ROLUL FAMILIEI N FORMAREA IDENTITII N PERIOADA ADOLESCENEI: EFECTELE CARENELOR FAMILIALE

Familia reprezint primul context de via, cu semnificaie deosebit n edificarea personalitii copilului, agentul de baz al socializrii, al procesului de nsuire temeinic i liber consimit a normelor, valorilor i regulilor de conduit concordante cu modelul etico-normativ al societii, asigurndu-i capacitatea de a exercita adecvat rolurile sociale, participarea contient la urmrirea i la realizarea finalitilor fixate; orientarea corect n cmpul moral; capacitatea de a discerne ntre conduitele acceptate i cele neacceptate, ntre mijloacele legitime i cele ilegitime, ntre scopurile dezirabile i cele indezirabile, capacitatea de a le mbina n mod judicios n decizii i n acte corespunztoare celor dou tipuri de atitudini fundamentale rezultate din procesul de formare social: conformism i nonconformism. Dup P. Osterrieth (1973) [6,p53], familia i livreaz copilului sentimentul de siguran, care i permite s se emancipeze i s-i dezvolte personalitatea. Sentimentul de siguran se instaureaz i se menine n urmtoarele condiii: protecia de pericolele i agresiunile pe care le poate provoca ambiana (natural i social); satisfacerea trebuinelor bazale (A. Maslow, 1999) [5,p78] fiziologice, de securitate, de dragoste i apartenen, de respect i recunoatere; coerena i stabilitatea cadrului social de dezvoltare; sentimentul de a fi acceptat ca membru al familiei, de a fi iubit, de a i se aproba caracteristicile individuale, de a avea posibilitate de aciune (o anumit arie de libertate) i de a dobndi experien personal. Aceste condiii se pot realiza doar ntr-un mediu familial echilibrat i afectuos, care asigur funciile de securizare afectiv i se prezint ca factor socializator i individualizator. Statutul familiei, n contextul social actual, comport semnale ngrijortoare de degradare calitativ, de diminuare a rolului educativ ca urmare a instabilitii crescnde a cuplului, a scderii interesului prinilor fa de preocuprile copiilor datorit, n mare parte, grijilor materiale. Din punct de vedere sociologic, familia contemporan se caracterizeaz prin destrmare structural, prin dezicere de funciile sale educative, prin degradare continu a autoritii, implicit a calitii mediului educativ. Aceste procese contraproductive sub raport educativ se constituie n factori de risc de provenien familial, grupai de D. Banciu, S. M. Rdulescu, M. Voicu (1997) [1,p 95] n trei categorii. 1. Factori care reflect ansamblul i principalele tendine de evoluie a condiiilor economice i sociale generale. Situaia economico-social precar: venituri mici, prini n omaj, spaiu locativ restrns sau inadecvat, stare de inadaptare/dezrdcinare ca urmare a strmutrii n alt localitate sau n alt zon geografic a generat n ultimele dou decenii o cretere brusc a familiilor dezavantajate. Condiiile indecente de trai, lipsa de siguran n ziua de mine creeaz tensiuni ntre prini, ntre prini i copii, ceea ce lezeaz grav atmosfera afectiv din familie. Copiii din familiile dezorganizate sau din cele ce se confrunt cu probleme economico-sociale dificile snt tentai s evadeze de acas i s-i caute securitatea afectiv n grupul stradal, ntre semeni, prieteni de ocazie, n medii microsociale dubioase, iniiindu-se i angajndu-se n aventuri ce pot lesne provoca acte antisociale (distrugeri de bunuri, furturi, bti, agresiuni, tlhrii). 2. Factori care in de structura familiei. Printre carenele de provenien din structura familial, frecvent ntlnite n timpul pe care-l traversm, se disting disocieri (deces, invaliditate/boal, detenie a unuia sau a ambilor prini, divor i, cu o frecven sporit, plecarea unuia sau chiar a ambilor prini la munc peste hotare), abandonarea copiilor de ctre prini, adopiile i refacerea ulterioar a familiei etc. Aceste cazuri comport riscuri grave n educaia copiilor, care pot ajunge la comportamente dezadaptate. n mod evident se profileaz problema absenei temporare a unuia dintre prini, situaie frecvent ntlnit n R. Moldova, condiie generatoare de dezintegrarea raportului printe-printe n efortul educaional i a relaiei printe-copil. 3. Factori care privesc deficitul educativ al familiei (disfuncii n cadrul relaiilor interpersonale, erori pedagogice ale prinilor). n cazul unor frecvente divergene ntre cei doi prini, soldate cu

certuri i tratamente discriminatorii, prefereniale, copilul nva s speculeze, s profite, de pe urma ezitrilor i nenelegerilor, cu repercusiuni n conduita sa. Literatura de specialitate, precum i observaia cotidian, reliefeaz diverse disfuncii privind deficitul capacitilor educative ale prinilor. Astfel, dup M.Petcu (1999) [7,p42] , principalele disfuncionaliti familiale generatoare de devieri de comportament la copil snt: divergena metodelor educative (copilul este permanent derutat, descumpnit i tentat s-i caute modele de comportament n afara familiei); atitudinea hiperprotectoare, excesiv de afectuoas (duce la iritarea copilului i frneaz maturizarea psihic); atitudinea indiferent (determin dezvoltarea unei agresiviti latente, copilul devenind emotiv, instabil, iritabil, cu efecte negative la nivelul microgrupului); atitudinea hiperautoritar (induce copilului stri de inhibiie, fric, instabilitate, timiditate, provoac acumulri de tensiuni care se pot manifesta mai trziu ntr-un comportament rebel, descrcarea fcndu-se pe alte persoane din anturaj); prinii demisionari (care nu pot fi deranjai, indiferena lor conducnd la un comportament apatic sau agresiv al copilului). Un rol deosebit i revine familiei n cadrul socializrii secundare, care are loc la vrsta adolescenei. Ea reprezint condiia definitivrii procesului de formare a identitii. Erick Erickson (1988) [2,p 67] a caracterizat adolescena ca o perioad critic n ndelungatul proces de formare a identitii. Dificultatea pe care o ntmpin adolescenii atunci cnd ncearc s pun bazele identitii personale este desemnat prin noiunea de criz de identitate, finalizarea acesteia manifestndu-se prin atingerea identitii sau printr-o stare de confunzie a rolului. Criza de identitate, caracterizat ca o cutare de ctre adolescent a rspunsului la ntrebarea Cine snt eu?, surprinde momente dificile inunivoce, dihotomice: capacitatea de rezolvare autonom a situaiilor de via sau luarea de decizii necorespunztoare; proiectarea reuit de perspective sau adoptarea de planuri ulterior abandonate; autoaprecierea adecvat a potenialului individual sau incapacitatea de evaluare corect a valorii personale. Este etapa n care adolescentul se autodefinete ca elev, fiu sau fiic, prieten sau om, i stabilete cadrul de aptitudini i potenialul de dezvoltare ulterioar. Conceptul de identitate, precum i nsui fenomenul, nu poate fi observat cu uurin, cu att mai mult comportnd influenele mediului, n primul rnd al celui familial. Dup cum menioneaz P. Ilu identitatea se prezint ca un subsistem uman responsabil de orientarea aciunilor noastre complexe i de evaluarea integralitii persoanei n lume n general i n cea social, n special [3,p. 36]. Geneza acestui subsistem se orienteaz pe trei coordonate principale: 1. de la biologic-incontient la reflexiv-intenional; 2. de la comportamente ce stau sub incidena direct i imediat a recompensei i pedepsei la morala autonom bazat pe principii axiologice; 3. de la feedback-ul relaiilor interpersonale la factori macrosociali n ultimul timp tot mai mult de natur global-planetar care au determinaii profunde asupra gndurilor i conduitelor noastre cotidiene i prin urmare asupra proceselor de identificare i de reconstrucie a sinelui [3, p. 37]. Astfel se formeaz o ntreag gam de opinii despre sine care vin din autoobservri i din receptri ale informaiei livrate din afar. Nu toi adolescenii ating cu succes un sens al identitii. n opinia lui Erickson, cei care eueaz n rezolvarea situaiilor dihotomice, parcurg acest stadiu de dezvoltare a personalitii ineficient, meninnd o stare predominant de confuzie a rolului sau de confuzie a identitii. Conceptul de sine este neclar, persoana nu cunoate pe deplin locul i rostul ce i-l dorete n prezent i pentru viitor. Dei se constat o posibil rezolvare ulterioar a strii de confuzie de identitate, se accentueaz dificultatea acestei sarcini pentru persoan. Adolescentul care prsete respectivul stadiu cu un sens predominant al confuziei rolului va fi mai puin eficient, ineficiena manifestndu-se n ntrebri asupra autodefinirii. n concluzie, adolescena este o rscruce, dar ea nu desparte drumurile, ci le unete [4,p 84]. Adolescenii, n mod normal, se caracterizeaz prin detaarea treptat de prini i ataarea la grupul de prieteni, de semeni. Pentru a-i dezvolta sentimentul responsabilitii, a se simi siguri, a

judeca corect, acetia au nevoie de independen. Concomitent, ei manifest ataament fa de prini, de la care nva arta comunicrii interpersonale i a rezolvrii situaiei de apartenen, autonomia. Anume prinii le pot oferi susinere n formarea identitii, pe msur ce acetia se adapteaz social n afara familiei. Independena, autonomia i identitatea se manifest indisolubil de ataamentul de familie. n cazul carenelor familiale (afective, educaionale, materiale sau de alt natur), adolescenii se detaeaz emoional de familie, devenind vulnerabili. S-a constatat n nenumrate cercetri c cei care snt mai apropiai de familiile lor dau dovad de mai mult ncredere n sine, de capacitatea de rezolvri autonome, de solitudine creativ, de rnd cu abiliti sociale de comunicare i interrelaionare eficient. Revenind la problema n discuie efectele lipsei unuia sau a ambilor prini la procesul de formare a identitii n adolescen menionm rolul distinct al mamei i tatlui, rol definit sociocultural n coresponden cu trebuinele umane. nelepciunea popular zice c, la nceput, Dumnezeu n-a putut fi ntotdeauna peste tot, i atunci a creat mama. Mama i femeia urmeaz s posede cele mai diverse caliti, precum altruismul, cldura, nelegerea, de rnd cu cele conferite de etapa contemporan activismul, angajarea social. n viaa adolescentului, mama este sursa experienelor de comunicare, modelul relaionrii interpersonale, sprijinul n formarea aptitudinii de a menine autonomie n concordan cu o doz sntoas de conformism social; ofer suport afectiv, dei rolul ei n organizarea existenei materiale a copilului nu poate fi neglijat. Dezvoltarea social a adolescentului beneficiaz mult de un tat accesibil, atent i de ndejde, care-i insufl un sentiment de ncredere i siguran. Importana tatlui se manifest n suport fizic i financiar, completat de sentimentul de grij i afectivitate. n familiile n care tatl este prezent i responsabil, copiii se simt mai siguri i mai veseli, au mai puine conflicte cu adulii i semenii. Taii cu un potenial educaional relevant fixeaz limite rezonabile i insist asupra respectrii lor, ncurajeaz stabilitatea emoional i moral, n momente dificile ofer trie i statornicie familiei. Ei ndrum copiii s studieze materii mai grele i le cultiv primele abiliti tehnice. De la tat adolescentul nva s fie sensibil la nevoile altora, s fie tandru cu sexul opus. Drept concluzie se impune urmtoarea afirmaie: adolescenii vor parcurge favorabil etapa crizei de identitate, depind confuzia de rol, ntr-o familie fericit, cu doi prini implicai n educaie. Din pcate, etapa contemporan este marcat de fenomenul neangajrii n educaie a unuia sau chiar a ambilor prini, cauzat i manifestat n mod diferit, dar, n mare parte, condiionat de migraia de munc. Desigur, muli adolesceni se adapteaz cu succes situaiei, moment care nicidecum nu ilustreaz invulnerabilitatea lor. Ei snt puternici, dar nu invulnerabili. Lipsa prinilor le provoac stri emoionale dificile, ndeprtarea i refugiul n relaia cu prietenii, profesorii, preocupri pentru anumite domenii. Alii se apropie mult de printele rmas, pe care l trateaz drept egal sau confident. ns nu toi adolescenii se adapteaz la lipsa prinilor. Observaia denot predominana unor reacii emoionale diferite la fete i biei. Fetele, de regul, i interiorizeaz reaciile, devenind triste, extrem de grijulii (inclusiv fa de membrii familiei), tentate s caute atenie i susinere afectiv din partea altor oameni. innd cont de perioada adolescenei i interesele pentru viaa sexual, aceste stri pot fi cauza unor relaii sexuale precoce. Bieii se manifest mai deschis i devin agresivi, furioi i neasculttori emoii care pot condiiona comportament delincvent. Informaia prezentat n continuare rezult dintr-un studiu efectuat n februarie-mai 2007, n cadrul proiectului comun al Ministerului Afacerilor Interne al R.Moldova i al Facultii de Psihologie i Asisten Social, ULIM, Programe de cercetare i influen psihosocial n cazul delincvenei juvenile. Prin concursul inspectorilor pentru minori i al studenilor de la anii superiori la sectoarele de poliie din mun. Chiinu au fost desfurate ntlniri, discuii, studii de caz privind cauzele, factorii, manifestarea actelor delincvente. Propunem ateniei cteva rezultate. Vrsta delincvenilor juvenili variaz, dar prevaleaz cea de 14-17 ani. Deviana comportamental se ntlnete mai frecvent la biei. Se remarc rolul relaiilor cu prinii. n majoritatea cazurilor studiate s-a nregistrat un stil educaional defectuos:

matern hipotutel (17,8%), hipertutel (40%), absen sau caren educaional (11,1%), caren afectiv (17,8%); patern hipotutel (17,8%), hipertutel (4,4%), stil autoritar (20%), absen sau caren educaional (37,8%), caren afectiv (13,3%). Doar 11% din adolescenii participani la cercetare au menionat comunicarea marcat de apropiere i nelegere a mamei i 6,7% a tatlui. Menionm ponderea destul de sporit a adolescenilor cu un comportament delincvent care suport absena unuia sau a ambilor prini. O bun parte dintre ei au atitudine negativ fa de coal (66,7%), profesori (84,4%), colegii de clas (55,6%), cca din ei nu snt colarizai. Consecinele distorsiunilor de structur i de funcionalitate ale familiei se rsfrng i asupra condiiei psihice a adolescenilor, care are, de rnd cu famlia, un rol hotrtor pentru comportament i determinarea devianei comportamentale. Stri psihice la minorii delincveni (n %) Majoritatea minorilor cercetai demonstreaz manifestri medii de rigiditate (86,6%), anxietate (97,8%), frustrare (86,6%), agresivitate (77,8%), ultimele dou ntrunind minori cu manifestri puternice. Cotele delincvenilor juvenili dup sex

Cotele delincvenilor juvenili dup vrst

Manifestri agresive la minorii delincveni (n %)

S-a identificat o cot sporit a agresivitii fizice, verbale, indirecte; a suspiciunii i sentimentului de vinovie. Accenturi de caracter la minorii delincveni (n %) La mai mult de 13% din minorii delincveni studiai se remarc accenturi de caracter schizoide i psihopatice; cca 11% ipocondrice, isterice, paranoide; aproape 16% hipomanie. Unii din subiecii sondajului au furnizat date care denot tulburri grave ale strii afective. Prezentm cteva metode[1] care pot fi utilizate n activitatea psihologului colar, asistentului social, psihopedagogului n scopul identificrii problemelor de formare de identitate a adolescentului. 1. Interviul adolescentului [8,p. 137, 280-315]. Are la baz Ancheta adolescentului metod elaborat de A. Bandura i urmrete identificarea situaiei minorului a comportamentului, atitudinilor, ideilor despre mediul colar, semeni i familie; a rolului acestor trei areale sociale n formarea i manifestarea lui, a anumitor probleme pe care le are n comunicarea cu profesorii, semenii, prinii aparte cu mama, cu tata. 2. Chestionar psihologic individual (fi de anamnez indirect) [ 8,p. 130-135]. Prezint varianta adaptat a chestionarului elaborat de A. Adler i urmrete definirea condiiilor biopsiho-sociale n care s-a format personalitatea adolescentului, a manifestrilor unor factori perturbatori; a problemelor adolescentului n scop de organizare a activitilor de asisten psihologic i psihopedagogic. 3. Fia de anamnez (se realizeaz n discuie cu adolescentul, prinii lui, profesorii, ali aduli implicai n educaie)identific dificulti timpurii de ordin psihic (dezvoltare a proceselor psihice, intelectual), fizic (probleme de sntate, deficiene de dezvoltare), psihosocial (calitatea relaiilor cu semenii, cu ambiana, cu familia, cu coala); dezvoltare actual psihic, social, fizic, calitatea relaiilor cu coala, cu semenii i cu prinii. Literatura de specialitate, precum i cercetrile proprii confirm faptul c problemele de identitate, frecvent manifestate n devieri de comportament la adolesceni, prezint o frecven tot mai mare, gama factorilor de risc fiind n continu cretere pe fondul crizei de valori existente n societate. Prin dimensiunile pe care le are, fenomenul constituie o problem social deosebit de actual, ceea ce reclam studierea atent a cauzelor, a formelor de manifestare i a tehnicilor de prevenire i de corecie ale acestuia. Cauzele devierilor de comportament snt att de ordin social, ct i de ordin psihologic. Din analiza sistemic a cauzelor care pot duce la structurarea devierilor de comportament am considerat ca fiind deosebit de relevant aciunea factorilor de provenien familial. Ignorarea lor poate compromite eficiena actului educaional de prevenire i de corecie a conduitei deviante.

Inroducere
Psihologul colar este un specialist n psihologie educaional i/sau consiliere psihologic, careinvestigheaz problemele de natur psihologic specifice mediului colar; explic i promoveaznelegerea procesului de dezvoltare a copilului/adolescentului i a relaiilor dintre acest proces,comportament i nvare; selecteaz, administreaz i interpreteaz instrumente standardizate deevaluare psihologic; stabilete i comunic diagnosticul; elaboreaz i implementeaz planuriindividualizate/de grup cu caracter preventiv i/sau de intervenie; ofer consiliere psihologicspecializat n domeniul educaional; desfoar activiti de cercetare psihologic. Psihologul colar este liceniat n psihologie, formarea profesional iniial a acestuia realizndu-se prin forme specifice sistemului naional de nvmnt care asigur dobndirea competenelor profesionale minime necesare exercitrii profesiei de psiholog.

Competenele specifice ocupaiei de psiholog colar sunt formate i dezvoltate prin programe de pregtire profesional complementar i / sau programe de formare profesional continurealizate prinforme specifice sau altele dect cele specifice sistemului naional de nvmnt.Psihologul colar i desfoar activitatea n cabinetele colare din instituiile de nvmnt, ntr-unmediu sigur i controlat.n conformitate cu cerinele specifice ocupaiei, psihologul colar realizeaz urmtoarele sarcini: - identific i analizeaz problemele de natur psiho-comportamental ale elevilor care potinterfera cu procesul educaional; - stabilete resursele necesare soluionrii problemelor identificate i adopt decizia de intervenie; - evalueaz nevoile, limitele i potenialul elevilor, dezvoltarea cognitiv, afectivmotivaional i personalitatea copilului/adolescentului; - evalueaz profilul cognitiv, afectiv i de personalitate al membrilor familiei i cadrelor didacticedin sistemul de nvmnt; - prezint i explic profesorilor, prinilor i elevilor rezultatele evalurii psihologice iraporteaz informaiile relevante autoritilor responsabile n caz de hruire, neglijen sau abuzndreptat mpotriva elevului; - ofer intervenie psihologic specializat n scopul: optimizrii autocunoaterii i dezvoltrii personale, preveniei i remiterii problemelor emoionale, cognitive i de comportament deintensitate subclinic; - elaboreaz planuri de educaie individualizat i proiecteaz programe adecvate pentru elevii cucerine educative speciale; - dezvolt, implementeaz i evalueaz programe de consiliere colar n vederea optimizrii saueficientizrii nvrii, promovrii atitudinilor i conduitelor sanogene, depirii situaiilor decriz, conflict i risc; - dezvolt programe de consiliere psihologic destinate elevilor, cadrelor didactice i prinilor /aparintorilor elevilor; - consiliaz elevii n luarea deciziilor legate de carier i ofer suport n elaborarea iimplementarea planurilor individualizate de carier; - iniiaz activiti de cercetare psihologic i valorific rezultatele obinute. Realizarea sarcinilor de munc presupune cunotine teoretice i practice de psihologie, consiliere iterapie educaional, tiinele educaiei, limb i comunicare sociologie i antropologie, servicii clienii personal, calculatoare i software, precum i deprinderi sociale i deprinderi de rezolvare de probleme. ndeplinirea cerinelor specifice ocupaiei necesit un nivel foarte bun de dezvoltare a abilitii generalede nvare, o bun capacitate de procesare rapid a informaiei i o abilitate crescut de a lua deciziicorecte, ct mai raionale. Profilul de interese profesionale specifice ocupaiei este de tip ISE (investigativ, social, ntreprinztor).Exercitarea acestei ocupaii presupune seriozitate, exigen, meticulozitate i independen n realizareasarcinilor, echilibru emoional i o bun capacitate de comunicare. Beneficiarii serviciilor oferite de psihologul colar sunt: elevii, cadrele didactice i personalul instituieide nvmnt, prinii / aparintorii elevilor.Pentru atingerea obiectivelor profesionale psihologul colar colaboreaz n permanen cucadredidactice, prini / aparintori i cu specialiti din domeniul sntii fizice i mintale. Activitatea profesional a psihologului colar se desfoar n conformitate cu reglementrilelegislative emise de Ministerul Educaiei, Cercetrii, Tineretului i Sportului.Psihologii colari care au dobndit statutul de psiholog cu drept de liber practic i exercit profesiacu respectarea principiilor i standardelor etice stipulate n Codul deontologic elaborat de organizaia profesional reprezentativ.

COMUNICAREA CU ADOLESCENTII - 5 SFATURI PENTRU A O IMBUNATATI

1. Incercati mai intai sa intelegeti, apoi sa va faceti inteles. Stephen Covey, un celebru psiholog american, ne-a oferit unul dintre cele mai bune sfaturi de a imbunatati comunicarea in general: Incercati mai intai sa intelegeti, apoi sa va faceti inteles. Acest lucru este deosebit de util de aplicat in comunicarea cu adolescentii dumneavoastra. Parintii au uneori tendinta de a reactiona rapid, iar acest lucru se poate intoarce impotriva dorintei dumneavoastra de a imbunatati comunicarea. De exemplu, copilul vine acasa cu un 5 la testul de franceza. Inainte de a sari prea rapid, intrebati-l ce s-a intamplat.

Tanarul dumneavoastra fiu, posesor de curand al permisului de conducere sau doar proaspat posesor al unui scuter, vine seara acasa dupa ora stabilita. Dumneavoastra patrulati prin casa, bolnava de ingrijorare. Este usor sa sariti la gatul lui cand intra pe usa, chiar daca sunteti usurata ca-l vedeti teafar acasa. Insa mai intai ascultati ce are de spus. Nu numai ca puteti evita sa-l umiliti, dar invata astfel ca il veti asculta intotdeauna si ca respectati ce are de spus. 2. Fiti pe-aproape in ciuda faptului ca va respinge Adolescentul dumneavoastra va poate rani sentimentele daca, intr-un fel sau altul, pare sa va respinga. Aceasta evolutie poate fi o parte naturala a procesului sau de maturizare; pe masura ce adolescentii invata sa fie pe picioarele lor si sa-si dezvolte increderea in propriile decizii, parintii pot avea sentimentul ca sunt respinsi. Iar uneori parintii se imbufneaza sau se confrunta cu sentimentul ca sunt inutili. Dar chiar daca aveti sentimentele ranite, trebuie sa mentineti deschiderea catre comunicarea cu copiii. Ei se afla in toiul unor schimbari dramatice de dezvoltare, sunt uneori coplesiti de evenimente si de schimbarile care fac parte din viata lor. Dumneavoastra trebuie sa fiti pe aproape, deschisi spre comunicare, aratandu-le si spunandule tot timpul ca-i iubiti, orice ar fi. Nu interpretati gresit replicile lor taioase reducand comunicarea cu ei; continuati sa le ramaneti aproape deoarece au nevoie de dumneavoastra mai mult ca niciodata. 3. Urmati-va inima si aveti incredere in intuitie Ati avut incredere in intuitie cand copilul era mic. Mai tineti minte ce discutie ati purtat cu medicul cand stiati micutul are o infectie la ureche desi la consultatie medicul nu era de parerea dumneavoastra? Parintii adolescentilor permit uneori stereotipurilor sa capete mai multa importanta decat are propria intuitie. Nu lasati sa vi se intample asa ceva. Chiar daca adolescentul dumneavoastra este in plin proces de schimbare, tot dumneavoastra il cunoasteti mai bine decat oricine. Daca intuitia va spune ca este tot un copil bun, nu cadeti in capcana de a va pierde increderea in el. Daca intuitia va spune ca este ceva in neregula, actionati in consecinta si nu veti gresi. Trebuie sa aveti incredere in toate instinctele dumneavoastra si sa va dezvoltati capacitatea de a asculta (de a fi receptiva la el) pe toate lungimile de unda disponibile. 4. Negociati cu adolescentul este un lucru bun! Este foarte corect ca parintii sa negocieze cu adolescentii lor. Adolescentii merita sansa de a avea acces la regulile pe care trebuie sa le respecte. Pe masura ce se maturizeaza regulile se schimba, iar capacitatea lor de a negocia va ofera informatii despre nivelul lor de maturitate. Aceste informatii sunt foarte pretioase pentru dumneavoastra. De asemenea, este un mod de a va ajuta adolescentul sa dezvolte aptitudini importante in viata. Negocierea este buna si pentru ca le impune parintilor sa examineze regulile pe care le aplica si sa le schimbe in mod constient si atent pe masura ce se dezvolta adolescentii. Asta nu inseamna ca trebuie sa cedati presiunilor sau sa le permiteti lucruri care nu vi se par corecte. Inseamna insa sa discutati cu ei regulile si motivele din spatele lor. 5. Uneori comunicarea indirecta functioneaza cel mai bine. Nu toti adolescentii pot sta la discutii de la suflet la suflet. De fapt, probabil ca foarte putini pot face asta. Cum puteti sa tratati subiectele importante cand copiii dumneavoastra nici macar nu se opresc destul de mult pentru o mica discutie? Ajutati-va de comunicarea indirecta. Scrieti un bilet, o scrisoare, un e-mail.

Planificati o scurta discutie cand adolescentul se afla in masina cu dumneavoastra. Ei asculta tot ce spuneti chiar daca nu par sa o faca. Poate va trebui sa le dati timp pentru a absorbi ceea ce spuneti, fara a fi nevoiti sa raspunda imediat. Obisnuiti-va sa comunicati indirect, este adesea cea mai eficienta metoda de comunicare cu adolescentii.

Concluzii
Adolescenta este definita ca fiind acea perioada de tranzitie psihologica, biologica si sociala de la pubertate la maturitate si reprezinta una dintre cele mai provocatoare, intense si decisive perioade ale vietii unei persoane. Acum apar diferite probleme si manifestari, mai ales in relatia cu parintii si pentru a putea face fata acestora trebuie stabilite cateva reguli pentru adolescenti. Perioada adolescentei este destul de dificila atat pentru parinti cat si pentru cei care trec prin aceasta perioada. Adolescentul se afla acum in plin proces de constientizare a identitatii si a personalitatii sale si odata cu aceasta constientizare apare si o serie de probleme si manifestari. Problemele cu care se confrunta adolescentul sunt legate atat de familie cat si de societate, in relatia cu prietenii, cu colegii de scoala sau chiar cu

profesorii. Una din cele mai intalnite probleme in perioada de adolescenta este incercarea de a se identifica cu adultii: dorinta de a fuma, de a bea, de a conduce automobile, de a avea relatii sexuale. Problemele adolescentei intervin odata cu aparitia acelormanifestari variate precum: tristete, bucurie, efuziune, anxietate, mutism, agresivitate, gelozie, invidie, manie, nesiguranta etc. Adolescenta este nu numai o varsta a dramei, ci si a marilor elanuri sau a integrarii sociale. Acum se consolideaza structura gandirii logice si formale, a capacitatii de interpretare si evaluare, a spiritului critic si autocritic. Pe langa problemele si manifestarile uzuale, apare si gustul pentru rationament si atitudinea critica pentru valori. Adolescentul se rupe de autoritatea familiei si incearca sa se integreze intr-un grup care ii aseamana.Fiecarui parinte ii vine greu sa creada ca va intampina aceste probleme in momentul in care copilul sau se va afla in perioada adolescentei. Pentru a putea depasi cu bine aceasta perioada, parintii trebuie sa adopte o atitudine adecvata si sa fie cat se poate de rabdatori, pentru ca problemele si manifestarile din adolescenta sunt inevitabile. Inrelatia cu parintii, se pot stabili cateva reguli pentru adolescenti, nu foarte drastice, dar care sa evite cat de cat pierderea autoritatii parintilor in fata copilului adolescent. In felul acesta evitati problemele neplacute. Multe alte reguli pentru adolescenti in relatia cu parintii pot fi stabilite, dar asta si in functie de comportamentul copilului. Nu toti adolescentii trec prin probleme si manifestari in aceasta perioada, deci mai intai trebuie studiat cu atentie comportamentul lor pentru a stabili reguli.

Referine bibliografice:
1. Banciu, D.; Rdulescu, S.M.; Voicu, M., Adolescenii i familia, EP, Bucureti, 1997. 2. Erickson, E., Identity and the life cycle, Norton, New York, 1988. 3. Ilu, P., Sinele i cunoaterea lui. Teme actuale de psihosociologie, Editura Polirom Iai 2001. 4. Marcia, J. E., Development and validation of ego-identity status, 1966. 5. Maslow, A., Motivation and Personality, New York, 1970. 6. Osterrieth, P., Copilul i familia, EDP, Bucureti, 1973. 7. Petcu, M., Delincvena. Repere psihosociale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999. 8. , . ., , - , , 2004.

Cuprins :
1. Introducere 2. Rolul familiei in formarea identitatii in perioada adolescentei : efectele carentelor familiale ... 3. Comunicarea cu adolescentii 5 sfaturi pentru a o imbunatati ........................... 4. Concluzii................................................................................................................

UNIERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL Facultatea de pedagogie Catedra : psihologie si educatie prescolara

Domeniul : Stiinte ale Educatiei Specialitatea : Pedagogia Invatamintului Primar si Psihopedagogie

Referat:
La cursul serviciului psihologic in scoala Ordanizarea activitatii psihologului scolar cu adolescentii

A elaborat : studenta ciclului I, Gr. 203, Cristian Irina A coordonator : lector superior universitar, Mislitchi Valentina

CHISINAU , 2012