DESPRE ÎNŢELES

motto: despre totuşi departe
(oglinzi, cald, amintiri, roşu, clepsidre, palme, galben, moale, gerunzii, verde, cuvinte, nisip, albastru, alge, marea)

1

1. ar trebui să ştii cînd mă închid, cum mă desprind de cel ce vorbeşte, surd, surîzînd de ce dintr-o dată cuvintele sînt aiurite focuri de artificii ce nu mă mai dăruie şi-mi sînt atît de departe1 vînturînd nisip cu degetele deschise2

2

2. a lua lucrul în sine ca şi cum nu i-am fi pus de dinainte masca, înţeles cu care să-l prindem în degete aducîndu-ni-l. a-l înalţa precum un adevăr nenăscut spre a-i copleşi cu lumină strigătul a-l îngădui în multlimitata noastră umbră spre-a lăsa umbră şi a-l strivi cînd începe să meargă ca pe-un gîndac3 3. miros de cuvinte4 stîlcite de-aşteptări privim prin încăperi după noi înşine între trupuri de voci mai frecăm nisip mat dantelării de fum mi te îmbină şi nicicum carnea pulsînd egal de umăr ce te vrea mă las între algele lipicioase5 înţelesurile mele respirînd apa istovitor de sărat-a oceanului lumina se-ndepărtează încet, sînt cotropit de umbre vibraţiile pierdute şi alunecarea frunzei spre adînc

3

4. atent la noianul6 acesta de semne7 la unghiul violent al sunetelor de atac8 întind palmele să apere şi durerea tăieturilor9 nu-mi ajunge la ochi sînt atît de dincolo şi-ţi zîmbesc mîngîindu-ţi umerii privirea-mi e pătată de urmele roşii ce curg pe minunata-ţi piele albă10

4

nu acum nu mai sînt în arena strivită de soare cînd alămurile ţipă aruncîndu-mă11 asupra celui din faţă şi oţelul tîşneste spre atît de moalea-i ivire nici măcar nu-mi este frică dinspre mine apa cuprinzîndu-mă rece12 ca un corp care creşte împrejuru-mi mai tîrziu mă voi desface în fotografii şi bucaţi de cuvînt. ia-mă sînt piatra lenticulară13 subţiată de ape cenuşiu rotund cu vine de strălucire de vei îndrăzni14 să mă spargi 5 . încă ascuţite legănîndu-mă precum colţii de tigru între ţîţele vii ale cetăţii 6.5.

n-am să-ţi spun niciodată dacă eu într-adevăr vorbesc15 vei simţi tăcerea ca pe-o fiară la pîndă ghemuită în colţurile întunecatelor săli de aşteptare galbenul tăios al ochilor străbătînd şi adevăratele vorbe luîndu-te-n braţe cele care-ţi sînt doar ţie pe care le-mbrac în mătăsuri subţiri şi le prind încheieturile în şiraguri albastre doar că vin rar măsurîndu-ne cu mirosuri de alge otrăvitor de verzi 6 .7.

sînt înconjurat de poezia lucrurilor16 ce nu-şi spun pe nume mirat privind spre mişcarea asta de dincolo şi vreau să te apăr17 7 .8.

9. din mine se văd legăturile moi18 ale vorbelor cum se-ncheagă te privesc cum le atingi cu sînii cînd dansezi desfăcîndu-te din amieze tresar cînd izbucnesc văpăi colorîndu-ţi faţa a zîmbet şi luptă degetele tale prelungi se joacă tăind apropieri nu-i nici-o muzică să te ducă înainte-napoi doar miezul19 tău de tobe arzînd în bucuria de-a rupe articulaţiile alcătuirilor mele de cenuşă-ndărătnică şi pleoape cobor îndepărtîndu-mă 8 .

sînt aici chiar dacă în cămara din urma a melcului mîngîi otrava să tac pe jos. lepadate.10. 9 . zac săbii fine din cristal de Damasc şi cioburi din vitralii demodate nu ştiu de unde-mi sînt toate acestea cum nu mă aduc aminte pe mine cum nu ştiu ce-ar însemna înainte sau după alunecînd centrul spiralei în mine-mi ca şi cum ar fi fost sînt propria-mi clepsidră în care nimic nu se schimbă pînă şi curgerea-i aceeasi20 continuu.

auzi tu. împărţirea la epsilon cînd creşti cuprinzîndu-te în atît de strîmtul loc fără margini pîna la tine e drum21 de o viată de zeu şi tu eşti în mine ca şi zbaterea ce mă cuprinde cînd frunza se-apropie de pamînt şi vreau. vreau să nu mai atingă dar nicicum să rămînă 10 .11.

12. geamatul tău de ia-mă şi clocotul cuvintelor tale ce vor să se nasca toate o dată pe tipsii de argint stau capete de ioani22 zîmbindu-ţi tu-mi cînţi întinzînd velele mari ale corăbiei mele prin încăperi de afară se-aud măcelarii de lemn spărgîndu-i pîntecul aproape mîncat şi marea parcă n-o mai aud albatroşii se rotesc fara sunet şi-ţi sînt 11 .

încep să desenez timp închis în clepsidre şi sticlele lor precum coapsele tale lucind de chemare în mine se aşeaza imagini ca să-ţi numesc cu ele depărtărea sau noţiunea de minus24 degetele ochilor mei te cuprind în fiece clipă să nu alunec să nu mă cufund 12 .13. mari broaşte ţestoase23 se aburcă pe nisipul pustiu al plajelor mele eu. mut.

dorinţa mîloasă de-a strivi atunci cînd înţelesurile se pulverizează te vei duce în piaţa cetaţii strigîndu-ţi laşităţile26 spălat să te priveşti în oglida ochilor lui şi să poti să-i iei mîna în palma netocită de sînge să ai puterea de-a-i spune ca nu poţi desface toate cuvintele ca pe rodii27 dar să-l faci să încerce luîndu-se la întrecere rîzînd încordarea degetelor lui să fie mîndria ta de a fi vesnic 13 . să clădesti un copil curăţindu-te de spaime înveţi să auzi frica firelor de iarba25 ce aşteaptă să fie călcate desfăcînd din colcăiala de ură. ţipătul tăios al durerii.14.

15. să rup acoperişul de alge împingîndu-mă către tine prin apă sărată de cenuşă să vreau să nu te mai acopăr cu rănile mele privirea luîndu-te aşa cum eşti.28 14 . mirată de riduri şi pîrg de zîmbet mîna mea udă de soarele uitat să te-ajungă şi coapsele-ţi stapînitor să mă închidă în dorinţa ta ţipătoare cîte am ca să-ţi spun din toate nopţile prea lungi poveşti să-ţi presar pe sîni ca pulberea de aur a curtezanelor din sărbătorile umezite de chemări imagini de lumi posibile să agăţ de zidurile întîmplătoare ca să mă vezi cum am fost cînd eram doar cuvînt şi să uităm nevoia de apocalips.

16. aşa se întîmplă cînd desfaci zaua de luptă29 zîmbind luminii ce tace foşnetul vîntului prin grîul necopt mirarea sîngelui ce stropeşte penele albăstrii ale săgeţii imaginea topindu-se30 în durerea ascuţită strigătul tău disperat împerechindu-se cu şuieratul ce-ar fi trebuit să te-anunţe. 15 .

caut31 imaginea care îmi începe fiecare răsucire în mine mîinile-mi sînt întinse să alunec printre pereţii lucioşi ai mulţimii adunate în piaţa de-aici doar rostogolirea buimacă a verbelor pe care nu mi le văd cum ajung acolo prin sita luminoasă a amiezii zornăitoare cumva vibraţia cenuşie a feţelor comune simt un perete de sticla închegîndu-se din indiferenţa trupurilor din faţă drumuri înguste necurgînd în întregul ce naşte umerii se ridică singurătatea zidurilor interioare crescînd prin carnea dorinţei mele de noi 16 .17.

18. intersectînd ca un glonţ. mirosul viu al pufului posibila linişte spulberată în ţăndari de zbor mîna mea ţi se urcă pe coapsă petalele florii curgînd peste nisipul din pleoape îmi ţipă umed a nastere33 copilul34 mergea privind cu palmele prăbuşirea păsării 17 . pasărea se desprinde de sine32 se desface în linii ce urca şi în lamele fine ale aripilor gîndul.

19. eu mă uit după vorbele tale35 încă plutind încă nepuse peste pamîntul uscat al paşilor rămaşi între noi cumva ascunzîndu-ţi miresma am uitat să întind bratele înainte şi doar privesc vietăţile ce aproape adorm trecînd de gîtuirea clepsidrei astept să iau la o parte de pe buzele tale aerul prăfos al drumului 18 .

minunîndu-te de mine îmi îmbraci privirea în vată ce limpede respir apa sărată a distanţei dintre tine şi pielea ta plaja de melci încă vii mi te alcatuiesc ca şi cum ai merge traiectoria se sprijină pe intuiţia de roşu şi cald 19 . parte din înauntru-ţi înconjurîndu-te lichid strălucitor din veşnicul pîntec matern lamele trufaşe ale lui dincolo se tocesc dispui în geometrii imperative36 obiecte înlănţuidu-le cu fraze aduse din camere închise de alţii ca armonia lor să inducă.20.

degetele tale îndepărtînd mătuirea37 de pe faţa cristalului îmi aduci cuvintele sclipitor de nefolositoare38 ale copilăriei ciuda de-a nu străbate prin vata păstrătoare de exclamaţii şi dorinţa de-a-mi atîrna pe haina primului bal anii.21. iubito. medalii ce vor aduce blestemul privitului înapoi scrisori lungi39 la care plîngi cu flori îmi simt mîna de atunci pe umarul tău de acum cum strig ca să mă caţar pe nisipul ce curge să fiu eu cel curs cînd a privi înapoi e ca şi cum n-ai avea nevoie de zei40 şi-a fi orb înainte e ca şi cum n-ai avea nevoie de tine 20 .

22. îmi ascund tăişul viu al posibilei bucurii ca şi cum mi-ar fi rusine să-ţi spun41 floare am pus amiaza asta fierbinte şi umedă între mine şi agitaţia sunetelor din acvariu putine cuvinte mai îmi rămîn. cînd alaiul tău luminos departe-i acum 21 . din soiul acelora care tac cînd vin singure frica de lumina ce-ar putea ţîşni dinspre ochiul ţinut închis vieţi întregi am adus în adîncul de melc42 atîrnînd de pereti flamuri şi buze umede mirosind a adînc aici te-alcătuiesc eu pe tine cealaltă parte a mea din tăcere şi uimirea de-a nu fi singura Regina din Saba îmi eşti deja.

colorate cu mătăsuri foşnind şi mîngîieri desenate tu. mireasă să-mi fii rodie.23. clipă de clipă 22 .43 chicotitul roşind al sînului tău în faţa luminii de dimineaţă miez de săptămînă alergînd şi pieţe dansînd a fete mustind de chemare degetele mi le simt apăsînd carnea ce miroase-a uimire cele două jumătăţi brusc coapse între care să-mi las obrajii pe străzi oamenii cetăţii se împodobesc de nuntă strigînd zîmbete deochiate îmi spun tainele minunilor calde şi umede tarabe vii. zi de desfăcut fruct.

24.45 aştept privind dunele cum se mişcă mîna ta vine spre mine nenumarate haine îmbrăcînd ca un caleidoscop din poze tăiate-n albume viitoare. de ce să te miri ca ne acoperim uneori cu noi înşine ca şi cum am intra în cortul chivotului trufaşi şi singuri de parcă ştiind consoane am avea ? 23 . şi-ţi spun cuvinte care n-au decît o tandreţe vagă44 apropiată de posibila construcţie a mirosului tău prin definiţii. aş vrea să-ţi simt căldura palmei urcînd din vocea ta de dimineaţă cînd nisipu-i umed şi umbrele sînt tăiate din limpede.

25. încă nu văd pe nimeni din cei numaraţi 24 . tu îmbraci46 cuvintele numelui meu în moale şi cald luînd ceea ce nu sînt la plimbare pe străzi ce transpiră figura mea zîmbitoare de pe faţa medaliilor ramura de măslin a privirilor din declaraţii electorale le treci în stemele ce ne preced spre popasuri din care-mi aduc aminte o aceeaşi plecare. şi totuşi îmi eşti mîna ce începe să pipăie pielea aburind-a cetaţii aud foşnet de zîmbete mirosind a fugă şi gust de pieţe ce-ţi cîntă şi-mi vine să modelez47 din lutul sărat al mîngîierilor tale credinţa că mai sînt forme de viaţă de aici înspre tine iubito. lama trupului meu dezghiocat aruncă înapoi scîntei din lumină împrejuru-mi ziua se dizolvă în spaţii acide doar sunetul înfundat al propriilor paşi mă ajungea.

26. sînt vouă51 oameni asurziţi52 dintr-o dată în mirosul femeilor şi foamea voastră-i uscată de nisipul ce nu se mai mişca luaţi-mă 25 . cum îşi unduie ele înaltele coapse prin pieţele năclăite de soare printre tarabele ţipînd a rodii şi peşte mîndru iscînd priviri uimite bărbaţilor ce vin de departe50 căci zi de sărbătoare se petrece-n cetate şi iată-mă. veniţi de mă luaţi48 trupul meu49 va va înmiresma mîinile degetele vostre grăbite smulg din el bucuria de a vă fi bucăţi de pîine sînt eu pentru voi purtate în coşuri pe umerii calzi ai fetelor regelui doamne.

scăldat în pînza de paianjen53 zodie de fiară ce-şi smulge piciorul din capcană nimeni nu s-o apropia de urletul sîngeriu doar ecoul rîzîndu-şi de durere întorcînd-o a bătaie de joc taie mai adînc decît fierul osul mai alb ca moartea ivindu-se 26 .27.

îţi îmbraci dimineaţă mantia de vînt şi taci54 presentimentul de alge55 reci al acestei mări vineţii mîinile învăţate să rîdă de gîturile prietenilor se ascund la piept şi întrebi56 crîşme duhnind a vin şi chiote hălăduiala prin nopţile luminate de cuvinte poezii încropite din speranţe57 coapsele fetelor ce ţi se strecurau la ureche şi palmele tale mari frămîntînd vise din departe cetatea mirosea a şoarece ud 27 .28.

29.59 28 . acvariul ţi se aşează seara58 nu auzi respiraţia sacadată a peştilor ce taie lichidul verdele algelor explodînd n-are mirosul dimineţii de plaja pustie nisipul mut nu te mai măsoară-n clepsidre doar curcubeul acesta trecut prin filtrul de sticlă îţi va lăsa ochiul nespus de singur.

toamna60 venind într-o singură seară palatul cojit61 rămîne pustiu oameni nu mai trec mă uit la timp62 aşteptînd chipul tău şi-i senin 29 .30.

31. noapte trăgînd peste capetele noastre ca nimeni să nu ne mai simta să nu mai fim pentru cineva anume eu ştiu să te văd63 cu bucăţi de fraze şoaptele tale fierbinţi destrămîndu-le să ţipam64 că lumea e goală65 sau departe atît cît să nu ne mai atingă reguli şi moartea din sala de aşteptare 30 .

fată frumoasă. somn liniştit nu te speria că nu sînt66 m-am sculat mai devreme şi m-am dus să tîrguiesc cîte ceva prin oraşul învaluit în ceţurile dimineţii să-ţi aduc poame rosii şi flori miere şi brînză îmbrăcată în coajă de brad flori de pădure mireasmă de muschi păstrăv afumat şi săruturi cu gust de rece am să vin mai ascunde-te-ntre aşternuturile mirosind a dragoste şi să visezi ca sînt şi n-am plecat niciodată 31 .32. Te iubesc.

33. atît de miros cît o rotire de ochi67 peste miezul tăcerii amprentele68 celor de dincolo cu program fix şi mese-nsingurate dar ce sunete îmbietoare69 vorbele aduse cu sine în lumea70 asta în care-i voie oricum să împodobesc cu cuvinte cutia aceasta de tablă uluitor de ruginită e seară şi poate dimineaţă şi oricum mi-e cuvîntul 32 .

33 .

2 “Află-mă în labirintul cu pereţii de apă” să auzi minotaurul orbecăind după zîmbetul tău de duminică 3 groaza de graviţatie uneori vorbele se strîng cheag. doar te zbaţi aşteptînd să te prăbuşeşti nepricepînd nici măcar unde îţi fereşti faţa desi orice punct al sferei poate fi centrul sau limita. tălpile. ameninţator. te-ncurci în braţe. sisiful de ape. . asfaltul de care te vei strivi cioburile tale împroşcînd trecători. undeva pe ceafă aerul rece. al unei lovituri 4 mînuia înţelesurile de parcă n-ar tăia prescriind amintirile celor pe care-i învăţa să tacă 5 nu atingea fiind poate în atît de înăuntru încît să nu se poată ajunge şi oricum ai fi venit din dupamiaza care priveşte la trecători sau poate din amintirea ce te face să întorci capul speriat sau din fuga aceea cum că n-ai s-o mai vezi şi oricum. te strîngi să prefaci lumea în dinaintele cel fără de mîini care să te arate în faţa bucuriei de-a fi prelungire. mi-s imbibate zidurile cu vuietul fara ragaz. picioare şi capul ce nu se dă mai mult spre caldul-ţi pîntec. erau anii 6 mare de nord vineţiu. ziduri. între dorinţa ta construită cu grijă şi semnul că cineva va fi fost. îţi spun. ochii neatingînd cumva nici cădere. nimic nu se aduce spre sine pielea de pe mîini e alta decît cea de pe piept oricît de puternic ţi-ai dori sîmburele înauntru. alte cioburi. mîinile.1adîncul nimicului iar mă cuprinde praful drumurilor îţi aduce aminte de-o posibilă lumină care n-a fost şi nicicum n-avea să vie eu aşezat între lespezi de zi.

nu ştiu cum să acord cuvîntul linişte cu vuietul ce-l presimt sub clipa ta de albastru. . mîngîi gîndurile pe şolduri să le apropii.chiar şI privirea ta de cer senin musteşte a vaier de-a nu cuprinde ţărmul acesta. doar o noua zecimală exactă 9această toamnă prelungă. nici acum nu-mi dau seama prea bine ce eşti. stîncos si tacut. 10 ştii. nimeni nu se va mai urca pe-o corabie spre vest ştim sigur cît de rotund e pînă acolo vei asculta. 7 de lipit cioburi cu grijă să nu se vadă braţul izbind şi mai curînd să pară un vitraliu prin care lumina să lase zîmbet pe faţa de masă curată să poti să taci cînd vei auzi ca norii au pielea de şobolan să-ţi mîngîi dorinţele cu mîna de olar mereu rotunjind lutul tăios al ţipătului 8 sunetele atribuite memoria încăpută-n forme acceptate catalogul de care tu nu te desparţi mersu-n întîmplari nu. puteam să te închipui a floare galbenă mergeam desculţ printre castelele de nisip. e cumva altceva pielea ta ca pe-un lin coborîş sîni-ţi abia atingindu-mă ca şi cum sîngele ni s-ar trece din otrăvitoarea ta amorţire privind în gol spre degetele mele cautînd gust de rodie buzele le aud pe gît atît de clar îmi eşti. te vedeam în fiecare. tresarind. cîndva de demult. cînd încă mă bucuram de mare. care-mi era atît de albastră. urmă de lacrimă alergînd printre ridurile mai noi. lucios precum un zimbet al veşnicei reclame de înghetata. îmi spuneam c-ai să fii. dar vezi. impasibilul nisip. mă acopera cu cenuşiul ei acid mistuindu-mi culorile.

în sfîrşit distanţa împărţită de apropiere pare totuşi un hău stătea aşa nemişcat îmbrăcînd în gînd ce auzise sau cum credea c-ar fi auzit 16 chipul pictorului Octavian Florescu într-o dupamiază de dupa Facere o lume de gheaţa si şobolani . înfrigurarea dinapoi al retinelor 15 cuvîntul se gîndea la el însuşi jumătate de faţă fricoasă-n oglindă mîna întinsă. nu atingi nimic dimineaţa se mută în alte ore şi senzaţia aceea de a nu putea rupe inacceptabilele uşi aproape deschise 13 ghemuit la marginea apei îmi spunea ca nu mai pleacă din sine şi l-am pierdut din vedere pentru că pămînturile se rotesc eu în alt timp mă agitam îndoind cuvinte în barci de hîrtie pe care le puneam pe o apă ghemuit la marginea ei 14 scrisori cu dată ca şi cum i-aş trimite mîinile mele joc fără întoarceri plicuri ordonate dupa timpul ce cade ochii tăi din oglindă puţin închişi eu.de parcă doar din mine aş fi făcut această iubire 11 şi ţipatul care nu vine singur cu amintirile horcăind cu alte şi alte frînturi tăioase mîinile încercînd să ţină apa mîloasă ce se prăvale şi rănile de la subţiori mirosind a putred departe înconjurat doar de mine 12 miracolul uşii închise improbabila alunecare a detaliilor albul cu care vii.

ochiul cuprinde ne vom înţelege din lumini doar gîndurile netrase în forme si urlete doar gîndurile neîmpietrite în steaguri doar gîndurile neţinute în mîlul rece al urii rămîn aşa cum sînt 17 te aduc eu însumi podul palmei îţi îndreaptă privirea în mine cald aplecîndu-te geamul spart vînturarea cenuşie a porumbeilor printre arcadele năclăite de fum ochiul aşteptînd şi semnele da. caldă o simţi. îţi trimit risipite sunete fără importanţă ecouri de atunci ale farului din port şi-mi strigi: "gîndurile mele se sperie" "o să scoatem oglinda veneţiană din cameră" îţi răspund . nimeni nu s-a întors din infern cu iubita de mînă doar te privesc şi-mi rotunjesc buzele a sărut 20 omul se desenează. semnele nerăbdătoare să le mînui 18 o să te văd. linia continuă a nedumeririi îmbracă toamna în roşul miros al frunzelor strivite. dans de înalt bolta noastră de cîrpă arzînd.şi albastrul ăla ce-ţi întinde mîna de zîmbet. sigur c-o să te văd cînd mă voi da la o parte din tăcerea atît de devreme venită nestiinţa de-a mă aşeza în colţuri mă uimeşte 19 palmele tale se albesc împingînd dorinţa ta de a trece măcar caldura prin pielea de sticlă forma ţipătului cu care zîmbetul tău surd nu are ce face stiu.

pavăza moale a păcii declaraţii. hîrtie şi libertate cîtă trebuie să nu-mi pese sau poate n-aş scrie dacă ar fi toate astea.motive şI pielea umed cenuşie a oamenilor ce se ascund săpînd galerii în frica şuierătoare adăugăm mormane de timp războiului 26 . mă întorc dintr-o cameră în alta n-as şti cuvinte de prisos. aspre la pipăit gesturile cad în mucegaiul gros al pieţilor pustii neliniştit. m-aş uita la tine mult şi-aş fi pereţii unui acvariu în care te mişti nimic să te atinga şi mai ales nimeni 24 mişcarea pendului care ne desparte adunătura asta de contracte şi amintiri bănuim ca dincolo e întuneric sau cine mai ştie ce zi scrijelitul numelui pe ardezie şi numere care se uită 25 cine să-mi spună că sîngele care mi-a stropit faţa nu e apa regală a urii mele ştirile tăind în carne. as prefera să scriu dar de unde atîta linişte.mîngîind absent cuvintele vinul din pahar îşi clatina discul uleios în cadenţa literelor maşinile fîşîie lăsînd dîre sonore de mult n-am ştiut atîta tăcere 21 femeie care-mi visezi sînt nu doar semne ce fug nu doar sunete însăilate nu doar amintiri de clepsidră şi poate vîntul ce nu te lasa să pleci 22 mă surprind mîinile mele tresărind sub pielea ce se usucă om străin aşezat toamna la masă să scrie îmi pregătesc discursuri. noduri fără de nume. îmi repet ci doar reprezentările tuturor îmbinărilor din care se poate alcătui o minune 23 ce lume născîndu-se într-o singură zi mă roade însăilarea aceasta şi n-am ce face cu ea.

opreşte-te uită-te şi pune palma blînd pe privirea celui ce se uită mirat cum de nu funcţionezi 28 de departe vîntul îngheţat al mării ce nu uită cei ce spun kadish întunecat orizontul miroase a peşte. gesturi ţi se perindă în faţa dorintelor tale mîini răscolind garderoba arătînd uimire cu zîmbetul mulţumirii clipa strivind pasul prea lung al ivirii 27 să întinzi mîna prin zidul ăsta de etichete să te agăţi de carnea caldă a gîndului ce are încă miros amiaza cu ochii adormiţi ai celor ce uită că ar trebui să se strecoare printre ceilalţi care vin din orele neatinse de aceleaşi cuvinte mereu aceleaşi. iubirea mea. cuţitul geloziei mele adînc împlîntat în vălurile nestiute cetatea rîde 29 ideograma pierdută despre şuieratul lamei cenuşii ce despică ţipătul tulpinei verzi prin care acefalicul metal îşi defilează uniforma acoperită cu ţipătoare medalii . veştminte . mîrîind. coapsele-ţi goale. lup încolţit pe străzile asfaltate. solzi putrezind tu.să te scoti în cuvinte ca-ntr-un balcon atîrnat deasupra colcaielii de urlete mai despuiat decît naşterea în care strigatul te-acoperea cine să fii cînd vei ieşi pe usa fete.

şi oraşu-i rînced 31 se ia un spaţiu fără culoare şi mai ales fără un punct care să te aşeze i se da drumul subiectului înăuntru să fie uitat 32 se-nnoadă pe mine din nou şarpele de cenuşă. să aud prin vis cum îţi alunecă sîngele în venele mele.30 marginea lumii se lasă ca un braţ apucînd căldura înmiresmată a pîntecului plouă. să adorm în bratele tale. iubito. tot ce ating se prăvale în aur ce să mai fac cu hainele de mire care au mucegăit 33 casa de iedera şi pietre albe liniştea sînilor tai respirînd palma mea pe gîtul tău prelungind suliţa de umbră a amiezii. cum nu mai vorbesc şi nici cuvintele nu mai aveau chip ghemuit cu ochii închişi aşteptam să mă nasc 35 pune puţin albastru ca şi cum m-as afla cu tine la masă acum cînd nu mai sunt distanţe oricît de mari între privirea ta de mînuit păreri şi tăcerea mea de mîngîiat cuvinte te minunam cu îndemînarea mea de-a alcătui porumbei şi zîmbet ce cuprinde cald de tine într-o camera în care paşii ni se-mpiedicau de singurătăţile noastre mai vechi dar eu eram şi-ţi scriu acum pentru trecutul de mîine cînd vei pune la masă două farfurii şi dor de albastru . se făcea că-ntr-o zi. aşa pe la amiază. răcoroase vîrfuri de degete pe fruntea mea fierbinte. mîl de plumb. 34 marea asta grea abia mişcînd îmi prinde gleznele.

să-ţi treaca singurătatea limpede cer peste noi se va naşte pămînt mă va cuprinde atît de aproape şi rîs iscat de ploi se va fi trecut simt atîta ceaţă 40 corpul rămăsese fără de margini crescînd în sine din ce în ce mai dens înghesuind mereu în limpedele gol semne lustruite cu grijă borcane cu foetuşi albiţi de formol obiecte ajunse frumoase prin părăsire încerca să se desprindă din înţelesurile adunate în fişiere nespus de ordonate să nu se mai ştie încăpaţînat. nu e frica de tine. atîta iubire de mîngîiat 38 nu pot să răspund la nimic ca şi cum cuvintele ar da foc la înţelesuri nici în mine nu îndrăznesc să visez stau doar privind cutia de carton fără să-i spun nimic 39 fata frumoasă. nu că eu îţi spun aşa. ştergea urmele imaginilor de dinafară 41 erau multe poduri şi case înalte şi-ţi făceam poezii cum beduinii fac pite la marginea drumului 42 se-nchid peste mine porţi placate cu bronz vuietul mulţimii îmi taie amiaza. aplecat spre înainte păzindu-mi capul braţele mele ciuntite de timp şI limpedele se fărîmă din atîta zgomot .36 coapsele tale marea caldă luîndu-mă miros de alge şi eu lăsîndu-mă în adînc 37 neîndemînatec şi fricos de nu ştiu ce nu pot gîndi. stare de apă neagră. aceea de-ţi face rău cu privitul meu în gol mărunt slujbaş scriind pe sub masă.

cum e apusul pe mediterana de aici din ashkelon de pe zid de cetate iubita mea e închisă în turnul speranţelor şi soarele se lasă în blestemul acesta de apă ce-mi pare ca dinspre tine ar curge îţi vin chiar de voi paşi sîngele acestei mări urîte poate nu cred destul în dragostea mea dar tu carne din sărutarea gurii mele 46 în amiaza asta în care umbrele usucă verdele întunecat al pinilor o să găsesti o tăcere îmbrăcînd zîmbet şi ochii poveşti minunate despre inorogi şi glezne de fete mîngîind iarba îi vei spune doar despre apa privirii ce alunecă înspre tine dar nu va fi o revelaţie nici măcar nu va primi toate vorbele tale decît pentru a se auzi modelîndu-şi gîndurile şi. vai. veţi fi atît de aproape 47 palmele mele închipuind din amiaza asta mătasea curbată a mijlocului încordarea gîtului aplecat spre buze 48 strigătul fără miros aruncat în structura transparentă ferestrelor cioburi îţi sfîrtecă chipul. ziua avea doar răsărit lupta cu nebunia fricii din mine în aerul ăsta aspru prin care mă apropii 45 să-ţi spun. ca să ştii. prietenii mîngîindu-ţi obrazul .preaiubito mi-s dorinţele nespus de tăioase şI nu voi fi niciodată pînza albă de pus pe masă cînd vin peţitori 43 orbi-şi întind milenii de tăcere somnul în somn se mişcă de-al său vis şi-i poate naşte stea venind asupra noastră 44 încerc pe cît se poate să pun lucrurile înapoi camera aceea din spate în care o dată scriam oricărei fete o poezie pentru ca aşa ştiam să spun bună dimineaţa trecînd muşcatura în zîmbet şi oricum ar fi fost.

cel fără de sfîrşit a. nu-ţi fie teamă c. neştiutul roade lemnul disperat al corăbiei strălucirea ce-ar fi trebuit să vestească piciorul împintenat al regatului pînzele de mult. dar am să vin. cu urechile cetluite de ceară.nici nu tresar cînd sîngele le încălzeste mîinile. zdrenţe de vînt n-am mai ieşit din întunericul cabinei de ani iar cerul îl presimt pîndindu-mă dureros de albastru soarele se dizolvă în netezimea culorii amar vîscos de alge îmi strecoară-ntre buze b. vîslind. mi-am pus azi destrămatele haine de comandant doar fireturile aurii trăiesc în lumină paşii-mi măsoară clepsidra grinzilor rămase . bieţi corăbieri ai lui Ulise. 49 trăiesc în tine în caldul pîntec al mîngîierii tale şi lume nu e veneau sunete înmuiate de carnea ta adăpost nici mîna nu-mi vine s-o întind către lucruri de dinapoia zîmbetului tău adorm 50 1492. “opriti-vă” spun ochii tăi uscîndu-se dar ei îţi zîmbesc înainte. era acolo pe chei şi ochii mei o desfăceau din mulţime mîna ridicată şi palma deschisă a părerii de rău ştiu vei veni îmi spuneau săruturile ei din noapte braţele înfrigurate apăsîndu-mi ceafa spre sine coapse nevrînd să gîndească a plecare aproape nemişcînd ştiind că am să-i spun multe şi pîntecul zvîcnind iubito miroşi a valuri ce pleacă.

mîine. prietenul meu.papagalul e verde şi mut ca şi corabia asta care nu mai lunecă spre ceva mă uit la hărţile desfăşurate pe masă la liniile ce abia se mai văd şi-am uitat ce înseamnă cred ca n-am plecat niciodată de niciunde nici din cabina de sub punte nu ieşisem şi oare sînt sigur că acolo-i albastru ? 51 ceaţa dizolvă cetatea golită de privirile care se întîlneau dimineaţă de dimineaţă noi fărîmiţaţi în nisipoasa împărţire a pronumelor singulare. tăind ceaţa cutie muzicală sunet mergînd deasupra apelor cine n-a citit neliniştea mea să creadă devreme. 52 alunec în vesela rostogolire a cioburilor tocite de apă nicicînd nevenind înapoi in vitraliu 53 în pachetul acesta e vorba de moarte şi de clipa de dinaintea dimineţii nisipul scînteind a cenuşiu peştele. linişte oare ? şi tînguirile morţii într-o maşina de lux trompeta !!! 54 şi cînd cei care ne urau ca ne mişcăm liberi ieşira nimeni nu spuse nimic şi cînd cei care scuipaseră pe crucea noastră de oameni veniră în tîrg tăcuraţi şi cînd cei dar despre cine vorbesc eu despre metafore despre cuvinte elegante pentru ca noi nu-i aşa sîntem intelectuali care nu ne putem măsura cu vulgul nu ne putem măsura cu nimic sîntem deasupra sau îndeobşte dependenţi de o anumită măsură tristă şi romantică ameţitor de binecrescută ne da sentimentul cristalului şi al rentei în mii de dolari pe care nu putem să le-avem . ziua grija faţă de ce vine ca o obligaţie mai ales cele doua puncte atît de necesare vorbirii eu cel atît de vîndut nisipului din fiecare dimineaţă şi eu atît de egal alcoolului pe care tu îl urai eu atît de vîndut morţii pe care tu o uitaseşi şi eu departe istovind drumurile lînga tine lînga mine.

era un o posibilă furtună de fapt şi mîna zbatîndu-se să ajungă printr-un perete de amintiri coclite scoicile moarte prinse de chila corabiei apa asta vîscoasă groaza că orizontul nu se va întregi în copacii mari şi nisipul cald al ţărmului dar dacă globul acesta rotund 56 cuvintele scrise putrezeau dintr-o dată în urme geometrice lumina gri a amiezii spate în spate deveneam spirale pe coli din ce în ce mai albe mai nepătate mai nemirositoare 57 ce să va mai spun despre mine despre mine care vă chem. să ştiţi ca noi aştia puţini deja construim un nou Babel 58 să interpui un ţipăt sfîşietor de lung între mersul grăbit de dimineaţă şi palma mîngîind coapsa uşor umezită a serii vibraţiile dezghiogînd încheieturi încă nepotrivite 59 mîna păstrînd căldura chemării prea puţin întocmai ca amintirile ce le rugai să vină nenăscute frunze moarte amiază de amiază cîntecul se deşira-n inutile frămîntări de dincolo aspra împotrivire a unui zid răsărit de niciunde 60 să ţinem seminţe în pumni ca pe ploi ce vor ca să vie piele de cald netezind între mine şi tine obrazu-mi lipit de şoaptele tale să-mi ţipi cît de adînc îmi e umbletul 61 De ce Babel . nu aveţi decît să păşiţi dincolo de groteasca voastră singurătate veti începe să auziti.55 ştii. albastrul verzui care desparte. să vedeti.

spirala ce-nghite lumi. este vorba de noi nealegînd destine nerămînînd loc între mirosul tău de mlaştină şi gîndul meu de orhidee. simplu direct de parcă-ar fi cuvinte care să apuce o mîna de dincolo totuşi caldă dar pot să-ţi spun că încă trăiesc 63 să mă uit la tine ca eşti roşie purpura ascunzînd mîinile le desfac şi sărut palmele duhnind a cald . pătată de acizi. 62 semne doar semne posibilitatea de-a ajunge peste înspre minunata mea tăcere în care. privind atîtea uri.să te simt atît de aproape mă gîndesc cum îţi va fi pielea sufletului meu vărgată. mă tăinuiam pentru cei care vin. însîngerînd atîtea porţi zise să fie să-şi clădească un turn. tăiată să revenim. şi văzînd Dumnezeu atîtea neamuri vorbind atîtea limbi.

ci doar trei focuri de revolver pierind cîntecul galben şi viu al grîului şi tot ce e simplu şi neîncetat uitam ca e de dinainte plînsul de-atunci neştiut va rămine ura ce ne creşte mestecîndu-ne şi ne dădeam întîlnire cu libertatea de-a crede ca sîntem 66 plicul lucios. vin de mi-ai da ţi-aş putea descoperi sum se pune pe pîine fumul de cetină cînd plouă. iubito. vinul acesta prelingîndu-se peste noi ca din mişcarea geometrică a costumelor 70 praful închegat de priviri ceafa celui din faţă . atît încît se tace 68 hai.genunchi 64 prinde zborul acesta cu mîna şi-ţi va fi nisip rece strecurînd îndoiala 65 speranţele le gîtuiam în vis. mîndrul steag al zîmbetului îngheţat degetele tale priviri căutîndu-mi obrazul clipe de hîrtie colorată am trimis o clepsidră la care te uiţi din cînd în cînd tresărind îţi pui straie de mătase-aurită şi pantofi de cristal vino ceasul nu va bate nicicînd miez de noapte 67 în oglindă verdele viu se desprinde galben ne-a fost c-un număr de ploi în urmă roşu se dăruie copiilor venind de la şcoală eu. urăsc şi ce dacă urăsc? 69 cupe organice cupe o. promisiuni de departe. somnul nu mai era pentru ce aşteptam. doamne. urăsc nopţile umede si fîşîitul camioanelor pe asfalt.

.paşii celui de după şirul celor ce cad.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful