You are on page 1of 13

Analiza modului de raportare a performaţei financiare de către societaţile cotate BUB

1. Introducere 2. Parte teoretică: IFRS evoluţie de la IASC, IASB, IOSCO, EU, RO
3. Prezentare generală

IFRS+ cadru conceptual, raţionament profesional, principii+

investitorii 4. Performanta- definire – performanță la nivel general și performanța financiară in mod special.

În prezent.prezentare generală – trecere ias ifrs. Aproximativ 100 de state impun sau permit utilizarea IFRS sau au o politică de convergență spre acestea.de dezvoltat( vezi feleaga) Standardele Internaționale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile. Uniunea Europeană Toate societățile comerciale cotate din UE sunt obligate în prezent să întocmească situații financiare consolidate în conformitate cu IFRS. standardele trebuie să fie avizate de către Comitetul de Reglementare Contabilă (ARC). cele deja existente sunt în continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS. vedeți și lista statelor care au adoptat IFRS de pe situl IAS PLUS. [1] Pentru situația la zi.. Noile standarde poartă însă denumirea de IFRS.. Hong Kong. Africa de Sud. Deși în prezent nu se mai emit standarde IAS. În aprilie 2001. Pentru a fi aprobate pentru utilizarea în UE. ulterior continuând dezvoltarea lor. ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB). Australia. . care este format din reprezentanți ai guvernelor statelor membre și este consiliat de un grup de experți denumit Grupul Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG). Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaționale de Contabilitate (IAS). IAS au fost emise între 1973 și 2001 de către consiliul International Accounting Standards Committee (IASC).IFRS. Singapore și Pakistan. Aplicabilitatea IFRS IFRS sunt folosite în multe state ale lumii inclusiv în statele membre ale Uniunii Europene (UE). Rusia. IASB a adoptat toate standardele IAS.

IASB colaborează cu UE pentru a găsi o cale acceptabilă pentru eliminarea acestei anomalii. Întrucât standardele IFRS fac în prezent parte din legislația europeană. IASB și Financial Accounting Standards Board din Statele Unite ale Americii (FASB) au convenit să își armonizeze agendele și să coopereze în vederea reducerii diferențelor dintre IFRS și Principiile Contabile General Acceptate din SUA (US GAAP). Structura IFRS IFRS sunt considerate a fi un set de standarde „bazate pe principii”. Modificările standardelor IAS și IFRS publicate în trecut pot fi monitorizate folosind pagina de web a Direcției Piața Internă a Uniunii Europene privind implementarea IAS în Uniunea Europeană. standardele IFRS aplicate în UE sunt diferite de cele emise de IASB. În prezent. . Convergenț a cu US GAAP În cadrul unei reuniuni desfășurate în 2002 la Norwalk. prima publicare a standardelor a fost inclusă în PB L 261. fie în conformitate cu standardele lor contabile locale. însoțite de o notă care să reconcilieze standardele locale cu US GAAP. FASB și IASB au semnat un Memorandum de Înțelegere care conține un program al aspectelor asupra cărora celor două organisme intenționează să obțină convergența până în 2008. toate standardele aprobate și modificările lor aprobate ulterior trebuie publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Connecticut. SEC a propus modificarea acestei reguli în sensul eliminării obligației de a efectua o reconciliere cu US GAAP pentru companiile străine care își pregătesc situațiile financiare în conformitate cu IFRS. Pe 13 octombrie 2003.[2] Companiile bazate în SUA vor fi în continuare obligate să raporteze în conformitate cu US GAAP. În februarie 2006. în această privință. dar impun și anumite tratamente contabile specifice.Două secțiuni din standardul IAS 39: Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare nu au fost aprobate de ARC și. Comisia Valorilor Mobiliare și Burselor din Statele Unite (SEC) impune în prezent tuturor companiilor străine cotate la burse din SUA să pregătească situații financiare fie în conformitate cu US GAAP. Această obligație generează costuri semnificative pentru companiile cotate în același timp în SUA și în alte țări. în principiu începând din 2009. întrucât stabilesc reguli generale.

de asemenea. și un Cadru General pentru Întocmirea și Prezentarea Situațiilor Financiare.Standardele Internaționale de Raportare Financiară cuprind: * Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) — standarde emise după 2001 * Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) — standarde emise înainte de 2001 * Interpretări ale Comitetului Internațional pentru Interpretări privind Raportarea Financiară (IFRIC) — emise după 2001 * Interpretări ale Comitetului Permanent pentru Interpretări (SIC) — emise înainte de 2001 Există. care descrie unele dintre principiile care stau la baza IFRS. .

rezultatele pot fi grupate în două categorii principale: 1. nr. Ne referim aici cel puţin la notele explicative obligatorii de întocmit potrivit reglementărilor contabile în vigoare (O.M. 2. „Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari”. Referenţialul utilizat pentru compararea cheltuielilor este producţia exerciţiului. Priveşte la performanţele tale. Prezentarea în contul de profit şi pierdere a elementelor de performanţă financiară Modul de formare al rezultatelor poate fi diferit în funcţie de criteriul de clasare al cheltuielilor care au stat la baza obţinerii acestora. nr. Priveşte la obiectivele tale. Rezultate obţinute prin clasarea cheltuielilor după funcţie. 1752/2005) şi anume: „Analiza rezultatului din exploatare”.F.P. 1. După modul de formare. Potrivit reglementărilor contabile în vigoare (O. financiare. 1752/2005). Dan Kelly. extraordinare) şi sunt prezentate într-un format de tip vertical. Active imobilizate. Rezultate obţinute prin clasarea cheltuielilor după natura lor. Informaţii despre aceste structuri financiare sunt oferite în principal de Contul de Profit şi Pierdere însă o parte din notele explicative vin să completeze informaţiile privind performanţele entităţii.Perfomanța Motto: Stai puțin.M. Contul de Profit şi Pierdere va avea o structură aproximativ similară cu cea anglo-saxonă în care cheltuielile sunt ierarhizate după natura acestora (exploatare. Conform abordărilor date IAS/IFRS prin performanţe financiare se înţeleg veniturile. Vezi dacă performanţa ta se potriveşte obiectivelor tale. Cu ajutorul unei astfel de forme a Contului de Profit şi Pierdere se va explica modul de constituire a rezultatului exerciţiului în diferite etape permiţând desprinderea unor concluzii legate de nivelul performanţelor economice ale celor trei activităţii desfăşurate de o firmă într-o perioadă de gestiune şi anume: .P. cheltuielile şi rezultatele financiare ale unei entităţi economice.F. Provizioane.

P. repetitiv şi specific.Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacţie se delimitează clar de activităţile curente ale entităţii. obişnuit şi repetitiv.activitatea extraordinară.39) elementele extraordinare sunt venituri sau cheltuieli ce rezultă din evenimente şi tranzacţii care sunt în mod clar diferite de activităţile curente ale unei întreprinderi şi care. prin urmare.activitatea curentă. generat de activitatea de bază a entităţii. c) Fluxurile curente se obţin din însumarea fluxurilor de exploatare cu cele financiare ele fiind cele care generează rezultatul curent. ca parte integrantă a afacerilor sale precum şi activităţile conexe în care aceasta se angajează şi care au o legătură cu cele din prima categorie. Corespunzător fiecărei activităţi îi apare un flux de venituri. Operaţiunile din această categorie au un caracter accidental. mai degrabă. decât frecvenţa cu care se aşteaptă ca aceste . Potrivit reglementărilor contabile în vigoare (O. se are în vedere. b) Fluxurile financiare sunt acele operaţiuni economice care se referă la activitatea financiară şi care au un caracter obişnuit. . care cuprind operaţiuni economice cu caracter specific. . care vizează activitatea normală şi curentă a unei întreprinderi. rezultat astfel: a) Fluxuri de exploatare.M. nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat. natura elementului sau a tranzacţiei aferente activităţii desfăşurate în mod curent de entitate. Exemple de evenimente sau tranzacţii ce dau naştere în general la evenimente extraordinare în cazul majorităţii entităţilor sunt: exproprierea activelor.activitatea de exploatare. nr. 1752/2005. . par. un cutremur sau un alt dezastru natural. cheltuieli. Operaţiunile de exploatare permit determinarea rezultatului din exploatare. Prin activităţi curente se înţelege orice activităţi desfăşurate de o entitate. c) Fluxurile extraordinare cuprind operaţiuni economice care nu au legătură directă cu obiectul normal de activitate al societăţii..F. Fluxurile financiare permit determinarea rezultatului financiar.activitatea financiară. excluzând prin influenţă cu caracter financiar sau extraordinar. rezultat real.

Notă !!! Standardele Internaţionale de Raportare Financiară nu agreează raportarea niciunui element de venituri sau cheltuieli ca fiind element extraordinar. dar nu şi pentru o alta. De exemplu. Fluxurile extraordinare permit determinarea rezultatului extraordinar. un eveniment sau o tranzacţie poate fi extraordinară pentru o entitate. par. . Ca atare acesta va trebui să fie raportat fie la categoria „exploatare” fie la cea „financiară” în funcţie de natura.bursiere. datorită diferenţelor dintre activităţile curente ale acelor entităţi. o astfel de alternativă este permisă de reglementările româneşti în materie de contabilitate. pierderile rezultate în urma unui cutremur pot fi calificate de către o entitate ca element extraordinar. Din necesităţi de armonizare a contabilităţii româneşti la Directivele Europene. nici în contul de profit şi pierdere şi nici în note (conform IAS 1-Prezentarea situaţiilor financiare.Vom numi o astfel de analiză drept o analiză simplă a performanţelor financiare. .de profitabilitate. B.evenimente să aibă loc. Prin urmare. În funcţie de obiectivele urmărite în cadrul analizei performanţei financiare regăsim: a) Analiza de ansamblu a performanţei financiare b) Analiza performanţelor financiare pe baza ratelor: . În funcţie de sursele de provenienţă ale informaţiilor privind performanţele financiare avem: a) Analiza performanţelor financiare în contextul valorificării informaţiilor din Contul de Profit şi Pierdere . Prin însumarea acestor rezultate se obţine rezultatul brut al exerciţiului. altă alternativă nefiind permisă. 85). Analiza performanţelor financiare se poate defalca astfel: A.

necorporale şi financiare. în cadrul cărora să se realizeze o clasificare a cheltuielilor după funcţie. . . Este vorba aici despre cel puţin următoarele categorii de informaţii: .Informaţii privind repartizarea profitului. Vorbim aici de o analiză complexă a performanţelor financiare care vine să completeze valenţele analizei realizate în cadrul primei categorii. În acest sens se utilizează Nota 3 „Repartizarea profitului”. Sporirea valorii unei astfel de analize necesită investigarea situaţiilor financiare pe mai multe exerciţii financiare succesive. Aceste informaţii permit extragerea unor elemente analitice cu scopul explicării cauzelor care au generat o anumită evoluţie a ajustărilor de valoare a activelor corporale. . Aceste informaţii se regăsesc în cadrul notei nr. . 1.b) Analiza performanţelor financiare în contextul valorificării informaţiilor altele decât cele din Contul de Profit şi Pierdere.Informaţii privind amortizarea şi ajustările pentru depreciere efectuate activelor informaţii care sunt cuprinse în Nota 1 „Activele imobilizate”.Informaţii privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli cuprinse în Nota 2 „Provizioane”. Analiza de ansamblu a performanţelor financiare Primul pas în analiza performanţelor financiare îl reprezintă analiza de ansamblu a performanţelor financiare în cadrul căreia vom pune în evidenţă gradul de realizare a performanţelor pe diferite niveluri de activitate iar apoi vom urmări evoluţia şi mutaţiile structurale produse în cadrul acestora pe categorii de venituri. 4 “Analiza rezultatului din exploatare”. 2. cheltuieli şi rezultate pe baza informaţiilor puse la dispoziţie prin situaţiile financiare. în cadrul cărora se determină toate destinaţiile profitului.Informaţii privind rezultatul exploatării. Acestea furnizează informaţii extrem de importante pentru explicarea cheltuielilor şi venituri cu provizioanele prin prisma evoluţiei acestora pe elemente componente de provizioane constituite pentru diferite naturi de riscuri şi cheltuieli.

Qv reprezintă producţia vândută.1 Analiza pe niveluri a performanţelor financiare În acest sens.VM) şi subvenţiile din exploatare aferente cifrei de afaceri netă (SE). * Nivelul curent. cât şi volumul activităţii desfăşurate de o firmă axată pe vânzări (prin vânzările de mărfuri. Fiind un indicator de volum. 1. cifra de afaceri netă reflectă atât latura comercială a unei firme producătoare (prin producţia vândută) (Qv).1. analiza se adânceşte pe patru niveluri. * nivelul extraordinar.SE reprezintă subvenţiile de exploatare care se preiau din rulajul creditor al contului 7411. 2.1. CAN = VM+Qv + SE . * nivelul global.) Indicatori calculaţi pe baza Contului de Profit şi Pierdere (cu structurarea cheltuielilor după natură). * nivelul financiar. a. ‫ ڤ‬Notă ! .VM reprezintă volumul mărfurilor vândute care se preia din rulajul creditor al contului 707. Cifra de afaceri netă evidenţiază dimensiunea portofoliului de afaceri realizate de o societate comercială în relaţie cu diferiţi parteneri. a) Nivelul de exploatare În cadrul acestei analize a performanţelor se pune în evidenţă volumul activităţii principale (de bază). şi anume: * nivelul de exploatare. adică a activităţii de exploatare utilizând un sistem de indicatori specifici calculaţi pe baza Contului de Profit şi Pierdere pe de-o parte şi pe baza notelor explicative pe de altă parte. . indicator ce va fi calculat în cele ce urmează.

care denatura în mod substanţial indicatorii de performanţă ai acestor tipuri de entităţi.Pentru entităţile economice al căror obiect principal de activitate îl reprezintă leasingul. dacă are sold creditor se adună iar dacă are sold debitor se scade. QS = Δ SPCE + Δ SPF . de poziţia firmei în competiţia în care s-a angajat precum şi de condiţiile oferite întreprinzătorului de mediul economic. Producţia exerciţiului (QE) evidenţiază dimensiunea activităţii comerciale a unei firme productive atât în relaţia cu terţii (clienţii) prin producţia vândută şi variaţia producţiei stocate (Qs). pe de-o parte. principala activitate producătoare de profit –leasingul. pentru astfel de entităţi. fie prin ambele metode. Indicatorul cifra de afaceri netă este determinat explicit în cadrul rubricilor solicitate pentru prezentarea Contului de Profit şi Pierdere.Producţia stocată este dată de soldul contului 711. se vor include în cifra de afaceri netă şi dobânzile aferente leasingului financiar.rămânea în afara sferei de cuprindere a cifrei de afaceri. 1752/2005. Capacitatea entităţii de a schimba unul sau ambii factori va depinde de cererea pentru produsele entităţii. Cifra de afaceri netă aferentă vânzărilor poate fi majorată fie printr-un volum sporit al bunurilor vândute. conform modificărilor aduse reglementărilor contabile româneşti prin OMFP.Producţia vândută se calculează din rulajul creditor al conturilor din grupa 70 mai puţin contul 707 . QE = QV + QS + Qi . fie prin creşterea preţurile practicate.nr. deoarece. . cât şi în relaţia cu sine însăşi prin producţia de imobilizări (Qi). În acest fel se realizează un pas important în direcţia îmbunătăţirii legislaţiei contabile. 2.Variaţia producţiei stocate (Qs) cuprinde atât variaţia stocului de produse finite (SPF) cât şi variaţia producţiei în curs de execuţie (SPCE) de la sfârşitul şi începutul exerciţiului financiar analizat. pe de altă parte.

Actualele reglementări contabile care realizează armonizarea la IAS (în prezent în vigoare O. întrucât producţia vândută este evaluată în preţuri de vânzare. Indicatorul se determină ca diferenţă între veniturile rezultate din vânzarea mărfurilor (VM) şi cheltuielile privind mărfurile (CD) adică: MC = VM – CD 4. Cu toate acestea apreciem că acest indicator este util fiind baza de pornire a indicatorilor tabloului soldurilor intermediare de gestiune. Extracontabil. . iar producţia stocată şi producţia de imobilizări sunt evaluate în costuri de producţie.costul de producţie. .P. cât şi de societăţile comerciale care desfăşoară activitate de comerţ prin magazinele proprii. calculul său se poate realiza însă pe baza rubricilor prezentate în actuala schemă. . de societăţile de profil. Marja comercială (MC) reprezintă valoarea nou creată în sfera comerţului. Astfel.Producţia de imobilizări cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate pentru obţinerea activelor corporale şi necorporale necesare investiţiilor proprii. 3. În consecinţă şi factorii care modifică starea acestor componente se grupează în: .preţul de vânzare. Marja industrială (MI) reprezintă valoarea nou creată în activitatea productivă desfăşurată de o societate comercială într-o perioadă determinată de timp respectiv durata exerciţiului financiar.structura de producţie şi de vânzare..M.F.volumul fizic. indicatorul „producţia exerciţiului” are un caracter eterogen ca urmare a bazelor de evaluare diferite utilizate. nr. .1752/2005 nu mai prezintă explicit acest indicator probabil tocmai din cauza faptului că valoarea sa informaţională era limitată de caracterul său eterogen. □ Notă ! Vechile reglementări contabile de orientare franceză1 precizau prezentarea explicită a indicatorului Producţia exerciţiului în cadrul schemei Contului de Profit şi Pierdere. Producţia imobilizată se calculează din rulajul creditor al contului 711 Din punct de vedere al analizei.

. b) valoarea adăugată reprezintă sursa principală de autofinanţare a activităţii agenţilor economici. şi cheltuielile cu materiile prime. e) valoarea adăugată constituie sursa de finanţare a obligaţiilor bugetare.Cheltuielile cu materialele prime şi materialele consumabile se calculează din rulajul debitor al conturilor din grupa 60 mai puţin contul 607. g) valoarea adăugată măsoară contribuţia firmei la obţinerea produsului intern brut al unei ţări. Valoarea adăugată se determină prin însumarea marjei comerciale şi a marjei industriale: VA = MC + MI Valoarea adăugată este cel mai sintetic indicator de rezultate care exprimă volumul activităţii unei întreprinderi şi spre deosebire de ceilalţi indicatori de volum prezentaţi mai sus prezintă avantajul de a reflecta doar volumul a ceea ce s-a produs efectiv în entitate. Importanţa analizei valorii adăugate rezultă din următoarele considerente: a) valoarea adăugată reprezintă sursa principală de autofinanţare a rezultatului din exploatare şi a rezultatului net al exerciţiului. Valoarea adăugată (VA) reprezintă valoarea nou creată de o societate comercială în decursul unei perioade de timp determinate. 5. f) valoarea adăugată reprezintă sursa de sporire a rezervelor societăţii comerciale. . 704/1993 pentru aprobarea bilanţului contabil al agenţilor economici MI = QE – [ CM + Lt ] .G. c) valoarea adăugată exprimă gradul de integrare economică a unei societăţi comerciale.Lucrările şi serviciile executate de terţi se calculează din rulajelor debitoare ale conturilor din grupele 61 şi 62. făcând abstracţie de intrările din afară. d) valoarea adăugată reprezintă sursa de remunerare a personalului.Marja industrială se determină ca diferenţă între producţia exerciţiului (QE) pe de-o parte. astfel: 1 H. energie (CM) şi lucrările executate de terţi (Lt) pe de altă parte. materiale. de obicei durata exerciţiului financiar.

Analiza modului de repartizare a valorii adăugate este importantă pentru a pune în evidenţă gradul de participare a fiecărei categorii la generarea valorii adăugate şi de asemenea pentru a aprecia nivelul de retribuire în raport cu efortul depus. Pentru aprecierea modului de distribuire a valorii adăugate se pot utiliza următoarele rate/rapoarte: . se preiau influenţele negative generate de evaluarea în mod diferit a elementelor ce formează acest indicator.Având în vedere însă că baza de pornire la calculul valorii adăugate este producţia exerciţiului. Valoarea adăugată obţinută de o entitate se repartizează în general între cele cinci părţi participante astfel: a) personalul salariat care este retribuit prin salarii şi protecţia socială aferentă (inclusiv impozitul pe salarii) b) statul care percepe impozite şi taxe (inclusiv impozitul pe profit) c) împrumutătorii care percep dobânzi d) proprietarii şi conducătorii entităţii care au dreptul la o remunerare sperată (dividende. participări la profit) e) care poate beneficia de surse de autofinanţare (profit nerepartizat şi amortizări).