You are on page 1of 1

Liceul Teoretic „Grigore Moisil” – Tulcea Prof. Oana-Gabriela Agache Caracteristicile simbolismului 1.

Termenul de simbol provine din grecescul symbolon („semn de recunoaştere"), preluat de poeţii francezi (symbole) şi împrumutat cu acelaşi înţeles de câtre scriitorii români. El reprezintă un mod de constituire a imaginilor artistice prin atribuirea unor semnificaţii noi, inedite, obiectelor, fenomenelor şi fiinţelor. Pentru simbolişti, acest termen nu defineşte realitatea concreta, ci relaţia dintre imaginea artistică şi starea sufleteasca nenumita, ci doar sugerata. Imaginile poetice au o funcţie implicit, nu explicit simbolica. 2. Sugestia reprezintă indicarea parţială şi neexplicită a unei idei sau a unui sentiment într-un text. Creează posibilitatea unor asociaţii surprinzătoare, permiţând interpretări multiple ale textului. Stephane Mallarme aprecia că: „A sugera obiectul, iată visul nostru!..." 3.Corespondenţele sunt legăturile intime dintre eul poetului (formând microuniversul spiritual) şi întreaga lume (reprezentând macrouniversul). Simboliştii credeau că între om şi Cosmos se stabilesc afinităţi secrete, analogii tăinuite, care trebuie relevate printr-o artă incantatorie. Termenul de „corespondenţe" a fost propus tot de Charles Baudelaire în poemul cu titlul omonim din volumul Florile răului. Un alt simbolist, Arthur Rimbaud, a vorbit pentru prima oara despre corespondenţele dintre sunete şi culori, ce formează relaţiile sintestezice (ori sinesteziile). 4. Muzica sugerează starea de inefabil, de imponderabilitate sufleteasca. Toţi simboliştii sunt pasionaţi de pictura şi de muzică, preferinţele lor mergând spre impresionişti si, uneori, către expresionişti. Putem disocia între muzicalitatea interioară a versurilor bacoviene şi sonoritatea exterioară a liricii lui Ion Minulescu. Idealul simbolist este acela de a găsi eufoniile verbale capabile să sugereze perfect trăirile omeneşti, cuvintele care sa reproducă murmurul armoniilor naturale. 5. Prozodia a fost complet modificata de simbolişti, căci datorita lor a fost introdusa tehnica versului liber sau a versului alb. Ei au preferat strofele asimetrice, alternarea ritmurilor distincte cu scopul de a produce efecte sonore în recitare, apropiate tehnicii muzicale. În 1880, Macedonski a publicat unul dintre primele poeme scrise în vers alb în Europa, intitulat Hinov. Simboliştii au fost urmaţi de modernişti, de tradiţionalişti şi de liricii contemporani în privinţa noului sistem prozodic creat, precum: Tudor Arghezi, Lucian Blaga. Marin Sorescu, Nichita Stănescu, poeţi care au cultivat, în mod predilect versul liber, versul eliberat de constrângeri prozodice. Motive şi teme simboliste recurente în poezia bacoviană 1 Motivul singurătăţii este preluat din romantism. Daca la Eminescu solitudinea era un sentiment intimist, elegiac, la Bacovia el devine sumbru, transformându-se în angoasa şi spleen-ul alienant (care denumeşte melancolia fără obiect, însă persistenta). 2. Motivul toamnei şi al ploii a avut drept model liric Sonetele... lui Eminescu. Dar toamna nu mai este un anotimp familiar, nici un prilej de intimitate şi de plăcute aduceri-aminte, ci un cadru propice stărilor depresive, chiar maladive. Căderea perpetua a ploii este asociata ideii sfârşitului de lume, diluviului apocaliptic. Peisajele imaginate de simbolişti sunt pustii, dezolante, lugubre, provocând nevroze şi, uneori, chiar delirul. Toamna şi iarna produc depresia, primăvara are culori prea stridente, iar strălucirea torida a soarelui de vară descompune materia vie. întreaga lume este văzuta ca un vast „cimitir", configurând un univers al degradării generale. 3. Tema iubirii este complet diferită de percepţia romanticilor. Dragostea nu mai este proiectata ca idealitate, ca forma a perfecţiunii, ci este trăita ca un sentiment maladiv, anemic şi condamnat fatalmente la eşec. O altă deosebire esenţiala faţa de concepţia romanticilor se referă la faptul că niciodată iubirea nu este prezentată de Bacovia în concordanţă cu o natură complice, ocrotitoare; dimpotrivă, elementele naturii agonizează precum trăirile omeneşti. 4. Motivul acompaniamentului muzical: instrumentele muzicale preferate de poet sunt; „clavirul", „fanfara" şi „caterinca", ale căror sunete, melancolice şi disperate, sau, din contră, stridente şi iritante, se asociază declinului biologic şi sentimental al fiinţei.