5.1.

Senzori de presiune piezorezistivi Un senzor de presiune este compus din două elemente esenŃiale: o membrană de arie A cunoscută şi un detector ce răspunde la forŃa aplicată F. Ambele componente pot fi fabricate din siliciu. Membrană din siliciu este alcătuită dintr-o diafragmă subŃire de siliciu - diafragma va avea rolul de membrană elastică - şi un rezistor piezorezistiv – rezistorul este format din impurităŃile difuzate în diafragmă. Caracteristicile elastice speciale ale cristalului de cuarŃ (histerezisul este neglijabil, nu se produc defecte de reŃea) determină ca, factorul de sensibilitate la tensiuni, deformări, să fie foarte ridicat. De obicei aceste rezistoare se conectează în punte Wheatstone şi vor genera un semnal de ordinul sutelor de milivolŃi. Mărimea semnalului de ieşire şi faptul că rezistoarele sunt puternic dependente de temperatură se impune folosirea circuitelor de condiŃionare a semnalelor. VariaŃia relativă a rezistenŃei electrice a unui rezistor piezorezistiv este direct proporŃională cu tensiunile (deformaŃiile) transversală şi cea longitudinală din materialul rezistorului, σt respectiv σl, apărute ca rezultat al aplicării unei forŃe exterioare, şi cu coeficienŃii piezorestivi longitudinali şi transversali, πl respectiv πt, deci va depinde de orientarea rezistoarelor piezoelectrice faŃă de axele cristalului de siliciu:

∆R = π tσ t + π lσ l R
Există mai multe metode de fabricare a senzorilor de presiune din siliciu. În una dintre ele pe un substrat de siliciu de tip n se aplică ioni de bor în concentraŃie de 3x1018cm-1 ce vor forma un rezistor piezoelectric R1 paralel şi R2 perpendicular pe axa diafragmei (Fig. 17).

diafragmă

RezistenŃe de difuzie diafragmă

orificiu de aerisire

Fig.17. Arhitectura unui senzor de presiune piezorezistiv

Senzorii de presiune sunt în general în trei configuraŃii de bază ce permit măsurarea presiunilor absolute, relative sau diferenŃiale. Presiunea absolută, ca în cazul barometrelor, este măsurată în raport cu presiunea dintr-o cameră vidată. Această cameră vidată poate fi una exterioară senzorului sau încorporată în senzor. Presiunea diferenŃială, cum ar fi presiunea stabilită într-un debitmetru cu presiune diferenŃială, este măsurată prin aplicarea presiunii pe ambele feŃe ale diafragmei în mod

produce un flux magnetic ale cărui linii de câmp vor trece prin structură. Presiunea ce determina deformarea materialului este măsurată în raport cu presiunea de referinŃă. Figura 18 ilustrează ideea de bază în modularea fluxului magnetic. spaŃiul cu aer va creşte sau va scădea în funcŃie de direcŃia de deflexie. Când diafragma îşi va schimba forma sau poziŃia. Deoarece rezistenŃa magnetică a aerului este de 1000 de ori mai mare decât a structurii în formă de E sau a bobinei. O modalitate simplă şi eficientă de compensare este legarea în serie sau în paralel cu senzorul a unei rezistenŃe electrice termostabile de o anumită valoare. La fabricarea senzorilor VPR. Un senzor de presiune cu reluctanŃă variabilă VRP (variable reluctance pressure) foloseşte o diafragmă conductiv magnetică pentru a modifica rezistenŃa magnetică a unui transformator diferenŃial. ToŃi senzorii bazaŃi pe siliciu sunt dependenŃi de temperatură. 18 A Principiul de funcŃionare a unui senzor VRP. 5. dar nu va trece de 25 – 30 µm.simultan. se va modifica distanŃa parcursă de liniile de câmp magnetic şi implicit inductanŃa ansamblului. aerul dintre structură şi diafragmă. Fig. şi diafragmă. Cu cât diafragma este mai subŃire cu atât domeniul de măsura este mai mare. În acest caz temperatura de compensat a traductorului trebuie măsurată cu un senzor de temperatură. O alternativă viabilă o reprezintă şi compensarea prin software.3. diafragma permeabil magnetică va fi introdusă între două structuri identice formate din ansamblul: structură în formă de E – bobină formându-se în acest mod câte o cavitate de presiune pe ambele feŃe ale diafragmei (Fig.20). inductanŃa ansamblului va fi determinată de distanŃa dintre diafragmă şi structura în formă de E. Principiul de funcŃionare este similar cu cel al senzorilor magnetici de proximitate. Senzori VRP O soluŃie privind măsurarea presiunilor de valoare foarte mică o reprezintă senzorii magnetici. B Circuitul echivalent al unui senzor VRP Ansamblul format dintr-o structură în formă de E şi o bobină. .

animale. căldură. etc. În prezent în detectarea prezenŃei sau a mişcării persoanelor se folosesc următoarele tipuri de senzori: Senzori de presiune a aerului – detectează modificări ale presiunii aerului rezultat al deschiderii uşilor sau ferestrelor.) într-o anumită arie monitorizată. Dintre aplicaŃiile acestor senzori menŃionăm: dispozitive de securitate şi supraveghere. etc.5. etc.Diafragmă Miez E Cavitate de presiune Port de presiune Figura 2. Detectorii de mişcare reacŃionează doar la obiectele aflate în mişcare. Senzori electrici de contact – se conectează pe uşi sau ferestre. Întrerupătoare magnetice – versiunea noncontact a senzorilor electrici contact. jucării interactive. senzorii trebuie să fie sensibili la anumite proprietăŃi caracteristice corpului uman: greutate. Senzori fotoelectrici – detectează întreruperile razelor de lumină cauzate mişcare obiectelor. sunet. Senzori de presiune – determină greutatea intruşilor. constantă dielectrică. maşini. Senzori optoelectrici – detectează variaŃii ale iluminării unei arii. Pentru a fi dedicaŃi în detectarea prezenŃei oamenilor. Senzori acustici – detectează sunetul produs de oameni. Senzori capacitivi – detectează capacitatea corpul uman.52 Arhitectura unui senzor VRP CAP. ca de pe de . în timp ce senzorii de mişcare sunt sensibili doar la obiectele în mişcare. DiferenŃa dintre cele două tipuri de senzori este aceea că senzorii de prezenŃă generează semnal tot timpul când obiectul este în aria de operare a senzorului. se poziŃionează pardoseală sub covor. SENZORI DE MIŞCARE ŞI PREZENłĂ Senzorii de prezenŃă detectează prezenŃa unor obiecte (oameni.

figura 2. Un senzor cu microunde este format dintr-un oscilator Gunn. FrecvenŃele folosite în mod curent sunt 10. zgomot acustic. cu deosebirea că ei folosesc raze de lumină înguste şi combinaŃii de reflectoare. Senzori de mişcare IR – dispozitive sensibile la căldura emanată de corpurile calde sau reci în mişcare. ComponenŃa senzorului de deplasare cu microunde Oscilatorul Gunn este o diodă montată într-o cavitate de dimensiuni bine stabilite. interferenŃe puternice (vânt. Senzori ultrasonici – similari celor de microunde. etc.1. care la aplicarea unei tensiuni va începe să vibreze cu o frecvenŃă din domeniul microundelor.525 GHz şi 24.).22. doar că reacŃionează la ultrasunete. Senzori de microunde – detectori ce reacŃionează la microundele electromagnetice reflectate de obiecte. Senzori de deplasare cu microunde Acest tip de senzor reprezintă o alternativă atractivă în cazul în care este necesară acoperirea unei arii mari de protecŃie. praf. Ca regulă generală. o antenă şi o diodă schimbătoare de frecvenŃă (mixer) Schottky. Caracteristicile de focalizare ale antenei sunt determinate de aplicaŃiile în care este folosită. Detectori de geam spart – senzori ce reacŃionează la sunetul produs la spargerea unui geam. Undele electromagnetice generate de oscilator vor fi direcŃionate printr-un ghid de undă şi focalizate pe antenă ce va redirecŃiona undele către obiect.125 GHz.Senzori de vibraŃie – reacŃionează la vibraŃia pereŃilor sau a altor structuri ale construcŃiei. Figura 1. Detectori triboelectrici – senzori capabili să detecteze sarcina electrică statică purtate de obiectele în mişcare 5. Aceste unde au o lungime de undă ( λ = 3 cm) suficient de mare pentru a trece liber (fără a interacŃiona) cu praful din aer dar suficient de mică pentru a fi reflectate de obiectele mai mari. umezeală. ceaŃă. există variaŃii largi de temperatură. Sistem de detectori laser – similar detectorilor fotoelectrici. cu cât este mai . Principiul de funcŃionare a unui senzor cu microunde se bazează pe detecŃia radiaŃiei electromagnetice de radio frecvenŃă dintr-o anumită arie.

∆f ≈ λ0 De exemplu. haine. conform formulei: fr = f0 2 1 − (v / c0 ) 1 + v / c0 2 . λ0 Orice detector de microunde trebuie să îndeplinească nişte cerinŃe stricte în acord cu legislaŃia Ńării în care este folosit: . frecvenŃa radiaŃiei reflectată se va schimba în raport cu cea emisă. Puterea tipică de emisie este de 10 – 20 mW. raportul (v / c0 ) fiind foarte mic faŃă de unitate.puterea transmisă să fie mai mică de 10 mW/cm2. În cazul în care obiectul se mişcă sub un unghi α faŃă de detector. se poate neglija. obŃinându-se o relaŃie a frecvenŃei undei reflectate dată de formula: 1 .03 Totuşi aceasta relaŃie este valabilă doar pentru deplasări transversale. etc. Astfel că. vreme. fr = f0 1 + v / c0 Datorită efectului Doppler unda reflectată va avea o frecvenŃă diferită faŃă de cea emisă. Când obiectul Ńinta se mişca înspre sau dinspre antena. corpul uman va forma cu mediul exterior un condensator de cuplaj. Capacitatea acestui condensator va depinde în cea mai mare măsură de mărimea corpului. 5. FrecvenŃa undelor electromagnetice reflectate poate fi calculată folosind teoria relativităŃii. 100 GHz.îngust fascicolul emis cu atât sensibilitatea antenei va fi mai mare. dacă o persoană se deplasează către detector cu o viteză de 0. unde c0 este viteza luminii. dacă obiectul se mişcă dinspre antenă cu viteza v . ∆f = f 0 − f r = f 0 − f 0 = f0 1 + v / c0 1 + c0 / v şi deoarece c0 / v >> 1 . frcvenŃa Doppler pentru un detector din banda X ( λ = 0.2.6 m/s. Senzori capacitivi de prezenŃă Fiind un mediu conductiv cu o constantă dielectrică mare. În general. tipul obiectelor înconjurătoare. materiale. şi va creşte dacă obiectul se mişcă către antena. frecvenŃa Doppler va fi egală cu: v . frecventa Doppler va fi: v ∆f = cos α . . łinta vizată va reflecta o parte din unde către antena care le va redirecŃiona către un dispozitiv electronic (dioda mixer) ce va analiza diferenŃa de fază dintre unda recepŃionată şi cea emisă. Principiul fizic ce stă la baza funcŃionării unui detector de fază este efectul Doppler. Frecventa Doppler va fi egală cu: 1 1 .03 m) va fi de: 0. 6 v ∆f = = = 20 Hz λ 0 0. frecvenŃa undei reflectate va scădea.frecvenŃa undei emise să fie cuprinsă în intervalul 100 MHz. Acest efect se numeşte efectul Doppler. Astfel că valoarea capacităŃii poate varia de la câŃiva pF (picofarazi) la câŃiva nF . Frecventa f 0 a undei emise de antenă este definită de lungimea de unda ca: f0 = λ0 c0 . etc.

management energetic (închidere sau deschidere luminilor). LED în IR. Ariile principale de aplicaŃie a senzorilor optoelectronici sunt: sisteme de securitate (pentru detectarea intruşilor). player-e stereo). RadiaŃia electromagnetică la care este sensibil este în domeniul optic (vizibil – IR apropiat). Deci capacitatea rezultantă C dintre electrod şi pământ se va mări cu ∆C şi va avea expresia: CC C = C1 + ∆C = C1 + a b . Principiul de operare al acestui tip de senzor se bazează pe detecŃia luminii (din spectrul vizibil sau nu) reflectate de suprafaŃa obiectului în mişcare. lămpi electrice. lac. În figura 2 valoare capacităŃii de cuplaj dintre un obiect de test (electrod) şi pământ (prin pământ vom înŃelege orice obiect de dimensiuni considerabile cum ar fi: Pământul. etc. avion. Detectorii optoelectronici sunt foarte folositori în a semnala dacă se mişcă.3. Senzori de mişcare optoelectronici Un senzor de mişcare optoelectronic este folosit în detectarea mişcării obiectelor monitorizate. etc. Când o persoană se va mişcă. Ca şi alta între pământ şi persoană.(nanofarazi). Electrod Electrod Aparat măsură capacităŃi Pământ Pământ Aparat măsură capacităŃi Figura 2. sau în a face distincŃie între obiectele aflate în mişcare. putând face astfel deosebire între obiectele statice şi cele în mişcare. valoarea capacităŃii de cuplaj se va modifica. . Când o persoană se mişcă în vecinătatea unui astfel de electrod. controlul unor dispozitive casnice (aer condiŃionat.) este egala cu C1. între aceste obiecte se va stabili o altă valoare a capacităŃii de cuplaj ca rezultat al prezenŃei unui obiect (persoana) străin. dacă o persoană se mişcă în vecinătatea unor obiecte a căror capacitate de cuplaj a fost măsurată în prealabil. Astfel. ) sau de la obiectul monitorizat (senzori pasivi – vor detecta radiaŃia IR emisă de un obiect ce are temperatura diferită de cea a mediului exterior). Ca + Cb Folosind aparate adecvate. maşină. Ceea ce trebuie măsurat este capacitatea dintre electrod şi pământ. Domeniul de operare poate fi de până la câteva sute de metrii şi depinde de câmpul de deschidere. sau nu. Cb. acest fenomen de modificare a capacităŃii de cuplaj dintre două obiecte poate fi folosit pentru detectorii de prezenŃă. în spaŃiul înconjurător. Folosirea senzorilor capacitivi ca senzori de prezenŃă 5. Lumină receptată poate proveni de la o sursă de lumină externă (senzori activi – au nevoie de o sursă de radiaŃie optică adiŃională: lumina naturală. un obiect. ea va forma două capacităŃi adiŃionale: una între electrod şi persoană. dar nu pot fi utilizaŃi în măsurătorile de precizie a distanŃei de mişcare sau viteza unui obiect.

dispozitiv de focalizare (lentile sau oglinzi de focalizare). În mare un detector de mişcare optoelectronic este asemănător cu o cameră de fotografiat. Deoarece nu există un dispozitiv mecanic de declanşare. imaginea lui pe planul focal se va mişca în mod proporŃional. Elementul de focalizare va focaliza imaginea camerei pe elementul fotosensibil. Acest moment este esenŃial.1. În cazul în care un intrus va intra în cameră şi se va mişca în interiorul ei. când corpul s-a mişcat cu unghiul α.un detector de lumină . se va produce detecŃia. A. Acest element va converti lumina focalizată în semnal electric. Structura senzorului Structura generală a unui detector de mişcare optoelectronic este prezentată în figura 3 Figura 3. Componentele de focalizare vor crea o imagine a câmpului vizual pe planul de focalizare. . Astfel că la un moment dat. B Semnalul de ieşire a unui senzor de mişcare optoelectronic Elementele senzitive esenŃiale sunt: .un comparator cu prag. ca în cazul aparatului foto. În cazul în care camera este neocupată. iar semnalul electric generat de element va fi relativ stabil. imaginea va fi statică. în locul filmului va fi folosit un element senzitiv la lumină. Structura unui senzor de mişcare optoelectronic.3.5. . Să presupunem că un astfel de detector este montat într-o cameră. sau îl eliberează. deoarece numai atunci când imaginea obiectului coincide cu suprafaŃa elementul fotosensibil. imaginea focalizată se va suprapune peste elementul fotosensibil. Altfel spus – nu există variaŃie a suprapunerii imaginii peste elementul fotosensibil nu există detecŃie.

1 (unu) – mişcarea este detectată.25 ModalităŃi de mărire a câmpului vizual. De fiecare dată când imaginea obiectului în mişcare se va suprapune peste elementul fotosensibil.B prezintă semnalul de ieşire.Să presupunem că imaginea corpului intrusului. Fiecare arie sensibilă şi nesensibilă trebuie să fie suficient de largă pentru a se suprapune cu imaginea obiectului. că detectorul are un câmp vizual util destul de îngust: dacă intrusul va continua să se mişte.25A şi B. În unele cazuri acest lucru nu este deranjant. Putem observa în figura 3. ToŃi detectorii din setul considerat vor fi multiplexaŃi. Figura 2.A. Fiecare dintre ei va supraveghea o anumită arie complementară senzorului vecin. generat de elementul fotosensibil. pe stratul fotosensibil va produce o tensiune de răspuns de valoare V. a) Senzori multipli În planul focal al oglinzii sau al lentilelor se va plasa un set de senzori. Semnalul V poziŃionat iniŃial în interiorul ferestrei de detectare. Aceştia se obŃin prin plasarea unei măşti de distorsiune în faŃa unui detector de arie . C Distorsionarea imaginii. iar semnalul generat va fi unul compus. Scopul comparatorului este acela de a converti semnalul analogic V într-un semnal cu două nivele logice: 0 (zero) – nu se detectează mişcare. rezultat din combinaŃia semnalelor provenite în mod alternativ de la diferitele porŃiunii active ale senzorului. valoarea semnalului V va trece peste una din cele două praguri. a cărui flux electromagnetic diferă de cea a elementelor statice înconjurătoare. pot fi folosiŃi detectori cu imaginea întregului câmp vizual modificat prin împărŃirea optică în mai multe părŃi. Acesta se poate obŃine prin câteva metode pe care le vom descrie mai jos. dar în majoritatea cazurilor este de preferat un câmp vizual mai larg. Comparatorul va genera o tensiune pozitivă (1). după care ieşirea comparatorului va genera doar 0 logic. Figura 3. Aceşti detectori vor genera un semnal. În acest fel fiecare parte se va comporta ca un element fotosensibil separat. ceea ce va indica o detecŃie a mişcării în câmpul vizual al senzorului. acesta poate fi împărŃit optic în mai multe părŃi mai mici. b) Senzor cu formă complexă Dacă aria suprafeŃei de detecŃie este suficient de mare pentru a acoperi întregul câmp vizual. între pragul minim şi cel maxim. c) Distorsionarea imaginii În locul senzorilor cu formă complexă. imaginea lui se va suprapune peste elementul fotosensibil doar o singură dată. ToŃi aceşti detectori sunt conectaŃi electric în serie sau în paralel figura 2. A şi B Senzori cu forme complexe. va fi o măsură a imaginii statice a camerei. comparat cu cele două praguri ale ferestrei de comparare.

26. Fiecare dintre aceste faŃete îşi va crea propria imagine dând naştere unor imagini multiple figura 2. se va deplasa şi imaginea de-a lungul elementului fotosensibil dând naştere la un semnal alternativ. Elemente cu focalizare multiplă . Când obiectul se află în mişcare. Figura 2. d) Elemente cu focalizare multiplă Un alt mod de a lărgi câmpul vizual al unui detector cu arie utilă îngustă. O lentilă sau o oglindă de focalizare poate fi împărŃită într-un set de lentile sau oglinzi de dimensiuni mai mici numite faŃete. Prin combinarea a mai multor faŃete este posibilă obŃinerea unor diferite forme ale câmpului vizual de detecŃie. distanŃa focală.26. Masca va fi formată din secŃiuni opace ce va permite formarea de imagini pe suprafaŃa detectorului doar când pe acesta nu va exista formată o altă imagine. PoziŃia faŃetei. atât pe plan vertical cât şi orizontal. numărul şi pasul faŃetei. Principiul de operare a unei astfel de măşti este similară senzorilor cu formă complexă. este folosirea elementelor cu focalizare multiplă. pot fi calculate aplicând regulile geometriei optice.suficient de mare figura 2.25C.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful