Analiza modului de raportare a performaţei financiare de către societaţile cotate BUB

1. Introducere 2. Parte teoretică: IFRS evoluţie de la IASC, IASB, IOSCO, EU, RO
3. Prezentare generală

IFRS+ cadru conceptual, raţionament profesional, principii+

investitorii 4. Performanta- definire – performanță la nivel general și performanța financiară in mod special.

Hong Kong.. Uniunea Europeană Toate societățile comerciale cotate din UE sunt obligate în prezent să întocmească situații financiare consolidate în conformitate cu IFRS. standardele trebuie să fie avizate de către Comitetul de Reglementare Contabilă (ARC). Australia.de dezvoltat( vezi feleaga) Standardele Internaționale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile. vedeți și lista statelor care au adoptat IFRS de pe situl IAS PLUS.prezentare generală – trecere ias ifrs. Noile standarde poartă însă denumirea de IFRS. . Aproximativ 100 de state impun sau permit utilizarea IFRS sau au o politică de convergență spre acestea. IAS au fost emise între 1973 și 2001 de către consiliul International Accounting Standards Committee (IASC). care este format din reprezentanți ai guvernelor statelor membre și este consiliat de un grup de experți denumit Grupul Consultativ European pentru Raportarea Financiară (EFRAG). Rusia. cele deja existente sunt în continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS. Africa de Sud. ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB). [1] Pentru situația la zi. În prezent. Deși în prezent nu se mai emit standarde IAS. Aplicabilitatea IFRS IFRS sunt folosite în multe state ale lumii inclusiv în statele membre ale Uniunii Europene (UE). IASB a adoptat toate standardele IAS.IFRS. Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaționale de Contabilitate (IAS). Singapore și Pakistan. ulterior continuând dezvoltarea lor.. Pentru a fi aprobate pentru utilizarea în UE. În aprilie 2001.

În februarie 2006. întrucât stabilesc reguli generale. Modificările standardelor IAS și IFRS publicate în trecut pot fi monitorizate folosind pagina de web a Direcției Piața Internă a Uniunii Europene privind implementarea IAS în Uniunea Europeană. standardele IFRS aplicate în UE sunt diferite de cele emise de IASB. Structura IFRS IFRS sunt considerate a fi un set de standarde „bazate pe principii”.Două secțiuni din standardul IAS 39: Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare nu au fost aprobate de ARC și. Convergenț a cu US GAAP În cadrul unei reuniuni desfășurate în 2002 la Norwalk. însoțite de o notă care să reconcilieze standardele locale cu US GAAP. FASB și IASB au semnat un Memorandum de Înțelegere care conține un program al aspectelor asupra cărora celor două organisme intenționează să obțină convergența până în 2008. IASB colaborează cu UE pentru a găsi o cale acceptabilă pentru eliminarea acestei anomalii. toate standardele aprobate și modificările lor aprobate ulterior trebuie publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Întrucât standardele IFRS fac în prezent parte din legislația europeană. . fie în conformitate cu standardele lor contabile locale.[2] Companiile bazate în SUA vor fi în continuare obligate să raporteze în conformitate cu US GAAP. SEC a propus modificarea acestei reguli în sensul eliminării obligației de a efectua o reconciliere cu US GAAP pentru companiile străine care își pregătesc situațiile financiare în conformitate cu IFRS. în principiu începând din 2009. Connecticut. prima publicare a standardelor a fost inclusă în PB L 261. dar impun și anumite tratamente contabile specifice. Comisia Valorilor Mobiliare și Burselor din Statele Unite (SEC) impune în prezent tuturor companiilor străine cotate la burse din SUA să pregătească situații financiare fie în conformitate cu US GAAP. În prezent. în această privință. IASB și Financial Accounting Standards Board din Statele Unite ale Americii (FASB) au convenit să își armonizeze agendele și să coopereze în vederea reducerii diferențelor dintre IFRS și Principiile Contabile General Acceptate din SUA (US GAAP). Pe 13 octombrie 2003. Această obligație generează costuri semnificative pentru companiile cotate în același timp în SUA și în alte țări.

. care descrie unele dintre principiile care stau la baza IFRS.Standardele Internaționale de Raportare Financiară cuprind: * Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) — standarde emise după 2001 * Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) — standarde emise înainte de 2001 * Interpretări ale Comitetului Internațional pentru Interpretări privind Raportarea Financiară (IFRIC) — emise după 2001 * Interpretări ale Comitetului Permanent pentru Interpretări (SIC) — emise înainte de 2001 Există. și un Cadru General pentru Întocmirea și Prezentarea Situațiilor Financiare. de asemenea.

nr.F. Dan Kelly. Conform abordărilor date IAS/IFRS prin performanţe financiare se înţeleg veniturile. Informaţii despre aceste structuri financiare sunt oferite în principal de Contul de Profit şi Pierdere însă o parte din notele explicative vin să completeze informaţiile privind performanţele entităţii. Rezultate obţinute prin clasarea cheltuielilor după funcţie.Perfomanța Motto: Stai puțin. 2. 1752/2005) şi anume: „Analiza rezultatului din exploatare”. Priveşte la performanţele tale.P.M. 1752/2005). Provizioane.F. 1. cheltuielile şi rezultatele financiare ale unei entităţi economice. Rezultate obţinute prin clasarea cheltuielilor după natura lor. extraordinare) şi sunt prezentate într-un format de tip vertical. Prezentarea în contul de profit şi pierdere a elementelor de performanţă financiară Modul de formare al rezultatelor poate fi diferit în funcţie de criteriul de clasare al cheltuielilor care au stat la baza obţinerii acestora. Referenţialul utilizat pentru compararea cheltuielilor este producţia exerciţiului. Active imobilizate. Cu ajutorul unei astfel de forme a Contului de Profit şi Pierdere se va explica modul de constituire a rezultatului exerciţiului în diferite etape permiţând desprinderea unor concluzii legate de nivelul performanţelor economice ale celor trei activităţii desfăşurate de o firmă într-o perioadă de gestiune şi anume: . financiare.P. rezultatele pot fi grupate în două categorii principale: 1. Vezi dacă performanţa ta se potriveşte obiectivelor tale.M. „Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari”. Priveşte la obiectivele tale. Ne referim aici cel puţin la notele explicative obligatorii de întocmit potrivit reglementărilor contabile în vigoare (O. nr. Contul de Profit şi Pierdere va avea o structură aproximativ similară cu cea anglo-saxonă în care cheltuielile sunt ierarhizate după natura acestora (exploatare. Potrivit reglementărilor contabile în vigoare (O. După modul de formare.

Prin activităţi curente se înţelege orice activităţi desfăşurate de o entitate. excluzând prin influenţă cu caracter financiar sau extraordinar. Operaţiunile de exploatare permit determinarea rezultatului din exploatare. repetitiv şi specific. natura elementului sau a tranzacţiei aferente activităţii desfăşurate în mod curent de entitate. care cuprind operaţiuni economice cu caracter specific.activitatea de exploatare. ca parte integrantă a afacerilor sale precum şi activităţile conexe în care aceasta se angajează şi care au o legătură cu cele din prima categorie. care vizează activitatea normală şi curentă a unei întreprinderi. . Potrivit reglementărilor contabile în vigoare (O.activitatea extraordinară. . decât frecvenţa cu care se aşteaptă ca aceste . Operaţiunile din această categorie au un caracter accidental. cheltuieli. mai degrabă.Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacţie se delimitează clar de activităţile curente ale entităţii. b) Fluxurile financiare sunt acele operaţiuni economice care se referă la activitatea financiară şi care au un caracter obişnuit. prin urmare. rezultat astfel: a) Fluxuri de exploatare. 1752/2005. un cutremur sau un alt dezastru natural.. Fluxurile financiare permit determinarea rezultatului financiar. par. . c) Fluxurile curente se obţin din însumarea fluxurilor de exploatare cu cele financiare ele fiind cele care generează rezultatul curent.F.activitatea financiară.M. Exemple de evenimente sau tranzacţii ce dau naştere în general la evenimente extraordinare în cazul majorităţii entităţilor sunt: exproprierea activelor. c) Fluxurile extraordinare cuprind operaţiuni economice care nu au legătură directă cu obiectul normal de activitate al societăţii.P. rezultat real. generat de activitatea de bază a entităţii. se are în vedere.activitatea curentă.39) elementele extraordinare sunt venituri sau cheltuieli ce rezultă din evenimente şi tranzacţii care sunt în mod clar diferite de activităţile curente ale unei întreprinderi şi care. obişnuit şi repetitiv. nr. Corespunzător fiecărei activităţi îi apare un flux de venituri. nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat.

Notă !!! Standardele Internaţionale de Raportare Financiară nu agreează raportarea niciunui element de venituri sau cheltuieli ca fiind element extraordinar. . datorită diferenţelor dintre activităţile curente ale acelor entităţi. B. o astfel de alternativă este permisă de reglementările româneşti în materie de contabilitate.evenimente să aibă loc. . Fluxurile extraordinare permit determinarea rezultatului extraordinar. dar nu şi pentru o alta.de profitabilitate. În funcţie de obiectivele urmărite în cadrul analizei performanţei financiare regăsim: a) Analiza de ansamblu a performanţei financiare b) Analiza performanţelor financiare pe baza ratelor: . un eveniment sau o tranzacţie poate fi extraordinară pentru o entitate. nici în contul de profit şi pierdere şi nici în note (conform IAS 1-Prezentarea situaţiilor financiare. pierderile rezultate în urma unui cutremur pot fi calificate de către o entitate ca element extraordinar. Din necesităţi de armonizare a contabilităţii româneşti la Directivele Europene. Prin însumarea acestor rezultate se obţine rezultatul brut al exerciţiului. Prin urmare.bursiere. Analiza performanţelor financiare se poate defalca astfel: A. Ca atare acesta va trebui să fie raportat fie la categoria „exploatare” fie la cea „financiară” în funcţie de natura.Vom numi o astfel de analiză drept o analiză simplă a performanţelor financiare. altă alternativă nefiind permisă. par. De exemplu. 85). În funcţie de sursele de provenienţă ale informaţiilor privind performanţele financiare avem: a) Analiza performanţelor financiare în contextul valorificării informaţiilor din Contul de Profit şi Pierdere .

cheltuieli şi rezultate pe baza informaţiilor puse la dispoziţie prin situaţiile financiare. . Vorbim aici de o analiză complexă a performanţelor financiare care vine să completeze valenţele analizei realizate în cadrul primei categorii.Informaţii privind amortizarea şi ajustările pentru depreciere efectuate activelor informaţii care sunt cuprinse în Nota 1 „Activele imobilizate”. necorporale şi financiare. 1. . Sporirea valorii unei astfel de analize necesită investigarea situaţiilor financiare pe mai multe exerciţii financiare succesive. în cadrul cărora să se realizeze o clasificare a cheltuielilor după funcţie.Informaţii privind repartizarea profitului. Analiza de ansamblu a performanţelor financiare Primul pas în analiza performanţelor financiare îl reprezintă analiza de ansamblu a performanţelor financiare în cadrul căreia vom pune în evidenţă gradul de realizare a performanţelor pe diferite niveluri de activitate iar apoi vom urmări evoluţia şi mutaţiile structurale produse în cadrul acestora pe categorii de venituri. În acest sens se utilizează Nota 3 „Repartizarea profitului”. .b) Analiza performanţelor financiare în contextul valorificării informaţiilor altele decât cele din Contul de Profit şi Pierdere. Acestea furnizează informaţii extrem de importante pentru explicarea cheltuielilor şi venituri cu provizioanele prin prisma evoluţiei acestora pe elemente componente de provizioane constituite pentru diferite naturi de riscuri şi cheltuieli. 2.Informaţii privind rezultatul exploatării. în cadrul cărora se determină toate destinaţiile profitului. Aceste informaţii se regăsesc în cadrul notei nr.Informaţii privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli cuprinse în Nota 2 „Provizioane”. Este vorba aici despre cel puţin următoarele categorii de informaţii: . 4 “Analiza rezultatului din exploatare”. . Aceste informaţii permit extragerea unor elemente analitice cu scopul explicării cauzelor care au generat o anumită evoluţie a ajustărilor de valoare a activelor corporale.

* nivelul financiar. * nivelul global. Cifra de afaceri netă evidenţiază dimensiunea portofoliului de afaceri realizate de o societate comercială în relaţie cu diferiţi parteneri. adică a activităţii de exploatare utilizând un sistem de indicatori specifici calculaţi pe baza Contului de Profit şi Pierdere pe de-o parte şi pe baza notelor explicative pe de altă parte.) Indicatori calculaţi pe baza Contului de Profit şi Pierdere (cu structurarea cheltuielilor după natură). indicator ce va fi calculat în cele ce urmează.1 Analiza pe niveluri a performanţelor financiare În acest sens. a) Nivelul de exploatare În cadrul acestei analize a performanţelor se pune în evidenţă volumul activităţii principale (de bază). * Nivelul curent. CAN = VM+Qv + SE . 2. analiza se adânceşte pe patru niveluri.1. a. ‫ ڤ‬Notă ! . Fiind un indicator de volum. 1. cât şi volumul activităţii desfăşurate de o firmă axată pe vânzări (prin vânzările de mărfuri.VM reprezintă volumul mărfurilor vândute care se preia din rulajul creditor al contului 707. . şi anume: * nivelul de exploatare. cifra de afaceri netă reflectă atât latura comercială a unei firme producătoare (prin producţia vândută) (Qv). Qv reprezintă producţia vândută.VM) şi subvenţiile din exploatare aferente cifrei de afaceri netă (SE).SE reprezintă subvenţiile de exploatare care se preiau din rulajul creditor al contului 7411.1. * nivelul extraordinar.

Pentru entităţile economice al căror obiect principal de activitate îl reprezintă leasingul. 1752/2005. 2. Producţia exerciţiului (QE) evidenţiază dimensiunea activităţii comerciale a unei firme productive atât în relaţia cu terţii (clienţii) prin producţia vândută şi variaţia producţiei stocate (Qs). fie prin ambele metode.Variaţia producţiei stocate (Qs) cuprinde atât variaţia stocului de produse finite (SPF) cât şi variaţia producţiei în curs de execuţie (SPCE) de la sfârşitul şi începutul exerciţiului financiar analizat. dacă are sold creditor se adună iar dacă are sold debitor se scade. deoarece. cât şi în relaţia cu sine însăşi prin producţia de imobilizări (Qi). Indicatorul cifra de afaceri netă este determinat explicit în cadrul rubricilor solicitate pentru prezentarea Contului de Profit şi Pierdere. QS = Δ SPCE + Δ SPF . QE = QV + QS + Qi . pe de altă parte. principala activitate producătoare de profit –leasingul. În acest fel se realizează un pas important în direcţia îmbunătăţirii legislaţiei contabile. Cifra de afaceri netă aferentă vânzărilor poate fi majorată fie printr-un volum sporit al bunurilor vândute.nr. pentru astfel de entităţi. Capacitatea entităţii de a schimba unul sau ambii factori va depinde de cererea pentru produsele entităţii. se vor include în cifra de afaceri netă şi dobânzile aferente leasingului financiar.rămânea în afara sferei de cuprindere a cifrei de afaceri. . care denatura în mod substanţial indicatorii de performanţă ai acestor tipuri de entităţi. fie prin creşterea preţurile practicate. conform modificărilor aduse reglementărilor contabile româneşti prin OMFP.Producţia stocată este dată de soldul contului 711. de poziţia firmei în competiţia în care s-a angajat precum şi de condiţiile oferite întreprinzătorului de mediul economic. pe de-o parte.Producţia vândută se calculează din rulajul creditor al conturilor din grupa 70 mai puţin contul 707 .

calculul său se poate realiza însă pe baza rubricilor prezentate în actuala schemă.M. Extracontabil.1752/2005 nu mai prezintă explicit acest indicator probabil tocmai din cauza faptului că valoarea sa informaţională era limitată de caracterul său eterogen. Indicatorul se determină ca diferenţă între veniturile rezultate din vânzarea mărfurilor (VM) şi cheltuielile privind mărfurile (CD) adică: MC = VM – CD 4. . În consecinţă şi factorii care modifică starea acestor componente se grupează în: . Cu toate acestea apreciem că acest indicator este util fiind baza de pornire a indicatorilor tabloului soldurilor intermediare de gestiune. Marja industrială (MI) reprezintă valoarea nou creată în activitatea productivă desfăşurată de o societate comercială într-o perioadă determinată de timp respectiv durata exerciţiului financiar. . întrucât producţia vândută este evaluată în preţuri de vânzare.preţul de vânzare. . indicatorul „producţia exerciţiului” are un caracter eterogen ca urmare a bazelor de evaluare diferite utilizate. . cât şi de societăţile comerciale care desfăşoară activitate de comerţ prin magazinele proprii. Producţia imobilizată se calculează din rulajul creditor al contului 711 Din punct de vedere al analizei.structura de producţie şi de vânzare. iar producţia stocată şi producţia de imobilizări sunt evaluate în costuri de producţie. 3.P..volumul fizic.costul de producţie. nr. □ Notă ! Vechile reglementări contabile de orientare franceză1 precizau prezentarea explicită a indicatorului Producţia exerciţiului în cadrul schemei Contului de Profit şi Pierdere. de societăţile de profil.Producţia de imobilizări cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate pentru obţinerea activelor corporale şi necorporale necesare investiţiilor proprii.F. Astfel. Marja comercială (MC) reprezintă valoarea nou creată în sfera comerţului. Actualele reglementări contabile care realizează armonizarea la IAS (în prezent în vigoare O.

e) valoarea adăugată constituie sursa de finanţare a obligaţiilor bugetare. c) valoarea adăugată exprimă gradul de integrare economică a unei societăţi comerciale. energie (CM) şi lucrările executate de terţi (Lt) pe de altă parte. 5.Cheltuielile cu materialele prime şi materialele consumabile se calculează din rulajul debitor al conturilor din grupa 60 mai puţin contul 607.Marja industrială se determină ca diferenţă între producţia exerciţiului (QE) pe de-o parte. b) valoarea adăugată reprezintă sursa principală de autofinanţare a activităţii agenţilor economici. 704/1993 pentru aprobarea bilanţului contabil al agenţilor economici MI = QE – [ CM + Lt ] . . Importanţa analizei valorii adăugate rezultă din următoarele considerente: a) valoarea adăugată reprezintă sursa principală de autofinanţare a rezultatului din exploatare şi a rezultatului net al exerciţiului. Valoarea adăugată (VA) reprezintă valoarea nou creată de o societate comercială în decursul unei perioade de timp determinate. f) valoarea adăugată reprezintă sursa de sporire a rezervelor societăţii comerciale. şi cheltuielile cu materiile prime. făcând abstracţie de intrările din afară. astfel: 1 H.G. . Valoarea adăugată se determină prin însumarea marjei comerciale şi a marjei industriale: VA = MC + MI Valoarea adăugată este cel mai sintetic indicator de rezultate care exprimă volumul activităţii unei întreprinderi şi spre deosebire de ceilalţi indicatori de volum prezentaţi mai sus prezintă avantajul de a reflecta doar volumul a ceea ce s-a produs efectiv în entitate. de obicei durata exerciţiului financiar. g) valoarea adăugată măsoară contribuţia firmei la obţinerea produsului intern brut al unei ţări. materiale. d) valoarea adăugată reprezintă sursa de remunerare a personalului.Lucrările şi serviciile executate de terţi se calculează din rulajelor debitoare ale conturilor din grupele 61 şi 62.

participări la profit) e) care poate beneficia de surse de autofinanţare (profit nerepartizat şi amortizări). se preiau influenţele negative generate de evaluarea în mod diferit a elementelor ce formează acest indicator.Având în vedere însă că baza de pornire la calculul valorii adăugate este producţia exerciţiului. Pentru aprecierea modului de distribuire a valorii adăugate se pot utiliza următoarele rate/rapoarte: . Analiza modului de repartizare a valorii adăugate este importantă pentru a pune în evidenţă gradul de participare a fiecărei categorii la generarea valorii adăugate şi de asemenea pentru a aprecia nivelul de retribuire în raport cu efortul depus. Valoarea adăugată obţinută de o entitate se repartizează în general între cele cinci părţi participante astfel: a) personalul salariat care este retribuit prin salarii şi protecţia socială aferentă (inclusiv impozitul pe salarii) b) statul care percepe impozite şi taxe (inclusiv impozitul pe profit) c) împrumutătorii care percep dobânzi d) proprietarii şi conducătorii entităţii care au dreptul la o remunerare sperată (dividende.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful