot decide internalizarea costurilor ambientale:.fie din considerente legale.fie pentru a acoperi cererea unor segmente sensibile la problematica ambientală Decizia de internalizare a costurilor ambientale determină: -creşterea costurilor totale ale organizaţiei.valorile ambientale pe care le posedă produsul. Guvernele joacă un rol esenţial în procesul de transpunere în realitate a nivelurilor durabile de producţie şi consum: . mărfuri = rezultat al muncii sociale).fie urmare a conştientizării anumitor probleme. . aspiraţii strâns condiţionate de mediul social Viaţa socială generează ea însăşi noi nevoi de consum. Preţul = indicator general de valoare pe care consumatorul îl atribuie produsului. -abordarea fenomenelor economice nu poate face abstracţie de regula totalităţii solidare (viaţa în societate formează un ansamblu). ♦ utilizării unor ambalaje mai economice (dimensiuni mai mici. -piaţa este un ansamblu de relaţii sociale.toate celelalte valori şi costuri de producţie Preţul . Factorii sociologici ai pieţei: 14 . -evaluarea specificaţiilor produsului şi compararea lor cu standardele în vigoare. -între actorii pieţei se stabilesc relaţii sociale. nord americană. .variabilă importantă în decizia de cumpărare. . japoneză şi australiană) Preţurile mari ale produselor ecologice sunt determinate de producţia / cererea scăzută. O creştere a producţiei / cererii va determina reducerea acestora. -piaţa are o dimensiune spaţială ( relaţiile de pe piaţă şi dintre diferite pieţe trebuie analizate din perspectivă spaţială). pe termen scurt.preţul este o variabilă de marketing ce influenţează cererea pe termen scurt . -piaţa este un fenomen social (vânzători. -în prezent vânzarea de produse agroalimentare ecologice oscilează între 1 şi 1. . -reducerea costurilor totale ale organizaţiei. urmare a: ♦economiei de energie şi materiale.

2. Reprezentare. agravează sărăcia şi inegalităţile sociale Elaborarea şi aplicarea politicii privind consumul durabil presupune: alegerea unor instrumente specifice. Educaţie. Tipurile de producţie şi de consum „non durabile”: principalele cauze ale degradării mediului. Moda şi tendinţele de aliniere la obiceiurile. Mediu sănătos Axiomele consumului şi ale consumatorului: Principiul suveranităţii consumatorului. principalii responsabili ai efectelor nocive asupra mediului. Obiceiurile şi tradiţiile de consum. CONSUMUL ŞI CEREREA DE PRODUSE ECOLOGICE În cât timp dispar? O sticlă: 4000 ani.putere de cumpărare ridicată Informare corectă şi completă. Sistem liber al preţurilor. Un card: 1000 ani. O brichetă: 100 ani. sunt aproape de cetăţeni şi de întreprinderile locale Mecanisme: 1. inclusiv a sănătăţii şi securităţii generaţiilor actuale.Familia. Principiul consumatorului nesăţios. Instrumente sociale: etichetarea produselor. Familiale. Eforturi în vederea sensibilizării şi câştigării partenerilor. instrumente sociale Instrumente politice: restricţii în domeniul proprietăţii şi utilizării. în anumite cazuri. Principiul diminuării utilităţii. Categoria socio-profesională a consumatorului. Entităţile locale (oraşele) = puncte de plecare eficiente în scopul realizării consumului durabil: puternice concentrări în materie de producţie şi de consum şi. Principiul varietăţii consumului. adaptate diversităţii. Susţinerea economiei şi a ocupării forţei de muncă pe plan local 1. Asociere şi organizare. Modelul cauzal CONSUMUL DURABIL conceptul: s-a format în strânsă legătură cu evoluţiile economice şi ecologice (dezvoltarea economică nu mai poate fi separată de consecinţele activităţii umane asupra mediului) Consumul durabil nu implică în mod necesar o renunţare la cantitate. O gumă de mestecat: 5 ani. . Publicitatea înşelătoare Legislaţia privind protecţia consumatorului – standarde: Standardul consumatorului ignorant.pozitivă. Grupările de ordin geografic şi administrativ teritorial.negativă Condiţii de realizare a libertăţii economice:. ţinând cont de problemele de mediu. Guvernamentale. Economice. Alegere. Principiul inerţiei. 4. responsabilizarea şi dinamizarea colectivităţilor locale. Discriminatorii Practici care afectează libertatea economică: Contrafacerea produselor. Protejarea durabilităţii.abundenţa de produse pe piaţă. Liberate de intrare. Sociale. asigurarea bunăstării generaţiilor viitoare. 15 . proiectarea unor mecanisme de implementare a acestora Tipuri de instrumente: instrumente politice. Elaborarea şi transpunerea în practică a unor astfel de politici trebuie să includă: reducerea efectelor nocive ale consumului asupra mediului. O cutie de aluminiu: 200 ani. COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI. Informare. preferinţele sau exigenţele unui grup. proceduri de transformare a pieţelor. ameliorarea nivelului de trai. Modelul economic. . Petiţie. chiar dacă. Folosirea ilegală a mărcilor. Protejarea durabilităţii A acţiona asupra comportamentului consumatorului = demers important şi dificil de realizat. oferă un cadrul instituţional pentru acţiunile locale. Tipul şi gradul de concentrare al localităţii. Standardul consumatorului rezonabil Modele explicative ale consumului: Modelul psihologic. Principiul consumatorului iraţional Libertatea economică Definiţie: . O sticlă de plastic: 100-1000 ani Drepturile consumatorilor: Siguranţă. Integrarea proceselor decizionale. Modelul temporal. volumul absolut al consumului este primordial. Un ziar: o lună. fixarea preţurilor. Un chiştoc de ţigară: 1-2 ani. Naturale. programe de educare şi informare. Restricţii ce limitează dreptul la alegere. 3. în cadrul unei strategii pe termen lung având drept scop implementarea modurilor de consum durabil. în acelaşi timp. ci o schimbare a comportamentului consumatorului. reducerea subvenţiilor în cazul afectării mediului.

prin utilizarea unor produse: . Consumul redus de materii prime poate fi obţinut.Puterile publice. de exemplu. Cunoştinţele privind mediul pot fi dobândite: . lipsa transmiterii unor boli.la şcoală. ci pe măsurile de anticipare şi de prevenire. 16 . Este deosebit de important să ştim în ce măsură putem determina ameliorările necesare calităţii mediului prin înlocuirea produselor şi serviciilor consumate cu altele. ar trebui evidenţiate avantajele pe care le aduce această alternativă de colectare a gunoiului.la locul de muncă etc. Integrarea sistemului noţional specific consumului durabil în sistemul educaţional. Elaborarea de politici. este nevoie de un cadru decizional integrat (integrarea activităţilor autorităţilor centrale cu cele locale). cu o durată de viaţă mare. . Necesitatea efectuării unor cercetări asupra comportamentului consumatorilor şi a factorilor care îl determină.. Puterile publice. . în principal. deseori este posibil să reducem consumul de resurse. mai eficiente şi mai puţin poluante (modul de consum). din perspectiva protecţiei mediului.având utilizări multiple. mai curând decât produse. Dezvoltarea durabilă şi consumul durabil= concepte interdependente: dezvoltarea durabilă nu se poate realiza fără un consum durabil. prin transformarea punctelor de vedere tradiţionale privind consumul. Oferind consumatorilor servicii. De asemenea. IV. la diferite niveluri decizionale. se impun măsuri de susţinere a iniţiativelor locale: I. Informaţiile vizând. 3. Cel mai potrivit mijloc prin care poate fi schimbat comportamentul = prezentarea avantajelor alternativelor posibile. efectele produselor şi serviciilor asupra sănătăţii umane şi asupra mediului să fie mai accesibile. colectiv. între toate părţile implicate. de exemplu. va fi foarte exigentă în ceea ce priveşte soluţiile de înlocuire. datorită faptului că este consumatoare de bunuri şi servicii publice şi private. reducerea poluării sau remedierea efectelor sale. metode şi directive în diferite domenii. la toate nivelurile. Se impune încurajarea comunicării şi schimburilor. Accentul nu se mai pune pe măsurile curative. cetăţenilor. avem deja imaginată dimensiunea acestei soluţii. În loc să transmitem acest mesaj de o manieră didactică. pe plan: individual.. mai degrabă decât reducând volumul lor (nivelul de consum). industrial şi urban. Eforturi în vederea sensibilizării şi câştigării partenerilor Pentru implementarea consumului durabil este necesar un proces de sensibilizare vizând evoluţia graduală a: administraţiei. permită publicului un acces facil la informaţie. Educaţia ecologică va ajuta la sensibilizarea populaţiei care.fabricate din materiale reciclabile. lipsa şobolanilor etc. în loc să gestionăm mediul. ar trebui să gestionăm protecţia mediului.în colectivităţi. sectorului privat şi mediului de afaceri. = metodă mai eficientă decât mesajul transmis într-o manieră didactică Exemplu: necesitatea existenţei unor pubele diferenţiate pentru diferitele categorii de materiale ce intră în componenţa gunoiului menajer. Integrarea proceselor decizionale În procesul de implementare a cerinţelor consumului durabil. ar trebui să utilizeze instrumente care să permită incitarea unui număr cât mai mare de persoane la adoptarea unui mod de viaţă care să reducă la minim incidenţele globale asupra resurselor naturale şi asupra mediului. II. trebuie să: rezolve problemele privind coerenţa şi fiabilitatea informaţiilor vizând mediul. 2. mai complete şi mai fiabile. colectat în pungi diferite după tipul de material. Pot fi concepute programe adaptate priorităţilor şi nevoilor locale pentru a stimula iniţiativele şi eforturile colective în favoarea modurilor de consum durabil. înseamnă: curăţenie. consumul durabil nu poate fi operaţional decât într-un cadru bine definit de instrumente şi mecanisme specifice dezvoltării durabile În procesul de elaborare a strategiilor naţionale corespunzătoare modurilor de consum durabil. la nivel central şi local. Dacă ar fi să ne referim doar la posibilitatea reciclării acestor materiale sau la faptul că gunoiul menajer. III.prin intermediul cursurilor de formare. .

procedurile de reorganizare şi de amenajare a pieţelor. experienţă).instituţionale şi .. Vânzarea produselor agricole la locul lor de producere întăreşte funcţiunea de aprovizionare a agriculturii. .rezidenţiale.întărirea coeziunii sociale. produselor finite etc. . ţinând cont. transportului. sport şi activităţi de petrecere a timpului liber durabile.campanii de informare în scopul ajutării tuturor componenţilor colectivităţii în schimbarea modului de viaţă.materializarea unor sisteme de producţie în ciclu închis în regiune (producţie .) Posibilitatea efectuării de cumpărături în propriul cartier reduce nevoile de transport. Sprijinirea programelor.. în particular. instituţii şi zone de activităţi. în consecinţă. participarea publicului la încheierea de acorduri de parteneriat.. şcoli. municipalităţile se pot constitui într-un partener activ. magazine pentru comerţ cotidian) şi crearea unor locuri de întâlnire. parte integrantă a economiei locale. turism. 4. Pentru distanţe scurte. protejarea peisajelor naturale etc. Agricultura. cererea de produse disponibile în apropiere poate reduce sensibil distanţele de transport.domenii: planificarea utilizării solurilor.comerciale. . Acţiunile trebuie concepute astfel încât colectivitatea să-şi poată oferi (ea însăşi).ameliorarea gestiunii circulaţiei: de exemplu.amenajarea spaţiului.regruparea (optimală) a zonelor de reşedinţă şi de lucru.ameliorarea condiţiilor economice şi sociale în zonă. vizând aspecte practice ale consumului durabil.încurajarea creării unor întreprinderi pe plan local. servicii municipale. următoarele probleme: . difuzate prin presă sau pe alte căi. realizându-se astfel: . energiei. . . în special în sectorul comerţului de detail şi al serviciilor. mai ales pentru petrecerea timpului liber. Contactele directe între producători şi consumatori favorizează trecerea de la agricultura convenţională la agricultura ecologică.. programelor şi proiectelor sectoriale asupra mediului.amenajarea urbană. dezvoltarea infrastructurii de transport în comun. limitarea de viteză şi reglementarea circulaţiei. reducerea poluării aerului şi zgomotului etc.amenajarea peisajelor.întreţinerea şi conservarea patrimoniului cultural şi arhitectural. Amenajarea oraşelor ar trebui să permită ameliorarea comunicării şi schimburilor sociale şi facilitarea integrării funcţiilor: . gestiunii apei şi deşeurilor. Pot fi abordate. fără a limita acţiunile economice. 17 . evaluarea impactului dezvoltării urbane şi a planurilor. respectând principiul apropierii în spaţiu. . În scopul încurajării iniţiativelor locale în favoarea modurilor de consum durabil. .obiective economice şi sociale (de exemplu. sunt necesare condiţii spaţiale:. investiţiile publice şi reglementările în domeniul locuinţelor. Descentralizarea ocupării forţei de muncă (prin întărirea economiei regionale) permite reducerea deplasărilor pendulare efectuate zi de zi pentru a merge la locul de muncă în centrele populate. .repartizarea spaţială a activităţilor urbane în scopul reducerii consumului de energie. grupe de vârstă. ţinând cont de criterii de protecţie a mediului. decizie care are influenţe asupra locurilor în care oamenii trăiesc. efectuează cumpărăturile şi îşi petrec timpul liber şi.ameliorarea infrastructurilor (şcoli. femei. muncesc. metode şi directive . ambalajul poate fi redus şi procedurile de stocare şi conservare parţial reduse. ceea ce ar necesita: .comercializare . ţinând seama de nevoile specifice (bărbaţi. în particular modalităţile de transport. comunităţi etnice şi religioase).consum utilizarea şi reciclarea deşeurilor). poate fi relansată printr-o schimbare a comportamentului în materie de consum.participarea publicului şi încheierea de parteneriate. . şi alte proiecte fondate pe principiul durabilităţii. ar trebui examinate posibilităţile de susţinere a reţelelor locale de aprovizionare. Elaborarea de politici. Susţinerea economiei şi a ocupării forţei de muncă pe plan local Pentru a realiza un consum durabil.V. servicii municipale durabile. de “capacitatea limitată” de suport a zonelor urbane. .planificarea circulaţiei şi . Pentru a permite şi a facilita implementarea consumului durabil.crearea unei reţele de culoare “verzi”.utilizarea resurselor şi a potenţialului regional (condiţii naturale. crearea de locuri de muncă). Pe de altă parte. apă şi sol şi prevenirea efectelor nocive asupra mediului. modifică modul de consum. în acest sens. o gamă largă de locuri de muncă în întreprinderi locale. (transportul materiilor prime.

înfiinţarea unor comitete de iniţiativă în cadrul colectivităţilor locale. la nivel local. adică luarea lor în considerare în preţul produselor şi serviciilor şi ar influenţa comportamentul consumatorilor.). În scopul definirii. pentru: *construirea unor clădiri. ambalajele deţin o funcţie de protejare a produselor în timpul transportului şi al depozitării în magazin. în zonele rurale. pot fi deschise noi perspective întreprinderilor care. un mecanism propriu de accelerare a transferului de “savoir-faire” la nivele inferioare. *renovarea. mai ales pentru serviciile de aprovizionare cu apă. echipamente de recuperare a căldurii etc. Finanţarea consumului durabil Mecanisme de finanţare 1. între altele. *utilizarea surselor de energie durabilă. consumul durabil capătă valenţe noi. fondurile provenite din surse obişnuite sau neconvenţionale pot servi. atunci când nu mai sunt utile. ele ridică numeroase probleme de depozitare în mediu.implementarea unor taxe turistice locale (taxe pentru utilizarea ştrandurilor sau a terenurilor de camping. Rezultatul consumului uman îl reprezintă. deoarece conţine substanţe toxice (metale grele. În acest context. mai ales în ţările în tranziţie. *utilizarea unor servicii locale care au o incidenţă redusă asupra mediului. . *vânzarea. Reexaminarea mecanismelor de finanţare şi găsirea de noi surse de finanţare (originale) sunt cerinţe ale implementării consumului durabil.economisirea energiei şi a materiilor prime. taxe la intrarea sau la traversarea unor zone protejate) şi a unor impozite asupra activităţilor comerciale în sectoarele turistice. . 2. Internalizarea costurilor ar trebui. de asemenea. evaluării şi prezentării unui ansamblu de propuneri de investiţii viabile din punct de vedere comercial. printre altele. a unor terenuri pentru proiecte vizând consumul durabil. ar trebui pus în aplicare.Aplicarea principiilor “poluant-plătitor” şi “utilizator-plătitor” ar încuraja internalizarea costurilor de protecţie a mediului. colectarea. acestea. au probleme privind rentabilitatea şi au venituri scăzute datorită utilizării unei forţe de muncă numeroase (de exemplu.. ONG-urilor şi întreprinderilor mici şi mijlocii în favoarea consumului durabil.pe de altă parte. Prin schimbul de informaţii între autorităţile locale şi prin furnizarea unei asistenţe tehnice de către autorităţile naţionale. într-o manieră ecologic raţională. a zonelor urbane degradate. 3. antrenate 18 . Stimularea agriculturii prin creşterea cererii regionale poate contribui la menţinerea şi la crearea de locuri de muncă în întreprinderi agricole. sau crearea de noi fonduri.evitarea producerii unei cantităţi mari de deşeuri . Acestea ridică tot mai multe probleme ecologice şi economice.lărgirea ariei de utilizare a fondurilor locale de dezvoltare şi a fondurilor locale specifice.ameliorarea calităţii produselor. care. reciclarea şi arderea deşeurilor etc. Priorităţi: . destinate protecţiei mediului. Depozitarea gunoiului menajer compromite calitatea mediului. taxe pentru acces pe munte. de exemplu). . Astfel.pe de o parte. împreună cu organismele de protecţie a mediului şi cu parteneri din exterior (instituţii de finanţare internaţionale) ar ajuta la dezvoltarea competenţelor la nivel local. poate fi utilizată apa în cascadă. la preţuri scăzute. Pentru început. să permită acoperirea integrală a costurilor serviciilor de protecţie a mediului. S-a constatat că mai mult de 40% din gunoiul menajer şi 50% din volum îl constituie ambalajele. care să facă zonele rezidenţiale mai agreabile. *amenajarea de spaţii pentru petrecerea timpului liber. de preferinţă la nivel naţional. Este necesară dezvoltarea capacităţii administraţiilor locale de a finanţa activităţi care încurajează consumul durabil. Finanţarea are scopul susţinerii iniţiativelor locale ale grupurilor de cetăţeni.. comerţul cu amănuntul cu produse alimentare). ambalajul devine inutil şi trebuie aruncat. ambalajele ce rămân după utilizarea produsului.Toate acestea ar putea contribui la: . consumând mai puţină energie şi apă (de exemplu. *încurajarea utilizării mijloacelor de transport ecologice. Odată ajuns la consumatorul final. tratamentul apelor uzate.

Cantitate. modelele de consum predominante. achiziţionarea produselor comercializate în spirit de fair-play. Calitate. Analiză. luarea în considerare a ofertelor de închiriere. achiziţionarea produselor cu durată lungă Consumul de energie şi apă: răspândirea tehnologiilor ecologice. se acordă prioritate produselor şi ambalajelor mai “respectuoase” faţă de mediu. Raţionalitate. trierea deşeurilor şi colectarea acestora în pubele diferite. Afirmare de sine. Competiţie. sortarea gunoiului menajer / preluarea şi sortarea gunoiului în mod diferenţiat. Probleme la nivelul emoţional (temeri. consecinţele unui comportament precaut) Gândirea economică actuală: “mai repede. Probleme la nivelul conştientizării (problemele de mediu nu pot fi aflate în mod direct) 2. mai departe. direct sau indirect. este facilitată de oferirea unor avantaje / beneficii certe (instalaţii cu consumuri reduse) A trăi / acţiona durabil = a pune preţ pe calitate Consumul durabil . Probleme la nivelul informării (relaţiile cauzale sunt mai greu de realizat) 3. folosirea sistemelor refolosibile şi reîncărcabile. trei etape importante în procesul de implementare a consumului durabil: în momentul cumpărării. putem acţiona prin alegerea anumitor ambalaje mai puţin poluante. Incinerarea gunoiului ridică alte probleme: fumul poate conţine substanţe periculoase. Intuiţie. Dominaţie Mentalitate clasică: Integrare. achiziţionarea produselor de sezon Refolosirea obiectelor: oferirea produselor folosite spre refolosire. reţele de schimb). suprimări. Expansiune. În faţa acestei problematici. CONSUMUL DURABIL (II) "30-40 % din toate problemele de mediu au la bază. evitarea produselor complicate pentru împachetat. o transformare fundamentală a stilului lor de viaţă. alegerea alimentelor provenite de pe culturi ecologice. Politică Schimbarea registrului valoric. eliminarea deşeurilor ridică numeroase probleme de mediu. mai puţin." Obstacole / bariere / probleme în calea adoptării unui comportament ecologic 1. mai bine. scuze) 4. Oricare ar fi procedeul utilizat. mai frumos” Problema / obstacolul principal către durabilitate: menţinem principii greşite ⇓ Trebuie schimbată concepţia oamenilor despre: Economie. pot contamina rezervele de apă. în primul rând. folosirea comună a bunurilor de consum cu trai îndelungat ('Car Sharing')" 19 . Se prefigurează. datorită caracterului lor reciclabil. nu poate fi impusă de autorităţi. respectiv de apă Mobilitate: • trecerea la mijloace de transport cu un consum redus de energie • trecerea la transportul în comun Alimentaţie: creşterea aportului de produse regionale. astfel. second hand şi de schimb ('mai bine împrumutăm decât să ne cumpărăm'. mai mult” Noile modele de bunăstare: “mai încet. folosirea (sporită) a energiilor regenerabile. utilizarea produselor într-o manieră economică şi raţională. Integraţionism. promovarea cercetării şi dezvoltării în domeniul energiei ecologice. Societate. Parteneriat Mentalitate ecologistă: Schimbarea obiceiurilor consumatorilor: presupune. Menţinere. mai sus.domenii de acţiune Evitarea acumulării de deşeuri: promovarea reciclării la nivelul producătorilor şi consumatorilor.de ploaie. Sinteză. Probleme privind perspectiva temporală (indivizii nu percep. Cooperare. cenuşă etc. de regulă. Bariere antropologice (“civilizarea” ecologică se află în conflict clar cu modelele elementare de comportament) 6. folosirea sporită a aparaturii care economiseşte consumul de energie. achiziţionarea produselor cu etichetă ecologică. facilitarea importurilor de produse ecologice. Bariere socio-culturale (comportamentul ecologic nu este decât cu greu compatibil cu valorile existente) 7. Probleme la nivelul mediatizării (lipsa informaţiilor şi imaginilor clare) 5. Probleme legate de pasarea responsabilităţilor (dilema socio-ecologică) 8. Reducţionism. diminuarea consumului de apă.

9.aspectele sociale şi aspectele privind protecţia mediului ambiant • poluarea poate avea loc în diferite etape ale ciclului economic: extragerea resurselor materiale. Dreptatea şi “vecinătatea” globală. care promovează dezvoltarea durabilă Concluzie: Modificarea fundamentală a comportamentului consumatorilor = sarcină importantă pe calea abordării un stil de viaţă durabil. • pornesc de la ideea că în desfăşurarea oricărei activităţi economice trebuie acordată atenţia cuvenită: . consumul cu mari diferenţieri pe ramuri economice sau pe faze ale producţiei sau circulaţiei *la acelaşi produs tehnologiile sunt foarte diferite din punctul de vedere al gradului de poluare. → provocare capitală şi extrem de dificilă APLICAREA PRINCIPIILOR ECOMARKETINGULUI ÎN ACTIVITĂŢILE ECONOMICE Marketingul şi ecologia . 10. • este ambalat astfel încât să nu producă prea mult gunoi etc. 3.sporirii cantităţii şi calităţii produselor şi serviciilor (în condiţii de solvabilitate pentru indivizi. socială şi ecologică Dezvoltare de recuperareReorientare socială în nord şi sud a Lumii a Treia Creştere economică +Transformare ecologică şi socială ajutor de dezvoltare dinîn nord şi sud. se manifestă diferenţieri şi în logistica de distribuţie a diferitelor produse sau servicii Cererea de bunuri şi servicii ecologice: . susţinere financiară afară în acest sens pentru sud Societăţile occidentale Model Un model în curs de elaborare. Cine cumpără aceste produse nu se bucură doar de calitatea lor. O infrastructură capabilă să înveţe. respectând şi protejând natura.Produsul durabil “Acumulează puncte la toate nivelele”: este produs şi cumpărat în mod corect. îşi exercită influenţa asupra cadrului legislativ ECOMARKETINGUL ÎN AGRICULTURĂ → în ultimii ani → un interes din ce în ce mai mare pentru produsele de calitate 20 . Durabilitatea. 2. Civilizarea conflictelor. Răbdarea şi timpul. 8. ci poate fi şi sigur că producătorii nu au fost exploataţi. O economie de piaţă ecologică. organizaţii etc. Oraşul ca spaţiu vital. condiţionează comportamentul consumatorilor şi al industriilor. 7. 4. Strategia “mai bine – altfel – mai puţin” Principii: 1. De la mormanele de gunoi la reciclare 6.în permanentă creştere în perioada actuală. distribuţia.) protecţiei mediului ambiant.schimbare / evoluţie în timp 䦋 ㌌ ㏒ 㧀좈 ໱ 琰 茞Vechiul concept Noul concept 䦋䦋Ü Care sunt problemele Subdezvoltarea din ţărileDezvoltare deficitară în nord şi în curs de dezvoltare sud Perspectivă Strategie Mijloace Mai ales economică Economică. din dorinţa realizării unui profit maxim se neglijează: . • nu parcurge distanţe mari de transport. prelucrarea. Aspectele unei şcoli de viitor Fairtrade Există o marcă pentru produsele comercializate în spirit de fair-play. colectivităţi.domenii: • între care se stabilesc multiple relaţii şi conexiuni. Să trăim mai bine în loc să avem mai multe. 5. Conceptul de dezvoltare . Regenerarea solului şi a agriculturii. Protecţia naturii ⇓ Protecţia dezvoltării.

lipsa asociatiilor de producatori si a asociatiilor de marketing.→ dezvoltarea acestui sector = oportunitate pentru agricultura ţării noastre: tendinţele manifestate pe plan mondial.exploatatii ecologice de dimensiuni reduse. Constrângeri la nivelul procesatorilor care afecteaza competitivitatea: -incoerenta in aprovizionarea procesatorilor cu produse primare si inputuri (aditivi. disponibilitatea Constrangeri care afecteaza competitivitatea . neatractiv pentru ecologisti. agricultura traditionala se bazeaza pe utilizarea de tehnologii curate.prioritati: -crearea si retinerea unei valori adaugate cat mai mari pe componenta nationala a lantului valoric. perfectionarea profesionala a participantilor la filiera de agricultura ecologica. -subventie nefunctionala pentru export si subventie minima pentru perioada de conversie si pentru produsele certificate. -ritmul redus al investitiilor in sectorul de procesare ecologic. ingrediente. Agricultura ecologică = posibilă soluţie la următoarele două probleme: satisfacerea cererii pentru produse naturale. . la nivel de top management.cheltuieli ridicate datorate specificitatii modului de productie ecologic (conversie. ritmul lent de implementare a legislatiei in vigoare. gradul redus de asociere a producatorilor si implicit a eficientei economice la nivelul producatorilor pentru satisfacerea cerintelor specifice pietelor externe. cererea pentru produse ecologice este in crestere. lipsa unui plan de actiune pentru dezvoltarea agriculturii ecologice. procesare si desfacere a produselor ecologice menit a satisface cerintele pietei nationale si internationale. instabilitate fiscala. Constrângeri la nivel institutional care afecteaza competitivitatea: neacordarea titlurilor de proprietate in totalitate..prezenta limitata a investitorilor straini. Din analiza lantului valoric si a cerintelor consumatorilor (pe plan international) rezultă urmatorii factori critici de succes: pretul. lipsa unor informatii foarte exacte privind avantajele practicarii agriculturii ecologice. -utilaje si tehnologii invechite care nu corespund standardului din agricultura ecologica. Constrângeri de ordin financiar care afecteaza competitivitatea: . . .constituirea grupurilor de producatori. dar cu 21 . agricultura ecologica = sursa de ocupare a populatiei din mediul rural.sistemul de asigurare a culturilor agricole este slab dezvoltat.implementarea legislatiei elaborate.randamente scazute in agricultura ecologica. -nefunctionarea sistemului de credit agricol sau al fondului de garantare pentru creditul agricol. comparativ cu concurentii de pe piata externa. imaginea produsului. chimizarea si tehnologizarea nu au atins inca nivelurile din tarile puternic industrializate.promovarea produselor ecologice romanesti la export si acoperirea niselor de piata existente in domeniile specifice neacoperite.. . cresterea competitivitatii produselor ecologice si dirijarea lor catre export . Constrângeri care afecteaza competitivitatea la nivelul pieţei interne: -dimensiunea redusa a pietei. -puterea de cumparare redusa a consumatorilor. în contextul general al protecţiei mediului. exista posibilitatea sa se delimiteze perimetre ecologice.. condiţiile naturale de care dispune România. -lipsa unui program de promovare si sensibilizare a consumatorului pentru a consuma produse care ofera garantii totale.neconcretizarea parteneriatului public-privat in domeniul promovarii conceptului de agricultura ecologica. Dezvoltarea sectorului de agricultura ecologica.). neintelegerea cvasi-generala a noului context concurential si a implicatiilor aderarii. -slaba dezvoltare a sectorului de inputuri specifice agriculturii ecologice. etc. -pretul ridicat al inputurilor specifice necesare productiei ecologice. -oferta nesatisfacatoare de soiuri/hibrizi si material saditor recomandat in agricultura ecologica... nepoluante. obţinute prin metode care nu presupun folosirea substanţelor chimice. -lipsa sprijinului financiar pentru scutiri de impozite.creearea unui sistem de productie. care au o putere financiara scazuta. .. ambalajul.cercetare specifica slab dezvoltata. certificare). gama sortimentala.la nivelul producătorului: -lipsa de informare privind avantajele cultivarii conform modului de productie ecologic. dar şi pe cea internă) Romania dispune de conditii favorabile: soluri fertile si productive. cererea crescândă de produse agroalimentare ecologice (pe pieţele externe. diversificarea sectorului agricol.

-lipsa unei retelei de reprezentare comerciala pe piete de interes. -existenta unui numar redus de unitati pentru procesarea produselor ecologice. depinde foarte mult de echipamentele naturale pentru protejarea culturii. mareste diversitatea biologica in regnurile vegetal si animal. aprobată prin Legea nr. standarde de calitate. utilizeaza mijloace de productie cu un consum mic de energie si reduce dependenta externa a agriculturii. reduce spalarea mineralelor datorita utilizarii marite a materiilor organice. Soluţii pentru extinderea pieţei: . . -conlucrarea insuficienta/ineficienta intre sectorul public si privat in ceea ce priveste prezenta Romaniei la targuri si expozitii cu caracter international. . pastreaza structura solului si echilibrul microorganismelor din el.preţuri competitive. neinformati/neinitiati). ■ Hotărârea de Guvern nr. în cadrul cărora rolul principal îl deţin rasele.birocratie. . ■ integrarea creşterii animalelor în sistemul de producţie a plantelor şi produselor din plante.. bariere tarifare si netarifare etc. soluri nepoluate.o promovare eficientă a produselor. ■ realizarea structurilor de producţie şi a asolamentelor. 3 ani pentru culturile perene si plantatii. Durata perioadei de conversie: 2 ani pentru culturile de camp anuale. 22 . 12 saptamani pentru animale de lapte. prin care exploataţiile agricole familiale pot fi stimulate pentru practicarea agriculturii ecologice. utilizeaza pe deplin. Principiile de bază ale producţiei agroalimentare ecologice: ■ eliminarea oricărei tehnologii poluante. 917/2001 privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.programele de asistenta tehnica acordate de guvernele straine in scopul imbunatatirii pregatirii profesionale a specialistilor din sector. Avantajele agriculturii ecologice: nu polueaza solul si apele subterane cu pesticide. 1 an pentru albine. 6 luni pentru rumegatoare mici si porci. 38/2001 – lege cadru pentru agricultura ecologică. . daca familia a fost cumparata din stupine conventionale.îmbunătăţirea performantelor de export şi competitivitate: -România: suprafata agricolă de 14.constanţa ofertei. ■ Hotărârea de Guvern nr. Constrângeri care afecteaza competitivitatea la nivelul pieţei externe: -Romania nu are o imagine consacrata ca tara exportatoare. 677/2001 privind înfiinţarea Institutului de Bioresurse Alimentare. dimpotrivă.tendinta de crestere a valorii exporturilor (preocupari ale producatorilor pentru calitatea produselor dar si a managementului).Metode agricole de productie proiectate sa protejeze mediul si sa mentina peisajul rural‘’) Cadrul juridic: ■ Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. soiurilor şi raselor.prezenţa produselor în marile reţele de distribuţie cu amănuntul. armonizată parţial cu Reglementările Uniunii Europene.preturi mai mari comparativ cu produsele conventionale. ea inlocuieste aplicarea regulata de pesticide prin metode naturale de aparare.cresterea nivelului participarii producatorilor din agricultura ecologica la manifestari interne si internationale. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice. ■ susţinerea continuă şi ameliorarea fertilităţii naturale a solului.8 mil ha. 12 luni pentru vite pentru carne. . 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice. (consumatorii sunt. ■ aplicarea unor tehnologii atât pentru cultura plantelor cât şi pentru creşterea animalelor care să satisfacă cerinţele speciilor. 10 saptamani pentru pasari (productia de oua sau carne). care să nu creeze confuzie în rândul consumatorilor ci... resursele naturale locale si regenerabile. 166/2002 privind exploataţiile agricole.). -lipsa unei retele specializate care sa ofere informatii de interes pentru exportatori (studii de piata. .3 .accesarea fondurile SAPARD (Masura Sapard 3. in general. ■ Legea nr.informarea consumatorilor în legătură cu beneficiile consumului acestor produse. să-i ajute pe aceştia să aleagă produsele. ca organism de acreditare a organismelor de inspecţie şi certificare şi pentru efectuarea de teste de calitate şi cercetări în domeniul agriculturii ecologice. Oportunităţi .. 2 ani pentru pajisti si culturi furajere. speciile şi soiurile cu înaltă adaptabilitate. ■ utilizarea economică a resurselor energetice convenţionale şi înlocuirea acestora în mai mare măsură prin utilizarea raţională a produselor secundare refolosibile.

23 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->