Mioriţa

varianta V. Alecsandru

I Pe-un picior de plaiu, Pe-o gură de raiu, Iată vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei Unu-i Moldovean Unu-i Ungurean Şi unu-i Vrâncean. II Iar cel Ungurean, Şi cu cel Vrâncean, Mări se vorbiră, Ei se sfătuiră Pe l'apus de soare Ca să mi-l omoare Pe cel Moldovan Că-i mai ortoman Ş'are oi mai multe, Mîndre şi cornute, Şi cai invăţaţi Şi cîni mai bărbaţi!... III Dar cea Mioriţă Cu lîna plăviţă De trei zile'ncoace Gura nu-i mai tace, Iarba nu-i mai place. IV - Mioriţă laie, Laie, bucălaie, De trei zile'ncoace Gura nu-ţi mai tace! Ori iarba nu-ţi place, Ori eşti bolnăvioară, Draguţă Mioară?

VI Că l'apus de soare Vreau să mi te-omoare Baciul Ungurean Şi cu cel Vrâncean! - Oiţă bîrsană, De eşti năzdrăvană Şi de-a fi să mor In cîmp de mohor, Să spui lui Vrâncean Şi lui Ungurean Ca să mă îngroape Aice pe- aproape În strunga de oi, Să fiu tot cu voi; In dosul stînii, Să-mi aud cînii, Aste să le spui, VII Iar la cap să-mi pui Fluieraş de fag, Mult zice cu drag! Fluieraş de os, Mult zice duios! Fluieraş de soc, Mult zice cu foc! Vîntul cînd a bate Prin ele-a răzbate, Ş'oile s'or strînge Pe mine m'or plînge Cu lacrimi de sînge! Iar tu de omor Să nu le spui lor. Să le spui curat Că m'am însurat Cu-o mindră crăiasă, A lumei mireasă; Că la nunta mea A căzut o stea; Soarele şi luna Mi-au ţinut cununa; Brazi şi păltinaşi I-am avut nuntaşi; Preoţi, munţii mari, Paseri, lăutari, Păsărele mii, Şi stele făclii!

Spuma laptelui. munţii mari. Stăpîne.. Dacă-i întîlnii Măicuţă bătrînă Cu brîul de lîna. Peana corbului. . lăutari. Şi stele făclii!. Că la nunta mea A căzut o stea.. Preoţi. Musteţioara lui. Cine mi-au văzut Mîndru ciobănel Tras printr'un inel? Feţişoara lui. XI Iar la cea măicuţă Să nu spui. stăpîne. Ochişorii lui. Pe-o gură de rai. Iţi cheamă ş'un cîne Cel mai bărbătesc Şi cel mai frăţesc. Pe culmi alergînd. drăguţă. Paseri. X Tu Mioara mea. Mura cîmpului!.Drăguţule bace! Dă-ţi oile'ncoace La negru zăvoi.V . Pe toţi întrebînd Şi la toţi zicînd: IX Cine-au cunoscut. Din ochi lăcrimînd.. Perişorul lui.. Spicul grîului. Să te'nduri de ea Şi-i spune curat Că m'am însurat Cu-o fată de crai. Păsărele mii. Că-i iarba de noi Şi umbra de voi. C'am avut nuntaşi Brazi si păltinaşi. VIII Iar dacă-i zării.

•balade pitoreşti: Mioriţa. sociabilitate. Personajele: •întruchipează un ideal uman. •obţin permisiunea de a cânta dintr-un instrument.rareori se recită. •balade familiale: Ghiţa Catanuţa. calm. •iubirea glorifică virtutile bărbatului. în al doilea rând. se prefac că au murit.orice tulburare a ordinii morale este înlăturată. cer să li se elibereze o mână). curaj. eroism. •voinicul pierde prin trădarea unui apropiat. că este veche. 5. echilibru. •balade legendare: Mănăstirea Argeşului. Caracteristici: •este o specie a genului epic. 4. 3.în versuri. totul se face cu un scop. unele dintre temele şi motivele sale venind din timpuri foarte îndepărtate. dreptate. •în plan etic.BALADA POPULARĂ Balada este o creaţie epică în versuri. •veselie şi generozitate. •tărie morală. vitejie. de basm. Naraţiunea: Este rectilinie (schematică): 1. •au atribute excepţionale. Balada mai este cunoscută în popor şi sub denumirea de cântec bătrânesc. distrag atenţia adversarului. Protagoniştii se caracterizează prin: •înţelepciune. ceea ce atrage atenţia asupra a două caracteristici importante ale acestei specii: în primul rând. Poezia epică cu subiect fantastic şi legendar . faptul că este cântată. •frumuseţea fizică presupune şi frumuseţea morală. •înglobează o mare varietate de teme şi motive.nu există gratuitate. haiduceşti. •balade istorice: Cântecul lui Constantin Brâncoveanu. dar şi celei culte. Clasificare tematică: •balade fantastice: Soarele şi Luna. în care este povestită o întâmplare despre confruntarea între două sau mai multe personaje. •apărarea valorilor tradiţionale colective: adevăr. versurile fiind deci însoţite de o melodie specifică. •se cântă . totdeauna . 2. familiale sau păstoreşti.acţionează asupra conştiinţelor în mod simbolic. vitejeşti. . •fidelitate faţă de sine şi de lumea exterioară. propunând şi un ideal uman. •haiducia este o formă a luptei de clasă.fixează un singur moment . eroul este un învingător. se citeşte (cântarea are un caracter solemn şi dramatic). prin triumful eroului. •de cele mai multe ori situaţiile se rezolvă la modul sângeros. îngăduinţă şi înţelegere faţă de semeni. •amplă desfăşurare epică.de celebrare a unui erou. •aparţine literaturii populare. Personajele baladei sunt mai puţin schematice (împărţite în bune şi rele) decât cele din basme. Acţiunea: •lupta se dă între inteligenţă şi forţă. •constituie un element de transfigurare a realităţii.funcţie etica-moral(izator)-educativă.rareori 2-3. •trădătorii sunt totdeauna pedepsiţi şi cu metodele pe care ei le pregătiseră pentru uciderea voinicului. •recurg la anumite stratageme (se travestesc pentru atingerea unui scop. Balada prelucrează teme istorice.

şabloane convenţionale şi structura codificată: •formule introductive. Personajele pot fi grupate astfel: 1. Clasificări. laşitate.ciclul domnesc. arme de foc. •accesoriile vitejiei: arme albe. viclenie. egoism. .formulele tradiţionale. spririt de răzbunare. •primesc ajutor de la natura.personaje mitologice. •lupta se duce între bine şi rău. •urmează un fel de expoziţiune sumară. 6. •sfîrşitul are un caracter optimist. •deznodământul se atinge cu cât mai puţine ocolişuri. acţionând în numele unor principii superioare.personajele obişnuite puse în situaţii excepţionale. imediate. 3. temperament posac.personalele din lumea pastorească. 2. în special de la animalele credincioase. pararea interesului personal. 5.ciclul codrenilor.ciclul dobrogean. violenţa.ciclul transdunărean. 3. 2. diplomaţie pusă în slujba unor scopuri meschine.personaje animaliere parţial antropomorfizate. 4. Compoziţia . •de remarcat: umanismul şi patritismul. 5. 4. •desfăşurarea acţiunii îmbină relatarea narativă şi descrierea. dar cu sublinierea primejdiei care îl pândeşte pe eroul pozitiv. meschin. Eroii antitetici personajului central se evidenţiază prin: şiretenie. cicluri tematice: 1. încât drama să fie rezultatul unei ciocniri autentice.mame cu calităţi excepţionale. slăbiciune dusă până la crimă. avaraţie. Conflictul: •cultivarea opoziţiitilor se face în aşa fel. caracter despotic bazat pe conştiinţa unei superiorităţi sociale. trânta voinicească.•rămân neschimbaţi. trădare.personaje istorice. insolenţa. josnicie.ciclul haiducesc.

mai bărbaţi”...Căci de trei zile încoace Gura nu-i mai tace’’. se arată neliniştită.negru zăvoi” unde se află .la vale”.. dativul etic. faptul că oile sunt .ungurean”.draguţului bace”. În expoziţiunea baladei este fixat cadrul natural în care se petrece acţiunea: . Ei se sfătuiră’’. perlă a literaturii populare româneşti.Iarba nu-i mai place”. pentru că: .cel mai bărbătesc/ Şi cel mai frăţesc”.De trei zile încoace Gura nu-i mai tace.. Văzându-o atât de îngrijorată. stârnesc invidia... o mioriţă cu lâna plăvită. primăvara spre vârful muntelui. Originile lor diferite vorbesc de unitatea poporului român cu diversitatea lui.Că-i mai ortoman (bogat în turme) Şi-are oi mai multe Mândre şi cornute Şi cai învăţaţi Şi câni mai bărbaţi”.. îl pregăteşte pe cititor (sau pe ascultător) cu ideea morţii care îl va pune la încercare pe ciobanaşul moldovean... al doilea .trei” ciobănei e .negru” folosit înaintea substantivului .. Adresându-i-se . ..iată” marchează momentul coborării turmelor .şi-un câne”. Ciobanaşul îşi iubeşte mioara. Ea are ceva de spus.. Cei doi se întâţeleg ca să-l omoare pe ciobanul moldovean pe l-apusul soarelui...iarbă şi umbră” pentru oi şi ciobani. pentru iernat).gură de rai” fixează cadrul edenic în care are loc fenomenul transhumanţei (mişcarea ciclică a turmelor de oi.mândre şi „cornute” şi însoţite de cai . ciobanelul moldovean o întreabă pe mioriţa . ci pe .. iar iarna spre şes. În starea de anxietate care a cuprins-o . că va trebui să fie apărat de câinele său vrednic. Turmele în număr de trei (număr fatidic) sunt însoţite de tot atâţia ciobănei.zăvoi” are puteri prevestitoare. dacă este bolnavioară..MIORIŢA Balada populară . Mioara îl mai sfătuieşte să-şi mai cheme .Ca să mi-l omoare pe cel moldovean’’.învăţaţi” şi câini .Iar cel ungurean Şi cu cel vrâncean Mari.laie şi bucalaie”.. Numărul mai mare al oilor din turma ciobanului moldovean. se vorbiră. Unul dintre cei . iar al treilea . întunericul fiind favorabil faptelor reprobabile.Mioriţa’’. care sunt o mărturie a iubirii stăpânului faţă de animalul fidel... Motivul crimei este unul economic: . autorul anonim foloseşte o figură de stil rară. dar nu unul obişnuit. vorbeşte despre o îndeletnicire dintotodeauna a românului: păstoritul. dar şi ea nutreşte aceleaşi sentimente faţă de stăpânul ei. plină de afecţiune pentru stăpânul ei.. Ciobanelul ungurean şi cu cel vrâncean complotează împotriva ciobanelului moldovean: . .’’ Se remarcă în adresarea ciobanului către mioriţa. mioriţa îl sfătuieşte să-şi dea oiţele-ncoace la ...vrâncean’’. Prezenţa epitetului coloristic .stăpâne” anunţă parcă pericolul în care se află ciobanul. Repetiţia vocativului .. abundenţa formelor diminutivale ale substantivelor şi adjectivelor. Interjecţia predicativă . de ce iarba nu-i mai place.picior de plai” şi ./ Pe-o gură de rai.Pe l-apus de soare’’ baciul ungurean şi cu cel vrâncean vor încerca să-l omoare: ...moldovean’’. la colţul ierbii..Ca l-apus de soare Vreau să mi te omoare Baciul ungurean Şi cu cel vrâncean’’. O mioriţă.. care sugerează implicarea afectivă a naratorului: ..Pe-un picior de plai.. Aici în baladă.. fiindcă .’’ Cele două metafore: .

Fluieraş de soc. adunând oile.În strunga de oi Să fiu tot cu voi’’.de os”. dacă e năzdrăvană sa-i spună ciobanului ungurean şi celui vrâncean ca să-l îngroape în apropiere. munţii mari’’. răspunsul constituind un vast monolog liric ce se întinde până la sfârsitul baladei.de soc”.. al lăutarilor de . ciobanaşul moldovean n-ar vrea ca măicuţa sa să afle că la nunta lui a căzut o stea.cu drag”. El le mai acorda o şansă de umanizare celorlalţi doi ciobani..Vântul când a bate Prin ele a razbate S-oile s-or strânge Pe mine m-or plânge Cu lacrimi de sânge’’.. în eventualitatea morţii sale. posibili asasini rugându-i să se ocupe de înhumarea lui. pentru a plânge . .. Verbul .În spatele stânii”. De asemenea..Cu-o mândră crăiasă. nici că .. pentru a-şi auzi pururea .. În această alegorie apar două substituţii: moartea este înlocuită prin nuntă. pentru a-i cânta cu duioaşie. Mult zice cu foc”.a fi” folosit la viitorul popular nu la infinitiv are sensul de a se întâmpla. ciobanul moldovean îi răspunde mioriţei. Mult zice duios.cânii”..stele”..cu lacrimi de sânge”: . Se vrea îngropat . . iar locul flăcliilor de către . Eventualitatea morţii este exprimată în baladă prin propoziţia condiţională .Iar dacă-i zari Dacă-i întâlni Măicuţa bătrână Cu brâul de lână.paseri” şi de alte păsărele mai mici... pentru a-i zice ..curat” ca s-a însurat .. altul . . A lumii mireasă. Fluieraş de os..brazi şi paltinaşi” şi că locul preoţilor a fost luat de ... Vântul în mişcarea sa perpetuă va răzbate prin ele...a bate”. . drept nuntaşi a avut .Remarcam aici folosirea din nou a dativului etic care este o mărturie a iubirii mioriţei pentru stăpânul baci. iar fiinţele care participă la nuntă sunt substituite prin elemente ale naturii ceea ce duce cu gândul la moarte.a răzbate”. Ciobanul o mai roagă pe oiţă. ciobanul moldovean îşi mai roagă . sugerând că suferinţa este atât de mare încât viaţa însăşi se scurge..s-or strânge”.. care-l vor plânge pururea .în strunga de oi”.cu foc” dispariţia-i timpurie: .. După moarte.Iar la cap să-mi pui Fluieraş de fag.. i-au ţinut cununa. Se observă în aceste versuri predilecţia creatorului popular pentru diverse forme ale viitorului popular: . şi cel de-al treilea .. Mult zice cu drag.luna”.oiţa năzdrăvană” în eventualitatea că o va întâlni. să nu le spună de omor celorlalte tovarăşe.de-a fi” urmată de subiectiva .. Aflând despre complotul pus la cale împotriva lui...or plânge”.unul de fag”.. El i se adresează oiţei bârsane rugîndu-o.. aştri fundamentali. Din ochi lăcrimând Pe câmpi alergând Pe toţi întrebând . Locul unde se vrea îngropat e chiar strunga pentru a fi pururea alături de oiţele sale: .soarele” şi . Pentru a-şi proteja .” (metafore pentru moarte).să mor”.măicuţa bătrână” de suferinţa eventualei sale dispariţii. ci să le marturisească . Mama lui n-ar trebui să afle niciodată că. . în eventualitatea morţii lui. să nu-i spună nimic despre moartea sa: . ciobanul moldovean ar vrea să aibă la cap trei fluieraşe...

.mustăcioara” îi este deasă.Spuma laptelui”... că .întrebând”.gură de rai” care fixează cadrul natural edenic din expoziţiune reapare aici. prin intermediul căruia proiectează în viitor faptele. Periţorul lui.... (fiindcă ar înţelege că l-a pierdut pentru totdeauna).bătrână” şi să-i spună .Pana corbului”. .. chintesenţă a frumuseţii masculine: .. Mustăcioara lui.curat” că s-a însurat .. că . că a avut drept lăutari .. .. elementele sunt luate din natură.. Balada nu are punct culminant şi nici deznodământ.. Spicul grâului. această monorimă are puterea de a sugera faptul că măicuţa bătrână e obsedată de imaginea fiului ei. chiar din îndeletnicirile ciobanilor.Cine-au cunoscut Cine mi-au văzut Mândru ciobanel Tras printr-un inel?”... .Feţişoara lui.”. .. Vorbirea la gerunziu: . sunt dovadă a afecţiunii mamei pentru fiul mult iubit.alergând”. Repetându-se rima .făclii de nuntă” stelele.ând” e sugerat parcă suspinul .. ... .. . Se remarcă de asemenea că în metaforele exprimate prin apoziţie dezvoltată: .. Ea vrea să dea de urmele copilului său. .Feţişoara” îi este albă..îi întâlni”. .. De asemenea versurile amintite prin care este portretizat au monorima . Spuma laptelui. În versurile următoare apare portretul ciobănaşului. Aflăm despre ea că este bătrână şi că este învăşmântată în costum popular având . .Spicul grâului”. Spre finalul monologului liric a ciobanului moldovean.. Ochişorii lui. frumos. Din părerea subiectivă a mamei.. .păsărele mii” şi drept .Cu-o fată de crai Pe-o gură de rai.brâul de lână”. . Pana corbului. interesându-se: .. aflăm că ciobanelul este mândru.. mioara e rugată să se îndure de măicuţa cea . care se interesează de fiul său şi are ceva de spus.Măicuţa” sa apare aici succint portretizată.” Folosirea din abundenţă a substantivelor diminutivale: . În plus. masculin. .Mustăcioara”.paseri” şi .Şi la toţi zicând…” Se observă că în aceste versuri poetul popular preferă folosirea viitorului popular: .Munţii mari” au ţinut loc preoţilor.Periţorul”. Metafora . în genitiv.perişorul” negru. singular..lăcrimând”..îi zări”.. .măicuţei’’ îndurerate. Mura câmpului!.... ..Brazi şi păltinaşi”. chipes şi suplu.Mura câmpului”..Feţişoara”.nuntaşii” au fost ..zicând” sunt folosite în monorimă.lui” care apare de patru ori ca pronume personal.Drăguţa mioară” e rugată să nu-i spună că la nunta lui ar fi căzut o stea. persoana a treia. şi ochişorii tot negri.

duioşia („fluieraş de os„) şi pasiunea sentimentelor sale („fluieraş de soc„)./ în strunga de oi. pentru iernat.. epitetelor sugestive. frumuseţea fizică este o completare a celei morale. sentimentele dintre ei fiind reciproce . asemănător unui Făt–Frumos din basmele populare.Caracterizarea ciobănaşului moldovean Opera populară “ Mioriţa “ a fost culeasă de Alecu Russo de la nişte păstori din munţii Vrancei. dar în alt plan. delicat. prietenos şi sensibil. metaforelor: „mândru ciobanel„ „feţişoara „ „ mustăcioara „ „ ochişori „ „ mândru„ „ tras printr-un inel”. acceptă moartea ca pe un final firesc al vieţii. boieraşul este foarte înţelept. gingaş şi fermecător. Reprezintă idealul de frumuseţe masculină a unui tânăr din popor . Fata de „ mioara nazdravana „ il leaga o prietenie aproape omeneasca . Balade (Cântece bătrâneşti) adunate şi îndreptate de Vasile Alecsandri “. Ştie că fiecare om este dator să treacă prin cele trei etape ale vieţii sale. Dovedeşte o extraordinară capacitate de înţelegere şi pătrundere a fenomenelor./ să fiu tot cu voi/ în dosul stănii/ sămi aud cânii. întregul testament devenind o meditaţie gravă asupra existenţei omeneşti . dragoste şi pasiune pentru meseria de oier./ şi căi învăţaţi/ şi câni mai bărbaţi “). nunta şi moartea. autorul anonim compune un portret de o frumuseţe impresionantă cu ajutorul diminutivelor. Portretul fizic este realizat prin ochii mamei („ feţişoara lui/ spuma laptelui/ mustăcioara lui/ spicul grâului/ perişorul lui/ pana corbului/ ochişorii lui/ mura câmpului ! ”). . cerând mioarei să nu le spună adevărul crud. că a murit. Pentru a contura trăsăturile feţei autorul anonim foloseşte comparaţia cu elemente naturale în care culorile se vizualizează expresiv şi delicat cu ajutorul metaforelor . antologie apărută în 1852. pe când se afla în exil la Soveja şi publicată în prima culegere de “ Poezii poporale. dar şi de mama sa. Are o situaţie materială deosebită datorită priceperii şi hărnicie sale (“că-i mai ortoman/ ş-are oi mai multe/ mândre şi cornute. Viaţa este văzută ca o integrare în natură. este ataşat de oile şi de câinii sâi credincioşi. Cele trei fluiere sugerănd dragostea de viaţă(„fluieraş de fag „). acest fapt reieşind din dorinţa lui de a fi înmormântat alături de cei dragi („Ca să mă îngroape. Însuşirile fizice presupun şi pe cele morale deoarece în mentalitatea populară. Are mult curaj şi ştie să se stăpânească . Respectul faţă de mama sa ajunge până la veneraţie şi se manifestă printr-o dragoste duioasă şi puternică. Deşi foarte tânăr. Cu ajutorul caracterizării directe. dovedeşte delicateţe sufletească faţă de oi. Este o fire blândă şi iubitoare. Este zvelt. Portretul ciobănaşului compune un personaj de o neasemuită frumuseţe fizică şi morală. Oieritul presupune întotdeauna şi talentul de a cânta la fluier. Sub aspect fizic reprezintă idealul de frumuseţe masculină aşa cum l-a creat de-a lungul secolelor creatorul anonim.. naşterea.El vede moartea ca pe o continuare a vieţii. Manifestă devotament. dar şi meditativă. Baciul moldovean este unul dintre cei trei ciobani care parcurg drumul de la munte către câmpie.„). ci transformă evenimentul trist într-unul de fericire deplină. Este o fire sensibilă. Caracterizarea lui se face direct şi indirect: direct de către autor şi alte personaje şi indirect din faptele şi acţiunile sale.