You are on page 1of 3

Ca in literatura romana s-au creat romane valoroase in timpul comunismului e un adevar de necontestat si ,in ciuda regimului totalitarist,in anii

50 apar adevarate capodopere ca ,,Morometii de Marin Preda, ,,Bietul Ioanide de George Calinescu si ,,Groapa de Eugen Barbu. Marin Preda este un scriitor postbelic care si-a facut debutul scriitoricesc prin volumul de povestiri aparut in 1948,intitulat ,,Intalnirea din pamanturi. Primul volum al romanului ,,Morometii a aparut in 1955,iar cel de-al doilea este publicat la o distanta de 12 ani. Prin acest roman,,Preda se inscrie in traditia scriitorilor preocupati de mediul rural,asa cum se intampla cu autorii interbelici ,Liviu Rebreanu si Mihail Sadoveanu. Scriitorul postbelic se detaseaza de atitudinea specifica lui Liviu Rebreanu,care percepe taranul ca pe o fiinta care isi doreste cu orice pret pamantul,prin prisma caruia reuseste sa obtina autoritate,respect.Taranii lui Marin Preda muncesc doar pentru a-si asigura traiul zilnic,si se caracterizeaza printr-o mare complexitate sufleteasca ,ce rezulta din atitudinea lor meditativa,contemplativa. Fiind un roman complex,temele sunt si ele multiple: privit din perspectiva monografiei satului romanesc interbelic,,,,Morometii devine un roman social,realist.O alta tema importanta este si cea a familiei,care nu-i surprinde numai pe morometi,ci si pe alte familii din sat ( Tudor Balosu cuplul Polina si Birica),Alde Traian Pisica,Botoghina,Tugurlan).O a treia tema a romanului poate fi considerate relatia omului cu timpul,cu istoria.Scriitorul postbelic adopta o viziune asemanatoare celei sustinute de Lev Tolstoi,potrivit caruia evenimentele istorice subordoneaza destinul individului. Titlul romanului este reprezentat de un substantiv care face trimitere directa la familia numeroasa a lui Ilie Moromete,prin urmarirea destinului fiecarui membru .In paralel cu morometii,lectorul face cunostinta si cu alte familii din sat Primul volum este alcatuit din trei parti care se organizeaza in functie de trei secvente narative: cina,prispa si secerisul. Volumul al doilea este structurat in cinci parti,iar intregul subiect este redat in special prin tehnica rezumatului. Simetria primului volum se justifica prin plasarea in incipitul si in finalul cartii a unui enunt referitor la timp: ,,La inceput,se parea ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare.Viata se scurgea aici fara conflicte mari.Chiar daca fraza creeaza impresia ca apartine naratorului,in realitate este conceptia personajului principal,reprezentat de Ilie Moromete.Acesta crede cu tarie in stabilitatea gospodariei taranesti,asa cum o cunoscuse el,fiind convins ca nimic nu o va putea schimba.Finalul il contrazice,pentru ca ,,timpul nu mai avea rabdare.De fapt,timpul nu

are niciodata rabdare ,iar intre aceste doua enunturi se produce destramarea iluziei lui Ilie Moromete. In ciuda credintei protagonistului in stabilitatea lumii rurale,istoria isi urmeaza cursul si aduce cu sine mari transformari sociale. El ajunge in cele din urma sa nu-si mai gaseasca locul in aceasta noua societate si din acest motiv,adopta tacerea,izolandu-se de semenii sai. Desi a vrut sa se impotriveasca schimbarilor,Ilie Moromete nu a reusit,insa se multumeste cu idea ca a fost capabil sa duca o viata independenta. Marin Preda adopta in acest roman si o perspectiva narativa ce aminteste de romanul traditional, dar si una care tradeaza influenta modernista.Intamplarile sunt relatate la persoana a treia ( narare heterodiegetica),din perspectiva unui narator obiectiv ( focalizare externa) si omniscient ( nonfocalizare). Morometii reprezinta o familie numeroasa,cu copii proveniti din casatorii anterioare,care nu fac decat sa amplifice starea de tensiune. Dupa modul in care sunt asezati in jurul mesei rotunde si mici,poate fi dedusa ierarhia mebrilor familiei.Locul cel mai important este detinut de Ilie Moromete,care ,statea parca deasupra tuturor,pe pragul celei de-a doua odai.Ilie Moromete ocupa acest loc pentru a-si manifesta autoritatea,putand sa prevada cu usurinta eventualele conflicte,iar apoi sa le anuleze. Niculae era asezat turceste, direct pe pamant. Inferioritatea mezinului este evidentiata si prin pozitia acestuia la masa,care intra in relatie de opozitie cu superioritatea,autoritatea tatalui. Daca in relatiile cu membrii familiei, Moromete este surprins la inceput ca un tata autoritar care poate sa tina familia unita, mai tarziu se pare ca va pierde aceasta capacitate. El tempereaza cu maiestrie conflictele latente, slujindu-se de ironie ca, de exemplu, in secventa adunarii la masa ,,-Tu, Paraschive, ce stai acilea si belesti fasolele la mine? Ce, nu ti-am mai vazut dintii aia de mult? Ranjesti ca un coltat la maica-ta, parca tu ai fi mai breaz. Aceasta atitudine de mediator se repeta de-a lungul romanului: chiar daca nu intervine in conflictul dintre Niculaie si Ilinca privitor la florile pentru coronita de premiant, se dovedeste neasteptat de conciliant fata de fiul cel mic, cedandu-i palaria si cureaua pentru serbarea de sfarsit de an. In schimb, dorind sa fie radical cu cei trei fii mai mari le administeaza o bataia crunta, dar efectul ei este invers celui asteptat: in loc sa uneasca familia, o destrama. Nu numai flacaii il parasesc pe Moromete, ci si aceasta iluzie a timpului, iar registrul notatiilor se schimba. La inceput, ele insista asupra linistii: ,,spuse linistit... , ,,glasul lui picura linistit si incet , ,,vorbise pana acum incet si linistit...., pentru ca apoi sa se strecoare tulburarea: ,,glasul lui devine tulbure si insingurat. Tulburarea e semn ca ,,lupta pentru apararea vechilor lui bucurii se sfarsea. Sentimentul de vinovatie se iveste cand Niculaie ia

premiul intai si se intensifica o data cu fuga baietilor, ceea ce va produce criza ,,Pentru intaia oara Moromete nu putea scapa de un sentiment de vinovatie care isi scotea capul ori de cate ori se uita si vedea ochii mari si aprinsi si chipul galben-negru al baiatului. Este inceputul. Sentimentul vinovatiei da profunzime morala. O scena, usor de comparat cu una similara din ,,Ion, ni-l infatiseaza pe Ilie Moromete la hotarul lotului in momentul crizei. Lumea e judecata cu asprime, fiindca i-a indreptat copiii: ,,Nu era vinovat. Iar daca totusi gresise undeva, daca ceruse cu prea multa seninatate in pacea si armonia lumii, nu singuratatea lui era de vina, ci lumea. In cel de-al doilea volum,accentul cade asupra lui Niculae Moromete,care imbratiseaza noua religie, dar in timpul unei campanii agricole,un taran moare,iar el este gasit vinovat.La sfatul notarului,paraseste satul si merge la Bucuresti pentru a deveni inginer horticultor. Ilie Moromete nu poate sa inteleaga decizia fiului sau, iar impacarea dintre tata si fiu nu se realizeaza decat dupa moartea ultimului, in vis..Pe parcursul romanulu, tensiunile dintre membrii familiei Moromete nu se anuleaza ,iar Ilie Moromete nemaintelegand noua societate,se izoleaza ,dar moare impacat cu gandul ca el a dus intotdeauna o viata independenta.