Antoine de Saint-Exupéry

Micul prinţ
Cu ilustraţiile autorului Lui Léon Werth Copiilor le cer iertare că am închinat această carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten din câţi am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate să priceapă totul, chiar şi cărţile pentru copii. Am şi al treilea motiv: acest om mare trăieşte în Franţa, unde suferă de foame şi frig. Are multă nevoie de mângâiere. Dacă toate motivele înşirate nu sunt de ajuns, ţin ca această carte s-o închin atunci copilului de odinioară, căci şi acest om mare a fost cândva copil. Toţi oamenii mari au fost cândva copii. (Dar puţini dintre ei îşi mai aduc aminte.) Aşa că fac următoarea îndreptare: Lui Léon Werth pe când era băieţel

I Odată, pe vremea când aveam eu şase ani, am dat peste o poză minunată, într-o carte despre pădurile virgine, numită „Întâmplări trăite”. Înfăţişa un şarpe boa care înghiţea o fiară sălbatică. Iată copia acestui desen.

În cartea aceea se spunea: „Şerpii boa îşi înghit prada dintr-o dată, fără s-o mai mestece. Pe urmă, nu mai sunt în stare să se mişte şi dorm întruna, timp de şase luni, cât ţine mistuitul“. M-am gândit atunci îndelung la peripeţiile din junglă şi am izbutit să fac la rându-mi, cu creion colorat, primul meu desen. Desenul numărul 1. Era aşa:

Le-am arătat oamenilor mari capodopera mea şi i-am întrebat dacă desenul acesta îi sperie. Ei mi-au răspuns: - De ce să te sperii de-o pălărie? Desenul meu nu înfăţişa o pălărie. Înfăţişa un şarpe boa care mistuia un elefant. Am desenat atunci şarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel să poată pricepe şi oamenii mari. Ei au întotdeauna nevoie de lămuriri. Desenul meu numărul 2 era aşa:

Oamenii mari m-au povăţuit să le las încolo de desene cu şerpi boa, fie întregi, fie spintecaţi, şi să-mi văd mai degrabă de geografie, de istorie, de aritmetică şi de gramatică. Aşa s-a făcut că, la vârsta de şase ani, am părăsit o strălucită carieră de pictor. Nereuşita cu desenul meu numărul 1 şi cu desenul meu numărul 2 îmi tăiase orice curaj. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, şi e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri. Astfel că a trebuit să-mi aleg altă meserie şi am învăţat să conduc avioane. Am zburat mai pretutindeni în lume, iar geografia, ce-i drept, mi-a fost de mare ajutor. Puteam, dintr-o privire, să deosebesc China de Arizona. Lucru foarte folositor, dacă te rătăceşti în timpul nopţii. Aşa că eu, de-a lungul vieţii mele, am avut o sumedenie de legături cu o sumedenie de oameni serioşi. Mi-am petrecut multă vreme printre oamenii mari. I-am cunoscut foarte îndeaproape. Ceea ce nu mi-a îmbunătăţit părerea despre ei. Când întâlneam pe câte cineva care-mi părea mai dezgheţat la minte, îl puneam la încercare cu ajutorul desenului meu numărul 1, de care niciodată nu m-am despărţit.

Voiam să ştiu dacă avea o minte într-adevăr pătrunzătoare. Numai că răspunsul erau mereu acelaşi: „E o pălărie”. Atunci eu nu-i mai pomeneam nici de şerpii boa, nici de pădurile virgine, nici de stele. Căutam să fiu pe înţelesul lui. Stăteam cu el de vorbă despre bridge, despre golf, despre politică şi despre cravate. Iar el era încântat că făcuse cunoştinţă cu un om atât de aşezat. II Aşa am trăit eu, stingher, fără să am cu cine sta într-adevăr de vorbă, până când, o dată, acum şase ani, am rămas în pană în pustiul Sahara. Mi se stricase ceva la motor. Şi cum nu luasem cu mine nici mecanic, nici călători, mă pregăteam să-ncerc de unul singur să duc la bun sfârşit o reparaţie anevoiasă. Era pentru mine o chestiune de viaţă şi de moarte. Apă de băut, abia dacă aveam pentru o săptămână. În prima noape, deci, am dormit acolo, pe nisip, la mii de leghe depărtare de orice aşezare oamenească. Eram mai singur chiar decât naufragiatul pe o plută, în mijlocul oceanului. Aşa că vă închipuiţi uimirea mea, când deodată, în revărsat de zori, m-am pomenit că mă trezeşte un glăscior ciudat. Rostea: - Te rog... desenează-mi o oaie! - Cum? - Desenează-mi o oaie... Am sărit în picioare, ca lovit de trăsnet. M-am frecat bine la ochi. Am privit cu luare-aminte. Şi-am văzut un omuleţ cu totul nemaipomenit, care mă scruta cu gravitate. Iată cel mai bun portret pe care, mai târziu, am izbutit să i-l fac.

Desenul meu e însă, bineînţeles, mult mai puţin fermecător decât modelul. Nu e vina mea. Pe când aveam şase ani, oamenii mari mă făcuseră să-mi pierd orice încredere în cariera mea de pictor şi, în afară de şerpi boa întregi şi de şerpi boa spintecaţi, nu mai învăţasem să desenez nimic altceva. Prin urmare, priveam cu ochi mari de uimire la arătarea aceea. Nu uitaţi că mă aflam la mii de leghe depărtare de orice tărâm locuit. Or, omuleţul meu nu părea a fi nici rătăcit, nici mort de oboseală, nici mort de foame, mici mort de sete, nici mort de

frică. Nu avea deloc înfăţişarea unui copil pierdut în inima pustiului, la mii de leghe depărtare de orice tărâm locuit. Când, în sfârşit, am fost în stare să vorbesc, l-am întrebat: - Bine, dar... ce cauţi tu aici? Iar el rosti atunci din nou, încetişor, cerându-mi parcă un lucru din cale-afară de însemnat: - Te rog... desenează-mi o oaie! În faţa unei taine prea copleşitoare, nici nu mai cutezi să te împotriveşti. Oricât de nefiresc mi se părea mie lucrul acesta acolo, la mii de leghe depărtare de orice aşezare omenească, şi cu toată primejdia de moarte în care mă aflam, mi-am scos din buzunar stiloul şi o foaie de hârtie. Însă mi-am adus atunci aminte că studiasem îndeosebi geografia, istoria, aritmetica şi gramatica şi i-am spus omuleţului aceluia (cam posomorându-mă) că nu mă pricep să desenez. El mi-a răspuns: - Nu-i nimic. Desenează-mi o oaie. Cum eu niciodată nu mai desenasem o oaie, i-am făcut unul dintre desenele acelea două, singurele de care mă ştiam în stare. Cel cu şarpele boa întreg. Şi-am încremenit, auzind că omuleţul îmi spune: - Nu! Nu! Nu vreau un elefant în pântecele unui şarpe boa! Un şarpe boa e foarte primejdios, iar un elefant te încurcă foarte mult. La mine acasă-i foarte strâmt. Eu de-o oaie am nevoie. Desenează-mi o oaie! Aşa încât am desenat.

El s-a uitat atent, apoi a zis: - Nu! Asta-i tare bolnavă. Fă-mi alta! Am desenat alta:

Prietenul meu a zâmbit cu drăgălăşenie şi îngăduinţă: - Numai că... vezi şi tu... aceasta nu-i oaie, e berbec. Are coarne... Am făcut, prin urmare, desenul din nou.

El însă mi l-a dat înapoi, ca şi pe cele de mai înainte: - Asta-i prea bătrână. Eu vreau o oaie care să trăiască mult. Atunci, pierzându-mi răbdarea, deoarece mă zoream să mă apuc de demontarea motorului, i-am făcut la repezeală desenul următor.

Aşa. şi asta datorită unor cuvinte pe care le rostea întâmplător... Apoi şi-a scos oaia din buzunar şi s-a cufundat în contemplarea comorii sale.Aceasta e lada! Oaia care-ţi trebuie se află înăuntru. cu mândrie.Şi i-am spus. până când să pot pricepe dincotro venea. de pildă.. am să-ţi dau şi-o funie. III Mi-a trebuit un timp îndelungat. aşa.Chiar aşa mi-o şi doream! Crezi că oaia asta are nevoie de multă iarbă? . l-am întrebat numaidecât: . după o tăcere îngândurată: ..O! asta-i bună. Micul prinţ.. i-am întors-o eu cu modestie. Şi aşa l-am cunoscut pe micul prinţ.Da. că eu zbor.De ce mă-ntrebi? . m-a întrebat: . Şi i-am adus la cunoştinţă.. cu ăsta nici nu poţi să vii prea de departe.. părea că niciodată nu le aude pe-ale mele.Ce bazaconie mai e şi asta? . tu vii de pe altă planetă? El însă nu mi-a dat nici un răspuns. adăugă: . Ia te uită! A adormit. E un avion. Mie nu-mi place să râdă nimeni de nenorocirile mele.Dincotro vii tu. prichindelule? Unde e „acasă la tine”? Unde vrei tu să-mi duci oaia? Mi-a răspuns. când a dat cu ochii de avionul meu (avionul nu vil desenez. Dar am văzut cu uimire cum chipul micului meu judecător se luminează: .Atunci şi tu vii tot din cer! De pe ce planetă eşti? Întrezărind pe loc o licărire în taina care îl învăluia. Şi-un ţăruş. care îmi punea o mulţime de întrebări.. . . într-o doară: . Şi dacă eşti cuminte. Ţi-am dat o oaie mititică. Vă închipuiţi cât de mult m-a putut nedumeri crâmpeiul lui de mărturisire în legătură cu „celelalte planete”. ca s-o priponeşti în timpul zilei. El s-a aplecat asupra desenului: . Avionul meu. e un desen mult prea greu pentru mine). . Propunerea asta.Va să zică. .Pentru că la mine acasă-i tare strâmt. Şi multă vreme s-a pierdut în visare.Ce-i drept... va avea şi ea o casă peste noapte. uitându-se la avionul meu: .E bine că mi-ai dat şi-o ladă. Nu m-am lămurit deplin decât încetul cu încetul. îl miră pe micul prinţ: . după cât mi s-a părut.Cum? Ai căzut din cer? . De aceea m-am străduit să aflu mai multe. care pe mine m-a supărat destul de mult. Şi micul prinţ izbucni într-un drăgălaş hohot de râs.Negreşit îi va ajunge. A clătinat încet din cap. Asta zboară.Nu chiar aşa de mititică.Nici o bazaconie. Apoi.Sigur că da. Atunci el a exclamat: .

Jupiter.. Şi. a fost de aceeaşi părere cu el. Din fericire pentru faima asteroidului B-612.Unde-oi vedea cu ochii nu poţi ajunge prea departe. IV Aflasem astfel încă un lucru foarte însemnat: anume că planeta lui de baştină abia de întrecea mărimea unei case! Ceea ce nu prea avea cum să mă mire. pe lume se mai află o puzderie de alte planete.Oriunde.Şi unde-ai vrea să se ducă? . adăugă: . Şi toată lumea. Şi din nou prietenul meu izbucni într-un hohot de râs: . Marte. acum. cu telescopul. . cuprins de-o uşoară melancolie. de către un astronom turc. dacă n-o priponeşti.. încât numai anevoie le poţi zări cu telescopul. un număr. în 1920. Acest asteroid nu a fost zărit decât o singură dată. Acesta a făcut atunci. cu prilejul unui Congres Internaţional de Astronomie.? Micul prinţ rosti atunci cu multă seriozitate: . sub pedeapsa cu moartea. Nimeni însă nu i-a dat crezare.. Aşa sunt oamenii mari. îi zice: „Asteroidul 3251”. îmbrăcat de astă dată într-un frac foarte elegant. uneori atât de mici... La mine-acasă e atât de strâmt. Am temeinice motive să cred că planeta de pe care venea micul prinţ era asteroidul B-612. să se îmbrace ca europenii.. Unde-o vedea cu ochii. Venus. o mare demonstraţie a descoperirii sale. se duce cine ştie unde şi se pierde. Astronomul a mai făcut o demonstraţie.Nu-i nimic.S-o priponesc? Ce idee năstruşnică! . în 1909.Păi. în afară de marile planete precum Pământul. din pricina hainelor pe care le purta. De pildă. Ştiam bine că. îi dă în loc de nume. un dictator turc a poruncit poporului său.. cărora li s-a dat câte un nume. Când un astronom descoperă vreuna din ele.

Micul prinţ pe asteroidul B612 Tot aşa. „Ce frumoasă e!” vor exclama atunci. Dacă le spui oamenilor mari: „Am văzut o casă frumoasă. ei vor ridica din umeri şi vor socoti că nu eşti . Oamenilor mari le plac cifrele. dacă le spui: „Drept mărturie că micul prinţ a existat într-adevăr stă şi faptul că era o fiinţă încântătoare.” ei nu sunt în stare săşi închipuie cum arată o asemenea casă. cu muşcate la ferestre şi cu porumbei pe acoperiş. Lor trebuie să le spui: „Am văzut o casă care costă o sută de mii de franci”. Când le vorbiţi despre un nou prieten. ei niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat însemnate. că râdea şi că-şi dorea o oaie. e o mărturie că există”..Dacă v-am povestit aceste amănunte cu privire la asteroidul B-612 şi dacă v-am destăinuit numărul lui. Când cineva îşi doreşte o oaie.. Nu vă întreabă niciodată: „Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac mai mult? Face colecţie de fluturi?” Ci întrebă: „Câţi ani are? Câţi fraţi are? Câte kilograme cântăreşte? Cât câştigă tatăl lui?” Numai atunci ei cred că îl cunosc. din cărămizi trandafirii. am făcut-o din pricina oamenilor mari.

Nu înţelegeam de ce era atât de important ca oile să mănânce arbuşti. acelora ce ştiu ce-nseamnă viaţa. Eu însă. atunci vă vor crede şi vă vor lăsa în pace cu întrebările lor. Voi mai greşi. Aşa că iată încă un motiv pentru care mi-am cumpărat o cutie cu vopsele şi creioane. căci deodată micul prinţ m-a întrebat. Câte un desen mai treacă-meargă.” Astfel. apoi. cuprins parcă de-o mare îndoială: . Şi atunci bâjbâi când aşa. Trebuie să fi îmbătrânit şi eu.Aha! Îmi pare bine. Nu oricine a avut un prieten. Credea. E lucru trist să uiţi un prieten. V Descopeream în fiecare zi câte ceva în legătură cu planeta. totul le-ar fi apărut cu mult mai plin de adevăr. Fireşte însă că nouă. Dar micul prinţ adăugă: . Copiii se cuvine să fie foarte îngăduitori cu oamenii mari.. am aflat de năpasta baobabilor. un altul însă nu mai seamănă defel. A fost tot datorită oii. puţin ne pasă de cifre! Mi-ar fi plăcut şi mie să încep această povestire în felul basmelor. Mi-ar fi plăcut să spun aşa: „A fost odată un mic prinţ.. Aici. micul prinţ e prea mare. a plecat. cu călătoria lui. Sunt şase ani de când prietenul meu. poate. Poate sunt întrucâtva asemeni oamenilor mari. prea mic. Aşa se face că. dacă ar lua el chiar şi o întreagă turmă de elefanţi. Colo. când altminteri. Şi s-ar putea să ajung asemeni oamenilor mari. care trăia pe o planetă doar cu puţin mai mare decât el şi care simţea nevoia unui prieten. nu-i aşa. Prietenul meu nu dădea niciodată explicaţii. E adevărat. când mai bine. când ajung la culoarea veşmintelor sale. când niciodată n-ai mai încercat să desenezi altceva în afara de un şarpe boa întreg şi de un şarpe boa spintecat.Da. Şovăi. din nefericire. . O mare amărăciune mă cuprinde în timp ce povestesc aceste amintiri. să fac portretele cele mai asemănătoare cu putinţă. Ideea cu turma de elefanţi îl făcu pe micul prinţ să râdă: . e pentru că nu vreau să-l uit. Lucrul acesta se petrecea încetul cu încetul. în cea de-a treia zi. pe măsură ce-i scăpa întâmplător câte un gând. pe când aveai şase ani! Voi văuta. Aşa sunt ei. Dacă încerc să-l zugrăvesc aici. nu sunt în stare să desluşesc oile prin scândura lăzilor. cu plecarea. că oile mănâncă arbuşti? .E-adevărat. că-i semăn.Atunci înseamnă că mănâncă baobabi? I-am explicat micului prinţ că baobabii nu sunt arbuşti.Ar trebui puşi unii peste alţii: Dar adăugă deîndată. Mai greşesc câte puţin şi când e vorba despre înălţime. cu înţelepciune: . turma asta nu i-ar putea veni de hac nici măcar unui singur baobab. Căci mie nu-mi place să-mi citească nimeni cartea în chip uşuratic. Nu sunt însă tocmai sigur că voi izbuti. care nu se mai gândesc decât la cifre. la vârsta mea. ci nişte arbori cât bisericile de mari şi că. să te apuci de desenat. Dar asta trebuie să mi-o iertaţi. Nu trebuie să le-o luaţi în nume de rău. celor care ştiu ce-n-seamnă viaţa. fireşte. în privinţa unor amănunte mai de seamă. când mai rău. E greu. luându-şi oaia.decât un copil! Dar dacă le spui: „Planeta de pe care venea micul prinţ e asteroidul B612”. de asemenea.

şi dacă baobabii sunt prea mulţi. mi-a mărturisit mai târziu micul prinţ. După ce teai dichisit de dimineaţă. Şi. pe planeta micului prinţ se găseau. Ele dorm în tainiţa pământului. Dacă e vorba despre un fir de ridiche ori de trandafir. un firicel plin de farmec şi nevătămător. şi ierburi bune şi ierburi rele. până când i se năzare câte uneia să se trezească. mai întâi cu sfiiciune.. de îndată ce-i deosebeşti de tufele de trandafir. Or. de ierburi bune şi seminţe rele. Dar dacă-i vorba despre o plantă rea.. Pământul planetei era plin de ele. de ierburi rele. Năpădeşte întreaga planetă. Iar de un baobab. într-adevăr. trebuie s-o smulgi numaidecât. ca pe toate planetele.. chiar din clipa în care ai descoperit-o. seminţele de baobab. o fac să sară-n aer. trebuie să dichiseşti cu grijă şi planeta.Baobabii înainte de a creşte mari sunt şi ei mici. . ca să aflu singur dezlegarea. Numai că seminţele n-ai cum să le vezi. . Atunci începe să se întindă şi scoate la soare. pe planeta micului prinţ se aflau nişte seminţe îngrozitoare. seminţe bune. trebuie să te străduieşti să smulgi întotdeauna baobabii. dar foarte uşoară. nu te mai poţi descotorosi niciodată. Şi dacă planeta este prea mică. cu care se aseamănă mult. E o treabă foarte plicticoasă. . O străpunge cu rădăcinile. Prin urmare. îl poţi lăsa să crească-n voia lui.Chiar aşa! Dar de ce vrei tu ca oile să mănânce puieţii de baobab? Mi-a răspuns: „Păi dar! Vezi bine” ca şi când ar fi fost vorba de un lucru foarte limpede. decă prinzi de veste prea târziu. când sunt foarte mici.E ceva ce ţine de disciplină. Şi a trebuit să-mi pun mintea la grea încercare.

taina micii şi însinguratei tale vieţi. când mi-ai spus: . Poate vă veţi pune întrebarea: „Oare de ce în cartea asta nu se găsesc şi alte desene.. Din nefericire. Ar fi de-ajuns dac-ai putea să mergi pentru un singur minut în Franţa. . am văzut cum asfinţeşte soarele de patruzeci şi trei de ori! . apune peste Franţa. Însă tu... de astă dată. m-a povăţuit să-mi dau silinţa şi să fac un desen frumos. Timp îndelungat tu n-avuseseşi. Şi spun: „Copii! Fiţi atenţi la baobabi!” Doar de aceea m-am trudit atâta cu acest desen. Un proaspăt amănunt. Povaţa merita atâta osteneală. pe atât de mica ta planetă n-aveai decât să-ţi muţi scaunul cu câţiva paşi mai încolo. am fost însufleţit de simţământul că nu e nici o clipă de pierdut. „Dacă vor călători cândva . încât.. cu ajutorul căruia lucrul acesta să le intre bine în cap copiilor de pe meleagurile mele. . Ştiam undeva o planetă locuită de un trândav. ca şi mine. Mie unuia. soarele. cum prea bine se ştie. nu-i nici o pagubă. ca să priveşti apusul soarelui. dar n-am izbutit. mă abat de la tăcerea mea. într-una din zile. Baobabii VI O! Prinţ micuţ.Tare mult îmi plac apusurile soarelui. pe care l-am aflat în cea de-a patra zi... ca să te desfeţi. Însă primejdia baobabilor e atât de puţin cunoscută şi neajunsurile care îl pândesc pe acela ce s-ar rătăci pe un asteroid sunt atât de mari. Şi. priveai apusul soarelui. ori de câte ori doreai.s-ar putea să le fie de folos. am desenat această planetă. Când am desenat baobabii. sub îndrumările micului prinţ. Franţa-i prea departe.Şi. . nu-mi prea place să fac pe moralistul.Dar trebuie să aşteptăm. de laşi o treabă pentru mai târziu. Când în Statele Unite e amiază. Uneori. Haide să vedem un apus de soare.Într-o zi.Mereu mă cred la mine-acasă! Într-adevăr.Să aşteptăm ca soarele să apună. fără să-şi dea seama. Când e însă vorba de baobabi. apoi ai râs de tine însuţi. puţin câte puţin. întotdeauna se întâmplă o groaznică nenorocire. decât farmecul apusurilor de soare. La început ai fost nedumerit.Ce să aşteptăm? .” Iar eu.. ca să le dau de veste prietenilor mei că-i paşte o primejdie pe lângă care trec de multă vreme. Şi mi-ai spus: .. descopeream aşa. la fel de măreţe. de dimineaţă. Nu luase seama la trei copăcei.îmi spunea el . ca desenul cu baobabii?” Răspunsul este foarte simplu: am încercat.

. . Necăjit din pricina bulonului.Nu te cred! Florile-s plăpânde. foarte ocupat cu motorul meu.. căci pana se dovedea deosebit de gravă. mi-a pus o întrebare. rod al unor gânduri multă vreme frământate în tăcere: . Şi toată ziua spune ca şi tine: „Eu sunt un om serios! Eu sunt un om serios!” şi nu mai poate de trufie.O oaie mănâncă tot ce nimereşte.Chiar şi florile cu spini? . la ce folosesc? Micul prinţ. împuţinându-se.. neîndurător. îţi place să priveşti apusul soarelui. Se cred grozave cu spinii lor. N-a iubit pe nimeni niciodată. tot datorită oii. tocmai îmi spuneam: „Dacă bulonul ăsta se mai încăpăţânează mult. El însă. de sare cât-colo!” Micul prinţ din nou mă tulbură din gândurile mele: .O oaie. N-a făcut nimic altceva.. decât socoteli. unul. Chiar şi florile cu spini. Care n-a mirosit niciodată o floare. Deodată. dacă mănâncă arbuştii. mă făcea să mă tem de tot ce poate fi mai rău. Mă cuprinsese îngrijorarea.Spinii nu folosesc la nimic. îi dau una cu ciocanul. mă căzneam cu deşurubatul unui bulon din cale-afară de înţepenit. atunci.Ştiu undeva o planetă pe care se află un Domn roşcovan. în clipa aceea.. i-am spus şi eu ce mi-a trecut prin minte: . . mă îndeletnicesc cu treburi serioase! El se uită încremenit la mine: . Nu i-am răspuns nimic. mi se dezvălui şi această taină din viaţa micului prinţ.O ce? . fără nici o pregătire.Cu treburi serioase! Mă vedea aşa. cu un fel de duşmănie parcă: . toate le amesteci! Era. .Da. într-adevăr.. Sunt curată răutate din partea florilor! . niciodată. spinii la ce folosesc? Nu ştiam.Păi atunci.Vorbeşti întocmai ca oamenii mari! Cuvintele acestea m-au făcut să mă ruşinez puţin.Spinii. e o ciupercă! .Toate le încurci.Erai deci atât de trist în ziua celor patruzeci şi trei de asfinţituri? Dar micul prinţ nu mi-a răspuns. N-a privit niciodată o stea. În clipa aceea. . puţin după aceea: ... iar apa de băut. nu renunţa niciodată la ea. Îşi fac şi ele curaj cum pot. Acela însă nu e om. cu ciocanul în mână şi cu degetele negre de ulei. când eşti trist.Ştii.Ba deloc! Ba deloc! Nu cred nimic! Ţi-am spus ce mi-a trecut prin minte! Eu. . adăugă: ... Eram.Vai! Însă. VII În cea de-a cincea zi. foarte supărat.O ciupercă! . de vreme ce punea o întrebare. Şuviţele-i de aur tremurau în vânt: . mi-a strigat. mănâncă şi florile? . după o tăcere. Sunt neştiutoare. .Şi ai adăugat. aplecat asupra unui lucru care lui i se părea foarte urât.Şi tu crezi că florile.

L-am legănat... mănâncă florile. se afla un prinţ micuţ care trebuia alinat! L-am luat în braţe. Nu prea ştiam ce să-i spun. împodobite doar cu câte o singură cunună de petale. Aceasta însă încolţise într-o bună zi dintr-o sămânţă adusă de nu se ştie unde.Micul prinţ se făcuse palid de mânie.. iar micul prinţ luase foarte îndeaproape seama la creşterea mlădiţei celei noi. Într-atât de tainic e tărâmul lacrimii. se stingeau. şi pe urmă. lucrul acesta e de-ajuns pentru ca el. se opri din creştere şi prinse a făuri o floare. care nu se asemuia prin nimic cu celelalte mlădiţe.. nici ăsta nu-i un lucru important? Se îmbujoră-n obraji. Mă simţeam tare neîndemânatic. oile. Pe o stea. să fie fericit. Am vorbit cu el: . cum să-i mai intru în voie. şi care nu supărau pe nimeni. acolo”..Când cineva a îndrăgit o floare cum numai una singură se află între milioanele şi milioanele de stele. Am să. toate stelele s-ar stinge! Şi nici asta nu e important! N-a mai putut rosti nici un cuvânt. şi dacă într-o bună dimineaţă o oaie mititică e în stare s-o nimicească. pe urmă spuse mai departe: . Florii am să-i desenez o armură. dintr-o dată. . e undeva. Se aşternuse noaptea. Nu ştiam cum să-l împac. nu mai isprăvea. să cunosc această floare mai în amănunt. pe planeta mea. şi care se mulţumeau cu foarte puţin loc. Răsăreau de dimineaţă. dintro lovitură. Pământul. pe o planetă. însă floarea.. de bulon. A izbucnit deodată în hohote de plâns. în scurtă vreme.. aşa. dornică a fi cât mai frumoasă. Am să-ţi desenez o botniţă pentru oaia ta.. Dar dacă oaia îi mănâncă floarea. Cu toate acestea. Micul prinţ. la puţină vreme. de sete şi de moarte. fără să-şi dea seama de ceea ce face. Pe planeta micului prinţ crescuseră dintotdeauna flori ca toate florile. VIII Aveam..Floarea pe care tu ai îndrăgit-o nu-i în pericol. seara. „Floarea mea. la . îşi spune el. văzând bobocul uriaş ce se împlinea sub ochii lui. simţea că trebuie să se ivească dinlăuntru o minune de făptură.. când vrei să înţelegi de ce-şi dau ele atâta osteneală să-şi făurească nişte spini care nu le folosesc la nimic? Nu e ea mai serioasă şi mai importantă decât socotelile unui Domn gras şi roşcovan? Şi dacă ştiu o floare care-n lume n-are seamăn şi care nu trăieşte-n altă parte decât numai pe planeta mea. Eu îmi lăsasem sculele deoparte. Puţin îmi păsa acum de ciocan. florile-şi făuresc spini.De milioane de ani. pentru el e ca şi cum. de milioane de ani.. printre ierburi. privindu-le. Şi oare nu e lucru serios. Se putea să fie un nou soi de baobab! Tulpiniţa însă..

de-ai avea bunătatea să te gândeşti şi la mine..... Ei.Vai! Abia m-am trezit.Nu-i aşa? îi răspunse cu gingăşie floarea.adăugase ea numaidecât . Nu voia să se înfăţişeze mototolită. care atât de migălos trudise.. potrivindu-şi petalele una câte una. Se îmbrăca pe îndelete. Şi m-am născut o dată cu soarele. ospătase floarea. da! era foarte cochetă! Găteala ei cea tainică ţinuse astfel zile şi zile de-a rândul... căscă şi zise: . pe când îi vorbea despre cei patru spini ai săi. fâstâcit. în curând. chiar la răsăritul soarelui. N-am apucat nici să mă pieptăn. cu pregătirile. îi spusese micului prinţ: .Cât eşti de frumoasă! . bine. Micul prinţ atunci nu-şi mai putu stăpâni admiraţia: . Nu voia să se arate decât în deplina strălucire a frumuseţii sale.. într-o zi. Aşa.Mi se pare că e ora micului dejun . Micul prinţ descoperi că floarea aceasta nu prea ştia ce-i modestia. însă era atât de tulburătoare! .N-au decât să poftească tigrii cu ghearele lor! . ducându-se în căutarea unei stropitori cu apă proaspătă.. de pildă. Şi iată că într-o bună dimineaţă. Te rog să mă ierţi.. se ivi şi dumneaei. Astfel ajunsese ea să-l chinuiască.adăpostul încăperii sale verzi. Îşi alegea culorile cu grijă. Şi tocmai ea. cu vanitatea ei niţel bănuitoare. ca macii. Şi micul prinţ.

E foarte frig aici la dumneata.Te rog să mă ierţi.” .şi-apoi..îşi zise micul prinţ. Ruşinată că se dăduse de gol cu o minciună urzită atât de stângaci. nici o pricopseală pentru o plantă .. Acolo.Să mă acoperi. Ea venise din sămânţă.o corectase micul prinţ . tuşise de câteva ori.? .. Astfel micul prinţ. .răspunsese cu gingăşie floarea.. . cu un clopot de sticlă.. .Eu nu sunt o iarbă .Şi paravanul. îşi pierduse curând încrederea în ea.. dar mi-e groază de curent.Nu mi-e deloc frică de tigri. Floarea asta e tare sucită. dar vorbeai cu mine! Şi-atunci floarea îşi înteţise tusea pentru ca el să se simtă totuşi cuprins de remuşcări.M-aş fi dus să-l caut...Pe planeta mea nu se află tigri . în ciuda bunăvoinţei şi a iubirii sale. Pusese preţ pe nişte vorbe fără însemnătate şi ajunsese foarte nefericit. Aici însă se oprise. Nu avea de unde să ştie cum e pe alte tărâmuri. seara. ca să arunce vina asupra micului prinţ: . N-ai avea cumva un paravan? „Groază de curent. tigrii nu mănâncă iarbă... de unde vin eu. Eşti rău aşezat. ..

Trebuie doar să le priveşti şi să le miroşi. Toate acele treburi obişnuite i se părură însă. s-a slujit de pribegirea unor păsări călătoare. Nu ştia ce să mai creadă despre această blândeţe. În dimineaţa plecării. Mi-a mai mărturisit: . Vulcanii.Rămâi cu bine. Numai buni pentru a-şi încălzi gustarea de dimineaţă. . ar fi trebuit să mă înduioşeze. N-ar fi trebuit să fug de acasă niciodată! Trebuia ca dincolo de bietele ei şireticluri. cu clopotul de sticlă în mână. smulse apoi şi ultimii puieţi de baobab. nespus de dragi. îi zise ea în cele din urmă. A curăţat cu grijă hornurile vulcanilor activi. Însă. Ea însă nu-i răspunse. descumpănit.. Rămase locului. Mireasma ei mă îmbăta şi mă însenina. . fără erupţii.Rămâi cu bine. nu după vorbe.mi-a mărturisit el într-o zi. cei de pe Pământ. Floarea tuşi.. îi spuse florii. care m-a necăjit atât de mult. De bună seamă. . în dimineaţa aceea.Nu trebuia să-mi pun mintea cu ea .N-am fost în stare să pricep nimic! Trebuia să o judec după fapte. Iar pe când stropea. suntem mult prea mărunţi pentru a ne curăţa vulcanii. când a fugit de-acasă. Îţi cer iertare. Deoarece credea că nu se va întoarce niciodată. Nu trebuie săţi pui niciodată mintea cu florile. De aceea ne şi pricinuiesc o mulţime de neajunsuri. şi se pregătea să o pună la adăpost sub clopotu-i de sticlă. dar nu din pricina răcelii. floarea. a făcut o mare rânduială pe planetă. pentru cea din urmă oară. . noi. însă eu n-am ştiut să mă bucur de lucrul acesta. Mai avea şi un vulcan stins. Floarea mea înmiresma planeta. IX Cred că micul prinţ. se pomeni că-i vine-a plânge. Florile sunt atât de ciudate. A curăţat cu grijă hornurile vulcanilor activi Micul prinţ. după cum spunea el: „Nu se ştie niciodată!” Aşa încât a curăţat deopotrivă şi vulcanul stins. Erupţiile vulcanice sunt ca focurile care răbufnesc pe horn. cuprins de o uşoară tristeţe.. ard domol şi liniştit.Am fost o proastă. să-i ghicesc duioşia. spuse el din nou. Povestea aceea cu ghearele. dar eram prea mic ca să ştiu cum s-o iubesc. Micul prinţ se miră că nu-l mai dojeneşte. Caută să fii fericit. dacă sunt bine curăţaţi. Avea doi vulcani activi.

Cred că micul prinţ.. de vreme ce niciodată nu m-a mai văzut? Dar nu ştia că lumea. . .Bine. Doar sunt o floare . Nu mai am nevoie de el.. dar fiarele . Aerul proaspăt al nopţii are să-mi priască..A! Iată un supus! strigă regele când îl zări pe micul prinţ. X Se afla prin părţile asteroizilor 325. înveşmântat în purpură şi în hermină...Trebuie totuşi să rabd vreo două-trei omizi.. Aşa încât se apucă să-i viziteze. . îi spuse regele..Bine.Cum poate oare să mă recunoască. Dar n-are nici o importanţă. Şi tu ai fost la fel de prost ca şi mine. Regele şedea.. . deosebit de mândru că e rege pentru cineva. Am ghearele mele. ca să-şi caute de lucru pe-acolo şi ca să se instruiască. cu nevinovăţie. . Apoi adăugă: .. toţi.. Şi-i arătă.Nu sunt chiar atât de răcită . e enervant! Te-ai hotărât să pleci. Pleacă! Deoarece nu voia ca el s-o vadă plângând. Oamenii sunt.Şi n-o mai lungi atâta. .Ei bine.. Pe cel dintâi asteroid trăia un rege. Şi micul prinţ se întrebă: . 326. N-ai bănuit nimic. nişte supuşi. da. Pare-se c-ar fi ceva nespus de frumos. Caută să fii fericit . să te văd mai bine.. când a fugit de-acasă. Altminteri. cine să mai treacă pe la mine? Tu o să fii departe . 329 şi 330. 328. dar în acelaşi timp măreţ. atât era de mândră floarea . Cât despre fiare. te iubesc.Vino mai aproape.. dacă vreau să aflu cum arată fluturii. e un lucru foarte simplu. 327. zise floarea. din vina mea. cei patru spini ai săi.. pentru regi.. s-a slujit de pribegirea unor păsări călătoare. pe un tron lipsit de orice podoabă. . Lasă clopotul de sticlă-n pace. nu mă tem deloc. dar vântul .

ci şaptezeci şi două. E o poruncă. . nu doar patruzeci şi patru. Îţi poruncesc să te aşezi! răspunse regele. n-ar fi vina generalului.” . ba să. Fă-mi această plăcere.Peste toate astea! răspunse regele.Peste toate astea? zise micul prinţ. Porunceşte soarelui să asfinţească. cu sfială.Aş putea să mă aşez? căută să afle. celelalte planete şi stelele. Micul prinţ avea însă o nedumerire. ori să scrie o tragedie. Numaidecât m-ascultă. Dacă-i . răspunse micul prinţ. înainte de orice. Căci nu îngădui nesupunerea. Atunci. şi dacă generalul nu mi-ar îndeplini porunca. Haide! Mai cască. Asemenea atotputernicie îl minună pe micul prinţ. ci şi un monarh universal.Dacă e aşa.Micul prinţ căută cu privirea un loc.Îţi poruncesc să întrebi! se grăbi să spună regele.. zise cu hotărâre micul prinţ.Hm! Hm! făcu regele.... Nu îngăduia nesupunerea. cuteză a-i cere regelui să-i facă un hatâr: . Rămase de aceea în picioare şi.Aş vrea să văd un asfinţit de soare.Dacă eu i-aş porunci unui general să zboare din floare în floare.Mi-e ruşine. ca să se aşeze. nu mai pot.. . începu să caşte. rosti micul prinţ roşind. .Peste tot. zise regele. şi dacă generalul nu s-ar supune. fără a mai fi nevoie să mute scaunul din loc! Şi fiindcă la amintirea micii lui planete părăsite îl cam încerca tristeţea... Cer iertare că întreb. îi arătă planeta lui.. dacă eu i-aş porunci unui general să se prefacă într-o pasăre de mare. trăgând cu măreţie o pulpană a hlamidei sale de hermină. ori să se prefacă într-o pasăre de mare.. obosit cum era. Dacă e aşa.. Autoritatea se bizuie. sau chiar douăsute de apusuri de soare într-o singură zi. nu dădea decât porunci chibzuite. asemeni unui fluture.. „Dacă i-aş porunci. zise regele. spuse mai departe regele. micul prinţ. .. .Datina la curte nu îngăduie să caşti când e regele de faţă.Măria ta. .. cine-ar fi de vină? El sau eu? . peste cine domneşti? . . fâstâcit. zise el. Planeta era mică de tot.Şi stelele te-ascultă? . Căci regele ţinea cu străşnicie ca nimeni să nu-i încalce autoritatea. Nu-ţi dau voie să caşti. Era un monarh absolut. Viu de la drum lung şi sunt nedormit.. îţi poruncesc să caşti! De ani de zile n-am mai văzut pe nimeni căscând.Nu mă pot opri. răspunse regele cu aerul cel mai firesc.Măria ta. . Fiind însă foarte cumsecade. .Peste tot? Regele. Trebuie să ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare să dea. îi spuse monarhul. Ar fi vina mea. Se cam bâlbâia şi părea jignit. Căci nu era numai un monarh absolut..Întocmai. îţi poruncesc ba să caşti. îţi. pe raţiune.. Dacă el ar fi avut-o. Căscatul e o raritate pentru mine. . cu un semn uşor. ar fi putut să privească.. .De bună seamă. dar falnica hlamidă de hermină încurca întreaga planetă... . avea obiceiul să spună. peste cine domnea regele? . sau chiar o sută.Măria ta. ..

Voi da această poruncă. .Hm! Hm! făcu regele.Nu se ştie. . zise micul prinţ. „Ciudaţi mai sunt oamenii mari!” îşi spuse micul prinţ. . închind cu pregătirile de plecare.Şi asta cam când va fi? vru să afle micul prinţ. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie. nu uita niciodată de ea. mi-ar putea da o poruncă înţeleaptă. cu un oftat. zise regele. pe tine însuţi. Astfel..Eu..Te vei judeca. XI Pe cea de-a doua planetă trăia un vanitos..Nu mai am nici o treabă pe-aici.Ei! Dar am văzut chiar eu. Îi părea rău după apusul de soare.. Cum regele nu-i dădu nici un răspuns. A te judeca pe tine însuţi e mult mai greu decât a-l judeca pe altul. atunci când punea o întrebare. ca să-l ai mereu.. voi aştepta până când împrejurările vor fi prielnice.Hm! Hm! răspunse regele. nu voia să-l mâhnească defel pe bătrânul monarh: . Dar cunoscând legile ocârmuirii. Să-l graţiezi însă de fiecare dată. va fi astă-seară.. viaţa lui va atârna de felul în care vei împărţi dreptatea. loc pentru caleaşcă n-am şi ostenesc dacă umblu pe jos. E lucrul cel mai greu. .. apoi. .. . Sunt tare bătrân.. pentru că poruncile mele sunt înţelepte. Ai putea să-l judeci pe acest guzgan bătrân.Şi asfinţitul meu de soare? îi aminti micul prinţ care.. să plec într-un minut.Te fac ambasadorul meu! Se grăbi atunci să strige regele. Era plin de măreţie şi de autoritate. el se va răzvrăti. pe la. locul era cam plictisitor. Îl vei condamna din când în când la moarte. Nu-i nevoie să rămân aici. porni la drum. Mi-ar porunci.Ce fel de ministru? . pe la ora şapte şi patruzeci de minute! Şi vei vedea cât sunt de ascultat. . aş putea să mă judec pe mine însumi oriunde m-aş afla. mai întâi micul şovăi.Dacă măria ta ar dori să mă supun numaidecât. ca să mai arunce o privire de partea cealaltă a planetei. . Hm! Va fi pe la. atunci. Am să plec mai departe! .Dar n-am pe cine judeca aici! . Şi apoi.De. care începu să caute într-un calendar gros.porunceşti poporului tău să se azvârle în mare. Nu pleca. zise regele. . Îl aud noaptea. te fac ministru! . Nici acolo nu e nimeni. justiţie! . . continuându-şi călătoria. înseamnă că eşti cu-adevărat un înţelept. zise micul prinţ aplecându-se. de pildă. care era nespus de mândru să aibă un supus. spuse regele. cred că pe planeta mea se află pe undeva un guzgan bătrân. Nu e decât unul.Vei avea şi-un asfinţit de soare. Mi se pare că împrejurările sunt prielnice. Însă micul prinţ. Am dreptul de a cere supunere. îi spuse regelui. Încă nu mi-am străbătut regatul tot.Nu pleca. . Micul prinţ începu să caşte.

. oamenii ceilalţi nu sunt decât nişte admiratori. îşi zise micul prinţ. . . XII . cel mai bogat şi cel mai inteligent de pe planetă.. pe aici nu trece nimeni niciodată. de bună seamă.Bună ziua. După ce trecură astfel cinci minute. .Da? făcu micul prinţ.Te admir. zise micul prinţ.Ce înseamnă „a admira”? . întrebă el. care nu înţelegea. Admiră-mă totuşi! . ridicându-şi pălăria. „Oamenii mari. zise micul prinţ ridicând uşor din umeri. . Vanitosul începu şi el să salute. Micul prinţ îşi lovi palmele vanitosul salută cu modestie. cel mai bine îmbrăcat. îşi spuse el cu nevinovăţie. pentru ca pălăria să cadă jos. dar la ce-ţi poate folosi lucrul acesrta? Şi micul prinţ plecă. pe micul prinţ îl obosi monotonia jocului. ce-ar fi de făcut? Vanitosul însă nu-l auzi. .Mă admiri într-adevăr atât de mult? îl întrebă el pe micul prinţ..Dar tu eşti singur pe planeta ta! . Salut cu ea când sunt aclamat. îl sfătui atunci vanitosul. pentru vanitoşi. Şi iarăşi începu să-şi lovească palmele una de alta. Vanitoşii nu aud niciodată decât laudele. ridicându-şi pălăria. sunt tare ciudaţi”. . de îndată ce-l zări pe micul prinţ.Aha! Aha! Iată că vine un admirator! strigă de departe vanitosul. Nostimă pălărie mai aveţi! . continuându-şi călătoria.A admira înseamnă a recunoaşte că eu sunt omul cel mai frumos.Şi.Fă-mi această plăcere. Căci. răspunse vanitosul. „E mai cu haz aici decât la rege”.Loveşte-ţi palmele una de alta.Pentru salut. Din nefericire..

. lăsându-şi capul în jos. şase sute douăzeci şi două de mii. spuse micul prinţ. pe care îl găsi şezând tăcut în faţa unei grămezi de sticle goale şi a unei grămezi de sticle pline. de bună seamă.Beau. N-am timp s-o aprind. . Bună ziua. Cincisprezece şi cu şapte. şapte sute treizeci şi una. continuânduşi călătoria. douăzeci şi opt.Bună ziua. mărturisi beţivul.Pe planeta următoare trăia un beţiv. Cinci şi cu şapte.Şi de ce să-ţi fie ruşine? întrebă micul prinţ. răspunse beţivul cu un aer jalnic. Şi micul prinţ plecă.Trei cu doi fac cinci. îşi spuse el. . . deci. .Ca să uit. Douăzeci şi doi şi cu şase. doisprezece. Doisprezece şi cu trei.Ruşine că beau. douăzeci şi doi. cincisprezece. Vi s-a stins ţigara. Douăzeci şi şase şi cu cinci.Şi de ce bei? îl întrebă micul prinţ. care se ferecă pentru totdeauna în tăcerea lui. încât nici nu-şi înălţă capul când sosi micul prinţ. treizeci şi unu. . . răspunse beţivul. Uff! Face. . . căruia i se şi făcuse milă de el.Ce să uiţi? îl cercetă micul prinţ. dorind să-i vină în ajutor. „Oamenii mari. sunt foarte ciudaţi”. XIII Cea de-a patra planetă era locuită de un businessman. . încheie beţivul. Vizita fu aici foarte scurtă. Omul acesta era atât de ocupat. năucit. .Ca să uit că mi-e ruşine. însă ea îl cufundă pe micul prinţ într-o adâncă amărăciune.Ce faci acolo? îi spuse beţivului. cinci sute unu milioane.

un om precis. Eu însă sunt un om serios! Nu mai am timp să mă pierd în visări. . . nu mă ţin de baliverne! Doi şi cu cinci. Le stăpânesc. Nu am timp de hoinăreală.. .. de vreme ce-o pusese.Eşti stăpânul stelelor? .Ba nu. iacă-t-o! Cum ziceam. Eu nu fac mişcare..Albine? . care se văd câteodată pe cer.. ..Milioane de ce? Businessmanul înţelese că nu era nici o speranţă să fie lăsat în pace: . . .Ba nu. şase sute douăzeci şi două de mii. de când trăiesc pe planeta aceasta. . Am atâta treabă! Eu sunt un om serios. aurii şi care-i fac pe alde pierde-vară să viseze. Stele. . .. şapte.Şi ce faci cu stelele astea? . Eu sunt un om serios. Şi am greşit de patru ori la o adunare. şapte sute treizeci şi una.Hai? Tot aicea eşti? Cinci sute de milioane. acum douăzeci şi doi de ani.Dar abia am cunoscut un rege.Cinci sute de milioane de ce? . nu mai ştiu. un cărăbuş.Cinci sute unu milioane. Prima oară. cinci sute unu milioane.Chiar aşa. .. din pricina unei crize de reumatism. acum unsprezece ani.. Businessmanul îşi înălţă capul: .Şi ce faci cu cinci sute de milioane de stele? . Dumnezeu ştie de unde. n-am fost deranjat decat în trei rânduri.Aha! Stele? .Nimic. care. Sunt un om serios! A treia oară.Milioane de lucruri din celea mărunte.Cinci sute de milioane de ce? stărui micul prinţ.Ce fac cu ele? ..În cincizeci şi patru de ani. mărunte şi care strălucesc. Făcea un zgomot îngrozitor. când a picat.. A doua oară. Mărunte.Muşte? .Da.Da. .. care în viaţa lui nu renunţase la o întrebare...

Şi ce faci cu ele? .Ale cui stele? răspunse morocănos businessmanul. . pe care o stropesc în fiecare zi.” Cu privire la lucrurile serioase. pe cer. când cineva le descoperă. decât vanitosul.Le administrez. pe o planetă fără case şi fără locuitori. Când îşi aprinde felinarul.Şi e de ajuns? . mai zise el. XIV Cea de-a cincea planetă era cu totul neobişnuită. Ale nimănui. e al tău. Eu sunt însă un om serios! Micul prinţ nu se mulţumi cu atât. Ca să cumpăr alte stele. pe care-i curăţ în fiecare săptămână. micul prinţ avea părerile lui. care nu-i a nimănui.. Nu se ştie niciodată. decât businessmanul şi decât beţivul. Vulcanii trag folos. Le socotesc şi iar le socotesc. . Businessmanul deschise gura. Tu însă nu poţi să culegi stelele! . deoarece eu m-am gandit primul la lucrul asta. Am trei vulcani..Asta aşa e. gândeşte cam ca beţivanul de-adineauri. îşi zise micul prinţ. Când găseşti o insulă. dar nu găsi nici un raspuns.Şi la ce-ţi foloseşte dacă eşti stăpânul stelelor? . Daca am o floare.Şi asta-i tot? . .Regii nu stăpânesc. am o floare. „Oamenii mari. zise businessmanul. o brevetezi: e a ta. Căci îl curaţ şi pe cel stins. . hârtia asta o încui într-un sertar. . . E destul de poetic. pot să-l pun la gât şi să-l iau cu mine. Nu-i deloc uşor. Ei „domnesc” peste. sunt nemaipomenit de ciudaţi”. îşi spuse: „Se prea poate ca omul acesta sa fie un nerod.E de-ajuns! „Are haz. Când ai cel dintâi o idee. Dar nu e prea serios. Cu toate acestea. Cuprindea numai atâta loc cât să încapă pe ea un felinar şi un lampagiu.Atunci sunt ale mele. e a ta. se gândi micul prinţ. îşi spuse el cu nevinovăţie. Şi pe urmă. foarte deosebite de părerile oamenilor mari.. „Ăsta. pentru că nimeni. .Nu ştiu. Tu însă nu le eşti de folos stelelor. Când găseşti un diamant. nu s-a gândit vreodată să le stăpânească.Cum adică? . dar pot să le depun la bancă. de bună seamă.Cum poate cineva să stăpânească stelele? .Eu. care nu-i al nimănui. înaintea mea.Nu. Era cea mai mică dintre toate. E totuşi mai puţin nerod decât regele.Adică scriu pe o bucată de hârtie câte stele am.Bineînţeles. e ca şi cum ar face să se mai nască o stea sau o . E cu totul altceva.” Îi mai puse totuşi câteva întrebări: . continuându-şi călătoria. zise micul prinţ.Eu. . după cum trage folos şi floarea mea din faptul că eu sunt stăpânul lor. Aşa că eu sunt stăpânul stelelor. . iar micul prinţ plecă.. pot s-o culeg şi s-o iau cu mine.. dacă am un fular. Munca lui măcar are o noimă. Micul prinţ nu izbutea să înţeleagă la ce putea fi de folos un felinar şi-un lampagiu undeva.Îmi foloseşte ca să fiu bogat.

cunosc eu un mijloc prin care să te odihneşti ori de câte ori vei vrea. Aprind şi sting o dată pe minut! . Bună seara. Îi era drag lampagiul acela atât de credincios consemnului. planeta s-a învârtit din ce în ce mai repede. Bună dimineaţa. .Consemnul. Dimineaţa stingeam.Ştii.Bună ziua. Vru să-şi ajute prietenul: .. îl salută cuviincios pe lampagiu: .Şi-atunci? zise micul prinţ. pentru că acum se învârteşte o dată pe minut. îşi adoarme floarea sau steaua. . ca să dorm. ca să mă odihnesc. avea şi ea o chibzuială. Tocmai asta e nenorocirea! De la an la an. Căci poţi să fii credincios şi leneş totodată. iar consemnul nu s-a schimbat! . .Nu-i nimic de priceput. . şi restul nopţii. Îşi aduse aminte de apusurile de soare. O îndeletnicire foarte frumoasă.Cum aşa consemnul? .Consemnul să-mi sting felinarul. .Nu pricep. Cu adevărat folositoare de vreme ce-i frumoasă. Consemnul e consemn. zise lampagiul.O lună? ..floare. zise lampagiul.Ba nu e nostim deloc.. Treizeci de zile! Bună seara.Consemnul nu s-a schimbat. zise lampagiul. Bună dimineaţa.. . Micul prinţ adăugă: . eu nu mai am o clipă de odihnă. . Treizeci de minute.” Când ajunse pe planetă. Apoi îşi şterse fruntea cu o batistă cu pătrăţele roşii.Şi pe urmă s-a schimbat consemnul? . răspunse lampagiul.Da. zise micul prinţ. Cândva.Totdeauna vreau. Când îşi stinge felinarul. Şi iar îl aprinse. Şi îşi stinse felinarul. în căutarea cărora el însuşi se ducea odinioară. Micul prinţ se uita la el.Consemnul. zise lampagiul.Am o meserie cumplită. ... De ce-ai stins felinarul? .Asta-i nostim! La tine zilele ţin un minut! . Şi iar aprinse felinarul.Dar de ce l-ai aprins iar? . mutându-se cu scaunul din loc. . Îmi rămânea restul zilei.Şi-atunci. iar seara aprindeam. răspunse lampagiul. A trecut o lună de când stăm de vorbă.

Poate fiindcă se îngrijeşte de altceva decât de sine însuşi. Planeta lui e într-adevăr atât de mică. încât dacă faci trei salturi. zise micul prinţ. Nu mai văzuse niciodată o planetă atât de măreaţă.Nu-i chip. vanitosul. astfel încât sa fii mereu în soare.Foarte interesant. . munţii şi pustiurile. în vreme ce îşi urma călătoria. ca să mai răsufle puţin.Ia te uită! Vine un explorator! strigă el când îl zări pe micul prinţ. Micul prinţ se aşeză pe masă. Ce faceţi dumneavoastră aici? . zise Domnul cel bătrân. Şi îşi stinse felinarul.. pe acesta l-ar dispreţui toţi ceilalţi: regele. mai cu seamă din pricina celor o mie patru sute patruzeci de apusuri de soare în douăzeci şi patru de ore! XV Cea de-a şasea planetă era o planetă de zece ori mai mare.. . Se găsesc şi oceane pe-aici? . N-ai decât să umbli mai încet.Sunt geograf. . umblă.Ce este un geograf? . . fluviile.Este tare frumoasă planeta dumneavoastră.Dincotro vii? îl întrebă Domnul cel bătrân. zise micul prinţ.Ce-i cartea asta groasă? zise micul prinţ.Oh! (Micul prinţ era dezamăgit) Dar munţi? . . zise şi lampagiul. Cu toate acestea. .. . În sfârşit. zise micul prinţ.Nu-mi ajută mare lucru. Bună dimineaţa. .” Lucrul pe care micul prinţ nu îndrăznea să şi-l mărturisească nici sieşi era că lui îi părea rău pentru această binecuvântată planetă. Ceea ce îmi place mie la viaţă e să dorm. zise lampagiul. iar ziua are să ţină cât ai să vrei tu. ai înconjurat-o.Nu-i chip.. e singurul care nu mi se pare caraghios. „Pe acesta. o meserie adevărată! Şi aruncă o privire de jur-împrejur pe planeta geografului. Călătorise până acum atât de mult! .E un savant care ştie unde se află mările.” Oftă cu părere de rău şi îşi mai spuse: „E singurul cu care puteam sa mă împrietenesc.. oraşele. beţivul şi businessmanul. Nu e loc pentru doi inşi.Planeta ta e atât de mică. Trăia pe ea un Domn bătrân care scria nişte cărţi uriaşe. Când vei vrea să te odihneşti.

Pentru că beţivii văd dublu. Însă nu se ştie niciodată.Cum aşa? întrebă micul prinţ. La fel şi în cazul unui explorator care ar bea prea mult. . a mărilor. . şi pustiuri? . îşi ascuţi creionul. . după ce-şi deschise registrul.Noi nu însemnăm florile. şi fluvii.Nouă ne e tot una dacă vulcanii sunt stinşi sau dacă sunt treji. acolo unde de fapt nu se află decât unul singur. zise geograful.Se poate.Dar dumneavoastră sunteţi geograf! . nu prea ai ce vedea. E prea multă bătaie de cap.Geografiile.Mai am şi o floare. El nu-şi părăseşte biroul. Geograful. Duc mare lipsă de exploratori.Dar oraşe. Foarte rar un ocean se goleşte de apă. . care ar fi un prost explorator.Se duce cineva acolo.Pentru că dacă un explorator ar minţi. e loc puţin de tot. numai că eu nu sunt explorator. . Ce înseamnă „efemer”? . . e vorba despre descoperirea unui munte. . I se cere însă exploratorului să aducă probe. .Nu se ştie niciodată. Geograful e un om prea important ca să hoinărească.Şi de ce. Doi vulcani activi şi un vulcan stins. Am trei vulcani. zise micul prinţ.Ce înseamnă „efemere”? . . zise geograful.Floarea mea e ameninţată oare să piară în curând? . Deodată.Cum aşa? E tot ce poate fi mai frumos! .Întocmai. îl întrerupse micul prinţ. zise geograful.Dar vulcanii stinşi se pot trezi. i se cere să aducă nişte pietre mari. a oceanelor şi a pustiurilor. Dacă. Ca să fie însemnate cu cerneală. . geograful se tulbură: . zise micul prinţ. dar tu vii de departe! Tu eşti explorator! Fă-mi o descriere a planetei tale! Şi geograful. Însemnătate pentru noi are numai muntele. Se întâmplă foarte rar ca un munte să-şi schimbe locul. de pildă. care în viaţa lui nu renunţase la o întrebare.Dar ce înseamnă „efemer”? stărui micul prinţ. geograful pune să se facă cercetări cu privire la moralitatea exploratorului. zise geograful. . atunci. El nu e schimbător. . zise geograful.Ştiu pe cineva. . se trece la cercetări în legătură cu descoperirea lui. dacă moralitatea exploratorului pare mulţumitoare. Nu geograful e acela care face numărătoarea oraşelor. Iar dacă amintirile vreunuia i se par demne de luat în seamă. Cum ziceam. mă rog? . se aşteaptă până când exploratorul vine cu probele.. Noi scriem despre lucruri eterne. . ar însemna doi munţi. a fluviilor.Nu. ci vin exploratorii la el. ca să vadă? . Le pune întrebări şi îşi face însemnări după amintirile lor.Înseamnă „ceva ameninţat să piară în curând”.Pentru că florile sunt efemere. .O! La mine. . zise geograful. Povestirile exploratorilor sunt însemnate mai întâi cu creionul. de vreme ce-o pusese.N-aş putea să ştiu. .Ei. . zise geograful. în cărţile de geografie s-ar produce catastrofe. Ele nu se învechesc niciodată. . sunt cărţile cele mai de preţ dintre toate cărţile.Aşadar? întrebă geograful.Nici asta n-aş putea să-ţi spun.

se întâmplă să mai şi minţi câte puţin.Bineînţeles! „Floarea mea e efemeră”. ei ar încăpea cu uşurinţă într-o piaţă publică de douăzeci de mile lungime. niţel înghesuiţi. XVI Ce-a de-a şaptea planetă a fost. Venea mai întâi rândul lampagiilor din Noua Zeelandă şi din Australia. E de prisos. al celor din Africa şi Europa. prin urmare.Pe unde mă sfătuieşti să mai merg? întrebă el. Atunci venea rândul lampagiilor din Rusia şi din Indii.. am să vă spun că. Are o faimă bună. lampagiii din China si Siberia. XVII Când vrei să faci o glumă. Mă tem ca nu cumva aceia care n-o cunosc să-şi facă o părere greşită despre planeta noastră. îşi zise micul prinţ. . ca baobabii. se miră foarte mult că nu vede pe nimeni. Ca să vă puteţi face o părere despre întinderea Pământului. Era măreţ! Numai lampagiul singurului felinar de la Polul Nord şi confratele său. bineînţeles. trei sute unsprezece milioane de vanitoşi. Se socotesc grozavi. . ca la un miting. rosti micul prinţ. cel cu singurul felinar de la Polul Sud.Bună seara. şapte mii de geografi. Aveţi încredere în mine. Pământul. ca să se apere de lume! Iar eu am lăsat-o singură acasă!” Aceasta a fost cea dintâi tresărire a căinţei sale. Tocmai începuse să se teamă ca nu cumva să fi greşit planeta. Omenirea ar putea fi îngrămădită pe cea mai măruntă insuliţă din Pacific. Micul prinţ. aveai în faţa ochilor o privelişte încântătoare. o adevărată armată de patru sute şaizeci şi două de mii cinci sute unsprezece lampagii. când un inel de culoarea lunii se mişcă pe nisip. pe întreg cuprinsul celor şase continente ale sale. Apoi.Pe planeta Pământ. pe douăzeci de mile lăţime. Pământul nu e o planetă oarecare! Poţi număra pe el o sută unsprezece regi (fără a-i uita. înainte de născocirea luminii electrice. duceau un trai trândav şi de nepăsare: lucrau de două ori pe an. . Oamenii. la rândul lor. pe regii negri). când ajunse pe Pământ. al celor din America de Nord. „şi nu are decât patru spini. după ceşi aprindeau felinarele.Şi micul prinţ plecă. nu vă vor crede. Căci nu mai pot de dragul cifrelor: lucrul acesta le va fi pe plac. Dacă te uitai la el ceva de mai departe. Şi niciodată nu stricau rânduiala intrării lor în scenă. Oamenii mari. N-am fost nici eu prea cinstit când v-am vorbit de lampagii. oarecum la întamplare. Voi însă nu vă pierdeţi vremea cu pedepse scolăreşti. Mişcările acestei armate erau diriguite ca acelea ale unui balet de operă. aceştia plecau la culcare. Apoi. Apoi şi ei se furişau pe nesimţite în culise. adică vreo două miliarde de oameni mari. ocupă foarte puţin loc. aşadar. răspunse geograful. Aşa că ar trebui sfătuiţi să calculeze singuri.. trebuia întreţinută acolo. . Apoi.. Îşi închipuie că ocupă mult loc. gândindu-se la floarea lui. de bună seamă. Apoi. al celor din America de Sud. şapte milioane şi jumătate de beţivi. nouă sute de mii de businessmani. Îşi regăsi însă cumpătul: . pe Pământ. Intrau atunci în dans. Dacă cele două miliarde de locuitori care împânzesc Pământul ar sta în picioare.

. n-ai nici măcar labe. . Micul prinţ se aşeză pe-o piatră şi-şi înălţă ochii către cer: . . Ce cauţi tu pe-aici? . ..Unde sunt oamenii? vorbi în cele din urmă micul prinţ... . Tu însă eşti neprihănit şi vii de pe o stea. ca o brăţară de aur. . E chiar deasupra noastră... . mai zise. rosti şarpele.Bună seara.Aha!. Priveşte planeta mea...Aici e pustiu. în Africa. să poată găsi propria lui stea. pe glezna micului prinţ: .. zise şarpele. Pământul e mare.. Micul prinţ zâmbi: .Mă întreb. zise şarpele.Pe acela pe care-l ating...Eşti un animal ciudat.Pe Pământ.Prea puternic nu eşti tu.Sunt însă mai puternic decât degetul unui rege.Aş putea să te duc mai departe decât o corabie. Şi tăcură amândoi.. În pustiuri nu e nimeni. Dar cât e de departe! . zise micul prinţ.Pe ce planetă am căzut? întrebă micul prinţ. dacă nu cumva stelele sunt luminate numai pentru ca astfel fiecare. . . Va să zică nu se află nimeni pe Pământ? ..E frumoasă. Micul prinţ nu răspunse nimic.. îi spuse el într-un târziu. Te simţi cam singur în pustiu. zise şarpele. zise şarpele. răspunse şarpele. Micul prinţ îl privi îndelung.Singur te simţi şi printre oameni. . zise şarpele.Aha! făcu şarpele. îl redau pământului din care a ieşit.. zise el. cândva. nici măcar nu poţi călători.Am nişte necazuri cu o floare. Se încolăci. .. Subţire ca un deget.

dar de ce vorbeşti mereu în enigme? . zise floarea. „De pe un munte ca ăsta de înalt. Bună ziua. zise şarpele.Te du cu bine. . Însă nu zări decât colţuri de stâncă.. foarte ascuţite. îşi zise el atunci. Îi poartă vântul.... am să văd dintr-o privire toată planeta şi pe toţi oamenii”. .. şi asta-i stinghereşte mult. răspunse ecoul. cred. rosti micul prinţ. zise el.Oamenii? Să tot fie. vreo şase-şapte la număr. o floare atât de neînsemnată. Singurii munţi pe care-i văzuse el vreodată erau cei trei vulcani ai lui. Cine sunteţi voi. Floarea... . cândva. care-i ajungeau doar până la genunchi...Unde sunt oamenii? întrebă cuviincios micul prinţ. Cine sunteţi voi. eşti atât de plăpând pe Pământul ăsta plin de granit! Aş putea sa te ajut într-o bună zi.. sunt singur. zise floarea. răspunse ecoul.... XIX Micul prinţ se urcă pe un munte înalt.Oh! Am înţeles prea bine. rosti micul prinţ. Şi tăcură amândoi.Eu pe toate le dezleg. Ei nu au rădăcini. Bună ziua.Mi-e milă de tine. i-am zărit o dată.Rămâi cu bine.. Cu ani în urmă.. zise micul prinţ. . . . răspunse ecoul. Nu se ştie însă niciodată unde-i poţi găsi. sunt singur.Cine sunteţi voi? zise micul prinţ.Cine sunteţi voi. dacă-ţi pare prea rău după planeta ta. ...Bună ziua..Fiţi prietenii mei. .Bună ziua... sunt singur. văzuse trecând pe-acolo o caravană.Bună ziua. . XVIII Micul prinţ străbătu pustiul şi nu întâlni decât o floare. zise micul prinţ oarecum la întâmplare. Iar de vulcanul cel stins se folosea ca de un scăunel.. . . O floare doar cu trei petale.. Aş putea.Sunt singur. . . .Bună ziua..

Acasă. într-o singură grădină! „Tare s-ar mai socoti jignită. ziseră trandafirii. Iar drumurile. ca să scape de ruşine.. numai sare.. pe stânci şi prin zăpezi. Şi se simţea foarte nefericit. Şi iată că se mai aflau aici cinci mii. . toate semănând cu ea. Iar eu aş fi.. într-un sfârşit.„Ce planetă caraghioasă! se gândi el atunci. ..Noi suntem trandafiri. . numai piatră colţuroasă. micul prinţ.Cine sunteţi voi? îi întrebă el înmărmurit.Bună ziua. Numai uscăciune. . Micul prinţ îi privi. Floarea lui îi povestise că era.. ziseră trandafirii.Vai! făcu micul prinţ. nu s-ar mai opri din tuse şi s-ar preface chiar că moare.Bună ziua. eu am o floare: vorbea întotdeauna ea întâi.. toate. Se afla într-o grădină de trandafiri înfloriţi. descoperi un drum. dacă ar vedea una ca asta. spuse el. Toţi erau aidoma cu floare lui.” XX Iata însă că veni şi clipa când. Iar oamenii n-au nici un pic de fantezie. în univers. îşi zise el. duc spre oameni. Nu fac altceva decât să-ngâne ceea ce le spui. . singura în felul ei. . după ce umblă o vreme îndelungată prin nisip.

pentru că altminteri.. sub măr.Nu eşti de prin partea locului. Nu sunt îmblânzită. nevoit să mă prefac c-o îngrijesc. plânse.desigur..Vino să te joci cu mine. . zise vulpea.Sunt o vulpe. zise vulpea. nu prea sunt un mare print... ce cauţi pe-aici? .Caut oamenii. s-ar lăsa să moară cu-adevarat. rosti micul prinţ. dar nu văzu pe nimeni. Eşti tare frumoasă.” Apoi îşi zise mai departe: „Mă credeam înavuţit cu o floare fără seamăn.. . zise micul prinţ. zise vulpea.Sunt aici. Dar după un răstimp de gândire. zise vulpea.. adăugă: .. Ce înseamnă „a îmblânzi”? .Nu pot să mă joc cu tine. .Bună ziua.. ca să ma îndurereze şi pe mine.. .Ce înseamnă „a îmblânzi”? . care-mi vin doar până la genunchi şi dintre care unul e poate stins pe vecie. Sunt atât de trist. . răspunse cuviincios micul prinţ întorcându-se.. . . şi iată că n-am decât o floare de rând. culcat în iarbă. XXI Chiar atunci sosi şi vulpea: .Cine eşti tu? zise micul prinţ.Bună ziua.A! Iartă-mă.” Şi. zise glasul. Cu asta numai şi cu trei vulcani. o pofti micul prinţ.

îmi va aminti de tine. vom avea nevoie unul de altul. .. numai că nu prea am timp. Eu voi fi. Şi-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu. Însă vei putea. Dar găini? . fără seamăn în lume. Aşa că mă cam plictisesc. de la neguţători. Dacă vrei cu adevărat să ai un prieten. zise apoi. să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine. îmblânzeşte-mă.. E foarte neplăcut! Mai cresc şi găini. de pildă.Nu. .. zise micul prinţ. de aceea.Interesant.Viaţa mea e veşnic aceeaşi. Va fi. zise vulpea. . eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Şi asta-i trist! Tu însă ai părul de culoarea aurului. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Toate găinile se aseamănă între ele.Da... Mie grâul nu mi-e de folos.Desigur.. . pentru mine. minunat când mă vei fi îmblânzit! Grâul.Încep să înţeleg. îmblânzeşte-mă! . Vulpea se arătă foarte nedumerită: . auriu şi el. . au puşti şi vânează. Pe Pământ întâlneşti tot soiul de lucruri. zise vulpea. Ai tăi mă vor chema din vizuină.. zise micul prinţ. pe mine mă vânează oamenii.A-ţi crea legături? . La început.. Tu nu eşti deocamdată pentru mine decât un băieţaş.Ar fi fost mai bine dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră. priveşte! Vezi tu.Se prea poate. micul prinţ veni din nou. suspină vulpea.E un lucru de mult dat uitării. Iar eu nu am nevoie de tine. uite-aşa. mi se pare că m-a îmblânzit.Ce trebuie să fac? zise micul prinţ..Te rog. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebiţi de-ai tuturora. te vei aşeza ceva mai departe de mine.Nimic nu e desăvârşit. fără seamăn în lume. Eu te voi privi cu coada ochiului. zise vulpea. pentru tine.. Dar dacă tu mă îmblânzeşti. Ce înseamnă „a îmblânzi”? .Nici. pe zi ce trece. Vulpea tăcu şi se uită la micul prinţ..Bucuros aş vrea. Eu vânez găinile.Oamenii. Vulpea însă se întoarse la gândurile ei: . .Pe altă planetă? . .Pe planeta aceea sunt vânători? . Cumpără lucruri de-a gata. vii la ora patru după-amiaza. Cum însă nu există neguţători de prieteni. aidoma cu o sută de mii de alte vulpi.. .Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. ca o melodie. lanurile acelea de grâu? Eu nu mănânc pâine. A doua zi. răspunse micul prinţ. viaţa mi se va însenina. zise vulpea.O! Dar nu e pe Pământ. E singurul folos de pe urma lor. în iarbă. E undeva o floare. Dar dacă tu mă îmblânzeşti. oamenii nu mai au prieteni. zise vulpea. Graiul e izvor de neînţelegeri.. . aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. răspunse vulpea. Tu vei fi. Înseamnă „a-ţi crea legături”.Nu. Cauţi găini? . . Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. Am de căutat prieteni şi o mulţime de lucruri de cunoscut... Caut prieteni. . zise vulpea. . Dacă tu. zise micul prinţ.Trebuie să ai foarte multă răbdare.. Şi . Şi-apoi. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe. iar tu nu vei zice nimic.. colo. Lanurile de grâu mie nu-mi trezesc nici o amintire. şi toţi oamenii se aseamană între ei.

Nu era decât o vulpe. aidoma cu altele o sută de mii.Şi-atunci nu dobândeşti nimic din asta! .Din vina ta.Aşa e! zise vulpea.. Se duc să joace. le spuse el. Eu însă mi-am făcut din ea un prieten. zise vulpea. .. Şi florile se ruşinară. .Du-te să mai vezi o dată trandafirii. eu nicidecum nu-ţi voiam răul. niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul.E încă un lucru de mult dat uitării. Ne trebuie rituri. Vei descoperi că floarea ta nu are-n lume seamăn. Apoi adăugă: . . Micul prinţ se duse să mai vadă o dată trandafirii. o oră. Şi-aşa micul prinţ îmblânzi vulpea. zise micul prinţ. Dacă vânătorii s-ar duce la joc la voia întâmplării. zise vulpea. zise vulpea. Iar când ora despărţirii fu aproape: . iar ea acum nu are în lume seamăn. . precum nici voi n-aţi îmblânzit pe nimeni. mă va cuprinde un frământ şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării.Dar ai să plângi! zise micul prinţ.cu cât va trece timpul. e o zi minunată! Mă plimb şi eu atunci.. datorită culorii grâului. . cu fetele din sat. cu-atât mai fericită mă voi simţi. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile. De pildă. toate zilele ar fi la fel.Ce-i acela rit? zise micul prinţ. ci numai tu ai vrut să te-mblânzesc.. La ora patru.Ba dobândesc. prin urmare. Întoarce-te apoi la mine. iar eu îţi voi dărui o taină. . . Joia. de celelalte ore.Voi nu semănaţi întru nimic cu floarea mea. joia. . Sunteţi aşa cum era şi vulpea mea.Aşa e. vânătorii mei au un rit. iar eu n-aş mai avea niciodată vacanţă. până la vie. să-ţi iei rămas bun. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit. voi încă nu sunteţi nimic. Am să plâng. .Vai! zise vulpea.

cutremură cabina acelor. ori cum se lăuda.Se şi întorc? întrebă micul prinţ. pentru fluturi). înăuntru.Numai timpul împărţit cu floarea mea..Numai copiii ştiu ce caută. . ..Nici chiar omul de la locomotivă nu ştie.Ce faci aici? zise micul prinţ. spuse după dânsa micul prinţ. Tu însă nu trebuie să-l uiţi.Erau nemulţumiţi acolo unde se aflau? .Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor. zise acarul.Nu sunt aceiaşi.. Fiindcă pentru ea am ucis omizile (în afară doar de câteva. zise acarul. când la stânga. dar sunteţi deşarte. Dorm acolo. ori poate stau şi cască. zise acarul. . zise acarul. Şi al doilea rapid străluminat trecu. fiindcă pe ea am adăpostito sub clopotul de sticlă.Sunt tare grăbiţi. Tu eşti răspunzător de floarea ta.Bună ziua. Ce anume caută? . Fiindcă ea e floarea mea. în partea cealaltă. Şi bubui tunetul celui de-al treilea rapid străluminat. făcu micul prinţ. un trecător de rând ar crede că e asemeni vouă. Fiindcă pe ea am ascultat-o cum se plângea. ori câteodată chiar şi cum tăcea.Rămâi cu bine. care-i poartă când la dreapta. zise micul prinţ. zise acarul. zise acarul. încep să plângă. . ca să ţină minte. Iată care-i taina mea. . le mai spuse el. ca să ţină minte. .Bună ziua.Te du cu bine. zise micul prinţ. . . Fiindcă pe ea am ocrotit-o cu paravanul. ca să ţină minte. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Floarea mea. Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Aceştia vin în locul celorlalţi. bubuind. . . . E foarte simplă: Limpede nu vezi decât cu inima. XXIII . . şi dacă cineva le-o ia.Niciodată nu eşti mulţumit unde te afli. XXII .Sunteţi frumoase... zise el. .Aceştia au pornit în urmărirea călătorilor dintâi? întrebă micul prinţ. Dau drumul trenurilor.Oamenii au dat uitării adevărul acesta. zise vulpea. fireşte.Eu sunt răspunzător de floarea mea. Şi se duse înapoi la vulpe. zise vulpea. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.. zise acarul. . bubuind ca tunetul. Şi un rapid străluminat... Ea însă singură e mai de preţ decât voi toate laolaltă.Numai timpul împărţit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de preţioasă. Numai copiii îşi turtesc nasul de ferestre.Triez călătorii în pachete de câte o mie.Nu urmăresc nimic.. . . spuse după dânsa micul prinţ. Ei îşi împart timpul cu o păpuşă de cârpă şi ea devine foarte preţioasă. rosti micul prinţ. .Au noroc. .

la voia întâmplării..E bine să ai un prieten. Pentru el e de ajuns un strop de soare.Dragul meu băiat. zise el. Ştiam prea bine că nu trebuia să-i pun întrebări. chiar dacă e să mori.. I-am răspuns: „De bună seamă”. Experţii au făcut un calcul. unul.Aduc o mare economie de timp. pornirăm la drum. după o tăcere.Şi mie mi-e sete. care potolesc setea.. sunt foarte frumoase amintirile tale. zise neguţătorul. . Nu înţelegeam ce vrea să spună. până când se lăsă noaptea şi începură să se-aprindă stelele. mi-a mai spus: . aş porni în linişte spre o fântână... Mă încercă o moleşeală: n-are nici un rost să cauţi o fântână. şi m-am uitat.. îşi spuse micul prinţ.Pentru ce le vinzi? zise micul prinţ.” XXIV Ne aflăm în cea de-a opta zi. . prin pustiul fără de sfârşit. zise neguţătorul. Economiseşti cincizeci şi trei de minute pe săptămână. .Stelele sunt frumoase datorită unei flori pe care nimeni nu o vede.” El însă s-a uitat la mine şi mi-a răspuns chiar la ceea ce gândeam: .E frumos pustiul.. El însă nu mi-a dat răspuns la întrebare. adăugă el..Bună ziua. .Pentru că avem să murim de sete.. Ostenise. tăcuţi. mi-am spus.Fiecare face ce vrea. Era un neguţător de hapuri perfecţionate.. să căutăm o fântână...Şi ce poţi să faci cu aceste cincizeci şi trei de minute? .. de când rămăsesem în pană în pustiu şi. dacă aş avea de irosit cincizeci si trei de minute. . M-am aşezat şi eu alături..Prietena mea. Lui niciodată nu-i e foame şi nici sete. Atât a zis: .. .Cum aşa? .Bună ziua.. dar eu încă nu mi-am reparat avionul. nu mai am nimic de băut şi aş fi la rându-mi fericit de-aş putea porni în linişte spre o fântână! . fără să spun nimic. „Nu-şi dă seama de primejdie. nu mai e vorba de vulpe! . Eu. . mi-a răspuns: ... dar am tăcut. Înghiţi câte unul pe săptămână şi nu mai simţi nevoia să bei. . Se aşeză. sunt tare bucuros că mam împrietenit cu o vulpe.Vai! i-am spus micului prinţ. căci din pricina setei mă cuprinsese o uşoară ameţeală. „Eu. Eu le zăream ca prin vis. zise micul prinţ. vulpea. Cuvintele micului prinţ îmi jucau în minte: . sorbisem şi cel din urmă strop al proviziei mele de apă. în timp ce ascultam povestea cu neguţătorul. la undele nisipului bătut de lună. Şi-am mers astfel ore de-a rândul. El nu m-a înţeles.Apa mai poate fi bună şi pentru suflet. Cu toate acestea.Adica şi ţie ţi-e sete? l-am întrebat. Şi..

Şi tot mergând aşa. Ea însă fermeca întreaga casa. . Mi se părea că port o gingaşă comoară. ciutura şi funia. Am fost uimit că înţeleg deodată tainica strălucire a nisipului.. fie despre stele sau pustiu.. se înfundă în trenurile lor rapide.Oamenii. Fântânile sahariene sunt nişte simple gropi săpate în nisip. Şi adăugă: .. Cum micul prinţ adormi. Nu vezi nimic. că eşti de aceeaşi părere cu vulpea mea.. i-am spus eu micului prinţ. Aşa că se frământă şi se sucesc de colo-colo. Pe vremea când eram copil. am dat. în revărsatul zorilor. Bineînţeles că nimeni nu i-a dat de urmă niciodată. fiindcă undeva ascunde o fântână... e icoana unei flori ce străluceşte înlăuntru-i. Trebuie să ocrotim cu grijă lămpile: orice adiere e în stare să le stingă. casa mea ascundea o taină. peste fântână. Şi bănuiam în el o gingăşie şi mai mare. sunt toate gata pregătite: scripetele. Te aşezi pe o dună de nisip..Da. Nu auzi nimic. Şi cu toatea astea. . . XXV .. zise micul prinţ. îl luai în braţe şi pornii din nou la drum.. îi spusei micului prinţ. în lumina lunii. la ochii lui închişi. Căci în adâncul inimii ei. Mă uitam.Nu merită atâta osteneală..Mă bucur.” Cum un surâs uşor aluneca pe buzele-i întredeschise.. iar mie mi se părea că visez.. . Eram înduioşat. locuiam într-o casă străveche şi legenda spunea că acolo s-ar afla ascunsă o comoară. la fruntea-i palidă. zise micul prinţ.Ciudat. ca flacăra-ntr-o lampă. . Întotdeauna mi-a fost drag pustiul. m-am gândit: „Ceea ce mă înduioşează atât de mult la acest prinţ adormit e credinţa lui faţă de o floare.. îi priveam şuviţele de păr ce-i tremurau în vânt şi mă gândeam: „Ceea ce văd eu aici nu e decât învelişul. Lucrul cel mai preţios rămâne nevăzut. Prin părţile acelea însă nu se afla nici un sat. fie că e vorba despre o casă...De aceea e frumos pustiul. ceea ce le dă frumuseţe rămâne nevăzut. Mi se părea chiar că niciodată pe pământ nu se aflase ceva mai gingaş.. A noastră era aidoma unei fântâni de ţară.Şi era adevărat. dar nu mai ştiu nici ei ce caută. ceva străluceşte în liniştea lui. chiar şi atunci când doarme. poate nici n-a căutat-o nimeni. Fântâna pe care o descoperisem noi nu semăna deloc cu fântânile sahariene. zise el.

zise micul prinţ. . din cântecul scripetelui. încet. zise micul prinţ. e de culoarea mierei. pe vremea când eram copil. iar în apa care tot mai tremura.De bună seamă. Era precum un dar de bună pentru suflet. Era dulce ca o sărbătoare.. care din nou se aşezase lângă mine.. Şi micul prinţ adăugă: . Culoarea aceea. Cântecul scripetelui îmi stăruia în urechi. din truda braţelor mele.. îmi spuse cu blândeţe micul prinţ.Nu găsesc.. cresc cinci mii de trandafiri într-o singură grădină. noi trezim fântâna şi ea cântă. Iar eu atunci am înţeles ce căutase! I-am dus ciutura la gură. vedeam cum tremură soarele. Am tras afară ciutura. am rostit. Nisipul. în revărsatul zorilor. pentru tine e prea greu.Ochii însă sunt orbi. Nu voiam ca el să se ostenească. ca de miere.... apucă de funie şi puse scripetele în mişcare... .I-auzi.Ce făgăduinţă? .Trebuie sa-ţi ţii făgăduinţa. până-n dreptul ghizdului. . Şi scripetele gemu. aşa cum geme o morişcă veche. Se născuse din drumul străbătut sub stele. . melodia liturghiei de la miezul nopţii şi duioşia zâmbetelor alcătuiau întreaga strălucire a darului ce-l primisem.Lasă-mă pe mine. i-am răspuns. De ce oare eram cuprins de nelinişte. şi tot nu găsesc ceea ce caută. după ce vântul a adormit o vreme îndelungată. . i-am răspuns eu. cumpănind-o bine.. . . mă făcea de asemeni fericit. Cu inima trebuie să cauţi! Băusem şi eu.Mi-e sete de apa asta. dă-mi să beau. Tot astfel.Şi totuşi ceea ce caută ei ar putea fi găsit într-o singură floare sau într-un strop de apă. zise micul prinţ.Oamenii de pe meleagurile tale. . lumina pomului de Crăciun.El râse. El închise ochii şi bău. Apa aceasta era cu totul altceva decat o hrană oarecare. Am aşezat-o deasupra. . Răsuflasem uşurat...

sunt prea lungi! Şi iarăşi râse. râzând: . acum o săptămână. Eu te aştept aici. Micul prinţ le zări şi zise. Şi. cu picoarele atârnând în gol. băieţaş. Micul prinţ din nou se-mbujoră. În mine.A.. Eşti în pericol să mai şi plângi puţin. Nu e chiar aici... Şi iarăşi. mă încercă o amărăciune ciudată. A doua zi spre seară. sus.. pe când mă înapoiam de la treburile mele.. nu-i aşa? . El niciodată nu răspundea la întrebări.. Apoi.. eu sunt răspunzător de floarea aceea! Am scos schiţele desenelor din buzunar.... . ... Trebuie sa te întorci la maşina ta. zise el.. El însă îmi spuse: . după o lungă tăcere. .Vai! am rostit eu. Încă nu vedeam.Eşti nedrept. Am să vin la noapte. Mă aflam la douăzeci de metri depărtare de zid şi încă nu vedeam nimic. totuşi. Fără îndoială. când am căzut eu pe Pământ. la mii de leghe de orice aşezare omenească! Te întorceai la locul căderii? Micul prinţ se îmbujoră din nou. XXVI În preajma acelei fâtâni. se iscă o întrebare: ..... adăugă: . în dimineaţa când te-am cunoscut. copiii ştiu.. l-am zărit încă de departe pe micul meu prinţ. dar dacă te îmbujorezi înseamnă „da”... mâine e un an de-atunci.. N-ai decât să mă aştepţi acolo.. Aşa că desenai o botniţă. Îmi aminteam de vulpe.. bineînţeles. El însă nu-mi răspunse.Cum adică.. da! merge şi-aşa.. Mie însă nu-mi trecu neliniştea...Poate fiindcă se-mplineşte anul?. se aflau ruinele unui vechi zid de piatră. eu nu mă pricepeam să desenez nimic altceva în afară de şerpi boa întregi şi şerpi boa spintecaţi. şezând acolo. Şi se îmbujoră. . Ai să vezi unde încep urmele mele pe nisip.Nu din întâmplare. fără să înţeleg de ce. urechile. aşadar.Acum trebuie să lucrezi. mi-e teamă.Ştii. . te plimbai aşa.Am căzut pe-aici.. Am mers mai departe. spre zid. Şi l-am auzit vorbind: . cam seamănă cu nişte coarne.Vulpea ta.Ba da! Ba da! Ziua e aceasta. dar locul nu-i aici. Vino înapoi mâine seară.. căci el din nou s-a-mpotrivit: . Rosti: . dându-i-o.Ştii tu. de unul singur. dacă te-ai lăsat îmblânzit. Cu toate acestea micul prinţ vorbi din nou: . simţii cum mi se frânge inima. pe-aproape.Nu înţeleg ce ai de gând.Baobabii tăi cam seamănă cu nişte verze.. nici n-auzeam pe nimeni. i-a răspuns un glas de undeva. o botniţă pentru oaia mea.Vai! Şi eu care eram aşa de mândru de baobabii mei! .. nu-ţi aduci aminte? zicea el. Iar eu adăugai şovăitor: ..

în ciuda tuturor aşteptărilor. e mult mai greu. .. asemeni unei păsări care moare. îşi petrecu braţele pe după gâtul meu. .. cu toate astea.Mă bucur că ai descoperit ce-i trebuia maşinii tale.Micul prinţ mai spuse. gânditor: .Acum du-te. Vei putea să te întorci acasă. . la zgomotul pe care-l făceam. când ai împuşcat-o. izbutisem să-mi repar avionul! Nu-mi dădu nici un răspuns la întrebare.Azi mă întorc şi eu acasă. Şi nu mă mai încumetam să-i pun nici o întrebare.. un şarpe boa din aceia galbeni.. înălţat spre micul prinţ. Simţeam cum îi bate inima.. că lunecă în jos.. . L-am udat cu apă pe la tâmple şi i-am dat să bea. privindu-mă cu ochi pătrunzători. însă şarpele.. şi. zise el.. Îmi dădeam seama că se va întâmpla ceva cu totul neobişnuit. care te răpun în treizeci de secunde. Căutându-mă prin buzunar. El. vreau să cobor! M-am uitat atunci în jos. abia în clipa când să-l prind în braţe pe prostuţul meu de prinţ micuţ. Şi botniţa. pierdută-n depărtări: . ci adăugă: .. Pe urmă. scurgându-se ca o fântână ţâşnitoare care moare. fără să se prea grăbească.. Îmi vorbi: . şi nu puteam să fac nimic ca să-l opresc. care se făcuse alb ca zăpada. Vedeam acolo. ca să-mi scot revolverul.Ai venin bun? Eşti sigur că n-ai să mă faci să sufăr multă vreme? M-am oprit cu inima strânsă. se furişă printre pietre. dar tot nu pricepeam nimic. Avea o privire adâncă. Şi lada pentru oaie. pe nisip. cu un foşnet mărunt şi metalic. după o tăcere: .Ce năzbâtie mai e şi asta? Acuma-mi stai de vorbă şi cu şerpii! I-am desfăcut nelipsitul fular de aur.E mult mai departe.. se lăsă uşor la vale. Îl strângeam în braţe ca pe un copilaş şi-mi părea. ca-ntr-o genune. am început să alerg.Am cu mine oaia.De unde ştii? Voisem tocmai să-l înştiinţez că. Am ajuns la zid.

Desigur. ca să-ţi arăt unde se află.Desigur. . ... Toate stele sunt înflorite.. Pentru businessmanul meu.Diseară o să-mi fie şi mai frică.Lucrul cel mai preţios rămâne nevăzut. Însă toate stelele acestea nu au grai. Steaua mea se va afla atunci chiar deasupra locului undeam căzut anul trecut. Pentru mine. că nu-i decât un vis urât. Savanţii văd în ele doar probleme. . care se găseşte pe o stea.. un timp îndelungat.... ţi-e drag.. . stelele sunt călăuze.... Din nou a râs.La fel e şi cu apa. aş vrea să-ţi fac un dar. . şi cu întâlnirea.. Şi-apoi.Stelele nu sunt la fel pentru toţi oamenii. povestea ta cu şarpele.Puişor. ţi-aduci aminte. Aşa încât te vei uita cu drag la toate stelele. Numai pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul....Chiar el va fi şi darul meu. Simţeam cum se înviora încetul cu încetul. era bună. erau bucăţi de aur. ci mi-a spus: . Toate vor fi prietene cu tine..Şi surâse cu tristeţe. El însă n-a răspuns la întrebare. Am aşteptat aşa.. Din nou mi-a dat fiori de gheaţă simţământul că avea să se întâmple ceva de neînlăturat. Şi-am înţeles atunci că niciodată n-aş putea să mă împac cu gândul că nam să-l mai aud râzând. . noaptea. Pentru alţii..La fel e şi cu floarea. . mai vreau să te aud râzând.Desigur..La noapte e un an.. să te uiţi pe cer. îmi place când aud râsul ăsta! .. . Pentru tine. oricare dintre stele va fi steaua mea... Apa din care mi-ai dat tu să beau era asemeni unei melodii. . Dar el mi-a spus: .Ţi-a fost frică. noaptea. râsul lui era ca o fântână în pustiu. Fireşte că-i fusese frică! Dar a râs încetişor: ... va fi aşa cum e apa... cei care călătoresc. Steaua mea e prea micuţă.. Dacă te-ai îndrăgostit de-o floare.Ah! puişor.. . şi cu steaua... .. sunt numai nişte luminiţe. puişor.. puişor. puişor.. datorită scripetelui şi funiei.Te vei uita la stele. E mai bine aşa.Nu-i aşa. ..Ce vrei să spui? . Pentru unii..

. Nu e bine să te muşte... să nu mai vii.E drept. Nu mi-a spus decât: . Însă ceva îl linişti: . . fiindcă pe una dintre ele voi râde. voi părea întrucâtva că mor. nu merită. nu mai au venin. Şi-a râs din nou... Când am izbutit să-i dau de urmă. e din pricina şarpelui.Rău ai făcut. Şi m-a luat de mână.. . . .Iar după ce-ţi va fi trecut durerea (durerea întotdeauna trece).N-am să mă despart de tine. mergea întins. Apoi din nou s-a tulburat: ... ştii. dar nu va fi adevărat. Şi-a râs din nou. Nu veni să vezi. Va însemna că ţi-am jucat un renghi grozav. Dar el era cuprins de-ngrijorare: . Vom fi de-a pururi prieteni. Îţi va părea că am murit. stele care ştiu să râdă! Şi-a râs din nou.. . A fugit pe nesimţite.Ţi se va părea că sufăr... Îţi va fi dor să râdem împreună... pentru a doua muşcătură. atunci va fi pentru tine ca şi când ar râde toate stelele. Şerpii sunt nişte lighioane răutăciose. Aşa se-ntâmplă.. ţi-aş fi dăruit o sumedenie de clopoţei ce ştiu să râdă..N-am să mă despart de tine. fiindcă eu voi locui pe una dintre ele. aşa. Te va îndurera. E prea departe.A! eşti aici. cu pas grăbit. Nişte lighioane care pot să te muşte numai din plăcere. vei fi fericit că m-ai cunoscut. întotdeauna stelele mă fac să râd!” Iar ei te vor crede nebun..... . .. E prea greu.Va fi întocmai ca şi când.. Eu nu spuneam nimic. când te vei uita pe cer.... Nu pot că car cu mine trupul acesta.La noapte.Înţelegi.N-am să mă despart de tine. tu singur. . numai de drag. văzându-te că râzi de câte ori te uiţi pe cer. În noaptea aceea nu l-am văzut când a plecat.. că. tu le vei spune: „Da. în loc de stele.Ce vrei să spui? .Dacă-ţi spun aceste lucruri. Tu singur vei avea... Pe urmă iarăşi a devenit serios: . Atunci. Şi vei deschide uneori fereastra.Noaptea. Iar prietenii tăi se vor mira.

. din pricina nisipului. Un înveliş vechi nu e ceva trist. eu sunt răspunzător de ea.Ştii. XXVII Iar de-atunci au trecut. A făcut un pas. S-a prăbuşit încet. Şi nici un zgomot nu s-a auzit. căci nu mă mai ţineau picioarele.Va fi atât de frumos! Tu vei avea cinci sute de milioane de clopoţei.Ştii. M-am aşezat şi eu...Iată. iată... n-a mai fost nimic decât o fulgerare galbenă pe lângă glezna lui.. Eu nu spuneam nimic. Lui îi cam pieri curajul... dar lor le-am spus: „Sunt ostenit. cu câte un scripet ruginit. Eu nu spuneam nimic..Va fi însă ca un înveliş vechi şi părăsit. Totuşi. N-a ţipat. eu voi avea în schimb cinci sute de milioane de fântâni. Eu n-am putut să mă clintesc din loc. Şi eu voi privi la stele. şase ani. Şi a tăcut şi el.. Şi e atât de plăpândă! Şi e atât de neştiutoare! Nu are decât patru spini.. când m-au văzut. precum se prăbuşeşte un copac.Am ajuns. Întâmplarea aceasta n-am mai povestit-o nimănui... Lasă-mă să fac un pas numai eu singur! Şi s-a aşezat... A rămas o clipă nemişcat..Eu nu spuneam nimic..” . Eram îndurerat. A mai rostit: . se mai osteni să-mi spună: . precum se prăbuşeşte un copac. asta-i tot... au fost nespus de bucuroşi că mai trăiam. deoarece plângea. . Toate stelele-mi vor da să beau. Pe urmă. . floarea mea. ca să se apere de lume. Toate stelele vor fi nişte fântâni. va fi plăcut.. A mai şovăit puţin.. Camarazii mei. deoarece i se făcuse frică.. o nimica toată. . apoi s-a ridicat. S-a prăbuşit încet. A zis: .

în pustiu... în fiecare noapte. nu i-am mai găsit trupul. E aceeaşi privelişte pe care aţi văzut-o şi cu două pagini mai înainte.. un trandafir.” Şi-atunci toţi clopoţeii se preschimbă-n lacrimi!. Pentru voi.... veţi ghici desigur cine e. Uitaţi-vă la cer.. îşi închide floarea sub clopotu-i de sticlă şi păzeşte bine oaia. nu! Micul prinţ. Adică. peste noapte.” Atunci sunt fericit. vă rog din suflet. nu se ştie unde. dar eu am desenat-o încă o dată. în revărsatul zorilor. Întrebaţi-vă: oare oaia a mâncat. floarea? Şi veţi vedea cum totul e altfel.. apoi a dispărut. ori poate oaia. să ascult stelele. Totul. N-o fi putut s-o pună niciodată la botul oii lui.” Uneori îmi spune: „De bună seamă.. care de asemeni îl iubiţi pe micul prinţ. Botniţei pe care i-am desenat-o micului prinţ. acolo. Şi dacă veţi ajunge să treceţi şi pe acolo. iată.. nu chiar de tot. Numai că. ca să v-o arăt mai bine. toate. Şi mi-e drag. dacă râde. cea mai frumoasă şi cea mai tristă privelişte din lume. am uitat să-i adaug legătoarea de piele. pe care n-o cunoaştem. a ieşit din lada ei pe nesimţite. mă-ntreb: „Oare ce s-a petrecut acolo? Se prea poate ca oaia să fi mâncat floarea. dacă nu răspunde când e întrebat. Aceasta este. nu vă grăbiţi. astfel încât să fiţi siguri că o veţi recunoaşte dacă într-o bună zi veţi călători prin Africa. Şi-atunci...Acum mi-a mai trecut puţin. de clopotul de sticlă. de vreme ce undeva. ori ba. Nu era un trup atât de greu. ori ba. Şi-atunci.. deoarece. nu va pricepe niciodată că lucrul acesta e atât de preţios. râd încetişor. noaptea. Uitaţi-vă atent la priveliştea aceasta. Şi stelele. . E ca şi cum aş asculta cinci sute de milioane de clopoţei. într-o seară. ca şi pentru mine.. a mâncat. se petrece un lucru nemaipomenit. Şi nimeni. În locul acesta micul prinţ s-a ivit pe Pământ. pe planeta lui. acolo. o oaie. Alteori îmi spun: „Te mai fură câteodată gândul şi-i de-ajuns! A uitat. Ştiu însă bine că s-a-ntors acasă. zăboviţi puţin în dreptul stelei.. dacă vine la voi un copil.. nimic în univers nu mai rămâne cum a fost. pentru mine.. dacă are păr de aur. Aşa că fiţi buni! Nu mă lăsaţi să fiu atât de trist: scrieţi-mi deîndată că s-a-ntors. e învăluit într-o adâncă taină.. dintre oamenii mari...

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful