DESIGN-UL VESTIMENTAR

Se crede ca primii "germeni" ai modei au aparut in Egiptul antic, odata cu aparitia luxului si elegantei vestimentare de la curtea faraonilor. Desi oamenii, si mai ales femeile, au fost interesati de haine si moda de mii de ani, aceasta industrie a inceput sa capete forma abia in jurul anilor 1850. In civilizatiile stravechi, hainele n-aveau scopul de a acoperi partile "rusinoase" ale corpului, ci de a tine cat de cat de cald. In unele culturi, hainele aveau rolul de a-i apara de farmece pe cei ce le purtau, pe cand in altele serveau ca simple podoabe. Primul material folosit pentru haine era un amestec de scoarta, bumbac si canepa. Fibrele de origine animala au fost folosite abia din perioada neolitica de catre anumite culturi care, spre deosebire de stramosi, au fost in stare sa formeze comunitati pe langa care puteau creste oi si unde-si puteau construi razboaie de tesut.
In Egiptul Antic, egiptenii purtau doar una sau doua piese mari de imbracaminte infasurate pe corp in diferite moduri. Atat barbatii cat si femeile din Egipt purtau tunici cusute, care semanau cu un tricou lung care ajungea pana la genunchi (pentru barbati) sau pana la glezne (pentru femei). Tunicile erau de obicei fabricate din in si de cele mai multe ori erau de culoare alba. Cei mai multi egipteni nu par sa isi fi acoperit capetele cu niciun fel de articol de vestimentatie. Deseori umblau cu picioarele goale, dar uneori purtau sandale din piele.

In Roma Antica, toga este o haina distinctiva a Romei Antice, a fost, probabil, o mantie de sase metri in lungime, care era infasurata in jurul corpului si era, in general, purtata peste o tunica. Toga era fabricata din lana, iar tunica de sub ea era, de cele multe ori, facuta din panza. Dupa secolul al II-lea i.Hr., toga a fost un articol de imbracaminte purtat exclusiv de barbati si numai cetatenilor romani li sa permitea sa poarte toga.

Moda in Evul Mediu - omenirea cunoaste unul dintre marile momente propulsoare de cultura si civilizatie, datorat Renasterii italiene. Renasterea va fi momentul, iar Italia va fi locul unde vor aparea primele manifestari ale modei. Acest privilegiu este revendicat in acelasi timp de Franta, Spania si Anglia, fiecare pretinzandu-si intaietatea. Unii autori considera ca momentul aparitiei modei a fost declansat de prima diferentiere a vesmantului barbatilor fata de cel al femeilor.
In Europa Evului Mediu au fost la moda tot felul de podoabe pentru cap, ciudate si minunate. Femeile incepusera sa poarte niste palarii inalte, numite "hennin", care semanau cu turlele de biserica. Probabil ca era destul de greu sa intre pe usi, deoarece unele palarii aveau aproape un metru inaltime. Alte palarii aveau forma de coarne de animale. Altele erau ca niste aripi de fluture. Rochiile Empire purtate de femei - la inceputul secolului al XIX-lea erau adesea la fel de diafane ca toaletele de seara de acum, iar femeile le purtau cu un fel de pantalon din ceva asemanator cu bumbacul care ajungea pana la gambe sau ceva mai jos de genunchi.

La inceputul anului 1800, femeile nu erau singurele interesate sa arate bine. In aceeasi perioada a aparut dandy-ul, construit dupa modelul lui George 'Beau' Brummell, un domn care insista ca pantalonii sa i se potriveasca la fel de bine ca un al doilea rand de piele si care nu suporta ca vesta sa faca nici macar o cuta. Gulerul unui dandy era asa de inalt si de teapan, ca nu-si putea misca nici gatul.

Sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial a insemnat un nou inceput pentru moda.. formele de clepsydra erau iar in top si chiar si creatorii de renume au inceput deodata sa faca productie de masa, mai ales pentru adolescent. Manecile bufante din dreptul partilor superioare ale bratelor sunt acum inlocuite cu celebrele "pernute pentru umeri", lungimea rochiilor se scurteaza pana la jumatatea gambelor, iar talia nu se mai subliniaza decat printr-un cordon subtil. Totusi, se pune un mare accent pe soldurile femeilor care, in contextul pastrarii ideii de silueta "trasa prin inel" sunt considerate apanaje ale feminitatii.

De aceea se insista pe detalii generoase in zona cu pricina, imprimeuri florale mari sau buzunare hiperdimensionate tocmai pentru a pozitiona atentia pe portiunea vizata. Materialele pentru rochiile de zi devin din ce in ce mai comode, iar culorile sunt "permise" indiferent de momentul zilei. Umerii goi, soldurile scoase in evidenta si taliile "de viespe" au reprezentat pentru perioada respectiva adevarate must have-uri. Fustele largi si vaporoase care se opreau imediat sub genunchi si curelele late din talie erau la mare cautare. Pentru seara, rochiile pastrau cam aceleasi linii mari, diferenta fiind facuta de accesorii: gentute plic, palarii sic sau manusi de lungime medie din dantela.

Umerii goi, soldurile scoase in evidenta si taliile "de viespe" au reprezentat pentru perioada respectiva adevarate must have-uri. Fustele largi si vaporoase care se opreau imediat sub genunchi si curelele late din talie erau la mare cautare. Pentru seara, rochiile pastrau cam aceleasi linii mari, diferenta fiind facuta de accesorii: gentute plic, palarii sic sau manusi de lungime medie din dantela.

La noi in tara, vestimentatia s-a dezvoltat odata cu dezvoltarea economic-sociala, iar moda a fost pana in secolul XIX apanajul paturilor sociale bogate. La sfarsitul sec al XX-lea, vestimentatia si shopping-ul devin o pasiune colectiva. Moda si designul vestimentar, dedicate hainelor si accesoriilor, sunt supuse influentelor culturale si sociale de-a lugul timpurilor.Un rol important in evolutia vestimentatiei l-a avut moda. Moda, mereu noua si mereu veche, difera in functie de sezoane si sunt deja definite sezonul toamna - iarna si sezonul primavara - vara. Colectiile caselor de moda sunt acel ceva pe care designerii il considera in fiecare sezon o idee noua in tendinte in gama couture si cea de piata. Vestimentaia este o form de comunicare nonverbal. n forma sa cea mai simpl, transpare din felul cum ne mbrcm n anumite ocazii, atunci cnd comunicm ntr-un anumit context. Culorile, accesoriile, modelul hainelor, lungimea sunt toi atia indicatori ai sistemelor personale de valori. Astfel, spunem despre unele persoane c se mbrac extravagant, clasic sau sport, iar prin aceasta facem deducii despre modul de via i personalitatea lor.

Exist diferite stiluri, tipuri i texturi pentru materiale,dar i modaliti diferite de a purta hainele, care relateaz celorlali disponibilitile noastre sexuale, statusul social, originalitatea sau conformismul i nivelul de autostim i autoapreciere. Hainele demonstreaz legtura ntre forma, stilul, nuana expresiei. Ele contureaz un portret original, specific i adecvat cu ceea ce trim, simim i dorim s fie vzut de ceilali. Vestimentaia pare s fie o cerin att natural de protejare a corpului, dar i o modalitate seductiv de-a stabili relaii i de a interaciona cu semenii, o modalitate de a vorbi despre personalitile noastre i despre corporalitatea noastr. Rolurile pe care haina le indeplineste sunt multiple. Astfel, motivul invocat de crestini pentrul faptul ca ne imbracam este pudoarea-legat de pasajul biblic in care Adam si Eva isi descopera nuditatea ca pe o rusine si se acopera cu frunze. Rationalistii justifica utilizarea costumului ca fiind datorata necesitatii omului de a acoperi un corp fragil si in felul acesta de se apara de eventualele pericole. Cauzele generale pentru care omul isi acopera corpul nu epuizeaza nicidecum scopurile pe care acestea ar putea sa le dobandeasca in conditii particulare. Unul din cele mai cunoscute scopuri este acela ar travestirii care de nenumarate ori a reprezentat o solutie in cele mai variate situatii. Haina are talentulnu numai de a ascunde, de a camufla, ci chiar acela de a crea impresii total eronate despre oamenii cu care intram in contact. Chiar daca astazi simbolurile vestimentare nu se manifesta la fel de vizibil, ele continua totusi sa existe chiar si fara voia noastra manifestandu-si influenta asa cum si miturile desi nu mai sunt considerate ca in trecut, ele isi pastreaza eternitatea regasindu-se chiar si in cele mai banale seriale. In prezent, desi strans legata de transformarile economice, evolutia costumului depinde si de evolutia conditiilor sociale, a modului de viata, a ideilor politice etc. Moda in sine, nu are doar un caracter de cautare estetica si presupune modificari care nu sunt legate numai de necesitate ci de moravurile societatii ale carei opinii le si exprima. Vestimentatia ne ofera o sumedenie de informatii atunci cand ne formam o prima impresie. Ele se refera in primul rand la sex, la ocupatie, la pozitia sociala sau la originea etnica a individului. Aceste informatii furnizate au insa ca si consecinta diferentierea sociala. Modul in care individul este vestimentat ofera o sursa in plus de energie in vederea compararii sociale. Daca in trecut vestimentatia era stabilita in asa fel incat individul avea prea putin libertatea de a o alege, astazi hainele cu care ne imbracam sunt in mare parte rodul propriei optiuni. Acest fapt permite o mai mare deschidere in a interpreta o persoana in functie de stilul vestimentar dar faciliteaza totodata si compararea sociala sub acest aspect. Tot vestimentatia poate crea unei persoane sentimentul de anonimat atunci cand fiind vestimentata asemanator celor din grupul din care face parte deindividualizarea se realizeaza mult mai lesne. Fenomenul atribuirii se conduce dupa aceleasi legi si in cazul vestimentatiei. Un individ prost imbracat va fi interpretat ca neavand gusturi in timp ce el va crede despre sine 4

ca este astfel vestimentat deooarece nu dispune de mijloace financiare. In acelasi timp un individ imbracat cu gust va fi considerat astfel vestimentat dearece dispune de resurse financiare iar el va crede despre sine ca propriile alegeri au stat la baza look-ului agreabil. De asemenea, vestimentatia poate fi si sursa unor false prejudecati. Oferind o sursa de informatie precisa referitore la aprtenenta la un grup sau altul vestimentatia poate induce in eroare, ea putand fi adoptata doar pentru stilul ei si separat de normele grupului care o poarta in mod firesc. Trupul i haina devin din ce n ce mai mult o cale privilegiat de a ne exprima, aprem mai nainte de toate n fata celorlalti cu un limbaj al corpului. Obiectul vestimentar este azi o unealta cu multiple ntrebuinri. Moda este strategia cu care seducem sau o simpla metoda de a ramne n atenia societi ce pune mare accente pe aspectul exterior. Haina este protecie, atracie, pudoare sau dimpotriv, seducie, lejeritate, elegan, haine este fiecare, haina este reflecie. Moda actuala este baroca, excesiva, senzuala si impertinenta. Este plina de voluptate si arabescuri. Suntem departe de avangarde si de asceza lor; suntem luxosi, postmoderni si mai ales deloc inocenti. Visand la splendorile trecute ale Bizantului, moda isi inventeaza o noua Varsta de Aur. Ea nu mai are nostalgia timpului pierdut, ci evoca un timp regasit, in care femeia redevine creatura pretiosa, schimbatoare, voluptuoasa. (Severine Jouve-Glamour). Astazi moda este limitata mai mult ca niciodata, atat din punctul de vedere al varstei, dar si a marimilor, a siluetei, a modei si a pretului. Silueta a devenit un factor essential in activitatea de creatie deoarece aceasta determina conturul produsului. Un alt factor foarte important este pretul care astazi este din ce in ce mai mare. Haine care doar estetic le poti spune bune, in zilele noastre reusesc sa ne pacaleasca tot mai mult si sa ne faca sa le cumparam ca fiind de calitate. Personal, consider ca trebuie sa acordam mai multa atentie calitatii unei haine atunci cand o cumparam si sa nu lasam estetica sa ne ia ochii, asa cum se intampla de cele mai multe ori. In ziua de astazi putin mai sunt cei care cumpara o haina scumpa, o haina care sa fie buna atat din punct de vedere calitativ, cat si estetic. Astazi estetica unei haine a devenit mai importanta decat calitatea. Oamenii prefer sa se imbrace bine, sa arate bine si sa aiba cat mai multe haine mai mult decat sa aiba o haina buna. Moda difera foarte mult si de sezon, dar eu consider ca un factor important este de fapt personalitatea fiecarui individ. Aceasta defineste caracterul fiecaruia si chiar haina pe care o poarta arata acest lucru.

Un exemplu bun ar fi cersetorii pe care ii intalnim la cort de strada mereu. Ei sunt imbracati cu haine rupte, murdare, ceea ce ne arata ca sunt cersetori, ca nu au o situatie financiara deloc buna. Vorbim despre cersetorii care chiar nu au ce manca si nici posibiliatea de a munci pentru obtinerea unui venit.