MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

FARMACOLOGIA GENERALĂ VETERINARĂ

1

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

DEFINIŢIA. RAMURILE. CU ALTE ŞTIINŢE. FARMACOLOGIEI
Definiţii:

RELAŢIILE IMPORTANŢA

Farmacologia este o ştiinţă medicală derivată din biologie şi care se ocupă cu studiul
medicamentelor. gr. pharmakon = medicament, logos = ştiinţă, cuvânt.

Medicamentul reprezintă o substanţă care se utilizează în scopul ameliorării sau vindecării
unei stări morbide sau pentru prevenirea şi chiar diagnosticarea acesteia. Medicamentele pot deveni otrăvuri dacă se depăşeşte doza sau dacă starea organismului este profund afectată. Medicamentele pot fi uneori veritabile alimente, vitamine sau săruri minerale. Exemplul: glucoza poate fi:
  

medicament în unele afecţiuni; aliment excelent; otravă în urma administrării în cazul diabetului zaharat.

Ramurile farmacologiei
Farmacodinamia studiază schimburile survenite în organismul bolnav sau sănătos sub
acţiunea medicamentelor.

Farmacocinetica studiază soarta medicamentelor în organism, respectiv, se referă la absorbţie,
difuzarea, metabolizarea şi eliminarea lor din organism. Farmacodinamia este o disciplină experimentală şi se ocupă cu lămurirea proceselor biochimice moleculare şi submoleculare care stau la baza acţiunii medicamentoase. Aceste cercetări se continuă în clinică, această ramură purtând denumirea de farmacologia clinică.

Farmacoterapia se ocupă cu cazurile în care se prescriu medicamentele, sub ce formă, în ce
concentraţii, doza şi calea de administrare.

Farmacocnozia se ocupă cu studiul drogurilor.

2

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

Prin drog se înţelege materia brută de origine vegetală, animală şi chiar minerală din care provine un medicament; ele conţin principii active, singure sau în asociere, putând fi considerate ulterior medicamente.

Chimia farmaceutică este ştiinţa ce studiază proprietăţile fizico-chimice ale substanţelor
organice şi anorganice întrebuinţate în medicină, modul lor de obţinere şi prelucrare, metodele de control ale calităţii şi condiţiile de conservare optimă.

Receptura (recepta = reţetă) studiază modul de redactare al reţetelor, precum şi prepararea şi
conservarea formelor medicamentoase şi a preparatelor galenice.

Farmacotoxicologia se ocupă cu studiul efectelor dăunătoare ale diferitelor substanţe
medicamentoase ajunse în organism în doze mult mai mari decât cele terapeutice.

Farmacovigilenţa se ocupă cu studiul efectelor adverse, nefavorabile ale medicamentelor
asupra organismului.

Placeboterapia reprezintă o modalitate de cură psihologică (în medicina umană). Talasofarmacologia (farmacologia marină = biomedicina marină) îşi propune să valorifice
teoretic şi practic tot ceea ce poate da oceanul planetar.

Farmacogenetica studiază influenţa medicamentelor asupra eredităţii şi posibilităţile de
cercetare a viciilor genetice pe cale medicamentoasă.

Cronofarmacologia studiază metodele de administrare a medicamentelor, ţinându-se cont de
bioritmurile existente (sezoniere, bianuale, etc.).

Thanatofarmacologia studiază terapia muribunzilor. Imunofarmacologia studiază influenţa medicamentelor asupra răspunsului imun.
Ştiinţa farmacologică este o verigă între disciplinele teoretice şi practice.

Istoricul farmacologiei

primele încercări de utilizare a unor „leacuri” au fost sub forma „practicilor vrăjitoreşti” primul document, „Tăbliţa de argilă sumeriană” de la Nippur 2100 î.e.n. este considerat papirusul Georg Moriz ce cuprinde cunoştiinţe despre circa 200 plante medicinale; Hippocrate susţine că medicamentele sunt doar adjuvanţi ai organismului animal; este

din timpuri foarte vechi;

prima farmacopee din lume;
● ●

părintele alopatiei al cărui principiu de bază este „contraria contrariis curantur” = contrariile se combat prin contrarii (medicina clasică);

Dioscoride este considerat părintele farmacocnoziei prin lucrarea sa „De materia medica”;

3

denumirea chimică se utilizează în practică numai pentru substanţele cu structură simplă. un aport important l-au avut şi: Olimpia Vechiu. ● „codexuri de medicamente”. Ulterior. Paracelsus ajunge la concluzia că numai cantităţi reduse dintr-un dăunatori ce trebuie înlăturaţi înainte de utilizare – preparate galenice. Nomenclatura medicamentelor ● denumirea internaţională (DCI = denumirea comună internaţională) este recomandată denumirea oficinală este aceea din farmacopee (FR X). Francisc Popescu. Emilian Licperta. Petre Balaci şi Marin Mircea. ● în România. Locuşteanu ce a fost urmat de Grigore Slavu. anticipând noţiunea de „principiu activ”.MEDICINĂ VETERINARĂ ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ Gallenus arată că drogurile mai conţin pe lângă substanţele utile în terapie şi unii factori în Evul Mediu s-au înregistrat progrese remarcabile în lumea arabă care elaborează în perioada Renaşterii. multe denumiri corespund cu denumirea comercială este dată de firma producătoare. părintele farmacologiei veterinare este Al. ● cele internaţionale. 4 . de OMS cu scopul de a internaţionaliza. denumirea generică (aprobată) este denumirea oficială valabilă pentru anumite ţări. susţine că principiul vindecării bolilor este pe baza administrării unor doze infinitezimale dintr-un medicament care în doze mari la subiecte sănătoase provoacă simptomele bolii respective. chimia şi fizica îşi fac simţită prezenţa în farmacologia modernă. Avicena cu lucrarea „Canonul medicinei”. ● ● ● pentru medicamentele stabilite de comitete speciale. ● Sammuel Hahneman pune bazele homeopatiei al cărui principiu este „similia similibus curantur” (asemănătoarele se combat prin asemănătoare). ● drog sunt responsabile de efectul terapeutic („quinta esentia”).

funcţie de cantitatea de apă din compoziţia chimică a mediului. 2. medicamentele NU se administrează sub forma lor pură.). ci sunt înglobate într-un excipient la care se adaugă diverşi adjuvanţi (emulgatori. etc. 5 . conservanţi. INVAZIA MEDICAMENTELOR În majoritatea cazurilor. evazia medicamentului – metabolizarea şi eliminarea medicamentului din organism. antioxidanţi. temperatura. gradul de dizolvare al substanţei active. care depinde de mai mulţi factori: ● ● ● ● ● natura solventului. proces care poate fi mai rapid sau mai lent în funcţie de diverşi factori. ex: forma anhidră a ampicilinei are la nivelul tubului digestiv o solubilitate mai mare decât forma hidratată. Eliberarea medicamentului din forma farmaceutică este urmată de o absorbţie la nivelul sângelui. Cantitatea de medicament care se absoarbe în circulaţia sangvină poartă denumirea de biodisponibilitate farmaceutică ce se stabileşte prin experimente clinice. mişcarea particulelor din mediu. administrându-se iniţial un preparat farmaceutic de referinţă cu o biodisponibilitate foarte mare. pH-ul şi vâscozitatea mediului. la locul de dizolvare şi absorbţie. invazia medicamentului – eliberarea medicamentului din forma farmaceutică în care este înglobat. Apoi se administrează forma farmaceutică de cercetat şi de fiecare dată se cercetează nivelul sangvin. absobţia acestuia la locul aplicării şi difuzarea sa în sânge şi ţesuturi. Cantitatea de substanţă activă din forma farmaceutică poartă denumirea de disponibilitatea farmaceutică. solvatarea medicamentului. După administrare trebuie să aibă loc dezintegrarea formei farmaceutice şi eliberarea substanţelor active.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ CIRCUITUL BIOLOGIC al MEDICAMENTELOR FARMACOCINETICA MEDICAMENTELOR Acest fenomen cuprinde două momente: 1.

CT = cantitatea absorbită din preparatul de cercetat şi CR CR = cantitatea absorbită din preparatul de referinţă. mucoasei la nivelul pielii. Biodisponibilitatea în timp NU este relevantă sub aspectul eficacităţii medicamentelor. absobţia poate fi întârziată prin adăugarea unui excipient uleios şi a unor adjuvanţi lipofili. genito-urinare. 6 . rectală (per rectum). iar biodisponibilitatea este cât mai mare. În cazul administrării medicamentelor pe cale orală. conjunctivală. ABSOBŢIA MEDICAMENTELOR Căile de administrare ale medicamentelor se clasifică astfel: 1. dar care scad rapid. Un medicament poate realiza rapid niveluri sangvine foarte mari. la nivelul mucoaselor: respiratorie. proprietăţile fizico-chimice ale medicamentului. mamară. Factorii care influenţează biodisponibilitatea:   disponibilitatea farmaceutică. Căi naturale (indirecte – cu absorbţie indirectă): ● calea enterală (internă): administrarea medicamentelor pe cale:   orală (per os). ● calea externă: administrarea medicamentelor:  conductului auditiv.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ B% = CT ⋅100 unde. concentraţia medicamentului la locul de aplicare. Situaţia optimă este atunci când nivelul sangvin este optim. Viteza cu care se absoarbe un medicament de la locul de aplicare depinde de: – – – – vascularizaţia ţesutului. biodisponibilitatea descreşte astfel: soluţii → emulsii → suspensii → pulberi → capsule → comprimate (drajeuri). forma farmaceutică. în timp.  2. dar nivelurile sale sangvine NU sunt eficace. Căi artificiale (directe – cu absorbţie directă): ● calea parenterală: administrarea prin injecţii sau la nivelul leziunilor de continuitate (plăgi traumatice şi/sau operatorii). chiar toxice. ex: o suspensie uleioasă de procain-penicilină G (nivel sangvin eficace în 24 ore) va realiza nivelul eficace timp de o săptămână dacă i se adaugă stearat de Al. viteza şi gradul de absorbţie a substanţei active. Un medicament poate avea o biodisponibilitate mare. Dacă nivelul sangvin este prea ridicat.

ovine. 1. purcei. Există modalităţi: ♦ colective. carnivore. fiind o cale comodă şi cu economie de timp. 7 . dar şi natura efectului. La cal şi porcul adult. Exemple: -sulfatul de Mg (sarea amară) administrat per os are efect purgativ. cu ajutorul sondelor.c. are acţiune analeptică (restaurarea marilor funcţii). drajeurile. ♦ individuale. pilulele. sub formă de electuarii sau instilaţii nazale. cu specificarea faptului că amestecul medicamentului cu furajul sau apa de băut trebuie realizat cât mai omogen. Dezavantaje ale administrării per os: – dozele trebuie să fie mai mari decât în cazul administrării parenterale. iar administrat per os are efect analgezic digestiv. iar injectabil are efect narcotic sau hipnotic. electuariile. administrat s. bolurile.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Calea de administrare determină NU numai viteza de absorbţie. CĂILE NATURALE a) Calea orală este una dintre cela mai uzuale căi de administrare. ● modalităţi colective:  prin intermediul furajelor sau a apei medicamentate. -eterul etilic administrat prin inhalaţii are efect narcotic. această cale se pretează mai puţin. iar la porc. La cal se pot administra medicamente cu sonda nazoesofagiană sau sub formă de electuarii. – există pericolul de a înghiţi fals şi de a se produce bronhopneumonie „ab ingestis”. Avantaje ale administrării per os: – administrarea poate fi făcută şi de către o persoană nespecializată. de administrare a medicamentelor per os. breuvajul (băutura forţată). – este o cale cu efect general. – NU este nevoie de instrumentar special. comprimatele. Este folosită la bovine. – NU necesită pregătire. ● modalităţi individuale:        Se preferă modalităţile colective. – se pot trata mai multe animale concomitent. păsări.

În plus. dar în cea mai mare parte la nivelul intestinului subţire. face ca medicamentele bazice să fie mai puţin disociate şi să treacă mai uşor în sânge. unele indigestii. mai ales la animalele neliniştite. se scapă de acţiunea sucului gastric şi intestinal. 8 . alcalinizarea mediului gastric în cazul administrării medicamentelor acide duce la ionizarea acestora şi dificultăţi în absorbţie. insulina. adrenalina. hormonii gonadotropi. ocolind ficatul. O particularitate o reprezintă substanţele digestive aromatice care trebuie administrate obligatoriu sub formă de soluţii deoarece prin excitarea papilelor gustative declanşează un efect excitomotor digestiv şi o secreţie crescută de suc gastric. salicilatul de Na. NU pot fi administrate per os substanţe prea iritante. deoarece provoacă spasmul pilorului şi reflex. – imposibilitatea de a administra pe această cale unele medicamente care se descompun: penicilina. constipaţie. Efectul unui medicament administrat pe cale orală apare în decurs de 20 minute până la 2 ore şi durează un timp foarte variabil de la câteva ore la câteva zile. – imposibilitatea de a obţine un efect general în cazul unor medicamente care NU se absorb. Majoritatea medicamentelor sunt însă baze slabe care se ionizează sub influenţa sucului gastric absorbindu-se greu la acest nivel. hormoni estrogeni). În regiunea sublinguală. În schimb. în mică şi marea circulaţie. meteorism. Dezavantajul este că pe această cale se pot administra numai doze mici. ele având numai efect local. Alcalinizarea mediului gastric prin administrarea concomitentă de substanţe antiacide. unde mucoasa este specializată în acest sens. apoi la nivelul cordului. Absobţia medicamentelor la nivelul mucoasei gastrice Este neînsemnată faţă de cea de la nivel intestinal. Ele însă se pot îngloba într-un mucilag sau se administrează pe stomacul plin. voma. – imposibilitatea folosirii acestei căi atunci când există tulburări digestive: diaree. ocitocina. în cazul comprimatelor sublinguale (cu nitroglicerină.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ – pierderea unei părţi din doză. ex: iodurile. Absobţia medicamentelor la nivelul mucoasei bucale Are loc mai ales la om. mucoasa este mai subţire şi permite o absorbţie rapidă încât medicamentele ajung în vena cavă superioară. Pe la acest nivel se absorb mai bine medicamentele liposolubile (alcoolul cu moleculă întreagă şi cu pH acid). CaCl2. Medicamentele se pot absorbi pe tot traseul tubului digestiv.

sărurile biliare pot forma cu anumite medicamente produşi insolubili (ex: negamicina şi kanamicina – absobţia este întârziată). Există şi asocieri nepermise cum sunt: ● ● tetraciclinele cu lapte. 9 . Unele medicamente sunt însă sechestrate la nivelul bilei. mucoasa gastrică secretă enterogastran – substanţă ce reduce motilitatea gastrică şi întârzie absobţia. Absobţia medicamentelor poate fi grăbită prin înglobarea lor în soluţii apoase călduţe sau administrate pe stomacul gol. ex: HCl transformă sărurile trivalente de Fe în săruri bivalente. Medicamentele existente sub formă de soluţii. substanţe mucilaginoase. soluţii dulci sau sărate. uneori chiar inactivate sau depozitate. La rumegătoare. – mâncarea consumată rece este evacuată mai rapid. capsule sau pilule. ionii monovalenţi se absorb mai uşor. trec în vena portă. – poziţia culcat pe stânga întârzie evacuarea. Stomacul are uneori un rol important în eliberarea unor principii medicamentoase din produsele iniţiale. ele trebuind să se administreze sub formă de comprimate. absobţia acestora făcându-se preponderent sub formă bivalentă. pilule sau comprimate. Astfel. substanţe adsorbante sau uleiuri minerale. o dată cu aceasta vărsându-se în intestin de unde sunt resorbite străbătând un ciclu entero-hepato-enteric (ex: purgativele antrachinonice). iar medicamentele trec direct în cheag. – prezenţa unor lichide grăbeşte evacuarea. Absobţia poate fi întârziată în urma administrării pe stomacul plin sau în urma asocierii lor cu lapte. Ulterior.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Unele substanţe sunt inactivate de HCl din stomac. Dacă regimul alimentar este bogat în grăsimi. Particularităţi la om: – timpul mediu de golire a stomacului este de 4 ore. în timp ce cei bivalenţi se absorb mai greu. acoperite de un înveliş gastrorezistent. când în prezenţa Ca se formează chelaţi insolubili. iar apoi la nivelul ficatului unde se transformă. sub acţiunea acestora având loc o închidere reflexă a jgheabului esofagian. este o situaţie particulară – majoritatea medicamentelor trebuie înglobate în lapte. Absobţia ionilor la nivel intestinal este diferită. Absobţia medicamentelor la nivelul intestinului subţire Majoritatea medicamentelor se absorb preponderent la nivelul intestinului subţire. suspensii şi emulsii se absorb mai uşor decât cele existente sub formă de boluri.

în cazul primei suspensii. Absobţia medicamentului depinde în acelaşi timp şi de mărimea particulelor. Exemple de inactivare: flora intestinală inhibă absobţia vitaminei B12. -există medicamente care se administrează după tainuri (medicamentele iritante. În cazul administrării orale a medicamentelor trebuie să se ţină seama de ritmul de furajare şi de momentul zilei. Cu cât particulele sunt mai fine cu atât se absorb mai uşor (ex: o suspensie de sulfatiazină cu particule de 1 – 2 µ şi o alta cu particule de 7 µ. 10 . absobţia este mai rapidă şi neselectivă. tranchilizante. Medicamentele care NU s-au absorbit la nivelul intestinului subţire îşi pot contiua absobţia într-o proporţie mai redusă la nivelul colonului şi a rectului. antiacide. – în urma absorbţiei la acest nivel medicamentul ajunge în venele hemoroidale inferioare şi de aici în vena cavă inferioară. În unele cazuri. în prima fază a acesteia. însă. concentraţia sangvină este cu 40% mai mare decât în cazul celei de-a doua). Secreţiile intestinului subţire pot avea. absobţia poate fi încetinită. un rol activator (ex: trigliceridele din uleiul de ricin se hidrolizează în prezenţa sucului intestinal rezultând acidul ricin-oleic ce are rol purgativ). antitusive. stimulante ale secreţiei tubului digestiv). Exemple de activare: ftalilsulfatiazolul.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Mucina este un polizaharid care acoperă mucoasa gastrică şi intestinală sub forma unui strat subţire care NU influenţează absobţia. -există medicamente care se administrează înaintea tainurilor în general (substanţele digestive). b) Calea rectală Avantaje: – unele medicamente vor produce un efect mai rapid. iar în cea de-a doua fază. Exemple: -există medicamente care se administrează înaintea tainului de dimineaţă (antihelminticele şi hepatoprotectoarele). O alimentaţie bogată în grăsimi măreşte absobţia intestinală a unor medicamente prin stimularea secreţiei biliare (ex: griseofulvina). Flora intestinală intervine fie în activarea. antialergice). fie în inactivarea unor medicamente. de asemenea. ocolind ficatul. Stările inflamatorii de la nivelul mucoasei intestinale influenţează absobţia. formează cu medicamentul un compus greu absorbabil (ex: streptomicina). Respectiv. în prezenţa florei intestinale. -există medicamente care se administrează între tainuri (substanţele antimicrobiene. mai intens şi de durată mai lungă. eliberează sulfatiazolul ce se absoarbe.

MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ – dacă însă medicamentele se introduc profund intrarectal. calea se preferă pentru tratamenul local. dar mai ales prin epiteliul alveolei pulmonare (100 m2). c) Calea respiratorie Medicamentele administrate la nivelul aparatului respirator pot fi absorbite atât prin mucoasa nazală. dar datorită sensibilităţii mucoasei. Dezavantaje: – medicamentele se absorb numai parţial încât trebuie administrate doze mari (excepţie. dar. – există medicamente care NU se pot administra pe această cale întrucât mucoasa este sensibilă. ungvente. medicamentele absorbite ajung în venele pulmonare. Exemple: -instilaţiile nazale – efect local. de obicei. apoi în marea circulaţie. O parte însă din antibioticele administrate intrauterin pot fi absorbite în circulaţia generală. de la 7 la 40 minute. evitându-se bariera hepatică. Se utilizează soluţii. -anestezia prin intubaţie (narcoza generală) – efect general. ex: vaccinarea antipseudopestoasă la păsări se realizează la acest nivel (ridică pragul imunităţii). e) Calea genito-urinară Se utilizează. să aibă un pH alcalin şi să fie izotone cu lacrimile. acidului boric şi a tetraboratului de Na. rinofaringiană. d) Calea conjunctivală Pe aceasta cale. Absobţia medicamentelor în urma administrării pe cale rectală se face într-un interval de timp variabil. Efectul lor apare în 20 – 30 secunde. absobţia se poate face şi prin venele hemoroidale superioare care au anastomoze cu sistemul port astfel că 50% ajung în ficat. în special. clisme. este de scurtă durată. Modalităţi de administrare: 11 . alteori general. În urma utilizării medicamentelor la nivelul aparatului respirator se urmăreşte uneori un efect local. pulberi care trebuie să fie sterile. Modalităţile de administrare rectală: ● ● supozitoare. Izotonizarea se poate face cu ajutorul NaCl. De la nivelul circulaţiei alveolare. pentru tratamentul afecţiunilor localizate la nivelul aparatului genital şi urinar. medicamentele se absorb rapid. la iepure unde absobţia este mai bună şi doza rectală este mai mică decât doza orală). bronhică.

înglobarea medicamentului în excipienţi diadermici. într-o endometrită tratamentul local se asociază cu un tratament general (prin injecţii). la o absorbţie intensificată. 2. degresarea prealabilă. Se utilizează medicamente sub formă de soluţii. ungvente şi pulberi. Leziunile de continuitate ale pielii şi dermatitele duc. mai ales în cazul otitelor externe şi a râilor auriculare (la câine şi iepure). bujiuri. g) Calea cutanată Se poate vorbi despre o absorbţie a medicamentelor de-a lungul canalelor glandelor sebacee şi sudoripare.MEDICINĂ VETERINARĂ ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ la femele se pot face irigaţii vaginale. Aplicarea medicamentelor la suprafaţa pielii poate să urmărească două scopuri: 1. precum şi de-a lungul foliculilor piloşi. Medicamentele se introduc pe canalul papilar şi sinusul mamelonar (iapă. Pătrunderea medicamentelor este îngreunată de stratul protector de grăsime secretat de glandele sebacee. formă de ungvente. aplicarea de căldură locală. un tratament reflex al unor organe care se află localizate sub piele când se utilizează fricţiuni. irigaţii ale vezicii urinare. 12 . pulverizări. Absobţia poate fi mărită prin:     masaj. oaie. ungvente pe bază de chimioterapice şi antibiotice. vacă. de asemenea. h) Calea auriculară (a conductului auditiv) Tratamentele auriculare urmăresc numai un scop local. Pătrunderea prin piele poate fi grăbită prin adăugarea de dimetilsulfoxid. Această situaţie devine periculoasă în unele cazuri de medicamente foarte active (ex: îmbăierile cu substanţe antiparazitare). aplicări intravaginale. comprimate. uterine. comprese reci şi calde. pensulaţii sau aplicări de ungvente. ● Spre exemplu. cataplasme. suspensii. f) Calea mamară Se utilizează exclusiv în scopul local pentru tratamentul mamitelor. capră) putându-se utiliza soluţii. ce este un adjuvant inofensiv ce NU irită pielea. intrauterine sub la masculi se pot face irigaţii şi aplicări de ungvente. un tratament local prin pudrări. precum şi de stratul cornificat al epidermei.

 faza de difuziune în ţesuturi. intravenos. Se mai numeşte calea parenterală. DIFUZIUNEA MEDICAMENTELOR ÎN ORGANISM În organism. FAZA CIRCULAŢIEI SANGVINE Cel mai important fenomen care are loc în timpul acestei faze este legarea medicamentelor de proteinele serice. Alte proteine sunt vehicule polivalente. Modalităţi de administrare: ● ● ● ● subcutanat. cel puţin 15 dintre ele servesc la transportul medicamentelor. -transcobalamina transportă vitamina B12. – doza este mai mică decât cea administrată pe cale internă sau externă.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ 2. 13 . Ca urmare se pot distinge 2 faze:  faza circulaţiei sangvine. hematoame. sterilizat. Dezavantaje: – pericolul provocării unor infecţii. etc. şocului medicamentos (în cazul administrării prea rapidă sau a unui volum mare de lichid). spaţiul intracelular. – se poate administra o doză precisă pentru că NU se pierde nimic din medicament. ex: albuminele transportă vitamine şi hormoni. – este necesar un instrumentar adecvat. spaţiul interstiţial. CĂILE ARTIFICIALE Se referă la administrarea medicamentelor prin injecţii. Exemple: -transferina transportă Fe. Din cele aproximativ 35 proteine. 1. Unele proteine transportă un singur medicament. intraperitoneal. medicamentele se distribuie succesiv în 3 compartimente: ● ● ● sânge. intramuscular. Avantaje: – efectul se instalează rapid. -transortina transportă substanţele steroide.

pulmon. ficat. calea de administrare. cord. crescând nivelul sangvin al acestuia din urmă (B). medicamentul în stare liberă. ci numai o parte din această cantitate. – ionice. fracţiunea liberă poate deveni toxică. sulfamidele şi derivaţii pirazolonului îndepărtează de pe receptorul proteic anticoagulantele şi antidiabeticele crescând nivelul sangvin al acestora şi determinând hemoragii grave. unele sulfamide. capacitatea de filtrare a rinichiului. În timpul fazei de circulaţie sangvină. cât şi în ceea ce priveşte reacţiile adverse sau efectele toxice. Capacitatea de legare a proteinelor serice este limitată. un medicament „A” poate îndepărta un medicament „B” de pe receptorul proteic. Exemple: -în cazul unui medicament ce se administrează pe cale intravenoasă. ţesutului adipos şi al extremităţilor membrelor. respectiv. Astfel. pot deveni toxice. Ea depinde de următorii factori:     doza.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Legăturile dintre medicamente şi proteinele serice pot fi: – covalente (cele mai puternice). Fiecare medicament are o constantă „K” de legare de proteinele serice în funcţie de concentraţia sa în sânge. rinichi. hipoglicemie. Atâta timp cât medicamentul este legat de proteinele serice. forma farmaceutică. SNC). Legarea medicamentelor de proteinele plasmatice pot avea uneori drept urmare formarea unor complexe alergogene. digitalicele. se distinge o fracţiune liberă de medicament şi o fracţiune legată. imediat după administrare se înregistrează un nivel sangvin maxim care ulterior scade treptat. ex: penicilina. Problema are şi un aspect negativ. Dacă ajung în sânge cantităţi prea mari de medicament care depăşesc capacitatea de legare. dar care eliberează. ci acţionează numai după desprinderea de proteine. În unele boli de nutriţie însoţite de hipoproteinemie. – Van der Waals (cele mai slabe). Determinarea nivelului sangvin al unui medicament se referă numai la fracţiunea liberă. iar concentraţiile cele mai mici se obţin la nivelul pielii. Natura nespecifică a legăturii explică fenomenul de competiţie ce există între medicamente. Concentraţia sangvină a unui medicament are o importanţă deosebită atât pentru efectele terapeutice. concentraţiile cele mai mari de medicament se înregistrează în organele bine vascularizate (suprarenalele. el NU poate acţiona. ex: cardiotonicele la om. scade capacitatea de legare şi ca urmare unele medicamente care în doze normale sunt puţin inofensive. Astfel. în mod treptat. NU întreaga cantitate de medicament care ajunge la nivel sangvin este legată de proteinele plasmatice. ex: salicilaţii. 14 .

Concentraţia sangvină a unui medicament se defineşte cu ajutorul sufixului „emie”. ex: sulfamidemie. deşi absobţia mai continuă. Apoi. intraperitoneal. d.03 – 0. medicamentele se distribuie în cele trei compartimente hidrice ale organismului (intravascular. penicilinemie. – o concentraţie sangvină toxică. difuziunea prin barierele organismului. intramuscular. compartimente ce sunt separate prin membrane biologice. Concentraţia bacteriostatică minimă a sulfamidelor este de 5 mg. difuziunea prin membrane biologice. cât şi a intervenţiei de administrare. distribuţia în ţesuturi şi fixarea pe farmacoreceptorii specifici. Exemplu: aspirina la om: -concentraţia terapeutică = 2 – 10 mg%. În practică se pot distinge: – o concentraţie sangvină terapeutică. intracelular). – o concentraţie sangvină letală. respetiv. difuziunea prin peretele capilarelor. viteza de difuziune fiind în funcţie de: 15 . interstiţial. FAZA DE DIFUZIUNE ÎN ŢESUTURI După absorbţie. -concentraţia toxică = 10 – 30 mg%. a. 2. Pereţii capilarelor sunt formaţi din celule endoteliale. c. Trecerea medicamentului se realizează prin mecanisme cunoscute. etc. eliminarea devine preponderentă. iar a penicilinei de 0.06 UI/ml.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -în cazul unui medicament prevăzut iniţial cu o fază de absorbţie. subcutanat. substanţă fundamentală şi sunt situate pe o membrană bazală. per rectum. iar concentraţia sangvină scade. Determinarea concentraţiei sangvine a unui medicament este necesară atât pentru stabilirea dozelor. cele ce se administrează per os. concentraţia sangvină creşte până la o concentraţie maximă ce marchează un echilibru între absorbţie şi eliminare. Faza de difuziune în ţesuturi cunoaşte mai multe momente: a. Nivelul sangvin şi ritmicitatea administrărilor în cazul administrării per os şi per rectum face ca dozele astfel calculate să atingă nivelul optim sangvin după circa 2 administrări. Difuziunea prin peretele capilarelor Medicamentele difuzează în sânge la nivelul capilarelor ce reprezintă un adevărat ultrafiltru. b. -concentraţia letală = 50 mg%.

alcaloizii (pilocarpina. Reţine şi NU lasă să treacă în circulaţia fetală. însuşirile fizico-chimice ale medicamentului (ex: iodul difuzează la nivelul capilarelor în circa 2 minute). Penicilina. ezerina. cloramfenicolul şi tetraciclinele trec prin placentă în concentraţie terapeutică. Faţă de microorganisme. etc. Bariera placentară Placenta are roluri multiple:     asigură schimburile nutritive şi respiratorii între mamă şi făt. placenta se subţiază. c. Sulfamidele circulă bine la nivelul placentei. are rol de glandă endocrină. Difuziunea prin barierele organismului Barierele organismului sunt reprezentate. iar intracelular NU depăşeşte 1/15. de către: ● ● bariera hematoencefalică. b. ex: dacă se notează cu 1 concentraţia în sânge a unui medicament. Difuziunea prin membrane biologice Majoritatea medicamentelor pot să difuzeze intracelular. dar în cantităţi mici. Aceste celule gliale permit trecerea medicamentelor liposolubile şi a celor neionizate. 16 . în general. placenta este o barieră mult mai puţin severă. în spaţiul interstiţial ea NU depăşeşte ¼. Difuziunea se face prin mecanisme: ● ● specifice.). are rol de depozit pentru vitamine. nespecifice. susţinerea şi nutriţia neuronilor. diametru capilarelor. medicamentele şi substanţele imunizante.MEDICINĂ VETERINARĂ    FARMACOLOGIE VETERINARĂ numărul capilarelor. suprafaţa ei se măreşte şi. protejează fătul de acţiunea factorilor fizici. în acest mod. circulaţia medicamentelor se uşurează spre făt. în principal. bariera placentară. Pe măsura avansării gestaţiei. morfina. mai puţin la bovine şi suine. Streptomicina ajunge în circulaţia fetală în procent de 50% din cea din circulaţia mamei. Bariera hematoencefalică este formată din celulele gliale cu rol în protecţia.

Porii membranei au un biologice.  transportul mediat cu ajutorul unor transportori („cărăuşi”. iar cele hidrofile prin canalele formate de moleculele proteice. eliberează medicamentul şi se reîntorc la locul de unde au plecat. cu consum de energie metabolică şi împotriva gradientului de concentraţie. fac membranele glomerulilor şi tubilor renali ce au pori cu diametru de 40 Ao prin care trec moleculele mari. difuziunea simplă a moleculelor liposolubile prin straturile lipidice din membranele filtrarea osmotică conform gradientului de concentraţie. Distribuirea în ţesuturi şi fixarea pe farmacoreceptorii specifici Gradul sau volumul aparent de distribuire a unui medicament în organism este o constantă care se poate calcula matematic după formula: Vo = doza administrată (mg/kg) concentraţia plasmatică (mg/ml) Cu cât concentraţia plasmatică este mai mică cu atât valoarea lui Vo este mai mare şi medicamentul se distribuie mai mult în organism.   diametru de 4 Ao şi NU lasă să treacă moleculele medicamentoase cu un lanţ mai mare de 3 atomi de carbon (C). unde Vo – volumul aparent 17 . Există substanţe care se distribuie uniform în toate ţesuturile. ex: alcoolul are Vo = 60 – 70%.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Mecanisme nespecifice:    difuziunea simplă prin cimentul intercelular. fără consum de energie şi NU împotriva gradientului de concentraţie. 2. medicamentele NU se pot elimina pe cale renală. Transportul cu ajutorul acestor substanţe are două variante: 1. cât timp sunt legate de proteinele plasmatice. d. Moleculele hidrofobe difuzează simplu prin membranele lipidice. ex: dextranii. filtrarea prin pori conform gradientului de concentraţie. Excepţie. picnoza şi fagocitoza. dar NU cele proteice. Substanţele care rămân în sânge au volum de distribuţie mic. transport activ. x 100. Datorită acestui fapt. Dezavantajul este că sistemul devine repede saturat şi ineficient. traversează membranele biologice. se mai numesc şi substanţe „carrier” care leagă medicamentele şi posedă o anumită structură chimică) care sunt enzime cu următoarele roluri: – – – formează cu medicamentul un complex. transportul facilitat.

II. receptori cuplaţi cu proteina G. Exemple: -receptorul pentru nicotină. Clasificarea farmacoreceptorilor Există receptori: ● de membrană:    receptori simpli. 7 domenii transmembranare şi 3 domenii intracelulare. Receptorii cuplaţi cu proteina G se compun din 3 domenii extracelulare. se elimină mai lent.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Volumul de distribuţie se răsfrânge şi asupra vitezei de eliminare. După uniformitatea cu care se distribuie: ● ● Ca şi în sânge. Intensitatea efectului este în funcţie de numărul receptorilor ocupaţi sau de viteza cu care se formează complexul substanţă – receptor. 18 . care în majoritatea cazurilor răspunde de efectul farmacodinamic al medicamentului. -receptorii pentru glicină. Din această interacţiune rezultă un complex substanţă – receptor. mai îngustă decât partea extracelulară. Aceasta se explică astăzi prin teoria modernă a farmacoreceptorilor. ● receptori intracelulari. Legăturile dintre substanţă şi receptor sunt aceleaşi ca şi în faza de circulaţie sangvină. Aceştia sunt compuşi chimici situaţi pe suprafaţa sau în interiorul celulelor care au rolul de a fixa medicamentul şi de a elabora răspunsul. în ţesuturi medicamentele se fixează reversibil de structuri proteice sau lipoproteice. substanţe care difuzează în spaţiul interstiţial. iar secvenţa intracelulară este capabilă de reacţii de fosforilare. După compartimentul hidric în care se distribuie: ● ● substanţe care NU părăsesc patul vascular. Canalele ionice se compun din subunităţi notate cu literele alfabetului grecesc. dar NU ajung intracelular. medicamente ce se distribuie uniform în toate ţesuturile. medicamente ce se distribuie selectiv în anumite ţesuturi. canale ionice. Au o parte citosolică. dar se întâlnesc cu o frecvenţă mult mai mare legăturile Van der Waals. Din punct de vedere al difuziunii medicamentelor există 2 clasificări: I. -receptorii γ pentru acidul γ-aminobutiric. Receptorii simpli de membrană se caracterizează prin aceea că secvenţa lor extracelulară este hidrofobă. Astfel medicamentele care se distribuie mai mult.

Clasificarea medicamentelor d. 19 . Treptat. Cunoscându-se metaboliţii activi ai unor medicamente s-a trecut la prepararea acestora prin sinteză şi la introducerea lor în terapeutică. noţiunile NU sunt sinonime cu inactivarea medicamentelor. al metabolizării lor În funcţie de activitatea metaboliţilor lor. chimic într-un produs mai complicat. medicamentele se clasifică în 4 grupe: I. EVAZIA MEDICAMENTULUI Acest fenomen cuprinde două momente: ♦ metabolizarea medicamentului. se schimbă permeabilitatea membranei şi chiar compoziţia chimică a celulei. Aceste noţiuni NU sunt sinonime cu descompunerea medicamentelor pentru că un medicament poate fi transformat d. medicamente ce sunt transformate iniţial în metaboliţi activi şi. fiind eliminate ca atare. ulterior. ex: eterul. deoarece un medicament poate suferi în organism. Ca urmare. iar uleiul de ricin în acid ricin-oleic. în metaboliţi inactivi. medicamente ce NU suferă transformări în organism.v. stricnina. penicilina.p. ex: fenacetina se transformă în paracetamol. o inactivare şi după aceea o activare. medicamentele suferă o serie de transformări structurale cuprinse sub denumirea de metabolizarea sau biotransformarea medicamentelor.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Receptorii intracelulari sunt mai greu de studiat deşi structura lor genetică este mai bine definită decât cea a receptorilor de membrană. În urma cuplării medicamentului cu farmacoreceptorul său specific se produc modificări metabolice la nivelul membranei celulare şi/sau la nivelul organitelor celulare. II.d. diazepamul în oxazepam.v. codeina în morfină. METABOLIZAREA MEDICAMENTELOR Încă din momentul absorbţiei lor şi până la eliminarea din organism. aceste modificări celulare sau extracelulare îşi găsesc răspuns clinic prin intensificarea sau inhibarea unei funcţii fiziologice.d. ♦ eliminarea din organism a medicamentului. De asemenea.p. Până în prezent se cunosc lucruri sigure despre receptorii pentru hormonii tiroidieni şi receptori pentru hormonii cu structură steroidică. iniţial.

urotropina se transformă în urotropină cu efect Exemple: -la locul de administrare: uleiul de ricin şi bicarbonat de Na. Încetinirea metabolizării se poate obţine cu ajutorul unor substanţe ce au efect inhibitor. Grăbirea metabolizării O serie de medicamente administrate o dată sau de mai multe ori determină o creştere însemnată a enzimelor metabolizante. mai ales la nivelul ficatului. Tulburările funcţionale şi lezionale ale organelor de metabolizare pot duce la intoxicăţii medicamentoase.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ III. hormonii steroizi. ex: la şobolan. astfel de medicamente sunt substanţele hipnotice. Majoritatea biotransformărilor sunt catalizate de către enzimele microsomale (reductaze. Similar se metabolizează şi unele substanţe toxice. ţesuturi. Locul metabolizării Metabolizarea are loc la niveluri diferite: ● ● ● la locul de administrare: sânge. -prednisonul grăbeşte metabolizarea fenilbutazonei. esteraze. se transformă în ficat (majoritatea). tranchilizante. Grăbirea şi încetinirea metabolizării se poate obţine prin activarea sau inhibarea sistemelor enzimatice care participă la metabolizare. ex: hormonii gestageni diminuă biotransformarea tranchilizantelor fenotiazinice (romtiazin). fenomenul purtând denumirea de inducţie enzimatică. -în sânge: procaina şi aspirina. în organele de eliminare. rinichiului şi creierului. narcotice. ex: fenilbutazona este cunoscută pentru efectul său antiinflamator. antihistaminice. ex: în hepatita şi în ciroza hepatică. La nivelul ficatului se observă o creştere în volum şi o modificare electronomicroscopică la nivelul reticulului endoplasmatic (RE) al hepatocitelor. excitante centrale. medicamente ai căror metaboliţi sunt inactivi. sintetaze. unul dintre metaboliţii săi se numeşte fenilbutilfenazonă şi are efect uricozuric (eliminarea acidului uric şi a uraţilor – acţiune antigutoasă). Exemple: -alcoolul etilic determină o metabolizare mai intensă a pentobarbitalului. dar şi a altor substanţe. Astfel se poate obţine o intensificare a efectului substanţei ce poate merge până la apariţia efectelor adverse. IV. 20 . astfel enzimele provoacă o descompunere mai rapidă a medicamentului care a produs inducţia. -în organele de eliminare: în rinichi. capacitatea oxidativă a ficatului este redusă la 40 – 50%. sedative. ex: barbituricele. antiseptic şi diuretic. Există foarte multe medicamente ce produc inducţie enzimatică. oxidaze) ce sunt foarte active la nivelul ficatului. analgezice. medicamente ai căror metaboliţi au altă acţiune.

la iepure 61 minute. etc. histamină.v. iar la şoarece. T50 depinde de mai mulţi factori:  specia: – – T50 la om este mai mare decât la animalele de laborator. glicocoloconjugări. noradrenalină.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Fazele şi tipurile de transformări suferite de medicamente în organism Transformările se produc în 2 faze: I. acidul salicilic. 21 . II. Acest indice exprimă timpul care trece de la administrarea medicamentului până ce s-a eliminat jumătate din doza administrată şi poate avea o durată de la câteva minute la câţiva ani. întâlnite în cazul derivaţilor fenolici şi a alcoolilor.  calea de administrare: – T50 este mai scurt în cazul administrării i. întâlnite în cazul benzoaţilor. în minute între cele două recoltări de sânge. aminofenazină. întâlnite la substanţe ca: fenolul. şi mai lung în cazul administrării per os. Se calculează după formula: T50 = (t1 − t 2 ) log 2 unde. grupul sulfat. De ea depinde în mare măsură durata efectului respectivului medicament. ELIMINAREA MEDICAMENTELOR DIN ORGANISM Este ultima etapă din ciclul biologic al medicamentelor. întâlnite la acidul nicotinic. nicotinamidă. la câine 259 minute. reductazele şi hidrolazele determinând apariţia în compoziţia chimică a medicamentului a unor grupări hidrofile care realizează în cea de-a doua etapă conjugări cu acidul glucuronic. 18 minute. întâlnite la sulfamide. uşor de eliminat. ● în a doua etapă au loc:      glucuronoconjugări. acetilări. Toate acestea duc la formarea de compuşi hidrosolubili. t1 – t2 = intervalul de timp. T50 pentru hexobarbital este la om 360 minute. adrenalină. sulfoconjugări. în prima fază au loc transformări (procese) de oxidare. glutamina. log y1 − log y 2 y2 = concentraţia medicamentului în momentul t2. Eliminarea unui medicament din organism poate fi caracterizată prin indicele biologic de înjumătăţire sau semiviaţă biologică (T50). hidroliză. y1 = concentraţia medicamentului în sânge în momentul t1. camforul. reducere. la şobolan 140 minute. glicina. a doua fază are 2 etape: ● în prima etapă acţionează oxidazele. metilări.

tetraciclinele. iar în cazul administrării per os de 16 – 17 ore. Rinichiul trebuie să fie într-o stare bună de funcţionare pentru a-şi îndeplini misiunea de organ de eliminare. cloramfenicolul). Penicilina se elimină 80% prin secreţie tubulară şi 20% prin filtrare glomerulară. pentru medicamentele ce se distribuie uniform în toate compartimentele organismului şi suferă o reabsorbţie intensă la nivelul rinichiului. T50 în cazul administrării i.v.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ – în cazul suzotilului. El exprimă câţi mililitri sânge purifică rinichii în decurs de 1 minut. La om. s-a calculat T50 = 24 zile. Exemple: -proprietatea unor antibiotice de a se elimina netransformate prin rinichi având importanţă în tratarea infecţiilor urinare (penicilina. Ea depinde de modul cum se distribuie medicamentul în organism şi de mecanismele de eliminare renală. Un alt aspect legat de eliminarea medicamentelor este posibilitatea de a trata organul de eliminare. concentraţia în urină este de 50 – 100 ori mai mare decât în sânge. prin secreţie tubulară. la pacienţii cu afecţiuni renale care ar putea influenţa eliminarea unor medicamente ce urmează a fi administrate se face testul numit clearence-ul renal pentru creatinină. Substanţele care se distribuie în toate compartimentele organismului. dar NU se resorb şi se elimină prin filtrare glomerulară au T50 = 4 ore. Substanţele ce NU pătrund intracelular şi care se elimină prin secreţie tubulară au T50 = 15 minute.  vârsta: – este în strânsă legătură cu starea de funcţionare a organelor de eliminare. ex: valoarea de 25 ml/minut exprimă o insuficienţă renală. dar NU se resorb şi se elimină prin secreţie tubulară au T50 = 50 – 60 minute. Eliminarea renală poate avea 2 mecanisme: ● ● prin filtrare glomerulară. 22 . Eliminarea medicamentelor pe la nivel renal Cel mai important organ de excreţie este rinichiul (90%). Acesta se mai numeşte şi puterea de eliminare a rinichiului. În medicina umană. în urină se realizează concentraţii crescute. orelor sau lunilor. Substanţele care se distribuie în toate compartimentele organismului. ex: la penicilină. viteza eliminării fiind de ordinul minutelor. -proprietatea uleiurilor eterice şi a unor săruri de a se elimina prin glandele bronşice stimulând secreţia acestora. Pentru aceasta trebuie determinată cantitatea de creatinină din sânge şi urină. este de 4 – 6 ore.

prin salivă (halogenurile – cloruri. sărurile de bismut) şi unele solubile. Alcaloizii se elimină tot pe la acest nivel. neabsorbabile (cărbunele medicinal. Caracteristici: unele medicamente care se elimină prin bilă suferă un ciclu entero-hepatic-enteric. streptomicina). neabsorbabile (MgSO4. din acest motiv se alcalinizează urina prin administrarea per os de bicarbonat de Na. Pe la nivelul intestinului gros se elimină substanţele purgative şi sărurile de Ca. uleiurile eterice). Eliminarea medicamentelor pe la nivelul tubului digestiv Medicamentele se elimină. eterul. U – concentraţia de creatinină din urină. Prin glandele bronşice se elimină unele medicamente cum sunt bicarbonatul de Na sau benzoatul de Na ce stimulează în acelaşi timp secreţia glandelor bronşice.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ clearence = U ⋅V unde. bromuri). În intoxicăţiile medicamentoase se grăbeşte eliminarea renală prin administrarea de diuretice şi alcalinizarea urinei. cloramfenicolul. Pe acest principiu se bazează proba dopping la caii de curse. ex: sărurile de Hg sau uleiul de terebentină provoacă inflamaţia epiteliului tubular şi necroza acestuia. ioduri. S – concentraţia creatininei din sânge. Sulfamidele au şi ele potenţial nefrotoxic deoarece metabolitul acetilat cristalizează în rinichi şi poate provoca blocaj renal. constând în eliminare unor alcaloizi cu ajutorul cărora se stimulează în mod fraudulos capacitatea sportivă a animalelor. Prin fecale se pot elimina medicamentele insolubile. ex: unii alcaloizi. unii silicilaţi. Sărurile metalelor grele pot provoca apariţia unor stomatite. tetraciclinele. Eliminarea medicamentelor pe la nivel pulmonar Pe la acest nivel se elimină medicamente sub formă gazoasă sau volatilă care stimulează în mod reflex respiraţia (alcoolul. S V – volumul de urină excretat/minut. în primul rând. Eliminarea medicamentelor pe la nivelul pielii şi a glandelor existente în piele 23 . Multe medicamente sunt nefrotoxice. Prin stomac se elimină similar halogenurile şi unii alcaloizi.

Legislaţia ţării prevede un timp de aşteptare pentru carne şi lapte de 14 zile. iar pentru ouă de 7 zile în cazul administrării antibioticelor. uleiul de terebentină). în 1 – 14 zile când sunt sub formă de soluţii uleioase şi în 1 – 12 zile când sunt sub formă de ungvente. barbituricele. prin lapte se elimină alcoolul. cafeina. eliminarea este prelungită. În urma administrării intramusculare. medicamentele se elimină în 1 – 3 zile. Exemple: -5 zile pentru hormonii estrogeni. cloralhidratul. ex: iodurile. estrogenii. Laptele care conţine antibiotice şi sulfamide NU mai coagulează (NU se pot fabrica lactate acide şi brânzeturi fermentate). 24 . sulfamidele şi vitaminele. atunci când sunt sub formă de soluţii. -7 zile pentru nilverm (pentru carne) şi 2 zile (pentru lapte). iodurile. -25 zile pentru rafoxanid. Pb. aspirina.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Se elimină unele medicamente ce pot provoca dermatite sau dermatoze exsudative sau exfoliative. nivelul maxim sangvin se percepe de la 4 – 6 ore. unele săruri de Hg. As. antibioticele. derivaţii salicilici. În unele afecţiuni mamare. ionii de Ca. respectiv. Unele medicamente pot transmite mirosul lor neplăcut laptelui (ex: camforul. În urma administrării parenterale. Pe la nivelul glandei mamare. alcaloizii. iar medicamentul se elimină în 24 – 48 ore. obişnuit NU se elimină în circa 3 zile. În urma administrării intramamare.

♦ după orar. doza de întreţinere. se notează DL25. la începutul tratamentelor în cazul sulfamidelor şi antibioticelor cu scopul de a realiza în timp scurt concentraţii terapeutice mari (mult peste concentraţia optimă). se notează cu DT25. Doza letală este doza ce produce moartea la o anumită specie de animale. Aceasta se realizează cu ajutorul medicamentelor retard care au absorbţie şi eliminare lentă. ♦ după unitatea de animal. Clasificarea dozelor: ♦ după efect. doza de depozit. După efect: ● ● ● doza terapeutică (doza eficace sau doza utilă). de obicei. I. doza toxică. Doza de atac se utilizează. II. DE50 (medie) sau DE100 (maximă). DT50 sau DT100. ♦ după cantitate. Doza terapeutică se notează cu DE25 (minimă).MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ DOZA MEDICAMENTOASĂ Doza medicamentoasă este cantitatea de medicament cu ajutorul căreia se obţine un efect farmacodinamic dorit. doza letală. dar eficiente un timp îndelungat. După cantitate: ● ● ● doza de atac. Doza toxică este doza care produce semne de intoxicaţie la o anumită specie. Doza de întreţinere este o doză terapeutică medie prin care se urmăreşte menţinerea unor concentraţii mult peste concentraţia optimă. 25 . Doza de depozit este utilizată în stări cronice şi subacute şi urmăreşte realizarea unor concentraţii sangvine la limită. DL50 sau DL100 (absolută). Intervalul dintre doza eficace minimă şi maximă se numeşte zonă maneabilă.

purcei. păsările.22 mg/m2 suprafaţă corporală. ex: digoxinul la câine (cardiotonic) 0. animale mijlocii (ovine. doza „pro die”.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ III. După unitatea de animal: ● ● ● doza per animal. Doza „pro die” reprezintă cantitatea de medicament care se administrează pe zi. Doza per animal se utilizează în cazul unor medicamente mai puţin toxice. Indicele terapeutic It = DL50 DE50 Se mai numeşte şi indice de siguranţă şi arată de câte ori este mai mare doza letală comparativ cu doza eficace. animale de blană). Doza „pro cura” reprezintă cantitatea de medicament care se administrează în cursul unui ciclu de tratament. doza „pro dosi” corespunde cu doza „pro die”. doza „pro cura”. doza per kilocorp. Doza „pro dosi” reprezintă cantitatea de medicament care se utilizează la o singură administrare. Doza per kilocorp se utilizează în cazul medicamentelor active. Doza per m2 suprafaţa corporală se utilizează în cazul medicamentelor active şi foarte active. It este minim 10. animale mici (carnivore. când întregul tratament constă dintr-o singură administrare se vorbeşte despre o administrare unică. doza per m2 suprafaţă corporală. cu cât acest indice este mai mare cu atât toxicitatea este mai mică. El exprimă toxicitatea unui medicament. taurine). IV. Relaţia doză – efect 26 . După orar: ● ● ● doza „pro dosi”. în cazul sulfamidelor It = 20 – 400. În domeniul farmacografiei (arta de a scrie reţete) se lucrează cu 4 categorii de animale:     animale mari (cabaline. caprine şi suine – peste 20 kg). Dacă într-o zi se face o singură administrare.

Aceşti indicatori NU sunt valabili în toate cazurile. 27 . elimină mai repede medicamentele.02 – 0. Specii sensibile:  bovinele la preparatele mercuriale. 3. dar cele mai mari doze per kg corp se administrează la păsări. enzimatice şi prin fixarea pe farmacoreceptorii specifici.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Teoretic. În fapt însă aceste relaţii prezintă 3 aspecte: 1. Astfel există specii foarte sensibile la anumite medicamente. respectiv. pisică ce reprezintă 1/200 din greutatea calului doza este de 1/20 – 1/32. În principiu. efectul creşte proporţional cu doza.05 g/kg/zi. efectul creşte disproporţional cu doza.1 mg/kg indiferent de specie. ex: doza în cazul tetraciclinelor este de 0. Există mai mulţi factori de care depinde stabilirea dozei: # Specia: Dozele per kg corp la animalele de talie mică sunt mai mari decât dozele pentru kg corp la animalele de talie mare. apoi efectul creşte puternic şi din nou se reduce (curba Trevan). după cum există şi specii rezistente. la o oaie ce reprezintă 1/8 din greutatea calului doza este de 1/5 – 1/6. efectul unui medicament trebuie să crească proporţional cu doza. la o vacă de 400 kg doza este 1 – 1. medicul va alege o doză care se situează la jumătatea intervalului recomandat. efectul creşte disproporţional cu doza în sensul că multiplicarea de câteva ori a dozei NU produce decât un efect slab. câinele ce reprezintă 1/40 din greutatea calului doza este de 1/8 – 1/16.035 g/kg/zi. medicul va alege însă doza de 0. Se pot administra doze mai mari per kg corp decât la animalele mari. ex: doza pentru stricnină este de 0. 2. doza terapeutică are un interval mai larg şi medicul este acela care alege doza potrivită în funcţie de situaţie. Pentru majoritatea medicamentelor. deoarece animalele mici au un metabolism mai activ şi descompun.5. Factorii care influenţează doza Există unele medicamente pentru care farmacologii şi medicii au acceptat o doză fixă. dacă NU intervin factori care să-l facă să ridice sau să coboare doza. Se consideră că există un sistem de indicatori:       dacă la un cal de 400 kg se doza 1. medicamentul acţionând prin mecanisme fizice. pasărea ce reprezintă 1/400 din greutatea calului doza este de 1/20 – 1/40. la porc ce reprezintă 1/8 din greutatea calului doza este de 1/6 – 1/8. medicamentul acţionând prin mecanisme chimice.

 enzima tropinesteraza. Se administrează doze mici sau se evită administrarea următoarelor medicamente: – parasimpaticomimetice.MEDICINĂ VETERINARĂ  FARMACOLOGIE VETERINARĂ cabalinele la fenotiazină şi procaină. – narcotice. 28 .  şobolanii suportă doze de digoxin de 100 ori mai mari decât cele de la om presupunând o insensibilitate a farmacoreceptorilor şi o eliminare mult mai rapidă.  transferaza cu care se conjugă aceste substanţe. – purgative drastice. astfel încât descompunerea medicamentelor este mai rapidă. dar se evită administrarea unor medicamente care imprimă gust şi miros neplăcut laptelui. se amână tratamentul cu substanţe care necesită perioadă de aşteptare pentru lapte (circa 7 zile).  prestomace. doza trebuie diminuată. Tineretul are un metabolism mai intens. iar la cele bătrâne scade. Specii rezistente:  calul şi câinele necesită doze mari de fenilbutazonă pentru că descompunerea acestor rumegătoarele sunt rezistente la administrarea de atropină pentru că o descompun în iepurii sunt rezistenţi la atropină pentru că dispun de un metabolism mai bogat în substanţe este de 150 ori mai rapidă la acestea în comparaţie cu omul. din cauza modificărilor degenerative ale organelor şi deficienţelor de metabolizare şi eliminare. dar sunt sensibile la administrarea ei parenterală. # Starea fiziologică: La femelele gestante se reduce doza per kg corp cu 5 – 10% faţă de femelele negestante. în medicina umană. – tranhilizante. Excepţie. deoarece dispun de un echipament enzimatic mai câinii şi vulpile la sulfamide. ei suportă doze mari de digitalice întrucât acestea se fixează într-o proporţie mare de proteinele serice. doza per kg corp la tineret poate fi ceva mai mare decât la animalele adulte.  acetilare. # Vârsta: În general. se constată o sensibilitate crescută a copiilor faţă de deprimantele sistemului nervos şi faţă de cloramfenicol datorită acţiunii diminuate a glucuronil-transferazei. dozele sunt cele uzuale. La nevoie. La femelele în lactaţie. deoarece NU au capacitatea de a le descompune prin pisicile sunt foarte sensibile la fenol şi aspirină deoarece NU au enzima glucuronil- sărac pentru descompunerea acestor substanţe. – ocitocice. La animalele bătrâne.

slabe. Datorită acestui fapt. doza utilizată se va reduce în funcţie de gradul de sinergism. La animalele obeze se reduce doza pentru că depozitul de grăsime reprezintă un balast ce NU intervine în circuitul farmacologic al medicamentelor. # Evoluţia afecţiuniilor: Influenţează în mod hotărâtor nivelul dozei. În afecţiunile subacute şi cronice se administrează doze mici la intervale mai lungi de timp. Prin înfometare se reduce acţiunea enzimelor microzomale hepatice. doza va fi crescută. # Temperatura ambiantă: Dacă temperatura ambiantă depăşeşte o anumită limită se constată o scădere a proceselor metabolice. iar organismul devine mai sensibil la medicamente. # Repetarea şi asocierea medicamentelor: Dacă se repetă adminsitrarea unui medicament şi se constată fenomenul de cumulare. masculii sunt mai rezistenţi. doza trebuie scăzută. Se poate recurge la fracţionarea dozelor normale. Dacă medicamentul se asociază cu un altul cu efect asemănător. doza utilizată se va diminua. La şobolan. Pe căile parenterale. doza per kg corp trebuie redusă comparativ cu un animal în stare bună de întreţinere. de aceea se administrează doze mai mari pentru că enzimele microsomale hepatice sunt mai active la mascul decât la femelă favorizând descompunerea şi eliminarea mai rapidă a medicamentelor. # Calea de administrare: Cele mai mari doze se utilizează în cazul administrării per os şi per rectum. un efect mai intens şi de durată mai lungă. Dacă se constată fenomenul de intoleranţă. # Sexul: În general. Adesea diferă însă doza per animal datorită diferenţei de greutate între cele două sexe. carenţate. doza per kg corp la femele NU diferă faţă de cea de la masculi. surmenate sau prost întreţinute. Astfel în afecţiunile acute se utilizează doze mari ce se administrează la intervale scurte. Dacă se constată fenomenul de toleranţă. dozele utilizate se reduc.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ # Starea de întreţinere: La animalele cahectice. Există însă unele medicamente a căror metabolizare şi eliminare se interferează cu echipamentul hormonal al individului (doza este diferită). administrarea dozei se va întrerupe. # Stresul: 29 . o biotransformare încetinită a medicamentelor.

-deficienţe ale sistemului enzimatic ce răspunde de glucuronoconjugare sau dezalchilare. a organelor care metabolizează sau elimină medicamentele (ficatul. alţii prin efect puternic. Exemple: -prezenţa unei colinesteraze atipice. glandele endocrine). sistemul nervos. conform căreia o parte din indivizi vor reacţiona prin efect mediu. o parte dintre aceste diferenţe individuale sunt explicate prin deficienţe de ordin genetic. în primul rând. În medicina umană. 30 .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ În condiţii de stres creşte nivelul de adrenalină şi se produce o eliminare mai lentă a medicamentelor. altă parte printr-un efect slab. # Individul: Doza este determinată de starea funcţională a organelor interne şi. O altă parte vor reacţiona prin efect mediu ± 2. rinichii. Vasoconstricţia şi hiperventilaţia pulmonară influenţează distribuţia medicamentului în organism şi datorită acestui fapt doza se va reduce. Acest fenomen poate fi reprezentat prin curba lui Gaus. Factorul individual duce la apariţia unor diferenţe privind efectul medicamentului.

hormoni. 2. Exemple: -sulfamidele şi antibioticele posedă acţiune antimicrobiană. acţiuni utile d. acţiune dăunătoare. 31 . Exemple: -substanţele antihistaminice acţionează prin blocarea receptorilor histaminergici şi în acest fel împiedică acţiunea histaminei ce se produce în organism în diverse afecţiuni. Acţiunea cauzală (etiotropă) se întâlneşte când medicamentul acţionează asupra cauzei bolii. analgezică. 4.p. ex: efectul hipotensiv şi sedativ al substanţelor antihistaminice. -substanţele vasoconstrictoare. antiinflamatoare şi antireumatică. acţiune cauzală/simptomatică/patogenică/substitutivă. b. Exemple: -substanţele antitusive. 3. Acţiunea patogenetică: atunci când un medicament acţionează asupra mecanismului de producere al unei boli. -substanţele analgezice (combat durerea). ex: terapia cu Fe. ce pot fi: a. enzime. -substanţele antiinflamatorii. -aspirina are acţiune antifebrilă. -substanţele cardiotonice ce se grefează pe miocard şi îl stimulează în cazul insuficienţei cardiace. -adrenalina produce tahicardie şi vasoconstricţie. tulburări acustice sau vestibulare la om.d. Acţiunea simptomatică se întâlneşte la medicamentele care prezintă acţiuni pentru combaterea simptomelor unei boli. Un medicament poate avea una sau mai multe acţiuni secundare. Exemple: -acţiunea primară a streptomicinei este cea antimicrobiană. stări de şoc.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ EFECTELE MEDICAMENTELOR Tipuri de acţiune a medicamentelor 1. Acţiunea primară. c. teraputic. Ca. acţiune indiferentă. acţiune primară/secundară. acţiune generală/locală. ex: streptomicina poate da reacţii alergice la bovine. -substanţele antifebrile. acţiune directă/indirectă. Acţiunea substitutivă: când mediamentul înlocuieşte o substanţă biologică care în mod obişnuit este deficitară în organism. acţiune prin care se justifică utilizarea unui medicament. -substanţele antiparazitare posedă acţiune asupra helminţilor şi a paraziţilor externi. ex: uscăciunea gurii în cazul utilizării atropinei. vitamine.v.

Acţiunea indirectă se traduce prin efectul asupra altor organe şi sisteme. Medicamentele îşi exercită efectele prin intemediul următoarelor mecanisme: 32 . hiperemiant şi uneori analgezic. Acţiunea generală este acţiunea pe care o desfăşoară un medicament în întreg organismul după ce s-a absorbit în circulaţie. ele fie că amplifică. neavând nici un efect asupra temperaturii normale. acesta fiind un efect direct. reacţiile adverse sunt reacţii dăunătoare. a musculaturii striate şi datorită vasodilataţiei coronariene. ex: cafeina are acţiune centrală în urma fixării ei la nivelul scoarţei cerebrale. tulburări nervoase.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Conform OMS. acest fenomen poate fi datorat şi măririi debitului sangvin (efect indirect). după ce se absoarbe la nivelul circulaţiei alveolei pulmonare. Mecanisme de acţiune ale medicamentului În general. fie prin activare. fie că reduc o funcţie fizică ce există deja în organism. scăzând temperatura corporală. fie prin deprimare. Exemple: -substanţele antipiretice coboară numai temperaturile crescute ale organismului. modificări ale sângelui. Reacţiile adverse NU se confundă cu reacţiile toxice. Acţiunea stimulantă la nivelul cordului are mecanisme indirecte datorită stimulării centrilor nervoşi ai cordului. deoarece reacţiile toxice apar în caz de supradozare. Acţiunea directă se produce în urma fixării medicamentului pe farmacoreceptorii specifici. Unele medicamente îşi exercită efectul într-o situaţie patologică. fie prin inhibarea centrului termogenezei. -efectul tahicardizant este produs de adrenalină prin stimularea β-receptorilor şi de către atropină prin blocarea receptorilor colinergici cardiaci. medicamentele au acţiune de stimulare şi de inhibare. are efect general narcotic. Cu studiul lor se ocupă o ramură a farmacologiei numită farmacovigilenţa. Exemple: -efectul diuretic al unor medicamente se produce fie prin mărirea filtratului glomerular. dar în nici un caz NU pot crea o funcţie nouă. ex: vomă. Funcţia de reducere se obţine fie prin deprimare. nedorite care apar în cazul administrării unor doze normale. Exemple: -efectul antifebril se poate produce fie prin stimularea centrului termolizei urmat de vasodilataţie (ex: aspirina şi piramidonul). Funcţia amplificatoare se obţine fie prin activare. Acţiunea locală este acţiunea pe care o desfăşoară medicamentul la locul de aplicare. ex: cloroformul. fenomene alergice. ex: cloroformul la nivelul pielii are efect vasodilatator. fie prin scăderea reabsorbţiei tubulare. fără a pătrunde în circulaţie. Efectul diuretic al cafeinei este produs datorită vasodilataţiei renale. -adrenalina produce bronhodilataţie numai în cazul în care există bronhoconstricţie. colici.

mecanisme la nivelul membranelor biologice. ex: bicarbonatul de Na ce neutralizează HCl din stomac. -atropina blochează receptorii pentru acetilcolină de la nivelul membranelor celulare. ex: purgativele şi diureticele osmotice. mecanisme biochimice. formează citratul de Ca Mecanismele fizice:     Mecanisme chimice:  dezinfectante. Exemple: -anestezicele locale blochează transportul pasiv de ioni prin membranele fibrelor nervoase. Mecanisme biochimice:      mecanisme enzimatice. Mecanisme la nivelul membranelor biologice: la acest nivel au loc reacţii între medicament şi farmacoreceptori. mecanisme legate de mediatorii chimici. ex: înlocuitorii de plasmă. mecanisme chimice. Exemple: -sulfamidele datorită asemănării structurale substituie acidul para-aminobenzoic necesar la sinteza acizilor nucleici la nivelul celulei bacteriene. ex: substanţele adsorbante (cărbunele medicinal). mecanisme coloid-osmotice. ex: substanţele astringente şi reacţia de neutralizare. Mecanisme enzimatice: acţiunea inhibantă pe care o au unele medicamente asupra enzimelor. Complexul rezultat este inactiv biologic. mecanisme osmotice. ducând la blocarea căi metabolice. în prezenţa sângelui. precipitarea reversibilă/ireversibilă a proteinelor. -substanţele parasimpaticomimetice indirecte şi esterii organofosforici inhibă colinesteraza astfel încât acetilcolina NU mai este descompusă şi se acumulează în organism.   (pe acest mecanism se bazează acţiunea anticoagulantelor). ex: detergenţii. 33 .MEDICINĂ VETERINARĂ ● ● ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ mecanisme fizice. Astfel acţionează sulfamidele şi unele substanţe antitumorale. mecanisme de reducere a tensiunii superficiale. mecanisme la nivelul organitelor celulare. formarea unor săruri. ex: citratul de Na. mecanisme de adsorbţie. mecanisme antimetaboliţi. Mecanisme antimetaboliţi: antimetabolitul este o substanţă naturală sau sintetică cu structură asemănătoare metabolitului pe care îl poate înlocui. Exemple: -sulfamidele diuretice inhibă anhidraza carbonică din peretele tubului renal scăzând astfel reabsobţia tubulară.

în raport cu acţiunea farmacodinamică. dar efect diferit: uneori datorită unei grupări chimice. iar cloroformul are efect narcotic. 3. distribuirea şi eliminarea medicamentului din organism) sau pot produce efecte secundare. medicamente cu structură chimică diferită. antimicrobian. O moleculă dintr-un medicament se compune dintr-un nucleu şi una sau mai multe grupări funcţionale. Astfel se explică de ce medicamente asemănătoare pot produce efecte foarte diferite. Fenomene care au loc consecutiv adminsitrării repetate a medicamentelor 34 . Mecanisme legate de mediatorii chimici: se referă la blocarea receptorilor acestora sau la împiedicarea sintezei lor. dar efect asemănător: sunt frecvente astfel de situaţii. Nucleul conferă acţiune specifică. hormonală şi cardiotonică. deşi ambele sunt parasimpaticomimetice. iar pilocarpina este un derivat imidazolic. -nucleul steroidic are acţiune antiinflamatorie. Exemple: -antihistaminicele blochează receptorii pentru histamină. acţiunea se poate schimba foarte mult. Relaţiile între structura chimică şi acţiunea medicamentului Din punct de vedere al asemănării lor chimice.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Mecanisme la nivelul organitelor celulare: spre exemplu. medicamentele se împart în: 1. ex: grupa sulfamidelor cuprinde circa 30 substanţe cu efect asemănător. medicamente cu structură chimică asemănătoare. Exemple: -sulfamidele au acţiune antimicrobiană. hormonii glucocorticoizi au efect antiinflamator printr-o presupusă acţiune de stabilizare a lizozomilor. 2. respectiv. Exemple: -nucleul fenotiazinic are acţiune tranchilizantă şi antihelmintică. Grupările funcţionale conferă acţiuni specifice suplimentare sau întăresc sau slăbesc efectul nucleului sau influenţează etapele farmacocinetice (fixarea. -tetraclorura de carbon are acţiune antihelmintică. deşi cele două substanţe prezintă structură chimică foarte asemănătoare. iar procaina este un anestezic local. cele două substanţe prezintă structură chimică foarte asemănătoare. medicamente cu structură chimică asemănătoare şi efect asemănător: de la acest principiu se porneşte la sinteza de produse noi. -miorelaxantele blochează receptorii pentru acetilcolină. Exemplu: -vasoperiful este un ester carbamic al colinei.

Dependenţa medicamentoasă reprezintă starea patologică complexă întâlnită la om şi caracterizată prin: ● ● ● toleranţă. ci doar măsurile menţionate anterior. scleroze. stricnina. cumularea NU impune întreruperea tratamentului. Cauzele acestui fenomen pot fi multiple:     dozele prea mari.  eliminarea scăzută se întâlneşte în caz de afecţiuni la nivelul organelor de eliminare (inflamaţii. situaţii în care se prelungeşte timpul de eliminare şi se poate ajunge la concentraţii renale periculoase datorită cumulării. ♦ toleranţa. Ea poate fi: 35 . administrări prea frecvente. reprezintă însuşirea organismului de a suporta doze toxice fără să apară semne clinice de intoxicăţie. Cu toate acestea pot să intervină diverse situaţii neprevăzute: ♦ cumularea. Consecinţa este creşterea efctului farmacodinamic însoţită uneori de apariţia efectelor adverse. Tahifilaxia (toleranţa acută) reprezintă toleranţa ce se instalează rapid. – – – barbituricele. dependenţa medicamentoasă Toleranţa reprezintă starea de sensibilitate redusă faţă de medicamente. în această situaţie. În cazul acesta se recurge la diverse scheme terapeutice: mărirea intervalului dintre administrări. după un număr mic de administrări făcute la intervale scurte de timp. se efectuează serii de tratamente întrerupte de pauze. cât şi în ţesuturi peste limitele dozelor terapeutice. dependenţă psihică. tahifilaxia. dependenţă fizică. Cumularea constă în creşterea concentraţiei unei substanţe atât în sânge. arsenul. metabolizarea lentă în cazul unor medicamente ca: digitala. În general. ♦ intoleranţa. obstrucţii renale). Toleranţa. absorbţii prea intensificate ce se datorează atoniilor intestinale sau enteritelor grave.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Repetarea administrării unui medicament este urmată de un efect asemănător cu cel al administrării precedente dacă se respectă doza şi intervalul dintre administrări. Toleranţa. diminuarea dozei.

barbituricelor. Tahifilaxia (toleranţa acută) se instalează după câteva administrări efectuate la intervale scurte. – inducţia enzimatică (în cazul alcoolului. în special. – scăderea sensibilităţii farmacoreceptorilor (în cazul barbituricelor). Toleranţa câştigată (midriatism. tranchilizantelor. nicotinei.  Toleranţa înnăscută Exemple: -iepurele dispune de un echipament enzimatic bogat în tropin-esterază. precum şi consecutiv administrării extractelor totale de hipofiză posterioară la animalele de laborator şi la om. Se semnalează. amfetamina. ex: în urma unor administrări repetate de As per os. 2. stupefiantelor. aşa se explică rezistenţa acestei specii faţă de atropină. hipnotice sau tranchilizante. dependenţă psihică ce constă în modificări de comportament şi o stare psihică imperioasă de administrare a medicamentului pentru a preveni sau înlătura starea de disconfort. halucinogene de tipul dolantinului. -la unele specii există o toleranţă crescută de individ: unii oameni sunt rezistenţi la anticoagulante încât necesită o doză iniţială mai mare pentru scăderea timpului de protrombină.MEDICINĂ VETERINARĂ  FARMACOLOGIE VETERINARĂ înnăscută. – scăderea absorbţiei intestinale (în cazul arsenului). fenomen ce se explică prin particularităţile enzimatice ale acelei specii. analgezicelor). ce pot fi:     stimulante de tipul amfetaminei. Este un fenomen rar şi NU are importanţă practică în medicina veterinară. deprimante de tipul morfinei. Toleranţa medicamentoasă face necesară administrarea unor doze crescute pentru a obţine acelaşi efect terapeutic. câştigată – reversibilă – caracterizată prin faptul că dispare la întreruperea tratamentului. ceea ce explică în medicina umană „mania” unor oameni de a consuma cantităţi mari de substanţe analgezice. după administrarea unor amine simpaticomimetice indirecte cum sunt: efedrina. enzimă ce descompune atropina. obişnuinţa la medicamente) Există o toleranţă reversibilă ce se instalează după mai multe administrări. constă în proprietatea unor specii de a suporta doze mari dintr-un medicament. Se caracterizează prin 3 fenomene: 1. Dependenţa medicamentoasă apare. unii solvenţi organici volatili de tipul aurolacului. individul poate deveni rezistent chiar la doze mortale. toleranţă – astfel că sunt necesare doze tot mai mari pentru a obţine acest efect. -iepurele prezintă rezistenţă crescută la digitală pe care o neutralizează prin fixarea pe proteinele serice. de obicei. toleranţă instalată prin mecanisme diferite: – saturarea farmacoreceptorilor ce se întâlneşte în cazul tranchilizantelor şi purgativelor. 36 . după consumul de stupefiante.

incriminându-se anomalii enzimatice. respiraţie şuierătoare. hamsterul. edeme. vegetative şi psihice în cazul în care se întrerupe administrarea. iar moartea poate surveni în circa 15 minute. habituaţia – situaţie în care după intreruperea administrării medicamentului NU se produce sindromul de abstinenţă. Intoleranţa înnăscută poate fi observată la toţi indivizii dintr-o specie. Ea se manifestă după prima doză de medicament sau la scurt timp de la începerea tratamentului. b. ci de o deficienţă genetică de metabolizare. adicţia – situaţie în care sindromul de abstinenţă este bine exprimat. puls slab. Exemple: -cobaiul. tulburări alergice grave ce se traduc prin astm bronşic. Dependenţa medicamentoasă are 2 faze: a. 37 . tumefacţii auriculare. tremurături musculare. dependenţă fizică ce constă în apariţia unor tulburări somatice. Aceasta NU trebuie confundată cu alergia medicamentoasă. Ea poate fi: ● ● înnăscută. Unele medicamente sunt Ag primare. ex: la bovine. febră. agranulocitoză. colici. salivaţie abundentă. NU este vorba de o reacţie alergică acută. edem facial. prurit cutanat. creşterea temperaturii corporale. -pisică are intoleranţă la aspirină şi fenol. Atunci când intoleranţa se întâlneşte numai la anumiţi indivizi dintr-o specie poartă denumirea de idiosincrazie. leucopenie. altele devin Ag numai după ce se leagă de proteinele plasmatice = haptene. Intoleranţa câştigată (cumulare funcţională) este alergia medicamentoasă şi apare pe baza reacţiei Ag – Ac. Şocul anafilactic Este manifestarea cea mai gravă şi se declanşează uneori chiar în cursul administrării. erupţii cutanate. în cazul administrării serului de iapă gestantă pot apare următoarele fenomene: dispnee intensă. urticarie. Pot există uneori tulburări alergice uşoare care sunt ca şi cele anterioare însă cu exprimări mult mai slabe. Medicaţia de elecţie în astfel de situaţii este adrenalina injectată subcutanat. Alergia medicamentoasă se poate manifesta prin:   şoc alergic medicamentos (şoc anafilactic).MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ 3. Intoleranţa reprezintă starea de sensibilitate individuală sau de specie faţă de un medicament. chinchila au intoleranţă la penicilină. -calul are intoleranţă la fenotiazină şi procaină. câştigată.

penicilină. hormoni glucocorticoizi. – diminuarea reacţiilor adverse. Fenomene ce au loc după asocierea medicamentelor Prin asocierea a două sau mai multe medicamente se urmăreşte fie un efect sinergic. – diminuarea reacţiilor adverse. -sulfatiazol (ajută la economicitatea produsului). ergos = putere) reprezintă acţiunea a două medicamente de a se completa reciproc în ceea ce priveşte efectul lor farmacodinamic. Sinergismul (gr.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ În medicina veterinară s-au semnalat reacţii alergice la:  antibiotice: ampicilină. fie un efect antagonic. -sulfacetamida (toleranţă renală mai bună). dar au efecte de acelaşi sens. sin = împreună. Sinergismul poate fi: ● ● de însumare. oxitetraciclină.    În medicina umană pentru precizarea diagnosticului se efectuează teste cutanate care au dezavantajul ca pot declanşa şocul anafilactic. moldamin. tylosin. – potenţarea unui efect anume. Exemple: Suzotril reprezintă o asociere de 3 sulfamide: -sulfametazina (absorbţie mai rapidă şi un nivel sangvin mai crescut). – lărgirea spectrului de acţiune. streptomicină. Prin efectul sinergic se urmăreşte unul din următoarele obiective: – tratarea concomitentă a mai multor boli sau simptome. sulfamide. 38 . hormoni gonadotropi (corionici şi serici). griseofulvină. Sinergismul de potenţare se întâlneşte atunci când cele două medicamente acţionează pe farmacoreceptori diferiţi. de potenţare. Sinergismul de însumare se întâlneşte când cele două medicamente acţionează asupra aceluiaşi tip de farmacoreceptori: A+ B = A sau B 2 Avantajele acestui sinergism constau în: – lărgirea spectrului de acţiune.

asocierea cloralhidratului cu MgSO4 poate duce la reducerea dozei de cloralhidrat. El poate fi: ● ● unilateral: se reduce numai efectul unuia dintre medicamente.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ A+ B > A sau B. Exemple: -în medicina umană. lichefiere reciprocă. – pot fi reduse efectele nedorite. neutralizare. chimice sau farmacodinamice. dar prin fixare pe farmacoreceptori diferiţi. Fiecare substanţă are rolul său în vindecarea acestei afecţiuni. -în medicina veterinară. reumatismul poate fi tratat cu: analgezice + antipiretice + antiinflamatorii + miorelaxante + vitaminele complexului B. Antagonismul indirect se întâlneşte atunci când acţiunea este opusă. există pericolul unor biotransformări neaşteptate şi a unei toxicităţi crescute. când este vorba de efectele ambelor medicamente asociate. Antagonismul direct se întâlneşte atunci când medicamentele au efect contrar asupra aceluiaşi farmacoreceptor.  opuse ale celor două medicamente. etc. În astfel de situaţii. În farmacodinamice: se exprimă numai „in vivo” şi constau în efectele farmacodinamice Incompatibilităţi:   general. Antagonismul este proprietatea a două medicamente de a-şi anihila reciproc efectul datorită unor fenomene fizice. chimice: fenomenul de oxidare. aceste fenomene se folosesc pentru combaterea intoxicăţiilor. reducere. -în medicina umană. Exemple: -atonia rumenală poate fi tratată cu: parasimpaticomimetice + purgative saline + cafeină. iar histamina are efect vasodilatator. ambele acţionează asupra aceeaşi funcţii. ci este o sumă de medicamente cu care se tratează o boală. – spectrul de acţiune poate fi lărgit. ex: adrenalina este un vasoconstrictor. insolubilitate. chelatare. precipitare. Cocteiulul medicamentos NU este un sinergism propriu-zis. dar acţionează asupra unor elemente morfologice diferite. ex: parasimpaticomimeticele şi parasimpaticoliticele. În medicină. 2 Avantajele acestui sinergism constau în: – dozele parţiale pot fi reduse. acest fenomen se numeşte incompatibilitate. ½ doza de atropină şi 1/3 doza de papaverină reprezintă doza normală de atropină. reciproc. fizice: fenomenul de nemiscibilitate. 39 .

Unele medicamente pot deveni alergice faţă de organism în urma cuplării lor cu proteinele plasmatice.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Reacţiile adverse ale medicamentelor Ramura farmacologiei care se ocupă cu studiul reacţiilor adverse poartă denumirea de farmacovigilenţă. Reacţia de rezistenţă se produce în urma administrării repetate a medicamentului având drept urmare şi scăderea intensităţii efectelor farmacodinamice. O repetare a administrării NU mai găseşte receptorii liberi. etc. acid acetilsalicilic şi salicilaţi. 3. Idiosincrazia – atunci când reacţia apare după prima administrare de medicament sau în urma administrării unor doze mici. Reacţia de toleranţă acută (tahifilaxia) constă în diminuarea treptată a efectelor farmacodinamice până la abolirea lor. şoc anafilactic sau edem Quinche. Reacţiile adverse se manifestă la doze terapeutice. Reacţiile alergice se traduc prin urticarie. 40 . acidul acetilsalicilic. Reacţia de toleranţă constă în diminuarea treptată a răspunsurilor la medicamentele ce se introduc treptat în organism. etc. fenomenul datorându-se unor anomalii enzimatice ereditare. 4. fie diminuării absorbţiei. eczeme. Cele mai cunoscute medicamente ce sunt alergice faţă de organism sunt penicilinele. aminofenazona. ex: sulfamide. Reacţiile farmacogenetice – unii indivizi datorită caracteristicilor genetice manifestă reacţii adverse neobişnuite la medicamente. sulfamidele. 5. 2. unii corticoizi. 1. Reacţiile anafilactoide se produc în urma punerii în libertate la nivelul ţesuturilor a histaminei ce la rândul ei declanşează un întreg tablou clinic. fenomenul se datorează fie accelerării metabolizării medicamentului. 6.

Din 400 medicamente noi de acelaşi fel. Evidenţierea acţiunii substanţelor animalele de laborator şi totdeuna se bazează şi pe explorări fiziologice. foarte puţine rezistă timpului. Studiul complet şi complex al efectelor biologice ale medicamentelor este laborios. abia una singură poate deveni medicament. cercetările fiind migăloase şi mult extinse în timp. etc. dar există normative (pentru asta. de la absorbţie până la eliminare. Screening-ul poate fi: ● nou-create se realizează într-o fază preclinică prin screening („a trece prin sită”) ce constă în efectuarea testărilor pe simplu: se materializează prin 1 – 2 teste simple în vederea descoperirii unei anumite orb: constă în bateri de teste simple permiţând. Exemplu: dacă se cercetează 100 substanţe numai una poate ajunge să fie cercetată clinic. se lucrează la grefarea anumitor radicali chimici. acţiuni. Cercetarea farmacologică este un instrument de seamă al efectuării controlului al acţiunii farmacodinamice şi toxicităţii medicamentelor. În continuare. cercetarea farmacologică porneşte iniţial de la structuri farmacognostice sau chimice cunoscute că ar avea efecte biologice. În continuare. În linii mari. ● programat: cuprinde o baterie de teste riguroase ajungându-se la concluzii globale în legătură cu substanţele reţinute pentru calitatea lor. O cercetare a unui nou medicament durează circa 10 ani. care de multe ori pot avea caracteristici chiar deosebite de cele ale substanţelor iniţiale. Mai departe. pacientul trebuie internat). Se fac cercetări de mutageneză şi carcinogeneză (ex: thalidomid). Dacă medicamentele trec de testele de toxicitate urmează cercetările de farmacocinetică ce dau informaţii cu privire la modificările medicamentului în organism. însă aproximativ. 41 . până se ajunge la noile produse. se numeşte „orb” pentru că una dintre substanţe ce se foloseşte în experimentare NU are nici o acţiune = placebo (placeboterapie). rapid şi economic. substanţele de perspectivă se supun unor teste cantitative care elucidează relaţia dintre posologie (se referă la doze şi concentraţii) şi farmacodinamia lor. O dată screening-ul terminat. subacută şi cronică pe 2 – 3 specii de animale de laborator cărora li se administrează substanţe pe mai multe căi. ● punerea diagnsoticului de substanţe ce prezintă interes. în a doua parte a cercetărilor în clinică se fac teste şi pe om în clinici.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Testarea medicamentelor Cercetarea farmacocinetică contribuie la aprofundarea principiilor active utilizate în terapie şi la fundamentarea ştiinţifică a celor mai recente produse farmaceutice. din 45 teste. la combinarea de substanţe. se fac teste de toxicitate acută. ex: aspirina descoperită în 1836 (Gerhard) este valabilă şi astăzi (găsindu-se sub foarte multe forme).

medicamentelor. înregistrarea. dezinfectantelor. metodologii de preparare şi control. produse biologice de uz veterinar – sunt utilizate la animale pentru producerea unei imunităţi active sau pasive (vaccin.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ În România s-a elaborat o normă sanitar-veterinară (1992) de către Ministerul Agriculturii. Capitolul III. etc. se trece la producerea şarjei „O” din cadrul liniei tehnologice care va rezulta ulterior (producţia de serie a noilor produse). dezinfectantelor. la urmă întocminu-se un raport final de către Laboratorul Central de Control al Medicamentului de Uz Veterinar (LCS). insecticidelor. d. principii generale de control. insecticidele sunt substanţe chimice cu efect distrugător în masă a insectelor dăunătoare. e. raticidelor. norme tehnice (toate se revizuiesc o dată la 5 ani). raticidele (rodenticidele) sunt substanţe chimice cu acţiune toxică letală sau rapidă folosite în scopul distrugerii rozătoarelor dăunătoare şi vectoare de boli transmisibile. 42 . medicamentelor. ameliorarea sau vindecarea unei stări patologice. insecticidelor şi a aditivilor furajeri dându-se importanţă inocuităţii. cercetării clinice şi al cercetării privind reziduurile de medicament sau de metaboliţi în produsele alimentare de origine animală şi în dejecţiile animalelor tratate. Documentaţia se înaintează la Direcţia Sanitar-Veterinară din Minister şi. corectarea gustului şi mirosului (factori de palatabilitate). Prin produs de uz veterinar se înţelege includerea produselor biologice. dezinfectantele sunt substanţe sau produse chimice ce în contact cu germenii infecţioşi au asupra lor o acţiune distructivă. care prin direcţia de specialitate s-a stabilit „Testarea. condiţionate într-o formă farmaceutică. inclusiv a cercetării mutagenetice şi carcinogenetice). raticidelor. autorizarea. seruri imune. cercetării toxicologice. a producţiei animaliere. seruri alergene. Testarea biopreparatelor. criteriilor de responsabilitate. diminuarea consumului specific.). controlul şi supravegherea produselor de uz veterinar şi a aditivilor furajeri”. neutralizantă. cercetării farmacologice preclinice. Aditivii furajeri constituie o grupă de ingrediente chimice ce se adaugă în anumite proporţii în nutreţurile combinate cu scopul de a satisface unele cerinţe privind stimularea ritmului de creştere. În această normă se tratează: Capitolul I – Generalităţi – definiţii. medicamentul de uz veterinar este orice compus sau amestec de compuşi chimici de origine vegetală sau animală. c. b. ulterior. profilaxia şi combaterea bolii. prevenirea. antigeni. utilizate ca atare fără modificări care în urma administrării la un animal are drept scop diagnsoticarea. Capitolul II. a. Monitorizarea testării şi autorizării produselor de uz veterinar care se finalizează prin aprobarea şarjei „O” ce urmăreşte să se producă într-o cantitate suficientă pentru a trece în etape la verificări tehnologice şi fiziologice dacă toate testele au fost favorabile (rezultatele din cadrul cercetării farmaceutice.

Autorizarea fabricaţiei 43 . raportul LCS-ului. operaţie prin care se aprobă de către direcţia de specialitate din Minister introducerea în practică a lor. control specializat pentru industria de nutreţuri combinate – Facultăţile de Medicină Veterinară din ţară (Bucureşti. Unităţile de producţie stabilite de Comisia Medicamentului ce întrunesc calităţile necesare Voluntari. b. Înregistrarea produselor biologice. Capitolul V. Autorizarea fabricării produselor de uz veterinar şi a aditivilor furajeri când LCS-ul prezintă ultimele rapoarte finale Comisiei Medicamentului pentru Avizarea Produselor de Uz Veterinar. b. Capitolul VII. farmacologice. inclusiv de medicii veterinari practicieni. Timişoara). se eliberează autorizaţia de fabricaţie. Cluj. se descriu ambalajele şi etichetele şi după ce se achită taxele legale în vigoare sunt valabile 5 ani. 2. 3. Capitolul VI. toxicologice. e. Institutul de Biologie şi Nutriţie Animală – Baloteşti. Societatea „ROMVAC” – Voluntari.    desfăşurării testării şi la care participă specialişti autorizaţi de aceeaşi comisie. Testarea: a. testare. Controlul şi supravegherea produsului de uz veterinar când LCS eliberează certificatul de calitate al produsului respectiv. Dispoziţii finale în care se specifică faptul că pe teritoriul României pot fi fabricate numai produse autorizate ce se urmăresc ulterior de toţi factorii de răspundere. studii de mutageneză şi carcinogeneză. aprobarea Ministerului pentru testarea clinică. preclinice şi a celor clinice şi a celor cu privire la reziduuri şi metaboliţi.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Capitolul IV. Verificarea în vederea testării şi autorizării: a. testarea clinică – se realizează numai de către LCS şi instituţiile de cercetare şi învăţământ.. Iaşi. 1. În caz pozitiv. d. Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală (IDSA). examinarea probelor şi documentaţiei. Instituţii abilitate pentru testarea clinică:     Institutul Pasteur. c. efectuarea de către producător a cercetării farmaceutice. medicamentelor. etc. Se poate întâmpla ca aceste produse să fie refuzate. prezentarea la LCS a probelor şi documentaţiei tehnice de preparare şi control. Oficiul de tehnologii. În acest scop se elaborează prospectele.

depozitarea şi livrarea produselor se realizează numai de către agenţii economici specializaţi. 43 din 24 septembrie 1993. Controlul şi supravegherea se realizează de către LCS şi de către autorităţile sanitarveterinare din ţară. b. 5. conform legii. 44 . Alineate: 1. prevenirii şi combaterii bolilor la animale sunt permise numai medicilor veterinari autorizaţi. privat sau mixt abilitate în acest sens prin autorizaţie emisă de Minister. deţine şi comercializa produse de uz veterinar unităţile specializate cu capital de stat. b. Este interzisă vânzarea lor în alte locuri. 6. aprobarea Ministerului şi eliberarea autorizaţiei de fabricaţie. Înregistrarea a. Achiziţionarea. de farmaciile veterinare şi de punctele farmaceutice veterinare. difuzarea. Nerespectarea celor de mai sus se sacţionează administrativ. Circulaţia produselor de uz veterinar este reglementată prin Ordinul nr. prin Direcţia sanitarveterinară. înscrierea în Registrul Naţional şi eliberarea certificatului de înregistrare. 4. avizarea şi propunerea autorizării de către comisie. pe baza avizului Comisiei Medicamentului. Pot produce. Comisia pentru Autorizarea. Există mai multe subcomisii (de remarcat subcomisia pentru avizarea medicamentelor de uz veterinar). 7. 3. Aditivilor Furajeri şi a altor Produse de Uz Veterinar În componenţa acestei comisii intră foarte mulţi specialişti. achitarea taxei de înregistrare. c. 4. prezentarea documentaţiei a produselor autorizate de Minister. Deţinerea. 5. contravenţional sau penal. Produsele veterinare fabricate în ţară sau din import în vederea folosirii lor în România trebuie să fie autorizate şi înregistrate în Registrul Naţional al Ministerului. 2. Deţinerea. difuzarea şi folosirea produselor de uz veterinar destinate diagnosticării.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ a. Personalul mediu veterinar poate folosi aceste medicamente numai sub îndrumarea medicului veterinar. prezentarea rapoartelor finale şi a documentaţiei tehnice la Comisia Medicamentului de Uz Veterinar. folosirea şi evidenţa produselor toxice şi stupefiante se realizează respectând strict prevederile şi reglementările în vigoare. c. Înregistrarea şi Supravegherea Medicamentului.

cu specificitate pentru un anumit tip de celule şi organite celulare. chimice şi microbiologice. ungvente. II. eficacitatea şi stabilitatea produsului. Prin testarea medicamentelor trebuie să se ajungă la realizarea unor produse valoroase. dar există şi cazuri când cercetarea trebuie să fie completată cu o cercetare specifică pentru medicina veterinară. medicamentele până astăzi au parcurs 4 generaţii: I. generaţia medicamentelor clasice. În România. – stabilitatea fizico-chimică: se referă la identitatea şi conţinutul de substanţă activă pe doza unitară şi la păstrarea caracteristicilor iniţiale pe toată durata de valabilitate. Controlul calităţii medicamentelor este stabilit de normele de calitate ce sunt standarde elaborate de producător. Obiectivul principal al asigurării calităţii medicamentelor constă în garanterea faptului că fiecare lot de produs este corespunzător specificaţiilor şi este în concordanţă cu scopul utilizării sale. – inocuitatea – medicamentul NU trebuie să aibă toxicitate locală sau sistemică. pentru unele nefiind necesară retestarea lor. Există şi o comisie a medicamentului de uz uman ce funcţionează în paralel cu prima. prin calitatea unui medicament se înţelege suma factorilor ce contribuie la puritatea. Note explicative privind calitatea. calitativ superioare. generaţia sistemelor farmaceutice de transport la ţintă a substanţelor medicamentoase pentru a se realiza o terapie cu localizare de organ. Reglementarea medicamentelor de uz uman. 1993 Comisia Europeană Economică a elaborat spre aplicare un ghid în 5 volume: 1. 2. de punere pe piaţă a medicamentelor de uz uman în statele membre ale CEE. securitatea şi eficacitatea medicamentelor de uz uman. având ca sarcină majoră testarea medicamentelor de uz uman.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Comisia medicamentului este singura autoritate care monitorizează testarea medicamentelor de uz veterinar în ţară. generaţia dispozitivelor şi sistemelor de cedare a substanţelor active cu viteza controlată (pompe portabile cu prorgamarea cedării sau cu senzori). există Legea privind asigurarea sănătăţii populaţiei: – puritatea se referă la limitele contaminării mecanice. supozitoare). IV. Avizul de cereri de autorizaţie. – eficacitatea se referă la valoarea terapeutică determinată de interacţiunea substanţelor medicamentoase cu farmacoreceptorii specifici efectuată prin triere farmacologică preclinică sau clinică. În perspectivă. 45 . III. prin determinarea biodisponibilităţii şi prin efectuarea unor teste biologice. În medicina veterinară se folosesc în terapie şi numeroase medicamente de uz uman. generaţia medicamentelor cu cedare prelungită (susţinută) de substanţe active (forme farmaceutice cu precursori medicamentoşi bioreversibili). convenţionale (soluţii. inocuitatea (însuşirea de a NU dăuna organsimului). 3.

b. se admite că pot exista şi alte metode în măsură să răspundă principiilor de asigurare a calităţii. standarde adoptate la nivel naţional. Reguli de bună practică farmaceutică. la îndrumarea pacienţilor pentru autoîngrijire şi îngrijire deosebită. Calitatea medicamentelor la nivel de farmacie este asigurată de respectarea recomandărilor de bună practică farmaceutică stabilite de Federaţia Internaţională Farmaceutică. 46 .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ 4. Ghidul bunei practici de fabricare a medicamentelor. acestea referindu-se la promovarea sănătăţii. Se iau măsuri necesare pentru realizarea unor medicamente de calitate la nivelul farmaciilor. 5. Ghidurile se revizuiesc periodic spre a fi reactualizate. Medicamentele preparate în farmacii trebuie să corespundă condiţiilor de calitate prevăzute în FR X. aprovizionării cu medicamente şi articole de uz medical. Produse medicinale veterinare. Calitatea medicamentelor realizate în farmacie de către farmacişti este asigurată de respectarea unor standarde stabilite la nivel naţional. dar acestea trebuie să fie validate şi să dea un nivel al garanţiei cel puţin echivalent cu cel prevăzut în ghid. 1995 în România au intrat în aplicare următoarele ghiduri: a. Reguli de bună practică în fabricarea medicamentelor. Recomandările NU sunt restrictive.

sunt pulberi cristalizate solubile în apă. stricnina.p. amestecuri racemice). exclusiv. în general. al efectelor se aseamănă foarte bine soluţiile de alcaloizi precipită cu soluţiile de tanin. Glicozizii: ● ● ● ● ● ● compuşi cu structură complexă. există şi alcaloizi animali. genina poate avea structura de bază: fenolică. sunt incolori. iar „in vitro” glucona este inactivă. de cele mai multe ori levogiri (pe cale sintetică se obţin dextrogiri şi insolubili în apă. prezintă un nucleu heterociclic. ex: cafeina. arecolina. ● picric. ergotoxina. conţinuţi. există unii foarte activi folosiţi în terapie. adrenalina.v. pilocarpina. chinina. ● ● cu efedrina (alcaloid vegetal). sunt alcătuiţi dintr-o fracţiune glucidică – glucona şi o fracţiune de altă natură – genina hidrolizarea lor „in vivo” se realizează cu ajutorul fermentului glicozidaza. veratrina. starea de agregare: solidă. ● ● subtropicale şi mediteraneene). ex: adrenalina care d. soluţia Lügol şi cu soluţia de acid foarte mulţi din alcaloizii vegetali sunt utilizaţi ca medicamente. efedrina. în plantele cu fotosinteză intensă (plantele din zonele tropicale. în compoziţia plantelor sunt legaţi de acizii organici. cocăina. ezerina. vegetali. în general. fenantrenică sau flavonoidă.d. ergotamina. ● morfina. ● ● . dar favorizează acţiunea geninei. ● prin acidularea soluţiei apoase. nicotina. optic-activi. cei toxici conţin N2 şi S şi NU sunt utilizaţi. obişnuit. NU conţin N2 în moleculă. 47 (agluconă).MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ CARACTERISTICILE GENERALE ale unor PRINCIPII ACTIVE VEGETALE Alcaloizii: ● ● ● ● ● sunt compuşi ce conţin N2.

antisecretorie (la nivel bronhic). prin hidroliza arbutinei (din planta Arctostaphylos uva ursi) se pune în libertate hidrochinoza ce are acţiune specifică asupra rinichiului. unele foarte puternice (sapotoxinele). saponinele determină inflamaţii soluţiile diluate sunt hemolizante. în doze mici irită moderat mucoasa digestivă favorizând absobţia altor principii active. expectorantă. antihelmintică. cu gust amar. prima având afinitate faţă de miocard pe care se fixează şi îl stimulează. în prezenţa colesterolului şi a lectinei precipită în soluţie. inodore. se solubilizează foarte bine în alcool. ● locale puternice care termină cu abcese şi necroze. dar solubile în solvenţi organici. sunt insolubile în apă. unele stimulează sistemul nervos vegetativ şi central şi se mai utilizează şi pentru acţiunea lor iritantă locală. păstrate în condiţii neprielnice. solubile în apă şi alcool. antiseptică. se utilizează cu rol digestiv datorită aromei şi gustului. ● Uleiurile eterice (volatile): ● ● ● ● ● ● ● se obţin din plante prin distilare cu ajutorul vaporilor de apă. se îngălbenesc şi devin solide (se rezinifică). saponinele din Digitalis purpurea facilitează absobţia glicozizilor cardio-vasculari. Saponinele: ● ● ● ● ● ● ● au molecula formată din sapogenină de natură fenentrenică şi un zahar.MEDICINĂ VETERINARĂ ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ acţiunea farmacodinamică. sunt toxice plasmatice. ex: digitalina trece în digitoxină şi genină. sunt pulberi amorfe. diminuă tensiunea superficială a apei (spumifică cu apa). 48 . sunt lichide incolore sau uşor colorate. ex: în cazul în care ajung subcutanat sau intramuscular. cu miros caracteristic şi agreabil şi cu gust arzător.

MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ FARMACOLOGIA SPECIALĂ VETERINARĂ 49 .

Au acţiune reversibilă. Valoarea unei substanţe decontaminante este în dependenţă de: – concentraţia în care se utilizează. la inhibiţia enzimatică (ex: inhibiţia unor dehidraze ce au rol important în procesele oxidative). înmulţirea şi producerea de toxine de către microorganisme. – durata cât vine în contact cu microorganismul. Efectul lor este adesea legat de concentraţie şi de durata de acţiune. Promptitudinea efectului depinde şi de: – mediul în care acţionează substanţele decontaminante. Substanţele antiseptice şi dezinfectante produc o precipitare reversibilă sau ireversibilă a proteinelor bacteriene. Promtitudinea efectului: – unele substanţe acţionează după câteva minute de contact cu celula bacteriană. Substanţele din aceeaşi grupă fiind nocive faţă de germenii patogeni. Substanţele decontaminante distrug microorganismele cu care vin în contact. – altele după un timp mult mai lung. Acţiunea antibacteriană se traduce prin:    tulburări biofizice la nivelul membranei celulei bacteriene. modificări ale presiunii osmotice.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ SUBSTANŢ E ANTISEPTICE şi DECONTAMINANTE (DEZINFECTANTE) Substanţele antiseptice împiedică dezvoltarea. – asocierea lor cu alte substanţe. – gradul de infecţie al mediului. aceeaşi substanţă putând avea fie acţiune antiseptică. Au acţiune ireversibilă. NU sunt total inofensive faţă de celulele macroorganismului. fie decontaminantă în funcţie de: – concentraţia în care se utilizează. Toate acestea duc la un dezechilibru privind schimburile dintre celula microbiană şi mediul înconjurător. tulburând procesele biofizice şi biochimice de la nivelul celulei bacteriene – acţiune bacteriostatică. Sunt bactericide sau chiar bacteriolitice. Liposolubilitatea unor substanţe din aceeaşi categorie asigură pătrunderea lor în compuşii lipoidici ai celulei microbiene. numai atâta timp cât sunt în contact cu acestea. – puterea sa de pătrundere. modificări ale tensiunii superficiale. 50 .

fenolul şi derivaţii săi. săpunurile şi detergenţii. alcalii (baze). Există şi o electivitate a substanţelor antiseptice şi dezinfectante. derivaţii organici ai I2. -soluţiile fierbinţi au acţiune mai puternică. Formele vegetative bacteriene se distrug mai uşor. etc.  organice: – – – – – 51 . gudroanele. se utilizează amestecuri de formol şi NaCl.  ● reducătoare. Clasificarea substanţelor antiseptice şi dezinfectante ● instabile: se modifică în timpul acţiunii lor  oxidante: – – directe (folosesc O2 din propria lor moleculă). săruri ale metalelor. anorganice: – – – stabile: NU se modifică în timpul acţiunii lor  acizi. acţiunea sa scăzând în prezenţa grăsimilor. alcoolul şi derivaţii săi. în practică.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Exemple: -formolul are acţiune mai puternică în prezenţa NaCl. indirecte. În legatură cu puterea de acţiune a substanţelor decontaminante se utilizează coeficientul fenolic ce reprezintă raportul dintre concentraţia eficace a fenolului şi cea a decontaminantului luat în studiu.

ex: sulfametin. coccidiostatice. Sulfamide cu acţiune generală: a. b. ex: sulfatiazol şi neoxazol b. Sulfamide cu acţiune locală: a. sulfamida roşie). sulfamide cu acţiune scurtă (2 – 4 administrări/zi). biseptol. pornind de la sulfanilamidă (sulfamida –mamă) s-au obţinut toate celelalte sulfamide prin (excepţie. microcristaline. ex: sulfacoccidin. sulfafenazol. sulfamide semiretard. ex: ftalilsulfatiazol. cu gust mai mult sau mai puţin amar în general. ex: sulfametazina. ● astăzi se utilizează în terapie circa 25 sulfamide dintre care 9 la noi în ţară.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ MEDICATIA ANTIMICROBIANA SULFAMIDELE Clasificare: 1. sulfamide potenţate. ex: borgal. pe baza acestei substanţe Gelmo în 1932 a fost sintetizată sulfamida roşie (= prontosil) pe care Domagk în 1935 a utilizat-o 1908 a sintetizat sulfanilamida. ● practică. ● ● substituirea unui H de la gruparea –NH2 din poziţia para. cosumix. c. ● în streptococia exaperimentală la şobolan. ex: sulfacetamida. Mecanismul de acţiune al sulfamidelor 52 . d. sulfadoxin. sulfamide cu acţiune la nivelul tubului digestiv. Pentru descoperirea efectului antibacterian al sulfamidelor lui Domagk i s-a decernat premiul Nobel pe care l-a refuzat. 2. sunt insolubile în apă. sulfamide cu aplicare pe piele şi pe mucoase. sumetrolim. Toate au acţiune generală. c. Co-trimoxazol. sulfamide retard. solubile fiind sărurile lor de Na ce se utilizează în prin ardere la flacără devin brune şi degajă miros de H2S şi de NH3. trifadoxin. Proprietăţile sulfamidelor: ● sunt pulberi de culoare albă. Istoricul sulfamidelor ● crisoidina a fost descoperită în 1877 de Hoffman.

mutaţii spontane sau adaptare enzimatică. al acizilor nucelici. Sulfamidemia este maximă între 2 – 4 ore. Acestea sunt rezistente la acţiunea sulfamidelor. sulfamida NU prezintă o concentraţie competitivă astfel că celula bacteriană va diferenţia acidul para-aminobenzoic de sulfamidă. Suflamidele sunt inactive faţă de leptospire. subcutanat. Farmacocinetica sulfamidelor Sulfamidele se pot administra pe mai multe căi: ● ● ● ● ● ● per os. ulterior. ea substituie acidul para-aminobenzoic în cadrul metabolismului bacterian perturbându-l şi în acest mod stopând dezvoltarea şi înmulţirea bacteriei. anaerobi Gram-pozitivi. virusuri. devenind sulfamidorezistentă. Există astfel. Atunci când NU se respectă dozele şi intervalele de administrare. bacteriile alcoolo-acido-rezistente. de acid para-aminobenzoic. Acesta este un precursor al acidului folic şi. în vederea dezvoltării şi înmulţirii. Ele acţionează mai puternic „in vivo” decât „in vitro” (sulfamidele sunt incompatibile cu peptona ce se utilizează pentru prepararea mediilor uzuale de cultură). intravenos. Administrate per os. Rezistenţa câştigată este ireversibilă şi se manifestă faţă de toate sulfamidele. Datorită asemănării structurale dintre sulfamide şi vitamina H1. bacterii primar rezistente sau bacterii cu rezistenţă câştigată prin selecţie naturală. alte bacterii Gram-negative şi Gram-pozitive. intraperitoneal.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ A fost elucidat în 1935 de Trefanel. Există bacterii care NU au nevoie în cursul metabolismului lor de acid para-aminobenzoic. pararicketsii. NU se administrează per rectum sau intrarahidian. În sânge se cuplează cu proteinele plasmatice în proporţie de 53 . atunci când sulfamida se află într-o concentraţie competitivă în mediu. Celula bacteriană are nevoie. ricketsii. sulfamidele se absorb între 3 – 6 ore cu excepţia rumegătoarelor şi calului. unele protozoare. pe piele şi mucoase. Spectrul de acţiune al sulfamidelor ● ● ● ● ● cocii Gram-negativi şi Gram-pozitivi. intramuscular. microplasme.

hematurie şi chiar colici renale. iar cea optimă este 10 – 15 mg%. bacteriostatic. endometrite. Indicaţii terapeutice ale sulfamidelor ● în pneumonii. mamite. 54 . Reacţiile adverse ale sulfamidelor Sunt considerate substanţe cu toxicitate foarte redusă. Fracţiunea cuplată NU difuzează în sânge şi reprezintă un depozit din care se eliberează treptat fracţiunea liberă ce este activă faţă de bacterii. stări CaCO3. de circa 40 – 200. albuminurie. Cea mai sensibilă specie la sulfamide este câinele. bronhopneumonii.  comatoase.d. Difuzează foarte bine prin barierele organismului şi suficient de bine prin seroase şi sinovii. Se pot constată:     modificări ale sângelui. prin administrarea de bicarbonat de Na. Se procedează la alcalinizarea urinii în vederea eliminării mai rapide a sulfamidelor.v. se poate instala şocul medicamentos tradus prin tremurături musculare. retenţii placentare. la păsări. tulburări renale: cilindrurie. bilă. abcese. Sulfamidele se elimină sub formă activă şi parţial inactivă prin rinichi. salivă şi glandele bronşice. flegmoane. datorită inhibării anhidrazei carbonice. va favoriza eliminarea sulfamidelor şi va scădea pericolul cristalizării. Există pericolul cristalizării în urina acidă (pericol mai mare la carnivore). NU difuzează în ţesuturile moarte şi focarele încapsulate şi cazeificate. artrite. La nivelul ficatului suferă procesul de acetilare în urma căruia rezultă produse alergogene şi inactive d. Derivaţii acetilaţi au o solubilitate mai slabă decât sulfamidele din care provin. Sulfamidemia bacteriostatică minimă este de 5 mg la 100 ml sânge. dismicrobism la rumegătoare ce duce la scăderea digestiei celulozei. După utilizarea pe cale orală sau parenterală. În ficat ajung în concentraţii de 2 ori mai mari decât în sânge. se împiedică încrustarea cojii ouălor cu rareori. în caz de methemoglobinemie se poate administra albastru de metil (fiole de 1 mg/kg). Sunt inactive în prezenţa puroiului. Alcalinizarea urinii.p. Indicele terapeutic este foarte mare.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ 50 – 90%. de aceea se discută despre un timp de aşteptare în ceea ce priveşte consumul de către om al laptelui provenit de la animalele tratate cu sulfamide. peritonite. Acetilarea se face la gruparea –SO2 – NH2. lapte şi mai puţin prin materiile fecale. gastroenterite. sulfamidele pot fi decelate în lapte între 21 – 86 ore.

MEDICINĂ VETERINARĂ
● ●

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

în boli infecţioase: pasteureloză, colibaciloză, morvă, gurmă, listerioză; în boli parazitare: coccidioză.

Posologia sulfamidelor (doze)
I. doza de atac – în prima zi:
● ●

adulte 0.12 g/kg; tineret 0.15 g/kg; adulte 0.10 g/kg; tineret 0.12 g/kg; adulte 0.08 g/kg; tineret 0.10 g/kg; adulte 0.06 g/kg; tineret 0.08 g/kg; adulte 0.06 g/kg; tineret 0.06 g/kg;

II. doza de a doua zi:
● ●

III. doza de a treia zi:
● ●

IV. doza de a patra zi:
● ●

V. doza de a cincea zi:
● ●

Doza se sindează în 2 administrări în cursul unei zile.

55

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

ANTIBIOTICELE
Sunt substanţe naturale produse de ciuperci sau bacterii ca mijloc de luptă contra altor ciuperci sau bacterii. Prin antibioză se înţelege antagonismul dintre două microorganisme. Era antibioticelor începe în 1928 când Fleming descoperă penicilina. Ulterior, cercetările sunt definitivate de Florey. După această descoperire până în 1972, numărul antibioticelor a crescut la 1547.

Rezistenţa microbiană la antibiotice
Se instalează diferit. În general, se instalează:
● ● ●

rapid la: streptomicină, eritromicină, ampicilină; lent la: tetracicline, neomicină, kanamicină; foarte lent la: cloramfenicol, nitrofuran.

Mecanisme prin care se instalează rezistenţa: 1. elaborarea de către microorganism a unor enzime; 2. elaborarea de către microorganism a unor substanţe cu rol antagonic; 3. transmiterea genetică a factorilor de rezistenţă de la o celulă bacteriană la alta (prin conjugare); 4. prin selecţia unor mutante devenite rezistente.

Mecanisme de acţiune antibacteriană:

există antibiotice care acţionează asupra metabolismului membranei bacteriene:
  

penicilina; antibioticele polipeptidice; novobiocina; streptomicina; neomicina; cloramfenicol; tetraciclinele; griseofulvina; quinolonele.

sunt antibiotice care intervin la nivelul sintezei proteice din celula bacteriană:
   

sunt antibiotice ce interferează sinteza acizilor nucleici:
 

Asocierea antibioticelor
NU se asociază: – penicilina cu tetraciclinele; 56

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

– cloramfenicolul şi macrolidele; – aminoglicozidele între ele; – aminoglicozidele cu alte antibiotice ce prezintă acelaşi tip de toxicitate; – un bacteriostatic cu un bactericid; – două antibiotice cu acelaşi tip de reacţii adverse. După toxicitatea lor, antibioticele pot fi:

netoxice (puţin toxice):
  

betalactaminele; macrolidele; tetraciclinele; aminoglicozidele; polipeptidele ciclice; cloramfenicolul.

cu potenţial toxic ridicat:
  

Utilizarea antibioticelor în medicina veterinară

în scop nutritiv (în cantităţi foarte mici de circa 20 UI/per milion):

în scopul stimulării creşterii pentru obţinerea sporurilor în greutate superioară şi în în scopul creşterii reactivităţii la infecţii; în scopul creşterii vitalităţii;

vederea reducerii consumului de furaje;
 
● ● ●

în scop curativ – pentru tratarea animalelor bolnave; în scop metafilactic – când boala este în faza de incubaţie; în scop profilactic (preventiv) – la animalele sănătoase din focar.

Clasificarea antibioticelor
Antibiotice betalactamice:

peniciline:

naturale:
– – – –

benzil-penicilina; procain-penicilina; benzatin-penicilina; fenoximetil-penicilina;

de sinteză: – ampicilina; – oxacilina; 57

tylosina (tilocina). polimixina B. Antibiotice false-macrolide (lincosamide): ● ● lincomicina. – amoxicilina. Grupa peptolide (sinergistine): ● rifampicina. doxiciclina. gentamicina. amfotericina B. 58 . Antibiotice macrolide: ● ● ● eritromicina. etc. clindamicina. ● antibiotice cephalosporine. Antibiotice aminoglicozidice: ● ● ● streptomicina.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ – meticilina. Cloramfenicolul Tetraciclinele clasice: ● ● ● tetraciclina. Antibiotice poliemice: ● ● stamicina. Antibiotice polipeptidice: ● ● ● colimicina. oxitetraciclina. kanamicina. spiramicina. gramicidine.

tiamulina. 59 . antibiomimetice Antibiotice furajere: ● ● flavomicina.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Novobiocina Quinolonele –inhibitori ai ADN-girazei.

cu gust amar. tulpina Oxford pe mediu solid (diametru zonei de inhibiţie fiind de 24 mm). presiunea în interiorul lor crescând până la dezintegrarea bacteriei. stabilă în mediu acid. În interiorul bacteriei se acumulează produşi care blochează sinteza proteinelor şi a acizilor nucleici. Rezistenţa microbiană la benzil-penicilină este încrucişată cu cea de la alte peniciline.  Mecanismul de acţiune: Structura chimică a benzil-penicilinei se aseamănă cu cea a unui aminoacid pe care îl competiţionează cuplându-se cu murein-transpeptidaza. astfel că bacteriile devin gigante. care este scheletul de susţinere al membranei microbiene. se dozează în UI ce reprezintă cantitatea de penicilină ce împiedică dezvoltarea stafilococului auriu. astfel că aceasta scindează inelul lactamic din cadrul moleculei de penicilină (o inactivează). enzimă necesară sintezei acidului acetilmuramic. Benzil-penicilina blochează sinteza mucopeptidelor din peretele microbian.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa betalactaminelor Penicilinele naturale Benzil-penicilina – penicilina cristalină 1928 a fost descoperită de Fleming 1939 a fost purificată de Florey 1945 grupul de cercetători de la Oxford – premiul Nobel Este un amestec de 5 tipuri de peniciline. Este obţinută din culturi de Penicillium notatum şi de Penicillum crisogenum. un inel lactamic şi un inel tiazol. Bacteriile Gram-negative au o membrană dublă prin care penicilina NU pătrunde. La acidul 6-aminopenicilanic se pot grefa diverşi radicali. acidul muramic NU joacă un rol important în sinteza peretelui celular.  Rezistenţa microbiană: În general. prin grefarea radicalului „benzil” s-a obţinut benzil-penicilina. se poate păstra în soluţie la frigider timp de 48 ore. astfel se explică lipsa de toxicitate a benzil-penicilinei la aceste organisme.  Proprietăţi: ● ● ● este o substanţă de culoare albă.  Spectrul de acţiune al benzil-penicilinei: 60 . Astfel. În celula homeotermelor. inodoră. Conţine acidul 6-aminopenicilanic. se instalează lent şi este datorată capacităţii de a secreta o β-lactamază. dar NU cu cephalosporinele.

unele actinomicete. bilă. prurit. bacilul rujetului). Benzil-penicilina este inactivă faţă de: ● ● ● ● ● bacilii Gram-negativi. concentraţia maximă sangvină se instalează în 15 – 30 minute. ameţeală. Difuzează bine şi în alte ţesuturi. urticarie. Circa 40 – 70% din doza administrată se elimină netransformată pe la nivel renal. pneumococi. infiltraţii nodulare (când soluţiile sunt prea concentrate). bacilul Koch.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Este relativ îngust. La bovine pot apare reacţii alergice:    salivaţie. edem la nivelul pleoapelor şi botului. chiar şi prin placentă. Listeria. Realizează concentraţii mari la nivelul rinichiului. salivă. ricketsii. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 40 – 60%.  Reacţii adverse: Pot apare dureri la locul de administrare. bacili Gram-pozitivi (bacilul antraxului. anaerobi Gram-negativi (clostridii. pulmonului. meningococi). transpiraţie. cuprinzând: ● ● ● ● ● ● ● streptococi.  Farmacocinetica penicilinei: După absorbţie. dispnee. iar restul se elimină prin lapte. stafilococi. spirochete). Întrucât această concentraţie după circa 2 ore începe să scadă se pot face aproximativ 4 – 6 administrări/zi. Prin meninge pătrunde numai în caz de inflamaţie. corynebacterii. Concentraţia în lapte este maximă în 4 – 6 ore de la administrare şi dispare după 24 ore. Permeabilitatea la nivelul seroaselor şi a membranelor sinoviale este insuficientă. ficatului. 61 La om:    . ciuperci. coci Gram-negativi (gonococi. protozoare.

000 – 4. artrite. peritonite.000 UI/kg.v. NU se utilizează în boli produse de germeni rezistenţi. gravitatea afecţiunii. ● ● ● ● ● ●  Dozele: ● rezistenţa germenilor. ● . poate apare şocul cardiac care este datorat ionilor de K+.000 UI.MEDICINĂ VETERINARĂ    FARMACOLOGIE VETERINARĂ frisoane. După administrarea i.  Căi de administrare: ● ● ● ● ● i. gurmă.m.000 UI/kg. în special. NU se utilizează la cobai. intraconjunctival – sub formă de soluţie sau ungvente. sub formă de perfuzii lente. intramamar. până la 200. pe plăgi. intrauterin.000 UI/kg sau 50. şoc anafilactic. 62 mijlociu. subcutanat la animalele mici. în funcţie de:   tripsină.000 UI/kg. cel mai frecvent din 6 în 6 ore.  Indicaţii terapeutice: Se poate utiliza în stări infecţioase nespecifice.000 UI/animal mare sau 200. doza poate fi 25.000 UI/animal intraarticular.000 – 6. antrax. intraperitoneal şi intraarticular la intervale de 12 sau 24 ore. Local se poate utiliza în mamite. intraperitoneal se utilizează până la 400. hamster şi chinchila pentru că produce dismicrobism grav. la păsări 10. dureri de cap. la animalele mici (carnivore). NU se administrează intrarahidian. precum şi în boli specifice (rujet. afecţiuni oculare.000 – 20..000 UI/kg. spirochetoză. la animalele mijlocii 4. cărbune emfizematos. intratraheal însoţită de streptomicină şi se folosesc aerosoli în pneumonii. leptospiroză). mucoase. local se poate administra în bronhopneumonii. ● ● ● ● ● la animalele mari 2. la om. NU se administrează per os.

Preparate comerciale: – Propamicină.MEDICINĂ VETERINARĂ ● ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ intramamar. Procain-penicilina şi benzatin-penicilina sunt peniciline retard (săruri ale penicilinei) care se caracterizează prin formarea de depozite de unde se eliberează în mod treptat. ♦ obţinerea unor peniciline rezistente la penicilinaza stafilococică. – amoxacilina. astfel că aceste comprimate se fracţionează pentru 4 administrări. În 1956 au fost obţinute primele peniciline de sinteză. iar doza este de 50. meningococi şi gonococi. nefiind valabile la cal şi la bovine la care produc dismicrobism. după ce s-a utilizat penicilina injectabilă. Penicilinele de semisinteză Penicilinele naturale pot fi inactivate de către penicilinazele produse de unii stafilococi. Este mai puţin activă faţă de streptococi.000 UI. Exemple: – ampicilina. – carbenicilina (de uz uman). isocilina) Este rezistentă la acţiunea sucului gastric. Ulterior. se utilizează în continuarea tratamentelor la câini şi la pisici.000 UI. ♦ obţinerea unor peniciline cu spectru larg care să se extindă şi asupra micoplasmelor. până la 50. 63 .000 UI/ml soluţie sau până la 50. Există comprimate ce conţin 200. motiv pentru care se poate administra per os.000 UI/g ungvent. pe mucoase şi plăgi.000 UI (la animalele mari). – meticilina. până la 400. Se absoarbe circa 60% la nivelul intestinului. iar intervalul de administrare fiind între 24 – 48 ore. gama lor s-a diversificat urmărind: ♦ obţinerea unor peniciline active în urma administrării per os. acţiunea lor fiind de durată mai lungă. – cloxacilina. Toate dau niveluri sangvine crescute. Penicilina V (fenoximetil-penicilina. Datorită acestui fapt s-a căutat ca după modelul celor naturale să se obţină penicilinele pe cale sintetică. De obicei.

– Tripedin. cefodrin. Sunt derivaţi ai acidului 7-aminocephalosporamic. sau i. Sunt rezistente la acţiunea penicilinazelor stafilococice. 2x/zi). 2 – 3 ori/zi. cefadroxil (25 mg/kg/zi. Mecanismul de acţiune este identic cu cel al penicilinelor. asemănător cu cel al penicilinelor. cefaloridin. Exemplu: Excenel TM din Belgia care se foloseşte în bolile respiratorii la bovine (1 mg/kg la bovine). pathazone – injectoare pentru uzul intramamar. produse ce se administrează per os: ● ● ● ● cefalexin. – Moldamin. Grupa macrolidelor Cuprinde peste 40 antibiotice ce conţin un nucleu macrolactonic şi una sau mai multe molecule de glucide ce răspund de activitatea antibiotică. Grupa cephalosporinelor Au fost izolate în 1945 din culturile de Cephalosporium acremonium.2 mg/pui). etc.m. Există macrolide cu 14 sau cu 16 atomi de carbon. produse ce se administrează cale parenterală: ● ● ● 3. La om produc uneori greaţă şi vomă. NU se distribuie intracelular. i. ci numai intercelular.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ – Efitard. cefalotin. dar sunt sensibile faţă de o β-lactamază produsă de unii Gram-negativi. cefaclor. Sunt pulberi cristaline şi se utilizează sub formă de săruri de Na. în pneumopatii la porc (3 – 5 mg/kg la porc) şi pentru prevenirea mortalităţii la pui (până la 0. Pot fi clasificate: 1.) 2.v. cefazolin (10 – 20 ml/kg. Spectrul de acţiune este larg. 64 . Au o oarecare nefrotoxicitate.

2 – 4 mg/kg la animalele mari. 65 ● tiocianatul:    . 50.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Au acţiune bacteriostatică. pungi de 100 sau 1000 g. Este compatibilă cu majoritatea antibioticelor. tiocianat (ex: Eritromvac) – pulbere solubilă în apă ce se foloseşte pentru păsări.m. antrax. precum şi soluţie injectabilă de 20. Mecanismul este asemănător cu al cloramfenicolului şi între diversele macrolide există o rezistenţă încrucişată. cuprinzând în plus şi micoplasmele. 10 – 20 mg/kg la păsări.  Farmacocinetica: Difuzează bine prin ţesuturi: placentă. coriză. pneumonii. artrite.  Spectrul de acţiune: este asemănător cu cel al penicilinelor. NU acţionează asupra enterobacteriaceelor şi asupra bacteriilor Gram-negative. abcese. 10 – 20 mg/kg la animalele mici. sub formă de comprimate şi etilsuccinatul (flacoane a 2 g). sinuzită. 100 ml (ex: Galimicin 5% pentru păsări şi 10% pentru mamifere). micoplasmoză. retenţii placentare. bronşite. NU difuzează la nivelul lichidului cefalorahidian (LCR) şi nici la nivelul sistemului nervos central (SNC) astfel că NU se poate utiliza în caz de meningite. în general. La păsări se poate da în apa de băut.  Rezistenţa bacteriană: se dezvoltă rapid şi. 5 – 10 mg/kg la animalele mici. Eritromicina a fost izolată din culturile de Streptomices erithreus. iar restul se elimină nemodificată. NU se administrează la cal pentru că produce tulburări gastro-intestinale. Eritromicina Se poate găsi sub formă de: ● ● lactobionat – pulbere în flacoane de 300 mg ce se administrează i. ricketsii şi pararicketsii şi unele protozoare. mai puţin cu tetraciclinele.. ● comaciclina (eritromicina + tetraciclina) – propionat de eritromicină. leptospiroză. gurmă. pleură.  Doze: ● lactobionatul:   1 – 3 mg/kg la animalele mari şi mijlocii. 50% se metebolizează. este considerat antibiotic de rezervă ce se utilizează în infecţiile penicilinorezistente. peritoneu şi mai puţin la nivelul articulaţiilor. mamite.

10 mg/kg la 12 ore. Se utilizează la modul general în afecţiunile respiratorii şi digestive la mamifere.m. în apa de băut la păsări. la câine şi pisică. Pharmasin:     pulbere ce conţine tylosină sub formă de tartrat. la interval de 12 ore. în boli respiratorii la păsări. pentru toate speciile este valabil tratamentul între 3 – 5 zile. 66 . i. pulbere. fie în apa de băut. soluţie 20%..5‰ la puii de 1 – 14 zile şi 1. la 24 ore. iar la păsări mai ales în boli respiratorii (micoplasmoză. porc. fie s. tiocianatul se poate folosi preventiv în micoplasmoză. păsări. Isotyl 5% (mai conţine şi eritromicină). animalele mici. la păsările cu micoplasmoză şi sinuzită.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Pentru păsări. bronşită infecţioasă. la porcii cu gastroenterite. Oleadomicina (sigmamicina) Sigmamicina conţine oleadomicină şi tetraciclină. A fost izolat în 1959 din culturile de Streptomyces fradiae. A fost izolată în 1955 din culturile de Streptomyces antibioticus.25‰ la puii peste 14 zile şi pentru combaterea stresului. utilizat mai ales la porci şi păsări. ● Tyladin:   ● Tylocin:   ● Tylosin:   Antibioticul este specific medicinei veterinare. oral sau i. Tylosina Se găseşte sub formă de preparate. coriză). la rumegătoare. utilizate în micoplasmoza aviară. la păsări.m.  Preparate: ● ● ● Tylavet 20%. circa 10 mg/kg. timp de 3 zile. 25 mg/kg.c.  Doze: ● ● ● ● la viţei. în apa de băut: 2. bovine. pulbere hidrosolubilă.

Sunt antibiotice de rezervă (NU se recurge la medicaţie cu macrolide. Spiramicina (rovamicina) A fost obţinută din culturile de Streptomyces ambofacies. produs românesc. ● Belcospirina:   ● Stomorgil:     Spectrul de acţiune este asemănător penicilinelor. caracterizată prin spectru de acţiune larg (datorită colistinei). utilizat în infecţii bucodentare şi tulburări gastro-intestinale. ci numai dacă NU sunt valabile penicilinele). pe bază de spiramicină şi metronidazol. sub formă de comprimate. combinaţie de spiramicină şi colistină.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ  Preparat: ● Comaciclin:   conţine sigmamicină. 67 .  Preparate: ● Suanovil (Spiravet):  sub formă de soluţie injectabilă şi pulbere. Reprezintă medicaţia aparatului respirator. Concentraţia acestui antibiotic în ţesuturi şi lapte este de 20 – 60 ori mai mare decât în sânge.

 Preparate: ● ● ● ● ● Lincocin forte. iar clindamicina 60 – 90%.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa falselor macrolide (lincosamidele) Au acelaşi mecanism de acţiune ca şi macrolidele. piele. Rezistenţa bacteriană se instalează foarte lent şi este o rezistenţă încrucişată cu cea faţă de macrolide. cât şi în septicemie. În cadrul preparatelor se asociază frecvent cu streptomicina. Difuzează prin meningele inflamat ajungând în lichidul cefalorahidian într-o concentraţie de circa 40%. iar restul de 50% se elimină netransformate prin urină şi bilă. lincomicina se absorbe în proporţie de 25 – 50%. fiind eficiente atât în osteomielite. Lincomicina: A fost izolată în 1962 din culturile de Streptomyces lincolnensis. în doze de 10 mg/kg în infecţiile stafilococice ale oaselor şi pielii. Se distribuie uniform în organism. ♦ clindamicina. În lapte. Linkomicin F (uz intramamar). Clindamicina: Este obţinută prin clorurarea lincomicinei. Reprezentanţi: ♦ lincomicina. soluţie injectabilă. muşchi. 68 . În urma administrării lor per os. Spectrul de acţiune este asemănător macrolidelor. iepure şi hamster pentru că dau colici grave. Aproximativ 50% din aceste antibiotice se metabolizează. Linco-spectin. Contraindicaţii: NU se administrează la cal. pulbere. administrată per os. oase. Este utilizată mai ales la câine şi la pisică. Linkomicin. Nivelul terapeutic sangvin se menţine circa 6 – 8 ore. Linkomicin 110 N. concentraţia ajunge la 50 – 100%. rspectiv. şi la nivelul ţesuturilor moi.

69 .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ  Preparate comerciale: ● Sobelin.

bacili Gram-pozitivi. mai ales în prezenţa unui pH alcalin. Soluţiile se pot păstra în frigider circa o săptămână.  Spectru de acţiune: ● ● ● ● ● bacili Gram-negativi. Pseudomonas. ricketsii. Proteus. leptospire.  Rezistenţa bacteriană se poate instala brusc şi este parţial încrucişată cu cea a antibioticelor din aceeaşi grupă. Pasteurella. dar poate deveni în anumite condiţii bactericidă.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa aminoglicozidelor Streptomicina A fost descoperită şi izolată între 1943 – 1944 în SUA de către Waksman din culturile de Streptomyces griseus. clostridii. Acţionează prin molecula întreagă. Blochează ARN-ul mesager al celulei bacteriene producând erori în copierea codului genetic şi împiedicând sinteza proteică în celula bacteriană. virusuri. 70 Este slab activă faţă de: ● ● ● ● NU este activă faţă de: ● ● ●  Farmacocinetica streptomicinei: .000. bacilul tuberculozei.  Mecanismul de acţiune: Are acţiune bacteriostatică. Tulbură mecanismele de permeabilitate ale membranei citoplasmatice permiţând eliminarea din celula bacteriană a o serie de componente vitale. Structura sa chimică prezintă 3 inele de bază fiind considerată un trizaharid. astfel că 1. stafilococi. Se poate asocia cu penicilina şi sulfamidele. Listeria.000 UI = 1 g streptomicină şi reprezintă cantitatea care inhibă 1 ml cultură de Escherichia coli. Poate fi dozată în UI.

doza poate ajunge până la 0. enteral. membrane sinoviale. cianoza ugerului. şoc alergic tradus prin nelinişte. astenie. Trece şi bariera placentară.  Căi de administrare şi doze: ● ● ● ● ● i. Se distribuie extracelular.v. bilă. în stări infecţioase nespecifice şi specifice:      uneori edem pulmonar. salivaţie. NU se administrează i. enterite infecţioase. Nivelul sangvin maxim apare la circa o oră (concentraţia minimă trebuie să fie circa 3 mcg/ml sânge). NU se utilizează la animalele cu afecţiuni renale. 50% se elimină prin urină sub formă activă. Atacă ramura acustică şi vestibulară a perechii a VIII-a de nervi cranieni şi determină tulburări de echilibru. ungventele au concentraţia 1 – 2%. restul metabolizându-se şi eliminându-se prin lapte. soluţie 1%/sfert de glandă mamară. la animalele mici.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ În urma administrării pe cale injectabilă realizează o bună absorbţie. micoplasmoză.m. intramamar se introduc 50 ml. Se elimină mai lent decât penicilina. edemul capului şi poate provoca bloc neuromuscular prin blocarea eliminării de acetilcolina la nivelul plăcii la porumbel. pasteureloză. pericard. per os se administrează în scop local. având un efect local. ●  Indicaţii terapeutice: ● colibaciloză. Difuzează bine prin pleură. la bovine.  Reacţii adverse: Este mai toxică decât penicilina. ● motorii. după doze mari şi care se administrează timp îndelungat determină: ● ● la pisică. Prin bariera hematoencefalică pătrunde numai în caz de inflamaţii. ameţeli. În urma administrării per os NU se absoarbe. 1 – 2 cg/kg la intervale de 12 ore. leptospiroză. ataxie ca urmare a efectului ototoxic. 71 . La animale. determină ataxii.1 g/kg..

 Spectrul de acţiune este asemănător cu cel al streptomicinei. Diacin (folosit în dizenteria purceilor).  Indicaţii terepeutice şi doze: ● ● în afecţiuni respiratorii.  Preparate comerciale: ● ● ● ● ● ● ● ● Gentamicina A fost izolată din culturi de Streptomyces micromonospora.  Rezistenţa bacteriană se instalează rar. 72  Preparate: ● ● ● . Se utilizează numai pentru efectul ei local. soluţie injectabilă.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Negamicina (neomicina) A fost izolată în 1949 din culturile de Streptomyces fradiae.  Spectrul de acţiune este asemănător cu streptomicina. Gentamicina 10%. soluţie injectabilă. Fluocinolon. 2 – 5 cg/kg la interval de 12 ore. Neomicina 20%. ungvent. Otoguard. Biosol T.. ungvent. cutanate la toate speciile. urogenitale. Neobasept. doza: 3 – 4 mg/kg la 12 ore. Este neurotoxică şi nefrotoxică.  Mecanismul de acţiune este asemănător cu cel al streptomicinei. în endometrite şi retenţii placentare. dar cuprinde şi clostridiile. pulbere.5 – 4%. Gentamicina 10%. ungvent. local se utilizează sub formă de ungvente cu concentraţii de 0.  Rezistenţa bacteriană se instalează lent. Cornemin. comprimate. pulbere hidrosolubilă. Negamicina sulfat.M.  Indicaţii terapeutice: ● ● ● în enterite şi dizenterii. lent şi este încrucişată cu cea la antibioticele din aceeaşi grupă. dar este mai activă faţă de Proteus şi Pseudomonas. digestive. Gentamicina 8%.

 Spectrul de acţiune este asemănător cu cel al gentamicinei. ungvent cu kanamicină şi hidrocortizon (uz oftalmic).  Rezistenţa bacteriană se instalează rapid şi este încrucişată cu cea a streptomicinei. soluţie injectabilă sau pulbere.  Preparate: ● ● ● Kanamicina.d. suspensie 5%. Prezintă potenţial ototoxic şi nefrotoxic redus. Are acţiune intensă şi efect rapid. Se combină cu lincomicina (Linco-spectin). în stafilococii. Aminosidina (gabromicina) A fost izolată din culturile de Streptomyces chrestomiceticus. 73 . NU se absoarbe în urma administrării per os. Este indicată şi în micoplasmoza aviară. pulbere şi suspensie.  Dozele: ● ● 10 – 20 mg/kg la animalele mari.  Indicaţii terapeutice: este utilizată în infecţii urogenitale. respiratorii.v. ungvent cu kanamicină (uz oftalmic). tylosinei. cărbune emfizematos. Spre deosebire de celelalte aminoglicozide d. pulbere injectabilă. chimic. Este nefrotoxic producând albuminurie. Kanamicina A fost izolată în 1957 din culturile de Streptomyces kanamiceticus.  Preparate: ● Spectam. Isomycin. NU realizează concentraţii bactericide. hematurie. 20 – 30 mg/kg la animalele mici. NU conţine nuclee zaharidice fiind considerată a face parte dintr-o subgrupă numită aminociclitoli.MEDICINĂ VETERINARĂ ● ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ Gentamicin. flacoane cu pompă dozatoare. Are spectru de acţiune larg. soluţie injectabilă. Spectinomicina A fost izolată în 1959 din culturile de Streptomyces spectabilis.p. dar intensitatea efectului este redusă. salmoneloză. eritromicinei.

– se foloseşte în mamitele streptococice. stafilococice.000 UI/kg la animalele mari. de 1 – 2 ori/zi.m. Sunt recomandate în infecţiile cu germeni penicilinsensibili şi streptomicinsensibili. 4 ml/50 kg la viţei. – în afecţiuni cutanate şi genitale. Combinaţiile streptomicinei cu penicilina În medicina umană NU se folosesc aceste combinaţii. – ungvent. – în afecţiuni oculare: cheratite. antiprotozoarică şi antifungică.  Preparate: ● Gabrocol şi Gabrocol-plus. În medicina veterinară: ♦ Propamicina (efitard + sulfamide). ♦ Ascomicin. suine. soluţii 1%. ♦ Hostamicina (spectru larg). colibacilare. Apramicina Produsul cel mai cunoscut este Apralan. intrauterin la vacă. ♦ Asocilinul: Alte preparate: 74 . ulcere corneene.000 – 20. cabaline. în endometrite. circa 8 ml în amestec cu 50 ml ser fiziologic. – excipientul este vaselina.000 – 10. 15.  Doze: ● ● ● ● 6 ml/100 kg la bovine. cu acţiune antibacteriană.000 UI/kg la animalele mici. Se administrează numai în furaje. mânji. Doze: ● ● 5.1 ml/kg la câine şi pisică. Asigură un nivel tisular şi sangvin ridicat. blefarite.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Are potenţial ototoxic şi nefrotoxic. 0. – concentraţia la gramul de ungvent este de 20. Se realizează o administrare profundă i.000 UI penicilină şi 2 cg streptomicină. purcei.

intramamar şi suspensie injectabilă. soluţie injectabilă. conţine şi prednisolon. ♦ Interpen-vet (în plus are procaină şi novocaină). ♦ Penbex. 75 .000 UI penicilină şi excipienţi pentru aseptizarea a 100 ml diluat.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ ♦ comprimatele pentru aseptizarea materialului seminal conţin 5 cg dehidrostreptomicină şi 48. flacoane de 100 ml (procain-penicilină – sulfamide/benzatin-penicilină – sulfamide). ♦ Ilcociline-dry-cow (intramamar). soluţie injectabilă. ♦ Pen-strep-wepft (intramamar). ♦ Pentard-streep. ♦ Siccovet (intramamar). ♦ Vetramicin.

intervine în procesul de translaţie. Concentraţia maximă în sânge se înregistrează la 2 ore (5 mcg/ml). împiedică transportul aminoacizilor activaţi la locul sintezei proteice. este absorbit la nivelul duodenului. se datorează unor enzime ce descompun cloramfenicolul. administrat per os este rapid absorbit şi descompus. Este singurul antibiotic care pătrunde în umoarea apoasă a ochiului. coci Gram-negativi. clostridii. substanţă optic activă. larg. Circa 90% se transformă în ficat rezultând nitroderivaţi inactivaţi. La rumegătoarele mai mici de 2 luni. leptospire. Pătrunde bine prin barierele organismului. amară. termostabilă. coci Gram-pozitivi.  Proprietăţi: ● ● ● ● pulbere albă. ricketsii. este încrucişată cu cea dobândită de tetracicline.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa cloramfenicolului Cloramfenicolul A fost izolat în 1947 din culturile de Streptomyces venezuelae. micoplasme. astfel încât se recomandă a NU fi administrat per os.  Reacţii adverse: 76 . produşii rămaşi activi se elimină prin rinichi. pararicketsii.  Mecanismul de acţiune: ● ●  Rezistenţa bacteriană: ● ●  Spectrul de acţiune: ● ● ● ● ● ● ● ●  Farmacocinetica: În cazul administrării orale. foarte solubilă în apă.

suspensie uleioasă.  Indicaţii terapeutice: ● în boli infecţioase specifice şi nespecifice:        salmoneloză. eritromicina. ornitoză. Cloramfenicol:     Dozele: ● ●  Preparate: ● drajeuri sau capsule. 2 – 5 cg/kg la interval de 12 ore. flacoane de 100 ml. dismicrobism intenstinal. 77 ● Antistafilan spray:   ● Cloramfenicol hemisuccinat:  ● Cepetyl:   ● Closamugon:  .m. micoplasmoză. hegamicina.m.v.  Combinaţii: ● ● NU se administrează cu penicilinele şi sulfamidele. şi i. şi per os. se administrează cu tetraciclinele. câine şi pisică determină tulburări ale hematopoezei. pasteureloză. saprosan şi anestezină.MEDICINĂ VETERINARĂ ● ● ● ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ inflamaţii şi necroze la locul injectării.m. tylosină şi acetat de prednisolon. mânji şi miei. candidoze linguale şi bucale. leptospiroză. ricketsioză. se administrează i. în plăgi. i. colibaciloză. conţine cloramfenicol. conţine cloramfenicol. i. soluţie injectabilă 10 ml 1%. la viţei. la om.

78 . acetat de prednisolon şi vitaminele A. în preparatul comercial – Negerol spray.MEDICINĂ VETERINARĂ  FARMACOLOGIE VETERINARĂ conţine cloramfenicol. sulfat de tiroidină. ● Tiamfenicol:   derivat al cloramfenicolului. B. E şi D3.

● ●  Rezistenţa bacteriană se instalează lent.  Proprietăţi: ● ● ● pulbere sau cristale de culoare galbenă. suferă un circuit entero-hepato-enteric. NU acţionează asupra bacilului tuberculozei. prezintă acţiune bacteriostatică. germenilor Pseudomonas şi Proteus. bacterii Gram-negative. difuzează foarte bine prin barierele organismului. protozoare. blocând anumite unităţi ribozomale. împiedică sinteza proteinelor la nivelul celulei bacteriene. dar la bovine şi suine NU traversează  Farmacocinetica: ● ● ● intestinale. ● ● placenta. dar solubile în cloralhidrat.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa tetraciclinelor Tetracicline de bază Tetraciclina Tetraciclinele au fost izolate în 1947 din culturile de Streptomyces aureofaciens. sensibile la lumină. în prezenţa sărurilor de Ca şi Fe realizează chelaţi inactivi. 79 . interferând legarea ARN-ului chelatează metalele necesare enzimelor bacteriene. virusuri mari. spirochete.  Spectrul de acţiune: ● ● ● ● ● ● ● ● ● larg. motiv pentru care se folosesc în infecţii biliare şi nivelul sangvin eficace este de 2 cg/ml. insolubile în apă. administrate oral se absorb şi realizează nivelul sangvin maxim în 2 ore. actinomicete. bacterii Gram-pozitive. ricketsii. când rezultă o soluţie cu pH acid.  Mecanismul de acţiune: ● de transfer de aminoacizi.

400 ppm la păsări în scop preventiv şi 500 ppm în scop curativ. leptospiroză. NU se administrează oral la bovine şi cal. pentru a evita. salivă. laringotraheită. per os. NU se administrează cu vaccinuri vii. colibaciloză..  Indicaţii terapeutice: ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ●  Doze: ● ● ● ● ● Tetraciclinele clasice Clortetraciclina (aureomicina) NU se mai foloseşte. i. micoplasmoză. NU se administrează în lapte. se administrează cu drojdie de bere.MEDICINĂ VETERINARĂ ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ se elimină prin urină. NU se administrează intraarticular.m. hemoragii şi necroze. Oxitetraciclina 80 . au efect imunosupresiv asupra vaccinurilor vii.v. i. lapte. 2 – 5 cg/kg la animalele mici. se administrează de 2 – 3 ori/zi. fecale. coriză. cărbune emfizematos. în cazul administrărilor îndelungate se constată dismicrobism intestinal. în boli specifice şi nespecifice. NU se asociază cu penicilina. ● ● injecţiile intratisulare determină iritaţii. salmoneloză.. cu excerbarea  Reacţii adverse: ● florei intestinale având drept consecinţă apariţia enteritelor. antrax. 1 – 2 cg/kg la animalele mari.

LCR.  Produse din import: ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● Tetraciclina bază  Produse româneşti: ● ● ● ● ● Tetraciclina bază. suspensie semifluidă pentru mamite. Tetraciclina. Ursocilin.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ  Produse româneşti: ● clorhidrat de oxitetraciclină. Tetradur. Adamicin. gust amar. pulbere. pulbere. Tetramixin. pulbere galbenă. Clortetrason (cloramfenicol şi tetracicline). Tetraciclina. Intermicin. Neointermicin. Triera. Tetrasol. ungvent. Tetramicin. difuzează în ţesuturi. ● formula A cu oxitetraciclină. se absorb bine. sau bujiuri ungvent oftalmic:   spumante şi efervescente. pulbere. drajeuri şi comprimate. Aprociclina. Tetraciclina cloralhidrat. pulbere. 81  Produse din import: ● ●  Proprietăţi: ● ● ● ● . greu solubile. Eqocin. Combimycin. ● Oximanirom. Maximugon. formula B cu oxitetraciclină.

Solvocilin: Rezultă prin condensarea tetraciclinei cu formaldehida.v. prezintă toxicitate redusă. folosite în colibaciloză.m. micoplasmoză. Tetracicline de sinteză Rolitetraciclina: Este o tetraciclină sintetică.  Doze: ● 2 – 3 mg/kg. sau i.  Indicaţii terapeutice: ● 82 . micoplasmoze.MEDICINĂ VETERINARĂ ● ● ● ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ dau concentraţii mari în urină şi bilă. Se administrează i. cu sărurile metalelor dau chelaţi. colibacilare. salmoneloze. coriză. în infecţii puerperale.

83  Produse comerciale: ● ● ● . Sunt active.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa polipeptidelor ciclice Au fost izolate din culturile de Bacillus polimixa şi Bacillus subtilis. NU se asociază cu: ● ● ● cephalosporinele. Prezintă ototoxicitate şi nefrotoxicitate. în special. bloc neuromuscular. solubilă în apă. comprimate şi soluţie injectabilă. faţă de Gram-negative. în general. Colistirom. soluţie injectabilă sau pulbere hidrosolubilă. Nefrotoxicitatea se manifestă prin:    Datorită toxicităţii crescute. Se utilizează la bovine. Au o bună liposolubilitate şi acţionează la nivelul membranei bacteriene căreia îi tulbură permeabilitatea. Colimicin. aminoglicozidele. Ototoxicitatea se manifestă prin:    ataxie. paralizie respiratorie. în doza de 2 – 3 mg/kg. soluţie injectabilă. suine şi păsări. pentru că prin asociere poate creşte toxicitatea. cu excepţia gramicidinelor ce sunt active şi faţă de Gram-pozitive. Belcomicina S. mai rar. fiind activă faţă de Salmonella şi Escherichia coli. macrolidele.  Mecanismul de acţiune este bactericid. Se foloseşte la carnivore în enterite.  Rezistenţa bacteriană se înregistrează relativ rar. proteinurie. Colistina (polimixina E) Este produsă de Bacillus colistimus. oligurie. se administrează per os întrucât NU se absorb şi se utilizează local. hematurie. Este o pulbere albă.

sulfatul. F.  Preparat comercial: ● Nubactrin –se foloseşte ca aditiv furajer. solubilă în apă. Se utilizează sub formă de preparate în mamite. Se utilizează soluţia şi ungventul într-o concentraţie de 1%. Pentru că are o toxicitate crescută se utilizează sub formă unor preparate în asociere cu neomicina în afecţiuni cutanate. E. Există mai multe tipuri notate cu litere alfabetice: A. Este mai puţin activă faţă de Proteus. Tirotricina Este produsă de Bacillus brevis. Este o pulbere alb-gălbuie. B. J3. J1. Se utilizează.C. J2. Bacitracina Este produsă de Bacillus subtilis. Este activă şi faţă de ciuperci. Gramicidinele Sunt folosite în scop local datorită toxicităţii crescute. Este o pulbere albă-cenuşie. D. G. în principal.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Polimixina B Este produsă de Bacillus polimixa. 84 .

anaerobi. Rifamicinele Cea mai importantă este rifampicina. anemie hemolitică şi nefrită interstiţială.  Farmacocinetica: ●  Reacţii adverse: ● ● 85 . Rifampicina  Proprietăţi: ● ● pulbere de culoare brună. clamidii.  Spectrul de acţiune: ● este activă faţă de bacterii Gram-negative. sporadic mai pot apare: trombocitopenie. tulbură activitatea membranei celulare. întâlnită şi sub formă de capsule. tulburări de vedere. nefrotoxicitate. realizează concentraţii crescute în ţesuturi.  Mecanismul de acţiune: ● inhibă sinteza ARNm la nivelul celulei bacteriene.  Reacţii adverse: ● ● reacţia adversă este reprezentată de hepatotoxicitate (produce o hepatită reversibilă). Este medicament de elecţie în tuberculoză. împiedică sinteza proteinelor la nivelul celulei bacteriene. Gram-pozitive. Etambutolul: Este activ faţă de bacilul tuberculozei.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Grupa peptolide (sinergistine) Acţionează bactericid printr-un mecanism dublu: 1. se administrează pe cale orală beneficiind de o bună absorbţie şi realizează niveluri  Farmacocinetica: ● terapeutice superioare în ţesuturi faţă de cele din plasmă. 2.

 Doze: ● 5 – 20 g/tona de furaj. Stafavitarom (combinaţie de stafac.v.  Preparate: ● ● Dozele diferă de la 10 – 100 ppm. purcei.d.  Mecanismul de acţiune constă în inhibarea biosintezei la nivelul peretelui celular microbian.  Doze: ● 3 – 8 g/tona de furaj. Apramicina  Preparat: ● Apralam 86 .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Antibiotice din grupe diverse Flavomicina D.p. viţei şi la puii de găină. pentru combaterea enteritelor nespecifice şi prevenirea micoplasmozei aviare. Se obţine din culturile de Streptomyces. Zn şi metionină). 8 vitamine. 50 – 100 g/tona de furaj în caz de micoplasmoză aviară. Împiedică biosinteza la nivelul peretelui celular bacterian. Stafac 500. pentru combaterea enteritelor nespecifice şi a micoplasmozei aviare. Zinc-bacitracina Se utilizează ca stimulant de creştere la miei. Este activă faţă de germenii Gram-negativi. purcei şi puii de găină. Se utilizează ca stimulator de creştere la purcei.  Doze: ● ● 4 – 5 g/tona de furaj. Virginiamicina (Stafac) Este produsă de Genul: Streptomyces. Acţionează bactericid sau bacteriostatic. chimic este un glicopeptid. animalele de blană. Se utilizează pentru stimularea creşterii la viţei. micoplasme şi treponeme. Mg. puii de găină.

obţinut dintr-un produs care la rândul său se separă din culturile de Pleorotus mutilis. la porci în tratamentul bronhopneumoniei. Tiamulirom. injectabil sau granule. germeni Gram-negativi. la pasăre 0. pneumonia enzootică. Se utilizează. Tiamulinul Există sub mai multe denumiri: – Tiamutin. stafilococi. la viţei. Tiamulin. micoplasmoza aviară. timp de 3 – 5 zile.  Doze: ● ● la purcei. Tiamuliject. se utilizează ca premix 1 kg/tona de furaj. timp de 10 – 14 zile. 20 – 40 mg/kg. micoplasme.  Indicaţii terapuetice: ● ● ●  Preparate: ● ● ●  Doze: ● ● 87 . Produsul este un preparat semisintetic. treponeme. Face parte din grupa aminoglicozidelor. în principal. germeni Gram-pozitivi. Un alt preparat este Apatyl-ul ce conţine şi tylosină. – Diamutilina.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Se obţine din culturile de Streptomyces. leptospire. iar la viţei în enterite.2 mg/kg greutate vie. 1. – Pleuromutilina. dizenteria cu Treponema la porc. 40 – 60 mg/kg.  Spectru de acţiune: ● ● ● ● ● ● ● streptococi.5 mg/20 kg greutate vie. la porc.

Oxifuran.  Spectrul de acţiune: 88 .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ NITROFURANUL şi DERIVAŢII SĂI  Produse româneşti: ● ● ● ● ● ● Nitrofuranul. Metrosept. Derivaţii nitrofuranului Furazolidona  Preparate: ● ● ● Furadicilin. Pasersan. Derivaţii nitrofuranului prezintă în structura lor un nucleu furanic şi o grupare „nitro” (-NO2) ce le conferă acţiunea antibacteriană. Enteroguard. insolubilă în apă. Azovit. dar solubilă prin fierbere. Nitrofurantoina  Produse de import: ● ● Amfuridon. pulbere şi bujiuri. este termostabilă. Manis. Clorovit. Acţionează prin provocarea de reacţii metabolice anormale la nivelul celulei bacteriene şi consecutiv apariţia de fracturi cromozomiale. Nitrofuranul  Proprietăţi: ● ● este o pulbere de culoare galbenă. Este bacteriostatic şi în doze de 10 ori mai mari chiar bactericid. Pododermin.

Trichomonas). la purcei.coli. la viţei.2 g/kg furaj.  Rezistenţa bacteriană la nitrofuran este rară. NU se administrează la palmipede şi NU se administrează.MEDICINĂ VETERINARĂ ● ● ● ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ larg. Posedă acţiune locală la nivelul tubului digestiv. la păsări. coccidioză la păsări. Acţiunea lor diminuă în prezenţa puroiului şi a altor umori şi secreţii. timp de 2 – 3 zile. 0. timp de 8 zile. 2 – 5 cg/kg. în general.  Indicaţii terapeutice: ● ● ● salmoneloza purceilor şi a iepurilor. Salmonella). enterite colibacilare la viţei şi purcei. o dată/zi. Au toxicitate crescută putând determina:    89 . la curci. bacterii Gram-negative (E. semne nervoase şi leziuni hemoragice. 10 – 15 mg/kg. diaree şi semne nervoase (la fel şi la păsări). la om per os cu excepţia nitrofurantoinei şi furazolidonei.  Doze: ● ● ● la purcei. vomă. protozoare (coccidii. clostridii).  Farmacocinetica: Administrat per os se absoarbe foarte puţin.1 – 0. bacterii Gram-pozitive (stafilococi. streptococi. la viţei. de 2 – 3 ori/zi fără a depăşi 1 g/animal. Pot fi asociaţi cu antibiotice. hipersalivaţie. pot determina cardiomiopatie şi insuficienţă renală.

coccidioze.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ MEDICAŢIA ANTIPARAZITARĂ Cuprinde: ♦ substanţe antiprotozoarice. hemosporidiozelor. INCERTAE SEDIS (agenţii spirochetozelor). Dimetridazol. – omul. Se utilizează în trichomonoze. Tripaflavina D. Metronidazol.p. microsporidiozelor). Substanţe utilizate în trichomonoză Tripaflavina. SPOROZOA (agenţii coccidiozelor.  Mecanismul de acţiune: acţionează prin a împiedica sinteza ADN şi ARN la nivelul celulei parazitului. Speciile receptive: – bovinele. – porumbelul.v. CILIATA (cuprinde infuzorii). 90 . ♦ substanţe antiectoparazitare. chimic este un derivat acridinic. SUBSTANŢELE ANTIPROTOZOARICE ÎNCRENGĂTURA: PROTOZOA CLASE: ● ● ● ● ● FLAGELATA (agenţii trihomonozelor). ungvent. spirochetoze şi nosemoza albinelor. Spartix (Carnidazol). RHIZOSPORA (cuprinde amibele).d. ♦ substanţe antihelmintice. hemosporidioze.

care în prezenţa unei enzime bacteriene numită nitratreductaza îl transformă în produs toxic faţă de protozoar. în trichomonoză sau histomonoză la păsări. ouăle NU se dau în consum pe timpul tratamentului şi o zi după tratament.  Mecanismul de acţiune: posedă mecanism de acţiune antibacterian şi antiprotozoaric.  Dozele: La bovine se administrează în doză de 50 – 70 mg/kg în furaj. plăgilor şi ulcerelor şi ca protector pentru tegumentul mâinilor în timpul intervenţiilor obstetricale şi al diagnosticului de gestaţie. pulbere ce se utilizează în trichomonoză şi histomonoză la păsări şi în porci. se administrează în doză de 13 mg/kg. în trichomonoză la porumbel. în doză de 100 g (concentraţie de 40%)/tona de furaj.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Are şi efect antibacterian. beneficiind de o bună absorbţie şi eliminare prin rinichi. vaginitelor specifice şi nespecifice la vaci. la porc. timp de 3 zile (poate fi înlocuit cu Enteroguard care conţine nitrofuran şi dimetridazol – perioada de aşteptare fiind de 30 zile). 1 pacheţel de 5 g/5 litri de apă sau 1 comprimat/porumbel. timp de 5 zile. Dimetridazol (Emtryl) Este un derivat nitroimidazolic. în histomonoză la curci. La păsări:      în trichomonoză. în doză de 25 mg/porumbel. mecanism ce se bazează pe existenţa grupării „nitro”. Metronidazol ● Flagyl-ul se foloseşte în trichomonoză la om şi porumbel şi se administrează 5 – 10 zile.  Indicaţii terapeutice: produsul se utilizează în dizenteria porcului. în anaerobioze la rumegătoare. Există sub formă de pulbere sau comprimate. Se utilizează tripaflavina ungvent. În dizenterie. timp de 3 – 5 zile. care prezintă calitatea de a conţine o substanţă adjuvantă care are rolul de a asigura o mai bună pătrundere a substanţei active.  Preparate de uz veterinar: ● Rometronodazol şi Rometronidazol S se utilizează în gastroenterite hemoragice la Amprodazolo 400. Se utilizează la bovine şi porumbel. 91 .  Indicaţii terapeutice: acest ungvent se utilizează în profilaxia şi tratamentul trichomonozei. ● enteritele colibacilare la porc.

nutalioza – cal. Substanţe utilizate în hemosporidioze Hemosporidioze: babesioza – bovine. În trichomonoza umană se pot utiliza: ● ● ● Fasigin (conţine tinidazol). sub formă de pulbere granulară de culoare galbenă existând sub formă de ampalase de 1.5%. comprimate. oxitetraciclina. anaplasmoza – bovine. NU se foloseşte la câine şi cămilă. Se administrează în doză de 2 ml/100 kg la bovine sau 1.MEDICINĂ VETERINARĂ ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ Spartix: sub formă de comprimate. Se administrează în doză de 3. Tricomicon (metronidazol + stamicină +cloramfenicol). porc şi câine. i. dar în faza incipientă a bolii. fiole de 6 ml soluţie 5%.. La ovine se administrează în doză de 2 ml/10 kg.05 g sau 10.5 g. concentraţie de 0. Se pot utiliza şi unele antibiotice: ● ● tetraciclina. ovine. cal.v. 92 . în nutalioză şi anaplasmoză.2 ml/100 kg la cabaline. Meclozol (metronidazol + clotrimazol + negamicină + hexestrol + azulenă). comprimate.5 ml/kg. Berenil Este un derivat tiazinic. Acaprin Se găseşte sub formă de soluţie injectabilă. -theilerioza – bovine. Se utilizează sub formă de suspensii 7%. se foloseşte în trichomonoză la porumbel (1 comprimat/pasăre).

Galinacox. Lerbeck. ovine.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Substanţe utilizate în coccidoză Coccidioza se întâlneşte la bovine. Aviax. se utilizează curativ şi profilactic în tratamentul coccidiozei. Galisan:     ● conţine tetraciclină şi furadicil. Sacox. B. Mg. curcă.  Preparate comerciale: ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● Galisan. Sulfacoccidin. doza: 1 comprimat/kg/zi. vitaminele A. Galiprotect. Dimetam. 93 Galiprotect:  metionină. C. Kokcisan. Coccidiosol. Esb3. Parazitul se localizează în segmentul intestinal producând enterite.  . păsări şi iepuri. Amprolium. conţine oxitetraciclină. iepuri. Elancoban. D3. Tratamentul se începe din a 5-a zi de viaţă câte 5 – 6 cicluri a câte 3 zile cu pauze de 10 zile. provoacă mortalitate crescută la puii de găină. Appertext. E. Coxistac. există pulbere şi comprimate. K. furazolidonă.  ● administrarea sa se asociază cu drojdia de bere şi vitamina K. timp de 2 – 3 zile sau pulberea se dă în apa de băut existând ambalaje cu 100 doze ce se folosesc la 200 de pui şi ambalaje cu 200 doze ce se folosesc la 1000 de pui. Zn şi se utilizează similar galisanului. Sulfaveridin.

conţine ca substanţă activă tot sulfaquinoxalina. se utilizează în coccidioză. doza: 0.5 kg/tona de furaj.  ● Lerbeck:   ● Aviax:   ● Esb3:      ● Coccidiosol:   . este un anticoccidian cu spectru larg. soluţie. se dă în furaje şi în apa de băut. are efect negativ asupra ouătului. cu pauză de 2 se foloseşte numai curativ. 94 zile. se administrează în furaje în doză de 100 – 200 ppm. în scop curativ se administrează 3 linguri la 11 litri de apă. timp de 2 – 3 zile.MEDICINĂ VETERINARĂ ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ Sulfacoccidin:       are ca substanţă activă. doze: – în scop profilactic se administrează 3 linguri la 22 litri de apă. tifoză. – pauză de 3 zile.  ● Amprolium:  coccidiilor. conţine sulfaclorpirazină. datorită asemănării structurale substituie vitamina B1 în cadrul metabolismului preparate comerciale: Amprol-plus şi Coccidiovit. timp de 3 zile. timp de 2 – 3 zile. se asociază cu vitamina K. în apa de băut. soluţie de culoare brună închis. este şi antibacterian. conţine metilclorpindol. sub formă de pulbere. holeră. sulfaquinoxalina. are un spectru larg anticoccidii. ca substanţă activă. în 3 reprize. cu cu pauză de 3 zile. se dă în apa de băut în doză de 200 ml/100 litri de apă. ● Sulfaveridin:    este o sulfamidă potenţată.

primetamină şi salicilat de Na. folosit în profilaxia coccidiozei. Dimetam:  ● Elancoban:  ● Kokcisan:   ● Sacox:     ● Coxistac:   ● Appretext:    ● Glinacox:    95 . conţine 6% salinomicină. conţine salinomicină. conţine sulfaquinoxalină şi diaverdină. este activ faţă de bacterii Gram-pozitive. capsule. numai la porumbel. doza: 1 g/tona de furaj. anaerobi. doza: 1 kg/tona de furaj. premix anticoccidian ce conţine 10% monensin sodic. doza: 1 capsulă/porumbel. acţionează prin perturbarea echilibrului ionic. premix anticoccidian.MEDICINĂ VETERINARĂ  ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ conţine sulfaquinoxalină. conţine salinomicină. doza: 500 g/tona de furaj. pulbere.

4 la celelalte specii se poate administra în doză de 3 – 4 cg/kg. se mai poate utiliza în nosemoza albinelor şi alte boli parazitare ale albinelor. din acest amestec se administrează 0. un flacon de 25 ml se amestecă cu 25 ml apă fiartă şi cu 25 litri de zahăr. doza: 1 comprimat/1 litru sirop. care este toxic la păsări se administrează sub formă de comprimate sau soluţie 15% în doză de 0. O altă boală parazitară la albine este varoceza.5 litri/familie de albine din 2 în 2 zile până la purcei şi în dizenteria cu Treponema la porc. cu repetare la 12 – 24 ore.  g/kg. doza: 1 comprimat/1 litru sirop. în gastroenterite la viţei. 96 . pentru stimularea familiei de albine se administrează circa 17 ml/litru ● Nosan:   ● Protofil:   sirop. ● Nosemak:   este derivat organomercuric. la purcei se administrează în doză de 0. la nivelul organismului-gazdă se descompune până la dioxid de arsen. se utilizează în spirochetoza aviară şi a iepurilor.    pentru organismul-gazdă. protozoarele pot deveni rezistente la acţiunea lui. ● Varochet:   cutii ce conţin circa 120 benzi de hârtie fumigenă. substanţa activă este reprezentată de tricloral. în general. este un amestec de uleiuri eterice extrase din plante. substanţa activă este amitrazul.25 g/purcel. comprimate şi pulbere. mânji şi acţionează prin tulburarea proceselor de oxidoreducere la nivelul celulei parazitului.    ● Fumagilina (Fumidil B):   terminarea amestecului.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Substanţe utilizate în spirochetoze ● Ansevin:    conţine stovarsol ce este un derival al arsenului pentavalent. din care se administrează 50 – 70 ml/familie.

Folbex:  97 . asemănător varochetului.MEDICINĂ VETERINARĂ  ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ se fac fumigaţii la 7 zile.

poate produce vomă pentru că este un parasimpaticomimetic. la un câine cu masa corporală cuprinsă între 10 şi 20 kg se administrează 2 doza NU trebuie să depăşească 5 comprimate/animal. rizomul de ferigă.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ SUBSTANŢE ANTIHELMINTICE Substanţele antihelmintice se împart în: ♦ cestocite (cestofuge). la un câine de 5 kg se administrează ½ comprimat. Cestocite CLASA: CESTODA – tenii ● Arecolina:    acţionează şi asupra cestodelor. CuSO4. doza la câine este de 7 cg/kg (70 mg/kg). ● Niclosamid (Ionesan):   ● Droncit:    ● Drontal:      comprimate. doza se administrează în funcţie de categoriile de masă corporală. 98 . ♦ nematodocite (nematodofuge). conţine ca substanţe active: pirantel şi praziquantel.  În trecut se mai utilizau: ● ● ● ● ● carbonatul bazic de Cu (în caz de monesioză la ovine). substanţa activă este reprezentată de praziquantel: comprimate. comprimate. doza la câini şi pisici este de 1 – 2 mg/kg. Resorantel (ovine). la un câine cu masa corporală cuprinsă între 5 şi 10 kg se administrează 1 comprimat. Bunamidina (la ovine). ♦ trematodocite (trematodofuge). doza la câine este de 1 comprimat/10 kg. la câine.

acţionează prin tulburarea fosforilării oxidative la nivelul celulelor parazitului. ● Rafoxanid:          este un derivat al salicil-anilidei. se fac 2 dehelminitizări pe an. 99 . NU se tratează femelele în lactaţie. Antiascaridiene ● Ascatrix:  conţine adipat de piperazină. – DICROCELIUM. se foloseşte ca fasciolocid şi nematodocid. suspensie 2. antistrongilante pulmonare.5 mg/kg. Trematocide GENUL: – FASCIOLA.MEDICINĂ VETERINARĂ ● FARMACOLOGIE VETERINARĂ seminţe de dovleac. antistrongilante gastro-intestinale. ● Acedist (Bromofenofost):     ● Dovenix:   Nematodocide Se împart în: antiascaridiene. NU se foloseşte la femelele gestante. soluţie injectabilă 25%. doza: 1 comprimat/100 kg. comprimate. doza: 7. pulbere alb-gălbuie. mecanismul de acţiune este asemănător rafoxanidului. comprimate pentru bovine şi ovine. sacrificările sunt permise după 28 zile de la tratament.5%.

0. o parte din aceasta se substanţa este.2 – 0. sărurile piperazinei se caracterizează prin solubilitate. 0. administrarea NU este economică. cu gust amar. NU acţionează asupra ouălor de paraziţi.6 g/animal. în stare vie. doze: – la cal. 0. parazitul se elimină. la bovine. – la viţei.     Pe bază de piperazină. se va administra apă la discreţie. în general. astfel că determină paralizia parazitului. – la câine şi pisică. pulbere grea. în medicina umană se folosesc: ● Nematoctan:   comprimate. piperazina este antagonistă faţă de acidul γ-aminobutiric (GABA) care la parazit este larvele sunt rezistente astfel că fecalele se ard.3 – 0.1 – 0. – la păsări. de 3 ori/zi timp de 2 zile. conţinut în piperazină. se administrează numai la porc în ascaridioză. – la porc. 0. NU se administrează la câine în a doua parte a gestaţiei. ascatrixul se descompune în intestin.4 g/kg. sirop 20%. eliberând piperazina. peste 40 kg.3 g/kg.   metabolizează. Antistrongilante gastro-intestinale Fenotiazina: 100 . bine tolerată.MEDICINĂ VETERINARĂ   FARMACOLOGIE VETERINARĂ există sub formă de pulbere şi comprimate.1 – 0. 0. 0.6 g/kg sau 2‰ în furaj sau în apa de băut.    un neurotransmiţător. 0. iar o alta parte se elimină netransformată prin urină. palabilitate.8 g/animal. insolubilă în apă.2 g/kg. la purceii lacomi poate produce intoxicaţii. în general.2 g/kg. doze: – – – – – ● Fluorosil (silicofluorura de Na):    sub 40 kg.

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

 Proprietăţi: -pulbere de culoare verde-închis, insolubilă în apă;  Preparate: -Fenobent: -conţine fenotiazină şi bentonită (cu rol în scăderea absorbţiei fenotiazinei, ducând în consecinţă la scăderea riscului apariţiei intoxicaţiilor); -Fenosar: -combinaţie între fenotiazină şi sare; -sub formă de brichete; -în special, pentru ovine;  Farmacocinetica: -la nivelul intestinului, sub acţiunea enzimelor, substanţa eliberează tionol, care interferează cu sistemele oxidoreducatoare ale paraziţilor, inhibând funcţia ovogenetică a viermilor sau provocând eliminarea prematură a ouălor; -acţionează asupra tuturor stadiilor paraziţilor; -se absorbe în intestin, iar după 5 – 6 ore se elimină prin urină, fecale, bilă, lapte; -produsele de degradare NU sunt toxice; -sub acţiunea aerului colorează în roşu urina, laptele, părul, lâna; -laptele NU se consumă timp de 3 zile după tratament; -sensibilitatea la fenotiazina scade în ordinea următoare: cal → porc → bovine → capre → oi → păsări; -la carnivore NU este eficace; -există o sensibilitate individuală pronunţată; -animalele tinere sunt mai sensibile;  Reacţii adverse: -fenomenul de fotosensibilitate apare la viţei, porci, oi, capră manifestându-se prin: -dermatite în regiunile depigmentate; -cheratoconjunctivite şi ulcere corneene; -hemoliză (manifestată prin icterul mucoaselor); -respiraţie accentuată; -hemoglobinurie.  Indicaţii terapeutice: se utilizează în: -strongilatoze gastro-intestinale; -profilaxia dictiocaulozei ovine; -coccidioză la iepuri;  Doze: -la păsări, 1 g/pasăre; -la cabaline, 7 cg/kg (7 g/100 kg); -la bovine, 60 – 80 g/animal; -se administrează individual datorită toxicităţii; -se preferă efectuarea tratamentului vara, deoarece furajul verde scade efectele toxice; după administrare, animalele se ţin circa 24 ore la întuneric. Vermigal: -preparat de uz uman; -conţine o sare de piriviniu; -se foloseşte în oxiuroză, în

doză de 5 ng/kg, cu repetare la 10 – 20 zile.

Antistrongilante pulmonare
Loxuran: -comprimate ce conţin dietil-carbamazină; -se administrează în filarioză, în doză de 1 mg/kg; -se poate da şi în caz de trichineloză. Trovamil (hetrazan): -conţine carmazină; -se utilizează în dictiocauloză; -are activitate şi faţă de larve.

101

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

Antihelmintice cu spectru larg
Acest tip de antihelmintice sunt active faţă de mai multe categorii de paraziţi. Ivermec Derivaţii benzimidazolici Era lor începe cam în 1965 când s-a sintetizat tiabendazolul, care are un spectru mai îngust. Inhibă enzima fumarat-reductaza, care participă la reacţiile mitocondriale. Reduc consumul de glucoză de către paraziţi astfel că rezervele energetice ale parazitului scad, acesta murind. Acţionează şi asupra ouălor de paraziţi. Acţionează cel mai bine la ovine şi bovine deoarece pasajul prin tubul digestiv este mai lung. Se pot folosi la animalele domestice şi la cele sălbatice. Toleranţa este foarte bună, fiind suportate doze de 8 – 10 ori mai mari. Unii derivaţi au proprietăţi embriotoxice, cea mai sensibilă fiind oaia. Contraindicaţii: -NU se administrează în prima parte a gestaţiei: cambendazolul (la oaie şi scroafă), parbendazolul (la oaie), albendazolul (la oaie şi vacă); -NU se administrează pe toată perioada gestaţiei: fenbendazolul (la carnivore). Albendazolul: -alături de mebendazol, prezintă cel mai larg spectru; -doze: -7.5 mg/kg (ca să fie activ şi faţă de cestode); -10 – 15 mg/kg (ca să fie activ faţă de trematode); -5 mg/kg (activ faţă de nematode). -preparate: -Albendazol 4%, pulbere; -Equipast: -seringi din plastic; -activ faţă de nematode şi cestode; -Equipast N: -albendazol în combinaţie cu neguvon (care are rolul de a creşte spectrul de acţiune); -Oligozol: -boluri; -conţine şi selenit de Na; -în special, la ovine şi caprine; -doza: 1 bol/animal. -Ovizol: -capsule; -aceleaşi indicaţii ca la oligozol. -Pastazol: -în furaje 5% în ascaridioză şi în trichineloză, în doză de 10 mg/kg; -la păsări, în singamoză, în doză de 5 – 7 mg/kg. -Rombendazol: -comprimate, pulbere, suspensie, capsule; -la bovine, ovine, caprine în strongiloze (pulmonare sau digestive), fascioloză, dicrocelioză, cisticercoză; -la suine, în ascaridioză, trichocefaloză; -la câine şi pisică, în ascaridioză, ancilostomoză; -la păsări, în ascaridioză, capilarioză, singamoză; -doza: 10 – 15 mg/kg. -Singal: -comprimate; -în singamoză la păsări; -doza: 1 – 2 comprimate/pui. -Vermitan; -suspensie 2.5%; -la oi, capre, bovine. 102

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

-Trichinostop: -pulbere; -doza: 10 mg/kg. -Valbazen: -suspensie 2.5%; -doza: 5 mg/kg (pentru fascioloză, doza creşte la 7.5 mg/kg); -Verminil: -suspensie. -Vermital. Fenbendazolul: -este activ faţă de nematode, trematode şi cestode; -doze: -la bovine, cabaline, 7.5 mg/kg; -la ovine, caprine şi suine, 5 mg/kg; -la câine şi pisică, 50 mg/kg; -la porumbel, 100 mg/kg. -preparate: -Panacur: -suspensie 10%; -pastă în seringi; -Vermix: -în special, la câini şi pisici; -în combinaţie cu praziquantel; -doza: 1 comprimat/10 kg la câine şi ½ comprimat la pisică; -toleranţă bună; -NU se administrează în timpul gestaţiei; -Oxfendazol: -se utilizează numai la rumegătoare şi cabaline. -Tyvert: -suspensie; -utilizat la bovine şi ovine; -doza: 5 mg/kg. Oxibendazolul: -prezintă un spectru de acţiune asemănător fenbendazolului; -se foloseşte la ovine, suine şi păsări; -doza: 15 mg/kg; -preparat: Oxiheminth (comprimate). Tiabendazolul: -este foarte activ faţă de formele mature şi imature ale strongililor gastro-intestinali; -are şi acţiune antimicotică, motiv pentru care se foloseşte în caz de tricofiţie; -este bine tolerat; -doza: -la bovine, 75 – 100 mg/kg; -la ovine şi porci, 50 – 75 mg/kg. -preparate: -Terahelmint; -comprimate; -utilizat în singamoză; -1 comprimat/pui de 200 g; -2 comprimate/pui de 500 g; -3 comprimate/pui de 750 g; -Thibenzol. Flubendazol: -tolerat numai la suine, carnivore, păsări; -preparat: Flubenol: -5% în apa de băut; -30 ppm în furaj. Mebendazol: -folosit la toate speciile, mai puţin la bovine; -preparate: -Telmin şi Telmin-plus (asociat cu neguvon): -doze: la cabaline, 9 mg/kg, la ovine, 20 mg/kg, la porc, 30 mg/kg, la păsări, 60 mg/kg furaj; -Telmin KH: -la câini şi pisici; -doza: ½ comprimat, seara şi dimineaţa; -Telmin, pastă: -la cabaline, în doză de 5 – 10 mg/kg; -Vermox: -la om, în doză de 1 comprimat, seara şi dimineaţa.

103

la porumbel fiind activ faţă de Ascaris şi Capilaria. Au structura asemănătoare levamisolului. -produce nelinişte. tremurături musculare. -este activ. granule 10%. -doza: 1 comprimat/porumbel. 7. ovine. -produce la nivelul parazitului.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Febantel (Rintal): -sub acţiunea sucului gastric se descompune în fenbendazol şi oxibendazol. 104 . -Paglisol: -soluţie buvabilă ce se utilizează în strongilozele pulmonare şi gastro-intestinale la bovine. -se absoarbe rapid la nivelul tubului digestiv în circa 24 ore şi se elimină în proporţie de 90%. Se absorb mai bine decât levamisolul şi au o bună toleranţă. Derivaţii imidazolici Tetramisolul: -este un amestec al formei racemice dextro. -preparate comerciale: -Spartakon: -comprimate. Tetrahidropiremidine Sunt produse de sinteză. numai forma levogiră (levamisol) este activă. cât şi în cele pulmonare la bovine. -de uz veterinar. -per os.şi levogire. ovine şi caprine. -Decaris: -comprimate. -are efect imunostimulator. -este imunostimulator acţionând prin activarea limfocitelor şi stimulează în acest fel imunitatea celulară.5 mg/kg. motiv pentru care se combină cu neguvonul (Rintal-plus).87%.6%. -NU este activ faţă de cestode. salivaţie. în special. la bovine. -doze: -i. Levamisolul: -este derivat solubil în apă. -Psyverm: -soluţie injectabilă 10%. -la păsări. acestea fiind de tip simpaticomimetic. NU acţionează asupra cestodelor şi trematodelor.5% sau 10%). -NU are acţiune asupra ouălor de paraziţi. -Dehelman: -pulbere.5 mg/kg. o singură dată. -doze: -5 – 7. care are efect colinergic. paralizie spastică. -există sub formă de: suspensie (2. -din acest amestec. -este contraindicat la căţelele gestante şi în lactaţie. -10 – 25 mg/kg. -NU are efect teratogen. sau s. Derivaţi tetrahidropiremidine Pirantel: -se utilizează tartratul. caprine.m. -se administrează i. în doză de 1 ml/20 kg greutate vie. -produce reacţii adverse la cabaline şi carnivore.c. premix 0. -se utilizează şi în medicina veterinară. 5 mg/kg. suine şi păsări. mioză.. dar preparatul este de uz uman. la carnivore şi păsări. ovine şi suine. în ascaridioză şi ankilostomoză. în ascaridioză şi capilarioză. comprimate şi pastă 8.m. în special. -se utilizează. -se utilizează atât în nematodozele gastro-intestinale.

-ulterior. -se foloseşte la cabaline. Sunt active faţă de nematode. în special. NU traversează bariera hematoencefalică şi NU pătrund la nivelul SNC. Acţionează asupra parazitului prin stimularea eliberării presinaptice a GABA (acidului γaminobutiric). -se utilizează tartratul lui. pot apare edeme. -la păsări. s-a produs şi o alta pastă pentru câini (formă de seringă din material plastic). NU sunt active faţă de cestode şi trematode pentru că la aceşti paraziţi acidul γaminobutiric NU joacă nici un rol. -are spectru larg. iar animalele tratate NU se sacrifică mai devreme de 4 săptămâni de la efectuarea tratamentului. În general. În general. La cabaline. -doza: circa 20 mg/kg. La câine. 50 mg/kg. Avermectinele (ivermectinele) Sunt antibiotice produse de Streptomyces avermitilis. -se foloseşte. 15 – 65 mg/kg. -la cal.c. de aceea se administrează. -la pisică. -este considerat antihelmintic cu spectru larg. NU se administrează la animalele în lactaţie. -Banmith: -pastă. în doză de 0. -pentru pisici. oxiuri şi ascarizi. care se administrează în doză de 2 cm/kg. circa 20 mg/kg. GABA este un neurotransmiţător inhibitor care joacă un rol important în procesele cerebrale ale mamiferelor şi în funcţionarea neuronilor periferici ai nematodelor. NU se tratează bovinele cu hipodermoză în perioada decembrie – martie pentru că larvele migratoare de la nivelul canalului vertebral pot muri provocând pareze şi paralizii. Nivelul maxim sangvin se realizează într-un interval de 3 – 8 ore şi pentru că au o eliminare înceată. -conţine pamoat de pirantel. -se utilizează în doză de ½ comprimat la 2 – 4 kg. NU au efect asupra ouălor de paraziţi.m. Endectocide (lactone macrociclice) sunt substanţe antihelmintice. la carnivore. aceste niveluri sunt de lungă durată. pot apare frecvent stări comatoase ce se soldează în proporţie de 50% cu moartea.7 mg/kg). 105 . Dozele toxice sunt de 10 ori mai mari decât dozele terapeutice la cabaline şi de 3 ori la bovine. -Morantel: -are efect mai bun decât pirantelul. la rasa Collie.5 g/kg. în special. -la ovine.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -doze: -la bovine şi suine. miaze (diptere. concentraţii antiparazitare pot exista circa 3 săptămâni. circa 60 mg/kg (57. -activ faţă de strongili. per os sau i. Ele produc rapid paralizie flască. 25 mg/kg. -Strongil P: -granule. muşte cu ciclu la nivelul organismului animal) şi insecte. per os. în urma injectării s. -preparate: -Dosalid: -comprimate. La nivelul fecalelor.

se face o singură administrare. 106 .. administrată per os. în doza de 1 ml/100 kg. -comprimate. -este un antiparazitar cu spectru larg. -1 ml/33 kg la porc. -NU se administrează la animalele în lactaţie şi la cele gestante. care pe lângă ivomec conţine şi clorsulon (substanţă eficace în fascioloză). la suine.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ NU au fost semnalate efecte embriotoxice. hipodermozei. chiar 2 ml/100 kg. Doze: -1 ml/50 kg greutate vie. -există şi o formă de Equalan pastă. -se recomandă în tratarea animalelor la ieşirea din stabulaţie şi eventual al doilea tratament la 8 săptămâni după primul. cutanaţi. Doza: -1 ml/50 kg greutate vie. Thelasiei. -NU se utilizează la animalele în lactaţie. râiei. -produsul aderă la receptorii membranari şi astfel creşte permeabilitatea membranară a celulelor nervoase şi musculare pentru ionii de Cl-. căpuşelor. păduchii. i. Eprinomectinele Se utilizează sub formă preparatului numit Eprimex. -Ivomec: -soluţie injectabilă 1%. -în general. păduchilor. -doza: 1 comprimat/10 kg greutate vie. -Dectomax pour-on: -este realizat astfel încât să elibereze doza recomandată de 500 mcg/kg (mcg = microcentigrame).. Substanţa activă este reprezentată de maxidectină.m. -combate paraziţii gastro-intestinali. pulmonari. la bovine. artropode (căpuşe). sau s. la bovine. -Prazimec C: -utilizat la pisici. -Equalan: -soluţie 2% pentru cabaline. hipodermoza. -1 ml/33 kg greutate vie. inhibă conductibilitatea electrică a celulelor musculare şi nervoase la nematode. Milbemicinele Sunt produse de Streptomyces cyanogriseus. -se utilizează la rumegătoare şi suine. Preparate: -Dectomax: -soluţie injectabilă de doramectină. -se administrează i.5 kg. soluţie injectabilă 1%.m. când se administrează 1 ml/100 kg. în acelaşi timp. -doza: 1 comprimat/2. producând astfel moartea parazitului. -există şi forma Ivomec F. oculari.c. râia. iar la mânji. Produse comerciale: -Romavermectina: -soluţie injectabilă 1%. -se utilizează ca mai sus. -conţine abamectină şi praziquantel. Abamectinele Preparate comerciale: -Prazimec D: -utilizat la câine. -se administrează o singură dată. Doramectinele Sunt indicate la bovine contra nematodelor. cu repetare la 7 – 10 zile. produs de o suşă modificată genetic a lui Streptomyces avermitilis.

în doză de 1 ml/animal. ovine. -Lopatol: -drajeuri. -se administrează după o dietă de 18 ore. -NU se utilizează la scroafele gestante. -în caz de intoxicaţie apar fenomene parasimpaticomimetice. -Cumaphos: -se administrează per os. -dacă animalul prezintă intoleranţă sau fenomene de natură toxică se administrează atropină. Esterii organofosforici Mecanismul de acţiune: aceştia inhibă colinesteraza care este enzima ce descompune acetilcolina.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Preparate comerciale: -Cydectin. suine. Salicilanilidele Preparate: -Closantel (flukiver): -soluţie 5%. cu diaree sau constipaţie. după tratament. injectabil în doză de 2 – 5 ml sau toxogonin. -este activ faţă de trematode. ankilostome. 6 – 10 ml/100 kg. În general. nematode. -Dichlorfos: -administrat per os la cabaline. agenţii râilor. iar prin metoda spot-on. suine. Efectul acestor substanţe este mai puternic asupra parazitului decât asupra animalului-gazdă. artropode (căpuşe). Aceşti derivaţi organofosforici se utilizează şi ca antiparazitar extern prin metoda pour-on. -NU se absoarbe în intestin şi poate produce iritaţii digestive. caprine. -este eficace faţă de cestode. ovine. insecte. -dozele terapeutice: 50 – 75 mg/kg la bovine. solubilă în apă. -Nitroscanat: -produs numai pentru câine. soluţie 10%. 35 mg/kg la cabaline şi 50 mg/kg la suine. astfel că acetilcolina se acumulează realizând un bloc de depolarizare musculară care provoacă paralizia spastică a paraziţilor. -administrat în doză de 50 mg/kg. dimineaţa pe nemâncat. Sunt activi faţă de căpuşe. Sunt contraindicaţi la animalele gestante şi la cele slăbite. soluţie 10%. inapetenţă. Se absorb foarte bine la nivelul intestinului şi se metabolizează la nivelul ficatului. Preparate: -Trichlorfon (neguvon): -pulbere de culoare albă. caprine. câini şi pisici. diaree. mâncarea se dă după circa 8 ore. insectele hematofage. 107 . 1 ml/100 kg. -se administrează per os la bovine. se fac două tratamente: primăvara şi toamna. strongilii pulmonari şi ouăle paraziţilor. două zile NU se administrează furaje fibroase. cabaline. ascarizi. la fel ca neguvonul. vomă. trematode. Sunt inactivi faţă de cestode. de la administrarea preparatului. foarte tinere. -Nemadectin.

-se găseşte sub formă de ungvent pentru combaterea râiei la toate speciile. -insecta. piretroide. amitraz. -ingestie. Mecanismul de acţiune: Insecticidele pot pătrunde în organismul insectei prin: -inhalaţie. -toxice la nivelul aparatului respirator producând asfixie. dar solubilă în solvenţi organici. 6. -este utilizat contra păduchilor şi tricofiţiei.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ SUBSTANŢE ANTIECTOPARAZITARE Ectoparaziţii (paraziţii externi) fac parte din: Încrengătura: arthropoda Clasele: -arahnoida (căpuşe). 3. -are şi efect fungistatic. substanţe de origine vegetală. -în contact cu secreţiile de la nivelul pielii formează sulfuri alcaline care provoacă liza învelişului chitinos al paraziţilor. insolubilă în apă. În funcţie de mecanismul de acţiune. 108 . 2. -pot să obstrueze orificiile respiratorii ale paraziţilor. ivermectinele stimulează eliberarea de GABA. -ungventul are o concentraţie de 10 – 33% substanţă activă şi trebuie să conţină ca excipienţi substanţe cu mare putere de pătrundere. Spre exemplu. ivermectine. bacteriostatic. 9. 7. 4. Clasificarea substanţelor antiectoparazitare: 1. -toxice care lizează chitina. insecticide organofosforice. 8. Substanţe minerale Sulful: -pulbere galbenă. substanţe organice. insecticide clorurate sintetice. 1. substanţe minerale. -toxice care acţionează la nivelul sistemului nervos al parazitului: pătrund în organismul parazitului unde sunt vehiculate prin sistemul limfatic al acestuia şi acţionează asupra sistemului nervos determinând moartea sau paralizia parazitului şi în consecinţă desprinderea lui de pe animalul-gazdă. -pot dizolva chitina. 5. ele pot fi: -toxice de ingestie. carbamaţi. cheratolitic şi purgativ.

Sunt bine tolerate. -cypermethrin. se utilizează pentru combaterea râiei. -NU este toxic la păsări şi NU crează reziduuri în produsele de origine animală. eczeme. NU este necesar un termen de aşteptare pentru produsele de origine animală. Piretroidele (piretroizii) Sunt substanţe obţinute prin sinteză chimică ce sunt asemănătoare piretrinei. 2. -petrolul brut şi cel lampant pot fi utilizate ca antiseptice. diluat ½ la 1/5 cu lapte de var sau apă. Efectul repelant (de îndepărtare a insectelor) este datorat mirosului. Au o stabilitate mare şi ca urmare au efect de lungă durată. -acţionează asupra păduchilor şi ouălor acestora. -are efct cicatrizant în plăgi. 4. -flumethrin. şampoane. Atunci când tegumentul prezintă leziuni există pericolul absorbţiei şi intoxicaţiilor traduse prin salivaţie şi convulsii clonice. Preparate comerciale: 109 . motorina. remanenţa efectului fiind între 2 săptămâni şi 5 luni. petrolul lampant. -se utilizează sub formă de pensulaţii contra păduchilor. insolubil. -se găseşte sub formă de ungvent 1 – 10% în râie si. dezinfectante şi antiparazitare. -ungvent ce conţine 10% sulf şi 10% CaCO3 (de uz uman. -este obţinut din scoarţa arborelui Miroxilon balsamum. Substanţe de origine vegetală Uleiul de anason (ulei eteric): -diluat cu alcool 1/50 – 1/100 pentru combaterea ectoparaziţilor la păsările de colivie. -are acţiune toxică pentru peşti şi albine. dar irită mucoasele. -folosit şi pentru tratamentul local în plăgi. mai ales. cu miros de vanilie. În general. 3. -NU intoxică animalul-gazdă. -efectul neurotoxic este rapid şi de scurtă durată astfel încât trebuie asociat cu un tratament general. fie cu un potenţator. păcura. -tetramethrin. -Liniamentul vienez. Există mai multe categorii: -delthamethrin. spray-uri. -permethrin. în demodecie. Balsamul de Peru: -lichid brun. ungvent.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -preparate pe bază de sulf: -Helmerich. ulcer verucos. Se aplică numai extern. -prin distilare fracţionată se obţine benzina. -există şi balsamul de Peru artificial. -cyfluthrin. -se foloseşte sub formă de pulbere sau extracte la animalele de apartament sub formă de pudrări. cu rol în combaterea râiei la om – tratament de circa 3 zile). vâscos. Substanţe organice Petrolul: -lichid brun. nemiscibil cu apa. Piretrina: -este un insecticid de contact. -este obţinută din planta Centrum chrisanteum. -mecanismul de acţiune constă în deschiderea de lungă durată a canalelor ionice de la nivelul membranei neuronale.

carne şi ouă. -este eficace asupra păduchilor. -acţiunea sa este de 230 ori mai mare decât cea a derivaţilor organocloruraţi (NU se mai utilizează astăzi) şi de 300 – 400 ori mai mare decât a derivaţilor organofosforici. -izomerul γ (pentru HCH).MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -pe bază de Delthamethrin: -Butox. păienjeni. -la un câine de 5 kg 1 ml. timp în care capul se scufundă de 2 – 3 ori. -pe bază de Tetramethrin: -Pinavet. -se utilizează la bovine în doză de 1 litru la 1000 -1333 litri apă. -este eficace faţă de muşte. -se utilizează la fel ca butoxul. Reprezentanţi: -DDT (diclordifeniltricloretan).25 – 1 litru butox 5% la 1000 litri apă. căpuşe şi agenţi ai râilor. Decis: -soluţie 2. -pe bază de Cypermethrin: -Ectomin. Pinavet: -flacoane de şampon de 200 ml. -tratamentul se face prin îmbăiere (în bazine în care înălţimea soluţiei pentru ovinele adulte trebuie să fie de 80 cm şi 70 cm pentru miei) sau prin pulverizare. Orbisect Ridect 5. de 10 – 25 kg 5 ml. -trecerea prin baia respectivă trebuie să se facă timp de 1 minut. Piretrin E: -este un lichid emulsionabil ce conţine 5% permethrină pură. -utilizat pentru combaterea dăunătorilor din agricultură. -se utilizează în concentraţie de 0. -acest preparat a înlocuit lidavetul ce se stoca în ţesutul adipos şi chiar în lapte. tratamentul se repetă după 3 săptămâni. -Petrin E. -Decis. 250 ml şi 1 şi 1 ½ litri. -spectrul de acţiune este foarte larg şi se referă la insecte zburătoare înţepătoare. -HCH (hexaclorciclohexan). -acţionează asupra muştei domestice. la unul de 5 – 10 kg 2 ml. 110 . Insecticide clorurate sintetice În general. -se aplică pe linia mediană superioară prin pulverizare. Canovel: -produs cu spectru larg. au apărut probleme de ecologie. furnici. -se folosesc 10 ml soluţie 2. -Parasect. Parasect: -soluţie 5%. gândaci şi purici.5% tethramethrin. -la porci 1 litru la 1000 – 1333 litri apă.5% în amestec cu 5 – 10 litri apă. -se administrează spot-on la câini în funcţie de greutate. S-au utilizat izomerii lor: -PP’ (pentru DDT). -la ovine 1 litru la 1000 litri apă. -pe bază de Permethrin: -Canovel. Ectomin: -soluţie 10% în flacoane de 1 şi 5 litri. NU se mai utilizează. Ulterior. -conţine 0. 100. insecte generatoare de miaze.5%. Butox: -soluţie 5% în flacoane de 50. căpuşelor. -la păsări 1 litru la 1000 litri apă. -se aplică pe pielea umedă. puricilor. acestea fiind datorate unor reziduuri crescute consecutive liposolubilităţii acestor produse în lapte. ţânţari. iar la unul peste 25 kg 10 ml. agenţilor râilor. păduchi hematofagi.

Neguvonul: -pulbere albă. -pentru distrugerea muştelor se foloseşte soluţia 1 – 2%. -convulsii. -la ovine se folosesc 400 ml la 1000 litri de apă. -la păsări. ca antidot. pulverizări locale. Insecticide organofosforice Au un spectru de acţiune larg asemănător piretroidelor. se utilizează sub formă de pudrări. Se aplică prin metodele: -pour-on (fricţiuni). -Phosmet.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Singurul produs care mai este admis în ţările UE este lindavetul. Se absorb bine prin piele. Organofosforicele sunt contraindicate la pisicile de sub un an şi la animalele gestante. benzi adezive pentru cal). Cea mai utilizată substanţă este neguvonul. -Deparatox. spălături locale şi generale. câte 10 ml la 10 litri de apă. Preparate comerciale: -Furnitox. crotalii pentru bovine. Preparate comerciale: -Trichlorfon. căpuşelor prin spălături locale. -Diazinon. -spot-on (pulverizare). -Dichlorvos. lăsând liberă acetilcolina. 111 . care se utilizează asemănător piretroidelor. Peştii sunt foarte sensibili la organofosforice. -Neocidol: -bidoane de 1 sau 5 litri. -Blotic. de aceea NU trebuie să ajungă în apă aceste substanţe. -se foloseşte soluţia 1%. -pentru combaterea ectoparaziţilor se foloseşte soluţia 0. Pătrund în circulaţie şi acţionează asupra paraziţilor ce se află la nivelul ţesutului conjunctiv subcutanat. 4 ml la 10 litri apă. foarte higroscopică. -Duplitox. -diaree. Mecanismul de acţiune este identic cu cel antihelmintic: inhibă colinesteraza. -midriază. -Phoxim. iar la suine. -Lindanest (ungvent folosit în medicina umană pentru combaterea râiei).5% sub pleoapa a III-a.2%. 200 – 400 ml/100 kg prin fricţionare. coliere îmbibate cu organofosforice (zgărzi pentru carnivore. 6. -paralizia centrului respirator (ca tratament se utilizează preparatele anticonvulsivante). -se utilizează contra păduchilor. 60 ml/100 kg prin pulverizare. -în oestroză la ovine se foloseşte soluţia 10% în amestec cu atropină. În eventualele intoxicaţii se foloseşte atropina şi toxogoninul. Se aplică prin îmbăieri. -se utilizează în tratamentul râiei la bovine şi cabaline. Pătrunde şi în corpul ectoparaziţilor prin ingestie. dar care produce intoxicaţii traduse prin: -vomă. iar curativ soluţia 2%. puricilor. Se utilizează contra tuturor ectoparaziţilor. -în hipodermoza bovină se utilizează profilactic soluţia 6%. -stări de excitabilitate. -în telazioză la bovine se administrează 5 ml 1. -în gastrofiloză la cai se administrează 30 mg/kg. Are efect selectiv. Preparate comerciale: -Chlorofos: -bidoane de 1 kg pentru combaterea muştelor.

Mecanismul de acţiune este asemănător piretroidelor. inhibă octopamina ce este un neurotransmiţător. SUBSTANŢE ANTIMICOTICE 112 . substanţele antihelmintice) 9.v. -se utilizează contra muştelor. La carnivore. 5 ml la 1 litru de apă.p. Se utilizează mai mult în agricultură. la porc şi ovine. Toxicitatea pentru mamifere este minimă. furnicilor. -se utilizează sub formă de îmbăieri. -Canider U. ungvent ce conţine amitraz şi neomicină. datorită acestui fapt. suine. ovine şi suine contra păduchilor şi a căpuşelor. Carbamaţii Carbamaţii chimici sunt derivaţi ai acidului carbamic. -se scot în timpul îmbăierii. Se absorb prin piele şi se metabolizează rapid. -Taktic: -soluţie 12. -se utilizează 1 litru la 500 litri apă pentru îmbăieri la bovine.5% amitraz.5% amitraz. 7.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -Diacap 300: -suspensie. se pot utiliza sub formă de pulberi. puricii.5% amitraz şi se găseşte în flacoane de 100 ml. -Blotic: -soluţie 35%.d. ţânţarilor. scabiei şi păduchilor. -se fac îmbăieri sau aspersiuni. -pentru combaterea căpuşelor. 8. puricilor în doză de 1 ml la 50 litri de apă. caprine. În plus. -Ectocidol: -conţine tot diazinon. Amitrazul Face parte d. chimic din grupa formamidei. -se utilizează 1 litru la 1000 litri de apă. -rezistă la îmbăieri. -substanţa activă este reprezentată de diazinon. Mecanismul de acţiune constă în blocarea colinesterazei. Se absoarbe şi se metabolizează rapid prin hidroliză şi oxidare (85% se elimină în 24 ore). -combate muştele. -se foloseşte contra puricilor. Preparate: -Canider S conţine 12. -Faszin: -se utilizează sub formă de zgărzi la carnivore contra puricilor. Această blocare este reversibilă. coliere sau şampoane. în special. prin pulverizare sau spălări. Preparat comercial: -Carbaryl. Laptele NU se dă în consum timp de 24 ore. -Semcar: -soluţie 12. -Sebacil: -se utilizează prin pulverizare. -se foloseşte concentraţia 30%. Ivermectinele (v. râia la ovine. -Vapona: -zgărzi la carnivore. carbamaţii sunt substanţe puţin toxice.

Microsporum). 113 . -locală. Aspergillus). Se pot utiliza antimicotice cu acţiune: -generală. -micozelor viscerale (ex: Candida.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Se folosesc contra: -micozelor cutanate (ex: Trichophyton.

substanţă componentă a membranei micetului. -este antifungic şi activ faţă de germenii Gram-negativi. conţine minconazol. -se prezintă sub formă de comprimate. în special. câine. -conţine tiabendazol. -Femicozin: -este fabricat de Facultatea de Medicină Veterinară. -flacoane de 100 ml sau 1 litru şi pachete cu 6 generatoare de fum. -este activă. coteţe. Griseofulvina: -antibiotic produs de Penicillium griseofulvinum. Cluj. cât şi pentru cele interne. Clotrimazolul: -ungvet 1%. -soluţie de uz extern 1%. în doză de 5 – 10 mg. Unii derivaţi imidazolici pot fi utilizaţi şi per os pentru acţiunea lor generală: -Ketoconazolul. -se utilizează atât pentru micozele externe. timp de 3 – 6 – 12 săptămâni. -se face dezinsecţie în mediul extern.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Antimicotice cu acţiune generală Derivaţii imidazolici: Au un spectru larg. -are o afinitate deosebită faţă de piele şi păr. cabaline. 114 . Mecanismul de acţiune antimicotic constă în inhibarea sintezei ergosterolului. -se utilizează în micozele externe prin 2 – 3 aplicări/zi. Aceşti derivaţi stimulează sistemul imunologic al organismului-gazdă. în boxe. -se utilizează în tricofiţie. Antimicotice cu acţiune locală Antibiotice poliemice: Sunt produse de ciupercile din Genul: Streptomyces. -este utilizată în tricofiţie. respectiv. Preparate: -Nizoral: -conţine ketoconazol. Ca urmare apar perturbări în funcţionalitatea membranei care duc la moartea micetului. fie un generator de fum pentru 50 cm3 încăpere. diluându-se soluţia de 100 ori. -inhibă sinteza acizilor nucleici la nivelul celulei micetului. -se administrează per os. la carnivore contra micozelor de la nivelul pielii şi al urechii. faţă de dermatofiţi. în special. o dată pe zi. -preparat: -Griseofulvin M (folosit în medicina umană). Enilconazolul: -preparate: -Imaverol: -soluţie 10% enilconazol. făcându-se pulverizări asupra animalului. -se utilizează în tricofiţie la bovine. Au fost descoperiţi în 1960. Minconazolul: -preparate: -Surolan: -flacoane de 15 ml. -Clinafarm: -soluţie 15% enilconazol. CuSO4 şi axungie. -Minconazolul. -se utilizează. -are culoare verzuie.

se fac 3 aplicări la 7 – 8 zile. Sulful În concentraţii mari are acţiune cheratolitică. administrată în apa de băut în concentraţie de 0. -în plus. candidoză. în candidoză şi uneori şi în aspergiloză. -este activ faţă de cocii Gram-pozitivi.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Au caracter amfoter. insolubilă în apă. Este şi fungicid. Stamicina (Micostatina): -pulbere gălbuie. -se mai utilizează pentru dezinfecţia ustensilelor şi a boxelor. ulei de peşte şi parafină solidă. solubilă în apă. -pentru spălări locale se folosesc în concentraţii de până la 5% şi pentru cele generale în concentraţie de 1 – 2%. Saprosanul: -pulbere alb-gălbuie. Amfotericina B: -se utilizează asemănător stamicinei. -se utilizează. -există şi sub formă de drajeuri. -doza: 60. -doza: 0. -preparat de uz uman: -Nidoflor. -se utilizează în tricofiţie.3 g/kg.000 UI/kg. -se poate utiliza în dizenterie. 115 . Este utilizat în tricofiţie la viţei. protozoare şi ciuperci. -există şi sub formă de ungvent (se aplică şi extern) sau comprimate vaginale şi ovule. Bromocetul: -în general. CuSO4.2 – 0. Derivaţii 8-oxichinaldinici (derivaţi oxochinoloinici) Aceşti derivaţi sunt derivaţi obţinuţi prin sinteză. în special. -NU produce microbism. neomicină şi triamcinolon. pori prin care ies componentele citoplasmatice ale micetului. se poate folosi şi în candidoză şi aspergiloză la păsări.2 – 0.3‰. infecţii microbiene. Se utilizează ungventul Tricofitin ce conţine sulf. conţine stamicină. Derivaţii cationici Au efect antimicotic prin citoliză. Se ataşează de moleculele de steroli din membrana micetului formând pori în membrană.

116 . Posibilele accidente ale narcozei: →Spasmul glotic. →Fibrilatie ventriculara. Efecte secundare:-bradicardie.ex: premedicatie –morfina şi atropina după care se utilizează narcoticul respectiv. -hipotensiune .iar apoi la nivelul formatiunilor subcorticale cuprinzand şi maduva spinarii şi bulbul.circulaţia şi tonusul neurovegetativ.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ MEDICAŢIA SISTEMULUI NERVOS TEORIA FARMACOLOGICA A NARCOZEI: Narcoza consta în intreruperea temporara a conştiinţei . Substanţele narcotice acţionează succesiv mai intai la nivelul scoartei .a sensibilitatii dureroase . →Colaps vascular.Se mentin însă funcţiile vitale mari: respiratia . → Neuroleptanalgezia=asocierea dintre un neuroleptic (tranchilizant major) şi un analgezic. Există mai multe tipuri de narcoza: →Narcoza mixta –se asociază mai multe narcotice. →Sincopa cardiaca. -oligurie. →Narcoza cu prenarcoza -se foloseşte cloraloza şi apoi uretan. →Sincopa respiratorie. -aritmii cardiace. O teorie mai noua sustine ca substanţele narcotice acţionează asupra sistemului activător (reticular) ascendent. -hipotonie arteriala. →Narconeuroleptanalgezia. →Narcoza cu premedicatie. -bradipnee.Se sustine faptul ca substanţele narcotice dizolva membrana lipidica a neuronilor modificand astfel permeabilitatea şi scazand excitabilitatea. -hipotermie.a miscarilor voluntare şi a reflexelor.neuroleptic+analgezic+narcotic. Există mai multe teorii.Activitatea metabolica scade până la nivel minim.ex:Mgso4 cu cloralhidrat .

dar poate produce şi accidente:→fibrilatie ventriculara.5-2 ml.m.iar narcoza este mai lungă şi mai profunda . in special. tuse puternica şi apnee pe cale reflexa. Carnea este improprie pentru consum timp de 2 zile de la utilizarea lui. uleiul eterat 10% şi 20% i. Perioada de inductie a narcozei ce cuprinde fazele de analgezie şi excitatie aparenta are o durata de : → 2-5 minute la porc. Alte utilizari:-administrat subcutanat stimulează circulaţia şi respiratia pe cale reflexa (este considerat un analeptic restaurator).stari febrile şi boli infectioase în doza de: animale mari 10-30 ml.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ După modul de prezentare al substanţelor există mai multe tipuri de narcoza: Narcoza prin inhalatie: Substanţele utilizate pot fi:lichide volatile (eter etilic.Aceste neajunsuri pot fi corectate prin prenarcoza.însă . animale mici 0.Narcoza prin inhalatie este contraindicata la bovine . -se poate utiliza eterul camforat 10% s.Avantaje:este ieftin.de aceea este indicata administrarea de atropina. halotan. →miocardoza.La pisică şi animalele de laborator se recomanda eterul.produce o buna relaxare a musculaturii scheletice. glotic şi bronhic.nu diminua frecventa cardiaca. cloroform.iar câinele eterul.Dezavantaje: perioada de excitatie aparenta este mai lungă şi mai intensa decât la cloroform intrucat eterul se dizolva într-o proporţie mai mare în sânge. →0.kelen penthran) sau gaze narcotice (protoxid de azot şi ciclopropan).creaza o analgezie mai buna. ETERUL ETILIC -se utilizează.cabaline şi ovine pentruca sub acţiunea vaporilor iritanti apare o hipersecreţie salivara şi bronsica intensa.5-1 minute la pisici.Revenirea este .Păsările şi cobaiul NU fac faza de excitatie aparenta. la carnivore şi animale de laborator. →icter. CLOROFORMUL –are faza de excitatie mai scurtă .Porcii suporta bine cloroformul.Datorită acţiunii iritante poate provoca spasm laringian. 117 . în bronsite ..nu scade tensiunea arteriala .nu are efecte asupra ficatului şi rinichilor. Eterul poate stimula şi centrul vomei. →bradicardie puternica.Trezirea din narcoza se face în momentul în care animalul inspira aer curat.mai lentă decât în cazul cloroformului intrucat eterul da concentraţii sangvine mai mari.c.hipersecreţia salivara şi bronsica este evidenta .Porcul NU prezinta faza de excitatie aparenta la cloroform. →5-60 minute la câine. →hepatoza grasa.Faza de excitatie aparenta este foarte intensa încât animalele trebuie bine contentionate.

--ciclobarbitalul. ca NU produce stare de excitatie bronsica. -transcutanat cu rol analgezic. CLASIFICARE: a)Narcotice barbiturice b)Narcotice nebarbiturice-aldehide. anticonvulsivante şi antileptice. --hexobarbitalul.Se poate utiliza la porci . ⇒Barbiturice narcotice :--clasice ---pentobarbital. -carbamati. a)Narcotice barbiturice -reprezintă o grupa moderna de medicamentece au proprietăţi sedative . --dormital. barbiturice. Se poate utiliza la toate speciile de animale pt . Pentru prevenirea accidentelor se recomanda premedicatia cu atropina.Nu confera miros carnii şi este mai puţin toxic.Este un lichid incolor . Alte utilizari:-pentru euthanasie la căini.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Carnea este improprie pentru consum cca. şi la animalele de laborator. --barbitalul sodic. ---pernocton. 118 animalele mari se prefera utilizarea după prenarcoza cu cloralhidrat sau barbiturice.Se mai utilizează şi . --fenobarbitalul. In MV se utilizează narcoticele nevolative (injectabile). -alcooli. narcotice. --derivati N-metilati---hexobarbitalul sodic. cu miros aromatic dulceag. KELENUL -este lichid volatil ce fierbe la 12-13°C.hipnotice. cloralhidrat.Narcoza se instaleazărapid.Nu irita mucoasele şi NU produce hipersecreţie pentru testarea suinelor fata de sindromul de stres.iar pentru utilizarea lor NU este necesara aparatura. --pentobarbitalul.Efectul lor este adesea scurt.Acestea NU produc faza de excitatie .păsări. HALOTANUL – este de 2 ori mai activ decât cloroformul şi de 4 ori decât eterul.Creaza o narcoza superficiala şi o usoara anestezie de suprafaţa.La aparenta. o săptămână . volatil. ---eunarcon. -derivati tiazinici. ⇒Barbiturice hipnotice : --barbitalul. -ca antivomitiv (apa cloroformata).

2-5 cg/animal (la pisică). 119 concentraţia la nivelul se utilizează mai puţin ca atare şi mai ales intrand în . la toate speciile determinand euthanasie.Adesea având un pH foarte alcalin se administrează i. -somn de lungă durata. chimic.pulbere în flacoane de 20 ml ce se dilueaza la 2.v. ---methitiural (tiogenal). -in general se reduce somnul paradoxal (somnul care odihneste creierul).MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ --tiobarbiturice--. TIOBARBITURICELE -au avantajul ca se distribuie repede la nivelul creierului provocand o narcoza rapidă . ---thiolbarbital (kemital).se folosesc soluţiile apoase ale sărurilor de Na.după somn urmeaza o stare stare de oboseala. PENTOBARBITALUL SODIC (NEMBUTAL) –pentru a avea o narcoza mai lungă se reinjecteaza. -preparate:EUTHA 77 ce se administrează i. →barbiturice cu durata scurtă –cand somnul ajunge la 1-2 ore .anticonvulsiv utilizat în boli nervoase (in jigodie –formă nervoasa). BARBITALUL compozitia BARBITALUL SODIC(VERONAL) unor prerarate. →barbiturice cu durata medie –cand somnul ajunge la 4-8 ore . ---tiopental.inactin (brevinarcon).ovine şi câine în doza de 10-12 mg/kg .v. După durata de acţiune . →barbiturice cu durata foarte scurtă – somn de 20 minute FENOBARBITALUL .Se administrează la bovine .apoi se distribuie uniform în tot organismul astfel încât creierului scade şi narcoza dispare.cabaline .v. ---buthalital (baytinal).5%. Poate fi şi pulbere ce se solubilizeaza în momentul utilizarii. d.iar la pisică 15-20 mg /kg i.este un sedativ. Barbiturice narcotice: . -se utilizează sub formă de fenobarbital sodic (comprimate şi soluţie injectabilă). -doze: 5-50 cg/animal (la câine).v. DERIVATII N-METILATI -au efectul cel mai scurt d. ---thyamilal .barbituricele se clasifica : →barbiturice de lungă durata – când somnul ajunge la 8-10 ore. Un preparat romanesc este rompental. -se mai numeste luminal (gardenal).După narcoza urmeaza un somn lung postnarcotic.p.Somnul postnarcotic este scurt.

şi se absoarbe rapid.Efectul se instalează în cca 5-15 minute Durata efectului –1-5 ore la bovine. -20-30 minute la cal. -5-10 g/animal mijlociu.doze:-20-50 g/animal mare.Se metabolizează la nivelul ficatului. Pentru prelungirea efectului se poate reinjecta după ½ ore . In hipnoza .Provoacă o senzatie de caldura datorită vasodilatâtiei periferice.05 mg/kg pentru a produce sedare.La 3-4%0 apare somnul narcotic iar la peste 4%o poate provoca coma sau chiar moarte.La pisică are efect vomitiv.iar ca antidot se utilizează excitante ale sistemului nervos central de tipul cafeinei. Starea de ebrietate apare la alcoolemie de 1%o.se administrează un alcool de 20-30% per os . Intoxicătia acuta =betie grava (se combate cu cofeina) Intoxicătia cronica =alcoolism (se combate cu antalcool disulfurat ce opreste metabolizarea alcoolului). Narcoza produce un somn insotit de o combatere a analgeziei şi o depresare a marilor funcţii. -la câine 2-3 mg/kg pentrunarcoza şi se asociază cu ketamina (6-10 mg/kg).se poate utiliza la rumegătoarele mari şi mici concomitent cu anestezia locală .Există pericolul aritmiilor cardiace şi laringospasmului. -la cal 2-3mg/kg pentru narcoza. Sunt derivati ai acidului barbituric.Se administrează i. In doze mari poate provoca coma etilica şi poate provoca moarte prin paralizia centrului respirator.medicament foarte bun energetic şi antifebril la toate speciile . sau per os.Efectul poate fi gradat în funcţie de doza şi este insotit de o buna analgezie şi miorelaxare.Sunt flacoane de 25 ml 2% şi se administrează : -la bovine 0. 120 . tulburări de vorbire şi stari confuzionale.v. dar cu premedicatie.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Se importa produsul penthotal ce produce o narcoza de 10-20 minute Se poate folosi la cal . -1-2 g/animal mic. somnul provocat este asemănător celui fiziologic.m. -45 minute la ovine. Se mai numeste şi xilazina. Alte acţiuni: . Narcoza durează 1-2 ore . iar la 2-3 %o apar fenomene de ataxie .Acţiunea analgezica este datorata deprimarii centrului durerii din talamus.3mg/kg pentru narcoza. Se administrează i. 0. ALCOOLUL ETILIC . b)Narcotice nebarbiturice: ROMPUN –este cel mai bun narcotic pentru bovine NU se utilizează la suine.

indigestii. efectul se instalează în 3-10 minute şi durează 15-40 minute La cal se practica asocierea cu rompun ( 2ml /kg ketamina +2 ml/kg rompun).p.v.10g/kg. -doze: 1.Asa-numita narcoza seamana cu o neuroleptanalgezie. -doze:2-5 mg/kg la bovine.Soluţia se poate prepara în momentul utilizarii . KETAMINA -nu produce narcoza .12g/kg. 8-10 cg /kg pt sedare profunda şi 12-14cg/kg pentrunarcoza. In combinatie cu Mg SO4 scade doza.meningite. cca 5 cg/kg la rumegătoarele mici.10-0..nu deprima respiratia şi circulaţia . 8 cg/kg pisică.6 g/kg la câine i.Narcoza durează 4-6 ore. 0.v. (narcoza = 90 minute). La bovine poate produce meteorism şi bradicardie. Injectat perivenos poate determina periflebite.6g/kg la iepure i. Nu deprima cordul şi NU produce stari de excitatie. 1. ci un somn superficial cu o analgezie puternica . 0.Administrată i.Produce o analgezie .v.Se prezinta sub formă de cristale incolore.nu se solubilizeaza decât în apa calda.Se utilizează soluţia 10% . encefalite. Alte utilizari: -ca anticonvulsivant .3g/kg cu o durata a narcozei de 45-70 minute (la bovine.Se utilizează în special la ecvine şi suine şi mai rar la rumegătoare şi câine.V.m.p.La om produce halucinatii.v.10-0. CLORALOZA . URETANUL -narcotic de lungă durata şi se utilizează în special la animalele de laborator.iar narcoza durează 8-10 ore.iar durata narcozei este 60-90 minuteLa porc sr poate administra i. higroscopice cu miros dulceag (miros de pepene galben). -ca sedativ .v.se obţine prin condensarea cloralhidralului cu glucoza.Diminueaza excitabilitatea şi conductibilitatea la nivel cardiac.25 g/kg soluţie 5% sau i. iar efectul este mai puternic. (pentru o narcoza rapidă).Soluţia se prepara în momentul utilizarii şi NU se sterilizeaza prin fierbere. Este folosit ca narcotic mai ales la rumegătoarele mici .in euthanasie la câine injectat i. -la bovine 0.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ CLORALHIDRATUL – este cel mai vechi narcotic folosit în M.Nu influenteaza funcţiile vitale şi este relativ netoxic. -la câine 0.câine şi pisică .Are şi o acţiune hemolitica şi produce şi vasodilatâtie.hipnotic în stari de surexcitare . ovine şi câine). -la ovine 0.2-0. -la om are rol hipnotic. 10-12 cg/kg câine.dar NU suficienta de aceea se asociază de obicei cu anestezice locale.12 g/kg .Nu recristalizeaza prin racire . Este şi anticonvulsivant.Se poate utiliza concomitent cu MgSO4 sau cu un barbituric Se administrează i.Se utilizează soluţia 1-2 % i. 121 .Se administrează pe toate căile .

3 mg/kg. 10 mg/kg la câine. Tubocurarina se poate administra : .se foloseşte la câine. A)MIORELAXANTE PERIFERICE : -medicamentele acţionează la nivelul placii motorii a muschiului striat.pentru capturarea animalelor salbatice.pentru efectuarea de interventii pe animale necontentionate.funcţia respiratorie poate fi preluata de un aparat. -la carnivore 0. 20-30 mg/kg la pisică.Aceste substanţe =curarizante paralizeaza musculatura în urmatoarea ordine: muschii pleoapei. ai gatului şi cefei. 20 mg/kg la rumegătoarele mici.laringelui şi faringelui. Prin curara se intelege un amestec de alcaloizi ce se obţin din specii vegetale de strychnos. la câine 1mg/kg.Acţiunea NU poate fi antagonizata de nici un medicament.muschii abdominali.3-0.2-0.In cazul în care este paralizata musculatura respiratorie .pentru culcarea animalelor. SUCCINILCOLINA – are acţiune asemănătoare acetilcolinei . . ai fetei. Preparate comerciale : Pavolon 0. -la porc 0.1 mg/kg. b) miorelaxante cu acţiune centrala . -in MV în acelasi scop . 122 produse de uz uman.3 mg/kg. Se clasifica în : a) miorelaxante periferice .03 mg/kg . Ketalar Narcoman SUBSTANŢE MIORELAXANTE: Sunt substanţe ce relaxeaza musculatura scheletica şi ca urmare se utilizează în urmatoarele scopuri : -in MU în interventii chirurgicale pe torace şi abdomen . Galamin se foloseşte la cal 0.la cal 0.5-1 mg/kg. -preparate comerciale : Ketalrom –flacoane de 10.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ 10-20 mg/kg la porc.creste gradul de excitabilitate.3 mg/kg.dar se descompune mai incet astfel cxa placa motorie ramane un timp indelungăt depolarizata şi NU se poate repolariza . TUBOCURARINA –derivat sintetic=flaxedil.Acţiunea poate fi antagonizata de medicamentele ce inhiba colinesteraza şi astfel ridica acetilcolina din organism.4 mg/kg. muschii extremitatilor.Placa motorie ramane polarizata (in repaus ).20mg Calipsovet –la toate speciile mai puţin la cal.02-0.blocheaza receptorii pentru acetilcolina. Miorelaxin se foloseşte la cal 0.muschii intercostali şi diafragma. la rumegătoare şi suine 0.

apomorfina) ce acţionează asupra etajelor nervoase superioare şi derivati izochinoleinici (papaverina . afecţiuni reumatismale. TRECID –este d.01-0.temperatura corporală NU sunt modificate.asupra placii motorii şi a muschilor.Are miros caracteristic şi gust amar.Substanţa deprima sinapsele interneuronale de la nivelul maduvei spinarii şi a trunchiului cerebral.narcotina) ce au acţiune spasmolitica.Pulsul.dizolvarea se face în glucoza izotonica.Se utilizează soluţia 10-20 % în doza de 5-6 cg/kg. OPIUL –se obţine din latexul capsulelor imature de mac de gradina . ca miorelaxant în stari de tensiune psihica Se gaseste în comert sub formă de comprimate .Poate provoca o rezolutie musculara fara a afecta activitatea centrilor vitali respiratori şi a musculaturii respiratorii. Dozele mortale sunt de 2-3 ori mai mari decât cele terapeutice. In M.După injectare .Trebuie sa se evite administrarea perivenoasa.v.dar NU o percepe ca o durere. B)MIORELAXANTE CU ACŢIUNE CENTRALA: -sunt medicamente ce acţionează preponderent asupra maduvei spinarii.p. la câine 0.Sub acţiunea acestor substanţe alte senzatii (frig. →Opiul. Preparate similare: -Myolaxin.3mg/kg.Nu se foloseşte la porc.02 mg/kg. -My 301.sirop 2% şi soluţie de uz intern 10%. codeina. inhiband centrul durerii din talamus încât animalul simte teama . →Morfina. respiratia . Se poate utiliza la toate speciile . la pisică 1mg/kg.După trecerea efectului animalul se ridica .d.Uacest preparat se utilizează cu efect bronhiolitic şi expectorant fiind indicat în bronsite . Cu ajutorul lor se realizează neuroleptanalgezia ce este suficienta pentru efectuarea unor interventii chirurgicale fara ca pacientul sa fie adormit.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ la rumegătoare 0.astm.1-0. foame) NU sunt resimtite ca neplacute de unde efectul euforizant.Conţine 23 alcaloizi ce pot fi derivati ai fenantrenului (morfina. ANALGEZICE OPIOIDE: Sunt substanţe ce deprima durerea la nivel central . 123 .Nu acţionează asupra nervilor periferici .animalele fara nici un fel de spaima sau agitatie motorie flezeaza picioarele şi se culca linistit. chimic eterul gliceric al gaiacolului . →Succedaneele morfinei. Pentru a evita efectul hemolitic al substanţei .dar mai ales la bovine.

Este folosit în neuroleptanalgezie în asociere cu droperidolul.1mg/kg i.m. --tramal.dar droperidolul NU trebuie reinjectat pentru ca are efect de lungă durata (24-36 ore). -sintetici –fentanil. -doze :0.v.are efect sedativ şi analgezic.v.Analgezia se instalează în 3-5 minute.Se pastreaza la venena şi este supusa legii stupefiantelor.002mg/kg i. Unii autori sustin ca NU are acţiune asupra centrilor durerii din talamus . MORFINA –cristale matasoase albe solubile în apa . SUCCEDANEELE MORFINEI -pot fi derivati –semisintetici –dilauden. --afentanil.1-0. ci inlatura perceperea corticala a durerii inhiband aria de asociere a durerii de la nivelul lobului frontal. -tinctura de opiu simpla.2 mg/kg la cal. Există fiole de 1 sau 5 ml 2% şi fiole de asociere morfina-atropina pt uz uman. --heroina. 2mg/kg s.c. -doze: 0. în asociere cu droperidol la cal. Acesti derivati sintetici au efect analgezic central şi prezinta avantajul unor efecte secundare mai reduse.5%o -i. la câine . La nivelul maduvei are acţiune excitanta provocand hipertonie musculara =semnul lui Straub (ridicarea cozii la soarece). -la porc provoacă neliniste. --mialgin. FENTANIL –fiole de 10 ml . AFENTANIL -preparat :Rapifin . --sintalgon etc. 0..Efectul durează 30-60 minuteLa nevoie se poate repeta administrarea pentru a prelungi analgezia . 124 . la câine . viscerale . -fiole de 1 şi 2ml 0. au efect calmant asupra durerilor digestive sau şi deprimant al tusei.durata efectului este de 1-2 ore.efectul durează 5-10minute MIALGIN –fiole de 2ml 5%. -la bovine şi pisică produce stare intensa de excitatie .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ In comert există –opiu brut. Animalele reacţionează diferit la morfina : -la cal şi câine produce o sedatie şi hipnoza. --fortral (pentazocina).efect antisecretor digestiv -extract uscat de opiu.

starea de neliniste şi teama.Au efect miorelaxant central şi pot fi indicate în convulsii epileptice.la nivelul caruia inhiba transmiterea sinaptica adrenergica. -folosit la cal şi câine.Nu acţionează la nivelul scoartei cerebrale.In MU ele NU influenteaza psihozele umane .ci le amelioreaza vizibil tulburările din schizofrenie. Alte efecte :-relaxeaza musculatura neteda intestinală .tensiunea nervoasa . -la om efectul durează 3-5ore . TRAMAL -fiole de 1 ml 5% şi supozitoare .Ele sunt mai puţin active decât neurolepticele . FORTRAL –comprimate şi fiole de 1ml 3%. -are efect spasmolitic. -nu se utilizează inca la animale.Produc indiferenta şi somnolentă .Nu au efecte neurovegetative directe cum au tranchilizantele majore . -efect asemănător morfinei.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -efectul analgezic mai slab decât la morfina. -toleranta foarte buna.v.2%. -efectul analgezic mai puternic decât morfina.Nu influenteaza perceptiile senzoriale şi reflexele condiţionate. SUBSTANŢE TRANCHILIZANTE: -calmeaza selectiv starile emotionale . TRANCHILIZANTE MAJORE -acţionează asupra sistemului reticular ascendent activător .in special termogeneza (adaptarea animalului la temperatura mediului ambiant devine deficitara). -este mai bine tolerat la cal şi câine.Inhiba centrii simpatici vegetativi din hipotalamus . -la cal 1mg/kg i.adica substanţe care diminua starea de frica şi care produc indiferenta fata de factorii de mediu extern.. -la câine 3 mg/kg i. 125 . -se poate utiliza în premedicatia narcozei. SINTALGON –comprimate . -minore sau propriu-zise sau anxiolitice . -efecte secundare mai puţine decât la morfina.m. -fiole 1 ml 0. DILAUDEN (HIDROMORFONA) -semisintetizat. -efectul durează 6-8 ore.la om pot crea toleranta şi sindrom de abstinenta .. Aceasta se explica prin scaderea respiratiei mitocondriale celulare din formatiunile nervoase amintite. -efect asemănător morfinei. Există tranchilizante –majore care se mai numesc şi neurileptice sau neuroplegice.inhiband mai bine starile agresive .

-in preveniorea starilor de soc ca medicatie antistres. -in dopaj la căi.m.există pericolulde colaps pentru circulaţia periferica. -in vederea tratamentului unor comportamente anormale. -scad tensiunea arteriala . -are efect de 2. -pentru obisnuirea animalelor la muls . -Nozinan (Levomepromazina). -congestie pulmonara. -pentru linistirea animalelor în vederea examenului clinic. -in vederea recoltarii de sânge şi unor mici interventii. 1. -la unele specii determina stari de intoxicătie (la porc).5-2mg/kg la bovine. -diminua secreţia lactata. ROMTIAZINA –fiole 10 ml 5%.5mg/kg la porc. -se administrează i.potcovit.5-2mg/kg la câine. 1-1. -atonie gastrointestinală insotita de meteorism.. Reacţii adverse: -scad temperatura corporală. 126 . -in dresajul animalelor . -Vetranchil (Acepromazina).v. -cresc tonusul muscular.pentru efectuarea interventiilor chirurgicale pe animalul în picioare. Indicaţii terapeutice clinice : -in premedicatia narcozei. -Clordelazin (Plegomazin). -in tratamentul colicilor. Indicaţii neclinice: -pentru evitarea pierderii în greutate în timpul transportului. DERIVATI FENOTIAZINICI: -Romtiazin. . -doze: 1. 4mg/kg la ovine. -pentru sedarea animalelor din gradina zoologica. -pentru relaxarea musculaturii esofagiene în cazul obstructiei cu corpuri straine. -Combelen.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -acţiune antihistaminica .antivomitiva. -vasodilatâtie periferica. sau i.5 ori mai slab decât combelenul. -pentru relaxarea cervixului la vaci cu endometrita cronica.

chimic sunt total diferiti de cei fenotiazinici . 0. -substanţa activă =medetomidina. -pentru linistirea scroafelor agresive la fătare.se utilizează în special în neuroleptanalgezie. DROPERIDOL -flacoane de 10 ml. -produce o indiferenta totala şi se utilizează în neuroleptanalgezie. 0..5 ml/10kg la suine. AZOPERONA (STRESNIL) -in special la porc. antivomitiva.m. -durata efectului rste de 1-3 ore. -se utilizează în asociere cu analgezic în vederea unor interventii chirurgicale..05ml/kg la câine . -folosit la câine şi la pisică.5-1ml/100kg la cal. -are acţiune sedativa. -este un sedativ cu proprietăţi analgezice. -dozele în urma administrării injectabile sunt de 10 ori mai mici decât cele de romtiazin...v. -ca premedicatie în narcoza. -doza: cca 1mg/kg. -efectul durează între 1-8ore.antitensiva .c. -in vedrea transportului de animale. sau s. COMBELEN -fiole de 25 ml 1%.dar au efect tranchilizant la fel de bun. psihopatii. s. 127 . -administrat i. VETRANCHIL –se administrează parenteral sau per os.3-0.evidentierea pleoapei aШ-a. DERIVATI BUTIROFENONICI: -d. 1-2ml/100kg la bovine. -doze: 0.Se produce linistirea animalului . -se administrează i.dar animalul ramane în picioare.relaxarea musculaturii scheletice . CLORDENAZIN -de obicei .p.ptoza pleoapei superioare.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -efectul se instalează rapid în 10 minute şi durează 1 ora . ALTE NEUROLEPTICE: DOMITOR -soluţie injectabilă.are efect sedativ puternic. -in vedrea anesteziei în asociere cu anestezic local. reactivitatea scăzută .d.pentru uz uman.antipruriginoasa.v. HALOPERIDOL –fiole de 10ml .m.iar la om în schizofrenie.i.c. -are efect inhibator asupra transmiterii influxului nervos mediat de noradrenalina.

v. -4-6mg/kg la animalele mici.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -există flacoane de 10ml 1%. DERIVATI DE BENZODIAZEPINA: -Diazepan. -la porc produce şi ataxie. DERIVATI AI ALCOOLULUI: -Meprobamat. -Nitrazepam. DOMOSEDAN –substanţa activă este detomidina. DIAZEPANUL inhibitor la mamifere). -se administrează i.aproximativ aceleasi recomandari ca la majore. -dozele sunt diferite în funcţie de nivelul de sedare urmarit.5mg/kg la animalele mari.v. 128 -stimulează efectul acidului γ –aminobutiric (GABA=neurotransmitator . -creste pofta de mancare . . la bovine 3-4 ore. -se utilizează în tratamentul convulsiilor epileptice la căini şi pisici. -permite un flux crescut de ioni de clor prin membrana postsinaptica. -există flacone de 5 şi 20 ml 10%. -durata efectului este la porc 60-70minute. -Napoton. -au şi efect anticonvulsivant şi miorelaxant. DERIVATI DE DIFENILMETAN: -Medroxizin. -perioada de asteptare este la bovine de 7 zile pentru carne şi 3 zile pentru lapte. TRANCHILIZANTE MINORE .i. mers impleticit.desi animalul este slabit. -Oxazepam. -există comprimate şi fiole de 2 ml. -doze : -0. -utilizat i. la câine 1-2ore.animalul cade .m.5-1°C. -efect asemănător domitorului. -are proprietăţi analgezice la cabaline şi bovine. -Medazepam. sau per os. -scade temperatura corporală cu 0..m. -1-2mg/kg la animalele mijlocii. sau i. -la nivelul maduvei inhiba reflexele postsinaptice având efect miorelaxant central.se culca şi intra întrun somn superficial.

-endoanestezia –se face i.derivatele benzodiazepinice .contuzii . -epidurala.mai puţin în cea de suprafaţa..Fibrele amielinice sunt mai sensibile decât cele mielinice.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -bovinele se culca şi NU pot fi ridicate.Produc vasodilatâtie şi de aceea se asociază cu adrenalina. -rahidiana. -este supusa legii stupefiantelor. -paravertebrala. în general. -derivati ai acetanilidei:Xilina (lidocăiana).Dispare sensibilitatea dureroasa. lent fiind pentru receptorii vasculari. -prin infiltratie. Procăina.Combinarea anestezicelor între ele este contreaindicata . Clasificarea anestezicelor locale: Pot fi -derivati ai acidului benzoic:Cocăina. ANESTEZICE LOCALE: ANESTEZIA LOCALĂ –de suprafaţa pentru piele.se pastreaza la venena. paralizia centrului respirator. -la om .Mai sensibile sunt fibrele senzitive. frica. -plexurala. în final cea tactila. Cocăina şi anestezina se utilizează numai pentru anestezia de suprafaţa. -derivati ai acidului para-aminobenzoic:Anestezina. iar xilina pentru toate tipurile mai puţin în endoanestezie. COCĂINA -se prezinta sub formă de pulbere alba.astazie. Mecanismul de acţiune:Anestezicele locale impiedica pătrunderea ionilor de Na şi expulzarea celor de K abolind potentialul de acţiune al membranei nervului . -efectul durează 30minute. Intoxicătia se produce numai la doze mari şi poate determina :neliniste. convulsii.fibrele motorii sunt anesteziate numai după intervale lungi şi concentraţii mari de anestezic.v. apoi cea termică. 129 . -la câine –ataxia trenului posterior. -de conducere-tronchulara. tremuraturi.pierderea orientarii în spatiu. în timp ce procăina pentru toate tipurile de anestezie . -pentru anestezia mucoaselor în concentraţie 2-4%.se obţine din frunzele arborelui Eritroxylon coca. sunt eficace în starile de insomnie actionand la nivelul sistemului limbic şi uneori în doze mari chiar asupra sistemului activător ascendent (SRAA). -la cal efectul este mai slab şi este insotit de ataxie .

în nefrita acuta.se pastreaza la separanda.exostoze. PROCAINA(NOVOCAINA) – ester al acidului paraaminobenzoic cu dietilaminoetanol. -se utilizează ca analgezic general. -ca geriatric pentru tratamentul imbatranirii la om şi câine-produsul :Gerovital.tumori rectale sau vaginale. -se utilizează în rectite .4%. -ca antialergic în socul anafilactic. -in anestezia de conducere . -se absoarbe incet. -se absoarbe şi se metabolizează rapid. -in rahianestezie 5-8%. -in anestezia de conducere 1. -ca antiaritmic în aritmii cardiace. -este descompusa prin hidroliza de enzima procăin-esteraza. boli ale ongloanelor. urticarie.8%.conductabilitatea şi puterea de contractie a miocardului. -soluţiile se prepara în momentul utilizarii şi se sterilizeaza prin tindalizare.5-1%1-1.5-1%. intrucat scade excitabilitatea. -ca anestezic local se utilizează -in anestezia prin infiltratie în conc.efectul se datoreaza blocarii receptorilor histaminergici.4%. -slab eficace în anestezia de suprafaţa.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -pentru anestezia timpanului în concentraţie 1-10%.pentru schiopaturi cronice la bovine şi cabaline provocate de entorse cronice. ANESTEZIA –ester al acidului aminobenzoic cu etanolul.2. stari pruriginoase.se utilizează pentru anestezia de suprafaţa a ochiului. -ca anestezic în colici gastrointestinale şi renale. 130 . în socul traumatic. -in anestezia epidurala inalta la vacă 20-40ml 2%. antialergic şi antiaritmic i. crize vasculare. -anestezic local şi pentru diagnosticul sediului schiopaturilor.efectul se instalează în 10minute şi durează 30-60minute. -pentru prelungirea efectului se asociază cu adrenalina. sepastreaza la separanda. intrarectal sau intravaginal sub formă de supozitoare.5mg/kg. -preparate:Denervin-produs de uz veterinar. -nu e solubilă în apa. -utilizata sub formă de ungvente şi pulberi în concentraţie de 5-10% în eczemele pruriginoase.0. -fiole cu soluţie 1%. -efectul este mai lung. -in anestezia epidurala joasa la vacă 5-10ml 1-2%. lent 0.2%.v.

v. -efectul anestezic local este rapid şi de durata(60-90minute).fibre nervoase ale medulorenalei.5-2%. -in anestezia de conducere 0. Fibrele colinergice sunt formatiuni care elibereaza acetilcolina.terminatiiole fibrelor simpatice care inerveaza gl.d. -purinergic. -tripaminergic. morfologic SNV este-parasimpatic. -este mai toxică decât procăina. Substanţele simpaticoliticele.paraganglionare şi celulele cromafine din diverse ţesuturi cromafine. -histaminergic. precum şi unii neuroni ai SNC. -fiole de 2ml 2% asociata cu 0. PARASIMPATICOMIMETICELE:acţionează asupra sistemelor biochimice colinreactive ce se impart în enzime colinreactive sensibile la muscarina şi pot fi blocate de atropina şi enzime colinreactive sensibile la doze mici de colinreactivă şi pot fi blocate de dozele de nicotina sau curara. -se utilizează şi pentru anestezia de suprafaţa. După mediatorul specific există sistemul:-colinergic. Substanţele parasimpaticomimetice simpaticomimeticele. -flacoane cu soluţie 1%. 131 vor fi antagoniste cu parasimpaticoliticele şi cu simpaticomimetice vor fi antagoniste cu parasimpaticomimeticele şi . -de sinteza.fibre preganglionare parasimpatice şi simpatice . -in anestezia de suprafaţa se utilizează în conc.003% adrenalina. dopamina). se pastreaza la separanda.2. -simpatic. Fibrele adrenergice sunt toate formatiunile care elibereaza catecolamine(adrenalina. sudoripare. solubilă în apa.Acestea sunt fibre postganglionare parasimpatice.4%. SUBSTANŢE CU ACŢIUNE LA NIVELUL SNV: D. 4%. noradrenalina. Substanţele parasimpaticomimetice pot fi –naturale –au origine vegetativa.Acestea sunt fibre postganglionare simpatice.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ XILINA(LIDOCAINA) –pulbere alba.p. Substanţele mimetice sunt colinreactive şi adrenreactive. -adrenergic. -in MU se utilizează în aritmii cardiace şi convulsii epileptice. -sunt fiole cu soluţie 1. -in anestezia prin infiltratie. placutele motorii. formatiunile sinusului carotidian.

In practica se utilizează ca purgative .distocii. 132 . PILOCARPINA – se obţine din Pilocarpus jarberandi. retenţii placentare şi ca vasodilatâtor.5-2ml la animalele mici. -in urma utilizarii predomina acţiunea hipersecretorie→sângele se concentreaza→combate edemele. -nu are acţiune la nivelul cordului. -efectul durează 1-3ore. -produce mioza. -nu se utilizează în supraincarcari gastrice acute la femelele gestante. -poate determina bronhopneumonie ab ingestis. -este pulbere alba . 0. -stimulează musculaturii netede . hidropizia .agravarea unor afecţiuni cardio-pulmonare.furbura acuta. -produce mioza. -are efect 15minute şi se utilizează în demonstratii de farmacodinamie. VASOPERIF -ester carbonic al colinei. -se utilizează pilocarpina clorhidrica şi nitrica ce se pastreaza la venena. -doze: 3-6ml la animalele mari. -hipersecreţie bronsica şi sudorală. -se hidrolizeaza sub acţiunea colinesterazei. -hipotensiune oculara. -fiole de 1ml 0. -hiperperistaltism. ACETILCOLINA -este un ester al colinei . 2-4ml la animalele mijlocii. la animalele batrane şi epuizate .25%o şi 10ml 1%o. vomitive.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Efecte farmacologice:-bradicardie.cristalina. -se obţine şi pe cale sintetică. -administrată subcutanat.avort. -dozele mari pot provacă excitatia SNC . -se recomanda în atonii gastrointestinale . -hipotensiune. Intoxicătia cu astfel de substanţe determina colaps circulator. -dozele sunt între 3-5ml/animal. -există fiole 1ml 1%o şi 5ml 1%. ruminatorii.

-se pastreaza la venena. -puterea de acţiune se situeaza între pilocarpina şi ezerina.toxicitate scăzută. -doze: 1-2cg/animal mare. -este stimulant al musculaturii netede. -are acţiune anticolinesterazica cu durata mai mare . -nu se utilizează în colici spastice şi eventualele intoxicătii se combat cu atropina. EZERINA(PHISOSTIGNINA) – din Phiosostigma venenosum . mioza. -utilizat ca miotic. ARECOLINA – se obţine din semintele nucii de arec (palmierul se numeste Areca catechu). -se utilizează sarea bromhidrica . muschii ochiului şi muschii uterului.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -se poate utiliza la nivelul ochiului. -raspunsul organismului la ezerina este asemănător cu cele la acetilcolina. -dozele sunt ca la pilocarpina( 3-5ml/animal) .sunt antagoniste ale parasimpaticomimeticelor. -induce avort. 5mg/animal la porc. -are efect predominant asupra musculaturii netede digestive. 133 . -are acţiune colinesterazica. -determina bradicardie . -se utilizează salicilatul care se pastreaza la venena. -utilizat în atonii gastrointestinale şi ca decurarizant în pareze şi paralizii. -hipertensiune sangvină.1-0. în plus sunt influentate placutele motorii (muschii striati se contracta mai bine). transpiratii . -este utilizata în tratamentul sinechiilor. -produc: -tahicardie. coronare.25ml la câine. 0. -se utilizează soluţia 1%. -acţiunea durează 30minute. PARASIMPATICOLITICE: . mioza. -poate provoca spasme intestinale.alternativ cu atropina pentru prevenirea sinechiilor(aderente). -doze: 2-4cg/animal la animalele mari. MIOSTIN(NEOSTIGNINA) –este substanţa sintetică.

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

-hiposecretii; -hipoperistaltim; -midriaza pasiva; -hipotensiune celulara; -reprezentantul de baza=Atropina. ATROPINA -are drept structura de baza nucleul tropanic; -se obţine pe cale naturala din plantele: matraguna, maselarita, laur sau ciumafaie. -se extrage sub formă de hiosciamina levogira; -se utilizează atropina sulfurica existenta sub formă de pulbere cristalina de culoare alba, fara miros, gust amar, formă toxică; -se pastreaza la venena; -foarte solubilă în apa; -este incompatibila cu adrenalina, iodul, taninul, substanţele colorante; -este excitant al SNC; -impiedica acţiunea acetilcolinei; -se absoarbe uşor pe mucoase şi piele; -in sânge şi ţesuturi este descompusa de cqatre esteraze;eliberarea ei este rapidă şi se face prin urina; -efectul durează 6-8ore; în doze mari, toxice poate produce paralizie şi moarte prin asfixie; -diminua ,chiar opreste secretiile exocrine ale gl. salivare ,nazale, gastrointestinale, bronsice. -sub acţiunea ei musculatura neteda se relaxeaza , fenomen intalnit mai ales la nivelul tractusului digestiv, aerofor, la nivelul splinei şi irisului. -stimulează plexul Auerbach ducand la disparitia senzatiilor dureroase ce insotesc spasmele; -produce tahicardie , stimuland în mod direct cordul; -vasele de sânge NU sunt influentate de acţiunea atropinei;presiunea sangvină creste datorită stimularii centrului vasomotor; -induce midriaza pasiva, hipertensiunea oculara;efectul la nivelul ochiului durează 2-3zile, aparand în tulburările de acomodare; -ezerina scade,uneori efectele midratice ale atropinei, celelalte parasimpaticomimetice nefiind eficace. -intoxicătiile cu atropina duc la fenomene de surexcitare, la uscaciunea gurii şi nasului, tahicardie, scaderea motilitatii gastrointestinale ,de aceea se fac spalaturi gastrice cu suspensie de carbune şi tanin; de asemenea se utilizează sedative. 134

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

Indicaţii terapeutice: -se utilizează soluţiile 1%o sau 1%, precum şi unele preparate galenice (tincturi ,extracte); -poseda acţiune antispastica; pentru diagnostic diferential în cardiopatii, în sensul ca bradicardia datorită atropinei numai în cazul unor tulburări funcţionale;se utilizează în intoxicătii cu parasimpaticomimetice şi cu organofosforice. -doze:1-5cg/animal –animale mari; 1-5mg/animal –animale mici ; injectata s.c. şi se utilizează în colica la cal. -in oftalmologie se utilizează soluţia 1% pentru examenul fundului ochiului, alternativ cu un midriatic pentru combaterea sinechiilor; -există filoe de 1ml 1%o, 5ml 1% şi picaturi pentru ochi; se utilizează deasemenea extractul uscat de beladona, tinctura de beladona şi extractul uscat hiosciamina. TROPICAMIDA -efect midriatic rapid pentru circa 20-25 minute şi durează 5-6 ore. SCOPOLAMINA –oficinala este sarea bromhidrica ; -pulbere alba ,fara miros, cu gust amar, solubilă în apa; -este incompatibila cu iodul , sărurile de Ag, taninul, substanţele alcaline; -se pastreaza la venena; -este linistitoare şi analgezica; -produce midriaza de scurtă durata ; -se utilizează pentru combaterea raului de miscare şi a vertijului; -se utilizează în stari de excitatie pentru ca spre deosebire de atropina deprima SNC; -se utilizează în sindromul de abstinenta la morfina; -preparate: Scobutil –există comprimate, soluţie injectabilă, supozitoare; -acţionează mai puţin intens asupra secreţiei salivare , sudorale, asupra inimii , ochiului; -este antisecretor antispasmodic; -se utilizează în colici intestinale, biliare, uretrale, ulcer gastric şi duodenal. SIMPATICOMIMETICE: - sunt amine aromatice care acţionează asupra sistemelor biochimice adrenoreactive existente la nivelul aparatului cardiovascular, musculaturii netede intestinale, musculaturii netede bronsice, musculaturii netede a irisului, splinei, uterului, la nivelul gl. digestive şi al gl. sudoripare. -efecte: -tahicardie; -hipertensiune sangvină; -batmotropie (+); 135

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

-vasoconstrictie splahnica cu exceptia vaselor cerebrale, coronare, pulmonare; -produce relaxarea musculaturii netede contractate; -produce midriaza activă; -inconstant produce excitatia sau depresia SNC. NORADRENALINA –este un vasoconstrictor şi hipertensor de scurtă durata ; -vasoconstrictia NU este urmata de vaodilatâtie; -este puţin toxică şi se utilizează pentru combaterea hipotensiunii arteriale şi a hemoragiilor capilare ; Preparate comerciale : Noratrinal –fiole de 1ml 2%o şi 4%o; -se administrează i.m. sau i.v. sau se utilizează local în aceleasi doze ca şi adrenalina. Nafazolina(rinofugul) –se utilizează sarea clorhidrica; -flacoane 10ml; -picaturi pentru nas 0.1%; -produce vasoconstrictie rapidă şi prelungita , folosindu-se în rinite, sinuzite; -folosita timp indelungăt poate produce necroza mucoasei nazale. Fenilefrina –produs de sinteza; -produce vasoconstrictie pe toate teritoriile vasculare;efectul este de 5ori mai mic decât al adrenalinei; -este hipertensiv şi se utilizează în conc. de 0.25% mai ales pentru mucoasa nazala. Orciprenalina – beta-stimulator; -are acţiune bronhodilatâtoare de durata ; -sub formă de flacoane presurizate; -se administrează peros ,sub formă de aerosoli. Izoprenalina -izomer al orciprenalinei; tot beta-stimulator şi bronhodilatâtor; -se utilizează sub formă de comprimate sublinguale şi aerosoli în conc. 0.5%. Bametan -vasodilatâtor şi hipotensiv ; -se recomanda în sindromul de ischemie periferica ,degeraturi ,spasme arteriale periferice, tulburări vasculare postoperatorii, tulburări renale ; -există sub formă de comprimate, fiole de 1ml 5%. Adrenalina –este produsa de medulosuprarenală sub formă levogira;formă sintetică este racemică; 136

v. la scroafa iniţial determina relaxare apoi stimulează uterul gestant. după care apare fenomenul de vasodilatâtie.La nivelul capilarelor musculaturii striate se produce vasodilatâtie. -se poate administra şi i.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -pulbere alba cu gust amar. în stari anafilactice.analeptic cardiovascular. -produce vasoconstrictie determinand paliditatea mucoaselor. la lumina se coloreaza în rosu.doze: 3-10ml/animal la animalele mari. dar durata efectului este de 30-60minute.m. cerebrale. -in eventualele intoxicătii apar urmatoarele efecte: tahicardie exagerata. determina aparitia de necroze. -asupra uterului are urmatoarele efecte: la vacă stimulează uterul negestant şi il deprima pe cel gestant. precum şi asupra SNC. -efectul adrenalinei este de scurtă durata . în conc. edem pulmonar.la locul injectiei produce vasoconstrictie(parul se poate albi peste noapte).vasodilatâtia pulmonara favorizeaza aparitia edemului. paliditatea mucoaselor . o parte se oxideaza rezultând adrenocrom ce poseda acţiune hemodinamică şi antiinflamatoare. 137 .dar de scurtă durata . -fiole de 1ml 1%o şi 5 ml 1%o. -stimulează musculatura neteda de la nivelul splinei. ca antidotuir se pot utiliza vasodilatâtoare şi cafeina sau stricnina în colaps. hemoragiile locale se stopeaza rapid. de 1/10. pulmonare.de asemenea se produce vasodilatâtie la nivelul vaselor coronare.are efecte imediate . iar i. -imbunatâteste debitul cardiac şi astfel acesta creste . colaps consecutiv paraliziei centrului vasomotor şi moartea prin asfixie.Acţionează la nivelul aparatului cardiovascular şi asupra musculaturii netede a glandelor. -relaxeaza musculatura neteda a bronhiilor şi pe cea intestinală.v. 1%o . în conc. -in organism se descompune repede. o alta parte se elimina sub formă de compusi sulfo.şi glucurono-conjugati prin urina. dar de scurtă durata. -se pastreaza la venena.dar după câteva minute se produce bradicardie reflexa.c.000. -reduce secretiile bronhice şi digestive. 0.2-1ml/animal la animalele mici. -in practica se utilizează ca vhemostatic local . -admisistrata i.000-1/100. la pisică şi căţea stimulează uterul ge stant şi NU are efect asupra celui negestant. la iepuroaică stimulează atât uterul gestant cât şi pe cel negestant. în soc. -se administrează s.

Adrenoliticele reacţionează blocand receptorii adrenergici şi impiedicand formarea complexelor active ale mediatorului simpatic. 0. şi s. -solubilă în apa.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -se asociază cu anestezicele locale în vederea prelungirii efectului acestora. -formă simntetica este efetonina racemică. stimularea musculaturii striate. Amfetamina(Benzedrina) –se utilizează sarea sulfurica existenta sub formă de pulbere alba cu gust amar. -se utilizează în stari alergice. -este un simpaticomimetic indirect . -adrenolitice. -este considerat un succedaneu al adrenalinei cu efecte moderate. -este unul din cele mai inofensive simpaticomimetice.5-1g/animal mare.1g/animal mic. fiole de 1ml 1% şi 5% şi fiole de 5ml 2%. -se pastreaza la separanda. -comprimate. SIMPATICOLITICE: -impiedica efectele excitarii nervilor simpatici şi acţiunea substanţelor simpaticomimetice. 1-5cg/animal mic. -produce şi bronhodilatâtie. excitarea SNC.05-0. -există comprimate . stimularea cordului. hipertensiune arteriala. -se administrează i. ALCALOIZII DIN CORNUL SECARII: 2 grupe: -alcaloizi polipeptidici cu efecte simpaticolitice →Ergotamina. 138 . -se poate utiliza în encefalomalacia calului. -sub acţiunea lui cordul NU este supus unor eforturi exagerate . -există cristale aciculare. Efedrina -alcaloid levogir extras din planta Ephidra distachyda (carcel).mai puţin toxic . -doze:5-30cg/animal mare. Grupe: -neurosimpaticolitice. fara miros şi cu gust amar. Neurosimpaticoliticele au acţiune inhibitoare la nivelul terminatiilor simpatice prin eliberarea de noradrenalina de la nivelul acestor terminatii. -excitant al SNC. în doza de 0. tulburări respiratorii.c. mse pastreaza la venena. Simpatolul –succedaneu al adrenalinei .m. vasoconstrictia produsa este urmata de vasodilatâtie.

este folosita în lactatia falsa la căţea. →Metilergometrina. hemoragii postpartum şi după cezariana.ele fiind utilizate în hipertensiune.10. la diverse uterotonice.4ml/kg în hemoragii uterine.. Ergomet -la căţea şi pisică.fiole de 5. -se utilizează produsul BRK-Werfft comprimate ce conţin 0. CAFEINA –derivat purinic.m. -se regaseste în mod natural în semintele de cafea în proporţie de 1-2%.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ →Ergotoxina.1 mg bromocriptina.iar prin demetilare rezulta teofilina şi teohimina. Efectul ocitocic este mai slab şi mai nesigur comparativ cu ocitocina. -se absoarbe rapid . -are urmatoarele acţiuni: stimulează neuronii din scoarta cerebrala când acestia sunt deprimati . după fătare şi pentru a produce involutie uterina. dar de durata mai lungă.sub acţiunea lor .2%o. METILDOPA –efectul durează 1ora. -doze: 5-10ml i. în hemoragii uterine.v.5-5ml i. -alcaloizi amidici ce poseda efecte uterotonice →Ergometrina. GUANETIDINA –hipotensiv cu efect rapid ce durează 6-7 ore. Preparate: Metilergometrina(Romergometrin) –fiole de 5ml. stimulează . sau 2.m. endometrite purulente 2. Unele substanţe simpaticolitice . -doze: 0. în frunzele de ceai (peste 2%) . în urma acţiunii vasodilatâtoare produc hipotensiune . EXCITANTE CORTICALE: -se mai numesc şi analeptice cardiovasculare şi respiratorii (analepsis=restaurare).la porc se utilizează şi pentru grabirea fatarii . Derivati ai ergocriptinei(bromocriptina):-inhiba secreţia hipofizara de prolactina .Durata efectului este de 2-4 ore. -se utilizează la bovine şi suine în hipotonie uterina. -in comert există sub formă de cafeina natriobenzoica .Sunt mai indicati în hemoragii uterine şi în hipotonie uterina. la nivelul bulbului stimulează centrul respirator şi mai puţin pe cel vasomotor şi vag.inlatura senzatia de oboseala şi imbunatâteste capacitatea de memorare şi gandire. uterul ramane sensibil.in 139 . -fiole de 1ml 0.5-5ml i. o parte de demetileaza şi o alta se oxideaza.20ml 25% de uz veterinar şi fiole de 1ml 25% de uz uman. CLOMIDINA –efect ce se instalează lent şi durează cca 1săptămână.

-in intoxicătii cu depresoare . tremuraturi ale extremitatilor. antidotul :barbiturice de scurtă durata. colaps . 140 . -tensiunea arteriala NU e modificata prea mult . -creste metabolismul bazal cu 10-20%.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ principal. -in colaps vascular se utilizaeza doze maxime inglobate în ser gluconat izotonic . -in intoxicătia cu cafeina apar fenomene de tahicardie. totusi cafeina remediaza tensiunea arteriala scazand-o sub limitele normale (este indicata în colaps).efectul este puternic numai asupra unui cord obosit. -creste temperatura corporală cu 0. sau s. 1-5ml/animal mijlociu. -la nivelul vaselor cutanate . -nu se utilizează în boli cardiace . stimulează activitatea reflexa coordonata de maduva spinarii(dispare senzatia de oboseala musculara). deoarece paralel cu ameliorarea activitatii cardiace se produce vasodilatâtie periferica. i.v. scade fluxul sangvin cerebral şi presiunea lichidului cefalorahidian.acest efect este mai puternic la teofilina decât la cafeina.m. -la nivelul rinichiului produce efect diuretic. scuteaza diastola şi creste consumul de O2 astfel încât cafeina poate fi utilizata numai în cazul unui cord fara leziuni. renale şi coronare produce vasodilatâtie ca o compensare a vasoconstrictiei din interiorul splahnicului. convulsii tonicoclonice. oprirea cordului în sistola.in edeme şi hidropizii. insomnie. prin vasodilatâtia pe care o provoacă în zona medulara a rinichiului şi prin reabsobţia tubulara pe care o provoacă.5 °C . -la nivelul musculaturii netede a bronhiilor produce bronhodilatâtie prin relaxare. în doze mari. pentru trezirea din narcoza. stari de excitatie . 5-10ml/animal mare . hidruric. prin acţiunea directă asupra musculaturii netede produce constrictie (efect favorabil în migrena la om).neliniste. tahicardie .in stri de oboseala . Doze şi mod de administrare: -i.c. -stimulează eliberarea de adrenalina şi noradrenalina. Indicaţii terapeutice: -in stari de urgenta (iminenat de colaps vascular periferic sau soc).2-0. ritmul respiratiilor şi mai puţin amplitudinea lor. -in doze mari produce convulsii tonicoclonice. 1-2ml/animal mic de 2-3ori pe zi deoarece efectul durează cca 6-8ore.toate funcţiile inimii devin pozitive. -la om consumul excesiv poate produce palpitatii . -la nivelul vaselor cerebrale. -creste lipoliza şi glicogenoliza. -acţiuni la nivelul inimii: în doze mici produce bradicardie. aritmie.

-este indicat în stare de urgenta pentru trezirea din narcoza.4ml/animal mic de 2-3ori/zi. -doze: s. -se face s. 3-6ml la animalele mijlocii. iniţial. CAMFORUL –administrat parenteral are efecte analeptice . la animalele obosite şi după interventii chirurgicale şi obstetricale. -este cel mai puternic antagonist al narcoticelor . <0.c.m.c.bronholitice expectorante. -creste frecventa şi amplitudinea miscarilor respiratorii. -efectul antifebril se datoraeza vasodilatâtiei periferice. bronsite. pneumonii. fluidifiant al secretiilor bronsice. sau i. în doze de : 20-40ml la animalele mari.5-2ml la animalele mici de 2-3 ori/zi. 0. 0.c. antiseptic pulmonar. -se absoarbe şi se inactiveaza rapid. efectul analeptic cardiorespirator seproduce pe cale reflexa prin excitarea terminatiilor senzitive de la locul injectiei. -excita centrii respiratori şi vasomotori. creste amplitudinea miscarilor respiratorii şi mai puţin frecventa. -există sub formă de emulsie injectabilă.m.5-1. sub formă de ulei camforat (fiole de 10ml 10% şi 20%). per os. -s. în pneumopatii. PNEUMOGUARD –are în componenta sa camfor.bfebra. -este analeptic cardiorespirator.convulsiile sunt localizate la nivelul trunchiului cerebral.. -in doze mari poate produce accese epileptiforme ce duc la „soc pentetrazolic”=convulsii tonice scurte urmate de o faza clonica prelungita. 141 . 4-6ml/animal mare. -transmite miros carnii şi laptelui. efectul durează 30minute. . intoxicătii .MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ EXCITANTE BULBARE: PENTETRAZOL –fiole de 10ml 10%. -creste tensiunea arteriala.5ml/animal mijlociu. -nu se utilizează în intoxicătiile cu tranchilizante fenotiazinice. ulterior are acţiune directă asupra centrilor bulbari şi asupra cordului. -indicat în : oboseala . -nu se utilizează la animalele slabite.i. în febra septica .

. Hormonii gonadici (sexuali) -hormonii estrogeni. -hormonii gestageni. Prostaglandine III. LTH (prolactina): -stimulează dezvoltarea gl.c.m. LH: -induce ovulaţia şi luteinizarea foliculului. -spermatogeneza. -la nevoie pentru a obţine efect antiestrogenic se poate asocia cu progesteronul. Acţiunea farmacodinamică: -asemănătoare LH. LH. -stimulează secreţia de progesteron. Eliberarea acestor gonadotrofine este controlata şi dirijata de 2 neurosecretii hipotalamice: 1)hormoni de eliberare luliberina sau GnRh. -hormonii androgeni. 2) fact. -are acţiune antiestrogenica. de inhibare a prolactinei sau PIF. Gonadotrofine extrahipofizare –gonadotrofina corionică şi gonadotrofina serică .v. I. Indicaţii terapeutice: -la vacă şi iapă înaintea tratamentului cu gonadotrofina corionică e necesar un examen transrectal pentru precizarea diagnosticului şi excluderea animalelor cu afecţiuni lezionale la nivelul aparatului genital. mamare. -participa la maturarea preovulatorie a foliculului. II..MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ MEDICAMENTAŢIA HORMONALĂ Hormonii sferei genitale: I.-stimulează celulele Leydig. -la mascul stimulează celulele interstitiale în vederea secreţiei de hormoni androgeni. Se administrează s. Hormonul hipotalamic de eliberare pentru gonadotrofine. i. Gonadotrofina corionică (prolan sau HCG) e secretată de vilozitatile coriale ale placentei la om. 142 . lobul anterior al hipofizei secretă: FSH. se obţine din urina de femeie gravida între zilele 50-70. i. LTH FSH: -stimulează: -creşterea foliculilor ovarieni. -mentine funcţia corpului galben(secreţie de progesteron). -provoacă ovulaţie şi luteinizarea celulelor granuloase. -induce secreţia de lapte. Ocitocina I. -secreţia de hormonilor estrogeni.. IV.

-se administrează la vaci şi iepe 5ml/animal. Dozarea se face ca şi în cazul celei corionice. -in infantilismul genital cu ovare aplazice. -alte denumiri: SIG-ser de iapă gestantă sau Prolan A. -stimulează dezvoltarea foliculară. PRELUCRAREA SERULUI: 1) se adauga 0. -în anestru după fătare (sezonier). silentioase 1000-2000 UI/animal o singura data i. -la mascul stimulează dezvoltarea gl. Acţiune farmacoterapeutica: -similara FSH.v. 3zile. -pentru provocarea căldurilor.. după fatari. 143 - ..c. in special. -însămantarea se face după tratamentul cu acest produse: Gonabiom. Dozarea se face în unitati soareci. -50 UI la căţea. -induce ovulatia impreuna cu LH-ul. de iapă. NU în tulburări ale spermatogenezei. accesorii ale aparatului genital şi spermatogeneza şi calitatea spermei. -la iapă: -în călduri anovulatorii şi liniştite.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Dozele sunt diferite în funcţie de specie şi scopul urmarit : -in chişti foliculari şi nimfomanii 2500-5000 UI /anim. -la mascul 1500-5000 UI la animalele mari. s. lucrandu-se la lotul martor cu o substanţa etalon. capre 1-2. -creaza condiţii optime de nidare. GONADOTROFINA SERICĂ(PMSG): -gonadotrofina serică la iapă gestantă. dar titrul hormonal scade incepand cu cca a 100-a zi. Indicaţii terapeutice: -la vaci şi juninci: -în anestru. rasa (iepele de rasa pura au titruri mai mari decât cele matis). dispare în zilele 150-180. Prolan E. -maturarea foliculilor ovarieni are loc cam în 5 zile. rezultând ser deproteinat şi NU este asa de alergogen. -momentul optim de administrare la vacă este a 16-17 zi a ciclului sexual. anotimpul (primavara nivelul hormonicreste). -pentru superovulaţie. dozarea se face pe sobolance impubere prin cantarirea ovarului. 3) după deproteinare se liofilizeaza. Werfacor . -la scroafe. sau i. anestru după iarna. Serul pastrat la temperatura camerei 3 zile pierde ½ din valoarea hormonală. apreciindu-se reactia ovarului şi uterului.5% fenol pentru conservare. Gonadotrofina serică apare la iapă în zilele 38-42.100-500 UI la animalele mici zilnic 4-6 saptamani . magarita. atinge max 70-80. Produse româneşti: Gonacor: -s. rezultând pulbere liofilizata.v. Factorii care dozeaza concentraţia gonadotrofinei serice în sângele iepei gestante sunt: marimea iepei.500 UI la animalele mijlocii. Gonaprorom:-stimulează formarea corpului galben. Prolan simplu. in agalaxie 500-1500 UI. -1000-1500 UI la animalele mijlocii. Nymphalon.5ml /animal i. rezultând ser brut. se dozeaza în UI. oi. 2) după fenolare se face precizarea parţiala a proteinelor.contraindicaţii: areactivitatea ovarelor. E secretată la nivelul endometrului.m. girafa.c. Chorulon.v. anestru patologic. -in călduri liniştite. Poate fi dozata pe soricioaice impubere. i. NU se foloseşte la provocarea căldurilor la animalele mici. -stimulează secreţia de hormoni estrogeni.

1-2 ml şi se asteapta 2 ore.. -la scroafa: -anestru după pubertate.c. -la iepuroaică 10 mcg de animal i. Oaie: -pentru călduri în extrasezon se injecteaza de 2 ori la 3 zile 50 mg progesteron. după lactaţie.50mcg/kg. se renunta. s. La nivelul ficatului si rinichiului acest hormon e descompus prin hidroliza. neliniste.c. LH. Gonarelinul: -în chişti ovarieni şi anestru la vacă. respectiv inducerea ovulaţiei la catele în ziua a 10-12 a 144 . pisică: -i.căldurile ovulatorii apar după 3 zile.c. Fata de gonadotrofine extrahipofiza are avantajul ca NU este asa de alergogen având greutatea moleculara mică. II.c. sezonier. -după pubertete la mascul. apoi 1-2 zile. i. -sincronizarea căldurilor. -decapeptidul = gonarelin -nonapeptidul = buserelin Indicaţii terapeutice. Căţea. -doze: -la vacă 0. -la nutrie: -anestru după fătare.m.m. -in infantilismul genital la juninci 6 injectii a 500 UI la 48 de ore. -pentru provocarea superovulaţiei.. Doze şi mod de administrare: există scheme terapeutice.v. eventual colica..m.m.c. Foligon. Dacă se constata edem local. i.v.m. Aceasta este dozarea progesteronului. Vacă: -anestru după fătare 1500-3000 UI. in doze uzuale. sau i. sau i. Se face iniţial o proba de toleranta de sensibilizare: se administreaza s.25-0. -la căţea şi pisică: -pentru provocarea căldurilor. -pentru cresterea numărului de fetusi la iepuroaică. stimulează calitatile spermei. deci asemănătoare gonadotrofinei corionice. Werfaser.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -la oaie: -pentru provocarea căldurilor în extrasezon. după care 700 UI gonadotrifina serică s.c.diferentiate pe specii şi afecţiuni. Masuri de precautie. apoi se administreaza gonadotrofina serică. iar dacă apar călduri se face însămantare dubla. In caz de soc alergic se intervine cu adrenalina s. Gonadotriphine serique-pulbere liofilizata... -pentru inducerea ovulaţiei la iepuroaice la 24 de ore de la fătare. -anestru după pubertate sau sezonier 1500-3000 UI s. Contraindicaţii: administrarea in caz de hiperestrogenism sau in caz de hipogalaxie şi agalaxie. -inducera superovulaţiei. sau i.. accelerarea pulsului şi respiratiei. zilnic 50 UI/kg timp de 8 zile la căţea şi 20 UI/kg timp de 7 zile la pisică. -persistenta corp galben 2000-3000 UI s. Administrarea la animale are efect asemănător cu LH-ul. i. secretat de hipotalamus Pe cale sangvină ajunge la hipofiza şi dirijeaza secreţia de hormoni FSH. Prolan A.m. -pentru intreruperea căldurilor. Buserelin: -în chişti ovarieni şi anestru la vacă şi iapă. Preparate comerciale: SIG. ulterior s-a sintetizat şi un nonapeptid care are un efect de 100 de ori mai puternic decât decapeptidul.. Hormonul hipotalamic de eliberare a gonadotrofinelor = Luliberin = GnRh = decapeptid.

-testicul.au structura steroidica. Reacţii adverse: -mai ales la căţea. gestageni. -sensibilizeaza miometrul la acţiunea substanţe ocitocice.Hormoni gonadici = estrogeni. -doze: -la vacă 10-20mcg de animal. Inhiba secreţia de gonadotrofine hipofizare prin feed-back negativ. androgeni . -iepuroaică şi căţea 0. sau s. prelungirea faza luteinica şi se suprima ciclul sexual.v. -Receptal. -lactaţie. -gestaţie. Cotraindicaţii: -chişti ovarieni. -suprarenale. iar celelalte doua sunt produse de metabolizare ale estradiolului cu efect estrogenic mai puţin pronuntat. -mod de administrare: i. pentru suprimarea lactaţiei.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ căldurilor. -stimulează secreţia de lapte la animalele care NU sunt în lactaţie şi inhiba secreţia la cele în lactaţie. -la scroafe se poate obţine castrare hormonală. -corpul galben. in afecţiuni cutanate pe baza endocrina. Produc hiperemie pronuntata la nivelul aparatului genital. Circuit biologic: estrogenii sunt inactivati la nivelul ficatului prin glucuronoconjugare şi sulfoconjugare. -la masculul estrogen diminua instinctul sexual producând asa numita castrare hormonală. -cresterea libidoului printr-o acţiune directă asupra SNC. Se clasifica în estrogeni naturali. -tumori ale sferei genitale şi gl.mamare. . -placenta. cervicale. i. -sensibilitatea miometrului în vederea tratarii cu ocitocice cu deschiderea gatului uterin. III.8mcg de animal. respectiv. -administrat după fecundare modifica motilitatea oviductului = oul fecundat ajunge prea repede sau prea tarziu în uter obţinandu-se un efect anticonceptional. -Fertagyl.. -determinarea caracterelor sexuale secundare şi comportamentul tipic sexual al femelelor. canalelor galactofere. -tulburări ale sistemului hematopoetic mai ales la nivelul maduvei osoase. -produce retenţie de apa şi Na în organism şi creste retenţia de calciu. -in doze mici stimulează descarcarea hormoni gonadotrofici hipofizari. semisintetici şi sintetici. Indicaţii terapeutice ale hormonilor estrogeni naturali şi sintetici: -călduri liniştite. -determina cresterea secreţiei de mucus la nivelul gl. -anafrodizie prin hiperfoliculinemie şi corp galben prelungit asociata cu călduri anovulatorii. Inactivarea e destul de rapidă cu exceptia unor esteri ai estrodionului care are efect de 145 .c. Efectele farmacologice şi fiziologice: -asupra sferei genitale: -stimularea dezvoltarii aparatului genital.. -la câine şi cotoi se trateaza libidoul exagerat. -iapă 20-40mcg de animal.asupra altor organe şi sisteme: -stimulează formarea osului şi osificarea cartilajelor de crestere a oaselor lungi. -dozele mari inhiba hipofiza astfel încât se poate ajunge la atrofie ovariana. exceptii la porc la care estrogenii au efect luteotrop.m. -la căţea se administrează pentru impiedicarea nidatiei. Se compun din 3 fracţiuni: una activă propriu-zisa = estradiolul. -determina proliferarea endometru. a) Hormoni estrogeni: -sunt secretati de: -celulele tecii interne a foliculului ovarian în curs de maturare. -determina regresia corpului galben. Produse comerciale: Cystorelin. Estrogenii sintetici poseda majoritatea proprietăţilor hormonilor naturali cu exceptia efectului stimulator asupra ciclului sexual.

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

lungă durata: -8-16% din estrodiol se elibereaza sub formă activă prin urina. Perioada de asteptare este de 5 zile până la sacrificare. Doze şi mod de administrare: -produsul Sintofolin -solutie uleioasa 4‰ ce conţine hexestrol diacetic, fiole de 5 ml. Se administreaza i.m.sau s.c. la: -vacă şi iapă 20-25 mg; scroafa 3-5 mg; oaie 23 mg; la iapă se utilizează pentru diagnosticul precoce al gestaţiei administrandu-se 0.5-0.6 ml/animal s.c. în ziua a 16-17-a după monta. Iepele gestante raman liniştite; cele negestante după 1-6 zile intra în estru ovulator. La oile sterpe se utilizează pentru provocarea lactaţiei 0.5-0.8ml de 5-6 ori la intervale de 3 zile. La catele se utilizează pentru provocarea avortului hormonal 0.5-1ml în prima zi sau 0.5-1-2 comprimate o data pe zi, 5-7 zile. Schema pentru provocarea avortului la căţea: administrat 3 zile i.m. cate o fiola de estrodiol; odata cu ultima administrare se injecteaza i.m. 1 fiola de Ergomet; ultima administrare a preparatului estrogenic trebuie sa se incadreze în primele 12 zile după monta nedorita. Produse comerciale -adesea pentru uz uman: Estrodiol –fiole de 1 ml; obţinut din estrona, iar aceasta din urina de femeie; Oestriol-comprimate; Esrolent-fiola de 1 ml; Etinilestradiol-comprimate; Sintofolin-fiole de 2 ml, comprimate. b) Hormonii gestageni: cel mai important: progesteronul care este care este secretat de corpul galben şi placenta. Efecte farmacologice şi fiziologice: -asupra sferei genitale mentine gestatia astfel ca indepartarea corpului galben duce la avort; diminueaza excitabilitatea şi contractilitatea fibrelor musculare uterine inhiba motilitatea uterina => factor de mentinere a gestaţiei; se mai numeste şi hormonilinistei uterine. La nivelul gl.mamare dezvolta acini glandulari spre deosebire de estrogeni care dezvolta canalele galactofore. In timpul ciclului sexual în faza luteinica progesteronul pregateste uterul în vederea nidatiei, stimulează dezvoltarea gl. uterine care devin stelate pe sectiune. Dozele medii şi mari de progesteron inhiba secreţia ciclica de gonadotrofine hipofizare, suprima ciclul sexual şi ovulatia. După intreruperea tratamentului se produce eliberarea gonadotrofinelor antehipofizare şi instalarea unui nou ciclu sexual şi căldurile în decurs de 2-4 zile. Fenomenul sta la baza sincronizarii căldurilor şi a producerii căldurilor în extrasezon. In doze mari au acţiune androgena determina fenomenul de masculinizare la femele => testosteronul are o slaba acţiune gestogena, iar progesteronul o slaba acţiune androgena. Între hormoni estrogeni şi androgeni => un androgenism fiziologic, dar şi progesteronul se poate administra în hiperfoliculinemie. -asupra altor organe şi sisteme: determina retenţia de apa şi electroliti, dar mai puţin decât hormonii estrogeni; favorizeaza anabolismul proteic, dar mai slab decât hormonii androgeni => animalul se ingrasa în perioada de gestaţie. Indicaţii terapeutice: -in mortalitate embrionara la vacă, iapă, scroafa, căţea; în iminenta de avort la iapă şi vacă; pentru evitarea unui avort în urma unor insemintari traumatizante; in stari de hiperfoliculenemie şi ninfomanie determinate de chişti ovarieni; in călduri prelungite; in hipoplazie 146

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

ovariana la vaci şi juninci; la vaci pentruinducerea căldurilor în extrasezon; la catele şi pisici pentru oprirea căldurilor şi mentinerea gestaţiei. Farmacocinetica (circuit biologic): -nu se administrează per os; se metabolizează în ficat, se elimina prin urina în urma glucoronoconjugare; eliminarea e rapidă şi efectul scurt. Doze şi mod de administrare: este sub formă de solutie uleioasa 1% fiole de 2 şi 5ml; administrarea se face s.c. şi i.m.; pentru prevenirea mortii embrionare la vacă şi iapă 150-200 mg în zilele a 4-6 după monta; in ninfomanie la vacă şi iapă 50 mg pe animal zilnic mai multe zile; în hipoplazie ovariana la vaci şi juninci 25-5 0mg, 10 zile, in prima şi ultima zi se administreaza concomitent 15 mg Sintofolin şi Gonadotrofina serică; in ziua a 12-a se repeta gonadotrofina serică. c) Hormoni androgeni –cel natural este testosteronul ce este secretat de celulele interstitiale Leyding. A fost izolat pentru prima data în 1935 din testicolele de taur şi în acelasi an a fost obţinut şi pe cale sintetică. Astazi există în comert o serie de derivati ai lui: propionatul, metil-testosteronul ce au efect scurt (câteva zile); fenilpropionatul, decanoatul,enantatul şi valerianatul ce au efect între 2-4 saptamani. Efecte farmacologice şi fiziologice: -efecte asupra sferei genitale: la mascul stimulează dezvoltarea organelor sexuale şi a caracterelor sexuale secundare; stimulează spermatogeneza în doze mici şi o inhiba în doze mari; inhiba secreţia hormonilor gonadotopi adenohipofizari (in special, LH). La femela are acţiune virilizanta. - acţiuni asupra altor organe şi ţesuturi: stimulează anabolismul proteic (in special, cele musculare); favorizeaza depunerea glicogenului în muschi. Mecanismul este mai puţin cunoscut: se presupune ca hormonii androgeni se fixeaza pe cromatina nucleara şi stimulează sinteza de ARNr, deci stimulează sinteza de proteine; favorizeaza absobţia Ca din intestin şi depunerea lui în oase. Stimuleaza dezvoltarea periostului şi formarea tramei (oseina) proteice a osului. La om influenteaza pozitiv activitatea mintala. Indicaţii terapeutice: -la mascul în caz de epuizare sexuala, imbatranire prematura, debilitate după castrare; la taurasi şi manji în criptorhidie; la vacă pentru depistarea căldurilor; la căini batrani cu adipozitate şi alopecie; la catele şi pisici pentru pregatirea animalelor în vederea ablatiei tumorilor mamare şi pentru suprimarea căldurilor, a pseudogestaţiei şi a lactaţiei. Contraindicaţii: NU se administrează la animalele cu hipogonadism şi oligospermie; in adenom şi cancer de prostata. Doze: armasar, taur, vacă 3ori/saptamani Produse comerciale: Testosteron propionat -fiole de 1 ml solutie uleioasa 25 mg substanta activa; Testolent-fiole 1 ml cu 100 mg substanta activa; Metiltestosteron-comprimate sublinguale de 10 mg. IV.Prostaglandinele –este vorba despre cele tisulare care acţionează în imediata apropiere a locului unde s-au format; 147 100-300 mg; berbec, tap,vier 25-50 mg; câine 5-30 mg i.m.

MEDICINĂ VETERINARĂ

FARMACOLOGIE VETERINARĂ

-se gasesc într-o cantitate mai mare în sperma, pulmon, SNC, rinichi, cordonul ombilical; -se formează din acidul arahidonic sub acţiunea enzimei ciclooxigenaza; -au fost identificate 15 tipuri dintre care cele mai importante sunt F şi E; -in MV se utilizează numai PG F 2α şi analogii ei structurali obţinuti pe cale sintetică: Cloprostenol, Dinoprost, Tioprost.PG F2α au, in principal, 2 efecte terapeutice: 1) la vacă, iapă, oaie, scroafa, pisică, iepuroaică şi sobolanca scurteaza durata de funcţionare a corpului galben, respectiv, produce luteoliza; la căţea, soricioaica, maimuta, şi la femeie acest efect NU a putut fi dovedit. Prezinta efecte antagonice fata de PG F2α: progesteronul, antiinflamatoarele nesteroidiene (aspirina, salicilatul de Na, indometacina); mecanismul luteolitic consta în inhibarea adenilciclazei care e necesara celulelor luteinice în vederea secreţiei de progesteron. 2) provoacă contractii ritmice ale uterului gestant cu dilatarea colului uterin, încât gestatia poate fi intrerupta în orice faza fara influente asupra mamei şi fatului; mecanismul efectului ocitocic consta în cresterea ionilor de Ca din interiorul fibrelor miometrului. Indicaţii terapeutice: -PG F2α pentru sincronizarea căldurilor la iapă, vacă şi oaie; NU se utilizează la scroafa; -se utilizează în anestru după fătare, lactaţie, după moarte embrionara; -utilizate în sindromul de repetare a căldurilor la vacă; -datorită efectului ocitocic se indica în: endometrite, piometru; pentru declansarea fatarii la iapă, scroafa, căţea, pisică. -in general, NU sunt indicate la vacă datorită frecventei mari a distociilor, retenţiilor placentare, viteiilor nascuti morti sau neviabili; -se utilizează mai puţin pentru intreruperea gestaţiei la carnivore. Doze şi mod de administrare: -pentru sincronizarea căldurilor se administrează 2 doze la interval de 11 zile; la 3 zile după a 2-a doza se face o însămantare artificiala; -in endometrite cronice şi piometru 2 doze la 11zile; -in sindromul de repetare a căldurilor prima doza se administrează în zilele 5-7 ale ciclului şi la nevoie se repeta la 11zile; - in anestru după fătare 1 doza şi dacă apar căldurile se face însămantarea, dacă NU se repeta la 11zile; -dozele sunt în funcţie de preparat. FLAVOLIZ –se administrează i.m.; -la vacă 500 mcg = 2 ml; 148

Se utilizează 2 grupe medicamentoase: gestageni sintetici şi prostaglandine. neexistand preparate retard. -in MU astfel de hormoni sunt folositi în scop anticonceptional. ENZAPROST –se administrează i. FECUNDANUL se administreza la la 10-15 zile după monta sau însămantare la vaci şi juninci. -la vacă produc tahicardie.5 ml. -inhiba gonadotrofinele hipofizare. -ILIREN -conţine Tiaprost.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -la iapă 250 mcg = 1 ml. la cele gestante NU apar căldurile. Flurogestom acetat.. urinari. tahicardie. Contraindicaţii ale PG: -nu se administrează la animalele gestante şi i. -la intreruperea medicatiei se elibereaza o cantitate mare de gonadotrofine ajutand la maturarea foliculară şi aparitia ovulaţiei.. -5 mg la iapă. -ESTRUMATE -conţine Cloprostenol. Preparate comerciale: -FLAVOZIL -conţine Cloprostenol.v. -ENZAPROST -conţine Dinoprost. -LUTALYSE -conţine Dinoprost. →Gravignost pentru scroafe. ex:Cloracitoxiprogesteron. GESTAGENI SINTETICI –tratamentul este de lungă durata. Substanţe utilizate pentru sincronizarea căldurilor – se folosesc în scopul dirijarii biotehnice a funcţiei de reproductie şi consta în provocarea căldurilor în mod grupat la un numar mai mare de femele.m. In compozitia lor intra un hormoni estrogenic = valerianatul de estradiol şi un androgen sintetic = enantatul de testosteron. Metilacitoxiprogesteron. pilulele anticonceptionale conţin gestageni+estrogeni care inhiba hipofiza pe toata durata tratamentului. Substanţe utilizate pentru stabilirea diagnosticului de gestaţie: -in principal. -20 mg la vacă. -la oaie 125 mcg = 0. -PROZIL = analog sintetic al PG F2α. hipertermie. -OESTROPHAN -conţine Cloprostenol. -nu se trateaza animalele care sunt deja în estru. hipertermie. incordare locomotorie. -la cal poate provoca transpiratii. -la porc poate provoca neliniste. 149 . GRAVIGNOSTUL se administrează la 15-18 zile după monta la scroafa. După administrarea unei singure doze la femelele negestante apar căldurile în decurs de 2-4 zile. se folosesc 2 substanţe →Fecundan pentru vaci.

iar pe cale naturala din hipofiza de bovine. OCITOCINA = hormon produs de lobul posterior al hipofizei. -Chrono-gest sub formă de bureti pentru oi│se introduc şi se mentin 13 zile şi ulterior la 1-4 zile -Veramix-gest sub formă de bureti pentru oi │apar căldurile. -determina contractia celulelor mioepiteliale favorizand ejectia laptelui. Ocitocina.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -la vacă şi la oaie se utilizează Gestafortin i. 150 . Aceste efecte pot fi obţinute prin mai multe mecanisme: 1) acţionează direct asupra fibrei musculare: ocitocina. 2) mecanisme vegetative periferice (adrenergice sau colinergice): adrenalina.c. -in doze mari poate produce tetania uterului. -in caz de fătare intarziata la scroafa. gluconatul de Ca. pisică după ce colul uterin s-a deschis complet. -in hipo. IV. alcaloizii din cornul secarii.m. -in prolapsul uterin când se face intramural. O substanţa ocitocica sau uterotonica este un medicament care creste amplitudinea şi frecventa contractiilor uterine şi tonusul muscular astfel ca uterul se reduce în volum. Efecte farmacologice: -contracta ritmic musculatura neteda uterina.5-3 mg/kg la intervale de 3-4 luni. -in hemoragii uterine postpartum. devenind sensibil în apropierea fatarii şi sensibilitatea durează 8 ore postpartum. chinina. 4) prin participarea la biochimismul contractiei musculare: calciu. de altfel ea este produsa de hipotalamus şi depozitata în posterohipofiza. Poate fi obţinuta şi pe cale sintetică.m. căţea. efectul durează de la ½-1ora. -factorii care influenteaza efectul ocitocic sunt: perioada de gestaţie şi calea de administrare. cea mai fiziologica contractie se produce după administrarea i. Substanţe nehormonale uterorelaxante.. -este rapid descompusa de ocitocinaza.retenţie placentara şi endometrie pentru eliminarea conţinutului patologic din uter. 3) prin aport de energie: glucoza.sau agalaxie. Indicaţii terapeutice: -grabirea involutiei uterine postpartum. prostaglandinele. -in timpul gestaţiei uterul este ireversibil. -acţiunea este cu atât mai puternica cu cât uterul a fost sensibilizat în prealabil cu estrogeni. substanţe parasimpaticomimetice. Substanţe nehormonale ocitocice. -hipotonie sau atonie după fătare. . 1. sau s.

Doze şi mod de administrare: -i. Datorită acestui fapt ei sunt indicati în hemoragii şi hipotonie uterina mai des decât ocitocina.sau 6-10 ml epidural. -la oaie şi capra 4-5 ml s.c. La cătele şi pisici poate fi utilizat produsul de uz uman Ergomet – fiole de 1ml 2%. -in caz de retenţie de lapte.c. 151 . profund. Dintre derivatii de ergot se mai utilizează BROMOCRIPTINA -care are alt efect decât cel uterotonic (inhiba secreţia hipofizara de prolactina – se utilizaeza în lactatia falsa la cătele).5 ml. Efectul ocitocic al derivatilor de ergot este mai slab şi mai nesigur comparativ cu cel al ocitocinei.la suine este indicat în grabirea fatarii.v. .m. ALCALOIZII DIN CORNUL SECARII (DERIVATI DE ERGOT): -se gasesc în sclerotul ciupercii. -conţine ergometrina maleat. hemoragii uterine.3-0. sau 2. 0. după fătare. -la căţea 1-3 ml s. dar de durata mai lungă. -la bovine indicat în hipotonie uterina. -la iapă 10-13 ml s. Produsul romanesc de uz veterinar ce conţine metilergometrina este Romergometrin – fiole de 5 sau 10 ml 1%o şi se administrează numai la bovine şi suine. Preparate : Presoxin -fiole de 10 ml ce conţin 50 UI.5-5 ml i. doze: 5-10 ml i. -la păsări 0. doze: 2. sunt de 2 tipuri: 1)alcaloizi polipeptidici = ergotamina şi ergotoxina..m.4 ml/kg în hemoragii uterine.v..MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -in mamite pentru eliminarea laptelui rezidual. -in ovoretenţie la galinacee şi palmipede. hemoragii postpartum sau după cezariana. sau 4 ml epidural. -efectul incepe la 10-12 minute şi durează 20-30 minute. sau i.m. în cazul involutiei uterine intarziate. In urma administrării i.5-5 ml i. saruri de Ca şi substanţe parasimpaticomimetice. durata efectului metilergometrinei este de 2-4 ore.c. -la scroafa 4-10 ml i. Atât ocitocina cât şi derivati de ergot prezinta avantajul ca uterul ramane sensibil şi la alte uterotonice astfel ca efectul poate fi potentat cu glucoza.2-0.m.m. 2)alcaloizi amidici ce poseda efecte uterotonice = ergometrina şi metilergometrina... endometrite purulente şi mucopurulente. se poate repeta la 5 ore.m.c. -i. -doze: -la vacă 16-20 ml s.

1comprimat/5 kg timp de 4-5 zile. după 1ora de la administrare. ISOXUPRIN –produsul comercial = Duphaspasmiu. │sunt inhibitori β2-adrenergici şi uterolitici. scad volumul ţesutului limfatic şi mobilitatea leucocitelor şi activitatea fagocitara a acestora. . cervixul devine permeabil astfel încât se poate introduce sonda uterina pentru efectuarea tratamentelor. │ Se utilizează şi produsul Romtiazin 1 mg/kg i.produs: BRK-Werfft – comprimate ce conţin Bromocriptina. inhiba formareade Ac astfel încât puterea de autoaparare a organismului este scăzută. -antitumoral. Produsele comerciale ce se utilizează în terapeutica umană şi veterinară se obţin prin sinteza chimică din acizii biliari. HORMONI GLUCOCORTICOIZI naturali sunt: -Hidrocortizonul. -Corticosteronul.mineralocorticoizi ce sunt sintetizati în zona glomerulata. Efectul antisoc-antistres şi antialergic se exprima prin efectul antiexsudativ şi de scadere a permeabilitatii vasculare. inhiba fibrinogeneza şi multiplicarea fibroblastilor. este impiedicata trecerea prin peretii capilarelor a leucocitelor şi astfel 152 .m. CORTICOIZII desfasoara multiple efecte terapeutice: -antiinflamator-antireumatic. ACTH stimulează secreţia de corticosteroizi. -antialergic-antitoxic. CLENBUTEROL –produsul comercial = Planipart. S-au sintetizat substanţe care au efct exclusiv β2-adrenergic (uterolitic) fara efecte cardiovasculare. dar NU şi a mineralocorticoizilor. inhiba sinteza de PG prin scaderea sintezei de acid arahidonic (ce este precursorul PG). Efectul antiinflamator-antireumatic se bazeaza pe faptul ca glucocorticoizi inhiba cresterea şi toate reacţiile ţesutului mezenchimal. Substanţe nehormonale uterorelaxante (uterolitice): ADRENALINA – substanţa simpaticomimetica care relaxeaza uterul.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ . Aceste substanţe au urmatoarele indicaţii: relaxeaza cervixul în vederea efectuarii tratamentelor intrauterine sau pentru a extrage fetusii la fătare şi reduc contractiile în cervicite şi vaginite. la vacă. dar efectele ei cardioexcitante şi vasoconstrictoare NU permit utiliazarea ei în acest scop . Hormonii glucocorticoizi (antiinflamatoare) şi steroidice: Corticosuprarenală secreta hormoni steroizi-2grupe: -glucocorticoizi ce sunt sintetizati în zona fasciculata şi parţial în cea reticulata. -antisoc-antistres.

in urma administrării intraarticulare lizeaza cartilajul protector al articulatiei. Glucocorticoizii sunt eficace mai ales în tumorile limfatice.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ activitatea fagocitara a acestora. Contraindicaţii: în infecţii virale şi micoze sistemice. Pe langa aceste efecte dorite. uree. insuficienta renală cronica (IRC). există şi efecte nedorite: -stimulează metabolismul lipidic astfel ca creste concentratia de colesterol şi lipide totale din sânge determinand ingrasarea. -au efect imunosupresor asupra sistemului limfatic. -scade rezistenta la infecţii. iar la câine perforari ale colonului. in infecţii se asociază obligatoriu cu un antibiotic. creste glicogenul din ficat. glaucom. Pe acest principiu se bazeaza utilizarea glucocorticoizilor tratamentul cetonemiei la bovine. administrate concomitent cu vaccinurile sau substanţele imunostimulatoare în timpul tratamentului cu glucocorticoizi şi 2 săptămâni după aceea. ulcere şi alte rani greu vindecabile. pareze prin hipocalcemie. aceasta crestere a rezistentei peretelui capilar contribuie şi la efectul antiinflamator. la vitei putând aparea în urma tratamentelor ulcere perforate. deoarece glucocorticoizii cresc eliminarea renală de aminoacizi. acid uric şi creatinina. Efectul antitoxic se datoreaza stabilizarii membranelor celulare ceea ce corecteaza tendinta ţesuturilor de a arde anormal glucoza. -favorizeaza osteoporoza şi aparitia de fracturi spontane. în diabetul zaharat. -provoacă o senzatie de bine la nivelul SNC astfel încât animalele grav bolnave incep sa consume hrana fara ca boala sa se fi ameliorat astfel încât marcheaza evolutia reala a bolii. -intarzie cicatrizarea plăgilor. iar interventiile chirurgicale se pot face după 8 săptămâni. -stimulează retenţia apei şi a Na –pericol de edeme. glucocorticoizilor contribuie la stabilizarea tuturor membranelor din organism. artrite septice. -modificări la nivelul sângelui: scade număr de limfocite şi eozinofile circulante (durează o săptămână sau mai mult). insuficienta congestiva. Efectul antitumoral se bazeaza pe inhibarea proliferarii celulare şi inhibarii anabolismului proteic. eritrocitele raman nemodificate. creste număr neutrofilelor. creste glicemia şi apare glicozuria. astfel se diminua arderea glucozei. 153 în . de caeea articulatia trebuie menajata cel puţin 30 zile după tratament. ulcere gastroduodenale. -reactiveaza sau formează ulcere gastroduodenale.

-fiole de 1 ml 2. arsuri. 125 g la animalele mari şi 25-50 g la cele mici. 154 . triamcinolon (khenacort). -pentru acţiunea hiperglicemianta se utilizează în cetonemie. afecţiuni oculare (conjunctivite. ca reacţii secundare apare retenţia placentara. in funcţie de situatie se pot face 2 administrări cu repetare la 4-5 zile.5% şi hemisuccinat. rezultate slabe sau chiar nule se obţin în bronsite.superprednol (dexametazon). -hemisuccinatul se administrează strict i. PREDNISONUL – comprimate de 1si 5 mg. pilonefrite. astm. toxiemii de gestaţie.doze: 5-20 mg la animalele mici timp de 3-5 zile. colaps cardio-vascular. 2) glucocorticoizi moderat florurati.25-1 ml la cele mici scotandu-se în prealabil o cantitate echivalentă de lichid sinovial cu cea care se introduce. Indicaţii terapeutice ale glucocorticoizilor: -pentru acţiunea antiinflamatoare şi antireumatica sunt indicati în stari reumatice. glomerulonefrite. fumetazon. miozite. criza de astm).m. nevrite. mielite. prednisonul (supercortizol). cheratite). -pentru acţiunea antialergica sunt indicati în eczeme. -pentru acţiunea antisoc-antitoxică sunt indicati în soc infectios (NU traumatic sau hemoragic). injectia se poate repeta la 5-10 zile la animalele mari şi la 4-5 zile la cele mici. PREDNISOLONUL – se deosebeste de hidrocortizon prin prezenta unei duble legaturi.5% sau comprimate. toxiinfecţii alimentare. edem laringian. artrite. mamite. Farmacodinamia glucocorticoizilor: -hormoni naturali în care se incadreaza hidrocortizonul sunt distrusi de enzimele tubului digestiv şi NU se pot administra per os. prednisolonul. în starile în care în care este pusa în pericol viata (soc anafilactic. dar NU purulente. ei au efect lent şi de aceea ei sunt folositi ca terapie suplimentara. artroze.v. polinevrite. fiole ce conţin 25 g substanţa activă. encefalite. . β-metazon (diprophos). dar numai când fatul este viu. NU se administrează la animalele mari. Indicaţii specifice medicinei veterinare: -pentru provocarea fatarii la vacă. se administrează şi intraarticular 3-5 ml la animalele mari şi 0. HIDROCORTIZONUL – se gaseste sub formă de hormoni acetat în fiole de 1 ml 2. hepatite. -acetatul se administrează i. -in sindromul metrita-mamita –agalaxie la scroafe. numai o mică parte se elimina netransformată. -hormoni sintetici rezista în tubul digestiv şi se elimina sub formă glucuronata în urina.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Clasificarea glucocorticoizilor: 1) glucocorticoizi neflorurati: -hidrocortizonul.

-flacoane de 50 ml 0.obţinut din hipofiza de animale. -flacoane de 50 UI sau pulbere injectabilă. astfel. ungventul cu triamcinolon acetonid 1%o. sinovite. ACTH .c. timp de 4 zile. Flumetazon pivalat. fluocinolon N.m. Locacorten-Tar (conţine flumetazon. ex: ungventul cu hidrocortizon acetat 1%. -in cursul tratamentului cu glucocorticoizi se produce o inhibitie atât asupra suprarenalei (se atrofiaza).v. -dezoxicorticosterona. 0. FLUMETAZONUL –preparat: Cortival.. prurit. -injectat s. In MU se mai utilizează o serie de produse cu efect local ce se aplica pe piele în arsuri.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -acţiune antiinflamatoare de 4 ori mai puternica decât hidrocortizonul.2-1 ml la câine.25-1 ml la pisică . retinand apa în 155 . -doze: 50-200 mg la animalele mari. 0. cât şi asupra ACTH. DEXAMETAZONA(SUPERPREDNOL) –comprimate. Cei mai importanti sunt :-aldosteronul (aldosterona). -intraarticular dozele sunt puţin mai mari. eczeme. fluocinolon. 25-50 mg la animalele mijlocii.m. dar mai ales în cetonemie la vaci (se administrează 2-6 flacoane). Flumetazon pivalat N (conţine şi neomicina). -injectat i. Mineralocorticoizii acţionează predominant în sfera metabolismului apei şi al elementelor minerale. Mineralocorticoizii Sunt sintetizati în zona glomerulata a corticosuprarenalei. -doze: 5-10 ml la animalele mari. gudron şi acid salicilic). -tratamentul durează 3-4 zile. 10-20 mg la animalele mici. artrite.25%. dermatite. stimulează reabsobţia de apa şi Na de la nivelul tubilor renali. sau i. -acţiune antiinflamatoare de 25 ori mai mare decât hidrocortizonul şi antiproliferativa de 100 ori mai mare decât acesta. în tratamentul indelungăt cu glucocorticoizi se injecteaza din când în când şi ACTH pentru a preveni atrofia suprarenalelor. Bioxiteracon. sau i.. -ACTH poate fi administrat şi singur în afecţiuni reumatismale.

obstetrical sau soc prin arsura). în stari de soc (soc traumatic.m.D. In comert se gaseste produsul uman şi veterinar Mincortid -care este acceptat de dezoxicorticosteron (A. la animalele mijlocii 20-50 mg şi la animalele mici 5-10 mg. C şi metionina.) -există fiole de 1 ml soluţie uleioasa 1% şi este indicat în tulburări digestive insotite de diaree. timp de 3-5 zile la animalele mari în doza de 100-200 mg. -se injecteaza i. Retenţia de Na în organism poate duce la edeme. în adinamie şi slabiciune musculara.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ organism. în tulburări hepatice când se asociază cu vitamina A.C. polidipsie şi cresterea tensiunii arteriale şi este favorizata eliminarea de K. 156 .

sau dacă este posibil i. -in deshidratari hipertone ca setea accentuata.c. 3) combaterea acidozei cu substanţe rehidratante alcaline. stari toxiinfectioase. Există 2 categorii de lichide rehidratante: -soluţii cu electroliti. Dezavantaje: se elimina repede. -soluţii macromoleculare. uşor de preparat şi administrat. 30 minute-1ora). voma. -in deshidratari izotone ca pierderile de sânge se folosesc soluţiile complete de electroliti.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ MEDICATIA URGENTELOR Cele mai importante sunt tulburările hemodinamice manifestate prin soc sau colaps vascular şi hemoragiile interne sau externe masive. De obicei. diureza neosmotica. 4) aprovizionarea celulelor cu oxigen şi substanţe nutritive cu soluţii nutritive. se injecteaza s. stari de soc. diureza osmotica se folosesc soluţiile incomplete de electroliti. 157 . soluţiile cu peste 500 mmoli/litru sunt considerate soluţii hipertone. Cl. Avantaje: sunt ieftine. A) SOLUŢII CU ELECTROLITI: -sunt soluţii apoase care conţin unii electroliti ai sângelui (ex: Na. soluţia izotona de glucoza 5%. transpiratie intensa. uremie. Serul sangvin are o osmolaritate de 280-300mmoli /litru. Terapia rehidratanta: -este indicata în hipovolemii prin diaree. ionul bicarbonat) putându-se adauga în caz de nevoie şi alte ingrediente. Ca. se foloseşte soluţia de florura de Na până la concentraţia de58% şi soluţiile complete de electroliti. perioada indelungata de anorexie. hemoragii masive. iminenta de colaps vascular. 2) combaterea dezechilibrului hidroionic cu substanţe rehidratante. 5) tonifierea centrilor nervosi superiori cu substanţe analeptice. Mg. Există soluţii de electroliti: -incomplete care conţin doar 1-2 electroliti. ser fiziologic. Tratamentul starilor de soc şi colaps vascular are obiectivele: 1) refacerea volemiei care se corecteaza cu substanţe rehidratante şi mineralocorticoizi. K. 6) redresarea circulaţiei sangvine cu substanţe simpaticomimetice. NU reusesc sa remedieze tensiunea arteriala decât pentru o perioada scurtă (aprox. Au indicaţii foarte precise: -in deshidratari hipotone: diaree. -complete ce conţin toti electrolitii.v.

glucoza. -se administrează per os. -in caz de acidoza grava se injecteaza în prealabil s. SHERRY -conţine acetat de Na 7. -osmolaritate = 645. -PERFUZIA cu 1. -80 ml/kg/zi la animalele mici în 34 administrări.3%. -conţinutul unei pungi se dizolva în 10 litri de apa sau ceai. -doza pentru rehidratare la un animal este între 500-2000 ml. soluţie de bicarbonat de Na 13-15% în doza de 500-1000ml. 20-40 ml la animalele mici. -osmolaritatea = 277. REHIDRASOL -soluţie cu amestec de săruri. citrat de Na. -in organism raportul Na:Cl este 3:2.v.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ !!!! Toate soluţiile se administrează caldute. -la vitel 5 litri/zi 2-3 zile.3%. administrarea se repeta la nevoie. KCl 0.c.95%.75%. -PERFUZIA cu KCl şi NaCl.c. -poate fi administrat i. iar în serul fiziologic 1:1. şi i. 158 . -administrat asemănător ionoserului. acetat de Na. CaCl2 . -este o soluţie puternic hipertonica de aceea este bine sa fie diluat cu apa distilata în proporţie de 1:1.3% BICARBONAT DE Na. IONOSERUL -produs ce conţine NaCl . -izotonica cu sângele. -flacoane de 250 ml. 100-500 ml la animalele mijlocii. SERUL FIZIOLOGIC –soluţie izotonica de NaCl 0. -glucoza NU este electrolit. MgCl2 0. glucoza şi cafeina. KCl.v. SOLUŢIA MC. SERUL GLUCOZAT –izotonic 5%. -administrată i.5%. Perfuzii prevazute în FR X: -SOLUŢIA PERFUZABILA RINGER.9%. totdeauna sub formă de soluţie calduta. în doze de 750-1000 ml la animalele mari. CaCl2 0. ENERGOSOL -pulbere. -injectat s. NaCl 4. în doza: -30 ml/kg/zi la animalele mari. amestec de săruri minerale. MgCl2. cafeina. sau s. -reechilibrarea pompei de Na-K se face după mai multe administrări. -osmolaritatea = 308.p. dar poate fi utilizata cu rol energizant.c.

In MU se mai folosesc: -POLIVITAMINIZANT -drajeuri.. Anionul . -se elimina prin urina.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ REHIDRAVIT -injectabil. tratamentul se poate repeta la interval de 5-6 ore. -compozitie foarte bogata: săruri minerale. -plicul A + plicul B se solubilizeaza în apa. B)SOLUŢII MACROMOLECULARE (INLOCUITORI de PLASMA) DEXTRANUL -este polimer al glucozei. peritonite. GLUCOZA –sub formă de pulbere alba.000 Dal. -este lipsit de toxicitate. Glucidele = substrat energetic uşor asimilabil ce restabilesc rezervele energetice ale organismului. 33%. tromboza. cafeina. glucoza. fructoza.. LECTADE-PLUS -rehidratant oral pentru vitei mai ales.p. uşor solubilă în apa. vitamine.v. arsuri. -SĂRURI pentru REHIDRATARE ORALĂ. -se perfuzeaza lent i. -reprezintă un substrat energetic imediat mai ales în injectarea i. -cu greutate moleculara de 50. 159 │se dilueaza cu ser fiziologic. benzoat de Na. 10%. colibaciloza. 40%. sau i.doza: 4-8ml/kg. dar poate da uneori reacţii alergice traduse prin soc şi astm. . -se utilizează în deshidratari pasive şi hemoragii. -tonic general rehidratant şi trofic tisular. -in comert există concentraţiile 5%. sorbitolul. dulce.v. -preparat:Vetoplasm -indicat la vitei şi purcei în diaree neonatala. intoxicatii alimentare. -LACTAT de K – fiole 10ml lactat este labil şi în -LACTAT de Na – fiole de 20ml │cursul metabolizarii sale se transformă parţial în bicarbonat astfel ca efectul este mai lent – nu există pericolul de supradoza. -se utilizează Dextranul 70 sau 40 (de la proportia în care se elimina prin urina).v.. ROMHIDROSEL -pulbere de uz veterinar. -ridica tensiunea arteriala pentru 6-8 ore. -administrat i. 20%. C)SOLUŢII NUTRITIVE: -conţin glucide sau aminoacizi. -din acesta categorie fac parte: glucoza. hipoglicemie.

33 g/kg la animalele mici şi mijlocii. dar eliberarea energiei este mai lentă.se utilizează concentraţia maximă de 10%. noradrenalina. se face o administrare şi se repeta la nevoie. Aminosolut (pentru diabetici). -doze: 0. în diaree. -la animalele cu stare normala de hidratare se pot administra şi soluţiile hipertone. iar sorbitolul în pungi de 250 sau 500ml 5%. Aminoacizii : -sunt un aport alimentar proteic de mare valoare. în doza de 1000-2000 ml/animal/zi. în stare de soc. sorbitolul se descompune mai ales în ficat. la animalele cu intoxicatii. subnutrite. excitante SNC!!!! Substanţe simpaticomimetice: -directe: adrenalina. Levamin. Categorii: -excitante corticale care în MU se mai numesc şi stimulente psihomotorii (cafeina). B1. iar glucoza peste tot. în cetonemia vacilor. triptofan. Salviamin. 160 SORBITOLUL -au aceeasi valoare energetica ca glucoza. ambele preparate sunt de uz uman. -fructoza există sub formă de flacoane de 100ml 20%. în convalescenta. Aminofusin. in cursul metabolizarii furnizeaza ATP (adenozin trifosfat) substanţa care creste excitabilitatea chemoreceptorilor tisulari. pentetrazol) -v. la cele deshidratate trebuie evitate soluţiile hipertone datorită efectului diuretic şi deshidratant al acestora la care se vor injecta soluţii izotonice. vitamina C. -fructoza se descompune mai ales în ficat. -excitante bulbare (camforul . Există comprimate energizante cu glucoza. -se injecteaza s. metionina. 0. Indicaţii: -după interventii chirurgicale.p. izoleucina). cafeina. convalescenta. -se utilizează mai ales în deshidratari. B2 şi ATPsodic. ex: Aminoplasmal. hepatite. -inhiba fosfadiesteraza care la randul ei descompune AMP-ciclic.16 g/kg la animalele mari. . epuizate.p. cu miocardite. tonifica contractiile miocardului şi uterului. tirozina. -pe langa funcţia energetica mai are funcţiile: antitoxică. se utilizează formă levogira a aminoacizilor esentiali (leucina. -pe cale s.. obstetricale. la animalele slabite. aspartat de Mg şi K. şi i. -in medicina umană se folosesc diverse preparate care pe langa amionacizi conţin şi electroliti. cafeina. pentru mentinerea efortului la sportivi). dar trece mai intai în fructoza. de obicei. Aminosteril.c. -indirecte: efedrina. diuretica (mai ales în soluţiile hipertonice). Analeptice cardiorespiratorii: -maresc consumul de O2 la nivelul SNC. se administrează în stari de oboseala. şi i. -se pot utiliza şi alte surse de N. Efortex (drajeuri ce conţin acid glutamic. FRUCTOZA -sunt zaharuri a caror metabolizare NU depinde de prezenta insulinei.. favorizand depunerea acestei substanţe în celule. chiar şi i.c.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -excesul este depozitat în ficat sub formă de glicogen.v.

soc anafilactic. -produce midriaza activă. -scade tonusul musculaturii netede intestinale. în special. respectiv. dacă în urma administrării vitaminei K NU creste protrombinemia rezulta ca există o afecţiune la nivel hepatic.rolul fiziologic al vitaminei K în procesul de coagulare al sângelui. Halotan). -produse hematologice de uz uman: bureti de fibrina. bronhice (are efect favorabil în alergii). comprimare şi sutura vasului. respiratiei. →vitamina K 3 este o vitamina sintetică care se mai numeste şi menadiona bisulfit de Na . 161 . intervine în sinteza hepatică de protrombina şi a factorului VII (convertina). -creste număr de leucocite şi temperatura corporală. HEMOSTATICE GENERALE: VITAMINA K -antihemoragica. HEMOSTATICE: -LOCALE. urticarie. -activeaza toate funcţiile inimii: tahicardie. HEMOSTATICE LOCALE: -substanţe astringente şi simpaticomimetice prin acţiunea lor vasoconstrictoare. -creste nivelul glicemiei prin descompunerea glicogenului din ficat. -scade secretiile digestive şi bronsice. este o vitamina sintetizata de regnul vegetal (vitamina K2 ) si de populatia rumenala sau intestinală. coronare şi pulmonare. prin frig.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Efecte: -produc vasoconstrictie generală cu exceptia vaselor cerebrale. Tratamentul hemoragiilor: Oprirea hemoragiei -pe cale chirurgicala: hemostaza mecanica prin presare. -sunt stimulante ale SNC. -contracta musculatura splinei. -la om în crizele ee astm bronsic. -GENERALE. colaps cardiac. Indicaţii: -ca hemostatice sub formă de tamponari. de aceea se utilizează frecvent în terapie. -la om şi păsări sinteza digestiva este insuficienta. -in asociere cu anestezicele locale pentru prelungirea efectului. -in astm bronsic. pudra de fibrina. trombina uscata pe plăgi sângerande. -pe cale medicamentoasa prin hemostatice. . hipertensiune arteriala. Contraindicaţii: -in narcoza cu preparate halogenate (Cloralhidral.

-există fiole de 1ml de uz uman ce conţin 1 unitate hemocoagulaza. antibiotice cu spectru larg şi coccidiostatice. sau i. ELEMENTE DE HOMEOPATIE Alopatia se sprijina pe principiul „contrariile se combat prin contrarii” = „contraria contrariis curantur”. în intoxicatii cu antivitamine K (derivati cumarinici) apar afecţiuni hepatice grave. injectabilă s. -forme de prezentare: -vitamina K în fiole de 10 ml 1%.3 g . 100 sau 1000 ml. 162 .v. sau i.3 g la animalele mari. are ca parinte pe Hipocrate.1-0. antibiotice. -înainte şi după interventii chirurgicale sângeroase.m. -fitomenadiona în fiole de 1ml 1% de uz uman.c. la animalele mari 0. cât şi curativ în interventii insotite de hemoragii . ETAMPSILAT –fiole de 1ml. se utilizează profilactic în cazul unor interventii chirurgicale. VENOSTAT(REPTILASE) -este o hemocoagulaza izolată din veninul unor serpi sud-americani ce activeaza transformarea fibrinogenului în fibrina. se utilizează similar Venostatului. -calea de administrare este s. sulfamidica sau antibioticele în doza de 3-6 g/tona de furaj pe o durata de 4-7 zile. -vitamina K 3 pulbere furajera care se poate administra la mamifere sub formă de breuvaj. -in insuficienta hepatică. iar la cele mici 1-3 cg putându-se repeta administrarea de 2-3ori în cursul unei zile. la păsări se administrează în hrana de obicei concomitent cu medicatia coccidiostatica. substanţe coccidiostatice). -vitamina K 3 soluţie 1% buvabila în flacoane de 50. este destinata păsărilor şi se administrează în apa de băut dimineata: 1ml la 10 pui timp de 3-5 zile .1-0. iar timpul de sângerare scade la 1/5. -timpul de coagulare scade la o 1/3 din valoarea iniţiala.c. -indicaţii: -in hemoragii şi stari hemoragipare. în doze asemănătoare cu cele de vitamina K fiole: 0. -in tratamentele prelungite cu sulfamide.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ -starile de carenta apar când se administrează timp indelungat per os substanţe antibacteriene (sulfamide. -in intoxicătii cu derivati cumarinici (warfarina).

000. substanţele utilizate se numesc remedii. ritmică şi sustinuta a dilutiilor respective) astfel încât în urma acestor operatiuni soluţiile capata proprietăţi chimice. Remediile folosite în domeniul homeopatiei pornesc de la extracte vegetale supuse ulterior unor dilutii succesive şi unor procese de dinamizare (dilutiile pot ajunge până la 1:1. 163 . iar prin dinamizare = agitarea periodica.MEDICINĂ VETERINARĂ FARMACOLOGIE VETERINARĂ Homeopatia se sprijina pe principiul „similia similibus curantur” = „asemănătoarele se combat prin asemănătoare”. are ca parinte pe Sammuel Hahneman. extracte sau tincturi. dar mai ales fizice deosebite. Aceste remedii acţionează prin stimularea fortelor organismului de a se opune agresiunii unor factori externi astfel ca în ultima instanta vor restabili homeostazia iniţiala fiziologica. se bazeaza pe principii active din plante. ele declanseaza în organism simptoame pe care le anihileaza sub formă remediilor homeopate.000 şi chiar mai mult. Dacă astfel de soluţii se administrează în concentraţii mari.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful