Five o’clock

Five o'clock pe englezeşte înseamnă ora cinci . În lumea mare, fiecare damă-şi hotărăşte o zi pe săptămână (jour fixe), când primeşte, la orele cinci după-amiază, vizite şi face musafirilor trataţie cu ceai; de aceea se mai zice şi five o'clock tea, adică pe româneşte ceaiul de la ora cinci . În genere, damele din lumea mare publică în carnetul lui Claymoor, spre ştiinţa numeroaselor lor cunoştinţe, ziua lor de primire. De exemplu, citim în „L'Independance roumaine:“ „Madame Esmeralde Piscopesco, five o'clock tea tous les jeudis.“ – Azi e joi. Haide, zic eu, la Madame Pisocpesco. Feciorul în frac şi cu mănuşi albe mă introduce în salonul splendid al somptuosului hâtel Piscopesco. Dar nu văz pe nimeni... A! În fund! auz, în salonaşul intim de cel mai pur stil Louis XV, ciripind pe-ntrecute, ca doi scatii, două glasuri de coconiţe. Merg acolo. Madam' Măndica Piscopesco cu surioara sa, Madam' Tincuţa Popesco. Cocoana Măndica mă-ntâmpină cu graţia-i obişnuită. Mărturisesc drept... Am mare slăbiciune de ceea ce francezul numeşte la causerie şi de aceea frecventez bucuros cercurile mondains. Îmi place adică, pe româneşte, să stau de vorbă cu damele din lumea mare. Găsesc în conversaţia lor mult mai multă graţie decât în conversaţia bărbaţilor. Femeile ştiu să spună o mie şi o sută de nimicuri într-un mod mult mai interesant decât spun bărbaţii lucrurile cele mai serioase... O floare, o panglicuţă, o deosebire d-abia simţită între două nuanţe, un nimic, distilate prin mintea subtilă a unei femei şi exprimate prin acele dulci modulaţiuni de voce şi prin jocul acela încântător al luminilor ochilor capătă, pentru mine cel puţin, un farmec invincibil, iată-mă dar în elementul meu... Aci desigur, am să petrec câteva momente delicioase cu Madam Piscopesco, daţi-mi voie... Măndica: Vii tocma' la pont... Tincuţa: Ai fost...? Măndica: Taci, tu!... Las' să-l întreb eu... Ai fost aseară la circ? Eu: Am fost. Tincuţa: Cine mai... Măndica: Taci, soro! n-auzi? (Către mine): Ai văzut pe Miţa? Eu: Pe sora matale? Măndica: Nu... Pe Miţa, pe Potropopeasca a tânară? Eu: Da; era într-o lojă în faţa mea... Măndica (Tincuţii): Ai văzut? Tincuţa (mie): Cu cin'... Măndica: Taci!... (Mie): Cu ce pălărie era? Eu (încurcat): Cu...

Eu (răsuflând): Da.. Eu (răsuflând): Da. Tot tu? Măndica (mie): Era cu Protopopescu? Eu (încurcat): Mi se pare că.. Măndica: Nu era cu Haralambina? Eu (şi mai încurcat): Cu care Haralambina?... să vedem. (Eu dau din cap afirmativ..... Tincuţa: Mitică. soro!.. şi gătită-gătită.) Măndica (astupându-i gura cu mâna): Cu o pălărie mare.(Tincuţa vrea să mă-ntrerupă. Măndica (mie): Cu pamblici vieux-rose.... Tincuţa: Cu mă-sa... urâtă. Tincuţa: Cu părul roşu vopsit.. parcă-i o smochină uscată. Măndica (Tincuţii): Ai văzut? (Mie): Bleu gendarme! Eu: Da. Eu:? Măndica: ...) Măndica (Tincuţii): Te mai prinzi aldată? Tincuţa: Stai...... O bătrână mică. (Mie): Era cu bărbatu-său? Măndica (Tincuţii): Taci tu! Tincuţa: Apăi. Tincuţa (Măndichii): Ai văzut? Măndica: Ce să văz?. da.. Eu: Care Mitică? . Eu: Da... Parcă măsa nu ştie (Mie): A venit cineva în lojă la ele? Eu: .... lasă-mă şi pe mine.

şi de tăcută ca totdeauna. Tincuţa vânătă.. Măndica: Pentru că dumneata eşti cavaler şi au vrei să spui. Cele trei dame se sărută foarte afectuos. daţi-mi voie să vă salut. că.... maşer.. Am vorbit cu arendaşi... da nu pot să zic.) Feciorul: Madam' Potropopesco...... purtând pălăria bleu genul dame. Eu trebuie să mă retrag.. drept în faţa mea... cad zdrobit pe un puf. Măndica: Lângă loja ei!. care a tras la scară): Vorbeşti de lup şi madam' Potropopesco la uşă. (Tincuţii) Ai văzut? Ai înţeles acum pontul.) Miţa: E un ger afară.. Tincuţa: Lefterescu. Dacă o ţine aşa toată noaptea. Măndica se face roşie. Măndica: Tocma acu'? Tincuţa (smulgându-mi pălăria): Peste poate! Eu (trebuind să cedez. Eu: Să mă credeţi. o afacere. urgentă. pe onoarea mea va spun. se duce dracului rapiţa! Eu: Nu crez... Tincuţa (tăindu-mi calea): Aşa degrab'? Eu: Vă asigur.. Eu (având un presentiment şi luându-mi pălăria): Doamnelor. ca nu-ţi poţi face o idee. Vezi. Măndica (acoperindu-mi uşa): Fără să iei măcar un ceai? Eu (apăsat din ce în ce mai mult de vechiul meu presentiment): Parol. uimitoare de frumoasă... Tincuţa: Da'.. Miţa: Aş! nu mi-a scris azi Potropopescu al meu? . pentru că eu.. Madam Miţa Protopopescu apare. locotenentul..Măndica: Ei! care Mitică.. Tincuţa: Ea! Măndica: Vezi ce obraznică e!.. dacă eşti proastă? Tincuţa: Peste poate! Eu (aruncând o privire pe fereastră şi văzând o trăsură închisă. Îmi pare bine că vă găsesc totdeauna vesele şi graţioase.. eu galben. cuconiţelor.. pe Lefterescu l-ai văzut în circ! E u: Mi se pare că era într-un stal...

. (Roza. de ce nu spui. subreta.. (Miţii) Ai fost aseară la circ. Măndica: Nu te-am chemat pe dumneata. Era Constandineasca. de ce dracu' nu-l aduci odată! Roza: E gata..) Măndica: Ce faci cu ceaiul ăla? Roza: E gata. obraznică! . Măndica (sunând prelungit): Ce slugi. unde e dobitoaca de Roza? Ce face cu ceaiul? (Feciorul iese. (Miţii) Singură? Miţa: Nu. coniţă. Bravo! Eu (sculându-mă): Doamnelor. treaba dumitale e să stai la uşă. în salon..) Măndica: Să nu bombăneşti.. eu. Măndica (împiedicindu-mă să-mi iau pălăria. Treasca.. Tincuţa (Măndichii): Taci tu! Las' să-ntreb eu. Madam' Potropopesco? Miţa: Da. Măndica: Sin. era multă lume la circ? Miţa: Foarte multă. proasto! (Roza pleacă bombănind. Georgeasca.. Măndica: Atunci. Vasileasca. Măndica: Apăi... Tincuţa: Cu maman?.. Ogretinencile. Tincuţa: Taci!.) Tincuţa (Miţii): Era cineva dintre cunoscuţi? Miţa: Mai nimeni... şi încet): Tocma' la pont!(Merge să apese nasturele soneriei.. cu maman.) Tincuţa: Şi.. dobitoaca! (Feciorul vine)..Măndica (Miţii): Ai fost aseară. apare.

locotenentul! Eu (frigându-mă cu ceaiul. Eu: Fugi. Tincuţa: Lefterescu.... nenorocitule! .. nu era! Miţa: Mitica?. Madam' Piscopesco. bătându-se pe palma stângă cu un cuţit de sidef pentru tăiat corespondenţa pe când Madam' Potropopesco se consideră în oglindă. Miţa: Dintre bărbaţi (Eu trec repede din salonaş şi-mi iau pălăria...) Măndica: Nu iei ceaiul? Eu (ţinându-mi în sus şi bine pălăria): Ba da.. obraznice! Miţa: Ba al tău. scăpând din mână paharul de ceai.. eu trebuie să. Madam Tincuţa Popesco tace.Toat timpul asta.) Tincuţa (Miţii): Apropo. cu un gest degajat. Miţa: Ba.. Tincuţa: Nu. Un samovar şi un serviciu de argint cu coroană de conte d-asupra monogramei. către Măndica): Pardon... nu ştiu care Mitică. nu mi-ai spus cine mai era la circ. ţi-am spus..P... dau în lături pe fecior şi într-o clipă sunt în curte.. Miţa (râzând foarte veselă. drăcuindu-şi un cârlionţ rebel din frunte care nu vrea să stea cum trebuie. ne pofteşte în salonul cel mare. la madam Piscopesco.. către Tincuţa): A Lefterescu! Mitică al dumitale.. Ogretinencile. – Esmeralde Piscopesco – de toată frumuseţea. Dintre bărbaţi. E. împing pe madam' Piscopesco cât colo. Tincuţa: Ba al dumitale. la ceai.. În poartă întâlnesc pe bravul Lefterescu). Tincuţa: Mitică. Eu: Und' te duci? Mitică: La five o'clock.. mojico! Eu..