You are on page 1of 1

Reformele lui Alexandru Ioan Cuza

Smbt, 06 August 2011 Scris De ReferatMD


Share
inShar e

SocButtons plugin

Solutia dublei alegeri, la Iasi si Bucuresti a aceluias domnitor a fost o forma originala, creiativa a clasei politice romanesti de a-si impune un obiectiv, greu de acceptat de "concertul european." Se inaugura, in politica romaneasca, o indrazneata formula politica, care va mai fi aplicata, ce a faptului implinit. O data depasita, dubla alegere a lui Cuza, a fost deosebit de dificil, recunoasterea acestui pas politic de citre Puteri, pe de-o parte si de materializa Unirea in realtatea politica moldo-valaha. Era clar pentru oamenii politici ai timpului, ca este vorba de un inceput, si ca trebuie intemeiate structuri noi, care sa sprijine noua entitate politica. Fireste Unirea era un ideal mai vechi, dar a trece de la nivel de ideal la cel de a constructie politica, a fost deosebit de dificil, pentru un domn, fara experienta politica relevanta, dar si pentru majoritatea celor care l-au secondat, care fie erau teoreticeni, fie revolutionari, dar au fost straini de actul guvernarii. Putem descifra citeva planuri de actiune in aceasta domnie, de 7 ani(1859-1866): incercarea de transformare a unirii personale intr-o unire propriu-zisa si de aici necesitatea de a actiona pe de-o parte in interior, pentru crearea strucrurilor unificate (armata, parlament, guvern, reprezentante diplomatice, etc) , iar pe plan extern efortul de a face Puterile sa recunoasca acest fapt implinit, fara aprobarea acestora. Un alt plan, consecutiv celor aratate pina acum, este reforma societatii romanesti in conformitate cu idealurile unei clase politice, care dorea adoptarea unui model cultural european. Trebuie sa recunoastem ca era un test deosebit de greu pentru aceasta noua clasa politica, cit si pentru domnitor. Cronologic, primele dificultati apar pe plan international. Dubla alegere era vazuta de unele Puteri si in special de turci, ca o incilcare a tratatelor internationale, o violare a recentului tratat de la Paris. Pentru inceput poate ar trebui sa "inventariem" in mare pozitia celor 7 Puteri europene fata de dubla alegere a lui Cuza. Asa cum era de asteptat, Turcia era cea care a opus cea mai puternica rezistenta fata de decizia romanilor. Ea vedea -si din punctul ei de vedere nu gresea-acest act ca inceputul unui proces de desprindere fata de sistemul de relatii cu Turcia, Aparitia unui stat, relativ puternic, nu putea fi privita ca un fapt pozitiv de turci. Acestia vor trece la pasi de descurajare militara, prin concentraea de trupe spre Dunare. O pozitie potrivnica actului de la 24 ianuarie vor avea Austria si Anglia. Austria pentru ca, inca din timpul razboiului Crimeii isi proiectase o politica expansionista in directia Principatelor, iar planul unei anexiuni, desi nu se punea clar, nu era inlaturat. Formarea unei entitati statale romanesti, cu capitala la Bucuresti ar fi insemnat o atractie puternica pentru romanii din monarhia habsburgica, care avea intre hotarele sale Transilvania si Bucovina-si Viena vedea in aceasta un pericol la integritatea monarhiei. Anglia, urmind consecvent politica sa sprijinire a Imperiului Otoman va duce o politica de ostilitate fata de actul romanesc. Totusi Anglia, ce avea interese in dezvoltarea comertului cu Principatele, la care se adauga si presiunea unei opinii publice favorabile cauzei romanesti avea sa renunte treptat la politica de ostilitate. Rusia a avut o politica contradictorie. Pe de-o parte era gata sa sprijine orisice act, ce ar slabi pozitia Turciei, inclusiv Unirea, pe de alta parte Rusia nu a renuntat niciodata la proprile planuri de anexare a Principatelor Romane, ce ii deschideau drumul spre Constantinopol . In acest sens nu putea privi cu simpatie consolidarea statului moldo-valah. Franta, lui Napoleon al IIIlea avea ca axa a politicii sale, politica nationalitatiilor si avea sa fie principalul sprijin diplomatic al tanirului stat.