Elev: Ruxanda Daniela Gabriela

OMUL SISTEM BIOFIZIC

MANIFESTARI ELECTRICE ALE CELULEI VII

      

Organismul viu poate fi privit ca generator de semnal electric sau electromagnetic , sau generator electric indirect prin culegerea de semnale cu ajutorul unor traductoare. Culegerea si redarea unui semnal electric de pe suprafata sau din interiorul corpului se numeste tehnica electrografica, iar forma de unda rezultata electrograma. Unitatea elementara a celulei vii o reprezinta celula.Celulele vii indeplinesc in organism roluri din cele mai variate. Dintre acestea ,neuronii, fibra nervoasa, fibra musculara si receptorii reactioneaza la stimulare printr-un potential de actiune. Celula are urmatoarele componente fundamentale: - membrana:elementul esential in ce priveste activitatea electrica a celulei - citoplasma - nucleul In organism celulele pot fi libere intr-un mediu lichid (Ex. celule sanguine, spermatozoizii) sau asociate in grupuri , formand tesuturi. Orice celula isi are viata ei : faza initiala nediferentiata, faza de diferentiere si apoi imbatranirea, care sfarseste cu moartea.

avand un caracter selectiv. fapt ce se datoreaza consentratiei diferite de ioni. -90 mV fata de lichidul interstitial. Cercetarile experimentale au aratat ca in interiorul celulei potentialul este de cca. Membrana celulara se comporta ca o pompa de ioni catre si dinspre celula.1. altfel potentialul s-ar egaliza.POTENTIALUL DE REPAUS CELULAR   Activitatea unei celule poate fi urmarita la nivelul membranei celulare prin schimburile de ioni care au loc intre celula si exteriorul ei dar si prin concentratiile de ioni din exteriorul si interiorul celulei.1. .

iar celula este depolarizata.POTENTIALUL DE ACTIUNE AL CELULEI   Daca asupra celulei se actioneaza din exterior prin mijloace mecanice . cand IK + I1N0+ =0 de unde rezulta valoarea Ud = +20mV pentru potentialul de depolarizare maxima. marind potentialul electric din exterior. Daca stimulul din exterior este suficient de puternic si aduce potentialul din interior fata de exterior pana la 131j97b o anumita valoare numita prag . celula va fi stimulata. electrice . Starea depolarizata nu dureaza si celula revine la starea polarizata dupa scurt timp. Depolarizarea se stabilizeaza pentru o scurta perioada. In fig. . procesul de trecere al ionilor nu mai poate fi controlat de stimul si este un fenomen de avalansa.2. caracteristicile membranei se modifica. chimice. termice. Diagnosticarea rationala prin masurarea biopotentialelor diferitelor organe se bazeaza pe urmarirea formei de unda a activitatii naturale a organului respectiv iar plasarea electrozilor pentru studierea activitatii diferitelor organe este standardizata si exista cataloage cu formele de unda specifice cazurilor normale si patologice. Membrana celulara se va deschide pentru ionii de Na+ care patrund in celula. de mai jos se prezinta forma de unda a potentialului de actiune al celulei :    Potentialul de actiune al celulei poate fi masurat in vederea evidentierii formei de unda si a plajelor de valori pentru diverse celule.1. introducand in celula un electrod metalic de dimensiunile celulei fata de un electrod de referinta plasat in exteriorul celulei.

.

Amplitudinea potentialului de actiune al unei celule nervoase este constanta .primeste informatii de la alti neuroni . .3.ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS         Celula nervoasa sau neuronul este componenta individuala din care este constituit sistemul nervos. rezultand ca transportul de informatie prin fibrele nervoase se face prin modulatia in frecventa a impulsului de depolarizare.executa o insumare temporala si spatiala a potentialelor de stimulare excitatorii sau inhibatorii . care depolarizeaza membrana celulei post sinaptice.1.transmite informatia altor neuroni sau celule efectoare ≈ 10000 milioane. Modalitatea de a transmite informatiile in neuroni este eliberarea din neuronul presinaptic a unei substante cu rol de mediator chimic.conduce potentialele de actiune de-a lungul uneia din prelungirile corpului celular (axon) . Functiile neuronului: . Transmisia si prelucrarea informatiei se face prin secvente de impulsuri care constituie cuvinte de cod.

nervos periferic 1.sist.sist.semnale de iesire de la muschi si glande .reactii de la organele efectoare 3.sist.semnale din mediul inconjurator receptionate de organele de simt 2.ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS ESTE :        unde : SNC. Nervos vegetativ SNP. nervos central SNV.

chirurgi antrenori de atletism. Lista specialistilor interesati in aspectele miscarii umane este lunga: ortopezi. solide. Ea poate fi definita ca stiinta care studiaza caracteristicile raspunsului in timp si spatiu ale materialelor biologice. lichide si visco-elastice .BIOMECANICA MISCARII UMANE        Biomecanica miscarii umane poate fi definita ca interdisciplina care descrie. matematicii. ridicarea unei greutati de catre un muncitor sau performantele unui atlet. umane si animale. Miscarile fizice implicate sunt de o mare diversitate: mersul handicapatilor. si ale corpului uman in ansamblu cind sunt supuse actiunii unor sisteme de fortele interne si externe. ingineri din domeniul recuperarii functionale. ale invatarii motorii. psihiatrii. fiziologiei si anatomiei. Principiile fizice si biologice care se aplica sunt aceleasi in toate cazurile. La nivel fundamental numele dat stiintei care se ocupa de problematica diversa a miscarii umane este cel de KINEZIOLOGIE. ale fiziologiei exercitiilor fizice precum si multe cunostiintede biomecanica. analizeaza si evalueaza miscarea umana. in plina evolutie combina aspecte ale fiziologiei. . ceea ce se schimba este doar specificul miscarii si nivelul de detaliu care se cere in privinta performantelor fiecarei miscari. proiectanti de echipament sportiv. BIOMECANICA. este construita pe corpul cunostiintelor de baza ale fizicii. ca dezvoltare a stiintelor vietii si a celor fizice. specialisti in ortezare si protezare. terapeuti. kineziologi. Cu alte cuvinte ea aplica legile mecanice la studiul sistemelor biologice. Aceasta disciplina . chimiei.

ca urmare a imbolnavirii( patologie). se dezvolta tehnologii de sustinere a organelor cu functionare defectoasa. In primul rind biomecanica urmareste intelegerea aspectelor fundamentale ale functiilor fiziologice. deci se creaza conditii de creare de orteze sau de inlocuire a acestor segmente prin elemente de protezare. Munca nu se opreste aici pentru ca ea furnizeaza baza necesara dezvoltarii tehnologiilor de tratare si mentinere( terapie) a organismului uman afectat de boala. analiza biomecanica fiind dirijata in directia imbunatatirii sistemului de ingrijire a sanatatii. scopul fiind diagnosticarea “ motorului uman”. Corespunzator primei situatii au fost si continua sa fie realizate si dezvoltate tehnici sofisticate de monitorizare a functiilor fiziologice. datele acumulate sunt prelucrate si sunt prezentate teorii care sa explice aceste date. creste abilitatea de a “repara” si recupera parti ale organismului uman. scopul fiind medical. pentru a gasi cauzele functionarii ineficiente a acestuia . imbatrinirii. . In al doilea rind ea cauta sa elucideze aceste functii in scopul aplicarii rezultatelor in domenii nemedicale. uzurii prin oboseala sau distrugerii prin accident(medicina de urgenta). Se realizeaza astfel o imbunatatire a stilului de viata prin fiziologia exercitiului fizic si biomecanicii sportului.    Obiectivele cercetarilor din domeniul biomecanicii sunt in general bidirectionate.

acustici. .000 Hz. Procesul de comunicare a omului cu mediul înconjurator implica patru elemente esentiale: stimulul. desi senzatiile pot fi provocate si de stimuli de alta natura. Vibratiile mecanice cu frecventa cuprinsa între 16 . nu exista însa organe specializate. cum ar fi stimulii electrici. studiaza relatiile existente între caracteristicile stimulilor si senzatiile produse de acestia. senzatia si perceptia. în timp ce undele electromagnetice din afara acestui domeniu. De exemplu. chimici. Pentru unii stimuli. undele electromagnetice cu lungimea de unda cuprinsa între 400 si 750 nm reprezinta stimuli pentru analizorul vizual uman.ELEMENTE DE PSIHOFIZICA    Psihofizica. Exista o mare varietate de stimuli care pot fi receptionati de organele specializate ale organismului uman (optici. forma de energie care apartine unei sfere exterioare constiintei. pe când ultrasunetele. ca stimulul este de natura fizico-chimica. receptorul. constituie un semnal pentru organele de simt în masura în care anumite celule ale acestora sunt sensibile la existenta sa. în general.20. Stimulul. a caror frecventa este superioara valorii de 20. nu reprezinta semnale pentru acesta si deci nu pot avea pentru om aceeasi valoare informationala. desi sunt de aceeasi natura.000 Hz constituie stimuli pentru receptorul auditiv uman. nu pot fi detectate de catre acesta. În psihofizica se considera. disciplina care se situeaza la granita dintre biofizica si psihologie. termici etc).

care sunt sisteme senzoriale. O clasificare bazata pe provenienta stimulilor împarte receptorii în trei categorii:    proprioceptorii. în scopul obtinerii de senzatii si perceptii. . articulatii etc. sensibile la actiunea stimulilor. informatii care în general nu sunt constientizate. În acest fel. -    Din categoria exteroceptorilor fac parte organele de simt.). concentratia unor substante în sânge etc.exteroceptorii. care furnizeaza informatii asupra mediului extern. care sunt transmise pe caile nervoase pâna la centrii superiori.analizorii .destinate prelucrarii informatiei receptionate. integrate uneori în structuri complexe . receptorii pot fi considerati traductori care transforma energia stimulului în energia bioelectrica ce sta la baza generarii influxului nervos. informatia primita din mediul înconjurator prin intermediul stimulilor este tradusa în semnale specifice sistemului nervos. care primesc informatii din propriul nostru corp (muschi. analizorul vizual si analizorul auditiv formeaza structuri complexe. Un asemenea sistem senzorial este alcatuit din doua parti principale: 1) Sistemul periferic care include receptorul senzorial propriu-zis 2) Caile nervoase care prelucreaza informatia si ariile corticale specializate care sunt destinatarul informatiei .interoceptorii. care furnizeaza informatii asupra mediului intern (presiunea sângelui. Receptorii sunt reprezentati de catre celule specializate. unde este generata perceptia finala. . Dintre acestea.). tendoane. Din punct de vedere functional.

asigura traducerea mecano-electrica prin care stimulul mecanic reprezentat de unda acustica este transformat în semnalul electric care sta la baza propagarii influxului nervos. intensitatea unui sunet). Senzatia si perceptia reprezinta o reflectare a unor fenomene obiective. Ele pot fi influentate de o serie de factori cum ar fi: experienta anterioara. reprezinta o reflectare psihica a unor caracteristici separate ale stimulilor. care asociaza senzatia unui stimul si împreuna dau posibilitatea identificarii fenomenelor si a diferentierii lor în raport cu alte fenomene. Senzatia. stralucirea. de a-l transmite cu o 17517b123r eficienta cât mai mare si de a efectua analiza sa în frecventa. fara a fi o reprezentare fidela a acestora. timbrul sonor) sau cantitativ (intensitatea luminoasa. starea fizica (oboseala. adaptare etc.    De exemplu. Senzatia poate contine informatii de ordin calitativ (culoare.). starea psiho-afectiva. neuronii pot fi dispusi în mai multe configuratii. Receptorul. urechea medie si de o parte a elementelor urechii interne. stress. Perceptia necesita interventia creierului. în acest caz celulele ciliate interne. Partea periferica are rolul de a amplifica selectiv stimulul acustic. Senzatiile produse de aceiasi stimuli difera de la un subiect la celalalt si chiar la acelasi subiect. Senzatia nu poate permite însa cunoasterea caracteristicilor stimulilor în integralitatea lor. reprezentat de caile nervoase aferente si de cele eferente. de natura subiectiva. în serie sau paralel. tonalitatea unui sunet. nivelul de cultura. asigura comunicarea cu cortexul auditiv. Procesul psihic prin care fenomenele lumii înconjuratoare sunt integrate si cunoscute în totalitatea însusirilor lor este perceptia. a memoriei si a inteligentei. caracteristici care actioneaza direct asupra organelor de simt sau asupra receptorilor. . Segmentul al doilea. în cazul sistemului auditiv partea periferica este reprezentata de urechea externa. De-a lungul acestor cai. în functie de conditiile în care acesta se afla.

mişcare care în general se supune principiilor dinamicii. ale acţiunii şi reacţiunii forţelor . Din acest enunţ rezultă conform principiilor electrodinamicii că ne aflăm în cazul acţiunilor unor forţe electromagnetice exterioare asupra unor corpusculi materiali determinaţi biofizic pe care îi scoate din starea de echilibru inerţial şi îi modelează pe parcursul diviziunii celulare (prin similitudine cu pilitura de fier mişcată de un magnet spre exemplu). Viaţa definită astfel nu mai poate fi considerată un fel de perpetum mobile inexplicabil ci este o stare de mişcare particulară a une biomase corpusculare inerţiale specifice sub acţiunea forţelor cîmpului electromagnetic universal.VIAŢA ŞI GENOTIPUL BIOFIZIC AL MODELULUI OM   In ipoteza noastra viata este rezultatul reactiunii vectoriale a unor corpusculi materiali specifici biomasei (pe care o vom mai denumi si masa biofizica corpusculara pentru ca o studiem numai din punct de vedere al biofizicii facand abstractie de reactiile biochimice care o guvernează). aflaţi într-un anumit mediu ca răspuns la acţiunea asupra lor a forţelor modelatoare ale cîmpului electromagnetic universal.

Corpusculii materiali specifici biomasei au apărut în timpul a miliarde de ani de evoluţie lentă a substanţei materiale în substanţă precorpusculară la început sub acţiunea forţelor termodinamice. mecanici şi electromecanici în corpusculi materiali capabili să intre în rezonanţă cu cîmpurile electromagnetice existente în vecinătatea lor şi să execute anumite mişcări oscilatorii proprii sub acţiunea forţelor acestor cîmpuri. materia precorpusculară a evoluat şi sub acţiunea factorilor chimici.  Particularitatea acestei mişcări este aceia că trebuie să existe corpusculii materiali biofizici care să reacţioneze şi să se organizeze într-un anumit fel la acţiunea forţelor cîmpului electromagnetic universal care există şi va exista pretutindeni în spaţiul galactic. au dobîndito pe parcursul miliardelor de ani de evoluţie. apoi pe măsura trecerii timpului. Forţeţe cîmpurile electromagnetice existente în spaţiu au valori relativ mici şi pot scoate din starea de repaos relativ numai acei corpusculi materiali care sînt capabili să intre în rezonanţă cu ele. . regăsiţi pe o anumită treapata evoluţiei şi sub denumirea de cromozomi. proprietate pe care acei corpusculi.

un painjeniş de stări de existenţă şi de manifestari ale materiei organizate în timp şi spaţiu care sînt caracterizate prin aceia că la intersecţia lor pe pămînt oferă condiţiile de apariţie şi dezvoltare a vieţii. de la temperaturi mergînd de la zero absolut şi ajungînd la sute de milioane de grade.  Dimensiunile factorilor electromagnetici. au fost formulate patru sisteme ipotetice de referinţă. inclusiv şi ale omului. termodinamici. de la frecveţe subunitare pînă la frecvenţe mai mari de ordinul teraherţilor. Pentru a răspunde unor serii de întrebări referitoare la biomasa genotipului biofizic al omului capabilă să intre în rezonanţă cu forţele cîmpurilor electromagnetice existente la nivelul scoarţei terestre sub acţiunea cărora se naşte. etc. pentru înţelegerea din punct de vedere fizic şi biofizic a acţiunii forţelor cîmpurilor electromagnetice de la nivelul scoarţei terestre asupra biomasei cromozomiale şi reacţia acesteia în urma căreia prin diviziunea celulară se dezvoltă fiinţele vii. . în speţă şi omul. de la distanţe mai mici ca raza atomului de hidrogen pînă la ani lumină. trăieşte şi evoluează omul. ondulatorii şi materiali care se intersectează şi acţionează pentru a exista viaţa pe pămînt sînt foarte variate..

corpul cedează căldură. atinge valori mai ridicate. procesele prin care corpul uman transferă şi obţine căldură din exterior. pielea se încălzeşte sau se răceşte. în medie.20 C dimineaţa şi 37.Temperatura mediului înconjurător în zona temperată este.60 C seara). aceasta datorită faptului că se permite trecerea în unitatea de timp a unui volum mai mare sau mai mic de sânge. iar. uneori. mai scăzută decât a corpului uman. Când temperatura mediului este mai ridicată. cu toate aceste variaţii. în jurul punctului de 370 C (36. o temperatură care oscilează. mai ales. În anumite condiţii de temperatură a mediului exterior. aflat la o anumită temperatură ceea ce determină un schimb de căldură mai mare sau mai mic. În procesul de menţinere a temperaturii constante importante sunt . corpul nostru devine un receptor de radiaţie emisă de corpurile care ne înconjoarăşi care au temperatură mai mare. conducţie şi convenţie. unul sau altul dintre aceste procese asigură predominant transferul căldurii de la corp spre mediul înconjurător. Omul are.Trăim într-un mediu a cărui temperatură variază pe un interval destul de larg. Astfel. modificările termice fiind uneori bruşte. omul fiind considerat bolnav. prin radiaţie. Prin piele corpul radiază în unitatea de timp tot atâta energie câtă transferă prin radiaţie şi coducţie la un loc. Puterea radiată de corpul uman creşte prin vasodilataţie şi descreşte prin vasoconducţie. Pierderile de căldură se fac prin evaporarea apei rezultate din transpiraţie. O creştere de câteva zecimi de grad alarmează. de cele mai multe ori. prin radiaţie. permiţând transferul căldurii de la ţesuturi interne sau spre aceste ţesuturi. Când temperatura exterioară este mai scăzută.

punând mâna pe un obiect metalic. datorită contactului direct. ridicându-se şi făcând loc altui strat mai rece. avem senzaţia dureroasă de a îngheţa datorită transferului rapid de căldură dinspre piele spre metal şi. Astfel. Energia eliberată este necesară proceselor la nivelul celulei prin sintetizarea compuşilor complecsi. încălzit în contact cu pielea. Într-o zi geroasă. mai ales. O mică parte din căldură este schimbată de corp cu mediul prin conducţie. iar mecanismul de răcire nu mai funcţionează bine. corpul transpiră şi cedează căldură necesară pentru evaporarea apei rezultate. . Aceeaşi temperatură pare mai ridicată într-un climat mai umed decât în unul uscat. stratul de aer. de exemplu.etc. Corpul mai cedează căldură în procentaj nesemnificativ.   Când temperatura exterioară este mai ridicată. facem o baie în apa mării. evaporarea se va face greu. Dacă atmosfera este saturată de vapori de apă. Ţesuturile cele mai active din acest punct de vedere sunt cele musculare şi glandulare (mai ales ficatul). alimente (reci sau calde). prin convenţie. Fenomenul se intensifică o dată cu creşterea temperaturii mediului exterior. prin îmbrăcăminte. prin coeficientul de conductibilitate ridicat al metalului. pentru a ne răcori. punem mâna sau ne apropiem de soba caldă. Corpul uman mai primeşte energie prin “arderile” ce transformă alimentele în componente care cedează energia “stocată”.

sensibil la variaţia temperaturii sângelui. Mecanismul homeostazic comportă o activitate de disipare a energiei. Importanţa pentru viaţă a menţinerii temperaturii constante se poate înţelege uşor din faptul că modul de desfăşurare al fenomenelor fizice şi chimice care intervin în procesele vitale depind şi de temperatură. Homeostazia este capacitatea pe care o au sistemele vii de a menţine constanţi parametrii fizici şi chimici interni. când temperatura creşte şi o activitate de accelerare a arderilor. Menţinerea unui echilibru strict în schimbul energetic se ebţine prin mecanism automat de reglare a egalităţii consumului energiei şi a producerii ei. când temperatura scade. se vorbeşte de controlul termostatic al constantei temperaturii sau de mecanismul homeostazic al temperaturii corpului uman. Termostatul corpului uman se găseşte în partea anterioară a hipotalamusului şi este construit dintr-un ansamblu de neuroni. Întrucât un indicator al funcţionării normale a acestui mecanism este temperatura sângelui. .

În mod analog. . şi de creştere a energiei radiate în exterior. despre care s-a vorbit mai înainte. La o creşterecu o sutime de grad deasupra temperaturii de 370 C. trimit un semnal glandelor sudoripare (aproximativ două milioane) şi vaselor de sânde ale pielii. neuronii. Se reduce posibilitatea de cedare a căldurii de evaporare şi se micşorează procesul radiaţiei. la scăderea temperaturii de produce o reducere a activităţii glandelor sudoripare şi a vasoconstricţiei. Proprietatea termometrică folosită aici constă în condiţia de echilibru a unei reacţii chimice care se produce într-o regiune a hipotalamusului. Modificarea acestei condiţii deplasează echilibrul reacţiei. pentru evaporarea apei eliminate prin transpiraţie. determinând creşterea sudaţiei şi a vasodilataţiei cu efecte de mărire a căldurii transferate de corp. care iau temperatura sângelui. ceea ce conduce la declanşarea semnalului de excitaţie.

Există. nu interacţionează cu cel automat discutat mai sus. Concomitent se intensifică procesele prin care se obţine energie. după cum s-a dovedit. . însă. şi un alt sistem care implică receptorii termosensibili aflaţi în piele. Acesta este un mod voluntar de reacţie. S-a discutat exclusiv mecanismul automat prin care se asigură corpului o temperatură constantă. Apare un act reflex manifestat prin frisoane şi o contracţie musculară.

el este coborât şi pus pe sol. Deci. . Simultan. pentru a mări energia cinetică a piciorului de la valoarea 0 la mv2/2 şi pentru a readuce la valoarea 0 (m este masa piciorului). lucrul mecanic efectuat (efortul depus) în alergare este cerut pentru a accelera şi încetini mişcarea picioarelor. mişcarea repetându-se. După ce un picior atinge solul. În acest timp corpul se mişcă înainte. ami bine. Să presupunem că avem o oarecare viteză v. să analizăm mişcările noastre în timpul alergării. Acelaşi proces se petrece şi în mers.ALERGAREA Să privim cu atenţie alergarea unui atlet sau. Grupe de muşchi lucrează antagonist. talpa rămâne în repaus până ce va fi din nou ridicată. Pentru păstrareamişcării noastre rectilinii şi uniforme este necesară efectuarea doar a unui lucru mecanic pentru învingerea rezistenţei aerului. Când piciorul este ridicat. pentru a ajunge din urmă corpul. el este accelerat spre înainte.

pentru a mări energia cinetică a piciorului de la valoarea 0 la mv2/2 şi pentru a readuce la valoarea 0 (m este masa piciorului). Deci. Variaţia energiei mecanice (mv2/2-0) este egală cu lucrul mecanic final efectuat de grupa de muşchi care se contractă cu o lungime d. Simultan. lucrul mecanic efectuat (efortul depus) în alergare este cerut pentru a accelera şi încetini mişcarea picioarelor.   După ce un picior atinge solul. talpa rămâne în repaus până ce va fi din nou ridicată. Grupe de muşchi lucrează antagonist. distanţa pe care se contractă aceştia şi masa piciorului pus în mişcare. de unde rezultă că se poate exprima viteza de alergare astfel prin forţa exercitată de muşchii care determină mişcarea. . Acelaşi proces se petrece şi în mers. el este coborât şi pus pe sol. În acest timp corpul se mişcă înainte. mişcarea repetându-se. pentru a ajunge din urmă corpul. el este accelerat spre înainte. Când piciorul este ridicat. acţionând cu o forţă medie Fm:Fmd=mv2/2. Relaţia precedentă arată că viteya poate fi exprimată în funcţie de elementele care depind de mărimi anatomice.

h şi h’.  . Pentru a ilustra mai bine cele afirmate să considerăm doi alergători de statură diferită. Deci d/d’=K. Se cunoaşte din realitate că nu există o statură privilegiată pentru alergători. viteza celui de-al doilea alergător. unde h/h’=K. Dacă calculăm cu m/m’=K formula precedentă a vitezei. în ceea ce priveşte obţinerea marilor performanţe. iarFm/Fm’=K2 şi 3 . vom obţine Acest fapt surprinzător constituie o realitate. Din relaţia precedentă se observă că un alergător pentru a fi mai rapid. trebuie să aibă picioare mai uşoare şi foarte puternice.

în timpul unui răspuns la un stimul anterior.Transmiterea unidirecţională a influxului nervos de la un neuron la altul. pentru a produce influx nervos. Intensitatea prag a stimulilor (reobaza) reprezintă intensitatea necesară unui stimul pentru a produce un influx nervos. Cei cu intensitate superioară pragului se numesc supraliminari şi au acelasi efect ca şi cei cu intensitatea prag. Se caracterizează printr-o serie de parametri. Cronaxia este timpul minim necesar unui stimul (curent electric). de la receptor la neuron şi de la neuron la efector se realizează prin intermediul sinapselor. Timpul util reprezintă timpul necesar unui stimul cu intensitatea prag pentru a produce un influx nervos. Neuronul reprezintă unitatea de structură a sistemului nervos care este alcătuit din neuroni şi celule gliale. . Stimulii cu intensitate inferioară pragului se numesc subliminari şi nu produc influx nervos. Perioada refractară este proprietatea neuronului de a nu răspunde la un stimul nou.PROPAGAREA INFLUXULUI NERVOS        1. În condiţii experimentale poate fi determinată cantitativ la animale şi la om. Labilitatea este capacitatea neuronilor de a răspunde la un anumit număr de stimuli pe unitatea de timp.Excitabilitatea Excitabilitatea reprezintă capacitatea materiei vii de a răspunde prin manifestări specifice la acţiunea stimulilor. având o intensitate dublă faţă de reobază. Conductibilitatea este capacitatea de autopropagare a influxului nervos prin axon spre alt neuron sau spre efector.

2.Mitocondrie.Receptor.respectiv de sarcolema fibrei musculare striate: A)Componentapresinaptică. 1-Alcătuirea neuronului Fig. 8. mitocondrii şi vezicule cu mediatori chimici cu rol în transmiterea influxului nervos prin intermediulsinapselor.Vezicule cu mediator. 4. dendrite sauporţiunea iniţială a axonului unui neuron.            Ramificaţiile axonale butonate: butonii terminali conţinneurofibrile. 5. B)Componenta postsinaptică. Schwann (între două celule Schwann se află o strangulaţie Ranvier). Henle (laexterior).Fanta sinaptică. 6. Fiecare axon este protejatde trei teci:    de mielina (la interior).Pompa de reabsorbire a Sinteza de noicantităţi de mediatori chimici se face pe seama ATP dinmitocondriile de la nivelul butonilor terminali ai axonului.Componenta presinaptica (buton axonal) conţine vezicule cu mediator chimic (neurotransmiţător). 3. Neuronii sunt formaţi din corp celular şi prelungiri (dendriteşi axoni). Fig.Vezicula ce elibereazămediatorul.Fanta sinaptica reprezintă spaţiul dintre membrana plasmaticăa butonilor axonali şi cea a componentei postsinaptice. Dendritele şi axonii constituie căile de conducere în nevrax a sensibilităţii şi motilităţii. 7.Canal ionic Ca++.Autoreceptor.Aceasta este reprezentată de corpul celular. 2-Transmiterea sinaptică . 1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful