Cuprins: Introducere în temă ..................................................................................................... 2 Capitolul I. Abordări teoretice ale conceptului de stres 1.1. Stres. Delimitări conceptuale ...............................

............................................. 5 1.2. Modele şi teorii ale Stresului ............................................................................ 7 1.3. Consecin ele stresului asupra sănătă ii individului ......................................... 16 Capitolul II. Mediul penitenciar 2.1. Caracteristicele mediului penitenciar ................................................................ 19 2.2. Specificul rela iei dintre de inu i ....................................................................... 21 Capitolul III. Design-ul experimental 3.1. Obiectul și scopul cercetării, ipoteză și obiective............................................... 25 3.2. Experimentul de constatare................................................................................. 25 3.2.1. Descrierea instrumentului de investigare.......................................................... 25 3.2.2. Procedura administrării.................................................................................... 26 3.2.3. Rezultatele cercetării....................................................................................... 26 Concluzii ................................................................................................................... 32 Recomandări .............................................................................................................. 34 Résumé ...................................................................................................................... 38 Bibliografie ................................................................................................................ 39 Anexe ........................................................................................................................ 40

Introducere Actualitatea şi gradul de studiere a temei Deoarece stresul prin efectele negative asupra func ionalită ii generale şi asocierea acestuia cu alte tulburări, cum ar fi cele anxioase, abuzul de substan e chimice, constituie principala cauză de îmbolnăvire, în ultima perioadă specialiștii îi acordă o aten ie deosebită. Cu toate acestea problematica stresului rămâne a fi în continuare una cotroversată. Conceptul de stres este puternic ancorat în limbajul cotidian, acest fenomen devenind atât de popular (cu sens de ”cunoaștere comună”) încât se uită că, de fapt, are o bază ştiin ifică solidă, că a inspirat numeroase cercetări şi a consolidat o alian ă adesea ignorată între medicină şi psihologie. Primele formulări teoretice şi experimentale au fost elaborate de Hans Hugo Bruno Selye acum o jumătate de secol (1935). De la munca de pionierat a lui Cannon, W. şi Selye, H. până în prezent s-a acumulat un număr impresionant de date, cercetări, monografii. Doar Selye a scris peste 30 de căr i şi 1500 de articole. Nota comună a diverselor studii este afirmarea gradului redus de concordan ă şi acord în definirea şi în elegerea stresului. Este important să men ionăm că există pu ine studii, în Republica Moldova chiar nici unul, care să cerceteze stresul la persoanelor din mediul carceral, iar cele care există sunt focalizate cu precădere asupra cercetării stresului ocupa ional la angaja ii din penitenciar, altfel stând lucrurile când este vorba de condamna i (de inu i). Dacă prima categorie are alternativa și posibilitatea de „a merge”, a se angaja într-un mediu mai pu in stresant, de inu ilor această posibilitate le lipsește până la ispășirea pedepsei. Cunoscând consecin ele negative ale stresului pe termen lung, inclusiv că există posibilitatea dezvoltării Sindromului de Stres Post-traumatic, deseori când de inutul se liberează din locurile de deten ie este mult prea târziu ca să se mai poată face ceva. Obiectul de studiu al prezentei cercetări îl constituie particularită ile manifestarii stresului la tinerii de inu i supuşi violen ei. Ipoteza cercetării: Presupunem că la de inu ii supuși violen ei stresul se manifestă la un nivel mai înalt de percep ie decât la ceilal i de inu i. Scopul lucrării constă în studierea manifestării stresului la tinerii de inu i supuşi violen ei. În func ie de scopul preconizat ne propunem să realizăm următoarele obiective: O1 Analiza abordărilor teoretice ale stresului; O2 Descrierea mediului penitenciar şi a rela iilor dintre de inu i O3 Elaborarea ipotezei; O4 Selectarea metodelor necesare cercetării; O5 Identificarea eşantionului experimental;

2

O6 Aplicarea pe eşantionul supus cercetării a Chestionarul Perceived Stress Questionnaire (Scala de percep ie a stresului); O7 Prelucrarea cantitativă şi calitativă a datelor. Bazele metodologice și teoretice ale cercetării. În vederea atingerii obiectivului investigat, urmărind abordarea graduală a problemelor enun ate, în procesul elaborării lucrării de fa ă a fost selectat material cu privire la Stres şi cel referitor la specificul mediului penitenciar şi rela iile dintre de inu i. Suportul metodologic şi teoretico-ştiin ific al cercetării îl constituie: 1. Modelul cauzal şi teoria stimulilor (Cohen, Adolf Meyer, Holmes şi Rahe, Spielberger, Rapaport, Toffler etc.), 2. Modelul Interac ional al stresului şi teoria tranzac ională ( Lazarus, Folkman, Ferguson etc.), 3. Material din psihologia judiciară, precum şi alte date ce in de ştiin ele socioumane care au fost puse la baza studiului. Aten ionăm asupra faptului că metodele, tehnicile, procedeele folosite au fost determinate de specificul fenomenului supus studiului care implică atât dimensiunea psihologică, cât şi aspecte juridice – cu precădere cele specifice mediului carceral. Prin urmare, investigarea problemei în cauză s-a bazat pe studierea materialului teoretico-ştiin ific existent în domeniu, folosind în plan diacronic şi sincronic, diverse metode generale şi speciale, respectiv: − Metoda analizei logice (analiza deductivă, inductivă, generalizare, specificare) utilizate constant pe tot parcursul lucrării; − Metoda analizei comparative, folosită cu inciden ă maximă în vederea stabilirii gradului de percepere a stresului la cele două categorii de de inu i – castele nesupuse violen ei pe de o parte, şi casta umili ilor pe de altă parte; − Metode statistice (testul „t-student” și „compararea caracteristicilor calitative”), folosite în vederea elucidării caracterului cantitativ-calitativ al nivelului de stres perceput la ambele categorii de de inu i. Metoda de investigare Chestionarul Perceived Stress Questionnaire (Scala de percep ie a stresului), elaborat de Levenstein şi colaboratorii în 1993 Importan a teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Importan a teoretico-aplicativă a studiului întreprins este argumentată de:

3

Valoarea teoretică a lucrării rezidă în completarea cercetărilor teoretice existente în domeniu cu rezultate privind manifestrea stresului la de inu i și elucidarea premiselor problemei investigate. Valoarea practică a lucrării se exprimă prin evaluarea nivelului de stres perceput la persoanele din mediul carceral și stabilirea castelor a căror nivel de stres este mai ridicat în vederea orientării

activită ilor de profilaxie și interven ie asupra categoriilor corespunzătoare de de inu i.
Pornind de la considerentele enun ate anterior, ne exprimăm speran a ca lucrarea va contribui la elaborarea și/sau adaptarea unor tehnici, metode, programe adecvate acestui tip de mediu care să reducă stresul de inu ilor dar și să-l prevină, de asemenea să-şi găsească un loc însemnat în biblioteca specialiştilor şi lucrătorilor practici dar şi a studen ilor, masteranzilor care vor continua să studieze acest fenomen. Concepte cheie: Stres - „stare de tensiune, disconfort, încordare, determinată de agen ii afectogeni cu semnifica ie negativă, de frustrare sau de reprimare a unor motiva ii, de dificultate sau imposibilitate a rezolvării unor probleme”. (M. Golu) Mediu penitenciar/carceral – Institu ie corec ională în care îşi ispăşesc pedeapsa persoane private de libertate; închisoare; puşcărie. De inut – Persoană care se află în deten iune; om inut în stare de arest; arestat. De inu i supuși violen ei sau umili i sau casta de jos – tratate ca sinonime (în jargonul de inu ilor - „Obijinîe”); Casta muncitoare, sau mai numita casta de mijloc (în jargonul de inu ilor - „Mujiki”); Casta de sus, cu cel mai înalt statut (în jargonul de inu ilor - „Blatnîe”); Castă – grup/subgrup social închis care îşi păstrează privilegiile şi interesele (egoiste). Sub-cultură ansamblu de indivizi care împărtășesc aceeași lume de valori, care modeleaza normele ce permit interpretarea lucrurilor și a evenimentelor, care permite sa se instaureze între ei o rela ie ce asigura buna desfașurare a interac iunii (Cohen). Violen ă – 1. Însuşirea, caracterul a ceea ce este violent; putere mare, intensitate, tărie. 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; vehemen ă, furie. 3. Faptul de a întrebuin a for a brutală; constrângere, violentare; siluire; încălcare a ordinii legale. ♦ Faptă violentă, impulsivă, agresivitate, brutalitate, duritate, impulsivitate, nestăpânire. Gheorghe Florian descrie două tipuri de violen ă între de inu i: violen a brutală și violen a strategică sau mascată.

4

ca fiind unul confuz. iar al ii limitează în elesul termenului de stres la răspunsurile sau reac iile persoanei („stres reaction”). solicitare. iminen a mor ii datorită unei boli incurabile. alte pericole precum ar fi cele legate de domeniul profesional. evenimen din mediul înconjurător)”. Cercetătorii [14] care definesc Stresul în termeni de stimulus subliniază în mod deosebit aspectul extern sau situa ional al acestuia şi caracterul neobişnuit al circumstan ei (situa iei) externe care. termenul de stres a primit mai multe accep iuni.CAPITOLUL I. 5 . definește stresul în termeni de reac ie [3 p. Delimitări conceptuale Contradic iile şi inconsisten ele legate de conceptul de stres i-au determinat pe unii autori să sugereze necesitatea abandonării termenului. încordare nervoasă. a satisfacerii trebuin elor de moment. Fundamente teoretice ale conceptului de stres I.1 Stres. 348] . Dic ionarul de psihologie. În unele cazuri sunt relevate mai mult particularită ile de ordin fiziologic ale stresului. coordonat de Norbert Sillamy [15 p. situa ie. Din aceste considerente. ignorând situa ia care le produce. prin aspectul ei dificil/periculos. men ionăm [12 p. cuvântul stres (stress) circumscrie o serie de substantive înrudite ca în eles. în toate ramurile sale. din contra. apăsare. Pentru fiziologi Stresul desemnează tulburarea structurii sau sistemului de func ionare a esutului. microorganismele etc. coordonată de Septimiu Chelcea și Petru Ilu . iar alteori se insistă în deosebi asupra aspectelor psihologice ale fenomenului. vorbindu-se de un „stres psihologic”. 1980). dar care au totuși nuan e ușor diferite: presiune. Enciclopedia de psihosociologie. gerul. De origine engleză. Al i cercetători. tensiune.44-45]: lupta armată. o stare fiziologică sau psihologică neplăcută ca răspuns la un stresor (persoană. au sus inut teza stresului şi au continuat să efectueze cercetări afirmând „teoria stresului a influen at gândirea şi cercetările medicale. prin caracterul lor amenin ător atât pentru integritatea persoanei cât şi pentru scopurile fixate.„Stresul este o reac ie a individului la situa iile sau evenimentele carei strică sau amenin ă să-i strice echilibrul fiziologic sau psihologic. efort.). acestea fiind definit în termeni fiziologici („stres fiziologic”). în Henry. 301]. neîncrederea sau ostilitatea din partea celor ce ne înconjoară. unii cercetători îl definesc numai în termeni de „stimulus” („stres stimulus”). dezastrele naturale. constituie un obstacol în calea realizării scopului. ca rezultat al ac iunii stimulilor nocivi (cum ar fi: căldura excesivă. definește stresul ca „stare în care se găsește un organism amenin at de dezechilibru sub ac iunea unor agen i sau condi ii care pun în pericol mecanismele sale homeostatice”. producând astfel reac ii afective puternice. mai intens şi mai rapid decât oricare altă teorie propusă ” (cit. În mod exclusivist. Dintre situa iile care.

Stresul este concomitent agent stresor și rezultatul acestei ac iuni.B. mentale și psihice ale ac iunii acestui agent asupra sănătă ii persoanei). anume din această ultimă perspectivă îl vom descrie în modele de mai jos. în legătură cu o configura ie de factori declanșan i ce ac ionează intens. de frustrare sau de reprimare a unor motiva ii. Nu vom întâlni în literatura de specialitate o singură accep iune a acestui termen. ci ca apărare a func ionării psihicului fa ă de stimulările senzoriale și motorice. În timpul examenelor medicale. și pe care J. triste e). Stresul nu mai este luat în considerare ca reprezentând consecin ele somatice. Iamandescu. este o for ă care produce o tensiune: este vorba de un stimul extern.2. (1995) afirma – „stresul psihic reprezintă un sindrom constituit de exacerbarea dincolo de nivelul unor simple ajustări homeostatice. surprinzător. și având un caracter simbolic de amenin are”. căldură. în diversele sale dimensiuni particulare. M.Golu. a unor reac ii psihice și a corelatelor lor somatice. brusc și presistent. Teoria lui Hans Hugo Bruno Selye Modelul fiziologic (mai numit biologic) își are originea în cercetările lui Hans Hugo Bruno Selye și pune accentul pe stimulii nocivi din mediu.2. în sensul său activ.Stora le-a men ionat [19]: Stresul.2 Modele şi teorii ale stresului I. fie psihologic (necaz. Stresul este în eles ca rezultatul ac iunii exercitate de un stresor. și/sau social. La final. încordare. definirea căruia este îngreunată de numeroasele semnifica ii care i se atribuie. frig). ca stimul (factor de stres) și ca proces (tranzac ie). această semnifica ie este re inută în lucrăriile apărute după Hans Selye. Selye a ajuns să se întrebe de ce mul i 6 . conchid că stresul poate fi privit din trei unghiuri de vedere: ca reac ie (tensionare).A. de dificultate sau imposibilitate a rezolvării unor probleme”. determinată de agen ii afectogeni cu semnifica ie negativă. Prima sclipire a ideii datează din 1925. asupra sănătă ii unei persoane (consecin ele biologice. (1981) caracterizează stresul ca: „stare de tensiune. din perioada studiilor de medicină. I.1.1 Modelul fiziologic și teoria răspunsului I. I. disconfort. agent fizic și/sau psihologic. fie fizic (zgomot.

adică de posibilitatea ca eforturile de adaptare fiziologică la stresori să provoace boli organice. încercând să descopere un nou hormon. În acest sens. întrucât produce schimbări esen iale în func ionarea sistemului fiziologic. ”cu care poate să facă fa ă afec iunilor cauzate de o diversitate de poten iali agen i patogeni. pierdere în greutate și alte simptome sunt caracteristice multor boli pe care profesorii le enumeră fără a le acorda nici o aten ie. Hans Selye. reglează eliberarea de secre ie a neurohormonilor (ACTH / hormon adrenocorticorofin). urmat de stadiul de rezisten ă și sfârșit de fază de epuizare. la rândul lor. Ilustrul cercetător revine asupra ”sindromului senza iei că pur și simplu ești bolnav” abia peste un deceniu. cu rol de activare a cortexului glandelor adrenale. în condi iile prelungirii sau trăirii lor prea intense. el vorbeşte de „boli ale adaptării”. care declanșează reac ia de stres. de regulă. cortexul glandei suprarenale se mărește și tumusul devine stafidit. Aceste schimbări parcurg. știin ifice”.S. Limbă încărcată. Selye. cât şi efectele acestora asupra esuturilor corpului varizază în func ie de severitatea stresului şi de specificul psihologic individual inclus. să consume alimente simple și să se ferească de frig. deranjament stomacal. Ca orice aspect legat de creier. 7 . De asemenea. mai multe etape: primul stadiu este reac ia de alarmă. Ini ial.). acest răspuns defensiv ar trebui să fie supus unei analize strict obiective. în vederea producerii unor anumi i hormoni deosebi i de importan i în metabolismul celulelor. a observat la șobolanii săi că orice subsatn ă chimică sau necompatibilă cu organismul-gazdă creează ulcera ii sângerând în stomac și intestine.A. Ulterior a fost descoperită importan a ce-i revine glandei pituitare. reface resursele și apoi le epuizează. Termenii nu aveau menirea să impresioneze. care constă într-o secre ie a hormonilor pituitari. în 1935. când. Selye considera că reac iile la stres sunt pur hormonale. ci mai degrabă erau asocia i cu modul în care corpul eliberează hormonii corticali disponibili. afirma că atât cantitatea necesară de hormoni secreta i. în apari ia stresului. de exemplu. H. Ei se concentrează mai degrabă asupra semnelor specifice a unei anumite boli – inflamarea glandelor parotide la oreion. care este atașată de hipotalamusul din creier. a remarcat că tratamentele pentru diverse boli sunt în esen ă aceleași: pacien ii sunt sfătui i să se odihnească. ”Dacă am putea demonstra că organismul are un tipar de reac ie nonspecifică”. dureri generalizate.pacien i sunt afecta i de aceleași simptome în fazele ini iale ale unor boli diferite. Prima lucrare pe tema stresului. o publică în revista Nature sub forma unei scrisori de redac ie în anul 1936. care. întreaga chimie a stresului impune clarificări ulterioare. La ora actuală se presupune că secre ia de neurohormoni e controlată de neurotransmi ători. Așa s-a născut conceptul de stres – fenomen denumit de autor: „Sindrom General de Adaptare” (G. scria Selye.

psihic și comportamental. anxietate. meritul ilustrului savant este de a fi vărsat lumină asupra efectelor fiziologice ale stimulilor nocivi ce joacă un rol important în în elegerea mai clară a func iilor unor hormoni ai corpului în declanșarea și tratarea unor „boli ale adaptării”. cercetările lor au meritul de a eviden ia importan a stresorilor psihosociali și a factorilor de personalitate în răspunsul fiziologic al organismului. Factorul distres implică insatisfac ie. probleme digestive. imunologică. Cercetările ulterioare au demonstrat că o serie de afec iuni: boli cardiovasculare și cele legate în vreun fel cu inima. Cercetătorii Frankenhaeuser. (1986. electrocorticală. emo ională.2. pasivitate. angajare pentru ob inerea controlului situa iei. când esuturile nu sunt direct afectate.1. au adesea cauză declanșatoare . endocrină. Relevant este faptul că în răspunsul la stres se disting mai multe tipuri de activare: autonomă. Cu toate acestea. 8 . iar cele pozitive prin activarea doar a catecolaminelor. 1988). disfunc ii sexuale. și desigur de a crea un teren fertil pentru viitoare studii în domeniu. Lundberg (1980) și Ursin (1984) au demonstrat experimental că atât supraactivarea cât și subactivarea induc stres.. intensă. sentiment de neajutorare. scăderea performan ei.Bineîn eles că teoria stresului. Mason este unul dintre întemeietorii Psihoneuroendocrinologiei.B. nesiguran ă. concretizat de al i care pledează pentru necesitatea considerării unui stres psihologic. comportamentală. chiar și banala răceală. De asemenea. ci în prim-plan apar o serie de tulburări a proceselor psihice superioare.stresul – așa cum presupunea cercetătorul. care totodată prefigurează teoria cognitivă a stresului elaborată de Lazarus și colaboratorii. restrângerea no iunii de stres la sindromul general de adaptare este un demers unilateral și incomplet. așa cum a fost ea gândită de Selye. conceptul avea să fie respins de unii cercătători. determinată atât de situa ie cât și de trăsăturile individuale. exprimat prin modificări în plan fiziologic. Autoarea suedeză Frankenhaeuser (1982) aprofundează distinc ia dintre eustres și distres realizată de Selye. Cercetătorii endocrinologi Lacey (1967) și Mason (1971) resping conceptul de activare nonspecifică și unidirec ională și subliniază specificitatea reac iei. (1987) definesc stresul ca reac ie. 1990). Thoerell. inclusiv reac iile alergice. T. U Landberg (1980). nu a fost imediat acceptată. bolile inflamatorii. M. I. Levi L. (1981. La nivel hormonal acestea se disting: stările afective negative se traduc prin activarea cortisolului și a catecolaminelor (adrenalina). Dezvoltări moderene în abordarea fiziologică a stresului În cadrul modelului fiziologic al stresului constatăm completări și dezvoltări ulterioare teorii lui Selye care nuan ează în elegerea răspunsului organismului la factorii de stres. La nivel psihologic factorul efort (eustresul) se caracterizează printr-o ajustare activă.

Modelul fiziologic pune în eviden ă mobilizarea resurselor de apărare ale organismului pentru a se opune perturbatorilor. 5.. al doilea prag. Reac ii de tropism negativ – caracterizat prin comportament de ezitare. deprivarea maternă. 2. de activare. dar în prezen a controlului. Stresul se produce doar la intersec ia dintre solicitări intense și op iuni de control minime (de exemplu.. cel al trăirii mai intense. Distingem cinci tipuri de răspunsuri și reac ii la stres: 1. Henry (1980) a dovedit complexitatea modulării tipului de reac ie prin includerea factorului situa ional: mediul securizant. Vasile Pavelcu în lucrarea „Din via a sentimentelor” (p. conflictul. 3. Reac ii de adaptare pasivă – înso ite de acceptare. Reac ii de tropism (termen preluat de la Cohen. stimulare. intensitate și consisten ă în timp permite distingerea stresului de strain și clasificarea reac iilor în de scurtă durată sau tranzitorii (care de multe ori au efecte benefice. Atât suprasolicitarea. se traduce printr-un sentiment de alarmă. înso ite de sentimentul de neajutorare. cât şi situa iile ambigue provoacă aceste stări de alarmă”. Destric ia – stare consecutivă discrepan ei privind op iunea pentru răspunsuri de genul tropismului negativ sau al adaptării pasive și solicitările mediului pentru o adaptare activă. ambian a nouă. 45) identifică în fenomenul stresului doar unul din cei trei factori ai ecua iei psihologice implicate în stabilirea pragului maxim de rezisten ă a organismului la perceperea unei amenin ări: „dacă prima treaptă sau primul prag. 1986) pozitiv – caracterizat prin comportamente de căutare și stare subiectivă de plăcere în situa ii de stimulare (în special senza ii de risc). Wolff (1937) definește stresul ca fiind reac ia individului la diverși agen i 9 . obișnuin ă. ne oferă tabloul deznădejdii şi al prăbuşirii totale. diminuarea răspunsului de orientare. Activarea este urmarea pozitivă a unor cerin e intense. Destric ia implică deteriorarea stării psihice. lipsa posibilită ii de control. numit „instiga ie”. de teamă legat de integritatea eului.Meritul lui Karasek și Theorell (1990) constă în faptul că au trasat distinc ia dintre activare și stres. apărare și părăsire a situa iilor de solicitare. evaluarea nivelului prezumativ al stresului se face pe baza caracterului și amplitudinii reac iilor psihofiziologice și comportamentale. Prin prisma teoriei răspunsului. Astfel. Thome (1987) sugerează că ierarhizarea răspunsului în func ie de frecven ă. cel al „epuizării”. exprimă conflictul între tendin e sau între individ şi ambian ă. ultimul parg. Reac ii de adaptare activă – caracterizat prin controlul mediului. fiziologice. de ”frustra ie” sau „amenin are”. În fine. H. elaborarea de informa ii și strategii comportamentale adecvate situa iei. inclusiv boli somatice. de inu ii supuși violen ei). izolare. adaptare) și reac ii de lungă durată sau cronice care pot deveni dăunătoare. 4.

psihologici și sociali. Depășirea nivelului optim cauzează reac ii de stres și. comunicare redusă. Modelul cauzal conceptualizează stresul drept o func ie a stimuluilui. în identificarea diferen elor individuale. La nivel individual. suficient de intenși sau frecven i care solicită reac ii fiziologice și psihosociale din partea individului (Elliot și Eisdorfer. Cei psihosociali. urmate de frustrare. invaliditate.2. pentru copilul mic separarea de mamă este factorul major de stres. Factorii de stres psihosocial la nivel individual dobândesc note specifice în func ie de etapa ciclului vie ii în care se găsește persoana: astfel. familial. prin analogie cu modelele tehnice. 1982). Prin natura lor intrinsecă și repetitivă pot deveni deosebit de dăunători. adică unilaterală și unidirec ională (S→R). alterări ale func iilor psihologice. profesional. pentru adult – responsabilită ile multiple. Alteori în conflictele dintre motive. respectiv. ca forme improprii și ineficiente de adaptare. Autorul consideră reac iile psihosomatice la stres ca ecou patologic. anumite dezorganizări sau eșecuri în func ionarea ei se transformă în factori de stres acu i sau cronici. la rândul lor. Teoria stimulilor ignoră complexitatea rela iei dintre fiin a umană cu mediul său și existen a diferen ilor individuale la reac iile de stres. în capacită ile intelectuale și stilul cognitiv. personalită i și sisteme de valori diferite. pentru adolescent – criza de identitate. în caracteristicile atitudinale și comportamentale. Stresorii sau factorii de stres conform acestei teorii sunt evenimente sau condi ii ale mediului. decesul unui membru al familiei (Shaffer. iar pentru vârsta a treia – regresia biologică și intelectuală. I. alcoolism.nocivi și amenin ători.2. Deoarece familia reprezintă de cele mai multe ori universul individului. includ: stresori la nivel individual. exprimabil prin formula S=f(s). ca având capacitate înnăscută (coeficient de toleran ă) de a face fa ă unor poten iali dăunători din mediu. natura reac iei de adaptare pe care o evocă stimulii este dependentă de programul genetic și de experien a individului. Sursele de stres la nivel familial sunt multiple: apari ia unor noi membri în familie. în tipul de reactivitate emo ională. 10 . Modelul cauzal și teoria stimulului Modelul cauzal denumit și model ingineresc consideră persoana. Reala ia dintre stimul și reac ie este una similară Behaviorismului radical. microcomunitate. 1982). violen ă domestică. stresorii rezidă uneori în structura de personalitate. Stresorii sunt diviza i conven ional în trei mari categorii: fizici. divor . defini i ca ”nivel de încărcare”. conflicte materiale. nu-și pune problema de ce unii oameni percep mai intens și reac ionează mai acut decât al ii la impactul cu factorii de stres social. pentru tânăr – op iunea profesională.

control redus. noxe. munca în schimburi. ambiguitatea sarcinilor sau a rolurilor. lipsa cooperării. Deși microcomunitatea oferă suport social. ritm impus. supraîncărcarea informa ională. 1988. de schimbarea statutului social. diverse cercuri de interese etc. generând stres. care de multe ori implică pierderea resurselor financiare de trai. cooperare redusă. perspectivă de avansare. ambian a socială: rela ii interpersonale reduse. 1983. depersonalizarea institu iilor sociale. Cooper. atitudini critice sau dictatoriale... Sloan și Cooper. nesiguran a locului de muncă etc. violen ă. Aici putem nominaliza: tipul de profesie practicat. Thorell. agresivitate 11 . birocra ia. dintre care vom aminti: supraaglomerarea din metropole. izolare. valori în continuă schimbare.Alte surse majore de stres sunt cele legate de statutul profesional. crize economice și politice (Levi. Caracteristica societă ii contemporane a determinat apari ia unui spectru larg de factori stresan i. Stresorii ocupa ionali provin din ambian a fizică: zgomot. 1. atunci când ”survin rela ii conflictuale. Mauli și Piric. inadecvarea condi iilor profesionale la factorii umani-individuali care se repercutează asupra stării de confort fizic și psihic al persoanei. deprivarea de tradi ii. caracterul și organizarea muncii: suprasolicitare/subsolicitare. descrise pe larg în literatura de specialitate (Szabo. Pitariu. restric ii inutile. Cohen (1986) propune un model al stresului unde subliniază caracteristici ale mediului social contemporan care diminuează capacitatea adaptativă a omului: Figura nr. crește sentimentul frustrării și grupul de apartenen ă devine sursă de stres” [1 p. demoralizarea cauzată de scăderea stimei de sine. de izolare și inactivitate – fapt ce permite de a-l califica drept cel mai grav factor de stres legat de statutul profesional. În acest context.). sărăcie. automatizarea excesivă. criticism exagerat sau dezapreciere. discriminare. temperatură. vibra ii. Modelul stresului elaborat de Cohen (1986) Caracteristicile mediului contemporan Supraîncărcarea informa ională Presiunea timpului Presiunea grupului Schimbări rapide Lipsa controlului Risc crescut în luarea deciziilor Reducerea capacită ii de integrare Posibilile reac ii Reduce căutarea de informa ii Blocaje sau discontinuită i Intoleran ă sau dezacord Răspuns de tipul ”Totul sau nimic” Limitarea stimulilor Ostilitate. 1986. oral prelungit. politice. 1996. Tot aici men ionăm șomajul. 1989 b). iluminat etc. 1990). rigiditatea regulilor. competi ie negativă. nivel de responsabilitate și decizie. O importantă sursă de stres psihosocial o constituie apartene a individului la o microcomunitate (organiza ii sociale. muncă repetitivă. 33].

nici nu ne vom aprofunda prea mult în aceste categorizări. perioadă în care persoana este mai vulnerabilă la stres și boli. 1990). Nu ne vom opri să-i descriem detaliat.. Wolff jr S. ultimii s-au impus prin elaborarea unor metode standardizate de avaluare a evenimentelor de via ă. și Hinke. Autorii definesc evenimentele de via ă drept schimbări obiective în structurile și rela iile psihosociale ce determină reorganizări ale circumstan elor uzuale și impun organismului un efort de reajustare psihică și socială. în Rahe. Diverși autori au realizat studii prin care au încercat să identifice rela ia dintre debutul unor boli somatice și inciden a evenimentelor majore de via ă (Cooper. tracasări zilnice și experien ele traumatice. 1. 1990.Un grup de cercetători propun o altă calsificare a surselor de stresori psihosociali: evenimente critice de via ă. 1990). H. Meyer propune elaborarea unei ”hăr i a vie ii” pentru în elegerea componentelor psihobiologice ale bolilor (cit. şi (2) impactul 12 . schizofrenia. 36]: Tabelul nr. inem doar să men ionăm pe surt ce reprezintă acești stresori. v-o prezentăm în tabelul de mai jos [1 p. Primele observa ii privind impactul unor evenimente de via ă au fost efectuate de psihiatrul Adolf Meyer la începutul secolului XX. Limitele teoriei lui Holmes şi Rahe decurg din caracteristicile sale de bază: (1) asumarea ideii că schimbarea în sine este stresantă. 1987). tentative de suicid și sinuciderile finalizate (Paykel. O sinteză a unor studii care raportează procentul pacien ilor care în ultimile 12 luni înainte de diagnosticul medical au trăit o criză majoră de via ă. Ulterior cercetările au fost continuate de Wolff. Rahe. indiferent de caracterul pozitiv sau negativ al ei. Rela ia dintre evenimentele majore de via ă și diagnosticarea unor boli somatice DIAGNOSTIC Durere abdominală Durere lombară Metroragie Amenoree secundară Infarct miocardic Scleroză multiplă Accident vascular PROCENTUL PACIEN ILOR DIN TOTALUL CELOR INTERVIEVA I 57 % 35 % 36 % 18 % 22 % 77 % 24 % Aceeași rela ie a fost stabilită și între evenimentele majore de via ă și tulburările psihice cum sunt depresia. Holmes și Rahe (1967).

Tracasările zilnice. Similitudinile dintre reac iile observate la luptătorii din Vietnam şi la cei care au trecut peste cataclisme naturale sau accidente rutiere şi aviatice au determinat apari ai în anul 1980 a unei noi entită i clinice în Manualul de Diagnostice-Statistice ale Bolilor Psihiatrice (DSM III) – Sindromul de stres post-traumatic (PTSD). numite şi nonevenimente sunt identificate cu stresul cronic (Kessier. 1990).Vietnam”. pozitive sau negative. 376). 37]. familial. ci şi lipsa de evenimente [1 p. Suls (1981) propun discriminarea evenimentelor în func ie de: dezirabilitate. considerate normale (Friedman. ratări). care se referă la viscitudini de moment. intimitate). Deşi ca intensitate tracasările zilnice sunt considerate stresori minori. 1987). controlabilitate. sănătate (probleme proprii sau ale membrilor familiei). Primele cercetări datează de la sfârşitul războiului americanovietnamez. indiferent de particularită ile individuale. care reflectă viaşa personală şi au un efect mai accentuat asupra stării de sănătate. care a condus la conturarea aşa-numitului „sindrom post. cu toate că observa iile privind rolul factorilor psihotraumatizan i asupra stării fizice şi psihice fuseseră descrise mai demult sub titlul de nevroză traumatică sau de „sindromul cordului iritabil” (cit. Price şi Wortman. 1989). iritante sau amenin ătoare pentru starea sa de confort fizic şi psihic” (Lazarus şi colab. Autorii definesc „hăr uielile zilnice”drept „experien e şi condi ii ale vie ii zilnice care sunt percepute de individ ca frustrante. Autorii fac departajare dintre tracasările centrale. Paykel (1978). s-au acumulat date care eviden iază că nu doar cumulul de evenimente poate cauza distresul. câştig sau pierdere. Experien a războaielor. dar ca intensitate sunt foarte acu i. Care se caracterizează prin dezvoltarea unor simptome psihice. 1989). 38). 1985). prin frecven a şi caracterul lor cornic corelează mai semnificativ cu simptomatologia somatică şi psihică decât evenimentele de via ă (Weinberger. comportamentale şi somatice care apar după evenimentele traumatizante ieşite din rangul experien elor umane. 1984. întâmplări ghinioniste (pierderi. Taylor. acidentelor aviatice sau celor de maşină au impus în aten ia cercetătorilor o nouă categorie de stresori denumi i traumatici care sunt de scurtă durată. La ora actuală.subiectiv egal al evenimentelor pentru toate persoanele. predictibilitate. implicarea directă sau ca martor în uciderea sau rănirea gravă a altor persoane (Everly. mediul ambiental (1 p. responsabilită i casnice. Perkins (1982). Hiner şi Tiernei. de tracasările periferice. gravitate. via ă personală (probleme sexuale. Pentru a putea califica un stresor ca fiind traumatizant acesta trebuie să întrunească câteva condi ii: să reprezinte o amenin are la via a proprie sau a celor apropia i. 13 . distrugerea bruscă a propriei case sau a comunită ii. rela iile sociale. Sursele tracasărilor cotidiente sunt domeniile vie ii de zi cu zi: profesional. cutremurelor.. p.

Autorii acestui model identifică stresul cu stimulii – aspectele din mediu care solicită sau dezorganizează individul.macro și micro. evaluare ce determină declanşarea unor procese de coping. Retrăirea repetitivă a traumei (prin gânduri intruzive. amenin area decurge din perceperea unui dezechilibru între cerin ele impuse şi capacitatea de răspuns. Lazarus. 1999) se consideră că stresul apare din întâlnirile sau tranzac iile semnificative dintre persoană și mediul fizic sau social. sunt modele tipice de reac ii la experien ele traumatice.3. reprimarea evenimentului traumatic. 1984). „anestezia” afectivă şi înstrăinarea de via ă. revenirea aceluiaşi tip de vise. După părerea lui Lazarus (1999). În acest context. respectiv răspunsuri cognitive. La nivel micro pot fi identificate diferite procese cognitive specifice care ar putea contribui la stres (Lazarus și Folkman. De aici rela ia rezultată din interac iunea agentului stresor. suferin a emo ională depinde de felul în care percepe individul sensul situa iei sau „teama rela ională principală”. procesarea cognitivă asociată cu tranzac iile stresante poate fi concepută la două niveluri . 44]. I. La nivel macro. catastrofali sau cronici. Modelul Interac ional al stresului şi teoria tranzac ională În metoda tranzac ională de cercetare a stresului (Cox și Ferguson. pe de o parte. stresorii traumatici pot fi: acu i. Lazarus preferă în locul termenului de stresor pe cel de amenin are care nu există în sine. Conform defini iei stresului. alterarea func iilor psihofiziologice ale organismului. lagărele de prizonieri). afective şi comportamentale la feed-backurile primite” [1 p. ambele necesitând interven ii psihoterapeutice. când stresorii sunt extremi dar permit mobilizarea în timp a mecanismelor adaptative (ex. şi capacitatea de adaptare a organismului. Aprecierile sau evaluările individului despre situa ia respectivă sunt foarte importante: Lazarus și Folkman au făcut distinc ia între evaluarea primară (evaluarea amenin ării din situa ia 14 . intenşi. generează starea de stres. Lazarus şi Folkman definesc Stresul ca fiind „o rela ie particulară între persoană şi mediu. bruşti. 1991. în care persoana evaluează mediul ca impunând solicitări care exced resursele proprii şi amenin ă starea sa de bine. pe de altă parte. flash-backuri) sau dimpotrivă.2.Din punct de vedere a intensită ii. din discrepan a dintre starea actuală şi cea dorită de subiect. şi ulterior. Sus inătorii teorii consideră că fiecare individ are o capacitatea înnăscută (numit şi coeficient de toleran ă) de a face fa ă factorilor stresan i din mediu şi doar atunci când stresul cumulat depăşeşte această valoare are loc reac ia la stres. ca proprietate a uneia dintre cele două sisteme implicate – persoană şi mediu – ci numai în interac iunea dintre ele.

discriminări în vederea intergrării informa iilor într-un cadru cognitiv care să faciliteze „diagnosticul” situa iei. În plus. modificarea şi eliminarea impactului stresorului. 15 . Lazarus vorbește despre adaptarea la situa ia de stres pe care o defineşte ca fiind „totalitatea strategiilor şi procedeelor pe care individul le foloseşte în modificarea aspectelor adverse ale mediului cu scopul de a reduce distresul intern indus de cerin ele acestuia”. 2001). 271]. lume și viitor conturate în sistemul de convingeri. Arecierea cognitivă a unei situa ii stresante joacă un rol important în rela ia dinamică dintre situa ia negativă și nivelul de stres raportat (Garnefski. probleme de sănătate. însuși procesul de apreciere (concentrarea asupra emo iilor) sau să vizeze modificarea cerin elor externe prin comportament (concentrarea asupra problemelor). Aprecierea și eforturile de solu ionare a problemelor variază dinamic pe măsură ce evenimentele se dezvoltă și se desfășoară. cât și de persoană. în general. de defecte personale.respectivă) și evaluarea secundară (evaluarea propriei posibilită i de a face fa ă cu succes situa iei) [10 p. Strategiile reprezintă un nivel de analiză mai specific. Atunci când situa ia este evaluată ca depășind capacitatea personală de control. există o posibilitate deosebit de mare de apari ie a sentimentelor stresante. deduc ii. cei foarte optimiști pot evalua evenimentele în așa mod încât să descopere o parte bună în aproape toate situa iile. de incongruen ele dintre eul real şi cel dorit. valori și scopuri. Schemele cognitive nu sunt structuri func ionale uniforme ci implică cogni ii multiple despre sine. Evaluarea implică judecă i. Stilul are în vedere trăsăturile de personalitate care sunt predispozi ii generale de a răspunde la anumite circumstan e stresante într-un anumit fel. apărându-i de stres. de sarcini excesive. Kraaj și Spinhoven. Aprecierile legate de stres și modul nereușit de solu ionare a problemelor pot genera o cascadă de stresuri rezultante posibile: excitare fiziologică (cum ar fi creșterea ritmului cardiac). oamenii. probleme în rela iile sociale sau tulburări cognitive și comportamentale. 1984). căutarea și luarea deciziei. ra ionamente. cu diferite grade de succes. Constatăm că stările stresante sunt aproape invariabil legate de atitudinea fa ă de sine a persoanei. De exemplu. strategiile focalizate pe problemă care constau în recunoaşterea. de exigen ele externe sau de nivelul de aspira ii superioare. în timp ce pesimiștii ar putea considera stresante chiar și supărările mărunte. şi cele focalizate pe emo ii care se referă la eforturile de echilibrare a emo iilor negative ce apar ca reac ie la evenimentul stresant. la rândul lui. astfel înât simptomele de stres se modifică atât în func ie de situa ie. Aprecierea cerin elor duce la un mod de solu ionare care ar putea să influen eze. fac eforturi intense de îndeplinire a cerin elor în situa ii amenin ătoare (Lazarus și Folkman. de rela iile individuale în care se dezvăluie vulnerabilitatea şi sensibilitatea fa ă de eşec.

gură uscată. tulburări de somn. tulburări neurovegetative. depresie. depresie.3. poate induce consecin e pe termen lung. sentiment de neputin ă. reac ia la stres fiind moderată de numeroşi factori. deteriorări ale memoriei. fatalismul sau inflexibilitatea. absenteism. Stresul poate genera un disconfort temporar şi. Distresul este evident când o persoană se percepe ca neavând abilită ile şi resursele necesare controlului situa iilor cu care se confruntă. tensiune musculară. simptomele pot fi: îngustarea câmpului conştiin ei. agresivitate. manifestări isterice. agita ie. tremurat. Stresul se poate concretiza în diminuarea normalită ii func iilor sau chiar în apari ia bolilor. tipul A de comportament. Aceste diferen e pot fi rezultatul factorilor de mediu sau condi iilor de lucru stresante. provocând reac ii func ionale şi organice. ambi ia. modificări de greutate. cât şi psihologic: tahicardie. transpira ie. stupoare. superficială. Eustresul este stimulativ. acelaşi stresor nu va produce acelaşi tip de răspuns fiziologic la fiecare persoană. anxietate. El recunoaşte că nu există boală a cărei unică şi exclisivă cauză ar fi stresul. nevoia de aprobare. irascibiliatate. robuste ea. dar poate ajuta persoana aflată într-o stare de pericol şi contribuie la accentuarea achizi iilor. În faza acută a stresului. poate altera starea de sănătate a unui individ cât şi bunăstarea acestuia. Simptome de stres: Un nivel ridicat al hormonilor de stres poate produce unul sau mai multe simptome atât la nivel fizic. Stresul acut implică un răspuns rapid la stimuli uşor de identificat şi singulari. dureri de cap. indigestie (diaree/constipa ie). Dar un stres prea puternic poate determina prăbuşirea mecanismelor de apărare ale organismului. credin a despre anumite capacită i sau lipsa acestora. anxietate. cât şi al factorilor stabili de personalitate.Autorii teorii tranzac ionale subliniază că datorită modului de evaluare şi a diferen elor individuale. aritmii. animozitate. labilitate emo ională. în vreme ce hipostresul consecutiv sub-solicitărilor duce la o lipsă de auto-realizare manifestată comportamental prin imobilitate fizică şi dezinteres psihosocial. având consecin e pozitive asupra motiva iei şi creativită ii individului. Hiperstresul depăşeşte limitele adaptabilită ii ducând la suprasolicitarea mecanismelor compensatorii până la epuizarea lor. intoleran ă la frustrare. 16 . de asemenea. I. dificultă i de concentrare. perfec ionismul. agita ie psihomotorie. respira ie rapidă. Consecin ele stresului asupra sănătă ii individului Selye introduce şi no iunea de "boală de adaptare".

Burke și Ondrack. Richardsen. boli ale sistemului imunitar. depresie . boli psihice etc.iritabilitate. pot afecta calitatea vie ii individului. manifestări cutanate. Cercetările recente asupra consecin elor stresului cronic au impus în literatură un nou concept. 1990. Burke și Leiter.provoacă adesea probleme rela ionale. stresul afectează întregul organism. Practic. anxietate. Osler care consemna că angina pectorală este o boală caracteristică oamenilor de afaceri intens absorbi i de munca lor [1 p. exprimată prin aplatizare afectivă. Reac iile func ionale ca: migrene. fizică și mentală. 1992. scăderea puterii de concentrare. tulburări digestive diverse. depersonalizare și scăderea realizărilor personale (Greenglas. Burke. se manifestă prin simptome şi sindroame fizice şi psihice îndelungate sau chiar permanente ca: hipertensiunea arterială. disfunc ii tiroidiene). provocând reac ii func ionale şi organice. insomnii. depresii. 1992). 26]. și anume sindromul de extenuare (burn-out) caracterizat prin epuizare emo ională. stresul şi consecin ele sale . Reac iile organice pot merge până la boli grave ca: boli endocrine (diabet zaharat. Stresul post-traumatic apare în condi iile în care via a unui individ este amenin ată. Şi. „stresul generează stres”. în afară de simptomele func ionale sau organice. boli cardiovasculare (hipertensiune arterială. o slăbire a sistemului imunitar etc. 17 . infarct miocardic).Stresul cronic este reac ia la factori a căror ac iune cumulată în timp generează acest tip de stres. Prima descriere a rela iei dintre stres și boală datează din 1910 și apar ine lui Sir W. în familie sau la serviciu. Stresul intens şi prelungit poate altera starea de sănătate a unui individ cât şi bunăstarea acestuia. boli digestive. iar reac ia se manifestă cu întârziere.

75 14. Şcoala capcană despăr ire Svetlana Rusnac [13 p. Ruşine. psiholog la Institutul Na ional de Criminologie din România. [7 p. 1 Caracteristicele mediului penitenciar La prima vedere. pată.3 26. igienă. este un spa iu închis. Gheorghe Florian. în care personalul asigură servicii pentru de inu i: hrană.9 34. mai enumeră câteva elemente specifice acestui mediu [8 p.85 Reabilitare Recidivişti Non-recidiv Exemple 44. În 1994. interesele. deci şi de spa iu al autorită ii. raporturile de for ă. este bipolar (dihotomic.14 26. 137]: 18 . sistemul de privilegii. spa iul penitenciar nu poate fi analizat în conformitate cu legită ile social-generale.28 Supunere. Gheorghe Florian (1996. Florian) – incluzând două grupuri de bază: cel al de inutului şi cel al lucrătorului penitenciar. motivele sociale ci de prescrip iile legii penale. 22) distinge încă două trăsături ale acestui spa iu: calitatea de zonă a interac iunilor asimetrice. în penitenciarele din România s-a realizat un studiu referitor la semnifica ia pe care o acordă diverse categorii de de inu i mediului penitenciar. Analiza răspunsurilor a fost sintetizată în Tabelul nr. Cu toate acestea. specificul vie ii penitenciare pare a fi simplu. securitate. dezumanizare. culturalizare. infern. Mediul penitenciar II. 301] caracterizează mediul carceral ca fiind un spa iu penal. normele şi valorile.8 vie ii.9 14.98] De inu ii trebuiau să exprime într-un cuvînt ce reprezintă pentru fiecare din ei deten ia. închiderea fiind constitutivă structurii şi func ionării sale. 2. ratare Privind colectivul regimul 7. Percep ia de către de inu i a mediului penitenciar la nivel descriptiv și evaluativ Descriptiv Neutru/ Metaforic Conformist Evaluativ Privind propria persoană 10.9 9. 2.8 Întuneric. precum şi cea de câmp de for e în care se ciocnesc interese şi aspira ii diferite.CAPITOLUL II. El posedă un şir de trăsături determinate de anumite calită i extrinseci. dimensiunile şi structura rela iilor. cazare. umilin ă Privind sau perspectivele pe viitor 10. Tabelul nr. colaborarea cu alte medii sociale fiind redusă. p.Gh. chin. îmbrăcăminte. recreare. deci existen a lui este determinată nu de trebuin ele. status-urile şi rolurile diferitor persoane.

Stresul prelungit în faza de anchetă. greva foamei. densitatea umană (supraaglomerarea) favorizează apari ia şi cronicizarea unei patologii specifice. În cursul primelor experien e penitenciare se ob ine o resemnare care devine un invariant al personalită ii de inutului. iar izolarea la care au fost supuşi constituie principalul factor stresant în penitenciar (conform Modelului Cauzal al Stresului. în diferite forme și grade. modul de formare a personalită ii individului. 105]: o prăbuşire psihosocială. agresivitatea creşte. efectele supraaglomerării se situează pe diverse planuri [8 p. relativizarea trecutului) şi a comportamentului social (izolare. pentru majoritatea de inu ilor. Aceasta afectează în mod direct. ierarhiile de dominan ă sunt bulversate. 136-137]: a spa iului de via ă. determinându-i să ducă o adevărată luptă pentru „apărarea spa iului personal”.178] privarea de libertate în penitenciar implică o izolare fizică. creşterea numărului de inu ilor cu pedepse mari. Indiferent de tipul de inu ilor. Supraaglomerarea reprezintă decalajul dintre de inu ii care se eliberează şi noii sosi i în închisoare. abandon). Cei mai mul i dintre inculpa i acuză o dublă frustrare: de spa iu şi de timp. Statistic s-a demonstrat că peste 20% din de inu i consideră că pedeapsa primită a fost prea aspră în raport cu faptele comise. care influen ează diferit trăirile emo ionale ale acestora. Determinat şi de creşterea duratei medii a pedepselor executate. sinucidere. se pierde libertatea de mişcare în spa iu atribuit. acestea determină o suită de „tulburări de dezvoltare/formare” serioase ale personalită ii cu caracter structural nevrotic. Pierderea controlului asupra mediului generează frecvent stări depresive. Încurajând direct sau indirect brutalitatea şi violen a. Aglomerarea este o problemă organiza ională ce implică modul de evaluare a asigurării serviciilor esen iale. a posibilită ilor de a-şi exersa. a timpului personal (suspendarea viitorului. deten ia se încadrează în evenimente de via ă cu un risc crescut de a dezvolta ulterior chiar Sindromul de Stres Post Traumatic). se accentuează sentimentele negative. psihică şi psihosocială a condamna ilor. Sentimentul eficacită ii personale este anulat prin lipsa cronică. intrarea într-o colectivitate de anonimi. experimenta aptitudinile şi de a avea succes. judecă ile de valoare sunt severe. autorănirile. Venirea în penitenciar tulbură echilibrul personalită ii printr-o triplă reducere [8 p. Chiar dacă nu este vorba despre tulburări clinico-psihiatrice propriuzise. cădere în total pesimism. afectează vizibil condi iile de via ă ale de inu ilor. [16 p. Din punctul de vedere al de inu ilor. servibilitatea scade. dependen a de personal. lipsa posibilită ii de lucru. controlul riguros al conduitei. Supraaglomerarea depăşind capacitatea de cazare. creşterea nivelului de recidivă.- Sus inerea afectivă şi morală din partea rela iei sociale imediate este minimă. scade posibilitatea anticipării comportamentelor colegilor de 19 .

simpatie-antipatie.H. neutralitate. Bresser. Şi desigur la specificul personalită ii de inutului apriori venirii lui în penitenciar. acceptare-refuz. Aceasta face ca „raporturile dintre indivizi să fie determinate de interese materiale imediate. 279]. 2. Svetlana Rusnac în lucrarea Psihologia 20 . pentru că nu reprezintă o veritabilă eliminare. reac ii paranoide. 300]. vocilor. prietenie sau duşmănie. II. izolare. creşte stimularea interpersonală (prin contactul ochilor. După A. Astfel se instituie rela ii de concuren ă sau de colaborare. stări de agresivitate și cverulen ă. permite obișnuirea cu acest mediu. ci se extinde şi la universul lor cultural. comportamentală. iar cele lungi iau aspectul unui mod de via ă cu multiple nuan e patologice. iar pedepsele lungi sunt substitutul umanist al condamnării la moarte”. cu implica ii asupra personalită ii lor [6 p. divizări de roluri şi instituiri ale status –urilor. Cu siguran ă. de înstrăinare: aceasta deoarece pedepsele scurte sunt trăite ca un dezastru. [13 p. se pierde controlul situa iei. dominare sau dependen ă. împărtăşirea de tradi ii şi obiceiuri. de comunicare. suicid și automutilări. deoarece ele se pot „difuza” și în anturajul celui abia eliberat din închisoare. posedarea unui limbaj specific (jargon). ce este mai rău. care alterează ambian a morală în cadrul colectivului de de inu i” [8 p. se pot distinge pe lângă reac iile de stres. Specificul rela iei dintre de inu i Grupul din penitenciar se formează în conformitatea cu legită ile social – generale. fiind redus ca amploare şi profunzime. mirosului şi mai ales prin intimitatea conversa iei). Penitenciarul este o institu ie patogenă care depersonalizează individul și-l face să devalorizeze lumea și pe sine însuși și. Nu există încă o clasificare general acceptată de către specialiști a „reac iilor carcerale”. În timpul șederii în penitenciar se instalează destul de repede un sentiment de derivă. de frustrarea afectivă şi informa ională. Raporturile umane ce se instituie între de inu i sunt puternic marcate de privarea de libertate. reac ii de simulare și agita ie psihomotorie.cameră. e o agita ie totală. Prezenta dificultate nu se rezumă doar la contextul social în care trăiesc de inu ii. depresii. Persoanele internate în penitenciar suferă sub influen a mediului carceral importante și variate schimbări de factură emo ională. Raporturile interpersonale prezintă o întreagă gamă de sentimente şi emo ii : atragere-respingere. Filozofia de inutului poate fi formulată astfel: ”Pedepsele scurte sunt un nonsens. efectele succesului sau a eșecului tratamentului penitenciar trebuie privite cu toată aten ia. Langel ddecke și P. acceptând anumi i lideri. 23]. integrare-izolare. următoarele tipuri de tulburări psihice: reac ii dominante de panică.

casta care lucrează la administra ie (în limbajul specific al de inu ilor . principiile de diferen iere socială ale lumii exterioare sunt abolite”. cu lideri formali și informali. ne aflăm în fa a unor “subculturi criminale”. profanarea.complicită ii în recluziune”. Trecutul lor este marcat de o moralitate defectuoasă. prezentul de pierderea alternativelor. Procesul de depersonalizare şi repersonalizare pot fi descrise în termeni de desocializare – separările şi rupturile smulg persoana din legăturile sociale curente – şi resocializare – constituirea noilor legături în sânul ”institu iei totale”. noi veni ii (în jargonul de inu ilor -„ogur î”) și casta umili ilor (în jargonul de inu ilor „obijenâe”). M. 300] o descrie astfel: „Personalitatea de inutului prezintă un univers uman specific. Soarta îi aduce pe aceşti oameni în penitenciar după comiterea unor încălcări grave a normelor colectivită ii.„kozlî”). Rela ia dintre de inu i este reglementată de divizările de roluri și instituirile de statusuri care plasează popula ia penitenciară (de inu ii) în ”caste” bine delimitate: casta de sus (în jargonul de inu ilor . Popula ia de de inu i dintr-un penitenciar reprezintă un grup uman. În acest context autorul ine să eviden ieze și procesul de repersonalizare (crearea unei noi identită i).dreptului [13 p. mul i din ei prezentându-se ca neadapta i social. Aceste subculturi apar ca o reac ie de protest fa ă de normele şi valorile societă ii. rezumînd putem afirma că fac parte sau se integrează într-o subcultură cu „tradi ii” (concept pe carel vom trata ceva mai tîrziu). dobîndită gra ie sistemului de privilegii.„blatnâie).Cohen. mutilarea pe care o suportă personalitatea celui închis în institu ii penitenciare – efecte ce conduc la depersonalizarea individului. Atunci cînd indivizii apar inînd unor asemenea subculturi utilizează modalită i şi mijloace ilegitime şi antisociale pentru a-şi realiza nevoile şi scopurile. 21 .. casta muncitoare (în jargonul de inu ilor „mujiki”).) consideră ca subcultura reprezintă o subdiviziune a modelelor culturale la care participă o parte din grupurile sociale. perspectiva este îndepărtată şi neclară”.. mortificarea.Yunger etc.. Goffman afirmă că în institu iile totale . incapabili să se integreze în colectivitatea umană.Gordon. care folosește un limbaj specific de comunicare (jargon) pentru a-și masca inten iile și ac iunile. să-i asimileze valorile. marcat de contradic ii şi frustrare. Principalii reprezentan i ai teoriei “subculturilor criminale” (A. să-şi subordoneze instinctele şi trebuin ele normativită ii general acceptate.opera iile de despuiere şi nivelare puse în ac iune amputează brutal noul sosit de diferitele sale particularită i sociologice”. a libertă ii deciziilor. Sociologul canadian Erving Goffman a descris perfect degradarea. și care sunt respectate cu stricte e și transmise de la o genera ie penitenciară la alta. Important de men ionat că aceste divizări sunt făcute de înșiși de inu i în baza unor reguli și criterii proprii. care se supun unor norme transmise prin tradi ie în penitenciar de la o genera ie la alta de de inu i. M. aşteptărilor secundare şi . iar .

care permit să se instaureze între ei o rela ie ce asigura buna desfășurare a interac iunii. care modelează normele ce permit interpretarea lucrurilor și a evenimentelor. deşi trebuia să dureze 2 săptămâni. maturitatea şi gradul de cunoaştere a legilor) 10 persoane care au fost puse să joace rolul de inu ilor şi 11 persoane care au jucat rolul gardienilor. Efectele arhitecturii carcerale asupra creării unui climat psiho-social tensionat care conduce la violen e au fost demonstrate de Phillip Zimbardo în 1971 în experimentul „închisorii pirandelliene”. Zimbardo într-un interviu acordat ziarului „New York Times Magazin” [21]. atunci când provoacă anxietate prin intermediul amenin ărilor.No iunea de sub-cultură propusa de Cohen desemnează faptul ca un ansamblu de indivizi împartășesc aceeași lume de valori. Lucruri pe care noi le apreciem ca fiind valoroase cum sunt persoanele cu studii superioare aici „vor fi inute la distan ă. violen a brutală. Puşi în condi iile reale ale închisorii (în stabilimentul de la Palo Alto din California). 163-170]. 91]. sănătatea fizică. sănătatea sau libertatea persoanei. cunoscut la noi şi cu numele de „experimentul falsei închisori”. În acest spa iu chiar şi lucrurile banale pentru noi cum ar fi aşteptatul în rând la masă sau încălcarea chiar involuntară a unei reguli de joc pot constitui adevărate motive de „bătaie”. studen ii au intrat curând în rolurile atribuite. În manifestările sale individuale ea poate fi fizică – afectând via a. violen a între de inu i nu ar mai trebui să mire pe nimeni. Cauzele sunt localizate în eşecul dialogului. chiar persecutate pentru că sunt motiv de umilire pentru majoritatea celorlal i. în sentimentul de insecuritate. Gheorghe Florian descrie două tipuri de violen ă între de inu i: 1. în absen a alternativei. care poate fi un simptom al unei dezordini personale. Psihologul a selectat din rândul studen ilor voluntari ai Universită ii Stanford (în func ie de stabilitatea emo ională. 22 . Cu tote că la experiment subec ilor li s-au atribuit roluri de de inut și gardian. 137] cu o personalitate neadaptată social. În acest univers al „experien elor limită” [8 p. care se simt inferiori” [8 p. În lucrarea „Istoria violen ei” (Histoire de la violence) Jean. „Într-un mediu închis cresc tendin ele de a-i controla pe ceilal i. iar violen a izbucneşte rapid afirma Ph. În capitolul Violen a în Institu ia penitenciară [9 p. în anturajul care admite for a.Claude Chesanais defineşte violen a ca fiind „utilizarea superiorită ii fizice asupra altuia”. economică – urmărind distrugerea sau degradarea bunurilor celuilalt şi morală sau simbolică. ceea ce este aplicabil și rela iilor dintre de inu i. studiul oricum este relevant pentru că eviden iază formarea rela iilor violente între persoanele. ajungând la manifestări agresive de ostilitate şi cruzime atât de avansate încât experimentul a fost oprit în a 6-a zi.

calomniile. fapt ce rezultă din însăși eticheta care li se atribuie – umili i. din care considerente am și tratat termenii ca fiind sinonimi. domestică sau violentă). Glume sau injurii cu scopul de a-l răni pe celălalt şi pentru a-l determina să fie violent. violen a strategică. interdic iile arbitrare. absurdă.. Cererea de transfer în numele altui de inut. tocmai pentru al determina să facă acele ac iuni în sensul dorit de incitator. Abandonarea de către familie. drog). igări. Specularea slăbiciunilor (dependen a de substan e chimice – alcool. Crearea unui climat fizic nefavorabil: zgomote insuportabile. Actul de violen ă nemotivată creşte prestigiul social al individului în bandă”. bănuiala unei trădări etc.În acest context F. Răspândirea de zvonuri despre familia unui de inut cu scopul de a-l transforma într-o unealtă (sexuală. Neachitarea unor datorii. Formele violen ei mascate/strategice între de inu i: 23 . mascată de mare periculozitate pe termen lung. încordare la cei viza i. Incitarea verbală – afirma ii repetate fa ă de un alt de inut că acesta este incapabil să facă diverse lucruri. Reglări de conturi. metodică. Inclusiv certuri banale cauzate de alegerea canalului de televiziune. tensiune. imprevizibilă care denotă absen a oricărei considera ii pentru om şi folosirea fără limită a for ei. Blocarea accesului la raportul condamnatului. Hacker [20 p. Violen a mascată. Răspândirea de zvonuri despre un de inut cu scopul de a determina o reac ie nefavorabilă. Motive frecvente care incită pe unii de inu i să comită violen e asupra altora: Tensiuni inerente vie ii carcerale. Subliniem că mai expuși violen elor dintre de inu i sunt indivizii ce fac parte din casta de jos. Lupta pentru putere. ostilă din partea comunită ii de inu ilor şi a gardienilor. Neîn elegerile cu personalul. blocarea accesului în diverse spa ii etc. 2. rece. nerespectarea regulilor unui joc. inclusiv amenin ările. 252] sublinia „cea mai gravă este agresiunea nemotivată. umilirea în fa a celorlal i are scopul să men ină o stare de nelinişte. pseudo-denun uri.

cu excep ia a trei de inu i din casta de jos care își ispășesc pedeapsa în penitenciarul din or. Termen de deten ie cuprins între 5 şi 25 ani priva iune de libertate.2. Prin experimentul de constatare ne-am propus realizarea următoarelor obiective: • • Selecatrea categoriilor de de inu i expuși/supuși și nesupuși violen ei Identificarea nivelului de stres perceput la tinerii de inu i supuși violen ei Studiul experimental s-a desfăşurat pe un eșantion de 50 de subiec i de gen masculin. Experimentul de constatare 3.2.1 Descrierea instrumentului de investigare Chestionarul Perceived Stress Questionnaire (Scala de percep ie a stresului) a fost elaborat de Levenstein şi colaboratorii în 1993. chestionarul este un instrument relevant în stabilirea nivelului de stres perceput. iar prima din dreapta „aproape întodeauna mă simt astfel”). vorbitori de limbă română și rusă cu vârsta cuprinsă între 20-35 ani.CAPITOLUL III. Leova. în vederea elucidării categoriei de de inu i la care acesta se manifestă mai acut (stres perceput). Ipoteza cercetării: Presupunem că la de inu ii supuşi violen ei stresul se manifestă la un nivel mai înalt de percep ie decât la ceilal i de inu i. Rezultatele ob inute vin să tragă un semnal de alarmă că acest fenomen se înregistrează în penitenciare. care au format 2 loturi experimentale în corespundere cu obiectivele înaintate. și alte douăzeci și cinci de persoane din casta umili ilor. Design-ul experimental III. Ambele loturi de bărba i de inu i îşi ispăşesc pedeapsa în Penitenciarul Pruncu (numărul 9). de asemenea ar putea să constituie un reper în orientarea activită ii de interven ie și profilaxie anume asupra acestei categorii de de inu i.1. Obiectul și scopul cercetării. Sarcina subiectului este de a bifa una din cele patru variante de răspuns (în care prima celulă din stânga înseamnă „aproape niciodată nu am această stare”. Conform autorilor. la subsolicitări. Am încercat să identificăm nivelul de stres perceput la aceste două categorii. la situa ii conflictuale. Scorul se calculează astfel: 1 punct –„aproape niciodată nu 24 . din totalul de 775 persoane de inute la momentul testării în institu ia penitenciară. ipoteză și obiective Scopul acestei etape de studiu este cerecetarea pe cale experimentală a manifestării stresului la tinerii de inu i supuși și nesupuși violen ei. 3. Douzeci și cinci persoane făceau parte din castele nesupuse violen ei (casta de sus și casta muncitoare). Scala cuprinde 30 de itemi ce descriu posibile reac ii emo ionale şi mentale la solicitări ce exced capacită ile de răspuns ale persoanei.

permite încadrarea subiectului în una din cele trei categorii: Stres redus (30-60). 40 35 30 25 20 15 10 5 0 nivel redus (%) nivel moderat (%) nivel ridicat (%) Conform datelor din această diagramă putem vedea următoarele rezultate: 40% de inu i . fizică și mentală. 1. 21. ea s-a făcut doar în prezen a psihologului . 17. 10. Datele brute ce indică nivelul de stres perceput la de inu ii supuși violen ei. 3. am ob inut următoarele rezultate: Casta „umili ilor” (Diagrama 1): Diagrama nr. Scorul. 29). Procedura administrării Gardienii sau membrii administra iei Penitenciarului nu au asistat la testare. 25. Ei au manifestat interes pe parcursul testării şi au dorit să afle rezultatele 3. Pentru opt din cei 30 de itemi cota dată de subiect se inversează (1. am supus analizei rezultatele ob inute în cadrul experimentului constatativ. 4 puncte – „aproape întodeauna mă simt astfel”. Stres ridicat (91-120).am această stare”. În urma prelucrării chestionarului „Perceived Stress Questionnaire” aplicat pe cei 50 (25&25) de de inu i. Stres moderat (61-90). 7.înregistrază o cotă ridicat al nivelului de stres perceput. fiind din timp întreba i dacă doresc să participa la testare. Subiec ii au avut posibilitatea de a acorda întrebări examinatorului şi de a clarifica ceea ce nu în elegeau. 13. ceea ce conduce la perturbări serioase în plan psihologic și fiziologic. cuprins între 30 şi 120. exprimată uneori prin multă suferin ă.2. Rezultatele cercetării Pentru a determina în ce măsură a fost realizat scopul cercetării şi dacă s-a confirmat/infirmat ipoteza înaintată. 3 puncte – „Adeseori am această stare”. alteori prin aplatizare 25 .2. Vorbitorilor de limbă rusă li s-a administrat teste în limba rusă. trăiri dezagreabile şi disconfortante.3. 2 puncte – „câteodată mă simt astfel”. Subiec ii care nu ştiau a scrie şi a citi au fost asista i de către examinator în completarea testelor. concretizate în epuizare emo ională. De inu ii au participat benevol.2.

Fac eforturi de a reduce starea de disconfort cauzată de stres de cele mai multe ori recurgând la diverse comportamente adictive precum consumul de substan e chimice/toxice (tutun. deci doar ceea ce crede persoana că simte. prin urmare nu face legătura dintre anumite patologii somatice dezvoltate în lipsa unei patologii de organ și stresul la care este expus. Datele brute ce indică nivelul de stres perceput la de inu ii nesupuși violen ei. s-ar putea ca rezultatele ob inute să nu corspundă în totalitate tabloului clinic real (aici mă refer la somatizarea reac iilor la stres) fie din cauza neconștientizării că convertește în reac ii somatice stresul. să-și gestioneze eficient activită ile ș. însă în compara ie cu de inu ii supuși violen ei au înregistrat scoruri mai ridicate la categoriile nivel moderat (52%) și nivel redus de stres perceput (48%). Lăsăm o ușă deschisă pentru viitoare investiga ii mai ample în acest domeniu care vor confirma sau infirma aceste presupuneri. 40% de inu i – denotă un nivel moderat de stres perceput. Dat fiind faptul că am investigat nivelul de stres perceput. a. 20% de inu i – au ob inut la „Perceived Stress Questionnaire” un scor redus al nivelului de stres perceput. frecvent gestionează ineficient stresul. În mod firesc aceasta ar fi situa ia ideală ce le permite să aibă o sănătate bună.afectivă și depersonalizare. 2. să se simtă confortabil. alcool etc) ceea ce le alimentează iluzia controlului stresului (pe termen scurt). Diagrama nr. în acest caz de inu ii de asemenea simt tensiune musculară și nervoasă cu toate că mai pu in „dureroasă” decât cei care-l percep acut. de asemenea printr-o suită de patologii somatice (boli func ionale și organice) cu consecin e majore în planul calită ii vie ii. fie din cauza considerării că merită „destinul” pe care-l au și prin urmare să nu declare că sunt stresa i. Prin urmare castele nesupuse violen ei sunt mai pu in 26 . 60 50 40 30 20 10 0 nivel redus (%) nivel moderat (%) nivel ridicat (%) Datele cuprinse în diagrama numărul 2 indică că de inu ii nesupuși violen ei (casta de sus și casta muncitoare) au ob inut scor 0 (%) la nivelul ridicat de stres perceput. dar și angrenează o serie de boli legate de acest stil de via ă nesănătos.

001 →(99. eşantioane mici N < 30. Iar pentru a verifica ipoteza propusă spre cercetare. 5% eroare) t ≥ 2. t= x1 − x 2 ∑ (xi − x1) + ∑ (xi − x 2 ) ⋅ n1 + n2 n1 + n2 − 2 n1 ⋅ n2 t ≥ 2. am am apelat la metoda de prelucrare statistică a datelor – criteriul “t .678. 1% eroare) t ≥ 3.28 64.001 27 . pentru p = 0.9% adevăr.008. deci că există diferen e în perceperea stresului. sunt mai privelegiate din punct de vedere al statutului.76 5. În cadrul cercetării noastre „Presupunem că stresul la de inu ii supuşi violen ei se manifestăla un nivel de percep ie mai ridicat decât la ceilal i de inu i”. sunt respecta i ceea ce le întărește stima de sine etc.1.05 →(prag de semnifica ie 95% adevăr.vulnerabile la stres.Student”.1% eroare) În urma aplicării formulei s-a ob inut rezultatul (tabelul 2): Tabelul nr. Media rezultatelor ob inute de ambele categorii de de inu i la percep ia stresului Media/Stres De inu ii supuși violen ei De inu ii nesupuși violen ei t≥ p= 80.972 0. pentru p = 0. Am utilizat această metodă fiindcă ne dă posibilitatea să demonstrăm dacă diferen a dintre medii este sau nu semnificativă. adică compararea a două medii. important de men ionat în acest context că castele sus-numite se bucură de o libertate mai mare atât în plan rela ional cât și al comunicării. 0.5.01 →(99% adevăr. rolurile pe care și le asumă le exersează din plăcere. pentru p = 0. mai pu in sunt expuși violen elor dintre de inu i (aici violen a apare mai des în reglările de conturi).

acutizează sentimentul de inutilitate („om ratat”). economică – urmărind distrugerea sau degradarea bunurilor celuilalt şi morală sau simbolică. ceea ce induce o dublă frustrare. exercită presiune asupra lor venind cu cerin e care adesea sunt contradictorii. pe lângă pierderea controlului asupra mediului (caracteristică popula iei penitenciare) de inu ii din casta de jos pierd controlul și asupra propriei persoane (face doar ceea ce-i permite statutul/casta) care le anulează sentimentul de eficacitate. de inu ii din casta de jos au parte de o duplă constrângere. produce muta ii la nivelul conștiin ei. statutul de umilit le este impus. îi face să se simtă izola i. ceea ce denotă că diferen ele dintre mediile stresului la de inu ii (supuși și nesupuși violen ei) este semnificativă. lipsi i de sprijinul foarte important al re elei sociale imediate. prin urmare de inu ii din această „subcultură” se simt priva i de o minimă libertate de a alege. atunci când provoacă anxietate prin intermediul amenin ărilor. decis de castele superioare nu de ei înșiși. izola i. eticheta de umilit care li se aplică. fac lucrurile pentru că așa trebuie.5. pe de altă parte. percepându-se ca obiect. inclusiv le induce un sentiment de autoculpabilizare. umili ii au un statut inferior ceea ce implică pierderea respectului celorlal i de inu i și implicit a lui însuși fa ă de sine. sănătatea sau libertatea persoanei. ceea ce trebuia de demonstrat. deoarece t ≥ 3. din considerentul că sunt mai vulnerabili și casta din care fac parte are o „reputa ie proastă” sunt mai expuși sau chiar supuși violen ei care poate fi fizică – afectând via a. se simt sufoca i. fiindcă aceste le sunt impuse de castele cu un statut mai înalt. și de inu ii din castele superioare. Acest fapt este argumentat de: diferen ele de statut. 28 . ceea ce-i face să declare frecvent că se simt singuri. limitarea rela iilor sociale și a contactului verbal cu ceilal i de inu i. administra ia penitenciarului. amplifică rezonan a disconfortului trăit. neajutorare și vulnerabilitate.În urma prelucrării datelor am ob inut media 80. pe de o parte.76 la castele de de inu i nesupuși violen ei. și nu pentru că le place. 28 la percep ia stresului de către de inu ii supuși violen ei și 64. redus la condi ia de animal.

%): t= p1 − p 2 p1 • q1 p 2 + q 2 + n1 n2 Metoda ne permite să analizăm caracteristicile calitative a răspunsurilor acordate de subiec i repartizate în dependen ă de scorul op inut pe trei nivele: stres redus (1).1 „casta de sus și casta muncitoare” 64.28% Pentru a verifica ipoteza propusă am apelat și la o a doua metodă de prelucrare statistică: „Compararea caracteristicilor calitative” (frecven a relativă.001 20% 40% 52% 40% 0 Casta de sus și casta 48% Nivel ridicat Calculăm dacă diferen ele sunt semnificative: 29 . 3. Distribuirea pe nivele a cotelor de stres perceput.76% „casta umiliților” 80.08 0.Diagrama nr.1875 0. stres moderat (2). Reprezentarea grafică a datelor din tabelul nr. înregistrate de fiecare castă stres Nivel scăzut Nivel mediu de inut Casat umili ilor muncitoare t≥ p= 2. Tabelul nr. 2.05 4. stres ridicat (3) și compararea acestora pentru a stabili frecven a relativă în vederea realizării unui tablou mai clar asupra problemei investigate.

p=0.001) 9.menită să demonstreze validitatea ipotezei lansate.1875 (semnificativ. t= 40 − 0 40 • 60 25 = 40 = 4. de inu ii din castele nesupuse violen ei au ob inut un scor mai ridicat decât de inu ii supuși violen ei. Diagrama nr.8 + 25 25 Diferen a frecven ei relative (%) pentru nivelul scăzut al stresului la de inu ii din casta umili ilor și cei din casta de sus și muncitoare→ este semnificativ. prin urmare de inu ii supuși violen ei percep stresul mai acut decât de inu ii nesupuși violen ei.1875. 60 50 40 30 20 10 0 Ca urmare a aplicării celei de a doua formule . 4.Nivel scăzut: t= 20 − 48 28 = = 2. am ob inut următoarele rezultate: la nivelul care indică perceperea scăzută a stresului.calcularea caracteristicilor calitative . t ≥ 2.8 Diferen a frecven ei relative (%) pentru nivelul ridicat al stresului la de inu ii din casta umili ilor comparativ cu de inu ii din casta de sus și cea muncitoare este semnificativ mai ridicat. casta umiliților casta de sus și cea muncitoare 30 . stres perceput) decât cei supuși violen ei.08 (semnificativ. p=0.05) 20 • 80 48 • 52 12. Motivele acestui decalaj au fost invocate anterior. adică statistic de inu ii nesupuși violen ei sunt mai pu in stresa i (reiterez. Reprezentarea grafică a diferen ei frecven ei relative în perceperea stresului de către de inu i din eșantioanele supuse cercetării.

1). 31 . În diagrama de mai sus pute i vizualiza diferen ele semnificative dintre perceperea stresului la de inu ii din casta umili ilor și cei din casta de sus și cea muncitoare (argumentarea cauzei acestor diferen e sunt invocate mai sus – vede i tabelul nr.08.- la nivelul care indică percep ia ridicată a stresului. 40% din de inu ii din casta de jos au raportat un nivel înalt de stres perceput în compara ie cu 0% din castele de sus. adică t ≥4. umili ii înregistrază un scor mai ridicat decât de inu ii din castele nesupuse violen ei.

Stresul (sub forma sa negativă . Studierea aprofundată a acestui fenomen ne permit să formulăm următoarele concluzii generale: Termenul de stres continuă să fie unul din cele mai disputate concepte din istoria știin ei. reac ia de rezisten ă. concretizate în epuizare emo ională. trăiri dezagreabile şi disconfortante. dar și al i autori sus in că reac iile la stres evoluează în trei faze: reac ia de alarmă. pasivitate. În urma analizei numărului mare de studii dedicate stresului putem identifica trei orientări diferite de abordare: teoria răspunsului. psihică şi psihosocială a condamna ilor. nesiguran ă. tubul digestiv. evenimente de via ă. Privarea de libertate aduce după sine o izolare fizică. Penitenciarul este o institu ie patogenă care-și pune amprenta asupra de inutului. Hans Hugo Bruno Selye. o boală func ională sau organică (3). La nivel fiziologic stresul afectează întreagul organism: creierul. mușchii. scăderea performan ei. caracterizată printr-o stare de alertă (2). corespunde reac iei acute a individului supus factorului de stres (1). inima. boală psihică sau somatică. vasele. și o reactivitate din ce în ce mai scăzută la factorii de stre. Distresul implică insatisfac ie. anxietate. deoarece individul încearcă să facă fa ă factorilor de stres şi reac ionează la modificarea situa iei externe. constituie principala cauză de îmbolnăvire în perioada contemporană. Controversele decurg din accep iunile care i se atribuie: cel de reac ie (emo ionale și fiziologice). cum ar fi cele anxioase. pielea. dacă starea devine cronică se instalează adesea o depresie majoră. exprimată uneori prin multă suferin ă. faza de epuizare. care influen ează diferit rela iile dintre de inu i și trăirile emo ionale ale acestora: 32 . stresul provoacă stres.Concluzii: Stresul prin efectele negative asupra func ionalită ii generale şi asocierea acestuia cu alte tulburări. marcată de o stare de oboseală (epuizare). abuzul de substan e chimice. Procesul poate uneori să ia forma de buclă: un factor de stres prezintă o amenin are. și pentru a face referire la aspecte diferite ale vie ii sociale sau ale adaptării umane.distres) conduce la perturbări serioase în plan psihologic și fiziologic. de asemenea printr-o suită de patologii somatice (boli func ionale și organice) cu consecin e majore în planul calită ii vie ii. sentiment de neajutorare etc. fizică și mentală. teoria stimulilor și teoria tranzac ională. tracasări cotidiene. comportamente inadecvate. alteori prin aplatizare afectivă și depersonalizare. Stresul are un aspect ciclic. producînd o senza ie de tensionare sau de nervozitate.

76 .28 . redus la condi ia de animal. controlul riguros al conduitei. produce muta ii la nivelul conștiin ei. de comunicare. degradează moral şi spiritual. de frustrarea afectivă şi informa ională. care alterează mecanismul firesc de constituire a rela iilor umane. Aceasta face ca raporturile dintre indivizi să fie determinate de interese materiale imediate. micşorează speran a de via ă – rezultînd astfel o deteriorare în profunzime a vie ii sociale. comportamentală. autorănirile. sinucidere. - Intrarea într-o colectivitate de anonimi. dependen a de personal. aceasta fiind argumentată de: Statutul de de inut este o stare socială profund nocivă. percepându-se ca obiect. Deten ia umileşte.- Persoanele internate în penitenciar suferă sub influen a mediului carceral importante și variate schimbări de factură emo ională. 33 . - Raporturile umane ce se instituie între de inu i sunt puternic marcate de privarea de libertate.la percep ia stresului de către de inu ii supuși violen ei și 64. Analiza rezultatelor ob inute la etapa constatativă a studiului experimental conduce spre formularea următoarelor concluzii: Nivelul stresului la de inu ii din casta de jos este semnificativ mai ridicat decât la cei din casta de sus și muncitoare (80. Un alt factor ar putea fi lipsa unui cerc de rela ii (limitat drastic de „reputa ia” castei) care să ofere cadrul valorizării sociale a persoanei şi din parte căruia să poată ob ine în elegere şi sprijinul social necesar în această perioadă critică a vie ii. Încurajând direct sau indirect brutalitatea şi violen a. cădere în total pesimism. reduce drastic sferele poten iale de rela ionare socială. care alterează ambian a morală în cadrul colectivului de de inu i. Nivelul mai ridicat al stresului perceput la de inu ii supuși violen ei poate fi explicat prin limitarea drastică a rela iilor interpersonale. Umili ii au un statut inferior ceea ce implică pierderea respectului celorlal i de inu i și implicit a lor înșiși fa ă de sine. greva foamei. inclusiv le induce un sentiment de autoculpabilizare. Eticheta de umilit care li se aplică de inu ilor din casta de jos. provocînd forme accentuate de înstrăinare psihosocială. care să răspundă nevoilor de afec iune şi comunicare ale persoane. cu implica ii asupra personalită ii lor.la castele de de inu i nesupuși violen ei). densitatea umană favorizează apari ia şi cronicizarea unei patologii specifice. Diferen ele de statut și condi iile psihosociale la care sunt supuși.

în cazul căreia factorii interni (cogni iile) sau externi (evenimentul activator de tip situa ie externă) care au declanşat-o nu pot fi schimba i din diverse motive (cum sunt evenimentele specifice mediului carceral). Proceduri de inculare a stresului sunt o categorie bine circumscrisă de tehnici de interven ie ce vizează ajustarea persoanei la un eveniment activator de tip stare subiectivă (cum ar fi starea de distres).”) şi cu autoîntăriri (de exemplu. • Blocarea acestui dialog şi înlocuirea lui cu unul func ional şi/sau ra ional (de exemplu. „Sunt bun. În acest caz. SIT este utilizată atât ca tratament menit să-i ajute pe indivizi să facă fa ă cu bine efectelor expunerii la stresori.Recomandări Proceduri de inoculare a stresului (Stress Innoculation Training . Acest lucru se realizează prin achizi ia de mecanisme de coping cognitiv. 2. rezolvarea de probleme și antrenamentul asertiv nu vizează un eveniment activator de tip situa ie externă. nu voi reuşi. voi reuşi. Trainingul include trei faze: faza de conceptualizare. ”Ești bun!”). precum și ca metodă preventivă de a „inocula” persoanele în așteptarea evenimentelor stresante. Identificare şi analiza autodialogului disfunc ional şi/sau ira ional (de exemplu. faza de formare și exersare de deprinderi și faza de implimentare și urmărire. ştiu că pot. e ok. Proceduri de rezolvare de probleme și de antrenament asertiv care generază strategii de coping cognitiv adaptativ. ”Continuă așa!”. Se observă că obiectul procedurilor de restructurare cognitivă poate fi atât modul în care subiectul prelucrează evenimentul activator de tip situa ie externă. mă pierd. sunt doar pu in stresat etc. „Sunt un prost. Exemplu: Tehnicile de autodialog generează coping adaptativ şi presupun următoarele elemente: • • Analiza situa iei de distres(C/A2) şi a stării subiective declanşate (C2). sunt doar stresat. ci un eveniment activator de tip 34 . generând un coping cognitiv adaptativ. • Generalizarea tehnicii la situa ii de distres ipotetice. cât şi modul disfunc ional/ira ional în care acesta îşi interpretează evenimentul activator de tip situa ie subiectivă (coping cognitiv adaptativ). în SIT tehnicile de restructurare cognitivă se utilizează în al doilea sens. comportamental şi (psiho) fiziologic/biologic eficient şi prin pregătirea pentru noi situa ii stresante. ”Bravo!”. sunt foarte stresat”).SIT) Adaptată după Danile David. Proceduri de restructurare cognitivă care schimbă modalitatea cognitivă de ajustare la stres. nu am să fac fa ă. 1.

. Altmaier.. f) Dacă confruntarea este eficientă. K. Jaremko. Ross. caracterizate. Shisslak.. (1996). de exemplu. acceptare necondi ionată și congruen ă. generalizarea strategiilor la noi situa ii stresante posibile. (1977). Wells.. (1990). R. (1981). P. S. M.F. c) Înlocuirea mecanismelor de coping dezadaptativ cu mecanisme de coping adaptativ.F. Jaremko. Howard.. Vargas. Uneori.E.L..J.E. S. Forman. (1980). d) Evaluarea noilor resurse e) Confruntarea cu distresul în noile condi ii (consecin ele lor).M. 35 . T..C. (1982). care generează coping comportamental adaptativ. (1979). se insistă atât asupra costurilor.situa ie subiectivă (se referă cu precădere la situa iile pe care subiectul le percepe ca fiind foarte stresante. Hoore.. Graham.. care generează coping psihofiziologic/biologic adaptativ (mai jos o să vă propunem câteva texnici de relaxare). M.T. mecanismele de coping sunt mai greu de identificat și analizat. M. 4. prin tehnici specifice. Taylor. P. subiectul negându-le existen a. Thombraugh. Dintre cercetătorii ce au efectuat studii empirice asupra eficacită ii acestui tratament men ionăm: Altmaier.. Holrayd. Elliot.. M. ele vor fi conștientizate și analizate mai ușor pe fondul unei rela ii terapeutice bune. după cum știm deja... Andrasik. Jay. S. O. Kendall. consumul de substan e chimice).W.S.. Leary. deoarece ele sau func ia lor sunt inconștiente. fără a avea neapărat un substrat obiectiv).J. Herzoff. P. (1981). Williams. Proceduri de modificare comportamentală. J.. În astfel de situa ii.. Ross. Proceduri de relaxare.. Westbrok.. C.... M.. E..K. K. (b) să fie acceptate de pacient și (c) să îi aducă aproximativ aceleași beneficii. (1982).L.. Pechachek. F. N... C. ele devin astfel strategii de coping adaptativ. E. b) Analiza mecanismelor de coping dezadaptativ și a consecin elor lor.. W. F.S. Nowlin.. Berger. M. L. 3. Wemick.R. prin empatie. (1986). cât și asupra beneficiilor mecanismelor de coping dezadaptativ (ca. Mecanismele de coping adaptativ trebuie (a) să fie compatibile cu cele dezadaptaive.M. R. Etapele tehnicii de inoculare a stresului sunt: a) Identificarea evenimentului activator de tip tip situa ie subiectivă (C/A2) și a stării subiective de distres (C2) asociată cu aceasta.M.

În acest caz. Doar atunci când aici apare o senza ie plăcută de căldură care se împrăștie prin tot corpul.Tehnici de relaxare 1. relaxat. 36 . De regulă. trece i la gândurile dumneavoastră. Deseori un anumit grup de mușchi rămâne încordat. a) Sta i întins. mânile să atârne liber de-a lungul corpului cu palmele în sus. aceasta se relaxează automat. iar apoi parcurge i această cale prin tot corpul – de la cap până la câlcâie și vice versa. cel mai bine la aceeași oră. pe parcursul a unu-două minute (fixându-vă aten ia într-un anumit punct). pentru început pute i lua această pozi ie timp de trei minute. Și limba trebuie să fie relaxată. obligându-le și pe ele să dispară. Încerca i să vă imagina i încăperea în care vă afla i. capul îl pozi iona i astfel încât privirea să fie orientată în sus. ca respira ia să „curgă” liber. Rimcaster). Dacă nu e greu să vă ine i respira ia timp de 3 secunde. Reliza i în gând că aerul inspirat este ceva mai rece decât cel expirat. iar pe parcurs de o lună pute i crește durata până la 15 minute. Apoi aten ia se deplasează spre mușchii abdomenului. Umerii trebuie să fie relaxa i. ini ial imaginativ plimba i-vă prin cameră (de-a lungul pere ilor). Înspira i şi expira i în timpi egali. iar în cazul în care capul este pozi ionat corect. Adică urmează să vă întinde i pe spate. Pozi ia „Mumia” „În această pozi ie omul resimte un grad sporit de relaxare” (F. Respecta i acest stil de respira ie timp de cinci minute. conștiientizând pasiv cum respira i pe nas. Faptul corespunde în întregime opiniilor lui conform cărora imagina ia direc ionată voluntar poate influen a anumite păr i ale corpului. încerca i şi mai mult (până la 10 secunde). b) Urmări i cu aten ie respira ia. cu ochii închiși. imagina i-vă că aceștia sunt relaxa i. Vă întinde i pe plapumă ca o „mumie”. Exerci iu de relaxare Exerci iul poate fi înso it de muzoterapie și aromoterapie. Se exersează pe o podea netedă acoperită cu o plapumă de lână. Concentra i-vă aten ia asupra repira iei calme. Ea întodeauna ar trebui să vă aducă senza ii plăcute și confort. c) Inspira i ușor şi re ine i aerul în plămâni 3 secunde şi apoi expira il încet. aproximativ două minute. 2. Încerca i să nu vă gândi i la nimic. Pozi ia „mumia” este recomandabil să o exersa i în fiecare zi. pozi ia relaxată a „mumiei” se aplică începând de la cutia toracică.

Aşeza i-vă într-o pozi ie confortabilă. Începe i de la picioare şi încerca i să conştientiza i tensiunea. dar nu for at. spatele. Gâtul trebuie întins. Mişca i-vă degetele înapoi spre gât. gâtul şi capul. încorda i brusc to i mușchii pentru câteva secunde.Inspira i pe nas şi expira i pe gură. Apoi sta i relaxat câteva minute încercând să sim i i greutatea propriului corp. Ridica i-vă uşor pielea capului cu palmele aşezate peste urechi. Apoi face i tensiunea să dispară. Cum? Lăsa i-o pur şi simplu să treacă. în sus şi în jos. 37 . genunchii. la expirare relaxa i-vă. e) Face i-vă un masaj. Roti i palmele uşor întro mişcare circulară. Continua i exerci iul timp de cinci minute. bra ele. Lăsa i muşchii gâtului să se relaxeze şi masa i-vă gâtul. umerii. d) Relaxa i-vă muşchii. fesierii. Delecta i-vă cu această senza ie plăcută. pulpele. încerca i să sim i i încordarea în tot corpul. Lăsa i bărbia în piept. Respira i adânc. Continua i procedeul cu gleznele. frecându-le uşor şi circular. Masa i-vă urechile şi tâmplele. Totodată. Repeta i de trei ori. coapsele.

Afin que faire cette investigation j’ai appliqué Perceived Stress Questionnaire (l’Ecole de la perception du stress). la réduction de l’estime du soi. mais aussi parce que le stress. par ces effets négatives sur le fonctionnement générale et l’association de celui-ci avec d’autres troubles. et autre vingt-cinq personnes de la caste des humbles. comme sont celles angoisses. Par conséquent de l’interprétation des résultats par les méthodes statistiques le test „tstudent” et „la comparaison des caractéristiques qualitatives”. élaborée par Levenstein et ses collaborateurs en 1993. Fait argumenté par: les différences de statut. l’étiquette d’humilié qui leurs est appliqué. j’ai constaté que les détenus soumis à la violence sont significativement plus stressés que les détenus non-soumis à la violence. la double contrainte à laquelle ils sont soumis. la perte du control sur soi-même. L’hypothèse de la recherche: On suppose qu’aux détenus soumis à la violence le stress se manifeste à un niveau plus élevé qu’aux d’autres détenus. Vingt-cinq personnes faisaient part des castes non-soumises à la violence (la caste de haut et la caste ouvrière). l’abus des substances chimiques. vulnérabilité augmentée comme résultat de l’appartenance à une telle au outre caste. la limitation sévère des relations sociales et du contact verbal avec les autres détenus. car actuellement dans notre pays on n’a pas des études pareilles. qui expient leur punition dans le Pénitencier Pruncu (nr 9). 38 . L’étude expérimentale s’est déroulée sur un échantillon de 50 sujets de genre masculin.Résumé Dans cette recherche je me suis proposé d’étudier „La manifestation du stress aux jeunes détenus soumis à la violence“. parleurs de langue roumaine et russe ayant l’âge entre 20 et 35 ans. constitue la principale cause de se rendre malade dans la période contemporaine. L’étude de la manifestation du stress aux personnes du milieu pénitencier est importante.

. Florian Gheorghe. 2000 14. 1972. 2008 19.sanatatea. Psihologie penitenciara. . Ed. Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale.. http://www. 2006 6. Rusnac Svetlana. Levy. Olinescu Radu.ro/drept/criminologie.) 11. Bucureşti.html 23.ro/referate/Criminologie_Aspectele_sociale_ale_privarii_de_libertate_a5cf7.A. 12. Florian Gheorghe. 2004 13. Ilu Petru. Univers Enciclopedic. Baban Adriana.. Polirom. . Ed.e-scoala. editura Oscar Print. 2004 (508 pag. S.Bibliografie: 1. editura Expert 6.Paris.Iaşi.. 1998 2..Iaşi. Răducă Tiberiu. Psihologia judiciară. www. Stora J.Iaşi. 2000 5.html 25. . Voicu Adela. Polirom. www. Psihoteste. . Phillip Zimbardo. Psihologia personalită ii. 2003 10. 2006 15. Polirom. . Chelcea Adina (coordonator). .Bucureşti. 1994 3. 2001 9. edi ia a II-a.php . . Cungi Charly.Europolis. Zdrenghe Voicu. 2002 17. Psihologie penitenciara. 330. Ştiin a &Tehnică S. 1996 16. editura Oscar Print. Mitrofan Nicolaie. Agression Violence dans la mond modern. Polirom.. . .București. Enciclopedie de psihosociologie. . 21. 1985 . . Whiteman Martha C. Stres şi personalitate. Sibiu. B. colec ia „Que sais-je”.. Sillamy Norbert. Psihologie judiciară. interviu publicat în “New York Times Magazin” nr. .Cluj-Napoca. Bucuresti 1996 8.Iaşi.. 2003 4. . Psihologia frustra iei. . psihologiesociala. Hacher F. . 1997 20. . 2004 7. Edutura Economică.Chişinău. Matthews Gerald. ..București. editura ARC.C. Tratat de igienă mintală. nr.1972 22. Enăchescu Constantin. .uv. editura Gramar. Le stress.referat. Florian Gheorghe. . . 2575. Fenomenologie penitenciară.com/art/savanti/213-hans-selye. Bubov Tudorel (1992). - 39 . Chelcea Septimiu.Constan a. edi ia a II-a. Şansa.html (Vineri.Bucureşti. Cum putem scăpa de stres. . . . Psihologia Dreptului.Paris. Polirom. 18. a 3-a edi ie. Dic ionar de psihologie.Bucureşti. (4) David Daniel. Despre emo ii şi stres. . PUF. 08 August 2008) 24.Iaşi.ro/psihologia-sociala-si-devianta. “A Pirandellian Prison”. Deary Ian J.

Enun ul Aproape Câteodată Adeseori Aproape niciodată întotdeauna Ma simt odihnit Simt că sunt asaltat de prea multe cerin e Ma simt iritat sau nemul umit Am prea multe lucruri de făcut Ma simt singur sau izolat Ma aflu în situa ii conflictuale Fac lucruri care-mi plac cu adevărat Ma simt obosit Simt că nu mă pot descurca pentru a-mi atinge scopurile propuse Ma simt calm Am prea multe decizii de luat Ma simt frustrat Ma simt plin de energie Ma simt tensionat Problemele mi se adună cu grămada Ma simt deseori presat de timp Ma simt protejat şi în siguran ă Am multe necazuri (probleme) Ma simt presat de cerin ele altor persoane Ma simt descurajat Sunt mul umit de mine însumi Mi-e teama de viitor Fac multe lucruri pentru că trebuie să le fac şi nu pentru că îmi plac Mă simt criticat şi judecat Mă simt fără griji Ma simt epuizat mental Nu pot să mă relaxez Mă simt copleşit de responsabilită i Am suficient timp pentru mine Mă simt sub presiunea „termenilor fixe” Nr 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 Mul umesc mult! 40 . Marca i răspunsul dumnavoastă bifând în una din căsu ele din tabel. Citi ile pe rând.ANEXA Numele/Prenumele(nu este obligatoriu) ------------------------------Vârsta --------Mai jos sunt prezentate o serie de propozi ii. men iona i în ce măsură se potriveşte fiecare dintre ele cu starea dumneavoastră din ultimile şase luni.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful