You are on page 1of 87

Îngrijirile de sănătate – cadru conceptual

Dr. Liliana Iliescu

Sistem de sănătate

În „Raportul asupra sănătăţii în lume – 2000”, Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte sistemul de sănătate prin „totalitatea organizaţiilor, instituţiilor şi resurselor consacrate ameliorării sănătăţii”. acesta cuprinde "toate activităţile al căror scop principal este de a promova, restabili sau menţine sănătatea."

Sistem de sănătate
Rezultatele finale ale oricărui sistem de sănătate sunt: • starea de sănătate a populaţiei • protecţia financiară contra riscurilor • gradul de satisfacţie a consumatorilor de servicii.

Îngrijirile primare de sănătate

• “Piramida” acordării îngrijirilor de sănătate Centre specializate Spital Medicul de familie Autoîngrijire – pacient şi familia acestuia .

.

Cu toate acestea. Legat fiind prin construcţia sa profesională de conceptul şi practica sănătăţii publice. este placa turnantă a sistemului de sănătate. Dânsul este cel care face trecerea de la dimensiunea individuală la dimensiunea colectivă a sănătăţii şi bolii. medicului de familie i se recunoaşte rolul benefic pe care îl are asupra stării de sănătate. Timpul lucrează în favoarea lui ! . în cadrul sistemelor de sănătate care doresc a fi „moderne” şi acceptă reforma ca pe o condiţie obligatorie a funcţionării optime – aşa cum se întâmplă în ţările centrale şi est europene.Medicul de familie este „medicul din prima linie”. asigurând asistenţa medicală primară de prim contact pentru pacienţi. chiar dacă deseori este desconsiderat.

în special China. ca urmare a implicării comunităţii în acţiunile medicale . abordare care nu ia suficient în considerare aspectele sociale. economice şi politice ale vieţii succesele înregistrate în domeniul sanitar în unele ţări. subliniind necesitatea echitaţii accesului şi furnizării serviciilor de sănătate problemele ridicate de creşterea numărului/volumului populaţiei.Sursele care au condus la definirea îngrijirilor primare de sănătate au fost:     modificarea teoriilor asupra dezvoltării. care au susţinut necesitatea dezvoltării serviciilor destinate mamei si copilului noua abordare tehnologică a bolilor şi a serviciilor medicale. care au condus la realizarea unor legături între sănătate şi alte sectoare.

1991 Lisabona: s-au revizuit obiectivele. 1981 Adunarea generală OMS. . 1978 Consfătuirea de la Alma-Ata.Istoricul îngrijirilor primare de sănătate      1977 Adunarea generala OMS a stabilit ca în perioada următoare scopul principal până în anul 2000 este ca toţi oamenii lumii sa aibă o stare de sănătate care să le permită să beneficieze de o viaţă productivă din punct de vedere social şi economic. 1984 Fiecare regiune şi-a stabilit un număr de obiective: 38 de obiective pentru Europa. Strategia “Sănătăţii pentru toţi” pentru fiecare din cele 6 regiuni (România este inclusa in regiunea Europa).

Directorul general al OMS.Halfdan Mahler. după publicarea cărţii “Soluţii alternative în satisfacerea nevoilor de sănătate de bază” (Djukonovic si Mach.Istoricul îngrijirilor primare de sănătate   In anul 1975. a lansat conceptul Sănătatea pentru toţi până în anul 2000. care. 1975). este în sine un element de condiţionare a dezvoltării”.” In acelaşi an. ele reprezentând o strategie pentru atingerea obiectivului sănătăţii pentru toţi până în anul 2000. Dr. . cu un an înainte subliniase ca “starea de sănătate a populaţiei influenţează dezvoltarea economică şi este influenţată la rândul ei de către aceasta. propunând “O acţiune urgentă pentru a realiza în cei 25 ani ai unei generaţii. ceea ce nu s-a realizat deloc până acum. s-a adoptat prima rezoluţie referitoare la îngrijirile primare de sănătate.

în 12 sept. . la care au participat reprezentanţi ai 134 guverne şi 67 organizaţii internaţionale.DECLARAŢIA DE LA ALMA-ATA  Organizarea unei întâlniri internaţionale de către UNICEF şi OMS la Alma-Ata. Documentul fundamental al conferinţei a fost Declaraţia de la Alma-Ata. 1978.

. precum şi între grupurile populaţionale din cadrul aceleaşi ţări.Politica „Sănătate pentru toţi în secolul 21”  pentru Regiunea Europeană a OMS se evidenţiază faptul că sunt necesare eforturi susţinute pentru creşterea nivelului de sănătate. în vederea uniformizării sociale între ţările din regiune.

Reducerea suferinţelor consecutive principalelor cauze de morbiditate.În acest sens. realizarea unui potenţial de sănătate complet pentru cei care locuiesc în Regiunea Europeană a OMS s-ar putea obţine prin:   promovarea şi protejarea sănătăţii oamenilor de-a lungul întregii vieţi. .

Îngrijirile primare de sănătate .definiţie Îngrijirile primare de sănătate sunt îngrijiri sanitare esenţiale. bazate pe metode şi tehnologii practice. . prin totala lor participare. pertinente din punct de vedere ştiinţific şi acceptabile din punct de vedere social. şi la un cost pe care comunitatea şi ţara poate să îşi permită să îl menţină în fiecare stadiu al dezvoltării lor. făcute sa fie accesibile în mod universal indivizilor şi familiilor din comunitate. în spiritul încrederii în sine şi al autodeterminării.

cât mai mult posibil. încercând să apropie. activitatea din domeniul sănătăţii de mediul de viaţă şi de muncă al oamenilor. dar şi a dezvoltării globale sociale şi economice a comunităţii. Reprezintă primul nivel al contactului dintre indivizi. pentru care reprezintă atât funcţia centrală cât şi problema principală. familie şi comunitate cu sistemul de sănătate naţional. constituind primul element al unui proces continuu de îngrijire a sănătăţii .Îngrijirile primare de sănătate caracteristici   Formează o parte integrantă a sistemului de sănătate al ţării.

furnizând servicii de promovare. cât şi pe experienţa din domeniul sănătăţii publice  cuprind principalele probleme legate de sănătate în cadrul comunităţii.Îngrijirile primare de sănătate caracteristici reflectă şi rezultă din condiţiile economice şi din caracteristicile socio-culturale şi politice ale ţării şi comunităţilor sale. curative şi de recuperare corespunzătoare  . biomedicală şi sanitară. preventive. şi se bazează pe aplicarea rezultatelor relevante ale serviciilor de cercetare socială.

capacitatea de participare a comunităţilor . utilizând la maximum resursele locale naţionale. precum şi alte resurse disponibile. în acest scop dezvoltă.Îngrijirile primare de sănătate caracteristici  cer şi promovează din partea indivizilor şi a comunităţii. conducerea şi controlul îngrijirilor de sănătate primare. organizarea. printr-o educaţie corespunzătoare. o autodeterminare şi participare la planificarea.

moaşe. funcţionale.Îngrijirile primare de sănătate caracteristici ar trebui sa fie susţinute de sisteme de referinţă integrate. infirmiere. ducând la o îmbunătăţire progresivă a unor îngrijiri de sănătate cât mai cuprinzătoare. dând prioritate celor ce au cea mai mare nevoie de aceste îngrijiri  se bazează la nivel local pe lucrătorii sanitari. personal auxiliar. inclusiv medici. pregătiţi în mod adecvat din punct de vedere tehnic şi social pentru a lucra în echipă şi pentru a răspunde nevoilor de sănătate exprimate de către comunitate.  .

6. educaţia privind problemele de sănătate predominante şi metodele de prevenire şi control ale acestora promovarea unei alimentaţii corecte asigurarea cu apă potabilă în cantitate adecvată şi o sanitaţie de bază îngrijirile acordate mamei şi copilului. 3. inclusiv planning familial imunizarea împotriva bolilor infecţioase majore prevenirea şi controlul bolilor endemice cu caracter zonal tratamentul adecvat pentru bolile curente şi vătămări asigurarea cu medicamente esenţiale . 7.Îngrijirile primare de sănătate: componente 1. 5. 4. 2. 8.

Îngrijirile primare de sănătate . Distributia echitabilă: ţările ar trebui sa găsească căi de a permite tuturor accesul la servicii 2. . serviciile preventive trebuie să existe împreună cu cele curative. Implicarea comunităţii: implicarea indivizilor în promovarea propriei lor îngrijiri este esenţială pentru viitoarea bunăstare a comunităţii 3. Concentrarea asupra activităţii de prevenire: dobândirea unor cunoştinţe prin educaţie pentru sănătate şi / sau mobilizarea comunităţii pentru imunizare şi rolul comunităţii în luarea deciziilor legate de alocarea resurselor spre priorităţile sanitare Deoarece prevenirea este vitală pentru rezolvarea problemelor pe termen lung. dar nu este întotdeauna răspunsul la probleme individuale.principii de bază:    1.

irigaţiile şi rezerva de apă. eficientă din punct de vedere al costului. producţia de alimente. dar toate pot afecta bunăstarea globală a comunităţii. Abordarea multisectorială: starea de sănătate este influenţată atât pozitiv cât şi negativ de o serie de factori cum sunt: condiţiile de locuit.  .Îngrijirile primare de sănătate . Toate acestea ţin de diferite sectoare guvernamentale. Tehnologie corespunzătoare: ea trebuie să fie acceptată.principii de bază: 4. ieftină şi disponibilă pe plan local.  5. transportul.

sugerate de către Gay 1.Îndatoririle medicului de familie în cadrul sistemului de îngrijiri de sănătate şi influenţa sistemului de sănătate asupra medicinei de familie Principiile disciplinei. Problemele de sănătate neselectate şi complexe 5. Îngrijire coordonată 10. Incidenţa scăzută a bolilor grave 6. Orientarea către contextul familial si comunitar 3. Eficienţă . Managementul continuu 9. Abordarea centrată pe pacient 2. Managementul simultan al tuturor afecţiunilor bolnavului 8. determinate de necesităţile şi cererile pacientului 4. Boli în stadii precoce 7. Aria de activităţi.

Îndatoririle medicului de familie/ caracteristicile activităţii în cadrul sistemului de îngrijiri de sănătate şi influenţa sistemului de sănătate asupra medicinei de familie – conform OMS A. Continuă C. Comprehensivă D. Orientată pe comunitate . Orientată pe familie G. Coordonată E. Generală B. În colaborare F.

clasei sociale. culturale. rasei. religiei şi nici o categorie de probleme de sănătate. nelimitat de bariere geografice.Îndatoririle medicului de familie în cadrul sistemului de îngrijiri de sănătate şi influenţa sistemului de sănătate asupra medicinei de familie – conform OMS caracteristicile activităţii - Generală:  Probleme de sănătate neselectate ale întregii populaţii  Nu exclude categorii datorită vârstei. administrative sau financiare . sexului.  Acces facil.

pe perioade substanţiale ale vieţii. nelimitate la un episod de boală .Îndatoririle medicului de familie în cadrul sistemului de îngrijiri de sănătate şi influenţa sistemului de sănătate asupra medicinei de familie – conform OMS caracteristicile activităţii Continuă:  Centrată pe persoană  Îngrijire de sănătate longitudinală.

prevenirea îmbolnăvirilor.pacient din punct de vedere al aspectelor clinic. de reabilitare şi suport  Perspectivele fizice. îngrijirea curativă.Îndatoririle medicului de familie în cadrul sistemului de îngrijiri de sănătate şi influenţa sistemului de sănătate asupra medicinei de familie – conform OMS caracteristicile activităţii Comprehensivă:  Implicând îngrijirea integrată  Promovarea sănătăţii. umanist şi etic  . psihologice şi sociale  Relaţia doctor .

Îndatoririle medicului de familie în cadrul sistemului de îngrijiri de sănătate şi influenţa sistemului de sănătate asupra medicinei de familie – conform OMS Coordonată:  Managementul îngrijirii la primul contact  Trimiterea la serviciile de specialitate  Oferirea informaţiei către pacient de către serviciile disponibile  Coordonarea şi managementul îngrijirii .

Îndatoririle medicului de familie în cadrul sistemului de îngrijiri de sănătate şi influenţa sistemului de sănătate asupra medicinei de familie – conform OMS caracteristicile activităţii În colaborare:  Lucrul în echipe multidisciplinare  Delegarea îngrijirilor atunci când este adecvat  Exerciţiul coordonării echipei .

Reţelelor sociale şi culturale .Îndatoririle medicului de familie în cadrul sistemului de îngrijiri de sănătate şi influenţa sistemului de sănătate asupra medicinei de familie – conform OMS caracteristicile activităţii Orientată pe familie:  Se adresează problemelor individuale în contextul: .Condiţiilor de viaţă şi muncă .Circumstanţelor familiale .

Altor specialişti şi organizaţii .Necesităţilor de sănătate ale comunităţii .Îndatoririle medicului de familie în cadrul sistemului de îngrijiri de sănătate şi influenţa sistemului de sănătate asupra medicinei de familie – conform OMS caracteristicile activităţii Orientată pe comunitate:  Doctorul de familie trebuie să ia în considerare problemele individului. în contextul: .

medici familie 667 556 468 344 202 199 371 203 574 666 438 228 600 500 400 300 200 100 0 2005 2006 Iaşi total Iaşi urban 2007 Iaşi rural 2008 .800 700 Nr.

medici familie 12000 10000 8000 6000 4000 2000 0 11487 11606 11694 11567 6902 4585 7039 4567 7250 6993 4574 4444 2005 2006 2007 2008 România total România urban România rural .Nr.

2 1638. locuitori / un MF 1721.5 1241.5 1437.3 1859.2000 1800 1600 Nr.1 1400 1200 1000 800 600 400 200 0 2005 2006 2007 2008 1463.9 1235.1 1692.1 România Iaşi .

SPITALUL .

spitalul este unitatea sanitară publică sau privată (cu paturi). funcţionarea şi finanţarea spitalelor. dacă nu este afectată calitatea îngrijirilor medicale .Definiţie    Conform Legii privind organizarea. care asigură servicii medicale de specialitate. cu personalitate juridică. Autorizarea se acordă cu unele clauze. de recuperare şi reabilitare a persoanelor în îngrijire Spitalul trebuie să îndeplinească toate condiţiile de autorizare prevăzute de lege. preventive. curative.

mai mult sau mai puţin accesibile populaţiei nevoiaşe. care şi-au asumat monopolul în domeniul asistenţei spitaliceşti şi sociale.Istoric  Primele forme organizate ale asistenţei spitaliceşti în Europa. bătrânilor şi pelerinilor săraci. ofereau adăpost bolnavilor. care. apar în cadrul mănăstirilor sau pe lângă biserici. azilurile-spitale erau aşezăminte caritabile modeste. în epoca medievală. Înfiinţate de către biserici. Cei înstăriţi beneficiau de îngrijire din partea medicilor la domiciliu . puţin încăpătoare. la început.

. sau hospitium pauperum pentru peregrini. Brephotrophium – pentru copiii găsiţi. bolnavi şi nevoiaşi. Orphanotrophium – orfelinat. Gerontocomium – casă de bătrâni Prochotrophium– casă pentru săraci sau hospitium pauperum. Xenodochium – azil pentru călători.Individualizarea formelor asistenţei medico-sociale medievale duce la apariţia unor aşezăminte caritabile cu destinaţii delimitate din ce în ce mai precis:       Nosocomium – destinat bolnavilor. iar mai târziu pentru străini.

Istoric . În cadrul mănăstirilor ortodoxe. .România  În perioada feudală. şi mai târziu de ospicii. în cele trei ţări româneşti – Moldova. Muntenia şi Transilvania – se găseşte aceeaşi formă bisericească a asistenţei medico-sociale a celor nevoiaşi. care îi adăposteau pe cei cu boli mintale. ele apar sub denumirea de bolniţe sau azil pentru bolnavi.

Acestea reprezintă formele timpurii ale asistenţei medicosociale. care în perioada de destrămare a feudalismului vor fi înlocuite de spitale laice sau publice propriu-zise.România  În Transilvania secolelor XIII – XVI apar aziluri – spitale înfiinţate şi administrate de patriciatul orăşenesc.Istoric . . ale primelor spitale.

a fost înfiinţat la Oradea în anul 1806. primul spital comunal s-a înfiinţat în 1757. . Benedictinii au înfiinţat spitale în mai multe ţări europene. civil – lazaretum . Acesta avea o capacitate de 12 paturi.România Astfel. în Banat la Timişoara. Izvoarele istorice amintesc că în secolul al XI-lea (1061) ar fi existat un prim “Spital” medieval în cadrul mănăstirii benedictine din Mănăstur. În Muntenia şi Transilvania primele spitale publice sunt acelea din Bucureşti – Filantropia (1811). Târgu-Mureş (1812) şi Cluj (1818) Un mic spital laic. înfiinţarea unor aziluri – spitale n-a mai fost un privilegiu exclusiv al bisericii. Cert este că într-o fază mai avansată a feudalismului. Ordinul Ioaniţilor şi al Sfântului Duh a ridicat şi în Transilvania hospitale sau xenodochii.Istoric . lângă Cluj.

•În Transilvania sec. prezenţa azilurilor – spitale sau a caselor de izolare a diferiţilor bolnavi. XIV – XVIII. . având anumite privilegii. în funcţie de cerinţe. secolul al XI-lea şi al XII-lea se caracterizează prin înfiinţarea unor aşezăminte caritabile mănăstireşti în Transilvania. lepra sau sifilisul (sec.România •În concluzie. cu averi şi venituri.Istoric . fără amestecul bisericii. al XVI-lea). va deveni o măsură absolut necesară şi obişnuită. în strânsă legătură cu dezvoltarea economicosocială a oraşelor. datorită apariţiei bolilor epidemice ca ciuma. în perioada feudalismului dezvoltat. •Azilurile-spitale erau aşezăminte permanente. spitalele destinate leproşilor. criminalilor sau sifiliticilor erau în general temporare. pentru ca mai târziu acestea să fie iniţiative exclusive ale oraşelor.

din 15 iunie 1715. din 20 martie 1709. reproduce normele de funcţionare ale aşezământului de la Colţea . aflăm că s-a ridicat (18 oct. Cartea lui Samuil (patriarhul Alexandriei).1702) în Bucureşti o mănăstioară cu hramul Sf.Istoric . conform documentelor. a fost scris de mitropolitul Antim şi are ca scop legalizarea situaţiei locului pe care se construiesc mănăstirea cu spitalul.România  În Ţara Românească. Trei Ierarhi. ambele fiinţând la acea dată. Un al doilea document. adică mănăstirea Colţea însăşi.

privitor la ciuma din 1734 (Iaşi). Grigorie Ghica Vodă s-a refugiat la Frumoasa şi apoi la Galata “pe când în oraş a murit aşa de multă lume.” (Şt. . Bîrsan).IAŞI   Urmărind izvoarele istorice.. aflăm de la Enache Kogălniceanu că.. pe Măgura Iaşilor. Matei Ghica. Grigorie Ghica Vodă bătrânul şi fiul acestuia. încât nu s-a putut dovedi cu îngropatul cadavrelor.Istoric – România . un schit de piatră în locul bisericuţei de lemn cunoscută sub numele de Schitul Tărîţă (1721). zidesc. din cauza spaimei. Această aşezare a fost destinată “pentru orânduirea unui lazaret al zmedriţilor de boala ciumei”.

bolniţele se vor mări între 1758 şi 1761. Spiridon. Spiridon se deschide oficial la 1 ianuarie 1757. epitropul Schitului Tărîţa. Spitalul Sf. pe care s-a dezvoltat ulterior asistenţa spitalicească instituţionalizată a Moldovei. începe clădirea bolnitelor din jurul acestei biserici. . Ştefan Bosie. iar între 1753 şi 1755. Devenind neîncăpătoare.Istoric – România – IAŞI Sf. Spiridon    La 2 iunie 1752. având 30 de paturi. Constantin Racoviţă a găsit mănăstirea Sf. a început zidirea bisericii Sf. Spiridon cu bolniţele lui Bosie întemeiate după modelul celor din Rusia.

Epitropia Sf. Ajunsă în pragul secolului al XIX-lea. În anul 1797 se clădeşte un nou local pentru spital. Spiridon nu constituie numai un simplu spital ieşean.Istoric – România – IAŞI Sf. întrucât capacitatea de primire trebuia să ajungă la 100 paturi. prin bogatele sale ctitorii spitaliceşti deschizând porţile culturii noastre medicale. atunci Epitropia a putut marca şi gradul de civilizaţie la care ajunsese Moldova pe tărâmul medico-sanitar. . Dacă spitalul. se poate considera ca un factor educativ-civilizator. Spiridon    Între 1785 şi 1797. numărul paturilor de spital se situează între 60 – 70. prin funcţia lui proprie.

spitalul Sf. Spiridon s-a creat secţia operativă cu 12 paturi. În aceeaşi perioadă. la Spitalul central Sf. Spiridon    Iaşul avea. În 1846. o populaţie de 70. în perioada anilor 1830 – 1840.000 locuitori. Spitalul avea secţie medicală. cu o mortalitate de 8 %. şi nu doar 140. secţie de chirurgie. şi dacă s-ar fi normat un pat la 175 de locuitori. . Spiridon ar fi trebuit să aibă 400 paturi. secţie operativă şi secţie primire bolnavi.Istoric – România – IAŞI Sf. în timpul unui an se tratau circa 1500 bolnavi.

Ghica. Facultatea de medicină (Iaşi) se rezuma în 1852 la o şcoală de moaşe. Ghica. iar din 1859 şi la o şcoală de chirurgie. Hrisovul pentru înfiinţarea Maternităţii ieşene. ilustrează concepţiile înaintate ale epocii. la fel ca şi actul de “naştere” al ospiciului de infirmi de la Galata. Mai toate ţările cereau o nouă constituţie care să garanteze libertăţile publice şi principiile democratice. dat de Gr. Spiritul profund progresist al anilor ’48 impune întemeierea spitalelor – filiale şi a institutelor de asistenţă bazate pe cea mai înaltă concepţie socială.Istoric – România – IAŞI  Anul 1848 a adus un suflu înnoitor. sub semnătura aceluiaşi Gr. .

secţie care a fost dotată în 1849 cu 45 paturi. Treime din Tătăraşi. înfiinţarea unei secţii destinată exclusiv îngrijirii şi tratării bolnavilor de sifilis. Spitalul Sf. Spiridon cuprinde 92 de încăperi cu 140 paturi. La sfârşitul lui 1848. Această capacitate de primire a bolnavilor a permis tratarea unui număr de 1631 bolnavi în anul mai sus menţionat.Istoric – România – IAŞI    În acelaşi sens. . în 1848. Se dispune. la care se adaugă 50 paturi “aşezate în cele 10 odăi pregătite nenorociţilor pătimitori ce năvălesc în toată ziua”. putem vorbi de principiile care l-au călăuzit pe Cantacuzino – Paşcanu la întemeierea Spitalului Sf.

64 paturi.Istoric – România – IAŞI  Conform adresei nr. Secţia a II-a medicală .80 paturi. Spitalul Sf. . Spitalul evreiesc avea 60 paturi. Spitalul militar avea 120 paturi. Spitalul de la biserica Barnovscki avea o capacitate de 50 paturi. 1827/23 noiembrie 1853 a Comitetului Sănătăţii. Spitalul temporar pentru holerici de la Podul-Lung era dotat cu 25 paturi. Spitalul holericilor evrei avea 60 paturi. Secţia chirurgicală . Spiridon: Secţia I medicală 70 paturi.

1853.  .  Ospiciul Golia. 1858. denumită Institutul Gregorian din Iaşi.  Spitalul din Hârlău.  Farmacia centrală Sf. în 1852.  Azilul de infirmi Galata. Spiridon primeşte sub administraţia ei şi întemeiază între anii 1852 – 1859 următoarele instituţii:  Maternitatea. 1857. Treime.  Spitalul Sf. care este mărit şi restaurat în 1859.  Spitalul din Roman. Spiridon. 1853. Tătăraşi.Istoric – România – IAŞI Epitropia Sf. 1855.

comunale) .Clasificarea spitalelor .Legea nr.  c) spitale locale (municipale.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii 1. Din punct de vedere teritorial.  b) spitale judeţene. spitalele se clasifică în :  a) spitale regionale. orăşeneşti.

 d) spitale pentru bolnavi cu afecţiuni cronice. Din punct de vedere al specificului patologiei. spitalele se clasifică în :  a) spitale generale.  b) spitale de urgenţă.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii 2.Legea nr.  c) spitale de specialitate. .Clasificarea spitalelor .

.Legea nr. Din punct de vedere al învăţământului şi al cercetării ştiinţifice medicale.  b) institute şi centre medicale. spitalele se clasifică în :  a) spitale clinice.Clasificarea spitalelor .95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii 3.

Spitalele se organizează şi funcţionează.Clasificarea spitalelor .95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii 4. cu avizul consiliului local. respectiv.Legea nr. . după caz b) spitale private. organizate ca persoane juridice de drept privat c) spitale publice în care funcţionează şi secţii private. respectiv judeţean. organizate ca instituţii publice Spitalele publice se înfiinţează şi. în funcţie de regimul proprietăţii a) spitale publice. se desfiinţează prin hotărâre a Guvernului. iniţiată de Ministerul Sănătăţii Publice.

Legea nr. în special în cazul urgenţelor şi al pacienţilor aflaţi în stare critică.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii Spitalul regional este spitalul clinic judeţean care deţine competenţele şi resursele umane şi materiale suplimentare necesare în vederea asigurării îngrijirilor medicale complete pentru cazurile medicale complexe.Clasificarea spitalelor . . din judeţ şi cazurile din judeţele arondate care nu pot fi rezolvate complet la nivelul judeţului respectiv.

Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii Spitalul judeţean este spitalul general organizat în reşedinţa de judeţ. . care asigură urgenţele medico-chirurgicale şi acordă asistenţa medicală de specialitate.Clasificarea spitalelor . cu unitate de primire urgenţe. cu o structură complexă de specialităţi medicochirurgicale. inclusiv pentru cazurile grave din judeţ care nu pot fi rezolvate la nivelul spitalelor locale.

personal specializat. dotare cu aparatură medicală corespunzătoare.Spitalul judeţean a) spitale judeţene clinice.  spitale judeţene de urgenţă. sunt spitalele care au în structură secţii clinice universitare care asigură asistenţa medicală. desfăşoară activitate de învăţământ. cercetare ştiinţifică şi de educaţie medicală continuă. sunt spitalele care dispun de o structură organizatorică complexă de specialităţi.  . În structura organizatorică a acestui tip de unitate sanitară funcţionează în mod obligatoriu unitatea de primire a urgenţelor.

comună. oraş. .Spitalul local  Spitalul local este spitalul general care acordă asistenţă medicală în teritoriul unde funcţionează. respectiv municipiu.

Spitalul local – municipal a) spitale municipale clinice  b) spitale municipale de urgenţă  c) spitale municipale clinice de urgenţă  d) spitale municipale  .

 c) spitale de specialitate. .  a) spitale de specialitate clinice.Spitalul de specialitate Spitalul de specialitate este spitalul care asigură asistenţă medicală într-o specialitate în conexiune cu alte specialităţi.  b) spitale de specialitate clinice de urgenţă.

este spitalul în care durata de spitalizare este prelungită datorită specificului patologiei. .Spitalul pentru afecţiuni cronice Spitalul pentru bolnavi cu afecţiuni cronice.

Institute şi centre medicale  Institutele şi centrele medicale clinice sunt unităţi de asistenţă medicală de specialitate în care se desfăşoară şi activitate de învăţământ şi cercetare ştiinţifică medicală. . precum şi de educaţie medicală continuă. de îndrumare şi coordonare metodologică pe domeniile lor de activitate.

   Sanatoriile sunt unităţi sanitare cu paturi care asigură asistenţa medicală utilizând factori curativi naturali asociaţi cu celelalte procedee. centre de sănătate. . preventorii. în cel puţin două specialităţi. tehnici şi mijloace terapeutice Preventoriile sunt unităţi sanitare cu paturi care asigură prevenirea şi combaterea tuberculozei la copii şi tineri.În categoria spitalelor se cuprind şi următoarele unităţi sanitare cu paturi : sanatorii. precum şi la bolnavii de tuberculoză stabilizaţi clinic şi necontagioşi Centrele de sănătate sunt unităţi sanitare cu paturi care asigură asistenţa medicală de specialitate pentru populaţia din mai multe localităţi apropiate.

alte prestaţii efectuate pe bază de contract. conform legii.Finanţarea spitalelor • Spitalele publice sunt instituţii publice finanţate integral din venituri proprii şi funcţionează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale. . precum şi din alte surse.

pe baza evaluării veniturilor proprii din anul bugetar şi a repartizării cheltuielilor pe baza propunerilor fundamentate ale secţiilor şi compartimentelor din structura spitalului. . • b) elaborarea bugetului propriu de venituri şi cheltuieli.Finanţarea spitalelor – autonomia financiară • a) organizarea activităţii spitalului pe baza bugetului de venituri şi cheltuieli propriu. aprobat de conducerea unităţii şi cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior.

mediu de consultaţii pe un medic în ambulator = Nr. medici angajaţi in spital x 100/Total personal angajat al spitalului  Proporţia personalului medical din totalul persoanelor angajate în spital  Proporţia personalului medical cu studii superioare din totalul personalului medical  Nr. de medici care acordă consultaţii în ambulatorul spitalului  . consultaţii în ambulatoriul de spital / Nr.Indicatori spital – management resurse umane Proporţia medicilor din totalul persoanelor angajate in spital = Nr.

Indicatori spital .Indicatori de utilizare a serviciilor Durata medie de spitalizare pe spital şi pe fiecare secţie în parte = Om zile spitalizare/ Bolnavi aflaţi la începutul perioadei + Bolnavi intraţi în cursul perioadei  .

Acest indicator este influenţat de aspectele sociale ale unor categorii de bolnavi. sau pe cei cu maladii cronice în perioada neacutizată. spitalele se grupează în cele cu durată scurtă de internare şi cu durată lungă. în rest asistenţa fiind asigurată de personal mediu (Nursing-Home în Marea Britanie).Indicatori spital . constituie un indicator important de eficienţă. specifică fiecărei secţii în parte. în unele din ele medicul vizitând doar periodic bolnavii convalescenţi. în cadrul secţiei. în special în sezonul rece. . s-ar scurta foarte mult durata medie de spitalizare. şi. Prin eliminarea zilelor de spitalizare justificate de cazurile sociale (de exemplu.8 zile). cu excepţia secţiilor de boli cronice. cu mortalitate crescută.  Din aceste considerente. în cele mai multe ţări dezvoltate. condiţii neprielnice de convalescenţă la domiciliu). cu dotări şi încadrări de personal mai reduse. pe afecţiuni.Indicatori de utilizare a serviciilor  Durata medie de spitalizare. aceasta situându-se în jurul valorii de 7 zile (max.

dotare şi accesibilitate. spitalizări Şi este egal cu: ---------------------.x 100 P  Acest indice variază de la o zonă la alta. . încât o imagine mai reală este dată de calcularea unei medii pe ţară. deoarece zonele de atracţie sunt variabile pentru fiecare spital în parte în funcţie de profil.Indicatori de utilizare a serviciilor Indicele de spitalizare – reprezintă proporţia de spitalizări la 100 sau 1000 locuitori Nr.Indicatori spital .

Nr. diagnostice neconcordante Ind. internările cu diagnostic greşit în cazurile de urgenţă constituie un semnal de alarmă privind calitatea actului medical. = ------------------------------------x 100 Nr. valoarea mai mare de 10 % denotă o calitate slabă a actului medical principal.Indicatori de utilizare a serviciilor   Neconcordanţa diagnosticului de la internare şi cel definitiv (stabilit în maximum 72 ore de la internare).Indicatori spital . reprezentat de punerea diagnosticului. bolnavi internaţi .

demonstrând operativitatea rezolvării cazurilor într-un timp mai scurt de spitalizare. decât în cazurile bine argumentate. punând în evidenţă calitatea actului medical. acest indicator este unul de eficacitate. .Indicatori de utilizare a serviciilor    Neconcordanţa dintre diagnosticul pus în primele 72 ore şi cel anatomopatologic – depăşirea valorii de 5 % se consideră ca fiind un aspect negativ. Durata de spitalizare până la intervenţia chirurgicală. Durata de spitalizare până la punerea diagnosticului – media ar trebui să fie mai mică de 72 ore sau 3 zile. nu trebuie să depăşească cele 72 ore. exceptând urgenţele. dar şi de eficienţă.Indicatori spital .

dezinsecţia saloanelor. zile internare contabilă sau zile efectuate Utilizarea paturilor = ----------------------------------------------------------------Nr.Indicatori spital . carantină etc. reprezentând 77 – 82 %.Indicatori de utilizare a serviciilor  Utilizarea medie a paturilor trebuie să fie de 280 – 300 zile pe an. Utilizarea anuală a fondului de paturi poate fi influenţată de scoaterea lor din funcţie pentru reparaţii. Nr. mediu de paturi care au funcţionat în cursul anului .

5. de 280 – 300 zile/an. tipul de spital.0 – 37. care variază după profilul paturilor. . atunci valoarea acestui indicator ar fi de 35.Indicatori spital .Indicatori de utilizare a serviciilor ► Rulajul bolnavilor la un pat reprezintă capacitatea unui pat de spital de a deservi un număr de bolnavi. şi se calculează după formula: Nr. zile de utilizare a paturilor într-un an Rulajul bolnavilor = ---------------------------------------------------Durata medie de spitalizare ► Dacă apreciem durata medie de spitalizare de 8 zile/bolnav. şi utilizarea medie a paturilor. şi se numeşte funcţia patului. Acesta se exprimă prin număr de bolnavi care rotează pe un pat în cadrul unui an. amplasarea acestuia în urban sau rural.

locuitori .x 1000 Nr. şi se calculează după formula: Nr.Indicatori spital . paturi spital Indicele de asigurare cu paturi = -------------------------.Indicatori de utilizare a serviciilor ► Indicele de asigurare cu paturi de asistenţă medicală oferă o imagine a capacităţii de a oferi asistenţă spitalicească.

Indicatori spital . scădere ce a fost însoţită şi de reducerea duratei medii de spitalizare. de nivelul de dezvoltare socio-economice a unei ţări. . de posibilitatea de pregătire a profesioniştilor.Indicatori de utilizare a serviciilor Indicele de asigurare cu paturi de asistenţă medicală: este determinat de nivelul şi structura morbidităţii. structura populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe. numărul total al paturilor de spital a scăzut semnificativ în perioada 1980 – 1993. În majoritatea ţărilor vest-europene.

dar care trebuie analizat de fiecare secţie în parte. Decesul trebuie analizat cu mare atenţie ţinând cont de toate variabilele psiho-socio-economice. Starea la externare a pacientului se studiază pe afecţiuni. Analiza cazurilor se face în funcţie de afecţiuni. Complicaţiile posttransfuzionale şi complicaţiile postmedicamentoase Infecţiile intraspitaliceşti pot greva calitatea actului medical. vârsta şi sexul pacientului (aceste ultime trei referinţe alcătuind structura de risc). Nu orice urgenţă medico-chirurgicală trebuie internată în secţia ATI. . şi nu trebuie reţinută aici mai multe zile dacă nu este strict necesar. sau numărul deceselor din spital. bolile concomitente. de bolile asociate afecţiunii de bază. vârsta. având în vedere costurile foarte mari ale asistenţei în aceste secţii. de nivelul de gravitate a bolii. Complicaţiile intra.Alţi indicatori utilizaţi       Durata medie de staţionare în secţia ATI (în ore). îngrijirea intra.şi postoperatorii. cât şi de activitatea specifică instituţiei spitaliceşti. reprezintă un indicator de calitate. atrăgând atenţia asupra neglijării aplicării metodelor preventive. forma clinică a acestora. ştiindu-se că ele nu se datorează în general deficienţelor de asistenţă medicală. şi dacă îşi poate relua activitatea anterioară şi după ce interval de timp. la care se adaugă tehnica operatorie adecvată.şi postoperatorie.

centre de sănătate. Pentru morbiditatea spitalizată informaţiile se culeg mai uşor (foi de observaţie).P. alte instituţii medicale (morbiditate nonspitalizată). utilizând indicatori de structură: (numărul de bolnavi cu boala “x”/total persoane internate) x 100 (numărul de zile de spitalizare prin boala “x”/total zile) x 100. dar reflectă numai “vârful icebergului” (J.Morbiditatea spitalizată     Morbiditatea spitalizată studiază frecvenţa bolii în condiţii de spitalizare şi completează studiul morbidităţii într-o populaţie.Fox). fiind necesară completarea cu morbiditatea din cabinetele private. .

Morbiditatea spitalizată J. . Bergson (1946) subliniază că morbiditatea spitalizată nu este reprezentativă pentru morbiditatea din teritoriul arondat spitalului deoarece internările în spital depind de:        dotarea spitalului. frecvenţa mai mare a internării la sexul feminin. numărul de paturi. pregătirea şi comportamentul personalului. se internează şi bolnavi din alte teritorii. în spital ajung frecvent formele grave de boală. dorinţa bolnavilor de a se interna.

o schemă de clasificare a pacienţilor in funcţie de diagnostic. ceea ce asigură posibilitatea de a asocia tipurile de pacienţi cu cheltuielile spitaliceşti efectuate.DRG) reprezintă. şi anume costul resurselor consumate pentru îngrijirea pacientului. In acest fel. Acest sistem este asemănător sistemului de clasificare internaţională a bolilor (International Classification of Diseases .ICD).Finanţare spitale – sistem DRG ► ► Sistemul de clasificare în grupe de diagnostice (Diagnosis Related Groups . prin sistemul DRG. . aşa cum o arată şi numele. în sistemul DRG se utilizează un criteriu suplimentar de clasificare. în care diagnosticele sunt clasificate în clase şi subclase. pacienţii pot fi clasificaţi simultan atât după patologie cât şi după costul îngrijirilor. Spre deosebire de acesta.

la Universitatea Yale. diagnostice principale si secundare. care au încercat sa imagineze un sistem de evaluare a rezultatelor spitalelor. Prin sistemul grupelor de diagnostice (DRG) se analizează caracteristicile fiecărui pacient externat (vârsta. iar in funcţie de acestea. durata de spitalizare. sex. proceduri. starea la externare si greutatea la naştere (in cazul nounăscuţilor). pacienţii sunt clasificaţi într-o categorie distinctă (o grupă de diagnostice) . .Finanţare spitale – sistem DRG ► ► Acest sistem a fost dezvoltat in anii '70. economişti si statisticieni. in SUA. de un grup de medici.

Finanţare spitale – sistem DRG Grupele de diagnostice au doua caracteristici esenţiale: . dar nu identice . medicale şi chirurgicale. din punct de vedere clinic.omogenitatea costurilor. adică intr-un anume DRG cazurile (pacienţii) sunt similare.omogenitatea clinică. şi sunt concepute pentru a acoperi patologia asociată pacientilor acuţi ce solicită/necesită spitalizarea. în funcţie de prezenţa sau absenţa unei intervenţii chirurgicale. ► . ► Grupele de diagnostice sunt de două tipuri. adică fiecare DRG conţine cazuri ce necesită un consum asemănător de resurse.

Finanţare spitale – sistem DRG
 

In acest moment in România se utilizează sistemul de clasificare din SUA, numit HCFA DRG v. 18. Din octombrie 2005 s-a achiziţionat de Ministerul Sănătăţii (in urma unui acord încheiat cu Guvernul Australiei) sistemul de clasificare din Australia, AR-DRG v.5. In urma acestui acord, România poate utiliza timp de 5 ani sistemul AR-DRG v.5, şi poate sa-l folosească ca bază de pornire pentru dezvoltarea unui sistem românesc de clasificare în grupe de diagnostice. Sistemul de clasificare AR-DRG din Australia are mai multe grupe de diagnostice, acoperă mai bine patologia clinică şi este complementar cu sistemul de codificare a diagnosticelor şi procedurilor utilizat în acest moment în România.

Finanţare spitale – sistem DRG

Deoarece sistemul DRG permite clasificarea pacientilor spitalului, Administraţia Federală de Finanţare a Serviciilor de Sănătate din SUA (HCFA) a decis, în anul 1983, să folosească sistemul în finanţarea spitalelor (pentru pacienţii asiguraţi prin HCFA, în majoritate beneficiarii programului Medicare)

Finanţare spitale – sistem DRG
Cum se poate face finanţarea spitalelor pe baza sistemului DRG?  Pentru fiecare pacient externat şi trimis într-o grupă de diagnostice a fost stabilit un tarif, care va fi plătit spitalului indiferent de nivelul resurselor consumate cu pacientul respectiv. Din acest moment se poate spune că se intervine asupra "fotografiei" rezultate la nivel de spital, deoarece spitalele îşi vor modifica activitatea în vederea realizării unei "fotografii" care să le aducă un venit mai mare.

Finanţare spitale – sistem DRG
Cum se poate face finanţarea spitalelor pe baza sistemului DRG?  Prin finanţarea în sistem DRG, spitalele ce vor avea costuri pentru un anumit DRG mai mari decât tariful stabilit vor pierde resurse la acea categorie de pacienţi, iar cele cu costuri, pentru un anumit DRG, mai mici decât tariful stabilit, vor câştiga resurse la acea categorie de pacienţi.

Finanţarea prin DRG se poate face fie retrospectiv (rambursarea spitalului pentru fiecare tip de pacient externat). Alegerea uneia din aceste modalităţi depinde de modul în care se doreşte împărţirea riscului financiar între finanţator şi spital. pentru a putea economisi resurse şi a le folosi pentru dezvoltare şi ameliorarea calităţii serviciilor. În concluzie.Finanţare spitale – sistem DRG     Per total. . sistemul DRG a fost dezvoltat în vederea evaluării rezultatelor spitalului. fie prospectiv (stabilirea unui buget global având la bază negocierea numărului şi tipului de pacienţi care vor fi spitalizati). spitalele sunt stimulate să păstreze costurile la un nivel inferior tarifelor pe fiecare tip de pacient. dar a fost preluat şi adaptat pentru a putea fi folosit şi la finanţarea spitalelor.

Legile lui Murphy  Vrăjitorul din Oz către sperietoarea de ciori: Nu pot să-ţi dau creier. . dar pot să-ţi dau o diplomă  Un doctor îşi poate îngropa greşelile. în timp ce un arhitect nu va putea decât să-şi sfătuiască clienţii să planteze iederă în jurul clădirii.