Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Facultatea de Construcţii de Maşini Catedra T.C.M.

UTILIZAREA CALCULATORULUI ÎN PROIECTAREA CONSTRUCTIVĂ
- Suport de curs SolidWorks

Ing. Cristian CAIZAR

2000

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă
Conţinutul activităţilor didactice : I. Curs (28 ore) 1. 2. 3. 4. 5. 6. Modelarea geometrică 3D parametrizată. Consideratii generale. SolidWorks 99. Elemente de bază. Realizarea blocurilor grafice de construcţie cu geometrie implicită. Realizarea schiţelor în SolidWorks 99 (1 - comenzi pentru desenare). Realizarea schiţelor în SolidWorks 99 (2 - comenzi pentru modificarea schiţelor). Realizarea elementelor de construcţie auxiliare (plane, axe, sisteme de coordonate, curbe 3D). 7. Realizarea blocurilor grafice de construcţie cu geometrie explicită. 8. Modelarea geometrică 3D a pieselor tratate ca entităţi individuale. 9. Construirea ansamblurilor. 10. Modelarea pieselor în contextul ansamblului. 11. Generarea documentaţiei 2D (1 - vederi, secţiuni, detalii). 12. Generarea documentaţiei 2D (2 - cosmetizarea desenelor). 13. Modelarea geometrică 3D a pieselor sudate. 14. Modelarea geometrică 3D a pieselor din tablă.

II. Lucrari de laborator (42 ore) III. Proiect (28 ore) Bibliografie: 1. Modelare geometrică 3D asistată de calculator. Suport de curs. 2. ******, SolidWorks 99 User’s Guide, Document number: SWXUGENG061599. Cunoştinţe prealabile : Cursanţii trebuie să posede cunoştinţele de bază necesare utilizării unui calculator sub WINDOWS 98/NT precum şi cunoştinţe de bază în domeniul proiectării mecanice. Rezultate scontate : Absolvenţii cursului trebuie să poată realiza: modele geometrice 3D pentru piese de complexitate medie, ansambluri de complexitate ridicată şi documentaţie 2D pentru piese si ansambluri.

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Modelarea geometrică 3D parametrizată
Consideraţii generale O trăsătură comună a tuturor pachetelor de programe de proiectare asistată de calculator, care folosesc modelarea parametrizată, este aceea că lucrează cu blocuri grafice de construcţie. Aceste blocuri grafice de construcţie sunt de două tipuri: cu geometrie implicită (găuri cu secţiune circulară, teşituri, racordări, rotunjiri) şi cu geometrie explicită (în acest caz elementul de bază este forma secţiunii). Construirea modelului geometric al unei piese începe cu elementul de bază, care este obţinut întotdeauna prin adăugare de material. După realizarea elementului de bază urmează adăugarea celorlalte blocuri grafice de construcţie, care pot fi de tipul adăugare sau înlăturare de material. Toate acestea din urmă vor fi legate direct sau indirect de elementul de bază. Legăturile dintre blocurile grafice de construcţie (relaţiile “părinte-copil”) reprezintă un element esenţial al modeloarelor geometrice parametrizate, prin faptul că modificarea dimensiunilor sau geometriei unui bloc grafic de construcţie conduce la actualizarea automată a blocurilor grafice legate de acesta. Blocurile de construcţie cu geometrie explicită au la bază un profil 2D ce reprezintă forma secţiunii. Cu ajutorul acestui profil, se poate adăuga sau înlătura material, printr-o operaţie de extrudare, rotire în jurul unei axe sau de măturare a unei curbe date (sweep). Proiectanţii cu experienţă în domeniul utilizării modeloarelor geometrice parametrizate recomandă planificarea activităţii de proiectare, şi sugerează parcurgerea următorilor paşi: 1. Determinaţi dacă piesa care urmează a fi proiectată este dependentă sau nu de alte piese, şi apoi hotărâţi ce mod de proiectare veţi aborda: veţi începe cu proiectarea ansamblului (priectare de tipul “de sus în jos”), sau veţi începe cu proiectarea pieselor (proiectare de tipul “de jos în sus”); 2. Gândiţi-vă care sunt intenţiile de proiectare ce stau la baza realizării piesei pe care urmează să o modelaţi; 3. Identificaţi blocul grafic de construcţie de bază, cel de care, într-un fel sau altul vor fi legate toate celelalte elemente; 4. Identificaţi celelalte blocuri grafice de construcţie necesare finalizării modelului; 5. Stabiliţi în ce succesiune veţi adăuga celelalte blocuri grafice de construcţie pentru a definitiva modelul. In următoarele câteva pagini se vor descrie în detaliu cele cinci etape de realizare a modelului unei piese. Etapa I. Determinarea relaţiilor de interdependenţă şi alegerea celei mai bune metode de modelare. Stabiliţi dacă piesa pe care urmează să o modelaţi este sau nu dependentă de alte piese, apoi hotărâţi-vă asupra modalităţii de proiectare. Pentru început ar trebui să decideţi cu ce veţi începe: cu modelarea unei piese sau cu modelarea ansamblului. Dacă aveţi de modelat o singură piesă, alegerea este simplă: modelaţi piesa. Dacă aveţi de modelat o piesă ce intră în componenţa unui ansamblu (cazul cel mai des întâlnit în realitate), aveţi două posibilităţi: fie creaţi piesele ca entităţi independente şi apoi le asamblaţi (aşa-numita proiectare “de jos în sus”), fie începeţi direct cu ansamblul şi modelaţi piesele în contextul ansamblului (aşa-numita proiectare “de sus în jos”).

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

1

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

A) Proiectarea “de jos în sus” Creaţi fiecare piesă într-un fişier separat, apoi inseraţi aceste piese într-un ansamblu. Acest tip de proiectare vă permite să vă concentraţi atenţia asupra pieselor luate ca entităţi separate, şi este o metodă de proiectare ce se recomandă a fi utilizată în situaţia în care nu este necesar să realizaţi legături între piese.

B) Proiectarea “de sus în jos” In cadrul acestui tip de proiectare, începeţi cu realizarea ansamblului şi apoi realizaţi piesele în contextul ansamblului. Acest mod de lucru vă permite ca atunci când modelaţi o piesă, să puteţi face referiri la feţele, muchiile sau vertexurile unei alte piese care există deja. De asemenea vă permite să controlaţi mărimea sau forma unei piese prin stabilirea unor relaţii geometrice cu alte piese.

Etapa II. Luarea în considerare a intenţiilor de proiectare. Incercaţi să vă imaginaţi ce intenţii a avut proiectantul în momentul în care a gândit piesa. Răspundeţi la următoarele întrebări: 1. Cum lucrează această piesă? Ce trebuie ea să facă? De exemplu, piesa ar putea fi un suport pe care trebuie montată o altă piesă a cărei masă este de 5 Kg. 2. Prin ce procedeu de fabricaţie este realizată piesa? De exemplu, dacă piesa este realizată prin injecţie, trebuie ca ea să prezinte suprafeţe înclinate astfel încât să poată fi scoasă cu uşurinţă din matriţă. 3. Ce rol au diferitele suprafeţe ale piesei? Analizaţi fiecare suprafaţă a piesei şi încercaţi să determinaţi ce rol are ea. Este suprafaţă cu rol funcţional sau este o suprafaţă secundară, fără rol funcţional? 4. Este piesa simetrică? Multe piese prezintă simetrii în raport cu diferite plane sau axe. De exemplu o carcasă poate fi simetrică în raport cu un plan median, iar găurile de fixare ale unei flanşe pot să fie simetrice în raport cu axa flanşei. 5. Piesa este unicat, sau face parte dintr-o familie de piese? Dacă piesa face parte dintr-o familie de piese, ar trebui să fie modelată în aşa fel încât să i se poată aduce cu uşurinţă cât mai multe modificări (realizaţi un model flexibil).

2

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Etapa III. Stabilirea blocului grafic de construcţie de bază. Incercaţi să vă imaginaţi piesa – sau să vă uitaţi la ea dacă aveţi un model fizic sau un desen la îndemână – şi stabiliţi care este elementul pe care îl construiţi prima dată. In continuare vă sunt prezentate câteva sugestii de care puteţi ţine seama în momentul în care stabiliţi care este blocul grafic de construcţie de bază: 1. Faceţi alegerea cea mai evidentă. De cele mai multe ori puteţi alege ca şi bloc grafic de construcţie de bază elementul care pare a fi corpul piesei. Acesta poate fi construit printr-o operaţie de extrudare, revoluţie, sweep (măturarea unei curbe directoare cu ajutorul unei curbe generatoare) sau loft (element de construcţie care se obţine pe baza unor secţiuni, de regulă de forme diferite).

2. Luaţi în considerare feţele piesei. Priviţi piesa de sus, din faţă şi din lateral şi încercaţi să vă imaginaţi ce aţi obţine dacă aţi extruda faţa respectivă. Pentru multe piese puteţi extruda orice faţă pentru a obţine blocul grafic de construcţie de bază. Dacă luaţi în considerare şi celelalte elemente pe care trebuie să le adăugaţi ulterior, pentru a obţine modelul final al piesei, atunci o să constataţi

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

3

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

că extrudarea după una din direcţii este mai favorabilă decât extrudarea după celelalte două. 3. Obţinerea blocului grafic de construcţie de bază prin operaţia de revoluţie. De cele mai multe ori începătorii aleg extrudarea ca metodă de obţinere a blocului grafic de construcţie de bază, deşi adeseori este mai convenabil să se aleagă revoluţia. De exemplu, pentru realizarea piesei prezentate în figura de mai jos este mai simplu să se folosească operaţia de revoluţie A (este adevărat că forma profilului este ceva mai complicată) decât să se obţină un cilindru prin extrudare şi apoi să se adauge celelalte elemente de construcţie pentru definitivarea piesei B. Etapa IV. Identificarea celorlalte blocuri grafice de construcţie necesare finalizării modelului. Pentru a identifica celelalte blocuri grafice de construcţie necesare finalizării modelului, puteţi ţine cont de următoarele sugestii: 1. Incepeţi cu elementele mai importante. Incercaţi, pentru început, să ignoraţi elementele care dau un aspect estetic piesei (racordări, rotunjiri, teşituri) şi să vă concentraţi atenţia asupra elementelor importante. 2. Incercaţi să identificaţi tipul fiecărui element de construcţie (bloc grafic). Stabiliţi modul în care veţi realiza fiecare bloc grafic de construcţie: prin adăugare de material, prin înlăturare de material (folosind operaţii de extrudare, revoluţie, sweep sau loft), racordare, rotunjire, teşire, etc. 3. Căutaţi elementele care apar de mai multe ori în cadrul piesei. Când un element apare de mai multe ori pe o piesă (cum ar fi găurile de trecere pentru şuruburi, de exemplu), instanţele pot fi generate individual sau se pot obţine în urma unei operaţii de copiere multiplă. Dacă există mai mult de două instanţe ale unui element de construcţie sau dacă acestea formează o matrice liniară sau circulară, probabil că este avantajos să folosiţi o operaţie de copiere multiplă. Dacă există numai două instanţe, atunci probabil că o operaţie de copiere simplă rezolvă mai eficient problema. 4. Căutaţi să identificaţi simetriile. Utilizaţi operaţia de oglindire de fiecare dată când un element de construcţie sau un set de elemente este oglindit în raport cu un plan sau cu o axă. Etapa V. Stabiliţi succesiunea de adăugare a blocurilor grafice de construcţie. După ce aţi stabilit tipul blocurilor grafice de construcţie de care aveţi nevoie pentru a modela piesa, înainte de a vă apuca efectiv de modelarea geometrică, stabiliţi în ce ordine veţi construi aceste blocuri grafice.

Exemplu. Modelarea geometrică 3D a unei bride de fixare
In cadrul acestui exemplu, pornind de la o schiţă a unei piese, se va realiza un model geometric 3D. In tema de proiectare este specificat că va fi necesară şi o altă variantă a piesei, variantă care diferă de cea prezentată prin diametrul şi poziţia găurilor de fixare şi prin lungimea şi lăţimea canalului . Pentru început să analizăm piesa, parcurgând cele cinci etape prezentate anterior. Etapa I. Din cauză că este vorba despre o piesă independentă (una care nu face parte dintrun ansamblu), problema este simplă: se va modela piesa.

4

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Etapa II. Piesa prezentată în desen pare a fi o bridă de fixare realizată prin procedee tehnologice de aşchiere. Cele două găuri vor fi probabil utilizate pentru fixarea bridei, prin intermediul a două şuruburi, pe o altă piesă. Poziţia celor două găuri (pe lăţimea piesei) este precizată prin cele doua cote 27,5 mm, respectiv 30 mm ceea ce conduce la ideea că sunt simetrice în raport cu planul median al piesei.

Canalul practicat în braţul mai lung al bridei, probabil că va fi utilizat pentru ajustarea poziţiei unei piese ce se va sprijini pe această bridă.

Etapa III. Piesa este rectangulară. Aceasta sugerează ca blocul grafic de construcţie de bază să fie obţinut prin operaţia de extrudare (nu prin revoluţie, sweep sau loft). Să privim piesa din lateral, de sus şi din faţă şi să vedem ce obţinem prin extrudarea profilului.

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

5

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

A) Extrudând profilul piesei văzută din lateral, obţinem un bloc grafic de construcţie de bază ca şi cel prezentat în figura de mai jos.

B) Extrudând profilul piesei vazută de sus, rezultă un bloc grafic de construcţie ca şi cel prezentat în figura următoare. In acest caz, găurile şi canalul sunt încapsulate în aceeaşi schiţă, ceea ce conduce la o mai mică flexibilitate de modelare decât în cazul în care acestea ar fi modelate ca entităţi separate. C) Extrudând profilul piesei văzută din faţă, rezultă un bloc grafic de construcţie de bază de formă paralelipipedică.

Analizând cele trei cazuri prezentate anterior, se poate constata că piesa obţinută în cazul A este alegerea cea mai favorabilă. Etapa IV. Blocurile grafice de construcţie care au mai rămas de realizat sunt:

6

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

a) Două găuri, care se pot obţine în următoarele moduri: - prin realizarea a două entităţi de tip gaură; - prin realizarea unei găuri şi oglindirea ei în raport cu planul median al piesei; - prin realizarea unei găuri şi apoi copierea ei folosind o schemă de copiere rectangulară; - prin îndepărtare de material folosind operaţia de extrudare, pornind de la două secţiuni de formă circulară; b) Canalul din braţul mai lung al bridei, care se poate obţine prin îndepărtare de material utilizând operaţia de extrudare; c) Patru rotunjiri de muchii (R5); d) Două racordări (R6,5). Etapa V. Piesa se poate modela geometric parcurgând următoarea succesiune de operaţii: a) Realizarea blocului grafic de construcţie de bază; b) Realizarea unei găuri prin extrudare şi apoi copierea ei folosind o schemă de copiere rectangulară; c) Adăugarea canalului; d) Rotunjirea muchiilor (R5); e) Adăugarea racordărilor (R6,5).

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

7

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

SolidWorks 99. Elemente de bază
Ce este SolidWorks 99? SolidWorks 99 este un pachet de programe de modelare geometrică 3D asistată de calculator, destinat proiectanţilor din domeniul mecanic. Este o aplicaţie nativă Windows, uşor de învăţat şi utilizat, care permite modelarea pieselor ca şi entităţi individuale, a ansamblurilor de piese şi generarea documentaţiei 2D. Cerinţele minime ale sistemului de calcul pe care rulează SolidWorks 99 Ø Sistem de operare Windows 95, Windows 98 sau Windows NT (cu Service Pack 4). Câteva dintre funcţionalităţile programului sunt limitate atunci când se utilizează sistemul de operare Windows 95 (98). Ø Calculator bazat pe microprocesor Pentium sau Alpha Ø Minim 64 MB memorie RAM Ø Unitate CD-ROM (numai pentru instalarea programului) Ø Dacă intenţionaţi să generaţi automat familii de piese sau liste de materiale cu ajutorul programului SolidWorks, este recomandat să aveţi instalat pe calculator pachetul de programe Microsoft Office 97 Service Release 2 (SR-2). Ø Pentru a deschide fişiere SolidWorks (aflate undeva în lume) cu ajutorul programului Internet Explorer, trebuie să aveţi instalată versiunea 4.0 sau o versiune ulterioară Noţiuni de bază Ø Un model SolidWorks este o piesă individuală, un ansamblu de piese sau o reprezentare 2D (un desen) •µ In mod uzual, modelarea unei piese începe cu realizarea unei schiţe, pornind de la această schiţă se generează blocul grafic de construcţie de bază (base feature) şi apoi se adaugă celelalte elemente de construcţie necesare finalizării modelului. (Primul element de tip solid al unui model SolidWorks poate fi şi o piesă importată dintr-un alt program de modelare). •µ Odată realizat un model 3D, acesta poate fi rafinat prin adăugarea, modificarea sau reordonarea blocurilor grafice de construcţie din care acesta este alcătuit.

8

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

•µ Asociativitatea între piese, ansambluri şi documentaţia 2D asigură garanţia că orice modificare facută într-un document, se reflectă automat în toate documentele care fac apel la cel modificat. •µ Documentaţia 2D şi ansamblurile pot fi generate în orice moment al procesului de proiectare.

Ø

Aplicaţia SolidWorks permite personalizarea mediului de lucru, în acest fel fiecare utilizator putând lucra cu o anumită configuraţie a programului. Stabilirea valorilor pentru diferite variabile de sistem se face selectând articolul de meniu Tools şi apoi subarticolul Options din meniul bară principal. In continuare sunt prezentate doar câteva din modurile prin care se poate personaliza aplicaţia SolidWorks 99: •℘ Color - stabilirea culorii pentru linii, feţe ale modelului, elemente de construcţie ale modelului, etc. •℘ Detailing - alegerea standardului de cotare, precizia şi toleranţele; modul de reprezentare al săgeţilor, al liniilor ajutătoare, al liniilor de cotă şi al intersecţiilor virtuale; tipul şi mărimea caracterelor (fontul), etc. •℘ Drawings - stabilirea dimensiunii foii de hârtie pe care se realizează desenul, alegerea factorului de scară şi a tipului de proiecţie, stabilirea modului implicit în care sunt afişate muchiile în vederile generate automat, etc. •℘ Edges - Stabilirea modului în care sunt afişate muchiile modelului, stabilirea opţiunilor legate de selectarea muchiilor, etc. •℘ External References - stabilirea modului în care documentele SolidWorks sunt deschise şi referite; definirea căilor de căutare pentru documentele externe, biblioteci de elemente, etc. •℘ General - stabilirea modului de comportare a programului când se lucrează în schiţe sau model, incrementul unghiular şi viteza de rotire a imaginilor, etc.

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

9

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

•℘

Grid/Units - stabilirea modului de afişare a reţelei ajutătoare pentru schiţe, parametrii reţelei şi saltul in puncte predefinite; stabilirea tipului de unităţi de măsură pentru mărimile liniare şi unghiulare, etc. •℘ Line Font - stabilirea tipului de linie şi a grosimii acesteia pentru diferite tipuri de muchii •℘ Performance - stabilirea preciziei de afişare a modelului pe ecranul monitorului

Deschiderea unui document SolidWorks Ø Pentru a deschide un document nou în SolidWorks: •µ In fereastra SolidWorks se selectează pictograma instrumente Standard, sau se selectează articolul de meniu File şi apoi subarticolul New •µ Din caseta de dialog New, se selectează Part, Assembly sau Drawing şi apoi se apasă butonul OK din bara cu

Ø Pentru deschiderea unui document (de tip piesă, ansamblu sau desen) existent: din bara cu •µ In fereastra SolidWorks se selectează pictograma instrumente Standard, sau se selectează articolul de meniu File şi apoi subarticolul Open. In caseta de dialog Open se selectează documentul dorit.

•µ Se selectează opţiunea Open as read-only dacă se doreşte deschiderea documentului fără a se face modificări în acesta. •µ Se selectează opţiunea Preview dacă se doreşte vizualizarea documentului înainte de deschiderea acestuia. •µ Se selectează opţiunea Configure pentru deschiderea documentului într-o anumită configuraţie. •µ Se apasă butonul Open pentru deschiderea efectivă a documentului.

10

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Termenii utilizaţi în SolidWorks 99 O fereastră SolidWorks are două zone distincte: •µ Zona grafică - zona în care se generează şi se modifică documentul SolidWorks (piesă, ansamblu sau desen); •µ Zona de afişare a arborelui documentului - zona în care este afişată structura arborescentă a piesei, ansamblului sau a desenului.

Zona grafică

Zona de afişare a arborelui documentului

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

11

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

12

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Vizualizarea şi mânuirea pieselor, ansamblurilor şi a desenelor Ø Bara cu instrumente View - furnizează uneltele cu ajutorul cărora se pot mânui piesele, desenele şi ansamblurile.

Butonul
View Orientation

Descrierea acţiunii

Undo Last Change

Zoom to Fit

Zoom to Area

Zoom In/Out

Zoom to Selection

Rotate View

Pan

Wireframe

Hidden in Gray

Hidden Lines Removed

Shaded

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

13

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Ø Bara cu instrumente Standard Views - furnizează uneltele cu ajutorul cărora se poate afişa rapid oricare dintre vederile standard, sau o vedere normală la o faţă plană.

Butonul
Front View

Descrierea acţiunii

Back View

Left View Right View

Top View

Bottom View

Isometric View

Normal to

Ø

Caseta Orientation - cu ajutorul acesteia se poate afişa o vedere standard sau o vedere definită de utilizator, sau se pot modifica vederile standard. Pentru a afişa caseta Orientation, se selectează articolul de meniu View şi apoi subarticolul Orientation sau se apasă tasta Space Bar. Butonul Descrierea acţiunii
Pushpin New View

Update Standard View Reset Standard View

14

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Ce se poate face pentru a se economisi timp? Ø Se salvează versiuni intermediare sub diferite nume (utilizând comanda Save As) ale piesei, ansamblului sau desenului; Ø Pentru identificarea unui buton aparţinând unei bare cu instrumente, se poziţionează mouse-ul deasupra butonului respectiv şi se aşteaptă câteva momente (va apărea o scurtă descriere a acţiunii acelui buton); Ø Se utilizează butoanele săgeţi pentru modificarea unei valori numerice; Ø Se foloseşte caseta Modify ca şi calculator; Ø Se consultă periodic bara de stare (poziţionată la baza ferestrei SolidWorks). Cunoştinţele dobândite în AutoCAD pot fi folosite şi în SolidWorks? Utilizatorii familiarizaţi cu desenarea folosind pachetul de programe AutoCAD, pot continua să lucreze în aceeaşi manieră utilizând SolidWorks 2D Command Emulator.

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

15

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Blocuri grafice de construcţie cu geometrie implicită
Blocurile grafice de construcţie cu geometrie implicită (elementele de tip “Pick & Place”) sunt acele elemente de construcţie, pentru care utilizatorul nu trebuie să definească o schiţă pentru a le putea realiza. Această categorie de elemente de construcţie cuprinde: racordările (rotunjirile) cu rază constantă sau variabilă, teşiturile, găurile simple şi cele cu secţiune complexă, înclinările (draft), elementele de tip învelitoare (shell) şi deformarea suprafeţelor plane (dome şi shape).

Butonul

Descrierea acţiunii

Racordări/Rotunjiri (Fillet) Ø Pentru a racorda suprafeţe sau a rotunji muchii (cu rază constantă): •℘ Se apasă butonul Fillet din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features, Fillet/Round din meniul bară principal. •℘ Se selectează feţele şi/sau muchiile care urmează să fie racordate sau rotunjite. •℘ Se specifică valoarea razei de racordare/rotunjire. •℘ Se alege opţiunea de racordare/rotunjire cu rază constantă. •℘ Se verifică dacă s-au selectat corect elementele care urmează a fi racordate/rotunjite. •℘ Se specifică dacă se doreşte propagarea racordării/rotunjirii şi la suprafeţele

16

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

(muchiile) tangente învecinate celor care au fost selectate. •℘ Se apasă butonul OK. Ø Pentru a racorda suprafeţe sau a rotunji muchii (cu rază variabilă): •℘ Se apasă butonul Fillet din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features, Fillet/Round din meniul bară principal. •℘ Se alege opţiunea de racordare/rotunjire cu rază variabilă. •℘ Se selectează feţele şi/sau muchiile care urmează să fie racordate sau rotunjite. •℘ Se specifică valoarea razei pentru punctele din Vertex list. Pentru acele puncte care nu au atribuită o valoare a razei, programul va calcula raza de racordare/rotunjire în funcţie de lungimea segmentului ce uneşte punctele şi în funcţie de valoarea razei fixată pentru punctele învecinate. •℘ Se alege modul de variaţie a razei de racordare/rotunjire între două valori specificate. •℘ Se apasă butonul OK. Teşituri (Chamfer) Ø Pentru realizarea teşiturilor pe muchii sau vârfuri: •℘ Se apasă butonul Chamfer din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features, Chamfer din meniul bară principal. •℘ Se selectează muchiile, feţele şi/sau vârfurile care urmează a fi teşite. •℘ Se verifică direcţia de teşire (aceasta este indicată printr-o săgeată). Dacă direcţia de teşire nu este cea corespunzătoare, se modifică prin activarea opţiunii Flip direction. •℘ Se examinează lista elementelor care urmează a fi teşite (Items to chamfer). Dacă s-a selectat din greşeală un element, acesta poate fi eliminat din lista de selecţie prin reselectarea lui, sau se poziţionează cursorul mouse-ului în zona grafică, se apasă butonul din dreapta şi se alege opţiunea Clear Selections. •℘ Se alege tipul de teşitură dorit şi apoi se furnizează parametrii necesari : dacă s-a selectat opţiunea Angle-Distance, se introduc valorile pentru unghi şi distanţă; dacă s-a selectat opţiunea Distance-Distance, se introduc valorile numerice pentru teşitură sau se selectează Equal distance şi se introduce numai o valoare. Dacă s-a selectat opţiunea Vertex-Chamfer, se introduc valorile numerice pentru teşire de-a lungul celor trei muchii care se întâlnesc în vârful selectat (săgeata indică muchia de-a lungul căreia va fi măsurată distanţa introdusă). Pentru teşire cu aceeaşi valoare, se selectează opţiunea Equal distance. •℘ Se apasă butonul OK.

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

17

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Găuri (Simple Hole, Hole Wizard) Programul SolidWorks 99 permite realizarea a două categorii de găuri: găuri simple (Simple Hole) şi găuri cu secţiune complexă (Hole Wizard). Este recomandat ca elementele de construcţie de tip gaură să se realizeze cât mai târziu în timpul procesului de modelare, pentru a se evita obturarea accidentală a acestora atunci când se realizează alte blocuri grafice de tipul “adăugare de material”. Deşi cu ajutorul comenzii Hole Wizard se pot crea şi găuri simple, la realizarea acestora este totuşi recomandată folosirea comenzii Simple Hole deoarece este mai rapidă. Crearea unei găuri se realizează în două etape: se plasează gaura pe o suprafaţă plană şi apoi se specifică poziţia acesteia prin parametri dimensionali sau constrângeri geometrice. Specificarea adâncimii unei găuri, indiferent dacă este o gaură simplă sau o gaură cu secţiune complexă, se poate face în mai multe moduri:

Opţiunea

Descriere

18

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Opţiunea

Descriere

Ø Pentru a crea o gaură simplă: •℘ Se selectează o faţă plană a modelului pe care se doreşte plasarea găurii. •℘ Se apasă butonul Simple Hole din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features, Hole, Simple din meniul bară principal. •℘ Se specifică adâncimea găurii. •℘ Se specifică diametrul găurii. •℘ Dacă pentru adâncimea găurii s-a ales o opţiune care necesită selectarea unei suprafeţe sau a unui vârf, se va selecta elementul corespunzător (acesta va fi afişat în caseta Selected Items). •℘ Se examinează modelul şi dacă este necesar se modifică sensul în care va fi dată gaura. Schimbarea sensului se face prin selectarea opţiunii Reverse Direction. •℘ Dacă se doreşte realizarea unei găuri conice, se selectează opţiunea Draft While Extruding, se introduce unghiul de înclinare (Angle) şi dacă este necesar se alege opţiunea Draft Outward. •℘ Se apasă butonul OK. •℘ Pentru poziţionare: Se selectează gaura (în zona grafică sau în arborele de definire al modelului), se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege opţiunea Edit Sketch. Se adaugă parametri dimensionali şi/sau constrângeri geometrice pentru poziţionarea găurii în locul dorit. De asemenea se poate modifica şi diametrul acesteia. Se iese din schiţă sau se apasă butonul Rebuild. Pentru modificarea diametrului sau a adâncimii, se selectează gaura, se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege opţiunea Edit Definition. După efectuarea modificărilor necesare se apasă butonul OK. Ø Pentru a crea o gaură cu secţiune complexă: •℘ Se selectează o faţă plană a modelului pe care se doreşte plasarea găurii (nu se va selecta un element auxiliar de tip plan). •℘ Se apasă butonul Hole Wizard din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features, Hole, Wizard din meniul bară principal. •℘ Se selectează tipul găurii din lista Hole type (gaură cu lamaj, gaură cu teşitură, gaură conică, etc.). •℘ Se modifică, dacă este necesar, dimensiunile din caseta Section dimensions (dimensiunile secţiunii găurii). •℘ Se specifică adâncimea găurii.
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 19

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

•℘ Dacă pentru adâncimea găurii s-a ales o opţiune care necesită selectarea unei suprafeţe sau a unui vârf, se va selecta elementul corespunzător. •℘ Se apasă butonul Next. In urma apăsării acestui buton apare caseta de dialog Hole Placement. •℘ Se adaugă parametri dimensionali şi/sau constrângeri geometrice pentru poziţionarea găurii în locul dorit. •℘ Se apasă butonul Finish. Inclinări (Draft) Comanda “draft” se utilizează pentru a înclina la un anumit unghi suprafeţe ale modelului în raport cu un plan neutru sau în raport cu o curbă. Ø Pentru înclinarea feţelor utilizând un plan neutru: •℘ Se apasă butonul Draft din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features, Draft din meniul bară principal. •℘ In caseta Type of draft, se selectează Neutral Plane, apoi se efectuează un clic cu mouse-ul în caseta Neutral plane (pentru a direcţiona intrările înspre această zonă) şi pe urmă se selectează planul neutru (faţă plană sau element auxiliar de tip plan) în zona grafică. •℘ Se introduce valoarea unghiului de înclinare (Draft angle) şi se selectează opţiunea Reverse direction dacă se doreşte înclinarea feţelor în cealaltă direcţie. •℘ Se efectuează un clic cu mouse-ul în caseta Faces to draft (pentru a direcţiona intrările înspre această zonă) şi pe urmă se selectează feţele care urmează a fi înclinate. •℘ Se alege modul de propagare al înclinării din caseta Face propagation. •℘ După ce se obţine rezultatul dorit se apasă butonul OK. Opţiunea Descriere

20

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Opţiunea

Descriere

Elemente de tip învelitoare (Shell) Cu ajutorul comenzii “shell”, se poate obţine o piesă cu pereţi subţiri pornind de la o piesă masivă. Acest lucru se realizează prin înlăturarea uneia sau a mai multor feţe ale modelului şi prin specificarea grosimii de perete pentru suprafeţele rămase. Ø Pentru realizarea unei piese de tip învelitoare cu grosime de perete constantă: •℘ Se apasă butonul Shell din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features, Shell din meniul bară principal. •℘ Se selectează feţele modelului care urmează a fi înlăturate. Aceste feţe sunt listate în caseta Faces to remove.
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 21

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

•℘ Se specifică valoarea grosimii peretelui pentru suprafeţele rămase. •℘ Se selectează opţiunea Shell outward dacă se doreşte adăugarea materialului înspre exteriorul piesei. •℘ Se apasă butonul OK. Ø Pentru realizarea unei unei piese de tip învelitoare cu grosime de perete variabilă: •℘ Se apasă butonul Shell din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features, Shell din meniul bară principal. •℘ Se selectează feţele modelului care urmează a fi înlăturate. Aceste feţe sunt listate în caseta Faces to remove. •℘ Se specifică valoarea implicită pentru grosimea peretelui în caseta Thickness. •℘ Se efectuează un clic cu mouse-ul în caseta Multi thickness faces (pentru a direcţiona intrările înspre această zonă. •℘ Se selectează feţele (pereţii piesei) pentru care se doreşte grosime diferită de perete. Feţele selectate sunt listate în caseta Multi thickness faces. •℘ Se introduce valoarea grosimii de perete (Thickness) pentru fiecare element din caseta Multi thickness faces. •℘ Se selectează opţiunea Shell outward dacă se doreşte adăugarea materialului înspre exteriorul piesei. •℘ Se apasă butonul OK. Deformarea suprafeţelor plane (Dome) Ø Pentru a deforma o suprafaţă plană cu ajutorul comenzii dome: •℘ Se apasă butonul Dome din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features, Dome din meniul bară principal. •℘ Se selectează suprafaţa plană care urmează să fie deformată. •℘ Se specifică înălţimea (Height). Aceasta este măsurată în raport cu centrul de greutate al suprafeţei selectate. •℘ Se alege opţiunea Reverse direction dacă se doreşte obţinerea unei suprafeţe concave (implicit aceasta este convexă) •℘ Dacă a fost selectată o suprafaţă circulară sau eliptică se poate alege opţiunea Elliptical dome. Aceasta creează un dom a cărui formă este o jumătate de elipsoid, cu înălţimea egală cu una din razele elipsoidului. •℘ Se apasă butonul OK.

22

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Realizarea schiţelor în SolidWorks 99

(1)

Marea majoritate a blocurilor grafice de construcţie pe care utilizatorul trebuie să le creeze atunci când modelează 3D o piesă în SolidWorks, au ca şi element de pornire o schiţă 2D. Spre deosebire de schiţele 2D, care întotdeauna trebuie să fie realizate într-un plan (element de construcţie ajutător) sau pe o suprafaţă plană a modelului, în SolidWorks 99 se pot realiza şi schiţe 3D. Aceste schiţe 3D conţin elemente (linii, arce de cerc şi puncte) care nu sunt legate numai de un plan de schiţare. Modul de utilizare a schiţelor 2D şi 3D la realizarea blocurilor grafice de construcţie va fi prezentat mai târziu în cadrul acestui curs. Realizarea unei schiţe 2D Pentru a deschide o nouă schiţă, fie se apasă butonul Sketch din caseta cu instrumente Sketch, fie se selectează articolul de meniu Insert şi apoi opţiunea Sketch din meniul bară principal. Planul implicit pentru schiţare este Plane 1. Dacă se doreşte realizarea schiţei într-un alt plan sau pe o suprafaţă plană a modelului, înainte de deschiderea schiţei se va selecta planul sau suprafaţa dorită. Când se deschide o nouă schiţă devin active toate butoanele din casetele cu instrumente: Sketch, Sketch Relations, Sketch Entities şi Sketch Tools. Dacă o casetă cu instrumente nu conţine toate butoanele sau se consideră ca aceasta conţine mai multe butoane decât este necesar, caseta cu instrumente poate fi personalizată prin adăugare sau înlăturare de butoane, prin selectarea articolului de meniu Tools şi apoi a opţiunii Customize (din caseta de dialog Customize se alege opţiunea Commands).

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

23

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Caseta cu instrumente Sketch Comenzile asociate butoanelor din această casetă cu instrumente acţionează în cele mai multe cazuri asupra schiţei luată ca un întreg.

Butonul Select

Descrierea acţiunii Select este cea mai flexibilă unealtă utilizată în SolidWorks 99. Intr-o schiţă sau într-un desen (document SolidWorks de tip “drawing”), comanda Select poate fi utilizată pentru: •℘ selectarea entităţilor grafice 2D, •℘ deplasarea capetelor unei entităţi pentru a se obţine o nouă formă a schiţei, •℘ selectarea feţelor sau a muchiilor modelului, •℘ selectarea mai multor elemente simultan cu ajutorul unei ferestre de selecţie, •℘ selectarea unei dimensiuni şi mutarea acesteia într-o altă poziţie, •℘ modificarea valorii unei dimensiuni prin selectarea acesteia şi efectuarea unui dublu clic.

Grid

Sketch 3D Sketch Modify No Solve Move

Cu ajutorul comenzii Sketch se deschid şi se închid schiţe 2D. Cu ajutorul comenzii 3D Sketch se deschid şi se închid schiţe 3D. O schiţă 3D conţine elemente care nu se găsesc în acelaşi plan sau pe aceeaşi faţă plană a modelului. Cu ajutorul comenzii Modify se poate deplasa, roti sau scala o schiţă 2D. Comanda No Solve Move permite deplasarea entităţilor selectate într-o nouă poziţie fără ca programul să aplice constrângerile geometrice sau dimensionale. Dacă între elementele care urmează a fi deplasate şi alte elemente din schiţă sau model există constrângeri geometrice sau dimensionale, programul cere confirmarea anulării (ştergerii) acestor constrângeri. Un răspuns afirmativ la cererea de ştergere, conduce la anularea constrângerilor şi la mutarea elementelor selectate în noua poziţie. Dacă se răspunde negativ la cererea de ştergere, se va realiza o copie a elementelor selectate în poziţia dorită.

24

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Caseta cu instrumente Sketch Relations Comenzile asociate butoanelor din această casetă cu instrumente permit dimensionarea elementelor unei schiţe, adăugarea constrângerilor geometrice între elemente şi vizualizarea şi anularea acestor constrângeri atunci când nu mai sunt necesare.

Butonul Dimension Add Relations Display/Delete Relations Scan Equal

Descrierea acţiunii

Caseta cu instrumente Sketch Tools Caseta cu instrumente Sketch Tools conţine atât butoanele care au asociate comenzile necesare realizării entităţilor ce alcătuiesc schiţa (Sketch Entity), cât şi butoanele care au asociate comenzile necesare modificării acestor entităţi (Sketch Tools).

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

25

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Butonul Line Rectangle Parallelogram Centerpoint Arc 3 Pt Arc Tangent Arc Circle Centerline Point Spline Parabola Ellipse

Descrierea acţiunii Sketch Entity

Sketch Tools Trim Extend Convert Entities Mirror Fillet Split Curve Linear Step and Repeat Circular Step and Repeat Offset Entities Utilizarea instrumentelor de desenare Desenarea segmentelor de dreaptă (Line) Ø Pentru realizarea unui segment de dreaptă: •℘ Se apasă butonul Line din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Line; •℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în punctul de start al segmentului de dreaptă şi se apasă butonul din stânga al mouse-ului; •℘ Cu butonul din stânga al mouse-ului apăsat, se deplasează cursorul în poziţia dorită şi apoi se eliberează butonul.

26

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Ø Pentru modificarea unui segment de dreaptă existent: •℘ Se apasă butonul Select şi apoi: Dacă se doreşte modificarea lungimii segmentului de dreaptă, se selectează unul din capetele acestuia şi se mută în poziţia dorită; Pentru mutare, se selectează segmentul de dreaptă şi se deplasează în poziţia dorită (în tot acest timp butonul din stânga al mouse-ului se menţine apăsat); Pentru modificarea unghiului pe care îl face segmentul de dreaptă cu o anumită direcţie, se selectează unul din capetele segmentului şi apoi se mută în poziţia dorită. Dacă segmentul de dreaptă are constrângeri geometrice (este orizontal sau vertical), se apasă butonul Display/Delete Relations şi se anulează aceste constrângeri înainte de modificarea unghiului. Desenarea dreptunghiurilor (Rectangle) Ø Pentru realizarea unui dreptunghi: •℘ Se apasă butonul Rectangle din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Rectangle; •℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în locul unde se doreşte a fi unul din vârfurile dreptunghiului şi se apasă butonul din stânga al mouse-ului; •℘ Cu butonul apăsat, se deplasează cursorul în poziţia dorită şi se eliberează butonul. In timpul deplasării cursorului dimensiunile dreptunghiului sunt afişate dinamic pe ecran. Desenarea paralelogramelor (Parallelogram) Comanda Parallelogram poate fi utilizată atât pentru realizarea unui paralelogram cât şi pentru realizarea unui dreptunghi ale cărui laturi nu sunt aliniate cu axele sistemului cartezian asociat schiţei. Ø Pentru realizarea unui paralelogram: •℘ Se apasă butonul Parallelogram din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Parallelogram; •℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în locul unde se doreşte a fi unul din vârfurile paralelogramului şi se apasă butonul din stânga al mouse-ului; •℘ Se deplasează cursorul şi se eliberează butonul mouseului când una dintre laturile paralelogramului este corect definită; •℘ Se apasă tasta Ctrl şi apoi se apasă din nou butonul din stânga al mouse-ului. Se deplasează cursorul în poziţia dorită şi apoi se eliberează butonul. Ø Pentru realizarea unui dreptunghi: •℘ Se parcurg etapele prezentate la realizarea paralelogramului, cu precizarea că la ultimul pas nu se mai apasă tasta Ctrl.

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

27

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Desenarea cercurilor (Circle) Ø Pentru desenarea unui cerc: •℘ Se apasă butonul Circle din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Circle; •℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în locul unde se doreşte a fi centrul cercului şi se apasă butonul din stânga al mouse-ului; •℘ Cu butonul din stânga al mouse-ului apăsat, se deplasează cursorul în poziţia dorită (pentru specificarea razei) şi apoi se eliberează butonul. Ø Pentru modificarea unui cerc existent: •℘ Se apasă butonul Select şi apoi: Dacă se doreşte modificarea razei (diametrului), se selectează cercul şi se deplasează cursorul. Când se ajunge la dimensiunea dorită se eliberează butonul mouse-ului; Pentru mutare, se selectează centrul cercului, se deplasează cursorul şi când se ajunge în poziţia dorită (în tot acest timp butonul din stânga al mouse-ului se menţine apăsat) se eliberează butonul mouse-ului. Desenarea arcelor de cerc (Centerpoint Arc, Tangent Arc, 3 Point Arc) Arcele de crec pot fi realizate în trei moduri: prin specificarea centrului şi a capetelor, ca şi arce tangente la o entitate desenată anterior (linie, arc de cerc sau curbă spline) şi prin specificarea a trei puncte prin care să treacă arcul de cerc. Ø Pentru desenarea unui arc de cerc prin specificarea centrului şi a capetelor: •℘ Se apasă butonul Centerpoint Arc din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Centerpoint Arc; •℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în locul unde se doreşte a fi centrul arcului de cerc şi se apasă butonul din stânga al mouse-ului; •℘ Cu butonul din stânga al mouse-ului apăsat, se deplasează cursorul în poziţia dorită (pentru specificarea razei) şi apoi se eliberează butonul; •℘ Se apasă din nou butonul din stânga al mouse-ului şi se deplasează cursorul pentru stabilirea lungimii şi a direcţiei arcului de cerc şi apoi se eliberează butonul. Ø Pentru desenarea unui arc de cerc tangent la o entitate realizată anterior: •℘ Se apasă butonul Tangent Arc din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Tangent Arc; •℘ Se selectează un capăt al entităţii la care arcul de cerc se doreşte a fi tangent (element de tip linie, arc de cerc sau curbă spline);
28 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

•℘ Cu butonul din stânga al mouse-ului apăsat, se deplasează cursorul până când arcul de cerc ia forma şi dimensiunea dorită şi apoi se eliberează butonul. Ø Pentru desenarea unui arc de cerc ce trece prin trei puncte specificate de utilizator: •℘ Se apasă butonul 3Point Arc din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, 3Point Arc; •℘ Se specifică poziţia primului punct; •℘ Se apasă butonul din stânga al mouse-ului, se deplasează cursorul până în poziţia ce corespunde celuilalt capăt al arcului de cerc şi apoi se eliberează butonul; •℘ Se selectează arcul de cerc (prin poziţionarea cursorului deasupra lui şi apăsarea butonului din stânga al mouseului), se deformează până se ajunge la forma şi dimensiunea dorită şi apoi se eliberează butonul mouseului. Desenarea elipselor (Ellipse) Ø Pentru desenarea unei elipse: •℘ Se apasă butonul Ellipse din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Ellipse; •℘ Se poziţionează cursorul în punctul în care se doreşte a fi centrul elipsei; •℘ Se apasă butonul din stânga al mouse-ului, se deplasează cursorul pentru a se specifica lungimea şi poziţia unei semiaxe a elipsei şi când se ajunge în poziţia dorită se eliberează butonul; •℘ Se selectează elipsa (prin poziţionarea cursorului deasupra ei şi apăsarea butonului din stânga al mouseului), se deformează până se ajunge la forma şi dimensiunea dorită şi apoi se eliberează butonul mouse-ului. Desenarea parabolelor (Parabola) Ø Pentru desenarea unui arc de parabolă: •℘ Se apasă butonul Parabola din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Parabola; •℘ Se poziţionează cursorul în punctul în care se doreşte a fi focarul parabolei; •℘ Se apasă butonul din stânga al mouse-ului, se deplasează cursorul până când se obţine suportul dorit pentru parabolă şi apoi se eliberează butonul; •℘ Se apasă din nou butonul din stânga al mouse-ului şi se deplasează cursorul. Când s-a obţinut segmentul de parabolă dorit, se eliberează butonul mouse-ului.

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

29

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Desenarea curbelor spline (Spline) Ø Pentru desenarea unei curbe spline: •℘ Se apasă butonul Spline din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Spline; •℘ Se desenează primul segment al curbei spline (se procedează ca la desenarea segmentelor de dreaptă); •℘ Se selectează ultimul punct specificat, se apasă butonul din stânga al mouse-ului, se deplasează cursorul în poziţia dorită şi se eliberează butonul; •℘ Se repetă pasul anterior până când se obţine forma finală a curbei spline. •℘ Dacă este selectată opţiunea Alternate spline creation (în Tools, Options, General), punctele curbei spline se introduc printr-un singur clic de mouse (dublu clic pentru ultimul punct). Ø Pentru introducerea unor puncte de control suplimentare într-o curbă spline: •℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra curbei spline, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Insert Spline Point; •℘ Se efectuează câte un clic de mouse în fiecare poziţie în care se doreşte introducerea unui nou punct de control. Punctele de control ale curbei spline pot fi utilizate pentru modificarea formei acesteia. Intre aceste puncte se pot stabili constrângeri geometrice sau pot fi folosite la dimensionarea curbei spline în raport cu alte entităţi. Desenarea punctelor (Point) Ø Pentru introducerea unei entităţi de tip punct într-o schiţă: •℘ Se apasă butonul Point din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Point; •℘ Se efectuează un clic de mouse în poziţia în care se doreşte inserarea punctului. Ø Pentru inserarea unei entităţi de tip punct la intersecţia virtuală a două elemente desenate anterior: •℘ Se apasă tasta Ctrl şi apoi se selectează cele două elemente; •℘ Se apasă butonul Point din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Point. Desenarea liniilor ajutătoare (Centerline) Ø Pentru desenarea unei linii auxiliare într-o schiţă: •℘ Se apasă butonul Centerline din caseta cu instrumente Sketch Tools; •℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în punctul de start al segmentului de dreaptă, se apasă butonul din stânga al mouse-ului, cu butonul din stânga al mouseului apăsat se deplasează cursorul în poziţia dorită şi apoi se eliberează butonul.

30

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Realizarea schiţelor în SolidWorks 99
Utilizarea instrumentelor de modificare a schiţelor Convertirea entităţilor (Convert Entities)

(2)

Cu ajutorul comenzii asociate butonului Convert Entities se pot realiza elemente în cadrul unei schiţe, prin proiectarea în planul de schiţare a unei muchii, a unui lanţ de muchii sau a unei feţe a modelului. Intre elementele nou create şi entităţile care au fost folosite la proiecţie, programul stabileşte în mod automat constrângeri geometrice de tipul On Edge şi Fixed, astfel încât orice modificare a elementului original conduce la actualizarea schiţei. Ø Pentru a proiecta entităţi existente în model, în planul sau pe suprafaţa de schiţare: •℘ Cu schiţa activă, se selectează muchia, muchia aparentă, lanţul de muchii sau suprafaţa dorită; •℘ Se apasă butonul Convert Entities din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Tools, Convert Entities. Oglindirea elementelor (Mirror) Prin intermediul comenzii asociate butonului Mirror, se realizează cópii ale elementelor selectate, prin oglindire în raport cu o linie de tipul “centerline”. Când se realizează elemente prin oglindire, programul aplică în mod automat relaţii de simetrie între perechile corespunzătoare de elemente grafice. In acest mod, atunci când se modifică unul dintre elemente se modifică şi perechea acestuia. Ø Pentru oglindirea unor entităţi existente deja în schiţă: •℘ Cu schiţa activă, se apasă butonul Centerline din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Centerline şi se desenează linia de oglindire; •℘ Cu tasta Ctrl apăsată se selectează linia de oglindire şi elementele care urmează a fi oglindite; •℘ Se apasă butonul Mirror din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Tools, Mirror. Ø Pentru oglindirea elementelor în momentul în care acestea sunt realizate: •℘ Se selectează linia (de tipul “centerline”) în raport cu care se doreşte realizarea oglindirii; •℘ Se apasă butonul Mirror din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Tools, Mirror. In urma acestei acţiuni, la cele două capete ale liniei de oglindire apare simbolul de simetrie, indicând faptul că oglindirea automată este activă. •℘ Orice entitate desenată va fi oglindită în mod automat în momentul în care aceasta este realizată; •℘ Pentru a dezactiva oglindirea automată, se apasă încă odată butonul Mirror. Racordarea elementelor (Fillet) Comanda asociată butonului Fillet din caseta cu instrumente Sketch Tools, realizează racordarea cu rază constantă a două elemente care se intersectează.
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 31

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

De asemenea, tot cu ajutorul acestei comenzi se pot racorda şi elemente disjuncte dacă acestea nu sunt dimensionate. Ø Pentru realizarea unei racordări: •℘ Cu tasta Ctrl apăsată, se selectează cele două elemente care urmează a fi racordate. Selectarea elementelor se poate face şi după apariţia casetei de dialog Sketch Fillet. •℘ Se apasă butonul Fillet din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Tools, Fillet. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Sketch Fillet. •℘ Se specifică valoarea razei de racordare în caseta Radius. •℘ Se activează opţiunea Keep constrained corners dacă se doreşte păstrarea punctului de intersecţie a elementelor racordate. •℘ Se apasă butonul Apply, pentru realizarea racordării. •℘ Se apasă butonul Close pentru a închide caseta de dialog Sketch Fillet. Construirea elementelor echidistante (Offset Entities) Comanda asociată butonului Offset Entities din caseta cu instrumente Sketch Tools, permite realizarea elementelor echidistante, de o parte sau de cealaltă, a unei muchii, lanţ de muchii sau element desenat în schiţă. Ø Pentru construirea elementelor echidistante: •℘ In schiţă, se selectează una sau mai multe entităţi desenate, muchii sau feţe ale modelului; •℘ Se apasă butonul Offset Entities din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Tools, Offset Entities. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Offset Entities. •℘ Se specifică distanţa la care vor fi realizate copiile elementelor selectate, în caseta Offset. •℘ Se activează opţiunea Reverse dacă se doreşte construirea elementelor în direcţia opusă; •℘ Se activează opţiunea Select Chain dacă se doreşte includerea în setul de selecţie a tuturor elementelor tangente la elementul selectat; •℘ Se apasă butonul Apply şi apoi butonul Close din caseta de dialog Offset Entities. Ajustarea elementelor (Trim) Comanda asociată butonului Trim din caseta cu instrumente Sketch Tools, permite îndepărtarea segmentelor de dreaptă, arc de cerc, curbă spline sau elipsă, care depăşesc o anumită frontieră. De asemenea, cu ajutorul acestei comenzi se pot şterge linii, arce de cerc, cercuri, elipse, curbe spline sau linii ajutătoare, sau se pot extinde segmente schiţate până întâlnesc o altă entitate. Ø Pentru a scurta sau şterge un element schiţat: •℘ Se apasă butonul Trim din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Tools, Trim; •℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra segmentului care urmează a fi îndepărtat (acesta este supraluminat) şi se efectuează un clic. Segmentul este şters

32

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

până la intersecţia acestuia cu un alt element schiţat (linie, arc, cerc, elipsă, curbă spline sau linie ajutătoare). Dacă elementul selectat nu se intersectează cu nici un alt element schiţat, atunci el va fi şters în întregime. Ø Pentru extinderea unui element schiţat până la intersecţia acestuia cu un alt element, se selectează unul dintre capetele acestuia şi se trage cu mouse-ul până când punctul de capăt devine coincident cu elementul dorit. Comanda Trim nu poate fi utilizată pentru extinderea elementelor ale căror capete sunt deja coincidente cu alte elemente (pentru extinderea acestor elemente se foloseşte comanda Extend). Copierea multiplă (Linear Step and Repeat, Circular Step and Repeat) O entitate sau un grup de entităţi desenate într-o schiţă pot fi copiate după o schemă de tipul “linii şi coloane” sau după o schemă circulară. Ø Pentru a realiza o copiere multiplă după o schemă de tipul “linii şi coloane”: •℘ Se selectează elementul sau mulţimea de elemente care urmează a fi copiată; •℘ Se apasă butonul Linear Sketch Step and Repeat, sau Tools, Sketch Tools, Linear Step and Repeat. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Linear Sketch Step and Repeat. •℘ Pentru fiecare dintre cele două direcţii de copiere se precizează: Numărul de instanţe (în caseta Number) dorit, incluzând şi originalul; Distanţa dintre două elemente consecutive (în caseta Spacing); Unghiul pe care îl face direcţia de copiere cu orizontala (în caseta Angle). •℘ Se apasă butonul Preview dacă se doreşte o previzualizare a cópiilor. •℘ Se apasă butonul OK. Ø Pentru a realiza o copiere multiplă după o schemă circulară: •℘ Se selectează elementul sau mulţimea de elemente care urmează a fi copiată; •℘ Se apasă butonul Circular Sketch Step and Repeat, sau Tools, Sketch Tools, Circular Step and Repeat. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Circular Sketch Step and Repeat. •℘ Se precizează poziţia centrului de copiere prin rază şi unghi (Radius , Angle) •℘ Se specifică numărul total de instanţe (inclusiv originalul) în caseta Number şi unghiul total al arcului pe care se va face copierea, în caseta Total angle. •℘ Se alege opţiunea Equal pentru obţinerea instanţelor egal distanţate şi Rotate dacă se doreşte rotirea obiectelor în timpul copierii. •℘ Se apasă butonul de previzualizare (Preview) şi apoi butonul OK.
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 33

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Adăugarea parametrilor dimensionali şi a constrângerilor geometrice Dimensionarea schiţelor In mod obişnuit schiţele se dimensionează în timpul realizării acestora. Totuşi, programul SolidWorks permite realizarea blocurilor grafice de construcţie chiar dacă schiţele nu sunt complet definite. Când se adaugă sau se modifică valoarea parametrilor dimensionali dintr-o schiţă, aceste modificări se reflectă atât în modelul 3D cât şi în desenul generat pe baza modelului 3D. Ø Pentru adăugarea unui parametru dimensional: •℘ Se apasă butonul Dimension din caseta cu instrumente Sketch Relations; •℘ Se selectează entitatea sau entităţile care urmează a fi dimensionate; •℘ Se deplasează cursorul mouse-ului şi se efectuează un clic atunci când se ajunge în poziţia dorită pentru plasarea dimensiunii. Ø Pentru modificarea unei dimensiuni existente: •℘ Se apasă butonul Select din caseta cu instrumente Sketch; •℘ Se efectuează un dublu clic pe dimensiunea dorită. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Modify. •℘ Se modifică valoarea în interiorul casetei şi se apasă tasta Enter. In mod implicit, când se dimensionează un arc de cerc sau un cerc în raport cu un alt element, programul ia în considerare centrul arcului sau al cercului. Această schemă de dimensionare poate fi modificată ulterior. Ø Pentru modificarea schemei de dimensionare a unui arc de cerc sau a unui cerc: •℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra dimensiunii şi se apasă butonul din dreapta. Din meniul care apare, se alege opţiunea Properties. •℘ Din caseta de dialog Dimension Properties se aleg opţiunile dorite pentru First arc condition şi pentru Second arc condition (aceasta din urmă apare numai dacă dimensiunea este între două arce de cerc).

34

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Ø Pentru dimensionarea lungimii unui arc de cerc: •℘ Se apasă butonul Dimension din caseta cu instrumente Sketch Relations; •℘ Se efectuează un clic pe arcul de cerc; •℘ Se efectuează câte un clic pe cele două capete ale arcului de cerc; •℘ Se deplasează cursorul până în poziţia dorită şi se efectuează un clic pentru plasarea dimensiunii. Stabilirea constrângerilor geometrice în schiţă Pe lângă parametrii dimensionali, pentru ca o schiţă să poată fi complet definită, este nevoie şi de stabilirea unor relaţii geometrice între elementele acesteia sau între elementele acesteia şi alte elemente realizate anterior (plane, axe, muchii, muchii aparente, etc.). Atunci când se stabileşte o legătură geometrică este necesar ca cel puţin unul dintre elemente să aparţină schiţei. Constrângerile geometrice pot fi realizate în două moduri: automat (de către program) şi manual (de către utilizator). Ø Pentru ca programul să aplice automat constrângeri geometrice este necesar ca opţiunea Automatic Relations să fie activă. Activarea acestei opţiuni se realizează prin marcarea (bifarea) articolului Automatic Relations din meniul Tools, Sketch Tools. In timpul realizării schiţei cursorul mouse-ului îşi schimbă forma, indicând ce relaţie geometrică ar putea fi aplicată. Dacă este activată opţiunea Automatic Relations, programul aplică următoarele tipuri de constrângeri geometrice: segmente orizontale sau verticale, coincidenţe, puncte de mijloc, puncte de intersecţie, tangenţe şi perpendicularităţi.

Ø Pentru realizarea manuală a constrângerilor geometrice: •℘ Se apasă butonul Add Relation din caseta cu instrumente Sketch Relations, sau Tools, Relations, Add. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Add Geometric Relations.

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

35

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

•℘ Se selectează elementele între care se doreşte stabilirea relaţiilor geometrice. In funcţie de elementele selectate, în caseta Add Geometric Relations programul propune adăugarea unei constrângeri (un punct în interiorul butonului). Constrângerile care există deja între elementele selectate sunt marcate printr-un cerc în jurul butonului respectiv, iar relaţiile care nu se pot aplica, sunt afişate estompat (sunt inactive). Elementele selectate sunt afişate în caseta Selected Entities. Pentru eliminarea unui articol din listă, fie se poziţionează cursorul deasupra lui şi se apasă tasta Delete (Del), fie se mai selectează odată din zona grafică. Dacă se doreşte înlăturarea din caseta Selected Entities a tuturor elementelor selectate, se apasă butonul din dreapta al mouseului (cursorul să fie în zona grafică) şi se selectează Clear Selections. •℘ Se selectează relaţia care urmează a fi aplicată între elemente şi apoi se apasă butonul Apply. Pentru înlăturarea ultimei relaţii aplicate se apasă butonul Undo. •℘ Se repetă de câte ori este necesar ultimii doi paşi descrişi anterior. •℘ Se apasă butonul Close pentru a închide caseta Add Geometric Relations. Constrângerea Horizontal Vertical Collinear Coradial Perpendicular Parallel Tangent Mulţimea de selecţie Una sau mai multe segmente de dreaptă, două sau mai multe puncte. Una sau mai multe segmente de dreaptă, două sau mai multe puncte. Două sau mai multe segmente de dreaptă. Două sau mai multe arce de cerc. Două segmente de dreaptă. Rezultatul Liniile devin orizontale (paralele cu axa X a schiţei), iar punctele vor fi aliniate pe aceeaşi orizontală. Liniile devin verticale (paralele cu axa Y a schiţei), iar punctele vor fi aliniate pe aceeaşi verticală. Segmentele de dreaptă vor avea acelaşi suport. Arcele de cerc vor avea acelaşi centru şi aceeaşi rază. Cele două segmente de dreaptă vor fi reciproc perpendiculare. Două sau mai multe segmente Segmentele de dreaptă vor fi de dreaptă. paralele. Un arc de cerc (cerc), curbă Cele două elemente vor fi tangente. spline sau elipsă şi un alt arc de cerc sau un segment de dreaptă. Două sau mai multe arce de Arcele de cerc (cercurile) vor fi cerc (cercuri), sau un arc de concentrice. Punctul se va afla în cerc (cerc) şi un punct. centrul arcului de cerc. Un punct şi un segment de Punctul se va afla la mijlocul dreaptă. segmentului de dreaptă. Două segmente de dreaptă şi Punctul se va afla la intersecţia celor

Concentric Midpoint Intersection

36

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Constrângerea Coincident Equal Symmetric

Fix

Mulţimea de selecţie un punct. Un punct şi un segment de dreaptă, arc de cerc (cerc) sau elipsă. Două sau mai multe segmente de dreaptă, ori două sau mai multe arce de cerc (cercuri). O linie de axă (centerline) şi două puncte, segmente de dreaptă, arce de cerc (cercuri) sau elipse. Orice element cu excepţia curbelor spline.

Rezultatul două segmente de dreaptă. Punctul se va afla pe segmentul de dreaptă, arcul de cerc sau pe elipsă. Lungimea segmentelor de dreaptă va fi egală, iar arcele de cerc (cercurile) vor avea aceeaşi rază. Elementele selectate vor fi simetrice în raport cu linia de axă.

Pierce

Merge points

Elementul selectat va fi blocat în acea poziţie, mai puţin capetele (dacă are). Punctele de capăt ale elementului sunt libere să se mişte de-a lungul suportului. Un punct şi o axă, muchie, Punctul selectat se va afla în locul segment de dreaptă sau curbă unde axa, muchia, segmentul de spline. dreaptă sau curba spline intersectează planul de schiţare. Două puncte schiţate sau Cele două puncte vor fi coincidente. două puncte de capăt.

Atunci când se stabileşte o constrângere geometrică şi în aceasta sunt implicate segmente de dreaptă, arce de cerc, arce de elipsă sau arce de parabolă, programul ia în considerare suportul acestor elemente (dreapta, întregul cerc sau elipsă). Din această cauză s-ar putea ca rezultatul obţinut să nu fie cel scontat. De asemenea, atunci când într-o relaţie geometrică este implicat un element care nu se găseşte în planul de schiţare, programul utilizează proiecţia acelui element în planul schiţei. Afişarea şi ştergerea constrângerilor geometrice (Display/Delete Relations) Ø Pentru inspectarea sau ştergerea constrângerilor geometrice: •℘ Se selectează elementul din schiţă pentru care se doreşte afişarea constrângerilor geometrice. Dacă nu se selectează nici un element, vor fi afişate toate constrângerile geometrice din cadrul schiţei. •℘ Se apasă butonul Display/Delete Relations din caseta cu instrumente Sketch Relations, sau Tools, Relations, Display/Delete. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Display/Delete Relations. •℘ Se alege modul de afişare al constrângerilor: după entităţi (Entity) sau criterii (Criteria). •℘ Se selectează opţiunea Suppressed pentru suprimarea sau anularea suprimării constrângerii curente. •℘ Se apasă butonul Delete pentru ştergerea constrângerii curente, sau Delete All pentru ştergerea tuturor constrângerilor selectate.

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

37

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

•℘ Pentru anularea ultimei acţiuni se apasă butonul Undo. •℘ Se continuă afişarea, respectiv ştergerea sau suprimarea relaţiilor geometrice existente între elementele schiţei, iar pentru părăsirea casetei de dialog se apasă butonul Close. Starea unei schiţe Atunci când se creează sau se modifică o schiţă, aceasta se poate afla în una din cele cinci stări descrise în continuare (starea schiţei, luată ca întreg, este afişată în linia de stare aflată la baza ferestrei SolidWorks). Starea schiţei Fully Defined Culoarea neagră Descriere Poziţia şi dimensiunile tuturor elementelor schiţei sunt complet definite prin constrângeri dimensionale, geometrice sau o combinaţie a acestora. Schiţa are prea multe constrângeri dimensionale sau geometrice. Pentru înlăturarea conflictelor se foloseşte comanda Display/Delete Relations. Elementele schiţei nu sunt complet definite, acestea putându-şi modifica poziţia şi dimensiunile prin tragere cu mouse-ul. Schiţa nu este rezolvată. Elementele geometrice, parametrii dimensionali şi constrângerile geometrice care împiedică soluţionarea schiţei sunt afişate. Schiţa este rezolvată dar conţine elemente necorespunzătoare cum ar fi: segmente de dreaptă cu lungimea zero, arce de cerc cu rază nulă sau curbe spline care se autointersectează.

Over Defined Under Defined No Solution Found Invalid Solution Found

roşie albastră roz

galbenă

Programul SolidWorks nu impune ca schiţele să fie complet definite pentru realizarea blocurilor grafice de construcţie. Totuşi, pentru a obţine un model geometric 3D corect şi robust, este necesar ca schiţa fiecărui bloc grafic de construcţie să fie complet definită. Complexitatea schiţelor De cele mai multe ori, atunci când un corp (piesă) se modelează geometric 3D cu ajutorul blocurilor grafice de construcţie, se poate ajunge la acelaşi rezultat pe mai multe căi. De exemplu, se poate obţine o acceaşi piesă cu muchiile rotunjite prin extrudarea unui contur complex (care să includă şi rotunjirile), sau prin extrudarea unui contur simplu şi adăugarea ulterioară a rotunjirilor. Consideraţii privind realizarea schiţelor: •℘ Schiţele complexe sunt reconstruite mai repede atunci când se regenerează modelul, dar sunt mai greu de realizat şi modificat. •℘ Schiţele simple sunt mai uşor de realizat şi de gestionat, iar modelele construite cu ajutorul blocurilor grafice cu geometrie simplă, sunt mult mai flexibile atunci când se pune problema modificării lor. •℘ Se recomandă ca schiţele relativ complexe să se realizeze în paşi.
38 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Modelarea geometrică 3D a pieselor, tratate ca entităţi individuale
O piesă SolidWorks este o colecţie de blocuri grafice de construcţie 3D. Modelarea geometrică a unei piese constă din: descompunerea acesteia în blocuri grafice de construcţie, stabilirea elementului de bază, stabilirea succesiunii de realizare a celorlalte elemente de construcţie şi realizarea efectivă a acestora. Deseori, după ce a fost modelată piesa, sau uneori chiar în timpul procesului de modelare, apar modificări în proiect sau sunt necesare informaţii legate de piesă. Dacă informaţiile legate de geometria piesei, respectiv informaţiile legate de masa acesteia, volum, suprafaţă, poziţia centrului de greutate (masă), axe principale de inerţie, momente de inerţie, nu sunt dificil de obţinut, cu totul altfel stau lucrurile când se pune problema modificării modelului, iar acesta nu a fost construit astfel încât să înglobeze intenţiile de proiectare. Se recomandă ca înaintea începerii efective a procesului de modelare, să se studieze cu atenţie piesa, să se înţeleagă (sau uneori să se intuiască) intenţiile care au stat la baza proiectării acesteia şi să se realizeze un plan de lucru. Dacă aceste etape sunt parcurse (este adevărat că sunt mari consumatoare de timp), mai departe, modelarea geometrică 3D a unei piese se transformă în muncă de rutină. Metode de selectare a elementelor Finalizarea execuţiei celor mai multe comenzi SolidWorks necesită selectarea unuia sau a mai multor elemente. Selectarea se poate realiza fie în zona grafică, fie din arborele de definire a modelului. Unealta specializată pentru selectarea elementelor este butonul Select din caseta cu instrumente Sketch. Pentru uşurarea selectării unor elemente specifice se pot utiliza filtrele de selecţie. Atunci când acestea sunt activate, este posibilă selectarea numai a acelor tipuri de elemente pentru care s-a stabilit filtrul (feţe ale modelului, muchii, puncte, axe, plane, etc.). Pentru activarea casetei cu instrumente Selection Filter se apasă butonul Toggle Selection Filter Toolbar din caseta cu instrumente Standard, fie se apasă tasta funcţională F5. Primele trei butoane ale casetei cu instrumente Selection Filter stabilesc modul global de acţiune a filtrelor. Primul buton joacă rol de comutator (activat/dezactivat) pentru filtrele selectate. Butonul al doilea deselectează toate filtrele, iar butonul al treilea activează toate filtrele. Celelalte butoane din casetă activează sau dezactivează un filtru specific (pictograma este sugestivă). Atâta timp cât există filtre selectate, cursorul mouse-ului are ataşat un simbol de forma unei pâlnii. Pentru a veni în întâmpinarea utilizatorului şi pentru a uşura selectarea, forma cursorului mouse-ului se schimbă atunci când acesta este poziţionat deasupra unui element. Când se găseşte deasupra unei feţe a modelului are ataşat un steguleţ, când este deasupra unei muchii are ataşată o bară verticală, iar când se află deasupra unui vârf, cursorul are ataşat un pătrat. Dacă se doreşte selectarea mai multor elemente, acest lucru se poate face prin apăsarea tastei Ctrl, menţinerea ei apăsată şi selectarea elementelor dorite. In momentul în care s-a selectat o faţă a modelului, sistemul ia în considerare toate lanţurile de muchii de pe acea suprafaţă (colecţiile de muchii conectate care formează contururi închise). Pentru selectarea unui lanţ individual, se selectează suprafaţa, se apasă tasta Ctrl, se menţine apăsată şi apoi se selectează lanţul de muchii dorit (această acţiune conduce la deselectarea tuturor celorlalte lanţuri de muchii). Uneori, elementul care urmează a fi selectat, se găseşte în spatele altor elemente (caz des întâlnit atunci când se doreşte selectarea unei suprafeţe a modelului) sau este

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

57

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

suprapus peste un alt element (această situaţie se întâlneşte la selectarea muchiilor sau a vârfurilor). Ø Pentru selectarea unui element ascuns: •℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului în vecinătatea elementului vizat şi se apasă butonul din dreapta; •℘ Din meniul cursor se alege opţiunea Select Other. In urma acestei acţiuni cursorul mouse-ului ia o formă specifică. •℘ Apăsarea repetată a butonului corespunzător opţiunii “nu” (N) face ca elementele aflate în imediata vecinătate a zonei de selecţie să fie preselectate pe rând. •℘ In momentul în care este preselectat elementul dorit, se apasă butonul mouse-ului ce corespunde opţiunii “da” (Y).

Selectarea elementelor din arborele de definire a modelului este o metodă convenabilă de selecţie, mai ales în situaţia în care elementele au nume sugestive. Oricum, selectarea unui element în arborele de definire conduce automat la supraluminarea acestuia în zona grafică. Pentru selectarea mai multor elemente consecutive, se efectuează un clic de mouse pe primul element, se apasă tasta Shift şi se menţine apăsată, apoi se selectează ultimul element dorit. Dacă se doreşte selectarea mai multor elemente care nu se află unul după celălalt în arborele de definire, se menţine apăsată tasta Ctrl în timpul efecuării selecţiilor. Modificarea parametrilor de definire a unui bloc grafic de construcţie Datorită faptului că blocurile grafice de construcţie sunt elemente parametrizate, modificarea acestora după ce au fost realizate se poate face cu uşurinţă. Ø Pentru modificarea parametrilor de definire a unui bloc grafic de construcţie: •℘ Se selectează elementul dorit, din zona grafică sau din arborele de definire a modelului; •℘ Din aticolul de meniu Edit se alege opţiunea Definition, sau se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Definition. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog corespunzătoare definirii blocului grafic de construcţie selectat.

58

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

•℘ Se fac modificările dorite, prin specificarea unor noi parametri dimensionali sau alegerea altor referinţe; •℘ Se apasă butonul OK (Apply) pentru acceptarea modificărilor, sau se apasă butonul Cancel pentru anularea acestora. Combinaţia Edit Definition – Cancel se utilizează frecvent în situaţia în care se doreşte vizualizarea modului în care a fost definit un bloc grafic de construcţie. Copierea blocurilor grafice de construcţie Ø Pentru a copia un bloc grafic de construcţie în cadul aceleiaşi piese: •℘ Se selectează blocul de construcţie dorit; •℘ Se apasă tasta Ctrl; •℘ Cu tasta Ctrl apăsată se trage de element şi se deplasează în noua poziţie. Ø Pentru a copia blocuri grafice de construcţie de pe o piesă pe alta: •℘ Se deschid fişierele ce conţin cele două piese; •℘ Se dimensionează ferestrele celor două piese astfel încât ambele să fie vizibile pe ecran (Windows, Tile Horizontally sau Tile Vertically); •℘ Se selectează elementele dorite (de pe o piesă) şi apoi se trag cu mouse-ul pe cealaltă piesă. Pentru copiere se mai poate utiliza şi procedura Windows clasică: Copy – Paste. Relaţiile părinte – copil Datorită faptului că procesul de modelare a unei piese cu ajutorul blocurilor grafice de construcţie este un proces cumulativ, unele elemente sunt realizate inevitabil înaintea celorlalte. Elementele care sunt realizate mai târziu în timpul procesului de modelare, sunt legate, direct sau indirect, de unele sau de toate elementele care le preced. Relaţiile care se stabilesc între elemente în timpul construcţiei modelului, se numesc relaţii părinte – copil (elementele referite sunt părinţi pentru elementele care fac referire la ele – de exemplu o gaură este copilul elementului în care aceasta este dată). Aceste relaţii conferă flexibilitate şi inteligenţă modelului 3D realizat. Ø Pentru vizualizarea relaţiilor părinte – copil: •℘ Se selectează elementul ale cărui relaţii părinte – copil se doresc a fi vizualizate; •℘ Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege opţiunea Parent/Child din meniul cursor. Relaţiile părinte – copil nu se pot modifica folosind caseta de dialog Parent/Child Relationships, acestea pot fi numai vizualizate. Reordonarea blocurilor grafice de construcţie în arborele de definire a modelului Regenerarea elementelor care compun modelul, atunci când se lansează în execuţie comanda Rebuild sau când o altă comandă provoacă regenerarea, se face în ordinea în care
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 59

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

acestea apar în arborele de definire. Ordinea elementelor în arbore poate fi modificată cu respectarea condiţiei ca un copil să nu ajungă niciodată în arbore deasupra părintelui său. Ø Pentru modificarea poziţiei unui element, în arborele de definire a modelului: •℘ Se poziţionează cursorul deasupra numelui elementului dorit; •℘ Se apasă butonul din stânga al mouse-ului şi se trage elementul în poziţia dorită. Elementul selectat va fi repoziţionat în arbore, imediat sub elementul care este supraluminat. Dacă repoziţionarea este posibilă, cursorul mouse-ului ia forma unei săgeţi cu vârful orientat spre stânga, iar dacă nu, acesta ia forma unui cerc barat. In exemplul următor, tăietura realizată prin extrudare (Cut-Extrude1) a fost iniţial construită înaintea realizării piesei cu pereţi subţiri (Shell1). Apoi, poziţia elementului Shell1 a fost modificată astfel încât acesta să fie regenerat înaintea tăieturii. Rezultatul acestei modificări se observă în figura din partea dreaptă.

Utilizarea ecuaţiilor Ecuaţiile se utilizează pentru definirea relaţiilor matematice între parametrii dimensionali în cadrul documentelor SolidWorks de tip piesă (Part) sau ansamblu (Assembly). Ø Pentru adăugarea unei ecuaţii în cadrul unui document SolidWorks: •℘ Se apasă butonul Equations din caseta cu instrumente Tools, sau se alege articolul de meniu Tools (din meniul bară principal) şi apoi articolul Equations; •℘ In caseta de dialog Equations, se apasă butonul Add; •℘ Se scrie ecuaţia de legătură între diferiţii parametri dimensionali ai modelului (în caseta New Equation). Numărul maxim de caractere din care poate fi alcătuită o ecuaţie este 512. Evaluarea expresiei se face de la stânga la dreapta.

60

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

•℘ Se apasă butonul OK. Ecuaţia este afişată în caseta de dialog Equations, iar valoarea numerică rezultată în urma evaluării expresiei, este afişată în coloana Evaluates to. •℘ Dacă se doreşte adăugarea de ecuaţii în continuare, se apasă din nou butonul Add, iar dacă nu, se apasă butonul OK pentru închiderea casetei de dialog Equations. După închiderea casetei de dialog, în arborele de definire a modelului apare un repertoar numit Equations. •℘ Se apasă butonul Rebuild pentru regenerarea modelului cu noile valori pentru parametrii modificaţi prin ecuaţie. Ø Pentru modificarea unei ecuaţii existente: •℘ Se apasă butonul Equations din caseta cu instrumente Tools, sau se alege articolul de meniu Tools (din meniul bară principal) şi apoi articolul Equations; •℘ Se apasă butonul Edit All din caseta de dialog Equations; •℘ Se modifică în mod corespunzător ecuaţia sau ecuaţiile din caseta de dialog Edit Equations şi apoi se apasă butonul OK; •℘ Se apasă butonul Rebuild pentru regenerarea modelului. Ø Pentru ştergerea unei ecuaţii: •℘ Se apasă butonul Equations din caseta cu instrumente Tools, sau se alege articolul de meniu Tools (din meniul bară principal) şi apoi articolul Equations; •℘ Se selectează numărul ecuaţiei (din partea stângă) şi se apasă butonul Delete din caseta de dialog Equations; •℘ Se apasă butonul OK, apoi se apasă butonul Rebuild. Se recomandă cu insistenţă ca orice relaţie care se scrie între parametrii modelului să fie comentată. Dacă în momentul scrierii ecuaţiei este foarte clar ceea ce se doreşte a se realiza prin introducerea unei anumite relaţii între parametrii modelului, s-ar putea ca la o nouă consultare a documentului SolidWorks (care poate surveni după o perioadă mai îndelungată de timp), să nu mai fie chiar aşa de uşor de înţeles la ce anume se referă ecuaţia. Comentarea ecuaţiilor se face atât pentru cel care a construit modelul, cât şi pentru cei care îl consultă sau care trebuie să-i aducă modificări. Adăugarea comentariilor se poate face în momentul definirii ecuaţiei sau ulterior. Orice comentariu începe cu simbolul ( ‘ ). Tot ce se tipăreşte după acest simbol nu mai este luat în considerare de către sistem atunci când se face evaluarea expresiei. In cadrul unei ecuaţii, pot fi folosiţi următorii operatori şi funcţii: Operatorul sau funcţia + * / ^ Numele operatorului sau al funcţiei adunare scădere înmulţire împărţire ridicare la putere Observaţii

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

61

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Operatorul sau funcţia sin(α) cos(α) tan(α) abs(a) exp(n) log (a) sqr(a) int(a) sgn(a) pi

Numele operatorului sau al funcţiei sinus cosinus tangentă modul exponenţială logaritmică rădăcină pătrată întreg semn

Observaţii α este exprimat în radiani α este exprimat în radiani α este exprimat în radiani funcţia returnează valoarea absolută a lui a funcţia returnează pe e la puterea n funcţia returnează logaritmul natural din a funcţia returnează rădăcina pătrată a lui a funcţia returnează valoarea întreagă a lui a funcţia returnează semnul lui a constanta π

Suprimarea blocurilor grafice de construcţie Suprimarea blocurilor grafice de construcţie constă în anularea temporară a afişarii acestora fără ca ele să fie eliminate din arborele de definire a modelului. De asemenea, elementele suprimate nu sunt luate în considerare de către sistem, atunci când se efectuează calculele specifice pentru determinarea volumului, masei, suprafeţei, etc. Anularea temporară a afişării blocurilor grafice de construcţie se utilizează atunci când se modelează familii de piese şi membrii familiei diferă unul de altul nu numai prin dimensiuni ci şi prin formă, atunci când se doreşte realizarea unei noi variante pentru o piesă existentă, sau în situaţiile în care se doreşte mărirea vitezei de regenerare sau de redesenare. Uneltele SolidWorks cu ajutorul cărora se realizează suprimarea blocurilor grafice de construcţie, respectiv cele cu care se anulează suprimarea, se găsesc în caseta cu instrumente Tools. Dacă butoanele nu apar în această casetă, ele pot fi adăugate (Tools, Customize, Commands). Suprimarea elementelor este guvernată de relaţiile părinte - copil care există între blocurile grafice 3D ale modelului. Dacă se suprimă un element care are copii, atunci va fi anulată si afişarea copiilor.

Golul iniţial Copiile

Nesuprimat Nesuprimate

Suprimat Suprimate

Nesuprimat Suprimate

Ø Pentru suprimarea unui element: •℘ Se selectează elementul dorit din arborele de definire a modelului sau o faţă a blocului grafic de construcţie din zona grafică. Pentru selecţie multiplă, se apasă şi se menţine apăsată tasta Ctrl. •℘ Se apasă butonul Suppress din caseta cu instrumente Features, sau Edit, Suppress;

62

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

•℘ In caseta de dialog Feature Properties, se activează opţiunea Suppressed şi apoi se apasă butonul OK. Ø Pentru anularea suprimării unui element: •℘ Se selectează elementul suprimat (afişat estompat) din arborele de definire a modelului; •℘ Se apasă butonul Unsuppress din caseta cu instrumente Features, sau Edit, Unsuppress; •℘ In caseta de dialog Feature Properties, se dezactivează opţiunea Suppressed şi apoi se apasă butonul OK. Ø Pentru anularea suprimării unui element şi a tuturor copiilor acestuia: •℘ Se selectează elementul suprimat (afişat estompat) din arborele de definire a modelului; •℘ Se apasă butonul Unsuppress with Dependents din caseta cu instrumente Features, sau Edit, Unsuppress with Dependents. Elementul suprimat şi toate celelalte elemente legate de acesta vor fi reafişate pe ecran. Piese derivate In SolidWorks se pot realiza piese noi, pornind de la piese existente. Aceste noi piese, se numesc piese derivate, au ca şi prim element în arborele de definire piesa originală şi sunt legate de aceasta prin aşa numitele referinţe externe. Orice modificare a originalului este automat reflectată şi în piesa derivată. Când o piesă are referinţe externe, numele acesteia în arborele de definire a modelului este urmat de semnul ->. Pentru vizualizarea numelui, locului şi a stării documentului referit, se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra piesei derivate, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea List External References. In SolidWorks este posibilă generarea a trei tipuri de piese derivate: Base part, Mirror Part şi Derived Component Part. Cu ajutorul comenzii Base Part se generează piese care au ca şi element de construcţie de bază o altă piesă. Ø Pentru realizarea unei piese derivate pornind de la o piesă existentă: •℘ Se deschide un nou document SolidWorks de tip piesă (Part); •℘ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi Base Part; •℘ Se selectează documentul piesă dorit şi apoi se apasă butonul Open (sau se efectuează un dublu clic pe numele fişierului). Cu ajutorul comenzii Mirror Part se crează versiuni în oglindă ale unei piese existente. Această comandă se utilizează frecvent în cazul în care se doreşte realizarea versiunii pentru mâna stângă sau dreaptă a unei piese (de

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

63

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

exemplu o carcasă de mouse asimetrică). Acest tip de oglindire conduce la rezultate diferite, comparativ cu Mirror Feature sau Mirror All. Ø Pentru realizarea unei versiuni în oglindă a unei piese: •℘ Intr-un document SolidWorks de tip piesă, se selectează un plan sau o suprafaţă plană a modelului în raport cu care se doreşte realizarea oglindirii; •℘ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi Mirror Part. Piesa oglindită va fi deschisă într-o nouă fereastră. Cu ajutorul comenzii Derive Component Part se pot realiza piese pornind de la o componentă a unui ansamblu. Piesele derivate create în acest mod, conţin toate blocurile grafice de construcţie realizate în contextul ansamblului. De exemplu se poate crea cavitatea activă a unei matriţe în contextul unui ansamblu, şi apoi prin derivare se pot obţine semimatriţele. Piesele derivate păstrează legăturile cu componentele din cadrul ansamblului şi orice modificare va fi automat reflectată. Ø Pentru realizarea unei piese derivate pornind de la o componentă a unui ansamblu: •℘ Intr-un document SolidWorks de tip ansamblu, se selectează componenta dorită; •℘ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu File şi apoi Derive Component Part. Piesa derivată va fi deschisă într-o nouă fereastră de tip piesă. Modificarea pieselor obţinute prin derivare se reduce doar la adăugarea unor noi blocuri grafice de construcţie. Pentru a se opera modificări într-o piesă derivată, este necesar a se acţiona asupra originalului. Ø Pentru modificarea piesei originale: •℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui piesei derivate în arborele de definire a modelului, şi se apasă butonul din dreapta; •℘ Din meniul cursor se alege opţiunea Edit In Context. Dacă piesa derivată s-a obţinut cu ajutorul comenzii Base Part sau Mirror Part, atunci se va deschide documentul piesei originale, iar dacă piesa a fost obţinută pornind de la un ansamblu, se va deschide documentul ce conţine acel ansamblu. •℘ Se operează modificările dorite asupra piesei. Aceste modificări se vor reflecta în toate piesele derivate care au această piesă ca şi original. Când se salvează o piesă care are referinţe externe, odată cu aceasta sunt salvate şi calea unde se află documentul referit (originalul) precum şi identificatorul intern (ID) al acestuia. Programul are nevoie de aceste informaţii pentru a putea localiza şi verifica documentul original la proxima deschidere a piesei derivate. Dacă din greşeală se modifică locul originalului sau numele acestuia, la prima deschidere a piesei derivate programul avertizează că nu poate găsi fişierul referit şi dă posibilitatea utilizatorului să rezolve problema.

64

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Realizarea ansamblurilor de piese
Un amsamblu poate fi creat folosind metoda de proiectare “de jos în sus”, atunci când se realizează toate piesele componente ca şi entităţi individuale, fără legături directe între ele, metoda de proiectare “de sus în jos”, atunci când se începe cu proiectarea ansamblului şi piesele componente se realizează în contextul acestuia, sau o metodă de proiectare combinată, când o parte din componentele ansamblului sunt realizate ca elemente separate, iar celelalte sunt proiectate în contextul ansamblului. Elementele componente ale unui ansamblu pot fi atât piese individuale, numite pe scurt componente, cât şi alte ansambluri realizate anterior, numite în acest caz subansambluri. Pentru cele mai multe dintre operaţiile care se efectuează în cadrul unui ansamblu, cele două tipuri de elemente sunt tratate identic. Un document SolidWorks de tip ansamblu are extensia .sldasm, iar în cadrul acestuia elementele componente sunt doar referite. Cu alte cuvinte, atunci când se realizează un ansamblu, în cadrul acestuia se definesc doar relaţiile între componente, iar orice modificare ce se operează asupra unui component va fi înregistrată în fişierul acelui element. In acest fel modificările se vor reflecta în toate ansamblurile care apelează elementul modificat. O fereastră “ansamblu” tipică este prezentată în figura următoare:

Arborele de definire a ansamblului conţine următoarele elemente: - numele ansamblului (primul articol din arbore); - planele implicite(Plane1, Plane2 şi Plane3) şi originea ansamblului (Origin); - repertoarele Lighting şi Annotations;
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 65

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

elementele componente ale ansamblului (piese individuale şi subansambluri); relaţiile dintre componentele ansamblului MateGroup; blocurile grafice de construcţie realizate în ansamblu ( găuri şi elemente de tip îndepărtare de material) şi elementele obţinute prin copiere multiplă. In cadrul unui ansamblu, un element poate fi inserat de mai multe ori. Fiecare componentă are un sufix <n>, iar pentru fiecare instanţă, numărul n este incrementat cu o unitate. In arborele de definire a ansamblului, numele elementelor componente pot fi precedate de simboluri ce indică starea elementului respectiv (absenţa prefixului indică faptul că poziţia elementului este complet definită): - (-) underdefined (poziţia elementului în cadrul ansamblului nu este complet definită, acesta putându-se mişca liber în limita gradelor de libertate neanulate); - (+) overdefined (poziţia elementului este supradefinită); - (f) fixed (elementul este fixat într-o anumită poziţie. De regulă, în cadrul unui ansamblu, un singur element ar trebui să posede acest prefix); - (?) not solved (poziţia elementului nu poate fi determinată de către sistem). Adăugarea elementelor componente în cadrul unui ansamblu Atunci când se inserează un element într-un ansamblu, se stabileşte o legătură între documentul de tip ansamblu şi documentul (fişierul) elementului inserat. Deşi elementul apare în cadrul ansamblului, datele care îl definesc rămân în fisierul original. Orice modificare survenită în acest fişier se va reflecta în ansamblu. Ø Pentru inserarea unui element utilizând articolele de meniu; •= In cadrul unui document de tip ansamblu, din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi subarticolul Component şi opţiunea From File. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Insert Component.

-

•= Se selectează numele fişierului ce conţine componenta care urmează a fi inserată (piesă sau ansamblu); •= Se activează opţiunea Preview, dacă se doreşte vizualizarea elementului înainte de a fi inserat; •= Se apasă butonul Open din caseta de dialog Insert Component;
66 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

•= Se inserează elementul în cadrul ansamblului prin efectuarea unui clic în zona grafică. Ø Pentru inserarea unui element utilizând tehnica “Drag and Drop” (trage şi lasă) atunci când este deschis fişierul piesei (subansamblului): •= Se deschide fişierul ansamblului de destinaţie şi fişierul sursei (dacă acesta nu este deja deschis); •= Din meniul bară principal se selectează articolul de meniu Window şi apoi se alege opţiunea Tile Horizontally (sau Tile Vertically); •= Din arborele de definire a modelului (fişierul sursă), se selectează pictograma elementului care urmează a fi inserat în ansamblu (primul element din arbore), se deplasează cursorul mouse-ului în zona grafică a documentului ansamblu şi se eliberează butonul din stânga al mouse-ului. Dacă se inserează o piesă individuală (nu un subansamblu), aceasta poate fi selectată din zona grafică a ferestrei documentului sursă. Ø Pentru inserarea unui element utilizând tehnica “Drag and Drop” din Windows Explorer: •= Se deschide fişierul ansamblului de destinaţie; •= Se deschide Windows Explorer-ul; •= Se selectează pictograma fişierului ce conţine elementul care urmează a fi inserat în ansamblu, se deplasează cursorul mouseului în zona grafică a documentului ansamblu şi se eliberează butonul din stânga al mouse-ului. Dacă piesa are mai multe configuraţii, se deschide caseta de dialog Select a configuration. In acest caz se alege configuraţia dorită şi apoi se apasă butonul OK. Poziţionarea aproximativă a componentelor în cadrul unui ansamblu După ce elementele componente ale ansamblului au fost inserate, acestea pot fi deplasate, rotite sau fixate într-o anumită poziţie. Poziţionarea aproximativă se foloseşte pentru a uşura munca atunci când se stabilesc relaţiile de asamblare (poziţionarea precisă a componentelor prin împerecherea acestora). Atâta timp cât poziţia unui element în cadrul unui ansamblu nu este complet definită (elementul nu are toate cele şase grade de libertate anulate), acesta poate fi mişcat în limita gradelor de libertate neanulate, în acest fel putându-se simula funcţionarea mecanismelor. Ø Pentru a fixa un element într-o anumită poziţie: •= Se selectează elementul dorit din arborele de definire a ansamblului sau din zona grafică; •= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea Fix. Ø Pentru a reda unui element gradele de libertate anulate prin fixarea sa într-o anumită poziţie:
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 67

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

•= Se selectează elementul vizat din arborele de definire a ansamblului sau din zona grafică; •= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea Float. Atunci când se mişcă un component în cadrul unui ansamblu, acesta păstrează toate legăturile care au fost stabilite prin relaţii de asamblare între el şi celelalte elemente ale ansamblului. Mişcarea se poate face numai în limita gradelor de libertate neanulate (nu se pot mişca acele elemente a căror poziţie este complet definită prin relaţii de asamblare, sau elementele fixate). Ø Pentru deplasarea uni element în cadrul unui ansamblu: •= Se apasă butonul Move Component din caseta cu instrumente Assembly, sau Tools, Component, Move; •= Se selectează elementul dorit (din zona grafică sau din arborele de definire a ansamblului); •= Prin tragere cu mouse-ul se deplasează în poziţia dorită. Ø Pentru rotirea liberă a unui component: •= Se apasă butonul Rotate Component Around Centerpoint din caseta cu instrumente Assembly, sau Tools, Component, Rotate; •= Se selectează elementul dorit (din zona grafică sau din arborele de definire a ansamblului); •= Prin tragere cu mouse-ul se roteşte elementul până ajunge în poziţia dorită. (Selectarea butonului Rotate View din caseta cu instrumente View, roteşte întregul ansamblu). Ø Pentru rotirea unui component în jurul unei axe: •= Se selectează o axă, o muchie liniară sau un segment de dreaptă dintr-o schiţă; •= Se apasă tasta Ctrl şi se selectează elementul care urmează a fi rotit; •= Se apasă butonul Rotate Component Around Axis din caseta cu instrumente Assembly; •= Prin tragere cu mouse-ul se roteşte elementul până ajunge în poziţia dorită. Poziţionarea precisă a elementelor componente din cadrul unui ansamblu Poziţionarea precisă a elementelor în cadrul unui ansamblu se realizează prin intermediul constrângerilor geometrice de tipul: coincidenţă, tangenţă, paralelism, perpendicularitate, etc. Aceste constrângeri se numesc relaţii de asamblare sau relaţii de împerechere a elementelor. Fiecare relaţie de asamblare este specifică pentru o anumită combinaţie de elemente geometrice. Când se crează un nou ansamblu, în arborele de definire a acestuia apare în mod automat un grup de relaţii geometrice, iniţial gol şi cu numele implicit MateGroup1. Fiecare relaţie de asamblare care se stabileşte între elementele ansamblului va fi adăugată acestui grup. Pentru vizualizarea relaţiilor de asamblare stabilite în cadrul ansamblului se
68 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

efectuează un clic de mouse pe semnul +, semn ce precede numele grupului de relaţii. Fiecare relaţie din cadrul grupului are ataşate numele elementelor între care s-a stabilt acea relaţie geometrică. Toate relaţiile geometrice din cadrul unui grup de relaţii sunt rezolvate împreună, ordinea în care acestea apar neavând nici o importanţă. Ø Pentru stabilirea relaţiilor de asamblare între componentele unui ansamblu: •= Se apasă butonul Mate (agrafa) din caseta cu instrumente Assembly, sau Insert, Mate. In urma aceste acţiuni se deschide caseta de dialog Assembly Mating. •= Dacă se doreşte stabilirea mai multor relaţii de asamblare înainte de închiderea casetei de dialog, se apasă butonul din stânga sus a acesteia; •= Se selectează feţele, muchiile, vârfurile sau planele dorite. Acestea vor fi listate în caseta Items Selected. •= Se selectează tipul de relaţie care urmează a fi stabilit între elementele selectate (în zona Mate Types a casetei de dialog). Sunt disponibile pentru selecţie numai relaţiile valide. Dacă s-a selectat opţiunea Distance sau Angle, se va introduce şi valoarea numerică dorită. •= Se selectează o condiţie de aliniere din zona Alignment Condition a casetei de dialog: Aligned (normalele la suprafeţele selectate vor avea acelaşi sens); Anti-aligned (normalele la suprafeţele selectate vor avea sensuri opuse); Closest (componentele vor fi Aligned sau Anti-aligned, în funcţie de numărul minim de mişcări pe care trebuie să îl execute piesele atunci când se stabileşte relaţia de asamblare); •= In zona Workbench a casetei de dialog se apasă butonul Preview pentru a vedea cum arată ansamblul atunci când va fi aplicată relaţia de asamblare; •= Dacă este necesară schimbarea sensului de măsurare a distanţei sau a unghiului atunci când s-a ales Distance sau Angle, se activează opţiunea Flip Dimension to Other Side. •= Dacă în urma apăsării butonului Preview se constată că nu s-a ales corespunzător condiţia de aliniere, se apasă butonul Undo, se modifică opţiunea şi se apasă din nou butonul Preview; •= Dacă se doreşte stabilirea mai multor relaţii de asamblare şi aplicarea simultană a lor, se activează opţiunea Defer Mate. Sistemul va aplica relaţiile de asamblare fie în momentul în care se închide caseta de dialog Assembly Mating, fie atunci când se dezactivează opţiunea Defer Mate. •= Se apasă butonul Apply. Ø Pentru modificarea relaţiilor de asamblare existente: •= Se expandează grupul de relaţii (MateGroup) din arborele de definire a ansamblului; •= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra relaţiei care urmează a fi modificată;
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 69

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

•= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Definition; •= In caseta de dialog Assembly Mating se face modificarea dorită. Nu se poate schimba tipul relaţiei de asamblare. •= Se apasă butonul Apply. In figurile următoare sunt prezentate efectele modificării condiţiilor de aliniere pentru constrângerile de tipul Coincident şi Distance, şi al schimbării sensului de măsurare pentru constrângerea de tipul Distance. In toate exemplele s-au folosit aceleaşi suprafeţe la stabilirea relaţiilor de asamblare, iar pentru o mai bună vizualizare, piesele s-au reprezentat secţionate.

Suprafeţele selectate

Ø Pentru ştergerea unei relaţii de asamblare: •= Se selectează, din arborele de definire a asamblului, relaţia care urmează a fi ştearsă; •= Se apasă tasta Delete, sau din meniul bară principal se alege articolul de meniu Edit şi apoi Delete; •= Se apasă butonul Yes pentru a confirma ştergerea relaţiei. Aceasta va fi ştearsă din toate configuraţiile ansamblului.
70 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Reprezentări ale ansamblului cu componentele separate (vederi explodate) Deseori, pentru a se putea înţelege mai bine cum a fost construit un ansamblu sau pentru a genera documentaţia 2D necesară la montaj, este utilă reprezentarea ansamblului cu componentele separate (reprezentare în explozie). In SolidWorks este posibilă realizarea unei singure vederi explodate pentru fiecare configuraţie a ansamblului. O vedere explodată poate fi generată automat, cu ajutorul opţiunii AutoExplode (se recomandă utilizarea acestei opţiuni atunci când ansamblul are puţine elemente), sau manual prin definirea individuală a fiecărui pas de explozie (această variantă se utilizează de regulă la ansambluri cu număr mare de componente). Ø Pentru generarea unei reprezentări a ansamblului cu componentele separate, utilizând AutoExplode: •= Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi Exploded View. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Assembly Exploder. •= In caseta de dialog Assembly Exploder se apasă butonul AutoExplode şi apoi butonul OK. •= Pentru generarea pe cale manuală a unei vederi explodate: •= Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi Exploded View. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Assembly Exploder. •= Se apasă butonul New din zona Step Editing Tools. In urma apăsării acestui buton, caseta de dialog se extinde şi fiecare zonă a acesteia se activează în ordinea necesară realizării unui pas în cadrul vederii explodate. •= Se selectează o faţă sau o muchie care este paralelă cu direcţia în care se doreşte deplasarea elementului vizat. In zona grafică a ferestrei ansamblului apare o săgeată care indică direcţia şi sensul de deplasare, iar elementul selectat apare în caseta Direction to explode along. •= Se selectează, din arborele de definire a ansamblului sau din zona grafică, unul sau mai multe elemente care urmează a fi deplasate de-a lungul direcţiei stabilite la pasul anterior. Numele acestor elemente va fi listate în caseta Components to explode. •= Se apasă butonul Apply din zona Step Editing Tools a casetei de dialog. Componentele selectate vor fi deplasate de-a lungul direcţiei stabilite, în acelaşi timp apărând pe ecran şi un element de control (mâner) sub forma unui triunghi. •= Cu ajutorul mouse-ului, prin tragere de mâner, se aduc elementele în poziţia dorită; •= Se apasă butonul Apply, pentru confirmarea acestui pas. •= Dacă se doreşte deplasarea elementelor cu o anumită valoare, se introduce această valoare în caseta Distance, iar dacă sensul de deplasare nu este cel corespunzător, se activează opţiunea Reverse direction.
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 71

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

•= Se definesc în mod asemănător toţi paşii, iar când rezultatul este cel scontat, se apasă butonul OK al casetei de dialog.

Ø Pentru modificarea unei vederi explodate: •= In ConfigurationManager, se expandează configuraţia ansamblului (prin efectuarea unui clic de mouse pe semnul + din stânga numelui configuraţiei), astfel încât să poată fi selectat elementul ExplView; •= Se expandează elementul ExplView pentru a vedea paşii definiţi la realizarea vederii explodate; •= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui pasului care urmează a fi modificat (Explode Step#) sau easupra elementului ExplView, se apasă butonul din dreapta şi se alege opţiunea Edit Definition; •= In caseta de dialog Assembly Exploder se utilizează butoanele Next Step şi Previous Step pentru a trece de la un pas la altul; •= Se fac modificările dorite în cadrul fiecărui pas, după care se apasă butonul Apply; •= Când rezultatul modificărilor este cel corespunzător, se apasă butonul OK al casetei de dialog. Detectarea zonelor de interferenţă dintre elementele componente ale unui ansamblu In ansamblurile complexe, cu număr mare de componente, poate fi dificil sau uneori chiar imposibil de determinat pe cale vizuală dacă între elemente există zone de interferenţă. Programul SolidWorks pune la dispoziţia utilizatorului instrumente specializate cu ajutorul cărora se pot identifica şi vizualiza zonele de interferenţă dintre piese. Ø Pentru determinarea zonelor de interferenţă dintre componentele unui ansamblu: •= Din meniul bară principal, se selectează articolul de meniu Tools şi apoi Interference Detection. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Interference Volumes. •= Se selectează două sau mai multe componente. Acestea vor fi afişate în caseta Selected components. Dacă se selectează numele ansamblului din arborele de definire (top-level assembly), vor fi luate în considerare toate componentele ansamblului. •= Se activează opţiunea Treat
72 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

coincidence as interference dacă se doreşte ca elementele coincidente (feţe ale pieselor, muchii sau vârfuri care se ating sau se suprapun) să fie raportate ca interferenţe. •= Se apasă butonul Check. Dacă există interferenţe între elementele selectate acestea vor fi listate în caseta Interference results (este raportată câte o interferenţă pentru fiecare pereche de elemente care se suprapun sau vin în contact). Când se selectează un articol din această listă, în zona grafică apare paralelipipedul de dimensiuni minime care înglobează volumul de interferenţă, iar în caseta de dialog sunt listate numele celor două componente care interferează. •= Cu caseta de dialog deschisă, se pot selecta alte elemente pentru determinarea interferenţei. Se poziţionează cursorul mouse-ului în zona grafică, se apasă butonul din dreapta, se alege opţiunea Clear Selections, se selectează noile componente pentru care se doreşte verificarea interferenţei şi se apasă butonul Check. •= Pentru părăsirea casetei de dialog Interference Volumes se apasă butonul Close. Modificarea culorii elementelor unui ansamblu Implicit, elementele care se inserează într-un ansamblu au culoarea specificată în fişierul de definire. Acest atribut poate fi modificat în cadrul ansamblului, şi, de asemenea, se pot modifica proprietăţile de material cum ar fi: transparenţa, reflexia, etc. Aceste modificări operate în documentul de tip ansamblu, nu afectează documentul original de tip piesă. Ø Pentru modificarea culorii unui component al ansamblului: •= Se selectează elementul dorit, din arborele de definire a ansamblului sau din zona grafică. Dacă se doreşte selectarea mai multor componente se apasă şi se menţine apăsată în timpul selecţiei tasta Ctrl. •= Se apasă butonul Edit Color din caseta cu instrumente Standard; •= Se alege culoarea dorită din paleta de culori disponibilă (caseta de dialog Edit Color), sau se defineşte o nouă culoare (pentru a se putea face acest lucru, se apasă butonul Define Custom Colors); •= Se apasă butonul Apply; •= Dacă se doreşte atribuirea culorii implicite a ansamblului se apasă butonul Use assemby, iar dacă se doreşte utilizarea culorii stabilite în fişierul în care este definită piesa, se apasă butonul Remove. •= Pentru închiderea casetei de dialog Edit Color, se apasă butonul OK sau Close.

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

73

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Ø Pentru stabilirea culorii implicite a ansamblului: •= In arborele de definire a ansamblului se selectează primul element (top-level assembly); •= Se apasă butonul Edit Color din caseta cu instrumente Standard; •= Se alege o culoare din paleta de culori sau se defineşte una nouă, după care se apasă butonul OK. Culoarea selectată este culoarea care va fi atribuită elementelor atunci când se alege opţiunea Use assembly. Ø Pentru modificarea culorii şi a proprietăţilor de material a componentelor unui ansamblu: •= Se selectează elementul sau elementele dorite, din arborele de definire a ansamblului sau din zona grafică (pentru selecţie multiplă se foloseşte tasta Ctrl); •= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea Component Properties; •= In caseta de dialog Component Properties se apasă butonul Color; •= Din caseta de dialog Assembly Instance Color se alege una din opţiunile Use Assembly, Change Color sau Remove Color; •= Dacă se doreşte modificarea proprietăţilor de material, se apasă butonul Advanced; •= Se fac modificările dorite în caseta de dialog Material Properties; •= Se apasă butonul OK mai întâi în caseta de dialog Material Properties, apoi în caseta Assembly Instance Color şi în final în caseta de dialog Component Properties. Ø Pentru modificarea culorii tuturor instanţelor unui component, modificare operată inclusiv în fişierul de definire a piesei: •= Se selectează elementul dorit, din zona grafică sau din arborele de definire a ansamblului; •= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege opţiunea Edit Part din meniul cursor; •= Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Tools apoi Options şi Color; •= Din caseta System se alege elementul Shading şi apoi se apasă butonul Edit; •= Se alege culoarea dorită din caseta Color, se apasă butonul OK pentru a închide această casetă de dialog, apoi se apasă butonul OK din caseta Options. •= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Assembly: Numele Ansamblului.

74

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Modelarea pieselor în contextul ansamblului
Modelarea pieselor în contextul ansamblului se utilizează în cadrul proiectării de sus în jos (atunci când se începe cu proiectarea ansamblului). Totdeauna când se realizează sau se modifică o componentă (piesă sau subansamblu) în contextul ansamblului, aceasta este afişată cu o culoare specifică (implicit culoarea roz). In acest fel se scoate în evidenţă faptul că se modifică acea componentă şi nu ansamblul. Crearea şi modificarea pieselor în contextul ansamblului Când se crează o piesă în contextul ansamblului, se poate face referire la oricare element al acestuia, realizându-se pe această cale o piesă “inteligentă”, ce are înmagazinate în baza de date intenţiile de proiectare. Fiecare piesă realizată în acest fel are propriul fişier de definire, astfel încât ea poate fi modificată independent de ansamblul în care a fost creată iniţial. Ø Pentru a crea o piesă în contextul unui ansamblu: •µ Intr-un document SolidWorks de tip ansamblu, din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, Component şi New Part; •µ In caseta de dialog Save As, se introduce numele noii piese şi apoi se apasă butonul Save. Numele piesei apare în arborele de definire a ansamblului, iar cursorul ia o formă specifică (o săgeată care are ataşat un paralelipiped); •µ Se selectează un plan sau o suprafaţă plană a unei componente a ansamblului. Intre planul Plane1 al noii piese şi suprafaţa selectată, se stabileşte automat o relaţie de tipul InPlace, relaţie care defineşte complet poziţia piesei în cadrul ansamblului (îi anulează acesteia toate cele şase grade de libertate). Dacă se doreşte repoziţionarea acestei componente, trebuie mai întâi anulată relaţia de tipul InPlace. •µ Se realizează piesa cu ajutorul blocurilor grafice de construcţie, folosind metodele cunoscute de la realizarea pieselor ca entităţi individuale. •µ Pentru a se reveni la ansamblu, se apasă butonul Edit Part din caseta cu instrumente Assembly, sau se poziţionează cursorul mouse-ului în zona grafică într-o regiune unde nu există nici un element al ansamblului, se apasă butonul din dreapta, şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Assembly: Numele Ansamblului. Ø Pentru a modifica o piesă în contextul ansamblului: •µ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui piesei (în arborele de definire a ansamblului) sau deasupra acesteia în zona grafică, şi se apasă butonul din dreapta. Din meniul cursor se alege opţiunea Edit Part. O altă modalitate de a iniţia procesul de modificare a unei piese în contextul ansamblului este selectarea acesteia şi apăsarea butonului Edit Part din caseta cu instrumente Assembly. •µ Se fac modificările dorite; •µ Pentru a se reveni la ansamblu, se apasă butonul Edit Part din caseta cu instrumente Assembly, sau se poziţionează cursorul mouse-ului în zona grafică într-o regiune unde nu există nici un element al ansamblului, se apasă butonul din dreapta, şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Assembly: Numele Ansamblului.
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 75

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Copierea multiplă a componentelor Dacă într-un ansamblu este nevoie de mai multe instanţe ale unui element, iar aceste cópii sunt dispuse după o anumită schemă de poziţionare, se poate utiliza funcţia de copiere multiplă. Realizarea cópiilor multiple în cadrul unui ansamblu se poate face în două moduri: prin definirea unei scheme de copiere (copiere circulară sau după o schemă de tipul “linii şi coloane”) sau prin utilizarea unei scheme care a fost deja definită atunci când s-a realizat unul din elementele ansamblului (de exemplu inserarea suruburilor de fixare în găurile, deja existente, ale unui capac). Ø Pentru inserarea multiplă a componentelor prin definirea unei scheme de copiere: •µ Din meniul bară principal se selectează articolul de meniu Insert şi apoi Component Pattern; •µ Din caseta de dialog Pattern Type, se alege opţiunea Define your own pattern (Local), una dintre opţiunile Linear sau Circular şi apoi se apasă butonul Next; •µ Se selectează componentele care urmează a fi copiate, fie din zona grafică, fie din arborele de definire a ansamblului. Aceste elemente sunt listate în zona Seed component(s) a casetei de dialog Local Component Pattern. •µ Se direcţionează intrările către caseta Along Edge/Dim şi apoi se selectează un element (muchie sau dimensiune liniară pentru copiere după schemă liniară, muchie, axă sau dimensiune unghiulară pentru schemă de copiere circulară) pentru definirea direcţiei de copiere; •µ Se activează opţiunea Reverse Direction, dacă sensul de copiere nu este cel dorit; •µ Se specifică spaţiul dintre instanţe şi numărul acestora, în casetele Spacing şi Instances; •µ Se apasă butonul Finish. Ø Pentru inserarea multiplă a componentelor prin utilizarea unei scheme de copiere existentă: •µ Se inserează în ansamblu o componentă care are blocuri grafice de construcţie realizate prin copiere multiplă, şi unul sau mai multe elemente, care la asamblare utilizează aceste blocuri grafice de construcţie; •µ Se poziţionează elementele cu ajutorul relaţiilor de asamblare; •µ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi Component Pattern; •µ Din caseta de dialog Pattern Type se activează opţiunea Use an existing feature pattern (Derived) şi apoi se apasă butonul Next;
76 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

•µ Se selectează componentele care urmează a fi copiate (din arborele de definire a ansamblului sau din zona grafică). Acestea vor fi listate în zona Seed component(s) a casetei de dialog Derived Component Pattern. •µ Se direcţionează intrările către zona Pattern Feature şi apoi se selectează unul dintre blocurile grafice realizate prin operaţia de copiere multiplă; •µ Se apasă butonul Finish.

Ø Pentru înlăturarea din ansamblu a unei instanţe obţinută prin copiere multiplă: •µ Se selectează elementul care urmează a fi înlăturat (prin selectare cu mouse-ul din zona grafică sau din arborele de definire a ansamblului); •µ Se apasă tasta Delete. Ø Pentru restaurarea unei instanţe care a fost ştearsă: •µ Se selectează, din arborele de definire a ansamblului, blocul care conţine instanţele obţinute prin copiere multiplă, se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Definition; •µ Din caseta Positions to Skip, se selectează instanţa care urmează a fi restaurată şi apoi se apasă tasta Delete (pentru înlăturarea din listă). Utilizarea schiţelor ca şi elemente auxiliare în ansamblu O tehnică eficientă şi des utilizată în cadrul proiectării “de sus în jos”, este aceea a utilizării schiţelor ca şi elemente auxiliare în cadrul ansamblului. Principalul avantaj al folosirii acestei metode de proiectare, este posibilitatea de a face modificări într-un singur loc, şi anume în schiţă, aceste modificări reflectându-se automat în ansamblu şi în documentele SolidWorks de tip piesă ale elementelor ce compun ansamblul. Ø Pentru proiectarea unui ansamblu utilizând schiţe auxiliare: •µ Se realizează în cadrul ansamblului o schiţă ale cărei elemente reprezintă piesele ansamblului; •µ Se proiectează piesele ansamblului, stabilind relaţii geometrice între acestea şi elementele schiţei auxiliare. In continuare este prezentată succint, (folosind ca exemplu o transmisie cu curea a unui motor de automobil), tehnica proiectării ansamblurilor folosind schiţele auxiliare. •µ In cadrul ansamblului se realizează o schiţă în care roţile de curea, respectiv rolele întinzătoare sunt reprezentate prin cercuri, iar porţiunile drepte ale curelei sunt reprezentate prin segmente de dreaptă tangente la aceste cercuri; •µ Se dimensionează şi se poziţionează corespunzător fiecare element al schiţei; •µ Pentru fiecare roată de curea şi rolă întinzătoare se realizează câte o piesă în contextul ansamblului (la definirea blocurilor grafice de construcţie se vor folosi relaţii geometrice de tipul Concentric, Coradial, etc.);

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

77

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

•µ Se realizează cureaua, tot ca şi piesă creată în contextul ansamblului folosindu-se şi în acest caz constrângeri geometrice în care să fie implicate elementele schiţei auxiliare.

Ansamblul proiectat constă dintr-o curea şi un set de roţi a căror poziţie şi mărime este dictată de schiţa auxiliară. Avantajul acestui mod de proiectare devine evident în momentul în care se pune problema modificării ansamblului. De exemplu, prin acţionare doar asupra elementelor schiţei auxiliare se pot: repoziţiona roţile în cadrul ansamblului; modifica dimensiunile roţilor de curea şi ale rolelor întinzătoare; stabili parametrii dimensionali unghiulari care să controleze pentru fiecare roată cât de mare să fie zona acoperită de curea, etc. Când se părăseşte schiţa auxiliară, după efectuarea eventualelor modificări, în mod automat ansamblul şi piesele componente sunt actualizate. Dacă s-ar proiecta acest ansamblu fără a se utiliza schiţa auxiliară, şi ar fi necesare modificări ulterioare, acestea ar trebui făcute la nivelul fiecărui element component, iar după fiecare modificare ar trebui regenerat ansamblul.

Realizarea blocurilor grafice de construcţie într-un document de tip ansamblu Atunci când se lucrează într-un document SolidWorks de tip ansamblu, se pot realiza blocuri grafice de construcţie (de tipul “cut” şi “hole”), care vor exista numai în ansamblu, nefiind modificate în nici un fel fişierele în care sunt definite componentele acestuia. Stabilirea pieselor care vor fi afectate de blocurile grafice de construcţie create în cadrul ansamblului, se realizează prin definirea aşa-numitului domeniu de acţiune.

78

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Blocurile grafice de construcţie realizate în cadrul ansamblului se recomandă a fi utilizate în situaţia în care acestea afectează mai mult de o componentă a ansamblului. De asemenea, se recomandă ca înainte de realizarea blocurilor de construcţie în cardul ansamblului, toate componentele să fie complet definite din punct de vedere al poziţiei acestora, sau să fie blocate în anumite poziţii (folosind comanda Fix). In acest fel se evită rezultatele neaşteptate care pot apărea la o eventuală modificare a poziţiei acestora. Domeniul implicit de acţiune (scope) al blocurilor de construcţie realizate în cadrul ansamblului include toate elementele componente ale acestuia. Dacă se doreşte ca numai anumite elemente ale ansamblului să fie afectate, se va preciza explicit acest lucru, înainte sau după realizarea blocurilor grafice de construcţie. Ø Pentru a defini domeniul de acţiune al blocurilor grafice de construcţie realizate în cadrul ansamblului: •µ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Edit şi apoi subarticolul Feature Scope; •µ Se selectează componentele care să fie afectate de blocul grafic de construcţie. Aceste elemente vor fi afişate în caseta de dialog Edit Assembly Feature Scope. Pentru înlăturarea unui element din listă, se va selecta încă odată acel element, iar pentru înlăturarea tuturor elementelor, se poziţionează cursorul mouse-ului în zona grafică, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Clear Selections. •µ Se apasă butonul OK. Ø Pentru realizarea unui element de tip “cut” prin extrudare: •µ Se deschide o nouă schiţă pe o suprafaţă plană a unui element din ansamblu, şi apoi se schiţează profilul; •µ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi Assembly Feature, Cut, Extrude; •µ In caseta de dialog Extrude Cut Feature se precizează toţi parametrii necesari realizării blocului grafic (a se vedea realizarea prin extrudare a blocurilor grafice de construcţie); •µ Se apasă butonul OK. Ø Pentru realizarea unui element de tip “cut” prin revoluţie: •µ Se deschide o nouă schiţă pe o suprafaţă plană a unui element din ansamblu, şi apoi se schiţează profilul care urmează a fi rotit şi linia de axă (centerline); •µ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi Assembly Feature, Cut, Revolve; •µ In caseta de dialog Revolve Feature se precizează toţi parametrii necesari realizării blocului grafic (a se vedea realizarea prin revoluţie a blocurilor grafice de construcţie); •µ Se apasă butonul OK.

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

79

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Ø Pentru realizarea unui element de tip “hole” în cadrul unui ansamblu: •µ Se selectează o suprafaţă plană a unei componente a ansamblului. Selectarea se va face în apropierea locului în care se doreşte plasarea găurii. •µ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi Assembly Feature, Hole Simple; •µ Se precizează elementele de definire a găurii în caseta de dialog Hole Feature; •µ Se apasă butonul OK. •µ Pentru a poziţiona gaura cu precizie, se aduce cursorul mouse-ului deasupra găurii (în arborele de definire a ansamblului sau în zona grafică) şi se apasă butonul din dreapta. Din meniul cursor se alege opţiunea Edit Sketch şi apoi se poziţionează gaura cu ajutorul parametrilor dimensionali sau a constrângerilor geometrice. Ø Pentru modificarea unui bloc grafic de construcţie realizat în cadrul ansamblului: •µ Se selectează elementul vizat şi se apasă butonul din dreapta al mouse-ului; •µ Din meniul cursor se alege una din opţiunile Edit Sketch, Edit Definition sau Feature Scope; •µ Se realizează modificările dorite. Realizarea pieselor cu configuraţii complexe prin unirea pieselor cu configuraţii simple Uneori, pentru realizarea pieselor cu configuraţii complexe se poate apela la unirea a două sau mai multe piese cu configuraţii simple. Operaţia de unire elimină suprafeţele care se întrepătrund şi uneşte piesele într-un singur solid. Ø Pentru realizarea unei piese complexe prin unirea a două sau mai multe piese simple: •µ Se modelează piesele cu configuraţie simplă şi apoi se realizează un ansamblu în care se inserează aceste piese; •µ Se poziţionează piesele în cadrul ansamblului; •µ Se salvează ansamblul (Save); •µ Se realizează o nouă piesă în contextul ansamblului; Din meniul barăprincipal se alege articolul de meniu Insert, şi apoi Component, New Part; Se introduce numele piesei cu configuraţie complexă şi apoi se apasă butonul Save; Se selectează un plan sau o suprafaţă plană a uneia dintre componentele ansamblului; •µ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, şi apoi Features, Join. •µ Se selectează piesele care urmează a fi unite pentru a realiza piesa cu configuraţie complexă. Acestea vor fi listate în zona Design component a casetei de dialog Join.

80

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

•µ Se activează (dacă este necesar) opţiunile Hide input components şi/sau Force surface to surface contact; •µ Se apasă butonul OK al casetei de dialog Join; •µ Pentru părăsirea modului de lucru Editing Part, se poziţionează cursorul mouseului undeva în zona grafică, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Assembly: Numele Ansamblului. Ø Pentru modificarea piesei complexe prin adăugare sau înlăturare de elemente: •µ Se efectuează un clic de mouse pe semnul + care se găseşte la stânga piesei complexe (obţinute prin unire); •µ Se selectează elementul Join# şi se apasă butonul din dreapta al mouse-ului; •µ Din meniul cursor se alege opţiunea Edit Definition. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Join. •µ Se efectuează modificările dorite (se adaugă sau se elimină piese din caseta Design component); •µ Se apasă butonul OK al casetei de dialog Join. Piesa complexă obţinută prin unirea a două sau mai multe piese cu configuraţie simplă este dependentă atât de piesele originale cât şi de ansamblu. Aceasta înseamnă că orice modificare operată asupra pieselor originale sau asupra poziţiei acestora în cadrul ansamblului se va reflecta automat şi în piesa obţinută prin unire. Modelarea pieselor sudate Piesele sudate (structurile sudate) sunt ansambluri de elemente, unite între ele cu ajutorul cordoanelor de sudură. Ø Pentru adăugarea unui cordon de sudură între componentele unui ansamblu: •µ Se realizează elementele componente ale ansamblului; •µ Se deschide un document SolidWorks de tip ansamblu şi se inserează elementele care urmează a fi sudate; •µ Se poziţionează elementele cu ajutorul relaţiilor de asamblare; •µ Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi Assembly Feature, Weld Bead; •µ Din caseta de dialog Weld Bead Type se alege tipul sudurii şi apoi se apasă butonul Next; •µ Din caseta de dialog Weld Bead Surface: Se selectează forma suprafeţei libere a cordonului de sudură (Surface Shape). Aceasta poate fi plană (Flat), convexă (Convex) sau concavă (Concave); Se specifică parametrii Top Surface Delta (distanţa dintre cel mai înalt punct

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

81

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

al cordonului de sudură şi suprafeţele de contact – pentru cordoane convexe), Bottom Surface Delta (parametru necesar cordoanelor de sudură concave) şi pentru sudurile de colţ Radius (raza unei bile imaginare ce rulează de-a lungul cordonului de sudură – muchiile cordonului de sudură coincid cu punctele de tangenţă dintre bilă şi suprafeţele sudate);

•µ Se apasă butonul Next al casetei de dialog Weld Bead Surface (în urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Weld Bead Mate Surfaces); •µ Se selectează suprafeţele necesare. Pentru toate tipurile de sudură se precizează Contact Faces (acele suprafeţe care sunt unite de cordonul de sudură). In funcţie de tipul de sudură ales poate fi necesară precizarea suprafeţeleor care delimitează lungimea cordonului de sudură (Stop Faces) şi suprafaţa de la care se va măsura valoarea stabilită pentru parametrul Top Surface Delta (Top Faces).

•µ Se apasă butonul Next al casetei de dialog Weld Bead Mate Surfaces; •µ In caseta de dialog Weld Bead Part, fie se acceptă numele implicit pentru fişierul în care va fi salvat cordonul de sudură, fie se precizează un alt nume; •µ Se apasă butonul Finish al casetei de dialog Weld Bead Part. Ø Pentru modificarea cordonului de sudură: •µ In arborele de definire a ansamblului se expandează crdonul de sudură, se poziţionează mouse-ul deasupra elementuluiWeld Bead, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Definition; •µ In fiecare dintre casetele de dialog care se deschid se operează modificările dorite. Trecerea de la o casetă la alta se face cu ajutorul butonului Next, iar când se ajunge la ultima casetă de dialog se apasă butonul Finish.

82

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Generarea documentaţiei 2D (vederi, secţiuni, detalii)
Realizarea documentaţiei 2D (realizarea desenelor) în SolidWorks se face în două etape. Intr-o primă fază, pe baza modelului piesei sau pornind de la ansamblu, se generează vederile 2D (proiecţii ortogonale, secţiuni şi vederi de detaliu). In faza a doua, se importă parametrii dimensionali care au fost folosiţi la modelarea piesei, se introduc tabelele de componenţă pentru ansambluri, se introduc informaţiile de tip text necesare şi apoi se cosmetizează desenul. Intre documentele SolidWorks de tip piesă (sau ansamblu) şi desen există asociativitate uni sau bidirecţională, ceea ce înseamnă că orice modificare operată asupra piesei sau ansamblului în fişierul de definire, se va reflecta automat şi în documentul de tip desen. Deşi la prima vedere generarea documentaţiei 2D poate părea o treabă simplă, în realitate nu este o operaţie complet automatizată şi deseori consumă mult timp (în special faza de cosmetizare a desenului). Crearea unui document SolidWorks de tip desen Documentele SolidWorks de tip desen au extensia .slddrw şi constau din una sau mai multe vederi generate pe baza unui document de tip piesă sau ansamblu. Pentru a se putea genera vederile, piesele sau ansamblurile asociate cu desenul trebuie să fie mai întâi salvate. Ø Pentru a crea un document nou, de tip desen: •= Din caseta cu instrumente Standard se apasă butonul New, sau din meniul bară principal se selectează articolul de meniu File şi apoi subarticolul New; •= In caseta de dialog New, se selectează Drawing şi apoi se apasă butonul OK. •= Din caseta de dialog Template To Use, se selectează un şablon: § Standard Template. Sablon standard furnizat odată cu programul SolidWorks (de exemplu A3-Landscape); § Custom Template. Sablon utilizator definit anterior. § No Template. Fără şablon. In acest caz se precizează mărimea planşei (foii de hârtie), fie prin alegerea din listă fie prin specificarea dimensiunilor atunci când se alege opţiunea User Defined. •= Se apasă butonul OK al casetei de dialog Template To Use. Modificarea parametrilor planşei pe care se realizează desenul Parametrii care definesc planşa pe care se va realiza desenul (mărimea hârtiei, factorul de scară, tipul de proiecţie, etc.) pot fi stabiliţi înaintea generării primei vederi sau pot fi modificaţi în orice moment al procesului de realizare a documentaţiei 2D. Un desen

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

83

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

poate conţine mai multe planşe, iar în cadrul unei aceleiaşi planşe pot fi inserate vederile mai multor piese. Ø Pentru specificarea parametrilor unei planşe: •= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui planşei în arborele de definire a desenului, sau într-o zonă goală a desenului şi se apasă butonul din dreapta; •= Din meniul cursor, se alege opţiunea Properties; •= Se operează modificările dorite în cadrul casetei de dialog Sheet Setup: § Name. Se introduce numele planşei (de exemplu Plansa1); § Paper size. Se stabileşte mărimea hârtiei pe care se realizează desenul, prin selectare din listă. Dacă se alege opţiunea User Defined, este necesară specificarea înălţimii (Height) şi lăţimii (Width) hârtiei; § Scale. Se precizează factorul de scară implicit pentru toate vederile care vor fi inserate în desen şi aparţin acestei planşe. Factorul de scară poate fi modificat ulterior, pentru fiecare vedere în parte. § Template. Se alege şablonul dorit din listă, sau se alege opţiunea Custom sau None. Dacă se alege opţiunea Custom, se va utiliza butonul Browse pentru a selecta şablonul utilizator dorit. § Type of projection. Se stabileşte tipul de proiecţie (european – First angle sau american – Third angle) care va fi utilizat la generarea vederilor. § Next view label, Next datum label. Se precizează litera din alfabet care va fi utilizată atunci când se generează secţiuni sau când se marchează bazele de cotare. •= Se apasă butonul OK al casetei de dialog Sheet Setup. Ø Pentru adăugarea unei noi planşe în cadrul unui document SolidWorks de tip desen: •= Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi subarticolul Sheet. De asemenea se poate poziţiona cursorul mouse-ului deasupra oricărui nume de planşa (în arborele de definire a desenului sau în partea de jos a ferestrei desen) şi apoi se poate apăsa butonul din dreapta şi alege opţiunea Add Sheet din meniul cursor. •= In caseta de dialog Sheet Setup se operează modificările dorite şi apoi se apasă butonul OK. Ø Pentru a şterge o planşă din cadrul unui desen: •= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui planşei în arborele de definire a desenului sau în partea de jos a ferestrei desen şi se apasă butonul din dreapta; •= Din meniul cursor se alege opţiunea Delete;

84

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

•= Se apasă butonul Yes din caseta de dialog Confirm Delete pentru a confirma ştergerea (acţiunile care conduc la pierdere de informaţie, de obicei cer confirmare). Sabloane, planşe şi vederi Entităţile de tip notă, elemente schiţate, etc., create în cadrul unui document de tip desen, aparţin şablonului, planşei sau vederii care a fost activă în momentul realizării entităţii respective. In general, pentru a putea fi modificată o astfel de entitate, trebuie activat în prealabil “proprietarul” ei. De exemplu, se activează o vedere şi se desenează o linie ce aparţine acestei vederi. Dacă ulterior se mută sau se şterge vederea, segmentul de dreaptă va fi şi el mutat sau şters. Pentru modificarea segmentului de dreaptă este necesar a se activa mai întâi vederea. Dacă segmentul de dreaptă este desenat când este activă planşa, acesta nu este afectat atunci când se mută sau se şterg vederile. In cazul modificării şabloanelor, atâta timp cât acestea sunt active, de pe ecran dispar toate celelalte elemente care aparţin planşei (vederi şi elemente schiţate sau note). Ø Pentru modificarea unui şablon: •= Din meniul bară principal, se selectează articolul de meniu Edit şi apoi subarticolul Template. De asemenea se poate poziţiona cursorul mouse-ului într-o zonă goală a planşei pe care se realizează desenul sau deasupra numelui planşei în arborele de definire a desenului, poziţionare urmată de apăsarea butonului din dreapta şi alegerea opţiunii Edit Template din meniul cursor. Dacă planşa nu are definit un şablon, se poate crea unul prin selectarea opţiunii Edit Template urmată de apăsarea butonului Rebuild. •= Se fac modificările dorite; •= Pentru părăsirea modului de lucru Edit Template (modificare şablon), din meniul bară principal se selectează articolul Edit şi apoi Sheet, sau din meniul cursor se alege opţiunea Edit Sheet. Vederile care se generează în cadrul unui document SolidWorks de tip desen, sunt de două tipuri: vederi generate pe baza unei piese sau a unui ansamblu (Standard 3 View, Named, Relative to Model) şi vederi care au la bază alte vederi generate anterior (Projection, Auxiliary, Detail, Section, Aligned Section, Broken). De asemenea pot fi create şi vederi goale (Empty) pentru realizarea schiţelor (situaţie în care calculatorul este folosit ca şi planşetă electronică). Pentru unele operaţii care se efectuează în cadrul documentelor de tip desen este necesară selectarea unei vederi iar pentru altele este necesară activarea vederilor. Operaţiile care necesită selectarea unei vederi sunt: generarea unei alte vederi prin proiecţie, inserarea liniilor de ruptură în cadrul vederii, mişcarea vederii pentru repoziţionarea ei pe planşa de desenare şi redimensionarea frontierelor unei vederi. O vedere selectată apare pe ecran cu frontierele supraluminate (culoare verde şi elemente de control la colţuri şi pe mijloacele laturilor), iar selectarea efectivă se realizează prin efectuarea unui clic de mouse în interiorul acesteia. Activarea unei vederi se realizează prin efectuarea unui dublu clic de mouse în interiorul acesteia, şi permite construirea prin schiţare a elementelor în cadrul vederii. Acestea sunt necesare pentru schiţarea liniilor (traseelor) de secţionare şi pentru definirea zonelor care sunt utilizate la generarea vederilor de detaliu. Pentru modificarea unui element schiţat este necesară activarea în prealabil a vederii de care acesta aparţine. O

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

85

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

vedere activă este prezentată pe ecran sub forma unei ferestre cu marginile (dreapta şi jos) umbrite. Când cursorul mouse-ului se poziţionează deasupra unei vederi, frontierele acesteia sunt supraluminate. Mărimea ferestrei în care este afişată vederea, atunci când aceasta este inserată în cadrul unui desen, este calculată automat de către sistem, pe baza mărimii, formei şi orientării piesei sau ansamblului. Dimensiunile acesteia pot fi modificate, astfel încât vederea să poată fi selectată sau activată mai uşor. Ø Pentru modificarea dimensiunilor ferestrei unei vederi: •= Se selectează vederea; •= Se poziţionează cursorul mouse-ului pe unul dintre elementele de control din colţurile chenarului sau de pe mijloacele laturilor; •= Când cursorul îşi schimbă forma, se trage de elementul de control şi se redimensionează fereastra. Generarea vederilor care au la bază o piesă sau un ansamblu Vederile care au la bază o piesă sau un ansamblu sunt: Standard 3 View (vederile standard), Named View (vedere desen care are la bază o vedere model predefinită sau definită de utilizator) şi Relative View (vedere în care orientarea piesei se defineşte pe baza selectării a două suprafeţe perpendiculare ale modelului). Ø Pentru generarea vederilor standard (Standard 3 View): •= Se deschide fişierul piesei sau al ansamblului pentru care urmează a fi generată documentaţia 2D; •= Se deschide un nou document SolidWorks de tip desen; •= Se apasă butonul Standard 3 View din caseta cu instrumente Drawing, sau din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi subarticolul Drawing View şi în final Standard 3 View. Cursorul mouse-ului ia o formă caracteristică (o săgeată care are ataşată o prismă);

•= Se activează fereastra piesei sau a ansamblului şi se efectuează un clic de mouse într-o regiune liberă a zonei grafice sau se selectează numele piesei sau al ansamblului din arborele de definire.

86

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Generarea vederilor standard se face în conformitate cu sistemul de proiecţie ales (sistemul de proiecţie european – First angle sau sistemul de proiecţie american – Third angle). Ø Pentru generarea unei vederi desen care are la bază o vedere model (Named View): •= Se apasă butonul Named View din caseta cu instrumente Drawing, sau din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi subarticolul Drawing View şi în final Named View. •= Se activează fereastra piesei sau a ansamblului şi se efectuează un clic de mouse într-o regiune liberă a zonei grafice. •= Din caseta de dialog Drawing View – Named View se selectează numele vederii şi apoi se apasă butonul OK. •= In fereastra desenului se efectuează un clic de mouse în zona în care se doreşte plasarea vederii. Ø Pentru generarea unei vederi în care orientarea piesei se defineşte pe baza selectării a două suprafeţe perpendiculare ale modelului (Relative View): •= Se apasă butonul Relative View din caseta cu instrumente Drawing, sau din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi subarticolul Drawing View şi în final Relative to Model. •= Se activează fereastra piesei sau a ansamblului. •= Se selectează o suprafaţă plană pentru care se doreşte o anumită orientare. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Drawing View Orientation. •= Se selectează orientarea feţei (Front, Top, Left, etc.) şi apoi se apasă butonul OK. •= Se selectează o altă faţă, perpendiculară pe prima, se stabileşte orientarea acestei feţe şi apoi se apasă butonul OK.

•= In fereastra desenului se efectuează un clic de mouse în zona în care se doreşte plasarea vederii. Vederile generate în acest fel nu sunt aliniate implicit cu alte vederi şi pot fi poziţionate liber în orice zonă a planşei.
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 87

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Generarea vederilor care au la bază o altă vedere generată anterior Vederile desen care au la bază o vedere generată anterior sunt: Projected View (vedere obţinută prin proiecţie ortogonală de-a lungul direcţiei verticale sau orizontale), Auxiliary View (vedere auxiliară - obţinută prin proiecţie ortogonală de-a lungul normalei la suprafaţa selectată), Detail View (vedere de detaliu), Broken View (vedere cu ruptură), Section View (secţiune) şi Aligned Section View (secţiune rotită). Ø Pentru generarea unei vederi prin proiecţie (Projected View): •= Se selectează o vedere existentă prin efectuarea unui clic de mouse în interiorul acesteia; •= Se apasă butonul Projected View din caseta cu instrumente Drawing, sau din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi subarticolul Drawing View şi în final Projection. •= Pentru stabilirea direcţiei de proiecţie, se deplasează cursorul mouse-ului pe ecran de o parte sau de alta a vederii selectate. Poziţia vederii proiectate poate fi la dreapta, la stânga, deasupra sau sub vederea selectată. •= Când vederea se găseşte în poziţia dorită, se efectuează un clic de mouse pentru plasarea ei. Noua vedere este aliniată cu vederea părinte, şi implicit poate fi deplasată numai de-a lungul direcţiei de proiecţie.

•= Pentru afişarea unei săgeţi care să indice direcţia de proiecţie, se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra vederii obţinute prin proiecţie, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Properties. In caseta de dialog Drawing View Properties se activează opţiunea Display view arrow şi apoi se introduce eticheta dorită (maxim două caractere). Ø Pentru generarea unei vederi auxiliare (Auxiliary View): •= Se selectează muchia de referinţă (se va evita selectarea unei muchii orizontale sau verticale); •= Se apasă butonul Auxiliary View din caseta cu instrumente Drawing, sau din meniul bară principal se alege articolul de

88

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

meniu Insert, apoi subarticolul Drawing View şi în final Auxiliary. •= Se poziţionează cursorul mouse-ului în zona în care se doreşte inserarea vederii şi apoi se apasă butonul din stânga. Programul afişează automat o săgeată (sau un set de săgeţi dacă se utilizează standardul ANSI) care indică direcţia şi sensul de vizualizare. •= Pentru înlăturarea săgeţii, se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra vederii auxiliare sau deasupra numelui acesteia în arborele de definire a desenului, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Properties. In caseta de dialog Drawing View Properties se dezactivează opţiunea Display view arrow. Ø Pentru generarea unei vederi de detaliu (Detail view): •= Se activează vederea părinte (nu se poate genera o vedere de detaliu pe baza unei alte vederi de detaliu, pe baza unei vederi explodate – ansamblu, sau pe baza unei vederi de tipul Named View ce are atributul Perspective activat); •= Utilizând instrumentele de desenare (schiţare) se va desena un profil închis în jurul zonei de interes (profilul poate avea orice formă dar este recomandat totuşi să fie cerc). Dacă se doreşte poziţionarea precisă a profilului în raport cu modelul, acesta poate fi dimensionat. •= Se selectează un element al profilului; •= Se apasă butonul Detail View din caseta cu instrumente Drawing, sau din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert, apoi subarticolul Drawing View şi în final Detail.

•= Când vederea este în poziţia dorită, se efectuează un clic de mouse pentru plasarea vederii. In mod implicit vederile de detaliu nu sunt aliniate cu alte vederi şi în consecinţă, pot fi plasate oriunde pe planşă.

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

89

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Ø Pentru generarea unei vederi cu ruptură (Broken View): •= Se selectează vederea în care se doreşte introducerea rupturii; •= Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi Vertical Break (sau Horizontal Break). In fereastra vederii apar două linii de ruptură. •= Cu ajutorul mouse-ului (prin tragere), se poziţionează liniile de ruptură în zona dorită; •= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea Break View. Dacă se doreşte revenirea la dimensiunile iniţiale ale vederii, se poziţionează cursorul mouse-ului în interiorul acesteia, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Un-Break View. Ø Pentru generarea unei secţiuni (Section View): •= Se activează vederea părinte (prin dublu clic în interiorul vederii sau prin apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului şi selectarea opţiunii Activate View – în ipoteza în care este dezactivată opţiunea Dynamic drawing view activation din Tools, Options, Drawings); •= Se desenează traseul de secţionare folosind comanda Centerline sau Line ; •= Din meniul bară principal, se alege articolul de meniu Insert şi apoi Make Section Line. Săgeţile indică sensul de vizualizare a secţiunii, iar dacă se doreşte schimbarea acestuia, se efectuează un dublu clic pe un segment al traseului de secţionare. •= Cu traseul de secţionare selectat, se apasă butonul Section View din caseta cu instrumente Drawing, sau Insert, Drawing View, Section.

•= Când vederea se găseşte în poziţia dorită, se efectuează un clic de mouse pentru poziţionarea acesteia. In mod implicit secţiunea este aliniată cu vederea părinte şi poate fi deplasată doar de-a lungul direcţiei indicată de săgeţi. Pentru generarea unei secţiuni rotite (Aligned Section View) se procedează în mod similar. Traseul de secţionare trebuie să conţină două segmente de dreaptă la un unghi

90

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

diferit de 90°, iar la generarea vederii se va ţine cont de faptul că segmentul selectat dictează direcţia de proiecţie.

Când se generează secţiuni în ansambluri, există posibilitatea de a exclude anumite componente din mulţimea pieselor care vor fi secţionate (cazul tipic al arborilor şi al nervurilor secţionate longitudinal).

De asemenea, tot când se generează secţiuni în ansambluri, mai există şi posibilitatea haşurării automate, cu parametri diferiţi, a pieselor care vin în contact.

Modificarea poziţiei vederilor în cadrul planşei de desenare Poziţia iniţială a vederilor generate în cadrul unui desen poate fi modificată prin: deplasarea vederii într-o altă poziţie (mutare), alinierea vederilor şi rotirea acestora.

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

91

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Suport de curs

Ø Pentru deplasarea unei vederi într-o altă poziţie: •= Se selectează vederea; •= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra cadrului ferestrei (nu pe elementele de control pentru redimensionare); •= Prin tragere cu mouse-ul, se deplasează vederea în poziţia dorită. Ø Pentru alinierea a două vederi: •= Se selectează vederea care urmează a fi aliniată; •= Din meniul bară principal, se selectează articolul de meniu Tools, apoi Align Drawing View şi Horizontal to another view (sau Vertical to another view); •= Se selectează vederea cu care urmează a fi făcută alinierea. Centrele celor două ferestre vor fi aliniate de-a lungul direcţiei de aliniere. Ø Pentru rotirea unei vederi din cadrul desenului: •= Se selectează o muchie a modelului din cadrul vederii; •= Din meniul bară principal, se selectează articolul de meniu Tools, apoi Align Drawing View, Horizontal Edge (sau Vertical Edge). Vederea va fi rotită până când muchia selectată devine orizontală sau verticală. Afişarea muchiilor modelului în cadrul vederilor desen In cadrul unei vederi desen, muchiile vii ale modelului pot fi afişate în trei moduri: reprezentarea tuturor muchiilor – reprezentare de tip “cadru de fire” (Wireframe), muchiile ascunse afişate estompat (Hidden In Gray) şi afişarea modelului fără muchiile ascunse (Hidden Lines Removed). Muchiile aparente (zonele de tangenţă ale suprafeţelor) pot fi afişate în două moduri (cu linie continuă sau cu tip de linie specificat de utilizator) sau pot să nu fie afişate deloc. Ø Pentru specificarea modului implicit de afişare a muchiilor în cadrul unei vederi: •= Din meniul bară principal, se selectează articolul de meniu Tools, apoi Options şi Drawings; •= In zona Default display for new drawing views a casetei de dialog, se selectează Wireframe, Hidden in gray sau Hidden lines removed pentru muchiile vii, şi Tangent edges visible, Tangent edges with font sau Tangent edges removed pentru muchiile aparente. •= Se apasă butonul OK al casetei de dialog Options.

92

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Catedra TCM

Anca Muntean Itu

Loredana Brad

Coordonator Conf.dr.ing. Daniela Opruţa

SolidWorks 2000
Îndrumător de lucrări de laborator

Editura TODESCO 2001

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Rom$niei MUNTEANU-ITU ANCA SolidWorks 2000: ^ndrum@tor de lucr@ri de laborator / asist. Ing. Anca Muntean Itu, asist. Ing. Loredana Brad; coord.: prof.dr.ing. Daniela Opru]a – Cluj-Napoca : Todesco, 2002 p.; cm. Bibliogr. ISBN 973-8198-14-3 I. II. Brad, Loredana Opru]a, Daniela (coord.)

Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorilor Toate drepturile rezervate. Tipărit în România. Nici o parte din această lucrare nu poate fi reprodusă sub nici o formă, prin nici un mijloc mecanic sau electronic, sau stocată într-o bază de date fără acordul în prealabil scris al editurii. All rights reserved. Printed in Romania. No parts of this publication may be reproduced or distributed in any form or by any means, or stored in a base or retieval system, without the prior permission of the publisher.

CUPRINS

Introducere Laborator nr. 1 Lansarea în execuţie a programului Crearea unei piese Realizarea schiţei modelului piesei Modificarea obiectelor desenate în plan Crearea parametrilor dimensionali Starea unei schiţe Exemplu de creare a unei piese Recapitularea comenzilor folosite Laborator nr. 2 Introducere - Corpuri de rotaţie, comanda SWEEP Recapitularea comenzilor folosite Laborator nr. 3 Introducere- comenzile SHELL, PATTERN şi MIRROR Recapitularea comenzilor folosite Laborator nr. 4 Introducere- Comenzi de asamblare Recapitularea comenzilor folosite Laborator nr. 5 Introducere- Crearea formelor neconvenţionale – comanda LOFT Recapitularea comenzilor folosite Laborator nr. 6 Introducere- Schiţarea tridimensională Recapitularea comenzilor folosite Laborator nr. 7 Introducere - Realizarea unui desen în plan Recapitularea comenzilor folosite Laborator nr. 8 Introducere - Realizarea unui desen în plan – (continuare) Recapitularea comenzilor folosite Laborator nr. 9 Introducere – Comenzi de asamblare II Recapitularea comenzilor folosite Laborator nr. 10 Introducere - „Explodarea” asamblării Laborator nr. 11 Introducere - comanda CIRCULAR PATTERN pentru

3 9 9 9 12 13 15 15 16 27 29 29 34 35 35 40 41 41 48 49 49 54 55 55 58 59 59 66 67 67 72 73 73 78 79 79 85 85

obţinerea modelelor complicate Recapitularea comenzilor folosite Laborator nr. 12 Introducere - Utilizarea modulului PhotoWorks Recapitularea comenzilor folosite Laborator nr. 13 Introducere - Utilizarea modulului PhotoWorks continuare Recapitularea comenzilor folosite Laborator nr. 14 Introducere - Utilizarea modulului Animator Anexa Obţinerea găurilor speciale

88 89 89 96 97 97 102 103 103 107 107

INTRODUCERE IN SOLID WORKS
Îndrumătorul de lucrări de laborator pentru utilizarea pachetului de programe SolidWorks este conceput ca o serie de exerciţii pe parcursul cărora sunt prezentate cele mai importante comenzi ale softului. Se adresează în special studenţilor, care, pe parcursul a paisprezece lucrări de laborator, sub forma unor exemple intuitive, au posibilitatea să se familiarizeze cu crearea pieselor, a desenelor şi a ansamblurilor şi să exerseze modelarea celor mai răspândite caracteristici constructiv-tehnologice utilizate în cadrul sistemelor de automatizare a proiectării mecanice. SolidWorks este un pachet de programe de modelare geometrică tridimensională (3D) produs de firma SolidWorks Corporation din Statele Unite şi este destinat în principal automatizării proiectării mecanice. Lucrează sub mediul Windows şi beneficiază de interfaţa grafică a acestuia. Conceput pe o arhitectură extrem de simplă, fiabilă şi prietenoasă, SolidWorks cuprinde toate facilităţile majore ale unui pachet de programe pentru proiectarea asistată de calculator. Dispune de un nucleu geometric propriu, având modulul de desenare integrat. Strategia de modelare are ca punct de pornire proiectarea bazată pe caracteristicile constructivtehnologice ale reperelor, continuând cu realizarea ansamblurilor, cotarea funcţională şi generarea semi-automată a desenelor de execuţie. Principalele caracteristici ale softului sunt următoarele: • abilitatea de a identifica, modifica şi comunica intenţia de proiectare de-a lungul întregului proces de construcţie. Acest lucru este posibil datorită modulului de modelare structurat ierarhic care înregistrează procesul de construcţie într-un mod transparent şi accesibil proiectantului, facilitând în orice moment modificarea dimensiunilor, relaţiilor şi a geometriei piesei; • facilităţile de modelare a ansamblurilor permit stabilirea de suprafeţe de referinţă pentru montaj, introducerea constrângerilor geometrice ca bază de poziţionare a componentelor, reprezentarea desfăşurată a ansamblului, detectarea zonelor de interferenţă între componente şi modificarea pieselor în context. Ansamblurile pot fi reorganizate pe nivele de subansamble prin utilizarea modului "Feature Manager Tree". De asemenea, sunt incluse posibilităţi de identificare şi definire automată a relaţiilor de asamblare şi a suprafeţelor conjugate, precum şi analiza variantelor posibile de asamblare cu ajutorul modulului "Assembley Configurations"; • generarea rapidă, direct din modelul tridimensional, a documentaţiei 2D formată din vederi, secţiuni, detalii cote, toleranţe, elemente de text, tabel de componenţă şi liste de materiale. Documentaţia este într-o corespondenţă permanentă cu modelul geometric, astfel încât orice modificare operată în model se reflectă automat în documentaţia 2D.; • în domeniul modelării suprafeţelor, poate genera forme complexe; realizează importul şi exportul pentru fişiere de tip IGES, STEP, DXF, VRML, STL. SolidWorks utilizează metoda generării corpurilor solide prin caracteristici, una dintre cele mai utilizate tehnici de modelare a corpurilor 3D. Se porneşte de la un contur desenat în 2D, din care se generează blocul grafic de construcţie de bază. Un bloc grafic de construcţie este o formă de bază căreia i se aplică caracteristicile constructiv-tehnologice. Blocurile sunt de două tipuri: cu geometrie implicită (teşituri, racordări, rotunjiri) şi cu geometrie explicită (elementul de bază fiind forma secţiunii). Blocurile grafice de construcţie cu geometrie explicită definesc forma de bază a piesei, care se obţine întotdeauna prin adăugare de material. Un astfel de bloc se creează prin extrudarea sau rotirea în jurul unei axe a unei secţiuni. Se pot de asemenea crea secţiuni orientate care se utilizează pentru generarea suprafeţelor sau a corpurilor solide. După realizarea formei de bază a piesei urmează crearea celorlalte blocuri grafice de construcţie, care pot fi de tipul adăugare sau înlăturare de material. Acestea se leagă

3

de forma de bază, după o structură arborescentă. şi apoi se adaugă celelalte elemente de construcţie necesare finalizării modelului. Operaţiile principale prin care se realizează elementul de bază sunt extrudarea (pentru corpuri prismatice) şi rotaţia unui contur în jurul unei axe (pentru corpuri de revoluţie). SolidWorks păstrează istoria etapelor de creare a pieselor din elemente, precum şi relaţiile şi regulile cărora li se supun acestea. Datorită acestui fapt, geometria piesei poate fi modificată prin schimbarea valorii dimensiunilor, a caracteristicilor, a primitivelor sau a secţiunilor care au fost utilizate în crearea piesei. Aceasta se realizează pe baza geometriei variaţionale, prin rezolvarea ecuaţiilor după ce s-au efectuat modificări asupra dimensiunilor sau constrângerilor. Modelarea bazată pe caracteristici uşurează crearea şi modificarea modelului piesei. Acest tip de modelare apropie procesul de modelare geometrică de procesul tehnologic. In acest fel, modelarea devine parametrizată, iar proiectantul îşi poate defini, pe lângă caracteristicile existente, altele noi care se stochează în baza de date comună. Definirea unei piese La un nivel simplificat, o piesă este construită dintr-o formă de bază căreia i se aplică caracteristicile constructiv-tehnologice. La un nivel superior, o piesă este o colecţie de date de următorul tip: - topologia-volumul, suprafaţa, muchiile, cotele şi vertecşi; - secvenţa etapelor de construire a piesei (istoria) cuprinzând şi operaţiile aplicate entităţilor şi relaţiile predecessor-urmaş introduse; - atributele articolului: codul piesei, versiunea, data creării, data modificării; - atributele piesei: culoarea, materialul, lumina, proprietăţile de masă, comentarii. Pentru fiecare piesă creată se păstrează înregistrările tuturor evenimentelor de modelare care s-au produs pe parcursul construirii ei. Predominant, aceste înregistrări reprezintă o colecţie de evenimente de extrudare, tăiere, găurire etc. dar şi informaţii privind orientarea suprafeţelor sau volumelor, relaţiile predecesor-succesor şi topologia suprafeţelor. Istoricul piesei prezintă o structură arborescentă formată din noduri şi arce. Nodurile sunt legate prin arce în măsura în care construcţia implică operaţii între două piese. Arcele pot uni de asemenea punctele în care piesa a fost creată sau montată. Crearea pieselor Pentru a se evita confuziile privind terminologia utilizată în modelarea geometrică, termenii de creare, construcţie şi modificare, se vor utiliza în continuare cu următoarele semnificaţii: • crearea reprezintă operaţia de generare, pornind de la nimic, a geometriei piesei în spaţiul de modelare; • construcţia reprezintă operaţia prin care o entitate este utilizată pentru modificarea altei entităţi rezultând o singură entitate nouă . De exemplu: alezarea, tăierea, rotunjirea; • modificarea reprezintă operaţia prin care geometria unei entităţi este schimbată esenţial. De exemplu, o modificare are loc prin schimbarea valorilor dimensiunilor. Schimbarea culorii unui segment de dreaptă nu reprezintă o modificare. Proiectarea de "jos în sus" este un proces evolutiv cuprinzând crearea, modificarea şi construcţia piesei. Se începe cu crearea geometriei wire-frame a piesei, un desen 2D care poate fi format din segmente de dreaptă, puncte, arce, cercuri, dreptunghiuri, curbe spline, etc. Se modifică apoi geometria piesei prin atribuirea de valori reale dimensiunilor, prin modificarea unghiurilor, divizarea, ajustarea , etc. Atunci când conturul (desenul 2D) este considerat corespunzător se trece la generarea blocului de construcţie, prin aplicarea operaţiilor de extrudare sau revoluţie, rezultând astfel forma generică a reperului. Aceste procese de creare,

4

modificare şi construcţie pot continua până la transformarea formei de bază într-o piesă cu o geometrie complexă. In cadrul acestui proces evolutiv nu există restricţii privind un anumit proces sau o anumită ordine. Etapele generării modelului Activitatea de proiectare începe cu generarea modelului geometric al produsului. Pe tot parcursul acestei activităţi trebuie avută în vedere şi posibilitatea fabricării produsului respectiv. Se stabileşte în ce măsură piesa respectivă este dependentă sau nu de alte piese în cadrul ansamblului. Se poate începe cu proiectarea ansamblului (proiectare de tipul de "sus în jos") şi apoi extragerea reperelor sau se proiectează piesele (proiectare "de jos în sus") şi apoi se asamblează. Înainte de a se începe proiectarea unei piese trebuie luate în considerare următoarele: • caracteristicile funcţionale; • procedeul de fabricaţie; • caracteristicile suprafeţelor - funcţionale sau secundare; • dacă proiectarea se poate face prin metoda tehnologiei de grup; Crearea geometriei de bază Dacă piesa face parte dintr-o familie de repere, alegerea formei de bază trebuie să ţină seama de geometria generală. Forma de bază se generează ca şi contur în planul de lucru. Dacă se alege ca element de bază un bloc de construcţie, acesta se poate genera din conturul 2D prin operaţia de extrudare, prin revoluţie, prin alunecarea unei generatoare faţă de o curbă directoare (sweep) sau prin trasarea unui contur pe baza unor secţiuni aflate în planuri diferite (loft). Construcţia Construcţia pieselor reprezintă operaţia de creare a unei piese noi din geometria deja existentă. Se poate construi o piesă individual sau în cadrul unui ansamblu. Construind piesa în cadrul unui ansamblu, se poate folosi geometria şi orientările celorlalte instanţe ale planului de lucru. Se pot construi piese în contextul unui ansamblu în două feluri: - utilizând modalitatea de schiţare în planul selectat pe una dintre feţele piesei, creând conturul, apoi aplicând extrudarea sau rotaţia pentru obţinerea unei noi caracteristici a piesei; - utilizând comenzile de tiupul Fillet, Chamfer, Shell, Draft, Material Side şi Extract pentru a continua constucţia pieselor existente sau a caracteristicilor. Se stabileşte în continuare ordinea în care se introduc caracteristicile. La început se construiesc caracteristicile definitorii pentru forma piesei, cele care o disting de alte piese şi care pot fi derivate din blocul de construcţie de bază. Se stabileşte strategia de construcţie luând în considerare realizarea fiecărei caracteristici : prin adăugare de material, prin înlăturare de material, rotunjire, racordare, teşire, etc. Dacă o caracteristică apare de mai multe ori, instanţele pot fi generate individual sau se pot obţine în urma unei operaţii de copiere multiplă. Dacă caracteristicile sunt simetrice se poate utiliza operaţia de simetrizare (oglindire) faţă de un plan sau o axă. Caracteristicile cu rol estetic se adaugă la sfârşit. Strategia generala de modelare a pieselor Pentru a se stabili cea mai bună metodă de modelare a unei piese, trebuie dezvoltată o strategie. O strategie eficientă trebuie să ia în considerare utilizarea finală a piesei, modificările necesare, tipul proiectului; crearea unei piesei noi, modificarea uneia existente, actualizarea cataloagelor.

5

Indiferent de tipul proiectului este necesar să se ia în considerare următoarele aspecte: - condiţiile reale la care sunt supuse entităţile proiectului; - feţele sau suprafeţele tehnologice; - parametrii cei mai importanţi. Caracteristicile şi parametrii critici, trebuie modelaţi primii, în aşa fel încât dacă parametrii cheie se schimbă, etapele de proiectare să fie automat actualizate. Modificarea unui corp solid Modificarea geometriei 3D a unei piese complexe proiectate de altcineva este o sarcină dificilă. Această muncă ar putea fi mult mai uşoară dacă proiectantul ar modela iniţial piesa într-o ordine logică, cu anticiparea tipurilor de modificări care se pot produce pe parcurs. Este important să se prevadă de la început domeniul de variaţie pentru fiecare parametru. Dacă se previzionează modificări ale proiectului pe scară largă este bine ca profilul 2D al piesei să se supună complet condiţiilor geometrice , reflectându-se astfel intenţiile proiectantului. Un alt aspect important este gradul de detaliere al fiecărui contur. Istoria etapelor de creare este mai uşor de descifrat dacă acesta a fost construit detaliat. In caz contrar, tehnologul care preia proiectul s-ar putea să înţeleagă greşit intenţiile proiectantului. Spre exemplu, o rază mică de racordare s-ar putea să fie ignorată de programele care fac analiza elementului finit. De aceea este indicat ca acele caracteristici care sunt utilizate numai de anumite aplicaţii CAM sau CAE să fie aplicate la sfârşit pentru a putea fi uşor evidenţiate sau şterse. Asociativitatea Pentru menţinerea asociativităţii, fiecărei caracteristici adăugate i se va asocia o relaţie faţă de piesă. Asociativitatea dintre piesă şi caracteristică se poate defini în mai multe moduri: - direct - se creează caracteristicile prin desenarea 2D pe o faţă a piesei, iar condiţiile geometrice şi dimensionale se aplică faţă de muchiile acesteia; - indirect - dacă elementul faţă de care se stabileşte relaţia de asociativitate nu se află în acelaşi plan cu schiţa. În această situaţie se utilizează opţiunea Focus pentru a se proiecta în alt plan vertexul faţă de care se stabileşte relaţia d asociativitate; - prin menţinerea asociativităţii. În procesul generării suprafeţelor, se aplică geometria relaţională, planul de referinţă sau sistemul de coordonate şi se desenează în plan pentru a se menţine asociativitatea; - prin operaţii Booleene. În cazul utilizării caracteristicilor de tipul Cut, Join, Intersect, se utilizează opţiunea Relations On dacă se doreşte modificarea ulterioară a asociativităţii. Proprietatea de asociativitate se poate pierde atunci când modificările dimensionale determină dispariţia unor elemente faţă de care s-au stabilit astfel de relaţii. De exemplu, rotunjirile sunt caracteristici ataşate muchiilor. Dacă se produce o modificare topologică, s-ar putea ca proiectantul să dorească să rotunjească şi celelalte muchii. În acest caz, în istoria piesei se introduc etape pe care tehnologul de exemplu s-ar putea să nu le înţeleagă corect. Modul corect de lucru ar consta în selectarea caracteristicii Fillet (rotunjire) şi modificarea ulterioară a muchiilor. O mare parte din problemele care apar prin modificarea ulterioară a geometriei pieselor se pot evita prin introducerea ecuaţiilor care stabilesc în mod inechivoc relaţiile dintre dimensiunile caracteristicilor şi ale entităţilor piesei. In aceste caz, pentru introducerea unor modificări, se afişează numai cotele independente, cele dependente schimbându-se automat Aplicarea caracteristicilor După crearea blocului de construcţie de bază (care de fapt nu este diferit de o altă caracteristică, dar este construit primul) se adaugă celelalte caracteristici. În cadrul strategiei de construire a caracteristicilor trebuie avute în vedere următoarele criterii: - construcţia prin utilizarea unui număr minim de paşi;

6

- alegerea celei mai simple metode; - păstrarea unei secvenţe logice de generare a caracteristicilor. Utilizarea unui număr minim de paşi în generare Utilizarea unui număr mai mic de etape permite crearea eficientă a caracteristicilor şi uşurează efectuarea modificărilor ulterioare. Structura arborescentă a istoricului piesei păstrează înregistrările tuturor operaţiilor efectuate, chiar şi a celor greşite. Păstrarea unor operaţii de construcţie greşite, asupra cărora s-a revenit ulterior, lungeşte structura şi introduce ambiguităţi. De aceea, aceste operaţii trebuiesc şterse din structura arborescentă, pentru ca mărimea fişierului să fie mai mică şi modificările ulterioare (efectuate poate de către un alt proiectant) să fie mai uşor de realizat. Câteva indicaţii pot fi utile pentru simplificarea modului de lucru: - să nu se proiecteze o piesă cuprinsă, cu geometrie complexă. Prin scăderea acesteia din piesa cuprinzătoare, piesa rezultată va conţine istoria complexă a ambelor. - nu este indicat ca un proiect al unei piese complexe să fie împărţit în cadrul unei echipe de lucru prin simpla secţionare cu un plan. La reconstituirea piesei finale, istoricul piesei va avea o structură arborescentă enormă şi va fi dificil de modificat ulterior. Este mai bine ca împărţirea unei piese complexe pentru lucrul în echipă să se facă în acelaşi mod în care se proiectează un ansamblu: din componente care se leagă între ele prin operaţii de construcţie sau operaţii booleene. Va rezulta astfel o structură arborescentă simplificată şi mai uşor de înţeles. Dacă o piesă are caracteristici care se repetă este indicat să se utilizeze operaţiile de simetrizare sau de multiplicare a entităţilor după un şablon. Programele de analiza elementului finit au tendinţa să caute simetriile şi prelucrează doar un sfert sau o jumătate a modelului. De asemenea, proiectantul trebuie să aibă în vedere în permanenţă modul în care se va prelucra piesa. De aceea, dacă caracteristicile tehnologice sunt aplicate unui segment, simetrizarea acestuia, sau considerarea acestuia ca şablon, poate înlocui un bloc întreg de etape care se repetă. Strategia de modificare a unei piese Strategia de modificare a unei piese trebuie să ia în considerare modul în care piesa a fost creată. Prin utilizarea opţiunii Wireframe se deschide conturul plan selectat, cu aceleaşi atribute pe care le-a avut iniţial. Se pot schimba valorile dimensiunilor, constrângerile, curbele de definiţie sau se pot redefini secţiunile care determină forma caracteristicii. Pentru efectuarea modificărilor, proiectantul trebuie să cunoască modul în este definită asociativitatea. Fiecare tronson al secţiunii are asociată o etichetă cu un număr. Când secţiunea este extrudată, fiecare tronson generează o suprafaţă căreia i se asociază o etichetă cu un număr. Dacă pe parcursul construcţiei se ataşează suprafeţei o caracteristică, acesteia i se asociază eticheta cu numărul suprafeţei , care este asociată secţiunii originale. Din acest motiv dacă secţiunea este ştearsă sau redefinită se pierde proprietatea de asociativitate cu caracteristica dependentă. Caracteristica nu dispare, dar nu va mai fi asociată la secţiunea originală. Prin urmare, modificările operate asupra piesei originale nu afectează caracteristica. Pentru a nu se pierde asociativitatea este recomandabil să se facă modificări minime asupra formei secţiunii. Modificarea caracteristicilor se face prin schimbarea valorii parametrilor definiţi în procesul de creare a acestora. Dacă modificările se fac cu uşurinţă pentru caracteristicile descrise prin Extrude sau Revolve, în cazul celor definite cu Sweep, Loft, sau Mesh of Curves trebuie să se ia în considerare alte strategii. În primul rând se extrage caracteristica ca şi piesă (cu ajutorul comenzii Extract) . Pe urmă, se şterge vechea caracteristică şi se aplică operaţii de construcţie de tipul: Cut,Join sau Intersect. În al doilea rând, se extrage secţiunea originală utilizată pentru crearea caracteristicii. Pe urmă, se şterge caracteristica şi se re-crează suprafaţa utilizând secţiunile rămase.

7

Proiectarea ansamblelor În acest domeniu, SolidWorks permite utilizatorilor să definească şi să organizeze structurile ansamblului. Proiectarea ansamblului a devenit un mediu foarte productiv pentru proiectarea şi desenarea pieselor în context. Funcţiile principale Funcţiile principale ale proiectării ansamblelor realizează următoarele: • generarea structurilor de asamblare într-un mod productiv; • proiectarea în contextul asamblării; • abordarea de sus în jos (de la ansamblu la reper) şi de jos în sus (de la reper la ansamblu) a proiectării asamblării • intervenţia ingineriei concurente între proiectarea asamblării şi proiectarea pieselor individuale; • modalităţi avansate de poziţionare a reperelor în cadrul ansamblului cu sau fără constrângeri • poziţionarea dinamică a reperelor în procesul de ansamblare; • prezintă un editor pentru structura ansamblului, care oferă o organizare intuitivă şi eficientă a structurii în timpul modificării desenelor reperelor; • analiza dinamică a definiţiilor ansamblărilor, inclusiv detectarea coliziunii reperelor şi funcţii de analiză a ajustajelor; • asigură independenţa structurii asamblării faţă de reprezentarea geometrică a componentelor; • permite vizualizarea automată a ansamblului descompus în repere şi generarea listei de materiale conform cerinţelor beneficiarului; • accesul direct la catalogul de repere şi ansamble standard. Pentru utilizarea acestui pachet de programe, utilizatorii au nevoie de cunoştiinţe de bază despre modul de lucru sub mediul Windows şi despre strategia generală de modelare a corpurilor solide.

8

LABORATOR nr. 2
1. Introducere (Corpuri de rotaţie, comanda SWEEP) Această lucrare de laborator are ca scop studierea comenzilor pentru realizarea corpurilor de revoluţie şi pentru şi translatarea unei secţiuni date de-a lungul unei curbe directoare. Pentru aceasta se va realiza exemplul prezentat în figura 2.1. Etapele necesare construirii modelului 3D sunt următoarele: 1. Realizarea schiţei modelului; 2. Realizarea modelului solid prin rotirea conturului în jurul unei axe de revoluţie, 3. Realizarea schiţei pentru toarta căniţei şi construirea acesteia; 4. Inlăturarea materialului din interiorul modelului; 5. Construirea piciorului căniţei; 6. Efectuarea racordărilor estetice .
Figura 2.1 Piesa-model pentru lucrarea de laborator nr.2

2. Realizarea schiţei modelului Se deschide o nouă schiţă şi prin origine se duce o axă verticală de simetrie. Pentru aceasta se apasă butonul: sau TOOLS, SKETCH ENTITY; CENTERLINE. Se cotează segmentele de dreaptă conform figurii 2.2. Pentru cotarea unghiului se face click pe ambele linii între care se măsoară unghiul. Folosind comanda EXTEND se prelungeşte linia înclinată până când întâlneşte linia orizontală. Comanda mai poate fi apelată din meniul TOOLS, SKETCH TOOLS, EXTEND. După prelungirea liniei înclinate se va tăia partea rămasă în afară a liniei orizontale folosind comanda TRIM .Comanda mai Figura 2.2 Schiţa modelului poate fi apelată din meniul TOOLS, SKETCH TOOLS, TRIM. In continuare, se desenează un arc prin trei puncte cu raza de 4,5mm şi se face un racord de 10 mm, conform figurii 2.3. Se taie apoi linia dintre cele două capete ale arcului. Se construieşte un racord între arcul de cerc şi linia oblică de 5mm . S-a obţinut astfel o schiţă care va fi rotită cu 3600 pentru a se genera corpul de revoluţie.

29

SolidWorks – Lucrarea 2

Figura 2.3 Desenarea arcelor

3. Realizarea modelului solid prin rotirea conturului în jurul unei axe de revoluţie Rotaţia este operaţia prin care se generează corpuri de revoluţie profilate.un contur plan, numit generatoare se roteşte în jurul unei axe de rotaţie denumită directoare, obţinându-se corpul de revoluţie profilat. Comanda se apelează cu ajutorul meniului INSERT, BOSS/BASE, REVOLVE sau a butonului: Fereastra de dialog a comenzii este prezentată în figura 2.4.
Figura 2.5 Profil rotit cu 270de grade

Figura 2.4 Fereastra de dialog a comenzii Revolve

Conturul care se va roti în jurul axei de rotaţie trebuie fie închis. Dacă schiţa este aşezată la o anumită distanţă faţă de axa de rotaţie, corpul format va avea în mijloc un cilindru gol. În funcţie de unghiul care va fi înscris în căsuţa Angle, conturul se va roţi în jurul axei şi va genera un corp solid întreg, sau unul din care va lipsi o "felie" (figura 2.5). Pentru construirea piesei-exemplu, din meniu se selectează pentru tipul rotaţiei (Type) opţiunea One-Direction , semnificând faptul că rotaţia se face numai într-o direcţie. Pentru Revolve as trebuie selectată opţiunea Solid Feature, corpul fiind solid, nu cu pereţi subţiri. Se obţine corpul solid vizualizat în figura 2.6. Din reprezentarea acestuia sub forma wireframe, prin lucrul în planele 1 şi 2 se va desena toarta căniţei.

30

SolidWorks – Lucrarea 2
Plane 1

Figura 2.6 Vizualizarea din faţă a modelului Wire-frame

4. Realizarea schiţei pentru toarta căniţei şi construirea acesteia Se selectează din Organizator Planul 1 (Plane 1). În acest plan, pornind din origine se realizează o schiţă, ţinându-se seama de dimensiunile date. Se preferă vederea din faţă (figura 2.7)

Figura2.8 Desenarea elipsei Figura 2.7 Schiţa realizată în planul 1

Se selectează în continuare vederea de jos Din Organizator se alege Planul 2 (Plane 2) în care se desenează o elipsă cu centrul în origine şi cu dimensiunile din figura 2.8. Se realizează acum toarta căniţei prin translatarea elipsei de-a lungul profilului desenat în planul 1. Comanda corespunzătoare este SWEEP, care se apelează fie din meniul INSERT, BOSS/BASE, SWEEP, fie prin apăsarea butonului: Se va deschide următoarea fereastră de dialog:

Figura 2.9 Fereastra de dialog a comenzii Sweep

31

SolidWorks – Lucrarea 2
In fereastra Sweep Section se introduce conturul care va reprezenta generatoarea, iar în fereastra Sweep path se va introduce directoarea. Cele două entităţi se pot introduce şi prin selectarea directă a numelor acestora din arborele de descriere a caracteristicilor. În acest caz, în Sweep section se va introduce elipsa iar în Sweep path se va introduce profilul pe care se va translata elipsa. Se alege din nou vederea colorată a modelului (Shaded view) şi se selectează faţa de sus a căniţei. 5. Inlăturarea materialului din interiorul modelului Inlăturarea materialului se poate realiza cu comanda Extrude Cut, Faţa selectată fereastra de dialog fiind prezentată în figura 2.11. Pe faţa selectată (figura 2.10) se desenează un cerc cu raza de 66 mm. Se vor seta în fereastra de dialog: Type: Blind Depth (adâncimea de găurire): 93 mm Se bifează căsuţa de dialog Draft While Extruding şi se introduce o Figura 2.10 Selectarea feţei pentru comanda de valoare a unghiului: Angle: 10deg Inlăturare a materialului Rezultatul va fi o înlăturare de material pe adâncimea stabilită, la o înclinare de 10 grade
Figura 2.11 Fereastra de dialog a comenzii Extrude Cut şi piesa-model rezultată

faţă de verticală, obţinându-se un trunchi de con cu baza mică în jos. (Figura 2.11.) 6. Construirea piciorului căniţei Piciorul căniţei se construieşte cu comanda Extrude. Se selectează faţa inferioară a căniţei, în exterior, şi se desenează pe planul selectat un cerc cu raza de 50mm. Acesta se extrudează pe o înălţime 7mm. (figura 2.12.)

Figura 2.12 Construirea piciorului căniţei

32

SolidWorks – Lucrarea 2
7. Construirea racordărilor estetice Racordările se construiesc cu ajutorul comenzii FILLET , prezentată în cadrul primului laborator, respectând valorile razelor pentru fiecare muchie în parte. Aceste valori sunt indicate în figura 2.13 şi calculate astfel încât modelul piesei să fie cât mai apropiat de un model real . Muchia 1 Raza=6mm DETALIU

Muchia 2 Raza=4mm

Muchia 6 Raza=2mm

Muchia 3 Raza=3mm

Muchia 4 Muchia 5 Raza=2mm Raza=2mm Figura 2.13 Construirea racordărilor estetice

Observaţii: 1) Dacă se doreşte modificarea unei schiţe, aceasta se selectează din Organizator şi se apasă pe butonul din dreapta al mouse-ului. Se va derula un meniu, din care se alege opţiunea Edit Sketch. 2) Modificarea proprietăţilor unui model solid deja construit, se face prin selectarea comenzii de modificat şi se apasă pe butonul din dreapta al mouse-ului, apoi se alege Edit Definition În ambele cazuri, după ce au fost efectuate modificările se apelează comanda REBUILT Modificarea caracteristicilor se face prin schimbarea valorii parametrilor definiţi în procesul de creare a acestora. Dacă modificările se fac cu uşurinţă pentru caracteristicile descrise prin Extrude sau Revolve, în cazul celor definite cu Sweep, trebuie să se ia în considerare alte strategii. În acest caz se extrage secţiunea originală utilizată pentru crearea caracteristicii, se şterge caracteristica şi se recrează suprafaţa utilizând secţiunile rămase. Exemplificarea modului de lucru cu Edit Sketch şi Edit Definition se face în figura 2.14.

33

SolidWorks – Lucrarea 2

Figura 2.14 Comenzi de modificare a schiţei s-au a proprietăţilor

RECAPITULAREA COMENZILOR FOLOSITE
1. 2. 3.

Revolve – roteşte o schiţă în jurul unei axe de simetrie Sweep – generează un obiect prin translatarea unei schiţe de-a lungul unui profil Rebuilt – reface întregul model după efectuarea unor modificări

34

LABORATOR nr. 4
1. Introducere (Comenzi de asamblare) Această lucrare de laborator introduce comenzile de asamblare Solid Works, sub forma unor exemple intuitive. Se va crea o piesă Lego, prezentată în figura 4.1, care se va asambla cu cea construită în

Figura 4.1 Piesa-exemplu pentru lucrarea nr.4

lucrarea precedentă. Etapa 1. Se realizează schiţa unui dreptunghi cu dimensiunile de 40mm şi 77,56 m şi se extrudează pe o înălţime de 35mm. Se selectează una dintre feţe, pe care se schiţează un cerc cu diametrul de 10 mm (figura

Figura 4.2 Prima etapă de construcţie a piesei

4.2.). Conturul se extrudează pe o înălţime de 6 mm , iar obiectul obţinut se rotunjeşte la capătul liber cu o rază de 1 mm.
Φ 10

77.56

77,56

41

SolidWorks – Lucrarea 4
Folosind comanda LINEAR PATTERN se multiplică obiectul de
Fillet R=1mm

A doua direcţie

Prima

direcţie

Figura 4.3 Multiplicarea liniară a obiectului

patru ori pe prima direcţie şi de două ori pe cea de-a doua direcţie (figura 4.3.). Se racordează fiecare muchie a paralelipipedului cu raze de 1 mm. Pe faţa opusă celei pe care s-a lucrat până acum se realizează o cavitate (SHELL), cu grosimea pereţilor de 1,5 mm. Etapa 2. La fel ca şi la primul cub Lego, în mijloc se va crea un cerc cu diametrul de 18 mm care se va extruda pe o înălţime de 33,5 mm. Pe cilindrul obţinut, se desenează un cerc cu diametrul de 15 mm. Acesta se extrudează pe o adâncime de 32 mm cu comanda Extrude-Cut (înlăturare de material). Datorită faptului că acest model are nevoie de două astfel de instanţe se va folosi opţiunea LINEAR PATTERN pentru a crea un al doilea obiect identic, la o distanţă de 37,56 mm (figura 4.4.).

42

SolidWorks – Lucrarea 4

Figura 4.4 Multiplicarea liniară a cilindrului

Etapa 3. Pe una dintre laturile mici ale piesei, în interior, se realizează schiţa unui dreptunghi având următoarele dimensiuni: lungimea = 4 mm, iar lăţimea = 1 mm. Dreptunghiul se extrudează pe o înălţime de 33 mm. La capătul liber se construieşte o rază de racordare de 2 mm iar muchiile laterale libere se racordează cu o rază de 0,5 mm. Folosind comanda LINEAR PATTERN se multiplică dreptunghiul, de două ori, pe o singură direcţie, la o distanţă de 19,39 mm. Construcţia este prezentată în figura 4.5. In continuare, folosind un plan paralel cu planul 2 (Plane 2) se oglindesc obiectele pe cealaltă latură a piesei Lego. Noul plan, planul 4

43

SolidWorks – Lucrarea 4
(Plane 4) se va duce la o distanţă de 40mm de planul 2 (Plane 2). Se vor obţine astfel patru elemente, faţă în faţă două câte două. Se va proceda la fel şi pentru laturile lungi ale piesei, elementul construit multiplicându-se de patru ori cu comanda LINEAR PATTERN.

Figura 4.5 Multiplicarea flanşelor pe laturile lungi ale piesei

Pe faţa interioară, la jumătatea distanţei se realizează schiţa unui dreptunghi având dimensiunile: lungimea = 38 mm şi lăţimea = 1 mm care apoi se extrudează pe o înălţime de 33,5 mm. Se schimbă culoarea modelului în galben. Acum cubul Lego va arăta ca în figura 4.6.

Figura 4.6 Piesa , cub Lego construită

În partea a doua a lucrării se va realiza asamblarea celor două cuburi Lego. Etapele necesare asamblării sunt: 1. Deschiderea unei foi de lucru de tip Assembly; 2. Inserarea în spaţiul foii a elementelor care vor fi asamblate; 3. Realizarea asamblării. 2. Deschiderea unei foi de lucru de tip ASSEMBLY Se deschide un nou document SolidWorks. Dintre cele trei tipuri de documente disponibile se

44

Figura 4.7 Alegerea unui nou document de tip Assembly

SolidWorks – Lucrarea 4
alege cel de tip Assembly, conform, figurii 4.7. Ca urmare, se va afişa o foaie de lucru având comenzi diferite faţă de cele din documentul de tip Part. Aceste comenzi sunt adaptate lucrului cu repere care trebuie asamblate. 3. Inserarea în spaţiul de lucru a reperelor care vor fi asamblate În primul rând se deschid documentele de tip Part conţinând cele două cuburi Lego. Din meniul WINDOW se selectează comanda TILE HORIZONTALY. Se vor obţine astfel trei ferestre, una fiind cea a asamblării iar celelalte două conţinând cele două fişiere deschise, respectiv cele două piese Lego. Pentru a aduce cele două piese în fereastra asamblării, acestea se prind cu mouse-ul şi se trag pur şi simplu în fereastra asamblării. Acelaşi lucru poate fi realizat şi prin apelarea meniului INSERT, COMPONENT, FROM FILE urmată de selectarea numelui fişierului care se doreşte a fi inserat. În cazul utilizării primei variante, după inserarea elementelor în fereastra de lucru de tip Assembly, celelalte două ferestre se închid iar

Figura 4.8 Cele trei ferestre cuprinzând zona de asamblare şi piesele Lego

aceasta se maximizează. Ca urmare a inserării elementelor în foaia de tip Assembly, primul element introdus va fi fix în timp ce următoarele vor fi mobile. Pentru a uşura lucrul şi în funcţie de fiecare situaţie particulară, se poate

45

SolidWorks – Lucrarea 4
modifica statutul oricărui element cu condiţia ca cel puţin unul dintre ele să fie fix (figura 4.9.).

Figura 4.9 Modificarea statutului elementelor

În acest caz, piesa numită Lego 2 (cea mai mare) a fost introdusă prima în document, prin urmare este fixă. Dacă se doreşte schimbarea statutului acesteia (să devină mobilă) se va selecta opţiunea Float. În acest caz, piesa numită Lego 1 trebuie să primească statutul de Fixă. Piesa considerată mobilă va putea fi mutată, rotită liber, rotită în jurul unei axe sau asamblată cu piesa fixă. Operaţiile enumerate se pot ascunde/arată reperul selectat editarea unui reper realizează asamblarea reperelor Realizează automat asamblarea reperelor după clişee Roteşte reperul în jurul unei axe realiza prin apelarea comenzilor corespunzătoare butoane: mută reperul schimbă statutul unei componente: suspendată/readusă*

roteşte reperul de la următoarele

Figura 4.10 Explicitarea butoanelor corespunzătoare comenzilor folosite pentru asamblare

46

SolidWorks – Lucrarea 4
* suspendarea sau readucerea unui reper se foloseşte în cazul unor asamblări complexe. Dacă nu este necesar lucrul cu unele dintre elemente, acestea sunt suspendate, iar documentul se va încărca mult mai repede, având un volum de date mai redus. În forma finală se vor introduce şi elementele suspendate. 4. Realizarea asamblării Pentru început, se va roti piesa Lego 1 până când va ajunge aproximativ în aceeaşi poziţie ca şi piesa Lego 2. Folosind apoi toate vederile necesare se aduce cubul Lego 1 deasupra cubului Lego 2.

Figura 4.11 Manipularea pieselor în vederea asamblării

Exemplul de lucru este prezentat în figura 4.11. Pentru realizarea asamblării se va utiliza meniul INSERT, MATE sau butonul: Va apărea fereastra de dialog prezentată în figura 4.12. • În fereastra Items Selected se vor introduce piesele care urmează să fie asamblate. • Pentru Mate Types se selectează tipul de relaţie dintre cele două piese selectate. Relaţiile pot fi: - de coincidenţă - de paralelism - de tangenţă - de concentricitate - de perpendicularitate sau se pot afla la o distanţă dată sau un unghi dat. • În fereastra Alignment Condition se specifică

47 Figura 4.12 Fereastra de dialog pentru asamblare

SolidWorks – Lucrarea 4
condiţiile de aliniere, cu alte cuvinte, dacă piesele vor fi aliniate sau doar apropiate. Faţa 1

Faţa 3

Muchia 2 Faţa 5 Muchia 1 Faţa 2

Faţa 4

Se începe asamblarea propriu-zisă, folosindu-se elementele din figura 4.13. 1. Muchia 2 şi faţa 5 vor fi coincidente (coincident) 2. Faţa 3 şi faţa 4 vor fi coincidente (coincident) 3. Faţa 1 şi faţa 2 vor fi coincidente (coincident)

Figura 4.14 Realizarea asamblării propriu-zise

În acest moment asamblarea este realizată corect. Se procedează la fel cazul în care trebuie asamblate mai multe repere. ţine seama de forma suprafeţelor care trebuie

1

şi Se

în

2

3
Figura 4.13 Semnificarea elementelor 48

SolidWorks – Lucrarea 4
asamblate şi în funcţie de acest lucru se folosesc opţiunile comenzii MATE.

COMENZI NOI
1. 2. 3.

Move – deplasează un reper în foaia de lucru Rotate – roteşte un reper în foaia de Mate – realizează etapele de

Assembly lucru Assembly

asamblare

49

LABORATOR nr. 5
1. Introducere (Crearea formelor neconvenţionale – comanda LOFT) Lucrarea de laborator numărul cinci introduce comanda LOFT care oferă posibilitatea creării unor obiecte de forme mai puţin convenţionale, dificil de obţinut din elementele geometrice obişnuite. Comanda creează elemente prin efectuarea unor tranziţii între profile. Cu ajutorul acestei comenzi se pot genera următoarele tipuri de caracteristici: • corpuri simple create prin unirea punctelor determinate între plane (trasaj); • corpuri generate de profile care nu sunt planare; • corpuri generate prin linii frânte; • corpuri generate de curbe generatoare utilizând profile plane sau neplanare; • corpuri generate având ca directoare axa. O astfel de caracteristică generată poate fi corp solid, un bosaj, o tăiere sau o suprafaţă. Se poate realiza pe baza a două sau a mai multor profile. Numai primul profil şi/sau ultimul pot fi puncte. Pentru crearea unui corp solid primul şi ultimul profil trebuie să fie feţe create din profile plane sau suprafeţe. Pentru învăţarea comenzii se propune desenarea unei sticle, conform modelului prezent în figura 5.1.

Figura 5.1 Piesa-model pentru lucrarea de laborator nr.5

Etapele care urmează să fie parcurse pentru realizarea acestui model sunt următoarele: 1. Stabilirea planelor şi a distanţelor dintre acestea; 2. Realizarea schiţelor din fiecare plan; 3. Realizarea profilului modelului; 4. Retuşarea modelului.
47

SolidWorks – Lucrarea 5
2. Stabilirea planelor şi a distanţelor dintre acestea Se creează patru plane paralele cu planul 1 (Plane 1), conform metodei învăţate în lucrarea anterioară (figura 5.2). Distanţa dintre planul 1 şi planul 4 este de 65 mm, dintre planul 4 şi planul 5 de 45 mm, dintre planul 5 (Plane 5) şi planul 6 (Plane 6) de 30 mm, iar dintre planul 6 şi planul 7 este de 20 mm.

Figura 5.2 Stabilirea planelor şi a distanţelor dintre acestea

3. Realizarea schiţelor din fiecare plan
a)

Se selectează planul 1 (Plane 1) şi se realizează o schiţă având forma şi dimensiunile celei prezentate în figura 5.3., L = 70 mm, l =

Figura 5.3 Schiţa din planul 1

16 mm.
50

SolidWorks – Lucrarea 5
Se va desena mai întâi un dreptunghi având intersecţia diagonalelor în origine, iar apoi se vor construi cele două arcuri cu raza r = 130 mm. Cu ajutorul comenzii TRIM se şterg două dintre laturile dreptunghiului şi se rotunjesc colţurile cu o rază r = 4 mm.
b)

Pentru a putea desena o schiţă într-un alt plan decât planul 1, se deselectează butonul SKETCH după care se selectează planul în care se doreşte desenarea schiţei. În acest caz, planul 4 (Plane 4). În acest plan se desenează un dreptunghi cu intersecţia diagonalelor în origine şi cu dimensiunile: L = 70 mm şi l = 16 mm. Se rotunjesc pe urmă colţurile cu o rază r = 4 mm.

Schiţa din planul 4

Schiţa din planul 5

Figura 5.4 Schiţele realizate în planurile 4 şi 5

Schiţa din planul 5 (Plane 5) este un dreptunghi cu dimensiunile L = 60 mm şi l = 14 mm. Colţurile se rotunjesc cu o rază r = 4 mm.Cele două schiţe sunt prezentate în figura 5.4 Notă: Înainte de începerea schiţei este necesară deselectarea butonului SKETCH, pentru că altfel schiţa va fi desenată în ultimul plan selectat. După selectarea planului de lucru se va activa din nou butonul SKETCH.
c)

În planul 6 (Plane 6) se va desena o elipsă cu diagonala mare de 70 mm şi diagonala mică de 30 mm având intersecţia diagonalelor în origine. În planul 7 (Plane 7) se va desena o elipsă cu diagonala mare de 50 mm şi diagonala mică de 20 mm având intersecţia diagonalelor în origine. Cele două schiţe sunt prezentate în figura 5.5.

d)

51

SolidWorks – Lucrarea 5

Schiţa din planul 6

Schiţa din planul 7

Figura 5.5 Schiţele realizate în planurile 6 şi 7

În final, schiţele realizate în cele cinci planuri vor constitui profilele de bază, între care se vor trasa curbele generatoare pentru obţinerea corpului final. 4. Realizarea profilului modelului Pentru realizarea profilului modelului se apelează comanda LOFT. Aceasta se poate apela din meniul INSERT, BOSS, LOFT sau apăsând butonul: La apelarea comenzii se va deschide fereastra de dialog, prezentată în figura 5.6, în care, la rubrica Profiles se introduc schiţele (profilele) realizate în fiecare plan. Ordinea de introducere este secvenţială.

Figura 5.6 Meniul comezii LOFT

În “Preview”, schiţele vor fi unite prin trasarea unei linii portocalii care va desemna profilul pe care îl va avea viitorul corp solid. Modelul este prezentat în figura 5.7.

52

SolidWorks – Lucrarea 5

Figura 5.7 Trasarea curbei care uneşte profilele

După trasarea curbei se poate aplica comanda prin activarea tastei “OK”. Modelul este acum format. În această fază se vor ascunde toate planele care au participat la realizarea sa. Corpul solid obţinut este prezentat în figura 5.8.

Figura 5.8 Generarea corpului solid în urma aplicării comenzii LOFT

53

SolidWorks – Lucrarea 5
5. Retuşarea modelului În cadrul acestei secţiuni, corpul solid obţinut se va completa cu umărul şi gâtul sticlei. În acest scop, în partea superioară, pe suprafaţa

Figura 5.9 Elipsa din planul superior

elipsei, se va desena o altă elipsă cu diagonala mare de 30 mm şi diagonala mică de 15 mm (figura 5.9). Această schiţă se extrudează pe o înălţime de 20 mm. Pentru elementul nou creat, muchia 1 se racordează cu o rază de 2 mm prin aplicarea comenzii Fillet. La fel şi muchia 2. Muchia 3 se teşeşte, cu ajutorul comenzii Chamfer pe o distanţă de 0,5 mm. Selectarea muchiilor este prezentată în figura 5.10.

Faţa 1

Muchia 4

Muchia 3

Muchia 1

Figura 5.11 Selectarea muchiei inferioare

Muchia 2

Figura 5.10 Selectarea elementelor pentru retuşare

Se va retuşa în continuare şi partea inferioară a modelului. Muchia 4, selectată în figura 5.11 se va racorda cu o rază de 2 mm.

Pentru finalizarea modelului, se selectează faţa 1 (figura 5.10) şi se aplică comanda SHELL pentru o grosime a pereţilor de 0,5 mm.

54

SolidWorks – Lucrarea 5
Se selectează întregul model şi i se atribuie culoarea dorită. COMENZI NOI: 1. Loft – creează corpuri solide prin efectuarea unor tranziţii între profile.

55

SolidWorks – Lucrări de laborator

LABORATOR nr.6
1. Introducere (Schiţarea tridimensională) Această lucrare de laborator se ocupă în special de modalităţile de schiţare în spaţiul tridimensional, o facilitate importantă a programului SolidWorks. Se prezintă, de asemenea şi comanda SWEEP. Pentru exersarea acestor comenzi se propune realizarea desenului din figura 6.1.

Figura 6.1 Piesa-model pentru lucrarea de laborator nr.6

Etapele realizării piesei-model sunt următoarele: 1. Desenarea schiţei tridimensionale a tălpii saniei şi dezvoltarea modelului solid prin folosirea comenzii SWEEP; 2. Desenarea şi realizarea picioarelor de sprijin; 3. Desenarea plăcii saniei. 2. Desenarea schiţei tridimensionale a tălpii saniei şi dezvoltarea modelului solid În scopul obţinerii formei dorite a tălpii saniei se foloseşte comanda 3D SKETCH, care poate fi apelată fie din meniul INSERT, 3D SKETCH sau prin apelarea butonului: La început, cursorul va fi însoţit de literele XY, semnificând faptul că planul în care va începe schiţa este planul XOY. Pentru schimbarea acestuia se apasă tasta Tab. Indicaţia cursorului se va schimba în YZ, respectiv ZX deci schiţa se va extinde în planele YOZ şi ZOX.

55

SolidWorks – Lucrări de laborator

Figura 6.2 Indicaţiile cursorului la schimbarea planului de lucru

Într-un plan, în mod asemănător, în funcţie de locul în care se află cursorul, se afişează X, Y sau XY, semnificând direcţia uneia din cele două axe, sau planul format de ele, dar pe o direcţie înclinată faţă de axe. Comanda 3D SKETCH păstrează unele dintre facilităţile 2D SKETCH, respectiv: Trim Extend Fillet Convert

Point & Line

Centerline

Spline

Utilizând comanda 3D SKETCH se desenează schiţa ca din figura 6.3:

Figura 6.3 Schiţa cadrului piesei-model

Segmentele de 100 mm, 25 mm şi 8 mm sunt realizate în planul XOZ, iar segmentul de dreaptă de 35 mm este realizat în planul YOZ.

56

SolidWorks – Lucrări de laborator
Se rotunjesc colţurile schiţei ca în figura 6.4:

Shetch 2, un cerc cu raza de 1,5mm, în planul 3

Figura 6.4 Indicaţii de rotunjire a colţurilor

În planul 3 (Plane 3) se desenează un cerc având centrul în originea sistemului de coordonate şi raza de 1,5 mm. Acest cerc va fi folosit ca şi Sweep Section, în timp ce schiţa tridimensională va fi folosită ca Sweep Path în comanda SWEEP. Astfel se va crea talpa saniei. Notă: Este indicat ca racordările să se aplice înainte de lansarea comenzii SWEEP. 3. Desenarea şi realizarea picioarelor de sprijin În planul 2 (Plane 2) se desenează o schiţă care va fi denumită Sketch 3 şi care va fi un cerc cu raza de 1,5mm.

R1,5

Figura 6.5 Schiţarea unor cercuri în planul 2

57

SolidWorks – Lucrări de laborator
În planul 3 (Plane 3) se desenează o schiţă tridimensională ca cea prezentată în figura 6.6. Punctul de început al schiţei se ca afla în centrul cercului desenat anterior, iar dimensiunile vor fi cele indicate pe desen.

Figura 6.6 Indicaţii dimensionale pentru schiţa tridimensională

Se utilizează comanda SWEEP pentru crearea elementelor, considerându-se Sweep Section cercul cu raza de 1,5 mm şi Sweep Path schiţa tridimensională. La fel se procedează şi pentru celălalt suport, dimensiunile fiind aceleaşi. Pentru realizarea celui deal doilea suport se poate folosi comanda Linear Pattern. O altă variantă ar fi utilizare opţiunii Mirror Feature. 4. Desenarea plăcii saniei Se va realiza modelul solid al saniei ca un corp compact, nu prin asamblare. În acest scop se va construi un plan (Plane 6) paralel cu planul 2 (Plane 2), la o distanţă de 26,5 mm de acesta.

Figura 6.2 Desenarea plăcii saniei

58

SolidWorks – Lucrări de laborator
În acest plan se desenează un dreptunghi cu dimensiunile: L = 80 mm şi l = 39 mm. Acesta se extrudează pe o înălţime de 1,5 mm, selectându-se opţiunea Both Directions. În acest fel, modelul este realizat în întregime, aplicarea culorilor pentru componente rămânând ultima operaţie. COMENZI NOI: 1. 3D Sketch – realizează schiţe tridimensionale

59

SolidWorks – Lucrări de laborator

LABORATOR nr. 7
1. Introducere (Realizarea unui desen în plan) Această lucrare de laborator introduce sub forma unor exemple intuitive, metoda de realizare a unui desen cu trei vederi precum şi setările necesare obţinerii unui format conform normelor desenului tehnic. Desenul-model este prezentat în figura 7.1. Cele 3 vederi ale desenului

Vederea izometrică a desenului Chenarul şi indicatorul

Figura 7.1. Desenul- model pentru lucrarea de laborator nr.7

Etapele realizării desenului: 1. Deschiderea unui format prestabilit şi editarea acestuia; 2. Inserarea vederilor standard ale unui model tridimensional; 3. Cotarea desenului şi adăugarea altor elemente de definire a acestuia; 4. Inserarea vederii izometrice a desenului. 2.Deschiderea unui format prestabilit şi editarea acestuia La deschiderea unui nou document SolidWorks se alege din fereastra de dialog opţiunea Drawing. După alegerea formatului de pagină dorit, va apărea o foaie conţinând un format prestabilit pentru chenar şi indicator, precum şi un mesaj.

Figura 7.2. Alegerea formatului

59

SolidWorks – Lucrări de laborator
Pentru editarea acestui format prestabilit se apasă pe butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege opţiunea Edit Sheet Format (figura 7.3). Această opţiune permite: - crearea unui cadru de lucru complet nou prin desenarea chenarului şi a indicatorului în forma dorită; - păstrarea formatul prestabilit; - modificarea formatului prestabilit. Este necesară însă ştergerea mesajului afişat pe ecran la deschiderea foii de lucru. Notă: Pentru editarea chenarului şi a indicatorului se folosesc aceleaşi reguli ca şi la schiţele realizate pentru un model solid. Se pot folosi comenzile de desenare 2D precum şi cele Figura 7.3.Opţiunea de editare a formatului auxiliare (TRIM, EXTENT, MIRROR, CHAMFER etc.). Tot prin apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului se va derula o bară de meniuri care permite: • stabilirea modului de vizualizare a foii de lucru - opţiunea VIEW (cu subopţiunile: Zoom to Fit, Zoom to Area, Zoom In/Out, Zoom to Selection, Rotate View, Pan, View Orientation); • cotarea, în vederea stabilirii dimensiunii corecte a elementelor inserate - opţiunea DIMENSION; • introducerea unor note explicative - opţiunea ANNOTATIONS ; • alinierea elementelor - opţiunea ALIGN; • afişarea unei grile de puncte ajutătoare - opţiunea DISPLAY GRID; • folosirea efectivă a foii de lucru prin inserarea vederilor desenului - opţiunea EDIT SHEET; • modificarea unor proprietăţi ale formatului - opţiunea PROPERTIES (figura 7.4); Se introduc: • Name - numele foii de lucru; • Paper size – formatul de pagină dorit; • Scale – scara la care se lucrează; • Sheet Format – formatul foii de lucru. • introducerea unei foi de lucru suplimentare (în special în cazul asamblărilor) - opţiunea ADD SHEET; • ştergerea formatului - opţiunea DELETE.

Figura 7.4 Proprietăţile formatului

60

SolidWorks – Lucrări de laborator

Chenarul şi indicatorul se vor realiza conform STAS. În acest caz, chenarul va fi un dreptunghi cu dimensiunile: L = 185 mm, l = 287 mm (figura 7.5).

Grosimea liniei se poate modifica prin apăsarea butonului Tipul liniei se poate modifica prin apăsarea butonului T Pentru introducerea textului se apasă butonul P

Figura 7.5 Desenarea indicatorului

3. Inserarea vederilor standard ale unui model tridimensional Se alege opţiunea EDIT SHEET şi se inserează desenul dorit într-un format numit STANDARD 3 VIEW. Acest lucru se poate realiza fie prin apelarea meniului INSERT, DRAWING VIEW, STANDARD 3 VIEW, fie prin apăsarea butonului: În continuare, se deschide documentul care conţine modelul 3D şi se apasă butonul din stânga al mouse-ului atunci când cursorul se află pe modelul solid. Ca urmare, se inserează automat desenul solidului în cele trei vederi pe foaia de lucru de tip Drawing. Fiecare vedere poate fi mutată prin selectarea ei. Mutarea este posibilă atunci când cursorul va lua următoarea formă: . De asemenea, vederile pot fi aliniate prin selectarea lor şi apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului, apelậndu-se una dintre categoriile opţiunii Align. Proprietăţile vederilor aşezate în pagină se pot modifica cu ajutorul meniului "Drawing View Properties" (figura 7.6) care se apelează apăsând butonul din dreapta al mouse-ului.

61 Figura 7.6. Meniul de modificare a proprietăţilor vederilor

SolidWorks – Lucrări de laborator
Se poate modifica, de exemplu, şi scara de desenare. 4. Cotarea desenului şi adăugarea altor elemente de definire a acestuia În vederea cotării, se alege din meniul INSERT, opţiunea MODEL ITEMS. Fereastra de dialog care apare (figura 7.7), permite alegerea dintr-o multitudine de opţiuni, a elementelor de cotare şi reprezentare dorite. Astfel, în categoria Annotations pot fi introduse: filete, adnotări, cote, toleranţe, simboluri pentru rugozitate, suduri etc. În categoria Reference Geometry pot fi introduse axe, curbe, suprafeţe, plane etc. Pentru ca elementele selectate să apară în toate cele 3 vederi este necesară activarea căsuţei Import items in all views. Cotarea se realizează semiautomat. De aceea, dacă sunt necesare modificări, acestea se pot realiza după cum urmează: • Ştergerea unei cote – se realizează prin selectarea acesteia şi apăsarea tastei Delete; • Ascunderea unei cote – se face prin apelarea comenzii HIDE / SHOW DIMENSION din meniul VIEW şi selectarea cotei dorite; • Mutarea unei cote la o altă vedere – se selectează cota care trebuie mutată, se ţine apăsată tasta Shift şi se duce cota până la destinaţia dorită, Figura 7.7 Meniul de inserare • Copierea unei cote - se face selectând cota şi ţinând apăsată tasta Ctrl, apoi translatarea cotei spre destinaţia dorită, • Centrarea textului afişat pe linia de cotă – se apasă butonul din dreapta al mouseului pe cota dorită şi se selectează opţiunea Display Options, Center Text, • Afişarea cotelor pentru cercuri – în Figura 7.8 Cotarea cercurilor trei moduri diferite (conform figurii 7.8): Pentru a modifica modul în care apar pe desen cotele se selectează cota şi se apasă butonul din dreapta al mouse-ului. Se alege opţiunea Properties care permite: • Value – modificarea valorii cotei; • Name – modificarea numelui modalităţii de cotare; • Units – modificarea unităţilor de măsură. Pentru aceasta se deselectează căsuţa Use document’s units şi se selectează unitatea de măsură dorită; • Display precision – se deselectează căsuţa Use document’s precision pentru a se renunţa la precizia prestabilită şi a se introduce valorile dorite,

62

SolidWorks – Lucrări de laborator
• Arrow style – permite modificarea tipului şi mărimii săgeţilor; • Font – permite modificarea tipului şi mărimii fontului folosit.

Pentru alegerea modalitǎţii de cotare, se apelează meniul TOOLS, DIMENSIONS (figura 7.9).

Figura 7.9. Stabilirea modalitǎţii de cotare

Implicit, textul de pe linia de cotǎ va apărea între paranteze. Pentru rezolvarea acestei probleme, se selectează textul, se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi se deselectează opţiunea Display Options, Show Parenthesis, Pentru adăugarea toleranţelor şi a altor elemente de definire, se apelează meniul INSERT, ANNOTATIONS. Se pot face modificări ale dimensiunilor desenelor, dar acest lucru va afecta şi modelul solid, pentru cǎ, odată cu salvarea modificărilor va trebui salvat şi fişierul care conţine modelul solid. 5. Inserarea vederii izometrice a desenului Se poate introduce în foaia de lucru şi o vedere (izometrică, frontală, laterală etc.) a modelului solid. Pentru aceasta se selectează opţiunea Named view din meniul Insert, Drawing View sau se apasă butonul: După apăsarea acestui buton (figura 7.10) se selectează tipul de afişare a modelului dorit precum şi una dintre vederile desenului şi se alege locul unde va fi amplasată aceasta. În cazul de faţă
Figura 7.10 Meniul pentru introducerea unei vederi a modelului solid 63

SolidWorks – Lucrări de laborator
se alege o vedere izometrică a modelului solid. Foaia de lucru cu cele trei vederi ale desenului şi cu imaginea tridimensională a modelului va arăta în felul următor (figura 7.11):

Figura 7.11. Foaia de lucru cu cele trei vederi ale desenului şi imaginea tridimensionalǎ

Există posibilitatea obţinerii şi a altor vederi decât cele 3 standard. Cu opţiunea Relative View se poate alege modul de aşezare a vederii modelului precum şi unghiul din care este privit acesta. Pentru aceasta se apasă butonul: Dacă modelul are feţe înclinate se poate obţine o vedere care să fie perpendiculară pe planul feţei. Se selectează muchia înclinată şi se apasă butonul Auxiliary View. (figura 7.12):

64

SolidWorks – Lucrări de laborator

Figura 7.12 Obţinerea unei vederi perpendiculare pe planul feţei

Dimensiunile modelului solid sunt prezentate în figura 7.13:

65

SolidWorks – Lucrări de laborator

Figura 7.13 Modelul solid şi dimensiunile lui

COMENZI NOI 1. Standard 3 view – inserează într-o foaie de lucru a 3 vederi aparţinând unui model 2. Named view – inserează în foaia de lucru o vedere în spaţiu a modelului 3. Relative view – crează o vedere în funcţie de 2 feţe ale modelului 4. Auxiliary view – crează o vedere din perspectiva unei suprafeţe înclinate

66

SolidWorks – Lucrări de laborator

LABORATOR nr. 8
1.Introducere (Realizarea unui desen în plan – continuare) Crearea formelor neconvenţionale – comanda LOFT Recapitularea comenzilor folositeLucrarea precedentă a reprezentat o introducerea în regulile de bază ale realizării unui desen cu mai multe vederi în Solid Works. Această face un pas mai departe, prezentând modalităţi avansate de realizare a desenelor de execuţie.

67

SolidWorks – Lucrări de laborator
Pentru aceasta se va realiza modelul solid din figura 8.1 cu

Figura8.1. Piesa-model pentru lucrarea de laborator nr.8

următoarele dimensiuni: Etapele realizării desenului sunt următoarele: 1. Inserarea în foaia de lucru a celor 3 vederi ale modelului şi realizarea secţiunii; 2. Realizarea unui detaliu; 3. Notarea desenului.

68

SolidWorks – Lucrări de laborator
2. Inserarea în foaia de lucru a celor 3 vederi ale modelului şi realizarea secţiunii În primul rând, se deschide o nouă foaie de lucru pentru desen şi se şterge textul din mijlocul foii şi indicatorul, păstrându-se doar chenarul paginii. Se inserează modelul, creându-se trei vederi ale sale (figura 8.2). Se stabileşte scara desenului 1:4 şi se aranjează vederile convenabil.

Figura 8.2. Crearea celor trei vederi ale reperului

Pentru realizarea unei secţiuni se construieşte o axă care să delimiteze suprafaţa care va fi înlăturată (locul pe unde se va face secţionarea). Se selectează vederea care trebuie secţionată şi se duce o axă pe toată lungimea ei (figura 8.3). Axa se desenează cu instrumentul Centerline din meniul Sketch. Cu axa selectată se apasă butonul Section View

Pentru a se muta secţiunea în cealaltă parte se apasă de două ori consecutiv (dublu click) pe axă, iar secţiunea se va lua şi se va poziţiona în locul dorit. Se va şterge una dintre vederile iniţiale pentru a fi înlocuită de secţiunea nou creată, apoi se va cota desenul.

Figura 8.3. Selectarea vederii şi trasarea axei

69

SolidWorks – Lucrări de laborator
Pentru a se alinia secţiunea cu cea de-a treia vedere se selectează cele două, iar apoi se apelează meniul TOOLS, ALIGN DRAWING VIEW, HORIZONTAL TO ANOTHER VIEW (figura 8.4). 3.Realizarea unui detaliu Pentru a se crea un detaliu se folosesc din nou elementele comenzii Sketch. Se încadrează aria care se doreşte a fi mărită cu un cerc sau dreptunghi. Cu elementul Circle (cerc) încă selectat se apelează meniul INSERT, DRAWING VIEW, DETAIL sau se apasă butonul: Prin deplasarea cursorului pe foaia de lucru se afişeazǎ o imagine a detaliului. Detaliul se aşează în planul foii de lucru în poziţia doritǎ, prin apăsarea butonului mouse-ului. Detaliul poate fi mutat spre o altă Figura 8.4. Meniul Tools, utilizat pentru alinierea secţiunii destinaţie, la fel ca şi celelalte vederi, însǎ acesta nu depinde nici pe orizontală nici pe verticală de o altă vedere, deci poate fi mişcat liber (figura 8.5).

70

SolidWorks – Lucrări de laborator

Figura 8.5. Construirea unui detaliu

În varianta finală, desenul va arăta ca în figura 8.6:

71

SolidWorks – Lucrări de laborator

Figura 8.6. Desenul în variantǎ finalǎ

4. Notarea desenului Pentru adǎugarea pe desen a notaţiilor referitoare la calitatea suprafeţelor şi la abaterile geometrice admise, se apeleazǎ meniul INSERT, ANNOTATION, DATUM FEATURE / GEOMETRIC TOLERANCE / SURFACE FINISH SYMBOL. Aceste simboluri pot fi apelate şi prin apăsarea urmǎtoarelor butoane (figura 8.7):

Rugozitatea suprafeţei Toleranţe geometrice

Notaţii

Figura 8.7. Meniul pentru introducerea notaţiilor

În continuare se lucreazǎ în felul urmǎtor: pentru inserarea pe desen a unei toleranţe geometrice se apasă butonul corespunzǎtor,

72

SolidWorks – Lucrări de laborator
după care se completează rubricile ca şi în exemplul de mai jos (Figura 8.8). Prin apăsarea butonului GCS se deschide o fereastră de dialog care permite alegerea simbolului tipului de toleranţă geometrică ales.

Figura 8.8. Introducerea simbolurilor pentru toleranţele geometrice

Pentru inserarea rugozităţii, după apăsarea butonului se alege tipul de simbol (Symbol) dorit precum şi valoarea rugozităţii (figura 8.9).

Figura 8.9. Introducerea simbolurilor corespunzǎtoare calitǎţii suprafeţelor

73

SolidWorks – Lucrări de laborator

În cazul în care este necesarǎ inserarea unei note de specificare a suprafeţei vizate se procedează la apăsarea butonului aferent şi specificarea denumirii simbolului (figura 8.9). COMENZI NOI:
1.

Section view – creează un plan de secţionare printr-o vedere a unui desen Detail view - realizează un detaliu al unei vederi

2.

74

SolidWorks – Lucrări de laborator

LABORATOR nr. 9
1. Introducere (Comenzi de asamblare II) Această lucrare de laborator are ca scop studierea modalităţilor prin care se realizează asamblările prin metoda de proiectare "de jos în sus". In cadrul acestei metode piesele componente se construiesc ca entităţi individuale, urmând ca în cadrul ansamblului să se stabilească relaţiile corespunzătoare dintre acestea. Modelul propus pentru exerciţiu este o menghină formată din zece

Figura 9.1 Ansamblul model care se va realiza în cadrul lucrării de laborator nr.9

elemente componente diferite, prezentată în figura 9.1. Fiecare componentă a asamblării va fi colorată diferit pentru a se face o diferenţiere clară a acestora şi pentru a se sublinia forma fiecărui element în parte. Elementele componente ale asamblării sunt următoarele: 1. corpul menghinei (1 bucată), 2. corp alunecător (1 bucată), 3. tijă de ghidare (1 bucată), 4. şurub cu cap înecat (4 bucăţi), 5. tăbliţă de presare (2 bucăţi), 6. inel de strângere (1 bucată), 7. tijă mâner (1 bucată), 8. nit (2 bucăţi) 9. bilă mâner (2 bucăţi), 10. colier (1 bucată).

73

SolidWorks – Lucrări de laborator
Pentru realizarea asamblării se vor folosi diferite moduri de alăturarea a componentelor: • coincident • concentric • paralel • tangent. Piesele componente împreună cu dimensiunile fiecăreia sunt prezentate în continuare: 1) Corpul menghinei

Figura 9.2 Desenul cotat al corpului menghinei

2) Tijă de ghidare

A. CORP ALUNECĂTOR 3.

74 Figura 9.3 Desenul cotat al tijei de ghidare

SolidWorks – Lucrări de laborator

4. ŞURUB CU CAP ÎNECAT 3) Corp alunecător

Figura 9.4 Desenul cotat al corpului alunecător

4) Şurub cu cap înecat

Figura 9.5 Desenul cotat al şurubului cu cap înecat

75

SolidWorks – Lucrări de laborator
5) Tăbliţă de presare 6) Inel de strângere

Figura 9.7 Desenul cotat al inelului de strângere

Figura 9.6 Desenul cotat al tăbliţei de presare

7) Tijă mâner

Figura 9.8 Desenul cotat al tijei mâner

8) Nit

Figura 9.9 Desenul cotat al nitului

9) Bilă mâner

76

SolidWorks – Lucrări de laborator

Figura 9.10 Desenul cotat al bilei mâner

10) Colier

Figura 9.11 Desenul cotat al colierului

2. Asamblarea Asamblarea menghinei se poate realiza în două modalităţi: 1. Se realizează separat asamblarea corpului menghinei cu corpul alunecător şi se inserează într-o foaie de tip Assembly. În continuare se vor utiliza ca subansamble în asamblarea finală; 2. Se realizează asamblarea prin adăugarea pe rând a fiecărei piese componente în parte şi aşezarea ei la locul potrivit. Nu are importanţă ordinea în care sunt introduse elementele în asamblare atât timp cât alăturarea lor nu prezintă nereguli. Pe lângă modalitate obişnuită de a alătura două elemente mai există şi un mic ajutor din partea programului SolidWorks numit SMART MATES. Această facilitate permite alăturarea a două elemente folosind soluţiile oferite de program. În cazul în care soluţiile date corespund intenţiilor de asamblare, acestea pot fi validate. Opţiunea Smart Mates poate fi apelată de la butonul Pentru a exemplifica folosirea acestei facilităţi se vor asambla tija mâner cu tija de ghidare.

77

SolidWorks – Lucrări de laborator
Se inserează aceste două elemente într-o foaie de tip assembly. Se activează butonul SmartMates după care se selectează printr-un dublu click faţa, marginea sau muchia care va fi alăturată celuilalt element. În cazul de faţă suprafaţa este cilindrică. Se prinde elementul de asamblat şi se trage în zona unde trebuie aşezat. Programul va oferi mai multe variante din care se alege cea convenabilă. În momentul în care calculatorul găseşte o

Varianta 1
Figura 9.12 Variante de asamblare

Varianta 2

variantă posibilă se va schimba modul de afişare al cursorului. La dublu click, cursorul va fi de forma unei agrafe de birou iar la găsirea unei soluţii posibile acesta se schimbă. Dintre aceste două variante, varianta aleasă şi totodată cea corectă este varianta 2. Modul de asamblare a elementelor menghinei este prezentat în imaginile următoare:

78

SolidWorks – Lucrări de laborator

Etapa I – asamblarea corpului alunecător

Etapa II – asamblarea braţului de strângere

Etapa III – finalizarea asamblării

Figura 9.13 Etapele asamblării

COMENZI NOI 1. SmartMates – oferă soluţii posibile de asamblare

79

SolidWorks – Lucrări de laborator

LABORATOR nr. 10
1. Introducere („Explodarea” asamblării) Programul SolidWorks permite pe lângă alăturarea mai multor piese în vederea realizării unei asamblări complexe şi aşa zisa explodare a acestora, adică detaşarea fiecărei piese în parte în scopul de a sugera modalitatea de asamblare a lor. Pentru crearea unei asamblări care să reprezinte o menghină se folosesc următoarele piese (Fig. 10.1.):
Bilă mâner Colier

Corp menghină

Tijă mâner

Inel de strângere Tăbliţă de presare

Şurub cu cap înecat Corp alunecăto r

Nit

Tijă de ghidare

Figura 10.1 Piesele care formează asamblarea „Menghină”

Dar pentru a putea ilustra modul de asamblare a acestor piese se va crea asamblarea după care se va exploda, adică fiecare piesă va fi detaşată de la locul ei şi va fi plasată astfel încât să sugereze modul şi locul de amplasare a acesteia. Având asamblarea deja formată se va apela din meniul INSERT, opţiunea EXPLODED VIEW. Aceasta ne va permite realizarea “exploziei” asamblării. Se va deschide o fereastră de dialog: În această primă fază programul dă posibilitatea realizării unei “explozii” automate, adică piesele vor fi detaşate de asamblare după o singură direcţie, cea aleasă de computer. În cazul unor asamblări simple care acceptă soluţia calculatorului acest prim pas rezolvă problema. Pentru situaţii mai complicate, ca cea a menghinei, soluţia oferită de calculator este nesatisfăcătoare (Fig. 10.3.).
Figura 10.2. Fereastra de dialog “Assembly Exploder

79

SolidWorks – Lucrări de laborator
Pentru obţinerea unei “explozii” potrivite asamblării menghinei se va apăsa butonul New aflat în fereastra de dialog Assembly Exploder. Această fereastră se va mări şi va permite controlarea fiecărui element în parte.
Figura 10.4. Pasul 1 (Step 1)

1Figura 10.3. Soluţia oferită de calculator în
cazul utilizării comenzii “Autoexplode”

2

3

În căsuţa Direction to explode along se selectează muchia verticală a plăcuţei de presare. Dar deoarece direcţia aleasă de calculator este în jos, se selectează Reverse direction. • În căsuţa Components to explode se selectează plăcuţa de presare (1) şi cele două şuruburi cu cap înecat (2) şi (3). • Distanţa pe care se deplasează elementele selectate (Distance) se stabileşte la 150mm După stabilirea acestor condiţii se validează opţiunile prin apăsarea butonului

Acest pas va fi marcat în căsuţa Explode steps ca şi Step 1 (pasul 1). Mai sunt disponibile alte câteva butoane care permit modificarea “exploziei” în funcţie de necesităţi. Pasul anterior (previous step) Şterge comanda (delete)

Pasul următor (next step)

Anulează ultima comandă (undo)

Figura 10.5. Butoane grafice care permit modificarea “exploziei”

80

SolidWorks – Lucrări de laborator
Pentru următorul pas se apelează din nou la comanda New

Figura 10.6. Pasul 2 (Step 2)

Figura 10.7. Pasul 3 (Step 3)

81 Figura 10.8. Pasul 4 (Step 4)

SolidWorks – Lucrări de laborator

2

1

Pasul 6 (Step 6) este reprezentat de deplasarea celor două şuruburi cu cap înecat (1) şi (2) pe aceeaşi direcţie de deplasare ca şi tăbliţa de presare, pe o distanţă de 50 mm • Pasul 7 (Step 7) este reprezentat de deplasarea ansamblului format din:  colier,  inel de strângere,  tijă de ghidare,  tijă mâner,  2 bile mâner,  2 nituri. Aceste elemente se deplasează spre dreapta pe o distanţă de 250 mm, după care prin paşii următori, elementele vor fi despărţite. • Pasul 8 (Step 8) – colierul va fi deplasat pe o distanţă de 100mm pe direcţie orizontală, în sens invers pasului 7. • Pasul 9 (Step 9) – inelul de strângere se va deplasa în acelaşi sens şi în aceeaşi direcţie cu colierul dar pe o distanţă de 50mm.
• Figura 10.9. Pasul 5 (Step 5)

Pasul 10 (Step 10)

82

SolidWorks – Lucrări de laborator

• • • •

Pasul 11 (Step 11) – nitul (2) va fi deplasat pe aceeaşi direcţie şi în acelaşi sens ca şi în pasul precedent dar pe o distanţă de 50mm. Pasul 12 (Step 12) – tija mâner se va deplasa în acelaşi sens şi aceeaşi direcţie ca şi în paşii precedenţi pe o distanţă de 100mm. Pasul 13 (Step 13) – nitul (1) va fi deplasat în acelaşi sens dar pe direcţie opusă pasului precedent pe o distanţă de 100mm. Pasul 14 (Step 14) – bila mâner (1) va fi deplasată în acelaşi sens şi aceeaşi direcţie ca şi în pasul precedent, pe o distanţă de 50mm.

83

SolidWorks – Lucrări de laborator

Figura 10.11. Imaginea finală a asamblării „explodate”

84

SolidWorks Lucrări de laborator

LABORATOR nr. 13
1. Introducere (Utilizarea modulului PhotoWorks – continuare) Această lucrare va combina elementele se desenare SolidWorks cu elementele PhotoWorks pentru a crea o asamblare de elemente realizate prin folosirea comenzilor studiate anterior precum şi studiere unor comenzi noi.

Figura 13.1 Modelul care se va realiza în cadrul lucrării de laborator nr.13

Se vor construi 3 elemente, un platou – realizat din sticlă termorezistentă de culoare roşie, cu un grad mai scăzut de transparenţă dar cu o bună reflexivitate, un capac – realizat din sticlă termorezistentă de culoare albă, cu un grad ridicat de transparenţă şi o bucată de caşcaval care va fi pusă în interiorul vasului format de cele două elemente anterioare. 2. Realizarea platoului Muchia 1

Faţa 1
Figura 13.2 Schiţa platoului

Muchiei 1 i se imprimă o rotunjire cu o rază r = 3 mm, iar pentru faţa 1 se aplică comanda SHELL cu grosimea pereţilor de 2 mm. (Fig. 13.2.) Se va realiza acum o decupare în peretele exterior al platoului pentru a permite asamblarea cu capacul.

97

SolidWorks Lucrări de laborator
Se selectează faţa 2 a platoului şi se apasă butonul Convert entities. Va apărea o linie continuă de culoare neagră care marchează clar marginea platoului. Se selectează din nou faţa 2 şi se dă comanda offset. Deoarece iniţial calculatorul a plasat curba multiplicată în exteriorul modelului se va activa căsuţa Reverse. Distanţa pentru offset este de 1 mm. (Fig. 13.3., Fig. 13.4.)

Figura 13.3 Fereastra de dialog “Offset Entities”

Faţa 2 OFFSE T

Figura 13.4 Modul de operare al comenzii “Offset”

Se selectează acum partea exterioară a feţei 2 şi se taie (Extruded Cut) pe o distanţă de 2mm. (Fig. 13.5.)

Muchia 2 Muchia 2 se teşeşete pe o distanţă de 0,5 mm

Figura 13.5 Rezultatul obţinut prin aplicarea comenzii “Offset”

98

SolidWorks Lucrări de laborator
Rotunjire cu r = 10mm

Figura 13.6 Etapele de construcţie ale capacului

3. Realizarea capacului Se aplică şi capacului comanda SHELL dar cu o grosime a pereţilor de 1mm. (Fig. 13.6.) Se duce un plan paralel cu planul bazei la o distanţă de 14 mm În acest plan, în mijlocul capacului se desenează un hexagon . Hexagonul se extrudează pe o distanţă de 2 mm. (Fig. 13.7.)

Figura 13.7. Schiţa hexagonului

Figura 13.8. Schiţa mânerului

Laturile feţei superioare ale elementului generat de hexagon se teşesc pe o distanţă de 0,5 mm. Muchiile generate prin intersecţia corpului hexagonal cu corpul capacului se racordează cu o rază r = 0,5 mm. Pe faţa hexagonală se desenează un dreptunghi (care va servi drept mâner al capacului) cu amplasarea şi dimensiunile din Fig. 13.8. Dreptunghiul se extrudează pe o lungime de 6 mm. Muchiile 1, 2 şi celelalte muchii corespondente se rotunjesc cu o rază de 1 mm. Muchiile 3 şi 4 se rotunjesc cu o rază de 1 mm. Muchiile 5, 6 şi celelalte muchii ale hexagonului se rotunjesc cu o rază de 0,3 mm. (Fig. 13.9.)

99

SolidWorks Lucrări de laborator
Rezultatul obţinut se vede din Fig. 13.10. Muchiile 3 şi 4 Muchiile 1 şi 2
Figura Capacul în formă finală Figura 13.10.13.9. Cosmetizarea mânerului capacului

Muchiile 5 şi 6

4. Realizarea caşcavalului Se desenează o schiţă ca cea din figura 13.11.
Figura 13.11. Schiţa caşcavalului şi modelul obţinut prin extrudare

Faţa 1 Schiţa se extrudează pe o distanţă de 80mm. Se selectează faţa 1 şi se realizează pe ea găurile specifice caşcavalului. (Fig. 13.12.) Pentru realizarea găurilor se duce o axă de simetrie şi se desenează pe ea un semicerc. Capetele semicercului se află pe axa de simetrie şi se unesc cu o linie. Pentru a realiza scobirea, se foloseşte comanda REVOLVED CUT din meniul INSERT, CUT, REVOLVE sau se apasă butonul În acelaşi mod se realizează mai multe găuri de diametre diferite pe toate feţele bucăţii de caşcaval. Se pot construi găuri chiar şi pe margine astfel încât să fie “muşcată” doar o mică părticică din modelul solid.

100

SolidWorks Lucrări de laborator
Schiţa viitoarei găuri

Axa de simetri e

Figura 13.12. Folosirea comenzii “Revolved Cut” pentru crearea gâurilor din caşcaval. Fereastra de dialog “Revolve Feature”

După ce modelul caşcavalului este definitivat se va folosi comanda SCALE din meniul INSERT, FEATURE sau se va apăsa butonul pentru a se aduce modelul la dimensiunea dorită. (Fig. 13.13.)

Figura 13.13. Fereastra de dialog “Scale”

Motivul pentru care s-a realizat un obiect la dimensiuni mult exagerate este acela că este mai uşor de modelat. Găurile caşcavalului sunt mult mai uşor de realizat la un model de dimensiunile celui de faţă decât în cazul unui model de dimensiuni reduse ca şi cel necesar în asamblare. La apăsarea butonului SCALE se deschide o fereastră de dialog în care se cer specificate tipul (Type) scalării şi factorul de scalare. În cazul de faţă scalarea se va face în 3 etape 1. primul factor de scalare = 0,5

101

SolidWorks Lucrări de laborator
2. al doilea factor de scalare = 0,5 3. al treilea factor de scalare = 0,4 Astfel s-a obţinut modelul perfect pentru a fi introdus în asamblare 5. Asamblarea Se deschide o foaie de tip Assembly, se inserează cele trei piese realizate şi se asamblează astfel încât platoul şi capacul să se potrivească iar bucata de caşcaval să se afle pe platou sun capac. 6. Crearea decorului • se găseşte o poziţie convenabilă a asamblării astfel încât să se prezinte cât mai avantajos în cadru, • se alege materialul pentru platou (Stock Procedural 2 / Glass: Transparent / Red Glass), • se alege materialul pentru capac (Stock Procedural 2 / Glass: Transparent / Heat Resistant Glass). Se ajustează transparenţa, reflexivitatea, etc., • se alege materialul pentru caşcaval (deoarece nu există în bibliotecă un astfel de material se va alege unul cât mai aproape de realitate - Plastic Textures / Smooth / Smooth Red), • se alege scena (Stock Backgrounds / Scaled Image / Bump). • Se dă comanda RENDER. COMENZI NOI 1. Convert entities – creează una sau mai multe curbe prin proiectarea pe planul unei schiţe a unor muchii, feţe, contururi, etc. 2. Revolved cut – creează un gol într-un model solid prin rotirea unei schiţe în jurul unei axe de simetrie 3. Scale – măreşte sau micşorează o entitate cu ajutorul unui factor de scalare

102

SolidWorks – Lucrări de laborator

LABORATOR nr.14
1. Introducere (Utilizarea modulului Animator) Această lucrarea se va ocupa de animarea desenelor realizate cu SolidWorks. Posibilităţile oferite de program pentru animarea asamblărilor realizate cu acest program sunt: • Rotirea asamblării, • Explodarea animată a asamblării, • Realizarea animată a asamblării. Pe lângă posibilitatea animării asamblărilor există şi posibilitatea înregistrării acestor animaţii ca şi fişiere cu extensia .avi. Posibilităţile oferite de SolidWorks pentru animarea asamblărilor sunt: folosirea Animation Wizard –ului care permite realizarea rapidă a unei animaţii constând în rotirea, explodarea sau asamblarea, fără a putea însă interveni decât la durata animaţiei şi momentul începerii acesteia şi crearea pas cu pas a animaţiei. Se va lua ca exemplu pentru realizarea animaţiei asamblarea menghinei.
2.

Realizarea animaţiei cu ajutorul Animation Wizard-ului Bara de elemente pentru Animator cuprinde o serie de butoane folosite pentru crearea, înregistrarea, şi vizualizarea animaţiei realizate. (Fig. 14.1.a, b) Creează un pas în animaţie Animation Wizard “Vrăjitor” care creează animaţia Simulează mişcarea aferentă unui pas Editează un pas al animaţiei

Opreşte imaginea

Afişează cadrul următor

Afişează primul pas al animaţiei
Figura 14.1.a Bara de elemente pentru animaţie

Prezintă animaţia continuu.

Afişează cadrul anterior

Vizualizarea animaţiei

Afişează ultimul pas al animaţiei

103

SolidWorks – Lucrări de laborator
Deschide facilitatea de capturare

Înregistrează animaţia
Figura 14.1.b Bara de elemente pentru animaţie

Închide facilitatea de capturare

Pentru crearea unei animaţii cu ajutorul Animation Wizard se apelează din meniul Animation comanda ANIMATION WIZARD sau se apasă butonul aferent. Se deschide o fereastră de dialog care permite, în mai multe etape consecutive, crearea animaţiei. (Fig.14. 2, Fig. 14.3, Fig.14.4)

Această primă etapă permite alegerea tipului de animaţie dorit, respectiv: Rotirea Explodarea Asamblarea

Figura 14.2. Primul pas în utilizarea Wizard-ului

Ce-a de-a doua etapă se pot alege: Direcţia de rotaţie Numărul de rotaţii Sensul de rotaţie

Figura 14.3. Al doilea pas în utilizarea Wizard-ului

104

SolidWorks – Lucrări de laborator

În cea de-a treia etapă se stabilesc: Durata animaţiei Momentul începerii animaţiei

Figura 14.4. Al treileaa pas în utilizarea Wizard-ului

Se poate stabili, de asemenea, dacă animaţia va fi vizionată sau înregistrată După parcurgerea acestor etape, se apasă butonul Finish iar animaţia va putea fi găsită în AnimationManager. Fereastra reprezentată în figura 14.5 este Animation Manager şi se poate deschide de la butonul specific din partea de jos a ferestrei. Fiecare din elementele care intră în componenţa asamblării şi deci a animaţiei este reprezentat aici. La o animaţie reprezentând explodarea unei asamblări creată cu Animation Wizard NU vor apărea semnele grafice care să arate animaţia la fiecare elemente în parte ci doar la viewpoint, deoarece animaţia în cazul Wizard-ului se face global pentru toate elementele asamblării. În cazul alegerii acestei variante trebuie să se ştie că durata specificată pentru animaţie este durata totală a mişcării elementelor.
Figura 14.5. Fereastra „Animation Manager”

3. Realizarea animaţiei pas cu pas În cazul acestei variante posibilităţile sunt mult mai mari. Se poate mişca fiecare element în parte pe durata dorită şi decalate unele de altele. Unui element i se pot aplica chiar mai multe mişcări. (Fig. 14.7.) În cazul animaţiei pas cu pas se parcurg mai multe etape: • Realizarea unei animaţii cu ajutorul Animation Wizard-ului,

Figura 14.7. Structura ferestrei „Animation Manager” pentru animarea fiecărui element al asamblării 105

SolidWorks – Lucrări de laborator
• În fereastra Animation Manager se selectează fiecare element în parte şi se apasă pe butonul din dreapta al mouse-ului. Va apărea un meniu din care se alege Create Path (Fig. 14.6.)

Figura 14.6. Fereastra de dialog „Create Path”

Prin folosirea butonului fiecare element selectat se va muta în poziţia dorită după care se apăsa butonul Add Path Point. Se va stabili apoi momentul în care elementul respectiv îşi va începe mişcarea (Start time). Dacă se doreşte modificarea unui pas se alege opţiunea Edit Path. Dacă se selectează din AnimationManager unul din paşii creaţi şi se apasă butonul din dreapta al mouse-ului se poate alege opţiunea Traverse Path care va simula traseul şi mişcarea elementului sau se poate alege opţiunea Delete Path care va duce la eliminarea din schemă a pasului respectiv. În cazul unei asamblări la care se doreşte realizarea unei animaţii cât mai detaliate se va începe stabilirea timpului de început al mişcării la 10 secunde şi se va mări timpul cu câte 10 secunde sau mai mult (în funcţie de preferinţe) pentru fiecare element care va fi deplasat de la locul iniţial. După verificarea tuturor detaliilor în ceea ce priveşte timpul şi modul de mişcare a elementelor asamblării se poate vedea rezultatul animaţiei prin comanda Play (vizualizarea animaţiei). Toate celelalte comenzi, de întrerupere a filmului, de vizualizarea a ultimului sau primului cadru, a celui anterior sau următor pot fi folosite pentru corectarea unor eventuale erori sau pentru simple stop cadru pe unele secvenţe. Comanda Loop (continuu) permite rularea continuă a filmului de animaţie până la oprirea voită a acestuia. Înregistrarea animaţiei se va face într-un fişier cu extensia .avi şi va putea fi văzută pe orice calculator care are un sistem Windows indiferent de existenţa sau nu a programului SolidWorks pe acel calculator.

106

SolidWorks – Lucrări de laborator
ANEXA OBŢINEREA GĂURILOR SPECIALE În cazul unor construcţii care necesită asamblări demontabile, în geometria subansamblelor apar găuri (orificii) de forme şi dimensiuni standardizate. Pentru uşurarea construcţiilor acestor găuri programul SolidWorks are incorporat un desfăşurător (wizard) care permite alegerea explicită a unor caracteristici ale găurii alese, a dimensiunilor şi modului de obţinere ale acesteia. Pentru apelarea acestui desfăşurător se apelează meniul INSERT, FEATURE, HOLE, WIZARD sau se apasă butonul La apelarea comenzii se deschide o fereastră care cuprinde mai multe secţiuni, fiecare dintre acestea definind un alt tip de gaură precum şi modul de obţinere a acesteia.

1. Prima secţiune se referă la găurile adâncite pentru şuruburi cu cap înecat (counterbore) Secţiunea cuprinde o zonă unde pot fi păstrate găurile definite anterior precum şi o reprezentare a acestora. Sub această zonă se află zona cuprinzând proprietăţile găurii şi parametrii care o definesc:
107

SolidWorks – Lucrări de laborator

Proprietatea Descrierea găurii Standardizarea Tipul şurubului

Parametrul 1

Parametrul 2

Dimensiunea

Adâncimea totală găurii şi/sau condiţiile Through all – gaură de pe capătul acesteia

Descriere tipului de gaură Alegerea tipului de standardizare(ANSI inch, ISO, etc.) Cheese head – şurub cu cap cilindric Hex bolt – şurub cu cap hexagonal Hex cap screw – şurub cu cap hexagonal filetat până sub cap Hex machine screw –şurub de păsuire cu cap hexagonal Pan –şurub cu cap cilindric înfundat Socket head cap –şurub cu cap cilindric cu locaş hexagonal Se alege dimensiunea şurubului (exemplu: M5, M10, etc.) a Blind – gaură înfundată trecere

Up to next – găurire până la intersecţia cu un alt element Up to vertex – găurire până la intersecţia cu un vertex Up to surface – găurire
până la intersecţia suprafaţă selectată cu o

Offset from surface – găurire până la o distanţă
dată faţă selectată Elementele selectate
Precise

de

suprafaţa

12,00

Precizia de execuţie a găurii

Uzuale Semiprecise

108

SolidWorks – Lucrări de laborator
Unghiul la vârf

În cazul găurilor înfundate

Diametrul şi adâncimea locaşului pentru capul şurubului Jocul la capul şurubului Diametrul exterior şi unghiul teşirii pt. o gaură teşită în partea superioară Diametrul şi unghiul teşirii sub capul şurubului pentru găuri străpunse. Diametrul exterior şi unghiul teşiturii la găurile străpunse

2. Găuri adâncite, cu teşitură, pentru şurub cu cap înecat şi semiînecat (countersink) Proprietatea
Descrierea găurii Standardizarea Tipul şurubului

Parametrul 1

Parametrul2

Descriere tipului de gaură Alegerea tipului de standardizare Countersink flat head – şurub cu cap înecat Countersink raised head– şurub cu cap semiînecat Socket countersink flat head – şurub cu cap înecat cu locaş Dimensiunea Se alege dimensiunea şurubului (exemplu: M5, M10, etc.) Adâncimea totală a Blind – gaură înfundată găurii şi/sau condiţiile pe capătul Through all – gaură de trecere acesteia Up to next – găurire până la intersecţia cu un alt element Up to vertex – găurire până la intersecţia cu un vertex Up to surface – găurire până la intersecţia cu o suprafaţă selectată Offset from surface – găurire până la o distanţă dată faţă de suprafaţa selectată

Elementele selectate

10,00

109

SolidWorks – Lucrări de laborator
Precise

Precizia de execuţie a găurii

Uzuale Semiprecise

Unghiul la vârf Diametrul şi adâncimea locaşului pentru capul şurubului

Jocul la şurubului

capul

Diametrul exterior şi unghiul teşiturii la găurile străpunse 3Găurile cilindrice filetate (Hole)

Proprietatea

Parametrul 1

Parametrul 2

Descrierea găurii Descriere tipului de gaură Standardizarea Alegerea tipului de standardizare Tipul şurubului Drill sizes – diametrul burghiului Screw clearances – şurub cu joc Tap drills – burghiu pentru găuri de filetat

Dimensiunea

Se alege dimensiunea şurubului (exemplu: M5,0, M10,5, etc.)

110

SolidWorks – Lucrări de laborator
Adâncimea totală Blind – gaură înfundată a găurii şi/sau condiţiile pe Through all – gaură de trecere capătul acesteia Up to next – găurire până intersecţia cu un alt element

la

Up to vertex – găurire până la intersecţia cu un vertex Up to surface – găurire până la intersecţia cu o suprafaţă selectată Offset from surface – găurire până la o distanţă dată faţă de suprafaţa selectată Elementele selectate

10,00

Precizia de execuţie a găurii

Unghiul la vârf Diametrul exterior şi unghiul teşirii pt. o gaură teşită în partea superioară Diametrul exterior şi unghiul teşiturii la găurile străpunse

4. Găuri filetate (Tap) Parametrul 1

Parametrul 2

Proprietatea
Descrierea găurii Descriere tipului de gaură
111

SolidWorks – Lucrări de laborator
Standardizarea Tipul şurubului Alegerea tipului de standardizare Tapped hole – gaură filetată Tapped hole (bottoming) – gaură filetată înfundată

Dimensiunea

Se alege dimensiunea M5x0,8, etc.)
Blind – gaură înfundată

şurubului

(exemplu:

Adâncimea totală a Through all – gaură de găurii şi/sau condiţiile trecere Up to next – găurire până la pe capătul acesteia intersecţia cu un alt element Up to vertex – găurire până la intersecţia cu un vertex Up to surface – găurire până la intersecţia cu o suprafaţă selectată Offset from surface – găurire până la o distanţă dată faţă de suprafaţa selectată Elementele selectate Diametrul şi unghiul de cepuire Tipul şi adâncimea filetului 10,00

Adăugarea filetului

În cazul activării opţiunii de adăugare a filetului adâncimea de găurire şi condiţiile de capăt ale găurii devin cele prezentate aici

Diametrul exterior şi unghiul teşirii pt. o gaură teşită în partea superioară

Diametrul exterior şi unghiul teşiturii la găurile străpunse 5. Găurile cepuite pentru conducte (Pipe Tap)

112

SolidWorks – Lucrări de laborator
Proprietatea Descrierea găurii Standardizarea Tipul şurubului Dimensiunea Adâncimea totală de burghiere şi/sau condiţiile pe capătul acesteia Parametrul 1 Parametrul 2

Descriere tipului de gaură Alegerea tipului de standardizare Tapered pipe tap – Găuri cepuite pentru conducte Se alege dimensiunea şurubului (1/4, 1, 2, etc.) Blind – gaură înfundată Through all – gaură de trecere Up to next – găurire până la intersecţia cu un alt element Up to vertex – găurire până la intersecţia cu un vertex Up to surface – găurire până la intersecţia cu o suprafaţă selectată Offset from surface – găurire până la o distanţă dată faţă de suprafaţa selectată

Elementele selectate Diametrul de cepuire şi unghiul la vârf Adâncimea filetului

0,00

Adăugarea filetului

În cazul activării opţiunii de adăugare a filetului adâncimea de găurire şi condiţiile de capăt ale găurii devin cele prezentate aici

Diametrul exterior şi unghiul teşirii pt. o gaură teşită în partea superioară Diametrul exterior şi unghiul teşiturii la găurile străpunse

Ce-a de-a şasea secţiune Legacy este de fapt o prezentare a tipului de gaură aleasă precum şi a caracteristicilor alese. Este de asemenea prezentată o imagine a găurii cu toate cotele notate pe desen. În această secţiune pot fi făcute modificările dorite

113

SolidWorks – Lucrări de laborator

114

SolidWorks – Lucrări de laborator

115

Bibliografie

[1] 1995-2000 SolidWorks Corporation - SolidWorks 2000 – Getting Started ; [2] 1995-2000 SolidWorks Corporation Tutorial; [3] *** - SolidWorks Interactive Tour CD; [4] Herbert W. Yankee – Engineering Graphics – PWS Publishers Boston, 1985; [5] *** - Organe de maşini – Elemente de fixare şi asamblare. Arcuri, inele (Colecţie STAS) – Editura Tehnică1984; [6] Florea Cornelia, ş.a. – Îndrumător de lucrări – desen tehnic industrial – Lito IPCN, 1989, [7] Sheryl A. Sorby – Solid Modeling with I-DEAS – Michigan Technological University - SolidWorks Animator

®

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful

Master Your Semester with Scribd & The New York Times

Special offer: Get 4 months of Scribd and The New York Times for just $1.87 per week!

Master Your Semester with a Special Offer from Scribd & The New York Times