CLASICISM Clasicismul este individualizat prin caracteristici precum: rațiunea domină sentimentele, caracterul moralizator acordând importanță unor

specii literare corespunzătoare (fabula, satira, comedia, tragedia), personajele sunt caractere: caracterul avarului (Arpagon), unitate de timp, loc și acțiune (un singur cadru, timp scurt, maxim 24h, un singur plan), exces de pudoare, rafinament, personaje oneste, morale. Se mai pot desprinde și alte trăsături ale operei: simetria și echilibrul compoziției, concizia și rigoarea unor exprimări care capătă uneori caracter de sentință... Termenul comportă sensuri largi, exprimând o atitudine estetică fundamentală ce se caracterizează prin tendința de a observa fenomenele în contextul universului și de a le închega într-un sistem proporțional și armonios, corespunzător frumosului și concordant cu norme rationale care impun tipuri model, perfecțiunea, idealul. Curentul se definește ca o mișcare artistică și literară care promovează ideile de echilibru și armonie a ființei umane, constituite în modele durabile și care se pot regăsi în timp. Curentul clasicismului, definit ca atitudine estetică fundamentală de observare și realizare a unui sistem armonios, stabil, proporțional, dominat de elementele frumosului, în concordanță cu norme specifice (cele trei unități în dramaturgie), tinde spre un tip ideal, echilibrat, senin, al perfecțiunii formelor. S-a manifestat în toate artele – literatură, pictură, muzică, arhitectură. Trăsături: regula celor trei unități în dramaturgie (de loc, timp, acțiune); puritatea genurilor și a speciilor literare; întâietatea rațiunii; imitarea modelelor greco-romane; cultul pentru adevăr și natural (în literatură), infrumusetarea și innobilarea naturii (în pictură); promovarea virtutii – propunând un tip ideal de om virtuos, multilateral, complet (țip social – excepțional, unic – un model); natură se subordonează idealului uman – caracter moralizator. Cultivă trăsături distincte – curajul, vitejia, generozitatea sau lașitatea, avariția, naivitatea. Puritatea stilului, sobrietatea, stil înalt nu amestecul de stiluri. Prin extensie, termenul se folosește și pentru a denumi perfecțiunea, armonia. ROMANTISM Romantismul este o mișcare artistică și filozofică apărută în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea în Europa, care a durat mare parte din secolul al XIX-lea. A fost o mișcare contra raționalismului care marcase perioada neoclasică, ce se va pierde la apariția spiritului romantic. Inițial, doar o atitundine, o stare de spirit, romantismul va lua mai târziu forma unei mișcări. Autorii romantici au scris din ce în ce mai mult despre propriile lor sentimente, subliniind drama umană, iubirea tragică, ideile utopice. Dacă secolul XVIII a fost marcat de obiectivitate și rațiune, începutul secolului XIX va fi marcat de subiectivitate, de emoție și de eul interior. Anumiți autori neoclasici alimentaseră deja un sentiment așa-zis romantic înainte de răspândirea sa efectivă, fiind numiți de aceea pre-romantici. Printre aceștia se află Francisco 1

Construirea eroilor exceptionali. Datorită acestor critici a apărut mișcarea care va da naștere Realismului. minimalizând rațiunea și luciditatea. Preocuparea pentru definirea timpului și a spațiului nemarginite. într-un cadru natural nocturn. precum și portretizarea omului de geniu și condiția nefericită a acestuia în lume. Cultivă sensibilitatea. Romantismul s-a manifestat în forme diferite în diferitele arte și a marcat în special literatura și muzică (deși romantismul se manifestă în aceste arte mai târziu decât în altele). ci de imaginație și de sentimente. adesea. Când curentul a ajuns în școli. cu predilecție iubirii. Priorita absolută in locul rigorii rationale a clasicismului 2 . Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric). concepție preluată de la filozofii idealiști. fiind un mijloc artistic folosit atât in specia literara cu nume sugestiv. grotescul. printre care antiteza. accente satirice sau pamfletare. Acordă o importanță deosebită sentimentelor omenești. macabrul. ideilor exprimate Ironia romantică dobândește. poemul filozofic și nuvela istorică. ca proiectie subiectivă a spiritului uman. feericul precum si a unor specii literare inedite precum drama romantica. situațiilor. Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor sau a momentelor anotimpurilor în pasteluri și prin reflecții asupra gravelor probleme ale universului în meditații. Romantismul apare inițial în zona care va fi mai târziu Germania (mișcarea a avut și ea o importanță fundamentală în unificarea germană prin mișcarea Sturm und Drang) și în Anglia. au apărut critici împotriva idealizării de către acesta a realității. folclor și din trecutul istoric. care acționează în imprejurări ieșite din comun. satira. Utilizarea de procedee artistice variate. meditatia. trăirile interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative. cât și în poeme filosofice. personajele romantice nu sunt dominate de rațiune.Goya și Manuel Maria Barbosa du Bocage. Trăsături Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul. cât și în construirea personajelor. fantasticul. Promovează inspirația din tradiție. ocupă locul principal atât în structura poeziei. imaginația și fantezia creatoare.

cu precădere cea pshihologică. Ioan Slavici. Mihail Kogălniceanu. dar dorința lor a fost să creeze o ficțiune verosimilă care. viziunea ominescientă a naratorului lui. George Călinescu și Marin Preda. Realismul literar românesc este inaugurat în proză și dramaturgie de către scriitori pașoptiști (Costache Negruzzi. Bogdan Petriceicu Hașdeu). Curentul literar realism se caracterizează prin obiectivitatea perspectivei narative și veridicitate. Lumea descrisă de scriitorii realiști este. un loc central ocupându-l romanul. Ca doctrină estetică și modalitate artistică. comedia și drama. urmat de schiță și nuvelă. să concureze starea civilă. creația de tip realist corespunde celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea și primei jumătăți a secolului XX (parțial). fără să o înfrumusețeze. fictivă. O atenție deosebită au acordat scriitorii realiști descrierii mediului. Acest stil a fost adoptat și folosit în operele lor de scriitori români precum Ion Luca Caragiale. realismul s-a născut ca o reacție împotriva romantismului. 3 . precum spunea Balzac. și de speciile dramatice. veridic. Liviu Rebreanu. Realiștii au cultivat mai cu seamă speciile narative. evident. ei stabilind o legătură directă între acesta și individ. Vasile Alecsandri) și postpașoptiști (Nicolae Filimon. În literatura română.Asumarea poziției demiurgice (demonice) față de universul creat Preferința pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care să pună în evidență antonimiile specifice unei existențe contradictorii Lărgirea viziunii estetice prin inovație la nivelul speciilor literare al tematici. motivelor si limbajelor artistice REALISM Realismul este curentul literar în care se susține crezul că arta este chemată să reflecte realitatea obiectiv.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful