Salomia Valentina

Traim intr-o lume in care timpul pare ca se comprima si nu ne mai ajunge pentru cate am avea de realizat. Parintii sunt interesati sa le asigure micutilor doar bunastarea materiala si fara sa-si dea seama, uita sa le ofere cel mai important lucru, "oxigenul" existentei lor, credinta. Copilul, inca de mic, vine in contact cu realitati, simboluri si manifestari religioase ale caror semnificatii, in intelesul lor cel mai simplu, este bine sa il cunoasca. Daca nu in familie, in gradinita, prescolarii invata sa-si manifeste intr-un anumit fel sentimentele, isi formeaza deprinderi de conduita cu ajutorul carora sa devina persoane deschise comunicarii cu Dumnezeu si cu semenii. In acest context urmez astfel invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur, care spune "Nu exista arta mai frumoasa, decat arta educatiei. Pictorul sau scluptorul fac doar figuri fara viata, dar educatorul creeaza un chip viu; uitandu-se la el, se bucura si oamenii, se bucura si Dumnezeu." Un obiectiv fudamental al educatiei religioase pentru prescolari este formarea unor virtuti crestine si cultivarea comportamentului moral-religios. Pentru realizarea obiectivului propus, in anul scolar 2010-2011 prescolarii grupei mici "Steluta de mare", indrumati de doamna educatoare Salomia Valentina au realiziat o vizita de Biserica Buna Vestire Navodari. Aici au fost impartasiti de preotul Salomia Andrei, pe fetele micutulilor putandu-se citi bucuria si inocenta.

In cadrul proiectului tematic "Cine este Zana Toamna?" prescolarii grupei mici "Steluta de mare", pentru a-si consolida cunostintele despre toamna, cat si unele priceperi si deprinderi de lucru practic, specifice nivelului de dezvoltare motrica, au lucrat la centrele de interes: -la sectorul arta: "Crizantema" - pictura, folosind tehnica stampilarii cu ajutorul cartofului. - joc de masa "Alege si grupeaza dupa grupare si marime flori de toamna" -joc de rol " De-a floraresele" In cadrul activitatii pe domenii experientiale - domeniul Om-societate - s-a desfasurat activitatea practica "Crizantema si tufanica - confectie".

Doamnelor educatoare Gheorghe Marioara, Ionescu Georgeta, Jurubita Otilia

Invatamantul prescolar este prima veriga a sistemului de invatamant, iar rolul si locul profesiei de educator pe aceasta treapa s-au modificat concomitent cu recunoasterea necesitatii educatiei timpurii.

A fi educator inseamna a fi om activ, preocupat continuu de educatia celor mici, a avea permanent o anumita stare de spirit, si anume aceea de tinerete sufleteasca. Profesia de educator este nobila, este o misiune incarcata de un puternic sentiment de responsabilitate. Educatoarea corespunde gradinarului plin de iubire fata de flori, plante ce cresc sub ochii lui. Gradinita navodareana Pestisorul de aur a avut dintotdeauna si are educatoare remarcabile. Dintre acestea, o mentionez pe doamna educatoare Gheorghe Marioara o doamna cu un glas bland, ochi maslinii, gesturi tandre, sfaturi bune si enumerarea nu se opreste aici. Preocupata permanent de ceea ce se intampla in jurul dumneaei, de dorinta de mai bine, de a tine pasul cu tot ceea ce este nou, doamna educatoare sprijina mereu prescolarii, dandu-le curaj si modelandu-le sufletele. Generoasa si buna, frumoasa si eleganta, blanda si onesta, toate acestea o caracterizeaza. Este un portret viu al unei educatoare ideale, cu multa daruire profesionala. Asemeni doamnei educatore Gheorghe, si doamna educatoare Ionescu Georgeta s-a remarcat prin deosebitele calitati morale si profesionale. O educatoare mai tot timpul vesela, cu simtul umorului, cu darul de a-I ajuta atat pe cei mici, cat si pe cei mari, este in sufletele tuturor prin modelul de om, educator si colega. Pe doamna educatoare Jurubita Otilia o caracteriza fermitatea si stilul categoric, care au fost contructive in formarea micilor prescolari. Este o doamna ce a oferit intotdeauna incredere micilor vlastare, iar colegelor sprijin la nevoie, brat de fier si tarie morala. Doamnele educatoare amintite mai sus ramana exemple vii, demne de urmat, cu alese calitati morale si profesionale deosebite. Ce poate fi mai nobil pe acest pamantdecat sa aduci in sufletul si in viata copilului o raza de lumina si caldura? Este harul pe care ti l-a daruit Dumnezeu sa-i calauzesti pasii, sa-i indrumi visele, sa-i bucuri clipele, sa-I oferi dragostea neconditionata.

Povestea piticului care nu vrea nimic

Intr-o padure indepartata traia o familie formata din tata, mama si fiica. Fetita se obisnuise sa spuna nu la toate solicitarile pe care i le adresau parintii. Daca mama o ruga sa faca ceva, fetita o refuza imediat spunand ca nu-si murdareste mainile sau ca nu are chef sa se ridice din pat la ora aceea. Si azi asa, maine asa, fetita i-a adus la exasperare pe parintii sai, incat mama s-a rugat de spiritul padurii sa o ajute. Acesta, induiosat de rugamintile repetate ale femeii lua infatisarea unui pitic simpatic si se ascunse in pletele fetitei. La ora mesei, mama o striga pe fetita spunandu-i ca i-a pregatit prajitura ei preferata. Bucuroasa, fetita vru sa raspunda chemarii mamei, dar simti ca nu mai poate scoate nici un sunet din gura cu exceptia unui nu ragusit. Situatia se repeta, ori de cate ori voia sa spuna da, din gura sa iesea nu .Tocmai cand se simtea mai disperata, piticul ii aparu in fata si ii zise: nu te speria, eu sunt piticul care te ajuta sa zici nu. Pentru ca ai zis de prea multe ori nu, m-am gandit ca vrei sa stau permanent cu tine. - Ce prostie! zise fetita . Eu vreau sa pot spune si da cand imi place ceva. - Atunci trebuie sa inveti sa spui da. Daca vei continua sa spui da numai cand iti convine, vei ramane blocata in aceasta siuatie. Este important sa tii cont si de dorintele celorlalti, mai zise piticul. Fetita a inteles vorbele piticului si de atunci nu a mai abuzat de nu.

( cules de Salomia Valentina, autor Maria Dorina Pasca)