You are on page 1of 15

Obiectivele i instrumentele politicii bugetar-fiscale n promovarea creterii economice n rile dezvoltate

Cuprins ntroducere

I.Notiunea de politica bugetar-fiscala

1.1 Definitie 1.2 Suveranitatea fiscala a unui stat 1.3 Politica bugetara

II. Politica bugetar fiscala pentru tarile dezvoltate

2.1 Bugetul tarilor dezvoltate 2.2 Politica fiscala a rile dezvoltate n contextul crizei mondiale 2.3 Impozitul-instrument fiscal.
O viziune n trile dezvoltate

2.4 Obiectivele i instrumentele politicii bugetar-fiscale n rile dezvoltate

Cuprins

ntroducere

Pentru a studia cresterea economica avem nevoie de o disciplina separata numita macroeconomie, deoarece exista forte care afecteaza economia in ansamblu ,care nu pot fi intelese complet sau ,simplu prin analizarea pietelor si produselor individuale. Astfel macroeconomia studiaza modul in care se comporta economia in linii generale , fara a se oprii asupra nenumaratelor detalii.

Politica bugetar- fiscal este parte integrant a politicii economice a statului. Politica bugetar fiscala reprezinta un factor de o importanta deosebita in viata economica, iar influenta si efectele acesteia asupra functionarea economiei trebuie analizate in detaliu. Importanta acestui instrument este vizibila tuturor, chiar si oamenilor fara cunostinte economice sau implicatii directe in sistemul economic.

Zi de zi, in presa, la radio si televizor este dezbatuta aceasta problema: -cum putem construi o politica bugetr fiscala activa, care sa ofere avantaje egale pentru toti participantii la viata economica?. Cum fiscalitatea implica participarea unui contribuabil la circuitul economic pentru alimentarea sistemului, dar si primirea in schimb a unor beneficii , aceasta politica stabileste o relatie de parteneriat intre stat si platitorii de impozite.

I.Notiunea de politica bugetar-fiscala

1.1 Definitie

Politica bugetr-fiscala cuprinde ansamblul reglementrilor privind stabilirea i perceperea impozitelor, taxelor i celorlalte venituri publice, caracteriznd op iunile statului n materie de impozite si taxe . Sau o alta definitie fiind Politica bugetar- fiscal stabileste volumul si structura cheltuielilor publice necesare asigurarii functiilor statului. Intr-o alta accep ie politica bugetar-fiscal reprezinta activitatea autori atilor prin luarea msurilor pentru asigurarea resurselor financiare necesare satisfacerii consumului public si furnizrii de bunuri si servicii publice ; mai mult dect att politica bugetar-fiscala se constituie si ntr-un instrument de interven ie n vederea realizarii unor obiective generale ori specifice ntr-o anumita perioada. Organizarea sistemului bugetar-fiscal, conceperea si func ionarea sa, conduce la modificri n viata social, economic si social. Aceasta este motivul pentru care sistemul bugetar- fiscal trebuie analizat nu numai din perspectiv static,ci si din dinamic. Utilizarea sa ca instrument al deciziilor politice, i confera acestuia un caracter generator al politicii fiscale, fcnd astfel s func ioneze diferite tehnici si mecanisme de prelevare a impozitelor n scopuri politice,economice i sociale.

1.2 Suveranitatea fiscala a unui stat

Suveranitatea fiscal a unui stat este manifestat, in mod tradi ional prin exercitarea puterii de a stabili pe teritoriul na ional impozite, taxe si contribu ii. Astfel,aceasta suveranitate fiscal, implic si faptul ca nu exist nici un fel de reglementri care s permita altor state , organe sau organisme interna ionale s instituie impozite la scara interna ionala i nici s emit reglementri cu caracter fiscal obligatoriu pentru toate statele lumii. Faptul c fiecare stat suveran are libertate deplin n alegerea sistemului bugetar fiscal pe care s l promoveze, n definirea impozitelor care l compun, n stabilirea categoriilor de contribuabili, n dimensionarea cotei de impunere,in fixarea termenelor de plat, in acordarea de facilitati fiscale ,in solutionarea litigiilor dintre administratia fiscala si contribuabili, reprezinta manifestarea plenara a suveranitatii fiscale. Impozitarea reprezint unul dintre principalele instrumente na ionale ale statului prin intermediul cruia guvernul i pune n aplicare strategia pe care i-a stabilit-o, n func ie de conjunctura regional sau mondial, pentru o anumit perioad de timp. Ca sistem de reglare economic i monetar, impozitarea poate fi folosit n scopul influen rii unor procese economicosociale, precum: dezvoltarea anumitor domenii sau ramuri ale economiei na ionale sau restrngerea altora, creterea consumului popula iei ori ncurajarea economisirii, ajustarea modului de organizare i func ionare a societ ilor comerciale.

1.3 Politica bugetara

Printre aceste politcii adoptate de guvern se nscriu si politica bugetara si cea fiscala ambele avnd ca reper bugetul de stat. Politica bugetara se reflecta n bugetul public national definit ca document program anual al statului, exprimnd veniturile si cheltuielile publice. . Bugetul de stat reprezinta o categorie fundamentala a stiintelor finantelor. l putem aborda din punct de vedere juridic si economic. Sub aspectul sau juridic bugetul reprezinta un act prin care sunt prevazute si autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului. Bugetul de stat prevede si autorizeaza n forma legislativa cheltuielile si resursele statului, avnd caracter obligatoriu . Reprezinta un act de previziune a resurselor publice si a modului de utilizare a acestuia, elaborndu-se pe o perioada de un an. Legea bugetului de stat este influentata de conceptiile politice, economice si sociale specifice fiecarei perioade. Ca document oficial, bugetul de stat evidentiaza nivelul aprobat al cheltuielilor ce se vor efectua n viitor si marimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispozitia statului. Abordarea economica se refera la corelatiile macroeconomice si n special legatura cu nivelul si evolutia produsului intern brut. Un anumit nivel al PIB si masura n care acesta este repartizat pentru formarea bruta de capital si consum determina nivelui indicatorilor bugetari si constituie baza evolutiei favorabile a resurselor n viitor. Bugetul de stat exprima relatiile economice n forma baneasca ce iau nastere n procesul repartitiei produsului intern brut, n conformitate cu obiectivele de politica economica sociala si financiara ale fiecarei perioade. Aceste relatii au dublu sens: pe de o parte, ca relatii prin care se mobilizeaza resursele banesti iar pe de alta parte ca relatii de repartizare a acestor resurse. La nivelul fiecarui stat se elaboreza mai multe categorii de bugete corelate care alcatuiesc un sistem. Sistemul bugetar este diferentiat n functie de structura organizatorica a fiecarui stat: tip unitar(Franta, Anglia, Suedia etc) si tip federal (SUA, Canada, Elvetia etc).

II. Politica bugetar fiscala pentru tarile dezvoltate

2.1 Bugetul tarilor dezvoltate

Revenind la notiunea de politica bugetar-fiscala, dupa cum am men ionat mai sus, ea stabileste volumul si structura cheltuielilor publice necesare asigurarii functiilor statului. Caracteristic pentru tarile dezvoltate este faptul ca ele isi procura 90% din resursele financiare publice din impozite, taxe si contributii pentru asigurari sociale, iar restul de la intreprinderi si proprietati publice. Referitor la structura veniturilor fiscale, impozitele directe (pe venit si avere) reprezinta 2/3 din total, iar cele indirecte (pe bunuri si servicii) 1/3. In SUA, Elvetia, Canada, Australia, Danemarca, Suedia, Marea Britanie, RFG impozitele pe venitul individual, pe profitul societatilor si pe avere furnizeaza 60-77% din totalul veniturilor fiscale, iar in Austria, Norvegia, mai putin de 50%. Exista tendinta de crestere a ponderii impozitelor directe pe seama reducerii celei a impozitelor indirecte. In cadrul impozitelor directe, impozitul pe venitul individual si impozitul pe profitul societatilor reprezinta 9/10 din total, iar impozitul pe averea persoanelor fizice si impozitul pe activul net al societatilor mai putin de 1/10. Resursele procurate din impozitul pe venitul persoanelor fizice sunt de peste 4 ori mai mari decat cele din impozitul pe profitul societatilor.

n domeniul cheltuielilor publice Ca pondere in PIB, tarile dezvoltate aloca in medie 42% (1987) pentru cheltuieli publice, existand totusi variatii mari pe tari: Olanda, Suedia, Danemarca 60-62%, Franta, Austria 48-53%, SUA, Elvetia, Spania, Australia 37-39%. Explicatia acestor variatii o reprezinta faptul ca unele domenii de interes public (sanatate, asigurari sociale, invatamant) sunt acoperite atat din resurse publice, cat si din resurse private, ponderile acestora fiind diferite de la tara la tara.

Spre exemplu, cheltuielile pentru sanatate sunt sustinute de sectorul public in proportie de 42.4% in SUA fata de 85% in RFG, 84.8% in Danemarca, 78.4% in Olanda si 71% in Franta. In domeniul asigurarilor sociale, resursele publice acopera ponderi variate din cheltuielile totale, astfel: 24.1% in SUA, 42.6% in RFG, 40.4% in Danemarca, 40.3% in Franta, 37.7% in Elvetia. Din cheltuielile totale pentru invatamant sectorul public suporta 15% in Elvetia, 13.9% in Australia, 7.8% in RFG, 9.3% in Franta. Analiza retrospectiva a evolutiei cheltuielilor publice in perioada 1977-1986 arata ca ponderea acestora in PIB a crescut cu 4 puncte in tarile dezvoltate. Cheltuielile publice ale tarilor dezvoltate sunt destinate in proportie de 5070% scopurilor sociale: asigurari si asistenta sociala, sanatate, invatamant, locuinte, recreatie. Cheltuielile cu caracter economic pentru transporturi si telecomunicatii, agricultura si silvicultura, combustibili, energie, industrie extractiva sunt cuprinse intre 9 si 13% din total.

2.2 Politicile fiscale a rilor dezvoltate in contextul crizei mondiale

Economiile cele mai avansate ale lumii, Statele Unite, Marea Britanie, zona euro si Japonia, vor inregistra in 2009 cea mai mare scadere a produsului intern brut (PIB) de la Al Doilea Razboi Mondial, avertizeaza agentia de evaluare financiara Fitch (www. Ziare.com) La nivel agregat, produsul intern brut va scadea in aceste tari cu 0,8% in 2009, fata de o crestere cu 1,1% estimata pentru 2008, mentioneaza analistii de la Fitch, care argumenteaza ca inasprirea conditiilor de creditare, scaderea consumului populatiei si a investitiilor companiilor vor afecta in acelasi timp economiile avansate. PIB-ul mondial va creste cu doar 1% in 2009, in cel mai lent ritm de la inceputul anilor '90, comparativ cu o medie de 3,5% in ultimii cinci ani.

In acest sens, reprezentantii tarilor puternic dezvoltate vor pregati o serie de strategii politice bugetar fiscale de iesire pentru perioada de dupa criza, care vor fi adapatate de la o tara la alta. (conform informatiei Ziare.com)

2.3

Impozitul - instrument fiscal.

O viziune pentru trile dezvoltate

n toate tarile Uniunii Europene, statul percepe un impozit pe venitul persoanelor fizice. Structura fundamentala a sistemului de impunere a veniturilor persoanelor fizice este practic asemanatoare n toate tarile Uniunii Europene. Diferentele apar n cazul cotelor de impunere. Cotele de impunere reprezinta procentajele aplicate la sumele impozabile. Sumele obtinute de contribuabili se ncadreaza n transele de venit stabilite prin lege. n functie de transa n care se ncadreaza, veniturile respective se impoziteaza cu o anumita cota de impunere. Veniturile impozabile se obtin prin deducerea unei sume fixe numita "deducere de baza", din venitul net obtinut de contribuabil. Deducerea poate lua diferite forme. Astfel, n unele tari, aceasta deducere se poate prezenta sub forma impozitarii primei transe de venit cu cota 0%, iar n altele se acorda o reducere a obligatiei fiscale prin "credit al impozitului de baza", adica din impozitul calculat si datorat se deduce o suma fixa, egala pentru toti contribuabilii. Totusi, n cele mai multe tari, se practica deducerea personala de baza, care reprezinta o suma fixa care reduce baza de impozitare a fiecarui contribuabil. Cu exceptia Germaniei care aplica formule fiscale diferite, veniturile care depasesc pragul deducerilor sau care nu sunt impozitate cu cota 0%, sunt repartizate pe transe de venit. Numarul transelor de venit variaza de la tara la tara: n Suedia venitul se impoziteaza ntr-o singura transa, n Islanda si Irlanda n doua transe, n timp ce n Luxemburg, Mexic, Spania si Elvetia venitul se impoziteaza n opt transe. n cadrul unei transe, veniturile sunt impozitate la aceeasi cota de impunere, cota care creste de la o transa la alta. Se obtine astfel un impozit progresiv. Deducerile personale n Marea Britanie cresc si pe categorii de vrsta a contribuabililor, respectiv pentru persoanele cuprinse ntre 65- 74 de ani si apoi pentru persoanele ce depasesc 75 de ani. Diferentieri la nivelul deducerilor personale se fac si pentru persoanele nevazatoare sau pentru vaduve.

Spre deosebire de sistemul deducerilor personale, sistemul bazat pe credite pentru impozit nu tine seama de nivelul venitului contribuabilului. Un astfel de sistem este utilizat n tari ca: Austria, Canada, Ungaria, Islanda, Italia, Mexic, Noua Zeelanda, Polonia, Portugalia. Gradul de progresivitate al unui barem de cote creeaza dependenta fata de dimensiunile transelor de impunere si a cotelor marginale aplicate pe venitul fiecarei transe. Att nivelul transelor de impunere, ct si al cotelor marginale variaza de la o tara la alta, reflectnd diferite moduri n care statele realizeaza o repartitie echitabila a obligatiei fiscale. Cotele maxime de impunere a veniturilor prelevate de stat sunt de 25% n Suedia, 33% n Noua Zeelanda si de 60% n Tarile de Jos. n Irlanda si Noua Zeelanda, contribuabilii al caror nivel de venit corespunde venitului mediu pe economie, sunt asimilati la cote maxime, respectiv de 48% si 33%. n Germania, Austria, Belgia, Canada, Finlanda, Franta, Tarile de Jos si Marea Britanie salariatii pot cstiga cam de doua ori venitul mediu pe economie nainte ca sa plateasca impozitul la cota maxima. n schimb, contribuabilii elvetieni si americani nu sunt asimilati la cota maxima atta timp ct veniturile lor nu ating de zece ori venitul mediu pe economie. Pentru contribuabilii turci, venitul lor poate depasi de 29 de ori venitul mediu pe economie nainte ca sa fie impozitati cu cota maxima.

Desi majoritatea tarilor europene si-a propus o scadere a cotelor de impunere (Germania si-a propus un program pna n 2005), se poate remarca ca, totusi, contribuabilii tarilor europene ating transele de impunere maxima la nivele de venit mult mai mici dect contribuabilii americani. Dei trecerea la impunerea global a veniturilor persoanelor fizice este un pas nainte ctre modernizarea sistemului fiscal, exist i dezavantaje ale acestui sistem, att din punctul de vedere al contribuabilului, ct i al organelor fiscale. Instabilitatea legislativ, de unde i incoeren a deciziilor

(numai la Ordonan a Guvernului nr.73/99 au fost fcute 13 modificri, pn

la abrogarea sa prin Ordonan a Guvernului nr. 7/2001, care, la rndul su a fost modificat de 5 ori), are un impact puternic asupra contribuabililor. Un dezavantaj al sistemului, din punctul de vedere al contribuabilului, ar fi greutatea cu care se ramburseaz impozitul de restituit. Pltitorii de venit devin astfel creditori ai statului, iar puterea de cumprare a banilor care reprezint impozitul de restituit este erodat de infla ie. Pe de alt parte, organele fiscale au i ele nemul umiri. Dei acest sistem este introdus de peste 2 ani, contribuabilii nu sunt instrui i cum trebuie n aceast privin , din aceast cauz aprnd tot felul de divergen e ntre acetia i organele fiscale.

2.3

2.4 Obiectivele i instrumentele politicii bugetar-fiscale n rile dezvoltate

Obiectivele politicii bugetar-fiscale n rile dezvoltate sunt: cretere economic;

- mbunt irea competitivit ii economice, n condi iile unui mediu concuren ial stimulativ; - stabilitatea pre urilor -mentinerea inflatiei la un nivel acceptabil; - men inerea echilibrului balan ei de pl i;

Instrumentele sunt: utilizarea impozitelor si taxelor ca parghii de stimulare a comportamentului macroeconomic pentru o crestere economica continua.

Obiectivele politicii fiscale ale rilor dezvoltate din Comuniteai Europen Pe termen lung se urmrete prevenirea distorsionrii concuren ei n interiorul pie ei unice prin existen a diferen elor dintre cotele impozitelor indirecte i dintre sistemele de impozitare propriu-zise. De asemenea, n domeniul impozitrii directe, unde cadrul legal se prezint sub forma acordurilor ntre statele membre, obiectivul principal al UE este acela de a elimina ambiguit ile legislatice care permit evaziunea fiscal i evitarea dublei impuneri. Se urmrete totodat prevenirea efectelor negative ale concuren ei fiscale cu referire, n special, la migrarea bazelor de impozitare na ionale pe msur ce firmele i prsesc sediile ini iale din statele membre n cutarea unui regim fiscal mai favorabil n alte ri comunitare. Prevederile Tratatului de la Maastricht cu privire la Uniunea Economic i Monetar dau o nou dimensiune politicii fiscale prin limitarea strict a posibilit ilor guvernamentale de a finan a cheltuielile publice prin mprumuturi. Pactul pentru Stabilitate i Dezvoltare prevede ca statele membre cu deficit bugetar de peste 3% s constituie depozite nepurttoare de dobnzi care se transform n amenzi nerambursabile n cazul n care nu se reuete reducerea deficitului. Men inerea bugetelor statelor membre ntr-un anumit echilibru de-a lungul ciclului economic constituie obiectivul general al Pactului. Drept urmare statele membre vor trebui s finan eze orice majorare a cheltuielilor publice prin creterea impozitelor - a veniturilor publice la nivelul ciclului economic.

Concluzii

Politica bugetar-fiscala trebuie s fie coerent i eficient. Pentru ac iunea statului, coeren a implic pe de o parte compatibilitate ntre obiectivele statului, iar pe de alt parte, o adaptare a instrumentelor utilizate la obiectivele urmrite. Eficacitatea se va eviden ia prin combina ia optim a instrumentelor existente. Msurile de politic bugetar-fiscala in cont de raportul dintre beneficiile i costurile pe care le implic, din punct de vedere politic, economic i social. n general, se ncearc ob inerea unei combina ii optime. ns realitatea economic a eviden iat imposibilitatea atingerii concomitente, prin msuri de politic macroeconomic, a principalelor obiective. Activitatea financiara a unui stat trebuie sa se bazeze pe norme, metode, principii, masuri si instrumente concrete si just aplicate, n vederea constituirii, repartizarii si optimizarii fondurilor de resurse financiare, n conformitate cu obiectivele sociale si economice.

Bugetul de stat reprezinta cel mai important si complex buget att n cadrul bugetului public national, cat si n ntregul sistem bugetar. Acest buget, prin dimensiunea, complexitatea si impactul sau asupra economiei publice si private, ar trebui sa asigure, daca nu anual atunci pe perioade durabile, un echilibru ntre nevoile centralizate ale statului si mijloacele care le-ar putea acoperi ntr-un singur an bugetar. n statele mileniului trei, politicile fiscale, bugetare, monetare si valutare adoptate de orice guvern produc efecte n primul rnd n plan intern, national dar influenteaza si asupra relatiilor cu alte state.

Bibliografie

1. Economia mondial.- Bucureti.,1992. 2 Economia mondial. / Editor Coord. S. Dumitrescu. Bucureti, 1992. www. Ziare.com www.money.ro

You might also like