You are on page 1of 8

Etapele de constituire şi afirmare a Uniunii Europene

Convenţional, istoria construcţiei Uniunii Europene întruneşte cîteva etape: Prima etapă (1951 – mijlocul anilor ’70),
considerată şi „veacul de aur al Comunităţii”. Perioada s-a manifestat prin constituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, constituirea Comunităţii Economice Europene şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, formarea Uniunii Vamale, formarea relativ reuşită a Pieţei Agrare Unice, aderarea la CEE a trei noi membri: Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda. Formarea pieţei comune a condus la transformarea monopolurilor naţionale în transnaţionale şi la trecerea ţărilor membre de la economia de tip închis la cea de tip deschis.

• • •

18 aprilie 1951. La Paris, reprezentanţii Franţei, Italiei, RFG, Belgiei, Olandei şi Luxemburgului au semnat Tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Tratatul a intrat în vigoare la 23 iulie 1952 şi a expirat la 23 iulie 2002, fiind încheiat pe o perioadă de 50 ani. CECO avea drept obiectiv crearea unei pieţe unice sectoriale. 20-23 octombrie 1954. În baza acordurilor de la Paris, la Conferinţa de la Londra, au fost precizate modalităţile de extindere a Pactului de la Bruxelles, transformat în Uniunea Europei Occidentale ( UEO). 25 martie 1957. La Roma au fost semnate Tratatul de constituire a Comunităţii Economice Europene (CEE) şi Tratatul de constituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA/ EURATOM). Misiunea CEE a constat în promovarea unei dezvoltări armonioase şi echilibrate a activităţilor economice în comunitate şi crearea temeliei unei uniuni, asigurarea unui înalt nivel de angajare a forţei de muncă şi protecţie socială, creşterea nivelului de trai etc. Mecanisme de realizare: Piaţa comună, Uniunea Vamală. Instituţii: Parlamentul European, Consiliul de Miniştri, Comisia Comunităţii Europene, Curtea de Justiţie. 4 ianuarie 1960. A fost semnată Convenţia de la Stockholm, care a pus bazele Asociaţiei europene a liberului schimb (AELS). 30 iulie 1962. A intrat în vigoare Politica Agricolă Comună ( PAC). 1 iulie 1968. A fost constituită cu succes Uniunea Vamală.

a fost atestată criza cunoscută sub numele „scleroza europeană”. care s-a caracterizat printr-un nivel diferenţiat de dezvoltare a ţărilor CEE şi a statelor recent aderate.• • • 22 aprilie 1970. 29 mai 1990. care a permis lărgirea competenţelor Parlamentului European. s-a constituit Uniunea Economică şi Monetară. La Consiliul European de la Maastricht a fost decisă crearea Uniunii Europene în baza Comunităţii Europene. A fost semnat Tratatul privind consolidarea puterilor bugetare ale Adunării Europene şi crearea Curţii Europene de Auditori. La Luxemburg şi la Haga a fost semnat Actul Unic European (intrat în vigoare la 1 iulie 1987). caracterizată prin adoptarea programului de colaborare valutară şi constituirea unui mecanism eficient de consultări. politică . • • • • • • 6-7 iulie 1978. 17-28 februarie 1986. A fost lansat SME. A treia etapă (1992 . 22 iulie 1975. trecîndu-se la valuta unică euro. la care sa propus relansarea cooperării monetare prin crearea unui sistem monetar european (SME). S-a decis lansarea Fondului European de dezvoltare regională (FEDER). A fost semnat Tratatul de la Luxemburg. Denumirea corectă a documentului este “Tratatul Uniunii Europene”. În cadrul lui s-a luat decizia cu privire la reuniunile sistematice ale Consiliului European şi s-a propus alegerea Adunării Europene (Parlamentului) prin sufragiu universal. care a adaptat tratatele de constituire a CEE. Miniştrii de externe şi miniştrii de finanţe au semnat Tratatul de la Maastricht (intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993). 19 iunie 1990. S-a desfăşurat Summit-ul de la Breme. • 7 februarie 1992. Tratatul prevede formarea Uniunii Europene cu piaţă internă.2004). Documentul a intrat în vigoare la 1 iunie 1977. Au fost semnate acordurile Schengen. 9-10 decembrie 1974. A fost semnat Tratatul Uniunii Europene. caracterizată prin constituirea şi evoluţia în continuare a Uniunii Europene. 9-10 decembrie 1991. A doua etapă (mijlocul anilor ’70 – începutul anilor ’90). În această perioadă. politici comune. Şi-a desfăşurat lucrările Summit-ul de la Paris. Au fost semnate acordurile de instituire a Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare ( BERD). uniune economică şi monetară. 13 martie 1979. În această perioadă a fost adoptat Actul Unic European şi au continuat eforturile de formare a Uniunii Europene.

S-a convocat Summit-ul de la Dublin. 2 mai 1992. 1-3 mai 1998. Consiliul European a aprobat noul mecanism al ratei de schimb şi crearea Institutului European Monetar. Luxemburg. care adoptă EURO. care prevedea aplicarea de către statele membre ale zonei euro a programului de stabilitate şi aplicarea sancţiunilor financiare. Letonia. 23 iulie 2002. Italia. A fost adoptat un Pact de stabilitate. Belgia. textul respectiv căpătînd denumirea de Tratatul de la Lisabona. A expirat Tratatul ce instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului. Ungaria. Comisia Europeana a propus să fie modificat Tratatul privind Uniunea Europeană. Germania. La Roma a fost semnată Constituţia Europeană.• • • • • • • • • externă şi de securitate comună.contemporană. Cipru. ratificată de Austria. A fost semnat Tratatul de la Nisa care a intrat în vigoare la 1 februarie 2003. A fost semnat noul tratat al Uniunii Europene – Tratatul de la Lisabona care. 13 -14 decembrie 1996. S-a aprobat decizia privind etapa finală a UEM. 16-17 iunie 1997. Constituţia. A patra etapă (2004 – 2007) . Lituania. Pentru a ieşi din impas. cooperare în domeniul justiţiei şi afacerilor interne. 13 decembrie 2007. Grecia. Slovenia şi Spania. Malta. Tratatul prevede ameliorarea caracterului democratic al UE prin extinderea competenţelor Parlamentului European şi . a fost respinsă în cadrul referendumurilor din Franţa şi Olanda. • • 29 octombrie 2004. 26 martie 1995. De asemenea. care trebuia să intre în vigoare la 1 noiembrie 2006. În cele 12 ţări participante la zona euro a intrat în circulaţie moneda unică. conform prevederilor sale. A intrat în vigoare Convenţia Shengen. 26 februarie 2001. 1 ianuarie 1999. Slovacia. Noul Tratat are drept scop consolidarea capacităţii de funcţionare a UE prin sporirea eficienţei instituţiilor comunitare. În etapa finală a UEM intră 11 ţări. În această perioadă a fost elaborată Constituţia Europeană şi propus spre aprobare Tratatul de la Lisabona. încheiat pe o perioadă de 50 de ani. A fost adoptat documentul intrat în istorie sub denumirea Tratatul de la Amsterdam (semnat la 2 octombrie 1997 şi intrat în vigoare la 1 mai 1999). A fost semnat Acordul privind Spaţiul Economic European (SEE). în vigoare la etapa actuală. 1 ianuarie 2002. trebuia să intre în vigoare la 1 ianuarie 2009. S-a convocat Consiliul European de la Amsterdam. Estonia.

Pînă în prezent nu au fost definitivate procedurile naţionale de aplicare a Tratatului de Republica Cehă. cum sunt cele ale Chinei şi Indiei. Comisia Europeană estimează că aproximativ o cincime din creşterea nivelului de trai în Europa celor 15. cu atât ajustarea structurală este mai costisitoare şi mai greu de realizat. lucru care se poate resimţi puternic. Întreprinderile din UE dobândesc mai uşor acces la noi pieţe aflate în expansiune. potenţial. capitalurilor şi produselor sunt mai rigide. implică faptul că Europa trebuie să facă faţă unei concurenţe acerbe. în general. cel puţin pe termen scurt. Acest lucru îi deschide Uniunii perspectiva de a obţine. oferă multe oportunităţi. Polonia şi Germania. sub numele de globalizare. Consumatorii de pe teritoriul UE se pot bucura de o mai mare varietate de produse. Factori precum progresul tehnologic. Cu toate că s-a demonstrat că globalizarea nu este asociată fenomenului general al disponibilizării. iar Irlanda este unica ţară care încă nu a ratificat Tratatul de la Lisabona. Provocarea politică este aceea de a transforma eventualele beneficii ale fenomenului globalizării în câştiguri reale. Utilizarea tehnologiei informaţiei pe scară largă erodează din ce în ce mai mult frontierele dintre ceea ce poate şi ceea ce nu poate fi comercializat. Cu toate acestea. putând avea ca rezultat închiderea completă sau parţială a fabricilor din ţară şi relocarea lor peste hotare.şi anume aceea de a face faţă cu succes schimbării economice structurale. Fenomenul globalizării. câştiguri semnificative în termeni de creştere a productivităţii şi de salarii reale. la preţuri mai mici. se impune parcurgerea etapelor unui proces de adaptare.precum capitalul de investiţii . Creşterea gradului de integrare economică la nivel internaţional. în acelaşi timp. la surse de finanţare şi la resurse tehnologice. publicul asociează adesea globalizarea cu disponibilizările şi cu presiuni care afectează negativ salariile şi condiţiile de muncă. ele par să se fi agravat odată cu afirmarea Chinei şi a Indiei pe scena comerţului mondial. reducând.introducerea Cărţii Drepturilor Fundamentale în sistemul juridic comunitar. precum cele finanţate prin Fondul european de ajustare la globalizare. îi vor . Pentru a putea culege roadele globalizării. atât din partea unor economii cu costuri scăzute. în timp ce anumite măsuri active. Aceste nelinişti se bazează pe teama că o concurenţă mai mare din partea ţărilor care practică salarii mai mici exercită o presiune prea mare asupra producătorilor şi a forţei de muncă locale. Acesta este motivul pentru care UE s-a pronunţat cu hotărâre în favoarea unei mai mari deschideri economice. Acest aspect are consecinţe importante asupra funcţionării economiei UE. ajustarea structurilor economice presupune.trec de la activităţile şi întreprinderile care nu pot face faţă presiunii concurenţei acerbe la cele care ştiu să profite de aceasta. în anumite sectoare şi în regiunile unde acestea sunt concentrate. fenomen cunoscut. deşi reprezintă o sursă de mari beneficii şi oportunităţi. cum este cea a Statelor Unite. Deşi aceste temeri nu sunt noi. pe măsură ce factorii de producţie . cât şi din partea unor economii inovatoare. costurile scăzute de transport şi liberalizarea politicilor în interiorul Uniunii Europene şi în alte ţări terţe au condus la intensificarea schimburilor comerciale şi a circulaţiei fondurilor între ţări. Cu cât pieţele muncii. costurile sociale. Politica sa comercială constituie un instrument important de orientare către liberalizarea comerţului mondial. Măsurile de îmbunătăţire a funcţionării pieţelor UE şi de stimulare a performanţelor în materie de inovare vor contribui la reducerea duratei procesului de ajustare. costuri care rezultă din transferul resurselor între întreprinderi şi activităţi. Identificarea unei soluţii adecvate pentru fenomenul globalizării poate fi văzută ca făcând parte din provocarea mai complexă cu care se confruntă economiile dinamice . în ultimii 50 de ani. într-adevăr. se datorează globalizării.

nici definitivă. probabil. De asemenea. care rezultă din comerțul internațional extrem de crescut și din schimburi culturale. Ea poate fi un fenomen. Descrie creșterea comerțului și a . sau toate la un loc. Comisia Europeană joacă un rol important în elaborarea unei strategii politice coerente. enciclopedia liberă Postmodernism Postmodernitate Filozofia postmodernă Arhitectura postmodernă Arhitectura deconstructivistă Literatura postmodernă Muzica postmodernă Teoria critică . o strategie. Ea analizează îndeaproape evoluţia principalelor tendinţe ale comerţului mondial şi ale fluxurilor ISD. mai există şi importante provocări externe cu care UE se confruntă şi care necesită soluţii politice. Pe lângă aceste probleme interne. ca răspuns la fenomenul îmbătrânirii populaţiei şi ca avantaj în favoarea dezvoltării menţinerea poziţiei UE de sursă şi destinaţie a investiţiilor străine directe (ISD) gestionarea problemei dezechilibrelor din economia globală în parteneriat cu alte ţări. Cuprins [ascunde] • • • • 1 Globalizarea 2 Tipuri de globalizare 3 Istorie 4 Critică Minimalismul în muzică Consumism [modificare]Globalizarea Nu există o definiție a globalizării într-o formă universal acceptată și. analizează în mod sistematic impactul pe care fenomenul globalizării îl are asupra performanţei economice a UE şi furnizează consultanţă politică pe baza rezultatelor acestei analize. Serii despre postmodernism Anterior: Modernism Modernism Globalizare De la Wikipedia.sprijini pe lucrătorii afectaţi. o ideologie. Motivul rezidă în faptul că globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamică variabilă atingând domenii diverse ale unei societăți. precum: • • • • încurajarea comerţului mondial şi menţinerea poziţiei Europei de principal bloc comercial la nivel mondial gestionarea imigraţiei ca sursă de mână de lucru. pentru a răspunde provocărilor pe care le implică fenomenul globalizării. Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societăți și în economia mondială. precum şi performanţele UE în această privinţă.Postmodernism Globalizare Minimalismul în artă Globalizarea este termenul întrebuințat pentru a descrie un proces multicauzal care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăților și problemelor din alte părți ale globului.

despre care se crede că au ajutat la crearea satului global primordial. cât și ca efecte distrugătoare. Dar. în limitele cărora statele suverane își exercită dreptul la guvernare. dar și o erodare a suveranității naționale asupra sferei economice. în particular. trendurile s-au inversat. Mondializarea este mai mult declararea unui teritoriu specific – un oraș. un număr important al activităților umanității se situează pe o scală și un orizont atât de mari. aproape exclusivă. Începând cu anii ’70 efectele acestui tip de comerț deveneau mult mai vizibile atât în privința beneficiilor. un municipiu. și crearea civilizației globale. și anume: fluxuri de bunuri/servicii. organizațiile non-guvernamentale. Noii jucători au trebuit să facă față provocării iscate de guvernarea de tip monopol. Formarea satului global – o mai mare apropiere între diferite părți ale lumii odată cu creșterea posibilităților de schimburi personale. Între 1910 și 1950 o serie de schimbări economice și politice au redus dramatic volumul și importanța fluxurilor comerciale internaționale. comerțul internațional a crescut brusc. mondial. interschimbabilă. la efectele comerțului și. chiar dacă unii preferă să folosească termenul de globalizare pentru lărgirea găurilor din granițele naționale sau statale. întelegere mutuală și prietenie între cetățeni “internaționali”. Globalizarea economică – patru aspecte se referă la globalizarea economică ce indică patru tipuri de fluxuri peste granițe. legalitatea și regulile au devenit prea strâmte. În mediul de după cel de-al Doilea Război Mondial. fluxuri de persoane (migrația). la liberalizarea comerțului sau la liberul schimb. [modificare]Tipuri de globalizare Redusă la conceptele economice. piețele financiare globale. Chiar dacă aceste trei aspecte sunt întrețesute. Împarte o parte din caracteristici cu internaționalizarea și este. deseori. politice și culturale. În context economic. care se bazează pe înțelegeri formale între statele-națiune. un stat. este des întâlnită referirea. Este înrudită cu economia de piață liberă și neo-liberalismul. de capital și de tehnologie. când au fost create FMI și GATT. cu responsabilități și drepturi la scară internațională. încât au depașit granițele naționale. în special în sectoarele transporturilor și telecomunicațiilor. au apărut corporațiile multinaționale. Mondializarea este o mișcare mondială care nu include liberalizarea. FMI-ul definește globalizarea ca și “creșterea în interdependența economică a țărilor din întreaga lume. Alt aspect cheie al globalizării este schimbarea în tehnologie și inovație. se poate spune că globalizarea contrastează cu naționalismul economic și cu protecționismul. începând cu Primul Război Mondial și continuând cu cel de-al Doilea Război Mondial. Haosul cu care ne confruntăm astăzi derivă din faptul că. Acest fenomen a fost denumit globalizare. de exemplu – ca teritoriu internațional.investițiilor datorită căderii barierelor și interdependenței dintre state. pornind de la dezvoltarea tehnologică și economică(care nu ar fi fost posibile fără susținerea dezvoltării intelectualilor europeni. în special). Activitatea acestor noi jucători nu este acoperită de legile internaționale. liber schimb. prin creșterea volumului și a varietății tranzacțiilor de bunuri și servicii peste granițe. Pe masură ce domeniul activităților umane se extinde dincolo de reglementările statului-națiune. dar și organizații criminale și rețele teroriste internaționale. un termen care ascunde mai multe decât lasă să se înțeleagă. fluxul de capital internațional . O consecință a globalizării economice este îmbunătățirea relațiilor dintre dezvoltatorii aceleiași industrii din diferite părți ale lumii (globalizarea unei industrii). de exemplu. stimulat de către instituții economice internaționale și programe de reconstrucție și dezvoltare. este util să distingem efectele globalizării în fiecare din mediile economice. pentru că acestea nu au fost capabile până acum să găsească un teren comun pentru înțelegeri care vizează problema globalizării.

Termenul de liberalizare este o combinație între teoria economică a liberului schimb și îndepărtarea barierelor în care se mișcă bunurile. “Prima eră a Globalizării” se crede că s-ar fi împărțit în etape odată cu Primul Război Mondial și. în mod excepțional.”(FMI. unor persoane ce aparțin unor culturi diferite. în țările intens industrializate. În domeniul software. grupuri diferite vor avea istorii diferite ale globalizării. incluzând nucleul european. mărfuri. numită “Prima eră a Globalizării”. Runda Uruguay a dus la semnarea unui tratat prin care se creează Organizația Mondială a Comerțului (WTO). fluxuri libere între state. capitalul și forța de muncă formau. căzând sub criza standardului în aur. treptat. Inegalitatea dintre acele state dispărea în timp ce bunurile. Această uzanță contrastează cu internaționalizarea. Cei doi susțineau că țările vor face comerț eficient și că orice neajunsuri temporare în cerere sau ofertă se vor corecta automat. . în termeni generali. Răspândirea capitalismului din țările dezvoltate către țările în curs de dezvoltare. Alte acorduri comerciale bilaterale. Banca Mondială definește globalizarea ca “Libertatea și capacitatea indivizilor și a firmelor de a iniția tranzacții economice voluntare cu rezidenți ai altor țări”. În Management. inclusiv secțiuni ale Tratatului de la Mastricht și NAFTA. să vândă aceleași mașini sau săpunuri sau produse alimentare prin campanii de publicitate similare. în același timp. de asemenea. deseori. apoi. reușind astfel. globalizarea este termenul tehnic ce combină procesele de internaționalizare și localizare. de exemplu. între anii 1850 și 1880. este o istorie a creșterii comerțului inter-statal bazat pe instituții stabile ce autorizează firme din diferite state să schimbe mai ușor bunuri. World Economic Outlook. Țările ce începuseră să îmbrațișeze era globalizării. Bazată pe Pax Britannica și pe schimbul de bunuri în numerar. Aceasta a dus la creșterea specializării țărilor în exporturi și la presiuni care să termine o dată pentru totdeauna cu tarifele protecționiste și a altor bariere în fața comerțului. globalizarea este un termen de marketing sau de strategie care se referă la apariția unor piețe internaționale pentru bunuri de consum caracterizate de nevoi și gusturi similare ale clienților. au fost.mult mai liber și mai rapid. această eră a crescut odată cu industrializarea. Globalizarea în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial a fost condusă prin runde de negocieri în prima fază sub auspiciile GATT. care descrie activitățile companiilor multinaționale ori în instrumente financiare. cu rolul de a media dispute comerciale. Perioada liberalizării și cea în care aurul definea standardul economic este. ori în produse care sunt exclusiv destinate piețelor locale. Instituirea standardului în aur s-a realizat. câteva state de la marginea Europei și câteva lăstare europene din cele două Americi și Oceania prosperau. ce a dus la mai multe înțelegeri în îndepărtarea restricțiilor asupra liberului schimb. dar și o difuziune mai largă a tehnologiei. mai 1997). Baza teoretică a fost munca lui Ricardo în Avantajul comparativ și Legea generală a echilibrului a lui Say. spre sfârșitul anilor ’20 și începutul anilor ’30. [modificare]Istorie Atâta timp cât lumea are. De altfel. “Conceptul de Globalizare se referă la micșorarea lumii și la mărirea gradului de conștientizare a lumii ca un întreg” – Roland Robertson. Efectele negative asupra companiilor multinaționale axate pe profit – folosirea unor metode legale și financiare sofisticate de a atinge limitele legilor și standardelor locale pentru a controla balanța dintre muncă si servicii ale unor regiuni inegal dezvoltate și a le întoarce împotriva lor. înțelesuri tehnice și politice. folosiți în economie și economie politică. semnate cu scopul de a reduce tarifele vamale și barierele comerciale.

religie și orice transcendență. chiar contradictoriu. Dincolo de aceste analize. politică. independent de voința sau opțiunea noastră. conștiință.Există și un aer de scepticism față de procesele economice globale și optimism față de posibilitățile de control ale economiei internaționale și față de viabilitatea strategiilor politice naționale. Cultura tradițională a societăților dispare sau se preface în spectacol și marfă (McDonaldizarea). globalizarea rămâne un fapt real. sport sau internet. sens. Probabil acesta este ultimul stadiu în evoluția umanității sau "ultimul om". simptom îngrijorător. dar sigur. omul centrat doar economic. viu. Se consideră că cel mai mare pericol (semnalat și de către unii teoreticieni ai globalizării) pe care-l poate implica globalizarea este dezumanizarea unora dintre cei pe care valul ei îi înghite pur și simplu. Omul mondial sau globalizat. golit de cultură. dopată de televiziune. lumea globalizată trăiește în același timp pe fondul unei crize generale a sensurilor vieții. riscă să devină omul atomizat care trăiește numai pentru producție și consum. [modificare]Critică După părerea unui critic al globalizării:[necesită citare] Globalizarea este un sistem sau un fenomen complex. fiind privite ca imposibil de realizat din punct de vedere rațional și al evoluțiilor piețelor internaționale. care a fost privit și analizat în mod diferit de către cei ce și-au asumat acest risc sau această răspundere. Cucerită de piață. Un efect deosebit de important al conceptului de globalizare a fost paralizarea strategiilor naționale de reformă radicală. un dezastru cultural și educațional global. Categorii: • Relații internaționale • Geopolitică • Globalizare . al barbarizării societății viitorului. cultura umanistă e eliminată tot mai mult de tehno-știința invadatoare și transformată într-o pseudo-știință. În ciuda tuturor acestor avertismente nu putem evita sau elimina globalizarea. uneori ambivalent. cu care trebuie să ne confruntăm.