Cap. 2. PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ. SALARIUL.

2.1. Trăsăturile pieţei forţei de muncă 2.2. Cererea şi oferta de forţă de muncă 2.3. Echilibrul pe piaţa forţei de muncă 2.4. Salariul: concept, forme şi evoluţie 2.5. Diferenţierea salariilor

2.1. TRĂSĂTURILE PIEŢEI FORŢEI DE MUNCĂ
Piaţa forţei de muncă = o componentă a pieţei prod-factorilor, pe care se confruntă cererea şi oferta de forţă de muncă (CL şi OL) şi se realizează vânzarea-cumpărarea mărfii aferente. Aici se stabileşte preţul muncii (salariul), în raport cu relaţia dintre forţele pieţei şi cu contribuţia la realizarea producţiei. Trăsături:  eterogenitate şi segmentare (cauză: diversitatea cererii şi ofertei);  concurenţă (imperfectă, pt. că, de obicei, OL > CL). Detalii – manual Microeconomie ed. 2009, pp.15-16;  asimetrie (datorată existenţei simultane a elementelor competitive şi mai puţin competitive, a angajaţilor calificaţi şi necalificaţi, a persoanelor de sex masculin şi feminin);  instituţionalizare (reglementări şi contracte de muncă);  bivalenţă (considerente umane [angajaţii] şi monetare [salariile]);  rigiditate (detalii – manual Microeconomie ed. 2009, p. 17). 

după tipul predominant al activităţii: sectorul salariaţilor care muncesc cu precădere fizic / intelectual.).  asigurarea în anumite sectoare a locurilor de muncă. .a. de securitate.  raportul dintre salariul mediu / indicele general al preţurilor.  condiţiile de muncă (norme sanitare. concedii ş. 4. după siguranţa muncii: sectorul lucrătorilor cu venituri asigurate de locuri certe de muncă (in)certe / piaţa “neagră” a muncii. Aspecte ale acţiunii generale a statului pe piaţa forţei de muncă:  durata zilei. 2. respectiv a săptămânii de lucru. după tipul angajatorilor: sectorul salariaţilor publici / privaţi. 3.Componente ale pieţei forţei de muncă: 1.  limita minimă a câştigului în economie. prin repartizarea unor comenzi. participarea la investiţii publice şi subvenţionarea unor activităţi.  arbitru între patronat – sindicate (când situaţia o cere). după pregătire: sectorul angajaţilor cu o calificare înaltă / sectorul lucrătorilor cu pregătire medie / sectorul salariaţilor necalificaţi.

2. întrucât dezvoltarea de noi activităţi (creatoare de locuri de muncă suplimentare) presupune timp.2. Ambele presupun ca angajatorul să-şi atragă mână de lucru pe bază de contract. b) posesorii forţei de muncă beneficiază de o mobilitate relativ redusă. Condiţia esenţială pentru ca nevoia de muncă să fie socotită cerere = salarizarea ei.  Vorbim de cerere agregată (la nivel de economie naţională) / cerere individuală (la nivel de firmă). CEREREA DE FORŢĂ DE MUNCĂ  Cererea de forţă de muncă (CL) = nevoia de muncă salariată existentă la un moment dat în economie. [Σ cererilor individuale de forţă de muncă = cererea agregată.). a cărei scădere se accentuează pe termen lung (pe considerente de vârstă. care trebuie corelată cu cererea de bunuri şi servicii de pe piaţă.a. CEREREA ŞI OFERTA DE FORŢĂ DE MUNCĂ A. mărimea cererii de forţă de muncă este invariabilă. obişnuinţă ş. exprimată prin numărul de locuri de muncă disponibile.] OBSERVAŢII: a) pe termen scurt.  .

nivelul venitului marginal. . contractele firmelor. cuantumul salariului (S) oferit: pe măsură ce S scade. CL sporeşte şi invers → CL variază invers proporţional cu mărimea lui S (curba CL descrescătoare. 21-23. posibilitatea substituirii forţei de S0 muncă prin alţi factori de producţie (de ex. S2 respectiv al productivităţii valorice a muncii (WmgV). panta ei negativă: vezi figura următoare!). S1 CL 5. 2. CL 0 în funcţie de productivitatea CL2 CL0 CL1 marginală fizică a muncii (WmgF) şi de preţul mărfii (P): Completări – studiu individual din Vmg  WmgV  WmgF  P manual. 4. prin capital). 6. previziunile firmelor. pp. S 3.Cererea de forţă de muncă (CL) = influenţată de mai mulţi factori: 1. condiţiile desfăşurării activităţii.

până la angajarei → pe termen scurt. Ea cuprinde populaţia aptă să lucreze şi disponibilă să efectueze activităţi economice generatoare de venit – mai puţin femeile casnice.  se formează într-un interval necesar creşterii şi instruirii unei noi generaţii. în condiţii remuneratorii.  . OL este relativ rigidă. forţa de muncă trebuie să fie prezentă pe piaţă. studenţii şi alte câteva categorii sociale. nu va putea aştepta la infinit locul de muncă potrivit (va accepta ceea ce i se dă de lucru). OFERTA DE FORŢĂ DE MUNCĂ Oferta de forţă de muncă (OL) = cantitatea de muncă ce poate fi prestată la un moment dat într-o economie. Trăsăturile ofertei de forţă de muncă au în vedere că:  oferta respectivă este o categorie inseparabilă de posesorul ei → ca prod-factor. dar.  în determinarea ofertei de forţă de muncă depinde dacă durata legală a activităţii este fixată sau nu. din pricina obligaţiilor familiale. cât şi sub formă agregată sau totală (suma ofertelor de muncă individuale).  posesorul forţei de muncă este dispus să caute o slujbă.  este un factor care. manifestă mobilitate individuală relativă. depinzând de cel care-şi pune la dispoziţia angajatorului mâna de lucru. militarii în termen.B.  se prezintă atât sub formă individuală (numărul de ore-muncă pe care o persoană le poate presta în condiţii salariale).

 Cum se reprezintă grafic oferta de forţă de muncă? Pentru a constata modul ei de formare (care diferă în raport cu oferta pe piaţa bunurilor). cu excepţia unuia: timpul liber. pentru a-şi majora sursele de trai. pornim de la un fapt cunoscut: dacă lucrătorul dispune de venituri relativ modeste. cantitatea de muncă depusă de un angajat (pe zi. nivelul pregătirii şi calificării. Pe măsură ce situaţia materială i se îmbunătăţeşte. va fi dispus să efectueze ore suplimentare (când e posibil). O dată cu mărirea veniturilor sale pe această bază. persoana poate achiziţiona tot mai multe bunuri necesare. impozitele şi taxele asupra câştigurilor realizate. Tot acest parcurs explicativ se cunoaşte în economie sub forma a două efecte generate de realitate: . de tot mai puţin timp liber (pentru că nu şi-l mai permite).Factori de influenţă pentru oferta de forţă de muncă: populaţia activă disponibilă a unei ţări. mărimea salariului. posibilităţile de promovare în firmă. individul beneficiază. elemente legate de vârsta şi sexul lucrătorului. pe care începe să caute a-l obţine. săptămână. lună). programul şi condiţiile de lucru (tipul muncii). însă. standardul de viaţă.

mulţumită de salariul primit şi de venitul cumulat – factori care angrenează reducerea progresivă sau bruscă a ofertei de forţă de muncă – va opta pentru tot mai mult timp liber. când va alege omul să lucreze mai mult. când salariul lui real sporeşte. iar vizualizarea situaţiei se observă din graficul ofertei de forţă de muncă (vezi figura următoare + COMPLETĂRI din manual. 20-21):    . Se spune ÎNSĂ că acest efect incită omul să lucreze mai puţin. în condiţiile în care venitul său real creşte (!) Efectul global al sporirii venitului real al angajatului depinde de “greutatea” celor două efecte precizate. ÎNTREBARE: Totuşi. în detrimentul odihnei? Atunci când se înregistrează cel puţin una din următoarele situaţii: când individul preferă avantajele materiale. celor de altă natură. omul va opta pentru sporirea veniturilor prin muncă în afara programului (→ oferta de mână de lucru se extinde). Efectul de substituţie (ES) arată că atâta vreme cât se înregistrează o creştere a salariului său real. Efectul de venit (EV) se înregistrează în momentul în care persoana care munceşte. pp. când n-are alte surse de venit.

persoana în cauză refuză să muncească)  explicaţii .Salariul real (SR) zona OL ES < EV ES  EV C B A Oferta de muncă (OL) – ore SRm 0 ES > EV Curba ofertei de forţă de muncă (unde SRm = salariul real minim care incită individul să lucreze. pentru SR < SRm. rezultă că.

chiar dacă nu e decis să opteze pentru mai mult timp liber (ES ≈ EV). în favoarea timpului liber. . panta pozitivă a ofertei semnifică efectul de substituţie ES (omul lucrează suplimentar pentru un venit în creştere). care continuă să se menţină la cote relativ înalte (“ofertă atipică”). panta negativă a curbei arată că oferta de forţă de muncă scade. majorarea semnificativă a salariului îl face pe individ mulţumit de venitul său.EXPLICAŢII:  În zona A de pe grafic.  Concluzie: efectul de substituţie dominant arată că la majorarea salariului creşte numărul de ore lucrate. în contrapartidă cu salariul real. el nu continuă majorarea numărului de ore suplimentare.  În zona C se face simţit efectul de venit EV. iar timpul liber este tot mai redus. efectul de venit dominant duce la scăderea ofertei de forţă de muncă.  În zona B.

Dacă forţele pieţei acţionează asupra lor în acelaşi timp. la un moment dat. QL) QL1 QL0 .2. identificăm situaţia din graficul echilibrului pe piaţa forţei de muncă (explicat ulterior): Salariul (S) S1 S S0 S' 0 E1 OL CL E0 Cantitatea de forţă de muncă (CL. ECHILIBRUL PE PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ  După cum se întâmplă şi pe celelalte pieţe. cererea şi oferta de forţă de muncă se echilibrează.3.

. oferta de forţă de muncă va trebui să ajungă la nivelul cererii. tendinţa cererii şi ofertei de forţă de muncă este de a se egaliza în punctul E0. aşa încât se va înregistra o mişcare de reducere a salariului de la S la S0 (a se vedea săgeata descendentă din figura anterioară). cantitatea de muncă necesară pe piaţă va scădea.  Faptul că E1 corespunde echilibrului instabil survine din aceea că: . pe piaţă se creează o stare de echilibru stabil (punctul E0 pe grafic). de data aceasta) se va regăsi în punctul E1. Dacă salariul creşte la S1. pentru a se reechilibra piaţa.  . cererea de forţă de muncă este superioară ofertei. de echilibru stabil. pe ansamblu. deci. acest lucru presupune majorarea salariului S’ la S0 (a se vedea săgeata ascendentă din figura anterioară). oferta de forţă de muncă este mai mare decât cererea corespunzătoare. în ambele cazuri descrise.pentru orice salariu S’ < S0. iar noul echilibru (instabil.OBSERVAŢII:  Corespunzător unui nivel S0 al salariului şi unui nivel al ocupării QL0.pentru un salariu S cuprins între S0 şi S1 (S0 < S < S1).

Ed. Teora. Richard Lipsey. Bucureşti. 288-297. 2000. 1999. William D. Nordhaus. Economică. . 407-412. pp. pp. 2009. Ed. pp. Economie politică. 26-30.TEMĂ: Studiu individual: Influenţa sindicatelor dimensionarea cererii de forţă de muncă Bibliografie:    în  manual Macroeconomie ed. Paul A. Bucureşti. K. Samuelson. Economia pozitivă. Alec Chrystal.

a beneficia de rezultatele (serviciile) obţinute în urma utilizării forţei de muncă a unui lucrător. ca venit disponibil). concediile plătite. la veniturile proprietarilor factorilor de producţie. de muncitor. eventualele avantaje materiale. rente. ca aport la contribuţia sa la realizarea producţiei  salariul = cel mai cunoscut tip de venit (cuantificat în general. în schimbul prestării unei activităţi economice. salariul = suma plătită de el.2. asigurările şi impozitele corespunzătoare.4. Nu se pune semnul egalităţii între salariu şi suma veniturilor rezultate din muncă. dividende. salariul nu constă în suma aferentă întregului venit personal (care se referă. decât dacă ea este alcătuită doar din elemente monetare (pt. la cele provenite din chirii. 2. în afara remuneraţiei. ajutoare. pt. burse ş. el = mărimea plăţii (remuneraţiei) cuvenită forţei de muncă generatoare de valori. salariul = orice formă de venit care-i revine. . la dobânzi. cheltuielile cu pregătirea profesională.a. Pentru angajator. În formă restrânsă. FORME ŞI EVOLUŢIE   Pentru angajat. venitul cuprinde şi câştiguri în natură). Precizări: 1. că adesea. Din motive similare. Salariul = cheltuială = componentă a costului total  cuprinde: salariul individual.). pensii. SALARIUL: CONCEPT. premiile.

care trebuie să ţină seama de salariul minim pe economie (stabilit prin reglementări în vigoare)] şi sporurile (pentru vechime în muncă. veniturile anterioare obţinute de ele. ca urmare a influenţei mai multor elemente: disponibilitatea manifestată de firme. puterea sindicatelor. pentru lucrul pe timp de noapte ş. există şi alte adaosuri (cote de profit net.). premii ş. El este un rezultat al înţelegerilor desfăşurate la nivelul agenţilor economici.). Desigur. salariul unui individ are două mari componente: salariul tarifar [suma propriu-zisă cuvenită pentru munca depusă.a. câştigul obţinut în urma depunerii de activităţi economice remunerate = salariu negociat (colectiv). În general. pentru muncă în condiţii grele. raportul de forţe între patronat şi sindicate. pentru ore suplimentare.a.FORME DE SALARIU  În perioada actuală.  . pentru vechime neîntreruptă în aceeaşi unitate. în cele mai multe cazuri. bonusuri.

cu ajutorul salariului nominal (de fapt = expresia puterii de cumpărare a salariului nominal): SN SR  P (unde: SR – salariul real. P – nivelul preţurilor la bunurile de consum). iar pe de altă parte. conjunctura economică ş. Salariul real arată cantitatea de bunuri şi servicii care se poate achiziţiona la un moment dat. rezultatele firmei.  . Suma de bani primită de un muncitor din partea angajatorului. politica statului. productivitatea muncii.1.a. Ca urmare. SR este determinat. nivelul lui de instruire. priceperea individului. 2. importanţa efortului depus. de nivelul preţurilor (variind invers proporţional cu P). vârsta şi vechimea. tipul slujbei. implicarea sindicatului. SN – salariul nominal. pentru activitatea depusă într-un interval de timp (de obicei o lună) = salariu nominal. de mărimea salariului nominal (variind direct proporţional cu SN). pe de o parte. Nivelul lui se fixează în funcţie de: raportul cerere – ofertă de forţă de muncă.

P0 – nivelul preţurilor bunurilor de consum în perioada de bază).SN0 – salariul nominal în perioada de bază.IP – indicele general al preţurilor: IP   100 P0 (P1 – nivelul preţurilor bunurilor de consum în perioada curentă. P1 .SN1 – salariul nominal în perioada curentă.ISN – indicele salariului nominal: ISN   100 SN0 . . SN1 P1  100  100 rezultă: Deoarece ISN  şi IP  SN0 P0  ISN SN1 P0 SN1 P0 SR1 ISR   100    100    100   100 IP SN0 P1 P1 SN0 SR0  .În dinamică se calculează indicele salariului real (ISR): ISN ISR   100 IP unde: SN1 .

practic. de o persoană. Indexarea trebuie să aibă la bază sporirea W. Acesta = mijlocul asigurării unui trai decent. de mărimea venitului naţional obţinut într-o perioadă de timp.  Limita maximă a salariului este dată.  În perioada de criză (hiperinflaţie). cheltuielile medii efectuate într-un an. este fixată de către stat (deşi nu e o regulă) – ca salariu minim pe economie.  .. în cazul unei economii. numărul celor aflaţi în întreţinerea salariaţilor dintr-o familie ş. acest plafon = nivelul Wmg. în scopul contrabalansării efectelor inflaţiei. pentru firme. salariile cresc în pofida lipsei de productivitate → risipă. Alteori se poate utiliza indexarea salariilor = acordarea unor sume de bani în plus la salariu (exprimate direct. apreciat prin indicatori cum sunt: mărimea PNB raportată la un locuitor. valoric sau procentual). Majorarea SN nu este o pârghie de stimulare a angajaţilor. pentru a opri propagarea efectelor negative în economie. altfel. teoretic. statul poate apela la “îngheţarea” salariilor (blocarea lor).  Creşterile salariale depind de politica patronatului.MĂRIMEA SALARIULUI Mărimea salariului apare în contractul de muncă şi are două baremuri:  Limita inferioară a salariului = corelată cu costul forţei de muncă. atâta timp cât dinamica SN mediu nu este corelată cu cea a indicatorilor de eficienţă.a.

a fondurilor necesare suportării altor cheltuieli cu forţa de muncă.  În economie. este necesar ca: IW sau 1 IW  IS IS  . În practică există decalaje între ritmurile evoluţiei celor doi indicatori – salariul (S) şi productivitatea (W). asistenţă medicală ş. respectiv influenţa factorului de producţie capital la obţinerea rezultatelor.a. calificării şi intensităţii a muncii). problema relaţiei dintre creşterea salariului şi sporirea productivităţii muncii. de către orice firmă.) – şi în scopul evitării majorării costurilor. implicarea factorului capital este intensivă şi profundă. Datorită asigurării. indicele creşterii productivităţii (IW) este superior celui al salariului (IS) – şi invers. astfel. decât cele strict salariale (asigurări. Atunci când. Apare. esenţială în condiţiile în care eforturile firmelor se îndreaptă spre economisirea resurselor disponibile. sporul de productivitate pe piaţa forţei de muncă rezultă din corelarea a doi factori: activitatea lucrătorilor (îmbunătăţirea performanţelor. într-o perioadă de timp.

DIFERENŢIEREA SALARIILOR TEMĂ: Studiu individual din următoarele surse: manual Macroeconomie ed. Bucureşti. 278-286. 1999. pp. pp.5. 2000. Alec Chrystal. Teora. Economică. K. Bucureşti. Ed. 36-39. 2009. Economia pozitivă. Richard Lipsey. pp. Ed. Paul A. Economie politică. William D.  .2. Nordhaus. Samuelson. 394-407.

pp. Risoprint. 15-39. Economie politică. pp. 53-56. Teora. Economică. 2000. Richard Lipsey. Paul A. Alec Chrystal. 1994. 235-239. Bucureşti. Economia politică. Nordhaus. Humanitas. pp. pp. Ed. . Bucureşti. 270-297. Cluj-Napoca. Economia pozitivă. Samuelson. 2009. Gilbert Abraham-Frois.Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor. 1999. 199202. 394-412.BIBLIOGRAFIE     Macroeconomie. curs universitar. Ed. 74-78. Ed. K. William D. Ed. Universitatea “Babeş-Bolyai”. Catedra de Economie politică. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful