6.

Design-uri de cercetare Psihologia dezvoltării apelează la două tipuri principale de design experimental: design-ul longitudinal si design-ul transversal. Având fiecare avantaje si dezavantaje specifice, îmbinarea lor determină adesea obŃinerea unor rezultate mai acurate. Întrucât scopul principal al cercetărilor care au în centru dezvoltarea este acela de a descoperi si descrie modul în care persoanele se schimbă de-a lungul timpului, există două tipuri fundamentale de design care urmăresc să surprindă procesualitatea si ritmul acestei schimbări. Primul tip de design foarte frecvent utilizat în psihologia dezvoltării este design-ul longitudinal, care presupune efectuarea unor măsurători repetate pe aceiasi subiecŃi, pe o perioadă de timp mai îndelungată. În acest fel, informaŃiile culese la o anumită vârstă a subiecŃilor pot fi comparate cu cele obŃinute la o altă vârstă, permiŃând în acest fel surprinderea dimensiunilor care s-au modificat în timp. Studiile longitudinale au o eficacitate sporită atunci când acoperă o problemă desfăsurată pe un interval mai lung de timp, cum ar fi ajustarea copiilor la divorŃ (ale cărui efecte negative par să treneze, mai ales în cazul băieŃilor), consecinŃele suferinŃelor grave apărute la nastere, cazurile de copii excepŃionali. Avantajele acestui tip de design sunt următoarele: Permite studiul extins al unor stadii sau secvenŃe de dezvoltare; Permite studiul relaŃiilor dinamice dintre diferite domenii de dezvoltare; Permite investigarea unor relaŃii cauză-efect între experienŃele timpurii si rezultatele ulterioare. Haynie si colab. (1991) si-au propus de exemplu să studieze dezvoltarea timpurie a dimensiunilor expresivităŃii emoŃionale. Pentru aceasta, au fost studiaŃi 60 copii la 7, 10 si 13 luni, în diferite situaŃii – prezenŃa unor păpusi, a unor măsti, gâdilat pe burtă, deschiderea bruscă a unei umbrele. Expresiile emoŃionale, în primul rând faciale, ale copiilor au fost înregistrate video si codate. Compararea rezultatelor a permis următoarele concluzii: 1) cei ce răspund rapid si intens la un stimul destinat să trezească emoŃii pozitive răspund identic si la alŃi stimuli pozitivi; 2) reacŃiile emoŃionale declansate de stimuli pozitivi, dar si de către cei negativi, sunt constante în timp – pentru un interval de 3 sau 6 luni, cum a fost cel studiat. S-a concluzionat că reactivitatea emoŃională este o trăsătură stabilă, probabil cu rădăcini în dimensiunile temperamentale endogene. Dezavantajele design-ului longitudinal sunt: Dificultatea de a asigura cooperarea subiecŃilor pe perioade lungi de timp, ceea ce duce la pierderea subiecŃilor; Pierderea sistematică a subiecŃilor apare mai ales la familiile care sunt supuse unui stres mare, ceea ce înseamnă că există multe sanse ca lotul rămas să nu fie reprezentativ pentru toŃi subiecŃii cu care s-a început studiul; Testarea repetată poate afecta performanŃa, fie în sensul îmbunătăŃirii sale, fie în sensul interferenŃei; Studiile longitudinale sunt foarte costisitoare; Cursul lent al dezvoltării umane poate pune probleme De exemplu în cazul studiilor legate de atasament, prima fază se desfăsoară la 6 luni, când apare

fiecare copil fiind testat o singură dată. si de asemenea s-a putut dovedi faptul că . 7 si 9 luni. Cercetarea lor a presupus pe de-o parte un studiu longitudinal al unui grup de copii. pornind de la presupunerea că nu există alte diferenŃe între subiecŃi.Strange Situation (SituaŃia străină – vezi descrierea probei în Schaffer. iar pe de altă parte studiul a 4 esantioane independente de copii având 3. 7 si respectiv 9 luni. fiind mai predispus la interacŃiunea cu alte persoane nefamiliare. ele sunt puse exclusiv pe seama vârstei. studiind care sunt diferenŃele ce apar în timp între 2 sau mai multe grupe de subiecŃi de vârste diferite. datorate faptului că subiecŃii sunt membri aiaceleasi generaŃii: de exemplu. care presupune testarea unor grupe de copii de vârste diferite. 4. si stabilitatea lor în timp (a se vedea de exemplu studiul lui Haynie descris anterior) – cu alte cuvinte. acasă sau la cresă. majoritatea celor de 6 luni sunt în îngrijirea părinŃilor. investigaŃi la 3. Compararea timpilor de privire către stimuli a demonstrat că intervalul de timp în care apare habituarea este aproximativ acelasi pentru copiii de o anumită vârstă. precum si capacitatea de reamintire a acestui stimul. structura si funcŃia variază în funcŃie de vârsta copiilor testaŃi. mai ales a mamei. În general însă se presupune că ambele tipuri de design duc la rezultate similare. ceea ce poate oferi o altă explicaŃie diferenŃelor care apar între diferitele etape ale atasamentului.de constientizare a prezenŃei persoanei străine. s-a putut demonstra că la copiii mai mari habituarea apare mai rapid.protestul la separarea de părinte. mai mult sau mai puŃin simultan. Nu se pierd subiecŃi. pentru a vedea dacă. 2005 si în modulul 3) . Avantajele : Se pot obŃine răspunsuri la întrebările legate de dezvoltare mai rapid. 4. nu sunt transparente procesele care apar în dezvoltare. fapt ce pune probleme serioase de generalizare a rezultatelor. Efectele repetiŃiei pot fi evitate . sau fluctuaŃiile acesteia. si în ce măsură. Dacă rezultatele diferă. Dezavantajele: Nu se pot stabili originile si consecinŃele diferenŃelor individuale. de exemplu este posibil să determini dacă apare vreo diferenŃă între modul în care este constientizată prezenŃa persoanei nefamiliare între 6 si 18 luni. Celălalt tip de design familiar este cel transversal. pe când cei de 18 luni sunt îngrjiŃi de către persoane străine. Există si un tip de design asa-numit trans-secvenŃial sau design longitudinal accelerat care combină cele două tipuri clasice. Colombo si Mitchell (1990) au abordat problema ontogenezei habituării. pentru ca abia la 18-24 luni să poată fi vorba de situaŃia experimentală . studiind declinul în cantitatea de atenŃie acordată de către copil unui stimul repetitiv (fotografii color ale unor feŃe umane). deci a dezvoltării. când copilul să poată tolera o distanŃă mai mare de figura de atasament. Rezultatele însă pot reflecta efecte de cohortă. De asemenea.

De exemplu. De exemplu. cu cei dizigoŃi. dar refuză să traverseze restul. Lipsa manipulării experimentale face ca să nu se poată stabili însă cu precizie dacă diferenŃele dintre grupuri nu sunt anterioare tratamentului diferenŃial .declinul cel mai semnificativ apare între 4 si 7 luni. crescuŃi împreună sau separat. Pe de altă parte. Se consideră că gemenii monozigoŃi au un patrimoniu genetic comun în proporŃie de 100%. care presupun comparaŃii între copii care nu au fost asignaŃi la întâmplare unor grupuri experimentale. iar cealaltă jumătate fiind la nivelul “normal”. acelasi construct sursă poate fi exprimat prin diferite constructe de suprafaŃă. acoperită cu sticlă. crescuŃi fie împreună. Dincolo de caracterizarea statusului si a proceselor de dezvoltare. Copiii de 6-14 luni traversează partea mesei care se află “la suprafaŃă” fără probleme. care nu au încă dobândită capacitatea de locomoŃie. chiar dacă mama se află la celălalt capăt si îi cheamă zâmbitoare. atunci similaritatea rezultatelor obŃinute de gemenii monozigoŃi trebuie să fie semnificativ mai mare decât cea a celor dizigoŃi. deoarece are loc modificarea ratei lor cardiace la vederea jumătăŃii “adânci” a mesei. O altă problemă care vizează ambele tipuri de design este cea a măsurării unei structuri sau funcŃii care ia forme diferite la momente diferite din dezvoltare. la 6 luni ea este evidentă prin utilizarea “fantei vizuale” (Gibson si Walk. Tot experimente naturale sunt si studiile gemelare. un alt punct de interes pentru psihologia dezvoltării îl constituie identificarea contribuŃiei factorilor genetici. Această inhibiŃie comportamentală. faŃă de doar 50% cât este caracteristic gemenilor dizigoŃi. sau rezultatul interacŃiunii celor două tipuri de factori. care de obicei presupun compararea gemenilor monozigoŃi. există indicii ale faptului că o prelucrare a adâncimii există. Dar chiar si în cazul copiilor de 2 luni. la geneza unui status sau a unui proces. instituŃionalizarea sau subnutriŃia pot constitui criterii de delimitare a unor asemenea grupuri de comparaŃie. 1960): o masă experimentală care are la suprafaŃă un desen tip tablă de sah. Cu alte cuvinte. Dacă o structură sau o funcŃie este determinată predominant genetic. care indică frica. jumătate din masă fiind la nivelul solului. ci au suferit tratamente diferite pe parcursul cresterii.de exemplu efecte ale unui temperament dificil. frica poate să apară în mod diferit la 6 luni (ca plânset) faŃă de 18 luni (inhibiŃie comportamentală – manifestată în reducerea comportamentului de explorare si accentuarea afilierii). În cazul percepŃiei adâncimii. căruia îi aparŃin copiii. De obicei în aceste scop sunt utilizate experimentele naturale. fie separat. diferenŃele dintre gemenii crescuŃi împreună si cei crescuŃi separat sunt puse . ne spune că a avut loc procesarea adâncimii. respectivi ai celor datoraŃi experienŃei.

Studiile de adopŃie reprezintă o altă importantă sursă de informaŃii legate de impactul eredităŃii. cu care au în comun doar mediul. respectiv cu părinŃii adoptivi. . asupra dezvoltării copiilor.pe seama mediului. În acest context. respectiv al mediului. cu care împărtăsesc aceeasi zestre genetică. copiii sunt comparaŃi cu părinŃii biologici.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful