POLITICI PUBLICE EUROPENE.

POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

POLITICI PUBLICE EUROPENE POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

București, 2011 1

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

CUPRINS:

Cap.1. Conceptele de bază privind mediul înconjurător Cap.2. Istoricul politicii de mediu 4

3

Cap.3. Principiile, obiectivele și instrumentele politicii de mediu 7 Cap.4. Dezvoltarea durabilă 11 Cap.5. Legislația orizontală 13 Cap.6. Politica europeana în domeniul deșeurilor 14 Cap.7. Politica europeană în domeniul apei 15 Cap.8. Politica europeană în domeniul purităţii aerului 16

Cap.9. Politica europeană în domeniul poluării industriale 18 Cap.10. Politica europeană în domeniul mediului urban 19 Cap.11. Viitorul politicii de mediu 24 Cap.12. Alte noutăţi în domeniul politicii privind protecţia mediului înconjurător 26

Bibliografie

2

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Cap. 1. Conceptele de bază privind mediul înconjurător

Cetățenii din Europa așteaptă ca U.E. să joace un rol activ în protecția și conservarea mediului, atât pe plan intern, în cadrul legislației europene, cât și extern, prin participarea Comunității la diferite acorduri internaționale. Datorită faptului că daunele aduse mediului înconjurător au devenit din ce în ce mai grave, dorința de a face sacrificii pentru îmbunătățirea mediului a crescut considerabil. În urma unei anchete care a cuprins întreg teritoriul U.E. (Eurobarometer, 2008) cu privire la felul în care mediul influentează viața oamenilor și la cât de importantă este protecția acestuia, s-au desprins următoarele concluzii:    95% din cetățenii europeni consideră că protecția mediului este importantă; 80% susțin că mediul le influențeaza vița și că prin eforturi proprii pot să contribuie la protejarea acestuia; cele mai grave șase probleme de mediu sunt: schimbările climatice; poluarea aerului și a apei, dezastrele provocate de om; folosirea substanțelor chimice în produsele de larg consum; utilizarea organismelor modificate genetic (OMG) în agricultură.

VIITORUL PLANETEI:
1.schimbarile climatice 2. poluarea aerului si apei 3.dezastrele provocate de om 4. folosirea substantelor chimice in produsele de larg consum 5. utilizarea OMG in agricultura

SANATATEA UMANA

PROTECTIA MEDIULUI INCONJURATOR

NU REPREZINTA UN OBSTACOL IN CALEA PERFORMANTEI ECONOMICE

PROVOCARE INTERNATIONALA

3

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Cap. 2. Istoricul politicii de mediu

1960 1972 19731977 19781982 1983 19871992 1992 1993 19931999 1995 1996 1997 2000 20012010 2001 2006 2007

•elaborarea primelor legislatii legate de produse •Stockholm - Conferinta globala pe probleme de mediu •Primul Program de Actiune pentru Mediu (PAM) •Al Doilea Program de Actiune pentru Mediu •Al Treilea Program de Actiune pentru Mediu •Al Patrulea Program de Actiune pentru Mediu •Summit-ul de la Rio de Janeiro •Tratatul de la Maastricht •Al Cincilea Program de Actiune pentru Mediu •intrarea in U.E. a Austriei, Suediei si Finlandei - U.E. a fost de acord cu revizuirea propriilor standarde de mediu •revizuirea celui de-Al Cincilea Program de Actiune pentru Mediu -identificarea a cinci domenii prioritare •Tratatul de la Amsterdam subliniaza din nou importanta protectiei mediului •legislatia orizontala privind protectia mediului cuprindea 708 acte normative comunitare, 266 directive, 124 reglementari si 318 decizii •„Viitorul nostru, alegerea noastra” program al Comisiei Europene care sintetizeaza politicile de mediu implementate de cel de-Al Saselea Program de Actiune pentru Mediu •Strategia de la Goteborg considerata „dimensiunea de mediu” a Strategiei Lisabona •SDD - Strategie de dezvoltare durabila, adoptata de Consiliul European •„Comunicare (225/2007) privind examinarea intermediara a celui de-Al Saselea Program Comunitar de Actiune pentru Mediu

- anii 1960 - elaborarea primelor legislații legate de produse - 1972, Stockholm – Conferința globală pe probleme de mediu - 1973-1977 Primul Program de Acțiune pentru Mediu (PAM) - principiile de prevenire - 1978-1982 Al doilea Program de Acțiune pentru Mediu - măsuri în vederea controlării problemelor legate de poluare - 1983 Al Treilea Program de Acțiune pentru Mediu - strategie generală de protejare a mediului și a resurselor naturale la nivelul U.E. - în paralel U.E. inițiaza STEP (Știința și tehnologia pentru protecția mediului) și EPOCH (Programul European în materie de climatologie și riscuri naturale) - Actul Unic European atribuie explicit Comunității Europene competențe în domeniul politicii de mediu, oferă baza juridică de reglementări privind mediul; fixează trei obiective prioritare (art.130 R): 1) protecția mediului; 2) sănătatea umană; 3) utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale. - 1987-1992 Al Patrulea Program de Acțiune pentru Mediu - integrarea politicilor de mediu în politicile sectoriale, patru elemente cheie: 1) implementarea legislației existente de protecție a mediului; 2) reglementarea impactului asupra mediului produs de sursele de poluare; 3) îmbunătățirea accesului la informația privind mediul; 4) crearea de noi locuri de muncă. 4

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
- 1992, iunie, Summit-ul de la Rio de Janeiro (178 națiuni) - a catalizat interesele guvernelor în transpunerea scopurilor politicii generale de mediu în acțiuni concrete - 1993, Tratatul de la Maastricht a stabilit ca obiectiv prioritar al Comunității protecția mediului:     art. 6: dezvoltarea durabilă ca politică orizontală a U.E. integrarea cerințelor de protecție a mediului în definirea și implementarea politicilor europene sectoriale art. 174: a stabilit obiectivele politicii de mediu art.175: identificarea procedurilor legislative și adoptarea acestora în vederea atingerii obiectivelor politicii de mediu art.176 completat de art. 95: permite statelor membre adoptarea unor standarde mai stricte și urmărește armonizarea legislației privitoare la sănătate, protecția mediuluii protecția consumatorului;

- 1993-1999 Al Cincilea Program de Acțiune pentru Mediu - stă la baza elaborării politicilor naționale de mediu în statele membre și țările candidate: - elemente cheie: a) menținerea calității vieții; b) menținerea accesului permanent la resursele naturale; c) împiedicarea degradării mediului. - principii majore: a) integrarea politicilor de mediu în politicile sectoriale; b) înlocuirea instrumentelor de „comandă și control” cu instrumente care împart responsabilitatea privind protecția mediului între diferiți factori. - sectoare țintă: industrie, energie, transport, agricultură și turism. Șapte probleme de mediu: schimbările climatice, acidificarea și calitatea aerului, mediul urban, zonele costiere, gestionarea deseurilor, gestionarea resurselor de apa, protectia naturii si biodiversitatea. Programul de management al riscului: 1) riscul asociat industriei; 2) siguranța nucleară; 3) protecția împotriva radiațiilor și protecția civilă; - 1995 intrarea în U.E. a Austriei, Suediei si Finlandei - U.E. a fost de acord cu revizuirea propriilor standarde de mediu; - 1996, ianuarie, revizuirea celui de-al cincilea Program de Acțiune pentru Mediu prin identificarea a cinci domenii prioritare: 1) îmbunătățirea integrării politicilor de mediu în politicile sectoriale; 2) utilizarea unui spectru mai larg de instrumente de politici; 3) dezvoltarea proceselor de implementare și control; 4) derularea unor acțiuni suplimentare de comunicare și informare; 5) creșterea rolului U.E. pe plan internațional. - 1997, Tratatul de la Amsterdam subliniază din nou importanța protecției mediului; - 2000, februarie: legislația orizontală privind protecția mediului cuprindea 708 acte normative comunitare, 266 directive, 124 reglementări și 318 decizii;

5

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
- 2001-2010, „Viitorul nostru, alegerea noastră” program al Comisiei Europene care sintetizează politicile de mediu implementate de cel de-Al Șaselea Program de Acțiune pentru Mediu:    îmbunătățirea procesului de implementare a legislației de mediu existente; mai bună integrare a politicilor de mediu în alte politici comunitare cooperarea cu piața: nu doar penalizări ci și premii pentru bune practici; informații corecte pentru consumatori; oprirea subvențiilor publice periculoase pentru mediu și încurajarea inovațiilor precum și dezvoltarea tehnologiilor curate; implicarea cetățeanului utilizând o mai mare transparență a procesului de adoptare a deciziei și informarea corectă și practică cu privire la protecția mediului; mai bună planificare a teritoriului: alcătuirea unei baze de date privind utilizarea teritoriului și informarea referitoare la bunele practici.

Arii prioritare:  schimbările climatice;  protecția naturii și biodiversitatea;  sănătatea în raport cu mediul;  conservarea resurselor naturale și gestionarea deșeurilor.  Strategii tematice:  protecția solului;  protecția și conservarea mediului marin;  utilizarea pesticidelor în contextul dezvoltării durabile;  poluarea aerului;  mediul urban;  reciclarea deșeurilor;  gestionarea și utilizarea resurselor. - 2001, Strategia de la Goteborg considerată „dimensiunea de mediu” a Strategiei Lisabona - SDD - Strategie de dezvoltare durabilă, adoptată de Consiliul European în 2006, iunie; - 2007, aprilie, Comisia Europeana a adoptat o „Comunicare (225/2007) privind examinarea intermediara a celui de-Al Șaselea Program Comunitar de Acțiune pentru Mediu; cele mai presante provocări în domeniul mediului rămân:    schimbările climatice; biodiversitatea; utilizarea resurselor.

6

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Cap. 3. Principiile, obiectivele și instrumentele politicii de mediu
A. Principiile politicii de mediu

PRINCIPIUL PREVENIRII POLUARII

IMPACTUL REALIZARII UNUI PROIECT ASUPRA MEDIULUI INCA DIN FAZA INITIALA

APROFUNDAREA INFORMATIILOR STIINTIFICE LEGATE DE MEDIU

PRINCIPIUL "POLUATORUL PLATESTE"

ACTIVITATILE DINTR-UN STAT MEMBRU NU TREBUIE SA CAUZEZE DETERIORARI ALE MEDIULUI IN ALT STAT

POLITICILE DE MEDIU DIN STATELE MEMBRE TREBUIE SA TINA CONT DE INTERESELE TARILOR IN CURS DE DEZVOLTARE

INITIEREA UNOR ACTIUNI DE PROMOVARE A PROBLEMELOR LEGATE DE PROTECTIA MEDIULUI CU EFECTE GLOBALE

IMPORTANTA PRIMORDIALA A EDUCATIEI ECOLOGICE

PRINCIPIUL SUBSIDIARITATII

ARMONIZAREA PROGRAMELOR NATIONALE DE PROTECTIA MEDIULUI CU PROGRAMUL COMISIEI EUROPENE

B. Obiectivele politicii de mediu

CONSERVAREA SI PROTECTIA MEDIULUI, LUI

IMBUNATATIREA CALITATII

PROTECTIA SANATATII UMANE PROMOVAREA MASURILOR INTERNATIONALE PENTRU REZOLVAREA PROBLEMELOR DE MEDIU REGIONALE/GLOBALE PROTECTIA DE NIVEL INALT, LUAND IN CONSIDERARE DIVERSITATEA SITUATIILOR DIN DIFERITELE REGIUNI ALE COMUNITATII ACCES MAI BUN LA INFORMATIILE DESPRE STAREA MEDIULUI MINIMIZAREA DIFERENTELOR DINTRE STANDARDELE LEGATE DE MEDIU ALE STATELOR MEMBRE LUATE INDIVIDUAL INTEGRAREA POLITICILOR DE MEDIU IN POLITICILE SECTORIALE

C. Instrumentele utilizate de către U.E. în vederea implementării politicii de mediu

7

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
C1. Instrumentele legislative

Regulamentele

• sunt direct aplicate in statele membre si sunt adresate tuturor subiectilor din cadrul Comunitatii

Directivele

• sunt adresate statelor memebre, si mai presus de toate, mentioneaza obiectivele ce trebuie atinse cu ajutorul fiecarei directive in parte

Regulamentele sunt direct aplicate în statele memebre și sunt adresate tuturor subiecților din cadrul Comunității - sunt obligatorii pentru fiecare cetățean european. Directivele sunt adresate statelor memebre, și mai presus de toate, menționează obiectivele ce trebuie atinse cu ajutorul fiecărei directive în parte - lasă proporția implementării lor la latitudinea statelor membre care sunt obligate să adopte legi pentru a îndeplini cerințele directivei. Măsurile de mediu necesită un grad înalt de flexibilitate. Directivele sunt mult mai des utilizate pentru a implementa politica de mediu europeană decât regulamentele.

C2. Instrumentele financiare

Programul LIFE, cel mai important instrument financiar pentru mediu al U.E., are scopul de a contribui la dezvoltarea și implementarea politicii și legislatiei de mediu a Comunității. Sprijinul financiar LIFE este destinat:   proiectelor inovatoare și acțiunilor pe scara demonstrativă, promovând dezvoltarea susținută în domeniul activității industriale; proiectelor cu efect demonstrativ sau proiectelor de sprijin tehnic în beneficiul autorităților locale, în vederea facilitării integrării în politica planificării zonale, ca și în planificarea utilizării terenurilor, contribuind la dezvoltarea sănătoasă a mediului; 8

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
 proiectelor pregătitoare ce contribuie la implementarea politicii și legislației de mediu ale Comunității.

LIFE este deschis tuturor persoanelor fizice și juridice înregistrate în U.E., de asemenea, este singurul instrument financiar comunitar în domeniul protectiei mediului care este deschis participării și statelor candidate la U.E., în baza unei contribuții financiare a acestora.

LIFE III 2000-2004
LIFE NATURA LIFE MEDIU LIFE - State Terte

LIFE+
LIFE+ "Natura si Biodiversitatea" LIFE+ "Politica si Guvernare in materie de mediu" LIFE+ "Informare si comunicare pentru aspectele legate de mediu"

Programul ISPA finanțează proiecte mari de infrastructură în sectorul protecției mediului și al transporturilor în țările candidate. În ceea ce privește protecția mediului, obiectivul ISPA este să sprijine țările beneficiare în alinierea standardelor U.E. din domeniul protecției mediului.

ISPA
gestionarea deseurilor solide si a deseurilor periculoase

furnizarea apei potabile

tratarea apelor uzate

poluarea aerului

9

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
D. Instituții implicate

Comisia Europeana - Directia Generala de Mediu (1981):
elaborarea si asigurarea implementarii politicii de mediu

Consiliul U.E. - Consiliul pentru Probleme de Mediu

Parlamentul European - Comitetul de mediu, sanatate publica si siguranta alimentara
Comitetul Regiunilor m - Comisia pentru dezvoltare durabila Comitetul Economic si Social - Comitetul privind agricultura, dezvoltarea rurala si protectia mediului - Observatorul Dezvoltarii Durabile

E. Politicile de mediu pe domenii specifice
Controlul poluarii aerului

Politica cu privire la controlul poluarii industriale

Chimicale, accidente industriale si biotehnol ogice

Politica privind protectia apei

Poluarea fonica

Politica deseurilor

Conservare a naturii

10

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Cap. 4. Dezvoltarea durabilă

4.1. Conceptul de dezvoltare durabilă

Problema cheie a dezvoltarii durabile o constituie reconcilierea dintre două aspirații umane: necesitatea continuării dezvoltării economice și sociale, dar și protecția și îmbunătățirea stării mediului, ca singura cale pentru bunăstarea generațiilor prezente și viitoare. Summit-ul de la Rio de Janeiro, 1992, „Agenda 21”, strategia globală pentru aplicarea principiilor dezvoltării durabile, ale cărei obiective sunt:    economice: creștere, echitate eficientă; sociale: delegare, participare, mobilitate socială, coeziune socială, dezvoltare socială; privitor la mediu: integritatea ecosistemelor, menținerea capacității, biodiversitatea, problemele globale.

Definiția dezvoltării durabile: Comisia Brundtland: „este acea dezvoltare care satisface nevoile prezente fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi” (Raportul „Viitorul nostru comun”). Două concepte cheie:   conceptul de nevoie; ideea de limitare.

Raportul Brundtland are trei trăsături principale    se concentrează asupra oamenilor; echitate; se concentrează asupra limitelor impuse de know-how-ul uman și de organizarea socială.

Guvernul Marii Britanii: „înseamnă să trăiești mai mult din veniturile dezvoltării decât din capitalul ei. Aceasta înseamnă să păstrezi consumul resurselor naturale în limitele posibilității de a le înlocui. Înseamnă, de asemenea, să ții cont de generațiile viitoare nu numai în ce privește bunăstarea creata de om, ci și în ceea ce privește sănătatea naturală, cum ar fi rezervele de apă adecvate, terenul arabil, sănătatea pădurilor și a vieții sălbatice.” Definiția se concentrează asupra mediului înconjurător. Uniunea Mondială pentru Conservarea Mediului: „îmbunătățirea calității vieții și, în același timp, implicarea în susținerea sistemului”. Noțiunea „capacității de susținere” este extrem de greu de pus în practică.

11

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Comisia Brundtland

• „este acea dezvoltare care satisface nevoile prezente fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi” (Raportul „Viitorul nostru comun”) • două concepte cheie: 1) conceptul de nevoie; 2) ideea de limitare.

Guvernul Marii Britanii Uniunea Mondială pentru Conservarea Mediului

• „înseamnă să trăiești mai mult din veniturile dezvoltării decât din capitalul ei. Aceasta înseamnă să păstrezi consumul resurselor naturale în limitele posibilității de a le înlocui. Înseamnă, de asemenea, să ții cont de generațiile viitoare nu numai în ce privește bunăstarea creata de om, ci și în ceea ce privește sănătatea naturală, cum ar fi rezervele de apă adecvate, terenul arabil, sănătatea pădurilor și a vieții sălbatice.” • definiția se concentrează asupra mediului înconjurător.

• „îmbunătățirea calității vieții și, în același timp, implicarea în susținerea sistemului” • noțiunea „capacității de susținere” este extrem de greu de pus în practică

4.2. Dimensiunile dezvoltării durabile

Dimensiunile dezvoltării durabile sunt trei și anume:    preocuparea pentru obiectivele pe termen lung; mediul natural: „efectul de seră”; recunoașterea unei rețele complexe de interconexiuni dintre diferite probleme, domenii, discipline și actori.

4.3. Strategia Goteborg

Strategia Goteborg privind dezvoltarea durabilă a identificat șapte provocări-cheie, însotite de obiective globale, operaționale și de măsuri corespunzătoare:      limitarea schimbărilor climatice și promovarea energiei curate; garantarea faptului că sistemele de transport răspund necesităților socio-economic și de mediu; promovarea modurilor de producție și de consum durabile; îmbunătățirea gestiunii și evitarea exploatării excesive a resurselor naturale; promovarea unui sistem de sănătate publică de calitate, disponibil tuturor, fără discriminare, și îmbunătățire protecției împotriva amenințărilor de sănătate; 12

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
 crearea unei societăți bazate pe integrarea socială, ținând cont de solidaritatea dintre generații și în cadrul aceleiași generații, precum și garantarea și sporierea calității vieții cetățenilor ca o condiție prealabilă a unei bunăstări individuale durabile; promovarea activă a dezvoltării durabile în întreaga lume și garantarea faptului că politicile interne și externe ale U.E. sunt compatibile cu dezvoltarea, precum și cu angajamentele internaționale pe care Uniunea și le-a asumat.

Cap. 5. Legislația orizontală

Scopul U.E. în dezvoltarea legislației orizontale este:   de a oferi metode și mecanisme unitare menite să conducă la îmbunătățirea procesului de adoptare a deciziilor; pentru dezvoltarea și facilitarea procesului de implementare a legislației.

Principalele reglementări: 1. Directiva 337/85 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, modificată prin Directiva 11/97 2. Regulamentul 1210/90 privind înființarea Agenției Europene de Mediu și a rețelei europene de informație și observare pentru mediu (EIONET) 3. Directiva 692/91 privind standardizarea și raționalizarea rapoartelor asupra implementării unor directive referitoare la mediu 4. Decizia 389/93 și Decizia 280/2004 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de CO2 și alte gaze cu efect de seră 5. Decizia Consiliului 672/97 privind Programul de acțiune pentru Promovarea Organizațiilor Neguvernamentale 6. Directiva 4/2003 privind accesul publicului la informațiile privind mediu 7. Directiva 87/2003 de stabilirea a schemei de comercializare a cerificatelor de emisii de gaze cu efect de sera 8. Decizia 280/2004 privind mecanismul de monitorizare a emisiilor comunitare de gaze cu efect de seră și de aplicare a Protocolului de la Kyoto 9. Comunicarea Comisiei 20/2006 „Acțiune externă: un program tematic pentru mediu și gestionarea durabilă a resurselor naturale, inclusiv energia” 10. Regulamentul 239/2006 privind crearea unui instrument financiar pentru mediu LIFE+ 11. Comunicarea Comisiei 676/2006 privind ”Crearea unei piețe mondiale a carbonului” 12. Directiva nr. 1376/2006 privind aplicarea pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la adoptarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu

13

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
13. Carta verde privind instrumentele de piață utilizate în scopuri aferente politicii de mediu și altor politici conexe 140/2007 Legislaţia sectorială sau verticală se referă la sectoarele ce fac obiectul politicii de mediu şi care sunt: gestionarea deşeurilor, poluarea sonoră, poluarea apei, poluarea aerului, conservarea naturii (a biodiversităţii naturale), protecţia solului şi protecţia civilă (care se regăsesc în planurile de acţiune şi în strategiile elaborate).

Cap. 6. Politica europeana în domeniul deșeurilor

Strategia Comunitatii pentru o administrare eficientă a deșeurilor a stabilit obiectivele prioritare:    împiedicarea poluării cu deșeuri; recuperarea și reciclarea; distrugerea finală (în special închiderea în rezervoare și incinerarea deșeurilor).

Directiva12/2006 privind deșeurile, principalul obiectiv trebuie să fie protecția sănătății oamenilor și a mediului împotriva efectelor nocive cauzate de colectarea, transportul, tratarea, stocarea și depozitarea deșeurilor. Principiile politicii în domeniul deșeurilor sunt: 1. principiul autosuficienței în depozitarea deșeurilor: fiecare membru trebuie să creeze o Rețea integrată și adecvată de instalații de eliminare a deșeurilor, luând în considerare cele mai bune tehnici disponibile, fără a genera costuri excesive; 2. principiul proximității în dispunerea de deșeuri: deșeurile neaprobate pentru distrugerea finală trebuie depozitate într-una din cele mai apropiate facilități; 3. principiul responsabilității producătorului: prețurile distrugerii unui produs trebuie evaluate la gradul de planificare a produsului. Principalele regelementări în domeniu sunt:      Directiva Cadru privind deșeurile (Directiva12/2006) cere statelor membre să întreprindă toate acțiunile necesare pentru prevenirea generării deșeurilor; Comunicarea Comisiei privind strategia tematică pentru prevenirea și reciclarea deșeurilor (666/2006); Directivele specifice pe tipuri de deșeuri (439/75); Regulamentul privind eco-etichetarea (880/92) pentru evidențierea produselor care au un impact redus asupra mediului pe toata perioada de viață; Directiva deșeurilor periculoase (31/94): planuri de gestionare; înregistrarea și identificarea locurilor de depozitare; sisteme de reglementare și control specifice; 14

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
       Directiva privind deșeurile de ambalaje (62/94); Directiva privind incinerarea deșeurilor (31/99); Reglementări privind încheierea ciclului de viață al vehiculelor, deșeurile electrice și electronice (96/2002); Directiva privind gestionarea deșeurilor industriei extractive (21/2006); Directiva privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori (66/2006) Regulamentul (CE) nr.1013/2006 privind transferurile de deșeuri; Comunicarea Comisiei 59/2007 privind Comunicarea interpretativă privind noțiunea de „dese” si „subprodus”, în vederea ameliorării siguranței juridice a legislației în domeniul deșeurilor.

Analiza eficienței politicii europene în domeniul deșeurilor se poate realiza pe baza rapoartelor privind evoluția sectorului în ultimii ani, care precizează:       cantitatea totala de deșeuri în fiecare an în Europa; în ultimii ani, cantitatea de deșeuri generate în Europa a crescut; principalele surse de deșeuri sunt: agricultura, construcțiile, industria, sectorul minier și zonele urbane; sursele de deșeuri diferă astfel: țările vestice produc deșeuri industriale și urbane, în timp ce în țările central și est-europene cele mai importante sunt deșeurile din sectorul minier; majoritatea deșeurilor municipale sunt depozitate în gropi de gunoi și foarte puține țări au introdus taxe de depozitare; managementul eficient în domeniu înseamnă campanii de constientizare a publicului și dezvoltarea continuă a reciclării deșeurilor.

Cap. 7. Politica europeană în domeniul apei

Politica europeană în ceea ce priveşte apa a reprezentat una dintre primele direcţii de acţiune a UE privind mediul înconjurător, Comunitatea adoptând o serie de prevederi legale cu privire la prevenirea poluării apelor încă de la mijlocul anilor '70. Aceste prevederi au fost incluse în două politici, care se refereau fie la standarde de calitate pentru apă, fie pentru protecţia apelor împotriva deversării de substanţe sau poluării cu nitraţă din surse agricole. Cele două politici au fost sintetizate în Directiva Cadru privind Apa, din anul 2000, care a reprezentat o iniţiativă importantă. Aceasta a introdus o abordare legislativă nouă cu privire la gestionarea şi protecţia resurselor de apă, abordare care nu se mai bazează pe frontiere naţional, ci pe formaţiuni hidrologice şi geografice naturale, adică bazinele hidrografice. Noua abordare necesită coordonarea diferitelor politici ale UE şi beneficiază de un calendar de acţiuni, al cărui scop îl reprezintă faptul ca în anul 2015, toate apele europene să aibă o calitate bună.

15

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
Obiectivele acestei politici derivă din faptul că în Europa, apa este ameninţată. Unele studii din anul 2010 arată că 20% din apele de suprafaţă prezintă un risc ridicat de poluare, 60% din oraşele din Europa îşi exploatează neraţional resursele de apă subterană, iar 50% din zonele umede sunt în pericol, pe când cererea de apă e în continuă creştere. Astfel, obiectivele sunt:      extinderea conceptului de protecţie a apelor la toate categoriile de ape, fie ele de suprafaţă sua subsol; atingerea statutului de „apă bună” pentru toate apele europene, până în anul 2015; gestionarea apelor pe bazine hidrografice, limitând emisiile cu standarde de calitate; stabilirea corectă a preţurilor apei; simplificarea legislaţiei.

Legislaţia cu privire la apă este foarte bogată, fiind clasificată în trei grupe: 1. standarde de calitate; 2. valori limită de emisii; 3. monitorizare şi raportare. Din prima categorie face parte, printre altele, directiva privind apa potabilă (83/98), care reglementează calitatea apei destinată uzului casnic, adică întreaga apă destinată consumului (pentru băut), cea folisită pentru producerea alimentelor, precum şi sistemul domestic de distribuire (ţevi, accesorii, etc.). Din categoria legilor care se referă la valori limită de emisii, o directivă este cea privind protecţia apelor subterane împotriva poluării (118/2006), care prevede crearea unei protecţii superioare pentru apele subterane, prin stabilirea unor criterii de evaluare şi a unor valori limită pentru substanţele poluante. NOUTĂŢI! La data de 15 iunie 2011, Comitetul Economic şi Social European a avizat integrarea politicii în domeniul apei în celelalte politici europene (aviz exploratoriu la solicitarea Preşedinţiei ungare), acordându-i-se, astfel o importanţă centrală în cadrul fiecărei politici europene, subliniind, totodată, importanţa internaţională şi extraeuropeană a politicii europene de mediu, transmisă prin strategia UE.

Cap.8. Politica europeană în domeniul purităţii aerului
Problema purităţii aerului s-a pus mai târziu decât cea cu privire la apă, calitatea aerului fiind definită în Directiva Cadru privind evaluarea şi managementul calităţii aerului (447/2005). Aceasta stabileşte şi o serie de obiective, după cum urmează:    evitarea efectelor negative asupra sănătăţii omului şi a mediului înconjurător; evaluarea calităţii aerului prin intermediul unor criterii şi metode comune; nealterarea informaţiilor atunci când se înregistrază depăşiri ale pragurilor de alertă sau de concentraţii; 16

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
 menţinerea calităţii aerului atunci când acesta atinge nivelul optim.

Această directivă stabileşte şi principalele categorii de poluanţi atmosferici, lista iniţială cuprinzând:     dioxid de sulf, oxizi de azot, particule fine sau în suspensie de plumb; benzen şi hidrocarburi aromatice policiclice; monoxid de carbon, cadmiu, arsen, nichel, mercur; ozon.

Alte legi privitoare la puritatea aerului se referă la calitatea aerului, manipularea combustibililor (Directiva 63/94 cu privire la emisiile de compuşi organici volatili a impus introducerea unor norme tehnice minime pentru prevenirea emisiilor acestor compuşi, datorate depozitării şi distribuţiei benzinei de la terminale la staţiile de benzină), sau emisiile provenind de la autovehiculeşi motoare (controlul emisiilor în timpul fabricaţiei sau în timpul utilizării). NOUTĂŢI! La data de 1 decembrie 2008, europenii au ajuns la un acord pentru a obliga constructorii de automobile să reducă emisiile de dioxid de carbon ale maşinilor noi începând din 2012, cu penalităţi pentru contravenienţi. Acordul prevede eşalonarea în timp a efortului cerut constructorilor pentru a reduce emisiile lor de CO2 la 130 de grame pe kilometru pentru perioada 2012-2015. Iniţial, Comisia a propus o astfel de reducere începând din 2012, propunere contestată de sector şi de anumite ţări. Aceasta eşalonare a fost compensată printr-un nou obiectiv de reducere de 95 grame/km fixat în 2020. În caz de depăşire, sunt prevăzute penalităţi progresive. În cadrul unei revizuiri cuprinzătoare a politicilor europene din domeniul aerului, menită să stabilească noi obiective pe termen lung, cu un orizont de timp care depăşeşte anul 2020, Comisia Europeană lansează o consultare publică privind politica sa actuală în acest domeniu. În următoarele douăsprezece săptămâni, se vor solicita opinii privitoare la punctele tari şi punctele slabe ale cadrului legislativ existent, precum şi la evoluţia punerii în aplicare a acestuia. Această consultare realizată prin intermediul internetului face parte dintr-un proces mai larg de reflecţie, care va contribui la o revizuire a legislaţiei, programată pentru cel târziu 2013. Această operaţiune reprezintă începutul unui proces amplu de consultare, anunţat de Comisie în ianuarie 2011. Comisia va continua activităţile pregătitoare şi va organiza o nouă rundă de consultări publice, cel mai târziu în 2013, înainte de a prezenta ideile privind viitorul politicii UE în domeniul aerului.

17

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Cap. 9. Politica europeană în domeniul poluării industriale

Este cea mai bine dezvoltată politică a mediului, reglementările privind controlul poluării industriale acoperind trei zone: controlul emisiilor industriale, controlul risului de accidente industriale, audituri de mediu şi etichetare ecologică. Dintre principalele reglementări, amintim Directiva 360/84 privind poluarea atmosferei produsă de surse industriale, care îşi propune să prevină şi să reducă poluarea atmosferică produsă de unităţile industriale, prin impunerea obligativităţii obţinerii unor autorizaţii de mediu pentru uzine, fabrici, etc. înainte de începerea funcţionării acestora. Directiva 61/96 privind prevenirea şi controlul integral al poluării porneşte de la ideea potrivi căreia instalaţiile industriale pot funcţiona doar dacă s-au luat toate măsurile potrivite pentru prevenirea poluării, desfăşurarea activităţii nu conduce la o poluare semnificativă a mediului înconjurător, dacă cea mai mare parte a deşeurilor sunt reciclate (Directiva 442/75), s-au luat măsurile pentru prevenirea producerii accidentelor. O altă reglementare foarte importantă este conţinută în Regulamentul privind eco-etichetarea (880/92) care propune să ajute la reducerea poluării prin încurajarea agenţilor economici să participe la o acţiune voluntară de eco-etichetare a produselor, utilizarea tehnologiilor curate care reduc impactul nociv asupra mediului pe tot ciclulc de viaţă al produselor. NOUTĂŢI! Eticheta ecologică europeană identifică produsele şi serviciile ce respectă sănătatea umană şi mediul înconjurător. La nivel european, numai 3.000 de produse şi servicii au dreptul de utilizare a eco-etichetei. Un raport al eurodeputatei Salvatore Tatarella din luna iulie 2009, citat de cotidianul francez “Le Monde”, scoate în evidenţă motivele eşecului: birocraţia, confundarea cu etichetele naţionale şi taxele de certificare mult prea ridicate pentru întreprinderile mici. De aceea, Parlamentul European a votat un proiect care să modifice aceste reglementări, care propune o scădere a costurilor de certificare pentru întreprinderi. În plus, mărimea întreprinderii va fi luată, de asemenea, în calcul. În România, o firmă de textile, una de saltele de pat şi doar o unitate de cazare au dreptul de a folosi eticheta ecologică europeană.

18

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Cap. 10. Politica europeană în domeniul mediului urban

Până la începutul anilor 1990, legislaţia europeană era săracă în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă a oraşelor. Însă, acceptând faptul că problemele sociale şi cele de mediu sunt legate între ele, specialiştii siau pus problema transformării zonelor urbane prin îmbunătăţirea performanţelor de mediu din zonele respective. Strategia privitoare la mediul urban are ca scop “contribuirea la o mai bună calitate a vieţii printr-o abordare integrată privind zonele urbane şi la un nivel mai înalt al calităţii vieţii şi a bunăstării sociale a cetăţenilor, prin asigurarea unui mediu şi prin încurajarea dezvoltării durabile urbane”. Problemele zonelor urbane europene sunt evidenţiate în continuare: calitate scăzută a aerului, intensificarea traficului, aglomerare, expansiunea zonelor periferice, nivelul crescut de zgomot, calitate scăzută a mediului construit, emisii de gaze cu efect de seră, toate acestea trebuind reglmenetate prin implementarea legislaţiei de mediu şi a performanţelor de mediu din zonele urbane europene de către autorităţile locale. Pentru îmbunătăţirea mediului urban, UE a întreprins câteva acţiuni, printre care:    suportul pentru managementul integrat de mediu şi pentru planurile de transport urban durabil; antrenarea şi instruirea autorităţilor locale, dar şi a publicului, în vederea schimbării comportamentului cetăţenilor; sprijinirea pentru schimbul de experienţă la nivel european, prin implementarea politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013. Această cooperare are la bază o reţea pilot de focalizare, concentrată pe probleme urbane. UE oferă suport pentru anumite proiecte demonstrative, prin programul LIFE+ Regulation (lansat în 1992, programul LIFE este singurul instrument financiar al UE dedicat exclusiv mediului, beneficiind, în această calitate, de resurse speciale pentru protecţia mediului. Programul are un buget anual de 380 milioane EUR şi urmăreşte în cea mai mare parte o abordare ascendentă în ceea ce priveşte granturile pentru proiecte (78% din bugetul LIFE+).), politicii de coeziune şi Programului – Cadru de Cercetare.

NOUTĂŢI! În perioada noiembrie 2010 - februarie 2011, s-a desfăşurat o amplă consultare a părţilor interesate cu privire la viitorul programului LIFE+, în cadrul căreia s-au înregistrat 912 contribuţii din partea cetăţenilor, a autorităţilor naţionale, a partenerilor sociali, a întreprinderilor şi a ONG-urilor din întreaga UE şi din unele ţări terţe. Această consultare online, a fost completată cu ancheta specifică la care au participat 147 de manageri de proiecte LIFE. Concluziile arată că: - marea majoritate a părţilor interesate consideră ca politicile de mediu şi climatice necesită un instrument financiar specific la nivelul UE; 19

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

- unul dintre principalii factori care limitează eficacitatea LIFE+ îl constituie insuficienţa resurselor; 54,6% dintre participanţii la consultări au solicitat o creştere a bugetului; - este nevoie de un program de mediu la nivelul UE, în special pentru a ajuta statele membre să implementeze cu eficacitate politica de mediu a UE; - 82,1% dintre participanţi au considerat că acest aspect ar trebui să constituie nucleul principal al unui viitor program LIFE. De asemenea, programul ar trebui să aibă drept scop abordarea provocărilor la nivel european şi mondial, contribuţia la schimbul de bune practici, promovarea transferurilor de cunoştinţe şi a dezvoltării capacităţilor, precum şi sensibilizarea opiniei publice; - părţile interesate au convenit ca instrumentul ar trebui să permită desfaşurarea unora dintre activităţi în afara UE, cu condiţia ca acestea să fie subordonate obiectivelor strategice specifice ale UE; - "proiectele integrate", un nou element destinat să îmbunătăţească sinergiile şi să faciliteze investiţiile în sectorul mediului, sunt considerate un instrument foarte util; - dezvoltarea şi implementarea politicilor de mediu sunt influenţate foarte mult de incapacitatea statelor membre de a implementa legislaţia din domeniul mediului, de lipsa integrării mediului în alte sectoare de politică şi de dificultăţile întâmpinate în privinţa utilizării instrumentelor de finanţare ale UE pentru sprijinirea investiţiilor în domeniul mediului:   portalul Comisiei pentru autorităţile locale, pentru un mai bun acces la informaţii noi şi îmbunătăţirea fluxului informaţional; crearea unei baze de date pentru monitorizarea progreselor, avâdn sprijinul Agenţiei Europene pentru Mediu şi a cooperării dintre statele membre.

Prin intermediul strategiei de îmbunătăţire a mediului urban, se doreşte consolidarea contribuţia politicii de mediul la dezvoltarea durabilă a oraşelor, mai precis la: A. Managementul urban durabil: este nevoie de un cadru mai stabil pentru dezvoltarea managementului din oraşele europene, alături de un sistem managerial de mediu, care să aibă în vedere legislaţia europeană de mediu, să consolideze relaţia dintre diferite niveluri de guvernare (local, regional, naţional), să asigure continuitatea în politica de mediu a municipalităţii indiferent de administraţiile care se succed, etc. De remarcat este necesitatea participării şi implicării comunităţii în acest proces de transformare, prin participarea sa la planificările locale, însoţită de o politică transparentă la nivel loca, statal sau european.

20

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
NOUTĂŢI! A început cursa pentru titlul de Capitală verde a Europei din 2014! Aerul curat, parcurile, mediile fără poluare, calitatea ridicată a vieţii urbane şi ideile durabile sunt toate aspecte care fac ca o Capitală verde a Europei să fi e „potrivită pentru viaţă”. În fiecare an, un grup de experţi şi un juriu desemnează un oraş european drept Capitală verde a Europei. În 2010, Stockholm a fost primul oraş european căruia i s-a acordat acest titlu. Hamburg este Capitala verde a Europei în 2011; vor urma Vitoria-Gasteiz în 2012 şi Nantes în 2013. Premiul se acordă unui oraş european care a demonstrat o tradiţie solidă de atingere a unor standarde ecologice ridicate şi care are stabilite obiective continue şi ambiţioase pentru sporirea viitoare a calităţii mediului şi pentru dezvoltarea durabilă. Capitala verde a Europei ar trebui să poată constitui şi un model pentru alte oraşe, promovând bunele practici în alte oraşe europene. Premiul Capitala verde a Europei se acordă unui oraş care şi-a sporit în ansamblu mediul de viaţă urban prin activităţi concrete precum:       cooperarea şi parteneriatul dintre autorităţi, cetăţeni, companii şi alte părţi interesate, în scopul dezvoltării şi al îmbunătăţirii condiţiilor de trai din mediul urban; implementarea unor soluţii durabile privind mobilitatea; înfiinţarea şi extinderea parcurilor şi a zonelor de recreere; abordare modernă a gestionării deşeurilor; soluţii inovatoare privind poluarea fonică; abordare integrată a managementului urban, care asigură efecte pozitive pe termen lung.

B. Transportul urban durabil: este una dintre cele mai mari surse de nitriţi si ozon, asociat cu aproximativ 80% din poluarea fonică din zonele urbane şi răspândirea a 40% din emisiile de CO2. Pentru a limita aceste aspecte negative, este nevoie ca transportul să se dezvolte pe baza unor principii, cum ar fi accesul în zonele apropiate, inversarea ierarhiei transportului actual sau reducerea numărului de persoane care îl utilizează:     accesul în zonele apropiate presupune crearea unor nuclee urbane care include atât locuinţe, cât şi locuri de muncă, magazine, locuri de distracţie, etc. inversarea ierarhiei transportului presupune creşterea rolului accesului pietonal sau cu ajutorul bicicletelor, scăzând astfel importanţa autoturismelor. reducerea cererii poate fi realizată prin mecanismul preţurilor, adică practicarea unor tarife superioare pentru combustibil, parcare, înmatriculare, etc. reducerea poluării aerului: UE a propus un set de acţiuni necesare îmbunătăţirii calităţii aerului din oraşe, prin introducerea unor standarde aplicate vehiculelor (EURO 5, EURO 6, încurajarea achiziţionării unor autoturisme ecologice, utilizarea unor combustibili alternativi, etc.).

NOUTĂŢI!

21

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
UE a elaborat, în luna septembrie 2009, un plan de acţiune pe patru ani care cuprinde 20 de măsuri vizând modernizarea sistemelor de transport pentru ca acestea să devină mai eficiente şi mai durabile. Măsurile prevăd, printre altele, drepturi sporite pentru persoanele care circulă cu mijloacele de transport în comun şi suplimentarea fondurilor alocate cercetării în domeniul vehiculelor cu emisii zero. Îmbunătăţirea transportului urban va contribui, de asemenea, la combaterea schimbărilor climatice, la ameliorarea sănătăţii publice şi la reducerea disparităţilor economice dintre regiuni.

C. Construcţia durabilă Utilizarea eficientă a resurselor: presupune acordarea unei atenţii sporite pierderilor de energie şi materiale, precum şi reutilizarea sau reciclarea resurselor. În acest sens, au apărut numeroase mecanisme pentru încurajarea trecerii la acest proces de tranziţie, după cum urmează:       luarea iniţiativei de conservare a energiei şi reciclarea materialelor de către cetăţeni; programe municipale de reciclare; programe de prevenire a poluării; proiecte privind “ecosistemul industrial”; mutarea costurilor poluării suportate o firmă în ansamblu, la compartimentele care o produc; dezvoltarea unei metodologii de evaluare a performanţelor clădirilor, integrate în mediu, acest lucru permitând realizarea de comparaţii între clădirile din Europa şi încurajarea schimbului de bune practici.

NOUTĂŢI! Comisia Europeană a lansat, în luna martie 2011, două consultări online în materie de mediu. Prima consultare se referă la opţiunile strategice care ar putea încuraja trecerea spre o utilizare mai eficientă a resurselor naturale în economia europeană. Cea de-a doua consultare se referă la poziţia care va fi adoptată de UE la Conferinţa ONU privind dezvoltarea durabilă care se va desfăşura la Rio de Janeiro în 2012. Prima consultare, privind utilizarea eficientă a resurselor, va sta la baza unei Foi de Parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, preconizată pentru vara anului 2011. Consultarea solicită exprimarea de opinii în trei domenii – viziunea generală asupra utilizării resurselor, deficitului de resurse, obstacolelor actuale şi domeniilor de preocupare majoră; domeniile de politică susceptibile să fie incluse în foaia de parcurs; precum şi posibilităţile de încurajare a unor schimbări de comportament la nivel individual. Sunt aşteptate opinii din partea autorităţilor publice, sectorului privat, părţilor interesate de probleme de mediu, precum şi ale cetăţenilor, ca răspuns la un set de 22 de întrebări. La 26 ianuarie 2011, Comisia a adoptat comunicarea „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” – una dintre iniţiativele prioritare ale Strategiei Europa 2020, aceasta din urmă având ca scop creşterea economică şi crearea de locuri de muncă – care stabileşte cadrul pentru adoptarea în 2011 şi 2012 a unei serii de iniţiative ale Comisiei, printre care se numără şi Foaia de Parcurs.

D. Managementul terenurilor urbane pornesc de la premisă că oraşele se extind constant, iar modelele curente de dezvoltare durabilă reduc constant această resursă. Printr-o planificare riguroasă a utilizării 22

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
terenurilor se va putea: evita expansiunea urbană; reduce pierderea habitatelor naturale; protejarea biodiversităţii; extinderea sistemului de parcuri urbane; modificarea relaţiei dintre oameni şi pământ.

NOUTĂŢI! Parlamentul European a lansat, la data de 20 septembrie 2011, Rezoluţia referitoare la elaborarea unei poziţii comune a UE înaintea Conferinţei ONU privind dezvoltarea durabilă, care include, în capitolul de măsuri în domeniul resurselor şi al capitalul natural, nevoia de a respecta angajamentul de la Nagoya, din 2010 (referitor la accesul la resursele genetice şi distribuirea corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora) cel puţin pe jumătate şi, dacă este fezabil, să se reducă aproape până la zero rata de pierdere a tuturor habitatelor naturale, inclusiv pădurile, până în anul 2020.

E. Refacerea sistemului natural Refacerea sistemului natural se axează pe recuperarea elementele originale ale ecosistemului din diferite zone. Recuperarea se poate realiza prin: agricultură urbană, grădini urbane (conduc la restabilirea legăturii dintre cetăţeni şi pământ), refacerea terenurilor abandonate sau a celor contaminate, utilizarea terenurilor virane drept parcuri sau grădini. Acest proces poate duce la reducerea numărului de persoane care se mută în suburbii, în căturea unor zone mai verzi, mai puţin poluate şi întoarcerea în centrele urbane. NOUTĂŢI! La Bruxelles, pe data de 3 mai 2011, a apărut Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor, intitulată: Asigurarea noastră de viaţă, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversităţii pentru 2020. Unul din obiectivele acesteia, denumit menţinerea şi refacerea ecosistemelor şi a serviciilor aferente, prezintă, printre acţiunile sale, pe aceea prin care Comisia va elabora până în 2012 o strategie privind infrastructura ecologică pentru a promova dezvoltarea infrastructurii ecologice în UE în zonele urbane şi rurale, inclusiv prin stimulente prin care să încurajeze investiţiile iniţiale în proiecte de infrastructură ecologică şi menţinerea serviciilor ecosistemice, de exemplu printr-o utilizare mai bine orientată a fondurilor UE şi a parteneriatelor publice-private.

F. O economie durabilă trebuie să acorde prioritate sănptpţii pe termen lung atât a cetăţenilor, cât şi a mediului înconjurător, acest lucru putându-se realiza prin respectarea a trei principii: economia durabilă să fie o economie însănătoşită (să înlăture pagubele sociale şi de mediu şi să prevină apariţia altora); o economie orientată către oameni (să furnizeze locuri de muncă şi să vină în întâmpinarea nevoilor cetăţenilor); o economie orientată local (să pună accent pe pe investiţii locale, proprietatea locală, control local). Se apreciază faptul că o economie concentrată local (pe afaceri locale, muncitori şi consumatori locali) este economia sănătoasă, aceasta promovând democraţia economică, controlul local, diversitatea proprietăţii şi oferă un sistem alternativ viabil pentru economia de piaţă. 23

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
NOUTĂŢI! În raportul Comisiei Europene privind activitatea Uniunii Europene din 2010, în cadrul iniţiativei emblematice privind „O politică industrială integrată pentru era globalizării”, se apreciază faptul că „industria trebuie plasată în centrul preocupărilor Europei dacă aceasta doreşte să fie în continuare lider economic la nivel internaţional. Această iniţiativă emblematică stabileşte o strategie menită să impulsioneze creşterea şi crearea de locuri de muncă prin întreţinerea şi susţinerea unei baze industriale puternice, diversificate şi competitive în Europa, care oferă locuri de muncă bine plătite şi produce, în acelaşi timp, din ce în ce mai puţin carbon. Pe fondul intensificării globalizării, noua abordare renunţă la conceptul depăşit al sectoarelor şi ramurilor industriale naţionale în favoarea unor strategii coordonate la nivel european. Acest lucru necesită o viziune asupra întregului lanţ valoric, începând cu infrastructura şi materiile prime şi terminând cu serviciile post-vânzare. Iniţiativa plasează crearea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii în centrul politicii industriale şi consideră tranziţia la o economie durabilă drept o posibilitate de consolidare a competitivităţii.” UE propune, de asemenea, o abordade de coordonare, axată pe trei direcţii: 1. integrarea politicii mediului urban atât în politicile comunitare relevante (transport, coeziune, dezvoltare tehnologică, etc.), cât şi în sectoarele cheie ale politicii de mediu (apă, aer, deşeuri, natură şi biodiversitate, etc.), precum şi la diferite eşaloane administrative (începând cu cel local, până la cel european); 2. identificarea indicatorilor europeni comuni pentru monitorizarea efectelor strategiei tematice şi stării mediului urban; 3. sprijinirea difuzării bunelor practici locale.

Cap. 11. Viitorul politicii de mediu
Priorităţile acestei politici au în vedere:    promovarea de către UE a unei legislaţii cadru, ea fiind un reglementator la un anumit nivel; imbunătăţirea procesului de integrare a politicii de mediu în celelalte politici, protecţia mediului reprezentând un factor de îmbunătăţire a calităţii vieţii; intărirea procesului de implementare a legislaţiei de mediu şi a capacităţii instituţionale din noile ţări UE de a adopta acquis-ul comunitar, sporind astfel eficienţa în implementarea legislaţiei de mediu în noile state membre; susţinerea procesului de dezvoltare durabilă prin politici locale; protecţia naturii şi conservarea biodiversităţii; gestionarea eficientă a resurselor şi a deşeurilor; sănătatea în raport cu mediul: UE trebuie să ofere asistenţă în zonele cu o poluare accentuată, permiţând dezvoltarea economică şi socială a acestora; reforma fiscală: introducerea eco-taxelor; corelarea politicii de mediu cu politicile de dezvoltare regională; 24

     

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
 intensificarea acţiunilor pentru prevenirea poluării transfrontaliere.

Atenţia acestei politici se focalizează pe patru domenii, aşa cum sunt incluse în Programul de Acţiune pentru Mediu (2001-2010): A. Schimbările climatice cauzate, în primul rând, de procesul de încălzire globală, o ameninţare ecologică, socială şi economică. Creşterea temperaturii duce la creşterea nivelurilor apelor, în condiţiile topirii calotei glaciare, dar şi la instabilitatea vremii. De asemenea, se răspândesc anumite boli, cum ar fi malaria, unele specii vor dispărea, neputându-se adapta noilor condiţii, iar culturile agricole se vor modifica. Ţinând cont de aceste ameninţări, obiectivul major este stabilizarea concentraţiilor de gaze cu efect de seră din atmoseferă la un nivel care să nu provoace variaţii anormale ale climei. Acest lucru se poate realiza prin implementarea Protocolului de la Kyoto (acord internaţional privind mediul. Protocolul a fost negociat în decembrie 1997 de către 160 de ţări. Acordul prevede, pentru ţările industrializate o reducere a emisiilor poluante cu 5,2% în perioada 2008-2012 în comparaţie cu cele din 1990. Pentru a intra în vigoare, trebuia să fie ratificat de cel puţin 55 de naţiuni (condiţie deja îndeplinită), care să producă 55% din emisiile globale de dioxid de carbon. Această ultimă condiţie a fost indeplinită în octombrie 2004 prin ratificarea de către Rusia a protocolului.), sau prin reducerea emisiilor cu efect de seră cui 8% faţă de nivelul anului 1990 pana în 2012, iar până în 2020, de la 20 la 40% prin intermediul unui pact internaţional. UE a adoptat, în anul 2007, o serie de acte legislative în domeniul schimbărilor climatice:  comunicarea “Limitarea schimbărilor climatice globale la 2 grade Celsius – calea de urmat pentru 2020 şi după această dată (2/2007)” unde se preciza că obiectivul UE este de a se evita încălzirea planetei cu mai mult de 2 grade faţă de perioada preindustrială; pachetul “Energie şi Climă” (8-9 martie 2007) sugerează nevoia de punere în aplicare a modalităţii de economisire a energiei şi punere la punct a unor metode alternative de producere a energiei electrice; iniţiativa executivului de la Bruxelles “20/20/20” se referă la angajamentul UE de a reduce până în anul 2020, emisiile de gaze cu efect de seră cu 20% faţă de anul 1990, utilizând energie regenerabilă în proporţie de 20% din consumul total de energie. Această iniţiativă va intra în vigoare in anul 2013 şi va urmări revizuirea sistemului de tranzacţionare a certificatelor privind emisiile de CO2, fiind introduse anumite cote specifice obligatorii pentru fiecare stat membru, în funcţie de PIB-ul propriu şi promovarea energiei regenerabile; adoptarea Cărţii Verzi “Adaptarea la schimbările climatice în Europa: posibilităţi de acţiune ale UE (354/2007)” la data de 29 iunie 2007al cărei obiectiv era acela de a lansa o dezbatere şi o consultare publice la nivel european pentur a stabili modul de continuare , ţinând cont de o dublă provocare cu care se confruntă omenirea: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi adaptarea la climatul aflat în continuă schimbare; comisia Europeană adoptă, la 18 septembrie 2007, comunicarea intitulată “Construirea unei Alianţe mondiale împotriva schimbărilor climatice între UE şi ţările sărace în curs de dezvoltare, cele mai vulnerabile la schimbările climatice (540/2007)”, această alianţă acordând sprijin tehnic şi financiar în cazul anumitor măsuri. 25

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
B. Importanţa biodiversităţii si a naturii se bazează pe politica de mediu şi pe cele 18 obiective din “Mesajul de la Malahide”, din 2004, adoptat în cadrul Conferinţei Internaţionale din Irlanda, şi are în vedere: protecţia speciilor existente şi controlul invaziilor în habitat a speciilor intruse; conservarea biodiversităţii şi a naturii (se doreşte stoparea declinului biodiversităţii până la sfărşitul secolului); protejarea solului împotriva eroziunii şi poluării. La data de 26 mai 2006, Comisia Europeană adoptă comunicarea denumită “Stoparea diminuării biodiversităţii până în 2010 şi pe mai departe – Conservarea serviciilor ecosistemice pentru bunăstarea umană”, concentrată pe patru domenii de acţiune: biodiversitatea în cadrul Uniunii Europene; UE şi biodiversitatea în lume; biodiversitatea şi schimbarea climatică; dezvoltarea bazei de cunoştinţe. C. Un mediu sigur şi sănătos are ca obiectiv asigurarea unui mediu în care expunerea umană nu conduce la un risc semnificativ sau risc pentru sănătatea acestuia. Uniunea Europeană a adoptat o serie de reglmentări şi sisteme pentru etichetarea substanţelor chimice, exportul, importul şi gestionarea acestora, apreciind că este nevoie de îmbunătăţirea cunoştinţelor despre interacţiunea dintre poluanţi şi sănătatea umană, oamenii fiind expuşi unei game largi de substanţe poluante. D. Administrarea resurselor naturale şi a deşeurilor implică acordarea unei atenţii sporite modului cum sunt produse şi folosite resursele naturale, astfel încât deşeurile municipale şi poluarea cauzată de acestea să fie reduse. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea alternativelor la depozitare: prevenirea deşeurilor, reciclarea mai eficientă (spre exemplu reciclarea ambalajelor, a bateriilor sau a electricelor şi electrocasnicelor), incinerarea, etc.

Cap. 12. Noutăţi în domeniul politicii privind protecţia mediului înconjurător
Agenţia Europeană de Mediu, prin intermediul publicaţiei „Mediul înconjurător european – situaţie şi perspective 2010” (SOER 2010), oferă o serie de evaluări privind situaţia actuală a mediului înconjurător din Europa, despre acţiunile care se întreprind şi ceea ce se poate face pentru a îmbunătăţi situaţiile viitoare. În ansamblu, SOER 2010 confirmă faptul că politica de mediu şi acţiunile desfăşurate în domenii asociate la nivelul Uniunii Europene şi în ţările învecinate au determinat îmbunătăţiri semnificative ale mediului înconjurător. Însă rămân unele probleme majore. Aşa cum se recunoaşte din ce în ce mai mult, capitalul natural din ecosistemele noastre este esenţial pentru sănătatea, bunăstarea şi prosperitatea cetăţenilor. Acesta furnizează servicii care dau un impuls economiei şi creează condiţiile necesare pentru viaţă – printre acestea se numără purificarea apei, polenizarea culturilor, descompunerea deşeurilor şi reglarea condiţiilor climatice. SOER 2010 demonstrează că cererea pe termen lung de resurse naturale pentru hrana, îmbrăcămintea, casa şi transportul de persoane este în creştere din cauza presiunilor globale.Capitalul nostru natural este supus şi cererilor mai recente precum substanţele chimice pe bază de plante sau biomasa pentru înlocuirea combustibililor fosili. Toate aceste cereri de capital natural care sunt în creştere ne indică ameninţări mai mari la adresa economiei şi a coeziunii sociale din Europa. 26

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
Provocările sunt foarte mari, însă există şanse ca Europa să-şi păstreze capitalul natural. Europa trebuie să îmbunătăţească de urgenţă eficienţa resurselor şi să avanseze în implementarea principiilor din Tratatul de la Lisabona privind protecţia mediului. Ar trebui să se facă mai mult pentru a valorifica mediul în termeni financiari şi pentru a reflecta astfel de valori în preţurile pieţei, spre exemplu prin aplicarea de taxe de mediu. Chukwumerije Okereke şi Duncan Russel, în articolul “Regulatorz Pressure and Competitive Dznamics: Carbon Management Strategies of UK Energy-Intensive Companies” analizează impactul a doi piloni principali: dinamica concurenţială şi presiunea de reglementare în strategiile pentru managementul carbonului în unele dintre cele mai mari companii energetice din Marea Britanie, încercând să găsească soluţii care s-ar putea generaliza la nivelul UE. Concluzia a fost aceea că, fără un set de legi şi reglementări care să limiteze emisiile de carbon, precum şi depozitarea şi distrugerea substanţelor poluante în locuri special amenajate, coroborate cu presiuni sociale mai ample, generate de ONG-uri, dar şi prin lobby, marile companii energetice vor continua să producă combustibili şi substanţe bazate pe carbon, speculând la maximum fiecare carenţă din lege. Luând un exemplu concludent, cumulând emisiile directe de CO2 a 6 companii (Royal Dutch Shell, British Petrolium, Scottish Power and Centrica, Corus şi BHP Billiton) se obţine o valoare de 304 milioane de tone anual, echivalentul emisiilor totale din Polonia sau Spania. Dacă includem şi emisiile indirecte (cele din produse), cantitatea de emisii creşte la un nivel de 2 miliarde de tone de CO2, totalul anual al emisiilor din Canada, Marea Britanie şi India, la un loc. Comisia Europeană a prezentat, la Bruxelles, pe 27 octombrie2011, noi standarde de siguranţă referitoare la operaţiunile petroliere şi gaziere offshore, deoarece eventualitatea producerii unui accident major în largul apelor europene rămâne nepermis de mare. Prin adoptarea unui regim de siguranţă strict, riscurile unui astfel de accident pot fi aduse la un nivel minim. Efectele negative asupra mediului șşi a economiilor de coastă pot fi reduse semnificativ dacă se implementează în prealabil un plan eficient de intervenţie în situaţii de urgenţă. Noul proiect de regulament stabileşte norme clare care acoperă în întregime ciclul complet al tuturor activităţilor de explorare şi producție, de la proiectare până la dezasamblarea finală a unei instalaţii petroliere sau de gaze. Operând sub controlul autorităţilor naţionale de reglementare, industria europeană va trebui să evalueze şi să îmbunătăţească periodic standardele de siguranţă aplicabile operaţiunilor offshore. Comisia a lansat, pe data de 17 octombrie 2011 , la Varşovia. o campanie având ca temă eficiența utilizării resurselor, denumită „Generation Awake. Your choices make a world of a difference!” (Generaţia trează. Alegerile tale pot schimba lumea!), destinată să încurajeze integrarea utilizării eficiente a resurselor în viaţa de zi cu zi a consumatorilor. Campania a fost inaugurată în Polonia de comisarul european pentru mediu Janez Potočnik şi de ministerul polonez al mediului Andrzej Kraszewski. Scopul acesteia este de a sensibiliza publicul în privinţa nevoii de a utiliza în mod judicios resursele naturale limitate şi de a-i încuraja pe cetăţeni să reflecteze asupra modului în care deciziile lor de cumpărare afectează planeta.

27

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Bibliografie CĂRȚI: Profiroiu M., Profiroiu A., Popescu I. – Instituții și politici europene, ed. Economică, Buc., 2008. BAZE DE DATE ELECTRONICE: Baza de date JSTOR: Chukwumerije Okereke, Duncan Russel – Regulatory Pressure and Competitive Dynamics: Carbon Management Strategies of UK Energy-Intensive Companies, articol publicat în California Management Review, vol. 52, nr.4, 2010. TEZE DE DOCTORAT: Tașnadi Bogdan-Alexandru – Environmental Protection. Commercial Characteristics and General Efficiency, 2005, consultant științific, prof. Univ.dr. Paul Ghiță Tănase, ASE, Facultatea de Economie. SITE-URI: - http://www.europeana.ro/dosare/mediu.htm - http://www.europeana.ro/index.php/2010/12/11/politica-europeana-pentru-mediu/ - http://www.eco-ambalaj.ro/politica-de-mediu/ue/Politica-de-mediu-in-Uniunea-Europeana-5.html www.smartfinancial.ro/smartfinancial/europa+%26+integrare/politica+europeana+de+mediu++nou+instrument+financiar http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_25138/Politica-europeana-privind-calitatea-mediului-arputea-deveni-mai-putin-restrictiva.html - http://europa.eu/pol/env/index_ro.htm - http://mmediu.ro/RO-EEAEIONET/_State%20of%20%20Env%20report/Lansare%20SOER%202010%20%2015%20decembrie%202010/Comunicat%20de%20presa/EEA_2010_00610000_RO_TRA.pdf - http://h2o.exploratorii.ro/plan/directiva.pdf - http://ue.mae.ro/local-news/775 - http://www.ecomagazin.ro/ecoetichetarea-europeana-va-fi-revizuita/ - http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2011:248:0043:0048:RO:PDF - http://www.finantare.ro/stire-17430-Sprijin-pentru-programul-LIFE+.html 28

POLITICI PUBLICE EUROPENE. POLITICA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
http://ec.europa.eu/environment/europeangreencapital/wp-content/uploads/2011/04/EGC-Will-YourCity_2011_RO_WebRes.pdf - http://ec.europa.eu/news/transport/090930_ro.htm http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=MOTION&reference=B7-20110522&language=RO - http://europa.eu/generalreport/pdf/rg2010_ro.pdf - www.europa.eu

29