Digitally signed by Biblioteca UTM Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document

Universitatea Tehnică a Moldovei Facultatea Inginerie Economică şi Business Catedra Teorie Economică

LUCIA CASTRAVEŢ

GHID METODIC LA MACROECONOMIE
cu aplicaţii practice

Chişinău U.T.M. 2007

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Prezenta lucrare este o componentă a disciplinei„Macroeconomie”. Ghidul metodic este destinat studenţilor specialităţilor cu profil aconomic,secţia de zi şi cu frecvenţă redusă. Autor: lect.univ., magistru în economie Lucia Castraveţ Redactor ştiinţific: prof.univ.dr.Mihai Patraş Recenzent: conf.univ.dr.Andrei Gangan

© UTM.,2007 2

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Introducere
Macroeconomia ca ştiinţă deţine un loc de frunte între disciplinele studiate de către viitorii economişti. Macroeconomia studiază comportamentul agenţilor economici la nivelul întregii economii naţionale. Macroeconomia se concentrează cu prioritate către analiza calitativă a mecanismului de funcţionare a economiei naţionale, a corelaţiilor dintre variabilele macroeconomice, punând un accent deosebit pe influienţele directe şi indirecte dintre acestea în vederea fundamentării ştiinţifice a deciziilor de politică macroeconomică. De aceea, macroeconomia este o disciplină închegată într-o viziune sistemică şi ne dă posibilitatea cunoaşterii comportamentului economic în perioadele de avânt şi recesiune, a consumului şi investiţiilor, a performanţelor economiei, dinamicii producţiei de bunuri şi servicii, a ratei inflaţiei şi şomajului, a politicii fiscale şi monetare, a balanţei de plăţi, a datoriei publice, a echilibrului şi a dezechilibrului macroeconomic în general. De asemenea, macroeconomia abordează problemele de modelare economică a echilibrului şi dezechilibrului static şi dinamic, atât pe termen scurt cât şi pe termen mediu şi lung, precum şi o integrare a componentelor economiei naţionale într-o analiză cantitativă cu ajutorul modelelor de creştere economică. Macroeconomia se ocupă deci cu studiul structurii, funcţionalităţii de ansamblu al sistemului economiei naţionale, în strânsă conecsiune cu sistemul economiei mondiale şi cu mediul înconjurător, în scopul determinării volumului total de bunuri şi servicii şi a tuturor variabilelor care-l influienţează. Toate aceste procese sunt studiate în cadrul cursului de macroeconomie care are drept obiectiv principal formarea la viitorii economişti, a abilităţilor de a reprezenta sistematic prosesele ce au loc în economie, de a analiza raporturile dintre variabilele economice şi dezechilibrele ce au loc între aceste variabile, de a lua decizii referitor la elaborarea unor politici macroeconomice eficiente.

3

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

ABREVIERI:
A – Amortizarea sau Deprecierea capitalului fix a - acceleratorul AD – Cererea agregată APC – Înclinaţia Medie spre Consum AS – Oferta agregată B – Baza monetară C – Consumul D - dobânda Db – Depozite bancare E - Cheltuieli G – Achiziţii Guvernamentale i – Rata dobânzii nominale Ib – Investiţii interne brute Iind – Impozite indirecte IS – Piaţa bunurilor şi serviciilor k - Multiplicatorul investiţiilor L –Cerere de monedă LM – Piaţa monetară M/p – Oferta de monedă MPC – Înclinaţia Marginală spre Consum N – Numerar PGB – Produsul Global Brut PIB – Produsul Intern Brut PIN – Produsul Intern Net PNB – Produsul Naţional Brut PNN – Produsul Naţional Net Pr – Profitul r - Rata dobânzii reale R – Renta Rb – Rezerve Rn – Rata naturală a şomajului Ru – Rata şomajului S - economii 4

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Sal. – Salarii SCN – Sistemul Conturilor Naţionale SPM – Sistemul Producţiei Materiale T – Taxe şi impozite U - Şomajul VD – Venitul Disponibil VN – Venitul Naţional VP – Venitul Personal VPD – Venitul Personal Disponibil X – Exportul Xnet – Exportul net Z - Importul Znet – Importul net α - Consumul autonom п – Rata inflaţiei

5

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

CUPRINS
Introducere Abrevieri Tema 1. Tema 2. Tema 3. Tema 4. Tema 5. Tema 6. Tema 7. Tema 8. Tema 9. Tema 10. Tema 11. Întroducere în analiza macroeconomică Evaluarea rezultatelor activităţii economice Instabilitatea macroeconomică Piaţa muncii. Şomajul 3 5 8 17 27 35

41 Inflaţia – dezechilibru macroeconomic Cererea şi oferta agregată. Modelul AD - AS de 57 echilibru macroeconomic 69 Piaţa monetară. Politica monetar creditară 82 Piaţa valutară. Cursul de schimb valutar 90 Economia deschisă şi comerţul internaţional Creşterea economică. Modelele de creştere 105 economică 112 Politica monetară a Uniunii Europene Anexe Bibliografie 123 127

6

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

TEMA 1: Introducere în analiza macroeconomică
Însuşirea acestei teme îl va ajuta pe student:  să identifice noţiunea macroeconomie;  să stabilească scopurile macroeconomiei în perioadă scurtă şi îndelungată;  să descrie principalele metote şi modele de analiză macroeconomică;  să determine principalii indicatori utilizaţi în analiza macroeconomică.

Conţinutul temei:
1. Obiectul de studiu şi conceptele de bază ale macroeconomiei. 2. Scopurile, obiectivele şi metodele macroeconomiei. 3. Analiza situaţiei socio-economice a Republicii Moldova.

Material de sinteză la subiectul - 1 –
Macroeconomia este acea parte a economiei, care studiază procesele şi fenomenele economice, ce rezultă din corelarea activităţilor economice la nivelul economiei naţionale. Economia naţională este ansamblul activităţilor economice şi sociale care se desfăşoară în cadrul naţional al unui stat. Cuvîntul „macroeconomie” îmbină trei cuvinte greceşti „makros” = „mare”, „oikos”= „casă” şi „nomos”= „lege”, implicând că se referă la problemele de dimensiuni mari faţă de cele cu care se ocupă microeconomia. Această disciplină, închegată într-o viziune sistemică, ne dă posibilitatea cunoaşterii comportamentului economic în perioada de avînt şi recesiune, a consumului şi a investiţiilor, a performanţelor economiei, a dinamicii de bunuri şi servicii, a ratei inflaţiei şi şomajului, a politicii monetare şi fiscale, a balanţei de 7

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

plăţi, a stocului de bani, a bugetului de stat, a datoriei publice, a echilibrului şi a dezechilibrului macroeconomic în general. Termenul de macroeconomie a fost propus de Ragnar Frisch în anul 1933. Însă, întemeietorul noului domeniu de studiu al ştiinţei economice este economistul englez John Keynes (vezi anexa). Istoria ştiinţei macroeconomice a mai consemnat treptat o serie de gînditori, dintre care Milton Friedman, Paul Samuelson, James Tobin, Robert Lucas, Richard Stone, Robert Solow, Vasillii Leontieff.

Material de sinteză la subiectul - 2 –
Macroeconomia studiază comportamentul în ansamblu a celor patru sectoare ale unei economii naţionale: Sectorul gospodării sau menaje, a căror funcţie principală este consumul şi ale căror venituri provin din salarii, proprietate şi transferuri. O altă funcţie importantă a gospodăriilor mai poate fi producţia de bunuri şi servicii marfare nefinanciare, prin care se realizează venituri. Sectorul firme sau producători – sector care produce bunuri şi servicii nefinanciare destinate pieţii şi ale căror resurse provin din vânzarea producţiei. După forma de proprietate acestea pot fi private, publice şi mixte. Sectorul public sau guvernamental – sector care produce servicii nemarfare şi efectuiază operaţii de redistribuire a veniturilor şi bogăţiei naţionale. Finanţarea lor se face din vărsăminte obligatorii ale celorlalte instituţii primite direct sau indirect prin redistribuire. Sectorul restul lumii sau legătura cu străinătatea – sector care grupează unităţile nerezidente, în măsura în care ele efectuiază operaţiuni cu unităţile instituţionale rezidente. Rezidenţa este analizată în funcţie de amplasarea sediului oficial al unităţii economice, adică, în interiorul sau exteriorul unei ţări. Teritoriul economic include teritoriul geografic, zonele libere, spaţiul aerian naţional. 8

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Principala metodă utilizată în analiza macroeconomică este metoda de balanţă, prin care se compară totalitatea veniturilor cu totalitatea cheltuielilor a celor patru sectoare.

Denumirea sectorului menaje firme guvernul restul lmii

Cheltuieli înregistrate salariu – Sal., rentă - R, consum - C dobîndă - D... profit - Pr investiţii interne brute - Ib taxe şi impozite percepute cheltuieli -T guvernamentale - G export - X, import - Z export net - Xnet

Venituri înregistrate

Identitatea macroeconomică principală a unei economii naţionale este: Y=C + Ib + G + Xnet , unde Y- venitul; Xnet – exportul net, care se calculează din diferenţa dintre export şi import. Deci, Xnet = X – Z De regulă există două tipuri de economii naţionale: economie închisă şi economie deschisă. Economia închisă are următoarea identitate economică: Y=C+Ib+G. În cadrul acesteia pot figura două/trei sectoare: sectorul privat cu gospodării şi firme; sectorul public – guvernul. Economia deschisă include toate sectoarele unei economii naţionale (gospodăriile, firmele, guvernul şi restul lumii) şi are următoarea identitate: Y= C+Ib+G+Xnet. Obiectivele macroeconomiei: 9

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

(1) Angajări totale – orice persoană pregătită, doritoare şi capabilă să lucreze să aibă un serviciu stabil. (2) Creşterea economică – dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii ar putea îmbunătăţi nivelul de trai al populaţiei. (3) Stabilitatea preţurilor – există perioade cînd preţurile cresc sau descresc în general într-un ritm foarte rapid. Aceste perioade de inflaţie sau deflaţie crează dificultăţi în multe sectoare ale economiei. (4) Securitatea economică – subînţelegem că cei care nu sunt capabili să-şi poarte singuri de grijă (bătrîni, persoanele cu handicap, persoanele aflate în imposibilitatea de aşi cîştiga existenţa) să fie ajutaţi. (5) Echitate – subînţelegem că sistemul economic al unei economii naţionale să poată oferi tuturor cetăţenilor săi şanse egale pentru a-şi realiza scopurile. (6) Eficienţă – ca obiectiv naţional eficienţa se referă la întreaga capacitate a economiei de a produce la maxim, folosind resursele existente. Tot aici putem să mai formulăm o întrebare: care-i în ultimă instanţă scopul economiei? Răspunsul cel mai scurt şi formulat într-un mod destul de simplu şi clar este că ea, economia, trebuie sau ar trebui să satisfacă cerinţele crescânde umane. Dar pentru aceasta-i nevoie ca ea (economia) să se dezvolte pe termen lung, deci să funcţioneze economia durabilă. Creşterea cantitativcalitativă a rezultatelor funcţionării sistemului economic şi asigurarea de către acesta a unui grad cît mai înalt posibil al nevoilor umane este obiectivul major şi al unei economii în curs de dezvoltare, cum este cea a Republicii Moldova. În funcţie de gradul realizării acestui obiectiv putem aprecia în ce măsură sunt utilizate eficient (sau nu) diverse pârghii (macro)economice.

Material de sinteză la subiectul - 3 Nivelul cel mai elevat al economiei moldoveneşti, conform datelor oficiale ale Biroului Naţional de Statistică, a fost atins în anul 1989. Începînd cu anul următor şi pînă în anul 1999, deci pe 10

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

parcursul unui deceniu, economia RM s-a aflat în cea mai lungă criză economică a sa din perioada modernă. În consecinţă volumul absolut al PIB-ului în 1999 a constituit cca. 1/3 din mărimea atinsă cu un deceniu în urmă. Începând cu anul 2000 evoluţia economiei moldoveneşti este relativ favorabilă, în ultimii 5-6 ani înregistrându-se creşteri economice consecutive. Totuşi o problemă majoră macroeconomică din ultimii ani o constituie evoluţia nefavorabilă a relaţiilor economice externe, în special celor ale comerţului exterior şi a împrumuturilor publice externe. Dacă până la declanşarea tranziţiei Republica Moldova se caracteriza cu o balanţă activă a comerţului exterior (în preţurile efective ale timpului), atunci începând cu 1992 aceste relaţii sunt soldate anual cu depăşirea importurilor asupra exporturilor. Gradul de acoperire a importurilor cu exporturi, este nesemnificativ şi variază între 5664% anual. În cifre absolute aceasta efectiv înseamnă o depăşire substanţială a importurilor anuale asupra exporturilor. 1 Însă tendinţa generală a acestor decalaje este în creştere evidentă. De exemplu, în perioada de până în 2000, inclusiv, importul net cel mai nefavorabil de 391,8 mln. dol. a fost înregistrat în anul 1998. În 2005 soldul balanţei comerciale constituind deja 1201,0 mln. dol.SUA. Date sumare privind evoluţia unor indicatori macroeconomici RM sunt expuse în tabelul 1.1.

Întrebări la temă:
1. Definiţi obiectul de studiu al macroeconomiei. 2. Identificaţi conceptele de bază ale macroeconomiei. 3. Caracterizaţi cele patru sectoare ale unei economii naţionale.

1

Trebuie să menţionăm, că volumul real atât a exporturilor, cît şi a importurilor este cu mult mai semnificativ decât cele menţionate mai sus. Este vorba de exporturi-importuri ce revin judeţului Dubăsari, plus, pe de altă parte, de acele relaţii comerciale care nu sunt cuprinse în statistică. Însă în final, chiar dacă am ţine cont şi de aceste informaţii situaţia şi concluziile ar rămîne în fond aceleaşi, importurile nete oricum fiind în creştere în perioada cercetată.

11

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

4. Evidenţiaţi deosebirile dintre o economie închisă şi o economie deschisă. 5. Caracterizaţi principalii indicatori macroeconomici ai RM în baza tabelului 1.1. 6. În viziunea voastră, care este în ultimă instanţă scopul macroeconomiei?

12

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Tabelul 1.1. Evoluţia principalilor indicatori macroeconomici ai Republicii Moldova în perioada 1993-2005

nr. d/o 1 . 2 .

Indicatori Evoluţia PIB, 1. preţuri curente Export 2.

u.m. mln. lei mln. dol mln. dol %

1993 2210, 4

1994 5780, 2

1995

1996

1997

1998

1999 1232 2

2000 1602 0

2001 1905 2

2002 2255 6

2003 2761 8

2004 3199 2

2005

6480

7798

8917

9122

36755

483,0

565,4

745,5

795,0

874,1

632,0 242,1 72,3 1023, 7 147,5 87,4

464,2 167,8 73,5 586,7 437,0 57,3

471,5

568,1

643,9

806,3

988,0

1091,3

Modificarea faţă de anul precedent

13,0 * 628,0 -12,0 98,1

82,4 117,0 659,3 31,3 105,0

180,1 131,8 840,7 181,4 127,5

49,5 106,7 1072, 3 231,6 127,5

79,1 109,9 1171, 2 98,9 109,2

7,3 101,7 776,4 189,7 132,4

96,6 120,5 892,7 116,3 115,0

75,8 113,3 1038, 5 145,8 116,3

162,4 125,2 1428, 6 390,1 137,6

181,7 122,5 1720, 7 292,1 120,4

103,3 110,5 2292,3 571,6 133,2

3 Import .
Modificarea faţă de anul precedent Soldul3. (deficitul) balanţei comerciale, -

mln. dol mln. dol % mln. dol

4 .

145,0

93,9

95,2

277,3

297,1

391,8

122,5

304,9

324,6

394,6

622,3

732,7

1201.0

Notă:

Datele

Tabelului

au

fost

sistematizate

în

baza

surselor

expuse

la

sfârşitul

materialului.

13

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Bibliografie recomandată:
1. Abraham Frois G. - Economia politica, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994. 2. Floricel C., Relaţii Valutar-Financiare Internaţionale, Bucureşti, Ed. Economică, 2001. 3. Barro R. J. - Macroeconomics, Fourth Edition, John Willy & Sons, Inc. N. Y., 1993. 4. Basno C., Dardac N., Constantin F. - Moneda, credit, banci, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994. 5. Babeanu M., Babeanu M. - Piaţa si sistemul de piete, Fundatia "Scrisul Romanesc", Craiova, 1998. 6. Babeanu M. (coord.) - Economie politica, vol. II, Editura Argus, Craiova, 1993. 7. Вăcescu Marius, Băcescu-Cărbunaru Angelica, Macroeconomie şi politici macroeconomice,-Bucur eşti:Ed.ALL Educaţional, l998. 8. Barbacioru C., Popescu D. - Macroeconomie, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 9. Dobrota N. - Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1997. 10. Dornbusch R., Fischer S. - Macroeconomia, Editura Sedona, Timisoara, 1997. 11. Michael Burda, Charles Wyplosz – Macroeconomie Perspectiva europeană, Editura All Beck, Bucureşti, 2002. 12. Мэнкью Н.Г. Макроэкономика. Пep. с. англ. -М.: Изд-во МГУ. 1994. 13. Niculescu N. G., Ponta M., Niculescu E. (coord.) - Economie politica, vol. II, Editura Polirom, Iasi, 1998. 14. Pirvu Gh. (coord.) - Economie - manual universitar, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 15. Prahoveanu E. - Economie politica, Editura Eficient, Bucuresti, 1998. 16. „Preturile în Republica Moldova: Culegere Statistică, 2004”, Departamentul Statistică şi Sociologie, Chisinau, Statistica 2004. 17. Пышкина Т., Макроэкономика. Основные аспекты рыночной и переходной экономики, -Кишинёв: Эврика, 2001.

14

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

18. Samuelson P. A., Nordhaus W. D. - Economics, Edition XV, McGraw- Hill, Inc. N. Y., 1995. 19. Ţigănescu I., Macroeconomie, -Bucureşti:Editura ASE, 2001. 20. Zbârciog V., Macroeconomie, -Chişinău: Ed. ASEM, 1998.

Tema 2: Evaluarea rezultatelor activităţii economice
Însuşirea acestei teme îl va ajuta pe student: să stabilească legăturile ce există între ramurile economiei naţionale; să aprecieze avuţia naţională a unei ţări; să determine principiile de evaluare a indicatorilor macroeconomici; să analizeze indicatorii macroeconomici principali; să cunoască metotele de evaluare a indicatorilor macroeconomici; să compare principalele siseme de analiză macroeconomică

Conţinutul temei:
1. Sisteme de analiză macroeconomică: SPM – Sistemul Producţiei Materiale; SCN – Sistemul Conturilor Naţionale. 2. Principii de evaluare a rezultatelor în SCN. 3. Metode de evaluare a principalilor indicatori macroeconomici.

Material de sinteză la subiectul - 1 Conform literaturii de specialitate deducem că există două sisteme de analiză macroeconomică: a) SPM – Sistemul Producţiei Materiale; b) SCN – Sistemul Conturilor Naţionale. Sistemul Producţiei Materiale reprezintă un sistem de analiză macroeconomică utilizat în ţările cu economie centralizată. 15

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Baza teoretică a acestui sistem este teoria muncii productive conform căreia doar munca productivă crează bunuri utile societăţii şi activitatea productivă este considerată activitate de producere a bunurilor materiale. Serviciile în acest caz reprezintă o sferă neproductivă, unde nu se înregistrează venituri şi deci, nu participă la crearea venitului naţional. Principalii indicatori ai acestui sistem sunt: a) produsul social final – PSF, care reprezintă valoarea finală a bunurilor materiale create în economia naţională pe parcursul unei perioade de timp; b) produsul social total – PST, care reprezintă valoarea bunurilor materiale indiferent de gradul lor de finisare; c) consumul intermediar – CI, care reprezintă valoarea bunurilor utilizate în scopul creării altor bunuri; d) venitul naţional – VN, care reprezintă totalitatea veniturilor acumulate din activitatea productivă şi care pot fi analizate sub formă de venit naţional acumulat şi venit naţional repartizat. SPM include următoarele tipuri de balanţe: balanţa avuţiei naţionale; balanţa forţei de muncă; balanţa venitului naţional; balanţa legăturilor dintre ramuri. Sistemul Conturilor Naţionale reprezintă un sistem de analiză macroeconomică conform căruia activitatea productivă este considerată atât activitatea de producere, cât şi cea de prestare a serviciilor. Primul SCN a fost elaborat în Anglia (a.1938), iar mai apoi a fost adoptat şi de SUA. Aceste sisteme au stat la baza elaborării SCN al ONU (1953), care a fost perfecţionat şi adaptat continuu la condiţiile din economia mondială. Baza teoretică a acestui sistem este teoria factorilor de producţie, fiecărui corespunzîndu-i un anumit venit. Toate domeniile de activitate în care se formează aceste venituri sunt considerate activităţi productive. SCN mai poate fi comparat cu un model al economiei naţionale, unde se înregistrează toate fluxurile reale şi monetare din 16

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

sistemul economic în mod coerent, corelat (cu legătură reciprocă) şi echilibrat. SCN include patru conturi: contul de producţie, în care se analizează valoarea adăugată brută în economia naţională şi destinaţia producţiei; contul de consum, unde se compară veniturile persoanelor fizice cu cheltuielile acestora; contul de acumulare, în care se compară investiţiile întreprinderilor şi sursele de formare a capitalului fix; contul legăturilor cu străinătatea, în care se compară exportul cu importul de bunuri şi servicii.

Material de sinteză la subiectul - 2 Principiile de evaluare a rezultatelor în SCN sunt: -evaluarea bunurilor şi serviciilor la preţurile pieţii, astfel în PIB se va include totalitatea bunurilor şi serviciilor create în economia naţională evaluate la preţurile pieţii; -evaluarea în indicatori macroeconomici, care include totalitatea activităţilor, care generează un flux invers de bunuri şi servicii. Conform acestui principiu în PIB nu se includ transferurile băneşti, deoarece ele nu au un flux invers de bunuri şi servicii. -evaluarea rezultatelor în dependenţă de teritoriul sau ţara unde îşi desfăşoară activitatea agenţii economici. -includerea în rezultate a valorii bunului şi serviciilor create în anul curent.

Material de sinteză la subiectul -3Produsul intern brut (PIB) reprezintă mărimea valorii adăugate brute de piaţă obţinute în interiorul unei ţări de către agenţii economici autohtoni şi străini într-o anumită perioadă de timp, de regulă, un an. Termenul „brut” provine de la faptul că sunt cuprinse şi alocaţiile pentru consumul de capital fix (amortizarea). Aici se au în vedere numai bunurile şi serviciile finale, adică ajunse în ultimul stadiu al circuitului economic, în perioada de timp 17

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

considerată. PIB este evaluat la preţurile pieţei. Există următoarele metode de calcul a PIB: metoda producţiei, care se calculează: PIB=PGB– CI , unde PGB - Produsul Global Brut, care exprimă valoarea totală a bunurilor şi serviciilor obţinute într-o anumită perioadă de timp de regulă un an; CI - consumul intermediar din fiecare sector de activitate. metoda fluxului de cheltuieli – în acest caz PIB va reprezinta suma tuturor cheltuielilor specifice celor patru agenţi economici agregaţi: PIB=C+Ib+G+Xnet; Xnet=X– Z metoda fluxului de venituri, unde PIB reprezintă suma tuturor veniturilor create în economia naţională: PIB=Sal.+R+D+Pr +Iind+A metoda valorii adăugate: PIB=∑p*Q, unde: Q - cantitatea de bunuri şi servicii produse într-o anumită perioadă de regulă un an; p - preţul bunurilor şi serviciilor în această perioadă. Produsul intern net (PIN) reflectă mărimea valorii adăugate nete de piaţă a bunurilor şi serviciilor finale produse de agenţi economici autohtoni şi străini în interiorul unei ţări într-o anumită perioadă de timp, de regulă un an. Formula de calcul a PIN este: PIN = PIB – A, unde: A – amortizarea aferentă capitalului fix existent în funcţiune în momentul calculării indicatorului. Produsul naţional brut (PNB) exprimă în formă bănească rezultatele activităţii agenţilor economici autohtoni care acţionează pe teritoriul naţional, dar şi în afara acestuia, într-o perioadă determinată, de regulă un an. Acest indicator poate fi mai mic sau mai mare decît PIB în funcţie de soldul pozitiv sau negativ dintre 18

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

PIB obţinut de agenţii economici autohtoni în afara graniţelor ţării şi PIB obţinut de agenţii economici străini în interiorul ţării. Dacă soldul este pozitiv, atunci PNB este superior ca valoare PIB şi invers. Formula de calcul este: PNB = PIB + Vaas – Vasi, unde: V aas = valoarea adăugată brută a agenţilor economici autohtoni din străinătate la preţurile pieţei; V asi = valoarea adăugată brută a agenţilor economici străini în interiorul ţării la preţurile pieţei. Produsul naţional net (PNN) exprimă valoarea adăugată netă a bunurilor şi serviciilor finale create în decursul unei perioade de un an de către agenţii economici autohtoni, indiferent dacă îşi desfăşoară activitatea în ţară sau străinătate. Formula de calcul este: PNN = PNB – A Dacă PNN este determinat prin utilizarea preţurilor factorilor de producţie, atunci el reflectă venitul naţional. Venitul naţional (VN) exprimă mărimea totală (agregată) a veniturilor obţinute de proprietarii factorilor de producţie în calitatea lor de participanţi la producerea bunurilor economice şi a serviciilor. El exprimă atît veniturile din muncă (salarii şi retribuţii), cît şi cele din proprietate (dobînzi, divirende, rente, chirii etc.). Exprimat în preţurile pieţei va fi (VN pp): VNpp = PNBpp – A, Exprimat în preţurile factorilor de producţie va fi (VNpf): VNpf = VNpp / PNN – Iind. nete , unde Iind – impozitele indirecte nete, care se calculează din : Iind. nete = Iind. – Sb exp. , iar, Sb exp - Subvenţii de exploatare. De mărimea şi dinamica VN depind volumul şi dinamica cererii finale de bunuri şi servicii de consum, precum şi cea de investiţii. Venitul personal (VP) este venitul de care dispune un individ pentru a face faţă nevoilor sale şi se determină pornind de la venitul naţional din care se scad veniturile, ce nu revin menajelor (profiturile nedistribuite de societăţile comerciale, impozitele asupra 19

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

acestora, cotizaţiile pe care societăţile comerciale le plătesc pentru asigurările sociale etc.) şi se adaugă transferurile statului spre menaje (pensii, indemnizaţii de şomaj, ajutoare, burse etc.). VP = VN – Pnd – Ipnd – CAS + Ts , unde: Pnd = profituri nedistribuite ale firmelor; Ipnd = impozitele asupra profiturilor nedistribuite ale firmelor; CAS = contribuţii pentru asigurări sociale plătite de firme; Ts = transferuri ale statului spre menaje. Venit personal mai poate fi calculat ca suma dintre salariu, rentă, dobîndă, profit de la proprietate şi diferite transferuri din bugetul de stat: VP=S+R+i+Пp+Ts. Venitul personal disponibil (VPD) reflectă veniturile menajelor care pot fi utilizate pentru procurarea de bunuri şi servicii necesare satisfacerii nevoilor, funcţionării societăţii şi pentru economisire. VPD = VP – Idpv , unde: Idvp – impozitele directe asupra veniturilor personale. În funcţie de preţurile utilizate la calcularea PIB avem: Produs intern brut nominal (PIBn), care măsoară valoarea bunurilor şi serviciilor finale produse de agenţii economici autohtoni şi străini pe teritoriul ţării într-o perioadă de timp la preţurile existente în perioada respectivă (p1 - preţuri curente); Produs intern brut real (PIBr), care măsoară valaorea bunurilor şi serviciilor finale produse de agenţii economici autohtoni şi străini pe teritoriul ţării, într-o perioadă de timp, la preţurile existente, într-o perioadă de bază (p0 - preţuri comparabile). Raportul dintre PIBn şi PIBr va constitui deflatorul PIB sau Indicele General al Preţurilor (IGP). PIBn / PIBr * 100%=IGP sau ∑p1*Q1 / ∑p0*Q1*100% = IGP

20

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Exemplu de calcul a PIBn şi PIBr în baza unor date convenţionale: Se dă: Cantitatea de grâu produsă într-o economie naţională constituie în: a.2004 = 2,2 mln t; a.2005 = 3,0 mln t; Cantitatea de porumb produsă constituie în: a.2004=1,5 mln t; a.2005 = 1,8 mln t; Preţul unei tone de grâu în: a.2004 = 1,5 mii lei; a.2005 = 2,0 mii lei; Preţul unei tone de porumb în: a.2004 = 1,8 mii lei; a.2005 = 2,3 mii lei; ________________________________________________ Să se calculeze: PIBn pentru anii 2004; 2005 şi PIBr pentru anul 2005. Prezentăm datele în tabelul ce urmează: Produse Grâu PIBn / 2004, ∑ p0*Q0 1,5 mii lei * 2,2 mln t = 3,3 mld. lei 1,8 mii lei * 1,5 mln t = 2,7 mld. lei ∑ 6,0 mld. lei PIBn / 2005, ∑ p1*Q1 2,0 mii lei * 3,0 mln t = 6,0 mld. lei 2,3 mii lei * 1,8 mln t = 4,14 mld. lei ∑ 10,14 mld. lei PIBr / 2005, ∑ p0*Q1 1,5 mii lei * 3,0 mln t = 4,5 mld. lei 1,8 mii lei * 1,8 mln t = 3,24 mld. lei ∑ 7,74 mld. lei

Porumb

Total

Concluzie: În baza calculelor efectuate putem deduce următoarele concluzii. În primul rând observăm că PIB nominal a crescut de la 6,0 mld. lei în a. 2004 la 10,14 mld. lei în a. 2005. Această creştere are două cauze principale: creşterea volumului 21

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

producţiei la ambele produse şi modificarea preţurilor produselor. Pentru a elimina această creştere artificială a PIB n este necesară evaluarea PIBr, adică PIB pentru a. 2005 calculat în preţurile a. 2004. Diferenţa dintre PIBn 2005 (10,14 mld. lei) şi PIBr 2005 (7,74 mld. lei) reprezintă tocmai influenţa modificării preţurilor asupra valorii produsului intern brut. Deci, adevărata valoare a PIB în a. 2005 este de 7,74 mld. lei, înregistrând o creştere reală din anul 2004 pînă în 2005 de 2,4 mld. lei, datorată creşterii producţiei fizice.

Întrebări la temă:
Evidenţiaţi importanţa indicatorilor macroeconomici. Identificaţi deosebirile dintre cele două sisteme de analiză macroeconomică. Caracterizaţi principiile de evaluare a rezultatelor în SCN. Prezentaţi metodele de calcul al produsului naţional. Caracterizaţi deflatorul PIB. Comentaţi evoluţia PIB în RM în ultimul deceniu şi jumătate.

Teste grilă:
1. Bunurile şi serviciile care servesc la calculul indicatorilor macroeconomici sunt evaluate în: a) preţurile factorilor care includ impozitele indirecte şi preţurile pieţei care nu includ impozitele indirecte; b) preţurile factorilor care nu includ impozitele indirecte şi preţurile pieţei care includ impozitele indirecte. c) preţurile factorilor şi preţurile pieţei care sunt identice. 2. PIB se deosebeşte de PIN prin faptul că: 22

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

a) PIN poate fi determinat prin corectarea PIB cu veniturile naţionale primite de la restul lumii; b) primul include amortizarea capitalului fix, iar al doilea nu; c) primul este întotdeauna mai mare decît al doilea; d) primul se calculează pe baza tuturor bunurilor produse într-o ţară, iar al doilea se referă doar la bunurile finale. 3. Dacă PNB nominal este de 1500 u.m. iar PNB real este de 1250 u.m., atunci indicele general al preţurilor: a) creşte cu 25%; b) creşte cu 20%; c) scade cu 20%. Argumentaţi răspunsul. 4. Cunoscînd că PIN = 750 u.m., amortizarea = 150 u.m., venitul naţional din străinătate = -200 u.m., atunci valoarea PNB este de: a) 700 u.m.; b) 765 u.m.; c) 785 u.m.. Argumentaţi răspunsul. Produsul naţional brut reprezintă: d) ansamblul bunurilor şi serviciilor produse în decursul unui an de agenţii economici autohtoni şi străini; e) diferenţa între produsul global brut şi consumul intermediar; f) ansamblul bunurilor materiale produse pe teritoriul ţării în decurs de un an şi destinate exportului; g) ansamblul bunurilor şi serviciilor finale produse de agenţii economici naţionali atât în interiorul cât şi în exteriorul unui stat timp de un an.

23

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Probleme:
1. Se cunosc următoarele date: PIB (în preţul factorilor de producţie)...........................43250u.m. Venitul naţional din străinătate........................................1254u.m. Amortizarea......................................................................4252u.m. Să se calculeze PNN. 2. Determinaţi valoarea Produsului Intern Brut (PIB) în expresie nominală şi reală, deflatorul PIB pentru anul 2005 şi ritmul creşterii economice, dacă anul de referinţă este anul 2000. Datele privind evoluţia volumului de producţie şi preţurilor sunt prezentate în tabel. 3. Indicatorii Anul Anul 2003 2005 Preţul unui camion, mii lei 80 100 Preţul unui kg de cartofi, lei 3,50 4,00 Numărul de camioane produse, unităţi 100 110 Cantitatea de cartofi produsă, mii tone 60 58 3. Ştiind că: PNB (exprimat în preţurile pieţei)………………….54119u.m. Amortizarea………………………………………….9873u.m. Taxele indirecte (minus subsidii)…………………..11284u.m. Să se calculeze venitul naţional.

24

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Bibliografie recomandată:
1.Abraham Frois G. - Economia politica, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994. 2.Floricel C., Relaţii Valutar-Financiare Internaţionale, Bucureşti, Ed. Economică, 2001. 3.Barro R. J. - Macroeconomics, Fourth Edition, John Willy & Sons, Inc. N. Y., 1993. 4.Basno C., Dardac N., Constantin F. - Moneda, credit, banci, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994. 5.Babeanu M., Babeanu M. - Piaţa si sistemul de piete, Fundatia "Scrisul Romanesc", Craiova, 1998. 6.Babeanu M. (coord.) - Economie politica, vol. II, Editura Argus, Craiova, 1993. 7.Вăcescu Marius, Băcescu-Cărbunaru Angelica, Macroeconomie şi polit ici macroeconomice, Bucureşt i: Ed. ALL Educaţional, l998. 8.Barbacioru C., Popescu D. - Macroeconomie, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 9.Dobrota N. - Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1997. 10. Dornbusch R., Fischer S. - Macroeconomia, Editura Sedona, Timisoara, 1997. 11. Мэнкью Н.Г. Макроэкономика. Пep. с. англ. -М.: Издво МГУ. 1994. 12. Michael Burda, Charles Wyplosz – Macroeconomie Perspectiva europeană, Editura All Beck, Bucureşti, 2002. 13. Niculescu N. G., Ponta M., Niculescu E. (coord.) Economie politica, vol. II, Editura Polirom, Iasi, 1998. 14. Pirvu Gh. (coord.) - Economie - manual universitar, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 15. Prahoveanu E. - Economie politica, Editura Eficient, Bucuresti, 1998. 16. „Preturile în Republica Moldova: Culegere Statistică, 2004”, Departamentul Statistică şi Sociologie, Chisinau, Statistica 2004. 25

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

17. Пышкина Т., Макроэкономика. Основные аспекты рыночной и переходной экономики, -Кишинёв: Эврика, 2001. 18. Samuelson P. A., Nordhaus W. D. - Economics, Edition XV, McGraw- Hill, Inc. N. Y., 1995. 19. Ţigănescu I., Macroeconomie, -Bucureşti:Editura ASE, 2001. 20. Zbârciog V., Macroeconomie, -Chişinău: Ed. ASEM, 1998.

Tema 3: Instabilitatea macroeconomică
Însuşirea acestei teme îl va ajuta pe student: să caracterizeze fluctaţiile ciclice; să compare comportamentul indicatorilor macroeconomici în diferite faze a ciclului economic. să cunoască tipurile de cicluri economice; să analizeze nivelul potenţial al producţiei; să determine factorii ce influienţează comportamentul ciclic al economiei.

Conţinutul temei:
1. Caracterul ciclic al economiei şi caracteristicile fluctuaţiilor ciclice. 2. Tipurile şi particularităţile ciclurilor economice. 3. Factorii ce influenţează caracterul fluctuaţiilor ciclice. 4. Politicile anticriză.

Material de sinteză la subiectul - 1 –
O economie naţională poate fi caracterizată prin acţiunea diferitor factori contradictorii care generează diverse stări de echilibru sau dezechilibru, perioade de prosperitate care alternează cu cele de crize economice, adică în anumite perioade se înregistrează ritmuri înalte de creştere a venitului naţional a producţiei, au loc angajări masive de forţă de muncă, preţurile sunt 26

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

stabile şi nivelul de trai creşte. În alte perioade resursele economiei naţionale nu sunt folosite în totalitate, fabricile îşi restrîng activitatea, mii de persoane nu au un loc stabil de muncă, afacerile eşuiază etc. Aceste schimbări permanente de sensuri şi ritmuri ale evoluţiei activităţii economice fac ca aceasta să fie oscilatorie, fluctuaţii în timp. Fluctuaţiile economice pot fi: Sezoniere, care sunt determinate de factori naturali, de tradiţii şi se derulează pe parcursul unui an calendaristic. Sunt întîlnite în construcţii, turism, agricultură. Întîmplătoare, pot apărea în urma unor cataclisme naturale, evenimente neaşteptate în sfera politică sau socială care afectează afacerile agenţilor economici. Ciclice, se produc cu o anumită regularitate, la intervale relativ egale în timp fiind cauzate de factori interni ai economiei, de interdependenţele dintre părţile ei componente. Ele presupun alternanţa perioadelor de expansiune şi de contracţie a afacerilor, a perioadelor de prosperitate şi de crize economice care nu se produc la aceleaşi dimensiuni. Această evoluţie neuniformă a creşterii economice determină o mişcare ciclică a activităţii economice cunoscută sub numele de ciclitate economică.

Material de sinteză la subiectul - 2 Unitatea de timp pentru mişcarea ciclică o constituie ciclul economic. Ciclul economic reprezintă perioada de timp ce separă doua crize succesive. Specialiştii spun că există mai multe tipuri de cicluri economice care se suprapun şi se interpătrund: Ciclurile pe termen lung numite seculare sau Kontratief; Ciclurile pe termen mediu numite decenale sau Juglar; Ciclurile pe termen scurt sau Kitchin (economist american care in 1923 a pus în evidenţă aceste cicluri). Ciclul pe termen lung evidenţiază prezenţa în economie a unor unde ciclice cu o durată de 50-60 ani. Ele sunt cicluri generale, 27

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

incluzind toate ramurile economiei nationale. Ciclurile Kontratief sunt asociate revoluţiilor industriale şi cunosc două faze mari: Ascendente dureaza cca 25-30 de ani si se caracterizeaza prin ritmuri înalte ale creşterii economice, ridicarea nivelului de trai etc. Descendenta (≈25-30), care este marcata de scaderea eficientei economice si a ratei profitului. Aici se fac eforturi pentru gasirea unor surse noi de finantare si a unor solutii tehnice si economice care sa favorizeze trecerea la o noua revolutie industriala tehnica sau stiintifica. Ciclul pe termen mediu numit si ciclul lui Juglar, este cel ami important de aceea si este in atentia specialistilor. Durata poate varia intre 7-12 ani cu diferenţe de la o ţară la alta. Nu exista două cicluri identice, nici prin durata nici prin intensitatea fazelor sale. In privinta determinarii fazelor din care se compune ciclul dat apreciem ca in literatura de specialitate exista doua orientari: prima orientare o reprezinta cei care se situiaza pe pozitiile lui Juglar care a analizat in principiu trei faze: Graficul 3.1. Ciclul economic pe termen mediu. PIB real PIB PIB potenţial

E H

Timpul

28

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

expansiunea sau avintul economic, criza, depresiunea, toate derulate timp de opt ani; a doua orientare include mai multi economisti care disting patru faze ale ciclului economic pe termen mediu: criza, depresiunea, înviorarea, avintul sau expansiunea. PIB potential reprezinta marimea produsului intern brut in cazul in care sunt utilizati integral toti factorii de productie. Zona E reprezinta starea de supraproductie, unde PIB real › PIB potential. Zona H reprezinta zona de subproductie, unde PIB potential ‹ PIB real. Ciclul pe termen scurt sau Kitchin are o durata de 3-5 ani si este specific sectorului agriculturii si constructiilor. Aici se marchează de regulă o usoară relansare în cadrul fazei de depresiune economică.

Material de sinteză la subiectul - 3 –
De-a lungul timpului problemele legate de ciclul economic sau situat in centrul preocuparii multor economisti interesaţi să descifreze mecanismul de desfăşurare şi mai ales cauzele şi factorii determinanti. Desigur nu există un răspuns unic ciclurilor economice fiind rezultatul deplasarii cererii globale unde scaderea acestuia diminuiaza valoarea productiei iar cersterea ei respectiv sporirea productiei, in acest sens analiza diferitor teorii pot conduce la gruparea lor in doua categorii: Teorii interne. Teorii externe. Acestea la rindul lor include cauze multiple si complexe bazate pe actiunea factorilor economici, naturali, sociali, politici. Cauzele externe sunt: cresterea populatiei, inventiile si inovatiile, razboaiele sau evenimentele politice. Cele interne sunt reprezentate de factori din cadrul economiei nationale: consumul, investitiile, creditele, supraacumularea de capital, modificarea eficientei capitalului, activitatea guvernamentala. 29

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Material de sinteză la subiectul -4Evoluţia ciclică are o determinare obiectivă, însă agenţii economici şi guvernele promovează măsuri pentru atenuarea undelor ciclului economic şi în special a recesiunii şi a efectelor negative pe care aceasta le generează. Măsurile anticriză se fundamentează pe: adevarurile formulate de stiinta economica; cunoasterea interdependentelor economice; o informare prompta si reala asupra evolutiei activitatii. Prima realizare in acest sens apartine economistului englez J.M. Keynes si dateaza din deceniile 4-5 ale secolului XX. Ele au evoluat,devenind mai ample si mai coerente,fiind azi alcatuite din: Politica monetara si de credit, care foloseste ca instrumente : rata dobanzii; creditul; masa monetară. Acestea sunt aplicate diferentiat pe cele doua faze (stari) ale ciclului economic dupa cum urmeaza : - in conditii de boom prelungit se urmareste franarea cererii de bunuri de consum si a investitiilor prin : - majorarea ratei dobanzii ; - impunerea de restrictii la acordarea de credite ; - efectuarea unui control mai riguros al masei banesti. - in faza de recesiune se urmareste stimularea productiei si a investitiilor prin : - reducerea ratei dobanzii ; - sporirea volumului de credite ; - cresterea masei monetare. b) Politica cheltuielilor publice, care consta in cresterea in faza de recesiune a cheltuielilor de la bugetul de stat pentru: - a mari cererea globala; - a impulsiona productia; - a realiza trecerea la faza de expansiune. Cheltuielile publice sunt orientate spre: - achizitii de stat; - investitii cu caracter social-cultural; 30

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

- investitii in intreprinderile publice. În faza de boom cheltuielile publice (bugetare) se reduc. c) Politica fiscala, care utilizeaza parghia fiscala (impozite si taxe) in scopuri anticiclice in mod diferentiat: - in faza de recesiune, unde statul reduce fiscalitatea, stimulînd consumul si investitiile; - in faza de boom, statul majoreaza fiscalitatea, pentru a frana consumul si investitiile. Politica cheltuielilor publice si politica fiscala formeaza impreuna politica bugetara, intrucat utilizeaza componente ale bugetului de stat. Pana prin anii’70, politica monetara si de credit si cea fiscala au fost promovate in mod corelat urmarind fie cresterea economica, fie franarea (temporizarea) acesteia, fiind numite politici economice conjuncturale bazate pe cerere sau politici de tipul “stop and go” (“stai - mergi”). De la mijlocul deceniului opt sa recurs la programe anticiclice denumite “mix policy”, bazate pe promovarea diferentiata de masuri monetare (care vizeaza dinamica preturilor si a inflatiei) si bugetare (care urmaresc volumul activitatii economice si acoperirea deficitului bugetar prin credite si nu prin emisiune de moneda). Întrebări la temă: 1. Caracterizaţi fluctuaţile ciclice în raport cu alte forme de fluctuaţii ale activităţii economice. 2. Definiţi ciclicitatea, ciclul economic. 3. Precizaţi şi caracterizaţi tipurile esenţiale de cicluri generale. 4. Sesizaţi deosebirile dintre faza ascendentă şi faza descendentă a ciclului economic. 5. Identificaţi elementele caracteristice a ciclului lung. 6. Definiţi criza, ca fază a ciclului economic decenal. 7. Identificaţi cauzele evoluţiei ciclice a economiilor contemporane. 8. Argumentaţi evoluţia politicilor anticriză. 31

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Teste grilă:
Precizaţi care este sensul corect al înţelegerii ciclului economic: a) perioada de la începutul unei crize şi până la sfârşitul acesteia; b) perioada de la încheierea unei crize şi până la începutul alteia; c) perioada de la începutul uni crize şi până la revigorarea activităţii economice; d) perioada de la începutul unei crize şi până la începutul crizei următoare. 2. Care este succesiunea corectă a fazelor ciclului economic decenal? a) avânt, criză, înviorare, depresiune; b) înviorare, avânt, criză, depresiune; c) criză, depresiune, înviorare, avânt; d) depresiune, criză, înviorare, avânt; e) avânt, criză, depresiune, înviorare. 3. Care dintre precizările de mai jos, referitoare la ciclurile economice lungi, seculare, sunt corecte? a) se întind de regulă pe durata a 100 ani; b) se încadrează în categoria ciclurilor "specifice" sau "intermediare"; c) integrează totdeauna patru faze; d) includ numai anumite ramuri şi anumite ţări; e) toate răspunsurile sunt greşite. 4. Marcaţi variantele greşite privitoare la înţelegerea crizei ca fază a ciclului economic: a) criza este o perioadă lentă de restructurare, în cursul căreia se manifestă fenomene negative precum: scăderea producţiei, a salariilor şi a schimburilor; 1.
c) criza este o ruptură temporară, dar deseori violentă a evoluţiei ascendente a economiei; d) criza se traduce printr-o cădere brutală a profiturilor întreprinderilor; e) criza urmează după punctul maxim de creştere dintr-un ciclu.

32

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Bibliografie recomandată:
1. Abraham Frois G. - Economia politica, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994. 2. Floricel C., Relaţii Valutar-Financiare Internaţionale, Bucureşti, Ed. Economică, 2001. 3. Barro R. J. - Macroeconomics, Fourth Edition, John Willy & Sons, Inc. N. Y., 1993. 4. Basno C., Dardac N., Constantin F. - Moneda, credit, banci, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994. 5. Babeanu M., Babeanu M. - Piaţa si sistemul de piete, Fundatia "Scrisul Romanesc", Craiova, 1998. 6. Babeanu M. (coord.) - Economie politica, vol. II, Editura Argus, Craiova, 1993. 7. Вăcescu Marius, Băcescu-Cărbunaru Angelica, Macroeconomie şi polit ici macroeconomice, Bucureşt i: Ed. ALL Educaţional, l998. 8. Barbacioru C., Popescu D. - Macroeconomie, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 9. Dobrota N. - Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1997. 10. Dornbusch R., Fischer S. - Macroeconomia, Editura Sedona, Timisoara, 1997. 11. Мэнкью Н.Г. Макроэкономика. Пep. с. англ. -М.: Издво МГУ. 1994. 12. Michael Burda, Charles Wyplosz – Macroeconomie Perspectiva europeană, Editura All Beck, Bucureşti, 2002. 13. Niculescu N. G., Ponta M., Niculescu E. (coord.) Economie politica, vol. II, Editura Polirom, Iasi, 1998. 14. Pirvu Gh. (coord.) - Economie - manual universitar, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 15. Prahoveanu E. - Economie politica, Editura Eficient, Bucuresti, 1998.

33

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

16. Пышкина Т., Макроэкономика. Основные аспекты рыночной и переходной экономики, -Кишинёв: Эврика, 2001. 17. Samuelson P. A., Nordhaus W. D. - Economics, Edition XV, McGraw- Hill, Inc. N. Y., 1995. 18. Ţigănescu I., Macroeconomie, -Bucureşti:Editura ASE, 2001. 19. Zbârciog V., Macroeconomie, -Chişinău: Ed. ASEM, 1998.

TEMA 4: Piata muncii. Şomajul
După însuşirea acestei teme, studentul va reuşi, cu siguranţă: să descrie echilibrul pe piaţa muncii; să determine cauzele şomajului; să analizeze principalele forme a şomajului; să explice modelul ratei naturale a şomajului să analizeze interdependenţa dintre şomaj şi creşterea economică; să identifice măsurile politicii sociale active şi pasive să interpreteze politica RM în vederea diminuării şomajului.

Conţinutul temei:
1. 2. 3. 4. 5. Echilibrul pe piaţa muncii şi salariul real. Şomajul: formele şi cauzele apariţiei lui. Ocuparea şi rata naturală a şomajului. Costurile şomajului. Legea lui Okun. Politici macroeconomice adoptate pentru reducerea şomajului.

Material de sinteză la subiectul - 1 –
Piaţa muncii reprezintă ansamblul tranzacţiilor cu forţă de muncă în raport cu cererea şi oferta de muncă. 34

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Şomajul (U) reprezintă excedentul cererii de muncă faţă de oferta de muncă. O persoana se considera şomer daca este aptă de muncă, este în cautarea unui loc de muncă, este înregistrată la bursa muncii (Oficiul de forţă de muncă) şi este disponibilă în orice moment să se angajeze în câmpul muncii. Cererea de muncă (Dm) reprezintă necesitatea de munca salariată ce se formează în economie la un moment dat. Oferta de muncă (Sm) reprezintă volumul de muncă ce poate fi depus de populaţia unei ţări în condiţii salariale într-un moment dat. Echilibrul pieţei muncii poate fi reprezentat pe graficul ce urmează.

U

Dm A

Sm Locuri de muncă Graficul 4.1. Echilibrul pieţii muncii.

Material de sinteză la subiectul - 2 –
Există următoarele tipuri de şomaj: *fricţional, caracteristic unei perioade scurte de timp, este legat de schimbul locului de muncă, sau a celui de trai. *structural, ţine de schimbarea structurii economiei naţionale. 35

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

*tehnologic, este determinat de înlocuirea vechilor tehnologii cu cele noi cauzând, la rândul său, reducerea numărului locurilor de muncă. *sezonier, care ţine de persoanele care lucrează în anumite peiroade ale anului. *ciclic, care sunt legate de ciclurile economiei, în deosebi în perioada de declin. *voluntar, se explică prin aceea ca o persoană binevol se află în somaj, numit şi somaj clasic. *involuntar, care este independent de voinţa persoanei, numit şi şomaj keynesian.

Material de sinteză la subiectul - 3 –
Populaţia totală reprezintă suma dintre populaţia inaptă (Pi) şi popualtia aptă (Pa) de muncă. Pt = Pa + Pi Populaţia aptă reprezintă suma dintre (Pan), populaţia aptă neocupată (şomeri, militari în termen, elevi, studenţi) şi (Pao), populaţia aptă ocupată (persoane care desfăşoară o activitate fie ca salariaţi, fie pe cont propriu). Pa = Pan + Pao Ocuparea reprezintă un proces complex de transformare a resurselor potenţiale de muncă într-un factor real de producţie. Ocuparea se realizează prin atragerea populaţiei apte de muncă în activităţi utile societăţii. Gradul de ocupare este raportul procentual dintre populaţia aptă ocupată şi populaţia aptă. Go=Pao/Pa * 100%, unde: Go este gradul de ocupare. Gn=Pan/Pa * 100%, unde: Gn este gradul de neocupare. Ocuparea deplină semnifică faptul ca 96-97% din populaţia aptă sunt utilizate efectiv, iar diferenţa de 3-4% constituie şomajul natural (Un). Rata şomajului natural se va calcula: Rn =Un / Pa*100% , unde Rn - rata şomajului natural. Nivelul şomajului se poate exprima absolut ca masă a şomajului (numărul şomerilor) sau relativ, ca rată a şomajului. 36

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Rata şomajului, Ru poate fi calculată ca raport procentual între masa şomajului şi populaţia aptă de muncă / aptă ocupată. Ru = Nr. şomerilor/Pa * 100% sau Ru = Nr. şomerilor/Pao * 100%

Material de sinteză la subiectul - 4 Să presupunem că o persoană este angajata în cîmpul muncii la un moment dat. Ea câstigă un salariu şi respectiv crează o parte din venit pentru societate sub diferite impozite achitate. În cazul când persoana nu mai este angajată ea va pierde partea din venit pe care o primea, restul constituind pierderea societăţii. Adică schematic vom avea următoarea situaţie: dacă U↓ => Po↑ => VP↑ => VPD↑ => C↑ => Ib↑ => Y↑. Deci, putem afirma, ca prin existenţa sa şomajul determină pierderea unei părţi din producţia potenţială a societăţii. Prin urmare, interdependenţa dintre şomaj şi creşterea economică a fost analizată de economistul Okun care mai apoi şi a fost numită Legea lui Okun. Conform Legii lui Okun reducerea şomajului cu un procent (%) peste nivelul său natural va duce la o creştere a producţiei (PIB) cu 2-3% peste nivelul său potenţial. Ecuaţia Legii lui Okun este: ΔPIB = -β * ΔU , unde: ΔPIB – abaterea PIB efectiv de la cel potenţial, care se calculează: ΔPIB = (Y*-Y)/Y* , unde: Y – PIB real; Y* - PIB potenţial. β – coeficientul de sensibilitate a PIB-ului faţă de dinamica şomajului ciclic (primeşte valori între 2-3%). ΔU = Uefectiv – Unatural , unde: ΔU – reprezintă şomajul ciclic.

37

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Întrebări la temă: 1. Definiţi şomajul, rata şomajului, piaţa muncii, populaţia ocupată. 2. Identificaţi particularităţile caracteristice unui şomer. 3. Argumentaţi cauzele apariţiei şomajului. 4. Expuneţi importanţa legii lui Okun. 5. Analizaţi situaţia pieţii muncii în Republica Moldova.

Teste grilă:
1. Piaţa muncii funcţionează: a) la nivelul de ramură; b) la nivelul de domeniu de activitate; c) la scara mondială; d) la nivel de ţară; e) de profesiuni. 2. Există şomaj atunci când cererea de muncă este în raport cu oferta de muncă: a) mai mare; b) mai mică; c) egală. 3. Numărul şomerilor a crescut cu 20%, iar populaţia ocupată cu 5%. Cu cât a crescut rata şomajului? a) cu 114,28% b) cu 14,28%; c) cu 15%. Argumentaţi răspunsul. 4. Populaţia unei ţări este de 25 milioane locuitori, din care 25% populaţia inaptă de muncă. Rata de activitate este de 75%, rata şomajului de 10%. Numărul şomerilor este: a) 468750; b) 156250; c) 1406250. Argumentaţi răspunsul.

38

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Probleme:
1. Populaţia totală a unei ţări este de 53000000 locuitori. Populaţia activă disponibilă este de 40000000 persoane, din care populaţia ocupată reprezintă 34000000 persoane. Ştiind că rata şomajului este de 7%, să se calculeze: a) numărul celor inapţi ; b) rata inapţilor; c) numărul şomerilor; d) gradul de ocupare a forţei de muncă. 2. Într-o ţară, populaţia aptă de muncă este de 25000000 persoane, având un grad de ocupare de 75%. Dintre persoanele neocupate, 800000 nu sunt în căutarea unui loc de muncă (nedorind să se angajeze), iar 250000, deşi au depus cereri de angajare, nu sunt disponibile să se angajeze imediat. Să se calculeze: a) populaţia ocupată; b) numărul de şomeri; c) rata şomajului. 3. La o populaţie totală de 43800000, rata celor inapţi de muncă este de 35%, numărul şomerilor este de 1935000 persoane, iar 25000000 de persoane sunt angajate. Să se determine numărul locuitorilor inapţi, numărul persoanelor apte de muncă, gradul de ocupare a forţei de muncă, rata şomajului. 4. Piaţa muncii cunoaşte, la nivelul unei ţări, următoarea evoluţie în perioada 2002-2005: Anul Numărul şomerilor Populaţia activă (mii persoane) (mii persoane) 2002 3329 15264 2003 3732 15375 2004 3951 15443 2005 3980 15628 Să se determine evoluţia ratei şomajului şi să se interpreteze rezultatul.

39

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Bibliografie recomandată:
1. Abraham Frois G. - Economia politica, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994. 2. Floricel C., Relaţii Valutar-Financiare Internaţionale, Bucureşti, Ed. Economică, 2001. 3. Barro R. J. - Macroeconomics, Fourth Edition, John Willy & Sons, Inc. N. Y., 1993. 4. Basno C., Dardac N., Constantin F. - Moneda, credit, banci, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994. 5. Babeanu M., Babeanu M. - Piaţa si sistemul de piete, Fundatia "Scrisul Romanesc", Craiova, 1998. 6. Babeanu M. (coord.) - Economie politica, vol. II, Editura Argus, Craiova, 1993. 7. Вăcescu Marius, Băcescu-Cărbunaru Angelica, Macroeconomie şi polit ici macroeconomice, -Bucureşt i: Ed. ALL Educaţional, l998. 8. Barbacioru C., Popescu D. - Macroeconomie, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 9. Dobrota N. - Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1997. 10. Dornbusch R., Fischer S. - Macroeconomia, Editura Sedona, Timişoara, 1997. 11. Michael Burda, Charles Wyplosz – Macroeconomie Perspectiva europeană, Editura All Beck, Bucureşti, 2002. 12. Мэнкью Н.Г. Макроэкономика. Пep. с. англ. -М.: Изд-во МГУ. 1994. 13. Niculescu N. G., Ponta M., Niculescu E. (coord.) - Economie politică, vol. II, Editura Polirom, Iaşi, 1998. 14. Pirvu Gh. (coord.) - Economie - manual universitar, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 15. Prahoveanu E. - Economie politica, Editura Eficient, Bucureşti, 1998. 16. Пышкина Т., Макроэкономика. Основные аспекты рыночной и переходной экономики, -Кишинёв: Эврика, 2001. 40

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

17. Samuelson P. A., Nordhaus W. D. - Economics, Edition XV, McGraw- Hill, Inc. N. Y., 1995. 18. Ţigănescu I., Macroeconomie, -Bucureşti:Editura ASE, 2001. 19. Zbârciog V., Macroeconomie, -Chişinău: Ed. ASEM, 1998.

Tema 5: Inflaţia – dezechilibru macroeconomic
După însuşirea acestei teme, studentul va reuşi, cu siguranţă: să definească inflaţia; să identifice natura inflaţiei; să descrie tipurile şi cauzele inflaţiei; să analizeze inflaţia prin cerere şi inflaţia prin ofertă; să analizeze interdependenţa dintre şomaj şi inflaţie în perioadă scurtă şi lungă de timp; să evalueze consecinţele inflaţiei; să explice măsurile antiinflaţioniste la general şi la particular pentru RM.

Conţinutul temei:
1. 2. 3. 4. Inflaţia: natura, tipurile şi indicatorii inflaţiei Cauzele şi formele inflaţiei Inflaţia şi rata dobânzii. Ecuaţia lui Fisher Politici antiinflaţioniste.

Material de sinteză la subiectul - 1 Dacă oferta de caviar ar fi la fel de abundentă ca şi cea de cartofi, atunci preţul caviarului -- adică raportul de schimb între caviar şi bani sau între caviar şi alte bunuri -- s-ar schimba considerabil. În cazul acesta ne-am putea procura caviar cu sacrificii mult mai reduse decât cele necesare azi. În mod analog, ca urmare a unui spor al cantităţii de bani, puterea de cumpărare a unităţii 41

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

monetare scade şi odată cu ea scade, de asemenea, cantitatea de bunuri ce pot fi obţinute în schimbul unei unităţi monetare. În secolul al XVI-lea, odată cu descoperirea şi exploatarea resurselor americane de aur şi argint, cantităţi enorme de metal preţios au luat drumul Europei. Rezultatul acestei creşteri a cantităţii de bani a fost o tendinţă de creştere a preţurilor în Europa. În mod analog, astăzi, când vreun guvern sporeşte cantitatea banilor de hârtie, rezultatul este o tendinţă de scădere a puterii de cumpărare a unităţii monetare şi preţurile cresc. Numim aceasta inflaţie. Inflaţia contemporană reprezintă un dezechilibru structural, monetaro-material, care reflectă existenţa în circullaţe aunei mase monetare excedentare în raport cu neviile economiei, ceea ce determină creşterea durabilă şi generalizată a preţurilor si deprecierea monedei naţionale. În mărime absolută, inflaţa constă în decalajul existent între cererea abslolută nominală şi cantitatea reală de bunuri şi servicii pe care agenţii economici le pot oferi efectiv pe piaţă. În acest sens, inflaţia reprezintă un excedent de masă monetară (cerere nominală solvabilă),care nu are acoperire într-o ofertă reală de bunuri şi servicii.Mărimea inflaţiei este măsurată tocmai prin excedentul de monedă în circulaţie, fără acoperire în bunuri sau servicii necesare populaţiei În mărime relativă, inflaţia este măsurată prin: Indicele general al preţurilor sau deflatorul PIB sau PNB; Indicele preţurillor bunurilor de consum (indicele costului vieţii ); Modificarea puterii de cumpărare a banilor; Devansarea creşterii indicatorilor macroeconomici (PIB, PNB) de către masa monetară existentă în circulaţie. Rata inflaţiei este indicatorul ce măsoară scăderea puterii de cumpărare a monedei şi se află în raport invers proporţional cu indicele preţurilor. rif = (IP – 1)·100, unde: rif = rata inflaţiei; 42

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

IP = indicele de măsurare a inflaţiei. Pentru operarea transformării PIB-ului nominal în PIB real se apelează la indicii Laspeyres, Paashe şi Fisher ( deflatori ai PlBului). Indicele Laspeyres (sau indicele agregat al preţurilor) arată evoluţia preţurilor în două perioade comparabile de timp, dacă structura P.N.G.-ului produs nu se modifică. În acest caz, structura P.N.G.-ului din perioada de bază se acceptă ca intactă, iar modificările în producere şi consum legate de progresul tehnicoştiinţific nu se iau în consideraţie. Indicile vizat se determină prin formula: Indicele Laspeyres: IL = p1Q0 / p0Q0; Acest indice supraestimează puţin r itmul de creştere a preţurilor deoarece modificările în structura de bunuri, care generează efecte de substituire nu se iau în consideraţie. Indicele Paasche parţial înlătură neajunsurile indicelui Laspeyres prin acceptarea în calitate de măsură a structurii de producere a bunurilor d i n anul curent. Relaţia matematică are următoarea formulă: Indicele Paasche: IP = p1Q1 / p0Q1; Cu toate acestea indicele Paasche posedă carenţa supraestimării schimbărilor structurale şi prin aceasta respecti v se subestimează ritmul de creştere a preţurilor. Indicele Fisher neutralizează imperfecţiunile ambilor indici analizaţi mai sus. Formula acestui indicator este: Indicele Fisher: IF =V IP * IL Indicatorul frecvent utilizat în practică este cunoscut sub denumirea de indicele preţurilor de consum, care de fapt reprezintă indicele Laspeyres, calculul căruia are ca suport un "coş" fixat de bunuri şi servicii de consum. Scopul calculului acestuia constă în evaluarea modificării valorii unui set fix de consum pentru estimarea dinamicii nivelului inflaţiei.

43

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Ex: Modul de calcul a indicelui preţului de consum (IPC) Tabelul 5.1
Nr Grupele de mărfuri în eşantion, % Locuinţă, confort personal Alimente Îmbrăcăminte Educaţie Sănătate Diverse Ponderea % a grupei în eşantion 22 28 15 10 8 17 100% Creşterea medie anuală a preţurilor 30 22,5 15 13 25 27,5 Participarea fiecărei grupe în IPC (2*3) 6,60 6,3 6,3 2,25 1,3 2,00 23,12%

1. 2. 3. 4. 5. 6. Tot al

Îndicele preţurilor bunurilor de consum (IPC) exprimă modificarea medie ponderată a cheltueililor pe care o familie reprezentativă le face pentru procurarea bunurilor de consum incluse într-un coş. Se determină după formula: p1 Q0 IPC = ----------- * 100%, unde p0 Q0 IPC= indicele preţurilor bunurilor de consum; p1=preţurile bunurilor cumparate în perioada curentă; p0=preţurile bunurilor cumpărate în perioada de bază. Deci, se constată o creştere a preţurilor la bunurile de consum, pe ansablul în economie, de 23,12%, creştere ce se poate determina direct înmulţind ponderea procentuală a grupei în eşantion cu creşterea medie anuală a preţurilor la bunurile care alcătuesc respectiva grupă. Rata inflaţiei în economie este de 23,12%, iar IPC de 123,12%.

44

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Material de sinteză la subiectul - 2 –
Principalele cauze care au dus la apariţia şi evoluţia fenomenului inflaţionist sunt:  dezechilibrul între cerere şi ofertă;  creşterea costurilor;  excesul ofertei de monedă;  dezechilibrul dintre consum şi investiţii;  supradimensionarea cheltuielilor publice în raport cu mijloacele lor de finanţare;  structurile economice, sociale şi psihologice (de care acestea sunt legate) etc.. Deci, cauzele care au adus la apariţia şi evoluţia fenomenului inflaţionist pot fi multiple, fiecare dintre ele generând o formă specifică de inflaţie. Se disting următoarele forme de inflaţie: Inflaţia prin monedă este determinată prin emisiunea excesivă de monedă, urmare a deciziilor organismelor economice specializate de a-şi spori activele lor (banii de credit), prin suplimentarea ofertei de monedă. Inflaţia prin credit este generată de creşterea excesivă a creditului, ceea ce determină un excesiv de cerere nominală pentru bunuri de consum, în raport cu oferta existentă. Inflaţia prin cerere este determinată de mărimea cererii solvabile peste nivelul de bunuri, economia neavând capacitatea de a creşte volumul producţiei, astfel încât o parte a cererii rămâne nesatisfăcută. Inflaţia prin ofertă este cauzată de insuficienţa producţiei în raport cu cererea existentă. Creşterea veniturilor (salariilor) nu este însoţită de o creştere mai accentuată a productivităţii şi a producţiei, pe piaţă înregistrându-se o penurie de bunuri şi servicii, iar preţurile acestora cresc. Inflaţia prin costuri este determinată de sporirea costurilor deproducţie. Scumpirea materiilor prime şi a energiei, creşterea salariilor nominate fără acoperire în creşterea 45

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

productivităţii muncii, majorarea obligaţiilor fiscale ale agenţilor economici contribuie la creştera costurilor de producţie, care se transferă asupra preţurilor de vânzare, deoarece producătorii urmăresc să recupereze aceste cheltueli şi să-şi asigure un profit. Inflaţia monetară, caracterizată printr-un ritm mediu anual de creştere a preţurilor la bunurile de consum până la 3%; Inflaţia moderată, unde creşterea preţurilor este cuprinsă între 3% şi 6%; Inflaţia rapidă, când ritmul de creştere a preţurilor este cuprins între 6-10%; Inflaţia galopantă, (cu două cifre), dacă creşterea preţurilor depăşeşte 10% Hiperinflaţia, când ritmul anual de creştere depăşeşte 50%. Fenomenul inflaţionist este prezent în toate economiile contemporane, dar gravitatea acestui dezechilibru este evidenţiată de mărimea ratei inflaţiei, care diferă de la o ţară la alta. Inflaţia trebuie apreciată şi prin corelarea acesteea cu principalii indicatori macroeconomici. Pe baza acestor corelaţii se disting: creşterea economică inflaţionistă, creşterea economică neinflaţionistă, stagflaţia, slumpflaţia. Creşterea economică neinflaţionistă semnifică o inflaţie modernă, controlată de guvern şi de alţi factori de decizie macroeconomică şi se caracterizează printr-o creştere economică superioară ratei inflaţiei. Are un efect pozitiv, asupra evoluţiei economice. Creşterea economică inflaţionistă reflectă o situaţie nefavorabilă a economiei, în care rata inflaţiei devansează creşterea producţiei. Stagflaţia reflectă fenomenul de stragnare sau recesiune economică, însoţită de o inflaţie puternică. 46

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Slumpflaţia reflectă o criză economică însoţită de o inflaţie puternică (hiperinflaţie). Uneori în economie se poate manifesta deflaţia (opusul inflaţiei), stare caracterizată prin încetinirea generală a activităţii economice, scăderea preţurilor, a venitului naţional, nivelului de ocupare a forţei de muncă.

Material de sinteză la subiectul - 3 Încă din prima treime a secolului XX, renumitul economist american Irving Fisher a atras atenţia asupra legăturii dintre inflaţie şi dobândă. După el, rata dobânzii reale este determinată de rata nominală a dobânzii şi de rata inflaţiei astfel: de= i – r ife În care: de=rata previzibilă a dobânzii reale; i=rata dobânzii nominale; r ife =rata previzibilă a inflaţiei. Ecuaţia (1) este cunoscută deja sub numele de ecuaţia lui Fisher şi s-a impus în literatura de specialitate prin constatările foarte importante cu privire la creşterea masei monetrare, inflaţiei şi ratei dobânzii. Pe termen lung, practica economică demonstrează că rata dobânzii reale tinde spre nivelul corespunzător angajării integrale a forţei de muncă, nivel pe care îl vom nota cu d iar inflaţia reală, pe care o vom nota cu r if, coverge spre nivelul inflaţiei previzibile. Ţinând cont de aceste două realităţi, avem: de = d şi re = rif putem scrie o relaţie valabilă pe termen lung şi anume: i = d + rif * Presupunând că d este constant, ecuaţia (2) ne sugerează că, pe termen lung, când toate ajustările au avut loc, o creştere a inflaţiei este reflectată în întregime în rata dobânzii nominale care la rândul ei creşte pe măsura creşterii inflaţiei. Existenţa unei legături aşa de puternice dintre inflaţie şi rata dobânzii nominale se datorează faptului că, pe termen lung, rata dobânzii reale este neafectată de ansamblul tulburărilor monetare. 47

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Material de sinteză la subiectul - 4 –
Urmărind asigurarea unei cât mai mari stabilităţi proceselor economice şi reducerea efectelor negative ale evoluţiilor ciclice, diferiţi agenţi economici şi în general statul, adoptă o serie de măsuri. Surprinzând modalităţi fundamental diferite de percepere a cauzelor fluctuaţiilor ciclice, politicile anticriză pot fi structurate pe două mari categorii: a) politici anticiclice având ca obiectiv influenţarea cererii agregate; b) politici anticiclice bazate pe ofertă. a) Punctul de reper al adaptării unor asemenea modalităţi de depăşire a situaţiei create îl constituie marea depreciere economică din anii '30, iar teoreticianul de marcă este J.M.Keynes, care a demonstrat necesitatea acţiunii asupra cererii globale, care poate stimula şi redresa producţia. În această viziune, problema centrală este găsirea modalităţii optime de control din partea guvernului asupra cererii agregate, pe această cale obţinându-se niveluri ridicate de utilizare a forţei de muncă, concomitent cu rate acceptabile a inflaţiei. Pentru atenuarea efectelor negative ale fluctuaţiilor ciclice, se folosesc mai multe instrumente de politiici economice: cheltuielile publice, sistemul de impozite şi taxe, masa monetară şi rata dobânzii, sistemul asigurărilor sociale etc. Fundamentate de către economistul englez Keynes, politicile anticriză se constituie într-o componentă a politicii economice pe termen scurt şi pot fi grupate în trei mari categorii: politica cheltuielilor publice, politica monetară şi de credit şi politica fiscală. Politica cheltuielilor publice, se bazează pe majorarea cheltuielilor bugetului administraţiei centrale în faza de recesiune chiar cu preţul unui deficit bugetar, cu scopul de a menţine sau impulsiona cererea agregată (pentru a stimula producţia în vederea trecerii la faza de expansiune). Cheltuielile publice implică transferuri de venituri şi acţiuni asupra cererii globale prin achiziţii de stat, investiţii cu caracter 48

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

social-cultural şi investiţii în întreprinderi publice. Un mare rol revine majorării prestaţiilor şi alocaţiilor de securitate socială (ajutoare de şomaj, alocaţii familiale, de reciclare profesională etc.) care permit în faza de recesiune să fie atenuate fluctuaţiile veniturilor disponibile pentru numeroase categorii ale populaţiei. Politica monetară şi de credit, are ca principale instrumente rata dobânzii, creditul şi masa monetară. Ele se aplică diferenţiat în funcţie de starea conjuncturii. Astfel, pentru stimularea creşterii economice, în fazele de stagnare sau recesiune se aplică dobânzi mai reduse care stimulează pe investitori şi creditul iar în fazele de avânt, când preţurile au tendinţă de creştere, se acţionează în direcţia restrângerii masei monetare prin creşterea dobânzii şi promulgarea unor restricţii suplimentare la acordarea de credite. Politica fiscală constă în a utiliza sistemul de impozite şi taxe în scopuri anticiclice, ridicând sau diminuând nivelul fiscalităţii, în vederea frânării sau stimulării investiţiilor şi producţiei. Astfel, în condiţiile de recesiune se poate proceda la reducerea fiscalităţii (gradul de impozitare directă a veniturilor şi de taxare a consumului), lăsând la dispoziţia agenţilor economici particulari, o cotă mai mare din profit. b) Politicile anticiclice bazate pe ofertă, preconizează că pentru a influenţa evoluţia ciclică, esenţial, este ameliorarea stimulentelor pentru producători, pentru a-şi spori oferta agregată. În vederea atingerii acestui scop, pot fi adoptate două categorii de măsuri: efectuarea unor reforme structurale orientate spre extinderea concurenţei şi a preţurilor libere prin eliminarea centrelor de forţă economică (oligopoluri, centrale, sindicate); folosirea unor pârghii economice care să îmbunătăţească perspectivele de profit ale producătorilor (ex.reducerea fiscalităţii). Politicile anticiclice bazate pe influenţarea ofertei au fost aplicate în mod coerent pentru prima dată în SUA, în vederea depăşirii marii depresiuni din anii '30, program cunoscut sub numele de New Deal. După al doilea război mondial, asemenea măsuri, cu accente specifice, au devenit o practică curentă în ţările din Europa Occidentală, Canada şi Japonia. Atenuarea fluctuaţiilor 49

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

ciclice, din economiile ţărilor dezvoltate până la jumătatea anilor '70 au sădit încredere în viabilitatea politicilor anticiclice care vizează influenţarea cererii agregate în raport cu starea concretă a economiei. Întrebări la temă: 1. Definiţi fenomenul inflaţionist. 2. Caracterizaţi formele existente ale inflaţiei. 3. Definiţi principalii indicatori de măsurare a inflaţiei. Alcătuiţi un exemplu de calcul a acestor indicatori. 4. Argumentaţi cauzele apariţiei inflaţiei. 5. Analizaţi evoluţia politicii antiinflaţioniste a Republicii Moldova.

Teste grilă:
1.Cînd preţurile cresc de 5 ori, rata inflaţiei este: a) 400%; b) 300%; c) 500%. Argumentaţi răspunsul. 2.Hiperinflaţia poate avea ca efect: a) creşterea accelerată a valorii banilor; b) creşterea economiilor populaţiei; c) dezvoltarea trocului. 3.Care din următoarele afirmaţii privind rata inflaţiei sunt adevărate: a) măsoară scăderea puterii de cumpărare a monedei; b) măsoară creşterea puterii de cumpărare a monedei; c) nu există nici o legătură între două noţiuni. 4. Printre cauzele care determină apariţia şi dezvoltarea fenomenului inflaţionist se numără: a) excesul ofertei de monedă; b) excesul cererii de monedă; c) dezechilibrul dintre cerere şi ofertă; d) creşterea generalizată a preţurilor; e) deprecierea monedei naţionale. 50

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Probleme:
1. Volumul total al tranzacţiilor din economie la momentul T 0 este T = 2000 mld. u.m., masa monetară aflată în circulaţie de 300 mld. u.m., iar viteza de rotaţie de 5 rotaţii/ciclu. În momentul T 1 viteza de rotaţie scade la 4 rot/ciclu. Ce se întîmplă cu nivelul general al preţurilor? Dar dacă viteza de rotaţie creşte la 8 rot/ciclu? 2. Determinaţi rata şomajului ciclic în anul curent, necesară pentru a micşora rata inflaţiei cu 6 puncte procentuale faţă de anul precedent, dacă curba lui Phillips pentru economia naţională se descrie prin următoarea ecuaţie: п = п e - 0,5(Uef. - 0,06) Cu cât ar trebui să crească şomajul, pentru ca inflaţia să scadă cu 2 % ? 3. Structura producţiei unei ţări se prezintă astfel: Bunuri de Bunuri de Bunuri de lux capital consum Perioada de bază Preţ Producţie Preţ Producţie Preţ Producţie 0 70 300 50 450 55 250 1 85 350 60 400 60 350 2 100 300 75 500 80 400
Să se calculeze: a) PNB în preţuri curente; b) PNB în preţuri comparabile ale perioadei de bază; c) Deflatorul PNB; Argumentaţi răspunsul.

Indicatori

Anul 2003

Anul 2005

51

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Preţul unui automobil, lei

50.000,00

60.000,00

Preţul unei pâini, lei Numărul de automobile produse, unităţi Cantitatea de pâine produsă, unităţi

2,50 100 500.000

3,00 110 450.000

4. Determinaţi valoarea indicelui general al preţurilor în a.2005 după metoda Laspeyres şi după metoda Paasche, dacă indicele preţurilor pentru 2003 este egal cu 100. Datele privind evoluţia volumului de producţie şi preţurilor sunt prezentate în următorul tabel:

Bibliografie recomandată:
1. Abraham Frois G. - Economia politica, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994. 2. Floricel C., Relaţii Valutar-Financiare Internaţionale, Bucureşti, Ed. Economică, 2001. 3. Barro R. J. - Macroeconomics, Fourth Edition, John Willy & Sons, Inc. N. Y., 1993. 4. Basno C., Dardac N., Constantin F. - Moneda, credit, banci, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994. 5. Babeanu M., Babeanu M. - Piaţa si sistemul de piete, Fundatia "Scrisul Romanesc", Craiova, 1998. 6. Babeanu M. (coord.) - Economie politica, vol. II, Editura Argus, Craiova, 1993. 7. Вăcescu Marius, Băcescu-Cărbunaru Angelica, Macroeconomie şi polit ici macroeconomice, -Bucureşt i: Ed. ALL Educaţional, l998. 8. Barbacioru C., Popescu D. - Macroeconomie, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 52

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

9. Dobrota N. - Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1997. 10. Dornbusch R., Fischer S. - Macroeconomia, Editura Sedona, Timisoara, 1997. 11. Michael Burda, Charles Wyplosz – Macroeconomie Perspectiva europeană, Editura All Beck, Bucureşti, 2002. 12. Мэнкью Н.Г. Макроэкономика. Пep. с. англ. -М.: Изд-во МГУ. 1994. 13. Niculescu N. G., Ponta M., Niculescu E. (coord.) - Economie politica, vol. II, Editura Polirom, Iasi, 1998. 14. Pirvu Gh. (coord.) - Economie - manual universitar, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 15. Prahoveanu E. - Economie politica, Editura Eficient, Bucuresti, 1998. 16. „Preturile în Republica Moldova: Culegere Statistică, 2004”, Departamentul Statistică şi Sociologie, Chisinau, Statistica 2004. 17. Пышкина Т., Макроэкономика. Основные аспекты рыночной и переходной экономики, -Кишинёв: Эврика, 2001. 18. Samuelson P. A., Nordhaus W. D. - Economics, Edition XV, McGraw- Hill, Inc. N. Y., 1995. 19. Ţigănescu I., Macroeconomie, -Bucureşti:Editura ASE, 2001. 20. Zbârciog V., Macroeconomie, -Chişinău: Ed. ASEM, 1998.

53

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Tabelul 5.2. Evoluţia inflaţiei în RM pentru perioada 1993-2004, % Anul lunile 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 1,5 0,9 0,6 0,9 0,5 0,1 0,3 0,5 1,0 2,2 1,8 1,6 12,5

Ianuarie 18,9 2,9 3,5 1,9 1,3 5,4 2,9 1,2 1,3 1,9 Februarie 21,6 2,3 2,5 0,4 0,4 1,5 1,3 0,3 -0,4 1,8 Martie 10 0,7 1,1 1 -0,1 0,6 0,1 0,3 0,5 0,9 Aprilie 5 0,6 1,1 0,8 0,7 2 1,6 1,5 1,9 1,5 Mai 2,7 0,4 0,8 0,6 0,2 4,1 1,4 0,5 1,6 0,5 Iunie 2,7 0,2 0,1 2 -1,1 7,2 4,4 -0,5 -3,4 1 Iulie 2,2 0,2 0,1 -1 -1,4 2,5 0,7 -1,7 -1,5 1,3 August - 0,1 0,2 -0,3 -0,8 -0,6 0,7 0,6 -0,5 -0,6 0,4 Septembrie 2,5 2,6 1,5 1,2 0,2 1,7 1,4 0,9 0,8 1,6 Octombrie 4,2 2,7 1,6 0,9 1,4 2,1 1 1,3 1,2 2,1 Noiembrie 100 3,5 6 1,4 1,1 8,6 4,3 0,8 1,1 1,2 1,1 Decembrie 159,2 2,9 2,9 0,8 1,5 7,8 5 0,8 1,9 1,9 0,7 Anual 104,0 23,8 15,1 11,2 18,3 43,7 18,4 6,3 4,4 15,7 Sursă: Rapoartele anuale ale BNM pentru perioada 1993-2005, Sintezele lunare ale BNM, 2005

54

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Concluzii în baza tabelului 5.2.: Fenomenul inflationist s-a făcut simţit în viaţa oamenilor sub diverse forme, care au afectat într-o mare măsură bunul mers al vieţii economice, sociale şi politice. Republica Moldova a cunoscut fenomenul inflaţiei din anul 1991, odată cu destrămarea URSS si prăbuşirea sistemului economic centralizat. Reducerea nivelului inflaţiei în ultimii 10 ani de la 104,6% în 1994 până la 12,5% în 2004 a constituit o tendinţa pozitivâ în direcţia stabilizării leului moldovenesc. Ar trebui să remarcăm că această diminuare a inflaţiei a fost precedată de anumite fluctuaţii dure, uneori chiar galopante precum ne-a demonstrat practica anilor 1998-1999, în care rata inflaţiei a variat între 18,3% si respectiv 43,7%. Această decadere a survenit drept urmare a crizei financiare din Rusia, Republica Moldova fiind captivă acestei distorsiuni financiare de proporţii, dat fiind faptul că aproximativ 70% din comertul exterior al ţării revenea partenerilor săi estici. In anii următori, datorită îmbunătăţirii situatiei macroeconomice şi respectiv, a politicii monetarcreditare îndreptată spre stabilizarea schimbului valutar procesele inflaţioniste au devenit mai previzibile.Totuşi, anii 1995-2003 se caracterizează prin practicarea de către Banca Naţională a unor importante operaţiuni fiscale, fie prin politica cursului de schimb, fie prin credite preferenţiale. Operaţiunile cvasifiscale au contribuit la mărirea emisiunii monetare şi au făcut mai dificil controlul de lichidităţi.Aceasta exprimă insuficienta restructurare din economia RM şi preluarea de către BNM a unor finanţări care, în mod normal, ar fi trebuit să cadă în sarcina bugetului public.Efectele inflaţiei afectează direct sau indirect întreaga societate, se răsfrâng asupra vieţii economice prin creşterea instabilităţii şi prin căutări febrile ale agenţilor economiei de
55

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

a. b. c. d.

a. b. c.

a diminua urmările sale negative Politicile inflaţioniste necesare pentru diminuarea acestor efecte sunt: 1. Apărarea sau protecţia agenţilor economiei împotriva creşterii preţurilor şi scăderîi puterii de cumpărare a banilor care se realizează prin: Indexarea; Creşterea dobânzilor plătite pentru economiile păstrate la instituţiile financiare; Acordarea de compensaţii de către stat şi întreprinderi pentru salariaţi, pensionari şicategorii ale populaţiei; Subvenţionarea preţurilor unor produse pentru a le menţine constante. 2. Diminuarea şi controlul inflaţiei: Creşterea ratei dobănzii creditelor acordate de bănci; Echilibrarea bugetului de stat şi a balanţei de plăţi externe; Dezvoltarea activităţilor productive cu scopul de a mări oferta de bunuri şi servicii. Succesul luptei antiinflaţioniste presupune încorporarea diferitelor măsuri prezentate, ca şi altele prin „pachete de măsuri", în programe unitare care trebuie astfel concepute, încât să se îmbine şi să se completeze cit mai bine pe termen mediu şi lung, atât prin implicarea statului, cat şi prin accentuarea rolului mecanismelor pieţei în reglarea economiei. Experienţa ultimelor decenii atestă faptul că nici una din remediile antiinflaţioniste nu s-a impus ca o soluţie miracol. Esenţial este că procesul aducerii inflaţiei la limite normale să continue cu fundamentarea căilor de trecere de la stabilizarea economico-monetara la creşterea economică autentică.

56

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

TEMA 6: Cerearea şi oferta agregată. Modelul AD – AS de echilibru macroeconomic
După însuşirea acestei teme, studentul va reuşi, cu siguranţă: să caracterizeze componentele cererii agregate; să descrie determinanţii cererii agregate; să analizeze consumul, funcţia şi factorii de influienţă a consumului; să analizeze investiţiile, funcţia şi factorii de influienţă a investiţiilor; să determine influienţa politicilor macroeconomice asupra cererii agregate; să analizeze factorii de influienţă a ofertei agregate să explice curba ofertei agregate şi ecuaţia ei; să descrie oferta agregată în perioadă lungă; să descrie oferta agregată în perioadă scurtă; să descrie echilibrul dintre cererea agregată şi oferta agregată.

   


    

Conţinutul temei:
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Cererea agregată. Determinanţii cererii agregate Consumul - component al cererii agregate Investiţiile ca component al cererii agregate. Oferta agregată. Determinanţii ofertei agregate Modelul clasic şi keynesian al ofertei agregate Modelele ofertei agregate în perioada scurtă Modelul AD – AS de echilibru macroeconomic.

Material de sinteză la subiectul - 1Cererea agregată (AD) reprezintă acea cantitate şi varietate de bunuri economice pe care agenţii economici şi ceilalţi membri ai societăţii sunt dispuşi să le cumpere în condiţiile unui anumit nivel al veniturilor precum şi la un nivel dat al preţurilor bunurilor. 57

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Componentele cererii agregate sunt: Consumul (C), care este principala componentă a cererii agregate, unde se includ începînd cu bunuri alimentare şi nealimentare pînă la servicii culturale şi medicale; Investiţiile interne brute (Ib) - cheltuielile efectuate de firme sau familii în vederea creşterii stocului fizic de capital, adică întru sporirea capitalului de bază; Achiziţiile guvernamentale (G) – cheltuielile făcute de guvern pentru cumpărarea de bunuri şi servicii necesare apărării naţionale, efectuării unor lucrări de interes general, precum şi plăţii salariaţilor guvernamentali. Achiziţiile guvernamentale se fac din venitul bugetului de stat. Exportul net (Xnet), care este diferenţa dintre export şi import. Deci, cererea agregată va avea următoatrea structură: AD=C + Ib + G + Xnet p AD

Y Graficul 6.1. Curba cererii agregate. Cererea agregată este o funcţie descrescătoare faţă de preţ.

Material de sinteză la subiectul - 2Principalii factori dependenţi ai consumului sunt: - cantitatea de venit disponibil, (VD); - economiile, (S). Aşa deci, ceca ce nu se economiseşte se consumă. Într-o formă mai scurtă funcţia consumului poate fi scrisă: C = α + MPC * (Y-T), unde: 58

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

MPC – înclinaţia marginală spre consum, care ne arată cu cât creşte consumul la creşterea cu o unitate a venitului. MPC=ΔC/Δ(Y-T) ,unde: Y – venit; T – impozite şi taxe percepute; (Y-T) – venit disponibil; α - consum autonom (consum independent de nivelul venitului). APC=C/(Y-T) ,unde: APC – înclinaţia medie spre consum. C C=Y C = α + MPC * (Y-T)

α
450

Y Graficul 6.2. Funcţia consumului După grafic rezultă, că consumul creşte odată cu venitul. Însă la nivele scăzute ale venitului oamenii consumă mai mult decît venitul, apelând la rezerve sau la împrumuturi.

Material de sinteză la subiectul - 3Partea din venit care nu este destinată consumului reflectă economisirea. Acesta se realizează în timp, fiind un flux, spre deosebire de economii, care reprezintă un stoc. S=Y–C Înclinaţia medie spre economii APS: APS = S/Y Înclinaţia marginală spre economii MPS: 59

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

MPS = ∆S/∆Y Deci venitul dacă nu se consumă se economiseşte. Iar investiţiile sunt finanţate în totalmente din economii. APC + APS = 1 MPC + MPS = 1 Economistul Keynes consideră că sporul de venit depinde de multiplicatorul investiţiilor – k. Multiplicatorul investiţiilor (k) este un coeficient numeric ce indică mărimea creşterii venitului produsă prin creşterea cu o unitate a investiţiei. k = ∆Y/∆I Valoarea sa este strâns legată de înclinaţia spre consum. Deci k se află în relaţie de directă proporţionalitate cu înclinaţia marginală spre consum şi inversă proporţionalitate cu înclinaţia marginală spre economii. Formula generală a multiplicatorului mai poate fi scrisă: ∆V = 1/e*∆I sau ∆V=1/1-c*∆I Investiţiile pot fi efectuate în următoarele ramuri:  în maşini şi echipamente,  în construcţii,  în stocuri etc. Există investiţie brută şi netă: Investiţia netă este dată de partea din venit cheltuită pentru formarea factorului de producţie capital, adică pentru creşterea volumului capitalului fix şi a stocurilor. Investiţia netă se concretizează în acumularea netă de capital. Investiţia brută este dată de valoarea investiţiei nete majorată cu amortizarea capitalului; ea reprezintă formarea brută a capitalului fix şi creşterea volumului stocurilor materiale. Acceleratorul (a) indică efectul creşterii venitului asupra investiţiilor. Principiul acceleratorului consideră creşterea cererii de mărfuri ca variabilă independentă ce influenţează mărimea investiţiilor. Formula de calcul a acceleratorului este: 60

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

a = I/∆Y, adică I = a*∆Y Funcţia investiţiilor poate fi scrisă în felul următor: I = Ī – d*i ,unde: Ī – investiţiile autonome (care nu depind de rata dobânzii); i – rata dobânzii; d – coeficientul de sensibilitate a investiţiilor faţă de rata dobînzii.

i

Ib Y
Graficul 6.3. Curba funcţia investiţiilor. În procesul de efectuare a investiţiilor este necesar de comparat rata dobânzii curentă cu rata aşteptată a profitului. Dacă rata dobînzii este mai mare decât rata aşteptată a profitului, atunci nu este rentabil de a apela la credit pentru a efectua investiţii.

Material de sinteză la subiectul - 4Oferta agregată (AS) reprezintă totalitatea bunurilor şi serviciilor produse într-o economie naţională de către toţi agenţii economici, exprimată în formă valorică. Oferta agregată va avea următoatrea structură: AS = Sal. + R + Pr + D + A + Iind Deci, AS va depinde în primul rînd de costurile efectuate pentru producerea bunurilor şi serviciilor. Creşterea costurilor va duce la micşorarea ofertei agregate. Determinanţii ofertei agregate: variaţia preţurilor la resurse nu va influenţa oferta agregată (ex: existenţa resurselor proprii – forţă de muncă, pămînt); 61

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

modificarea productivităţii este direct proporţională cu oferta agregată (ex: creşterea productivităţii va duce la majorarea ofertei agregate); schimbarea normelor economico-juridice (ex: majorarea taxelor va duce la creşterea costurilor de producţie, la scăderea ofertei agregate). Curba ofertei agregate reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii oferite pe piaţă la un anumit nivel al preţurilor.

p
AS

Y
Graficul 7.1. Curba ofertei agregate. Funcţia ofertei agregate în perioadă lungă este: Y=f(K,L...) Funcţia ofertei agregate în perioadă scurtă este: Y=Y+α (p-pe ) , unde: - K – capitalul ca factor de producţie; - L – munca ca factor de producţie; - Y – nivelul producţiei; - p – preţul efectiv; - pe – preţul aşteptat; - α – coeficient de sensibilitate al ofertei agregate faţă de preţuri.

62

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Material de sinteză la subiectul - 5a) Pentru prima dată modelul clasic al ofertei agregate a fost analizat în anii ´30. Acesta caracterizează oferta agregată pe perioadă lungă de timp şi are următoarele trăsături: volumul de producţie se află la nivelul său potenţial; volumul de producţie este influenţat doar de modificarea factorilor de producţie şi nu este influenţat de modificarea preţului; modificarea factorilor de producţie în perioadă lungă este relativ lentă; preţurile şi salariul real sunt flexibile şi modificarea lor menţine echilibrul, orice modificare a nivelului preţului este influenţată de variaţia cererii agregate.

p
LRAS

Y*

Y

Graficul 7.2. Modelul clasic al ofertei agregate. b) Modelul keynesian al ofertei agregate caracterizează oferta agregată pe perioadă scurtă. Pentru prima dată a fost analizat la începutul anilor ´60 şi are următoarele caracteristici: 1. economia naţională funcţionează în condiţiile ocupării incomplete a factorilor de producţie;

63

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

2. preţurile sunt fixe şi foarte lent reacţionează la fluctuaţiile pieţei; 3. mărimile reale sunt relativ flexibile şi se modifică în dependenţă de fluctuaţiile pieţei. La un nivel dat al preţurilor oferta agregată este foarte elastică.

p
SRAS

p

*

Y
Graficul 7.3. Modelul keynesian al ofertei agregate. Orice modificare a ofertei agregate duce la variaţia venitului, preţul rămânând constant.

Material de sinteză la subiectul – 6 Există 4 modele ale ofertei agregate în perioada scurtă: 1. modelul ofertei agregate cu salarii fixe; 2. modelul informaţiei imperfecte; 3. modelul imaginaţiilor greşite ale lucrătorilor; 4. modelul preţurilor inelastice. În toate cele patru cazuri funcţia ofertei agregate are următoarea interpretare: Y=Y+α (p-pe) (1) Modelul ofertei agregate cu salarii fixe. Mulţi economişti presupun că salariul nominal în perioada scurtă este rigid (neschimbat). Dacă salariul nominal rămîne intact 64

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

(inelastic) creşterea preţurilor diminuază salariul real şi munca devine ieftină. Dacă salariul real se menţine constant (la nivel mic), el va stimula firmele să angajeze mai mulţi lucrători, ceea ce în consecinţă va duce la creşterea volumului de producţie şi respectiv la creşterea ofertei agregate. (2) În cazul modelului informaţiei imperfecte agenţii economici nu cunosc informaţia reală, ce ţine de modificarea preţurilor. Deci, există cazuri cînd are loc modificarea generală a preţurilor sau nivelului preţului unui anumit produs, ceea ce respectiv va duce la creşterea ofertei agregate. Preţul şi oferta agregată sunt în dependenţă directă. (3) În cazul modelului imaginaţiilor greşite, lucrătorii nu cunosc noţiunile şi informaţia, ce ţine de salariul real şi nivelul preţurilor. (4) Modelul preţurilor inelastice ne evidenţiază că există firme cu: - nivelul preţurilor flexibile, - nivelul preţurilor stabile. Primele stabilesc preţul în dependenţă de nivelul aşteptat al inflaţiei. Celelalte au preţurile stabile în contracte în dependenţă de preţul aşteptat.

Material de sinteză la subiectul – 7 p
p* AS

A

AD Y* Y Graficul 7.4. Echilibrul economic general. 65

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Interacţiunea dintre AD şi AS determină fixarea unui preţ de echilibru (P*) şi a unui venit de echilibru (Y*). Punctul A reprezintă nivelul de echilibru economic general. Cunoaştem că AD şi AS reprezintă principalele instrumente cu care putem analiza producţia, creşterea economică, inflaţia etc. Orice modificare a lor va determina schimbări în primul rînd, în nivelul producţiei, afectând astfel, creşterea economică, precum şi schimbări la nivelul preţului, influenţând astfel, inflaţia. Întrebări la temă: 1. Caracterizaţi componentele cererii agregate. 2. Descrieţi determinanţii cererii agregate. 3. Analizaţi consumul, funcţia consumului şi factorii de influienţă a consumului. 4. Analizaţi investiţiile, funcţia investiţiilor şi factorii de influienţă a investiţiilor. 5. Determinaţi influienţa politicilor macroeconomice asupra cererii agregate. 6. Analizaţi factorii de influienţă a ofertei agregate. 7. Caracterizaţi curba ofertei agregate şi ecuaţia ei. 8. Descrieţi oferta agregată în perioadă lungă. 9. Descrieţi oferta agregată în perioadă scurtă. 10. Argumentaţi echilibrul dintre cererea agregată şi oferta agregată.

Teste grilă:
1. Ştiind că funcţia consumului este C = 50+0,7V şi venitul este de 1000 u.m., înclinaţia marginală spre consum este: a. 0,8 b. 1 c. 0,7. 2. Care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate: a. economiile sun surplusul venitului peste consum; b. economiile sunt rezultatul comportamentului colectiv al întreprinzătorului individual; 66

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

c. investiţiile sunt partea din venit pentru formarea capitalului fix şi creşterea stocurilor; d. investiţiile reprezintă rezultatul comportamentului colectiv al consumatorului individual; e. economiile reprezintă rezultatul comportamentului colectiv al consumatorului individual; f. investiţiile sunt rezultatul comportamentului colectiv al întreprinzătorului individual. 3. Incitaţia spre investiţii are loc atunci când: a. creşte rata dobânzii; b. scade rata dobânzii; c. rata rentabilităţii creşte; d. riscul întreprinzătorului este minim. 4. Preveziunile optimiste privind evoluţia venitului determină indivizii: a. să sporească economiile; b. să crească valoarea împrumuturilor destinate consumului; c. să sporească consumul; d. să scadă consumul; e. să scadă economiile.

Probleme:
1. Ştiind că ecuaţia consumului este: C = 35 + 0,65VD, să se determine înclinaţia medie spre consum (APC) şi înclinaţia marginală spre consum (MPC) pentru seria de valori ale venitului disponibil de 100, 300, 500, 700, 900 şi 1 000 u.m. 2. Ce prognoză puteţi face referitor la cererea agregată, dacă importul este mai mare ca exportul cu 200 mln. lei, cheltuielile guvernamentale constituie 30 mln. lei, investiţiile – 20 mln.lei şi cheltuielile de consum alcătuiesc 55% din PNB. 3. Se presupune că economia naţională se descrie prin următoarele ecuaţii: Y = C + Ib + G Y = 6.000, G = 1.500, 67

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

T = 1.500, C = 300 + 0,75 · (Y – T), I = 1.500 – 50 r Determinaţi economiile şi investiţiile private şi starea bugetului pentru această economie. Găsiţi nivelul de echilibru al ratei dobânzii. 4. Determinaţi, în baza datelor din tabel: Care este nivelul consumului, dacă venitul naţional este egal cu 1.350 u.m.? Care este nivelul investiţiilor neplanificate (în stocuri de mărfuri), dacă venitul naţional este egal cu 1.450 u.m.? Indicatorii Valoarea, u.m. Consum autonom (α) Investiţii planificate (Ip) Cheltuieli publice (G) Impozite (T) Inclinaţia marginală spre consum (MPC) Comentaţi răspunsul. 150 250 400 250 0,65

Bibliografie recomandată:
1.Abraham Frois G. - Economia politica, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994. 2.Floricel C., Relaţii Valutar-Financiare Internaţionale, Bucureşti, Ed. Economică, 2001. 3.Barro R. J. - Macroeconomics, Fourth Edition, John Willy & Sons, Inc. N. Y., 1993. 4.Basno C., Dardac N., Constantin F. - Moneda, credit, banci, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994. 5.Babeanu M., Babeanu M. - Piaţa si sistemul de piete, Fundatia "Scrisul Romanesc", Craiova, 1998. 6.Babeanu M. (coord.) - Economie politica, vol. II, Editura Argus, Craiova, 1993.

68

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

7.Вăcescu Marius, Băcescu-Cărbunaru Angelica, Macroeconomie şi polit ici macroeconomice, Bucureşt i: Ed. ALL Educaţional, l998. 8.Barbacioru C., Popescu D. - Macroeconomie, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 9.Dobrota N. - Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1997. 10. Dornbusch R., Fischer S. - Macroeconomia, Editura Sedona, Timisoara, 1997. 11. Michael Burda, Charles Wyplosz – Macroeconomie Perspectiva europeană, Editura All Beck, Bucureşti, 2002. 12. Мэнкью Н.Г. Макроэкономика. Пep. с. англ. -М.: Издво МГУ. 1994. 13. Niculescu N. G., Ponta M., Niculescu E. (coord.) Economie politica, vol. II, Editura Polirom, Iasi, 1998. 14. Pirvu Gh. (coord.) - Economie - manual universitar, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 15. Prahoveanu E. - Economie politica, Editura Eficient, Bucuresti, 1998. 16. „Preturile în Republica Moldova: Culegere Statistică, 2004”, Departamentul Statistică şi Sociologie, Chisinau, Statistica 2004. 17. Пышкина Т., Макроэкономика. Основные аспекты рыночной и переходной экономики, -Кишинёв: Эврика, 2001. 18. Samuelson P. A., Nordhaus W. D. - Economics, Edition XV, McGraw- Hill, Inc. N. Y., 1995. 19. Ţigănescu I., Macroeconomie, -Bucureşti:Editura ASE, 2001. 20. Zbârciog V., Macroeconomie, -Chişinău: Ed. ASEM, 1998.

69

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Tema: 7. Piaţa monetară. Politica monetar –creditară
Însuşirea acestei teme îl va ajuta pe student: să explice componentele pieţei monetare; să analizeze agregatele monetare; să caracterizeze procesul de multiplicare specific pieţei monetare; să descrie factorii de influienţă a cererii de bani conform teoriilor contemporane a cererii de bani, să analizeze echilibrul pe piaţa monetară; să identifice instrumentele şi scopurile politicii monetar – creditare; să explice modul în care banca centrala foloseste instrumentele principale de politica monetara pentru a regla oferta de bani din economie; să analizeze politica monetar creditară în RM.

-

Conţinutul temei:
1. Piaţa monetară şi componentele ei 2. Masa monetară şi baza monetară. Multiplicatorul monetar 3. Cererea de bani. Teoriile contemporane a cererii de bani. 4. Echilibrul pieţei monetare 5. Politica monetar-creditară a Republicii Moldova: instrumente, scopuri.

Material de sinteză la subiectul – 1 Piata monetara reprezinta interactiunea cererii cu oferta de disponibilitati banesti, pe baza unor relatii complexe dintre diferite categorii de agenti economici. Asa deci, piata monetara este caracterizată de cererea si oferta de monedă. M –masa monetară; L – cererea de monedă; 70

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

M/p – oferta de monedă. Rolul pietii monetare este de a compensa excedentul cu deficitul de disponibilitati banesti existent la diferite categorii de agenti economici. Prin agenti economici se subinteleg cei care solicita si care ofera disponibilitati banesti. Participantii pietei monetare sunt: Banca Centrală; Bancile comerciale; Alte institutii financiare, care au relatii cu diferiti agenti economici. Bancile comerciale mai sunt numite intermediari, deoarece au rolul de a facilita intilnirea cererii cu oferta de moneda. Sistemul bancar al oricărei economii cuprinde mai multe tipuri de bănci ierarhizate în funcţie de atribuţiile lor şi de particularităţile funcţionării lor astfel:  băncile de emisiune;  băncile comerciale;  băncile de comerţ exterior;  casele de economii. Profit brut al băncilor reprezintă diferenţa dintre dobânzile încasate (pentru creditele acordate) şi cele plătite (la sumele de bani depuse deagenţii economici). Profil bancar net este diferenţa dintre profitul bancar şi cheltuielile de administraţie şi de întreţinere a băncilor. Rata rezervelor obligatorii reprezintă partea din depozite pe care băncile trebuie să le păstreze sub formă de active lichide sau rezerve.

Material de sinteză la subiectul – 2 Cantitatea de bani existentă la un moment dat in circulatie reprezinta oferta de monedă. Masa monetară reprezinta numerarul din economie plus depozitele bancare. M = N + Dep. , unde M – masă monetară; N – numerar; 71

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Dep. – depozite bancare. Agregatele masei monetare sunt: M1, M2, M3, M4. M1 - reprezinta suma banilor in numerar, diferite depuneri tranzactionale, si inclusiv cecurile de calatorie. Acesta se caracterizeaza prin cel mai inalt grad de lichiditate. M2 - reprezinta M1 + depozitele pe termen mediu şi scurt. M3 - reprezinta M2 + depozitele in valută straină. M4 - reprezinta M3 + depozitele pe perioada indelungata, diferite documente comerciale, obligatiuni ale statului. Baza monetara reprezinta stocul de bani cu putere mare de cumparare: B = N + R , unde B – bază monetară; R – rezerve. Multiplicatorul monetar, ne arata cu cât se va modifica masa monetara la cresterea cu o unitate a bazei monetare. Mm = M / B , unde Mm – multiplicator monetar. Rata rezervelor obligatorii calculată prin raportul dintre rezerve şi depozite. rr = R / Dep. Coeficientul depozitelor care se calculează dupa raportul dintre numerar si depozit. cr = N / Dep. Multiplicatorul bancar se va calcula: Mb = 1 / rr Procesul de creare a banilor în sistemul bancar. Presupunem ca depunerile initiale la o banca „X” au constituit 1000 u.m. Daca rr = 20%, atunci rezulta ca din suma dată rezervele obligatorii vor constitui 200 u.m., iar restul 800 u.m. ea le poate acorda sub forma de credite altei banci „Y”. Banca „Y” din suma data de 800 u.m. va depune ca rezerve obligatorii 160 u.m., iar restul 640 u.m. le poate acorda sub forma de credite la o a treia banca „Z”. Banca „Z” poate efectua aceeasi procedură, acest proces 72

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

fiind continuu. Efectul dat se numeste efect de multiplicare, adica de creare a banilor in sistemul bancar. Creşterea cantităţii de monedă prin operaţiile de creditare poate fi stimulată sau frânată de nivelul dobânzii. Dobânda este suma de bani pe care debitorul trebuie să o plătească creditorului (bancă sau altă instituţie financiară sau agent economic) pentru folosirea banilor împrumutaţi până la restituirea lor. Factorii care influenţează nivelul dobânzii sunt:  productivitatea capitalului;  lichiditatea (faţă de care dobânda este invers proporţională);  riscul nerambursării;  raportul dintre cererea şi oferta de credite. Formula de calcul a dobânzii (D): D = C*i*n, unde: C = valoarea creditului (suma de bani împrumutată); i - rata dobânzii (preţul plătit pentru a dispune pe timp de un an de 100 u.m.; i = D/C*100); n – durata creditului (în ani). Rata dobânzii constituie factorul care influenţează mărimea masei monetare astfel:  dacă rata dobânzii este mare, scade cererea de credite, ceea ce determină reducerea masei monetare;  dacă rata dobânzii este mică, creşte cererea de credite, ceea ce determină creşterea masei monetare. Calculul dobânzii compuse se face după relaţia: Sn = S0(1+i)n , unde: Sn – suma din depozitul bancar după n ani; S0 – suma formată ca depozit bancar.

Material de sinteză la subiectul – 3 Cererea de moneda (L) este o componenta a pietii monetare, care influenteaza evolutia masei monetare existente in circulatie, care reprezintă nevoia de bani a agentilor economici generată de operaţiuni de schimb sau speculative. 73

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Purtatorii cererii de moneda sunt: Unitatile economice, care solicita credite pentru a-si finanta diferite programe de investitii; Trezoreria statului, pentru a-si acoperi deficitul bugetar; Bancile si alte institutii financiare, pentru a-si satisface nevoile sporite de lichiditati; Populatia, pentru a-si satisface nevoile de consum, pentru achizitionarea diferitor bunuri şi pentru realizarea diverselor proiecte. Exista trei factori care influenteaza cererea de moneda: 1. nivelul venitului; 2. rata dobinzii; 3. volumul total al schimburilor mijlocite de moneda şi viteza de rotatie a acesteia. Functia cererii de moneda poate fi exprimata astfel: L = k*Y - h*i , unde Y – venitul; i – rata dobânzii; k – coeficientul de sensibilitate a cererii de monedă faţă de venit; h – coeficientul de sensibilitate a cererii de monedă fata de rata dobânzii. Ambii coeficienti (k;h) sunt coeficienţi constanţi şi sunt mai mari ca zero. Exista o serie de teorii referitoare la cererea de moneda. Teoria clasica a cererii de moneda mentionează, ca principalul factor care influenteaza aceasta este venitul. Clasicii iau la bază teoria cantitativa a banilor: M * V = P * T , unde M – masa monetară; V – viteza de rotaţie a banilor; P – nivelul preţurilor sau valoarea unei afaceri tipice; T – numarul afacerilor intr-o anumită perioadă (de regula un an). 74

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Evident, că numarul exact al afacerilor nu putea fi cunoscut, de aceea valoarea T a fost inlocuită cu Y. Noua identitate fiind: M * V = P * Y , unde Y – venitul. De unde rezulta că: M = (P * Y) / V

Material de sinteză la subiectul – 4 Echilibrul pietei monetare reprezintă situaţia, când la un anumit nivel al ratei dobinzii cantitatea de moneda oferită este egala cu cantitatea cerută asa cum se poate observa in graficul de mai jos: L

i
i* M/p A M/p=L

Y* Y Graficul 10.1. Piaţa monetară în echilibru.

Material de sinteză la subiectul – 5 Banca Naţională a Moldovei a fost înfiinţată în anul 1991 prin decretul preşedintelui Republicii Moldova din 4 iunie 1991 "Cu privire la Banca Naţională a Moldovei" conform căreia Banca Republicană din Moldova a Băncii de Stat a URSS a fost reorganizată în Banca Naţională a Moldovei. La 11 iunie 1991 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la Banca Naţională de stat a Moldovei, iar la 12 iunie 1991 Legea cu privire la bănci şi activitatea bancară. Astfel, aceste acte legislative au pus fundamentul sistemului bancar din Moldova.

75

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Practica economică anterioară a diferitor ţări demonstrează faptul că prin statutul lor băncile centrale trebuie să urmărească multiplele obiective macroeconomice şi uneori chiar microeconomice. Aceste obiective (vezi tabelul 1.) includ creşterea economică susţinută, ocuparea deplină a forţei de muncă, alocarea şi utilizarea eficientă a resurselor, securitatea sistemului de plăţi şi o serie de alte elemente destinate să asigure „progresul economic”. Tabelul 10.1. Obiectivele finale a politicii monetare ale Băncilor Centrale din diverse ţări, (anul 2003)
Ţara Obiectivul final Stabilitatea preţurilor, creşterea economică şi balanţa de plăţi Ţara Obiectivul final Stabilitatea preţurilor şi Anglia Japonia echilibrul balanţei de plăţi Arabia Stabilitatea Inflaţia şi balanţa de plăţi Kazahstan Saudită preţurilor Stabilitatea Stabilitatea monedei Armenia Mexic preţurilor şi naţionale creşterea economică Stabilitatea monedei Australia Stabilitatea preţurilor Moldova naţionale Stabilitatea monedei Canada Stabilitatea preţurilor Mongolia naţionale Stabilitatea preţurilor şi Stabilitatea Elveţia România creşterea economică preţurilor Stabilitatea monedei Stabilitatea monedei Estonia Tajikistan naţionale naţionale Rata de schimb şi rata Stabilitatea India Ucraina dobânzii preţurilor Uniunea Stabilitatea Indonezia Rata dobânzii Europeană preţurilor Contul curent, anticipările Stabilitatea Israel inflaţioniste şi deficitul Uzbekistan preţurilor bugetar

Sursa: http://www.bnro.ro 76

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Până nu demult băncile centrale erau subordonate în mare parte autorităţii Guvernului şi deţineau un nivel redus de autonomie administrativă şi autonomie a deciziilor privind utilizarea instrumentelor politicii monetare şi valutare. În perioadele mai recente multe ţări au acordat independenţă băncilor centrale, decizie care a fost determinată de recunoaşterea faptului că independenţa este un factor important pentru susţinerea credibilităţii acestor instituţii. Este necesar de recunoscut faptul că credibilitatea băncilor centrale serveşte drept precondiţie pentru eficientizarea şi optimizarea politicii monetare. Din aceste considerente în Legea nr. 548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei promulgată de către Preşedintele Republicii Moldova la 19 septembrie 1995 este stipulat că „Obiectivul principal al Băncii Naţionale este de a realiza şi a menţine stabilitatea monedei naţionale. Pentru atingerea acestui obiectiv Banca Naţională stabileşte şi menţine condiţiile pieţei monetare, de credit şi valutare care conduc la dezvoltarea economică susţinută, stabilă a statului şi, în special, a sistemului financiar şi valutar bazat pe legile pieţei” Astfel, obiectivul final al politicii monetare şi anume stabilitatea monedei naţionale presupune caracterul său dublu: pe de o parte – realizarea şi menţinerea stabilităţii interne a monedei naţionale, exprimate în mod general prin rata inflaţiei şi evaluată prin indicele preţului de consum, şi pe de altă parte – realizarea şi menţinerea, suplimentar şi în paralel, a stabilităţii externe a monedei naţionale, exprimate şi evaluate prin rata de schimb în raport cu valutele străine majore. Începând cu anul 1991, în temeiul experienţei majorităţii băncilor centrale din ţările în tranziţie la economia de piaţă, care au avut ca bază strategii directe a politicii monetare, obiectivul operaţional al Băncii Naţionale a Moldovei a fost stabilit agregatul baza monetară. În anul 1993, Republica Moldova a semnat primul memorandum cu Fondul Monetar Internaţional. La insistenţa misiunilor FMI din această perioadă, politica monetară şi valutară 77

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

promovată de către Banca Naţională a Moldovei se bazează pe regimul ţintirii agregatelor monetare şi regimul gestionat al cursului de schimb (şi începînd cu octombrie 1998 regimul flotant gestionat al cursului de schimb). Politica monetară şi valutară, inclusiv direcţiile principale de activitate ale Băncii Naţionale a Moldovei pentru anul 2006 au fost elaborate în temeiul Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei. La elaborarea Politicii monetare şi valutare a BNM pentru anul 2006 au fost consultate: 1) Scenariile dezvoltării economiei Republicii Moldova prezentate în Cadrul de cheltuieli pe termen mediu pe anii 2006-2008, Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei (SCERS) ce prevăd o creştere a PIB cu 6.5 la sută în anul 2006; 2) Legea bugetului de stat pe anul 2006; 3) Strategia Guvernului Republicii Moldova şi Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la dezvoltarea sectorului financiar al Republicii Moldova în perioada 2005-2010. Pentru realizarea Politicii monetare pentru anul 2006 Banca Naţională a Moldovei a utilizat totalitatea instrumentelor de dirijare a lichidităţii băncilor, inclusiv în calitate de instrumente pentru sterilizarea excesului de lichiditate din sistemul bancar: Certificatele Băncii Naţionale, depozitele plasate la Banca Naţională a Moldovei, vînzările din portofoliul BNM a HVS şi operaţiunile REPO de vînzare a HVS, precum şi în scopul menţinerii lichidităţii băncilor, pe lîngă operaţiunile REPO de cumpărare a HVS, creditele/depozitele overnight se va implementa mecanismul creditului „intraday”. Banca Naţională a Moldovei continuă să promoveze o politică a ratelor prin utilizarea metodei coridorului, cea mai înaltă rată va fi aplicată la creditele overnight, iar cea mai joasă rată la depozite overnight. Rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei va fi considerată rata REPO de cumpărare pe termen de două luni a hîrtiilor de valoare de stat, care va servi drept reper pentru determinarea ratelor la celelalte instrumente din coridor. Banca Naţională a Moldovei va continua în scopul dezvoltării pieţei monetare interbancare din Republica Moldova publicarea ratelor de 78

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

referinţă CHIBOR (Chisinău Interbank Offered Rate) şi CHIBID (Chisinău Interbank Bid Rate) pe pagina oficială Web a BNM. Întrebări la temă: 1. Definiţi conceptul de piaţă monetară, cerere de monedă şi ofertă de monedă. 2. Descrieţi conţinutul masei monetare. 3. Caracterizaţi agregatele monetare. 4. Identificaţi participanţii pieţei monetare. 5. Evidenţiaţi deosebirea dintre dobânda nominală şi cea reală. 6. Definiţi rata dobânzii ca instrument al politicii monetare şi de credit. 7. Identificaţi factorii care influenţează rata dobânzii. 8. Precizaţi cum se formează profitul unei bănci. 9. Relataţi despre teoriile contemporane ale cererii de monedă. 10.Analizaţi situaţia de echilibru a pieţei monetare. 11.Explicaţi esenţa ecuaţiei lui Fischer. 12.Expuneţi-vă, vis-a-vis de elaborarea politicii monetare a RM.

Teste grilă:
1. Ştiind că viteza de rotaţie a banilor este egală cu 5 u.m., volumul mărfurilor destinate vânzării este de 225 milioane u.m., masa monetară va fi de: a. 1125 milioane u.m.,; b. 45 milioane u.m.,; c. 200 milioane u.m. 2. Pentru a stimula cererea de credite, rata dobânzii trebuie să fie, comparativ cu rata profitului: a. mai mare; b. mai mică; c. nu există legătură între cele două noţiuni. 3. Rata dobânzii în economie reprezintă: 79

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

a. un preţ; b. pârghie economico - financiară; c. mărime variabilă; d. costul creditului. 4. Profitul bancar este egal cu: a. diferenţa dintre dobânda încasată de bancă pentru creditele acordate şi dobândă plătită agenţilor economici pentru depozitele acestora; b. diferenţa dintre dobânda încasată de bancă şi cheltuielele de funcţionare a băncii; c. diferenţa dintre dobânda încasată de bancă pentru creditele acordate, dobânda plătită agenţilor economici pentru depozitele acestora şi cheltuielele de funcţionare a băncii. 5. Convertirea în lei a sumei de 2mln USD de către BNM la cursul de schimb de 12,70 MDL/ USD, va avea ca rezultat: a. scăderea masei monetare aflate în circulaţie cu _______u.m.; b. menţinerea masei monetare aflate în circulaţie; c. creşterea masei monetare aflate în circulaţie cu _______u.m.. 6. Emisiunea de numerar a Băncii Centrale se face pentru: a. a asigura existenţa excedentului bugetar; b. a oferi agenţilor economici valută în schimbul monedei naţionale; c. a diminua masa banilor scripturali; d. a stopa inflaţia; e. a mări volumul de bunuri economice; f. a acoperi deficitul bugetului de stat.

Probleme:
1. Care este suma pe care trebuie să o depună la bancă în prezent un agent economic care are nevoie peste 3 ani de un capital bănesc de 75000000 lei, ştiind că rata anuală a dobânzii este de 20%? 80

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

2. Un agent economic formează un depozit bancar pe termen de 3 ani, în sumă de 5000000 u.m., cu o rată anuală a dobânzii de 35%. Calculaţi mărimea depozitului bancar după 3 ani. 3. Un agent economic contractează la o bancă un împrumut în valoarea de 100000€ cu o rată anuală a dobânzii de 25%, rambursabil în 4 tranşe anuale egale. Să se calculeze: a) dobânda anuală achitată de debitor; b) suma anuală de plată; c) suma totală de plată. 4. Valoarea totală a creditelor anuale acordate de o bancă este de 500000000 u.m., pentru care percepe o rată a dobânzii de 15%pe an şi plăteşte deponenţilor o rată a dobânzii de 10% pe an. Ştiind că profitul realizat reprezintă 75% din câştigul brut al băncii, să se determine masa profitului şi cheltuielele de funcţionare a băncii. Să se calculeze rata anuală a profitului obţinut de bancă la capitalul propriu. 5 . Completaţi tabelul şi argumentaţi răspunsul: mln.lei 1. Bani lichizi în circulaţie 868,65 2. Rezervele băncilor comerciale 136,80 3. Depuneri în băncile comerciale la 716,10 termen şi la vedere 4. Depuneri în valută străină 203,74 5. Baza monetară ? 6. M2 ? 7. M3 ? 8 Multiplicatorul monetar ? 9. Rata actuală a rezervelor obligatorii ? 6. În cadrul sistemului bancar dintr-o ţară, depozitelor construite de deponenţi, se formează disponibilităţi băneşti de 800 miliarde u.m. Cota obligatorie de rezerve a băncilor comerciale stabilită de banca centrală este de 20%. Să se determine cu cât se va mări masa monetară pe seama disponibilităţilor respective. 81

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Bibliografie recomandată:
1. Abraham Frois G. - Economia politica, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994. 2. Barro R. J. - Macroeconomics, Fourth Edition, John Willy & Sons, Inc. N. Y., 1993. 3. Basno C., Dardac N., Constantin F. - Moneda, credit, banci, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994. 4. Babeanu M., Babeanu M. - Piaţa si sistemul de piete, Fundatia "Scrisul Romanesc", Craiova, 1998. 5. Вăcescu Marius, Băcescu-Cărbunaru Angelica, Macroeconomie şi polit ici macroeconomice, -Bucureşti: Ed. ALL Educaţional, l998. 6. Barbacioru C., Popescu D. - Macroeconomie, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 7. Ciucur D., Gavrila I., Popescu C. - Economie - manual universitar, Editura Economica, Bucuresti, 1999. 8. Dobrota N. - Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1997. 9. Dornbusch R., Fischer S. - Macroeconomia, Editura Sedona, Timisoara, 1997. 10. Floricel C., Relaţii Valutar-Financiare Internaţionale, Bucureşti, Ed. Economică, 2001. 11. Ignat I., Pohoata I., Clipa N., Lutac Gh. - Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1998. 12. Michael Burda, Charles Wyplosz – Macroeconomie Perspectiva europeană, Editura All Beck, Bucureşti, 2002. 13. Pirvu Gh. (coord.) - Economie - manual universitar, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 14. Prahoveanu E. - Economie politica, Editura Eficient, Bucuresti, 1998. 15. Пышкина Т., Макроэкономика. Основные аспекты рыночной и переходной экономики, -Кишинёв: Эврика, 2001. 16. Samuelson P. A., Nordhaus W. D. - Economics, Edition XV, McGraw- Hill, Inc. N. Y., 1995. 17. Ţigănescu I., Macroeconomie, -Bucureşti:Editura ASE, 2001. 18. ZbârciogV., Macroeconomie, -Chişinău: Ed. ASEM, 1998. 82

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Tema: 8. Piaţa valutară. Cursul de schimb valutar
     Însuşirea acestei teme îl va ajuta pe student: să definească piaţa valutară, piaţa valutară internaţională şi tipurile de operaţiuni valutare; să clasifice după anumiţi parametri cursul de schimb valutar; să explice noţiunile de curs valutar nominal şi real; să analizeze influienţa politicilor macroeconomice asupra cursului de schimb valutar; să descrie piaţa valutară a Republicii Moldova.

Conţinutul temei:
1.Piaţa valutară şi componentele ei. Tipurile de operaţiuni valutare 2.Cursul valutar concept, tipologie. 3.Politica valutară a Republicii Moldova.

Material de sinteză la subiectul – 1 Piaţa valutară reprezintă locul unde se confruntă cererea şi oferta de valută şi se stabileşte un anumit curs de schimb valutar. Pieţele valutare au marimi diferite in functie de operatiile pe care le realizeaza si de localitatile in care sunt amplasate. În cadrul fiecărei ţări există şi funcţionează o piaţă valutară naţională, care cuprinde bursa valutară, banci şi case de schimb valutar, autorizate să efectuieze acest tip de operaţiuni şi alte instituţii financiar-valutare abilitate în acest sens. Activităţile desfăşurate pe piaţa valutară sunt supuse legislaţiei ţării respective. Ansamblul pieţelor valutare naţionale, în interdependenţa lor, constituie piaţa valutară internaţională. Cele mai importante centre financiare internaţionale se localizează la Londra, Tokyo, New York, Zurich, Hong Kong etc. 83

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Gradul de dezvoltare a pieţei valutare depinde de starea generală a economiei. Cererea de valută este generată de: necesitatea extinderii activităţii economice; operaţiunile de import; măsurile de protejare a afacerilor; interesele speculative ale agenţilor economici etc. Oferta de valută rezultă din: exportul de bunuri şi servicii; investiţiile străine în ţară; capacitatea unor împrumuturi externe etc. Dezvoltarea pieţei valutare este influienţată şi de gradul de convertibilitate a monedei naţionale. Pe pieţele valutare se efectuiaza următoarele tipuri de operatiuni: 2. la vedere (spot) care constau în vânzarea-cumpărarea de valută cu livrarea efectivă a sumelor contractate în cel mult două zile lucrătoare (48 ore) de la data încheierii tranzacţiei. 3. la termen (forward), care constau în vânzarea-cumpărarea de valută la cursul existent în momentul tranzacţionării, urmând ca livrarea efectivă a sumelor contractate să se facă ulterior, la un termen convenit numit scadenţă. Termenul poate varia între 1 şi 12 luni. În cazul cînd cursul valutei exprimat în monedă naţională este mai mare la termen decât cursul la vedere se inregistreaza un REPORT. Dacă cursul valutei reflectat în monedă naţională la termen este mai scazut decât cursul la vedere se inregistreaza un DEPORT. 4. swap – operaţiuni fregvente între un client şi o bancă sau între două bănci, prin care se încheie concomitent o tranzacţie la vedere şi una la termen, dar în altă valută. 5. headging care constă în efectuarea concomitentă a două operaţii la termen: una de cumpărare a valutei şi cealaltă de vânzare. În acest mod cumpărătorul de valută se asigură de eventualul risc al deprecierii valutei respective, pentru ca la termen, eventuala pierdere să se compeseze prin câştigul egal 84

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

obţinut prin împrumut, ceea ce reprezintă un transfer de risc pentru banca împrumutătoare. 6. speculaţia valutară reprezintă operaţiunea de vînzarecumpărare care nu are o bază economică propriu-zisă, realizându-se numai în scopulobţinerii anumitor câştiguri. În acest sens se speculează diferenţele de curs valutar care apar între perioade de timp diferite, pe pieţe diferite. Câştigă cel ce apreciază corect trendul cursului valutar. 7. arbitrajul valutar care reprezintă operaţiune asemănătoare speculaţiei valorii, cu deosebirea că se realizează numai de către bănci şi valorile puse în circulaţie şi manipulate sunt mult mai mari. 8. intervenţia statului – este tot o operaţiune ce semnifică vânzarea sau cumpărarea masivă de valută în scopul menţinerii cursului valutar al monedei naţionale.

Material de sinteză la subiectul – 2 Cursul de schimb valutar – raportul valoric dintre moneda unei ţări şi moneda altei ţări sau preţul unei monede exprimat în altă monedă. Cursul valutar se stabileşte în funcţie de raportul cerereofertă, printr-o operaţie numită cotaţie. Aceasta presupunând două aspecte: cotaţie de vânzare şi cotaţie de cumpărare, existând o anumită diferenţă între acestea, de regulă, cea de vânzare fiind mai mare ca cea de cumpărare. Se utilizează două metode de cotare: cotarea directă (de ex. 1 dol.SUA = 13,80 LMD); cotarea indirectă (de ex. 1 LMD = 0,07246 dol.SUA) Există urmatoarele tipuri de curs valutar: Oficial – se caracterizeaza prin faptul ca se stabileste de autoritatea monetara a unei tari (Banca Nationala); Fix, care se mentine la acelasi nivel prin interventia autoritatii monetare pe piata valutara respectiv prin vinzarea si cumpararea de valuta din rezervele oficiale; Flotant - se formeaza pe piata valutara in functie de influentele factorilor economici monetari si financiari; 85

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Fluctuant exprima formarea raporturilor de schimb dintre valute in anumite limite in mod liber, iar pe masura atingerii lor autoritatea monetara intervine pe piata pentru a limita variatia cursului de schimb. Sistemul monetar de la Bretton Woods din 1944 a functionat pe baza mecanismelor cursurilor fixe. Cursurile de schimb ale monedelor ale tarilor membre ale FMI oscilau in jurul paritatii in limita de ±1%. Din 1971-1973 limita a crescut pina la 2,25%. În 1978 statul fondului a fost modificat si in baza acestuia a fost prevazut si principiul potrivit caruia tarile membre se bucura de libertate in alegerea politicii de curs. Factorii care influenteaza cursul de schimb valutar: situatia balantei de plati; raportul dintre cererea si oferta de valuta; cresterea masei monetare; dobânda ridicata; extinderea sau reducerea creditelor; raporturile dintre pretul de import si export; cresterea inflatiei; deficitele si excedentele bugetare; politica de impozitare si structura cheltuielilor bugetare care influenteaza direct productia interna si consumul etc. Exemplu de calcul a cursului valutar la termen pentru LMD, în baza unor date convenţionale: pFW = Sp*(i1- i2)* Nr zile /360 * 100 , unde FW – cursul valutar la termen; pFW – puncte forward; Sp – cursul la vedere; i2 – dobânda la depozitele în valuta de referinţă; i1 – dobânda la depozitele în monedă naţională. FW=Sp + pFW Se dă: Cursul spot la ziua de 20.09.2006: 1 dol.SUA = 13,90 LMD Dobânda la depozitele în dol.SUA: i2 = 9 % Dobânda la depozitele în LMD: i1 = 14 % ___________________________________ Să se calculeze cursul valutar la termen de 3 luni (FW3 luni). Calculăm puncte forward: pFW = Sp*(i1- i2)*Nr zile /360 * 100 86

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

pFW3 luni = 13,90 * 90 (14% - 9%) / 360 * 100% pFW3 luni = 0,17375 LMD Calculăm cursul la termen: FW=Sp + pFW FW3 luni = 13,90 + 0,17375 = 14,074 LMD

Material de sinteză la subiectul –3Banca Naţională a Moldovei în anul 2006 a menţinut în continuare regimul valutar flotant şi a stabilit cursul oficial al leului moldovenesc în raport cu dolarul SUA în baza cursurilor valutare preponderente pe piaţa valutară internă. În acest context, Banca Naţională a Moldovei şi-a rezervat dreptul de a efectua intervenţii valutare în scopul de a atenua fluctuaţiile excesive ale cursului oficial. În calitate de instrumente ale politicii valutare au fost utilizate intervenţii directe pe piaţa valutară internă, inclusiv tranzacţii forward, precum şi operaţiuni reversibile valutare de tip swap. În cadrul implementării Politicii valutare Banca Naţională a Moldovei tinde şi în continuare spre menţinerea rezervelor valutare internaţionale la un nivel acceptabil pentru acoperirea a circa trei luni de import şi continuă plasarea activelor sale valutare în instrumente investiţionale care corespund criteriilor de siguranţă şi lichiditate. Întrebări la temă: 1. Definiţi conceptele de piaţa valutară şi piaţa valutară internaţională. 2. Descrieţi subiectul şi obiectul pieţii valutare. 3. Definiţi şi caracterizaţi tipurile de operaţiuni valutare. 4. Clasificaţi cursul de schimb valutar după anumite criterii. 5. Explicaţi noţiunile de curs valutar nominal şi real. 6. Enumeraţi funcţiile pieţei valutare şi ale cursului valutar. 7. Caracterizaţi modelele de măsurare reală a cursului valutar. 8. Definiţi metodele de stabilire a cursului valutar. 87

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

9. Analizaţi influienţa factorilor interni şi externi asupra cursului de schimb valutar. 10. Descrieţi evoluţia pieţei valutare a Republicii Moldova. 11. Apreciaţi evoluţia cursului de schimb a Leului Moldovenesc pe perioada anilor 2000-2007.

Teste grilă:
1. Subiecţi ai pieţei valutare sunt: a) băncile; b) alte organizaţii financiare autorizate; c) orice persoană fizică, ce doreşte să cumpere sau să vândă o anumită valută convertibilă şi dispune de sumele necesare în acest sens; d) numai organizaţiilepatronale particulare. 2. Obiect al pieţei valutare îl constituie: a) speculaţiile valutare; b) transferul unei valute convertibile de la o bancă la altă bancă; c) convertirea unei valute pe alta; d) decontările între diferiţi parteneri care operează cu valută convertibilă; e) primirea, acordarea şi rambursarea împrumuturilor. 3. Cursul la care o persoană fizică cumpără o monedă străină este: a) cross-rate; b) curs de cumpărare; c) cross-curs; d) curs de vânzare. 5. Scăderea indicelui preţului de consum în Republica Moldova va duce la: a) aprecierea monedei naţionale; b) devalorizarea monedei naţionale; c) deprecierea monedei naţionale; d) stabilitatea monedei naţionale. 4. La Paris se înregistrează cursul 1€= 1,2251-1,2259 $, ceea ce înseamnă că un euro : 88

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

a) se cumpără cu 1,2251 $ şi se vinde cu 1,2259 $; b) se vinde cu 1,2251 $ şi se cumpără cu 1,2259 $; c) se vinde şi se cumpără la sume negociate în intervalul 1,2251-1,2259 $; d) se vinde cu 1,2259$.

Probleme:
1. Să se stabilească prin metoda “cross-rate” cursul leului moldovenesc faţă de rubla rusească luînd în calcul următoarele date: 1 $ = 14,5432 – 14,5440 MDL 1 $ = 31,3615 – 31,3845 RUR 2. Pe baza cursurilor comunicate de BNM calculaţi cursul dolarului american faţă de celelalte valute: 1 USD = 12,3580 MDL 1 RON = 5,3750 MDL 1CHF = 10,5465 MDL 1 GBP = 19,1254 MDL. 3. Cursul de schimb valutar al LMD faţă de USD, EUR şi GBP la banca comercială “Mobiasbancă” în ziua de 01 martie 2007 a fost: Cump. Vînz. 1 USD = 13,68 LMD 13,78 LMD 1 EUR = 16,63 LMD 16,77 LMD 1 GBP = 19,08 LMD 19,28 LMD Ce echivalent în EURO va avea un deţinător a 39 000 USD; 124 000 LMD şi 3 500 GBP. 4. Să se stabilească prin metoda “cross-rate” cursul leului moldovenesc (LMD) faţă de leul românesc (RON) avînd în vedere următoarele date: 1 $ = 14,4131 – 14,4137 MDL 1 $ = 2,4310 – 2,5345 RON 5. O firmă exportă mărfuri în valoare de 500000 euro pe piaţa SUA. Cursurile de schimb sunt: – la momentul încheierii contractului – 1$=1,07 €; 89

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

– la momentul plăţii – 1$=1,08 €. Să se determine care sunt consecinţele modificării cursului valutar asupra exportului.

Bibliografie recomandată:
1. Abraham Frois G. - Economia politica, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994. 2. Floricel C., Relaţii Valutar-Financiare Internaţionale, Bucureşti, Ed. Economică, 2001. 3. Barro R. J. - Macroeconomics, Fourth Edition, John Willy & Sons, Inc. N. Y., 1993. 4. Basno C., Dardac N., Constantin F. - Moneda, credit, banci, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994. 5. Babeanu M., Babeanu M. - Piaţa si sistemul de piete, Fundatia "Scrisul Romanesc", Craiova, 1998. 6. Babeanu M. (coord.) - Economie politica, vol. II, Editura Argus, Craiova, 1993. 7. Вăcescu Marius, Băcescu-Cărbunaru Angelica, Macroeconomie şi polit ici macroeconomice, Bucureşt i: Ed. ALL Educaţional, l998. 8. Barbacioru C., Popescu D. - Macroeconomie, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 9. Dobrota N. - Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1997. 10. Dornbusch R., Fischer S. - Macroeconomia, Editura Sedona, Timisoara, 1997. 11. Michael Burda, Charles Wyplosz – Macroeconomie Perspectiva europeană, Editura All Beck, Bucureşti, 2002. 12. Мэнкью Н.Г. Макроэкономика. Пep. с. англ. -М.: Издво МГУ. 1994. 13. Niculescu N. G., Ponta M., Niculescu E. (coord.) Economie politica, vol. II, Editura Polirom, Iasi, 1998. 14. Pirvu Gh. (coord.) - Economie - manual universitar, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 90

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

15. Prahoveanu E. - Economie politica, Editura Eficient, Bucuresti, 1998. 16. Пышкина Т., Макроэкономика. Основные аспекты рыночной и переходной экономики, -Кишинёв: Эврика, 2001. 17. Samuelson P. A., Nordhaus W. D. - Economics, Edition XV, McGraw- Hill, Inc. N. Y., 1995. 18. Ţigănescu I., Macroeconomie, -Bucureşti:Editura ASE, 2001. 19. Zbârciog V., Macroeconomie, -Chişinău: Ed. ASEM, 1998. ! Informaţie suplimentară:

Paritatea puterii de cumpărare (PPC)
PPC este o metodă folosită pentru a calcula o rată de schimb alternativă între monedele a două ţări. PPC-ul măsoară puterea de cumpărare a unei monede, într-o unitate de masură internaţională (de regulă, dolari), deoarece bunurile şi serviciile au preţuri diferite în unele ţări comparativ cu altele. Ratele de schimb ale parităţii puterii de cumpărare sunt folosite pentru compararea nivelului de trai din ţări diferite. PIB al unei ţări este măsurat iniţial în moneda locală, asa că orice comparaţie între două ţări necesită monede convertibile. Comparaţiile bazate pe ratele de schimb reale sunt considerate nerealiste, acestea nereflectând diferenţele de preţ între ţări. Diferenţele dintre PPC şi ratele de schimb reale pot fi semnificative. Spre exemplu, PIB-ul/cap de locuitor în Mexic este de aproximativ 6.100 USD, în timp ce în funcţie de PPC este de 9.000 USD.

91

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Tema: 9. Economia deschisă şi comerţul internaţional
Însuşirea acestei teme îl va ajuta pe student:  să definească conceptul de comerţul exterior;  să analizeze indicatorii eficienţei comerţului exterior;  să explice componentele politicii comerciale externe şi să descrie tipurile fundamentale ale acesteia;  să cunoască structura balanţei de plăţi externe;  să descrie situaţia privind comerţul exterior a RM;  să analizeze balanţa de plăţi a RM;  să identifice măsurile de echilibrare a balanţei de plăţi.

Conţinutul temei:
1. 2. 3. 4. 5. Comerţul exterior. Eficienţa comerţului exterior Politica comercială externă Balanţa de plăţi Politici de echilibrare a balanţei de plăţi Evoluţia comerţului exterior al RM.

Material de sinteză la subiectul – 1 Comerţul exterior include totalitatea tranzacţiilor de vânzare-cumparare a bunurilor şi serviciilor a unui stat cu unul sau mai multe state. Comerţul exterior poate fi: Comerţ vizibil (schimb de bunuri); Comerţ invizibil (schimb de servicii). Comertul exterior include 4 (patru) elemente: export; import; reexport; comerţ de tranzit. Eficienta comertului exterior exprimă maximum de efect creat de comerţ exterior cu minimum de efort făcut pentru obţinerea lui. Aceasta se măsoară cu mai mulţi indicatori, dintre care cei mai semnificativi şi mai des folosiţi sunt: 1. Cursul de revenire la export, crx , calculat: 92

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

crx = px + Ec / pev , unde: px – preţul complet de export în lei; Ec – cheltuielile de circulaţie ale mărfurilor până la frontieră; Pxv - preţul extern în valută. Un curs de revenire mic arată o rentabilitate mare, adică mai puţini lei cheltuiţi, pe o unitate valutară obţinută la export. 2. Cursul de revenire la import, crz , calculat: crz = pz – Tz / pzv , unde pz – preţul de vânzare în lei pe piaţa internă; Tz – taxele vamale plătite la import; Pzv - preţul extern în valută. Raportul dat ne arată, câţi lei valorează o unitate de valută pe piaţa internă. Cu cât este mai mare, cu atât activitatea respectivă este mai profitabilă. Un curs de revenire mic arată o rentabilitate mare, adică mai puţini lei cheltuiţi, pe o unitate valutară obţinută la export. Coeficientul de export, cX , calculat: 3. cX = X / PNB 4. Coeficientul de import, cZ , calculat: cZ = Z / PNB 5. Rata de acoperire, ra , unde ra = X / Z Unele soluţii şi căi de maximizare a comertului exterior: cresterea calitaţii bunurilor si serviciilor exportate; cresterea gradului de prelucrare a marfurilor; specializarea productiei destinate exportului; reducerea cheltuielor de productie; modernizarea prezentarii bunurilor etc.

Material de sinteză la subiectul – 2 –
În arsenalul politicii comerciale externe, pe primul loc se situiază taxele vamale. Sub formă de cote procentuale, diferite pe grupe de mărfuri şi cu rol de impozit asupra mărfurilor importate, taxele vamale protejează produsele indigene de concurenţă străină şi 93

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

rotunjesc sensibil veniturile bugetare. Singure, taxelenu reuşesc să asigure o bună protecţie a producţiei naţionale. De aceea ele sunt completate de bariere netarifare. Din această categorie fac parte: - contingentările; - licenţele neautomate; - limitări „voluntare” la export; - măsuri antidumping şi antisubvenţie; - restricţii prin mecanismul preţurilor etc. Aceste bariere netarifare nu sunt folosite în aceeaşi măsură de toate ţările. Manevrarea taxelor vamale şi a măsurilor netarifare ţine direct de tipul de politică comercială externă pentru care optează o ţară sau alta, într-un moment sau altul. De-a lungul timpului, s-au conturat şi individualizat clar două tipuri fundamentale de politică comercială externă: - Politica liberului schimb, fundamentată de clasici exclude orice recurs la măsuri tarifare şi netarifare; - Politica protecţionistă, care s-a născut şi s-a impus ca reacţie, ceva mai târzie, la politica liberschimbistă. Astăzi, se poate spune că toate ţările şi grupurile de ţări sunt interesate într-o mixtură de politică comercială externă: liberschimbistă în raport cu terţii şi protecţionistă faţă de ei.

Material de sinteză la subiectul – 3 Schimburile economice internaţionale generează creanţe de încasat şi obligaţii de plată în valută. Tabelul economic care reflectă creanţele de încasat şi obligaţiile de plată în valută din schimburile internaţionale de mărfuri şi servicii şi din mişcările de capital dintr-o anumită perioadă de timp este cunoscut sub denumirea de balanţă de plăţi. În vederea reflectării creanţelor şi datoriilor din raporturile cu străinătatea, ţările elaborează o situaţie centralizatoare sub forma unei balanţe ce reprezintă: „Document întocmit de organele competente ale statului, care cuprinde înregistrarea sistematică a ansamblului încasărilor şi plăţilor determinate de tranzacţiile reale şi financiare 94

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

dintr-o perioadă dată ale unei ţări cu restul lumii – balanţa de plăţi globală – sau cu o ţară”.2 După alte opinii balanţa de plăţi este un document statistic care evidenţiază toate operaţiile comerciale, financiare şi monetare efectuate între rezidenţi şi nerezidenţi în cursul unei perioade determinate (un an)3. Balanţa de plăţi înregistrează fluxurile de resurse între economia unei ţări şi alte ţări, regiuni, mişcările de active şi angajamente externe rezultate din tranzacţiile economice şi transferurile fără contrapartidă4. În accepţiunea Fondului Monetar Internaţional, balanţa de plăţi reflectă o situaţie statistică în care sunt înregistrate pentru o perioadă dată: a) tranzacţiile de bunuri, servicii şi venituri între o economie şi restul lumii; b) transferul de proprietate şi alte variaţii intervenite în deţinerile de aur monetar, drepturile speciale de tragere şi în alte creanţe financiare cu restul lumii şi angajamente financiare; c) transferurile fără contrapartidă sau în contrapartidă destinate echilibrării. Din concepţia Fondului Monetar Internaţional asupra balanţei de plăţi rezultă două trăsături5: 1. balanţa de plăţi exprimă fluxurile diverse între o economie şi restul lumii pe o perioadă determinată de timp; 2. balanţa de plăţi reflectă tranzacţiile de bunuri, servicii şi venituri care determină fluxuri de resurse în valută. Tranzacţiile de bunuri şi servicii se înregistrează la momentul în care ele se desfăşoară. Tranzacţiile între filialele firmelor multinaţionale se înregistrează drept tranzacţii între ţări. Înregistrările în balanţa de plăţi se bazează pe principiul partidei duble, al înscrierii în credit debit. Conform principiului
Costin C. Kiriţescu, Monedă, mică enciclopedie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 36 3 Josette Peyrard, Gestion financiere internationale, Vuibert Gestion, Paris, 1996, p. 39 4 Vezi: Ion Stoian, Aurel Berea, Balanţa de plăţi externe, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p. 6 5 Jean Pierre Allegret, Economiè Monetaire Internationales, Hachette Superieure, Paris, 1997, p. 16
2

95

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

partidei duble tranzacţiile se înregistrează în mărime egală dar de sens invers. Balanţa de plăţi îmbracă forma unui document contabil cu două coloane principale, credit şi debit, iar a treia coloană reprezintă soldul. Structura balanţei de plăţi depinde de schimburile internaţionale ale unei ţări, de prestaţiile de servicii, de relaţiile financiare cu alte ţări. Datele şi informaţiile din balanţa de plăţi se pot structura pe capitole astfel: tipul 1, în care datele şi informaţiile se grupează în balanţa de plăţi externe pe următoarele componente: balanţa mărfurilor, balanţa serviciilor şi balanţa mişcărilor de capital. tipul 2, în care datele şi informaţiile se reflectă în balanţa de plăţi în două componente: balanţa contului curent şi balanţa mişcărilor de capital şi aur monetar; tipul 3, în care datele şi informaţiile se structurează în balanţa de plăţi externe pe trei componente: balanţa mărfurilor şi a serviciilor, balanţa plăţilor de transfer şi balanţa mişcărilor de capital şi aur monetar. Balanţa de plăţi în structura după tipul al doilea cuprinde informaţii şi date grupate astfel: balanţa contului curent în care se reflectă balanţa comercială, balanţa serviciilor, balanţa veniturilor, balanţa transferurilor unilaterale publice şi particulare; balanţa mişcărilor de capital care include fluxurile valutare din mişcări de capital pe termen scurt şi pe termen lung. Balanta de plati poate fi: excedentară; deficitară; echilibrată. Sub raportul execuţiei, balanţa de plăţi este construită, pentru a fi echilibrată, în realitate, de foarte puţine ori ea se încheie ecilibru sau cu sold activ (excedent) şi, în mod curent cu un sold pasiv (deficit). 96

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Din punct de vedere al operaţiunilor comerciale şi financiare care se reflectă în balanţa de plăţi a unei ţări se deosebesc: balanţa de plăţi bilaterală care exprimă intrările şi ieşirile de valută din tranzacţiile comerciale şi financiare dintre două ţări; balanţa regională care evidenţiază relaţiile valutar financiare ale unei ţări cu un grup de ţări dintr-o anume regiune; balanţa de plăţi globală înregistrează fluxurile de intrări şi ieşiri de valută din tranzacţiile internaţionale ale unei ţări cu toate ţările. În funcţie de scopul în care se elaborează, balanţa de plăţi poate să îmbrace formele de balanţă de plăţi program, balanţa de piaţă, balanţă de creanţe şi angajamente externe şi balanţă de plăţi externe. Balanţa de plăţi program reflectă previziunile asupra fluxurilor de intrări şi ieşiri de valută ale unei ţări cu celelalte ţări din perioada următoare. Balanţa de piaţă exprimă încasările şi plăţile în valută din operaţiile de pe piaţa valutară din cursul unei perioade de timp. Balanţa de creanţe şi angajamente externe cuprinde creanţele în valută de încasat şi angajamentele de plată la un moment dat (la finele anului). Balanţa comercială exprimă încasările în valută din exporturi şi plăţile în valută pentru importuri de bunuri de pe o perioadă de timp. Balanţa de bunuri şi servicii evidenţiază fluxurile financiare provenite din exportul şi importul de mărfuri şi servicii.

Material de sinteză la subiectul – 4 Echilibrarea balanţei de plăţi depinde, de capacitatea fiecărei ţări în parte de a-şi mobiliza şi canaliza energiile creatoare, productive şi cognitive, spre acele domenii în care se poate specializa şi cu ale căror rezultate poate participa activ şi eficient la schimburile internaţionale. Numai o economie naţională stabilă, în 97

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

creştere şi în dezvoltare, crează posibilitatea reală a echilibrării balanţei de plăţi. Împrumuturile şi ajutoarele străine sunt soluţii de echilibrare a balanţei de plăţi doar temporare, de scurtă durată şi cu costuri mari, nu atât prezente, cât viitoare. Deci, în scopul echilibrării balanţei de plăţi se cere: Cresterea calitaţii şi competitivităţii bunurilor; Atragerea investiţiilor străine sub formă de tehnologii, utilaje, credite de scurtă şi lungă durată, investiţii de portofoliu; Introducerea taxelor de producţie pentru bunurile si serviciile importate, ceea ce va duce la micşorarea importului etc.

Material de sinteză la subiectul – 5 De acum, mai mult de un deceniu şi jumătate, Republica Moldova tinde spre o economie de piaţă modernă şi eficientă, unde, alături de alte obiective de bază, domină dezvoltarea comerţului atât interior cât şi exterior şi atragerea investiţiilor. Din teoria economică şi experienţa altor state mai avansate putem concluziona, că pentru o funcţionare echilibrată a unei economiei de piaţă este strict necesar, în primul rând, promovarea unor politici economice eficiente şi aplicarea legislaţiei adecvate. Odata cu proclamarea independentei de stat şi inclusiv în întreaga perioadă menţionată (27.08.1991-03.2006), în Republica Moldova au fost întreprinse o serie de masuri, care au avut ca obiectiv principal elaborarea şi perfectarea cadrului legislativ şi normativ de reglementare a activitatii comerciale externe. Cu toate că gradul de deschidere a economiei naţionale spre exterior este destul de înalt, în comparaţie cu alte state în curs de dezvoltare, Republica Moldova, ţinând cont de dimensiunea deficitului cumulat al balanţei comerciale (aprox.1,250 mld.dol.SUA pentru anul 2005), trebuie să întreprindă în continuare măsuri bine chibzuite şi argumentate, care să favorizeze extinderea relaţiilor externe, aici avându-se în vedere dezvoltarea şi diversificarea exporturilor moldoveneşti. Acest factor deosebit de puternic ar contribui la relansarea creşterii economice, 98

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

adică mai multe locuri de muncă, dinamism, mobilitate, preocupare continuă pentru ridicarea competitivităţii mărfurilor moldoveneşti, remedierea dezechilibrelor macroeconomice, reducerea deficitului bugetar ş.a.. De aceea la etapa actuală RM are nevoie de o politică comercială externă de natură să realizeze echilibrul economic extern, prin optimizarea succesivă a soldului balanţei comerciale şi respectiv a contului curent al balanţei de plăţi, care să contribuie sensibil la plata datoriei externe şi să consolideze rezervele valutare ale statului. Legislatia şi actele normative, care reglementeaza operaţiunile date poate fi grupata în câteva categorii de acte legislative şi normative dupa domeniul de reglementare. Schema generală de sistematizare pe materii a actelor juridice în RM este stabilită conform Legii pentru aprobarea Clasificatorului general al legislatiei. Aici, ca de exempluputem menţiona: CODUL VAMAL al Republicii Moldova, LEGEA cu privire la tariful vamal, LEGEA reglementării de stat a activităţii comerciale externe, LEGEA privind investiţiile străine, LEGEA cu privire la controlul exportului, reexportului, importului şi tranzitului de mărfuri strategice etc.

99

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Tabelul 9.1. Dinamica comerţului exterior al Republicii Moldova în anii 2000-2005, mil. dolari SUA

Export – total din care: în ţările CSI în ţările Uniunii Europene în ţările Europei Centrale şi de Est în alte ţări Import – total din care : din ţările CSI din ţările Uniunii Europene din ţările Europei Centrale şi de Est din alte ţări Balanţa comercială - total din care : cu ţările CSI cu ţările Uniunii Europene

2000 471,5 276,1 123,8 41,7 29,8 776,4 259,8 280,1 136,2 100,3 -304,9 16,3 -156,3

2001 565,5 344,4 140,9 42,5 37,8 892,2 340,2 317,5 117,9 116,6 -326,7 4,2 -176,7 100

2002 643,8 350,4 171,2 62,1 60,1 1038,0 408,9 356,8 115,0 157,3 -394,2 -58,5 -185,5

2003 789,9 423,6 211,0 97,9 57,4 1402,3 593,4 505,3 133,3 170,3 -612,4 -169,8 -294,3

2004 985,2 502,4 296,3 105,7 80,8 1768,5 764,8 581,1 199,1 223,5 -783,4 -262,3 -284,9

2005 1091,3 551,4 324,1 121,4 94,4 2293,0 905,9 752,5 292,4 342,2 -1201,7 -354,5 -428,4

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

cu ţările Europei Centrale şi de -94,5 -75,4 Est cu alte ţări -70,4 -78,9 Gradul de acoperire a importurilor prin exporturi, 60,7 63,3 % din care: ţările CSI 106,2 101,2 ţările Uniunii Europene 44,2 44,3 ţările Europei Centrale şi de 30,6 36,0 Est alte ţări 29,7 32,3 Sursă: Biroul Naţional de Statistică.

-52,9 -97,3 62,0

-35,3 -112,9 56,3

-93,5 -142,6 55,7

-170,9 -247,9 47,6

85,7 47,9 53,9 38,1

71,3 41,7 73,4 33,6

65,6 51,0 53,0 36,2

60,9 43,1 41,5 27,6

101

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Concluzii în baza tab. 9.1.: Din datele prezentate în tabel relevam faptul ca din anul 2000 si pîna în 2005 volumul importurilor a ajuns sa dubleze volumul exporturilor, ceea ce înseamna ca RM consuma de 2 ori mai mult decit produce. Evoluţia sectorului extern al economiei naţionale, reflectată în agregatele balanţei de plăţi a fost determinată de ritmurile înalte de creştere a importurilor ca răspuns la majorarea cererii interne şi de sporirea consumului final. Decalajul în evoluţia exporturilor şi importurilor a determinat acumularea unui deficit al balanţei comerţului exterior cu bunuri în valoare de 1190.8 mil. USD (preţuri FOB) în anul 2005, ceea ce este cu 57.9 la sută mai mult faţă de anul 2004. Menţionăm că, deficitul comercial în valoare absolută a depăşit exporturile de bunuri cu 86.4 mil. USD. Ponderea soldului comercial în PIB s-a majorat cu 11.8 puncte procentuale, constituind 40.8 la sută. Gradul de deschidere economiei naţionale a crescut semnificativ (cu 11.0 puncte procentuale), ceea ce denotă dependenţa tot mai mare de sectorul extern. În perioada de raportare importurile de bunuri au crescut. Conform Biroului Naţional de Statistică (BNS), 78.1 la sută din total au fost bunuri importate de la 9 parteneri comerciali: Ucraina (23.3 la sută), România (15.8 la sută), Rusia (13.2 la sută), Germania (7.6 la sută), Italia (5.4 la sută), Belarus (3.7 la sută), Turcia (3.6 la sută), Polonia (3.4 la sută). Întrebări la temă: 1. Definiţi conceptul de comerţ exterior. 2. Comentaţi indicatorii eficienţei comerţului exterior. 3. Explicaţi componentele politicii comerciale externe. 4. Descrieţi tipurile fundamentale ale politicii comerciale externe. 5. Definiţi balanţa de plăţi. 6. Descrieţi structura balanţei de plăţi. 7. Analizaţi evoluţia comerţului exterior a RM. 8. Analizaţi în dinamică balanţa de plăţi a RM. 9. Propuneţi măsuri de echilibrare a balanţei de plăţi. 102

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

10. Caracterizaţi cadrul normativ-legislativ ce reglementeză activitatea comercială externă a RM.

Teste grilă:
1. Care din măsurile de mai jos consideraţi că au un efect stimulativ imediat asupra exporturilor unei ţări? a) restructurarea economiei; b) contractarea de credite externe; c) revalorizarea monedei naţionale; d) devalorizarea monedei naţionale. 2. Eficienţa economică a exportului depinde de: a) nivelul cheltuielilor interne, care se fac pentru obţinerea mărfii destinate exportului; b) nivelul preţului pe piaţa mondială; c) calitatea mărfii care se exportă; d) rata inflaţiei interne; e) stabilitatea exportului. 3. Balanţa comercială reflectă următoarele operaţii: a) importurile şi exporturile de mărfuri, precum şi creditele comerciale pe termen scurt; b) importurile şi exporturile de mărfuri, precum şi creditele comerciale pe termen lung; c) importurile şi exporturile de mărfuri, precum şi creditele comerciale pe termen scurt şi pe termen lung; d) importurile şi exporturile de mărfuri, precum şi transferurile de mărfuri; e) importurile şi exporturile de mărfuri; f) nici una din afirmaţiile anterioare nu este corectă. 4. Înregistrarea unui deficit al Balanţei de Plăţi din Republica Moldova şi a unui excedent al Balanţei de Plăţi din Federaţia Rusă trebuie să aibă drept consecinţă: a) o creştere a rublei; b) o scădere a rublei; c) o creştere a leului; d) o scădere a leului. 103

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

5. Creşterea semnificativă a importului faţă de export în Republica Moldova va duce la: a) aprecierea monedei naţionale; b) revalorizarea monedei naţionale; c) deprecierea monedei naţionale; d) stabilitatea monedei naţionale. 6. La Paris moneda europeană se cotează faţă de USD la termen (1 lună) astfel: curs spot: 1EUR= 1,2251-1,2259 USD; punctele forwards (1 lună): 10 - 20,ceea ce reprezintă: a) cotare indirectă, report; b) cotare directă, deport; c) cotare directă, report; d) cotare indirectă, deport.

Probleme:
1. Economia naţională se descrie prin următoarele ecuaţii: Y = C + I + G + X n, Y = 5.000, G = 1.000, T = 1.000, C = 250 + 0,75 · (Y – T), I = 1.000 – 50 · r, Xn = 500 – 500 · ε, r = r* = 5. - Determinaţi suma economisirilor naţionale, suma investiţiilor, starea balanţei comerciale pentru această economie şi nivelul de echilibru al cursului valutar. 2. Să presupunem că: a) Sunteţi o societate care produce confecţii pentru export. Costul de producţie pentru o rochie de damă este 470,88 lei. Cursul valutar la vedere constituie 16,56 LMD/EUR şi 13,18 LMD/ USD. Adaosul comercial este de 18%. Care este preţul extern pe care îl propuneţi partenerului (în EUR/€ şi USD/$)? b) Peste câteva luni, datorită inflaţiei costul de producţie a crescut cu 37 %, iar USD/$ face report faţă de LMD cu 18 unităţi şi EUR/€ face report faţă de LMD cu 25 unit. În condiţiile aceleiaşi 104

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

marje de 18 % care ar fi preţul extern pe care îl puteţi propune în acest moment (în EUR/€ şi USD/$)? Comentaţi diferenţa dintre cele 2 preţuri externe din ambele situaţii (a,b). 3. Un producător din Moldova exportă mărfuri în valoare de 1000000 lei moldoveneşti în Franţa. Cursul la momentul încheierii contractului 1€ =15,8560 MDL, iar la momentul plăţii 1 € =15,4010 MDL. Să se calculeze care sunt consecinţele scăderii cursului valutar asupra exportului. 4. Un producător din Moldova exportă mărfuri în valoare de 1000000 lei moldoveneşti în Franţa. Cursul la momentul încheierii contractului 1€ =15,8560 MDL, iar la momentul plăţii 1 € =15,4010 MDL. Să se calculeze care sunt consecinţele scăderii cursului valutar asupra exportului. 5. Un agent economic importă mărfuri în valoare de 1500000 lei moldoveneşti din Germania. Cursul la momentul încheierii contractului 1€=15,5470 MDL, iar la momentul plăţii 1€ =15,2285 MDL. Să se calculeze care sunt consecinţele modificării cursului valutar asupra importului. 6. Un contract de export în valoare de 10000 lei moldoveneşti a fost încheiat în mai (T0) încasarea contravalorii va fi efectuată în noiembrie (T1). Cursul de schimb: T0 1$=13,80 MDL; T1 1$=14,60 MDL. Să se calculeze consecinţele modificării cursului de schimb asupra exportului. 7. Între doi agenţi economici din ţări diferite se încheie un contract de export în care sunt prevăzute următoarele: – valoarea exportului – 600 000 NOK; – cursul valutei de contract (NOK) faţă de valuta-etalon (USD) în momentul încheierii contractului este 1 USD = 6,9080 NOK; 105

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

– preţul va fi recalculat, dacă cursul NOK faţă de USD se

va modifica cu mai mult de ± 3%. Ce se va întreprinde în cazul în care, la data efectuării plăţii, raportul de schimb între cele două valute este: Varianta a) 1 USD = 7,20 NOK Varianta b) 1 USD = 6,63 NOK Varianta c) 1 USD = 7,05 NOK?

Bibliografie recomandată:
1. Abraham Frois G. - Economia politica, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994. 2. Barro R. J. - Macroeconomics, Fourth Edition, John Willy & Sons, Inc. N. Y., 1993. 3. Babeanu M., Babeanu M. - Piaţa si sistemul de piete, Fundatia "Scrisul Romanesc", Craiova, 1998. 4. Вăcescu Marius, Băcescu-Cărbunaru Angelica, Macroeconomie şi polit ici macroeconomice, Bucureşt i: Ed. ALL Educaţional, l998. 5. Barbacioru C., Popescu D. - Macroeconomie, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 6. Ciucur D., Gavrila I., Popescu C. - Economie - manual universitar, Editura Economica, Bucuresti, 1999. 7. Cretoiu Gh., Cornescu V., Bucur I. - Economie politica, Casa de Editura si Presa, Bucuresti, 1993. 8. Dobrota N. - Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1997. 9. Dornbusch R., Fischer S. - Macroeconomia, Editura Sedona, Timisoara, 1997. 10. Floricel C., Relaţii Valutar-Financiare Internaţionale, Bucureşti, Ed. Economică, 2001. 11. Ignat I., Pohoata I., Clipa N., Lutac Gh. - Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1998. 12. Michael Burda, Charles Wyplosz – Macroeconomie Perspectiva europeană, Editura All Beck, Bucureşti, 2002. 106

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

13. Moldovanu D. Relaţii economice externe ale Republicii Moldova: afirmare şi perspective.- Chişinău: ASEM, 1997. 14. Moldovanu D. Tranziţia: interdependenţa transformărilor sistemice şi a integrării în economia mondială.- Chişinău: ASEM, 1997. 15. Pirvu Gh. (coord.) - Economie - manual universitar, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 16. Prahoveanu E. - Economie politica, Editura Eficient, Bucuresti, 1998. 17. Пышкина Т., Макроэкономика. Основные аспекты рыночной и переходной экономики, -Кишинёв: Эврика, 2001. 18. Samuelson P. A., Nordhaus W. D. - Economics, Edition XV, McGraw- Hill, Inc. N. Y., 1995. 19. Ţigănescu I., Macroeconomie, -Bucureşti:Editura ASE, 2001. 20. Zbârciog V., Macroeconomie, -Chişinău: Ed. ASEM, 1998.

Tema: 10. Creşterea economică. Modele de creştere economică
     Însuşirea acestei teme îl va ajuta pe student: să explice corelaţia dintre creşterea economică şi dezvoltarea economică; să analizeze factorii ce determină creşterea economică; să descrie modelele keynesiene ale creşterii economice; să descrie modelele clasice ale creşterii economice; să determine tendinţele de creştere economică pentru Republica Moldova.

Conţinutul temei:
1. Creşterea economică şi dezvoltarea economică 2. Modelele creşterii economice 3. Statul şi economia. 107

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Material de sinteză la subiectul –1Cresterea economica este un fenomen de civilizatie, in literatura economica conceptul de crestere fiind deseori asociat cu cel de dezvoltare. Notiunea de crestere reprezinta probabil axul central al dinamicii economice. In economia contemporana cresterea economica poate fi asociata cu asa numita crestere durabila, atat a productiei, produsului pe locuitor, cat si a populatiei. Operatorii cresterii sunt multipli. Pricipalii operatori utilizati de literatura de specialitate sunt: 1. Coeficientul capitalului; 2. Productivitatea investitiilor; 3. Multiplicatorul; 4. Acceleratorul; 5. Functia agregata de productie. Se poate aprecia faptul ca cresterea economica a diferitelor economii nationale se produce in conformitate cu specificul acelor economii. Totusi exista constante ce pot fi extrapolate asupra oricarui tip de crestere economica, mai ales daca ii atasam atributul de durabila. Aceste constante ne introduc pe terenul constructiilor ideale, adica al modelelor. Modelele de crestere economica sunt ecuatii generale presupunand constante si variabile aplicabile tuturor economiilor. Cele mai uzuale constante ale modelelor de crestere sunt munca si capitalul. La acestea se adauga, in diferite cuantificari: capacitatea de a realiza tehnologii noi, in consonanta cu imperativele momentului (inventivitatea), capacitatea antreprenoriala sau capacitatea manageriala de a crea structuri in concordanta cu potentialul pietei, sau etica muncii, in parametrii specifici unei anumite societati. Toate aceste premise de modelare converg in planul non-uman la delimitatrea potentialului de crestere: un volum din ce in ce mai mare de capital, pe de o parte, alocarea unei parti considerabile a veniturilor societatii in directia efortului de dezvoltare. Intr-o economie de piata decizia de "promovare" a cresterii economice nu este altceva decat o decizie de amanare a consumului in scopul determinarii optimului dimensional in prezent si viitor. 108

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Creşterea economică reprezintă procesul de sporire, într-o economie naţională, a producţiei totale de bunuri şi servicii la un moment dat, cu efecte favorabile asupra vieţii economico – sociale. Dezvoltarea economică exprimă ansamblul transformărilor cantitative şi calitative care intervin în structurile economico – sociale şi în comportamentul şi gîndirea economică a oamenilor. Creşterea şi dezvoltarea economică se reflectă în calitatea vieţii, în gradul de bunăstare al populaţiei, determinînd progresul economic. Acesta se concretizează în trecerea unei economii naţionale de la inferior la superior prin creşterea productivităţii muncii şi a produsului naţional pe locuitor, în condiţiile modernizării structurilor economice şi socale. Creşterea economică extensivă se caracterizează prin faptul că sporul venitului naţional este datorat în special creşterii cantităţii factorilor atraşi în procesul de producţie. Creşterea economică intensivă presupune ca sporirea venitului naţional să se realizeze prin creşterea utilizării factorilor de producţie. Echilibrul economic Echilibrul economic presupune gasirea raporturilor de forta corecte intre ramuri, subramuri, economii in ansamblu. Echilibrul general este o functie determinabila prin intermediul echilibrelor partiale intr-o piata de tip concurential. Echilibrul general are o seama de caracteriastici: 1. Interdependenta generala a pietelor. 2. Orice echilibru partial nu se poate regasi in cel general decat prin intermediul functiei agregate a banilor (care pot sa perverteasca extrem de usor, in conditii determinate, echilibrul). 3. Echilibrul nu este un obiectiv in sine; el este calea spre optimul economic, specific oricarei economii. 4. Echilibrul nu are sens decat in dinamica. Condiţia de echilibru a economiei: Rata garantată = Rata naturală = Rata reală G w = G N = GR 109

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Funcţia de creştere economică pentru o economie staţionară este: rQ = rT + αrK + βrL , unde: rT = rata de creştere a progresului tehnic; rK = rata de creştere a capitalului; rL = rata de creştere a forţei de muncă; rQ = rata de creştere a producţiei.

Material de sinteză la subiectul –2Funcţia Cobb – Douglas de creştere economică: Qt = Tt · Ktα · Ltβ , unde: Qt = output în perioada t; Tt = indice tehnologic; Kt = indice al stocului de capital în preţuri constante; Lt = indice al forţei de muncă; α = elasticitatea producţiei în raport cu capitalul; β = elasticitatea producţiei în raport cu munca. Cel mai elaborat model de crestere, pe care il putem considera deja clasic, este modelul lui John Maynard Keynes. Esenta acestuia rezida in urmatoarele: 1. Creste utilizarea mainii de lucru (somajul, scade). 2. Venitul rel global se mareste in consecinta. 3. Consumul real global creste, dar intr-un ritm mai lent decat venitul. 4. La o marime data a inclinatiei spre consum, nivelul de echilibru al ocuparii fortei de munca depinde de volumul investitiilor curente. 5. Investitiile la randul lor depind de inclinatia marginala spre investitii care la randul ei depinde de nivelul eficientei acestora. 6. Eficienta investitiilor depinde de nivelul complex al ratelor dobanzii percepute pe piata creditului. 7. Rata dobanzii la randul ei depinde de o politica coerenta, aplicabila in domeniul monetar in tara respectiva dar si de preferinta pentru lichiditate. 110

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Exista numeroase modele de inspiratie neoclasica, monetariste, globale, etc. Toate au adepti si detractori. Toate au fost mai mult sau mai putin validate sau invalidate de practica curenta, dar se poate spune ca reprezinta un jalon de raportare, mai ales in situatia ca evolutia economiei respective se face cu un grad foarte mare de imprevizibil ( cum este de exemplu situatia tarilor cu economia in tranzitie).

Material de sinteză la subiectul –3Statul se implica in economia moderna intr-o tripla perspectiva economica: consumator de bunuri si servicii, proprietar si intreprinzator ; daca adugam si perspectiva juridica a reglementarii cadrului de evolutie al economiei ajungem la concluzia ca rolul statului este inca relativ important in economia si societatea contemporana. Este totusi normal sa consideram ca regulile economiei de piata, aproape unanim acceptate in lume, prevad restrictionari si restrangerea permanenta de pe aliniamentele cu care secolele si chiar deceniile precedente ne-au obisnuit. Principalele obiective ale statului in ziua de astazi sunt : cresterea economica echilibrata structurarea optima a economiei nationale politica energetica a natiunii politica de cercetare si dezvoltare politica preturilor politica veniturilor utilizarea deplina a muncii diponibile in societate politica comerciala internationala politica ecologica, etc Orice stat indeplineste prin intermediul guvernului o seama de functii cu impact in domeniu economiei : 1. Functia de control adica de elaborare si urmarire a aplicarii regulilor valabile in acea economie. Uneori linia de demarcatie intre functia de control si interventia directa, nemijlocita a statului in 111

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

economie este destul de confuza, cu toate repercursiunile negative ce decurg de aici. 2. Functia de stabilizattor al vietii economice necesara pentru ca cererea si oferta agreagta pe piata nu pot fi controlate de la un nivel anumit in sus decat de catre stat. Aceasta implica utilizarea unui aparat in consecinta. 3. Statul ca producator de bunuri si servicii se restrange in marea majoritate a tarilor lumii, aceasta pentru ca este deja evident dupa numeroase experiente ca statul are posibilitati limitate de a fi un manager competitiv in raport cu secorul privat. Domeniile de predilectie sunt astazi, ca si in trecut : apararea, educatia, cercetarea, infrastructura, protectia sociala, etc. 4. Statul in calitate de factor de redistribuire a veniturilor actioneaza prin intermediul parghiilor fiscale la indemana dar si prin structura pe care o confera sectorului public in calitate de principal consumator de resurse redistribuite. Politicile economice In functiile de parghiile la indemana statului sa notam urmatoarele politici : 1. Bugetara si fiscala 2. Monetara 3. Creditul 4. Vamalitatea 5. Programarea si planificarea economica. Politica bugetara si fiscala precum si politica monetara reprezinta cele mai importante activitati ale oricarui stat in lumina implicarii in economie azi. Politica bugetara si fiscala se aplica la principalul instrument prin care se redistribuie veniturile, bugetul de stat. Structural acesta este o balanta de venituri si cheltuieli. Principalele surse de venituri ale bugetului statului sunt : impozitele, imprumuturile, sursele vamale, veniturile proprii din economie si in ultima instanta propria emisiune monetara. Cheltuielile sunt de natura clasica : aparare, educatie, asigurari sociale, etc. In lumea moderna bugetele sunt de regula deficitare, 112

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

acoperirea acestora facandu-se prin imprumuturi interne si internationale. Politica monetara a statului presupune controlul asupra masei monetare in circulatie, cresterea sau scaderea acesteia se poate face prin cumpararea respectiv vanzarea asa numitelor bonuri de tezaur, emisiunea de numerar, respectiv modificarea ratei scontului pe piata bancara. Scaderea masei banesti in circulatie presupune o serie de masuri concertate : lansarea de imprumuturi de stat, retragerea surplusului de moneda, etc. Întrebări la temă: 1. Analizaţi şi corelaţi creşterea şi dezvoltarea economică. 2. Enumeraţi factorii care influienţează creşterea economică. 3.Argumentaţi condiţia de echilibru a economiei. 4.Caracterizaţi principalele modele de creştere economică. 5.Numiţi principalele obiective şi funcţii ale statului.

Teste grilă:
1. Comparativ cu creşterea economică, dezvoltarea economică: a) are o sferă de cuprindere mai mică; b) are o sferă de cuprindere mai mare; c) noţiunile sunt identice; d) nu există nici o legătură între aceste două noţiuni. 2. Creşterea economică este reflectată în mod direct de: a) creşterea PNB în termeni reali; b) creşterea PIB în termeni nominali; c) creşterea PGB. 3. Creşterea economică este posibilă atunci cînd: a) ritmul de creştere a venitului naţional este inferior ritmului de creştere a populaţiei; b) venitul naţional şi populaţia cresc în acelaşi ritm; c) sporeşte venitul naţional pe locuitor. 4. Au efect de antrenare favorabil economiei naţionale: a) progresul tehnic; b) perfecţionarea capitalului fix; 113

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

c) investiţiile; d) îmbunătăţirea structurii producţiei; e) îmbunătăţirea calităţii mijloacelor de producţie.

Bibliografie recomandată:
1. Abraham Frois G. - Economia politica, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994. 2. Barro R. J. - Macroeconomics, Fourth Edition, John Willy & Sons, Inc. N. Y., 1993. 3. Babeanu M., Babeanu M. - Piaţa si sistemul de piete, Fundatia "Scrisul Romanesc", Craiova, 1998. 4. Вăcescu Marius, Băcescu-Cărbunaru Angelica, Macroeconomie şi polit ici macroeconomice, Bucureşt i: Ed. ALL Educaţional, l998. 5. Barbacioru C., Popescu D. - Macroeconomie, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 6. Ciucur D., Gavrila I., Popescu C. - Economie - manual universitar, Editura Economica, Bucuresti, 1999. 7. Cretoiu Gh., Cornescu V., Bucur I. - Economie politica, Casa de Editura si Presa, Bucuresti, 1993. 8. Dobrota N. - Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1997. 9. Dornbusch R., Fischer S. - Macroeconomia, Editura Sedona, Timisoara, 1997. 10. Floricel C., Relaţii Valutar-Financiare Internaţionale, Bucureşti, Ed. Economică, 2001. 11. Ignat I., Pohoata I., Clipa N., Lutac Gh. - Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1998. 12. Michael Burda, Charles Wyplosz – Macroeconomie Perspectiva europeană, Editura All Beck, Bucureşti, 2002. 13. Pirvu Gh. (coord.) - Economie - manual universitar, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 14. Prahoveanu E. - Economie politica, Editura Eficient, Bucuresti, 1998. 114

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

15. Пышкина Т., Макроэкономика. Основные аспекты рыночной и переходной экономики, -Кишинёв: Эврика, 2001. 16. Samuelson P. A., Nordhaus W. D. - Economics, Edition XV, McGraw- Hill, Inc. N. Y., 1995. 17. ŢIGĂNESCU I., Macroeconomie, -Bucureşti:Editura ASE, 2001. 18. ZBÂRCIOG Văleriu, Macroeconomie, -Chişinău: Ed. ASEM, 1998.

Tema: 11. Politica monetară a Uniunii Europene
Însuşirea acestei teme îl va ajuta pe student: să caracterizeze procesul de creare a Uniunii Economice şi Monetare; să descrie trecerea de la ECU la Euro; să identifice instrumentele şi scopurile politicii monetare a UE; să-şi expună punctul său de vedere vis-a-vis de perspectiva monedei unice Euro şi a dolarului SUA ca monedă internaţională; să analizeze beneficiile şi inconvenienţele monedei unice Euro.

-

-

Conţinutul temei:
1. Crearea Uniunii Economice şi Monetare 2. Trecerea de la ECU la Euro 3. Beneficii şi inconvenienţe ale monedei unice euro.

Material de sinteză la subiectul – 1 Jaloanele procesului de integrare monetară europeană finalizat prin introducerea euro, au fost puse de planul Delors, elaborat în aprilie 1989 sub îndrumarea lui Jacques Delors, atunci 115

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

preşedinte al Comisiei Europene. Prin Tratatul de la Maastricht, inspirat de planul Delors, s-a stabilit că Uniunea Economică şi Monetară va fi creată în trei etape. Prima etapă, derulată până la 1 ianuarie 1994, considerată etapa de pregătire, presupunea:  întărirea Uniunii Economice, prin măsuri de desăvârşire a Pieţei Unice Interne;  dezvoltarea coordonării politicilor economice (fixarea unor orientări cantitative pe termen mediu în planul politicilor bugetare naţionale, concertarea politicilor bugetare);  extinderea la toate monedele ţărilor comunitare a mecanismului Sistemului  Monetar European şi lărgirea rolului ECU;  negocierea şi aprobarea Tratatului Uniunii Europene. În a doua etapă, între 1 ianuarie 1994 şi 31 decembrie 1996, a fost înfiinţat Institutul Monetar European (IME), care va deveni, de la 1 iunie 1998, Banca Centrală Europeană. IME a conturat în această perioadă viitoarea politică monetară unică şi a pregătit din punct de vedere tehnic trecerea la uniunea monetară. În această a doua fază s-au luat măsuri pentru întărirea Pieţei UniceInterne, a ajutoarelor structurale şi a politicii de concurenţă, pentru lărgirea regulii majorităţii în privinţa deciziilor de orientare a politicilor economice şi a regulilor referitoare la amploarea deficitelor bugetare. Ţările membre UE au urmărit în această perioadă şi îndeplinirea criteriilor de convergenţă stabilite prin Tratatul de la Maastricht. Criteriile de convergenţă care trebuiau îndeplinite pentru a trece la moneda unică euro sunt:  criteriul stabilităţii (durabile a) preţurilor – rata inflaţiei nu trebuie să depăşească, cu un an înaintea examinării, cu mai mult de 1,5%, nivelul mediu al inflaţiei înregistrat în acele state membre (cel mult trei) care au înregistrat cele mai bune performanţe în materia stabilităţii preţurilor – adică, 116

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

au rata inflaţiei, calculată ca medie a indicilor preţurilor de consum asupra unei baze comparabile, cea mai scăzută;  criteriul de convergenţă a dobânzilor – rata dobânzii nominale pe termen lung (10 ani) la obligaţiunile de stat, în ultimul an înaintea evaluării, să nu depăşească cu mai mult de 2% media dobânzilor – la obligaţiunile pe termen lung ale statului sau la titluri comparabile, ţinând cont de diferenţele între definiţiile naţionale – din acele state membre (cel mult trei), care prezintă cele mai bune rezultate în ce priveşte stabilitatea preţurilor (ţările cu inflaţia cea mai scăzută);  criteriul situaţiei finanţelor publice – deficitul bugetar (al bugetului consolidat) să nu fie excesiv, să nu depăşească 3% din PIB;  criteriul situaţiei finanţelor publice – datoria publică să nu depăşească 60% din PIB, sau raportul dintre datoria publică şi produsul intern brut să scadă suficient pentru a se considera că se apropie de valoarea de referinţă într-un ritm satisfăcător;  criteriul participării la mecanismul de schimb al Sistemului Monetar European – moneda naţională să fi făcut parte dintr-un sistem de cursuri fixe (SME II) cel puţin doi ani premergători examinării în vederea aderării, cu respectarea marjelor normale de fluctuaţie, „fără să cunoască tensiuni grave” şi fără devalorizări, din proprie iniţiativă, ale monedei sale în raport cu moneda altui stat membru. Pe lângă aceste criterii de bază, se urmăreşte independenţa băncilor centrale naţionale faţă de guverne şi se interzice finanţarea monetară a deficitului bugetar. După cum se observă, criteriile de convergenţă sunt orientate pe două laturi importante:  cea monetară, vizând direct stabilitatea preţurilor (rata inflaţiei, rata dobânzii, stabilitatea cursului valutar, independenţa băncilor centrale şi interzicerea finanţării monetare a deficitului bugetar); 117

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

cea a finanţelor publice, reflectată în restricţiile privind deficitul bugetar şi datoria publică. A treia etapă, prevăzută iniţial să se desfăşoare între 1997 şi 1999, a fost decalată cu doi ani. Conform acordului prealabil, analizând lista ţărilor care îndeplineau criteriile de convergenţă, Consiliul European urma să constate dacă 7 ţări comunitare sunt pregătite să treacă la a treia etapă începând cu 1 ianuarie 1997. La 16 decembrie 1996, în cadrul Consiliului European de la Madrid, s-a hotărât ca stadiul al treilea al UEM să înceapă la 1 ianuarie 1999. În etapa a treia au fost fixate irevocabil parităţile între monedele ţărilor care urmau să facă parte din uniunea monetară iar BCE definitivează politica monetară comună pentru viitoarea zonă euro.

Material de sinteză la subiectul – 2 La 16 iunie 1997 Consiliul Uniunii Europene a adoptat următoarele măsuri vizând înlocuirea ECU şi introducerea euro:  de la data de 1 ianuarie 1999 toate referirile la moneda ECU din contracte şi din alte instrumente juridice erau înlocuite cu referiri la euro, utilizându-se raportul de 1:1 pentru conversie;  continuitatea contractelor denominate în monedele naţionale ale ţărilor membre participante la euro;  trebuiau respectate regulile de rotunjire stabilite, la exprimarea preţurilor în noua monedă şi era stabilit gradul de precizie folosit la determinarea raporturilor fixe de schimb (irevocabile) între monedele ţărilor din viitoarea uniune monetară şi euro, ce urmau să intre în vigoare la data de 1 ianuarie 1999 (utilizându-se 6 cifre după virgulă). Denumirea de euro a constituit, la timpul ei, subiect al unor controverse. Astfel, s-au găsit susţinători ca moneda unică să fie marca germană sau francul, în timp ce alţii susţineau că ECU este cea mai potrivită denumire. În cadrul Consiliului European de la Madrid din 15-16 decembrie 1995 s-a decis numele de euro pentru viitoarea 118

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

monedă unică. Ideea de a adăuga prefixul euro la numele monedelor naţionale (“euromărci”, “eurofranci”), a fost respinsă pe considerentul că ar fi putut duce la ierarhizări de genul “euromarca este mai puternică decât eurofrancul”, şi nu s-ar mai fi vorbit de o monedă unică. În al doilea rând, în acest fel ar fi putut apărea confuzii şi între moneda unică şi eurovalutele europene, denumite tot euro-mărci sau euro-franci. La 15 iulie 1997 a fost luată decizia utilizării unei prescurtări oficiale pentru euro, "EUR", înregistrat la Organizaţia Internaţională pentru Standardizare. Tot atunci, a fost ales ca simbol oficial caracterul "€", cele două linii paralele dorindu-se să sugereze stabilitatea monedei euro. Tot în anul 1997 au fost definitivate denominările şi specificaţiile tehnice ale monedelor euro (diametru, greutate, culoare, compoziţie etc.), urmărindu-se pe de o parte recunoaşterea monedelor de către echipamentele şi sistemele existente, şi pe de alta parte evitarea, pe cât posibil, a falsificărilor. Moneda unică a fost introdusă în trei etape distincte. Prima etapă (2 mai 1998 - 1 ianuarie 1999) a debutat Consiliul European de la Bruxelles, când au fost selectate, dintre cele 15 ţări UE, doar cele care îndeplineau criteriile de convergenţă. În urma evaluărilor, 11 ţări au trecut la faza a doua: Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania. Grecia deşi dorea adoptarea monedei unice nu îndeplinea la acel moment criteriile de convergenţă şi s-a alăturat celor 11 ţări de la 1 ianuarie 2001. Danemarca, Marea Britanie şi Suedia au preferat până în prezent să se menţină în afara zonei euro, deşi s-ar fi încadrat încă de la început în restricţiile impuse de Tratatul de la Maastricht. La 1 iunie 1998 Institutul Monetar European a fost înlocuit de Banca Centrală Europeană, sistemele legale naţionale au fost adaptate pentru a permite circulaţia noii monede şi s-au pregătit din punct de vedere tehnic primele 119

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

emisiuni de bancnote şi monede euro. În a doua etapă (1 ianuarie 1999 – 31 decembrie 2001), euro a existat numai ca monedă de cont. La 1 ianuarie 1999 au intrat în vigoare cursurile de schimb fixe irevocabile dintre monedele naţionale ale ţărilor membre UME şi euro, BCE stabilind următoarele parităţi oficiale în raport cu euro pentru cele 11 monede europene selectate (pentru Grecia, de la 1 ianuarie 2001): Uniunea Europeană a adoptat pentru această fază regula sintetizată “nici o obligaţie, nici o interdicţie” în ceea ce priveşte folosirea euro. Deşi facultativă, marile companii multinaţionale au fost primele care au adoptat euro în contabilitatea lor europeană, pentru o mai facilă comparare a rezultatelor între filialele din ţări europene diferite. Tot de la 1 ianuarie 1999, sistemele electronice de tranzacţionare ale burselor europene au fost adaptate la euro, iar noile obligaţiuni ale guvernelor din ţările participante au fost emise în euro; într-un cuvânt, folosirea euro sa extins şi la pieţele financiare, pieţele valutare şi la sistemele de compensare A treia etapă (prevăzută iniţial a se derula între 1 ianuarie 2002 şi 1 iulie 2002, ulterior redusă până la 28 februarie 2002), a presupus apariţia bancnotelor şi monedelor euro şi dispariţia banilor naţionali, conform unui calendar prestabilit (Tabelul nr. 11.2).

120

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Tabelul nr. 11.1. Parităţile fixe (irevocabile) între monedele naţionale ale ţărilor participante la UME şi euro, intrate în vigoare la 1 ianuarie 1999 Moneda naţională Paritatea Ţara înainte de euro Simbol irevocabilă ul faţă de euro Austria şiling ATS 13,76 Belgia franc belgian BEF 40,3399 Finlanda marca finlandeză FIM 5,94573 Franţa Germania Grecia (1) Irlanda Italia franc francez marcă germană drahmă liră irlandeză liră italiană FRF DEM GRD IE P IT L LUF NLG PTE ESP 6,55957 1,95583 340,750 03 0,787564 1936,27 40,3399 2,20371 200,482 166,386

Luxemburg franc luxemburghez Olanda gulden Portugalia Spania escudo peseta

Notă: (1) Valabilă de la 1 ianuarie 2001. Sursa: http://www.bnro.ro/Ro/EU/parităţi.htm Începând cu 1 martie 2002, în toate cele 12 ţări ale zonei euro, moneda unică a rămas singurul mijloc de plată legal, fostele monede naţionale pierzându-şi puterea liberatorie.

121

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Tabelul nr. 11.2. Calendarul trecerii la euro – schimbarea celor 12 monede naţionale în moneda unică – şi termenul pentru preschimbarea vechilor monede şi bancnote Încetare oficială Termen de Termen de (perioada de preschimbar preschimba Ţara circulaţie e la Banca re la Banca duală) Centrală Centrală – monedă metalică Austria Belgia Finlanda Franţa Germania Grecia Irlanda Italia Luxembur gOlanda 28.02.2002 28.02.2002 28.02.2002 17.02.2002 31.12.2001 28.02.2002 9.02.2002 28.02.2002 28.02.2002 28.02.2002 nelimitat 31.12.2004 31.12.2012 31.12.2002 nelimitat 1 ianuarie 2004 nelimitat 31.12.2012 31.12.2004 1.01.2007 31.12.2002 nelimitat nelimitat nelimitat 31.12.2012 31.12.2012 nelimitat 31.12.2012 nelimitat 31.12.2012 nelimitat 1.012032 31.12.2022 nelimitat

Portugali 28.02.2002 a Spania 28.02.2002

Sursa: Tribuna Economică nr. 27, 4 iulie 2001, p. 71.

122

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Material de sinteză la subiectul – 3 3.1. Avantaje ale monedei unice Renunţarea la monedele naţionale şi adoptarea unei monede unice a iscat în mod firesc numeroase controverse în ţările vizate, existând atât susţinători ai acestei idei, cât şi critici. Introducerea euro are în mod cert o serie de avantaje, incontestabile. Principalele avantaje economice directe ale euro sunt: 1. eliminarea riscului valutar; 2. reducerea costurilor tranzacţiilor; 3. transparenţa preţurilor. 1. Eliminarea riscului valutar în cazul schimburilor comerciale între ţările din zona euro. Incertitudinea în schimburile comerciale internaţionale, generată de lipsa previzibilităţii cursului, chiar în condiţiile unui sistem de cursuri fixe (dar asigurat în ultimii ani între limite de fluctuaţie extrem de mari, ± 15% şi cu destul de frecvente ajustări sub forma devalorizărilor sau revalorizărilor), a determinat ca necesare contramăsuri de acoperire a riscului valutar. Însă, mijloacele moderne de acoperire a riscului valutar, gen contracte forward, futures, opţiuni, swap, deşi accesibile, presupuneau costuri suplimentare. În aceste condiţii, apariţia monedei unice, având drept rezultat eliminarea riscului valutar în zona euro, a determinat creşterea volumului tranzacţiilor comerciale intracomunitare. 2. Reducerea costurilor valutare, prin eliminarea schimburilor între monedele comunitare. Conform unor aprecieri, aceste costuri se ridicau la aproximativ 0,4 % din PNB al ţărilor din zona euro. Eliminarea costurilor rezultat al schimburilor valutare, anterior transferate în preţurile produselor finite şi în consecinţă suportate de consumatori, ar fi de natură să contribuie la reducerea preţurilor. Dimensiunea pierderilor, rezultat al conversiilor valutare, este sugerată şi de datele din tabelul următor. Plecând de la ipoteza că un turist ar pleca din Belgia cu suma de 40.000 BEF parcurgând mai multe ţări europene unde ar 123

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

schimba de fiecare dată banii în moneda locală, la reîntoarcerea în Belgia ar fi constatat că, fără să fi cheltuit nimic, suma este cu peste 46% mai mică decât cea iniţială, ca urmare a comisioanelor practicate la schimbul valutar şi a pierderilor rezultate la trecerea de la o monedă mai slabă la una mai puternică. 3. Transparenţa preţurilor. Exprimarea preţurilor din ţări diferite în aceeaşi monedă este de natură să impulsioneze o aliniere a acestora şi să încurajeze concurenţa, întrucât permite comparaţii directe inter-ţări. Este cunoscut faptul că între ţările europene, pentru acelaşi produs, existau şi există încă, diferenţe de preţ substanţiale – unele justificate (de costurile de producţie mai mari, de fiscalitatea mai ridicată etc.), altele nu. Avantajele economice indirecte ale adoptării monedei unice europene sunt: 1. Reducerea ratelor dobânzilor. Diminuarea inflaţiei, ca urmare a politicii monetare a Băncii Centrale Europene, de interes în primul rând pentru ţările care anterior înregistraseră rezultate slabe în combaterea sa (de exemplu, Italia sau Portugalia), conduce în mod evident şi la scăderea ratelor dobânzii în zona euro. 2. Stimularea (continuării) reformelor structurale. Dacă pentru trecerea la moneda unică actualele ţări membre ale UEM au fost nevoite să-şi ajusteze economiile, îndeplinind criteriile de convergenţă, Pactul de stabilitate şi creştere impune aceeaşi austeritate şi rigoare în plan financiar şi monetar şi după adoptarea monedei unice. 3. Încurajarea creşterii economice. Costurile mai scăzute ale tranzacţiilor, riscul valutar redus sau eliminat, transparenţa preţurilor, sunt numai câţiva din factorii de natură să impulsioneze dezvoltarea economiilor din zona euro. 4. Dobândirea statutului de monedă internaţională. Euro a devenit într-un timp relativ scurt, aşa cum se estima, o monedă în care sunt plasate pe scară largă rezervele internaţionale, o alternativă credibilă la dolarul american, având un rol mult mai important decât oricare dintre monedele la care s-a 124

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

renunţat. 3.2. Inconvenienţe ale monedei unice La momentul lansării ideii de monedă unică, în special după jumătatea anilor 1990, “euroscepticii” au formulat anumite critici:  Reglementările privitoare la UEM şi la moneda unică adoptate la Maastricht sunt nerealiste, fiind rezultatul unei conjuncturi economice şi financiar – valutare favorabile de la începutul deceniului nouă.  Criteriile de convergenţă din Tratatul de la Maastricht asigură premisele unei inflaţii scăzute, dar determină şi o creştere economică redusă, critica vizând în primul rând restricţia referitoare la nivelul maxim al deficitului bugetar şi angajamentele asumate de ţări că după trecerea la euro vor respecta prevederile Pactului de Stabilitate şi Creştere.  Pierderea autonomiei politicii monetare şi valutare.  Creşterea preţurilor. Existau temeri, care cel puţin parţial s-au şi adeverit, că introducerea euro va duce şi la creşterea preţurilor. Însă, impactul introducerii euro este şi mai relevant comparând valoarea unei bancnote de 500 de euro faţă de cea mai mare bancnotă existentă anterior în circulaţie. Relevanţa comparaţiei trebuie corelată cu aprecierile, că tendinţă firească a preţurilor în ţările zonei euro este de a evolua spre o valoare medie, aceasta însemnând în unele ţări o creştere a preţurilor, independent de venituri.  Existenţa unei uniuni monetare fără o uniune bugetară. Se apreciază că existenţa unei uniuni bugetare (care nu există la ora actuală) ar fi fost în măsură să compenseze impactul unor influenţe negative asupra economiei naţionale, care sunt greu de contracarat în absenţa autonomiei politicii monetare. Întrebări la temă: 1. Caracterizaţi procesul de creare a Uniunii Economice şi Monetare; 2. Descrieţi trecerea de la ECU la Euro; 125

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

3. Identificaţi instrumentele şi scopurile politicii monetare a UE; 4. Expuneţi-vă vis-a-vis de perspectiva monedei unice Euro şi a dolarului SUA ca monedă internaţională; 5. Analizaţi beneficiile şi inconvenienţele monedei unice Euro.

Bibliografie recomandată:
1.Bureau européen des unions des consommateurs, citat după Schor Armand-Denis, Économie politique de l’euro, La documentation Française, Paris, 1999, p. 59. 2.Basno C., Dardac N., Constantin F. - Moneda, credit, banci, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994. 3.Babeanu M., Babeanu M. - Piaţa si sistemul de piete, Fundatia "Scrisul Romanesc", Craiova, 1998. 4.Babeanu M. (coord.) - Economie politica, vol. II, Editura Argus, Craiova, 1993. 5.Floricel C., Relaţii Valutar-Financiare Internaţionale, Bucureşti, Ed. Economică, 2001. 6.Michael Burda, Charles Wyplosz – Macroeconomie Perspectiva europeană, Editura All Beck, Bucureşti, 2002. 7.Мэнкью Н.Г. Макроэкономика. Пep. с. англ. -М.: Изд-во МГУ. 1994. 8.Pirvu Gh. (coord.) - Economie - manual universitar, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 9.Prahoveanu E. - Economie politica, Editura Eficient, Bucuresti, 1998. 10. Samuelson P. A., Nordhaus W. D. - Economics, Edition XV, McGraw- Hill, Inc. N. Y., 1995. 11. Ţigănescu I., Macroeconomie, -Bucureşti:Editura ASE, 2001.

126

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Anexă Informaţie suplimentară John Maynard Keynes - viaţă şi activitate John Maynard Keynes a fost fiul lui John Neville Keynes, un lector de economie de la Universitatea din Cambridge si al Adei Florence Brown, o autoare de succes si o reformista in domeniul social. Fratele sau mai tanar, Geoffrey Keynes (1887-1982) a fost chirurg si bibliofil, iar sora sa mai tanara, Margaret (1890-1974), a fost casatorita cu fiziologul Archibald Hill, castigator al Premiului Nobel. Keynes a fost foarte inalt, atingand inaltimea de 198 cm. A avut o legatura serioasa intre anii 1908 so 1915 cu pictorul Duncan Grant, membru al grupului Bloomsbury. A continuat sa il sustina financiar pe Grant pe parcursul intregii vieti a acestuia. Keynes a intalnit-o in octombrie 1918 pe Lydia Lopokova, o binecunoscuta balerina rusoaica. Cei doi s-au casatorit si din cele mai multe relatari a reiese ca cei doi au avut parte de un mariaj fericit. Din motive medicale, cei doi nu au putut avea copii, desi ceilalti doi frati ai lui au avut copii. Keynes a fost in cele din urma un investitor de succes, construindu-si o avere privata substantiala. A fost aproape ruinat in urma crahului bursier din 1929, insa si-a recuperat intr-un timp scurt averile. De-a lungul vietii i-a placut sa colectioneze carti, de exemplu colectionand si protejand multe dintre lucrarile lui Isaac Newton. A fost interesat de literatura in general si de drama in special, sprijinind financiar teatrul Cambridge Arts, ceea ce a permis institutiei sa devina, cel putin pentru un timp, o mare scena britanica din afara Londrei. Keynes a avut o reputatie de temut ca participant la discutii talentat, iar Friedrich von Hayek a refuzat cu diferite ocazii sa discute personal probleme economice cu el. Totusi, dupa ce a citit cartea lui Hayek, The Road to Serfdom Keynes a afirmat: Dupa parerea mea este o carte mare.... Moral si filosofic sunt de acord cu ea aproape in intregime: si nu numai de acord cu ea, ci de acord pe 127

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

deplin. Hayek a afirmat despre Keynes ca acesta a crezut despre el ca este inca in mod fundamental un liberal englez clasic si ca nu a fost foarte constient de cat de mult s-a indepartat el de liberalul englez clasic. Ideile lui de baza erau inca cele ale libertatii individuale. El nu s-a gandit destul de sistematic, pentru a vedea conflictele. [1] Bertrand Russell l-a numit pe Keynes cea mai inteligenta persoana pe care a intalnit-o vreodata, comentand: De fiecare data cand am discutat cu Keynes am simtit ca mi-am luat viata in maini. Educatia Keynes a beneficiat de o educatie aleasa la institute de elita cum ar fi Eton unde a studiat matematica, clasicii si istoria si la King's College din Cambridge unde a studiat matematica, insa fiind interesat de politica a studiat domeniul economiei, avandu-i ca profesori pe Arthur Cecil Pigou si pe Alfred Marshall. Opera si preocuparile lui Keynes Keynes a fost conducator de discutii la reforma sistemului monetar mondial in Bretton Woods (1944), nu a putut insa sa se opuna pozitiei americanului Harry Dexter White. Printre altele – in memoria lui Silvio Gesells – el a adus in discutie o moneda de circulatie internationala pe nume Bancor. In mod special, numele sau este asociat de cele mai multe ori cu teoria sa economica, respectiv cu recomandarea sa vehementa, aceea ca statul sa se implice in evenimentele economice, asemeni teoriei lui Bobzien. Conform lui Keynes, statul trebuie sa intrebuinteze masuri politico-fiscale si monetare, pentru a slabi efectele provocate de recesiuni si boom-uri. In timpuri grele economia este sprijinita printr-o politica fiscala expansiva, iar somajul este redus. In timpuri de prosperitate trebuie reduse deficitele acumulate, prin economisiri crescute (surplus saving). Fluctuatiile economiei ar putea fi astfel ameliorate. Ideile sale au pus fundamentul Keynesianismului de astazi si au fost dezvoltate in decursul timpului de economisti ai scolii keynesiene, desi in prezent, pentru explicarea efectelor pe termen lung sunt judecate cu scepticism. 128

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

De fapt, mesajul operelor sale este acela ca, ideile microeconomice pot fi complet false in contextul macroeconomic. Din punct de vedere al continutului, Keynes are o incredere speciala in puterea de conducere a conjuncturii interne. Din punct de vedere academic, Keynesianismul este o compozitie formata din neoclasic si intelegere keynesiana. Din punct de vedere analitic nu ofera noi perspective. Pentru el economia de piata cu politica economica statala este stabilizatoare. Keynes a diagnosticat incompetenta fundamentala a economiei de piata de a-si garanta o dezvoltare stabila. Deoarece Keynes a recomandat un interventionism, in 1930 a simpatizat cu fascismul italian, afirmand ca interventionismul statului fascist, asemanat cu un paznic de noapte, ar oferi cele mai bune conditii pentru implementarea ideilor sale. In teoria sa despre multiplicator a luat ideile fiziocratiei lui. Solutiile lui Keynes pentru inlaturarea somajului Preocuparea fundamentala a lui Keynes a fost aceea de a stabili o corelatie intre dezvoltarea economica a societatii si nivelul ocuparii resurselor de munca disponibile, de a oferi solutii pentru inlaturarea somajului. Pentru aceasta el a folosit un model economico-matematic descriptiv compus din trei categorii de elemente: Variabile endogene (determinate), indicatori globali care caracterizeaza nivelul activitatii economice la scara economiei nationale (cea mai importanta fiind cererea efectiva de marfuri) exogene (determinante), rate cu privire la comportamentul agentilor economici (inclinatia spre consum, eficienta marginala a capitalului, rata dobanzii); Relatiile dintre variabile Relatiile dintre variabile au fost redate cu ajutorul unor ecuatii si inegalitati, precum si interdependenta dintre ele, redata cu ajutorul unor functii (functia ocuparii, a ofertei, a cererii etc.). Asa cum am mai afirmat, Keynes admite si recunoaste existenta 129

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

somajului involuntar – tema principala a investigatiilor lui si scopul final al analizei este de a descoperi ce anume determina volumul ocuparii mainii de lucru. Nivelul ocuparii (E) sau numarul de muncitori care gasesc de lucru (N) depind de cererea efectiva de marfuri (D), deci N = f(D). Tinand seama de structura cererii de marfuri, Keynes ajunge la concluzia ca daca suma consumului final global (C) si a investitiilor globale (I) este egala cu venitul global (Y), atunci economia este in echilibru, situatie exprimata in ecuatia fundamentala a modelului sau C + I = Y. Deoarece in realitate exista dificultati in desfacerea marfurilor si predomina dezechilibrul in economie C + I > Y, incasarile sunt mai mici decat productia oferita si deci, implicit, rezulta somaj involuntar; Parametrul multiplicator investitional (K) Parametrul multiplicator investitional (K), cu ajutorul caruia se exprima gradul de intensitate al unei variabile, a fost folosit de Keynes pentru a exprima interdependenta dintre fluctuatiile investitiilor, ocuparii si veniturilor. Acesta ne arata ca atunci cand are loc un spor al investitiilor globale, venitul va creste cu o marime care este de K ori mai mare decat sporul investitional. Marimea (K) este direct proportionala cu inclinatia spre consum. Ideea lui Keynes este foarte simpla: „Daca populatia nu gaseste de lucru si nu este bine platita, nu ne putem astepta ca puterea de cumparare sa creasca.” Opere The Economic Consequences of the Peace (1919) Treatise on Probability (1921) Tract on Monetary Reform (1923) Treatise on Money (1930) The General Theory of Employment, Interest and Money (1936).

130

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

SURSE BIBLIOGRAFICE Manuale, monografii, cercetări 1.Abraham Frois G. - Economia politica, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994. 2.Albert M. - Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994. 3.Ana Berdilă-Cîrlan, Relaţii Valutar-Financiare Internaţionale în scheme, Chişinău, Evrica, 2006. 4.Anghel Nicolae, «Pieţe de capital şi eficienţa investiţiilor», ed. «Hrema», Bucureşti, 1996, 265 p. 5.Anghelache G., “Pieţe de capital şi burse de valori”, ed. “Societatea adevărul SA”, Bucureşti, 1992, 184 p. 6.Babeanu M. (coord.) - Economie politica, vol. II, Editura Argus, Craiova, 1993. 7.Babeanu M., Babeanu M. - Piaţa si sistemul de piete, Fundatia "Scrisul Romanesc", Craiova, 1998. 8.Banking Terminology, Washington, American Bankers Association, 1989. 9.Barbacioru C., Popescu D. - Macroeconomie, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 10. Barro R. J. - Macroeconomics, Fourth Edition, John Willy & Sons, Inc. N. Y., 1993. 11. Băcescu Marius, Băcescu-Cărbunaru Angelica, Macroeconomie şi politici macroeconomice, -Bucureşti: Ed. ALL Educaţional, l998. 12. Basno C., Dardac N., Constantin F. - Monedă, credit, banci, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994. 13. Basno Cezar, Dardac Nicolae. Operaţiuni bancare, Editura Tehnică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996. 14. Baucer Luca, Baiescu Aurel ş.a., «Bursa de Valori. Noţiuni juridic, operaţiuni de bursă, analiza economico-financiară a întreprinderii», Euro-Incolsuting, Chişinău, 1996, 185 p. 15. Blaug M. - Teoria economică în retrospectivă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985. 131

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

16. Bombos S., Dragos N., Duloiu I., Balan D., Reglementari si uzante internationale comerciale si civile., Vol. I., Editura ,, Cutuma”, Bucuresti, 1992. 17. Borş Ion. Relaţii valutar - financiar internaţionale. Editura Arc, Chişinău, 1999, 199 p. 18. Botez O. Gh., Comerţ internaţional şi politici comerciale, Bucureşti 1999. 19. Braton W., The New Economic Theory of the Firm; Critical Prospectiwes From History. Stansford Law Review, 1989, Nr. 41. 20. Bratu Ştefan, “Burse de valori şi tranzacţii cu valori mobiliare”, ed.”Universitaria”, Craiova, 1998, 338 p. 21. Burac Victor, Drept bancar, Tipografia Centrală, 1999 22. Capanu I. - Indicatorii macroeconomici. Continutul si functiile lor, Editura Economica, Bucuresti, 1998. 23. Ceciui S., Studiu comparativ privind cooperarea vamala si transfrontaliera, UE si R. Moldova., Chisinau, 2002. 24. Chircă S., «Mecanisme de funcţionare a economiei», Chişinău 1997; 25. Ciobanu Gheorghe “Burse de valori şi tranzacţii de bursă”, ed. “Economica”, Bucureşti, 1997, 262 p. ; 26. Ciobanu Vasile “Piaţa de capital: teorie şi practică”, ed. “Universitaria”, Craiova, 1997, 304 p. 27. Ciucur D., Gavrila I., Popescu C. - Economie - manual universitar, Editura Economica, Bucuresti, 1999. 28. Clipa N. - Economie politica, Editura Sedcom Libris, Iasi, 1999. 29. Coaliţia pentru dezvoltare economică rurală, Studiu comparativ al legislaţiei în materie de comerţ exterior., Chişinău 2003. 30. Convention Internationale pour la simplification et l’harmonisation des regimes douaniers/International Convention on the simplification and harmonization of customes procedures/Word Customs Organization, Brussels, 1999. 31. Cretoiu Gh., Cornescu V., Bucur I. - Economie politica, Casa de Editura si Presa, Bucuresti, 1993. 32. Dardac Nicolae “Bursele de valori: dimensiuni şi rezonanţe social-economice ”, ed. “Economica”, Bucureşti, 1997, 208 p. ; 132

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

33. Dardac Nicolae, Basno Cezar, Bursele de Valori, Bucureşti, 1998. 180 p. ; 34. Dedu Vasile, Gestiunea bancară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, ediţia 2-a, 1999, 351 p. 35. Dedu Vasile, Managementul bancar, Editura SILIDAN’94, 1996, 241 p. 36. Didier M. - Economia. Regulile jocului, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994. 37. Dobrota N. - Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1997. 38. Dornbusch R., Fischer S. - Macroeconomia, Editura Sedona, Timisoara, 1997. 39. Enache C., Mecu C. (coord.) - Economie politica, vol. II, Editura Fundatiei "Romania de Maine", Bucuresti, 2000. 40. Eugene F. Brinham, Luois C. Gapemski. Intermediate Financial Management, New York the Dryden Press, 1985. 41. Fătu S., Piaţa românească de capital privită din interior, Editura Vox, Bucureşti, 1998. 42. Floricel Constantin. Relaţii valutar financiar internaţionale. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998, 367 p. 43. Flouzat Denise - Economie contemporaine, P.U.F., Paris, 1992. 44. Gaftoniuc Simona. Practici bancare internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 1995 45. Galbraith J. K. - Stiinta economica si interesul public, Editura Politica, Bucuresti, 1982. 46. Ghisoiu M. - Economie politica, vol. II, Editura Risoprint, ClujNapoca, 1997. 47. Gradu Mihaela, Tranzacţii bursiere. Pieţele futures şi de opţiuni, ed. “Economică”, 1995, 207 p. 48. Grigoriţă Cornelia, Activitate bancară, Editura Cartier, Chişinău 2005, 420 p. 49. Gust Marius. Management bancar. Editura. Independenţa Economică, Bucureşti 1999, 326 p. 50. Howells Peter and Bain Keith, The economics of money, banking and finance, Addision Weley Longman, England, 1999 133

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

51. Iancu A. - Tratat de economie, vol. II, Editura Economica, Bucuresti, 1993. 52. Ignat I., Pohoata I., Clipa N., Lutac Gh. - Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1998. 53. Ionescu Lucian. Băncile şi operaţiunile bancare. Institutul Bancar Român. Editura Economică, Bucureşti, 1996 54. Johnson N., Commiting to Civil Service Reform: The Performanse of Pre-Shipment Inspection under Institutional Regimes, Washington. 55. Kiriţescu Constantin. Dobrescu Emilian, Moneda, Mica enciclopedie. Colecţia Bibliotecii Băncii Naţionale, nr.24, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998, 295 p. 56. Lavruşin O.I. Банковское дело, Moscova, Editura Финансы и статистика, 2000, 586 p. 57. Lucia Castraveţ, Mihai Patraş „Analiza evoluţiei economiei RM şi managementul ratei de schimb (în perioada de tranziţie)”, catedra Economie Generală şi Relaţii Economice internaţionale, culegerea Analele Ştiinţifice ale USM, Seria: Ştiinţe socioumanistice, volumul II, Chişinău, 2004, pp.200-206. 58. Lucia Castraveţ, „Reglementarea activităţii comerciale externe a Republicii Moldova în perioada de după proclamarea Independenţei”, catedra Monedă, Credit, Bănci, Analele Ştiinţifice ale USM, Seria: Ştiinţe socioumanistice, volumul II, Chişinău, 2006, 464 pag., pp.323-333. 59. Mihai Patraş „Reforma monetară şi politică bancară, Republica Moldova: dimensiunile reformelor, Chişinău, Editura Pontos, 2002, 343 p (pp.234-232). 60. Munteanu L., Studiu comparativ privind comertul international/TACIS PCA, Chisinau, 2002. 61. Negoescu Gheorghe, “Bursele de mărfuri şi valori”, ed. “Algoritm +”, Galaţi, 1997, 219 p. . 62. Niculescu N. G., Ponta M., Niculescu E. (coord.) - Economie politica, vol. II, Editura Polirom, Iasi, 1998. 63. Patraş Mihai, Dicţionar economic rus-român. Chişinău, Editura enciclopedică „Gheorghe Asachi”, Chişinău, 1994, 470 p. 134

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

64. Patraş Mihai, Patraş Corina „Dicţionar economic şi financiarbancar englez-român”, ed. Litera, Chişinău, 2002, 824 p. 65. Pecican Eugen Ştefan. Piaţa valutară, bănci şi econometrie. Editura Economică, Bucureşti, 2000, 320 p. 66. Petru Roşca „Economia relaţiilor externe”, Craiova, ed. Sitech, 2002, 233 p. 67. Pirvu Gh. (coord.) - Economie - manual universitar, Editura Universitaria, Craiova, 2001. 68. Popa Ioan, «Burse Internaţionale», Garell Poligraphics, Bucureşti 1996, 200 p. 69. Popa Ioan. «Bursa», Vol. I, Bucureşti, 1995, 318 p. 70. Popa Ioan. «Bursa», Vol. II, Bucureşti, 1995, 367 p. ; 71. Popa, I., ”Tranzacţii comerciale internaţionale”, Bucureşti 1997, 150 p. 72. Popescu C., Trandafir C. - Economia sub dictatul limitarii, vol. II, Editura de Sud, Craiova, 2001. 73. Prahoveanu E. - Economie politica, Editura Eficient, Bucuresti, 1998. 74. Prisacariu Maria “Tranzacţii la bursele de mărfuri şi valori”, ed. “Agora”, Bacău, 1996, 190 p. 75. Prisăcaru M. “Tranzacţii la bursele de valori şi gestiunea portofoliului”, ed. CORSON, Iaşi, 1999, 165 p. 76. Prisăcaru M., «Tranzacţii la Bursele de Mărfuri şi Valori», Bucureşti, 1996, 186p.; 77. Purcarea Th., Legislaţie si urgenţe, Mesagerul Economic, nr.8 (382)/1998. 78. Radu Vasile. Băncile şi politica fiscală, Bucureşti, 1995 79. Roxin Luminiţa, Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997. 80. Samuelson P. A., Nordhaus W. D. - Economics, Edition XV, McGraw- Hill, Inc. N. Y., 1995. 81. Silveira M., Rules of origin in international trade treaties: Coparative study of NAFTA and MERCOSUR and a general viev of the EU, 2002. 135

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

82. Stoica Maricica. Management bancar. Editura. Economică, Bucureşti 1999, 224 p. 83. Strategia promovarii exporturilor pentru anii 2002- 2005; 20052010. 84. The Management of Government Debt, Simon Graz, Bank of England, 1996; 85. Tomozei Vlad, Enicov Igor, Oboroc Iurie. Diversitatea dobânzilor. Chişinău, Evrica, 2003 86. Turliuc Vasile, Cocriş Vasile. Monedă şi credit. Editura. Ancarom, Iaşi, 1998; 87. Ţigănescu I., Macroeconomie, -Bucureşti:Editura ASE, 2001. 88. World Bank Glossary, Washington, The World Bank. 1991. 89. Zbârciog Văleriu, Macroeconomie, -Chişinău: Ed. ASEM, 1998. 90. Мэнкью Н.Г. Макроэкономика. Пep. с. англ. -М.: Изд-во МГУ. 1994. 91. Пышкина Т., Макроэкономика. Основные аспекты рыночной и переходной экономики, -Кишинёв: Эврика, 2001. 92. Самуэльсон П.А., Нордкаус В.Д., «Экономика»., Москва, Бином-КноРус, 1997. 93. Фишер С, Дорнбуш Р., Экономика, Пер. с англ., “Дело ЛТД". 1993.

136

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Surse statistice, ediţii periodice 94. Anuarele statistice ale Republicii Moldova, 2000-2005, Biroul Naţional de Statistică, Chişinău, 2001-2006. 95. Anuarele Statistice privind comerţul exterior al Republicii Moldova pentru anii 1995-2005. Departamentul Statistică şi Sociologie / Biroul Naţional de Statistică, Chişinău, 1996-2006. 96. Balanţele de plăţi ale Republicii Moldova, 2000-2005, BNM. 97. Buletinele trimestriale ale BNM (trim. I, II, III, IV) anii 20002005. 98. Buletinele informative ale Bursei de Valori a Moldovei 2003/2005. 99. Rapoartele anuale ale BNM pentru anii 1991-2005. 100. Rapoartele anuale ale băncilor comerciale (1991-2005). 101. Profit: Bănci şi finanţe, revista lunară, anii 2000-2006. 102. Revista lunară “Finconsultant”. 103. Săptămînalul “ECO”. Legislaţie 104. LEGEA LM1325/1997 pentru aprobarea Clasificatorului general al legislaţiei nr. 1325 adoptată: 25.09.97, promulgată: 04.03.98, în vigoare: 27.05.98, publicată în Monitorul Oficial nr. 047 din: 27.05.98 articolul 344. Cod de clasificare: 01.05.04.00. 105. CODUL VAMAL al Republicii Moldova, (cu COD-ul LPM1149/2000), nr. 1149, adoptat: 20.07.2000, promulgat la: 20.12.2000, publicat în Monitorul Oficial nr. 160 din: 23.12.2000 articolul 1201. Codul de clasificare este 06.02.00.00. 106. LEGEA (LPM1380/1997) cu privire la tariful vamal nr. 1380 adoptată la: 20.11.97 promulgată: 07.05.98, publicată în Monitorul Oficial nr. 040 din: 07.05.98, articolul 286, cu codul de clasificare: 06.02.03.01. 107. LEGEA (LM1031/2000) reglementării de stat a activităţii comerciale externe nr. 1031, adoptată la: 08.06.2000, promulgată la: 12.09.2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 119 din: 21.09.2000, articolul 838. Codul de clasificare este: 02.07.01.00; 08.02.06.00. 137

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

108. LEGEA (LA998/1992) privind investiţiile străine nr. 998 adoptată: 01.04.92, publicată în Monitorul Oficial nr. 005 din: 13.01.2000, articolul 36. Codul de clasificare este: 08.02.09.00. Abrogată la 23.04.04 prin L81-XV din 18.03.04, MO6466/23.04.04 art.344. 109. LEGEA (LM1163/2000) cu privire la controlul exportului, reexportului, importului şi tranzitului de mărfuri strategice nr. 1163, adoptată la: 26.07.2000, promulgată la: 24.10.2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 137 din: 27.10.2000. Codul de clasificare este: 02.07.13.00; 08.02.13.00. 110. LEGEA (LO820/2001) privind măsurile antidumping, compensatorii şi de salvgardare nr. 820 adoptată la: 17.02.2000, promulgată la: 26.12.2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 005 din: 18.01.2001. Cu codul de clasificare: 08.02.06.00; 08.02.13.00. 111. LEGEA (LM866/2000) privind barierele tehnice în calea comerţului nr. 866, adoptată la: 10.03.2000, promulgată la: 01.06.2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 065 din: 08.06.2000 articolul 462. Codul de clasificareeste: 02.07.01.00. 112. LEGEA (LM595/1999) privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova nr. 595, adoptată la: 24.09.99 promulgată la: 24.02.2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 024 din: 02.03.2000, articolul 137, cu codul de clasificare: 08.01.06.00. 113. LEGEA (LPM1569/2002) cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice nr. 1569, adoptată la: 20.12.2002, promulgată la: 01.01.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 185 din: 31.12.2002, articolul 1416. 114. LEGEA LM1466/1998 cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe nr. 1466 adoptată: 29.01.98, promulgată: 24.03.98, publicată în Monitorul Oficial nr. 028 din: 02.04.98, articolul 203. Cu codul de clasificare: 02.01.00.00; 08.02.12.00. 115. LEGEA (LM393/1999) cu privire la Camera de Comerţ şi Industrie nr. 393, adoptat:ă la 13.05.99, promulgată: 05.07.99, 138

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

publicată în Monitorul Oficial nr. 073-077 din: 15.07.99 articolul 343. Codul de clasificare conform clasificatorului general este: 01.06.03.02; 02.07.01.00; 02.03.01.00. 116. LEGEA LPM440/2001 cu privire la zonele economice libere nr. 440, adoptată la: 27.07.2001 promulgată la: 05.09.2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 108 din: 06.09.2001, articolul 834. 117. LEGEA (LM906/1992) privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei nr. 906, adoptată la: 29.01.92, promulgată la: 29.01.92 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 002 din: 01.03.92. 118. LEGEA privind aderarea Republicii Moldova la OMC nr. 218-XIV, Monitorul Oficial nr. 59-61, din 01.06.01, articolul 397. Linc-uri 119. www.bnm.md , 120. www.news.ournet.md 121. www.moldse.md 122. www.statistica.md. 123. http://europa.eu.int 124. http://www.wto.org 125. http://www.customs.ro 126. http://www. customs.md 127. http://www. imf. org.

139

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

GHID METODIC LA MACROECONOMIE
cu aplicaţii practice

Autor: Lucia Castraveţ

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––– Bun de tipar 18.10.07. Formatul hârtiei 60x84 1/16. Hârtie ofset. Tipar Riso. Tirajul 100 ex. Coli de tipar 8,75 Comanda nr.139 –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––– U.T.M., 2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 168. Secţia Redactare şi Editare a U.T.M. 2068,Chişinău, str. Studenţilor, 9/9.

140

LUCIA CASTRAVEŢ

MACROECONOMIE

Universitatea Tehnică a Moldovei

LUCIA CASTRAVEŢ

GHID METODIC LA MACROECONOMIE
cu aplicaţii practice

Chişinău
2 0 0 7

141

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful