PARAMETRII DE STARE Starea aerului este definită de urmatorii parametri fizici: presiune, temperatura, umiditate si continut de caldura.

1. Presiunea
Presiunea aerului este presiunea exercitata la suprafata Pamantului de greutatea invelisului atmosferic. Presiunea atmosferica variaza cu altitudinea si cu temperatura. La nivelul marii si la temperatura de OoC, presiunea atmosferica exercitata asupra suprafetei libere a mercurului dintr-o cuva echilibreaza presiunea hidrostatica a unei coloane de mercur cu inaltimea de 760,, (experienta lui Toricelli). Aceasta presiune atmosferica, numita normala, a fost admisa ca unitate de masura cu denumirea de atmosfera fizica (1atm=760mmHg). Unitatea de masura mm Hg este utilizata in special in metrologie. In tehnica se foloseste ca unitate de masura pentru presiune Newtonul pe mm2 (1mm Hg = 133,322N/m2, rezulta ca presiunea atmosferica normala are valoarea B= 760x133,322 =101325N/m2≈105N/m2. Presiunea atmosferica scade cu altitudinea, datorita faptului ca greutatea atmosferei diminueaza pe masura ce creste inaltimea.

2. Umiditatea
Umiditatea aerului este determinata de cantitatea de apa pe care o contine sub forma de vapori. Masa vaporilor de apa continuti intr-un metru cub de aer este denumita umiditate absoluta. Pentru usurinta calculelor, in tehnica conditionarii aerului se foloseste mai frecvent marimea denumita continut de umiditate, notata cu x, care este masa vaporilor de apa raportata la 1kg de aer uscat din amestec. In mod obisnuit, aerul ambiant este un aer umed nesaturat. Starea in care se gaseste aerul umed care contine cantitatea maxima de vapori invizibili se numeste saturatie. Cantitatea de vapori de apa care satureaza aerul depinde de temperatura acestuia si anume este cu atat mai mare cu cât temperatura aerului este mai ridicata. Astfel, de exemplu, aerul la 20oC se satureaza cu o masa de 14,7g vapori de apa/kg aer uscat, iar aerul la 25oC, cu o masa de vapori de 20g vapori/kg aer uscat. Raportul dintre masa vaporilor continuti intr-un metru cub de aer umed la o temperatura oarecare si masa vaporilor care satureaza aerul umed la aceeasi temperatura se numeste umiditate relativa si este criteriul cel mai larg utilizat pentru evaluarea umiditatii aerului. Deci, umiditatea relativa (exprimata in procente) este:

ϕ=

ρv 100[%] ρs

[1]

unde: - rv - umiditatea masurata; rs - umiditatea de saturatie si se defineste prin raportul dintre umiditatea absoluta a aerului intr-o stare oarecare si umiditatea absoluta a aerului saturat, la aceeasi temperatura si presiune atmosferica. 3. Temperatura

Temperatura defineste gradul de incalzire a unui corp sau mediu. In realitate, termometrul indica temperatura mercurului sau alcoolului din rezervor, dar daca se acorda masuratorii un interval de timp sificient de mare pentru ca fluidul din interior sa capete aceeasi temperatura cu cea a aerului, se admite ca valoarea masurata este temperatura aerului. Pentru a nu influenta citirea, rezervorul termometrului se protejeaza impotriva radiatiilor termice, care ar putea sa-l incalzeasca. Temperatura aerului se noteaza cu t si se masoara in sistemul international de unitati de masura in grade Kelvin (K). Pana la noi reglementari se admite masurarea temperaturii si in grade Celsius, intre cele doua schimbari existand relatia: t [K] = t [oC] + 273,16. [2]

4. Entalpia
Entalpia aerului umed este suma cantitatilor de caldura continute in aerul uscat si in vaporii de apa. Se cunosc din fizica: - caldura specifica la presiune constanta (10N/m2) a aerului uscat cpa = 1kj/kg.K si a vaporilor de apa cpv=1,84kj/kg.K; - caldura latenta de vaporizare a apei ro =2500kj/kg. Se considera un volum de aer umed in care masa aerului uscat este de 1kg, iar masa vaporilor de apa este egala cu x kg. Masa totala a volumului considerat va fi m=(1+x)kg, iar entalpia sa: I = ia+ xiv [kj/kg] La temperatura t, ia = cpat = t [kj/kg]; iv = cpvt + ro = 1,84t + 2500 [kj/kg] [3] iar I = t + x(1,84t = 2500) [kj/kg]. [4]

Aceasta este ecuatia entalpiei aerului umed care serveste la solutionarea tuturor problemelor de conditionare a aerului. RELATIILE DINTRE PARAMETRII DE STARE A AERULUI UMED Starea aerului este complet definita de urmatorii cinci parametri: temperatura aerului [oC]; umiditatea relativa a aerului, ϕ [%]; continutul de umiditate, x [kg vapori/ kg aer uscat]; entalpia, I [kj/kg aer uscat]; presiunea partiala a vaporilor de apa pv [N/m2]. Relatiile dintre umiditatea relativa si umiditatea absoluta, precum si dintre umiditatea relativa si presiunile partiale ale vaporilor de apa, sunt urmatoarele:

ϕ=

ρv ρ sauϕ = v 100[%]; ρs ρs

p p ϕ = v sauϕ = v 100[%] ps ps

[5]

in care indicele s se refera la starea de saturatie, iar simbolul fara indice sau cel cu indicele v se refera la o stare oarecare a aerului umed. Deci, daca intr-o incapere oarecare se produc degajari de umiditate, aerul umed se va ridica spre partea superioara si daca se doreste evacuarea sa , va trebui aspirat din aceasta zona. Din ultima relatie se deduce ca:

p v = ϕp s [ N / m

2

]

[6]

care precizeaza ca presiunea partiala a vaporilor de apa corespunzatoare unei stari oarecare a aerului umed, se poate obtine din produsul dintre umiditatea relativa a aerului si presiunea partiala a vaporilor la saturatie. NATURA SI PROPRIETATILE POLUANTILOR DIN AER Cei mai importanti poluanti ai aerului sunt urmatorii: Monoxidul de carbon (CO) - cel mai raspandit si comun poluant al aerului. Emisiile totale depasesc suma tuturor celorlalti poluanti. Este un gaz incolor, inodor, insipid si mai usor decat aerul. Se prezinta in stare gazoasa la orice temperatura mai mica de 192oC. Arde usor cu o flacara albastra-stralucitoare insa nu intretine arderea. Este putin solubil in apa. A fost identificat pe cai optice in 1949. Concentratiile maxime de CO in aer se inregistreaza in emisfera N>0,2p.p.m.; in zona ecuatorului:0,1-0,16p.p.m. Principalele surse producatoare de CO sunt: sursele umane (antropogenice); emisia de CO din ocean; arderea tufisurilor si padurilor; oxidarea hidrocarburilor nemetalice; produs direct de catre plante. Gazele de esapament ale automobilelor contin 64 -80% din totalul CO emis in atmosfera. Monoxidul de carbon (CO) este rezultatul unuia din cele trei procese chimice; combustia incompleta a compusilor de C; reactii la temperaturi inalte intre CO2 si materialele ce contin carbon; la temperaturi inalte, CO2 disociaza in CO si CO2. Combustia C are loc in urmatoarele doua trepte; 2C + O2 = 2CO ` [7] CO + 1/2O2 = CO2 [8] Prima reactie decurge de 10 ori mai repede decat a-II-a , asa incat CO este un intermediar in toate reactiile de ardere si poate apare ca produs final numai daca oxigenul este insuficient. La temperaturi inalte: CO2 + 2C = 2CO in surplus de carbon [9] (in multe instalatii industriale o parte din acest CO scapa in aer si actioneaza c0a solvent), sau se descompune conform reactiei: CO2→CO + O [10] S-a constatat ca suprafata Pamantului adsoarbe aprox. 460mil.t/an.

4 20μg/m3. important poluant al atmosferei.NO2 .N2O -protoxid de azot.sulful este constituent foarte important al atmosferei. (x = 1.N2O5 . . N2O . Este produs prin descompunerea materiei proteice sub actiunea bacteriilor. 20ani.oxigen activat NH3 . sub forma de oxizi dar si sub forme de: H2S. In practica se pot identifica numai N2O si NOx. Protoxidul de azot existent in aer este de natura biologica. In aerul nepoluat se gaseste aprox. Este eliberat de sol prin procese de devitrificare bacteriana. Se dezvolta in apa neaerata a baltilor sau a apelor poluate. o presiune de vapori mare si formeaza vapori chiar la temperaturi obisnuite. H2S .N2O4 . La compusii anteriori se adauga si amoniacul (NH3). .dioxid de azot.2).pentaoxid de azot.se prezinta sub mai multe modificatii care se deosebesc prin proprietatile fizice si cristalografice. in depozitele de sulf. Compusii sulfului.Compusii cu sulf Originea sulfului in atmosfera . sunt emisi in atmosfera in stare gazoasa. Se mai gaseste in gazele naturale.prezenta lui in aer a fost identificata pentru prima dat prin metode optice. H2SO4 si sulfati ca saruri ale H2SO4: dimetil sulfurat. Tendinta de asociere creste odata cu cresterea temperaturii. Reprezinta 95% din sulful datorat surselor poluante.tetraoxid de azot. Concentratia de N2O scade cu cresterea inaltimii. . Compusii cu azot Oxizii azotului cei mai des intalniti sunt: . Moleculele de amoniac NH4+ sunt existente in apa precipitatiilor datorita amoniacului gazos si datorita aerosolilor care contin amoniu din aer.monoxid de azot (oxid azotos). . In stare lichida are o temperatura de fierbere scazuta. Sulful exista in aer. emisia de S in atmosfera este gazoasa. Este de doua ori mai usor decat aerul.este un gaz incolor si stabil. dintre care: N2O + hν → NO+ N O mare parte din N2O se intoarce in pamant. cu exceptia sulfatului. deoarece in aerul curat al troposferei si stratosferei majoritatea particulelor de aerosoli au la baza NH3SO4 si H2SO4.NO .este un gaz care la temperatura obisnuita are r = 1. SO3 . Mecanismul prin care se indeparteaza compusii cu sulf din aer pot produce precipitatii acide sau modificari ale pH-ului local. N2O joaca un rol important in chimia formarii ozonului cand se descompune in NO: N2O + O* → 2NO O* . Se indeparteaza chimic prin mai multe reactii.N2O3 . in general. In stare gazoasa este foarte putin asociat. cu miros placut si gust dulceag. in gaze vulcanice si izvoare sulfuroase. .trioxid de azot. Este un gaz incolor. Cu exceptia sarurilor marine de S. SO3. cu gust arzator si miros caracteristic.18 si un miros neplacut. O proprietate importanta a NH3 si a NOx este acea ca caeste gaze se transforma in aer in particule de aerosoli care contin NH4NO3 (azotat de amoniu). .a fost identificat pentru prima data in precipitatiile atmosferice. Timpul de stationare a N2O este de aprox. dimetil disulfurat. SO . NH3 este un gaz fara culoare.

In timp ce CH3Cl (clorura de metil) este de origine naturala. in stratosfera dau Cl.pulberi anorganice . fum. + CClF2 Astfel. Atmosferele cu pulberi pot contine: aerosoli. lemnului. Cl. Aupra bilantului de oxigen influenteaza si hidrocarburile halogenate. aerosolii (coloizi aerieni. produse prin dezagregare totala sau macinare fina. si produselor petroliere.este un gaz brun cu miros caracteristic.01 – 10μm. + O3→Cl. dupa mecanismul de formare. Dimensiunile acestor particule sunt cuprinse intre 0. dupa natura substantelor care intra in compozitia lui. . Astfel clorflormetanii sunt distrusi fotochimic in stratosfera prin actiunea radiatiilor solare cand elibereaza atomi de clor. Fe). Praful poate fi clasificat dupa numeroase criterii: dupa origine. + O2 ClO. praful este un dispersoid format din suspensii in faza solida. Motoarele auto degaja 90% din cantitatea totala existenta in natura. + 2O2 Hidrocarburile halogenate care influenteaza in stratosfera bugetul de O3 sunt: CH3Cl. In realitate. dispersoizi. Se formeaza prin reducerea dimensiunilor materialelor solide prin: perforare. ceata. macinare. etc. sunt suspensii de particule fine in aer cu risc asupra sanatatii umane si constitue principalele noxe industriale. CCl4. + O3 →ClO. NO .este un gaz incolor. In tehnica. aceste substante care in conditiile troposferei sunt neactive.minerale (SiO2 ). iar NO2 . Rezultatul depinde de inaltimea la care a fost injectat. condensoizii rezulta din condensarea gazelor si a vaporilor din atmosfera. Dupa origine pot fi: .unele proprietati ale NO determina aparitia uneor efecte asupra transmisiei luminii. materiale in suspensie) sunt dispersii sau suspensii in aer sau gaze purtatoare de particule solide sau lichide suficient de fine pentru a poseda o mare stabilitate. Se deosebesc de pulberi deoarece floculeaza rapid. . il formeaza la joasa altitudine. dupa actiunea asupra materiei vii. smogul (fum rezultat din gazele de ardere si din arderea incompleta a tutunului. Dimensiunile particulelor sunt mai mici de 1μm. carbunelui. ceilalti produsi sunt rezultati din activitatile omenesti. mirositor si putin solubil in apa. Provin in natura prin arderea carbunelui. POLUANTI PARTICULATI Definitii si clasificari ale pulberilor industriale Pulberile. este iritant si caustic. CFCl3 (monoflortriclorcarbonul). care actioneaza asupra ozonului. Pb. zdrobire.NOx .metalice(Zn. CCl2F2 + hν→ Cl . NOx distruge O3 la altitudini mari dar. prin pulberi se inteleg materialele solide sub forma de particule cu una din dimensiuni mai mica de 20μm . Mn. condensoizi. CF2Cl2 (diflordiclorcarbonul). Se caracterizeza prin faptul ca ramane temporar in suspensie. ex: fumurile. explozie. ceata. Oxizii de N sunt implicati in bugetul de ozon din stratosfera in modul urmator: NO reactioneaza cu O3 pentru a forma NO2 si O2 NO + O3→ NO2 + O2 NO2 + O→ NO + O2 Total O3 + O →2O2 Aceste reactii dovedesc ca scaderea concentratiei O3 si oxigenului atomic este proportionala cu concentratia NOx.

. fluor. NOx dintre care NO2 -cca 60%. procese industriale. H2S. . canepe. iar in industria metalurgica se apreciaza ca pentru 1 milion de tone otel se elimina in atmosfera 350t pulberi.a. Sursele stationare de combustie cuprind instalatiile in care se ard combustibili. .pulberi care produc reactii alergice ca: astm. compusii cu clor). SiO2. in. vanadiu. urticarie(ex: bumbac. In industria materialelor de constructii se emit pulberi de SO2. NOx. fenol. bumbac). Transportului auto i se datoresc importante emisii de CO. gaze explozibile (butan.pulberi ce produc leziuni in plamani (plumb. surse mobile. EFECTELE NOCIVE ALE AGENTILOR POLUANTI Efectele nocive asupra omului Agentii poluanti din atmosfera care determina efecte nocive asupra omului sunt un complex de substante in compozitia carora intra atat particule solide cat si gaze de diferite origini. funingine. hidrocarburi aromatice policiclice. . bicromati. . in. arseniu). s. SO2.pulberi cancerigene (materialele radioactive. deoarece fisierul de date din inventar este structurat dupa urmatoarele categorii de surse: surse stationare de combustie. amoniac.sintetice(colorantii). sedimenta. pulberile se clasifica in: .pulberi iritante sau corozive (var. bicromati). .beriliu). Sursele mobile cuprind vehiculele rutiere. . fie pentru incalzire. rinite. faina. etc. 200tSO2. Efectele nocive ale poluarii aerului cu aerosoli netoxici . de Al combinate cu O2).dezintegrare si prin condensare. arseniu). clor. os). Procesele industriale . produse secundare oxidante (peroxiacetonitratul sau PAN). lana. feroviare. Motoarele cu ardere interna mai emit: plumb. Dispersia poluantilor are loc la inaltime mare si efectul poluantilor se limiteaza la zona aeroporturilor. pulberile pot fi obtinute prin: . plop. Ele emit in principal SO2 datorita sulfului din combustibil. adsorbi.animale(par. CO. cenusa. CO. maritime. sintetice(coloranti sintetici si organici). exploda. Se apreciaza ca cca 80%din CO este imputabil emisiei vehiculelor rutiere (97% Tokyo. hidrocarburi. Intr-o atmosfera industriala pulberile pot arde cu violenta (pulb.pulberi anorganice netoxice (carbune. Cosurile CET-urilor sunt mai inalte decat toate celelalte cosuri industriale si ating 250-300m. 50%Paris). fie in legatura cu unele procese industriale. 400tCO.industria chimica si petrochimica se caracterizeaza prin emisii de hidrocarburi.vegetale(lemn. Dupa actiunea asupra organismului. Un avion supersonic de mare tonaj consuma 30tpetrol/ora de zbor. Dupa mecanismul de formare. Exista si cazuri cand actiunea nociva se exercita ca urmare a impurificarii numai cu particule solide sau numai cu amestecuri de gaze.pulberi organice SURSELE DE POLUARE Clasificarea surselor de poluare este necesara inventarierii surselor. azbest. Aviatia introduce in atmosfera o cantitate de poluanti comparabila cu transporturile auto.. Un loc important il ocupa centralele termoelectrice. NOx. propan).

calitatea aerului se obtine prin tratarea. Asupra pielii.sunt mai putin raspanditi dar foarte agresivi. Proprietatile aerului influenteaza in mod direct fenomenele care participa la aceste procese.1. sanguine. sta la baza tehnicii ventilarii si conditionarii aerului. curat. In incaperile ventilate . Fluorul . Actiunea acestora este complexa. pur si uscat. etc. etc. Cunoasterea acestor proprietati. Este o otrava caustica mai puternica decat acidul clorhidric (HCl). Tabelul 2. introdus in stomac produce moartea. fluorul produce arsuri iar ochii sunt iritati puternic. Daca in interiorul incaperilor se desfasoara procese de lucru insotite de degajari de caldura sau de substante nocive. fie un amestec. fie aerul exterior. alergica. iritanta. fara procese industriale (sali de spectacole.Actiunea pulberilor asupra organismului depinde de: natura pulberilor. Ataca puternic traheea si determina o senzatie de sufocare. magazine. toxica.1. Prin prezenta particulelor solide in aparatul respirator acestea constitue corpi straini iritanti. BAZELE FIZICE ALE VENTILARII SI CONDITIONARII AERULUI CALITATEA AERULUI AMBIANT Tehnica ventilarii si conditionării aerului are ca obiect crearea si mentinerea in interiorul incaperilor a unor conditii de calitate a aerului favorabile unui anumit scop. . rozatoarelor. Aerul atmosferic pur si uscat are compozitia chimica indicata in tabelul 2. dimensiunea lor. instalatiile de ventilare si conditionare urmaresc sa creeze o calitate a aerului cat mai apropiata de cea a aerului exterior. toxici. compozitia chimica. . Calitatea aerului este data de compozitia si de conditiile sale de stare. solubilitate. digestive ce apar de la 80 100mg/100ml sange. cu vapori de apa si cu componenti de impurificare . fie cel antrenat din spatiile ventilate. cum sunt: gaze si vapori ai unor substante straine. praf organic si anorganic. voma. instalatiile de ventilare au ca obiect principal mentinerea unei calitati igienico-sanitare a aerului.In cazuri extreme apare encefalopatia saturniana si decesul. Arseniul .). precum si a modului de comportare a aerului in diferite procese termice si mecanice. microorganisme. simptome cerebrale. combinatiile sale oxigenate (As2O3) sunt deosebit de toxice si se folosesc la distrugerea buruienilor. Din punct de vedere toxicologic aerosolii se impart in doua categorii: netoxici. Semnele de intoxicare cu Pb sunt: tuilburarile nervoase. concentratie. Patrunde in organism pe cale digestiva (10-20m g/zi) si 4 -10% se absoarbe in oase. cancerigena. tulburari de vedere. Aerul ambiant este un amestec de aer atmosferic .se gaseste in corpul uman cca 200-400mg ca urmare a prezentei sale in natura. Daca incaperile sunt ocupate numai de oameni.au importanta prin extinderea fenomenelor de poluare pe care le produc si prin proportia mare a populatiei expusa efectelor acestora. transportul si distributia unui agent care este. cu intepaturi si arsuri.desi putin toxic sub forma pura. care sa previna imbolnavirea oamenilor. Plumbul . dar si de factori fiziologici ce tin de organismul uman.Compozitia aerului pur si uscat. Aerosolii toxici . Acidul fluorhidric (HF) actioneaza iritant asupra mucoaselor. Actioneaza asupra organismului direct la locul de contact prin proprietatile lor chimice.actioneaza puternic asupra mucoaselor si face ca mirosul sa devina putin sensibil asa incat se respira in cantitati neobservate. conservarea pielii. Aerosolii netoxici . care nu sunt tolerati de organism si determina reactia diverselor mecanisme de aparare.

Valorile concentratiilor limita admisibile.000001 restul O modificare in concentratia unui component.1. instalatia de ventilare nu trebuie sa elimine absolut complet substantele straine din aerul incaperilor. cripton.95 0. Influenţa hotărâtoare a mediului asupra omului se manifestă însă în ceea ce priveşte senzaţia de confort. au o importanta deosebita in tehnica ventilarii. continute in normele republicane de protectie a muncii. In scopul asigurarii unei calitati igienico-sanitare a aerului. inspira o cantitate medie de aer de 10m3 si cunoscand.09 20. Valoarea acestei cantităţi . xenon. în corpul omenesc se produce o cantitate de căldură care serveşte la menţinerea coonstantă a temperaturii interne a corpului. denumit aer umed. este cel considerat in procesele de ventilare si conditionare. ci sa reduca numai concentratiile lor pana la valori admisibile pentru sanatatea oamenilor. heliu. condiţiile de igienă în care îşi desfăşoară activitatea. in timpul unei zile de lucru. In natura. Astfel. concentratia limita admisibila s-a calculat din raportul acestor doua valori. Schimbul de căldură dintre om şi mediu Prin arderea alimentelor. Tinand seama de faptul ca un om. Acest amestec. doza zilnica nepericuloasa ce poate fi inhalata. umiditatea şi viteza de mişcare a aerului sunt factori determinaţi pentru confortul urmărit de instalaţiile de condiţionare a aerului. concentratia limita admisibila pentru substanta respectiva este: 10mg / zi 10m aer / zi 3 = 1mg / m 3 aer 2. chiar in amestec cu substante straine de compozitia sa normala. daca doza zilnica permisa este de 10mg. radon Concentratia procentuala in volume (%) 78. Cercetările recente au dovedit că accidentele de muncă cresc la temperaturi mai coborâte sau mai ridicate faţă de o anumită valoare optimă corespunzătoare condiţiilor muncii respective. deoarece pe baza lor se dimensioneaza instalatiile si se stabilesc caracteristicile tehnice ale aparatelor. cu influenta defavorabila asupra confortului sau sanatatii oamenilor. Continutul de substante straine de compozitia normala a aerului atmosferic umed determina calitatea igienico-sanitara a acestuia. pentru o substanta oarecare. daca concentratia acestora este nevatamatoare pentru organismul uman. Aerul isi mentine calitati igienice superioare. Temperatura aerului şi a obiectelor înconjurătoare.00005 0. aerul uscat este intotdeauna amestecat cu o cantitate mai mare sau mai mica de vapori de apa.Gazele componente Azot Oxigen Argon Bioxid de carbon Hidrogen Ozon Neon.93 0.03 0. precum şi felul cum îşi duce munca. PRINCIPII DE CONFORT Influenţa mediului ambiant asupra organismului uman Mediul are asupra omului o influenţă hotărâtoare în ceea ce priveşte senzaţia lui de confort. constitue o actiune de impurificare.

Analiza metodelor pentru determinarea gradului de prăfuire În cadrul determinărilor pulberilor. în număr de particule /m3 aer. La temperaturi coborâte. evaporarea transpiraţiei de la suprafaţa pielii este mai activă şi ca atare. prin convecţie şi radiaţie şi căldură latentă. atmosfera pare înnăbuşitoare. Cantitatea de căldură pierdută de corp dă senzaţia de căldură sau frig.. Corpul omenesc pierde căldură pe două căi şi anume: căldura sensibilă. METODE ŞI APARATE PENTRU DETERMINAREA CONCENTRAŢIEI PULBERILOR DIN ÎNTREPRINDERILE INDUSTRIALE 1. ca urmare a tensiunii şi activităţii musculare crescute de tremurat. punând în evidenţă mărimea particulelor de pulbere. pierderea de căldură latentă mai mare. s-a constatat că corpul omenesc produce mai multă căldură într-un mediu rece decât într-unul cald.. La temperatura aerului de 18oC. cei mai mulţi oameni pierd căldură sensibilă într-o astfel de măsură. prin evaporarea apei. Viteza curenţilor de aer care scaldă corpul omenesc are o influenţă substanţială atât asupra pierderii de căldură sensibile cât şi a celei latente. omul are senzaţia de căldură şi invers.. în mg/m3 aer.Analiza gravimetrică. d. viteza de mişcare a aerului precum şi temperatura pereţilor şi a obiectelor înconjurătoare. care indică gradul de prăfuire la un loc de muncă. pentru aprecierea gradului de prăfuire de la locurile de muncă se efectuează următoarele analize: a. Temperatura de confort se realizează atunci când corpul omenesc se găseşte. Pentru aprecierea cât mai exactă a gradului de expunere la pulberi silicogene la locul de muncă. 0. dispersometria. iar la viteze ale aerului mai mari de 0. care indică gradul de prăfuire la un loc de muncă. este necesară o cunoaştere cât mai exactă a procesului tehnologic. îmbâcsită. La temperatura de aproximativ 20oC.. În ceea ce priveşte variaţia cantităţii de căldură produse de organism cu temperatura mediului.075m/s.de căldură depinde în mod esenţial de intensitatea efortului desfăşurat de om şi de temperatura mediului care îl înconjoară. pot avea loc curenţi supărători de aer. în echilibru termic cu mediul ambiant Cu cât umiditatea relativă este mai mică. dacă viteza aerului este mai mică de aprox. umiditatea. deoarece aceştia sunt mai supărători la nivelul picioarelor. Instalaţiile de ventilare şi de condiţionare a aerului trebuie astfel proiectate încât producerea curenţilor de aer să fie mai redusă în zona pardoselilor. b. astfel: dacă pierderea de căldură este mai mică decât cantitatea de căldură produsă de organism.Determinarea gradului de dispersie a pulberilor.Determinarea compoziţiei chimice a pulberilor şi a conţinutului de SiO2 liber cristalin. aceasta indicând gradul de agresivitate a pulberilor. c. corpul pierde mai multă căldură sensibilă şi mai puţină căldură latentă. Factorii de mediu care influenţează cantitatea de căldură pierdută de corp sunt: temperatura. ştiind că în alveolele pulmonare pot pătrunde particule mai mici de 5μm şi în special sub 3μm. fără nici un efort. pentru stabilirea .Analiza coniometrică.2m/s. încât realizează senzaţia de confort. care se limitează aproape numai la cea pierdută prin respiraţie.

n . Recoltarea se face simultan pe o pereche de alonje absolut paralele cu distanţa dintre orificiile de aspirare mai mică de 5mm şi care se montează direct la rheometru. 1. Rezultatele controlului asupra expunerii la pulberi se vor exprima sub forma unor conioprofesiograme pe locuri de muncă. Totuşi. sedimentare.2 mg. Rezultatele cele mai bune se obţin cu filtre cu vată de sticlă. Calcularea rezultatelor: din greutatea alonjei după recoltare se se scade greutatea determinată înainte de recoltare (G1-G2). pentru a preveni aspirarea unor firişoare de vată din interiorul acestora. permiţând aprecierea eficienţei măsurilor de combatere. Alonjele se spală înainte de întrebuinţare cu alcool etilic sau dacă este nevoie cu amestec sulfocromic. înmulţind debitul de aspirare cu timpul de recoltare. un curent de aer curat pentru îndepărtarea particulelor mici de vată. Se încarcă alonja cu vată şi se aspiră 2-3 min. Alonjele se usucă şi apoi se introduce în fiecare alonjă o rondelă de plasă de sârmă inoxidabilă foarte subţire. precipitare termică sau electrostatică. Metoda gravimetrică prin alonjă dă rezultate comparabile în timp.numărul de litri de aer aspirat. Există trei feluri de filtre nehigroscopice.Determinarea gravimetrică a concentraţiei de praf prin metoda alonjei Metoda alonjei este una dintre cele mai precise metode de determinare gravimetrică a gradului de prăfuire. Principiul de funcţionare se bazează pe trecerea unui volum determinat de aer printr-un filtru de bumbac sau de sticlă. centrifugare. precipitare prin impact. ◊ filtre de membrană din esteri celulozici. Rezultatele se exprimă tot în mg/m3. astfel încât probele să fie căt mai concludente. Recoltarea probei: înainte de recoltare elementele instalaţiei se unesc între ele printr-un tub de cauciuc (fig. ◊ filtre analitice de microfibre organice. Se calculează volumul de aer aspirat. sau de teflon. Înainte şi după recoltare alonjele vor fi aduse la greutate constantă prin menţinerea lor la temperatura de 105oC.2. Determinarea gravimetrică prin metoda filtrelor nehigroscopice Principiul metodei constă în reţinerea prin aspirare pe filtre a unei cantităţi de pulberi. care permite să se stabilească printre altele şi periodicitatea recoltării probelor. barbotare. Calcularea cantităţii de praf aflată în suspensie în aer se face cu formula: G = (dx100)/n (mg/m3) unde: d . deoarece pregătirea şi recoltarea probelor necesită destul de mult timp.1.momentelor de maximă şi minimă prăfuire şi întocmirea unui plan de recoltări. Principiile de funcţionare ale majorităţii aparatelor de recoltare sunt bazate pe filtrare. cântărirea şi raportarea ei la volumul de aer aspirat. repetându-se aceste operaţii până când diferenţa celor două cântăriri este de cel mult 0. . răcire în exicator şi cântărire imediată. 1. metoda nu permite selectarea particulelor sub 5μm şi nu este o metodă rapidă.media diferenţelor de greutate a celor două alonje. . aşezat într-un tub de sticlă (alonja) şi determinarea cantităţii de praf reţinută în filtru prin cântăriri făcute înainte şi după recoltare.

se spală filtratul cu cu acid clorhidric diluat până la eliminarea ionului fosforic.05mg. ⇒ filtre de reţinere.1 . Se face o nouă cântărire m2. Se pun într-un pahar Berzelius 10ml acid fosforic. Modul de lucru este următorul: se cântăresc pe o sticlă de ceas 10mg din praful recoltat. ⇒ exicator de CCl2. se amestecă cu 100 ml apă distilată şi se trece într-un balon Erlenmayer. ⇒ trusă de transport a filtrelor în teren. Înainte şi după recoltare filtrele se cântăresc după păstrarea lor în exicator. iar în pahar.greutatea precipitatului după tratamentul cu acid pirofosforic. Se lasă să fiarbă acidul până la 250-260oC. m2 . Paharul se aşează pe reşoul cu pânză de azbest. când se transformă în acid pirofosforic. Aparate şi materiale necesare pentru determinarea gravimetrică: ⇒ sistem de aspirare a aerului (aspirator electric. Suspensia se filtrează şi se trece de atâtea ori până ce filtratul devine clar. ⇒ sistem de măsurare a volumului de aer aspirat (gazometru). Ca toate metodele gravimetrice.m2)/M (%) unde: m1 .◊ filtre din fibre de sticlă. se pune în cuptor şi se calcinează la 950oC timp de 25 min. lăsând neatacat SiO2. Pentru obţinerea prafului se va lua în prealabil hârtia de filtru cu materialul de recoltat şi se va arde la 450oC timp de 24 ore. Acesta se separă prin filtrare şi se determină gravimetric sau spectroscopic. Metode chimice gravimetrice pentru determinarea SiO2 Principiul comun al metodelor chimice pentru determinarea SiO2 se bazează pe atacul pulberii cu un anumit reactiv chimic care dizolvă silicaţii. Se evaporă la sec pe baia de nisip.0.masa probei. calcinat şi cântărit.greutatea reziduului după tratamentul cu acid fluorhidric şi acid sulfuric. se reduce temperatura acidului pirofosforic la 250oC şi se introduce proba de 10 mg praf. Metoda N. se răceşte. Prin diferenţa celor două cântăriri şi raportarea ei la cantitatea de pulbere analizată se determină procentual cantitatea de SiO2. 1. se adaugă o picătură de acid sulfuric concentrat şi 2-3 ml acid fluorhidric. menţinându-se temperatura de 25oC timp de 10 min. Talvitie cu acid pirofosforic . Filtratul este incinerat. Metoda Blanzat şi Bouche cu acid pirofosforic pentru cantităţi de 10mg. Diferenţa de greutate exprimă gravimetric pulberea recoltată care se va raăporta la cantitatea de aer aspirat. se urmăreşte să nu mai apară bule de aer în timpul fierberii. ejector cu aer comprimat. Se dimensionează praful pentru a ne plasa în limitele curbei de etalonare. metoda Blanzat şi Bouche se bazează pe separarea SiO2. Se reia creuzetul.A. se scoate proba de pe reşou. Determinarea cantităţii de SiO2 se face cu formula: SiO2 = 100x(m1. pompă aspiratoare de mână). M . ⇒ balanţă analitică cu precizie de 0. tratarea lui cu acid fluorhidric şi îndepărtarea lui ca tetrafluorură de siliciu. ⇒ pâlnie de recoltare. în stratul de acid se introduce un termometru. Aceasta reprezintă prima cântărire m1.

Se răceşte şi se cântăreşte. se mărunţeşte hârtia şi se fierbe pe baie timp de 30 min. sulfuric. Se decantează supernatantul printr-o hârtie cu bandă albastră. Se transferă hârtia într-un creuzet şi se calcinează la 600oC. repetând calcinarea până la greutatea constantă g2. 100%. obligatoriu < 8 μm. se fierbe 2-3 min. Determinarea cantităţii de SiO2: SiO2 = 100(g1-g2)/100 % unde: g . Se evaporă pe baia de apă până la eliminarea completă a siliciului sub formă de tetrafluorură de siliciu. frecvenţa acestor oscilaţii situându-se în domeniul radiaţiilor infraroşii. fără a diferenţia separat cele trei forme cristaline. între 220 şi 150oC. în special pentru particulele cuprinse între 1 şi 5 μm. Metode spectrofotometrice pentru determinarea SiO2 Metoda spectrofotometrică în infraroşu . Metoda necesită câteva mg de praf pentru analiză. se adaugă 5 ml acid clorhidric concentrat şi 20 ml apă.Principiul metodei : atât silicea. Ea oferă o sensibilitate foarte bună. turmalina şi andalusitul. La o încălzire ulterioară. se agită şi se aşează pe o baie de nisip pentru descompunere timp de 1 h. Peste reziduul din pahar se adaugă 10-15 ml H3PO4 85% şi se încălzeşte pe baia de nisip până la 240oC după care se continuă încălzirea 12-15 min. sunt solubili în acid fluorhidric. cât şi în cazul pulberilor foarte fine. fiind foarte potrivită pentru analiza fracţiunilor alveolare de praf. se spală de 5-6 ori cu HCl 1:9 şi apoi cu apă până la dispariţia ionului clorură. se adaugă 5 ml acid clorhidric concentrat şi 35 ml apă distilată. Acidul fosforic are proprietatea de a forma compuşi solubili în apă cu ambii acizi silicici şi acizi metalici. Peste reziduul din creuzet se adaugă 1 ml H2SO4 concentrat apoi10 ml acid fluorhidric. şi se lasă paharul în poziţie înclinată peste noapte. deci se poate determina numai SiO2 liber cristalin. Se filtrează din nou soluţia. . Dezavantajul metodei este acela că SiO2 amorf nu interferă. Se calcineazăpe flacără până la eliminarea vaporilor de trioxid de sulf şi pe bec suflător timp de 20 min. g1 . când erorile sunt destul de mari. g2 . Studiul la spectrofotometrul în infraroşu a acestor substanţe furnizează un spectru ale cărui maxime de absorbţie sunt caracteristice naturii lor chimice. Se pune hârtia de filtru în acelaşi pahar. Se adaugă 25 ml apă. acidul fosforic trece în acid pirofosforic şi simultan se dizovă silicaţii minerali. silicaţii fiind solubili în diverse proporţii. SiO2 absoarbe în domeniul spectral cuprins între 2. Se filtrează prin aceeaşi hârtie de filtru utilizată anterior şi se spală filtratul cu acid clorhidric 1:9. Principiul se bazează pe faptul că atomii moleculelor oscilează constant în jurul poziţiei de echilibru.greutatea probei după a doua calcinare.5 μm.5 g care se tratează cu 10 ml HCl concentrat pentru extragerea compuşilor uşor solubili.2-0. iar pentru determinarea cantitativă a SiO2 se foloseşte banda maximă de absorbţie de 12. Se răceşte paharul. iar pulberea trebuie să fie foarte fină. Metoda este limitată în aplicare prin prezenţa unor minerale cum ar fi topazul. iar în condiţii speciale şi în acizi tari ca acidul ortofosforic. Modul de lucru: proba este uscată în prealabil la 105oC. Prin încălzirea unui silicat mineral cu H3PO4 85% are loc fierbere violentă însoţită de creşterea temperaturii. cât şi silicaţii.5 şi 25 μm. până la greutate constantă g1. pentru sedimentarea reziduului. Metoda în infraroşu necesită o cantitate mică de probă.greutatea probei de lucru. La 220oC concentraţia este aprox. acid fluoroboric şi fluorosilicic la temperatura camerei.este un test de rutină foarte precis şi foarte rapid. Se cântăreşte o probă de 0. iar rezultatele obţinute concordă cu cele obţinute prin difracţia cu raze X.greutatea probei după prima calcinare.

Metoda difracţiei razelor X Comparativ cu celelalte metode este considerată cea mai utilă în determinarea SiO2 cristalin. de elementele de constructie care o compun.33 A. Principalele erori în analiza cantitativă a fazelor cu ajutorul razelor X se pot grupa în erori experimentale şi de interpretare. muscovitul. cu miscare lenta sunt putin folosite in tehnica ventilarii. vitezele. Formele jetului de aer refulat depind de viteza de iesire. In fig. Erorile experimentale se referă la alegerea radiaţiei şi pregătirea probelor (omogenizarea trebuie făcută cu multă atenţie. cu cât pulberile sunt mai fine.a este produs cu o viteza mica de iesire. 2. unii feldspaţi. 2. adica de forma si amplasarea gurilor de ventilare. printr-o gura rotunda.1. Efectul de ventilare sau de conditionare urmarit depinde. În vederea stabilirii liniilor de cuarţ se folosesc probe din cuarţ pur cristalin.c. grafitul şi carbura de fier. concentratiile si traiectoriile curentilor de aer formate de aceste guri.). are forma neregulata si schimbatoare iar distanta la care curge este redusa. benzile lor de difracţie fiind situate astfel: cuarţ la 1. In fig. Rezulta deci ca efectul de ventilare sau de conditionare a aerului urmarit depinde de caracterul miscarii aerului in spatiile servite. Metoda poate pune în evidenţă toate cele trei forme cristaline ale SiO2. Aerul care iese printr-un orificiu pratcticat in peretele unei conducte in suprapresiune. si d . 2. in interiorul incaperilor si prin evacuarea aerului din aceste incaperi. eventual tratat. Jetul din fig. iar din aria triunghiului care rezultă prin unirea celor două puncte de bază cu vârful se calculează procentul de SiO2. Considerând vârfurile cele mai semnificative ale curbei înscrise se fixează trei linii de curţ. In studiul miscarii aerului in interiorul incaperilor servite. temperaturile. Asemenea jeturi. După expunere şi developare. sunt exemplificate schematic. -ASPIRATIA SI CURGEREA AERULUI Distributia aerului in incaperi Ventilarea si conditionarea aerului se realizeaza prin introducerea si distribuirea aerului curat. de debitele de aer.05A şi tridimit la 3.8 A. cristobalit la 4. sau prin capatul liber al unei conducte poate fi pus in evidenta prin refularea unui aer amestecat cu fum. de natura proceselor care se desfasoara in interior si de pozitia pe care o au oamenii fata de gurile de ventilare si fata de obiectele din incapere. filmul este înregistrat la un microfotometru. se admite ca peretii acestora nu au nici o influenta asupra curentilor de aer creati de gurile de ventilare. Metoda prezintă dezavantajul că poate fi interferată de anumite minerale care produc benzi de difracţie ce se suprapun peste linia principală a cuarţului. in mare masura si de felul in care miscarea aerului realizata tine seama de forma si dimensiunile incaperii servite. Principiul metodei prin difracţia razelor X constă în interacţiunea fasciculului de raze X cu electronii atomilor substanţei. formele pe care le capata jeturile de aer refulate. ilitul. cu diferite viteze. b. de asemenea. deoarece utilizează o cantitatea foarte mică de probă şi este cu atât mai precisă.1. Mineralele care pot interfera sunt diferite specii de mică ca biolitul.1.

Acest mijloc este folosit frecvent pentru a da jeturilor de aer o imprastiere mai mare. in care caz.. etc. patrate. in care cu do s-a notat diametrul gurii de refulare rotunde. dar creeaza si jeturi cu directii diferite de propagare. si pot crea jeturi axiale. unghiul de divergenta al jeturilor se modifica. deoarece determina in numeroase cazuri solutia sistemului de distribuire a aerului in spatiile ventilate. lungimea sectorului principal lpr = 25do…100do. pentru gurile de refulare cu plasa sau jaluzele se scrie: Ao = At x Ra [m2] 2. aria libera Ao prin care se face refularea este mai mica decat At. Astfel. placa perforata. sau poate diferi de temperatura incaperii. lungimea saectorului de tranzitie ltr = 8do. de viteza initiala si de dimensiunile spatiului in care se face refularea. . pana la max.se noteaza cu At si reprezinta aria totala a gurii.2. Notand cu Ra raportul subunitar dintre aria libera si aria totala. Vitezele de refulare sunt limitate in practica la valori care sa evite formarea unor curenti neplacuti in zona ocupata de oameni. iar distanta pe care o strabate este mai mare. Daca gura de refulare are o forma dreptunghiulara. care se propaga de-a lungul unei directii perpendiculare pe planul deschiderii de refulare. gurile de refulare pot fi circulare. mai stabila. cu laturile ho si bo. care se dezvolta dupa directii paralele cu planul deschiderii de refulare. do=(ho +bo)/2 2. jeturile se numesc izoterme. Daca in deschiderile de refulare se monteaza palete de dirijare. forma jetului devine mai regulata. rama cu jaluzele. Un jet izoterm este definit de marimile urmatoare: lungimea sectoarelor unui jet depinde de forma si aria gurii de refulare.sunt reprezentate jeturi cu viteze din ce in ce mai mari. se admit in practica urmatoarele: lungimea sectorului initial bi = 4do. Aria deschiderii de refulare . unghiul de divergenta a al jeturilor rotunde este aproximativ egal cu 24o. determinata de dimensiunile de gabarit. cand unghiul format de paletele extreme este de 90o. Structura jeturilor de aer Gurile de refulare folosite in practica au nu numai forme si dimensiuni foarte variate. Temperatura aerului primar poate fi egala cu temperatura incaperii. 60o.3. Se observa ca pe masura ce viteza de iesire a aerului creste. indiferent de marimea gurii si de viteza de refulare. sau jeturi radiale. fante inguste. dreptunghiulare. creand jeturi neizoterme. Daca deschiderea de refulare este acoperita cu plasa de sarma. In mod aproximativ. Forma jeturilor prezinta importanta practica. trunchiuri de con interpatrunse etc.

Structura jetului de aer.2. Plan de refular Sector initia Sectiune d tranzitie Sector principa Limita jetului Curent primar xo x Curent indusi Curent principal Fig.Fig. Jeturi de aer refulate cu diferite viteze. . . 2.1. 2.

Aria efectiva a unei deschideri de refulare in care se formeaza vena contracta este: Ao = At x Cd [m2] 2.24 90 60 Fig. Do = Ao x vo [m3/s] 2.8. Daca o asemenea deschidere de refulare are si plasa de sarma sau jaluzele.3.7.6.6. aceasta egalitate are forma: vo = vt/Cd x Ra [m/s] 2. care s-ar stabili daca vana de aer ar ocupa intreaga deschidere (fara vena contracta si fara plase. Intrucat atat Cd cat si Ra au valori subunitare. Acest coeficient arata cu cat este mai mic debitul real de aer care trece prin sectiunea strangulata.90 pentru guri de refulare cu margini rotunjite. Aceasta observatie are o mare importanta practica pentru obtinerea unei distribuiri corecte a aerului in incaperi.scade atat pe lungimea acestuia cat si la axa jetului catre limitele sale.65 pentru guri de refulare cu margini ascutite si 0.4. se observa ca viteza in sectiunea efectiva vo este mai mare decat viteza teoretica vt. 2. aria efectiva devine: Ao = At x Cd x Ra [m2] 2. . Daca in relatia 2. jaluzele.). fata de debitul teoretic care ar trece prin sectiunea totala a gurii. Viteza aerului in jet . in care Ao este aria efectiva a deschiderii. Produsul Cd x Ra x vo se noteaza vu vt si reprezinta viteza teoretica in gura de refulare. iar vo viteza aerului in sectiunea efectiva a gurii (in vena contracta). Debitul primar Do si viteza aerului in deschiderea de refulare sunt legate prin reatia. Raportul dintre sectiunea strangulata a jetului de aer si sectiunea totala a gurii de refulare se noteaza cu Cd si se numeste coeficient de debit. . etc. Experimental s-a determinat ca coeficientul de debit Cd este egal cu 0.Unghiul de divergenta la gurile de refulare cu palete de dirijare. se obtine: Do = At x Cd x Ra x vo [m3/s] 2.5. Scrisa altfel. se inlocuieste Ao cu expresia 2.5.

10.5 . construcţia şi viteya în gura de refulare şi are valorile din tabelul 2.7 Deschideri cu palete de dirijare: paralele cu direcţia de curgere divergente 40o 5.0 2. Deschideri cu jaluzele: suprafaţa libera minimum 40% 5.9. relaţia 2. ho =do).0 5. viteza in axa jetului este in acelasi timp si viteza in miez si se mentine constanta si aproximativ egala cu vo.7 rotunde sau pătrate 6. coeficientul K este o constanta a gurii de refulare. are forma: vx = voK Ao x 2.5m/s vo=10-50m/s Deschideri libere: 7.5 6. In sectorul de tranzitie.0 suprafata libera 25-40% 4. . SISTEME DE VENTILARE ŞI PURIFICARE A AERULUI Tipurile sistemelor de ventilare Pe măsură ce apare sau se perfecţionează un proces tehnologic. Tabelul 2.7 4.8 3. Tipul gurii de refulare vo =2.10 arată modul cum variază viteza aerului de-a lungul axei jetului în sectorul principal şi stă la baza calculului jeturilor de aer. valoarea raportu laturilor 1-25 4.9. depinzănd de forma forma. Petoata lungimea sectorului initial.5 dreptunghiulare. in care ho este lăţimea jetului în secţiunea efectivă (pentru gurile rotunde.0 (coeficientul Expresia 2. Pentru sectorul principal. Prelucrarea şi depozitarea fiecărui material nou sunt examinate .Valori pentru constantele gurilor de refulare K ).5 5.2. axiale sau radiale.7 3.0 5. În relaţiile precedente.5 divergente 60o divergente 90o 3.Variatia vitezei de-a lungul axei se produce diferit in fiecare sector al jetului.5 suprafata libera 3-50% 2.9 4.0 suprafata libera 10-20% 3.0 5.5 3. ventilarea însoţeşte realizarea acestuia. viteza aerului intr-un punct oarecare de pe axa jetului.5 2.5 Panouri perforate 2. situat la distanta x de planul de refulare este: vx = vo Kho x 2.9 fante inelare.2.

Degajările nocive trebuie reduse la sursă în măsură maximă posibilă. de protecţie şi de avarie. căldura sau umiditatea. se folosesc. sistemele de ventilare se clasifică în sisteme de confort. înainte ca acestea să poată pătrunde în spaţiul general al halei. După funcţiunea pe care o îndeplinesc. antrenând în interiorul unor dispozitive substanţele nocive degajate. ventilarea naturală neorganizată devine insuficientă şi eliminarea substanţelor nocive trebuie efectuată printr-o deplasare a aerului realizată cu mijloace mecanice. Creşterea nivelului de trai. tehnologice. dimpotrivă. în toate clădirile social-culturale. administrative etc. iar aerul din interior iese prin deschideri care nu au fost create special pentru o ventilare continuă. cu cheltuieli minime de construcţii-montaj şi cu consum redus de energie. Sistemele de ventilare mecanică locală îşi concentrează acţiunea numai asupra sursei de degajare. După forţele care determină vehicularea aerului. De obicei. În funcţie de obiectivele urmărite. sunt de următoarele tipuri: sisteme de ventilare mecanică generală. modul de funcţionare al acestora trebuie să se conformeze următoarelor principii generale. parţială. ci există în mod inerent în construcţia oricărei încăperi. Sistemele de ventilare mecanică folosesc ventilatoare pentru deplasarea aerului şi după spaţiul din încăpere supus ventilării. folosirea tuturor mijloacelor posibile pentru diminuarea sau anulareanularea degajărilor. igienice. Sistemele de ventilare mecanică parţială se aplică în halele cu dimensiuni foarte mari ăn care se găsesc zone viciate şi zone curate şi deservesc numai porţiunile cu degajări nocive. cum ar fi sălile de încărcare a acumulatorilor sau de uscare a obiectelor vopsite cu nitrolacuri. Aceste deschideri sunt uşile. aerul din exterior pătrunde în încăpere. La sistemele de ventilare naturală neorganizată. Dacă însă degajările interioare sunt în volum mai mare şi se produc în mod continuu. în scopul reducerii ventilării necesare. relizând un tip de ventilare generală a zonei viciate. fiecare tip de instalaţie de ventilare produce un anumit fel de deplasare a aerului. generând cerinţe de confort din ce în ce mai mari. Principiile de funcţionare a instalaţiilor de ventilare Ventilarea se realizează prin deplasarea aerului. substanţele nocive degajate sunt mai grele decât aerul. in alte situaţii. Prima măsură care trebuie luată într-o încăpere cu degajari nocive nu este prevederea unei ventilări cât mai puternice ci.întotdeauna şi prin prisma condiţiilor de mediu pe care urmează să le creeze instalaţiile de ventilare. care îi este specifică. Sistemele de ventilare mixtă se realizează prin aplicarea concomitentă. Sistemele de acest tip. acest tip de instalaţii funcţionează prin aspirarea aerului din jurul sursei. extinde continuu domeniul de aplicare al instalaţiilor de ventilare într-un număr crescând de încăperi. Sistemele de ventilare mecanică deservesc întreaga încăpere şi determină deplasarea întregului volum de aer al acesteia. Aerul este agentul care poartă substanţele nocive. se deosebesc sisteme de ventilare naturală şi sisteme de vehiculare mecanică. locală sau mixtă. comerciale. 1. Spre deodebire. Pentru a se obţine eficienţă maximă a sistemelor de ventilare mecanică. în aceeaşi încăpere. . a ventilării locale şi ventilării generale sau parţiale. ferestrele şi eventualele neetanşeităţi. cad spre pardoseală şi eliminarea lor nu poate fi făcută decât prin instalaţii de ventilare în care vehicularea aerului se realizează cu maşini speciale (ventilatoare).

măcinarea şi amestecarea diferitelor materiale. trebuie ca degajarea de praf să se producă în interiorul unei carcase. Deoarece tendinţa naturală a aerului cald şi umed care rezultă din prezenţa publicului este să se ridice către acoperiş. într-o sală de sport cu gradene pentru public. împiedică buna funcţionare. aerul proaspăt trebuie introdus în zona curată. 3. implică instalaţii mai ieftine şi consumuri reduse. cum sunt: descărcarea. Când carcasarea nu este posibilă ca urmare a faptului că împiedică buna desfăşurare a procesului tehnologic sau folosirea utilajului. În afară că praful provoacă diferite boli profesionale. energie electrică pentru acţionarea ventilatorului şi energie termică pentru încălzirea aerului proaspăt introdus în încăperi. O încăpere mică cu degajări de substanţe nocive prea mari faţă de volumul ei nu va putea fi ventilată satisfăcător. manipularea şi transportul materialelor pulverulente. el pătrunde între piesele în mişcare ale maşinilor. se pot folosi dispozitive de aspiraţie locală semiînchise sau chiar deschise. 7. într-o încăpere cu dimensiuni reduse. Curenţii de aer creaţi de ventilare trebuie să aibă ă mişcare de acelaşi sens cu tendinţa naturală de deplasare a degajărilor nocive. Este greşit să se creada că orice clădire sau utilaj pot fi ventilate. SISTEME DE DESPRĂFUIRE Principii de funcţionare. un alt avantaj al acestui sistem constă în faptul că poate realiza concomitent şi încălzirea cu aer calitatea a halelor. concasarea. Explicaţia constă în faptul că ventilarea locală necesită debite de aer mai mici. dar eficacitatea acestora este mai redusă. care se opune la răspândirea substanţelor nocive în toată încăperea. Sistemele de ventilare mecanică consumă două feluri de energie. . Toate sistemele de ventilare trebuie realizate astfel încât să comporte un consum minim de energie. Praful. este mai raţional şi mai economic să se plaseze gurile de introducere a aerului pe porţiunile verticale ale gradenelor. 4. Aceste sisteme pot fi folosite numai dacă aerul recirculat este destul de curat pentru a nu vicia şi mai mult încăperea. Pentru acelaşi motiv. Pentru aceasta se aplică principiul sistemelor în echilibru debitul de aer evacuat dintr-o încăpere este înlocuit cu un debit egal de aer prospăt adus din exterior. Într-o încăpere cu surse de viciere. comandă şi control. deoarece suprapresiunea care se crează înlătură posibilitatea de a se produce infiltraţii. pătrunzînd între contactele aparaturii de pornire. Pentru ca desprăfuirea să fie eficace. 6. putând provoca scurtcircuite şi avarii. lângă picioarele scaunelor şi să se efectueze evacuarea erului viciat la partea superioară a sălii. La alegerea tipului de ventilare pentru aspirarea substanţelor nocive se va da preferinţă sistemelor de ventilare locală faţă de sistemele de ventilare generală. Elemente constructive Degajările de praf pot avea loc de la surse foarte variate.2. 5. iar aerul viciat trebuie aspirat din zona impurificată. debitul mare de aer necesar pentru eliminarea substanţelor va produce. În acest mod se asigură o spălare a incăperii cu aer curat şi în acelaşi timp o presiune mai scăzută în zona viciată. Ventilarea cu o instalaţie de introducere este mai avantajoasă. Construcţia şi tehnologia trebuie corelate în măsură maximă posibilă cu necesităţile de ventilare. Ventilarea unei încăperi trebuie să creeze în interiorul acesteia un regim de presiune convenabil. curenţi supărători de aer. contribuind la accelerarea uzurii acestora.

Carcasarea sursei de praf este soluţia nu numai cea mai eficace. pătrunderile de aer fals pot fi importante. în care forţa de separare este constituită de inerţia proprie a particulelor de praf. cicloane. Particularităţi constructive Faţă de instalaţiile de ventilare care vehiculează aerul curat sau încărcat cu gaze şi vapori. este interzisă montarea oricărui dispozitiv de reglare în conducte deoarece în dreptul acestuia se produc întotdeauna depuneri de materiale. înainte de evacuarea sa în atmosferă se realizează prin aparate denumite separatoare de praf. separatoarele de praf se clasifică astfel: camere de depunere. Condiţiile de utilizare a acestor aparate variază extrem de mult. . talaş. la instalaţia de desprăfuire. fibre sau alte corpuri similare. SEPARATOARE DE PRAF Curăţirea de praf a aerului vehiculat de instalaţiile de desprăfuire. După natura acestor forţe. deoarece. de considerente economice şi de instalaţiile auxiliare necesare. deoarece particulele de praf intrate în zona de lucru sunt prea grele pentru a fi antrenate de curenţii de aer care trebuie să aibă viteză mică impusă de normele de confort. de gradul de desprăfuire necesar. dar şi cea mai economică. toate ramificaţiile trebuie să aibă un unghi de cel mult 15o . separatoare prin inerţie. Ventilarea generală nu poate fi niciodată o soluţie de desprăfuire. îmbinările conductelor se execută cu grilă deosebită pentru etanşeitate. şpan. depresiunea din interiorul conductelor. Principalele măsuri sunt: tronsoanele drepte de conductă şi în special curbele se execută din tablă cu grosime mai mare pentru a reziste la efectul de eroziune produs de frecarea particulelor de pereţii tubulaturii. În cele ce urmează se prezintă câteva soluţii de captare locală a prafului la un număr de procese curente din industrie. Fiecare metodă de separare se bazează pe acţiunea unei forţe care scoate particulele de praf din curentul de aer care îl poartă. forma şi dimensiunile particulelor de praf. egală cu cel puţin 2-3 diametre. în anumite cazuri este suficientă numai o bună carcasă fără aspiraţia aerului. în cazul vehiculării de aşchii. conductele au formă rotundă. de concentraţia prafului în aer. în funcţie de natura. în care forţa de separare este dată de forţa centrifugă ce ia naştere la introducerea tangenţială a unui curent de aer într-un corp cilindric sau conic. cu diametrul de 80mm în cazul aerului încărcat cu praf granular şi de 100mm. pe porţiunile drepte la distanţe de cel mult 5m precum şi în vecinătatea tururo ramificaţiilor şi curbelor se prevăd la partea inferioră guri de curăţire etanşe şi uşor manevrabile. fiind deobicei mare. în care forţa gravitaţiei determină separarea particulelor grele dintr-un curent de aer cu viteză redusă. sunt necesare unele măsuri speciale pentru a se evita deteriorarea şi înfundarea conductelor. curbele trebuie să aibă rază mare de curbură.

este necesar ca forţa de antrenare a particulelor de praf în lungul camerei de depunere şi deci viteza de curgere a aerului în cameră să fie cât mai mică. Fig. în scopul umezirii prafului sau a suprafeţelor de colectare. filtre electrice. care se ia 0. Funcţionarea camerelor de depunere se bazează pe principiul separării particulelor de praf din aer sub efectul gravitaţiei. în m. .10). în care sarcinile electrostatice constituie centrul de separare.L dar: Vg = γd2p/18υ iar viteza de traversare a camerei este: va=Q/he va optim = 0.sunt cele mai simple separatoare de praf. Ele se compun dintr-un compartiment etanş. 13.lăţimea camerei. Timpul de şedere a aerului cu praf în cameră. Debitul gazului care trece prin cameră este: Q = V. în m. este determinată de un complex de fenomene (inerţie.debitul gazului. în m. Q . în m/s. şoc.lăţimea camerei. pentru depunerea particulelor solide. în m3/h.H. de obicei apa.Schema unei camere de depunere simplă. l .l unde: Q . filtre industriale în care separarea prafului la trecerea aerului printr-un mediu filtrant. Vg . cernere. Camerele de depunere . Camerele de depunere prezintă avantajul că sunt simple şi că pot fi realizate practic din orice material. H -înălţimea camerei. dar dimensiunile lor sunt în general foarte mari. Din relaţiile de mai sus rezultă: Vg =Q/l.debitul de aer desprăfuit. difuziune). este dat de relaţiile: t = h/Vg şi t = lhL/Q în care: h. l .viteza limită de cădere a celei mai mici particule.30 m/s din care rezultă: h/L=Vg/va .2 m/s.scrubere.lungimea camerei. Pentru ca acţiunea acestei forţe să fie cât mai mare. în care la acţiunea forţei de separare se asociază utilizarea unui lichid.înălţimea camerei.viteza gazului de purificat. prevăzut la un capăt cu intrare pentru aerul prăfuit şi la celălalt capăt cu ieşire pentru aerul curăţat (fig. V. L .

Pe de altă parte l=Kh şi L=Q/3600Vgl în care: γ - greutatea specifică a prafului, în kg/m3; dp - diametrul mediu al particulelor, în μm; υ - vâscozitatea cinematică:υ = 1,85.10-6; K- raportul dintre lăţimea şi înălţimea camerei. Randamentul camerei este dat de relaţia: η = Vg/va Utilizarea cea mai curentă a camerelor de depunere este pentru reţinerea particulelor mari, ca primă treaptă de curăţire. Gradul de separare este redus, cel mult 4050%. Camere de depunere cu deflector sau plăci. - Pentru a se evita inconvenientele arătate în exemplul de mai sus, camerelor de depunere simple li s-au adus o serie de modificări prin introducerea unor deflectoare sau plăci orizontale sau înclinate.

Fig. - Schema unei camere de depunere cu deflector,(rafturi). Distanţa echivalentă dintre plăci (Re) se determină din condiţia: Re = va.dechiv/vg ≤1400 dar: dechiv = 2hb/(n+b) ≈ 2nh2/h(n+1) ≈ 2

în care: h- distanţa dintre plăci; b- lăţimea plăcii perpendicularăpe curentul de aer; n - numărul de plăci. Separatorul de praf cu inerţie - este cunoscut în practică sub o mare varietate de modele care au drept caracteristică comună curgerea aerului cu schimbări bruşte de direcţie. Fiecare dintre acestea constituie un punct de separare a particulelor care, datorită inerţiei nu pot urmări întoarcerea curentului şi îşi continuă traciectoria părăsind aerul care le-a vehiculat. Datorită faptului că modificările de direcţie se realizează practic prin şicane, şocul particulelor de praf pe pereţii acestora constituie o contribuţie importantă la acţiunea de separare. Unul dintre cele mai simple separatoare de praf cu inerţie este reprezentat în fig. 13.11. Separatoarele de praf cu inerţie se folosesc la particulele mari şi grele, în concentraţie mare şi au un grad de separare ce nu depăşeşte 50-60%. Fig. - Schema unei camere de depunere cu inerţie. Randamentul de depunere, pentru anumite forme geometrice, este funcţie de relaţia: dpva(γp-γ)/18DBυ în care: dp - diametrul particulei, în cm; va - viteza fluidului în raport cu obstacolul, în cm/s; γp - masa volumetrică a particulelor, în g/cm3; γ - masa volumetrică a fluidului, în g/cm3; DB- dimensiunea caracteristică a obstacolului, în cm; υ - vâscozitatea cinematică a fluidului, în poise.

Cicloanele - reprezintă categoria de separatoare de praf cu cea mai largă utilizare în practică. Specific acestor aparate sunt costul scăzut, necesar construcţiei şi al exploatării, uşurinţa de-a prevedea spaţiul necesar şi gradul scăzut de separare cu care funcţionează la particulele fine.

Folosirea pe scară largă a cicloanelor se explică prin randamentele satisfăcătoare pe care le asigură la funcţionarea individuală cu particule mari, precum şi prin faptul că, pentru prafurile fine, constituie o primă treaptă de separare deosebit de avantajoasă. Forma generală cea mai obişnuită a unui ciclon este reprezentată în fig. 13.12. Aerul cu praf intră printr-o deschidere rectangulară practicată la capătul superior al corpului cilindric, praful separat părăseşte ciclonul prin orificiul de evacuare situat la vârful corpului conic, iar aerul curăţat iese prin tubul de evacuare montat concentric la capătul superior al corpului cilindric. Aerul intră în ciclon fie tangenţial la corpul cilindric (fig. 13.13.a), soluţie folosită la toate cicloanele care funcţionează individual, fie axial cu corpul ciclonului (fig.13.13.b), soluţie folosită frecvent pentru cicloanele mici montate în paralel în aceeaşi carcasă (multicicloane). Aerul cu praf intrat în ciclon capătă de îndată forma unei vâne în spirală descendentă care se sprijină pe pereţii ciclonului; în dreptul vârfului corpului conic, sensul de deplasare se inversează şi cu acelaşi sens de rotaţie vâna de aer se ridică către tubul de evacuare sub forma unei spirale ascendente, care se roteşte independent în interiorul spiralei de coborâre. Particulele de praf, centrifugate de mişcarea de rotaţie a aerului se concentrează în vâna spiralată exterioară şi lunecând în spirală pe pereţii ciclonului ajun până la orificiul de evacuare prin care părăsesc aparatul odată cu mica cantitate de aer. În general, gradul de separare al cicloanelor creşte cu: mărimea particulelor de praf, greutatea specifică a particulelor, concentraţia prafului în aer care intră în ciclon, viteza de intrare a aerului în ciclon, lungimea corpului cilindric sau conic. Deasemenea, gradul de separare creşte: cu cât deschiderea de intrare în ciclon este mai îngustă, cu cât diametrul tubului de evacuare este mai mic faţă de diametrul corpului cilindric, cu cât diametrul corpului cilindric este mai mic, cucât pereţii ciclonului sunt mai netezi. Gradul de separare al cicloanelor ajunge la valori de 80-95%. Datorită faptului că gradul de separare creşte cu cât diametrul ciclonului este mai mic, au căpătat o utilizare mare multicicloanele (fig.13.14.), compuse din elemente de forma celui indicat în fig. 13.13.b. Dimensionarea cicloanelor - Cunoscând gradul de dispersie a prafului, dimensiunile ciclonului se determină în funcţie de viteza periferică a gazului în ciclon, care se ia între 1214 m/s şi viteza gazului în ţeava de evacuare, care se adoptă 4-8 m/s. Viteza gazului în racordul de intrare a ciclonului se consideră egală cu 18-80 m/s. Timpul de staţionare a particulei de gaz în ciclon, în s, se determină cu relaţia: τ =l/ω = 2πr2ϕ/ω În intervalul de timp τ, particula de praf - sub acţiunea forţei centrifuge- parcurge un drum egal cu r2-r1. La viteza de sedimentare ωo, în intervalul de timp necesar pentru sedimentare este: τ = (r2-r1)/ωo Egalând cele două relaţii, rezultă: de unde: (r2-r1)/ωo = 2πr2ϕ/ω r2 = r1/1-2πϕωo/ω în care: ϕ - numărul rotaţiilor particulei de gaz în jurul ţevii de evacuare; ω - viteza periferică medie a gazului în ciclon, în m/s; r1 - raza exterioară a ţevii de evacuare, în m; r2 - raza părţii cilindrice a ciclonului.

Randamentul ciclonului se determină cu relaţia: ηc= (Ci-Cf)/Ci în care: Ci .debitul de aer al instalaţiei.1. al deşeurilor rezultate la prelucrarea mecanică a lemnului. Pentru separarea aerului de suspensiile solide din lemn. astfel: D2 = (4Q/π.5 rezultă că 2πϕ≈10 şi deci: r2 = r1/1-10ωo/ω Pornind de la debitul dat al ciclonului Vs.3600. Vc = 1.. în m/s.concentraţia prafului în gazul iniţial. m3/h (conform tabelului următor).Vc)1/2 în care: Q . în g/m3. se determină raza interioară a ţevii de evacuare: de unde: Vs = πr2intωe r int= (Vs/πωe)1/2 în care: ωe .5 m/s. Dacă grosimea ţevii este δ.Întrucât ϕ = 1. în g/m3.viteza gazului în ţeava de evacuare.concentraţia prafului în gazul purificat.40o şi diametrul orificiului de evacuare a prafului de 200-250 mm. cu concentraţii iniţiale de 250-300 g/m3.0 . ciclonul se alege după diametrul (în m) al conductei de evacuare a aerului în atmosferă. se recomandă unghiul la vârful conului de 30. raza r1 se calculează cu relaţia: r1 = rint +δ Înălţimea părţii cilindrice se determină din relaţia: Vs = (r2-r1)Hω de unde: H = Vs/(r2-r1)ω Întrucât partea conică a ciclonului nu poate fi calculată. viteza în conducta de evacuare a aerului în atmosferă. Cf . .

prin şicanare în zona de destindere care urmează fantelor.4 310 496 387 418 70 77 46 49 137 75 93 100 262 340 93 194 330 65 Scruberele . prin aderare pe suprafaţa apei din bazin. Cel mai răspândit tip de scruber este însă scruberul cu autopulverizare al cărui principiu constructiv şi de funcţionare este indicat în fig.4 V (m/ 150 170 190 210 120 D2 240 270 300 336 190 D1 187 212 237 262 150 hn 202 230 256 283 164 hk 19 33 37 41 46 hv 30 37 42 47 52 ho 18 32 25 28 31 h3 25 22 37 42 46 b 52 66 75 85 94 a1 60 60 75 75 60 hd 36 45 51 57 63 d1 482 547 610 665 381 H 110 137 156 164 102 hp 180 200 220 240 150 hk 35 45 50 55 63 x 75 93 106 118 131 k’p 162 182 206 227 128 l 20 25 30 30 35 Qp cicloanelor.5 270 430 338 365 59 67 40 60 120 75 11 870 229 300 80 169 290 60 350 1. sunt prevăzute două fante profilate. Aerul prăfuit intră lateral într-o cameră având la fund un bazin cu apă. . . Aerul prăfuit umed este ciclonat la ieşirea din fante. exact la nivelul apei. pag. în funcţie de debitul de aer 225 1. prevăzut cu duze care. separate din curentul de aer prin forţa centrifugă. aderă de pelicula de apă şi curg odată cu aceasta către orificiul de evacuare din ciclon.15.Fig. înguste. 13. Cel mai simplu tip de scruber este un ciclon similar ciclonului obişnuit. paralel cu direcţia de intrare. Separarea prafului de aer se face în câteva etape succesive astfel: prin decantare în camera imediat după intrare. apoi suferă o curgere şicanată pentru separarea picăturilor de apă şi este. pulverizând apa tangenţial formează pe suprafaţa interioară a pereţilor o peliculă continuă de apă.Dimensiunile constructive.Ciclon pentru rumeguş şi talaş.4 1. prin care aerul cu praf este forţat să treacă cu mare viteză. Tabelul .4 1.sunt separatoarele de praf care funcţionează în regim umed. ale (fig. ca efect al formei acestora. 3.15.50) Q 600 950 120 150 185 m3/h 1.5 1. în mm. prin aglomerare în urma umezirii şi centrifugarea particulelor aglomerate în zonele de ciclonare create de fante. Pe laturile camerei. aspirat de un ventilator montat pe camera de intrare a aerului prăfuit.4 1. Particulele de praf.5 250 400 312 337 55 62 37 55 112 75 65 804 210 280 75 156 270 60 310 1.5 230 370 287 310 51 57 34 50 103 75 69 740 192 260 70 143 250 45 265 1. Curentul de aer rupe o peliculă de la suprafaţa apei şi la viteza ridicată de curgere o transformă în picături cu care se amestecă.4 290 464 362 391 64 62 43 64 129 75 87 934 244 320 87 182 310 65 405 1.

În general.16. ci şi de praful care pătrunde în porii ţesăturii şi care formează un strat subţire pe suprafaţa acesteia. înainte de-a intra în saci.17). sunt prevăzute cu dispozitive de scuturare mecanică acţionate manual. mai ales dacă aerul nu conţine gaze sdau vapori acizi. filtrele sunt compartimentate sau montate în paralel în grupuri separate. La unele construcţii de filtre cu saci.13. în marea majoritate a cazurilor. Ambele tipuri de filtrare. montate în paralel în interiorul unei carcase. astfel încât particulele mai mari să fie separate prin inerţie şi să cadă în buncăr. Tipurile cele mai răspândite de filtre sunt cu saci sau cu panouri. sau prin comprimarea sacilor obţinută fie prin aplicarea unei presiuni pe suprafaţa lor exterioară fie prin aspirarea aerului din interiorul lor. pânză sau alt mediu filtrant ţesut. Laturile panourilor variază între 450 şi 1000mm. Ţesăturile din fibre de sticlă sau de azbest rezistă până la temperaturi de 260oC.Praful separat se colectează pe fundul bazinului cu apă de unde este evacuat periodic de un transportator de mâl cu racleţi.sunt larg utilizate în practică pentru separarea particulelor fine de praf uscat şi neadeziv. fibre sintetice sau minerale. descoperirea . care au rolul de-a disloca de pe suprafeţele filtrante straturile de praf depuse. Filtrele cu panouri sunt alcătuite dintr-un număr de rame cu mediu filtrant (fig.strat de praf. până la 135oC şi în condiţii de aciditate. diametre de 125-500mm şi înălţimi până la 10m. În urma scuturării praful depus cade în pâlnii de colectare dispuse sub saci sau panouri. accesul aerului cu praf la compartimentele sau grupurile supuse scuturării să fie întrerup în perioada curăţirii. În acest mod. a produselor chimice. până la câteva sute de grame pe metrul cubFiltrele electrice . praful este reţinut pe suprafaţa interioară a acestora iar aerul curat din spaţiul ce înconjoară sacii este evacuat în atmosferă. praful dislocat de pe suprafeţele filtrante se poate depune liniştit în pâlniile de colectare. 13. electric sau pneumatic. cu saci şi cu panouri. acţiunea de curăţire se realizează periodic prin clătirea sacilor cu jeturi de aer.Posibilitatea separării pe cale electrică a particulelor solide sau lichide din gaze a fost descoperită la începutul secolului trecut (Hohlfeld). La funcţionarea normală a filtrelor cu saci sau cu panouri. Materialele filtrante folosite la confecţionarea sacilor sau panourilor sunt. plastice. de la 97% la 99.16. filtrele dau rezultate mai bune la concentraţii mari de praf. ceea ce face posibil ca. cărbunelui etc.) sunt alcătuite dintr-un număr de saci confecţionaţi din postav. Filtrele cu saci (fig. Pentru aer sau gaze.5%. sunt folosite fibrele acrilice. printr-un joc de organe de închidere acţionate automat. chiar dacă mediul este puţin acid. ţesături scămoşate sau lise de bumbac. Sacii au de obicei. Ţesătura singură are un grad de reţinere mult mai redul decât mediul ţesătură . dar. Din cauză că praful joacă un rol atât de important în procesul de filtrare. mediuzl filtrant este constituit nu numai de ţesătura propriu-zisă.13. explozive. nisipului. din cauza greutăţii de a realiza maşini producătoare de curent continuu de tensiune înaltă. Gradul de separare al acestor scrubere este foarte ridicat. Ţesăturile sau pâslele din lână rezistă în condiţii bune până la temperatura de 110oC. Aerul cu praf intră în saci. Până la temperaturi de 80oC fibrele de bumbac sunt aproape în mod universal utilizate. În mod obişnuit. Gradul de separare al acestor filtre este de obicei mai mare de 99%. Cele mai cunoscute aplicaţii ale scruberelor cu autopulverizare sunt: la procesele de separare a materialelor ceramice. montaţi în interiorul unei carcase sau liberi într-o încăpere. aerul cu praf este introdus ca în fig. Filtrele industriale . lână.

Pereţii metalici ai turnului sunt legaţi electric la pământ.Date practice pentru filtre electrice. Funcţionarea filtrelor electrice se bazează pe efectul corona şi constă în preciptarea particulelor de praf în câmp electrostatic. a .tensiunea necesară pentru apariţia coronei între electrozi coaxiali. ) ln în care: kV/cm.constantă. în sensul curentului de gaz. ko . pentru aer ko = 0.18.constantă. Tabelul . pentru 1000m3 gaz 1.lungimea electrozilor.densitatea relativă a gazului faţă de densitatea sa în condiţii normale la o O C şi 760 Torr.6.viteza gazului.constantă a cărei valoare este: pentru electrozi coaxiali: k=4L/VDp pentru electrozi paraleli: k =L/av η . L .5 . Uc .100kV 0. ρo .distanţa dintre electrozi.câmpul electric corespunzător apariţiei coronei între electrozi coaxiali.0. După natura gazului şi condiţiile de funcţionare. în Eo . ceea ce face ca particulele de praf încărcate electric să fie precipitate către pereţi. eficienţa de colectare poate fi între 90 şi 99%. Un sistem de electrozi sub tensiune înaltă plasat în axa unui turn cu înălţime mare crează un câmp care încarcă cu sarcini electrice particulele de praf vehiculate de aerul ce curge prin turn.eficienţa de colectare. v . în kV. particulele îşi pierd sarcina electrică şi cad la baza turnului unde sunt colectate într-un buncăr de praf.12 . e .4 kWh .2.a putut fi aplicată practic în 1908 (Cotrellşi Moeller). Apariţia efectului corona corespunde următoarelor valori pentru câmpul electric şi tensiune între electrozii coaxiali: Ec = Eoρr (1 + ko ρDi ko Dp Di Fig schema filtrului electric Uc = Eo ρrDi 2 (1 + ρrDi .718.0 kV/cm 30 . În contact cu pereţii. Ec . Câmpul electric (gradientul de tensiune) Tensiunea electrică Consum de energie electrică. pentru aer Eo = 33kV/cm. Eficienţa filtrelor electrice η= 100(1-e-ωok) în care: k .

respectiv folosite. Caracteristicile fizice urmărite sunt: turbiditatea. pentru metrul liniar de elect Densitatea (concentraţia ionilor) în spaţiul dintre electrozi Durata de trecere a gazului prin filtru Viteza gazului prin filtru Pierderea de presiune la trecerea prin filtru 0.H2O prin care este vizibil un text standard. materii dizolvate .109 cm-3 2-6s 0. în scopul cunoaşterii stadiului epurării în diferite trepte ale staţiei de epurare. dizolvate. cm col. COMPOZIŢIA APELOR UZATE ŞI DE SUPRAFAŢĂ Caracteristicile apelor uzate şi de suprafaţă Calitatea apelor de suprafaţă .este influenţată de calitatea apelor uzate ce rezultă din procesele industriale şi din tratarea incompletă în staţiile de epurare.Intensitatea curentului electric. apă CURS 4.metoda cu caolin. prin fermentarea substanţelor organice din apă. precum şi aspectul acestora: materii solide totale. • să stabilească eficienţa staţiilor de epurare şi condiţiile în care se produce autoepurarea. culoarea.apelor uzate proaspete este gri deschis. H2S. Ca şi pentru apele folosite la alimentarea colectivităţilor sau industriei. • care stabilesc prezenţa şi felul organismelor din apă.5 . clorurile. Analizele de laborator au drept scop: • să furnizeze informaţii asupra gradului de impurificare al apelor uzate şi de suprafaţă şi asupra condiţiilor în care trebuie tratate acestea. starea şi condiţiile în care se găsesc materialele organice: materii solide în suspensie separabile prin decantare . azot.25 mm col. azotul sub diferite forme. O2. • să determine influenţa pe care o va avea deversarea apelor uzate în emisari. gradul de impurificare al emisarului. Poate fi măsurată în grade pe scara silicei. 1. turbitate. biologice şi bacteriologice. Turbiditatea . sulfurile. pH. • care indică mersul descompunerii apei uzate sau de suprafaţă: O2. chimice.1.0 mA 108 . • care stabilesc poziţia materiilor specifice apelor uzate: azotul sub toate formele sale.1 .5 m/s 6 .apelor uzate şi a emisarilor indică numai în mod grosier conţinutul de materii în suspensie. miros. Determinările se pot grupa în cinci mari categorii. necesarul de clor. mg/l . etc. grăsimile. culoare. • care definesc cantitatea. pentru apele uzate se deosebesc patru categorii: fizice.organice. separabile prin decantare. Această analiză se poate efectua foarte repede motiv pentru care personalul de exploatare prin urmărirea acesteia poate sesiza cu uşurinţă schimbarea bruscă a compoziţiei apei uzate.a emisarilor. temperatură. Culoarea . mirosul şi temperatura.organice. Apele uzate care au culoare diferită de cele de mai sus indică evacuarea în reţeaua publică a unor cantităţi importante de . • care stabilesc cantitatea şi starea materialelor conţinute în ape.. culoarea apelor uzate devine mai închisă.

însă numai când sunt proaspete şi după epurarea biologică. aceştia pot produce diferite mirosuri de cele mai multe ori neplăcute. Oxigenul dizolvat (O2) .0. notaţia rH exprimă inversul logaritmului presiunii de oxigen. de exemplu nămolul activ. Pierderea prin calcinare reprezintă substanţele organice. Materiile solide totale . Cu cât timpul de transport în sistemul de canalizare este mai mare există posibilitatea ca în apa uzată să apară procese de fermentare anaerobă.5…15. care pot da apei culori diferite în conformitate cu provenienţa şi natura poluanţilor. Mirosul .este un indicator care influenţează procesele de tratare biologice şi chimice. proces caracterizat de un miros specific ce seamănă cu mirosul de ouă clocite. nesedimentabile şi plutitoare.apelor uzate orăşeneşti este cu 2-3oC mai ridicată faţă de apele din reţeaua de alimentare. Astfele ea poate modifica în mai mică măsură procesul de coagulare şi decantare. Pentru determinarea materiilor solide totale se recurge la evaporarea probei de apă naturală. Rezultatele stabilite în mV pot fi puse sub forma logaritmică cu ajutorul notaţiei rH. Materii în suspensie (ms) . se pot uşor detecta deversări cu poluanţi peste limitele admisibile. Cu ajutorul acestor trei analize.5. sau prin metode electro-chimice. testul cu albastru de metilen are valori ale pH =13.reprezintă suma materiilor solide în suspensie şi materiile solide dizolvate. Scara de măsură a potenţialului redox are ca valori extreme 0 şi 42. se recurge la calcinarea acestora la 600800oC. Caracteristicile chimice Concentraţia de ioni de hidrogen (pH) . Rezultatul se exprimă în mg/l. Temperatura este un factor ce influenţează procesele de tratare. Separarea materiilor în suspensie se face prin filtrare sau centrifugare urmată de uscare la 105oC şi cântărirea reziduului.ape uzate industriale.apele uzate proaspete au miros specific greu perceptibil. Pentru a determina raportul dintre substanţele minerale şi cele organice din materiile în suspensie. corespunzătoare fermentării anaerobe. 2.reprezintă substanţele insolubile din apă care se pot separa prin filtrare. Rh) . În staţiile de tratare a apelor uzate valoarea pH-ului trebuie să fie cuprinsă între 6-8. ea fiind dependentă în special de prezenţa apelor uzate industriale. Oxigenul dizolvat reprezintă un parametru ce caracterizează funcţionarea corectă a bazinelor de aerare. Determinarea oxigenului dizolvat poate fi realizată prin metode Winkler. Valori peste 25 caracterizează o probă în fază de oxidare anaerobă.este unul din elementele chimice care caracterizează cel mai bine starea de poluare a unei ape. centrifugare sau sedimentare. Potenţialul de oxidoreducere (potenţial Redox. Pentru determinarea . dar modifică pregnant procesele de epurare biologică (prin modificări asupra reacţiilor biochimice şi a celor de dizolvare a oxigenului în apă. Oxigenul se găseşte în cantităţi mici în apele uzate (12mg/l). În funcţie de greutatea specifică materiile în suspensie pot fi sedimentabile. Valori sub 15 înseamnă că proba se găseşte în faza de reducere. În cazul în care apele uzate conţin diferiţi poluanţi peste limitele admise în reţeaua de canalizare publică. iar reziduul rezultat la calcinare reprezintă substanţele minerale. reziduul reprezentând conţinutul total de materii solide. Temperatura . În scara Redox.Potenţialul de oxidoreduce furnizează informaţii asupra puterii de oxidare sau reducere a apei sau nămolului. ceea ce permite personalului de exploatare să ia urgen măsurile de rigoare pentru a preveni deteriorarea proceselor de tratare a apelor uzate.

Nitriţii reprezintă faza intermediară între amoniac şi nitraţi iar prezenţa lor se datoreşte oxidării bacteriene a amoniacului. Azotul organic şi amoniacul liber sunt luaţi ca indicatori ai substanţelor organice azotoase prezente în apa uzată. Pentru a satisface condiţiile de epurare de mai sus. folosindu-se consumul de oxigen la dimensionarea treptei biologice. enterovirusuri. cadmiu. bacteriofagi. cu apa rezultată în urma filtrării la stabilirea materiilor în suspensie. Pentru a nu influenţa calitatea apelor de suprafaţă condiţiile de deversare a apelor reziduale în receptorii naturali trebuie să fie cele din tabelul.măsoară conţinutul de carbon din toate felurile de materii organice prin stabilirea oxigenului consumat de bicromatul de potasiu în soluţie acidă. Caracteristici biologice Din gama caracteristicilor biologice ne interesează indicatorii bacteriologici care cuprind numărul total de bacterii ce se dezvoltă: streptococi.după tratareapa să corespundă din punct de vedere calitativ. salmonella. cupru. azotului organic.a. Concentratia substanţelor organice din apele uzate se poate determina prin consumul de oxigen necesar pentru descompunerea lor. zinc. Amoniacul liber este rezultatul descompunerii bacteriene a materiilor organice şi se regăseşte în cantităţi de 15-50mg/l în apa uzată brută (la intrarea în staţia de epurare). aşa fel ca .reprezintă suma amoniacului liber. Azotul total . ele având o limită admisibilă în cazul deversării în reţeaua de canalizare. nichel. ouă de paraziţi. Nitraţii reprezintă stadiul final de oxidare a azotului organic şi amoniacal. Consumul chimic de oxigen (CCO-Cr) . ş. S-a adoptat ca echivalent a substanţei organice consumul de oxigen deoarece la evacuarea apelor uzate în emisar se produce o diminuare a oxigenului dizolvat existent în acesta ca urmare a descompunerii lor. Pe de altă parte oxigenul este necesar proceselor aerobe de epurare sau de autoepurare. Separarea proporţiilor de substanţe minerale de cele organice se face prin calcinare folosind aceeaşi metodă ca la materii în suspensie.sunt caracteristice pentru apele uzate industriale. PRINCIPII DE TRATARE A APELOR REZIDUALE Tratarea apelor are ca scop corectarea unor caracteristici ale apei.ca prezenţă în apele uzate reprezintă un indicator foarte important. nitriţilor şi a nitraţilor. ceea ce poate provoca distrugerea fondului piscicol şi în general a tuturor a tuturor organismelor acvatice. Tehnologiile de tratare a apelor uzate sunt concepute pentru eliminarea nu a unor substanţe organice anumite ci a conţinutului global de substanţe organice. Principalele substanţe toxice urmărite în analizele de laborator sunt: crom total. Substanţele organice . Prezenţa nitraţilor indică o epurare biologică completă a apelor uzate şi caracterizează o apă stabilă din punct de vedere a transformărilor. iar amoniacul proteic drept indicator al azotului organic care se descompune. trebuie ca gradul de epurare a apelor reziduale să fie: . cerinţelor care se impun la deversare în râul receptor. 3. leptospire. Determinarea nu oferă posibilitatea de a diferenţia materia organică stabilă şi nestabilă din apa uzată. deoarece acestea constituie un factor de poluare predominant ce urmează a fi eliminat în treapta biologică.materiilor solide dizolvate se procedează la fel ca mai sus. plumb. Substanţele toxice .

100. l/s. solu culturilor agricole. a II-a 4 ◊ pentru ape de categ..concentraţia apelor uzate epurate.G.) Pentru a determina concentraţia admisibilă în suspensii a apelor epurate m..8. animalelor.5 Substanţe toxice Apele din cursurile naturale. I max. mg/l: max. în %. m . 1. 0. m .debitul minim al receptorului Q.. după amestecare cu reziduale.50 ◊ pentru ape de categ. peştilor. .25 ◊ pentru ape de categ. I ◊ 10 cm pentru ape de categ.mg/min.Condiţiile de deversare a apelor reziduale în receptorii naturali. Tabelul . M . să nu aibă mirosul şi g apelor reziduale respective. a III -a nu se normează Oxigen dizolvat. trebuie să se ţină seama de: 1. în %.− . Consumul biochimic de oxigen în zile CBO5 la 20oC. după dilua apă distilată în proporţie corespunzătoare di apelor din cursul receptor. Specificaţia Condiţii de admisibilitate Creşterea conţinutului de substanţ suspensie. produse petroliere etc. să nu aibă acţiune vătămătoare direct indirectă asupra omului. a II-a max.. mg/l: ◊ pentru ape de categ. . I 2 ◊ pentru ape de categ. pH-ul 6. 0. a III -a Culoare Apele reziduale diluate cu apă distilată în prop corespunzătoare diluării apelor din cursul de primitor nu trebuie să aibă o culoare perceptib coloană cu înălţimea de: ◊ 20 cm pentru ape de categ. după amestecare cu reziduale. 4 Germeni patogeni în apele rezi înainte de evacuare în cursul receptor lipsă Substanţe plutitoare uleioase (ul Se admit însă fără a forma peliculă compactă grăsimi. precum şi apele reziduale. M . a II-a ◊ 5 cm pentru ape de categ.. = .(%) M în care: G = gradul de epurare. în %.concentraţia apelor reziduale brute.5 . a III -a Miros şi gust Apele din cursul receptor.75 ◊ pentru ape de categ.

1.0 când se face prin dispersie.coeficientul de amestec. .ϕξ 3 3 E q în care: ϕ . .2. e −α 3L 3L Qe −α 1.3 aQ− .− . a )q ⎥ ⎣α ⎦ 3 α .− .concentraţia în suspensii a emisarului înainte de deversarea apelor uzate b. q . L . care se determină cu relaţia de mai jos sau cu nomograma pentru determinarea distanţei de amestec: în care: α . . ⎡ 2. mg/l.debitul maxim de ape reziduale. mg/l.distanţa la care se realizează amestecul total al apelor uzate cu debitul emisarului Q.q. q în care: e = 2. 5.5 când se face în talveg şi ξ = 3. = . = ⎢ lg (1. a.debitul apelor uzate. l/s. . ξ . admisă de norme. Cu ajutorul datelor de mai sus se stabileşte relaţia: qm =aQp + q(b +p) din care rezultă că: m = p(aQ/q + 1) + b Coeficientul de amestec se determină cu relaţia sau cu nomograma ce urmează: a.coeficientul de sinuozitate al cursului de apă (raportul dintre distanţa reală după talveg şi distanţa în linie dreaptă între două secţiuni ale emisarului). 4. .limita creşterii concentraţiei materiilor în suspensie după vărsarea apelor uzate în emisar. =.+ .linia care uneşte punctele de cea mai mare adâncime din albia unei ape curgătoare sau din lungul unei văi uscate. 3.este coeficientul ce ţine seama de caracteristicile hidraulice ale emisarului şi se determină cu relaţia de mai jos sau nomograma specifică. talveg .coeficient care se ia: ξ =1.71828. în m3/s. q ⎤ L.0 când vărsarea apelor uzate se face concentrat lângă mal: ξ = 1. p.

Nomogramă pentru determinarea distanţei de amestec “L”. Nomogramă pentru determinarea coeficientului de amestec.Fig. . - Fig.

4. 0. în special ale râurilor m 0. Albii sinuoase ale cursurilor de apă periodice. având suprafaţa liberă a apei neregulată. Albii naturale.acceleraţia gravitaţională (g = 9. tufişuri). 3. în condiţii normale ale patului de scurgere. cu scurgere rapidă.025 pământ.040 oarecare neregularităţi în scurgerea apei.3 sau după A.Valorile coeficientului de rugozitate. uneori pietre). 6. p 0. cuscurgere liberă). aera .Fig.067 acoperite cu vegetaţie abundentă. -) Tabelul . Albii ale cursurilor permanente de câmpie. în condiţii foarte bune (curate .5nC. majore ale râurilor mari şi mijlocii. E . puternic înfundate. în stare rea.81m/s2) m .080 cu gropi mari şi adânci. . gVmHm 2mc în care: g . Albii ale râurilor mari şi mijlocii. sinuoase. albii pietroase cu scurgere neregulată. Nr Caracteristica albiei Valoril cr 1. aflate în condiţii normal 0. abundent acoperite cu vegetaţie cu scurgere le 0.coeficientul lui Doussinesq. sau râuri rectilinii a relieful neregulat (porţiuni puţin adânci. =. acoperite cu veg (iarbă. în bună stare. Albii relativ curate ale râurilor de şes. Albii cu bolovani ale râu de munte.coeficientul difuziei turbulente şi se calculează cu relaţia lui V. Albii majore. Porţiuni cu praguri ale râurilor de câmpie. pentru apă m = 22. n fiind coeficientul de rugozitate al malurilor şi fundului râului (conf. 2. Karanşev m = 18.033 mijlocii. tab.V.M. acoperite cu vegetaţie abundentă şi având multe braţe. albii cura 0. Albii de munte. gropi. Makaveiev: E . Albii şi râuri majore. 5.Nomogramă pentru determinarea coeficientului α. puternic înfundate.050 acoperite cu vegetaţie. rectilinii.

7.

8. 9.

oglinda apei neregulată (stropi de apă aruncaţi în sus). Albii majore, la fel cu cele descriseîn categoria precedentă, da 0,100 scurgere neregulată, golfuri etc. Albii de munte, cu cascade, cu sinuos alcătuit din bolovani mari; cascade, aeraţie atât de puternică apă îşi pierde transparenţa şi capătă o culoare albă din cauza spu zgomotul apei domină toate celelalte sunete împiedicând convorbiri Râuri de tip mlăştinos (vegetaţie, albii din coajă de pământ, crăp 0,133 multe locuri apa aproape stătătoare etc.). Albii majore păduroas spaţii mari fără scurgere adâncituri locale, lacuri etc. Torenţi cu albie mobilă formată din noroi etc. Albii majore 0,200 comunicaţie, în întregime împădurite. Malurile bazinelor naturale.

c - coeficientul lui Chezy şi se tabileşte cu relaţia:

C. = .

Vm I . Hm

Vm - viteza medie a cursului de apă pe distanţa considerată; Hm - adâncimea medie a cursului de apă pe distanţa considerată; I - panta cursului de apă în secţiunea considerată.

PROCESE ŞI PROCEDEE DE EPURARE A APELOR UZATE. Procesele epurării apelor uzate - fizice, chimice şi biologice- constituie baza ştiinţifică a procedeelor de epurare, respectiv a construcţiilor şi instalaţiilor de epurare corespunzătoare acestora. Procesele caracteristice epurării apelor uzate şi a nămolurilor Procesele de natură mecanică sunt unele din cele mai importante procese care intervin în cadrul epurării apelor uzate; ele îşi găsesc largă aplicaţie în sedimentarea acestora. Procesele de natură chimică, ca atare, intervin în timpul clorării apelor uzate sau a coagulării materialelor solide în suspensie separabile prin decantare. Procesele de natură chimică intervin de obicei paralel cu cele biologice constituind aşa numitele procese de natură biochimică (denumite şi procese biologice), în timpul cărora materiile organice din apele uzate şi din nămoluri sunt descompuse. Cea mai mare parte a materiilor conţinute în apele uzate şi în nămoluri sunt de natură organică. Materiile organice (combinaţii ale carbonului cu alte elemente) fiind instabile, sunt uşor de descompus, odată cu aceasta se produce şi epurarea apei uzate. Din punct de vedere chimic, toate procesele biologice care intervin în timpul descompunerii sunt de două categorii şi iau două direcţii opuse: procese aerobe, în cadrul cărora se produce combinarea materiilor organice cu oxigenul (oxidarea), cu producere de căldură, şi procese anaerobe caracterizate prin dezintegrarea oxigenului (reducţia), cu

consum de căldură. Oxidarea materiilor organice este specifică proceselor aerobe care au loc în apa uzată care traversează filtrele biologice, bazinele cu nămol activ sau câmpurile de irigare şi filtrare etc.; reducţia este specifică proceselor anaerobe ce transformă nămolul în bazinele de fermentare a nămolului, în fosele septice, în decantoarele cu etaj etc. Procesele aerobe sunt condiţionate de existenţa bacteriilor aerobe care funcţionează atât timp cât au oxigen, furnizat de atmosferă sau apă; când aceste surse nu mai pot fi folosite, intră în acţiune bacteriile anaerobe, care se mulţumesc cu oxigenul din materiile organice sau din nitraţi, nitriţi şi sulfaţi. Trebuie menţionat că oxigenul este necesar atât apei uzate cât şi maselor de bacterii. În timpul fermentării acide materiile solide descompuse în primul rând, necesare pentru hrana bacteriilor sunt, zahărul, amidonul, celuloza precum şi compuşii solubili ai azotului (nitriţi, nitraţi); bacteriile anaerobe iau oxigenul necesar procesului din materiile organice şi din compuşii solubili ai azotului. Produşii descompunerii sunt acizi organici volatili (acetic şi butric), acidul carbonic şi gaze, în special CO2 precum şi hidrogenul sulfurat şi cantităţi limitate de metan. Fermentarea acidă la pH = 5…6, durează cca. 2 săptămâni la temperatura de 15oC; este urmată de o lungă perioada (aprox. 3 luni) de o uşoară coborâre a acidităţii (creşterea pH-ului). Producţia de gaze (CO2, H2S), în această perioadă, coboară şi mirosul din descompunerea nămolului devine extrem de puternic. La sfârşitul perioadei acide, numite şi de maturizare (cca. 6 luni) la 15oC, pH-ul atinge valori de 6,8..7,0. Dintre bacteriile care intervin în descompunerea materiilor organice trebuie menţionate cele care acţionează asupra azotului, care se găseşte în cantitate mare sub formă de compuşi. În cadrul proceselor aerobe, sub acţiunea bacteriilor de nitrificare (bacterii aerobe) se produce oxidarea compuşilor azotului (în special a amoniacului) trnsformându-l în nitriţi (N2O3), care ulterior se transformă în nitraţi (N205). Compuşii azotului se transformă în nitraţi prin intermediul bacteriilor nitrosmonae, iar aceştia în nitraţi prin intermediul bacteriilor numite nitrobacterii. Acest proces se numeşte nitrificare. Atunci când toţi compuşii azotului sau oxidat, epurarea apelor uzate se consideră completă. La această descompunere participă şi compuşii azotului din nămol. În cadrul proceselor anaerobe, oxigenul legat de azot din nitriţi şi nitraţi este dezintegrat cu bacterii de denitrificare (barterii anaerobe), oxigenul liberat fiind folosit pentru oxidarea materiilor organice.

Procedeele de epurare. Apele uzate conţin materii organice şi minerale în suspensie, coloidale şi în soluţie, de asemenea organisme, în special bacterii şi protozoare, care constituie sursa principală de energie care este pusă la dispoziţia transformărilor de natură biochimică a materiilor organice. Unele bacterii însă, prin prezenţa lor în apă uzată, constituie un continuu pericol, putând provoca îmbolnăviri grave. Îndepărtarea sau stabilizarea materiilor nocive de tot felul din apa uzată se realizează în instalaţiile staţiei de epurare în care au loc procesele menţionate. Procedeele de epurare corespunzătoare, precum şi instalaţiile repective sunt arătate în cele ce urmează. 1. Procedee de epurare mecanică - au ca scop:

• reţinerea corpurilor şi suspensiilor mari, realizată în grătare, site, cominutoare, dezintegratoare etc.; • flotarea (separarea) grăsimilor şi uleiurilor, realizată în separatoare de grăsimi şi în decantoare cu dispozitive de de reţinerea a grăsimilor şi uleiurilor; • sedimentarea sau decantarea materiilor solide în suspensie separabile prin decantare, realizată în deznisipatoare, decantoare, fose septice etc.; • prelucrarea nămolurilor rezultate. SEDIMENTAREA - Prin sedimentare se înţelege separarea suspensiilor în fazele lor, prin acţiunea diferenţială a gravitaţiei asupra fazelor de densităţi diferite. După cum faza dispersă are densitate mai mare sau mai mică decât faza dispersată (continuă), particulele coboară sau se ridică. Sedimentarea Dacă într-un bazin în care se află un lichid ce conţine particule în suspensie mişcarea lichidului se face cu o viteză redusă, aceste particule, care au o greutate specifică mai mare decât apa, tind să se sedimenteze, să se aşeze pe fundul bazinului. Acest proces, numit de sedimentare sau decantare, realizat în bazine de sedimentare sau decantare, conduce în final la îndepărtarea materiilor în suspensie din apele uzate. Pentru apele uzate, procesul de sedimentare este aplicat în următoarele construcţii: • deznisipatoare unde se separă suspensiile granulare (nisip, diferite alte particule minerale etc.) sub formă de particule discrete, care sedimentează independent unele de altele şi cu viteză constantă; • decantoare sau bazine de separare primare unde se reţin materiile solide în suspensie separabile prin decantare precum şi suspensiile floculente compuse din particule ce formează aglomeraţii mari sau flocoane provenite de la coagularea suspensiilor din apă; •decantoare finale sau secundare, unde se reţin în general, suspensiile care provin după epurarea biologică. Studiile de laborator vor trebui să stabilească relaţia dintre cantitatea de suspensii depuse şi timpul de sedimentare, respectiv dintre cantitatea de suspensii depuse şi viteza medie de sedimentare. Apa uzată folosită pentru determinări reprezintă o medie a unor probe de apă luate de obicei din oră în oră, timp de maxim 8 ore (pentru a evita începerii fermentării materiilor organice). Cel mai des întâlnite sunt decantoarele orizontale radiale ce se caracterizează prin forma lor circulară în plan şi prin direcţia orizontală de curgere a apei. Diametrele maxime ale acestor decantoare sunt de 50m, cele medii de 30m; înălţimile maxime sunt de 4m,iar cele medii de 2,50m. Aceste decantoare sunt cunoscute şi sub numele de decantoare Dorr. 1. Viteza de sedimentare. În vid corpurile cad cu viteză uniform accelerată w = gτ +wo unde: w - viteza finală de cădere; g - acceleraţia terestră; τ - timpul; wo - viteza iniţială (la timpul τ = 0) a corpului.

ρ2)g / 6 în care: G .diametrul particulei. A . în care: F . Corelaţia dintre criteriul Reynolds şi coeficientul de rezistenţă este redată de diagrama logaritmică din fig. ρ2 . .− . ξ . d . 4 gd ( ρ 1. de unde rezultă că : vo.ρ2)g înlocuind volumul cu: V = πd3/6 rezultă: G = πd3(ρ1 .ρ 2 ) 3ξρ 2 Din determinări experimentale rezultă că coeficientul de rezistenţă este funcţie de numărul lui Reynolds.densitatea fluidului.densitatea particulei Forţa de rezistenţă conform ecuaţiei anterioare.forţa de rezistenţă. cu A = πd2/4 este: w2 F . În cazul particulei sferice intervin următoarele forţe: G = V(ρ1 . ρ1 . mişcarea corpului se opune rezistenţei fluidului. Forţa de rezistenţă se determină cu relaţia: F = Aw2ξρ2 / 2 şi are sensul opus sensului mişcării.greutatea particulei. V .coeficient de rezistenţă.ξ ρ2 π 2 d2 4 când: G=F avem de-a face cu viteză de sedimentare.Într-un fluid. deci v devine vo. = .aria proiecţiei corpului pe un plan perpendicular pe direcţia mişcării.volumul particulei. = .

44 Funcţie de cele trei porţiuni de mai sus. aceasta se va împărţi în trei porţiuni: 1.24 vo dρ2 Re 2. =. Pentru studiul sedimentării şi pentru proiectarea decantoarelor se foloseşte curba de sedimentare. η 24 . . =18. Pentru 103 < Re < 106 ξ = 0. funcţie de durata sedimentării (fig.vâscozitatea dinamică.Fig. =. .5 /Reo.Diagrama ξRe. care arată variaţia concentraţiei suspensiei. se deduc vitezele de sedimentare în cele trei domenii.6 3. ξ . ). Pentru Re < 1 ξ . prin înlocuirea valorii coeficientului de rezistenţă în formula vitezei generale de sedimentare. Pentru 1< Re < 103 ξ. Deoarece curba de mai sus nu poate fi transpusă într-o singură ecuaţie.

La anumite intervale de timp (τ1 .înălţimea medie a decantorului. Calcului decantoarelor dreptunghiulare Lăţimea decantorului rezultă din formula: BHm = Q/Vo în care: B . C1 .-.−. Cu aceste date se calculează viteze de sedimentare: W1 = (So .100 Co . se măsoară înălţimea stratului decantat (S1 .S1)/τ1.lăţimea decantorului. C . W2 = (So . .lungimea decantorului. .τ2. =.Fig.S2)/τ2.concentraţia iniţială a suspensiei.τ2).Sn) şi se face şi consistenţa materialului decantat (C1 . Vo .− C Co . Hm .înălţimea iniţială a suspensiei în cilindru la timpul τ = 0.−. C2.concentraţia decantatului la timpul τ1 . S1…Sn . Lungimea decantorului se calculează cu formula: L = αVoHm/wo în care: L .debitul apei.Diagrama simplificată de sedimentare. =.viteza orizontală a apei în decantor.….Cn). Q . Wn = (So . C1. Curba de sedimentare se determină în mod practic luând mai mulţi cilindri de sticlă de 1000cm3 în care se pune suspensia de analizat. în care: So .− C2 . C2 . Procentul de decantare (de reţinere) se calculează cu relaţia: r1 .Sn)/τx. C r2 .înălţimea stratului decantat la timpii τ1…τn.concentraţia materialului filtrantului de la determinarea consistenţei iniţiale (reziduu). C .100 în care: Co .

Procesul de reţinere în decantor 9. mm/s Viteza orizontală maximă a apei cu adaos de coagulant. 2. 3. Debitul apei 2. 10.2 .5 - Exemplu: Să se calculeze dimensiunile principale ale condiţiile arătate la rândurile 1 .2 3 m3/h mg/l mg/l mg/l min/s m m % mm/s m m2 m dat dată dată fig. 13. Lăţimea totală a decantorului. cu valoarea cuprinsă între 1. Concentraţia fazei solide în apa brută 3. m Viteza minimă a apei în camera de distribuţie.5. 12. % Ht Hu Hg Vo Vo wo B 1. 6. m Coeficientul Înclinaţia pereţilor pâlniei de colectare a nămolului. Hn . Lăţimea totală. 11. 7.înălţimea rezervată stratului de gheaţă. Hu . % Viteza orizontală a apei fără adaos de coagulant. Secţiunea transversa decantoruluii 11. m Înălţimea stratului de gheaţă. 5. m/s Panta fundului decantorului. Numărul decantoarelor unui decantor care funcţionează în Q M1 M2 S Vo Hu r wo L Hu B B 2000 150 30 39/92 8 3 1.5 23. Înălţimea utilă a decantorului 7. Viteza orizontală a apei în decantor 6. Tabelul . m Înălţimea utilă.înălţimea totală.înălţimea maximă a stratului de nămol. înainte de curăţire. care ţine seama de existenţa unor curenţi de convecţie în decantor şi de alte fenomene care scapă unui calcul precis. 12. Indicele de sedimentare 5.1L Adâncimea totală a decantorului rezultă din suma: H t = Hu + Hn + H g în care: Ht . dată dată tabel 1 2 3 4 5 ales . Coeficientul 8. α .Date practice pentru decantoarele dreptunghiulare 1. 9. Secţiunea transversală a decantoruluii. mm/s Lăţimea maximă a decantorului.wo .2 şi 1. Concentraţia fazei solide în apa decantată 4.1. mm/s Viteza de sedimentare.înălţimea utilă. grade Procentul de reţinere (a suspensiilor) în decantor. Pentru o bună repartizare a apei în secţiunea verticală a decantorului se recomandă ca: B < 0.viteza de sedimentare. determinată din curba de sedimentare.coeficient.2 80 0.43 67 69. Lungimea decantorulu. 8. Hg . 4.7 din tabelul următor: 1. Viteza de sedimentare 10.

3/0.42 = 67 m 4. −. HuB = Q/Vo = 2000/83600 = 69. 1. L = VoHm/wo = 1. . filtre presă.30)/150 = 80% 2.0. (12)/(13) = 23. Procedee de epurare mecano-biologică . Viteza de sedimentare se determină fie din diagrama simplificată de sedimentare (abscisa pentru care ordonata = 80%).18.se bazează pe acţiunea comună a proceselor mecanice. (150 . ra 3. cu sau fără ajutorul substanţelor de coagulare. constituie epuarea primară sau mecanică. chimice şi biologice şi au ca scop: • epurarea naturală a apelor uzate şi nămolurilor. pe câmpuri de irigare şi filtrare. realizată: pentru apele uzate în filtre biologice de mare şi mică încărcare. coagulare. • epurarea artificială a apelor uzate şi nămolurilor. Procentul de reţinere în decantor rezultă din relaţia: r = 100. concentratoare de nămol.se alege 7. filtre biologice turn etc. • clorarea apelor uzate. incineratoare de nămol.−r 1. Lăţimea fiecărui decantor 7.92 − 0. îndepărtarea materiilor solide în suspensie separabile prin decantare.2 − 39 − 80 . 3. în bazine deschise pentru fermentarea nămolurilor.se bazează îndeosebi pe acţiunea substanţelor chimice asupra materiilor solide în suspensie separabile prin decantare şi au ca scop: • coagularea materiilor solide în suspensie. iazuri biologice.42 mm / s 92 − 32 rb. amestec şi reacţie). bazine pentru fermentarea nămolului. filtree biologice scufundate. în bazine cu nămol activ.−. =. platforme pentru uscarea nămolului.0. HuB/Hu = 69. în aerofiltre. realizată în instalaţii de coagulare (camere de preparare şi dozare.7 m 7 1. Reţinerea corpurilor şi suspensiilor mari este cunoscută sub numele de epurare preliminară. centrifuge. realizate în modul următor: pentru apele uzate.2.2/3 = 7. • epurare mecanică. după cum s-a arătat mai înainte.5 m2 5. sedimentare. îndepărtarea materiilor solide în soluţii şi în special a celor . ..−.7 m 2. =. etc. prin flotare.(M1 .5/3 = 23.2ra . pentru nămoluri.numărul decantoarelor . fie din relaţia: wO . realizată în staţii de clorare şi bazine de contact.2rb .2 m 6. pentru nămoluri. filtre cu vacuum..M2)/M1 = 100. Procedeee de epurare mecano-chimică .14. în fose septice..2.

în momentul evacuării apelor uzate în emisari se produce o diluare a acestora. sau organice) se determină cu relaţia: Cam = (CQ+cq)/(Q+q) (3) Cam . diluţia reală.randamentul . în consecinţă. care au drept scop răspândirea cât mai uniformă a apelor uzate în secţiunea 2. . Amestecul . d’ = aQ/q (2) După amestec. toate aceste transformări se realizează în mod artificial într-o serie de construcţii în care spre deosebire de ceea ce se petrece în cursurile de apă. apelor uzate (Qzimax). c . adică: d=Q/q (1) În cazul unui amestec incomplet al celor două feluri de apă.diferitelor instalaţii. Amestecul celor două feluri de ape se datorează în principal regimului de mişcare turbulentă a apei. respectifv fenomenului de pulsaţie a vitezei locale.. pentru ca amestecul complet să se realizeze cât mai repede. În ceea ce priveşte eficienţa . fenomenul de autoepurare se realizează fără intervenţia omului. Diluţia . materiile în suspensie separabile prin decantare şi conţinutul de bacterii. la o distanţă mai mare sau mică în aval de punctul de evacuare a apei uzate. anterioară. q . la început parţială şi apoi completă. în apa uzată. iar aerarea ajută la împrospătarea lui.idem.organice este cunoscută sub numele de epurare secundară sau biologică. AUTOEPURAREA Transformările care conduc la autoepurarea apelor de suprafaţă au loc în mod natural. în conformitate cu rel. minerale. în cazul amestecului complet al celor două feluri de ape. oxigenul necesar este furnizat artificial. C . 1.debitul emisarului (debitul mediu lunar minim.Q . În staţiile de epurare.idem. fără cheltuieli de investiţie şi exploatare.q. cât diluţia d este mai mare cu atât punctul de amestec complet se găseşte mai departe de locul de evacuare a apelor uzate. determinat dintr-un şir de date minim pe 20 ani). Amestecul complet se realizează numai după un anumit timp.cantitatea de substanţă de un anumit fel din amestecul dintre apa uzată şi a emisarului.Diluţia. În asemenea cazuri. cu asigurarea de 95%. el este de obicei exprimat prin posibilitatea acestora de a reduce materiile organice (exprimate prin CBO5 consumul biochimic de oxigen). de exemplu oxigenul necasar autoepurării este luat din apa râului. cu schimb intens de substanţe între straturi (fenomenul de difuzie turbulentă). se recurge la instalaţii de depresie a apei uzate. poate fi folosită numai . în apa emisarului. Gradul de diluţie este reprezentat de raportul dintre debitul emisarului .şi debitul apelor uzate. Q . combinaţia între epurarea primară şi secundară este cunoscută sub numele de epurare complexă. Se constată că. cantitatea de substanţe de un anumit tip (în suspensie.idem. respectiv. realizându-se în final un amestec omogen al celor două feluri de ape.

d′ = aQ/q (4) Coeficientul de amestec este subuniar.transversală a emisarului. crescâd pe măsură ce secţiunea de calcul este mai aproape de secţiunea de amestec complet. sub care se poate vedea un văl de bule de aer. caracteristicile deversării (adâncimea curentului.se realizează cu ajutorul unei reţele de conducte.3⎤ aQ + q La = ⎢ ⎥ lg ⎣ α ⎦ (1 − a ) q (5) 3. Deoarece între punctul de evacuare al apelor uzate şi cel de amestec complet diluţia nu poate fi stabilită cu ec. care indică gradul de amestec şi diluare al celor două feluri de ape. unde a =1. caracteristicile calitative ale apei. adâncimea şi lungimea la prag). la care impurificarea atinge un nivel ridicat şi autoepurarea nu mai poate acţiona. căderea. Barajele cu parametrul aval perpendicular şi cu înălţime mare. sunt mai eficiente din punct de vedere al împrospătării apei cu oxigen. se realizează o bună aerare dacă în spaţiul de acţionare a turbinei hidroenergetice se introduce aer comprimat produs de o suflantă. Aerarea prin turbine hidroenergetice . Aerarea prin trecerea apei peste un baraj deversor sau stăvilar se produce prin diseminarea bulelor sde aer în apă. Factorii care condiţionează aerarea sunt: conţinutul de oxigen din apă în amonte. Prin aceste instalaţii se obţine de obicei un amestec aproape complet după câteva sute de metri de la punctul de evacuare al apelor uzate. s-a convenit că diluţia reală d′ în această zonă să fie definită prin intermediul unui coeficient de amestec a. se determină cu relaţia: ⎡ 2. unde formează un vârtej de fund. adică distanţa dintre secţiunea de evacuare a apelor uzate şi o secţiune oarecare. prevăzute cu duze pentru distribuţia aerului. furnizat de obicei de suflante. Ele sunt aşezate pe . Cu cât căderea poate fi mai fragmentată în mai multe trepte. Aerarea prin insuflare de aer . Aerarea prin aeratoare mecanice cu rotor . cu atât aerarea este mai puternică. corespunzătoare unui anumit grad de amestec între cele două feluri de ape. În acest sens. Procedee de aerare artificială Toate metodele şi sistemele de aerare au în vedere creşterea conţinutului de oxigen prin amestecul dintre apă şi aer. Temperatura se manifestă în principal asupra saturaţiei în oxigen şi nu asupra vitezei de aerare. în condiţii critice ale regimului de oxigen dizolvat în apă. atunci când vâna de apă a trecut peste un deversor sau stăvilar şi a ajuns la piciorul barajului. care sunt captate şi difuzate în apă printr-un fenomen asemănător celui cavitaţional. aerarea artificială reprezintă singura soluţie care poate evita degradarea completă a calităţii apei. Aerarea artificială a apelor de suprafaţă Pentru unele tronsoane ale cursurilor de apă. 1. Distanţa de amestec La.aeratoarele utilizate în acest sens sunt similare celor folosite pentru aerarea apei în bazinele cu nămol activ. temperatura apei. adică. tipul barajului.amenajările hidroenergetice oferă posibilitatea cea mai bună de aerare într-un singur loc în special la ape mici.

prelucrare şi stocare. recoltare de probe omogene. Anexă staţiei automate este aparatura de înregistrare.procedeul cel mai avantajos este cel al aerării prin turbine hidroenergetice care presupune însă existenţa acestora. CURS 5 EPURAREA MECANICĂ ŞI BIOLOGICĂ A APELOR UZATE Retinerea corpurilor si suspensiilor mari. Fiecare sistem este dotat cu indici de măsurare. care arată valoarea determinată de semnalizator şi care servesc la controlul măsurări şi calibrării instalaţiei. O serie de sisteme electronice de analiză . Staţii automate pentru controlul calităţii apei Staţiile automate dotate cu aparate pentru controlul calităţii apelor sunt în prezent folosite îndeosebi pentru controlul apei emisarilor. turbiditatea. gratare. Trebuie menţionat că aerarea artificialăpoate fi folosită şi ca epurare avansată. ţinând seama de parametrii principali -cost de investiţie. Ungaria. etc. aport de oxigen şi consum de energie . potenţialul Redox. site. se pot lua măsuri în cazul unor poluări accidentale. Cehia. în care sunt aşezate diode (electrozi-senzori) pentru determinarea caracteristicilor apei. oxigenul dizolvat.A. ambele în preajam oraşului Piteşti. Apa de analizat este introdusă în paralel în toate canalele.împărţit într-o serie de celule . . una la Porţile de Fier şi alta la Tulcea. atunci când între secţiunea de evacuare a apei uzate şi secţiunea de folosinţă există o distanţă suficientă pentru ca apa emisarului să fie aerată artificial. Prima staţie de acest fel a fost instalată pe fluviul Ohio. fabricate de diferite firme. în raport de necesităţi. Dintre celelate procedee.U. Părţile principale ale unei astfel de staţii sunt: Rezervor de trecere . cheltuieli minime de investiţie sau de exploatare. deoarece necesită. Amplasarea acestora trebuie să asigure măsurători pentru orice debit şi nivel de apă.care să favorizeze fenomenul de reaerare. Procedeul de aerare prin trecerea apei peste un baraj existent pare a fi soluţia cea mai economică. iar apoi după contactul cu electrozii este evacuată la canal. alimentare cu energie şi apă curentă etc. putând fi plasate în diferite puncte pe emisar. au fost instalate în Germania. Alegerea procedeului de aerare artificială depinde felul procedeului şi de condiţiile locale.care servesc la întărirea semnalelor electronice produse de electrozi. Pe baza datelor obţinute se pot face planuri de protecţia calităţii apelor.pontoane şi din acest punct de vedere au avantajul faţă de instalaţiile de mai sus că sunt mobile. Între timp asemenea aparate. pH-ul. conductivitatea. în afara unor amenajări constructive. accesibilitate. Caracteristicile apei care se pot determina în prezent cu aceste staţii automate sunt: temperatura. acest set din punct de vedere constructiv se compune dintro serie de elemente electronice. transmitere. La noi în ţară sunt în funcţiune patru staţii automate: una pe râul Dâmboviţa şi alta pe Argeş. şi două pe Dunăre. cominutoare. Polonia. Franţa. în S. România.

în această treaptă sunt îndepărtate în special materiile solide în suspensie separabile prin decantare. care lasă să treacă mai departe. Standardul german DIN 19554 indică pentru grătare cu curăţire manuală înclinări faţă de orizontală de aprox. Materialul reţinut la exteriorul sitelor este curăţit cu perii sau jeturi de apă şi apoi ridicat la suprafaţă şi depozitat pe platforme. Pentru a limita agitarea apei din bazin datorită insuflării aerului. iar pentru cele cu curăţire mecanică înclinări de 60 .5 . Grătarele de dimensiuni mici sunt plasate direct în canalul de aducţiune. Pentru a ajuta procesul de flotare şi în acelaşi timp pentru a împiedica depunerea pe radierul bazinelor de flotare a substanţelor sedimentabile. împreună cu apa uzată. Flotarea Flotarea este procesul de epurare a apelor uzate ce are drept scop îndepărtarea din apele uzate orăşeneşti a uleiurilor. fără lărgirea secţiunii canalului iar grătarele mari sunt amplasate în camere special amenajate. cârpe.2. materii în suspensie mari etc. prin rigola de grăsime într-un puţ de colectare lateral. grăsimilor şi în general a tuturor substanţelor mai uşoare ca apa. Grătarele sunt alcătuite din bare metalice la distanţe de 1.45 . În compartimentele laterale. materiale plastice. Prin intermediul acestora se reţin hârtii. Cominutoarele .30-75o sau mecanic .0cm una de alta şi pot avea forme plate sau curbe. împreună cu o mică cantitate de apă. Exploatarea separatoarelor de grăsimi constă în principal în îndepărtarea grăsimilor în conformitate cu programul de exploatare. rezultate în timpul manevrării reţinerilor de pe grătare. cât şi a celor uşoare. Sita este un cilindru ce se roteşte cu axa intr-un plan orizontal. precum şi în supravegherea eventualelor . Aerul comprimat. acoperite şi încălzite.1. Apa pătrunde în interiorul cilindrului scufundat 1-2/3 şi iese pe la un cap al acestuia.75o. aceste materii în suspensie produc o creştere a cantităţii de spumă şi crustă. Folosirea cominutoarelor evită producerea de mirosuri neplăcute. următoare. unde lichidul este liniştit. Sitele . care se ridică la suprafaţa cesteia în zonele liniştite şi cu viteze orizontale mici ale apei. care ar putea împiedica buna funcţionare a echipamentului sau desfăşurarea proceselor din staţia de epurare. 30o.sunt formate din discuri perforate sau împletituri din sârmă inoxidabilă cu deschideri de 1 . Procesul de flotare depinde de natura particulelor ce trebuie îndepărtate din apă. se adaugă aer atât în cazul particulelor grele.. Unul din cele mai răspândite tipuri de sită este cel în formă de tambur.90o. Pentru particulele grele. Ajunse în bazinele de fermentare .sunt grătare mecanice prevăzute cu mecanisme de tăierefărâmiţare. Construcţiile specifice reţinerii corpurilor şi suspensiilor sunt grătarele şi sitele. respectiv supravegherea şi întreţinerea mecanismelor în cazul grătarelor cu curăţire mecanică. de unde sunt pompate periodic pentru fermentare sau ardere. Exploatarea grătarelor constă în curăţirea la timp a depunerilor. este insuflat prin radierul bazinului prin intermediul unor plăci poroase. Grăsimile care se acumulează la partea superioară a compartimentelor laterale. după cum rezultă din fig. partea centrală este separată de părţile laterale prin doi pereţi verticali.Epurarea mecanică a apelor uzate constitie prima treaptă de epurare. procesul de flotare este ajutat şi de folosirea unor aşa-numiţi agenţi de flotare şi spumanţi. perpendicular pe direcţia de curgere a apei uzate. se produce separarea particulelor uşoare. Înclinarea grătarelor faţă de orizontală depinde de obicei de modul lor de curăţire: manual . Asigurarea unei bune ventilaţii a construcţiei care adăposteşte grătarul îndepărtează umezeala şi preîntâmpină formarea unei atmosfere corozive. numai materii în suspensie sub o anumită dimensiune. ceea ce necesită luarea de măsuri suplimentare în exploatare.5mm.

Încărcarea . În filtrele biologice mărimea suprafeţei pe unitatea de volum variază în funcţie de mărimea golurilor.deoarece procesul de epurare biologică depinde de timp. • pe câmpurile de irigare şi filtrare oxigenul adsorbit depăşeşte 505 din oxigenul alimentat (existent) în momentul în care câmpul nu este irigat. Deoarece epurarea este un fenomen de suprafaţă. în timp ce iarna . aflate sub diferite forme (suspensie.prin încărcarea unei instalaţii de epurare biologică se înţelege cantitatea de apă uzată ce poate fi tratată de 1m3 strat filtrat sau de 1m2 suprafaţă de irigare etc. • în filtrele biologice oxigenul absorbit de membrană reprezintă numai 5% din cel care traversează filtrul biologic împreună cu aerul. de insuflare a aerului sau a clorului. Factori care conditioneaza desfasurarea epurarii biologice. care abundă în organisme unicelulare sau complexe. acesta poate servi drept unitate de comparaţie a diferitelor instalaţii sau sisteme de lucru. Biomasa are mare putere de transformare a materiilor solide din apa uzată. Timpul de traversare a instalaţiei . astfel: iau din materiile solide energia sau hrana necesară membranei sau flocoanelor. Factori ce condiţionează desfăşurarea procesului 1. Valorile acestor încărcări. În cele mai multe instalaţii timpul de traversare rezultă din împărţirea volumului bazinului la debitul de apă uzată. Oxigenul necesar procesului biologic trebuie întotdeauna furnizat în exces deoarece: • numai 10% din cantitatea de oxigen furnizată pneumatic în bazinele cu nămol activ este absorbită de apele uzate. cu debitul de apă subterană care se infiltrează în reţea. influenţa temperaturii este mai evidentă: vara sunt suficiente 2-3 săptămâni. realizarea acesteia este în funcţie de suprafaţa de contact. a granulelor ce constitie materialul filtrant şi formei acestora.). la interfaţa lor se dezvoltă bacterii şi alte numeroase microorganisme.) şi la flocoane biologice. pentru întreţinerea şi dezvoltarea lor: transferă înapoi în apa uzată produsele finale ale descompunerii lor (nitraţi. dizolvate etc. viteza de descompunere în condiţii aerobe a materiilor organice este de trei ori mai mare decât în condiţii anaerobe. sulfaţi. cu debitele de apă rece sau caldă ce sunt primite în reţea. 3. hidraulică şi în echivalent de locuitori. precum şi puterea care trebuie folosită pentru realizarea procesului. Epurarea biologică naturală . Oxigenul este necesar atât apei uzate cât şi biomasei. constituind aşa-numita biomasă.dispozitive şi instalaţii mecanice de colectare a grăsimilor. Temperatura apelor uzate care intră în instalaţiile de epurare variază în raport cu temperatura apei de alimentare. folosesc la dimensionarea instalaţiilor de epurare. Temperatura influenţează vâscozitatea şi densitatea fluidului care intră în epurare. cu sistemul de canalizare. câteva luni. 4. bioxid de carbon). În general există trei feluri de încărcare: organică. Acestea dau naştere imediat la membrane sau pojghiţe (la fitre biologice. la câmpuri de irigare şi filtrare etc. 2. coloidale.procesul de epurare biologică avansează în condiţii bune când oxigenul liber sau dizolvat este furnizat în cantităţi suficiente. În ceea ce priveşte amorsarea filtrelor biologice. Alimentarea cu aer . La temperatură obişnuită. Caracteristicile procesului În momentul în care apa uzată întâlneşte o suprafaţă de contact.

• să fie rezistente la acţiunea mecanică a stratului superior de deasupra. • imposibilitatea reglării procesului de epurare la variaţiile calitative ale apelor uzate. • greutăţi de exploatare în timpul iernii. rocă spartă de natură diferită. În ceea ce priveşte natura materialului. îndeosebi pentru epurarea debitelor mari de ape uzate. Clorurarea Este bine a preciza de la început că dezinfectarea nu este sinonimă cu sterilizarea. • dependenţa efectului de epurare de natura solului. Filtrele biologice . bacteriilor etc. Dezinfectarea apelor uzate. • să nu fie presat la introducerea lui în filtru. climă. Din punct de vedere al îndepărtării substanţelor organice. cocs. • necesitatea existenţei unei diferenţe de nivel între intrarea şi ieşirea apei (3-4m). atunci se spune că apa este sterilă. Negulescu. ceea ce conduce la obţinerea unor suprafeţe de contact cât mai mari. se poate folosi zgură provenită de la cazane. în suspensie. În comparaţie cu câmpurile de irigare şi filtrare.necesitatea de amplasare a acestor construcţii la distanţe mari de centrele aglomerate. aceste instalaţii au o mare eficacitate (9599). etc. Când în apă se distruge tot ce este viu. Detalii despre formele constructive şi ecuaţiile cineticii reacţiilor din filtrele biologice se găsesc în ”Epurarea apelor uzate orăşeneşti” de M. filtre de nisip. Stratul de material filtrant se caracterizează prin natura. Apariţia acestor instalaţii cu 60-70 de ani în urmă a rezultat din considerente tehnico-economice şi din greutăţile întâmpinate la epurarea biologică naturală. producerea de apă sterilă . cărămidă. Greutăţile întâmpinate la epurarea biologică naturală sunt: • suprafaţa mare de teren necesară câmpurilor de irigare şi filtrare. Materialul filtrat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: • granulele constitutive trebuie să aibă o suprafaţă cât mai poroasă şi rugoasă. • să nu conţină substanţe care ar putea provoca degradarea faunei bacteriene.Epurarea biologică naturală se realizează îndeosebi pe câmpuri de irigare. • greutăţi de exploatare în timpul iernii. Folosirea unor asemenea instalaţii este indicată ori de câte ori este necesar să se evacueze în emisar o apă cu un grad mare de epurare. • să fie rezistente la variaţiile de temnperatură şi de compoziţie a apelor uzate. • să aibă o constituţie uniformă şi să nu conţină părţi fine. Bucureşti. filtrele biologice necesită suprafeţe de construcţii mult mai mici ca primele (50-200 ori) şi au eficienţe mari chiar la variaţii mari de temeperatură şi calitate a apei uzate. iazuri de stabilizare etc. temperatura exterioară. dimensiunile granulelor şi înălţimea lui. Tehnică.. Ed.. etc. necesită însă suprafeţe mari şi de aceea folosirea lor este din ce în ce mai dificilă. Dintre dezavantaje se menţionează: • cost mare de investiţii. câmpuri de infiltrare subterană. traversând de sus în jos materialul filtrant. Pe plan mondial se constată tendinţa de a evita folosirea apelor uzate la irigaţii pe motiv de igienă şi protecţia muncii. Epurarea biologică artificială Epurarea biologică artificială se realizează în principal în filtre biologice şi în bazine cu nămol activ. deoarece din procesul de epurare rezultă gaze cu miro neplăcut.sunt construcţii în care apa uzată. etc. este epurată din punct de vedere biologic. 1978.

în special. Natura. rapid şi eventual automat. unele modificări ale calităţii apelor uzate în scopul obţinerii condiţiilor favorabile pentru dezinfectare. Distribuţia uniformă şi concentraţia corespunzătoare organismelor ce trebuiesc distruse asigură eficienţă maximă dezinfectării. ionul de cupru distruge complet algele însă în mică măsură bacteriile. ca urmare a acţoiunii razelor solare şi a razelor ultraviolete produse artificial. de altfel ca şi pentru apele de alimentare. • acizii şi alcalii puternici (pH > 11 şi pH < 3) distrug bacteriile patogene. la temperaturi diferite. de exemplu schimbarea pH. • să aibă un preţ convenabil. să se înmagazineze şi să se manipuleze uşor. Ţinând seama de diferitele posibilităţi de dezinfectare menţionate anterior. bromul şi iodul pe de o parte precum şi ozonul şi permanganatul de potasiu pe de altă parte. distribuţia şi concentraţia dezinfectanţilor în apă sunt parametrii la fel de importanţi ca şi cei privind organismele ce trebuiesc distruse. de exemplu. aplicarea dezinfectantului făcându-se imediat înb amonte de evacuarea apelor uzate în emisari. uneori dezinfecţia este utilizată şi pentru apele brute. de exemplu. de costul substanţelor folosite. Este de subliniat că la avantajele menţionate pentru clor şi compuşii săi se mai adaugă şi acela că în apă se formează o altă serie de compuşi. • ionii de metale. Dezinfectanţii folosiţi pentru apele uzate. care este luată uneori în consideraţie pentru apa potabilă. pot fi folosiţi ca dezinfectanţi. cercetărilor. următorii factori pot fi reglaţi: • natura şi concentraţia dezinfectantului. • să nu fie toxici pentru om sau animale la concentraţiile uzuale. etc. fabricării de medicamente. clorul. de modul de administrare şi manipulare a acestora. • să persiste într-o mică concentraţie. Dezinfectanţii chimici sunt cel mai des folosiţi: • halogenii. Clorul. o anumită perioadă de timp. Dezinfectarea prin lumină. • gradul de amestec al apei cu dezinfectantul. de asemenea. sub formă reziduală. însă acestea necesită tratări suplimentare. etc. respectiv instalaţii corespunzătoare care scumpesc procesul de dezinfectare.. Pentru mărirea eficienţei dezinfectării. însă acţionează uneori numai parţial. bromul şi iodul sunt folosite în cazuri cu totul special pentru dezinfectarea apelor piscinelor. acţionând eficace la variaţii ale compoziţiei apei uzate. .ului sau a temperaturii apelor. ozonul şi permanganatul de potasiu sunt foarte costisitori. nu poate constitui un procedeu adecvat pentru apele uzate. poate fi folosită numai în cazuri cu totul speciale şi pentru cantităţi mici de ape uzate (de exemplu pentru apele provenite de la spitale). • detergenţii cationici au o acţiune puternică de dezinfectare. spre deosebire de cei anioni a căror activitate este redusă. • concentraţia lor în apa uzată trebuie să se poată determina uşor. este uşor de manipulat şi are un preţ convenabil. însă în acelaşi timp pot degrada şi construcţiile sau instalaţiile cu care apa uzată vine în contact. Dezinfectarea prin căldură. Dezinfectarea apelor uzate se practică îndeosebi după ce acestea au fost epurate. • timpul de contac între organisme şi dezinfectant. rezultă că în general numai clorul şi compuşii lui pot filuaţi în consideraţie ca dezinfectanţi pentru apele uzate. pentru a preveni o eventuală recontaminare a apei. Sunt posibile. trebuie să aibă următoarele proprietăţi: • să distrugă în orice fel şi în totalitate bacteriile patogene. de exemplu cei ai argintului sau cuprului.este necesară. şi aceştia având proprietăţi de dezinfectare. Nici chiar apa de băut nu trebuie să fie sterilă.

sunt destinate tratării unor ape de râu. Primele trei a. în condiţiile unei fiabilităţi crescute şi a unor posibilităţi de automatizare şi dispecerizare corespunzătoare nivelului de moment şi în perspectivă. • încadrarea staţiei de tratare în ansamblul sistemului de tratare cu apă.Schema unei staţii de clorare cu reglare automată a debitelor de clor este prezentată în figura din anexă. • minimum de cheltuieli de exploatare în condiţiile unei maxime siguranţe în potabilizarea apei livrate. • o exploatare elastică. • posibilitatea dezvoltării ulterioare a staţiei de tratare în funcţie de creşterea necesarului de apă. . STAŢIILE DE TRATARE A APEI POTABILE Scheme tehnologice de tratare a apei Alcătuirea staţiei de tratare trebuie astfel realizată încât să asigure: • circulaţia apei de la o instalaţie la alta. În fig. care nu depăşesc însă turbidităţi prea mari. • corectarea tuturor indicatorilor de calitate ai apei. sunt prezentate cinci scheme verticale de staţii de tratare. care să permită adaptarea instalaţiilor la variaţia calităţii apei din sursă. b şi c.

această fază necesită cameră de amestec. la doze de reactivi mult mai mici. schema d. În ceea ce priveşte folosirea lacurilor ca sursă de alimentare cu apă. Faţă de cele de mai sus. recirculare) schemele de alimentare cu apă vor avea o altă compunere. în cazul unor surse subterane sau de alte categorii (ape de calitate inferioară. • dezvoltări masive de alge. presupune tratarea cu clor apei într-un bazin ce poate servi şi ca rezervor de înmagazinare a apei. orizontale. Ultimele două scheme. se realizează în decantoare. exprimată prin gradul de trofie al lacului şi prin biomasa care îl caracterizează. cameră de reacţie şi o gospodărie de reactivi. • turbiditate redusă. dar vor trebui să respecte principiile de alcătuire enunţate anterior. Întocmirea judicioasă a schemei staţiei de tratare asigură obţinerea unei ape potabile conform normelor în vigoare în condiţiile economice şi de exploatare corespunzătoare. d şi e. • conţinut de suspensii redus. de limpezire. cei mai importanţi sunt: • reducerea temperaturii. indică alcătuirea unor staţii de tratare destinate tratării unor ape provenite din lacuri de acumulare.Schemele sunt alcătuite pe acelaţi principiu: • o fază de tratare cu reactivi de coagulare a apei. de dezinfecţie a apei. s-a pus în evidenţă faptul că indicatorii de calitate ai apei lacurilor de acumulare. . rezultă că tehnologia care se adoptă ar trebui să asigure. schema c. în principal: • indepărtarea organismelor din apă. Similar cu modul de abordare a problemei în cazul râurilor şi în cazul lacurilor s-a considerat că unul din elementele hotărâtoare pentru alegerea schemei optime de tratare este calitatea apei din lac. • o ultimă fază. coagularea se face direct în stratul de nisip. care pot fi verticale. Aceste ape sunt mai limpezi şi în acest caz se renunţă la faza de decantare. • o fază de depunere masivă a suspensiilor. • o fază de limpezire finală. În cazul filtrelor mai lente. se realizează în filtre rapide de nisip. • înlăturarea suspensiilor fine şi a culorii. În cazul filtrelor de contact. • reducerea gustului şi mirosului. pentru a asigura o constanţă în livrarea debitului de apă. Desigur. care influenţează tehnologia de tratare. suspensionale sau alte tipuri. • dezinfecţia. se renunţă complet la coagulare.

pentru reţinerea particulelor şi flocoanelor fine şi a microorganismelor. dar după faza de coagulare-floculare. ◊ presedimentarea: prin simpla staţionare relativă a pei se urmăreşte reţinerea suspensiilor grosiere şi a particulelor de nisip din apă. manganul (reducerea durităţii apei). prin acelaşi procedeu de staţionare relativă. ◊ adsorbţia: reţinerea gustului şi mirosului neplăcut al apei. se poate spune că. ◊ filtrarea: pentru finisarea limpezirii. degazare. în special pentru scopuri industriale. ◊ coagularea şi flocularea: aglomerarea suspensiilor fine. în vederea preparării unor ape pure. Tehnici curente de tratare a apelor Sitarea . într-o combinaţie sau alta. ◊ decantarea: reţinerea marii majorităţi (90-95%) a suspensiilor din apă.Scheme tehnologice de tratare în funcţie de calitatea apei lacului. ◊ dezinfecţia: distrugerea tuturor microorganismelor. Procedee de tratarea apei Fără a avea pretenţia de a epuiza toate procesele sau procedeele de tratare utilizate în alimentări cu apă. dar numai în cazuri speciale de surse de apă sau de calităţi necesare apei alimentare. ◊ schimbul ionic: eliminarea din apă a unor elemente. următoarele procese de tratare: ◊ sitarea: pentru reţinerea corpurilor şi materialelor plutitoare antrenate în apă. nedecantabile. Mai pot interveni şi alte procedee de tratare a apei ca: flotare. ◊ precipitarea chimică: eliminarea din apă a unor substanţe dizolvate. în general. prin contact cu materiale cu proprietăţi de suprafaţă adsorbantă. . ca fierul.Fig. ultrafiltrare. transfer ionic. în staţiile de tratare se folosesc. în flocoane care să fie uşor sedimentabile. ◊ aerarea: îmbogăţirea apei cu oxigen pentru stimularea reacţiilor de oxidare.

CaO sau Ca(OH)2.Această operaţie se realizează prin prevederea la priza staţiei de tratare a unor grătare.Decantor orizontal . Atât deznisipatoarele cât şi predecantoarele au. implicit. precum şi o creştere a limpezirii apei. Diferenţierea acestor instalaţii se face. o alcătuire similară bazinelor decantoare propriu-zise. sitare fină . se reduce considerabil timpul de depunere al lor. nisipul sau alte particule materiale care se pot depune ulterior pe canale şi conducte. Aceste substanţe au greutate specifică foarte apropiată de aceea a apei şi.grătare cu spaţii între bare de 30-100 mm. în vederea accelerării procesului de decantare se folosesc anumiţi reactivi. Fe2(SO4)3. clorura ferică. În practica tratării apei. ) Fig. Presedimentarea Scopul presedimentării este acela de a reţine din apă pietrişul. sitare foarte fină .microsite. FeSO4. b-decantor cu curăţire mecanică. sulfatul feros. Pentru accelerarea procesului de coagulare în condiţii nefavorabile se introduc în apă adjuvanţi de coagulare. Reactivii de coagulare cel mai des folosiţi în practică sunt: sulfatul de aluminiu. În acest mod. Pentru eliminarea materiilor sau corpurilor plutitoare de la suprafaţă sau din masa apei se folosesc grătare compuse din bare fixe.cu spaţii de 23 -120 μm. Coagularea-flocularea Apele de suprafaţă conţin o mare cantitate de substanţe coloidale. în timpul de staţionare a apei în acestea (fig. în mod practic. în fazele de aglomerare şi depunere a flocoanelor are loc şi o antrenare parţială a substanţelor organice şi a bacteriilor conţinute de apa brută. De asemenea. Decantarea apei . sitare medie -site-cu spaţii de 10-25 mm. Neutralizarea parţială a acestor sarcini conduce la aglomerarea coloizilor în flocoane-agregate mai mari şi mai grele.site cu spaţii de 3-10 mm. Diferenţele de esenţăconstă în viteza de circulaţie a apei în aceste bazine şi. FeCl3. pentru a proteja pompele şi restul aparaturii de acţiunea abrazivă a acestora. cu diferite sisteme de curăţire. care prin dizolvarea lor în apă produc ioni de semn contrar particulelor coloidale. site sau microsite. Prin acest procedeu de coagulare-floculare are loc o reducere considerabilă a turbidităţii.curgere longitudinală: a-decantor fără curăţire mecanică. sulfatul feric. ele rămân în suspensie timp îndelungat.nH2O. prin mărimea spaţiilor sau ochiurilor prin care este lăsată apa să treacă. Astfel se diferenţiază: sitare grosieră . NaAlO3 şi var. În anumite cazuri se mai apelează la: aluminatul de sodiu. manuale sau mecanice (cu raclor sau jet de apă) fig. c-decantor compartimentat de mică adâncime. în special. . Al2(SO4)3.nH2O. în principiu.

5 -4. aici are loc depunerea suspensiilor. • spaţii de decantare. Acest proces se realizează în instalaţii speciale. • colectarea apei limpezite.6 Filtrarea apei . în care apa are o viteză de circulaţie foarte redusă. • spaţiul pentru suspensiile depuse precum şi pentru concentrarea lor. • sistemul de curăţire şi evacuare a nămolului din decantor. pe de o parte şi suspensiile concentrate pe de altă parte. asigurându-se o staţionare relativă 1-2 1/2h. Se mai utilizează şi termeni ca sedimentarea apei sau limpezirea apei.Decantarea apaei este un proces de separare a particulelor solide din suspensie. 4. prin acţiunea forţelor de gravitaţie. astfel că amestecul lichid-solid este separat în lichidul limpezit. acesta trebuie să asigure: • introducerea şi distribuţia apei brute. Indiferent de tipul decantorului. amestecată în prealabil cu reactivii de coagulare. Schema de circulaţie a apei în astfel de instalaţii este prezentată în fig. numite decantoare.

. aplicând fie o presiune asupra lichidului de filtrat. agitatoare). deci nu trebuie să conţină bacterii patogene. Pentru dezinfecţia apei se utilizează fie clorul gazos pur Cl2. • mărirea capacităţii de oxidare a unor substanţe ca fier. diferite substanţe organice.). razelor ultraviolete. în cadrul cărora apa poate fi supusă acţiunii: clorului (clorare). În cazul filtrării clasice prin medii poroase se acţionează asupra lichidului. pe baza experienţelor făcute cu această apă. ) Dezinfecţia apei Apa distribuită pentru nevoile menajere şi potabile ale populaţiei nu trebuie să fie dăunătoare sănătăţii oamenilor.3 mg/l) înrăutăţeşte gustul apei. Această forţă poate acţiona pe de o parte sau alta a mediului filtrant. doza de clor trebuie să fie stabilită de proprietăţile individuale ale apei care se corectează. fie prin dispozitive de agitare mecanică la suprafaţa apei (turbine. este existenţa în apă a aşa-numitului clor în exces (care rămâne în apă după oxidarea substanţelor de natură organică). De aceea. Ca dovadă că s-a introdus o doză suficientă de clor. mangan. diferite dispozitive punctiforme). sărurilor metalelor grele (argint. Tehnici speciale de tratare a apei Aerarea apei Aerarea apei se practică pentru: • eliminarea mirosului şi gustului neplăcut al apei.Filtrarea este un procedeu de separare a solidelor de lichide. o doză excesivă de clor (de peste 0. fie clorura de var (CaOCl2). Dezinfecţia se poate realiza prin diferite procedee. ozonului (ozonificare). deşi reduc mult cantitatea de microorganisme conţinute în ea. fie o depresiune (vacuum) asupra filtratului (fig. Decantarea şi filtrarea apei. perii. nu dau o deplină garanţie a îndepărtării lor definitive. supunându-l la un gradient de presiune care-l obligă să treacă prin materialul poros. Injectarea de aer în masa apei se face prin injectarea propriu-zisă de aer sub presiune (tuburi sau plăci poroase. O doză insuficientă de clor poate face ca el să nu-şi manifeste acţiunea bactericidă. prin care materiile în suspensie sunt separate de lichid prin trecerea amestecului printr-un material poros-filtrantcare reţine materiile solide şi lasă să treacă lichidul filtrat. Stabilirea corectă a dozei de clor este foarte importantă. cupru etc. Realizarea acestei operaţii se face prin injectarea de aer în masa apei şi prin mărirea suprafeţei de contact aer-apă.

Cu ajutorul osmozei se poate extrage. Diverşi cărbuni au în unele cazuri o oarecare activitate. deoarece această “activitate” nu este suficientă se procedează la o activare suplimentară. împreună cu reactivii de coagulare. necesară la fabricarea unor piese electronice. fenoli. adsorbţia substanţelor organice). schimbătorii de ioni pot fi folosiţi la: • alimentarea cu apă a cazanelor. turba etc. Schimbătorii de ioni sunt. Schimbătorii de ioni În tratarea apei (dedurizare. iar ionul contrar se poate mişca liber. a hârtiei şi celulozei. • apă ultrapură. în principiu. La baza schimbătorilor de ioni folosiţi în prezent stau răşinile sintetice de policondensare sau polimerizare. cu o bună “activitate” ca adsorbant (adică reţine relativ repede proporţii mari de substanţe impurificatoare din apa cu care vine în contact. Prin acest proces. care nu pot fi eliminaţi din apă prin tehnicile clasice de tratare. aşa sunt mangalul. în mod mecanic. folosirea cărbunelui activ în practica tratării apei se impune datorită apariţiei în sursele de alimentare cu apă a unor impurificatori ca: pesticide. semicocsurile (de turbă. de lignit). Cărbunele activ se poate utiliza fie sub formă de pulbere. se creează un anumit echilibru. În primul caz. putând fi schimbat. pe bază de carbon amorf. deionizare. fie sub formă de granule. care să permită îmbogăţirea conţinutului în oxigen al apei. detergenţi etc. în pulverizarea apei la nivel de picături. filtre cu inele sau materiale de umplutură. apa va trece dintr-o parte a membranei în cealaltă parte. Această pulverizare se face prin turnuri cu grătare. eliminarea bicarbonaţilor.chiar la concentraţii mici ale acesteia). la care un tip de ioni (cationul sau anionul) este fixat de polimerul insolubil. până când se constituie o diferenţă de presiune care împiedică trecerea în continuare a apei. corespunzătoare unei anumite concentraţii a substanţelor dizolvate. Tratarea cu cărbune activ Cărbunele activ este un material solid. polielectroliţi macromoleculari. apa curată dintr-o soluţie apoasă de sare. În cazul soluţiilor apoase.. Cu toate că atrage o creştere a costului apei potabile. se deschid porii închişi preexistenţi sau se lărgesc porii deschişi. textilă. .Mărirea suprafeţei de contact dintre apă şi aer constă. • prepararea băuturilor. fiind preluaţi de aceştia. ionii din apă vin în contact cu schimbătorii de ioni. Totuşi. în care se creează noi pori. printr-o membrană semipermeabilă care permite trecerea solvenţilornu însă şi a substanţelor dizolvate. • circuitele primare ale reactorilor nucleari. în esenţă. putând fi numiţi “cărbuni activi”. Presiunea atinsă este egală cu presiunea osmotică a soluţiei. În acest fel. cu porozitate şi suprafaţă specifică mari. • apă tehnologică pentru industria chimică. cărbunele praf se introduce în apă. Osmoza Osmoza se defineşte ca fiind trecerea spontană a unui lichid dintr-o soluţie diluată în alta mai puţin concentrată. în locul lor fiind cedaţi alţi ioni.

externalităţile de mediu cuprind: • costurile necesare societăţii pentru a aduce la parametri normali calitatea factorilor de mediu afectaţi în timpul proceselor de extracţie a materiilor prime. Efecte conexe a activităţii industriale care nu se regăsesc în costurile de fabricaţie. face dificilă gestiunea factorilor de mediu şi duce la poluarea acestora cu repercusiuni asupra colectivităţii umane beneficiare a aceloraşi factori de mediu. Procesul de refacere a mediului înconjurător afectat de activitatea economică reprezintă categoria cea mai largă a externalităţilor. Faptul că aceste categorii de cheltuieli nu se regăsesc în evidenţa contabilă a unităţii industriale este urmare a constatărilor că: • factorii de mediu (apa. pot determina înţelegeri între poluatori şi autorităţile locale pentru a nu se preciza efectele fabricaţiei asupra ecosistemului. aerul. • interdisciplinaritatea necesară evaluării efectelor fabricaţiei asupra exteriorului platformei industriale nu a devenit uzuală. subsolul) nu au preţ. Efectele depăşirii acestor “praguri” ale intensităţii poluării nu sunt întotdeauna complet cunoscute. Cu referire la poluarea mediului înconjurător. • lipsesc instrumentele care să oblige intreprinderile la internalizarea (preluarea costurilor sociale) cât mai completă a externalităţilor de mediu.ambele variante dificil de acceptat. etc. mai ales cele ce sunt puse în legătură cu protecţia mediului înconjurător. transportului şi prelucrării lor în produse. utilizării produselor şi apoi în timpul procesului de tratare . Aceste câteva consideraţii sunt suficiente pentru a contura un domeniu necristalizat: identificarea. mediu şi lung a substanţelor poluante şi a deşeurilor eliminate în factorii de mediu în timpul unui proces de fabricaţie. cele mai multe dintre acestea presupunând abordări interdisciplinare minuţioase. . economice. • expresia bănească a efectelor pe termen scurt. condiţionării. mecanismele intituţionale şi legislative necesare evaluării impactului asupra mediului nu sunt specifice pentru a fi eficiente. turistice. Acest lucru încurajează risipa. cu pondere majoră în totalul cheltuielilor societăţii pentru menţinerea echilibrului ecologic.netralizare a deşeurilor de fabricaţie şi a produselor finite uzate. • internalizarea costurilor sociale presupune pentru fabricant diminuarea profitului sau preşterea preţulşui produsului . • costurile sociale (denumite şi externalităţi) nu sunt complet cunoscute. • interese de ordin divers (politice.). Efectele sociale ale poluării au devenit evidente în momentul în care fenomenul de poluare a ajuns la intensităţi critice.CURS 6 MODALITĂŢI DE ABORDARE A FENOMENULUI DE POLUARE INDUSTRIALĂ Poluarea industrială şi externalităţile de mediu Costurile de fabricaţie nu reflectă totalitatea cheltuielilor necesare obţinerii unui produs: o parte din aceste cheltuieli sunt suportate de societate. evaluarea externalităţilor şi găsirea instrumentelor care să ducă la internalizare cât mai deplină a acestora.

corodarea infrastructurii aşezărilor urbane (inclusiv a operelor de artă sau a partimoniului naţional. . etc. care exprimă pierderile în unităţi naturale. construcţii industriale şi de drumuri etc. emisiile de CO2. etc. • pierderi biologice ale mediului natural: scăderea randamentului recoltelor în agricultură. iar acestea continuă să modifice calitatea factorilor de mediu.400 sunt binecunoscute ca acţiune asupra mediului înconjurător. prin utilizarea unor produse cu potenţial ce poluare mare: benzina cu plumb.000 substanţe chimice deversată în factorii de mediu în ţările dezvoltate economic. Metodologia evaluării externalităţilor . ecuaţiile şi factorii de corecţie necesari sunt. De exemplu. Unele tipuri de CFC se menţin în atmosfera terestră peste 100 ani. În acest sens Polonia propune următorul inventar al pierderilor ecologice: • pierderi ce rezultă din deteriorarea sănătăţii redate populaţiei redate ca absenţe ale muncitorilor de la lucru. “munţii” de steril. anumalelor. În realitate.. contribuie la accentuarea efectului de seră al Terrei. calculul este foarte complicat deoarece: • unele modificări aduse mediului înconjurător sunt ireversibile (de ex. distrugerea arborilor. costul îngrijirilor medicale etc. în general. • substanţe sau produse care iniţial sunt considerate inofensive (cazurile DDT. după mulţi ani de utilizare că sunt dăunătoare pentru sănătatea oamenilor. restul urmează a fi cercetate. în esenţă. hidrocarburi. “retezarea” munţilor Călimani în vederea unei ipotetice exploatări de sulf. Într-un sens mai larg.. batalurile de fosfogips. la afectarea stratului de ozon din stratosferă. 20.. îndeosebi în mediul urban. mai ales în cazul unde poluarea duce la dispariţia unor specii sau la scăderea speranţei de viaţă a oamenilor. cheltuielile necesare aducerii la parametrii normali a factorilor de mediu afectaţi de activitatea economică redau.cunoaşte patru tehnici de calcul: • metoda de calcul direct. NOx. Evaluarea externalităţilor de mediu În principiu. • reducerea speranţei de viaţă. • daunele aduse mediului înconjurător. motorina cu concentraţie ridicată de sulf.). “supravieţuiesc” mult timp faţă de produs sau fabricaţie impunând cheltuieli cu menţinerea deşeurilor depozitate. CFC. • pierderi cauzate de utilizarea factorilor de mediu poluanţi. • costul daunelor provocate de ploile acide ca: acidifierea solului. Hexacloran etc. • sunt incomplet cunoscute. haldele de cenuşă. plantelor. 1. afectarea sănătăţii oamenilor sunt greu de cuantificat. 3000 . • pierderi ce se datoresc irosirii resurselor naturale ce apar ca deşeuri în factorii de mediu. din cca. reducerea productivităţii pădurilor etc.. De ex. diminuarea randamentului pădurilor. • cheltuielile pe care societatea trebuie să le facă după ce produsul şi-a încheiat ciclul de viaţă economică sau după ce fabricaţia a fost întreruptă. CO.) se dovedesc. • pierderi la nivelul fondurilor fixe datorate coroziunii. Această categorie de efecte nu este întotdeauna uşor de cuantificat. cunoscuţi şi unanim acceptaţi de specialişti.deşeuri regăsite cu influenţe negative asupra sănătăţii oamenilor. autovehicule cu nivel ridicat de zgomot etc. externalităţile de mediu. realizarea lacurilor de acumulare.

Adoptarea acestei concepţii ar diminua mult preocupările unităţilor economice de a găsi soluţii viabile pentru diminuarea polării. • amplifică funcţiile intreprinderii pentru a se putea urmări inventarierea. a substanţelor periculoase. ca beneficiar al taxelor. ceea ce duce la recuperarea unei părţi din cheltuielile antipoluante. care se bazează. la estimarea pierderilor. • metoda de substituţie care. modificând imaginea de firmă sau de produs în ochii consumatorului. efectele negative ale calităţii produsului asupra mediului. • metoda indicilor. Ca ordin de mărime. ca instrument de internalizare a costurilor poluării se pot constitui în unul sau mai multe fonduri pentru protecţia şi refacerea mediului înconjurător. în perioada 1980 . evaluare şi internalizarea externalităţilor ce interesează numai propria fabricaţie. în care evaluarea pierderilor constă în determinarea costurilor investiţiei şi a altor cheltuieli necesare cuantumului pierderilor şi refacerii calităţii mediului afectat de poluare. conceperea de programe de cercetare-dezvoltare abordarea prioritară a unor aspecte de protecţie sau refacere la nivel macro etc. spre perfecţionarea continuă a tehnologiilor. poate folosi fondurile astfel colectate pentru a proteja sau reface anumite componente ale mediului ambiant. în Polonia. Internalizarea externalităţilor prezintă următoarele avantaje: stimulează intreprinderile să adopte tehnologii nepoluante.• metoda restrictivă de calcul. Internalizarea externalităţilor Recurgerea la taxe asupra poluatorului poate duce la două reacţii ale acestuia: poluatorul poate să transfere costul suplimentar asupra consumatorului. în favoarea produselor rentabile. Efectele benefice pentru unităţile poluatoare în cazul internalizării externalităţilor sunt: . • impune gestiunea corectă a deşeurilor de fabricaţie. acţionarilor şi propriilor angajaţi. în esenţă. pe indicii stabiliţi prin metode experimentale. duce la determinarea cheltuielilor necesare recuperării pierderilor datorate poluării. permiţând elaborarea de strategii naţionale în domeniul mediului. valorificării deşeurilor. internalizarea externalităţilor nu este de dorit deoarece: • apar costuri noi care pun probleme de eficienţă economică şi competivitate în condiţii de concurenţă. Recuperarea cheltuielilor pentru acţiunile antipoluante se face de la consumatorii acelor produse şi nu de la întreaga societate. facilitează încorporarea în procesul productiv a deşeurilor de fabricaţie atunci când acestea nu presupun cheltuieli de fabricaţie prea mari. deci a celor ce necesită cheltuieli antipoluante reduse. Pentru poluator. să-şi mobilizeze potenţialul de cercetare-dezvoltare spre punerea sub contro a fenomenului poluării.1983 s-au ridicat la 7-9% din volumul venitului naţional. prin mărirea preţului produslui. • face cunoscute societăţii costurile poluării preluate de aceasta. taxele. guvernul. pierderile datorate fenomenului de poluare. • impune orientarea programelor de cercetare-dezvoltare în alte direcţii decât cele urmărite de conducerea firmei. restructurează economia după criteriul cheltuielilor pentru protecţia mediului.

înţelegerile şi tratatele regionale şi internaţionale se înscriu în categoria instrumentelor de protecţie a mediului şi de control a costurilor sociale. într-o unitate de timp arbitrar aleasă. instituirea de taxe. • stimularea interesului pentru tehnologii mai pewrformante. b. standardele naţionale pentru calitatea factorilor de mediu. cantitatea de resurse naturale introduse în proces ca materii prime. Elemente metodologice Corespunzător modelului teoretic. armele şi explozivii. detergenţilor nebiodegradabili cu conţinut de fosfor etc. Această antrenare accelerată a consumului de resurse materiale a făcut să se descarce în factorii de mediu cantităţi din ce în ce mai mari de deşeuri materiale şi energetice. îngrăşăminte chimice azotoase. • ieşirile din sistem (în afara deşeurilor) sun formă de produse pot fi. combustibilii petrolieri. pe produse ce au potenţial poluant. dar neregăsite în masa produsului finit. cazul ambalajelor. recunoaşterea principiului de drept “poluatorul plăteşte” pentru daunele aduse mediului înconjurător sunt instrumente mai noi de internalizare parţială a costurilor sociale. Evaluarea teoretică a potenţialului poluant al platformelor industriale Modelul teoretic Abordarea sistematică a procesului de fabricaţie permite reliefarea următoarelor consideraţii ce interesează interfaţa fabricaţiei cu ecosistemul în care se desfăşoară: • intrările în sistem sub forma resurselor materiale şi energetice au format baza creşterii economice. ca de exemplu. cantitatea de resurse energetice disipate în factorii de mediu (entropie înaltă) sau: . • obţinerea de avantaje asupra altor fabricanţi şi creşetrea gradului de competivitate a produsului. impozite. feedback-ul necesar imbunătăţirii performanţelor de calitate a produsului. indicatorii ce caracterizează intensitatea fenomenului de poluare industrială sunt: a. sau ∑ ΔM = ∑ Mi − ∑ Me unde: ∑ ΔM - cantitatea subproduselor de proces (deşeuri) corespunzătoare fabricării unui produs. • stimularea preocupărilor pentru valorificarea.cantitatea totală de resurse materiale ce se regăsesc în masa produsului finit. reciclarea deşeurilor de fabricaţie. permisele de poluare.cantitatea totală de resurse materiale introduse în proces. ∑ Me . Normele interne. înţelegerile voluntare de tipul eco-labell. nepoluante. la rândul lor potenţial poluante: pesticide. Acţiunea lor poluantă poate apare după utilizare.• obţinerea de informaţii asupra produsului pe toată traiectoria acestuia. accize etc. Perspectiva obligării producătorilor industriali de a-şi organiza reciclarea propriilor produse uzate. ∑ Mi .

∑ ΔI . acesta marcând timpul în care d. c.totalul cantităţii echivalente de energie introdusă în sistem. modificarea structurii materiilor prime etc. evoluează sistemul. Timpul de persistenţă în factorii de mediu a substanţelor poluante dă o dimensiune nouă potenţialului poluant al platformelor industriale. El se referă la informaţile de proces. aceste două valori caracterizează material intensivitatea şi ergointensivitatea procesului tehnologic . Valorile ∑ ΔM şi ∑ ΔE se identifică cu volumul reziduurilor de fabricaţie descărcate în mediul înconjurător. În această aproximare. ∑ Ii .M. ca urmare a unui proces de fabricaţie. El intervine şi în calculele de stabilitate a C. se asociază sistemului de cuaţii un vector T. Interesează durata de viaţă a substanţelor poluante în mediul înconjurător. microbiologice sau la apele poluate termic ce rezultă într-o unitate de timp. Raportul lor Me/Mi şi Ee/Ei reprezintă randamentele cu valori specifice nivelului tehnic al procesului de fabricaţie. dau indicaţii despre eficienţa cu care societatea reuşeşte să valorifice resursele naturale. finit pentru Se poate observa că pentru o anumită materie primă şi un anumit produs. exprimate în formă bănească. .A. determinând timpul necesar biodegradării (metabolizării) poluantului în factorii de mediu. regăsită în produsul facilitarea reacţiilor chimice. Setul de indicatori de timp se completează cu durata acceptată pentru epuizarea resurselor naturale proprii (când este cazul).pierderea de energie echivalentă totală. Me şi Ee corespund consumurilor teoretice. radioactive. (concentraţia maximă admisă) aferentă fiecărui poluant. ∑ Ei . Se convine ca această durată să fie mai mare decât cea corespunzătoare unei generaţii umane pentru a da răgazul necesar elaborării tehnologiilor alternative de prelucrare sau substituire a unei resurse convenţionale. Al patrulea indicator conturează premisa necesară punerii sub control a fenomenului de poluare industrială. sau: ∑ ΔI = ∑ Ie − ∑ Ii unde: ∑ Ie .cantitatea echivalentă de energie. Mi şi Ei fiind consumurile efective de resurse. ∑ Ee . durată regăsită în literatura de specialitate sub denumiri ca persistenţă în factorii de mediu sau timpul de înjumătăţire a dozei poluante.informaţiile nou generate în interiorul sistemului. potenţialul poluant al platformei industriale este redat prin: • cantitatea de deşeuri poluante ce se referă la substanţele chimice. În mod concret.valoarea tuturor informaţiilor comercializate.∑ ΔE = ∑ Ei − ∑ Ee unde: ∑ ΔE .valoarea tuturor informaţiilor intrate în sistem.

Tm ). intensitatea energetică a .referinţă Cantitatea totală echivalentă de poluanţi devine. . amoniul pentru uzinele de obţinere a îngrăşămintelor chimice azotoase. Se calculează în acest caz.M.M. criza de structură. criza informaţională.A. criza de proprietate. emisiile de CO2.A. a cărui mărime este: K=C.A.Fenomenul de poluare şi comportamentul sistemelor industriale de fabricaţie. sau Tm = Jocul indicatorilor nominalizaţi mai sus ( ∑ ΔM . criza managerială. făcând dificilă evaluarea în timp a ansamblului fenomenului. Efectele cumulate ale acestor crize pot fi redate prin câţiva indicatori (PIB /locuitor. iar numărul poluanţilor chimică este foarte mare. cianul pentru întreprinderile de sinteză şi prelucrare a acrilnitrilului (fibre sintetice) etc. gradul de şcolarizare. Acesta este un indicator folosit în cazul în care se urmăreşte dinamica fenomenului de poluare. Indicatorii potenţialului poluant Comportamentul Intensitatea fenome sistemului de poluare ∑ ΔM ∑ ΔE T ∑ ΔI >>0 >>0 >>0 →0 >>0 >>0 >>0 →0 >Tm →Tm ≤Tm <Tm 0 >0 >>0 >>0 Static Adaptiv Evolutiv Caz ideal Necontrolabil Sub control În diminuare Echilibu Performanţele tehnologice şi ecologice ale întreprinderilor industriale şi comportamentul acestora privite ca sistem Criza generală prin care trece industria din România este un sumum de crize şi anume: criza de sistem privită prin comportamentul acestuia.i/C.M. ∑ ΔMiTi ∑ ΔMi ∑ ΔI ) duce la concluzia că Tabelul 6. astfel: ∑ ΔMechiv. ∑ ΔE .• cantitatea echivalentă de poluanţi. toate rezonante cu criza economicopolitică a întregii ţări. . ∑ Mechiv. o cantitate echivalentă de poluanţi ( ∑ ΔMechiv ) prin intermediul C.= ∑ ΔMi Ki Durata medie de viaţă a poluanţilor (Tm). În acest caz se calculează un coeficient K. privit şi prin comportamentul sistemelor de fabricaţie (redat ca fenomenul de poluare industrială poate fi pus sub control numai în sistemele ce evoluează cu comportament adaptiv sau evolutiv. determinată ca medie ponderată dintre cantitatea fiecărui poluant şi durata individuală de persistenţă (Ti). a fiecăruia dintre ei în raport cu un poluant etalon considerat reprezentativ pentru fiecare platformă industrială : clorul pentru platformele indusstriale clorosodice.1. SO2.

pe normative şi recomandările furnizorului. mai complex. bazat pe experienţa anterioară. ele trebuie să fie “alimentate” continuu în proces. realizează performanţe de protecţie a mediului în limita tehnologiilor disponibile şi a echipamentelor existente. Această nouă abilitate a sistemului este rezultata activităţii de C-D (cercetaredezvoltare) a propriei instalaţii industriale. prelucra şi valorifica informaţiile provenite din exteriorul sistemului. organizarea fluxurilor informaţionale concretizate în reţele exterioare . fiin lipsite de cele mai mulze ori. loc neonorabil pentru o ţară europeană. Deosebit de importantă devine reţeaua de marketing pentru obţinerea informaţiilor ante şi postproces de fabricaţie. procesul de fabricaţie cuprinde ansamblul procedeelor folosite pentru transformarea materiilor prime şi semifabricatelor în produse finite. sistemul de fabricaţie trebuie să-şi modifice (dezvolte) structura pentru a putea recepţiona.Acest tip de sisteme de fabricaţie reprezintă un progres faţă de sistemele artizanale mai vechi.). în principal. informatică. Comportamentul sistemelor de fabricaţie Ca precizări noţionale. Urmarea a acestei noi calităţi. sistemul cu comportament adaptiv funcţionează cu performanţe tehnice şi economice superioare sistemelor cu comportament static. 2. înmagazina. Sistemele statice asimilează lent noutăţile din domeniile ştiinţei şi tehnologiei. a grupei de specialişti (în tehnologie. Sisteme de fabricaţie cu comportament adaptiv Dacă la sistemele de fabricaţie cu comportament static informaţiile necesare funcţiei de reglaj erau “alimentate” în proces odată cu proiectarea acestuia (know-how) şi cu angajarea-formarea personalului de operare şi conducere.industriei etc. menţinându-l pe o traiectorie prestabilită. folosiţi în calcului Indicatorului Dezvoltării Umane situează România pe locul 98 în ierarhia mondială. dar fără ca acestea să aibă proporţii de amploare. a organizării şi valorificării băncilor de date. Criza cea mai profundă a industriei (care a început . Sisteme de fabricaţie cu comportamentul static . În structura sa . protecţia mediului. produse. S-a impus masiv înainte de cel de-al doilea război mondial. la concurenţa acerbă de pe piaţa produselor şi tehnologiei. în care subsistemul tehnologic este esenţia. ameliorări ulterioare ale nivelului acestor performanţe sunt posibile. în cazul sistemelor cu comportament adaptiv fluxul informaţiilor este mult mai amplu. Cererile de îmbunătăţire a parametrilor ecologici ai produselor şi tehnologiilor sunt impuse din exteriorul sistemului şi sunt privite de conducerea întreprinderilor ca fiind consumatoare de fonduri financiare. la constrângerile ecologice. Transformarea sistemului de fabricaţie static în sistem cu comportament adaptiv înseamnă. în România încă din anii 1960) este criza de sistem şi anume a comportamentului sistemelor de fabricaţie. Forţa de muncă este strict specializată pe procese şi operaţii. În practica mondială performanţele sistemelor de fabricaţie cu comportament static au început să nu mai fie satisfăcătoare în momentul în care s-a accentuat necesitatea adaptării acestora la dinamica din ce în ce mai alertă a progresului ştiinţei şi tehnologiei. Întreprinderile caracterizate prin comportament static. 1. Pentru aceasta. se includ şi sistemele de comandă şi control care-i conferă o comportare cibernetică. la criza energetică şi a unor resurse naturale . studiul pieţei etc. nu lipsită de resurse. fiind foarte eficient economic la producţie de serie mare şi la producţia la bandă. Această comportare asigură corecţia abaterilor ce apar în funcţionarea normală a sistemului.)care. Menţinerea în stare de funcţionare a instalaţiilor se face prin sistemul reparaţiilor planificate. activitatea fiind cea de rutină. de aportul sectorului de cercetare-dezvoltarem (C-D) propriu.

dar. • punerii sub control a fenomenului de uzură morală a instalaţiilor şi procedeelor de fabricaţie a produselor. de consolidare a imaginii de firmă. Instalaţiile de tartare a emisiilor poluante sunt continuu perfecţionate. canale de transmitere în timp util economic. promovează o atitudine “prietenoasă”. schimbarea întregii echipe manageriale pe motive politice sau simpatie sindicală. grupul de specialişti din domeniul protecţiei mediului asigură formarea şi menţinerea avantajelor comparative ale unităţii cu rezonanţă pe planul competivităţii produselor.sistemului. ea îşi focalizează eforturile pentru a se situa deasupra parametrilor prevăzuţi în standarde. • creşterea valorii adăugate a produselor în funcţie de dinamica progreselor ştiinţei şi a tehnologiei. Auditul de mediu este folosit în acest scop. de reclamă. înnoite. Reglajele prospective reprezintă o treaptă superioară de evoluţie a organizării sistemelor de fabricaţie. ale cărei baze se regăsesc în structura informaţională a sistemelor evolutive actuale. unităţile din România se situează în câmpul comportamentului static. • modelarea sistemului de fabricaţie şi simularea acestuia pentru îmbunătăţirea lui. sistemele de fabricaţie: pensionarea prematură a celor mai buni salariaţi. Prevederile standardelor de calitate a factorilor de mediu sunt minimale pentru întreprinderea cu comportament evolutiv. prefigurând industria după 2000 dar. bazat pe scenariile depozitate în memoria calculatorului. Mecanismul de feed-before devine mai mult un sistem de conducere decât de reglare prin posibilitatea de alegere a deciziilor bazate pe aceleaşi informaţii ale mediului extern şi intern ale sistemului. . Întreprinderile adaptive comportamental îşi prelucrează propriile deşeuri de fabricaţie. Reglajul prospectiv. pierderea specialiştilor prin şomaj. Sistemele de fabricaţie cu comportament evolutiv În cadrul sistemelor de fabricaţie cu comportament evolutiv îşi fac apariţia reglajele prospective (de precesie) care comandă comportarea sistemului pe baza reacţiilor posibile ale mediului înainte ca perturbaţiile să se producă. fără a se înrăutăţi parametrii de calitate ai produselor finite. făcând cunoscută starea de fapt şi efortul unităţii de a-şi reduce potenţialul poluant. În prezent. responsabilă faţă de societate. pierderea pieţelor interne şi externe. a băncilor de date capabile să le înmagazineze şi a setului de specialişti care să le prelucreze în interesul: • prelucrării calităţilor diferite de materii prime şi semifabricate. 3. ceea ce va fi un puternic handicap în procesul dorit de încadrare în parametrii unei economii de piaţă. în mediul concurenţial modern şi în condiţiile neprotejării de către Stat a producţiei autohtone. ca medie. forme de proprietate ambigue. nu trebuie uitat că acest instrument managerial pus în serviciul protecţiei mediului urmăreşte şi scopuri indirecte. Modificări profunde au suferit în structura lor. caz în care poate să-şi comercializeze informaţiile de proces ce se referă la protecţia mediului şi care se adaugă la portofoliul de know-how al unităţii. în ultimii 5 ani. cunoscut sub denumirea de feed-before sau feed-forward se realizează pe baza unui reglaj corectiv. îşi valorifică sursele secundare de energie şi poate prelua şi deşeuri provenite din exteriorul unităţii dacă această practică duce la obţinerea de profit. Comportamentul adaptiv favorizează înţelegerile voluntare de tipul eco-labellingului produselor .

protecţia mediului. ajustare. ca output-uri a sistemelor de fabricaţie. • informatizarea proceselor de fabricaţie se impune cu acuitate în interesul perfecţionării propriilor procese şi al comercializării. adaptiv şi evolutiv chiar în ţările dezvoltate. tranziţie. pot fi desprinse următoarele consideraţiuni: • tranziţia sistemelor de fabricaţie de la un comportament static la un comportament adaptiv şi evolutiv este urmarea legilor de dezvoltare a sistemelor economice şi consecinţa acţiunilor dirijate prin obiectivele strategice macro şi microeconomice. profit. relansare etc. de înţelegere a evoluţiei sistemelor de fabricaţie şi apoi de concepere a ansamblului măsurilor de-a facilita proiectarea comportamentului adaptiv. INTREPRINDEREA SI CERINTELE CALITATII MEDIULUI MANAGEMENTUL ECOLOGIC INDUSTRIAL Managementul protecţiei mediului la nivelul întreprinderilor. la multe produse prevalând caracteristicile de confort (nivel de zgomot. Rolul managementului protecţiei mediului este acela de a realiza politica şi programele întreprinderii. • în spaţiul economic naţional există concomitent sisteme de producţie cu comportament static. avantajul comparativ (de firmă.Produse cu parametri ecologici performanţi înseamnă mult în procesul concurenţial actual. deci cu calitatea lor de a reacţiona la semnale exterioare sistemului. Situarea produselor pe ciclul de viaţă. cu comportamentul acestora. CURS 9. stabilizare. Inovare. dovedesc capacitatea lor de “atractanţi” şi fac ca întreprinderile de profil să-ţi repartizeze cote mari din fondul propriu de C-D pentru a obţine avantaje ecologice în favoarea firmei. reprezintă legătura ideală între politica. restructurare. evaluării efectelor poluării. Prin valorificarea produselor uzate de câtre firma furnizoare se intră în esenţa conceptului de “zero impact” al fabricaţiei şi utilizării unui produs cu mediul înconjurător. Faţă de cele prezentate anterior. pe de altă parte. obiectivele şi programele unităţii. mai întâi. nivelul general de dezvoltare economico. stabilesc direcţia de evoluţie medie a sistemelor de fabricaţie privite după comportamentul lor. emisia de noxe etc) faţă de preţ. atât în interesul protecţiei mediului.) îşi pierd semnificaţia dacă nu sunt puse în legătură cu structura sistemelor. cât şi ca sursă de materii prime pentru firma furnizoare care. ca acţiune. şi-a elaborat tehnologiile de reciclare a produselor uzate. calităţii sistemelor de monitoring şi suficienţei siistemului informaţional. Exemple precum autovehiculele. . pentru aceasta.socială a unei ţări. • pentru România depăşirea comportamentului static al celor mai multe întreprinderi din ţară presupune un efort imens. naţional). alimentele ecologice “verzi”. pe de o parte şi rezultatul activitîţii acesteia. climatizarea aerului. excelenţă ecologică Luarea în considerare a reciclării produselor încă din etapa de întocmire a documentaţiei de vânzare se generalizează. • Noţiuni mult vehiculate în ultimii 4-5 ani (retehnologizare. concentrând atenţia aspectelor organizaţionale.

prin promovarea postutilizării lor.În evoluţia industriei în Europa sunt de întrevăzut în anii următori schimbări calitative. vor reprezenta oportunităţi de investiţii în ţările ce doresc să penetreze în noile şi promiţătoarele ramuri şi subramuri industriale. dusă până la “luptă”. cor câştiga cei ce inovează mai mult. • transferul cheltuielilor de securitate din sectorul militar în cel al protecţiei mediului urmare a unor politici şi strategii concertate la nivel naţional. 3. Pieţele pentru ecotehnologii. conceperea unui sistem de management tipic fiecărei întreprinderi: . prin: . În competiţia pentru ecologizarea fabricaţiei şi consumului vor fi învinşi şi învingători. a prevedea şi a anticipa schimbările prin: . Această “competivitate ecologică” presupune un anumit număr de acţiuni: 1. . a acumulărilor anterioare în dezvoltarea tehnologiilor nepoluante. urmărirea atentă a scenei politice şi a vieţii ştiinţifice cu incidenţe în domeniul protecţiei mediului: . a alternativelor la materii prime mai puţin poluante pentru mediu. cu repercursiuni la nivelul fioecărei unităţi de producţie. identificate la firmele concurente. Excelenţa ecologică se măsoară în final.componentă a managementului calităţii. reducerea propriilor costuri cu protecţia mediului şi cu managementul acestuia. identificarea unor opţiuni noi. Valorificarea mediului ca factor de performanţă economică . integrarea oportunităţilor de mediu în procesul decizional de investiţii la nivelul întreprinderii: . înţelegeri regionale sau acorduri internaţionale ce privesc protecţia calităţii factorilor de mediu. protecţia mediului şi obţinerea de profit se numeşte excelenţă tehnologică. Excelenţa tehnologică este efectul climatului inovaţional al întreprinderii. . sensibilizarea personalului întreprinderii la preocupările actuale şi la tendinţele în domeniu. favorabile protecţiei mediului. • diminuarea cheltuielilor cu protecţia mediului la beneficiar prin promovarea produselor mai puţin poluante. . de pildă. prin prelungirea service-ului postvânzare. Din ce în ce mai mult guvernele vor să facă din legislaţia protecţiei mediului un instrument esenţial de politică economică. într-o rată mai mare a profitului. dezvoltarea de noi produse în funcţie de oportunităţile pieţei. includerea în programele de pregătire profesională a elementelor de protecţie a mediului. reducerea costurilor cu protecţia mediului la utilizatorul de produs: . prin reciclarea acestora. • înăsprirea reglementărilor impuse de guverne autorităţile locale. minimizarea costurilor protecţiei mediului. obţinerea unui “reflex ecologic” prin: . Forma de management care se referă la inovare. de a fi lider (leadership) în domeniul ecologie industriale . integrarea preocupărilor ecologice prin criteriile de performanţă ale managerilor. schimbări ce-şi au sorgintea în factori de tipul următor: • accentuarea concurenţei pe o piaţă suprasaturată. • valorificarea atuurilor de firmă. vor câştiga întreprinderile mai performante pentru protecţia mediului şi care reuşesc să-şi menţină parametrii financiari într-un palier acceptabil. 2. rezultatul dorinţei.

proiectarea acţiunilor necesare contracarării efectelor negative. Aceste atuuri pot fi urmărite în tabelul 2.Excelenţa ecologică se poate pregăti prin mai multe etape succesive şi fiecare dintre ele reprezintă un atuu de firmă.3 . se delimitează după criterii de prioritate. • să facă propuneri în scopul ameliorării situaţiei existente. . estimarea şi evaluarea efectelor asupra mediului.identificarea. comunităţilor Mediul natural Apă Linişte. fără consum suplimentar de resurse materiale şi energetice. ci numai pe seama inteligenţei tehnice superior organizate. aria de cuprindere a efectelor asupra mediului. Nici un studiu de impact nu poate lua în considerare toate efectele directe şi conexe ale unui proces economic asupra factorilor de mediu. • să identifice măsuri practice de minimizare a daunelor ce pot rezulta din procesul analizat. caracteristică Valori şi obiective Individuale Ale grupurilor. licenţe în noul domeniu.analiza sistemului generator de poluanţi. 5. urmare a activităţii economice a unui generator de poluanţi. . grupuri Rată de creştere . Etapele elaborării studiului de impact sunt: 1. INSTRUMENTE ALE MANAGEMENTULUI ECOLOGIC Evaluarea impactului ecologic Studiul de impact ecologic sau evaluare a impactului ecologic îşi propune următoarele: • să definească cât mai precis mărimea şi natura perocolelor potenţiale legate de activitatea desfăşurată. Odată “cucerit” un asemenea atuu. . dar şi oportunităţi pentru brevete. se bazează pe dreptul acestuia de a fi informat asupra pericolelor şi daunelor ce pot fi aduse mediului în care trăieşte.comunicarea rezultatelor. 4. . 2. •să informeze publicul asupra efectelor negative ce le poate suporta ca urmare a activităţii economice viitoare. Tabelul următor poate da o idee asupra diversităţii ariilor de impact şi categoriilor supuse efectelor nocive ale poluanţilor. zgomot Climă Lumină solară Demografie Total populaţie Clase. 3. firma posedă nu numai un produs sau tehnologie performantă. cum devin obiective strategice pentru unele firme occidentale. Arii de impact ce pot fi luate în considerare la elaborarea studiului Categoria Conţinut. esenţial în lupta pentru o poziţie favorabilă pe piaţa concurenţială. . de aceea. ca urmare a studiului de impact.definirea problemei. Informarea publicului. deci o amplificare a activităţii economice.

calităţii produsului. Se vor pune în evidenţă atât măsurile de ameliorare a situaţiei existente cât şi situaţiile critice ce pot apărea în perspectivă. miros . controlul emisiilor şi în general de a da dimensiune fenomenului de poluare. Identificarea. naţionale sau impuse de normele internaţionale de protecţie a mediului sau de calitate a produselor. managementului etc. sau utilizarea unui produs. Una din fazele ce presupune multă atenţie şi cooperare interdisciplinară este cea a inventarierii potenţialului poluant pe arii de impact stabilite anterior. În faza de evaluare se recurge la indicatori tipici (vezi tabelul) şi costuri.are ca cerinţă socială şi luarea în considerare a variantei “zero” sau descrierea evoluţiei fenomenului în care nu se vor schimba parametrii de stare ai tehnologiei. securitate naţională Sănătatea populaţiei Securitatea individuală Transport O altă limitare necesară este stabilire gradului de interacţiune agent poluator/mediu înconjurător.Economie Producţie Venit Forţă de muncă Calificare Resurse naturale Social Dezvoltare. societatea putând astfel conştientiza modificarea posibilă a calităţii factorilor de mediu dincolo de limita reversibilităţii. Analiza sistemului generator de poluanţi În această etapă. Indicatori ai mediului natural Factorul de mediu Indicatori Aer Calitate aerului Emisia de poluanţi Apă Poluanţi fizici Semnificaţii Concentraţia poluantului în atmosfer punctul de măsurare care nu trebui depăşească CMA.uzuală în practica economică . căldură. în cazul popularizării studiului dfe impact. Un asemenea criteriu poate fi. Varianta “zero” este adresată şi societăţii civile . asupra mediului ambiental. comparaţii şi pentru a se verifica eficienţa şi veridicitatea sistemelor de monitor a calităţii factorilor de mediu. Cantitatea de particule solide în atmosfer Coloranţi. limita de poluare admisă (CMA) stabilită în noprmele locale. Evaluarea unei diagoze . complexitatea fenomenului de poluare presupunând şi alte tipuri de limitări şi simplificări. estimarea şi evaluarea efectelor Logica elaborării studiului de impact presupune stabilirea unor criterii de evaluare a afectării calităţii factorilor de mediu. criterii cu care să se opereze unitar în toate fazele studiului. În acest ultim caz sunt unele dificultăţi de a transforma în costuri toate daunele aduse mediului înconjurător. de exemplu. stabilirea diagnozei tehnologice este esenţială atunci când se studiază impactul unui proces tehnologic. Efectele generatorului de poluanţi asupra mediului trebuie să fie evaluate pentru a se putea face corelări. preponderent văzut după criterii ecologice şi sociale.

. ierarhizarea soluţiilor după criterii precum: volumul cheltuielilor necesare realizării lor. costul ptejudiciilor directe (maladii profesionale înregistrate în incinta unităţii poluatoare). costul măsurilor de atenuare a fenomenului de poluare şi a încadrării acestuia în limitele previzibile în standardele de calitate a factorilor de mediu. . incineratoare etc. Când se proiectează variantele de acţiune se va ţine seama ca acestea să poată fi departajate prin apelarea la metode de evaluare de tip cost-beneficiu. ceea ce va uşura etapa elaborării deciziilor de răspuns la fenomenul de poluare. O altă cerinţă este aceea de a putea separa acţiunile propuse pe priorităţi şi termene. .. . programarea. stabilirea de responsabilităţi pentru realizarea măsurilor propuse.Poluare sonor Sol şi peisaj natural Poluanţi chimici Poluanţi organici Limite acceptabile pentru zgomo Asupra oamenilor Asupra animalelor Sol acoperit cu: Deşeuri Construcţii Degradarea solului Cu mijloace mecanice Cu poluanţi chimici Sunt folosite costuri de tipul: . autorităţi locale.pentru crearea unei imagini de firmă . propunerea de soluţii (variante) de remediere sau de evitare a impactului. Se recomandă ca evaluarea efectelor poluării să se facă cu seturi alternative de criterii. Comunicarea rezultatelor Există un beneficier. . Proiectarea acţiunilor pentru contracararea efectelor negative. Dar în afara acestuia şi în interesul lui . Aducerea la cunoştinţa publicului a rezultatelor studiului de impact face întreprinderea credibilă în dovedirea capacităţii ei de a pune sub control fenomenul de . Etapa aceasta presupune parcurgerea următoarelor operaţiuni: . costul resurselor necesare pentru proiectarea. identificarea cazurilor de impact ecologic negativ. un titular al studiului de impact care îl suportă financiar. timpul de realizare posibil. În acest scop este necesar să se identifice cât mai mulţi utilizatori potenţiali ai studiului ca: instituţii guvernamentale. . cicloane. eficacitatea pentru factorii de mediu. conceperea strategiilor de acţiune. separatoare. costul măsurilor de evitare a fenomenului de poluare (inclusiv aspectele sociale. urmărirea şi controlul fenomenului de poluare şi reducerea intensităţii acestuia. economice implicate) şi care se concretizează în echipamente pentru evitarea poluării. precum filtre. scrubere. . identificarea măsurilor care să ducă la efecte pozitive pentru mediu (externalităţi pozitive).există şi datoria de a informa segmentul social supus impactului activităţii economice. organizaţii ale societăţii civile etc. .

dezvoltare tehnologică. În ţara noastră. în principiu. cel puţin neutru. se minimizează conflictele posibile etc. oportunităţile proiectului şi măsurile menite să compenseze şi să limiteze daunele aduse mediului. Scopul auditului este să înlesnească controlul managerial asupra practicilor de protecţie a mediului şi să permită companiei să evalueze conformanţa faţă de politicile acesteia şi cu prevederile reglementărilor în vigoare. Alte avantaje sunt: . regionale şi naţionale. poate deveni un partener. Studiul de impact ca instrument juridic Procedura studiului de impact ecologic exprimă. Controlul studiului de impact de către instituţiile guvernamentale impune ca acesta să fie realizat de o autoritate (instituţie. O altă cerinţă de legalitate a studiului de impact o constituie publicitatea sa. în scopul reevaluării locului şi rolului acestui studiu şi transformarea lui dintr-un simplu element de documentaţie într-un act complex tehnico-juridic determinat pentru autorizarea administrativă a activităţii economico-sociale. reducerea vulnerabilităţii trimiterii în judecată a unităţii industriale din cauza nerespectării reglementărilor în vigoare.poluare. pentru moment. Sub aspectul conţinutului. Auditul de mediu Auditul de mediu este definit ca un instrument de bazăal managementului care permite o evaluare sistematică. cerinţa ca persoana (fizică sau juridică) care solicită eliberarea unei autorizaţii administrative. justificarea economico-financiară şi socială. . Baza juridică a studiului de impact trebuie mult lărgită în România. analiza stării iniţiale a locului. . evaluarea efectelor proiectului asupra mediului. studiul de impact nu a ajuns încă instrumentul cu care conducerea unităţilor industriale să-ţi poată modela politicile şi strategiile de protecţie a mediului şi de evoluţie a unităţii. cu normele şi politicile firmei. în lumina cadrului juridic sunt avute în vedere patru elemente principale: . studiile de impact sunt elaborate de instituţii de cercetare . în interesul protecţiei mediului. creşte astfel potenţialul acceptării sociale. firmă) imparţială de expertiză. Avantajele auditului de mediu Primul şi cel mai important avantaj al auditului de mediu este cel de ajutor în sprijinul protecţiei mediului şi de realizare a conformanţei cu reglementările locale. Societatea civilă informată asupra rezultatelor studiului de impact. documentată şi obiectivă asupra calităţii managementului. să asigure evaluarea efectelor proiectului asupra mediului şi să pună în evidenţă soluţiile păosibile pentru a reduce sau elimina aceste efecte. considerată ca o garanţie asupra conţinutului şi necesităţile acestuia. . Cine efectuează studiul de impact Grupul de specialişti acreditaţi de instituţii guvernamentale naţionale şi internaţionale provenite dintr-un nucleu organizat care se poate extinde numeric în funcţie de complexitatea studiului. faţă de întreprinderea generatoare de poluanţi. . a echipamentelor.

principalii membri ai echipei de auditare trebuie să fie suficienţi de detaşaţi faţă de firmă pentru a asigura obiectivitatea studiului. Consideraţii metodologice Pentru ca un audit să fie eficient şi să aducă maximum de beneficii.10). ajută la consolidarea relaţiilor cu autorităţile. acordul sau autorizaţia de mediu nu se admite în cazul în care nici o variantă din proiect sau program de conformare nu prevede eliminarea efectelor negarive asupra mediului. • competenţa profesională. identifică posibilităţile de reducere a costurilor. . nivelele superioare ale managementului unităţii trebuie să sprijine întreg programul de auditare. . dar nu întocmesc programe de conformare decât în legătură cu emiterea autorizaţiilor de mediu. inclusiv pe cele ce rezultă din minimizarea cantităţii de deşeuri. Ele trebuie concentrate pe observarea faptelor . . 4 f). protecţia mediului constituie o obligaţie a persoanelor fizice şi juridice în care scop propun. • obiectivitatea echipei de auditare. 25 ani. raportate la standardele şi reglementările în vigoare (art.9). clare. organizaţiile pendinte de instituţii guvernamentale (Agenţiile locale de protecţie a mediului) exercită controlul de conformare.. elaborarea de norme şi standarde. autoritatea pentru protecţia mediului dispune efectuarea bilanţului de mediu şi stabileşte programul pentru conformare de comun acord cu titularul (art. • asigurarea calităţii. Auditul de mediu. valorificarea auditului presupune un set de acţiuni care să aibă asigurată realizarea lor. conştientizează salariaţii cu politicile de mediu şi cu responsabilităţile în acest domeniu. la solicitarea autorizaţiei de funcţionare programul pentru conformare în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii protecţiei mediului. . următoarele elemente trebuie luate în considerare: • o conducere competentă. Există un număr relativ mic de firme ce au lucrat independent şi pe seama propriei iniţiative. Stabilirea conformării şi programul de confruntare În România. convingându-le despre autenticitatea şi calitatea auditului elaborat în conformitate cu cele mai potrivite procedee. adresate conducerii unităţii. • conceperea acţiunilor ulterioare. . pe firul obiectivelor strategice ce trebuie urmărit. au dezvoltat programe de audit ca instrumente interne de a revizui şi evalua preocupările şi problemele de protecţie a mediului la nivelul unităţilor de producţie. Programele de conformare pentru protecţia mediului În legea Protecţie Mediului din România apare noţiunea de conformanţă pusă în legătură cu: . este de dorit să existe un mecanism care să menţină calitatea sistemului de audit. . •rapoartele scrise vor fi bine documentate. armonizarea acestora cu reglementările internaţionale şi introducerea programului pentru conformare (art. pentru activităţile existente care nu întrunesc condiţiile de autorizare. de sănătate a populaţiei sau a muncitorilor dintr-o întreprindere datează de aprox. dă posibilitatea managerilor să primească credite pentru performanţele lor obţinute în protejarea calităţii mediului.

Întreprinderea însăşi poate. slabelor performanţe a multor întreprinderi. prevenirii unor accidente. autorităţilor guvernamentale. REACTIA INTREPRINDERILOR LA RESTRICTIILE IMPUSE DE PROTECTIA MEDIULUI Impactul politicilor ecologice din U. Din experienţa internaţională. obligatorii ca execuţie faţă de autorităţile guvernamentale ce asigură controlul protecţiei mediului. programul de conformare şi planurile de măsuri sunt documente de lucru ale unităţilor industriale. dar. în acest caz programele de conformare au rol preventiv şi sunt derivate ale managementului de risc. clienţilor comerciali. efectuării studiilor de impact şi punerii în evidenţă a punctelor vulnerabile ale tehnologiilor şi managementului. În esenţă. concurenţă etc. procesul de ratificare a acestui acord s-a realizat la nivelul Parlamentului European şi a opt parlamente din ţările membre ale Uniunii Europene. Transparenţa programelor de conformare poate conferi o imagine de firmă favorabilă în faţa publicului. la Bruxelles. distorsiunilor mari din sistemul de preţuri precum şi stabilităţii fragile a pieţei schimburilor externe. Pentru aceasta. plăţi. • ca o concluzie în cazul amenzilor primite din partea agenţilor de control. din proprie iniţiativă. în acelaşi timp. Acordul oferă un cadru favorabil de comerţ internaţional pentru producătorii şi exportatorii români. cooperarea economică şi financiară. La sfârşitul lunii iulie 1994. bazat pe concesii tarifare reciproce. Această “ecologizare” a activităţii industriale nu este numai urmarea severităţii normelor comunitare de protecţie a mediului. • ca urmare la cererea expresă a unor beneficiari ce doresc alte performanţe ecologice ale produselor.E. a fost semnat Acordul European de Asociere a României la Comunitatea Europeană. Acordul privind asocierea României la Uniunea Europeană se referă la prevederile de liberă circulaţie a mărfurilor. asupra industriei din România Unul din obiectivele cheie ale programului de reformă al guvernului este integrarea României în economia europeană. confruntarea şi programele de confruntare sunt atribute ale întreprinderii ce ies în evidenţă ca urmare a : . la 2 februarie 1993. Partea sa comercială a intrat în vigoare la 1 mai 1993. apela la programele de conformare în următoarele situaţii: • s-au modificat standardele şi normele de calitate a factorilor de mediu sau a calităţii unor produse ce prezintă potenţial poluant. ar putea apărea şi efecte nedorite asupra economiei româneşti datorită structurii industriale neadecvate la cerinţele pieţei UE. . sub forma unui Acord Interimar. administraţiei locale. ci şi rezultatul unor politici şi strategii .

transportul. să-şi perfecţioneze tehnologiile. O prezentare succintă a domeniilor şi măsurilor preconizate în Comunitatea Europeană pentru a proteja mediul. agricultura şi turismul. instrumentele şi mecanismul de concretizare în practica economică a prevederilor legislative. stimulează piaţa ecoproduselor şi protejează ţările cu norme severe de marcare împotriva poluării. în Directivele Comunităţii Europene pentru protejarea stratului de ozon se interzice utilizarea CFCs până în anul 1997 şi gradat şi a halogenilor până în anul 2000.6% din totalul autovehiculelor cu aprindere prin scânteie. norme cu prevederi mai severe decât a celorlalte ţări din Europa Occidentală. armata. Toate acestea formează cadrul legislativ intern căruia I se adaugă. biserica. În domeniul transportului auto . ceea ce permite comparaţii ulterioare cu preocupările din România. reuşitele în domeniul protecţiei mediului în această ţară. în mod necesar. politicile şi programele de protecţia mediului sunt rezultatul prevederilor din Constituţiile proprii. Guvernele vor căuta să determine pe poluatori să plătească pentru efectele activităţilor lor asupra mediului. devin obiective de importanţă vitală pentru conservarea resurselor neregenerabile.naţionale pentru câştigarea de noi nişe pentru piaţa produselor şi tehnologiilor. În acelaşi timp. Legislaţia comunitară confirmă principiul că în toate situaţiile posibile poluatorii trebuie să plătească pentru degradarea cauzată mediului. Reutilizarea produselor uzate. pot fi astfel scoase din circuitul economic unele unităţi industriale. Ecotehnologiile de pildă vor prezenta oportunităţi de investiţii pentru ţările ce doresc să penetreze în noile şi promiţătoarele ramuri şi subramuri industriale. Germania şi-a propus însă ca din 1995 să nu mai utilizeze nici clorofluorocarboni şi nici haloni. mai ales împotriva poluării industriale. Programul comunitar permite să se definească principalele direcţii ale politicii protecţiei mediului şi dezvoltării economice în domenii cheie precum: industria. sindicatele. Obiective. ale Tratatelor regionale sau internaţionale la care ţara noastră a aderat. energia. Ca urmare. Prin promovarea de tehnologii nepoluante. Este vizibil acest proces de obţinere de avantaj ecologic în normele germane impuse performanţelor autovehiculelor.E. 95. vor creşte costurile de fabricaţie . a strategiilor naţionale proprii. în subramurile poluante. mai ales. organizaţiile neguvernamentale. Vor supravieţui acelea ce reuşesc să se adapteze. s-a făcut în tabelul 3. reciclarea lor. Normele de calitate pentru produsele performante ecologic. La nivel naţional obiectivele . Gestiunea deşeurilor se bazează pe două principii: evitarea acumulării deşeurilor şi recuperarea (reciclarea) celor industriale.1. iar din anul 1991. politici şi programe de protecţie a mediului în ţările membre U. ce poate explica. să-şi îmbunătăţească parametrii economici ai produselor în scopul compensării majorării de costuri. Legislaţia ce s-a elaborat şi se va elabora insistă pe o utilizare mai raţională a resurselor în sensul unei eficienţe mai ridicate în valorificarea acestora. instituţiile guvernamentale colaborează în sensul respectării legislaţiei cu şcoala.benzina cu plumb nu se mai comercializează din anul 1988. prin reciclarea unor subproduse de proces şi produse uzate pot fi obţinute chiar beneficii.pentru acre guvernul Germaniei a făcut atâtea eforturi pentru a obţine avantaje ecologice în fabricaţie . Deşeurile rămase nevalorificate trebuie să fie eliminate de o manieră sigură şi eficace. De exemplu. au fost echipate cu convertoare catalitice cu trei căi ce au permis scăderea concentraţiei emisiilor toxice din gazele de eşapare cu 20% la NOx şi CO şi cu . Germania excelează prin acest sinergism.

Conform acestora. Îmbunătăţirea performanţelor acustice a produselor industriei româneşti nu este esenţială numai pentru competitivitatea acestor produse pe pieţele europene. ajunge la o reducere cu 76% în anul 1996. În continuare sunt prezentate o serie de bariere ecologice puse în faţa produselor industriale româneşti la intrarea acestora pe piaţa Europei Occidentale. . Pentru industria de utilaje şi bunuri de consum din România (unde se proiectează nivele de zgomot de până la 90dB) se impune revizuirea normelor de proiectare. reducerea este de 25 . îmbrăcăminte. au crescut de aprox. în U. Structura exporturilor României este evident nefavorabilă: produse cu performanţe tehnice (produse minerale.5% în 1993. faţă de o reducere preconizată de 30% în anul 2000 comparativ cu anul 1990. utilaje. Germania şi-a stabilit performanţe mai bune decât cele ale ansamblului CEE. Astfel. SO2. La SO2. Industria din România şi cerinţele de mediu tipice reglementărilor din Uniunea Europeană Cea mai mare parte a relaţiilor comerciale externe ale României este orientată către Europa şi în primul rând către U. Legislaţia naţională se transformă în stimulente pentru piaţa ecoindustriilor şi serviciilor adiacente acesteia. produse prelucrate . Diversitatea domeniului ca şi capacitatea industriei. Exemplele au încercat să dovedească interesul naţional în protecţia mediului înconjurător concomitent cu dorinţa de a dezvolta tehnologii. . cea mai importantă grupă de produse este reprezentată de maşini. În acest fel. 2 ori faţă de anul 1991 ceea ce dovedeşte dinamica şi eficienţa acestui comerţ. până în anul 2000. cantitatea de NOx. În ceea ce priveşte calitatea aerului. .mobilă) constituie aproape 2/3 din exporturile totale către U. CO2. faţă de 35% cât prevede directiva CEE să se ajungă până în 1999. dar şi pentru îmbunătăţirea ambientului din România.30% a hidrocarburilor. nivelul de zgomot al traficului auto în marile oraşe fiind în jurul a 75dB faţă de media de 55dB în marile oraşe din Europa Occidentală. a materialelor corespunzătoare asigurării acestor performanţe la nivel european.E. considerată domeniu strategic în politica Uniunii Europene şi a fostei CEE a făcut obiectul unor programe naţionale. a sectorului de cercetare-dezvoltare favorizează specializarea naţională . normele de calitate devin pentru emisiile autovehiculelor devin similare ce cele din SUA. a căror pondere în totalul importurilor din U. nici o persoană nu trebuie expusă la un nivel de zgomot care să-i afecteze sănătatea sau confortul. în anul 1992. 300 subproduse .E. Performanţele ecologice ale produselor a. în timpul nopţii să nu se depăşească nivelul de 65 dB. a crescut de la 20. metale.8% în 1992 la 26. s-au reciclat 23% din produsele polimerice uzate. CO.suport pentru pieţele de importexport.E.E. Reciclarea materialelor. Cantităţile de deşeuri reciclabile ce formează obiectul importului-exportului dintre Franţa şi Germania.reducerea emisiilor nocive ale autovehiculelor. În timpul combustiei benzinei sau motorinei rezultă cca. în anul 1990. a standardelor de nivel de zgomot.E. dintre care cele mai multe au acţiune toxică asupra oamenilor şi a naturii în general.30% începând cu 1995.reducerea zgomotului la funcţionarea utilajelor şi a produselor la consumator. bază fiind anul 1982. aparatură şi servicii pentru protecţia mediului. Subproduse precum plumbul. NOx. La nivelul U. b. În ceea ce priveşte importul.

la ambalajele nebiodegradabile. piaţa mediului înconjurător facilitează amplificarea potenţialului resurselor materiale (reciclare). Ecoindustria produce profit. energia electrică. c. protecţia. contribuind şi la formarea efectului de seră. decidenţii la nivel naţional au interzis sau au redus prezenţa plumbului în benzină. complicaţii la naştere). ritmul mediu anual de creştere în viitor se va situa între 5. a sistemului de formare a sângelui. Am insistat asupra bicicletei pentru a pune în evidenţă lipsa de reacţia a industriei româneşti la tendinţele pieţei mondiale. Promovarea bicicletelor. Se face referinţă la detergenţii nebiodegradabili. în România aceasta se reduce de 5 ori. avantaje tehnice cu ecou pe piaţa naţională sau mondială. la corodarea infrastructurii industriale şi urbane etc. cu conţinut de fosfor. împotriva pădurilor. gazele naturale lichefiate. ai stratului de ozon. la solvenţii pe bază de hidrocarburi aromatice. stimulează progresul ştiinţific şi tehnic. sunt duşmani principali pentru populaţia din oraşe. Se are în vedere proprietatea unui produs de a fi compatibil cu mediul înconjurător. efecte negative asupra sistemului de reproducere.8. singurul combustibil. în timp ce producţia de biciclete cunoaşte la nivel mondial cifre semnificative. în termeni cantitativi. . d.. pentru modelele de transport ale populaţiei. 100 milioane. Multe dintre produsele aflate în comerţ sunt periculoase pentru om şi mediul înconjurător prin conţinutul de substanţe nocive conţinute în structura lor sau prin proprietăţile lor intrinseci. Ea include şi tehnologiile curate care minimizează. pentru reducerea impactului cu mediul înconjurător şi pentru reprofilarea industriei constructoare de maşini. valorificând potenţialul de cercetare-dezvoltare. prevină. tendinţa mondială fiind de excludere a acestui element din compoziţia combustibililor auto. conservarea acestuia). este o alternativă de mare anvergură. nu numai benzina rămâne în perspectivă. la fluoroclorocarboni etc. funingine etc. Înregistrarea produselor după criteriul ecologic adaugă un parametru nou procesului comercial concurenţial pe care standardele de calitate încă nu-l prevăd.0%. Legat de transportul auto. Se consideră că ecoindustria va fi una din industriile cheie ale secolului XXI. la pesticidele din generaţiile I şi II.alternative la produsele poluante. În afara efectelor benefice directe pentru mediu (refacerea. intensitatea fenomenului de poluare. programele naţionale se referă şi la promovarea altor surse precum metanolul. Standardele de calitate ale produselor româneşti nu mai sunt suficiente să asigure pătrunderea sau menţinerea produselor proprii pe piaţa externă. iar în 1990 aprox. ritm . în locul deplasărilor auto pe distanţe mici. Piaţa mondială a protecţiei mediului Experţi din cadrul OECD au estimat că piaţa mondială a protecţiei mediului este de 250 mild dolari.3 . limiteze sau să corecteze daunele aduse mediului înconjurător. hidrogenul. Ecoindustria şi piaţa protecţiei mediului Ecoindustria cuprinde firmele ce produc bunuri şi servicii capabile să măsoare.proprietăţile intrinseci ale produselor. Sensibilizaţi de efectele dezastruoase ale plumbului (afectarea sistemului nervos. . duce la crearea de noi locuri de muncă.hidrocarburi nearse. surplus comercial. diminuarea eficienţei procesului de învăţare. În anul 1980 se produceau în lume 60 milioane de biciclete.

.9 17.7 4.5 19.1 11.6 3.9 17.0 0. Echipamentele şi serviciile corespunzătoare ecoindustriei pot fi divizate în următoarele categorii.1 0. ⇒ controlul poluării aerului.1 Populaţie % din total CEE 100.6 5.1 .3 17.5 0.6 3.9 0. În OECD se apreciază că domeniul este “larg” şi se aşteaptă creşterea volumului acestei industrii de la cca. cunoscut numai de tehnologia informatică şi care va depăşi industriile aerospaţială şi farmaceutică.0 3. Diferenţa de 1/3 este rezervată activităţilor de inginerie şi serviciilor de consultanţă tipice proceselor ecologice.0 1.0 3.0 1.5 0.5 12.8 7.8 0.).0 3. protecţie împotriva zgomotului etc. o componentă substanţială a ecoindustriei.5 4.0 36.structura ofertei.2 17. Biotehnologia este.1 2.2 0.2 0.0 2.2 3. în special pentru tratarea efluenţilor poluanţi la ieşirea din procesele de fabricaţie (“end-ofpipe”).6 17.0 18.0 % din total CEE 100.0 PIB % din total CEE 100. Ţara piaţa ecoindustriei mild ECU total CEE Germania Franţa Marea Britanie Italia Olanda Spania Belgia Danemarca Grecia Irlanda Portugalia Luxemburg 39. ⇒ gestiunea deşeurilor.1 0. la 75 mild dolari în anul 2000.1 3.7 0.2 19.0 25.3 1. 40 mild dolari în 1990. ⇒ alte utilizări (refacerea solului contaminat cu poluanţi. stabilite după criteriul utilizării finale: ⇒ tratarea apei.2 0.1 1. Estimarea cheltuielilor cu protecţia mediului în unele ţări din Europa.5 7.2 1.3 0.8 4.8 14. de asemenea.0 17. Aproape 3/4 din ecoindustrie reprezintă echipamente pentru protecţia mediului.7 6.foarte ridicat.2 0.

E. iar în Franţa.3 mild FF. de 2. încă din anii “80. Nu este de neglijat nici efectul cel are industria de protecţie a mediului asupra utilizării forţei de muncă: în SUA se consideră că pentru fiecare miliard de dolari investiţi în controlul poluării se ivesc 19. este cunoscut că Germania domină piaţa ecoindustriei.controlul calităţii aerului . Studiul pieţei ecoindustriei este şi rezultatul politicii naţionale şi nu numai al oportunităţilor pieţei mondiale. Numărul firmelor şi a personalului ce activează în domeniul ecoindustriei. o cifră de afaceri a ecoindustriei de 86.ecoindustria la nivelul firmelor Ecoindustria este aprox. DM.5 mild FF. protecţia acestui segment de populaţie înseamnă un stimulent serios pentru piaţa ecoindustriei. Franţa a realizat în anul 1991. motoare ce lucrează la temperaturi înalte în incineratoarele de deşeuri. piaţa materialelor fonoabsorbante a fost de 4.8% din total. de multe ori. Această ţară a trecut în faţa celorlalte ţări din U. mai ales prin rigoarea normelor de calitate a factorilor de mediu.2 . Populaţia expusă la un nivel de zgomot mai mare de 65 dB. Structura ofertei ecoindustriei (anul 1990) în procente. În Germania. 74 ..Dinamica şi importanţa sectorului destinat energiilor neconvenţionale şi regenerabile.000 locuri de muncă.57 mild. asigurându-şi o reputaţie mondială. ţara numărul firmelor salariaţi Europa 76 34 15 17 10 24 100 Japonia 79 22 22 25 10 21 100 OECD 76 29 21 15 11 24 100 . concentrată în proporţie de 50%în întreprinderi de mari dimensiuni. o treime din populaţia Franţei urmând a fi racordată la o staţie de tratare a apei uzate. De pildă. în perspectivă se apreciază că numai pentru tratarea apei vor fi necesare investiţii de 124 mild.gestiunea deşeurilor . cea de a doua jumătate fiind acoperită de întreprinderi cu mai puţin de 50 muncitori.30. reprezintă între 7. O panoramă asemănătoare poate fi prezentată şi pentru materialele şi echipamentele ce se folosesc la atenuarea intensităţii zgomotului. N-America echipamente şi servicii pentru acestea. dar acest sector va ajunge la 50 mild dolari în 2005. în ansamblul ecoindustriei sunt. Oportunităţile vor fi marcate noile tehnologii eoliene (turbine). neluate în seamă.alte utilizări Servicii generale Total 24 25 12 13 26 100 .tratarea apei . FF.

utilaje etc. materiale. tabelul 3. au existat echipamente şi aparatură pentru măsurarea emisiilor poluante. dau dimensiunea segmentelor de piaţă a ecoindustriei.ECU 3120 6240 7800 390 390 2340 . reglementările legale de protecţia mediului.20). servicii. Cu rol informativ. creşteri însemnate cunoscând ţările din Sudul Europei. De exemplu. ceea ce arată diversitatea pieţei. Perspectivele industriei de protecţie a mediului sunt bune: unele surse bibliografice apreciază că este de aşteptat o creştere cu 50% a necesarului de echipamente pentru tratarea aerului în perioada 1987-1997 şi cu 80% a necesarului de aparate de măsură şi control în perioada1987-2000. deoarece normele de protecţie a mediului nu erau obligatorii. întreţinerea şi funcţionarea instalaţiilor de tratare a emisiilor şi efluenţilor poluanţi erau defectuoase.actualitatea ecoindustriei pentru România Ecoindustria nu este necunoscută economiei româneşti. creşterea va fi diferită de la ţară la ţară (tabelul 3. staţiile de tratare a apelor reziduale realizate în România nu au funcţionat niciodată în totalitate. în anul 1990 ţara / zona % din total SUA Europa Germania Marea Britanie Franţa Japonia . capacitatea proprie de cercetare-dezvoltare.Germania Franţa Marea Britanie Italia Europa 4000 1500 1500 2300 20.segmente ale pieţei ecoindustriei Structura ecoindustriei prefigurează tipologia şi segmentele de piaţă pe care se întâlnesc echipamente. măsurile coercitive nesemnificative ca efect. 10 20 40 17 14 6 export mil. .19 inventariază prezenţa pe piaţa ecoindustriei a unor tehnici. Spaţiul concurenţial. marea majoritate a instalaţiilor industriale în funcţiune au fost prevăzute cu instalaţii de tratare a efluenţilor poluanţi. Rezultatele practice însă. nişe posibile pentru cei ce activează în domeniul acesta.000 250 90 75 40 600 Comerţul ecoindustriei în OECD.5% până în anul 2000. nu au fost la nivelul aşteptat. tehnologii etc. Surse OECD prognozează o creştere a volumului produselor şi serviciilor pentru protecţia mediului cu un ritm mediu anual de 5.

Reactivarea portofoliului propriu de echipamente.care caracterizează relaţiile comerciale din Europa actuală ar putea da contur ecoindustriei româneşti.). Deschiderea economiei româneşti către colaborarea externă poate genera cooperări în fabricaţia de echipamente. de aparatură.Mai trebuie cunoscut că unii poluanţi (praful de ciment. servicii de consultanţă care să facă impactul activităţilor economice mai suportabile cu calitatea mediului înconjurător. şi SOx integral datorită unor procese de ardere a unor combustibili (gazoşi. protecţia apelor de graniţă etc. aşezarea cercetării-dezvoltării în domeniu pe bază concurenţială activă . România a aderat la unele tratate şi înţelegeri internaţionale de protecţie a mediului (protecţia stratului de ozon. ape uzate şi poluanţi atmosferici (inclusiv SOx şi NOx) care trebuie evaluate anual. lichizi. controlul calităţii factorilor de mediu şi de integrare a reţelelor naţionale în cele europene de monitorizare a protecţiei mediului. CO2) utilizează de obicei metode clasice bazate pe date de proiect. SOx. oxizii sulfului din gazele de combustie provenite din energetică. de servicii pentru protecţia mediului. Aceste oportunităţi sunt sunt comune şi celorlalte ţări foste socialiste din Europa care au reuşit însă să şi le valorifice. respectarea prevederilor acestor tratate impune măsuri serioase ca amploare pentru monitorizarea noxelor. bilanţuri de materiale şi calcule statistice în care apar valorile unor factori de emisie exprimaţi în kg/t de produs. Nu este lipsit de interes a se urmări şi dorinţa ţărilor susmenţionate de a se insera în pieţele Uniunii Europene de ecoindustrii şi servicii în favoarea protecţiei mediului. POLUAREA MEDIULUI DIN INDUSTRIA METALURGICĂ Siderurgia este una din ramurile industriale a cărei activitate presupune consumuri importante de materii prime şi energie şi generarea unor cantităţi considerabile de deşeuri. măsurători. următoarele surse sunt generatoare de poluanţi: ◊ surse pur energetice . suspensiile cu conţinut de plumb evacuate în atmosferă de către unităţile industriale din metalurgia neferoasă etc. dar şi CO. În metalurgie. reactivi chimici. evitarea poluării transfrontiere cu oxizi de sulf.instalaţiile care generează emisii de NOx. Lucrările de evaluare a unor cantităţi de efluenţi gazoşi poluanţi (NOx. solizi) într-un focar: Gaze cocserie Gaze furnal Gaze naturale SECTOARE ENERGETICE . Aceste câteva consideraţii fac oportună reconsiderarea locului şi rolului ecoindustriei în spaţiul economic românesc. După anul 1989. recurgerea la colaborarea externă.) nu au format obiceiul unor preocupări de depoluare specifice.

◊ instalaţiile de granulare a zgurii de la furnale. 1 . ◊ surse tehnologice . Dacă până în 1990 problema emisiilor de NOx şi SOx era puţin abordată în ţara noastră. practic numai emisiile de CO şi CO2 fiind luate în considerare. ◊ ◊ surse combinate . apare în cazul unei concentraţii mari de atomi de oxigen şi a excesului de aer. după 1990. atât datorită unor procese de ardere a unor combustibili. ◊ instalaţiile de aglomerare.NOx SOx CO CO2 Fig. la care . ◊ NO combustibil. se formează în flacără în cazul unei concentraţii mari de oxigen. se formează în flacără la o temperatură mai mare de 1200oC.Noxe generate de sectoare energetice din siderurgie Exemple în siderurgie: ◊ cuptoare din sectoarele de laminare. Exemple în siderurgie: ◊ cuptoarele electrice cu arc din oţelării.instalaţiile care generează emisii de SOx. Emisiile de NOx ◊ NO termic. iar în conducte şi coşuri de fum în cazul unei temperaturi sub 650oC şi a unei concentraţii mari de oxigen conform reacţiei: 2NO + O2 = 2NO2 ◊ N2O se formează în treptele timpurii ale combustiei şi este distrus ulterior în proporţie ridicată la temperaturi înalte: Emisiile de SOx ◊ SO2 şi SO5 apar în urma unor reacţii de oxidare a sulfului prezent în combustibili sau în materiile prime. ◊ NO2. şi NOx datorită transformărilor chimice suferite de materiile prime în timpul proceselor tehnologice.instalaţiile care generează emisii de NOx şi SOx. cât şi datorită transformărilor suferite de materiile prime în timpul proceselor tehnologice. Exemple în siderurgie: ◊ bateriile de cocsificare. în contextul Convenţiei Europene privind Poluarea Atmosferică Transfrontalieră. SO2 fiind preponderent. ◊ furnalele. apare în flacără în cazul unei viteze mari a combustibilului. ◊ NO2 instantaneu. ◊ cazane de abur din sectoarele energetice. ◊ cuptoare din sectoarele de refractare.

Comparaţie între valorile limită pentru SOx şi NOx impuse în România şi Comunitatea Europeană. O2 3% lichid 450. ◊ relaţii statistice comparative. ◊ date de proiect. care reprezintă aportul activităţilor din siderurgie la poluarea atmosferică generală a ţării. Emisia ROMÂNIA Directive CE 3 Tip combustibil Limită. O2 3% gaz de cocs ş 800. 2. O2 3% solid 400. cocserii. O2 6% solid în general 650. Tabelul 1 . Astfel stabiliţi factorii de emisie. Limitele impuse emisiilor de NOx şi SOx prin Ordinul 462/1993 sunt prezentate în tabelul 1. ◊ bilanţuri energetice şi de materiale. OLD. aglomerare. Determinarea individuală a concentraţiei emisiilor de NOx şi SOx. Se observă că pentru sectoarele în care aceste emisii sunt generate integral de arderea unor combustibili într-un focar (surse energetice. se pot determina cantităţile totale anuale de emisii pentru cele două tipuri de noxe NOx şi SOx. O2 3% lichid 450.O2 6% În strânsă corelaţie cu modul de generare a emisiilor de SOx şi NOx au fost stabiliţi factorii de emisie pentru fiecare sector de activitate din siderurgie. mg/Nm Tip combustibil Limită. laminoare. iar pentru celelalte sectoare (OE. mg/Nm3 SOx gaz gaz 35.România este parte semnatară. deoarece în termocentrale producerea de SOx şi NOx se datorează arderii unor combustibili într-un focar. CNOx.O2 3% gaz în general 35. Determinarea emisiilor de NOx şi SOx rezultatele din sectoarele primare şi de prelucrare din siderurgie se poate face conform următorului algoritm: 1. pe bază de: ◊ măsurători. O2 35 furnal lichid 400. O2 6% NOx gaz natural 350. comparativ cu valorile limită impuse în Directivele Comunităţii Europene. astfel: ◊ pentru surse tehnologice şi combinate: . O2 3% natural gaz lichefiat 5. cunoscând consumurile anuale de combustibili şi energie. pe lângă procesele de combustie mai sunt şi alte cauze generatoare (surse combinate) factorii de emisie sunt exprimaţi în kg/t de produs. O2 3% solid 400. respectiv producţiile anuale. refractare) factorii de emisie sunt exprimaţi în g/GJ. prezentaţi sintetic în tabelul 2. respectiv CSOx (mg/Nm3) pe tipuri de instalţii din fiecare sector energetic. O2 3% volatile <10% 1300.O2 3% lichid 400. s-a trecut la alinierea legislaţiei româneşti în domeniu. furnale) în care. O2 3% gaz 350. Determinarea cantităţii anuale totale de emisii de GNOx şi GSOx (tone). Aportul indirect al energiei electrice consumate este exprimat printr-un factor de emisie în g/GJ. pentru instalaţiile cu putere termică mai mare de 500Mw/t. O2 3% solid 400.

ca şi repartiţia acestora pe sectoare este reprezentată în tabelul 3. aglomerare. Cantităţile de emisii SOx şi NOx astfel determinate. în kg/t de produs. 3 şi 4 sunt reperezentate repartiţiile caestor emisii pe sectoare de activitate şi pe tipuri de procese care le generează (arderi de combustibili sau alte cauze).factori de emisie medii. ◊ îmbunătăţirea arderii: ◊ metode de îmbunătăţire prin schimbarea condiţiilor de lucru. ◊ pentru surse pur energetice (arderi de combustibili într-un focar): GNOx = CNOx FBr Ban..factor de conversie. Qi . t de produs. NOx şi SOx. ◊ reducerea concentraţiei de sulf din combustibil: ◊ tehnici de îndepărtare a sulfului din combustibil. Pan KNOx şi KSOx . GSOx = KSOx Pan Pan . UM. mg/Nm3 →g/GJ (determinat funcţie de tipul şi compoziţia combustibilului).consumul anual de combustibil (UM). .este funcţie de tipul de combustibil: kg pentru combustibilii solizi şi lichizi.GNOx = KNOx. ce reprezintă factorul energetic-ecologic. ◊ metode de îmbunătăţire prin modernizarea arzătoarelor.producţia anuală. Qi CNOx.tehnici primare pentru frânarea producerii de NOx: ◊ reducerea concentraţiei de azot din combustibili prin: ◊ epurarea combustibililor în faza de precombustie. GSOx = CSOx FBr Ban Qi FBr . Nm3 pentru combustibilii gazoşi. Se observă din aceste figuri că cele mai mari cantităţi de emisii de NOx se produc în sectoarele: aglomerare. iar cele mai mari cantităţi de emisii de SOx în sectoarele: cocserie. Principalele căi de reducere a emisiilor de NOx şi SOx pot fi clasificate astfel: .tehnici primare pentru frânarea producerii de SOx ◊ îmbunătăţirea arderii: ◊ arderea în strat fluidizat. laminoare şi sectoare energetice (în ordine descrescătoare). determinate la punctul 1 (valori medii).putere calorifică inferioară a combustibilului (Kj/UM). ◊ reducerea consumului specific de combustibil: ◊ procedee specifice fiecărei instalaţii. ◊ schimbarea combustibilului . Din aceste histograme se pot vedea atât sectoarele unde trebuie acţionat pentru reducerea emisiilor de NOX şi SOx. cât şi tipul de sursă ce generează aceste noxe şi asupra căreia trebuie acţionat pentru controlul şi reducerea poluării atmosferice. furnale şi cocserie.concentraţiile emisiilor de NOx şi SOx. ◊ schimbarea combustibilului şi alegerea unui combustibil cu azot puţin. laminoare. Ban . CSOx . Pe baza datelor din acest tabel. în fig.

Consideraţii generale privind microclimatul din turnătorii De regulă.tehnici secundare de epurare a gazelor arse: pentru NOx ◊ instalaţii de denoxare: de tip umed şi de tip uscat. arderea în mai multe trepte. Arderea cu raport Aceste tehnici pentru controlul generării de NOx Toate tipurile aer/combustibil scăderea valorii excesului de aer şi anume prin reg echipamente de ardere automată a raportului aer/combustibil. Această tehnică se foloseşte când inst conţine două sau mai multe arzătoare sau zone de încă NOx este redus cu aprox.. semiuscat şi uscat. bazat pe tehnologii . secţiile de turnătorie sunt amplasate în centre industriale dens populate. Infrastructura producţiei de piese turnate reprezintă un sistem deschis. debit combustibil alimentare în trepte alimentare obişnuită timp MICROCLIMATUL DIN TURNĂTORII 1. Arderea nestoechiome Aceste tehnici de redu cere a NOx constau într-o a Cuptoare şi cazane iniţială în condiţii de supraalimentare cu combustibil şi î ardere ulterioară în condiţii de supraalimentare cu aer p ardere completă. În tabelul 4 sunt prezentate tehnicile de îmbunătăţire a arderii cu descrierea lor succintă şi cu locul de aplicare.Tehnici de îmbunătăţire a arderii Tehnici de combustie Linii generale ale tehnicii Aplicaţii de încă Arzătoare cu emisii re Câteva arzătoare dezvoltate recent prin utilizarea unor te Cuptoare de NOx de combustie speciale ca: arderea nestoechiome cazane recircularea gazelor arse. 40% adânci Arderea cu alimenta Se utilizează la încălzirea lingourilor în cuptoare ad Cuptoare trepte de debit obţinându-se o reducere cu aprox. pentru SOx ◊ instalaţii de desulfurare: de tip umed. conduc şi la econ de energie şi la reducerea noxelor de NOx (o reducere c a concentraţiei de oxigen din gazele de ardere condu scăderea cu 10% a emisiilor de NOx). Tabelul 4 . 20% a emisiilor sectoarele de laminare consumului de combustibil.

începând de la zona cuptoarelor de elaborare şi terminând cu zona de pregătire a şarjei şi staţia de preparare a amestecului de formare. fumigene Preparare amestec formar 3. Degajări de praf în atmosfera turnătoriei În diverse sectoare ale turnătoriei. se remarcă din păcate existenţa la toate turnătoriile a unor uşi foarte mari destinate intrării autovehiculelor de mare gabarit pentru transportul materialelor şi a pieselor turnate. în părţi diametral opuse care. Tabelul 5 . bentonită. dextrină . în majoritatea cazurilor nu se pot închide etanş. ◊ sectorul de formare-miezuire. ◊ sectorul praparare amestecuri de formare. Sectorul din Volumul specific de Caracteristicile prafului degajat turnătorie aer impurificat mc/tpb. ◊ prezenţa prafului în atmosfera turnătoriei.hConcentraţia Compoziţia mg/mc Elaborare 4. ◊ prezenţa gazelor nocive în atmosfera turnătoriei.41 1540 oxizi metalici. Existenţa unor zone distincte cu temperaturi mult diferite are implicaţii profunde asupra personalului muncitor. Aspectele principale ale microclimatului din turnătorii se pot grupa după specific în trei grupe: ◊ variaţia temperaturii şi curenţii de aer. În ceea ce priveşte curenţii de aer. este prezentată centralizat concentraţia şi natura prafului în diversele sectoare din turnătorii. Astfel că în perioadele reci.47 92-1200 silice. Se poate afirma că variaţiile mari de temperatură corelate cu curenţii de aer au o influenţă dăunătoare asupra organismului. datorită procesului tehnologic şi unei greşite proiectări sau funcţionări a sistemului de exhaustare se degajă mult praf. în tabelul 5. ◊ sectorul de zbatere-curăţare.Volumul şi caracteristicile degajărilor de praf. sistemele de climatizare sunt deficitare încă de la faza de proiectare. 3. dar în acelaşi timp generează şi cantităţi mari de deşeuri. există o mare variaţie de temperatură pe zone.care utilizează cantităţi mari de materii prime şi materiale. ducând la apariţia bolilor profesionale în rândul personalului din secţie. se produce o mare diversitate de noxe. Măsurătorile efectuate în turnătoriile vechi indică o depăşire 5-30 de ori a nivelului admis al concentraţiei de praf în atmosfera turnătoriei. Spre exemplificare. determinate în principal de compoziţia chimică a materialelor folosite şi de reacţiile chimice ce au loc la aplicarea tehnologiilor specifice turnătoriei. Variaţia temperaturii şi curenţii de aer În majoritatea cazurilor. Pe parcursul realizării pieselor prin turnare. Acest fapt se datorează concepţiei greşite în faza de proiectare prin faptul că se consideră că turnătoria este un sector cald şi nu are nevoie de încălzire. Principalele sectoare din turnătorii în care se degajă praf în cantităţi neadmise sunt: ◊ sectorul cuptoarelor de elaborare.

3 3.5 1. MgO. îmbunătăţirea tehnologiei de formare-miezuire s-a bazat pe procese de chimizare. 4.5 4 11 2. care a urmărit determinarea conţinutului de oxizi şi de praf din jurul principalelor utilaje de turnătorie. . cele mai multe studii s-au efectuat asupra cubilourilor. modificare etc. în aceste sectoare sunt utilizate materiale organice. compuşi ai carbonului. silice. curăţire 4. Gazele produse de materialele de formare pot fi grupate la rândul lor în gaze degajate în sectoarele de formare-miezuire şi gaze produse la turnarea aliajului în formă.5 5. fără să se ţină seama de consecinţele ecologice. Fe2O3.5 10 8 43 12. ◊ gaze produse de aliaj pe parcursul procesului de elaborare. cantitatea de praf este influenţată de productivitatea cuptorului.5 sablare Într-o turnătorie. Şi s-a constatat că. în general. produc gaze nocive. Degajările de gaze Degajările de gaze nocive în turnătorii se pot grupa în două mari grupe şi anume: ◊ gaze produse de amestecul de formare.4 7. Ca urmare. CaO. acizi şi alte substanţe care pe parcursul întăririi lianţilor şi în perioada turnării aliajului. În tabelul 6 este prezentat sintetic rezultatul unei cercetări întreprinse întro turnătorie clasică. oxizi metalici.7 5 30 35 14 9 7 forme Grătar 34 58.2 10.1 4. grafit etc. Dintre cuptoarele de elaborare a aliajelor. Sectorul Conţinutul de oxizi în % Conţinutul de particule.Formare.9 curăţire Cameră 27 63 2. particulele de praf cuprind în mare parte oxizi ca: SiO2. Cercetările efectuate au dus la concluzia că proporţia cea mai mare de particule se găseşte în jurul unor utilaje. dar în acelaşi timp şi de calitatea.2 2.5 3 4.Conţinutul de oxizi şi de praf din jurul unor utilaje din turnătorie. compoziţia şi succesiunea introducerii componentelor încărcăturii. În ultimele două decenii. Tabelul 6 . ele plutesc uşor în atmosferă.5 8 17. Dacă aceste particule sunt sub 60 microni. miezuire Dezbatere. ciment.5 4.5 21 40. în % având mărime micro SiO2 Fe2O3 CaO Alţi 0-5 5-10 10-20 20-40 40-60 60 Al2O3 MgO oxizi Cuptor ele 9 96 1 60 20 15 5 cu arc Uscător 32 61. Al2O3. cuptoarele de elaborare sunt surse importante de impurificare cu praf a atmosferei din turnătorii.76 210-1037 30-360 silice.6 7. ca de siliciu În general. etc.5 22dezbatere Masă 35 59.2 1 3.3 66.

SOx. se impune luarea de măsuri pentru reducerea poluării. În metalurgie. acesta. monomeri şi formaldehidă care prezintă o agresivitate faţă de piele şi faţă de aparatul respirator. dintre care aldehida acrilică prezintă o toxicitate deosebită. se produc unele reacţii de oxidare şi de descompunere a unor componenţi cu degajare de aldehide. ◊ climatizarea secţiilor de turnătorie. ◊ compartimentarea sau izolarea. următoarele surse sunt generatoare de poluanţi: ◊ surse pur energetice . ◊ etanşarea corespunzătoare a sistemelor de transport pneumatic al materialelor pulverulente. a zonei de curăţire a pieselor. solizi) într-un focar: Gaze cocserie Gaze furnal Gaze naturale SECTOARE ENERGETICE . se produc substanţe nocive la întărirea liantului şi turnarea aliajului în cantităţi foarte mari. şi SOx integral datorită unor procese de ardere a unor combustibili (gazoşi. urmată de o bună exhaustare a zonelor de dezbatere a formelor.instalaţiile care generează emisii de NOx. prin realizarea unui sistem eficient de exhaustare. filtrare şi neutralizare. ape uzate şi poluanţi atmosferici (inclusiv SOx şi NOx) care trebuie evaluate anual. în cazul unor amestecuri de formare speciale. INDUSTRIA METALURGICĂ ŞI ECOLOGIA Siderurgia este una din ramurile industriale a cărei activitate presupune consumuri importante de materii prime şi energie şi generarea unor cantităţi considerabile de deşeuri. Dacă se utilizează amestecuri de formare cu liant din categoria răşinilor carbamidofuranice sau formaldehidice. măsurători. CO2) utilizează de obicei metode clasice bazate pe date de proiect. bilanţuri de materiale şi calcule statistice în care apar valorile unor factori de emisie exprimaţi în kg/t de produs. pe măsura creşterii temperaturii. 5. după cum urmează: ◊ captarea totală a substanţelor nocive degajate. la temperaturi de peste 197oC. Concluzii Datorită existenţei unei poluări în secţiile de turnătorie. în perioada de întărire a formelor şi miezurilor. precum şi a altor zone în care se produc mari cantităţi de praf şi gaze nocive. începe să disocieze.Spre exemplu. autoîntăritoare. la care se foloseşte ca material de bază trioxidul de crom (soluţia apoasă conţine acid cromic). Lucrările de evaluare a unor cantităţi de efluenţi gazoşi poluanţi (NOx. ◊ înlocuirea tehnologiilor de formare-miezuire ce utilizează materiale poluante cu altele ce utilizează materiale mai puţin poluante. lichizi. procesul se intensifică iar unii din compuşii cromului sunt foarte nocivi. precum şi la turnarea aliajului în formă se produc o serie de reacţii de descompunere a liantului şi întăritorului cu formare de fenoli. În cazul utilizării uleiurilor vegetale la prepararea amestecurilor de miez. dar şi CO. fluide. Când se utilizează răşini fenolice şi ca întăritor acid benzenosulfonic. în timpul uscării miezurilor la temperaturi de peste 300oC.

◊ surse tehnologice . cât şi datorită transformărilor suferite de materiile prime în timpul proceselor tehnologice. în contextul Convenţiei Europene privind Poluarea Atmosferică Transfrontalieră. ◊ furnalele. Exemple în siderurgie: ◊ cuptoarele electrice cu arc din oţelării.Noxe generate de sectoare energetice din siderurgie Exemple în siderurgie: ◊ cuptoare din sectoarele de laminare. Dacă până în 1990 problema emisiilor de NOx şi SOx era puţin abordată în ţara noastră. ◊ NO combustibil. 1 .instalaţiile care generează emisii de SOx. ◊ instalaţiile de aglomerare.instalaţiile care generează emisii de NOx şi SOx. s-a trecut la alinierea legislaţiei româneşti în domeniu. se formează în flacără la o temperatură mai mare de 1200oC. ◊ NO2. apare în cazul unei concentraţii mari de atomi de oxigen şi a excesului de aer. şi NOx datorită transformărilor chimice suferite de materiile prime în timpul proceselor tehnologice. ◊ NO2 instantaneu. la care România este parte semnatară. apare în flacără în cazul unei viteze mari a combustibilului. ◊ instalaţiile de granulare a zgurii de la furnale. ◊ cuptoare din sectoarele de refractare. Emisiile de NOx ◊ NO termic. ◊ cazane de abur din sectoarele energetice. SO2 fiind preponderent. practic numai emisiile de CO şi CO2 fiind luate în considerare. atât datorită unor procese de ardere a unor combustibili. .NOx SOx CO CO2 Fig. se formează în flacără în cazul unei concentraţii mari de oxigen. iar în conducte şi coşuri de fum în cazul unei temperaturi sub 650oC şi a unei concentraţii mari de oxigen conform reacţiei: 2NO + O2 = 2NO2 ◊ N2O se formează în treptele timpurii ale combustiei şi este distrus ulterior în proporţie ridicată la temperaturi înalte: Emisiile de SOx ◊ SO2 şi SO5 apar în urma unor reacţii de oxidare a sulfului prezent în combustibili sau în materiile prime. Exemple în siderurgie: ◊ bateriile de cocsificare. ◊ ◊ surse combinate . după 1990.

OLD. ◊ bilanţuri energetice şi de materiale. iar pentru celelalte sectoare (OE. O2 3% solid în general 650. cocserii. laminoare. O2 3% gaz de cocs ş 800. Emisia SOx ROMÂNIA Tip combustibil gaz gaz natural gaz lichefiat 5. ◊ date de proiect. O2 3% 350. respectiv CSOx (mg/Nm3) pe tipuri de instalţii din fiecare sector energetic. respectiv producţiile anuale.Comparaţie între valorile limită pentru SOx şi NOx impuse în România şi Comunitatea Europeană. prezentaţi sintetic în tabelul 2. se pot determina cantităţile totale anuale de emisii pentru cele două tipuri de noxe NOx şi SOx. O2 3% 400.O2 3% 400. Tabelul 1 . O2 3% 400. furnale) în care. Aportul indirect al energiei electrice consumate este exprimat printr-un factor de emisie în g/GJ. pe bază de: ◊ măsurători. Determinarea individuală a concentraţiei emisiilor de NOx şi SOx.O2 6% 3 Directive CE Limită. O2 6% 350. O2 3% 1300. Se observă că pentru sectoarele în care aceste emisii sunt generate integral de arderea unor combustibili într-un focar (surse energetice. CNOx. refractare) factorii de emisie sunt exprimaţi în g/GJ. .Limitele impuse emisiilor de NOx şi SOx prin Ordinul 462/1993 sunt prezentate în tabelul 1. mg/Nm Tip combustibil Limită. aglomerare. cunoscând consumurile anuale de combustibili şi energie.O2 3% gaz în general 35. O2 35 furnal lichid solid NOx gaz natural lichid solid 400. mg/Nm3 35. pe lângă procesele de combustie mai sunt şi alte cauze generatoare (surse combinate) factorii de emisie sunt exprimaţi în kg/t de produs. O2 3% În strânsă corelaţie cu modul de generare a emisiilor de SOx şi NOx au fost stabiliţi factorii de emisie pentru fiecare sector de activitate din siderurgie. O2 6% lichid solid gaz lichid volatile <10% 400. Determinarea emisiilor de NOx şi SOx rezultatele din sectoarele primare şi de prelucrare din siderurgie se poate face conform următorului algoritm: 1. comparativ cu valorile limită impuse în Directivele Comunităţii Europene. O2 3% 450. deoarece în termocentrale producerea de SOx şi NOx se datorează arderii unor combustibili într-un focar. pentru instalaţiile cu putere termică mai mare de 500Mw/t. Astfel stabiliţi factorii de emisie. O2 3% 450.

laminoare şi sectoare energetice (în ordine descrescătoare).. în kg/t de produs. Pan KNOx şi KSOx . Principalele căi de reducere a emisiilor de NOx şi SOx pot fi clasificate astfel: . . furnale şi cocserie. ◊ îmbunătăţirea arderii: ◊ metode de îmbunătăţire prin schimbarea condiţiilor de lucru. 3 şi 4 sunt reperezentate repartiţiile caestor emisii pe sectoare de activitate şi pe tipuri de procese care le generează (arderi de combustibili sau alte cauze).factor de conversie. aglomerare. ce reprezintă factorul energetic-ecologic.putere calorifică inferioară a combustibilului (Kj/UM). UM. Se observă din aceste figuri că cele mai mari cantităţi de emisii de NOx se produc în sectoarele: aglomerare. astfel: ◊ pentru surse tehnologice şi combinate: GNOx = KNOx. GSOx = CSOx FBr Ban Qi FBr .tehnici primare pentru frânarea producerii de NOx: ◊ reducerea concentraţiei de azot din combustibili prin: ◊ epurarea combustibililor în faza de precombustie. în fig. GSOx = KSOx Pan Pan . Pe baza datelor din acest tabel.◊ relaţii statistice comparative. Determinarea cantităţii anuale totale de emisii de GNOx şi GSOx (tone). determinate la punctul 1 (valori medii). 2. iar cele mai mari cantităţi de emisii de SOx în sectoarele: cocserie.concentraţiile emisiilor de NOx şi SOx. care reprezintă aportul activităţilor din siderurgie la poluarea atmosferică generală a ţării. mg/Nm3 →g/GJ (determinat funcţie de tipul şi compoziţia combustibilului).este funcţie de tipul de combustibil: kg pentru combustibilii solizi şi lichizi. t de produs. ◊ reducerea consumului specific de combustibil: ◊ procedee specifice fiecărei instalaţii. Ban . Qi . NOx şi SOx.factori de emisie medii. ◊ pentru surse pur energetice (arderi de combustibili într-un focar): GNOx = CNOx FBr Ban. ◊ metode de îmbunătăţire prin modernizarea arzătoarelor. Qi CNOx. Nm3 pentru combustibilii gazoşi. Cantităţile de emisii SOx şi NOx astfel determinate.producţia anuală.consumul anual de combustibil (UM). cât şi tipul de sursă ce generează aceste noxe şi asupra căreia trebuie acţionat pentru controlul şi reducerea poluării atmosferice. Din aceste histograme se pot vedea atât sectoarele unde trebuie acţionat pentru reducerea emisiilor de NOX şi SOx. ◊ schimbarea combustibilului şi alegerea unui combustibil cu azot puţin. CSOx . ca şi repartiţia acestora pe sectoare este reprezentată în tabelul 3. laminoare.

◊ schimbarea combustibilului . debit combustibil alimentare în trepte alimentare obişnuită timp . Această tehnică se foloseşte când inst conţine două sau mai multe arzătoare sau zone de încă NOx este redus cu aprox. pentru SOx ◊ instalaţii de desulfurare: de tip umed. Arderea cu raport Aceste tehnici pentru controlul generării de NOx Toate tipurile aer/combustibil scăderea valorii excesului de aer şi anume prin reg echipamente de ardere automată a raportului aer/combustibil. conduc şi la econ de energie şi la reducerea noxelor de NOx (o reducere c a concentraţiei de oxigen din gazele de ardere condu scăderea cu 10% a emisiilor de NOx).tehnici primare pentru frânarea producerii de SOx ◊ îmbunătăţirea arderii: ◊ arderea în strat fluidizat.Tehnici de îmbunătăţire a arderii Tehnici de combustie Linii generale ale tehnicii Aplicaţii de încă Arzătoare cu emisii re Câteva arzătoare dezvoltate recent prin utilizarea unor te Cuptoare de NOx de combustie speciale ca: arderea nestoechiome cazane recircularea gazelor arse. 40% adânci Arderea cu alimenta Se utilizează la încălzirea lingourilor în cuptoare ad Cuptoare trepte de debit obţinându-se o reducere cu aprox. arderea în mai multe trepte.tehnici secundare de epurare a gazelor arse: pentru NOx ◊ instalaţii de denoxare: de tip umed şi de tip uscat. semiuscat şi uscat.. 20% a emisiilor sectoarele de laminare consumului de combustibil. ◊ reducerea concentraţiei de sulf din combustibil: ◊ tehnici de îndepărtare a sulfului din combustibil. Arderea nestoechiome Aceste tehnici de redu cere a NOx constau într-o a Cuptoare şi cazane iniţială în condiţii de supraalimentare cu combustibil şi î ardere ulterioară în condiţii de supraalimentare cu aer p ardere completă. Tabelul 4 . În tabelul 4 sunt prezentate tehnicile de îmbunătăţire a arderii cu descrierea lor succintă şi cu locul de aplicare.

ducând la apariţia bolilor profesionale în rândul personalului din secţie. Spre exemplificare.MICROCLIMATUL DIN TURNĂTORII 1. se remarcă din păcate existenţa la toate turnătoriile a unor uşi foarte mari destinate intrării autovehiculelor de mare gabarit pentru transportul materialelor şi a pieselor turnate. este prezentată centralizat concentraţia şi natura prafului în diversele sectoare din turnătorii. 3. În ceea ce priveşte curenţii de aer. bazat pe tehnologii care utilizează cantităţi mari de materii prime şi materiale. sistemele de climatizare sunt deficitare încă de la faza de proiectare. datorită procesului tehnologic şi unei greşite proiectări sau funcţionări a sistemului de exhaustare se degajă mult praf. ◊ sectorul praparare amestecuri de formare. secţiile de turnătorie sunt amplasate în centre industriale dens populate. ◊ sectorul de formare-miezuire. determinate în principal de compoziţia chimică a materialelor folosite şi de reacţiile chimice ce au loc la aplicarea tehnologiilor specifice turnătoriei. Tabelul 5 . Măsurătorile efectuate în turnătoriile vechi indică o depăşire 5-30 de ori a nivelului admis al concentraţiei de praf în atmosfera turnătoriei. Variaţia temperaturii şi curenţii de aer În majoritatea cazurilor. Degajări de praf în atmosfera turnătoriei În diverse sectoare ale turnătoriei. în majoritatea cazurilor nu se pot închide etanş. . se produce o mare diversitate de noxe. Astfel că în perioadele reci. Acest fapt se datorează concepţiei greşite în faza de proiectare prin faptul că se consideră că turnătoria este un sector cald şi nu are nevoie de încălzire. Infrastructura producţiei de piese turnate reprezintă un sistem deschis. Pe parcursul realizării pieselor prin turnare.Volumul şi caracteristicile degajărilor de praf. Consideraţii generale privind microclimatul din turnătorii De regulă. ◊ prezenţa prafului în atmosfera turnătoriei. ◊ prezenţa gazelor nocive în atmosfera turnătoriei. în părţi diametral opuse care. Existenţa unor zone distincte cu temperaturi mult diferite are implicaţii profunde asupra personalului muncitor. ◊ sectorul de zbatere-curăţare. dar în acelaşi timp generează şi cantităţi mari de deşeuri. începând de la zona cuptoarelor de elaborare şi terminând cu zona de pregătire a şarjei şi staţia de preparare a amestecului de formare. Aspectele principale ale microclimatului din turnătorii se pot grupa după specific în trei grupe: ◊ variaţia temperaturii şi curenţii de aer. Se poate afirma că variaţiile mari de temperatură corelate cu curenţii de aer au o influenţă dăunătoare asupra organismului. există o mare variaţie de temperatură pe zone. Principalele sectoare din turnătorii în care se degajă praf în cantităţi neadmise sunt: ◊ sectorul cuptoarelor de elaborare. în tabelul 5.

bentonită.hConcentraţia Compoziţia mg/mc Elaborare 4. ciment. etc.7 5 30 35 14 forme Grătar 34 58.47 92-1200 silice. Cercetările efectuate au dus la concluzia că proporţia cea mai mare de particule se găseşte în jurul unor utilaje.76 30-360 oxizi metalici.5 8 17. CaO. Dacă aceste particule sunt sub 60 microni. Sectorul Conţinutul de oxizi în % Conţinutul de particule. în micronică SiO2 Fe2O3 CaO Alţi 0-5 5-10 10-20 20-40 Al2O3 MgO oxizi Cuptor ele 9 96 1 60 20 15 5 cu arc Uscător 32 61.5 dezbatere Masă 35 59. cele mai multe studii s-au efectuat asupra cubilourilor. Dezbatere. silice. compoziţia şi succesiunea introducerii componentelor încărcăturii.5 3 4. Al2O3.2 2.2 1 3.5 5.41 1540 oxizi metalici. dextrină Formare. Tabelul 6 .3 21 7 2266.5 3. care a urmărit determinarea conţinutului de oxizi şi de praf din jurul principalelor utilaje de turnătorie.5 sablare % având mă 40-60 60 9 4.2 210-1037 silice. miezuire 4. grafit etc. 4. În tabelul 6 este prezentat sintetic rezultatul unei cercetări întreprinse întro turnătorie clasică. ele plutesc uşor în atmosferă. cuptoarele de elaborare sunt surse importante de impurificare cu praf a atmosferei din turnătorii.1 4. Şi s-a constatat că. dar în acelaşi timp şi de calitatea. Fe2O3. Degajările de gaze . cantitatea de praf este influenţată de productivitatea cuptorului. ca de siliciu În general.9 40. MgO. în general. curăţire 10.Conţinutul de oxizi şi de praf din jurul unor utilaje din turnătorie.5 4 11 2.5 10 8 43 12.6 7.4 7. fumigene Preparare amestec formar 3. Dintre cuptoarele de elaborare a aliajelor.5 1.5 Într-o turnătorie. particulele de praf cuprind în mare parte oxizi ca: SiO2.Sectorul din turnătorie Volumul specific de Caracteristicile prafului degajat aer impurificat mc/tpb.3 curăţire Cameră 27 63 2.

prin realizarea unui sistem eficient de exhaustare. Ca urmare. dintre care aldehida acrilică prezintă o toxicitate deosebită. precum şi la turnarea aliajului în formă se produc o serie de reacţii de descompunere a liantului şi întăritorului cu formare de fenoli. în timpul uscării miezurilor la temperaturi de peste 300oC. în aceste sectoare sunt utilizate materiale organice. Concluzii Datorită existenţei unei poluări în secţiile de turnătorie. ◊ înlocuirea tehnologiilor de formare-miezuire ce utilizează materiale poluante cu altele ce utilizează materiale mai puţin poluante. a zonei de curăţire a pieselor. se produc unele reacţii de oxidare şi de descompunere a unor componenţi cu degajare de aldehide. începe să disocieze. urmată de o bună exhaustare a zonelor de dezbatere a formelor. compuşi ai carbonului. precum şi a altor zone în care se produc mari cantităţi de praf şi gaze nocive. îmbunătăţirea tehnologiei de formare-miezuire s-a bazat pe procese de chimizare.Degajările de gaze nocive în turnătorii se pot grupa în două mari grupe şi anume: ◊ gaze produse de amestecul de formare. la temperaturi de peste 197oC. Gazele produse de materialele de formare pot fi grupate la rândul lor în gaze degajate în sectoarele de formare-miezuire şi gaze produse la turnarea aliajului în formă. acesta. ◊ etanşarea corespunzătoare a sistemelor de transport pneumatic al materialelor pulverulente. 5. ◊ compartimentarea sau izolarea. În cazul utilizării uleiurilor vegetale la prepararea amestecurilor de miez. monomeri şi formaldehidă care prezintă o agresivitate faţă de piele şi faţă de aparatul respirator. Efecte directe şi indirecte ale impactului fizic. se produc substanţe nocive la întărirea liantului şi turnarea aliajului în cantităţi foarte mari. Dacă se utilizează amestecuri de formare cu liant din categoria răşinilor carbamidofuranice sau formaldehidice. acizi şi alte substanţe care pe parcursul întăririi lianţilor şi în perioada turnării aliajului. se impune luarea de măsuri pentru reducerea poluării. autoîntăritoare. produc gaze nocive. fluide. Când se utilizează răşini fenolice şi ca întăritor acid benzenosulfonic. procesul se intensifică iar unii din compuşii cromului sunt foarte nocivi. exercitat de transportul terestru asupra mediului înconjurător . În ultimele două decenii. fără să se ţină seama de consecinţele ecologice. Spre exemplu. pe măsura creşterii temperaturii. modificare etc. în perioada de întărire a formelor şi miezurilor. ◊ gaze produse de aliaj pe parcursul procesului de elaborare. ◊ climatizarea secţiilor de turnătorie. după cum urmează: ◊ captarea totală a substanţelor nocive degajate. la care se foloseşte ca material de bază trioxidul de crom (soluţia apoasă conţine acid cromic). în cazul unor amestecuri de formare speciale. filtrare şi neutralizare. IMPACTUL TRANSPORTURILOR ASUPRA MEDIULUI INCONJURĂTOR 1.

a existat tendinţa de a se cunoaşte natura poluării mediului în urma acţiunii doar a câte unui singur agent dăunător. şantierele navale şi digurile. de către diversele emisii poluante. care decurge din producerea şi emisia de gaze poluante. Raportul O. de impact asupra mediului. atelierele de construire a materialului rulant pentru căi ferate. provenite de pe urma traficului rutier.C. de impactul dăunător exercitat asupra mediului de diverse combinaţii ale acţiunilor poluante. dar mai grave. O2 şi o serie de compuşi organici. întreţinerea infrastructurii necesită un mare consum de energie.D. Ar trebui totodată. se poate ajunge chiar la pierderea acuităţii auditive. în ultimul timp. riscul de accidente. Elementele şi fenomenele. În alte cazuri. adică. asupra mediului înconjurător. este o acţiune de perturbare a mediului natural. Acum. contribuie ulterior la “efectul de seră” sau la “distrugerea stratului de ozon” din jurul planetei terestre şi ca atare trebuie să ţinem seama de importanţa transportului terestru. terestru. iar ulterior. Dar. Dar influenţa generală. agregate de construcţii. bitum. care se manifestă prin stări de anxietate. . Astfel. datorită ponderii pe care o are transportul terestru. Astfel.E. între hidrocarburile nesaturate şi unii reactivi. etc. construcţia de drumuri. stabileşte că aceste zgomote. Se poate afirma că transporturile exercită simultan efecte directe şi indirecte asupra mediului înconjurător. poate provoca unele forme de boli cardio-vasculare. Apoi industria constructoare de automobile. zgomotul provocat de mijloacele de transport este considerat. în mod special. să se deosebească efectele pe termen lung direct legate de implementarea transportului faţă de cele pe termen scurt. pentru realizare şi construirea de drumuri sunt necesare mari cantităţi de piatră. iar în urma unei perioade mai îndelungate de expunere. dintre toate. se consideră că cele mai grave poluări provin de la poluanţii fotochimici. este extrem de perturbator. NOx. atenţia cea mai mare este acordată însă pericolului reprezentat pentru sănătatea oamenilor. uneori destul de greu de surprins. Dar. utilizarea intensivă a transporturilor implică efecte premergătoare considerabile asupra mediului înconjurător. Astfel. în primul rând prin faptul că stânjeneşte posibilităţile de comunicare şi de odihnă ale cetăţenilor şi apoi provoacă unele afecţiuni psihice sau fiziologice. Până acum. cu toate că intensitatea traficului se majorează. Extragerea diverselor materiale de construcţii influenţează negativ asupra mediului înconjurător. în zinele urbane ca neajunsul principal. care rezultă în urma reacţiilor în lanţ. în legătură cu activitatea de transport ce sunt considerate ca surse importante de degradare a mediului înconjurător sunt prezentate succint în următoarea enumerare: . toate strică configuraţia naturală a mediului înconjurător iar pentru realizarea produselor ce se realizează în aceste întreprinderi sunt necesare cantităţi apreciabile de materii prime şi energie. toate felurile de transport (aerian. Trebuie arătat însă că influenţa asupra mediului nu este cauzată exclusiv de către desfăşurarea activităţii de transport propriu-zisă ci şi de infrastructura acestora şi mijloacele de transport. oboseală şi insomnii.În general. cauzat de transportul rutier şi de cele mai puţin frecvente . care apar în decursul utilizării transportului feroviar sau aerian. din ce în ce mai mult se ţine seama de efectele sinergetice. Trebuie remarcat că cifrele accidentelor mortale sunt în continuă scădere în toate ţările. produc efecte nefavorabile asupra sănătăţii şi confortului uman. Astfel: . care depind direct de utilizarea acestor infrastructuri. determinate de mijloacele de transport. pe apă) au efecte vătămătoare. Desigur că diversele moduri de transport terestru vor cauza forme specifice de influenţare.

care după cum se ştie au consecinţe grave asupra ecosistemelor.88% din preţul total al acesteia. • emisiile de CO provin în urma unor arderi incomplete. • emisiile de SO2 reprezintă componenta principală a “ploilor acide”. se acceptă că poluarea sonoră din cauza transportului. în special datorită influenţei pe care o exercită indirect asupra modificării climei deoarece CO2 este o componentă majoră a “efectului de seră2 şi a “încălzirii planetei”. modul optim de transport.reducerea excesivă a resurselor naturale. provenite din eşapamentele motoarelor. Transformarea emisiilor de NOx în acid azotic. Pentru a se aprecia această evaluare. pe piaţa locuinţelor. în special dacă se combină cu alţi poluanţi atmosferici. care se impun în scopul evitării degradării mediului înconjurător. în urma poluării sonore.majorarea suprafeţei infrastructurilor necesare pentru transportul rutier. cum ar fi plumbul. pe lângă cheltuielile făcute de către societate pentru asigurarea procesului de transport şi de toate cheltuielile suplimentare. în cazul traficului intens urban. 2. dar în spaţiile urbane. se ţine seama.aglomeraţii de vehicule. Din datele de care se dispune. iar 98% (pentru acest caz) din transporturile rutiere. Degradarea mediului. ca o consecinţă a transportului. acest procent atinge 100%.A. în anul 1987. • emisiile de diverse particule . În general 50% din totalul emisiilor de plumb se impută transportului . ficatul etc.• emisiile de aditivi ai combustibililor. provenite din alte surse. Impactul global al poluării atmosferice. S-a constatat că poate avea influenţe nocive asupra dezvoltării generale a copiilor.: • emisiile de benzen sunt considerate că ar determina unele dereglări olfactive chiar şi unele forme de cancer.Sau în . prin aplicarea unor indici “Ledonistici” de preţ. Se apreciază că. . În general. se poate aprecia cantitativ. Desigur că utilizarea din ce în ce mai largă a benzinei fără plumb va duce la o ameliorare în această privinţă. a fost apreciat între 17% din poluarea atmosferică globală în S. În cazul oraşelor elveţiene şi canadiene se acordă procente mult mai mari. cât şi cele rezultate din uzura pneurilor şi a garniturilor de frână. 80% din totalul acestor emisii provin de la vehiculele care folosesc benzina drept combustibil. influenţează valoarea şi preţul unei locuinţe în proporţie de 0.U. Provoacă bronşite sau alte boli ale aparatului respirator. Propuneri de estimare a prejudiciilor aduse mediului înconjurător din cauza transportului terestru Este interesant să se poată aprecia importanţa relativă a influenţei cantitative a multiplilor factori. • emisiile de NOx sunt foarte poluante. cum ar fi: rinichii. iar 90% din totalul lor îşi au originea în sectorul transporturilor. Alte fenomene negative care decurg din majorarea traficului rutier sunt următoarele: . majoritatea emisiilor de CO2 provin în urma arderii combustibililor folosiţi 15-40%. iar restul celorlalte sectoare energetice şi industriale. constituie una din principalele cauze ale “ploilor acide”.. atribuit transporturilor. Aceşti indici. • emisiile de CO2 sunt considerate nocive.U.A. sau asupra unor organe. sunt acum practic generalizaţi. atât cele nearse. . pentru a se putea stabili în final.08-0. pentru a se ţine seama de influenţa nefastă a zgomotului provocat de transport. aflate în circulaţie în zonele urbane. Transportul intervine cu 50% în cadrul emisiilor totale de SO2.. cauzaţi de transport. şi 30% în Germania. Se apreciază că 50% din totalul emisiilor de NOx sunt imputabile sectorului de transporturi. Aceste particule pot fi toxice sau pot transporta substanţe toxice (chiar cancerigene). în S.

sau injecţiei. care să contribuie la perfecţionarea.U. aerodinamica automobilului. În felul acesta se urmăreşte optimizarea stabilirii momentului aprinderii. este acela că motorul în doi timpi aruncă în atmosferă o treime din cantitatea de amestec combustibil proaspăt aspirat în motor. de producere a energiei mecanice în motor.000 dolari/persoană. Probabil însă.000-7. mai multe dispozitive. S. singura noutate va fi revenirea la motorul în doi timpi. 10-17. pentru a asigura dozarea perfectă a amestecului combustibil (“aer-combustibil”).20 miliarde de dolari (anul 1980) în S. Accidentele survenite din cauza transportului pot fi corect apreciate prin metode de calcul destul de bine structurate. Astfel valoarea acestor asigurări. mortale.şi în Franţa la 6. sau chiar numai cu deteriorarea mijloacelor de transport. acestea au devenit în ultimii ani mai grele. mai mult sau mai puţin grav. prin simplitate mecanică. Un model care avea înainte o greutate de cca. în cazul accidentelor mortale au următoarele valori (preţuri 1985): Anglia-753. analizând situaţia existentă acum. sau injecţia directă asistată de aer comprimat. totalul acestor cheltuieli s-au ridicat la 57. precum şi evaluarea solicitărilor mecanice şi termodinamice a unor elemente . cum ar fi: adoptarea injecţiei directe la presiune ridicată.000. Deci motorul în doi timpi atrage prin dimensiuni şi greutate mai reduse. Electronica comandă şi reglează aprinderea şi alimentarea cu combustibil (care a devenit în majoritatea cazurilor. nu vor putea să apară noutăţi prea spectaculoase.5 miliarde de mărci în Germania.130. sisteme. Această cantitate este evacuată prin sistemul de evacuare. puteri egale pot fi realizate cu jumătate din capacitatea cilindrică a unui motor în patru timpi.47 miliarde dolari (anul 1986) SOLUŢII PENTRU SCĂDEREA POLUĂRII MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR.A . precum şi a cantităţii necesare de amestec. Automobilul anului 2000 Absolut toate firmele constructoare de automobile au făcut din noţiunea de “calitate2 noua lor dogmă. cuplată cu controlul şi optimizarea pe cale electronică . În felul acesta întreprinderile se stimulează pentru realizarea unor perfecţionări continue. fără a participa la sistemul funcţional. punţile. în funcţie de regimul corespunzător de funcţionare. şi cca. Desigur că această majorare a greutăţii cu 20% va pretinde majorarea energiei consumate de motor De aceea. Se cunosc argumentele acestei reconsiderări: teoretic.A. a echipamentelor perfecţionate. aparate. Astăzi sunt numeroase cercetări pentru a remedia această deficienţă.valori absolute.U. În general se folosesc valorile poliţelor de asigurare pe viaţă în diverse ţări.000 dolari/persoană. Calculatoarele electronice folosite curent în industria automobilelor au permis studiul aprofundat şi detaliat al unor fenomene şi elemente componente. În schimb.U.000-1. se consideră că până la începutul sec XXI. suspensia etc. în preţurile anului 1989. 14 milioane de dolari în S. menţinând competivitatea la un nivel ridicat.000. Acestea se pot solda doar cu răniţi.. a insonorizării mai complete. 1000kg. automatizarea diverselor agregate şi elemente ale motorului şi autovehiculului. cum ar fi bloc-carterul.A. procesul arderii din motor. injecţie). aceste procente reprezintă anual. Astfel s-a îmbunătăţit analiza curgerii fluxurilor gazoase din motor şi de pe suprafaţa exterioară. Germania 1. care până acum erau rezolvate în mod empiric.24 miliarde mărci/persoană. datorită tolelor mai groase ale caroseriei. Introducând mereu. A ajuns acum la 1200kg.2. dezavantajul considerat acum cel mai important. desigur că nu toate accidentele de circulaţie sunt neapărat. Dar.

nu sunt încă suficiente. prevăzute cu turbină de supraalimentare şi alimentare suplimentară cu aer răcit. Totuşi. Dar. Părerea specialiştilor este. Firma VOLVO. hidruri metalice. Aceste dispozitive reduc emisia de particule solide din gazele de eşapare cu cel puţin 80% şi cea de hidrocarburi cu cel puţin 60%. la reducerea semnificativă a emisiilor poluante. prin. rezistenţa fiind în acest timp cuplată la o priză de curent a garajului sau a locului de parcare . Capacitatea de funcţionare a filtrelor acoperă rulajul de zgomot al autovehiculelor timp de o zi. suscitând numeroase discuţii. totuşi. s-au utilizat pentru dispozitivul respectiv . nici această soluţie nu are perspective de realizare practică deoarece costul vehiculului devine prohibitiv. pentru mediul urban. exact în câteva secunde. în perspectivă. Gazele de eşapare trec prin filtrul ceramic ce este acoperit cu un strat subţire de catalizator (metal preţios) care favorizează reducerea cantităţii de hidrocarburi şi convertirea CO în CO2. Încă din 1975. scopul urmărit de specialişti în domeniul automobilelor se referă la: ◊ reducerea rezistenţei aerodinamice. în stadiul actual.un generator termic de energie. Ele vor rămâne încă mult timp destinate. a introdus în Suedia filtre pentru purificarea gazului de eşapare cunoscute sub numele de City Filter. nu pot fi concepute raţional. Motoarele auto dezvoltate de firma VOLVO. decât ca un vehicul cu acţionare hibridă. deocamdată. 40% pe seama unor combustii mai eficiente. Rolul ei este de a asigura îndepărtarea materialului depus pe filtru în timpul funcţionării autovehiculului. 1. duc de asemenea. stabilirea bateriei optime.Reactorul catalitic Convertizorul catalitic cald pentru pornirea curată Principiul de bază al dezvoltării acestui dispozitiv. pentru a atinge temperatura de regim necesară. gazele de eşapare nu vor mai conţine funingine şi nici vor mai mirosi urât. În acest sens. Reactorul catalitic Emisiile. ◊ securitatea absolută a deplasării vehiculului. pentru o greutate totală a maşinii de 1000 kg. în cazul pornirii la rece a motorului. Acest lucru se face în timpul nopţii. În acest scop trebuie să posede: . ◊ reducerea greutăţii.Automobilele cu antrenare electrică sunt de asemenea în actualitate. utilizarea aliajelor cu titan şi a materialelor compozite. miniaturizarea motorului. astfel că apoi reuşesc să asigure intrarea reactorului catalitic în stare de regim. emisiile de NOx şi de hidrocarburi s-au redus cu aprox. doar pentru traficul urban. constituie una din numeroasele probleme ce trebuie rezolvate pentru îmbunătăţirea calităţii mediului. ◊ reducerea rezistenţei la rulare. convertizorului catalitic îi este necesară o durată de timp prea mare. iar mijloacele de încărcare a bateriilor prin staţii speciale. . Montarea filtrelor nu afectează puterea motorului sau consumul de combustibil Cele mai bune rezultate sunt obţinute atunci când autovehiculul funcţionează şi cu motorină cu conţinut redus de sulf. derivă din constatarea că. raza lor de acţiune este limitată la 120 km. care preiau căldura de la motor. Filtru pentru purificarea gazelor de eşapament. că vehiculele electrice. pentru a se încălzi. fiind nevoite să transporte 300 kg baterii. sub forma gazelor de eşapare a automobilelor din traficul urban. În consecinţă. de regulă. care să asigure deplasările în trafic interurban şi tracţiune electrică. În construcţia filtrelor este inclusă o rezistenţă electrică alimentată la 220V.

⇒ să se alieze cu alte autorităţi locale sau organisme naţionale. ◊ taxe diferenţiate. Trebuie de asemenea consemnat. ⇒ să facă presiuni asupra guvernelor naţionale pentru introducerea de taxe diferenţiate pe criterii de protecţie a mediului. Desigur. precum: ◊ stabilirea de planuri de verificare a calităţii aerului. Acest tip de taxare este indispensabil. de 350oC. pentru încălzirea instantanee. O politică eficientă de protecţie a aerului . El asigură producerea căldurii degajate. Ele pot: ⇒ să creeze cererea iniţială. cât mai mare. în materie de motorine îmbunătăţite. utilizarea carburanţilor “mai curaţi” se limitează încă la ţările scandinave şi mai ales în Suedia. absorbit într-o hidrură metalică. Goteborg şi Stokholm au fost printre primele oraşe ce au solicitat acest carburant. le trebuie 1-2 min. La sfârşitul anilor 80.Modelelor actuale de convertizoare catalitice. urmate rapid de toate societăţile de transport urban din marile oraşe suedeze. Societatea Suedeză de Transporturi Publice (SLTF). pe baza folosirii carburanţilor superiori. La începutul anilor 90. în interval de 5 secunde. în cazul pornirii la rece. Reacţia exotermă ce are loc în încălzitor . Guvernele celorlalte ţări preconizează introducerea de măsuri fiscale destinate încurajării utilizării motorinelor îmbunătăţite. care ar putea să-l concureze pe acesta. determină majorarea temperaturii acestuia până în jur de 400oC. cum ar fi cele electrice . Linkoping. că în Suedia companiile au acceptat să suporte costuri suplimentare legate de utilizarea motorinei îmbunătăţite şi pentru a realiza o mai bună imagine a companiei. trecând direct în atmosferă. elementele poluante din gazele de eşapare vor traversa convertizorul catalitic. a adoptat criterii proprii. utilizând acest tip de carburant pentru autovehiculele proprii. necesară declanşării procesului rapid de reacţie catalitică. de cele două companii. motorina denumită “City Diesel”. ◊ stimularea pieţei. Dispozitivul de încălzire propus. posedă hidrogen solid. ◊ criteriile de calitate trebuie armonizate la nivel naţional. a fost astfel introdusă. cu cele două principale societăţi petroliere suedeze (Neste Oy şi OK Petroleum). în vederea aprovizionării comunităţilor doar cu carburanţi superiori. reclamând producţia unor astfel de carburanţi. Sub acţiunea taxării diferenţiate s-au obţinut acorduri între autorităţile locale şi companiile petroliere. pentru a face presiuni asupra industriei petroliere (rafinării şi staţii de distribuţie). Autorităţile locale joacă un rol important în introducerea carburanţilor curaţi. trebuie să respecte câteva criterii.3Carburanţi mai puţin poluanţi: experienţa europeană În Europa. dacă se doreşte introducerea carburanţilor îmbunătăţiţi pe un segment de piaţă. ceea ce nu face obiectul situaţiei din alte ţări. ⇒ să aducă la cunoştinţa publicului avantajele carburanţilor îmbunătăţiţi. Până când reactorul se va încălzi suficient. pentru a atinge temperatura maximă de regim. că există şi alte sisteme de încălzire. Introducerea lor a fost motivată de decizia a numeroase autorităţi locale de utilizare doar a motorinelor de calitate superioară pentru autobuze şi camioane grele. oferindu-se să colaboreze pentru elaborarea unui carburant superior. .

Media tarifelor specifice trebuie aproximată densităţii de circulaţie pe reţeaua rutieră. conduce la obţinerea de beneficii legate de protecţia mediului. în staţii auto-service etc. Pentru a se atinge obiectivele propuse. .Taxarea în oraş. Dacă utilizatorii drumurilor nu înţeleg cum sunt calculate taxele. plată Plată.45 0.00 29. conducătorul auto observă pe cadranul aparatului din maşină ce sumă a plătit şi ce sumă mai are în cont.30 1. la nivelul anului 1994. de aceea şi taxele sunt mai mari.00 1. pentru traficul rutier.semiautom autom plată. dar puţini au văzut-o cu adevărat. . Accidentele. cl.sist. ei nu-şi vor modifica caracterul în direcţia scontată. În mod contrar. urmând apoi diferenţieri de taxe. cea mai bună soluţie pentru conceperea sistemului este analiza fluxului de circulaţie la nivelul reţelei. De aceea. trimiţându-i-se la domiciliu factura spre achitare. automobilele care nu dispun de un sistem automat.65 Maximală/zi 9. Sist. om.Cerinţe tehnice Plata nu trebuie să oprească traficul sau să conducă la situaţii periculoase. camere video înregistrează numărul de înmatriculare al acestora. Simplitatea este cheia succesului. TAXA Autoturism/camionetă/motocicletă Camioane grele Sist. Trecând prin acel punct. Scopul principal al taxării. Trebuie evitate abonamentele săptămânale şi cele lunare şi fiecare traseu suplimentar trebuie taxat. în funcţie de zone şi timp. se numără locuitorii din Singapore şi câteva oraşe norvegiene unde taxarea este aplicată şi ca instrument financiar. este fundamentală aplicarea unui sistem de taxare variabil. Metoda automată garantează anonimatul: postul de control poate reţine suma necesară fără identificarea automobilului.00 26. autom. Taxele trebuie să fie variabile.65 0. este cel de a crea o motivaţie. apoi este identificat proprietarul. Contul se poate reâncărca în locuri speciale. variază în funcţie de tipul autovehiculului şi ca atare taxele sunt diferenţiate. trebuie identificate.Distribuirea veniturilor 4.40 Administrativă/zi 0. Sist.00 1. Pentru a uşura funcţionarea sistemului. În tabelul următor sunt prezentate valorile sistemului de taxare din Stockholm (în ECU).00 0. poluarea aerului şi zgomotul.00 12.Conceperea sistemului Când se elaborează un sistem de taxare. ca instrument de reducere a traficului. . Drumuri cu taxare . semiautom. este pentru specialişti un fel de “fata morgana”: ceva de care a auzit toată lumea. în momentul trecerii prin acea “poartă”.10 1. autovehiculele trebuie echipate cu un aparat ce se cuplează automat cu postul de taxare. trebuie stabilit un echilibru între simplitate şi motivaţie.65 22.Nivelul traficului În anumite oraşe. Acest sistem “semi-automat” este mai scump. Carb. Printre puţinii care au avut acest privilegiu. Modificările ulterioare ale traficului vor deveni obiective variabile. În general taxarea este privită ca o măsură de protecţie a mediului: se ştie că folosirea unor valori ridicate ale taxelor. S-a luat în consideraţie posibilitatea interzicerii circulaţiei de-a lungul orelor pentru care s-a observat un nivel ridicat al poluării aerului. pe anumite trasee.1 sist.55 1.65 . Alţi carb. Variabilă/trecere 0. Astfel.

sistemul de control iniţiat de VOLVO. optimizarea procesului de ardere trebuie să fie corelată cu tratarea gazelor de evacuare. Aceasta era destinată să echipeze 240 modele diferite de automobile. finanţări ale infrastructurii. În acest sens. încălzit pe cale electrică. După elaborarea sondei lambda. este generalizat aproape pe toate automobilele moderne. Specialiştii din compartimentul de proiectare “Arderea în motoarele cu ardere internă şi schimbarea gazelor în motor” de la firma VOLVO.lansat în 1992. izolaţii fonice pe autostrăzi etc. a urmărit cu atenţie nu numai controlul gazelor. Acum. Totuşi. În urma concurenţei din sectorul constructorilor de automobile. potenţial radicală. după necesităţile curente de funcţionare a motorului. începând din anul 1992. în care sunt incluse proprietăţile şi caracteristicile a peste 4500 substanţe. ar fi dispunerea unui încălzitor electric chiar în secţiunea de intrare a gazelor. care ies prin ţeava de eşapament. susţin că arderea reală are loc totdeauna. finanţarea măsurilor de protecţie a mediului sau indemnizaţii pentru locuitorii regiunii. Astfel. De asemenea. s-a dezlănţuit o aprigă dispută între reprezentanţii industriei constructoare de automobile şi cei ai organizaţiilor pentru protejarea “aerului curat”. reuşind să depăşească. simultan cu reducerea consumului de combustibil cu 5%. VOLVO a elaborat o largă bază de date. 5. De aceea. chiar dacă se va ajunge să se folosească drept combustibil. S-a decis atunci.A. s-ar putea reduce masa de hidrocarburi nearse. Acest traductor face parte dintr-un circuit închis. ci mai ales a trecut la analiza atentă a peste 1000 substanţe. din gazele de evacuare ale motorului. cu emisii de substanţe poluante. pot fi sugerate trei posibilităţi: finanţarea transporturilor publice. VOLVO a emis al doilea patent de importanţă capitală pentru îmbunătăţirea automobilului în acest final de secol XX.C.-uri. de control al emisiilor poluante ale automobilului constă. pentru a se asigura proporţia optimă a elementelor. care măsoară oxigenul din gazele de evacuare.Utilizarea veniturilor este la latitudinea deciziilor politice. hidrogenul pur. în cadrul amestecului “combustibil-aer”. în S. care folosesc C. Discuţia s-a extins şi în Congresul S. firma VOLVO lansează pe piaţă (sonda lambda). În felul acesta. În acest caz. este dotat cu sistem de condiţionare a aerului. În colaborare cu firmele furnizoare. VOLVO a trecut la înlocuirea tuturor materialelor plastice. Astfel. Acest sistem “revoluţionar” (cum fusese denumit).C. fără C. cu ajutorul căruia se măsoară proporţia de elemente poluante. în principiu. pentru reducerea emisiilor poluante ale motorului. dintr-un convertizor catalitic cu trei căi şi un traductor. noul model 850 GLT .U. una din multiplele soluţii de rezolvare. studiul desfăşurării arderii ocupă un loc central în toate cercetările referitoare la controlul emisiilor. Încercările efectuate cu un convertizor catalitic.F. tot cu ajutorul traductorului. pentru California. Din experienţa oraşului Stockholm s-a constatat că o parte din venituri s-au distribuit spre îmbunătăţirea performanţelor autovehiculelor. folosite în decursul fabricaţiei automobilelor VOLVO. chiar valorile minime impuse prin reglementări. Cu alte cuvinte.U.F. În urma rezultatelor acestor măsurători. se reglează injecţia de combustibil.A. au demonstrat că se poate obţine o . Preocupările permanente pentru ecologie ale firmei VOLVO La începutul anilor 1980. firma VOLVO a intensificat şi a lărgit domeniul cercetărilor în legătură cu protecţia mediului înconjurător. elaborarea unor standarde federale cu valori limitative pentru elementele poluante ale atmosferei. care ar funcţiona în coordonare cu catalizatorul principal.

deci o extensie a înţelesului obişnuit al ciclului de viaţă. ACV acoperă aspectele de mediu. VII . cea mai complicată prin durată şi atenţie este colectarea datelor. 1. fiind investigate etape în amonte şi aval de acestea. lichide şi gazoase sunt generate în fiecare etapă a ciclului de viaţă a unui produs. . Este. Odată parcursă această etapă. III.declinul vânzărilor.Analiza ciclului de viaţă a unui produs Etape: I .lansarea pe piaţă a produsului.elaborarea produsului (activitatea de cerecetare-dezvoltare). urmează interpretarea datelor ocazie cu care începe să se contureze şi impactul utilizării produsului cu mediul înconjurător. Lipsa unor criterii de . II .produs uzat-deşeu.maturitate V . VI . Vânzări % I O II III IV V VI VII Timp (ani ) Fig.saturarea pieţii. IV. MANAGEMENTUL DEŞEURILOR Analiza ciclului de viaţă a produselor (ACV) ACV este un inventar care permite celui interesat să măsoare câte deşeuri solide. în perioada primelor 200 secunde critice. Când se apelează la ACV..reducere cu 80% a emisiilor de hidrocarburi nearse.creşterea volumului vânzărilor. după pornirea motorului. De remarcat că inventarul începe cu extracţia materiilor prime şi se termină cu etapa după care produsul şi-a încheiat ciclul de viaţă. ACV este folosită şi la evaluarea opţiunilor pentru gestionarea deşeurilor la nivel municipal sau regional. impactul resurselor şi evidenţiază procesele de tratare alternativă a deşeurilor.

depozitul şi transportul deşeurilor în spiritul următoarelor idei: ⇒ cel ce poluează trebuie să suporte costul poluării respectiv cel care a generat deşeul urmăreşte şi răspunde până la neutralizarea finală a acestuia. adică valoarea intrinsecă a deşeurilor şi posibilităţile de valorificare ale acestora. dar fără a provoca prin aceasta daune mediului în afara perimetrului lor. ţinând cont de următoarele obiective: ∗ reducerea la sursă a cantităţii şi nocivităţii deşeurilor produse (aceasta reprezentând conceptul de “tehnologie curată”). elaborarea fontei şi oţelului şi laminarea semifabricatelor din oţel generează o cantitate apreciabilă de deşeuri. În ţări ca Japonia şi S. • starea de agregare în momentul generării. Multe din aceste revendicări au fost contestate de grupările ecologiste. În ultimii ani. În România vor trebui elaborate reglementări juridice. ◊ limitarea la sursă a cantităţii de deşeu generat. ⇒ abordarea. ∗ stăpânirea (prin supraveghere şi control) a problemelor cu impact negativ asupra mediului ce pot apărea în momentul retratării. cercetarea şi aplicarea cu precauţie a soluţiilor de valorificare-depozitare. Dacă pe plan mondial siderurgia înregistrează în medie 600kg de deşeuri la tona de oţel produs. • economic. ∗ reciclarea cât mai avansată a deşeurilor rezultate prin reintroducerea lor în diverse etape ale fluxului tehnologic. având caracteristici fizico-chimice variate. • conţinutul purtătorilor de fier din deşeu. din care mai bine 80% sunt în prezent valorificate. Deşeurile metalurgice au impact negativ asupra mediului deoarece depozitele îşi pot pierde stabilitatea. • sursa de generare a deşeurilor (figura 1). ⇒ combinatele au obligaţia de a-şi gestiona propriile deşeuri. Deoarece. încercând să convingă publicul că produsele lor respectă cerinţele protecţiei mediului sau că au performanţe ecologice superioare faţă de cele ale concurenţei.. reciclarea. un număr de mari companii industriale sa-u folosit de ACV în interesul reclamei comerciale.integrare a impactului ecologic pe factori de mediu face dificilă comparaţia dintre tehnologii sau produse cu categorii similare alternative. gestionarea deşeurilor trebuie să reprezinte o problemă de strategie în politica internă de protecţie a mediului. ∗ creşterea gradului de reutilizare-transformare a deşeurilor în subproduse reprezentând materii prime pentru alte industrii. specifice sectorului siderurgic privind generarea. suprafeţele ocupate sunt mari şi apele de suprafaţă şi subterane pot fi puternic poluate.U. clasificarea lor poate avea la bază următoarele criterii: • gradul de periculozitate în raport cu impactul asupra mediului şi sănătăţii. transportului şi depozitării deşeurilor. aglomerarea. siderurgia românească are în . procesele specifice siderurgiei: cocsificarea.A. Situaţia actuală şi principalele tendinţe în domeniul reciclării şi reutilizării deşeurilor din industria siderurgică Poluarea solului cu noxe din deşeuri metalurgice prezintă un interes deosebit deoarece degradarea acestuia este lentă dar ireversibilă. De aceea. reutilizarea. legislaţia privind protecţia mediului are la bază două principii: ◊ deşeurile să nu circule (tratarea lor cât mai aproape de sursă).

∗ materie primă pentru cocsificarea în cuptoare circulare cu vatră rotativă.reintroducerea fuselor în şarja de cocsificare (acestea nu deranjează procesul de cocsificare şi nici calitatea cocsului) după ce au fost amestecate în prealabil cu cărbune (experimentări industriale la SIDERCA Călăraşi .3. H13 .2.8. Tabelul . . Monoparticule şi prafuri II. repartiţia pe sectoare de activitate a acestor deşeuri în stadiul actual de funcţionare al instalaţiilor. Şlam de la epurarea umedă a unor gaze II.2.potenţial periculos în concordanţă cu clasa de risc H13.7. Deşeuri nepecificate din industria siderurgică Clasa de risc H13 NH PH13 H13 H13 H13 NH PH13 NH .2. .periculos prin faptul că după depozitare se pot transforma parţial în alte substanţe. PH13 . prin neutralizare şi oxidare (experimentări pilot la SIDEX Galaţi). precum şi conţinutul de metale grele din ele (în special Zn şi Pb).Catalogul european deşeuri din 1 noiembrie 1992. se face o clasificare a deşeurilor din siderurgie unde acestora le-au fost asociate trei clase de risc (conf. ∗ lianţi rutieri pentru criblură şi construcţiile de căi ferate. ∗ gudron pentru asfalturi.4.2. ∗ fabricarea superplastifianţilor pentru betoane.2. este prezentată în figura 2.2 Zgură de furnal II.Deşeuri pulverulente Principalele probleme privind reciclarea avansată a acestor deşeuri în procesele metalurgice sunt legate de compoziţia granulometrică necorespunzătoare (prezenţa fracţiei fin dispersate în cantitate mare). Praf de la epurarea uscată a gazelor II. ◊ neutralizarea gudroanelor acide şi condiţionarea fuselor (tehnologii propuse de uzina cocsochimică de la SIDERURGICA Hunedoara. tabelului 1).condiţiile unei cantităţi generate de 900kg deşeuri pe tona de oţel un grad de valorificare de numai 40%. Cod Tipul deşeului II. În catalogul european de deşeuri din 1 noiembrie 1992. DEŞEURI DIN SECTORUL COCSO-CHIMIC Principalele soluţii propuse pentru valorificarea deşeurilor din acest sector sunt: ◊ .6.5% din greutatea şarjei de cocsificare).2. Şlam de la desulfurare II.5. ◊ reintroducerea gudronului acid de la instalaţia de sulfat de amoniu în şarja de cocsificare după ce a fost în prealabil tratat. semnalate de literatura de specialitate şi de interes pentru viitor sunt: ∗ combustibil greu pentru cazane sau cuptoare siderurgice. ∗ producerea de agenţi pentru regenerarea cauciucului.2. Principalele tendinţe de valorificare prin reutilizarea deşeurilor generate în cocserii. ∗ dispersanţi pentru industria textilă şi pielărie.1.nepericulos. Cenuşă zburătoare II.2. Căptuşeli uzate şi refractare (molozuri) II.

În prezent se fac încercări la ICEM Bucureşti de micropeletizare şi de prelucrare a ţunderului uleios de la PETROTUB Roman şi TEPRO Iaşi. numai dacă conţinutul în metale grele permite acest lucru. separare magnetică a fracţiei metalice. pe lângă grija permanentă a producătorilor de oţel de a realiza recuperarea la maxim a conţinutului de fier din deşeuri este necesară şi cointeresarea potenţialilor beneficiari (construcţii rutiere. Pe parcursul anilor s-au înregistrat mai multe încercări de soluţionare a problematicii polimerilor secundari. şi.Pe plan mondial s-au dezvoltat procedee de brichetare şi peletizare pentru corecţia compoziţiei granulometrice.) de către organele competente în utilizarea produselor rezultate din prelucrarea deşeurilor prin: scutiri de taxe. alături de efectul de seră. aglomerat) ce poate fi utilizat la furnal sau oţelărie. redarea în circuitul agricol al terenurilor arabile dezafectate prin desfiinţarea acestora. aceasta constituie. . din cantitatea totală de zgură generată s-a valorificat prin vânzări aproximativ 50% sub formă de zgură granulată. urmărindu-se renunţarea la formarea de noi halde. acestea sunt potenţiale subproduse. la nivelul 1989. rezultatul fiind un produs ce poate fi utilizat fie la aglomerare. aceste zguri trebuie supuse unor operaţii de măcinare. una din cele patru mari crize ecologice cu care se confruntă biosfera. hidro (regenerare) Ardere . tendinţa în siderurgia românească ar trebui să fie de valorificare totală a acestei categorii de deşeuri. De aceea. precum şi limitarea dezvoltării necontrolate a altor halde. Un alt factor limitativ la zgura de convertizor este prezenţa fosforului în cantitate ridicată (maxim 3%) ce are ca efect creşterea conţinutului de fosfor din fontă prin închiderea ciclului furnal-convertizor-furnal. Pentru a putea fi reciclate. industria cimentului etc. cât şi din motive de protecţie a mediului înconjurător. pentru obţinerea unui produs (brichete. procedee piro şi hidrometalurgice. construcţii civile şi industriale. umiditate 15-30%). impozite şi alte facilităţi. Pe plan naţional. Ca şi pe plan mondial. DEŞEURI PLASTICE Îngropare polimeri degradabili Recuperare energetică (incinerare) Recuperare Recuperare chimică mecanică (piroliză. de exemplu la SIDEX Galaţi. La SIDEX Galaţi şi SIDERURGICA Hunedoara există instalaţii de granulare umedă a zgurii de furnal (granulaţie 0-8mm. deşeurile se reintroduc ca atare în şarja de aglomerare. Absenţa acestor utilaje din uzinele noastre a frânat extinderea tehnologiei. fie la furnal. iar pentru recuperarea sau îndepărtarea metalelor neferoase. pelete. Acest lucru ar deschide perspectiva exploatării haldelor existente. 3. RECICLAREA POLIMERILOR SECUNDARI Problematica legată de acumulările de polimeri secundari în mediu nu este rezolvată. principalele domenii de utilizare fiind prezentate în fig. atât din motive economice.Zguri metalurgice Zgurile reprezintă 70% din deşeurile generate în sectorul siderurgic. ploile acide şi fisurarea stratului de ozon.

Recuperarea energetică (incinerarea) . se îngroapă material cu un deosebit conţinut energetic (care ar putea constitui o importantă sursă de materii prime). Nici compozitele fotodegradabile nu sunt mult mai avantajoase din punct de vedere al cantităţii de polimer care rămâne în sol. Aceasta deoarece. chemoliză) Fig. în cadrul ţărilor vest-europene (tab. Ţara Incinerare Ardere Îngropare recuperarea căldu % % Belgia Danemarca Franţa Germania Grecia Italia Olanda Portugalia Spania Anglia Austria Suedia 45 60 30 32 0 7 36 0 10 2 25 56 10 10 16 0 0 6 3 0 8 8 0 0 45 29 53 67 100 86 60 100 81 89 75 43 Reciclare mecanică % 1 1 1 1 0 1 1 0 1 1 0 1 S-a constatat. . iar pe de altă parte. materialele în astfel de condiţii rămân nemodificate. sau fotobiochimice) ar putea elimina acest ultim dezavantaj. Polimerii degradabili sunt utili doar pentru unele aplicaţii din agricultură.. În cazul materialelor fotodegradabile.). Îngroparea polimerilor degradabili Îngroparea deşeului plastic. îngroparea nu poate fi considerată o soluţie pentru deşeul plastic. Cu toate acestea.liză. una din cele mai agreate metode. de exemplu. S-a considerat de aceea că punerea în circulaţie a polimerilor degradabili. în condiţii naturale (foto. aditivul de fotodegradare iniţiază o reacţie care se desfăşoară în fază solidă. în general amidonul. bioatacul are loc numai asupra materialului de şarjare. îndeosebi a celui conţinut în deşeul municipal. din cauza nedegradării polimerilor. constituia în anul 1990. medicină etc. Întrucât viteza de reacţie este foarte mică şi gradul de distrucţie reultat va fi extrem de mic. bio. după atacul factorilor de mediu. Tabelul .Arderea.Destinaţia deşeurilor plastice din deşeuril urban în anul 1990. pe de o parte. că după perioade suficient de lungi de expunere la acţiunea factorilor de mediu.Direcţii abordate pentru rezolvarea problematicii materialelor plastice. suprafeţele utilizate în acest scop rămân blocate perioade lungi de timp. care diminuează drastic proprietăţile fizico-chimice ale compozitului. . Dacă sunt supuse distrucţiei compozite biodegradabile.

plăci cu utilizare în construcţii. . electricitate etc. ghivec flori. răsadniţe. scaune. Se cunosc de asemeni şi alte metode de recuperare chimică a polimerilor secundari ca de exemplu: glicoliza. chiar şi pentru reziduurile menajere. . . existând ţări ca Japonia. traverse de cale ferată. hidroliza etc. zootehnie etc. Produse de injecţie medie şi grea Bobine-sârmă. emisiile de dioxine.Recuperarea mecanică (regenerarea) Procesul constă în supunerea polimerului secundar unui proces de transformare de fază (topire). încălzirea apei menajere sau a agentului termic. desfăşurat într-o atmosferă inertă. metanoliza. materialul mai are proprietăţi de polimer. iar pe de altă parte de lipsa pieţei produselor confecţionate din polimerii secundari şi de rentabilitatea scăzută a fabricaţiei acestora. uneori chiar pentru generarea energiei electrice. Energia recuperată prin incinerarea deşeurilor plastice poate fi utilizată pentru producerea aburului. Marcaje rutiere. Produsele realizabile din polimeri regeneraţi sunt de tipul pereţi groşi. Din păcate şi incinerarea se confruntă cu probleme dificile. cu formare de gaze lichide şi reziduuri sub formă de gudron sau cocs. Până în prezent. Valorificarea prin regenerare s-a aplicat în principal polimerilor proveniţi din agricultură şi construcţii. Produse de ansamblu din bare şi plăc Mobilier pentru locuri de agrement (mese. la scoaterea din uz. Descompunerea poate avea la bază diferite mecanisme: depolimerizare. poate chiar a formulelor lor de aditivare. în vederea obţinerii aceleiaşi sau a unei valori noi de întrebuinţare. Corpuri cave Pubele. În prezent se cunosc opinii care consideră că dificultăţile legate de incinerare pot fi depăşite doar prin revizuirea tipurilor de polimeri folosiţi îndeosebi pentru ambalaje sau produse de uz casnic. între care cele mai acute sunt cele de corodare a instalaţiilor şi de poluare a mediului. Cauzele sunt legate pe de o parte de dificultăţi în asigurarea cooperării populaţiei la colectare. neexistând întreprinderi de mari proporţii.Tipuri de produse confecţionate din polimeri regeneraţi Tip produs Domenii de utilizare Bare Proptele pentru grădinărit. su fileuri pentru terenuri sportive etc. grupuri sociale etc. protectoare de cabluri etc.Arderea este o metodă folosită din ce în ce mai puţin.Recuperarea chimică. acizii şi gazele care generează efectul de seră sunt principalele probleme pe care le ridică ecologiştii când se discută problema incinerării. bănci). În anul 1990. agricultură. Piroliza Piroliza este procesul de descompunere termică a polimerilor. Această direcţie de valorificare a captat interesul prin aceea că. Plăci Panouri profil pentru ciment. unde nu se impun condiţii de rezistenţă deosebită Tabelul . Ţevi Drenaje protecţii cabluri telefonice. cracare. la temperaturi de 150-500oC. eliminare de molecule mici etc. stâlpi. rezervoare de apă. unele ţări ale Europei Occidentale nu mai practicau această metodă. unde nu este deloc agreată. . Astfel. panouri. ventilatoare pentru acoperişuri. jardiniere etc. ci doar piloţi de piroliză.. Metoda nu este foarte răspândită. nu s-a dezvoltat o activitate comercială în acest domeniu. preferând recuperarea energetică.

0mil.00 t/an. transport pneumatic etc. 2. neexistând servicii de salubritate. Preselectarea reziduurilor menajere din imobilele de locuit sau cele social-culturale continuă să se facă după metode clasice deşi în alte ţări s-a trecut deja la metode mult mai eficiente de protecţie a mediului ambiant cum sunt: precolectarea în saci. t/an din care în Bucureşti se vor produce cca.Calitatea reziduurilor menajere Parametrii de bază care determină calitatea reziduurilor menajere sunt: compoziţia structurală. sticlă. umiditatea etc. respectiv 650. climă etc. tratează cca. În mediul rural. ele fiind în mod curent valorificate direct în terenurile de cultură. cenuşă 15-25% ◊ metale 2-6% ◊ lemne. respectiv de 4. Militari şi Pantelimon.000 locuitori. conţinutul de cenuşă. ceramică) 4-10% . ceramică 2-4% ◊ pământ. în funcţie de nivelul de dezvoltare. . care nu mai are practic unde să depoziteze reziduurile menajere decât pentru câţiva ani. necesitând consumuri importante de carburanţi. Problema cea mai importantă. frunze 2-5% Pentru stabilirea modului de valorificare. 8% din cantitatea produsă în Bucureşti. Cantitatea reziduurilor menajere ce se va produce la nivelul anului 2000 în mediul urban în România va fi de cca 11.Cantitatea reziduurilor menajere Reziduurile menajere provin în mod curent din activitatea gospodărească şi publică. o constituie faptul că în marea majoritate a localităţilor mari din ţară nu mai sunt terenuri pentru realizarea unor depozite controlate. cauciuc 1-2% ◊ oase 1-3% ◊ sticlă. din punct de vedere al neutralizării şi valorificării reziduurilor menajere. Cantitatea şi calitatea acestor reziduuri diferă de la ţară la ţară. fiind deci insuficiente. Compoziţia fizică a reziduurilor menajere din ţara noastră prezintă următoarele limite de variaţie: ◊ deşeuri uşor fermentabile 40-70% ◊ maculatură 10-15% ◊ textile 2-5% ◊ plastic. ceea ce justifică îndreptarea atenţiei în special către ele în vederea tratării şi valorificării acestor reziduuri. decât în apropierea unor râuri şi de regulă la distanţe foarte mari de locul de producere.TRATAREA ŞI VALORIFICAREA REZIDUURILOR MENAJERE Poluarea mediului ambiant a ajuns în prezent la un punct de la care este atacat omul şi mediul său de existenţă.200t/zi. puterea calorifică. nu există o evidenţă şi nici o evacuare ritmică a reziduurilor menajere. . De menţionat că 61% din cantitatea totală de reziduuri menajere se va regăsi la cele 23 de localităţi cu populaţie mai mare de 100. poziţia geografică. Un caz special îl constituie municipiul Bucureşti. aceste componente sunt grupate de obicei după componentele lor principale în următoarele grupe: ∗ grupa materialelor în special combustibile 16-30% ∗ grupa materialelor în special fermentabile 40-70% ∗ grupa materialelor inerte (metale. Actualele staţii de incinerare. compactarea de apartament.200 t/zi.

combustibile şi necombustibile (mobilă. s-a introdus utilizarea tehnologiei de ardere în pat fluidizat. cu recuperarea unor terenuri degradate. Toate instalaţiile de incinerare realizează recuperarea căldurii care este folosită în domeniul public: bazine de înot. având puteri calorifice variabile. 1900 de incineratoare care tratează 75% din cantitatea anuală de deşeuri municipale.. funcţionând în prezent cca.Staţii de tratare şi valorificare a reziduurilor menajere în Japonia În Japonia operează aprox. deşeurile se colectează în următorul sistem: odată sau de două ori pe săptămână fracţiunea combustibilă. cu o capacitate totală de 23. ci sunt considerate materie primă. ca Tokio. frecvenţa colectării este mai mare. unele municipalităţi au sprijinit realizarea de “pieţe de reciclare” unde sunt aduse şi reparate (recondiţionate) obiecte ca biciclete. 2. • idem.000 t/zi. În mod obişnuit. Reciclarea. În Japonia. Mai recent. case de odihnă etc. 1.∗ grupa materialelor fine (cenuşă. sortarea şi colectarea deşeurilor în Japonia . permite un control al poluării mai bun şi are timpi de pornire şi de oprire mai mici. de obicei colectarea are loc în primele ore ale dimineţii (5. De asemenea. calculatoare etc. Instalaţii de sortare mecanică In mod obişnuit acestea sunt instalaţii de tratare a deşeeurilor mari. Interesul din ultimii ani pentru recuperarea materialelor a dus la o nouă schemă de tratare a deşeurilor: recuperarea materialelor reciclabile în paralel cu incinerarea refuzurilor. necombustibile (metale. astfel: • incinerarea cu sau fără recuperarea energiei termice şi a fierului. Sortarea deşeurilor de către locuitori a fost iniţiată în anii 70. Asemenea instalaţii au dispozitive de presare şi sfărâmare pentru reducerea volumului.iar în prezent se construiesc instalaţii mari de incinerare care vor produce în principal energie electrică. zgură. reciclării i se acordă interes prioritar în activitatea de salubritate mergând până acolo încât materialele reciclabile nu sunt incluse în categoria deşeurilor. sticlă etc. • depozitarea controlată a reziduurilor menajere şi stradale. Instalaţii de tratare a deşeurilor. . Sistemul oferă flexibilitate în tratarea deşeurilor. care apoi sunt vândute sau oferite populaţiei la preţuri foarte mici. necesită cheltuieli de întreţinere mai mici. Deşeurile sunt sortate în trei categorii: combustibile (hârtie. cu instalaţii de recuperare a biogazului. lemn. frigidere). În zonele dens populate. Există peste 550 astfel de instalaţii în toată ţara. televizoare. în lume se practică mai multe sisteme de tratare a reziduurilor menajere atât pentru neutralizarea acestora cât şi pentru recuperarea unor materiale sau produse.). În ultima vreme s-a pus accentul şi pe dezvoltarea tehnologiilor de tratare a cenuşii. fiare de călcat. o dată la două săptămâni fracţiunea necombustibilă şi o dată pe lună deşeurile cu elemente mari. aparate electrocasnice). de recuperare a materialelor reciclabile şi de tratare a deşeurilor mari.. metalele feroase şi aluminiul fiind recuperate utilizând tehnologii mecanice şi se practică în paralel şi sortarea manuală pentru elemente ca sticla sau alte materiale recuperabile. articole mari (mobilă. plastic).6). • compostarea materialelor organice şi transformarea în îngrăşământ agricol. pământ) 15-25% Instalaţii de tratare şi valorificare a reziduurilor menajere practicate la nivel mondial In prezent.100 astfel de instalaţii care ard 100% din deşeul municipal solid.

precum şi problema dizolvării (solubilizării) metalelor grele a condus la aplicarea topirii cenuşii la temperaturi mari în scopul reducerii şi măririi stabilităţii.0Gcal/h şi linie.Pantelimon şi Militari) s-au realizat staţii de incinerare cu recuperare a energiei termice. instalaţii pentru recuperarea energiei termice. De cele mai multe ori . Tratarea cenuşii Reziduurile de cenuşă. Echipamentul uzual de curăţare a gazelor include electrofiltre.. Reducerea emisiilor Pentru a răspunde cerinţelor stricte de curăţare a gazelor s-au adoptat instalaţii de curăţare (epurare) a gazelor la noile staţii de incinerare care sunt partea cea mai costisitoare din noile staţii de incinerare. iar din anul 1982 au început să fie realizate şi unele instalaţii de incinerare cu recuperarea energiei. ◊ timp efectiv de lucru: 7000ore/an. Parametrii funcţionali ai staţiei de incinerare sunt: ◊ reziduuri menajere arse: 3. foste cărămidării etc. Toate incineratoarele sunt cu recuperare de energie şi peste 100 dintre ele furnizează energie electrică. Depozitarea se face printr-o descărcare directă în gropile respective. Bucureşti . ◊ energie livrată: 1. Deoarece în Japonia există o lipsă acută pentru gropile de gunoi. Timişoara. sunt depozitate fără o tratare suplimentară în depozite controlate.5 t/h. echipamente de îndepărtare a NOx cu injecţie de uree şi mai recent filtre de carbon. de regulă pe terenuri degradate. Se fac în continuare eforturi pentru utilizarea cenuşii în construcţii.cenuşa netratată) vitrificat ale cărui proprietăţi sunt similare sticlei. grătare basculante.6t/m3 . transportor cu racleţi de zgură şi cenuşă. metoda principală de tratare a reziduurilor menajere este depozitarea pe terenuri neproductive. 500ha/an din care pentru municipiul Bucureşti cca. ◊ fier recuperat: 80-88% din cel existent în reziduuri. Aceeaşi problemă a lipsei acute de spaţii de depozitare. Majoritatea incineratoarelor acum în construcţie includ echipament de topire a cenuşii. 74% din totalul anual de deşeuri fiind incinerat. Reziduurile menajere colectate din localităţi sunt transportate la rampele de depozitare stabilite. epuratoare uscate sau umede. separator electromagnetic pentru fier. 50ha/an. incinerarea este metoda preferată deoarece reduce volumul şi greutatea deşeurilor. Suprafaţa anuală necesară la nivelul întregii ţări pentru depozitarea reziduurilor menajere este de cca. şi linie. vechi cariere de piatră. Există în Jaopnia 1900 de staţii de incinerare (peste 100 sunt cu pat fluidizat). Prin acest procedeu se obţine un material dens (6t/m3 faţă de 1.Compostarea şi incinerarea Aprox. . Staţia de incinerare are două linii paralele cu următoarele componente: buncăr de deşeuri. cameră de uscare. Soluţii de tratare şi valorificare a reziduurilor menajere aplicate în România În ţara noastră. cuptor vertical.2% din totalul deşeurilor menajere se compostează în 30 de instalaţii de compostare. Instalaţiile de incinerare a reziduurilor menajere În ultimii ani s-a acţionat pentru trecerea la realizarea unor sisteme industriale de tratare a reziduurilor menajere după o tehnologie românească. cu sau fără acoperire cu materiale inerte. 0. instalaţii de desprăfuire a gazelor cu ardere (cicloane şi hidrocicloane). Cluj. depresiuni naturale. Astfel în oraşele mari (Iaşi.

lucru care la staţiile cu incinerare din alte ţări nu este posibil decât la putere calorică de peste 1100 kcal/kg. împreună cu alte institute din ţară a efectuat o serie de cercetări privind valorificarea reziduurilor menajere şi prin alte sisteme decât incinerare şi respectiv prin realizarea unor sisteme de selectare a materialelor refolosibile (metale feroase şi neferoase. POLUAREA AERULUI ŞI MĂSURI DE COMBATERE ÎN INDUSTRIA DE PRELUCRARE CHIMICĂ ŞI MECANICĂ A LEMNULUI . compostare şi incinerare dimensionate la cantitatea şi calitatea reziduurilor produse de localităţile respective. Soluţii preconizate Mărimea localită Nr. ∗ datorită variaţiei permanente a compoziţiei reziduurilor menajere. plastic) şi compostarea materialelor organice pentru a fi utilizate ca fertilizant agricol. recuperarea unor materiale.) şi cele de ordin social şi de protecţie a mediului ambiant. este necesar ca în exploatare să se dispună şi de reziduuri cu putere calorică ridicată pentru a compensa pe cele cu putere calorică sub 550 kcal/kg.◊ putere calorică a deşeurilor: 550kcal/kg. refuzuri în cantităţi mici 50-100 26 1780 520 preselectare. ∗ funcţionarea în autocombustie este posibilă la reziduuri menajere cu putere calorică mai mare de 550kcal/kg. compostare accel incinerare 200 14 6280 1534 preselectare. compostare naturală 20-50 70 2050 600 preselectare. compostare natu incinerare. Perspective privind valorificarea reziduurilor menajere în România In ultimul timp. mii loc. compostare accel incinerare în centrale mici sau brichetar 100-200 19 2600 760 preselectare. PROED S. luând în considerare mărimea localităţilor din România la nivelul anilor 2000 sunt indicate în tab. incinerare eventual compostare accelerată Dacă se au în vedere pe lângă unele avantaje de ordin economic (recuperarea de energie. rezultă că în viitor trebuie îndreptată atenţia în direcţia valorificării integrale a reziduurilor menajere prin realizarea de staţii complexe cu linii de selectare. In baza concluziilor din aceste cercetări şi a observaţiilor din exploatarea primelor instalaţii de incinerare dinţară. hârtie. fabricarea de compost etc.A. de locali Populaţie tot Cantitatea mii loc. Din observaţiile în exploatarea primelor staţii de incinerare rezultă următoarele aspecte: ∗ economii mari de teren. sortare. Soluţiile tehnice recomandate. reziduuri menaje mii t/an 20 147 1295 380 depozitare. trecerea la realizarea etapizată a staţiilor de incinerare-compostare se impune cu mare acuitate.

La fabricarea celulozei sulfit rezultă gaze care conţin dioxid de sulf.1.108 tone pe an. în timpul degazărilor apar gaze amestecate cu vapori de apă. Efectuele acestor modificări sunt din cele mai însemnate pentru desfăşurarea normală a proceselor fundamentale de oxido-reducere. dioxidul de carbon. Aceste gaze se recuperează prin dizolvarea în soluţia brută sulfit acidă sau bisulfitică. Din acest amestec de gaze se recuperează căldura. etc. Cu toate că nu este o noxă. acetonă etc.5-108 tone pe an. 1) Tab. a fotosintezei. iar gazele sunt trimise la oxidare prin ardere sau prin spălare cu apă de clor. Vaporii de apă condensaţi. În timpul degazării finale şi la golirea fierbătorului rezultă un amestec de abur (0. presiune şi modul de amestecare.5%.sunt deversaţi în canale de evacuare.Evacuările şi persistenţa în atmosferă a principalilor poluanţi (în tone). după răcire. sute de milioane de tone pe an. 3-106 tone pe an. 2. oxidul de carbon. a respiraţiei. din balanţa consumului de masă lemnoasă (buşteni 38. Dacă se iau în considerare şi noxele degajate de lacuri şi vopselel. Din diferenţa de 24% praful reprezintă 1.3 kg/tona de celuloză).0%. formate din metil mercaptan (CH3SH).9%.1%.1% iar rumeguş şi talaş 16%. prin distilare. 2-3.0 t/tona de celuloză) şi gaze urât mirositoare (2-3 kg/t de celuloză). în timpul degazării continue de la 120oC la temperatura finală. placaje 2. oxidate. În acest fel. PFL 5. nu mai poluează mediul înconjurător. . Astfel. hidrogenul sulfurat. 1. împreună cu alcooli. alcool metilic etc. PAL 16.Poluarea aerului în industria de prelucrare chimică a lemnului În industria celulozei şi hârtiei. terebentina (0. furnire 2. de gazele de fierbere.8%. 1. Poluant Persistenţ Evacuăr Mecanisme anuale ani de îndepărtare tone Observaţii .. gazele urât mirpsitoare. este considerat poluantul cel mai periculos al planetei. temperatură. terebentină. sulfură de metil (CH3)2S şi hidrogen sulfurat.6-1. 1.8% şi panel 0. gazele conţin vapori de apă. din diferite sisteme ecologice şi aceasta din cauza cantităţilor şi a persistenţei în atmosferă a poluanţilor (tab. Din aceste gaze . La fabricarea celulozei sulfat. se observă importanţa ce trebuie acordată captării acestora şi epurării aerului de praf şi noxe. cherestea 33. hipocloriţi şi hidroxid de sodiu. prin “efectul de seră” ce-l poate provoca. probleme legate de poluarea aerului se pun la fabricarea celulozei sulfat şi a celulozei sulfit. În industria prelucrării lemnului . oxidul de sulf. Cantitatea de SO2 ce se dizolvă în soluţia brută depinde de concentraţia iniţială în SO2.9%) numai 76% este transformată în mobilă. 3. 2. se separă uleiul sulfatic din care se extrage . Persistenţa în atmosferă a principalelor substanţe poluante Importanţa şi gravitatea problemei impurificării mediului nu pot fi reduse numai la demonstrarea efectelor negative aparente. Consideraţii generale privind poluarea aerului Principalii poluanţi ce rezultă din procesele de industrializare a lemnului sunt: plumbul.

hidrogen 6% . . se evaluează că 12 milioane hectare de pădure fixează 100 milioane tone de carbon şi degajă 200 milioane tone oxigen.106 53.109) (NH4)2SO2 oxidare şi transformare în SOrezultă din acţiuni biologice reacţie fotochimică cu NO. Un rol important pentru purificarea aerului îl au formaţiunile vegetale şi în special pădurile. adeseori cu neutralizarea compuşilor toxici. prin fotosinteză dioxidul de carbon este absorbit de păduri.10 disociere fotochimică rezultă din acţiunea biologic stratosferă şi acţiunea biol sol (109 în sol oxidare şi transformare în N rezultă din acţiuni biol reacţie în SO2 pentru a f (59.106 fotosinteză. Pentru a scoate în evidenţă rolul pădurii vom releva structura chimică a lemnului şi anume: .106 4 3 4 zile 5 zile 1-3 zile 4. un metru cub de aer de pădure conţine de 46-70 ori mai puţine organisme dăunătoare sănătăţii omului decât un metru cub de aer din oraş. din care este asimilat carbonul şi pus în libertate oxigenul. conform reacţiei: CO2 →C+O2 pădurea absoarbe din atmosferă 1833 kg CO2 şi pune în libertate 1333kg O2. aceeaşi suprafaţă de prerie 1-3 tone. Referitor la rolul purificator al pădurilor.8. Între moleculele de impurităţi şi atmosferă au loc reacţii chimice catalizate de radiaţiile solare. trebuie precizat că: pe planeta noastră 2/3 din cantitatea totală de oxigen este produsă de vegetaţia forestieră.carbon 50% .azot + cenuţă 1% din care rezultă că.106.106 2 zile 2 zile 16 ani H2S 3.6-8/lună puţin cunoscute oxidarea şi transformarea oxidare fotochimică şi calit sulfaţi şi absorbţie de aeroso Reacţie cu NOx şi hidrocarbur oxidarea şi transformare în n rezultă în mari cantităţi şi descompuneri biologice (5.oxigen 43% . 4. iar pădurile ecuatorile 11 tone. deci pentru asimilarea a 500kg carbon.1010 230. energiile se amortizează până la niveluri uneori fără efect nociv. Reziduurile se deteriorează în aer. Hidrocarburile care reacţii fotooxidante sunt esti la 17. un kilometru pătrat de ocean produce zilnic aproximativ 1-3 tone de oxigen.CO2 CO SO2 NO NO2 N 2O NH3 1-3. pentru formarea unei tone de masă lemnoasă absolut uscată.106 146.108. absorbţie în concentraţia în atmosferă creş oceanelor 10. un hectar de pădure produce de 3-10 ori mai mult oxigen decât un hectar folosit agricol.106 Hidrocarbu88. După cum este cunoscut. EPURAREA AERULUI Epurarea aerului pe cale naturală Natura dă ea însăşi un ajutor extrem de preţios în combatrea poluării. Rezultă din acţiuni biol NO3.

3 tone CO2. Factorii meteorologici principali sunt: temperatura. • hărţi sau tabele asupra variaţiei zilnice a vitezei vântului pe toate lunile anului.8 tone carbon din 1. o capacitate mai mare de asimilare a CO2 decât pădurile de foiase. • frecvenţa cumulutativă a duratei inversiunilor pe anotimpuri. În originea acestor axe de coordonate se află sursa de poluare. • roza anuală a vânturilor (peste înălţimea de 10m) şi a precipitaţiilor. • variaţia vitezei vântului de la zi la noapte (medii lunare). Datele meteorologice necesare pentru întocmirea unui studiu de dispersie a substanţelor poluante. la amplasarea platformelor industriale sunt: • direcţia vânturilor dominante. influenţează difuzia poluanţilor eliminaţi de sursele de pe sol. lunar. .I. Astfel un hectar de molid fixează anual 14 tone de carbon din 51. în general. • factorii topografici. Calculul dispersiei gazelor la suprafaţa solului Expresia matematică a difuziunii poluanţilor foloseşte teoria clasică a difuziunii şi teoria lui G. Direcţia vântului se dă în lungul abscisei x. Mişcările de mase mari de aer. • constituie un filtru biologic al apelor contaminate. turbulenţa şi prezenţa vânturilor. Datele meteorologice indicate trebuie să se bazeze pe măsurători microclimatice. umiditatea. • durata existenţei inversiunii pe luni şi anual (valorile extreme ale inversiunii). • numărul de bacterii dintr-un centimetru cub de apă filtrată prin solul de pădure se reduce de 26 ori. lunar şi pe anotimpuri. • factorii meteorologici. iar axa z este perpendiculară în spaţiu pe axa x. • devierea instantanee a direcţiei vântului. prin aceasta pădurea contribuie la protecţia apelor subterane. iar un hectar de pădure de răşinoase reţine 30-35 tone praf pe an. lunară (cu vântul la înălţimea de 10m).pădurile de răşinoase au. Un hectar.7 tone CO2. în timp ce un hectar de de fag conţine numai 4. • variaţia vetorului vânt (viteză şi direcţie în curs de 24 ore. zilnic. Ordonata y este perpendiculară în plan pe direcţia vântului. z. pe luni şi anotimpuri). În afara rolului de mare producător de oxigen. • date despre turbulenţa din zonă. • un curent de aer încărcat cu dioxid de sulf este complet purificat după trecerea printr-o pădure de stejar de aprox. urmărite în cadrul observaţiilor sinoptice pentru prevederea vremii. • gradientul de temperatură pe verticală în cursul unei zile. • roza vânturilor. • un hectar de pădure de fag captează aproximativ 68 tone de praf într-un an. y. de “plămân verde al planetei” pădurile mai următoarele atribute: • contribuie la filtrarea aerului. Factorii meteorologici şi influenţa lor asupra substanţelor poluante Distanţa pe care se pot restabili proprietăţile naturale ale aerului atmosferei depinde de: • concentraţia elementelor poluante. Pentru aceasta se consideră un sistem de axe de coordonate x. Taylor asupra difuziunii în atmosfera joasă privind corelaţia statistică a turbulenţei. • roza anuală a vânturilor (cu vântul la înălţimea de 10m). pe timp de cel puţin doi ani.

x 2 − n Cy x2 − n în care: Q.În acest caz. Cy . z ) = 1000Q πvoCyCzx 2 − n e Cy . dată de relaţia: − y2 − z2 C( x .indice de turbulenţă. în mg/m3.33.20. z). în m/s.idem pe verticală. neutru sau stabil 0. aflat pe direcţia vântului a unei surse continue cu un debit de emisiune Q(g/s) într-un punct (0.0) este. concentraţia c (mg/m3) a unui poluant într-un punct (x.25. care după Sutton are următoarele valori: instabilitate .50. . inversiune moderată 0. inversiune puternică 0. în m n/2.cantitatea de poluanţi emişi de sursă.0. y . în g/s. n. în m n/2 Cz .0. y.coeficientul de difuziune turbionar pe orizontală.viteza medie a vântului. vo . în condiţia x>0. C.concentraţia poluanţilor în jet.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful