1.

PROPRIETĂŢILE ŞI ÎNCERCĂRILE METALELOR ŞI ALIAJELOR METALICE

1.1. PROPRIETĂŢILE METALELOR ŞI ALIAJELOR METALICE Pentru confecţionarea pieselor care alcătuiesc diversele maşini şi utilaje folosite în industria constructoare de maşini, se întrebuinţează diferite materiale, cele mai utilizate fiind metalele. Deoarece metalele pure se utilizează foarte rar în industrie, mult mai frecvent se folosesc aliajele, adică materiale complexe obţinute pe calea difuziunii dintre două sau mai multe elemente, din care cel puţin unul şi anume cel de bază, este metal. În afara criteriului economic, aplicarea în practică a diferitelor materiale va depinde de proprietăţile lor, adică de modul lor de comportare în anumite condiţii de lucru. Proprietăţile metalelor şi aliajelor se împart în 4 mari grupe: - proprietăţi fizice; - proprietăţi chimice; - proprietăţi mecanice; - proprietăţi tehnologice. Proprietăţile fizice, chimice şi mecanice sunt proprii materialului respectiv, motiv pentru care acestea se mai numesc şi proprietăţi intrinseci, în timp ce proprietăţile tehnologice sau de utilizare sunt puse în valoare prin diverse procedee de prelucrare. 1.1.1. Proprietăţi fizice Sunt acelea care caracterizează natura metalelor, principalele proprietăţi fiind: 1. Greutatea specifică (volumica) medie, reprezintă greutatea unităţii de volum, se exprima în N/m³: γm = G/V [N³/m] 2. Densitatea, reprezintă masa unităţii de volum: ρ = m/V [kg/m³] 3. Temperatura de topire, reprezintă temeratura la care metalul pur, la presiune atmosferică normală, trece din stare solidă în stare lichidă (la aliaje trecerea se face într-un interval de temperatură). 4. Dilatarea termică, este proprietatea materialelor de a-şi mări volumul atunci când sunt încălzite. Coeficientul de dilatare liniara α, reprezintă creşterea în lungime a unei bare cu lungimea de 1 m, atunci când temperatura să creşte cu 1ºC. 5. Conductivitatea termică λ, reprezintă capacitatea metalelor de a conduce căldura şi se măsoară prin cantitatea de căldură care se transmite timp de 1 minut, printr-o bară cu secţiunea de 1 cm², la o variaţie de temperatură de 1ºC pe unitatea de lungime. 6. Conductivitatea electrică, este proprietatea metalelor şi aliajelor de a conduce curentul electric, exprimată în S/m (Siemens/m). 7. Rezistivitatea sau rezistenta electrică specifică ρ, reprezintă proprietatea metalelor şi aliajelor de a se opune trecerii curentului electric. 1

reprezintă proprietatea de a rezista acţiunii diferitelor substanţe chimice sau agenţi atmosferici. reprezintă proprietatea unor materiale de a umple prin turnare şi solidificare cavitatea unei forme de turnare. a agenţilor atmosferici sau a temperaturilor înalte. 10.1. Proprietatea contrară elasticităţii este rigiditatea. Proprietăţi chimice Exprimă capacitatea metalelor şi aliajelor de a rezista la acţiunea diferitelor substanţe chimice. Rezistenta mecanică. 2. reprezintă proprietatea materialelor de a rezista la acţiunea de distrugere prin frecare a suprafeţei lor. Tenacitatea. sub acţiunea unei sarcini constante. 1. încovoierea. 1. Refractaritatea. 2. Deformabilitatea. Turnabilitatea. Proprietatea contrară elasticităţii este rigiditatea. 4.3. etc. să se deformeze plastic. 3.4.1. 1. este proprietatea metalelor şi aliajelor de a atrage alte metale. 8. 5. este proprietatea metalelor de a se deforma sub acţiunea forţelor exterioare şi de a reveni la forma iniţială după ce solicitarea care a produs deformaţia şi-a încetat acţiunea. 9. este proprietatea metalelor şi aliajelor de a-şi menţine rezistenta mecanică la temperatura înalte şi de a nu forma pe suprafaţa un strat de oxizi metalici. este proprietatea materialelor de a rezista la sarcini dinamice. reprezintă proprietatea metalelor şi aliajelor de a se împotrivi forţelor exterioare care tind să le distrugă sau să le deformeze (tracţiunea. compresiunea.Magnetismul. denumită temperatura Curie. 8. reprezintă proprietatea materialelor de a rezista la diferite eforturi. această proprietate variază cu temperatura. Prin încălzire peste o anumită temperatura. Rezistenta la coroziune. Rezistenţa la uzură. Fragilitatea. este proprietatea metalelor şi aliajelor de a se deforma lent şi continuu în timp. reprezintă proprietatea metalelor de a se deforma sub acţiunea forţelor exterioare şi de a reveni la forma iniţială după ce solicitarea care a produs deformaţia şi-a încetat acţiunea. Acestea sunt: 1. este proprietatea unor materiale de a se rupe sub acţiunea unor sarcini. este proprietatea materialelor de a rezista la acţiunea unor solicitări variabile repetate (ciclice).2. Fluajul (curgerea lentă). metalele îşi pierd această proprietate. este proprietatea unor materiale de a se prelucra prin deformări permanente mari.1. Elasticitatea. Proprietăţi tehnologice Indică modul de comportare al diferitelor materiale metalice când sunt prelucrate prin metode şi procedee tehnologice. Acestea sunt: 1. Duritatea. Rezistenţă (rezistenţa la şoc). Plasticitatea.) 2. răsucirea. 6. reprezintă proprietatea unui material de a se opune pătrunderii unui penetrator nedeformabil în stratul sau superficial. 2 . Principalele proprietăţi chimice sunt: 1. Proprietăţi mecanice Indică modul de comportare al materialelor sub acţiunea diferitelor forţe exterioare la care sunt supuse. 7. sub acţiunea forţelor exterioare. deformânduse mult înainte de rupere. Rezistenţa la oboseală. fără ca în prealabil.

O clasificare a încercărilor materialelor metalice în funcţie de caracteristicile urmărite. iar particulele detaşate sunt relativ mari. Acestea se ocupă cu verificarea structurii cristaline a metalelor şi aliajelor. viteza de aplicare a sarcinii. ÎNCERCĂRILE METALELOR ŞI ALIAJELOR METALICE Cuprind metodele prin care se determina proprietăţile dorite sau nedorite ale materialelor cu scopul de a stabili dacă un material corespunde sau nu folosirii într-un anumit domeniu sau. Dacă cercetarea se face cu ochiul liber sau cu un instrument optic a cărui putere de mărire este de până la 50 ori. uzinabilitatea se numeşte aşchiere. să se respecte toate condiţiile şi prescripţiile din standardele încercărilor respective. pentru a determina cauzele care au condus la ruperea sau la defectarea în timpul exploatării a unor piese de maşini. Călibilitatea. este prezentată în fig. considerând că probă este satisfăcătoare dacă pe suprafaţa epruvetei nu apar. O categorie specială de încercări o reprezintă încercările structurale. 4. reprezintă proprietatea unor materiale de a putea fi trase în fire. în zona critică. etc. De aceea rezultatele încercărilor tehnologice se exprima prin calificative. indiferent de natura energiei de efect. se supun mai rar încercărilor. se spune că se efectuează o examinare macroscopică. de cele mai multe ori. 1. Dacă studiul structurii se face cu ajutorul microscopului metalografic ( care are o putere de mărire de până la 1500 ori) sau cu ajutorul microscopului electronic (putere de mărire de până la 1500000 ori). Ductibilitatea. care constau în studiul structurii metalelor şi aliajelor pe diverse probe prelevate din materialul metalic. exfolieri. Ele se pot realiza prin două categorii de metode: 1. trebuie obligatoriu şi riguros.2. Se observă că încercările mecanice sunt clasificate în încercări statice şi încercări dinamice. Ele se execută. Uzinabilitatea. 6. anumite defecte şi efectele nedorite ale unor procese tehnologice aplicate incorect. pentru a verifica capacitatea de prelucrare a materialelor prin diferite procedee tehnologice. este proprietatea unor materiale de a putea fi transformate în foi subţiri. se spune ca se efectuează o examinare macroscopică. Ele nu măsoară forţa. 7. de formă geometrică simplă şi precis prescrisă în standardele încercărilor respective. reprezintă proprietatea unor materiale de a se prelucra prin detaşarea unor particule mai mari sau mai mici sub acţiunea unei energii. mărimea şi orientarea cristalelor. Metode metalografice.1. Sudabilitatea.). de forme complicate. Încercările dinamice caracterizează comportarea materialelor la şocuri de care trebuie să se ţină seama la proiectarea maşinilor şi instalaţiilor. Deoarece rezultatele încercărilor depind în mare măsură de aparatura de încercare şi de condiţiile în care se fac determinările (temperatura. 1. scoţând în evidenţă constituenţii metalografiei. pe epruvete special confecţionate. crăpături sau alte defecte vizibile. Încercările tehnologice se aplică pentru determinarea proprietăţilor tehnologice. Încercările statice caracterizează comportarea materialelor sub acţiunea sarcinilor mecanice aplicate static. a unor părţi de instalaţii. pe cât posibil. 3 . Piesele finite. prezenta corpurilor străine. Rezultatele încercărilor mecanice se exprima prin valori numerice concrete. Când energia de efect este mecanică. pentru că rezultatele să fie concludente şi comparabile. Încercările. ci numai deformarea produsă. este proprietatea unor metale de a deveni mai dure prin răcirea bruscă de la o anumită temperatura. 5. trebuie să fie simple. reprezintă proprietatea unor materiale de a deveni mai dure prin răcirea bruscă de la o anumită temperatură.3. Maleabilitatea. care în timpul funcţionarii lor trebuie să suporte asemenea solicitări. iar când particulele detaşate sunt mici se numeşte eroziune. când sarcina creşte lent şi progresiv de la zero până la o anumită valoare sau până la ruperea piesei supusă la încercare. iar rezultatele să se poată interpreta uşor.

şi mai puţin în studiul propriu-zis al structurii materialelor metalice.1. 1. Metode defectuoscopice nedistructive.2.defectoscopie . 1. vor fi executate în cadrul lucrărilor de laborator şi sunt descrise în îndrumarele pentru lucrări de laborator la Studiul materialelor sau la Tehnologia materialelor. radiaţii penetrante. care permit. îndoire răsucire ambutisare refulare scânteie călibilitate deformabilitate sudabilitate turnabilitate uzinabilitate tracţiune compresiune încovoiere Statice forfecare flambaj fluaj Tehnologice Mecanice duritate tracţiune prin şoc compresiune prin şoc ÎNCERCĂRILE MATERIALELOR Dinamice oboseala (durabilitate) Duritate cu sarcina variabilă (ciocan Poldi) macroscopice Metalografice microscopice Structurale Fără distrugerea pieselor cu raze penetrante electromagnetice cu ultrasunete Fig. Marea majoritate a încercărilor pentru determinarea caracteristicilor din schema prezentată în fig. capilaritate.1. prin utilizarea diferitelor fenomene fizice (feromagnetism. Clasificarea încercărilor materialelor în funcţie de caracteristicile urmărite 4 . Ele se aplică în special în domeniul controlului calităţii pieselor . vizualizarea unor eterogenităţi macrostructurale superficiale sau de profunzime. ultrasunete).

5 .