You are on page 1of 39

PREGATIREA MECANICA A SUPRAFETELOR SABLAREA

Aspecte generale
• Pregătirea suprafeței cuprinde toate activitățile întreprinse pentru a obține un grad de curățenie si aderenta necesar si adecvat unor operații ulterioare de vopsire, lipire, sudare, etc. • Pregătirea suprafeței se poate realiza prin metode manuale sau automatizate, cu mijloace mecanice, termice sau chimice. Standardul ISO 8501-1:2007 prezintă toate metodele de pregătire a suprafețelor metalice in vederea prelucrărilor ulterioare. Toate aceste metode sunt identificate printr-o litera sau grup de litere “Sa”, “St” or “Fl” pentru a indica tipul metodei de curățare utilizat. Numărul care urmează după grupul de litere, indica gradul de curățare a țunderului, ruginii sau a vopselei vechi (parțial, in mare parte, total, etc).

Starea fizica reala a suprafeţelor metalice

7
1-2 mm ~ 5 mm

6 5 4 3 2 1

Fig 1. Starea fizica a suprafeţei metalice. 1- metal nedeformat plastic; 2- strat deformat plastic cu incluziuni de oxid; 3- strat de oxid; 4- strat absorbit de ioni de oxigen; 5- strat de molecule neutre de apa; 6- strat de molecule de materii organice ( grăsimi ); 7- strat de praf ionizat

0.2 mm

Starea fizica reala a suprafeţelor metalice
• Starea fizica a suprafeţei metalice se caracterizează prin existenta si compoziţia straturilor superficiale (fig. 1). Compoziţia straturilor superficiale si grosimea lor depind de condiţiile termodinamice (p, T) si de natura mediului înconjurător. Suprafeţele metalice ideal curate au o existenta foarte scurta (fracţiuni de secunda) in ruptura materialului sau in primele momente după prelucrarea mecanica. Apariţia primului strat mono-molecular de oxid se produce instantaneu ( 10-9 s) in aer la temperatura camerei. Viteza de creştere a stratului de oxid scade, astfel incat, la grosimi de ordinal 10-2 – 10-3 µm adăugarea unui nou strat monomolecular se produce intr-un timp mai îndelungat ( 15 – 18 s).

Starea fizica reala a suprafeţelor metalice
mm

Grosimea stratului de oxid

t (s)

Fig. 2 – Variaţia stratului de oxid

Starea fizica reala a suprafeţelor metalice
• Frânarea procesului de creştere a grosimii stratului de oxid se explica prin apariţia unei bariere energetice in calea difuziei ionilor de metal ( M2+) si a atomilor de oxigen prin straturile de oxid anterior formate. Primul strat mono-molecular de oxid imita reţeaua cristalina a metalului si din aceasta cauza devine sfărâmicios. Fata de metal are un potenţial electropozitiv, primul strat de oxid este electronegative. Urmatorul strat de oxid devine in acest caz electropozitiv. El absoarbe straturile electronegative de oxigen care nu au posibilitatea de a forma legături chimice in absenta cationilor liberi ai metalului ( M2+) . • Astfel, o suprafaţa oxidata se acoperă cu doua straturi electrice duble. In afara peliculei de oxid, suprafeţele metalice sunt întotdeauna acoperite si cu pelicule de grăsimi, molecule de gaz si vapori de apa.

Rugozitatea suprafeţelor
• O suprafaţa metalica reala este caracterizata printr-o anumita geometrie (rugozitate si ondulaţii) si un anumit grad de impurificare. Geometria suprafeţei este data de modul de prelucrare si apare datorita vibraţiilor maşinilor. Rugozitatea si ondulaţia sunt intr-o oarecare dependenta; cu cat este mai mica rugozitatea cu atât este mai pronunţata ondulaţia. Geometria suprafeţei, care depinde de procesul de prelucrare si de natura materialului, implica o suprafaţa reala de contact mult mai mica decât suprafaţa totala.

Simboluri pentru rugozitatea suprafeţelor

Masurarea rugozitatii
• Masurarea Rugozitatii Suprafetelor cu Senzor Optic
– mecanic (profilometre, scumpe, contact direct cu suprafata) – optic (fara contact, componente ieftine, masurare "on line")

Figura 1.Suprafata perfect plana reflecta raza de lumina la un unghi de reflexie qr egal cu unghiul de incidenta qi. Reflexia pe alte directii este zero.

Figura 2. Suprafata "perfect rugoasa" imprastie in mod egal pe toate directiile lumina de la sursa. Lumina reflectata la unghiul qr va fi egala cu cea reflectata normal pe suprafata, 90grd. Gradul de rugozitate al unei suprafete reale in orice punct se determina comparand cantitatea de lumina reflectata la qr cu cea reflectata perpendicular (sau la alt unghi).

Masurarea rugozitatii

Figura 3. Componentele senzorului de rugozitate sunt o dioda luminiscenta ca sursa de lumina, doi fotodetectori si un computer. Un fotodetector simte lumina reflectata la qr iar celalalt lumina imprastiata la 90o. Computerul compara semnalele.

Rugozimetru

Aspectul suprafetelor contaminate

Pregătirea mecanica manuala
• 1. Pregătirea mecanica manuala a suprafeței se realizează cu diferite scule sau echipamente precum: perii de sarma, raclete, ciocane, polizoare, eficienta acestora fiind apreciata astfel: • Perierea cu perii metalice – înlătura aproximativ 10% din stratul total de rugina; • Utilizarea racletelor metalice - înlătura aproximativ 40% din stratul total de rugina. • Aceasta metoda poate deveni costisitoare in cazul suprafețelor foarte mari, datorita productivității reduse si faptului ca înglobează multa manopera, având utilizări limitate in activitatea de producție. • Pregătirea suprafeței prin metode manuale sau mecanizate precum: rașchetarea, perierea, perierea mecanizata sau polizarea sunt identificate prin literele “St”. Gradul de pregătire St 1 se refera la operații locale puțin extinse si nu este inclus in standard, deoarece nu este considerata o metoda corespunzătoare pentru pregătirea suprafeței înainte de vopsire. Cele doua grade de pregătire definite prin St 2 si St 3 sunt indicate pentru curățarea suprafeței utilizând echipamente manuale sau acționate electric.

Suprafete pregatite prin metode mecanice – St2

Suprafete pregatite prin metode mecanice – St3

Pregătirea mecanica automatizata
• 2. Pregătirea mecanica automatizata a suprafeței se efectuează cel mai des la scara industriala prin sablare, simbolizata „Sa”. • Sablarea este o metoda de îndepărtare a straturilor de oxizi si impurități organice prin împroșcare cu particule solide de mici dimensiuni. Tehnica se bazează pe utilizarea energiei cinetice atașate unor particule dure de mici dimensiuni (nisip, alice metalice, particule ceramice) pentru lovirea suprafeței, spargerea crustei de oxizi si îndepărtarea impurităților împreuna cu resturile rezultate prin fragmentarea acestora. In operațiile de sablare clasice se utilizează ca agent purtător fie aerul sub presiune fie efectul forței centrifuge, care determina antrenarea particulele spre suprafața de curățat si asigurarea unei rugozități prescrise. • Pentru sablare au fost definite patru grade de pregătire după cum urmează: Sa 1, Sa 2, Sa 2½ si Sa 3, in funcție de intensitatea operației.

SABLAREA
• Sablarea usoara (Sa 1) se refera suprafete care nu trebuie sa fie contaminate cu pete vizibile de ulei, vaselina, praf, tunder neaderent, rugina, vopsea sau alti contaminanti. • Sablarea profunda (Sa 2) se refera la suprafete care nu trebuie sa fie contaminate cu pete vizibile de ulei, vaselina, praf, rugina, vopsea sau alti contaminanti si la care mare parte din stratul de oxid de fier este eliminat. Alti contaminanti existenti trebuie sa fie aderenti pe suprafata. • Sablarea foarte profunda (Sa 2½) se refera la suprafete care nu trebuie sa fie contaminate cu pete vizibile de ulei, vaselina, praf, rugina, tunder, vopsea sau alti contaminanti. Alte reziduuri daca raman pe suprafata trebuie sa fie sub forma unor pete foarte fine distribuite zonal si de dimensiuni mici (nu pe toata suprafata). • Sablarea foarte profunda pana la „alb metalic” (Sa 3) se refera la suprafete, care nu trebuie sa fie contaminate cu pete vizibile de ulei, vaselina, praf, rugina, tunder, vopsea sau alti contaminanti. Culoarea suprafetei trebuie sa fie metalica, lucioasa si uniform distribuita.

Suprafețe pregătite prin sablare usoara - Sa 1

Suprafețe pregătite prin sablare profunda -Sa2

Suprafețe pregătite prin sablare foarte profunda-S2 ½

Suprafete pregatite prin sablare foarte profunda la „alb metalic” - Sa3

Suprafete pregatite prin metode termice – Fl1

2. MATERIALE PENTRU SABLARE
• La inceput pentru sablare s-a utilizat nisipul obisnuit, deoarece era foarte ieftin. Din motive de protectie a mediului si operatorului (prezinta pericol pentru personalul sablator si poate cauza boli ale plamanilor de tip silicoza), utilizarea acestuia a fost interzisa. In prezent, tipurile de abraziv utilizate pentru sablare sunt: • Materiale nemetalice
– Minerale/naturale: nisip de olivine, zirconiu, nisip de granat; – Minerale/artificiale: diferite tipuri de zgura: zgura de fier, de cupru, perle ceramice etc;

• Materiale metalice: otel sub forma de alice, grid sau cilindrice, fonta dura, bronz; • Materiale organice: perle de nylon, particule abrazive provenite din coaja de nuca de cocos, coaja de nuca, etc. • Materialele de sablare trebuie sa fie uscate si sa nu contina contaminanti care pot avea efecte negative asupra materialelor de acoperire a suprafetei. Dimensiunile particulelor de abraziv trebuie sa corespunda cu cerintele sistemului de vopsire, prin asigurarea unui anumit profil al rugozitatii suprafetei sablate. Aspectul suprafetei sablate (rugozitatea) trebuie sa fie in conformitate cu standardul ISO 8503 iar gradul de curatare al suprafetelor sablate, indiferent de tipul de vopsea utilizat, va face referire la standardul ISO 8501-1:2007.

MATERIALE PENTRU SABLARE
• Pentru piesele din otel inoxidabil se recomanda utilizarea de materiale pentru sablare nemetalice, care nu sunt impurificate cu cloruri. • Aspectul suprafeței sablate este de regula rugos, valoarea rugozității suprafeței depinzând de tipul de abraziv utilizat. Pentru a obține o calitate superioara a suprafeței sablate si o productivitate buna, particulele de abraziv utilizate trebuie sa aibă dimensiuni diferite, mari si mici. Particulele mici asigura îndepărtarea rapida a ruginii si impurităților in timp ce particulele mari asigura obținerea rugozității dorite. • De regula, prin sablare se obțin suprafețe curate care asigura o ancorare foarte buna a vopselei, dar determina in același timp creșterea suprafeței specifice a piesei. In general se recomanda evitarea utilizării materialelor abrazive de dimensiuni foarte mari, deoarece acestea determina obținerea unor rugozitati foarte mari si creșterea consumului de grund pentru acoperirea denivelărilor.

Carburi

Particule Ceramice de alumina

Ceramica sferica

3. Prelucrarea suprafețelor după operații de semifabricare sau exploatare
• Daca structura metalica a suferit anumite deteriorări superficiale in urma proceselor de semifabricare (crestături, goluri, exfoliere, etc) sau in exploatare (coroziune, fisurare, rupere, etc) neconformitatile apărute trebuie remediate înainte de curatarea suprafetei otelului. Crestăturile localizate si putin adânci pot fi eliminate prin polizare. In cazul crestăturilor foarte adânci, după eliminarea lor prin polizare, este necesar să se măsoare grosimea metalului rămas pentru a fi evitate problemele legate de siguranta si capacitatea portanta a structurii metalice. Exfolierile prezente pe suprafata metalului pot fi eliminate tot prin polizare. După polizare este necesar ca suprafata remediata sa fie controlata cu atentie, mai ales in zona muchiilor si racordărilor care trebuie sa fie rotunjite. Majoritatea specificatiilor includ recomandări pentru rotunjirea muchiilor la o valoare de cel putin 2 mm. După finalizarea operatiilor de sudare, toate reziduurile prezente pe suprafata precum: funingine, stropi, cruste de zgura provenite de la sudura trebuie eliminate prin spălare iar daca aspectul cordonului de sudura este foarte rugos, acesta trebuie prelucrat prin polizare. Toate zonele cu muchii ascutite trebuie rotunjite la o valoare a razei de cel putin 2 mm.

3. Prelucrarea suprafețelor după operații de semifabricare sau exploatare
• Suprafețele afectate termic rezultate in urma tăierii cu flacăra trebuie îndepărtate prin polizare înainte de pregătirea suprafeței prin sablare. Înainte de sablare, suprafețele trebuie sa nu fie impurificate cu substanțe străine precum funingine, stropi de sudura, așchii de metal, ulei, vaselina, săruri etc. Pentru aceasta, toate suprafețele trebuie spălate cu apa proaspăta înainte de operația de sablare. • Toate discontinuitățile majore prezente la nivelul suprafeței precum: exfolieri de metal, cruste, fisuri deschise, au efect negativ asupra rezistentei la coroziune a stratului protector depus (grund, vopsea, strat metalizat, strat depus electrochimic, etc) si din aceasta cauza trebuie eliminate printr-o metoda adecvata. In cazul in care astfel de discontinuitati sunt semnalate si după sablare, se va proceda la eliminarea lor prin polizare urmata de o noua sablare a zonelor polizate. Toate sudurile trebuie controlate pentru a fi depistate discontinuitățile inadmisibile înainte de sablare. • Suprafețele cu pori, cavitati, fisuri etc. trebuie îndepărtate sau remediate prin polizare sau chiar resudare, după care sunt curatate prin sablare locala.

4. Îndepărtarea straturilor de rugina si tunder
• Înainte de sablare, suprafața otelului trebuie pregătita atât din punct de vedere mecanic (îndepărtarea resturilor metalice, a stropilor de sudura, rotunjirea colturilor, etc.) cat si a contaminanților (săruri, uleiuri, vopsea). Acest lucru este important deoarece o pregătire slaba a suprafeței va conduce la diminuarea efectelor protecției anticorozive, indiferent de sistemul de vopsire aplicat. • Standardele menționează ca pe suprafața metalica nu trebuie sa fie prezente substanțe străine precum: substanțe solubile in apa, arsuri sau stropi de sudura, vaselina, ulei, vopsea. Pentru unele din aceste impuritati care se indeparteaza mai greu printr-o metoda mecanica, se poate aplica spălarea înainte de sablare sau hidro-sablarea.

Otel sablat cu alumina

Otel sablat cu ceramica sferica

Otel sablat cu nisip

Aluminiu sablat cu alumina

Aluminiu sablat cu ceramica

4.1. Îndepărtarea petelor de ulei/vaselina
• Uleiul si vaselina de pe o suprafata metalica pot fi evidentiate usor prin metoda „penei de gâsca”. Aceasta metoda consta in pulverizarea de apa pe suprafata care este presupusa a fi contaminata, iar daca apa se cumuleaza sub forma de picaturi rezulta ca exista contaminanti grasi pe suprafata. Indepartarea uleiului sau a vaselinei se poate realiza cu solutii alcaline de degresare urmata de clatirea cu apa curata. Solutiile alcaline de degresare pot avea rol si in indepartarea altor contaminanti de tipul sarurilor solubile in apa. Pentru anumite situatii trebuie avut in vedere ca pH-ul solutiei degresante sa nu fie prea mare, mai ales in cazul aliajelor de zinc sau aluminiu. • In unele unitati industriale mari degresarea se realizeaza utilizand bai de degresare, care de cele mai multe ori sunt încălzite. Aceasta metoda este mult mai eficienta comparativ cu pulverizarea de solutii alcaline pe suprafata contaminata. De asemenea, pentru îndepărtarea grăsimilor se pot utiliza si solventi emulsionabili. Aceasta clasa de degresanti consta in amestecuri de solventi puternici cu un grad mare de dizolvare a grasimilor, pe baza de emulgatori si mai rar apa. In acest caz, după îndepărtarea straturilor de contaminanti grasi este necesara o clătire cu apa curata. • Trebuie avut in vedere faptul ca spălarea cu solventi sau diluanti urmata doar de stergerea cu o cârpa nu este suficienta, deoarece in acest mod se va obtine un strat forte fin de produsi grasi pe toata suprafata. Acesta metoda de indepartare a grasimilor trebuie evitata.

4.2. Îndepărtarea sărurilor solubile
• • Sărurile solubile prezente pe suprafata metalica pot cauza aparitia de basici (blistere) sau exfolieri, chiar si dupa o perioada scurta de timp, de la aplicarea sistemului de vopsire, ducând astfel la pierderea prematura a rolului anti-corosiv al acestuia. In astfel de cazuri, suprafata trebuie sa fie bine spălata cu apa proaspăta, lasata sa se usuce complet dupa care se aplica primul strat de protectie anti-coroziva. Trebuie tinut cont de faptul ca intre spălare si aplicarea primului strat (grund), timpul trebuie sa fie cat mai scurt posibil pentru a evita recontaminarea suprafetei. Din aceleasi considerente, daca timpul intre aplicările straturilor următoare este foarte lung, trebuie verificat de fiecare data daca s-a produs contaminare cu săruri solubile a suprafetei. Daca suprafata este considerata contaminata, este necesara din nou o spalare pana la obtinerea conditiilor conforme cu specificatiile de vopsire. Verificarea gradului de contaminare cu săruri solubile in apa se va realiza in conformitate cu standardul ISO 8502-6; daca exista suspiciuni ca pe suprafata exista contaminare cu săruri de fier, verificarea se va realiza in conformitate cu standardul ISO 8502-1; daca suprafata este contaminata cu praf, verificarea se va realiza in conformitate cu standardul ISO 8502-3. Micro-condensarea apei sau aparitia ghetii pe suprafata este uneori forte dificil de observat cu ochiul liber. Din aceasta cauza, daca exista suspiciuni referitoare la microcondensare sau prezenta gheatii pe suprafata, se poate utiliza un tampon de hârtie ca indicator al umiditatii. Hârtia trebuie presata aproximativ 30 secunde pe suprafata (in timpul operatiei se vor purta obligatoriu mănusi pentru a se evita reactia hârtiei cu transpiratia de pe mana) după care se verifica daca a apărut schimbarea culorii acesteia, fapt care va indica prezenta apei. Aceasta metoda se utilizează si pentru a evidentia prezenta ghetii pe suprafata, deoarece căldura mâinii determina topirea acesteia.

Aluminiu decapat

(Almeco, 20 minute)

(Almeco, 60 minute)

Aluminiu decapat

Deoxidiser