Mecanismul preţurilor în economia concurenţială

1) Abordarea sistemică a preţurilor. 2) Rolul preţurilor în cadrul sistemului economico-social. 3) Factorii ce determină nivelul şi evoluţia preţurilor. 4) Strategii de adaptare a preţurilor la cerinţele pieţei, pe tipuri de concurenţă. =1= Preţurile, “creaţie “a producţiei şi schimbului de mărfuri, au devenit o categorie economică de prim rang sub raportul complexităţii şi intercondiţionării lor cu alte categorii şi procese economice, cu dinamica globală a dezvoltării economico-sociale a unei ţări. Preţurile sunt cuvinte întâlnite pretutindeni, oriunde şi oricând, cu o frecvenţă pe care nu o au ceilalţi termeni economici. Orice individ sau agent economic plăteşte sau/şi încasează zilnic nenumărate preţuri. În domeniul economic prezenţa preţului este evidentă, fiindcă în categoria de preţ sunt întrunite toate problemele de dezvoltare economică: producţia, mărfurile, munca, informaţia, capitalul, investiţiile, transporturile, serviciile, folosirea pământului etc. Aceste realităţi au făcut şi fac din problema analizei naturii preţurilor o formă frecventă de investigare ştiinţifică a lor. De la începutul întroducerii în limbajul economic termenului de preţ i s-au atribuit sensuri variate, dar toţi cei care l-au însuşit şi folosit au intuit faptul că preţul măsoară ceva. De pildă, încă în antichitate, Aristotel susţinea că “preţul exprimă echivalenta a două bunuri diferite calitativ”. Preţul ca expresie banească a valorii mărfii a apărut odată cu dezvoltarea producţiei de mărfuri şi anume atunci când au apărut banii, moneda măsurând acel “ceva” existent în toate bunurile supuse schimbului. Una din cele mai controversate probleme a ştiinţei economice a fost gasirea acelui “ceva” care le face comparabile, masurabile şi transferabile pe toate bunurile supuse schimbului.

având un caracter activ asupra valorii) şi munca materializată (întruchipată în mijloacele de producţie şi are un caracter pasiv asupra valorii).Analiza naturii economice a preţului a început cu economia clasică. V. şi defineste valoarea ca “timpul de muncă socialmente necesar pentru producere în condiţii de producţie existente. respectiv. Toate aceste concepţii s-au întruchipat în teoria valorii-muncă sau teoria obiectivă a valorii. Smith. Din moment ce nu toate părţile ale aceluiaşi produs au utilităţi egale. respectiv cu A. îmbogaţind-o cu elemente noi. Printre motivele apariţiei acestei teorii putem menţiona imposibilitatea teoriei valorii-muncă de a explica contribuţia pieţei la formarea preţului. Marshall ş. Rezumând ideile ce stau la baza teoriei obiective. Menger. Marx a preluat teoria valorii de la clasici. normale din punct de vedere social. Ricardo consolidează acest punct de vedere şi susţine că munca ce întruchipează valoarea are dublu caracter: munca vie (reprezintă transferarea valorii de la mijloacele de producţie la produsul finit şi crearea unei noi valori. altfel spus. dar şi din cea materializată. având ca autori pe W. orice cantitate suplimentară are un grad de utilitate diferit. la influenţarea valorii prin raportul cerere-ofertă. şi utilitatea ultimei unităţi. menţionăm că problema fundamentală a economiei este oferta. la începutul preocupărilor economice. c) mărimea valorii mărfii se schimbă în funcţie de productivitatea muncii. Xenofon. mai mic. respectiv: a) preţul este măsura muncii cheltuite pentru producere. care este cel mai puţin dorită şi se numeşte utilitate finală sau marginală. K. pe măsură ce se asigură o suficientă acoperire a trebuinţelor. dată de întreaga cantitate consumată dintr-o marfă. Mai tîrziu D. Ramura subiectivă a valorii are la origine utilitatea la care s-a referit. teoria subiectivă sau. La baza . teoria valorii bazată pe utilitate. A. care a arătat că masura reală a valorii de schimb ale marfurilor este munca. Astfel. Madgearu explică existenţa unei identitaţi între proporţia schimbului de mărfuri şi cheltuielile necesare obţinerii acestora. De aceea. teoria subiectivă a valorii face distincţie între utilitatea totală. Jevons.a. Drept fundament al preţului a fost considerată utilitatea. Analize asupra naturii economice a preţului au fost făcute şi de economiştii români. cu un nivel mediu de îndemânare şi intensitate a muncii”. Ideia de bază este: dacă marfa nu are utilitate valoarea ei este nulă. K. b) valoarea mărfii rezultă nu numai din munca vie.

formării preţurilor. într-o influenţă direct proporţională. în lumina teoriei subiective. şi influenţa anumitor factori care se manifestă în situaţii economice concrete. condiţiile în care se derulează tranzacţiile. Teoria valorii bazată pe utilitate aşează la baza formării valorii de schimb şi a preţurilor. însă. cât şi subiectivi care contribuie la formarea valorilor şi ne situăm pe terenul teoriei moderne a echilibrului care. dar valoare de schimb mică sau ale unor mărfuri de utilitate mică. de asemenea. Iar factorii esenţiali care determină nivelul. cu atât se consumă o cantitate mai mare din bunul respectiv pentru care. . pe de altă parte. nivelul căruia reflectă expresia bănească a valorii mărfii. şi raritatea mărfurilor. Valoarea apare ca rezultat al confruntării cererii cu oferta de bunuri şi se află în dependenţă de circuitul monetar. Cu cât utilitatea marginală scade.a. atât obiectivi. pe lângă utilitate. Aşa se explică unele situaţii aparent paradoxale ale unor produse cu utilitate mare. Rezumând ideile expuse. Iar A. acestea din urmă apar ca expresie a confruntării intereselor dintre vânzători şi cumpărători. Aşa cum apreciază M. dar valoare de schimb mare (de exemplu: paradoxul apădiamante). Pentru explicarea naturii economice a preţului în condiţiile actuale este nevoe de o teorie – sinteză a valorii. Manoilescu: “Noi înţelegem să luăm în considerare toţi factorii. se află utilitatea marginală. Dacă formarea preţului este dictată de latura ofertei în teoria obiectivă şi de cerere în cea subiectivă. a fost plătit un preţ mai mic pe unitate de produs. legislaţia în domeniul formării preţurilor ş. într-o teorie sintetizatoare a factorilor de influenţă asupra mărimii. structura şi evoluţia preţului sunt reprezentaţi prin psihologia cumpărătorilor. are în vedere multilateralitatea factorilor constituenţi ai valorii”. ca şi dacă valoarea este guvernată de utilitate (cererea consumatorului) sau costul de producţie (oferta producătorului)”. dinamicii şi corelaţiilor dintre preţuri. Marshall înaintează următoarea afirmaţie: ”Pe bună dreptate se poate discuta dacă este lama superioară sau inferioară a unei foarfeci cea care taie o foaie de hârtie. se poate afirma că preţul este o categorie economică complexă. pe de o parte. anumite interese şi obiective ale producătorilor.

interdependenţa dintre oameni este dublată de o lume a preţurilor (un sistem complex. din punctul de vedere al elementelor de structură. după cel material).  Preţul brut cu ridicata include preţul net cu ridicata şi TVA. De exemplu.se aplică la comercializarea mărfurilor în cantităţi reduse.) şi interdependenţele dintre acestea pe piaţa . poate cel mai complex cunoscut de om.  Preţul net cu ridicata include preţul net al furnizorului (unitatea de producţie autohtonă sau importatorul) şi adaosul comercial aferent vânzărilor cu ridicata. PREŢUL CU AMĂNUNTUL . se calculează de către unităţile comerciale specializate în desfacerea mărfurilor cu bucata.Astfel.  Preţul brut cu amănuntul include preţul net cu amănuntul şi TVA. precum şi legăturile. legătura dintre preţul cu ridicata şi preţul cu amănuntul se realizează prin intermediul elementelor: adaosul comercial şi TVA: PREŢUL CU RIDICATA – se aplică la comercializarea mărfurilor în cantităţi mari. Datorită diviziunii sociale a muncii şi a autonomiei participanţilor la procesul de schimb. Relaţiile de calcul a acestor categorii de preţurilor de comercializare diferă după cum unitatea de realizare cu amănuntul este sau nu înregistrată ca plătitor TVA (potrivit prevederilor legale. preţul reprezintă cantitatea de bani pe care cumpărătorul o plăteşte în schimbul unei unităţi de bun economic. agentul economic trebuie să înregistreze timp de 12 luni consecutive vânzări în sumă de 300000 lei. suma pentru transferarea drepturilor de proprietate asupra unui bun de la o persoană la alta. relaţiile internă şi/sau internaţională. Legăturile dintre categoriile de preţuri exprimă raporturile dintre diferitele tipuri de preţ ale aceluiaşi produs. pentru a fi înregistrat ca plătitor TVA. se calculează de către unităţile comerciale specializate în desfacerea mărfurilor engros. unitatea de comerţ cu ridicata sau importatorul) şi adaosul comercial aferent vânzărilor cu amănuntul. prin intermediul banilor. Sistemul de preţuri reflectă totalitatea preţurilor care stau la baza schimbului de mărfuri.  Preţul net cu amănuntul include preţul net al furnizorului (unitatea de producţie autohtonă.

Determinarea preţurilor de comercializare în cazul în care unitatea de comerţ cu amănuntul este înregistrată ca plătitor TVA 1) PP fără TVA = ATC x (1 + Mp) 2) PPcu TVA = PPfărăTVA x (1 + cotaTVA) 3) PRfărăTVA = PPfărăTVA x (1 + cotaACr) 4) PRcuTVA = PRfărăTVA x (1 + cotaTVA) 5) PAfărăTVA = PRfărăTVA x (1+cotaACa) 6) PAcuTVA = PAfărăTVA x (1 + cotaTVA) unde: PP-preţul producătorului PR-preţul cu ridicata PA-preţul cu amănuntul ATC-costul total mediu Mp-marja de profit ACr-adaosul comercial cu ridicata ACa-adaosul comercial cu amănuntul Determinarea preţurilor de comercializare în cazul în care unitatea de comerţ cu amănuntul nu este înregistrată ca plătitor TVA Relaţiile 1. dar se schimbă relaţia 5 iar 6 se elimină.3 şi 4 rămîn valabile. pe cifra octanică etc). . PPfără TVA cu acciz = PPfără TVA + ACZ.2. Accizele se calculează: a) fie ca o cotă fixă în lei sau în Euro pe unitatea de masură specifică (de exemplu pe litru. ACZ = cota ACZ în mărime absolută / Q. pe gradul de concentraţie. suma accizului se adaugă la preţul producătorului fără TVA. 1) PP fără TVA = ATC x (1 + Mp) 2) PPcu TVA = PPfărăTVA x (1 + cotaTVA) 3) PRfărăTVA = PPfărăTVA x (1 + cotaACr) 4) PRcuTVA = PRfărăTVA x (1 + cotaTVA) 5) PAfărăTVA = PRcuTVA x (1 + cotaACa) Dacă produsul figurează pe lista mărfurilor supuse accizelor. În acest caz preţul se va determina astfel: PPfără TVA = ATC x (1 + Mp).

ACZ = cota ACZ x PPfără TVA PPcu TVA = PPfărăTVA cu acciz x (1 + cota TVA). antrenează modificări ale elementelor de legătură. ca bază pentru determinarea preţului ulterior va servi preţul producătorului. şi. De ex: PR fără TVA = PPfărăTVA cu acciz x (1 + cota ACr). sporeşte şi oferta celuilalt ofertant. Q-cantitatea producţiei. fiind astfel substituibile (zaharul si zaharina). Relaţiile de compunere: Majoritatea preţurilor participă la formarea altor preturi: Exemplu: preţul făinii din grâu => participă la determinarea preţului pâînii => etc. Relaţiile dintre preţuri exprimă raporturile dintre preţurile din aceeaşi categorie ale unor produse diferite. modificarea preţurilor dintr-o categorie.PPcu TVA = PPfărăTVA cu acciz x (1 + cota TVA). în ofertă. inclusiv accizul. prin ultima. sau că sunt preţuri ale unor bunuri ce se pot reprezenta reciproc la satisfacerea unor cereri. o Pentru această regulă corelarea este: daca sporeşte cererea pentru un bun legat de altul. o O oferta sporita a unui bun legat de altul in cerere si scaderea conditionala a pretului. b) fie ca o cotă procentuală care se aplică asupra bazei de impozitare. unde: ACZ-acciz.. şi. În categoria relaţiilor dintre preţuri se disting: 1. modificări ale preţurilor din celelalte categorii. complementare. Mecanismul determinării preţului va fi diferit doar reeşind din modul de calculare a accizului. determina o cerere sporita si a celuilalt bun . prin acestea.: cărbunele şi minereul – care împreună se folosesc la obţinerea fierului) fiind. Datorită existenţei acestor legături. 2. PPfără TVA cu acciz = PPfără TVA + ACZ. PPfără TVA = ATC x (1 + Mp). creşte condiţional preţul. Relaţiile de corelare: o Aşa cum spunea Virgil Mădgearu: “Există preţuri care sunt legate între ele într-un sens special: fie că sunt legate în cerere (ex. astfel. Atunci când produsul parcurge celelalte etape de realizare.

prin care se măsoară consumurile de muncă. precum şi mărimea profitului. a legăturilor.a. excluzând intervenţia statului. În cadrul pieţei concurenţiale mărimea preţului poate fi diferită de cea dorită de vânzător datorită confruntării cererii cu oferta. dar şi la preţurile materiilor prime. 1) Funcţia de instrument de măsură. nivelul preţului.  Sistemul mixt de preţuri – preţurile se formează prin interacţiunea cererii cu oferta sub influenţa conjuncturii pieţei. nivelul elementelor structurale de preţ. dar şi modificarea preţurilor la combustibili. la preţurile altor produse. materie primă.: modificarea preţurilor la combustibili determină modificarea tarifelor în transport.  reciproce – care sunt caracterizate prin transmiterea influenţelor în sens flux/reflux: de la preţurile materiilor prime la costurile şi preţurile produselor finite şi. materiale ş. de la acestea. la fel. ce urmăresc folosirea ofertei dificitare sau ale altor factori pentru a .Interdependenţele dintre preţuri exprimă relaţiile complexe dintre nivelul preţurilor unor produse şi nivelul costurilor şi preţurilor produselor la realizarea cărora sunt folosite. relaţiilor şi interdependenţelor dintre preţuri. Analizând sistemul de preţuri din perspectiva tipologiei preţurilor.: lemn – celuloză – hârtie – reviste – abonamente. În situaţia pieţei imperfecte preţul. modificarea preţurilor la numeroase produse. Aceste interdependenţe se manifestă sub forma unor influenţe care pot fi:  în lanţ – care se caracterizează prin transmiterea efectelor într-un singur sens: de ex. îndeplinesc anumite funcţii şi exercită un rol activ în economie şi societate. se abate de la mărimea justificată prin cost şi un profit rezonabil datorită presiunii din partea producătorilor. statul intervenind în situaţii de dezechilibru sau pericol de inflaţie. De ex. se disting:  Sistemul de preţuri administrate – statul stabileşte volumul ofertei şi a cererii. =2= În orice economie bazată pe producţia şi schimbul de mărfuri preţurile au o menire socială.  Sistemul de preţuri libere – preţurile se formează prin interacţiunea cererii cu oferta sub influenţa conjuncturii pieţei..

volumul investiţiilor. Cu ajutorul preţului pot fi stimulate sau nu următoarele procese: progresul tenhico-ştiinţific ce presupune elaborarea şi implementarea tehnologiilor performante pentru stimularea productivităţii muncii.manipula preţul în scopul maximizării profitului. În cadrul economiei libere preţul limitează sau stopează producţia ce nu are cerere şi favorizează oferta la producţia ce se caracterizează prin utilitate înaltă. În cadrul sistemului administrativ de comandă această funcţie a fost îndeplinită în totalitate de către stat care stabilea mărimea ofertei. lărgirii gamei de produse. VN. randamentul fondurilor ş. În cazul apariţiei disproporţiilor în dezvoltarea economiei semnalul vine din partea preţurilor. precum şi nivelul de preţ ce trebuie practicat. 3) Funcţia de distribuire a veniturilor rezidă din faptul că preţul oscilează în jurul valorii sub influenţa factorilor pieţei. Preţul participă la distribuirea şi redistribuirea veniturilor între ramuri. volumul producţiei ) şi calitativi (rentabilitatea. modificarea structurii de producţie şi de consum se petrece din contul cotelor diferenţiate de impozite şi taxe.) 2) Funcţia de stimulare se manifestă prin mărimea profitului inclus în structura preţului. între regiuni.a. prin intermediul accizelor şi a TVA. legătură posibilă numai prin intermediul preţului. creşterii calităţii producţiei. în caz când statul stabileşte limite de preţ mai mari decât mărimea valorii. între diverse forme de proprietate. precum şi datorită practicării preţurilor diferenţiate la produsele substituibile. permite alocarea resurselor financiare acumulate în scopuri sociale. 4) Funcţia de echilibrare a cererii cu oferta reflectă legătura dintre producţie şi consum. Prin intermediul acestei funcţii preţul serveşte ca bază de calcul pentru indicatorii cantitativi (PIB. între vânzător şi cumpărător. nivelul ridicat al preţurilor la mărfurile de lux. Sau. economiei resurselor materiale. Deaceea preţul nu măsoară totdeauna la justa valoare costul de producţie şi profitul aşteptat. are de câştigat producătorul pe seama creşterii diferenţei dintre preţul practicat şi costul de producţie. . productivitatea muncii. a cererii. De exemplu. între fondul de acumulare şi cel de consum. între clasele sociale.

CEREREA reprezintă cantitatea în care un bun economic poate fi cumpărat. Această funcţie deseori este îndeplinită de către stat. umane şi financiare. Cererea pentru un anumit produs este în funcţie de preferinţa sau voinţa de a cumpăra acel produs. această dependenţă fiin reflectată. global. Cererea de bunuri porneşte de la nevoile de consum. dar şi influenţe parvenite din mediul exogen. cu acţiuni şi influenţe proprii. naturali etc. au o anumită sferă nelimitată (sunt ca şi visele) cererea reprezintă în ultima instanţă cantitatea de bunuri şi servicii pe care consumatorii sau utilizatorii sunt dispuşi să o cumpere la un anumit preţ într-un timp dat. Fluxurile dependenţelor dintre nevoile de consum şi cerere Dacă nevoile de consum. =3= Prezenţa preţului în economia de piaţă îi conferă un caracter sistemic. 2) Oferta. putem scoate în evidenţă 4 factori de bază. tehnici. după cum urmează: Nevoi de consum Consum de mărfuri Cerere de mărfuri Cumpărări de mărfuri Figura 1. preţurile bunurilor sunt influenţate de o serie de factori economici. având în vedere utilitatea sa pentru consumator şi puterea sa de cumpărare.1. privite în sens larg.5) Prin intermediul funcţiei de pârghie a politicii economice preţurile au menirea de a orienta activitatea întreprinderilor spre utilizarea raţională a resurselor materiale. 1) Cererea. Astfel. în funcţie de preţul său. . în decursul unei perioade. 3) Concurenţa. Generalizând. 4) Reglementarea de stat.

Cel de-al doilea factor al cererii. Această afirmaţie este valabilă în condiţia că ceilalţi factori ai cererii rămân neschimbaţi. iar în posibilitatea reducerii acestora scade şi cererea curentă. şi este legată de evoluţia raportului cerere-ofertă. Curba cererii este rezultantă a combinaţiilor dintre diferitele preţuri posibile (Pi) ale produsului şi cantităţile (Qi) care ar putea fi achiziţionate pentru fiecare nivel al preţului (tabelul 1. şi ea poate fi influenţată prin publicitate sau alte mijloace promoţionale. Aşa de exemplu. Cu cât nivelul preţului bunului solicitat este mai ridicat. adică cererea determină preţul.1 Reflectarea curbei cererii . dar şi preţul determină cererea. Preferinţa pentru anumite bunuri (ca element subiectiv) al cererii reprezintă relaţia dintre cantitatea de bunuri cerute şi rangul de importanţă a acestora. dacă se aşteaptă o creştere viitoare a preţurilor bunurilor şi a veniturilor există tendinţa creşterii cererii curente. Între cerere şi preţ există relaţii de intercodiţionare reciprocă. nivelul preţurilor etc. puterea de cumpărare depinde şi el de mai mulţi factori: mărimea veniturilor consumatorilor şi a obligaţiilor lor fiscale.1). ci şi de intensitatea şi urgenţa satisfacerii nevoilor.Dorinţa de cumpărare este dată nu numai de utilitatea bunurilor (ca element obiectiv) pentru consumator. condiţiile de creditare. Prima relaţie iese în evidenţă pe piaţă. Tabelul 1. în procesul schimbului. precum şi de evoluţia probabilă a preţurilor bunurilor şi a veniturilor consumatorilor. cu atât cumpărătorii sunt dispuşi să cumpere o cantitate redusă. şi invers. Ce ţine de relaţia a doua putem sublinia că pe o piaţă liberă cantităţile achiziţionate vor fi în funcţie de preţurile la bunurile supuse schimbului.

Aceste relaţii sunt reflectate de curba ofertei care exprimă legăturile ce se stabilesc între nivelul preţurilor pe piaţa unui bun sau serviciu şi cantităţile din bunul sau serviciul respectiv pe care producătorii sunt de acord să le vândă la preţurile date (figura 1. Relaţia de influenţă a ofertei asupra preţului se manifestă în procesul schimbului pe piaţă şi este legată de evoluţia raportului cerere-ofertă.2 Interdependenţă dintre volumul vânzărilor şi nivelul preţului Modificarea preţurilor Creşterea preţurilor Reducerea preţurilor Coeficientul de elasticitate a cererii Cererea elastică |E|>1 Cererea neelastică |E|<1 Volumul vânzărilor se reduce Volumul vânzărilor creşte Volumul vânzărilor creşte nesemnificativ Volumul vânzărilor se reduce nesemnificativ OFERTA reflectă cantitatea de produse sau servicii pe care producătorul (vânzătorul) este dispus să o vândă pe piaţă la un preţ dat. Preţul poate influenţa oferta prin nivelul său în raport direct proporţional.2).2). Tabelul 1.Elasticitatea cererii reflectă gradul de interdependenţă dintre volumul vânzărilor (TRi) şi nivelul preţului (Pi) (tabelul 1. şi invers. Astfel. când nivelul preţului este ridicat oferta are tendinţe de creştere. .

4 se prezintă efectele manifestării concurenţei asupra preţurilor.Preţuri de vânzare .Consum mici medii mare mari mari redus Lipsa concurenţei (monopol.Cheltuieli pentru consum . monopson) mari mari redus mici mici mare REGLEMENTAREA DE STAT a preţurilor este o încercare de a influenţa mecanismul de formare a preţurilor cu ajutorul unor măsuri de ordin legislativ.2.3 Interdependenţa dintre nivelul producţiei şi nivelul preţurilor Modificarea preţurilor Creşterea preţurilor Reducerea preţurilor Coeficientul de elasticitate a ofertei Oferta elastică |E|>1 Oferta neelastică |E|<1 Volumul producţiei creşte Volumul producţiei se reduce Volumul producţiei creşte nesemnificativ Volumul producţiei se reduce nesemnificativ CONCURENŢA reflectă un mod firesc de manifestare a economiei de piaţă. situaţia în care pentru unul şi acelaşi bun există mai mulţi ofertanţi sau solicitanţi.Venituri pentru vânzători .4 Efectele manifestării concurenţei asupra preţurilor Existenţa concurenţei a) Între producători: . împreună influenţând volumul încasărilor. Acest lucru se răsfrânge asupra costurilor de producţie şi asupra profitului întreprinderii. În tabelul 1. şi ofertă este următoarea: preţ → cantitatea de producţie fabricată (oferta) → costul de producţie → profit.3).Preţuri de cumpărare . Tabelul 1. Curba ofertei Preţul influenţează cantitatea fizică de producţie realizată.Consum b) Între consumatori: . Tabelul 1. administrativ şi prin diverse pârghii financiare cu scopul de a asigura stabilitatea sistemului economic în general. Respectiv. relaţia dintre preţ. Elasticitatea ofertei reprezintă gradul de interdependenţă dintre volumul producţiei (TPi) şi nivelul preţului (Pi) (tabelul 1.Figura 1. Scopurile principale a reglementării procesului formării preţurilor se concretizează în: .

a creşterii preţurilor la materie primă şi resurse energetice. neadmiterea majorărilor inflaţioniste a preţurilor. la preţul pieţei. Trăsăturile preţului pe piaţa cu concurenţa perfectă: • o mărime fixată de echilibrul dintre cerere şi ofertă. posibilitatea fiecărui cumpărător de a-şi alege în mod liber furnizorii. =4= Concurenţa determină o anumită structură de piaţă (structură concurenţială). concurenţa monopolistă) Concurenţa perfectă presupune situaţia când toţi producătorii sunt în măsură să-şi vândă produsele la preţul pieţei şi toţi cumpărătorii pot să cumpere. prin combinarea mai multor factori:  Numărul şi puterea agenţilor economici – de care depind dimensiunile ofertei sau cererii.  crearea unui climat concurenţial sănătos.  Fluiditatea (flexibilitatea) pieţei – posibilitatea producătorilor de a avea contact direct cu orice cumpărător. Principalele tipuri de concurenţă în concordanţă cu aceşti factori: 1) Concurenţa perfectă. atât cât doresc. fără a influenţa piaţa. .  Gradul de diferenţiere a produselor.  reglarea activităţii agenţilor economici monopolişti.  Gradul de mobilitate a factorilor de producţie – utilizarea şi orientarea factorilor de producţie spre domenii ce asigură eficienţă înaltă.  Transparenţa pieţei – informarea asupra elementelor pieţei şi a schimbului. oligopson. oligopol.  creşterea nivelului de trai şi protecţia socială a populaţiei. Echilibrul concurenţial şi formarea preţului pe piaţa cu concurenţă perfectă se realizează la punctul de intersecţie a curbei ofertei cu curba cererii: PE → D=S sau C=O. 2) Concurenţa imperfectă (monopol. asupra caracteristicilor bunului şi a preţului său. monopson.

O variantă des utilizată de firmele monopoliste în stabilirea preţului este discriminarea prin preţ ce se manifestă atunci când firma vinde aceleaşi produse la preţuri diferite pe pieţe diferite cu scopul sporirii vânzărilor. poate manipula cu volumul ofertei. rândurile apropiate de scenă ar fi pline iar celelalte libere. controlat de firma monopolistă şi curba cererii în acest caz reprezintă o linie înclinată în sens negativ. produsul. Se pot manifesta preţuri discriminatorii în funcţie de locul diferit în care se practică. dat fiind faptul că el este unicul furnizor al bunului pe piaţă. pe de altă parte. Monopolistul. Diferenţele de preţ se datorează intensităţii diferite a cererii. dar la care schimbările suferite de marfa respectivă sunt insuficiente pentru a justifica diferenţa de preţ. şi de informaţia diferită de care aceştea dispun. Preţuri discriminatorii pot fi utilizate în diferite momente de . o mărime acceptată atât de vânzători. pe de o parte. ce nu se schimbă odată cu schimbarea cantităţii produse şi oferite de fiecare vânzător în parte. care diferă la un cumpărător faţă de altul.bunul este produs de o singură firmă. impus.bunul nu poate fi substituit.a. care presupune următoarele caracteristici: . Preţuri diferite solicitate pentru variante diferite de produs se manifestă atunci când niveluri diferite de preţ sunt cerute pentru versiuni diferite ale aceluiaşi bun. preţul monopolistului este un pret fixat. Cantitatea de producţie a firmei pe piaţa cu concurenţă perfectă rezultă din condiţia care asigură profitul maxim. în vederea stabilirii preţului. unde producătorii au mai multe libertăţi în stabilirea preţului. În caz contrar. Din acest tip de pieţe face parte monopolul. cât şi de cumpărători. Elementele de bază care determină varietatea preţurilor sunt consumatorul.există restricţii de intrare a altor producători in ramură (patente. localizarea şi timpul. licenţe ş. De exemplu: locurile într-o sală de teatru sunt diferit evaluate deşi au solicitat aceleaşi cheltuieli de instalare. .) Dacă în cadrul unei pieţe concurenţiale agentul economic primeşte preţul ca o mărime dată şi curba cererii este paralelă cu axa X. spectatorii s-ar considera îndreptăţiţi să ocupe locurile după regula primului sosit. . Concurenţa imperfectă este caracteristică pieţelor. decât în cadrul concurenţei perfecte. Discriminarea între consumatori se bazează pe intensitatea cererii.• • o mărime dată. Dacă s-ar fi solicitat un preţ relativ ridicat pentru toate locurile din sală.

sezon). pentru ca strategia să fie eficientă firma care apelează la această variantă trebuie să asigure îndeplinirea simultană a următoarelor condiţii: • • piaţa trebuie să fie segmentată. cunoscând curba cererii pentru fiecare categorie de consumatori şi încearcând să obţină o parte din „surplusul consumatorului”.timp ca efect al cererii pentru un produs care cunoaşte intensităţi diferite de timp (zi. încercând să determine consumatorii să plătească preţul maxim şi să obţină tot “surplusul cosumatorului”1. . pentru convorbirile telefonice se percep taxe mai reduse seara decât în cursul zilei sau taxe diferite la sfârşit de săptămână faţă de zilele lucrătoare. Este cazul preţului de dumping practicat in comerţul internaţional. să nu existe nici o modalitate prin care cumpărătorii care au plătit un preţ mai mic să revândă produsul la un nivel de preţ mai ridicat. Discriminarea se poate realiza şi între cumpărătorii autohtoni şi cei străini stabilind preţuri mai mari pe piaţa internă şi preţuri mai reduse pe piaţa externă pentru ca firma să fie mai competitivă la export. Indiferent de forma sub care se întâlneşte discriminarea prin preţ. Din aceste condiţii rezultă că cea mai favorabilă ramură pentru realizarea discriminării este ramura prestării serviciilor.reprezintă diferenţa dintre cheltuielile planificate pentru consum şi cele realizate de fapt. Această situaţie presupune vânzarea 1 “Surplusul consumatorului „ . Practicarea acestui tip de discriminare necesită ca firma monopolistă să cunoască cererea fiecărui consumator pentru bunurile şi serviciile sale. b) discriminarea de gradul 2 – se realizează atunci când firma monopolistă stabileşte preţuri diferite pentru cantităţi diferite de bunuri. iar segmentele de consumatori să prezinte diferite intensităţi ale cererii pentru unul şi acelaşi produs. De exemplu. Există trei tipuri de discriminare prin preţ: a) discriminarea de gradul 1 sau perfectă – este situaţia în care preţul este ajustat exact la cât este dispus clientul să plătească şi se poate întâlni în cazul cumpărării unor cantităţi reduse de bunuri. de cheltuielile de transport şi de elasticitatea cererii diferită pe pieţele respective. c) discriminarea de gradul 3 – se realizează prin fixarea unor preţuri diferite pentru vânzarea aceluiaşi produs pe pieţe diferite sau în localităţi diferite. ţinând seama de distanţă.

echilibrul firmei monopoliste concurenţiale are două caracteristici: a) preţul produsului. MR este mai mic ca preţul. situaţia în care cumpărătorii au posibilitatea să aleagă produsul pe care îl doresc. pe de altă parte. . de unde şi numele de concurenţă monopolistică. însă datorită înclinaţiei negative a curbei cererii. Concurenţa monopolistă se situează între cele 2 forme de piaţă: concurenţa si monopolul. prin politica noilor sortimente de produse. pe de o parte. În orizont scurt de timp firma va alege volumul producţiei sale în condiţia egalităţii MC = MR. Pe termen lung. acest cadru îi permite. inovatoare. el dobândeşte temporar o poziţie de monopol asupra acestei mărfi. datorită unei prezentări materiale noi. cu ajutorul publicităţii. concurenţa. şi monopolul. îndeosebi. concurenţa monopolistă păstrează toate premisele concurenţei perfecte. pe de o parte. pe de altă parte. Dacă un producător a reuşit să atragă cumpărătorii prin anumite particularităţi individuale ale mărfurilor sale. ca şi în condiţiile de monopol. iar preţul îl va stabili în conformitate cu evoluţia curbei cererii. alături de variabilele tradiţionale de acţiune (preţuri şi cantităţi) s-a întrodus concurenţa prin produse. Abraham Frois spunea despre concurenţa monopolistă următoarele: „Concurenţa de tip monopolistic presupune elemente care o fac să aparţină la două forme de piaţă opuse. mai puţin una: omogenitatea produsului. este mai mare ca MC. Profitul firmei va fi acelaşi ca şi profitul firmei monopoliste. instaurând poziţia dominantă pe piaţa respectivă. care este unul dintre elementele esenţiale ale activităţii economice contemporane”. În manieră subiectivă produsul va fi prezentat ca specific. o reconciliere interesantă cu realitatea economică unde concurenţa şi monopolul sunt inexplicabil implicate de fiecare dată. folosirii unor materiale constructive noi sau sub forma unei noi mărci. în schimb. Deci. Diferenţierea poate fi creată în următoarele moduri: În manieră obiectivă produsul va fi diferit. Aceasta este înlocuită de diferenţerea produsului. complet nou şi dotat cu calităţi originale. adică diferenţierea produselor şi a mărcilor. iar vânzătorii pot să-şi impună preţul şi chiar cantitatea.unui produs pe o piaţă externă la un preţ mai mic decât preţul la care se vinde acelaşi produs pe piaţa internă şi dă posibilitatea de distruge a concurenţii. Practicarea preţului de dumping face parte din activităţile atribuite concurenţei neloiale.

Pentru a determina unele acţiuni posibile ce pot fi întreprinse de firmele pe piaţa oligopolistă poate fi utilizată „Teoria jocurilor” care studiază comportamentul strategic al indivizilor. înţelegeri privind zonele de influenţă şi nivelul practicat al preţurilor. numărul mare de întreprinderi determină egalarea preţului cu ATC exact ca în condiţiile concurenţei perfecte. . fapt ce va genera obţinerea unui profit nul. Dat fiind faptul că o caracteristică a deciziei economice este fundamentarea sa în condiţii de incertitudine.  Denaturarea barierei psihologice între preţ şi calitate. existenţa barierelor de intrare în ramură. b) Comportamentul necooperant al firmelor.  Cumpărătorii devin sensibili la preţ şi majorările ulterioare al preţului pot determina reducerea cererii.  Preţul practicat în perioada “războiului” devine un preţ de “comparare” pentru consumatori. diferenţierea ofertei (oligopoluri neomogene). respectiv. Consecinţele negative al “războiului preţurilor”:  Avantajul prin preţ faţă de concurenţi nu este de lungă durată. incertitudinea. declanşarea “războiului preţurilor”.  Apariţia noilor concurenţi prin achiziţionarea de către alte entităţi a capacităţilor de producţie aparţinute firmelor ce au părăsit piaţa. Comportamentul preţurilor în condiţii de oligopol este determinat de: a) Comportamentul cooperant al firmelor. Principalele trăsături caracteristice oligopolului sunt: existenţa unui număr redus de producători. interdependenţa. formarea cartelurilor de preţuri. omogenitatea ofertei (oligopoluri omogene). atitudinea de război.b) intrarea liberă pe piaţă şi. în cadrul aplicării practice a teoriei jocurilor fiecare din participanţi înceracă să-şi definească strategia care i-ar permite să obţină câştigul maxim sau să suporte minim de pierderi.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful