You are on page 1of 10

Compozitia, organizarea si dinamica moleculara a biomembranelor

Student: CASAPU ANCUTA Universitatea Vasile Goldis, Facultatea de Medicina, Farmacie si Medicina dentara, specializarea Farmacie An de studii: II

2. Transport de substanta prin membrana intacta (molecule. Structura membranei celulare conform modelului mozaicului fluid proteolipidic Principalii constituenti ai membranelor biologice sunt lipidele si proteinele. macromolecule (de ex. Functiile membranei celulare În primul rând. ioni si apa) sau prin ruperea membranei urmata de refacerea acesteia datorita plasticitatii ei exceptionale. Aceasta reglare asigura mentinerea la valori constante a compozitiei si volumului intra. în care sunt inserate proteine si glicoproteine. în ambele sensuri prin: 1. Structura membranei celulare a fost studiata prin microscopie electronica. chimici. Fiind semipermeabile si selective. conform modelului mozaicului fluid proteolipidic al lui Nicholson si Singer elaborat în 1972: membrana este formata dintr-un bistrat lipidic. . Traducere si transfer de informatie adusa de diferiti stimuli (mecanici. membranele celulare îndeplinesc si o a doua functie foarte importanta si anume reglarea volumului si a compozitiei mediului intracelular.si extracelular. Mg). vizualizata cu ajutorul microscopiei de forta atomica.) prin receptorii specifici pe care membrana îi contine. mitocondriile) si molecule polare mici.Structura si functiile membranei celulare Membranele celulare sunt structuri planare cu grosimi moleculare cuprinse între 6 si 10 nm (1 nm = 10-9 m) care îndeplinesc cel putin doua functii dinamice esentiale: Prima functie a membranei celulare este de a împiedica miscarea libera a particulelor între doua compartimente adiacente (lichidul interstitial si citoplasma). Cl. electrici. electromagnetici. membrana asigura mentinerea caracteristicilor fizico-chimice diferite ale celor doua compartimente pe care le separa. prin urmare membrana are rolul unei bariere fizice active. iar ca faze dispersate electroliti (ioni de Na. proteinele). în ciuda fluctuatiilor din mediul extern. fiind deci. termici etc. Ca. Lichidul interstitial si citoplasma au aceeasi osmolaritate de aproximativ 300 mOsM/l. lichide izotonice. difractie de raze X si recent. K. Lichidul interstitial si citoplasma sunt sisteme disperse având ca solvent apa. Membrana reprezinta o zona de comunicare controlata între cele doua compartimente. în concentratii diferite. organite intracelulare (de ex.

Macrotransportul În procesul de fagocitoza celula înglobeaza particule de substanta solida.expulzarea de catre celula a unei vezicule care. Veziculele fuzioneaza cu membrane celulara si pot fi transportate dintr-o parte într-alta a membranei. Implicare în functiile celulare datorita enzimelor si complexelor enzimatice pe care le contine: replicarea ADN. Transportul de substanta prin membrana se face prin macrotransport daca substanta transportata este în stare solida sau lichida (formele de macrotransport fiind fagocitoza si pinocitoza) si prin microtransport care poate fi pasiv sau activ. La protozoare (la amoebe de exemplu) fagocitoza este procesul prin care celula se hraneste. învaluindu-le anterior cu niste prelungiri citoplasmatice numite pseudopode. facilitând trecerea proteinelor plasmatice din sânge catre spatiul extravascular. acest mecanism serveste altor scopuri si anume: macrofagele si leucocitele înghit fragmente celulare si intrusi.exocitoza .transcitoza . urmata de expulzarea continutului acesteia. dupa ce în prealabil au fost învelite într-un bistrat lipidic devenind vezicule.vezicula traverseaza celula. Prin pinocitoza. are loc cu precadere în celulele endoteliului capilar. La celulele mai dezvoltate. . prelungiri care fuzioneaza apoi în spatele acestor particule.endocitoza . de exemplu.patrunderea in interiorul celulei a veziculei. . si macromoleculele sunt introduse în celula sau scoase din aceasta. lichidele. contine substante pe care celula este incapabila de a le utiliza. fara a se sparge. . Fenomenele de exocitoza sunt frecvente în terminatiile nervoase si în celulele secretorii. raspuns hormonal. Expulzarea continutului lichid al veziculei are loc ca efect al fortelor de tensiune superficiala Formele pinocitozei sunt: . biosinteza proteinelor. bioenergetica celulara.3. dispersate în picaturi fine.

Exista trei tipuri de transport pasiv: difuzia simpla. Sci. Exista transportori pentru glucoza. colina. Difuzia facilitata Moleculele hidrofile mari. sensul de actiune al transportorilor în difuzia facilitata este sensul gradientului electrochimic. numita substrat în aecasta situatie. Exemplu de difuzie facilitata: difuzia facilitata a gucozei (dupa Baldwin & Lienhard. Numai moleculele mici nepolare. 6:210. se poate gasi în doua stari conformationale. se leaga pe una din fetele membranei într-un anumit loc de legare numit situs. 1981) Transportorii sunt proteine atât de specializate încât pot deosebi speciile levogire de cele dextrogire. cu rol enzimatic. precum si unii ioni traverseaza membrana prin difuzie facilitata. cum sunt multi factori nutritivi necesari celulei. Fiind vorba despre o forma de transport pasiv. Gradientul electrochimic este o forta termodinamica producatoare de flux si reprezinta rezultatul unor procese desfasurate cu consum energetic. Difuzia simpla se produce prin dizolvarea speciei moleculare transportate în membrana. pentru diferiti ioni (ionofori). Se poate observa cum molecula de glucoza. Asemenea molecule transportoare au o anumita specificitate. Se produce în urma legarii o modificare . Trends Biochem. Molecula transportoare. difuzia facilitata si difuzia prin canale si pori. sistemul având tendinta de a ajunge la echilibru termodinamic. utilizând molecule transportoare existente în membrana sau introduse artificial în aceasta. recunoscând specia moleculara sau ionica pe care o transporta. moleculele hidrofobe si gazele pot traversa membrana prin difuzie simpla.Microtransportul Transportul pasiv Prin transport pasiv moleculele si ionii se deplaseaza în sensul gradientului electrochimic sau de presiune fara consum de energie metabolica.

Canalul poate fi închis sau deschis printr-o modificare conformationala a proteinei canal comandata printr-un mecanism specific electric. Reprezentarea schematica a canalului membranar Exista substante care formeaza în jurul ionului o structura hidrofoba. Fiecare tip de canal poate fi blocat specific de anumite toxine: tetrodotoxina inhiba functionarea canalului de Na+ din membrana axonala. difuzia lor prin membrana se poate face prin structuri proteice specializate care strabat membrana pe toata grosimea ei si creeaza cai de trecere pentru ioni. si. chimic sau prin alte mecanisme. provocând moartea acesteia. fortându-i sa paraseasca prin membrana celula bacteriana. simultan cu scaderea afinitatii transportorului pentru glucoza si eliberarea acestei molecule de partea cealalta a membranei. daca informatia este corespunzatoare. Canalele ionice sunt proteine specializate care strabat membrana lipidica celulara. O astfel de substanta care. Ionoforii pot forma canale prin membrana sau pot actiona ca niste molecule transportoare. facând o discriminare doar pe baza diametrului particulei. Ionii au în jurul lor o zona de hidratare. canalele ionice sunt structuri selective. Blocantii specifici permit studierea proprietatilor canalelor sau identificarea proteinelor canal. fie direct de la un semnal electric. Notiunea de por este folosita pentru structurile neselective. Difuzia prin canale ionice Substantele ionizate nefiind liposolubile. formând canale sau pori. Prin canale ionii pot sa treaca în ambele sensuri. Spre deosebire de pori. prin pori trece apa. Prin eliberare se revine la conformatia initiala si ciclul se repeta. fie din partea unei molecule receptoare. permitându-i acestuia difuzia prin bistrat. tetraetilamoniul blocheaza canalul de K+). caz în care acestia se numesc porine. valinomicina este un ionofor care poate încorpora ionii de K+. printr-un singur canal putând trece 106-108 ioni/s. De exemplu. .conformationala si situsul de legare este expus partii opuse. actionând astfel ca un antibiotic. împins de potentialul sau electro-chimic. Cu precadere. permitând astfel trecerea substantelor neliposolubile. Senzorul primeste informatia din exterior. dar transportul are loc în sensul gradientului electrochimic. Filtrul canalului ionic recunoaste un anumit tip de ion si îl lasa sa treaca în vestibulul. din care cauza au diametrul prea mare pentru pori. inclusa în membrana celulara. comanda deschiderea portii permitând ionului sa intre sau sa iasa din celula. permite translocarea ionilor de pe o fata pe cealalta se numeste ionofor. Eficacitatea transportului prin canale este foarte mare.

. Comportamentul diferitelor tipuri de molecule în apropierea membranei lipidice În concluzie. acest lucru fiind compensat de numarul lor foarte mare .Valinomicina este un ionofor care face ca ionii de K+ sa iasa din celula bacteriana.transportorii pot participa si la transportul activ .canalele au o foarte mare viteza de lucru. membrana celulara poate fi traversata prin transport pasiv de moleculele mici hidrofobe prin difuzie simpla. de ioni prin canale si difuzie facilitata si de moleculele hidrofile mari prin difuzie facilitata.moleculele transportoare au o viteza mult mai mica de lucru decât a canalelor ionice. permitând trecerea doar a 1000 de ioni pe secunda. de exemplu).moleculele transportoare au o specificitate mai mare pentru moleculele sau ionii transportati decât canalele. provocându-i moartea Din studiul comparativ al transportului pasiv prin difuzie facilitata si al transportului prin canale rezulta urmatoarele: . moleculele transportoare putând distinge între diferitii izomeri ai unei molecule . pâna la 10 milioane de ioni pe secunda motiv pentru care canalele sunt caile preferate pentru transportul ionilor atunci când sunt necesare variatii bruste ale compozitiei si concentratiei ionice (în excitatia celulara.

pori aposi . spre mediul extracelular si 2 ioni de K+ din exteriorul celulei în interiorul acesteia . permeabilitatea membranei pentru apa fiind foarte mare. In urma transportului activ se stabileste gradientul de concentratie în sensul caruia se desfasoara transportul pasiv. Se realizeaza în sensul invers gradientului de potential electrochimic. Transportul activ Este o forma de transport care necesita consum de energie metabolica (a unei reactii chimice. Transportul activ primar se realizeaza folosind proteine integrale numite pompe ionice membranare. datorita unor modificari conformationale care intervin în urma legarii ionului. de obicei. un rol foarte important avându-l diferenta de presiune osmotica. Pompa foloseste. unde concentratia acestuia este mica. hidroliza ATP în ADP si P. Mecanismele de transport al apei sunt foarte complexe si incomplet elucidate. Exemplul cel mai cunoscut este ATP-aza Na+/K+ care transloca 3 ioni de Na + din interiorul celulei. Pompa leaga ionul pe o parte a membranei într-o anumita zona activa numita situs de legare si. de exemplu). îl transfera pe cealalta parte unde îl elibereaza. Pompa Na/K .Difuzia apei printr-un por Transportul apei care intervine esential în toate procesele biologice se realizeaza atât prin difuzie simpla si osmoza cât si prin canale . Se disting doua forme de transport activ: transportul activ primar si transportul activ secundar.

Exista si alte pompe în membrana celulara. care se va afla astfel în stari conformationale diferite. De asemenea. spunem ca pompa este electrogenica. Cazul în care speciile transportate se leaga pe cele doua parti ale transportorului.pompa de H+. Daca ambele specii moleculare transportate se leaga de aceeasi parte a proteinei.pompa de Ca++ din reticulul sarcoplasmic si din membrana plasmatica Transportul activ secundar Prin transport activ secundar speciile transportate patrund într-un compartiment (extracelular sau intracelular) împotriva gradientului lor electrochimic. asociindu-se cu molecule care se deplaseaza în sensul gradientului de concentratie. cum ar fi: . acestia putând lega substratele transportate în aceeasi stare conformationala sau în stari conformationale diferite. transportul poarta denumirea de simport sau co-transport. ATP-aza H+/K+ din mucoasa gastrica . . K+ din mucoasa gastrica (din membrana plasmatica a celulelor parietale) . se numeste antiport sau contra-transport. Transportul activ secundar utilizeaza transportorii întâlniti la difuzia facilitata. iar transportorul îsi poate modifica starea conformationala doar dupa ce ambele substrate au ajuns în situsurile de legare.Deoarece rezultatul unui ciclu este un transfer net de sarcina pozitiva în exteriorul celulei. tot o ATP-aza a carei structura este asemanatoare cu cea a Na-K-ATP-azei. Specia transportata cât si molecula care efectueaza transport pasiv se leaga de aceeasi molecula transportoare. pompa de Na+/K+ asigura prin functionarea ei osmolaritatea egala pe ambele fete ale membranei.

care asigura o concentratie scazuta a ionilor de calciu în interiorul celulei. Energia pe care o foloseste antiportul este furnizata de transportul activ al ionilor de sodiu din mediul extracelular catre interiorul celulei.Comparatie între formele de transport activ: primar si secundar Întâlnim simport la patrunderea glucozei în celulele mucoasei intestinale. avem de-a face cu un transport electrogenic deoarece rezultatul net consta în transportul unei sarcini pozitive dintr-o parte a membranei în cealalta. Simportul glucoza – Na+ din celulele mucoasei intestinale Un exemplu de antiport este cel de 3Na+/Ca2+ . ea se asociaza cu Na+ care intra pasiv. prin ATP-aza de Na+/K+. Ionii de Na+ sunt eliminati activ prin transport primar. iar glucoza ramâne. de la nivelul muschiului cardiac. Si în acest caz. .

M. . Medicala Universitara Craiova. Biologie celulara si moleculara. 2002 3. .Ed Eurobit.N.Ed. Craiova. Doina Verdes. 1994 4. Biologie celulara si moleculara Partea I. Principii fundamentale de biologie celulara. Ed. Biologie celulara si moleculara . Timisoara.Berceanu. 2000 2. 1997 . Ed. Ioana Muntean. Delia Berceanu.Bibliografie: 1.Aftina Tosici.Frasinel. Aius.Mirton Timisoara. Doina Verdes .