MASTER M.S.P. AN I SEM I DROBETA TR. SEVERIN FORMA ÎNVĂTĂMÂNT I.D.

ŞECLĂMAN DELIA

BIROCRAŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ
Termenul de birocraţie apare pentru prima dată în 1745 la prin adaugarea termenului grecesc kratos (a conduce) la cuvantul francez bureau (birou) desemnând o conducere exercitată de funcţionari.Mai întâi termenul a fost utilizat pentru a descrie activitatea funcţionarilor guvernamentali pentru ca mai apoi să fie utilizat în cazul tuturor organizaţiilor mari. Birocratia a cunoscut o dezvoltare abia în vremurile moderne deşi organizaţii similare pot fi întâlnite oricând în istorie .De la marile imperii din vechime şi până la democraţiile şi dictaturile moderne, nici un stat nu a putut şi nu poate supravieţui fără o structura organizată de funcţionari care să îndeplinească sarcini diverse absolut necesare pentru asigurarea unei baze materiale şi sociale care să-i permită existenţa Conceptul de birocraţie comportă în literatura de specialitate cele mai diferite abordări, în mod invariabil, conceptul de „birocraţie” este corelat cu cel de birou, în sensul „operaţiunii de birou”. Birocraţia face parte din limbajul curent şi avem cu toţii idee la ce se referă. De exemplu, să ne gândim la primirea rece pe care personalul de la ghişeu ne-o face dese ori la poştă, la bancă, la metrou, la serviciile de reclamaţii etc. Nu este oare aceasta birocraţie? Dar dacă le-am întreba pe aceste persoane aflate la dispoziţia cetăţeanului, acestea vor spune probabil că birocraţia este atitudinea autoritară şi distantă a directorilor. Dacă am pune această întrebare directorilor, este sigur că ei vor pune în evidenţă, printre cauzele birocraţiei, sistemul de personal care bineînţeles impune convenţii colective rigide şi nu se gândeşte decât la satisfacerea cerinţelor sindicatelor şi la apărarea strictă a intereselor lor privind cariera. În sfârşit, dacă am împinge ancheta până la sindicate, fără îndoială, acestea vor pune birocraţia pe seama reglementărilor apărute care demobilizează personalul şi suscită apatia. La prima vedere, birocraţia reprezintă indiferenţa celorlalţi, reticienţa lor de a lua în serios problemele cotidiene pe care fiecare dintre noi le întâmpină în munca sa sau în situaţia sa de client, utilizatori, pacient, consumator, cetăţean sau contribuabil; indiferenţă, dar şi încetineală, pasivitate, rigiditate, inumanitate şi autoritatarism. Funcţionarului refugiat în spatele statutului său i se atribuie un spirit minuţios, timorat şi marcat de lene şi limite, în timp ce administraţia ca entitate devine un big brother răufăcător. Cuvântul birocraţie are astfel, în sens comun, mai multe reprezentări sociale imprecise şi difuze, dar care au toate un sens deplorabil şi nefast. Ne putem aştepta din partea specialiştilor în ştiinţe publice la o definiţie precisă şi clară. Dar nu am găsit nimic despre acest domeniu. Chiar şi specialiştii au sporit confuzia propunând noi semnificaţii Administraţia publică. Pentru numeroşi specialişti, birocraţia este pur şi simplu sinonimă cu administraţia publică, fără ca această asimilare să aibă conotaţii. Se poate spune de exemplu că scopul birocraţiei este a aplica politica guvernului. In accepţiunea de instituţie, administraţia este considerată o structură de funcţionare, o formă organizatorică sau chiar o organizaţie socială, deci o entitate sau un complex de entităţi publice, care constituie aparatul administrativ public. Administraţia privită ca instituţie are trăsături proprii, care îi determină funcţiunea (noţiunea de 1

În fapt. ŞECLĂMAN DELIA funcţiune fiind utilizată în sensul de misiune socială) şi îi modelează structura. ea este centrul de exercitare a puterii statului. cu sensul de activităţi ce se realizează prin instituţiile de stat.MASTER M. iar procedeele de convingere. Dar. executanţi ai unor activităţi şi supuşi unei discipline identice. faţă de care persoanele particulare ţi colectivităţile umane au obligaţia de a se supune sub imperiul sancţiunilor. în organizarea sa. Metodele de constrângere şi de educare-convingere se împletesc în activitatea de administraţie publică. Constrângerea devine cu atât mai eficientă. pe de altă parte. cu aplicarea de sancţiuni de către aparatul de stat. permite respectarea ordinii legale. Pe de altă parte.Cercetarea administraţiei ca aparat instituţional public.Interdependenţa lor este relativă şi evoluţia lor rareori este sincronă. În acelaşi timp. menite să slujească interesul general.S. în societăţile evoluate. Teama de sancţiune este fundamentul cel mai simplu al supunerii faţă de conţinutul acestor decizii. dinpunct de vedere social. mai multă teamă. instituţiile administrative ale statului au competenţa legală de a emite decizii executorii. administraţia publică se defineşte nu numai prin funcţiunea pe care o îndeplineşte în societate. ea se află în strânsă legătură cu celelalte instituţii sociale şi este influenţată de evoluţia şi transformările caracteristice vieţii sociale. constrângerea presupune consumul unei energii însemnate şi utilizarea ei este în mod necesar. • administraţia reproduce. diminuând numărul activităţilor coercitive şi punându-se accentul pe formarea şi cultivarea unei mentalităţi favorabile îndeplinirii misiunii administraţiei. în caz de nesupunere. cu atât mai puţin se utilizează constrângerea. este indisolubil legată de aceea a funcţiilor statului.problema funcţiunilor cu sensul de misiuni. administraţia statului are şi misiunea de a educa şi convinge oamenii de avantajele ordinii sociale existente – la a cărei menţinere ea contribuie – şi de legimitatea acţiunilor sale. cu cât este utilizată mai rar şi inspiră (atunci). administraţia publică are misiunea socială de executare (aplicare) a legilor. Ca instituţie. În acest sens. existând decalaje şi distorsiuni care alcătuiesc elementele fundamentale ale dinamicii sociale. nu sunt într-o perfectă armonie. Astfel. ca expresie a administraţiei publice.P. tind să înlăture constrângerea. limitată. o serie de caracteristici şi anume : • administraţia publică.D. • supusă influenţei mediului înconjurător. dar şi prin organizarea sa juridică şi materială. Organizarea instituţională. se asigură creşterea însemnătăţii metodei convingerii. Astfel. particularităţile şi configuraţia sa organică influenţează exercitarea 2 . în ipostaza de instituţie. administraţia cunoaşte un ritm de dezvoltare propriu. caracteristicile esenţiale ale sistemului social în care se integrează. existenţa autorităţii şi a posibilităţii constrângerii contribuie la situarea statului deasupra societăţii. SEVERIN FORMA ÎNVĂTĂMÂNT I. nu funcţionează într-un spaţiu închis. cu cât se amplifică metoda convingerilor. AN I SEM I DROBETA TR. prezintă. • administraţia ca instituţie are o unitate specifică care îi conferă o relativă autonomie structurală. cele două metode se completează reciproc: pe de o parte. deşi instituţiile publice. Sub cel din urmă aspect. presupune studierea interrelaţiilor care o integrează în societate şi încercarea de a înţelege logica socială care îi fundamentează funcţiunile. administraţia este aparatul de stat care se prezintă sub forma unei ierarhii de funcţionari publici. folosirea metodei constrângerii. În această accepţiune.

Max Weber considera că birocraţia reprezintă tipul ideal de organizare instituţională spre care tinde societatea modernă.D. În opiniile “contra” se consideră că. Este de real interes tratarea birocraţiei în literatura germană. în perioada modernă. ambele concepte au promovat progresul societăţii (de exemplu. precum şi locul pe care îl are în societate. c) birocraţia reprezintă modul cel mai eficient de organizare al colectivităţii. ierarhie şi o diviziune a muncii pe birouri. contribuind la dezvoltarea ştiinţei administraţiei. În plus. obiectiv datorită caracterului de ordine pe care-l imprimă activităţii administrative. AN I SEM I DROBETA TR. iar literatura de specialitate consemnează opinii diferite despre fenomenul birocratic. la scară lărgită. în defavoarea nobilimii). Dintr-un alt unghi de abordare. Astfel.1 : Obţinerea (date de la cetaţeni si date proprii) 3 . inclusiv a semnificaţiilor sale în contextul dezvoltării societăţii pe baze democratice. SEVERIN FORMA ÎNVĂTĂMÂNT I. domină funcţionarii publici”. birocraţia ca expresie a funcţionării instituţiilor publice apare ca fenomen normal.S. În opiniile “pro” se afirmă că birocraţia are nevoie de competenţă. Spre deosebire.MASTER M. un anumit comportament organizaţional. în timp ce F. unul care consideră cele două fenomene ca fiind compatibile şi un altul care susţine că acestea nu au nimic în comun. care a pus problema legăturii dintre birocraţie şi democraţie. b) organizarea birocratică facilitează progresul sistemelor economice şi contravine stilurilor primitive de muncă. birocraţia poate fi interpretată din mai multe unghiuri. din două motive şi anume : • disciplina şi controlul specifice birocraţiei lezează pricipiul libertăţii umane caracteristic democraţiei. această legătură dintre birocraţie şi democraţie va genera permanent o stare conflictuală. La rândul său. ŞECLĂMAN DELIA funcţiunilor sale. formându-se două curente. În dinamica instituţională a administraţiei publice se manifestă şi este necesar să se studieze problemele generate de fenomenul birocratic indus de funcţionarea instituţiilor administrative. în anii ’30. facilitarea accesului burgheziei la putere. Lane afirma că birocraţia înseamnă un mod de administrare complexă. fapt evidenţiat şi de Figura nr. • regulile ierarhiei birocratice contravin principiului democratic al egalităţii în drepturi. or numai democraţia asigură promovarea talentelor. în scopul găsirii soluţiilor de ameliorare a eficienţei şi de raţionalizare a activităţii respective. datorită calităţilor sale. care pot fi sintetizate astfel : a) birocraţia este caracterizată de competenţă. în vederea atingerii anumitor scopuri.P. formarea de specialişti şi recunoaşterea valorii. Harold Laski definea birocraţia “ca o formă a guvernării în care efectiv. (îndeplinirea misiunilor ce-i revin). Cu toate rezervele exprimate. Michael Croazier caracteriza birocraţia franceză prin formalism şi lipsă de personalitate. Eficienţa birocraţiei este rezultatul modului de cooperare dintre om şi maşină.

D. ţinând seama de elementele generale ale exercitării puterii în societăţile moderne şi de trăsăturile caracteristice ale sistemelor administrative pe care le generează. totuşi. Puterea birocratică apare ca un fenomen inevitabil. într-un mod negativ. independentă de aceea pe care o are puterea politică. Noţiunea de birocraţie nu poate fi concepută în afara categoriei sociale a birocraţilor.studii) Figura nr. De asemenea. ei tind să scoată administraţia de sub orice influenţă exterioară.S. administraţia stabileşte cu mediul în care acţionează relaţii care îi amplifică autonomia şi îi conferă o competenţă de iniţiativă şi legitimitate proprie. De asemenea. dar şi de îndatoriri. beneficiind de drepturi. în prezent.de la o fabrică de confecţii la o uzină constructoare de maşini. perenitatea organizării birocratice a administraţiei se explică prin necesitatea unei structuri ierarhice în societate.P. de aşa numita putere discreţionară asupra momentului şi modalităţilor de acţiune. ŞECLĂMAN DELIA Birocraţia Producerea Informaţie Consuma Distribuie (anuare. astfel încât să prevaleze propriile scopuri ale acesteia. Factorii organizaţionali operează în două moduri : într-un mod pozitiv. ei trebuie să aibă stabilitate şi să fie apăraţi împotriva presiunilor interne sau externe. O dată ce este instituţionalizată. modul de organizare birocratic. AN I SEM I DROBETA TR. ei asigură superioritatea relativă a serviciilor administrative asupra autorităţilor politice care urmează să le controleze activitatea. la un guvern – va fi întotdeauna birocratizată. Astfel. categoria socială a birocraţilor. supunându-se riguros reglementărilor juridice. Totodată. practic orice organizaţie . de la o organizaţie religioasă. se constată că. orice organizare birocratică a administraţiei urmează să-şi dezvolte trăsăturile caracteristice care favorizează manifestarea propriei puteri. Funcţionarii publici contribuie la îndeplinirea misiunilor administraţiei. ştiinţifice.MASTER M.1 Aşezată pe baze raţionale. productivitate. siguranţa individului. de dreptul de apreciere. Astfel. noţiunea de birocraţie are trei sensuri principale. Administraţia trebuie să dispună. pentru a îndeplini în mod eficient sarcinile care îi sunt repartizate. SEVERIN FORMA ÎNVĂTĂMÂNT I. eficienţă. ea poate fi deplin compatibilă cu valorile democraţiei: securitate naţională. 4 . semnificând : • • • puterea sau activitatea birocratică.

în cadrul paletei largi de operaţiuni cu administraţia. între diferite nivele ale administraţiei. aflată în slujba cetăţeanului. SEVERIN FORMA ÎNVĂTĂMÂNT I. Organizarea birocratică are o legitimitate proprie. Utilizarea IT-ului a contribuit la avansarea puternică a conceptului de ghişeu unuic. Astfel. precum şi a concepţiei şi acţiunii sale. permanenţa şi stabilitatea. Progresele înregistreate în domeniul IT-ului fac posibil transferul electronic din ce în ce mai complicat al unei palete de informaţii în creştere între organismele administrative. între administraţie şi cetăţeni şi între administraţie şi întreprinderi. Portalurile pot conduce la economii substanţiale la costurile determinate de căutarea informaţiilor. ermit reducerea costurilor întreprinderilor şi ale administraţiei. nu îndeplinesc doar un rol de simplificare administrativă. Justificarea ofertei de servicii on-line. 5 . prin intermediul portalurilor generale sau specializate. centralizată. Faţă de un personal politic schimbător. principii fundamentale în optica bunei guvernări.MASTER M. materiale şi umane ale conducerii.eliminarea birocraţiei şi creşterea calităţii serviciilor publice. instituţiile administraţiei reprezintă continuitatea. AN I SEM I DROBETA TR.S. Modul de organizare birocratic este o condiţie a autonomiei statului însuşi. Modernizarea comunicării instituţionale prin introducerea tehnologiei informaţiei are ca rezultat creşterea eficienţei activităţii administraţiei publice. . răspunde în aceiaşi măsură imperativelor de transparenţă şi responsabilitate. la o administraţie descentralizată. fiind adevărata apărătoare a interesului general faţă de interesele oamenilor politici.P.D.introducerea conceptului de informatizare a administraţiei publice. În concluzie. ŞECLĂMAN DELIA administraţia are controlul mijloacelor juridice. trecerea de la o administraţie dirijată. determină redefinirea relaţiei de tip ”Administraţie – către cetăţean”şi ”Administraţie-cătreAdministraţie” utilizând mijloacele tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor. astfel încât ea îşi sporeşte influenţa asupra societăţii. Programele analizate anterior privesc în acelaşi timp difuzarea de informaţii şi realizarea operaţiunilor.generalizarea utilizării sistemului de ghişeu unic. În cadrul „Strategiei guvernului privind accelerarea reformei în administraţia publică” ca măsuri pentru stoparea birocraţiei în administraţia publică se specifică: . . atât pentru cetăţeni cât şi pentru întreprinderi. asigură tradiţia în domeniul funcţiei publice şi întăreşte disciplina reglementată de actele normative. Comunicarea şi editarea on-line a informaţiilor esenţiale privind organizaţiile.raţionalizarea procedurilor administrative şi introducerea echipamentelor şi tehnologiilor informatice. IT-ul oferă administraţiei un mijloc de reducere a responsabilităţilor administrative facilitând accesul întreprinderilor şi particularilor la informaţii pertinente şi ameliorând eficienţa şi eficacitatea procedurilor administrative.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful