UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris C.Z.U: 340.11(043.2)

PANTEA OLEG

CONTRACTUL NORMATIV CA IZVOR DE DREPT

12.00.01. TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI; ISTORIA STATULUI ŞI DREPTULUI; ISTORIA DOCTRINELOR POLITICE ŞI DE DREPT

Teză de doctor în drept

Conducător ştiinţific:

Negru Andrei, doctor în drept conferenţiar universitar

Autorul:

CHIŞINĂU, 2009

© Pantea Oleg, 2009

2

ADNOTARE Pantea Oleg, „Contractul normativ ca izvor de drept”, teză de doctor în drept, Chişinău, 2009. Structura tezei este următoare: introducere, trei capitole, concluzii, bibliografia din 261 de numiri, 3 anexe, 133 pagini text de bază. Numărul de publicaţii la tema tezei. Rezultatele obţinute sînt publicate în 7 lucrări ştiinţifice. Cuvinte-cheie: contract normativ, izvor de drept, creaţie juridică, act juridic convenţional, normă juridică, relaţie socială, tratat internaţional, contract federativ, contract colectiv de muncă, convenţie colectivă. Domeniul de studiu şi obiectivele tezei. Domeniul de studiu al tezei vizează izvoarele formale ale dreptului, în special contractul normativ, rolul lui în formarea dreptului, în procesul de creaţie a dreptului. Studiul dat abordează şi structura sistemului dreptului, sistematizarea normelor juridice. Teza are ca obiective: analiza diacronică a contractului normativ, identificarea conexiunii dintre contractul normativ şi alte izvoare de drept, stabilirea criteriilor de clasificare şi categoriilor de contracte normative, determinarea calităţii atribuite normelor juridice conţinute în contracte normative, abordarea caracterului special şi a particularităţilor de reglementare juridică a contractelor normative ca izvoare ale dreptului. Noutatea şi originalitatea ştiinţifică. Caracterul inovativ al investigaţiilor efectuate se datorează aspectelor care răspund cerinţelor noilor realităţi sociale ale Republicii Moldova, ce reflectă esenţa şi trăsăturile definitorii ale contractelor normative ca izvoare de drept. Cercetarea dată se bazează pe un grad înalt de selectivitate, delimitînd contractul normativ de acel civil şi de alte izvoare ale dreptului, pornind de la sintetizarea informaţiei teoretice semnate de autorii autohtoni şi străini consacraţi în teoria generală a dreptului. Teza dată defineşte într-o manieră constructivă valoarea contractelor normative în asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, inclusiv în contextul integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării derivă din sintezele şi analizele realizate pe parcursul investigaţiilor, din valoarea şi conţinutul contractului normativ. Este ilustrată utilitatea tezei ca suport teoretic, empiric la cursurile universitare de teoria dreptului, inclusiv în cercetările viitoare, pentru instruirea profesională a angajaţilor din organele de drept, precum şi factorilor decizionali în domeniul legislativ a Republicii Moldova. Privitor la valoarea aplicativă a lucrării, aceasta se manifestă prin: atragerea membrilor societăţii civile în procesul de creare a dreptului, stabilirea unui mecanism democratic la adoptarea normelor juridice.

3

выводы. в том числе и в контексте интегрирования Республики Молдова в Европейский Союз. как источников права. отвечающими требованиям новых социальных отношений Республики Молдова. систематизацию юридических норм. включая и будущие исследования. изложенной автохтонными и зарубежными авторами. источник права. установление классификационных критериев и категорий нормативных договоров. правовая норма. социальное отношение. Работа имеет следующие задачи: диахронический анализ нормативного договора. Данное исследование основывается на селекции высокого класса. Область исследования и задачи диссертации. начиная от сбора теоретической информации. а в частности нормативный договор. Кишинэу. Данная работа определяет в конструктивной манере значение нормативных договоров для соблюдения основных прав и свобод человека. Новизной характер проведенных исследований вызван аспектами. для профессионального обучения сотрудников правоохранительных органов. 4 . а также установление демократического механизма в процессе утверждения юридических норм. отделяя нормативный договор от гражданского и от других источников права. правотворчество. установление взаимодействия между нормативным договором и другими источниками права. в процессе правотворчества. отражение специального характера и особенности нормативных договоров. Ключевые слова: нормативный договор.АННОТАЦИЯ Пантя Олег. международный договор. коллективный трудовой договор. Область исследования работы визирует формальные источники права. коллективное соглашение. как источник права”. а также решающих факторов в законодательной области в Республике Молдова. федеративный договор. 3 приложения. договорный юридический акт. Научная новизна и оригинальность. специализирующимися в области общей теории права. Отражена теоретическая и эмпирическая применимость диссертации на университетских курсах по теории права. „Нормативный договор. 2009. три главы. полученных в ходе исследований. отражающих смысл и дефиниции нормативных договоров как источников права. Количество публикаций по теме диссертации. 133 страниц основного текста. Достигнутые результаты опубликованы в 7 научных работах. его роль в формировании права. Данное исследование затрагивает и структуру системы права. диссертация на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Теоретическое и практическое значение работы исходят из выводов и анализов. Структура диссертации: введение. библиография из 261 наименований. из значимости и содержания нормативного договора. Практическое значение работы отражено: привлечением граждан из общества в процесс правотворчества.

aiming to ensure the respect of basic human rights and liberties. determining the quality ascribed to the judicial norms comprised in the normative contract. The main objectives of the present thesis are the following: historical analysis of the normative contract. judicial norm. commencing from synthesizing theoretical information signed by inland and foreign authors.ANNOTATION Pantea Oleg. given the context of integration of Republic of Moldova in the European Union. Theoretical significance and work applied value derives from the realized synthesis and analysis during the investigations. social relation. and bibliography with 261 assignments. 5 . The research field of the present thesis concerns the formal source of law. its role in the law formation and in the law creation process. empiric for academic courses in the law theory. The thesis utility is illustrated as a theoretical support. source of law. the identification of the connection between the normative contract and other sources of law. „Normative contract as a source of law”. collective convention. The present investigation is based on a high degree of selection differentiating the normative contract from the civil one and from other sources of law. collective labour force contract. Novelty and scientific originality. Chisinau. for professional training hired persons in the law organizations as well as decision making factors in Moldova legislative field. doctor in law thesis. Key words: normative contract. The innovative nature of the investigations carried out is due to the aspects that are in line with the new requirements of the social reality of the Republic of Moldova. The number of publications on the topic of the thesis. dealing with the special characteristic and with judicial settlement peculiarities of the normative contracts as sources of law. The given study deals with the law system structure and with the systematization of judicial norms. judicial creation. 2009. particularly the normative contract. The acquired results are published in 7 scientific works. conventional judicial act. 3 chapters. confederate contract. The present thesis defines the normative contract value in a constructive manner. fixing classification criteria and normative contract categories. Thesis structure is the following: introduction. it is manifested through the following: by attracting civil society members in the process of law creation and by establishing a democratic mechanism for a judicial norm adoption. 3 appendices and 133 underlying pages. Concerning the applied value of the work. from normative contract value and content. including the forthcoming surveys. that reflect the core and the defining features of the normative contracts as sources of law. devoted to general theory of law. Research field and thesis objectives. international treaty.

Organizaţia Naţiunilor Unite. . Lit. . Republica Moldova. De ex. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa.F. Sec. R. C. . . 7.S.C.M.de exemplu. . 2. OSCE 18. secol. 16. 15. 6 .M.N.LISTA ABREVIERILOR 1. . C. R. Art. 4. 11. . 13. Nr. . 19.Republica Federativă Germană. 8. R.D. Alin.Codul muncii.A. 12.S.U.I. O.Fundul Naţiunilor Unite Pentru Copii.S.litera.M. 14. . 6.G.R. . O.Codul civil.S.număr.U.O . Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. 9.articol.punct. 17. 5. 10.Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. C.Organizaţia Internaţională a Muncii. Statele Unite ale Americii.E.aliniat. 3.M. U. . UNICEF .Curtea Europeană a Drepturilor Omului. P. S.

.....39 1.................................80 2. Concluzii la capitolul 1 ..................... Interconexiuni sintetice ale contractului normativ-juridic cu alte izvoare ale dreptului........3......................................1................................................ ORIZONTURI COMUNE ŞI DIFERENŢE SPECIFICE ALE CONTRACTULUI NORMATIV ÎN SISTEMUL JURIDIC AL REPUBLICII MOLDOVA ŞI ÎN SISTEMELE EUROPENE..................................………....72 2.......66 2................98 3.110 3........ Reglementarea juridică a contractului normativ în sistemul izvoarelor de drept ale Federaţiei Ruse.....1.................68 2............................................…..............................2............................1........18 1..........................1............... Reglementarea juridică a contractului normativ în sistemul izvoarelor de drept ale Ucrainei……………….1.....…….............96 3.......................1................2..........................2.......102 3.........................................….... Clasificări paradigmatice ale izvoarelor dreptului...............................1...........................................1. Contractul normativ în dreptul constituţional...............................18 1...........1.................................... Izvoarele formale ale dreptului...........................2.......61 1..............................2............................ Fundamente metodologice de clasificare a contractelor normative...................21 1...........................68 2.....................................................3.......1........................................................ CÎMPURI DE CATEGORIZARE A CONTRACTELOR NORMATIVE ÎN SFERA JURIDICĂ....................... Analiza praxiologică a contractului normativ ca izvor al dreptului contemporan.........................2.....1......106 3...........…108 3.....................98 3....................2...................5...................................1.....................1......... Reglementarea juridică a contractului normativ în sistemul izvoarelor de drept ale României……………………………………... Contractul normativ în dreptul internaţional...........................................................CUPRINS: INTRODUCERE.......…................………. Reglementarea juridică a contractului normativ în sistemul izvoarelor de drept ale Republicii Franceze........... Valoarea contractului normativ în sistemele juridice ale statelor Comunităţii Europene şi a statelor din vecinătatea apropiată..............……............................................................................... Concluzii la capitolul 2. Evoluţia diacronică şi conceptuală a contractului normativ ca izvor formal al dreptului.......... Reglementarea juridică a contractului normativ în sistemul izvoarelor de drept ale Republicii Italiene……………..2............................................................9 1..............................................................4.........2..................3......................24 1............. SITUSUL AXIOLOGIC AL CONTRACTULUI NORMATIV ÎN IZVOARELE DE DREPT CONTEMPORAN............98 3.............................................. Contractul normativ ca formă reglementatorie în procesul de integrare 7 ...............73 2..........................85 2....... Contractul normativ în dreptul muncii...........................................3.............. Izvoarele materiale ale dreptului...........................4.............................

......149 Anexa 2......................................149 Anexa 1.......................................................... Concluzii la capitolul 3...................................................134 ANEXE.......................................3...151 INTRODUCERE 8 ...............................129 BIBLIOGRAFIE.................................127 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI….150 Anexa 3.......................................................................................................................europeană a Republicii Moldova................................115 3............................................................................................. Numărul tratatelor (contractelor) internaţionale multilaterale intrate în vigoare pentru Republica Moldova şi dinamica pe anii 1991-2008......................... Numărul de tratate (contracte) internaţionale bilaterale intrate în vigoare pentru Republica Moldova şi dinamica pe anii 1991-2008............. Numărul de contracte colective de muncă încheiate în Republica Moldova la nivel de unitate şi dinamica pe anii 1997-2008.....

să-şi poată exercita libertatea de a se exprima şi de a decide în probleme de interes public.Actualitatea şi importanţa problemei abordate Societatea contemporană se confruntă cu o serie de provocări. Şi pentru ca libertatea să aibă sens şi să nu se transforme în dominaţia celui mai tare asupra celor slabi. Oamenii trebuie să dispună în mod liber de actele lor. Libertatea este unul dintre conceptele care permit evoluţia unei societăţi. în special de triunghiul valoric clasic: libertatea. menţionăm că orice modificare socială presupune reevaluarea cadrului axiologic al idealurilor umane. Vom demonstra acest lucru în cercetarea ce urmează. poate fi realizată inclusiv şi prin prisma contractului normativ. N. economic şi social necesită elaborarea şi perfecţionarea aspectelor legate de cadrul politico-legal. pentru că ea presupune „suveranitatea umană” şi deci asumarea unei responsabilităţi morale în primul rînd. că libertatea nu este un drept. Tendinţa majoră observată de analişti este cea de angajare a societăţii într-un proces de democratizare. ipoteza de bază a lucrării este că. dreptatea şi egalitatea. K. libertatea este conceptul-limită legat de cel de egalitate. Contractul normativ este o categorie juridică specifică în procesul de creare a normelor juridice. unul dintre cei mai mari filosofi ruşi.Berdieav. Eficienţa funcţionării mecanismului de creare a normelor juridice determină. survenite în urma transformărilor social-politice. menite să asigure respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. sau echitate. în acest context. în mare parte. De aici derivă şi perspectiva dreptăţii. Destinaţia normelor juridice din contractul normativ au valoarea lor specifică. cel puţin pe motiv că prima presupune interesul ca limită. am stabilit nişte trasee conceptuale cheie. ca fiind baza reglementării normative a relaţiilor sociale. Pe de altă parte. în acest sens. care este o categorie juridică extrem de importantă. societatea are nevoie de un sistem de norme juridice democratice care să împiedice voinţa arbitrară să se manifeste şi să asigure respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. starea legalităţii şi ordinii de drept 9 . oferindu-ne un bun suport teoretic pentru ipoteza de la care porneşte cercetarea noastră. Presupoziţia de la care pornim în lucrare este următoarea: statul democratic garantează şi promovează libertăţile personale. că libertatea este un element necesar oricărei societăţi bine orînduite. Deci. dezirată în cadrul unei democraţii autentice. Emile Littre spunea. Pentru a reduce riscul interpretărilor conexe. prezentă în calitate de formă a dreptului. că libertatea este ocazia de a lua decizii. astfel încît cetăţenii să aibă dreptul la conduite şi opinii proprii şi totodată. schimbările la nivel politic. accentuează. precum şi instituirea şi consolidarea statului de drept. ci o obligaţie a fiecărui individ. determinarea unui sistem de norme juridice. Vorbim. Reglementarea democratică a vieţii sociale poate avea loc doar în contextul sus enunţat. Implicit. pe motiv că reglementează un domeniu juridic specific şi la acordul părţilor. Hildebrand enunţa de o manieră excelentă. În aceeaşi ordine de idei.

Deci. lucrarea de faţă vine să clarifice o serie de controverse legate de participarea societăţii la viaţa juridică. de care se preocupă întreaga comunitate umană (de exemplu. În al cincilea rînd. ştiinţifică. şi bineînţeles să completeze perspectiva teoretico-pragmatică asupra libertăţii de a decide şi de a stabili norme juridice. În primul rînd. În al treilea rînd. Însă.într-o societate. alături de normele stabilite în legi.a. drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. devenind probleme internaţionale.). ignorînd categoric aplicarea normelor contractuale. Pornind de la ipoteza enunţată susţinem că subiectul cercetării de faţă merită a fi abordat multiaspectual. asimilat şi chiar practicat fără fundamentele sale teoretice. iar studiile realizate pînă la moment. cît şi metodologică şi pragmatică. Abordarea contractului normativ ca izvor de drept reprezintă un subiect de maximă imporatanţă. inclusiv în ceea ce priveşte aspectul creării normelor juridice. fragmentarea aspectelor studiate referitoare la contractul normativ. teoria dreptului sovietic. atît din perspectivă teoretică. sistemul normelor contractuale apare pe arena juridică naţională ca un instrument juridic forte. rolul contractelor normative în dezvoltarea societăţii democratice este incontestabil. îl respinge. În al doilea rînd. în pofida faptului că prezenta anumite încercări teoretice de a argumenta necesitatea contractului normativ pentru dezvoltarea unui sistem de drept democratic. Menţionăm că doar o perspectivă interdisciplinară poate oferi un tablou profund şi sistemic al subiectului în cauză. în prezent. devine dificil de înţeles. Odată cu declararea independenţei şi suveranităţii Republicii Moldova. ca urmare. securitatea internaţională ş. atît la nivel social. în condiţiile în care Republica Moldova este orientată plenar spre procesul de integrare europeană. problematica normelor juridice create prin prisma negocierii capătă o deosebită importanţă. poartă un caracter tangenţial sau relevă categoria dată în contextul altor probleme. conduce la confuzii de ordin ştiinţific. valoarea lor în contextul asigurării drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Nevoia noilor modele metodologice este dată şi de schimbările produse astăzi în societate. datorită schimbărilor produse în societate alături de edificarea statului de drept şi dezvoltarea societăţii democratice. cît şi de mentalitate. În al patrulea rînd. actualitatea contractului normativ se justifică prin faptul că ştiinţa autohtonă a dreptului nu a supus cercetării aspecte legate de esenţa. trăsăturile specifice şi sistematizarea contractelor normative. contractul normativ se reduce la aspectele sale tehnice şi. Multe probleme încetează să mai fie privite din perspectiva obiectivelor interne ale statului. cel puţin din cîteva motive. Implementarea contractelor normative este de la sine înţeles un proces ju10 .

V. voinţa generală este singura care poate coordona forţele statului în vederea realizării scopului său. Общие вопросы теории договора. A. iar asociaţia civilă este cel mai voluntar act din lume. care au analizat. pe lîngă alte categorii juridice. Iampoliskaia. nu permite o evaluare echidistantă. J. Rousseau. scrie că viaţa cotidiană era constituită pe baza contractelor . atît la nivel conceptual. Locke.J. V. Din aceste motive. susţinător al teoriei contractualiste. Kavelin. şi unele aspecte importante a contractelor normative. Kikoti. menţionăm că studiul lucrărilor din doctrina rusă ne conduce spre concluzia că. Ţ. Weber. A. Ivanov. în pofida faptului că nu utilizează termenul de contract normativ. Troşina. care în lucrarea Наш умственный строй. în calitate de instituţii ale democraţiei. necesare în cercetarea profundă a izvoarelor dreptului şi a filosofiei dreptului. care are elaborate un şir de lucrări ştiinţifice valoroase la această temă: К вопросу о теории нормативного договора. Sobciak. Un aport deosebit la dezvoltarea teoriei contractului normativ l-au adus şi cercetătorii D. ci este întemeiat pe convenţie. care au abordat modalităţile şi etapele procesului de apariţie şi dezvoltare a contractelor normative. Nici o autoritate nu este legitimă decît dacă se bazează pe consimţămîntul celor ce i se supun.un sistem de norme juridice stabilite prin voinţa poporului. Статья по философии русской истории и культуры. în cazul nostru. Baitin. îi nominalizăm pe: J. Barah. J. care este binele comun. cît şi la nivel de fenomen. în elaborarea conceptelor-cheie lucrative. îi vom evidenţia: pe savantul V. acestea se referă mai mult la formarea statului federativ şi contractele normative federale dintre 11 . Teoriile şi practicile sociale vor interveni în aplicarea contractelor normative. Prin urmare. Ia. La momentul actual. Practicile politice vor permite reajustarea perspectivelor teoretice asupra contractului normativ ca izvor al dreptului. autorul N. Magaziner. Ca urmare. şi-au consacrat potenţialul şi munca analizei diverselor modalităţi de dezvoltare a normelor contractuale. Reducţionismul. Acest contract se bazează pe consimţămîntul unanim. considerăm necesară o implicare a sociologiei juridice în relevarea faptelor vieţii sociale. Gradul de studiere al temei este determinat de realizările ştiinţifice în materie. Printre cei mai distinşi autori. Autorii. T. cel mai mare număr de publicaţii ştiinţifice din domeniu şi cu referire expresă la contractul normativ apare în Federaţia Rusă. În acest sens printre autorii remarcabili. care au abordat în investigaţiile lor problema contractelor normative. S. Totodată. M. Rousseau. M. Alexandrov cu lucrarea К вопросу о роли договора в правовом регулировании общественных отношений. Asupra contractului normativ se pronunţă şi cercetătorul K. Novoselov. în viziunea lui J. care poate fi analizat în mod integral doar printr-o optică interdisciplinară. Kaşanina.ridic. Tihomirov cu lucrarea Договор как регулятор общественных отношений. pe autorul Iu. Dreptul acestei autorităţi nu vine de la natură. Diomin.

Georgescu. accentul fiind pus pe cercetarea anumitor noţiuni generale despre contractul normativ. Dogaru. S. autorul All. Mihai. metodologice şi practice ale contractului normativ nu au constituit obiectul de studiu al cercetărilor ştiinţifice complexe în literatura de specialitate. 2002. E. Motica.Ceterchi. fără a urmări scopul de a scoate în evidenţă toate conceptele şi de a face o analiză multiaspectuală a categoriei respective. 1998. în dreptul internaţional (convenţiile. tratatele. Baltag. Negru. În lucrarea sa Românii şi maghiarii în vârtejul istoriei. în dreptul administrativ (contractele cu privire la delimitarea atribuţiilor şi competenţelor între subiecţii federali). nu putem nega şi faptul că avem cercetători care tratează problemele abordate.Costaş. V.Ursan. Negru. 2009. Craiovan. Printre autorii din România vom menţiona pe I. etc. Общая теория государства и права. A. Boboş. Gh. aspectele legate de contractele normative sînt analizate în contextul celorlalte probleme ale teoriei dreptului. relatează despre preocupările româneşti timpurii în definirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Chişinău. ca fiind pe acelaşi plan. La fel. de A. Muraru. cu privire la delimitarea atribuţiilor şi competenţelor. Du Nay analizează Pactul de la Căpâlna din 16 septembrie 1437 privind ajutorul reciproc în caz de război . Teoria generală a dreptului şi statului în definiţii şi scheme. R. Chişinău. de Gh. în dreptul muncii (contractele/convenţiile colective de muncă). Istoricul contractelor normative poate fi găsit în studiile semnate de V. pactele. În România. I. Georgescu şi Allain Du Nay. din punct de vedere al importanţei.organele centrale ale statului şi subiecţii federaţiei. Negru. Teoria generală a dreptului. Totodată. acordurile). Popa. note de curs. care au analizat originea şi evoluţia contractelor normative la diferite etape de dezvoltare. autorul V. D. cu Cartele drepturilor. N. La rîndul său. contractul normativ ca izvor de drept a fost abordat în contextul celorlalte probleme ale teoriei dreptului de Gh. Vrabie. Gh. Avornic. Zaharia. 12 . I. de D. de B. 2004. Teoria generală a dreptului.Unio Trium Nationum (în traducere: Uniunea celor Trei Naţiuni). trebuie să subliniem că unii autori menţionează contractul normativ în diferite ramuri ale dreptului. Negru. În cadrul teoriei generale a dreptului. curs teoretic. dar o fac într-un mod selectiv sau abordează subiectul respectiv în contextul altor probleme. că aspectele ştiinţifice. Chişinău. Chişinău. Popescu. I.Aramă. Teoria generală a dreptului şi statului. precum în dreptul constituţional (contractele de formare a statelor federative). Кишинев. A. 2006. sau pe categorii de contracte normative în sfera diferitor ramuri ale dreptului. B. Humă. Fiodorov. Guţu şi I. în lucrarea Hristovul din 15 iulie a lui Leon Vodă Tomşa în Ţara Românească şi problema cărţilor de libertate. În ceea ce priveşte gradul de studiere al temei în Republica Moldova la moment atestăm. considerate în literatura de specialitate. G. inclusiv dintre subiecţii federali. R. Mazilu. I.

în coraport cu normele reflectate în alte forme ale dreptului. clasificarea şi categorizarea izvoarelor dreptului contemporan. în asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Scopul tezei este de a identifica şi a demonstra impactul major produs de contractul normativ asupra procesului de democratizare a societăţii. enunţăm ca fiind necesară o cercetare complexă a contractului normativ. 2001. În ansamblu procesul de dezvoltare a contractelor normative este unul frecvent abordat. O. Istoria universală a statului şi dreptului. Scopul şi obiectivele tezei. Boiştean. dar şi cea a Republicii Moldova. Istoria dreptului românesc. sistematizarea contractelor normative. Balan. identificarea conexiunii dintre contractul normativ şi alte izvoare ale dreptului. Smochină. Izvoarele dreptului la etapa actuală în Republica Moldova. Chişinău. Balan şi E. Chişinău. de factură descriptivă şi analitică. importanţa praxiologică. Chişinău. A. Mocanu. nr. 2005.Subiecte ce ţin de geneza şi dezvoltarea contractelor normative ca izvoare de drept în practica occidentală. trăsăturile. http:// legislatie. În: Revista Naţională de Drept.org/130_1996. abordarea teoretico-metodologcă a conceptului de contract normativ. sînt reflectate de mai mulţi autori în diverse studii ştiinţifice: A. Aramă. 2001. Buruian. găsim pe web sit-urile: http://www. Curs de prelegeri la dreptul muncii. elaborarea unei viziuni proprii asupra conceptului de contract normativ. prin sinteza datelor şi a surselor bibliografice în domeniu. E. Chişinău. N. A. 2003. Chişinău. 13 . O importantă încărcătură informaţională.juridice a contractelor normative în sfera diferitor domenii ale dreptului îi sînt consacrate un şir de lucrări. Pentru realizarea scopului au fost stabilite următoarele obiective: analiza diacronică a contractului normativ şi sinteza reflectării conceptului în bibliografia de specialitate. Guţu. E. Romandaş. E. Abordării teoretico .mfa.php. Curs elementar de drept constituţional.resurse-pentru-democratie. Serbenco. aspectul particular al calităţilor atribuite normelor juridice care se conţin în contractul normativ. investigarea graduală a valorii contractului normativ. O.gov. Din aceste considerente. Dreptul colectiv şi individual al muncii. Însă. Chişinău. 8 .md. semnate de: I. 2006. 1997. p. în pluralitaea aspectelor sale şi din perspectivă multidisciplinară. 46-47. Guceac. prin analiza comparativă a definiţiilor şi teoriilor existente. 2003. Drept internaţional public. este unul puţin studiat în Republica Moldova. caracterul special şi restrîns de reglementare juridică. prin analiza complexă şi multiaspectuală a contractului normativ ca izvor al dreptului şi examinarea modalităţilor de încadrare a lui în legislaţia Republicii Moldova.

conceptelor şi categoriilor juridice noi. Utilitatea tezei este ilustrată ca suport teoretic. pe de altă parte. care se conţin în contracte normative. Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării derivă. într-o manieră constructivă. Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. şi anume. abordarea caracterului special de reglementare juridică al contractelor normative ca izvoare ale dreptului. formularea recomandărilor referitoare la problemele supuse cercetării. în coraport cu normele reflectate în alte forme ale dreptului. . . privind locul şi rolul lui în consolidarea unei societăţi libere şi democratice. Mari sisteme de drept contemporan.generalizînd materialul cercetat. în condiţiile noilor realităţi sociale ale Republicii Moldova teza dezvăluie esenţa şi trăsăturile definitorii ale contractului normativ ca izvor de drept. . pe de o parte şi contractul normativ de alte izvoare de drept. atît din teoria dreptului. inclusiv în cercetările ştiinţifice viitoare. . . în mod aparte.cercetarea este o primă încercare de a realiza un studiu teoretic şi complex orientat asupra problematicii contractului normativ ca izvor al dreptului. analiza procesului de elaborare a contractelor normative şi a căilor de asigurare a executării prevederilor contractuale. din sintezele şi analizele realizate pe parcursul investigaţiilor. din valoarea şi conţinutul contractului normativ ca izvor de drept. empiric pentru cursurile universitare Teoria generală a dreptului. determinarea calităţilor atribuite normelor juridice.lucrarea defineşte. în baza legislaţiei în vigoare. valoarea contractelor normative în asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.- stabilirea criteriilor de clasificare şi a categoriilor de contracte normative. legate de tematica investigaţiei. determinarea valorii contractului normativ ca izvor de drept pentru Republica Moldova în contextul integrării în Uniunea Europeană.investigaţia se bazează pe un grad înalt de selectivitate. Caracterul novator al investigaţiei este asigu- rat de următoarele considerente: .în baza opiniilor şi conceptelor existente în doctrina juridică.noutatea ştiinţifică a lucrării mai constă şi în faptul că ea prezintă un sistem democratic în crearea normelor juridice. Probleme teoriei generale a dreptului. cît şi din ştiinţele juridice de 14 . noi am efectuat o clasificare a contractelor normative ca izvoare de drept în funcţie de: acţiunea în spaţiu. prin prisma negocierii dintre părţile contractante. ramura de drept şi natura părţilor contractante. delimitînd contractul normativ de contractul civil. inclusiv în contextul integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

Dincolo de partea teoretico-analitică. lucrarea dată tratează şi o serie de date actuale privind formarea şi funcţionarea contractului normativ ca izvor de drept. Prezenta teză conţine: introducere. ridică calitatea acesteia la un nivel net superior în raport cu normele juridice reflectate prin intermediul altor forme ale dreptului (legi). scopul şi obiectivele tezei.1. Ca rezultat. Teza de doctor a fost examinată şi aprobată la şedinţa Catedrei Teoria şi Istoria Dreptului a Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova din 25. Astfel. Chişinău. Negocierea de către viitorii subiecţi ai raporturilor juridice ale conţinutului normei juridice. prin negociere între viitorii subiecţi ai raporturilor juridice. 6). 12 decembrie 2008.ramură. aprobarea rezultatelor. volumul textului de bază fiind de 133 de pagini. determină o calitate democratică avansată întregului sistem al dreptului. semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă. precum şi a factorilor decizionali în domeniul legislativ al Republicii Moldova.09 (procesul-verbal nr. În paragraful 1. bibliografie şi anexe. publicate în reviste ştiinţifice de specialitate recenzate şi în comunicarea „Contractul normativ în sistemul juridic al Federaţiei Ruse (studiu teoretic)” de la Conferinţa internaţională ştiinţifico-practică Reafirmarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale la 60 ani a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. stabilirea unui mecanism democratic la adoptarea normelor juridice. Concepţiile de bază a lucrării şi-au găsit reflectare în şase articole. îi acordă o valoare practică superioară şi respectiv. teoretic şi aplicativ care vizează evoluţia de mai departe a statului şi dreptului. Introducerea reprezintă fundamentarea şi justificarea temei alese pentru cercetare şi relevă: actualitatea şi importanţa problemei abordate. menţionăm că normele contractuale în situaţia noastră se stabilesc într-un mod democratic. Clasificări paradigmatice ale izvoarelor 15 . părţile stabilesc norme juridice corespunzător rezultatelor la care aspirau acestea.05. noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. concluzii şi recomandări. trei capitole divizate în şapte paragrafe. Aprobarea rezultatelor. pentru cursurile de pregătire şi perfecţionare a angajaţilor organelor de drept. îi determină o eficienţă de perspectivă în procesul de realizare praxiologică. Sumarul compartimentelor tezei.02. Primul capitol este întitulat Situsul axiologic al contractului normativ în izvoarele de drept contemporan şi conţine trei paragrafe. se evidenţiază valoarea aplicativă a lucrării prin: atragerea în procesul de creaţie a dreptului a membrilor societăţii civile. Rezultatele studiului indică noi direcţii de investigare (un plan de cercetări de perspectivă). Sînt expuse argumente.09 (procesul-verbal nr. În acest context. 11) şi Seminarului Ştiinţific de profil din 22. deducţii cu privire la procesul de creare a normelor juridice contractuale. contribuind la soluţionarea unor probleme cu caracter ştiinţific.

sînt relevate şi sintetizate cele mai remarcate opinii în doctrina dreptului. ne oferă posibilitatea de a determina unele caractere ale contractelor normative într-o formă mai desluşită. în dreptul muncii (contracte colective de muncă sau convenţii colective) şi în dreptul internaţional (în calitate de tratate sau acorduri internaţionale). atît problema contractelor normative din statele democratice occidentale (Franţa. precum: în dreptul constituţional (în sensul organizării.2. În al doilea paragraf 1. se analizează unele aspecte ale contractelor normative în sfera diferitor ramuri ale dreptului. categorizarea izvoarelor dreptului. denumit Cîmpuri de categorizare a contractelor normative în sfera juridică. la baza căreia stau trei criterii: acţiunea în spaţiu. Ucraina). Capitolul doi. se analizează reglementările 16 . acordăm o atenţie deosebită aspectului comparativ a acestuia. funcţionării structuri federative a statelor). Totodată. spaţiu şi asupra persoanelor.2. a fost propusă o clasificare exhaustivă a contractelor normative. se face distincţie între izvoarele materiale şi izvoarele formale ale dreptului. Analiza praxiologică a contractului normativ ca izvor al dreptului contemporan. La fel. sînt supuse investigaţiei şi analizate opiniile cercetătorilor referitoare la esenţa. Rusia. Fundamente metodologice de clasificare a contractelor normative. La fel. sînt elucidate o serie de criterii existente în doctrina dreptului. cît şi din statele aflate în perioada de tranziţie de la totalitarism la democraţie (România. ramura de drept. În primul paragraf 3. Pentru a evidenţia fundamentul teoretic al contractului normativ. acţiunea în timp. este alcătuit din două paragrafe. privitoare la particularităţile contractului normativ.1.3.2. Capitolul trei. conceptul. în special. pentru un grad mai înalt de generalizare a contractelor normative ca izvoare de drept. ramura de drept şi natura părţilor contractante. Acest model de abordare. a fost analizată.1. se elucidează probleme legate de corelaţia dintre contractul normativ şi alte izvoare de drept. natura subiecţilor. În al doilea paragraf 2. direcţia funcţională. Contractul normativ ca formă reglementatorie în procesul de integrare europeană a Republicii Moldova. În paragraful 3. dar şi pentru edificarea aspectului aplicativ. numit Orizonturi comune şi diferenţe specifice ale contractului normativ în sistemul juridic al Republicii Moldova şi în sistemele juridice europene cuprinde două paragrafe. se fac precizări referitoare la interpretările conceptului de izvor de drept. Interconexiuni sintetice ale contractului normativ cu alte izvoare ale dreptului. reflectînd în acelaşi timp. În al treilea paragraf 1. Valoarea contractului normativ în sistemele juridice ale statelor Comunităţii Europene şi a statelor din vecinătatea apropiată. În primul paragraf 2. Italia). aspectul teoretico-istoric al contractului normativ ca izvor de drept.dreptului. autorităţile care le încheie şi relaţiile sociale la care se referă. locul şi rolul lor în cadrul fiecărei ramuri de drept aparte. este abordat în mod desluşit coraportul dintre contractul normativ şi actul normativ. Evoluţia diacronică şi conceptuală a contractului normativ ca izvor formal al dreptului. în baza cărora se clasifică contractele normative: forma de activitate.

Acest fapt determină 17 . Interesul Republicii Moldova pentru procesul de conciliere în crearea normelor juridice se materializează. inclusiv prin intenţia de integrare în Uniunea Europeană. 1. Clasificări paradigmatice ale izvoarelor dreptului În epoca contemporană. în ceea ce priveşte contractul normativ ca izvor de drept.1. care aplică şi promovează tehnica legislaţiei mediative. survenite cu o viteză din ce în ce mai mare.juridice naţionale. SITUSUL AXIOLOGIC AL CONTRACTULUI NORMATIV ÎN IZVOARELE DE DREPT CONTEMPORAN 1. ştiinţele socioumane denotă o insuficienţă în determinarea procedeelor de adaptare la schimbările sociale.

termenul „formă a dreptului” în sensul de izvor de drept. Pentru evitarea unor confuzii ce pot decurge din sensul etimologic a termenului (etimologic termenul de „izvor” asociat celui de „drept” sugerează ideea de sursă. un ansamblu de reguli asigurate şi garantate de către stat care au ca scop organizarea şi disciplinarea comportamentului uman în principalele relaţii din societate într-un climat specific manifestării coexistenţei libertăţilor. Mai mult ca atît. prin care se înţelege acel complex de factori care îl influenţează pe legiuitor şi determină substanţa. deoarece înţelesul conceptului de „formă a dreptului”. p. cercetătorul Gh. 242]. de asemenea. „Dreptul – scria Hegel – trece în existenţa faptică mai întîi prin formă. 190-210]. în analiza termenului „izvor de drept”. Avornic consideră că termenul nu este o soluţie reuşită. ideea de factori şi condiţii din care decurge dreptul ) vom accentua că teoria dreptului. şi anume: forma dreptului include în sine partea internă. În doctrina juridică mai veche. Pentru ca studiul statului şi dreptului să fie eficient. origine a dreptului. Dreptul este în egală măsura tehnică şi artă (a binelui şi a echităţii – “jus est ars boni et aequi”). Iar. sînt necesare de asemenea. izvor direct şi indirect al dreptului. de exemplu: izvor de drept în sens material şi izvor de drept în sens formal. o serie de remanieri la nivel metodologic. inclusiv printr-un limbaj specific şi forme speciale de exprimare. în condiţiile în care se dezvoltă Republica Moldova. chiar termenul „izvor de drept” are mai multe accepţiuni. factorii de configurare şi de creare a dreptului. ştiinţa dreptului nu face excepţie. p.flexiblizarea metodelor de cercetare utilizate. evidenţiază două sensuri: izvor de drept în sens material şi izvor de drept în sens formal [107. p. În această ordine de idei.. Dacă pornim de la sensul etimologic al termenului „izvor”. 271].” [76. prin faptul că este pus ca lege. este mult mai larg decît al noţiunii de izvor de drept. care reprezintă izvoarele dreptului. apărării drepturilor esenţiale ale omului şi statornicirii spiritului de dreptate. care nu este altceva decît sistemul dreptului (la care ne vom opri detaliat într-un capitol separat). poartă denumirea de izvoare ale dreptului (sau surse ale dreptului).. şi partea externă. ca sinonim al acestuia. izvoare interne şi externe. se foloseşte şi expresia izvoare reale ale dreptului. direcţia şi 18 . originea. Pentru realizarea dezideratelor de mai sus. în literatura juridică prin el au fost denumite şi sursele. În esenţă. dreptul trebuie necesarmente să se facă cunoscut şi uşor accesibil. Tocmai aceste forme de exprimare sînt modalitatea principală prin care dreptul devine cunoscut de cei al căror comportament îl prescrie şi care reprezintă nucleul cercetărilor noastre. dreptul este un sistem de norme de coeziune socială care dau societăţii un caracter clar definit şi coerent. izvoare scrise sau nescrise etc [12. sub aspect de categorie juridică. În literatura juridică este propus.

Şargorodski. p. cu cît mai mult această justificare va fi sprijinită de un punct de vedere filozofic” [48. În fine. Majoritatea autorilor propun ca în conţinutul conceptului de „izvor al dreptului” să fie inclus şi un anumit sens juridic şi ca aceasta să fie înlocuită cu alte categorii: „formă a dreptului”. concepută ca metodă de fortificare şi exprimare a normei juridice. ceea ce nu sînt altceva decît izvoarele formale ale dreptului.) sînt pozitive. explicaţiile noastre fiind consacrate exclusiv izvorului de drept în accepţiunea sa juridică. Şebanov. V. L. „Ele – după cum menţiona Hegel. Astfel. M. Conceptul de „formă a dreptului” este o categorie generală. Codul lui Manu în India. Nu ne vom ocupa aici de această accepţiune a noţiunii de izvor al dreptului. Aceste documente (de exemplu Codul lui Hammurabi în Mesopotamia. cercetătorul autohton Gr. Savantul rus M. care include două părţi: una internă menită să exprime structura internă a dreptului. Marcenko susţine că nu putem susţine nicicum ideea identificării noţiunilor „formă a dreptului” şi „izvor de drept”. 277]. Surilov. Craiovan – nu au decît valoare istorică şi de aceea sînt de o natură trecătoare. p. în ce au făcut pentru împrejurări date şi au stabilit pentru situaţiile epocii. „formă juridică externă” etc. noţiunea de izvor al dreptului este utilizată şi în alte sensuri. p. Cuminţenia legiuitorilor şi a guvernelor. O. A. „formă de exprimare a normei juridice”. se spune că politica constituie izvorul politic al dreptului. Fiodorov constată. adică autoritatea politică statală este cea care concepe viitoarele norme juridice. sistemul de drept. 292]. în măsura în care ele îşi au importanţa şi utilitatea lor după circumstanţe [104. Realizînd o cercetare ştiinţifică a concepţiilor de bază ale savanţilor jurişti ruşi. 272]. Legea celor XII Tabele la romani etc. Cu alte cuvinte. este un lucru pentru sine care aparţine aprecierii istoriei. Trebuie însă făcută o distincţie între sensul juridic al noţiunii izvor de drept şi semnificaţia sa istorică. morale ce dictează necesităţile juridice şi directivele care imprimă dreptului nota sa dominantă [138. Lazarev şi alţii) [12.sensul normelor juridice. economice. constituie partea reală şi profundă a dreptului. cu alte cuvinte. de care ea va fi cu atît mai mult recunoscută. 207]. că pînă în prezent nu există o viziune unitară referitoare la conceptul „izvor de drept” [220. 34]. 286]. p. 19 . Javici. Joffe. p. (D. le determină apariţia prin sesizarea şi proiectarea unor nevoi sociale în plan juridic [139. p. p. izvoarele dreptului sînt doar o parte componentă a formei dreptului [188. acest concept semnifică un anumit document care atestă o formă suprapusă de drept. fenomenele sociale. sau altfel spus dreptul diferitor state la diverse etape de dezvoltare istorică. 264]. pentru simplul motiv că scopul lucrării noastre presupune urmărirea aspectelor juridice ale izvoarelor de drept. În sensul pe care-l conferă istoria şi arheologia juridică noţiunii de izvor. şi alta externă. citat după I.

p. p.. ce se conţin în izvoarele creative. de ex. de ex. ci doar acelea care conţin interpretări oficiale şi. de exemplu actul normativ şi contractul normativ). izvoarele directe ( reprezintă modalitatea prin care normele juridice sînt exprimate. deci modalitatea de instituire /recunoaştere a normelor juridice de puterea de stat în procesul de creaţie a dreptului. locul primordial revine actelor normative). p. în izvoare potenţiale (care exprimă posibilitatea de a elabora. Literatura de specialitate le mai divizează în izvoare suverane (care pot reglementa orice domeniu. printre care şi sistemul juridic al Republicii Moldova [12. dar şi în izvoare de constituire şi de calificare [12. de cele interpretative (apar în rezultatul operaţiei logico-formale. de cele neoficiale (obiceiul şi doctrina).. operînd pe relaţii sociale concrete constînd în toate actele normative în vigoare). ca bazin de civilizaţie juridică la care se conectează un anumit sistem juridic naţional. 274]. actele administrative reglementative) şi izvoare subsidiare (care au libertatea de a reglementa un anumit domeniu. Izvoarele dreptului se mai divizează. pe cele oficiale (lege sau jurisprudenţă). Cu referire la clasificarea izvoarelor dreptului menţionăm. care pot fi extensive sau intensive. sancţionate de o autoritate statală pentru a deveni izvoare de drept). de cele indirecte sau mediate (obiceiul sau normele elaborate de organizaţii nestatale – ele trebuind să fie validate. menţionăm multitudinea categorizării izvoarelor dreptului. directe sau indirecte. însă dacă apare vreo contradicţie între ele şi izvoare superioare din punct de vedere juridic. au un caracter general-obligatoriu) [104. În concluzie. de ex. la izvoarele interpretative nu se atribuie toate actele interpretative. După B. 20 .Conceptul de izvor de drept are şi o accepţiune ideologică. modifica sau abroga norme juridice) şi în izvoare actuale (eficiente. ca urmare. care se disting prin calitatea de a crea norme juridice. 273]. că doctrina deosebeşte izvoarele scrise (care necesită o formulare strict determinată de principiile legiferării. La fel. În acest context. de cele nescrise (obiceiul). Constituţia. 135]. determinate. la fel. Diferenţiem astfel între forme ale dreptului care cuprind ca formă logică şi izvoarele dreptului şi izvoarele în sine. oficiale sau neoficiale.. se vor subordona acestora. în funcţie de scopul şi procedurile utilizate în sistemul juridic. subordonate (care sînt limitate în a reglementa anumite domenii. bazinul de civilizaţie juridică de tip romano-germanic a influenţat numeroase sisteme legale naţionale (fiind în mare parte sursa din care acestea s-au inspirat). un regulament de ordine interioară care trebuie să nu contravină unei legi) [106. Menţinem. creative sau interpretative. menţionăm că prin izvor de drept înţelegem forma de exprimare a normelor juridice în cadrul unui sistem de drept. legea). izvoarele creative (apar ca un rod al activităţii autorităţilor publice. 293-294]. care are drept scop explicarea înţelesului exact al normelor juridice. p. Negru. de exemplu actul normativ).

E. factori economici. Conştiinţa juridică a societăţii „care explică în ultimă analiză întreg dreptul ei. factori de psihologie colectivă [249. 1. iar G.pentru cercetarea noastră ideea conform căreia clasificarea de exhaustivitate maximă a izvoarelor rămîne a fi cea a izvoarelor materiale sau formale. Gurvitch considera că factorii externi. deoarece se află într-o strînsă interdepedenţă în procesul complex de configurare a dreptului [242. Montesquieu. Carol Martel a găsit întregul patrimoniu public „în mîinile clericilor”. p. 133]. Geny distinge între „dat”-ul real. Izvoarele materiale ale dreptului În scopul de a identifica apartenenţa contractului normativ la o anumită tipologie vom proceda la analiza izvoarelor materiale şi formale ale dreptului. în sens material. factori axiologici. În aceeaşi ordine de idei. şi „constituind punctul de vedere specific al dreptului”. p. Djuvara argumenta că izvorul material al dreptului se întemeiază „pe întreaga acţiune socială a poporului respectiv”. ca un fundament. Fechner grupează forţele creatoare ale dreptului în: factori biologici. p. p. Romei. „realităţile exterioare ale acestuia şi care determină acţiunea legiuitorului sau dau naştere unor reguli sociale izvorîte din necesităţile practice (dacă este vorba de obicei)” [107. pune în evidenţă factorii care configurau dreptul. Prin izvoare materiale sau izvoare în sens material sînt desemnaţi factorii de configurare a dreptului [106. p. stă „la baza întregului drept”. factorii religioşi. 190]. Izvoarele. p. raţional şi ideal al dreptului [245. la baza dreptului. factori care explică şi definesc izvoarele dreptului. Aceşti factori mai sînt denumiţi şi „izvoare substanţiale ale dreptului”. tot mai mult. 111-114]. 301]. căci fără ea nu-1 putem înţelege” [62. Dînsul sublinia că aceşti factori trebuie înţeleşi în interacţiunea lor. Fr. Fiecare normă de drept „se judecă în lumina acestui ideal”. p. 390].1. factori religioşi. cu privire la legile Greciei antice. în toate ramificaţiile şi manifestările lui. 87. care acţionează asupra dreptului sînt: factorii geografici şi demografici. voinţa colectivă determinată de condiţiile vieţii materiale [15.1. nu se poate cunoaşte astfel cu pretenţie de rigoare ştiinţifică”. factori politici. ca rezultat al presiunii instituţiilor sociale „pe o formă solidaristă” [234]. Marele savant aprecia că întregul trecut istoric al unei societăţi „cu toate instituţiile ei şi întreaga mentalitate a ei”. 143]. iar Carol cel Mare a găsit bunurile bisericii „în mîinile 21 . factori raţionali. Franţei. factorii economici. Acest ideal social se apreciază în raport cu „aspiraţiile cele mai înalte ale societăţii respective” şi „cu sugestiile practicii” [62. factorii morali şi de cunoaştere. Tot el considera că „sociologia stă. respectînd cerinţa metodologică de bază: divizarea unităţii în formă şi conţinut. denumite şi „izvoarele reale” – sînt concepute ca adevărate „dat”-uri ale dreptului. istoric. cuprinzînd o apreciere raţională de drept. Idealul juridic modern se întemeiază. M. 300]. Analiza amplă efectuată de Ch. p. 248].

atenţiona J. care obligă legiuitorul să le cunoască temeinic. cerinţelor sociale. 123]. p. p. Cu alte cuvinte „cauza ultimă a dreptului” (în sensul de izvor) este realitatea socială. La rîndul său. 157]. 157]. „Dacă vreţi să daţi statului trăinicie . cercetătorul este dator să cunoască aceste comandamente. O cercetare atentă ne va oferi elemente 22 . hinduse. Forma trebuie să fie în concordanţă cu fondul. 221]. iar „împrejurările de pe atunci făceau ca acest lucru să fie şi mai irealizabil decît era prin natura sa” [193. p. aceste două stări. p. şi nici săraci din cale afară” [123. în alte analize sînt identificaţi factori economici. culturale (ideologice). În toate analizele se subliniază interdependenţa acestor factori. din care fac parte sistemele de tradiţie romanică (şcoala franceză. distingem între izvoarele materiale ale dreptului izvoare: sociale. factori culturali. ceea ce marchează unele deosebiri de normele juridice din familiile musulmane. Rousseau . sînt deopotrivă de funeste pentru binele comun”.se află întotdeauna între două extreme”. economice. p. Este evident că sîntem în prezenţa unor comandamente sociale.observa Ch. 22]. p. în perioada cînd a fost emisă legea. 107-115. ar apărea mari dificultăţi în reglementarea relaţiilor sociale. pentru a înţelege şi a explica ce a determinat apariţia ei. Legiuitorul este obligat să ţină cont de aceste comandamente ale realităţii sociale. factori istorici. În unele cercetări sînt enunţaţi factori naturali. factori culturali. pentru a fi în măsură să elaboreze norma cea mai adecvată nevoilor. În sociologia juridică se acordă spaţii largi analizei izvoarelor materiale ale dreptului. aflîndu-se sub influenţa culturii şi civilizaţiei din aceste zone. J. Aşadar. 111]. indiferent de bazinul de civilizaţie din care provin. pentru că. factori culturali. iar din cealaltă tiranii”. sistemul germano-elveţiano-italian. normele dreptului au un anume specific. traficul „cu libertatea publică are loc întotdeauna între ei: unul o cumpără. „Binele politic la fel ca şi binele moral . Aşadar. Este de la sine înţeles că între toate normele dreptului vom descoperi similitudini.apropiaţi cît mai mult punctele extreme. altul o vinde” [123. dar şi dreptul românesc). În analiza marelui gînditor.ostaşilor”. factori politici. nu permiteţi să existe nici oameni prea bogaţi. Montesquieu . factori religioşi [250. factori economici. „în mod firesc inseparabile. altfel. libertatea şi siguranţa cetăţenilor ar fi puse în cauză [193. în cele mai numeroase studii se subliniază existenţa unor factori sociali. în bazinul romano-germanic. chineze [91. deoarece din una „se recrutează făuritorii tiraniei. Cercetarea izvoarelor dreptului presupune şi cunoaşterea bazinelor de civilizaţie în care s-au conturat normele de drept. Aceştia nu puteau fi constrînşi – prin legiuiri noi – să restituie ceea ce li se donase.

Bodenheimer este de părere. Legile greceşti şi romane pedepseau pe tăinuitorul furtului. care pot include şi sugestiile lui E. Alţi analişti reproşează lui Bodenheimer accentul pus pe elementele de natură subiectivă. înclinaţiile şi obiceiurile pe care le aveau în ţara lor”. Autorul considera că aceste elemente. 221]. care trebuiau să fie aduse de către moştenitor şi „erau reglementate prin dreptul pontifical”. trebuiesc cercetate dintr-o perspectivă istorică. sînt într-o continuă schimbare. 314]. p. hoţul era pedepsit pecuniar. Numai dacă aceste condiţii sînt întrunite concomitent analiza este corectă şi concluziile „vor fi utile” [252. Weber afirma că autoritatea tradiţională se bazează pe încrederea oamenilor în puterea sacră a tradiţiei şi cutumelor.pot fi înţelese determinările ultime ale normelor respective [91. M. dar aici substituţiile au cu totul altă cauză decît la romani”. pentru a descifra toate elementele de determinare a normelor examinate în contextul comandamentelor sociale. tradiţionali. la francezi hoţului i se aplica pedeapsa capitală. în primul rînd. În acest sens. care pot influenţa soluţia judecătorului. că „în Franţa este admisă cea mai mare parte din legile romanilor cu privire la substituţii. Numai o analiză atotcuprinzătoare a acestor factori. că în înţelegerea izvoarelor materiale. realitatea socială. 112]. E. sociale. care le-au configurat izvoarele. economice. Dar dacă la greci şi romani. trebuie cunoscute de judecător atunci cînd pronunţă soluţiile. „fără a depăşi măsura” [91. Filosoful observa. p. un rol important ar putea avea: echitatea individuală. pentru a ajunge la soluţii corecte [232. în sens material. Totodată izvoarele. Sintetizînd şi argumentînd impactul factorilor istorici. a obiceiurilor şi practicilor populare. Realităţile politice. p. politica publică şi convingerea morală. 23 . înţeleasă în evoluţia sa istorică. „moravurile. care nu se putea aplica tăinuitorului.în ansamblul trăsăturilor lor din acea perioadă . va permite celor chemaţi să aplice legea. legea franceză făcea la fel. care alcătuiesc „substratul lucrurilor”. Kelsen sublinia nevoia ca izvorul de drept să fie înţeles în „condiţiile de timp şi de loc”. La romani moştenirea era legată de anumite jertfe. Bodenheimer. vom aplica regula majoră a metodei hermeneutice şi vom elucida particularităţile diacronice ale conceptelor cu care lucrăm. în acest sens. care vor pune în lumină semnificaţia cunoaşterii particularităţilor fiecărui bazin de civilizaţie. 221]. se stabileşte că popoarele cuceritoare şi-au păstrat şi în ţările cucerite. ele diferă de la o etapă istorică la alta. de exemplu. H. Analiza efectuată. la fel ca şi pe hoţi. adică diacronică. p. de Montesquieu este concludentă.distinctive. pedeapsă ce se putea aplica şi tăinuitorului. Numai în cazul în care sînt cunoscute . dacă acesta nu va lua în consideraţie ansamblul factorilor materiali şi. Dînsul afirma că dreptul material şi raţional este fundamentat pe existenţa unor imperative morale sau religioase. deci neformale ale dreptului.

de cunoscutul savant român M. iar de către J.2. Numite de către G. în cadrul dreptului feudal principala formă de exprimare era obiceiul juridic. De ex. subliniem că izvoarele materiale ale dreptului sînt factorii de configurare a dreptului. Bergel „izvoare substanţiale”. p. fie că este vorba de un drept cutumiar. Explicaţia dată. Din relaţiile sociale. a societăţii respective [228. în cuprinsul unui sistem de drept. 51-52]. Djuvara îşi 24 . care reclamă reglementare juridică.acte normative ale autorităţilor statale. Într-o altă viziune izvoarele materiale ale dreptului (sociale. izvoarele materiale sînt izvoarele reale ale dreptului pozitiv. precedente judiciare. în evoluţia îndelungată a societăţii. se modifică în funcţie de gradul dezvoltării sale. obiceiuri. Prin urmare. etc. 1. modificarea conştiinţei sociale (şi juridice) a unei societăţi. care se cumulează şi se generalizează. ce contribuie la formarea. care se formează prin acţiunea conştientă a legiuitorului. acele fenomene de ordin obiectiv şi subiectiv. În acelaşi context. concentrînd nevoile reale ale vieţii şi relevîndu-se legiuitorului sub forma unor comandamente sociale (comenzi sociale). Coranul etc [261. ideologice. Izvoarele formale ale dreptului Studiul izvoarelor formale ale dreptului dezvăluie existenţa diversităţii lor. apare acel curent general de opinie pe care îl numim conştiinţa juridică colectivă a societăţii respective. pe cînd în cadrul dreptului contemporan ponderea a căpătat-o actul normativ. cu mai bine de un secol în urmă. Ripert „forţele creatoare ale dreptului”. culturale. fiind influenţat de complexitatea relaţiilor pe care le reglementează. Din această conştiinţă colectivă a societăţii se iveşte dreptul pozitiv. subliniem o dată în plus că realitatea socială este cea care determină evoluţia unui anumit tip de sistem juridic şi că cercetarea izvoarelor materiale ale dreptului conduc ineluctabil spre cercetarea izvoarelor formale ale acestuia. Ponderea unui sau altui izvor formal de drept.1. Ele reprezintă infrastructura oricărui sistem de drept pozitiv.. constituit într-un mod inconştient şi latent. în scopul generalizării expunerilor de mai sus. economice. fie că este vorba de legea scrisă. Din această cauză considerăm ca fiind importantă cunoaşterea realităţilor istorice în cercetarea teoriilor statului şi dreptului. Dreptul pozitiv este rezultatul conştiinţei juridice. cum ar fi Cărţile preoţilor.) reprezintă factorii ce dau conţinut concret dreptului pozitiv. Toate tipurile istorice de drept de pînă acum au cunoscut o pluralitate de izvoare . Această diversitate este motivată de multitudinea şi varietatea relaţiilor sociale. mai mult sau mai puţin generalizate. p.sau pe existenţa unor cărţi. Dreptul pozitiv este secreţia conştiinţei juridice a societăţii respective. 38].

păstrează şi astăzi, pe deplin, valabilitatea. Dreptul pozitiv, arată el, trebuie să fie consacrat prin ceva, trebuie să-1 cunoaştem în anumite cristalizări, care să-1 prezinte. Trebuie să existe forme în care să-1 găsim şi prin care el se manifestă. Aceste forme care ne arată în ce constă dreptul pozitiv sînt izvoare formale de drept [62, p. 302]. Orice problemă de ordin juridic, în plan didactic şi ştiinţific, începe cu izvoarele dreptului. Prin analiza diferitor aspecte ale normei juridice, ajungem în mod necesar la cercetarea formelor de exprimare a acestora, la surse care îl originează. La fel, pentru soluţionarea oricăror probleme de ordin practic (adoptarea de noi norme, modificarea şi abrogarea lor, depistarea şi lichidarea lacunelor în legislaţie, soluţionarea unor cauze concrete etc.), legiuitorul, organul competent de aplicare a normelor juridice, persoana cu funcţie de răspundere, încep în limitele competenţei lor cu izvoarele dreptului, cu clasificarea lor după forţa juridică ş.a. Din punct de vedere juridic, izvoarele formale ale dreptului prezintă un interes deosebit, Motivul de bază constă în multitudinea de aspecte şi modalităţi, prin care semnificaţia normei de drept este regulă de conduită socială şi se impune ca model de comportament în relaţii interumane. Ca urmare, prin izvor formal al dreptului înţelegem exteriorizarea unei reguli de conduită printr-o anumită formulare de limbaj juridic, corespunzătoare unei receptări optime de către destinatarii săi. Izvoarele formale ale dreptului reprezintă una din necesităţile, de fapt, cele mai de seamă, care asigură ordinea juridică, corespunzînd unei nevoi profunde, şi anume nevoia de securitate a societăţii. Studiul izvoarelor formale ale dreptului dezvăluie existenţa diversităţii lor. Această diversitate este motivată de multitudinea şi varietatea relaţiilor sociale, care reclamă reglementare juridică. În evoluţia societăţii, toate tipurile istorice de drept de pînă acum au cunoscut o pluralitate de izvoare. Ponderea unuia sau altuia dintre izvoarele formale de drept, în cuprinsul unui sistem de drept, se modifică în raport cu gradul dezvoltării sale, fiind influenţat de complexitatea relaţiilor pe care le reglementează (de exemplu, în cazul dreptului feudal principala formă de exprimare e obiceiul juridic, pe cînd în cadrul dreptului contemporan ponderea a căpătat-o actul normativ). Astfel, sintetizînd menţionăm că izvoarele formale ale dreptului consacrate de evoluţia sa pînă în prezent sînt: obicei juridic, doctrina juridică, precedentul judiciar, contractul normativ şi actul normativ. Vom explicita fiecare dintre izvoare pentru a permite diferenţierea clară dintre acestea şi a permite evidenţierea unicităţii contractului normativ şi a importanţei acestuia în construcţia unei democraţii participative. a. Obiceiul juridic (cutuma)

25

Obiceiul juridic este cel mai vechi izvor de drept. Format din reguli de conduită aplicată pe perioade lungi de timp, în temeiul convingerii privind necesitatea lor, aduse la realizare prin puterea autorităţii publice neformalizate a întregii comunităţi, obiceiul juridic rămîne izvorul de drept cu cea mai îndelungată existenţă. Cutuma, obiceiul juridic sau cum s-a numit în trecutul nostru obiceiul pămîntului, se naşte prin repetarea aplicării aceleiaşi idei juridice într-un număr de cazuri individuale succesive, prin crearea de reguli de comportament. Obiceiul, sub forma unor datini, tradiţii şi practici cu caracter moral sau religios, a reprezentat modalitatea principală de ordonare a relaţiilor sociale şi de influienţare a acţiunii umane în comuna primitivă. În formă de obicei juridic a continuat să aibă un rol social şi ulterior. Ponderea obiceiului juridic a variat de la o epocă la alta dar a continuat să îşi menţină si ulterior rolul social. Puterea de stat are faţă de obiceiurile existente următoarele atitudini: de recunoaştere, consacrare şi sancţionare, dîndu-le forţă juridică acelora pe care le consideră utile consolidării ordinii de drept; de receptare şi tolerare a acelora care prin semnificaţia şi importanţa lor nu reclamă transformarea lor în norme cu caracter juridic, iar prin prevederile lor nu contravin ordinii de drept; de interzicere a acelora care contravin ordinii instituite şi apărate de puterea de stat. Obiceiurile recunoscute de puterea de stat şi dotate de aceasta cu forţă juridică, devin obiceiuri juridice şi sînt cunoscute şi sub denumirea de cutume. Ele devin izvoare de drept. Modul de sancţionare şi de transformare a obiceiurilor în cutume s-a realizat în practica aplicării dreptului, prin recunoaşterea de către instanţele judecătoreşti, odată cu rezolvarea diferitelor cauze. În epoca modernă şi contemporană actele normative, rolul cărora a crescut, au prevăzut situaţiile în care se recunoaşte forţa juridică a regulilor obişnuielnice, iar începînd cu epoca modernă, rolul obiceiului juridic scade. Cronologic vorbind, cutuma a fost prima formă de manifestare a dreptului. Laconic fiind spus, primele norme juridice, nu au fost altceva decît transformarea unor obiceiuri în norme obligatorii garantate de puterea publică. Asemenea obiceiuri au fost: răzbunarea sîngelui, legea taleonului şi răscumpărarea. De altfel, primele acte normative scrise ale societăţii la etapa incipientă erau culegeri ale obiceiurilor preluate şi transformate potrivit intereselor conducerii noii societăţi. Cutuma a rămas un izvor principal al dreptului de-a lungul antichităţii şi evului mediu. Chiar dacă în epoca modernă rolul obiceiului juridic s-a redus, el se menţine într-o măsură considerabilă în sistemul dreptului anglo-saxon şi în fostele colonii ale Marii Britanii, astăzi state independente. Cutuma continuă, de exemplu, să fie un izvor al dreptului maritim, datorită 26

specificului formării normelor comerţului maritim, în special, ale activităţilor portuare. Cutuma este şi astăzi un izvor al dreptului internaţional, deşi în epoca contemporană s-a dezvoltat puternic tendinţa de reglementare scrisă şi de codificare a acestuia. Pentru a facilita cunoaşterea obiceiului, au apărut în special în evul mediu diferite categorii scrise ale cutumelor, fie sub forma unor acte cu caracter oficial, fie ca lucrări ale unor jurişti, avînd un caracter privat. Vom enunţa doar o serie de exemple de culegeri de cutume, care au ca scop evidenţierea importanţei acesteia în constituirea statului şi dreptului: Oglinda saxonă (Sachsenspiegel) din 1230; Oglinda şvabă (Schwabenspiegel ) din 1273-1282 denumită şi Kaiserrecht; Aşezămintele lui Ludovic cel Sfînt din 1270; Pravila rusă din secolele IX-XIII; Ordonanţa dată de Carol al VII-lea al Franţei pentru redactarea tuturor cutumelor şi publicarea lor într-un cod (1453) etc. Pentru recunoaşterea cutumelor, în Elveţia s-a statornicit tradiţia, ca acestea să fie citite anual la adunările ţinuturilor (Landesgemeinde ) sau ale parohilor. Dreptul cutumiar a avut o importanţă majoră şi pentru Republica Moldova. Istoria dreptului românesc cunoaşte obiceiul ca izvor al dreptului geto - dac, care s-a menţinut în anumite limite şi după cucerirea romană [8, p. 7]. Primele legiuiri, precum ale lui Alexandru cel Bun, Vasile Lupu, Matei Basarab etc., lăsau loc larg de manifestare a obiceiurilor. Aşa, de exemplu, Codul lui Calimah, adoptat în Moldova la 1816-1817, un adevărat cod civil (ţivil sau poliţicesc, în limbajul epocii), citat după E. Aramă [8, p. 83], în art. 13 prevedea următoarele: „Dacă în acest cod nu sau afla nici o lege potrivită la pricina înfăţişată, atunci se cuvine a se urma pămîntescul obicei, care în curgerea de mulţi ani de obşte păzindu-se şi între judecători cercetîndu-se, s-au întărit şi cu chipul acesta au dobîndit puterea legitimă” [32]. Obiceiul juridic, deşi extrem de rar, mai continuă să acţioneze şi în zilele noastre. El nu constituie un izvor de drept important în statele ce ţin de civilizaţia juridică romano-germanică. Dreptul cutumiar ocupă un loc major în sistemul izvoarelor de drept, în statele ce se atribuie la civilizaţia (familia) juridică anglo-saxonă (Common Law), precum şi în statele ce se atribuie la sistemul dreptului cutumiar african. Astfel, în unele state africane, efortul de creare a unei legislaţii naţionale nu a fost în stare să elimine dreptul cutumiar pe motiv că acesta are o sferă de aplicare foarte largă. Raţiunile acestei supravieţuiri au fost accentuate de Preşedintele Curţii Supreme din Coasta de Fildeş: „Nu trebuie pierdut din vedere că în ţările noastre mijloacele de comunicaţie sînt încă precare, că unele state sînt încă izolate în plină pădure şi mai ales că analfabetismul îşi mai întinde încă trista sa pînză pentru un anumit timp”. Iată cum din cauza grelei moşteniri, slabului nivel de dezvoltare al acestor stări de lucruri, dreptul cutumiar să fie încă aplicat [140, p. 236].

27

nu-şi constituise încă un ansamblu de forme care să-l reprezinte. consfinţind inegalitatea dintre sexe. întrucît regula de drept se adaptează la început întocmai necesităţilor sociale. dar mai ales precepte penale. dar pe de altă parte. mai greu de constatat şi de cunoscut. pe de o parte un uz. astfel cum este conceput de teorie. cît şi în opera de legiferare sau în procesul de creare şi în activitatea practică de aplicare a dreptului. ea reprezintă şi ideea că norma pe care o implică nu poate fi serios contrazisă de cei interesaţi. odată fixată. Primele norme juridice nefăcînd decît să garanteze. Sincretismul normelor sociale din perioada comunităţilor arhaice explică de ce legile apărute atunci erau încercări nesistematizate. fiind imprecisă. mai ales în forma sa iniţială. Acest fapt se datorează. explicarea lui ştiinţifică. atît în privinţa explicării ştiinţifice a actului normativ. care se poate revendica ca atare. b. în parte. generalizarea şi sistematizarea lui” [109. nesigură. În concluzie. p. sfaturi practice – dovadă că dreptul nu se delimitase. Ea cere prin natura sa un caracter conservator. îşi pierde flexibilitatea avînd posibilitatea să devină un impediment real şi cîteodată fatal pentru dezvoltarea societăţii. prescripţii superstiţioase. caracterului omogen al intereselor indivizilor în epoca primitivă. se numeşte desuetudine în limbaj juridic. inspirate mai ales de precepte morale şi religioase. Cercetătorul român S.Încetarea aplicării unei cutume se produce prin non-uzajul ei treptat şi repetat. sub sancţiunea juridică. aşadar. veche şi incontestabilă. al căror rol este indiscutabil. Inconvenientele cutumei creează mobilitatea ei. 28 . analiza evoluţiei juridice a societăţii aşează cutuma pe nivelul arhaic de manifestare a sistemului dreptului. din acest aspect creîndu-se şi nesiguranţa aplicării ei. cu ajutorul puterii publice. dar ţinem să menţionăm că unele din ele au avut şi un caracter retrograd. Abia cînd societatea s-a diferenţiat şi interesele au devenit divergente a fost nevoie de autoritatea statului. ea nu prezintă certitudinea acestuia. interpretările făcute de specialiştii fenomenului juridic şi care alcătuiesc ştiinţele juridice. este inferioară dreptului scris. Cutuma. intoleranţa religioasă. În acest stadiu însă cutuma are avantajul plasticităţii. Cutuma presupune. În general. o practică a justiţiabililor. că prin urmare în recunoştinţa lor stă în mod normal recunoaşterea unui adevărat drept. Ele consacră bineînţeles valori morale şi spirituale. în perspectiva cronologică. ea avînd capacitatea de a se schimba. cutuma ca izvor de drept. discriminări naţionale şi rasiale. 159]. care pînă în acel moment fuseseră respectate din convingerea ce izvora din chiar acceptarea necesităţii existenţei lor. Popescu menţionează că „doctrina înseamnă dreptul. conferind normativitate normelor sociale. respectarea unor obiceiuri. Doctrina juridică Doctrina juridică cuprinde analizele. care a formalizat dreptul. deoarece consfinţeşte comportamente rezultate dintr-o practică îndelungată. investigaţiile.

Mai apoi. de exemplu. în special. În această perioadă au apărut curente progresiste cum ar fi în Franţa „Libera cercetare” (Fr. teoretizarea elaborată de doctorii în drept. Aceştia au desfăşurat o activitate complexă şi bogată. avînd un rol teoretic şi critic constructiv. 29 .communi opinio doctorum (s-a mers pînă la aceea că se vorbea de „cutuma specialiştilor”. judecătorul nu poate statua în sens contrar” [62. În istoria dreptului. s-a stabilit un fel de clasare între jurisconsulţi. ale căror opere alături de cele ale lui Modestin şi Gaius au căpătat putere de lege pe baza unei hotărîri date în 426. s-a format obiceiul de a rezolva problemele de drept. Aşa. care le erau supuse. prin promovarea ideilor noi în materie de drept. Gény). p. iar apoi în procesul de încorporare a cutumelor . Doctrina juridică constituie. privind aplicarea şi interpretarea dreptului. împăratul romanilor Adrian a decis că judecătorii sînt obligaţi să ţină seama de părerea unanimă a celor ce creau dreptul. 85]. În dreptul roman se vorbea despre existenţa la Roma a unui foarte dezvoltat „jus publice respondendi”. prin receptarea schimbărilor sociale şi care trebuie să-şi găsească ecoul în drept. p. adăugîndu-şi o contribuţie substanţială în dezvoltarea şi chiar crearea dreptului. deci. prin adaptarea reglementărilor juridice la relaţiile vieţii sociale [5. Paul. În sistemul de drept al Republicii Moldova opiniile juriştilor reprezintă simple consultaţii. aşa numitele „responsa predentium” alcătuit din consultaţiile pe care le dădeau jurisconsulţii (prudentes) asupra cazurilor speciale. de împăraţii Teodosius al II-lea şi Valentinian al II-lea [126. Kantorowitz). Printre jurisconsulţii cu renume sînt cunoscuţi Papinian. o formă riguroasă şi sistematică de cunoaştere a fenomenului juridic. Astfel. 22]. Apogeul influenţei doctrinei juridice. s-a înregistrat după revoluţiile burgheze şi înainte de marile codificări ale dreptului din Franţa şi Germania din secolul al XIX-lea. iar în Germania „Liberul drept” (Er.De fapt. citîndu-se părerile vechilor jurisconsulţi. de un „drept al profesorilor”) [126. Ulpian. p. p. 273]. nu se mai recurgea la textul legii. Adrian a adoptat o dispoziţie obligatorie: „Dacă jurisconsulţii ale căror păreri sînt unanime. care se manifestă. 85]. în epoca din urmă a Imperiului Roman. doctrina a avut un rol creator nemijlocit. Ca izvor de drept. Şi în Evul Mediu doctrina a avut un rol important. doctrina (ştiinţa dreptului) îşi are originea în operele jurisconsulţilor romani. ştiinţa juridică a fost mai mult recunoscută în epoca antică şi cea medievală. recîştigîndu-şi autoritatea în procesul recepţionării dreptului roman. de asemenea nu pot fi atribuite la categoria izvoarelor dreptului. ele neavînd caracter obligatoriu. Mai mult ca atît.

U. care cuprindea normele introduse de pretori pentru corectarea sau adaptarea vechiului drept civil roman.denumită în dreptul clasic şi jurisprudenţă. precedentul capătă valoare de izvor al dreptului. p. dreptul familiei. În aceste ţări. este o doctrină care nu şi-ar face datoria. p. Anglia. totuşi. Precedentul judiciar este o hotărîre a instanţei de judecată într-o cauză concretă. în aceste ţări. cu activitatea de creaţie a normelor juridice se ocupă nu doar organele legislative. Profesorul autohton B. ce nu erau reglementate prin dreptul civil în vigoare [30. dreptul pretorian. se consideră izvoare ale dreptului. Existenţa lor denotă că. în altfel.de a completa legea atunci cînd aceasta nu se pronunţă asupra unei chestiuni. ce exprimau interesele guvernanţilor într-o serie de situaţii. nu ar căuta sa facă un tot sistematic din toate aceste situaţii. prin care se constituie o normă de drept cu caracter obligatoriu [157. al XV-lea şi al XVI-lea). Importanţa acestui izvor al dreptului este constatată încă din dreptul sclavagist. Referitor la precedentul judiciar. se constată tendinţa de 30 . la romani. 80]. Negru consideră precedentul judiciar drept „o soluţie dată de instanţa judiciară într-un caz similar anterior”. În Republica Moldova. Văllimărescu. armonizînd din punct de vedere logic toate observaţiile făcute şi scoţînd toate posibilităţile logice din fiecare enunţare. rolul jurisprudenţei este acela: . Precedentul judiciar şi practica judiciară Un loc important în sistemul izvoarelor de drept ale unor ţări îl ocupă precedentul judiciar şi practica judiciară. p. acesta este mai mult caracteristic sistemului de drept anglo . Odată cu centralizarea puterii de stat feudale şi cu formarea monarhiilor absolute. dar şi organele judiciare [87. . 239].de a interpreta legea şi de a o aplica cazurilor concrete ce se prezintă. Canada.A. p. În opinia autorului român A. de ex. mai ales în Europa după recepţionarea dreptului roman (sec.de a adopta legea noilor condiţii de viaţă ale societăţii [135.saxon (common-law). . Avînd în vedere că nu numai instanţele judecătoreşti. de fapt. care pe de altă parte. Însă. 32-33]. În dreptul feudal. totalitatea hotărîrilor judecătoreşti pronunţate de către instanţe . care au fost / sînt apreciate ca purtătoare de norme juridice. 300].O doctrină care nu s-ar întemeia înainte de toate pe situaţii de fapt şi. precum celui din S. putem. c. p. practica judiciară ea nu este considerată izvor de drept. etc. accepta de a fi recunoscută ca izvor de drept în anumite ramuri ale dreptului (dreptul civil. ci şi organele administrative aplică dreptul precedentul judiciar şi practica judiciară se întîlnesc şi în soluţiile date de aceste organe [104. etc)... Precedentul judiciar multiplu este ceea ce numim azi practica judiciară sau. 28-34]. Pretorii aveau dreptul să stabilească reguli cu caracter obligatoriu. hotărîrile pronunţate de instanţele de judecată.

83-105]. Astfel. ca şi la noi. editate de către monarhul absolut în detrimentul precedentului şi al celorlalte izvoare de drept. În practică. Ideea precedentului ca izvor al dreptului era negată cu ardoare şi această negare era prezentă în toate operele ştiinţifice. Dispoziţii asemănătoare conţin Codul civil francez de la 1804 şi Codul civil austriac de la 1811. atitudinea faţă de precedent era mai puţin intransigentă. doctrina de astăzi. în doctrina de specialitate nu a existat o viziune unitară cu privire la precedentul judiciar ca izvor de drept. prin coduri cuprinzătoare. neadmiţînd că regula poate rezulta dintr-o simplă practică. Fiind un fenomen multiaspectual. un fel de produs al raţiunii şi al principiilor degajate din observarea faptelor sociale [246. s-a pus diferit în diversele sisteme de drept. ce denunţa inadaptarea şi insuficienţa dreptului formal. Codul penal din 1794 a stabilit că „în hotărîrile care urmează a fi pronunţate nu trebuie luate în consideraţie nici părerile oamenilor de ştiinţă. precedentul judiciar în continuare nu este expres recunoscut ca izvor de drept. dacă în state cum sînt cele amintite mai sus precedentul judiciar nu a fost inclus printre izvoarele de drept. În sistemul de drept continental. pozitivismul. SUA. fi ea şi judiciară. p.S. ca izvor de drept. şi ale Judecătorilor Supreme al republicilor unionale erau obligatorii pentru instanţe. nu se recunoaşte că precedentul judiciar este izvor 31 . Odată cu revoluţiile burgheze. Astfel.R. Această atitudine poate fi dedusă din faptul că explicaţiile de îndrumare ale Plenului Judecătorie Supreme a U. totuşi se atestă o schimbare a atitudinii cercetătorilor faţă de recunoaşterea precedentului judiciar ca izvor de drept. Geny. Primul şi principalul reprezentant al acestui curent a fost Fr. falsitatea ideii despre omnipotenţa sa. Dar. care a stat la baza şcolii exigetice a împiedicat ca practica judiciară să fie recunoscută izvor de drept. 36-49]. p. Aşa de ex. În perioada postsocialistă. în Germania. însă. neavînd un caracter univoc referitor la această problemă. Cele mai importante relaţii sociale încep a fi reglementate prin legi scrise. Prin urmare. care reabilita iniţiativa liberă a judecătorului în afara spaţiului dreptului legiferat [9. Canada el şi-a păstrat un loc şi rol deosebit de important. 15]. în Elveţia există opinia că unele hotărîri ale Tribunalului federal constituie adevărate izvoare de drept [126. materialele didactice şi manualele de teoria statului şi dreptului şi în disciplinele de ramură. judecătorul trebuie să caute soluţia justă în natura lucrurilor. mai voalată. iar hotărîrile pe cazuri concrete ale Judecătoriei Supreme erau utilizate în cazuri asemănătoare de instanţele judiciare inferioare [9. Precedentele judiciare sînt considerate izvoare de drept şi în statele cu alt sistem de drept. În doctrina socialistă precedentul nu era considerat izvor de drept. apoi în Anglia. În viziunea lui Geny. concomitent se răspîndeşte sfera de aplicare a practicii judiciare. În Franţa s-a manifestat un puternic curent doctrinar – şcoala ştiinţifică.întărire a rolului actelor normative. problema precedentului judiciar. p.S. 16].. p. nici hotărîrile precedente aduse de tribunale”.

au determinat cercetătorii să studieze aprofundat precedentul judiciar ca izvor de drept. autorul L. pentru a stabili un mecanism eficient de aplicare praxiologică a lui şi a adopta actele normative necesare. p. 32]. Deciziile de îndrumare ale instanţei supreme stabilesc o serie de reguli.D. care relevă necesitatea unificării practicii judiciare. 32]. Doctrina susţine că precedentul judiciar slujeşte model în speţele care se succed. deoarece..de drept. după care să se călăuzească celea inferioare în aplicarea normelor de drept.. dar şi jurisprudenţa C. Constituţia Republicii Moldova. De aici şi învoiala asupra caracterului de izvor de drept.Prevederile art. M. 194]. 55 din 14 octombrie 1999. Marcu scrie. cît şi pe celui anglo-saxon – Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului [16. Luburici susţine că. însă în soluţionarea diferitelor speţe. se prezintă ca un factor deosebit de valoros în dezvoltarea principilor dreptului 14. În acelaşi sens. ultimele schimbări produse astăzi în comunitate. Este de remarcat faptul că în prezent are loc o 32 . În condiţiile instituţionalizării dreptului şi ale ratificării de ţara noastră a numeroase convenţii internaţionale. Ca bază juridică pentru recunoaşterea precedentului judiciar ca izvor de drept intern.. ci să-l aplice” [86. nr.O. îndeosebi de ale instanţelor superioare. 3-4]. Astfel. Primul pas în ideea de recunoaştere a precedentului judiciar ca izvor al dreptului în Republica Moldova l-a constituit elaborarea şi adoptarea Constituţiei. jurisprudenţa creată în aplicarea acestora în dreptul intern.E. la 29 iulie 1994. nu este vorba de o creare a dreptului.Hotărîrea Parlamentului nr. . .Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului. 68].Hotărîrea Curţii Constituţionale privind interpretarea unor prevederi ale art. p. fără a avea prestigiul sau forţa unui principiu [14. ce stabileşte obligativitatea respectării sentinţelor şi altor hotărîri definitive ale instanţelor judecătoreşti.. „instanţele judecătoreşti nu sînt chemate să creeze dreptul. precedentul judiciar nu constituie un izvor de drept. care se bazează atît pe conceptul sistemului continental de drept . se ţine seama şi de hotărîrile anterioare. 120 Constituţia Republicii Moldova: „Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi altor hotărîri judecătoreşti definitive” . 582 din 19 iulie 1997 de adoptare a Strategiei de consolidare a sistemului judecătoresc şi a planului de acţiuni la implementarea acestei strategii. care să facă ordine la aspectul respectiv. ci de simple îndrumări” [89.normă juridică. servesc şi: . ce stabileşte: „principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.Codurile de legi ale Republicii Moldova elaborate şi adoptate. . .. p. p. 4. cînd prevederile cuprinse în acestea nu sînt clar exprimate. devin norme ale dreptului intern”. dar mai ales de instanţele internaţionale. . „ . În opinia noastră. odată cu aplicarea sistemului european de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. p.Sistemul european de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. dar care decurg din acestea. invocîndu-se principiul separaţiei puterilor în stat.

. demonstrează această constatare. prin intermediul prerogativelor judecătoreşti. în temeiul principiilor generale de drept. incomplete.. Lungu.de reglementare echitabilă a raporturilor sociale. capabile să suplinească lacunele legislative sau să desfăşoare reglementările juridice incomplete” [87. deci nu reglementează raporturi juridice concrete. Ele poartă denumirea de contracte normative şi.integrare sporită a practicilor aplicării precedentului judiciar din sistemul anglo .saxon la înfăptuirea justiţiei conform sistemului continental. Prin lege poate fi anulată acţiunea hotărîrii judecătoreşti. Contractul rezultă din norme juridice şi se face în strictă conformitate cu ele. istoria dreptului cunoaşte forma convenţională a creării normelor juridice. 209].O. 237]. Există totuşi o categorie de contracte care nu privesc nemijlocit drepturile şi obligaţiile unor subiecte de drept determinate. Este necesar să mergem mai departe. dar cu perspectivă de dezvoltare. în această calitate. „. p. Într-adevăr.. la nivel de întrebări şi discuţii. Cross. către stabilirea şi aplicarea în practică a precedentului judiciar ca izvor de drept. Vom reveni asupra lui în celelelalte capitole ale lucrării. aplicabile unui raport juridic concret.. Contractul normativ Contractul normativ este şi el unul din izvoarele cu sferă mai restrînsă – ale dreptului. contractul nu constituie izvor de drept. instanţele judiciare au menirea de a genera o soluţie juridică. insistînd asupra importanţei lui în determinarea unui stat democratic.. Însă. Anume aici apare necesitatea ca. care susţine.. judecătorul trebuie să demonstreze că aceasta nu-şi îndeplineşte funcţia de bază .în raport cu legea precedentul judiciar se află în stare de subordonare. Parlamentul democrat ales. d. p. Privitor la corelaţia dintre lege şi precedentul judiciar. Codul Civil al Republicii Moldova defineşte contractul ca fiind „acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a atinge între acestea un raport juridic” [7. trebuie să recunoaştem că la noi. să se pună în aplicare principiile generale de drept. Dacă legea este deficientă sau desuetă. au rolul de izvoare de drept [49. 82]. Contractul este un act juridic individual. În această accepţiune.D. Mai mult ca atît. în sensul că el stabileşte drepturi şi obligaţiuni pentru subiecte determinate.. situaţie în care drepturile şi 33 . ci au în vedere reglementări cu caracter general ce stabilesc anumite norme de conduită. sîntem de acord cu autorul englez R. totuşi. în cazul prevederilor legislative deficiente. Practica examinării cazurilor şi pronunţării deciziilor de către C. citat după V. p. Legile nu vor fi niciodată perfecte . aplicarea precedentului judiciar se află la faza incipientă.E. spre deosebire de contractele concrete care stabilesc drepturi şi obligaţii în sarcina subiecţilor. nu este în stare să prevadă eventualele conflicte şi situaţii problematice care pot rezulta în procesul de aplicare a legilor.

Or. pe motiv că unul din punctele următoare ale capitolului de faţă este totalmente dedicat trăsăturilor specifice ale contractului normativ. p. putem conclude că în perioada ultimilor ani. În rezultatul efectuării unor analize. . Caracterul clauzelor este obligatoriu şi neexecutarea normelor contractuale presupune răspunderea părţilor. Vom enunţa aici doar pe cele mai importante. b) dreptul internaţional public. în ţara noastră se observă o tendinţă de dezvoltare a sferei relaţiilor contractuale. O altă caracteristică importantă este forma specifică de încheiere şi ordinea specială de examinare a conflictelor legate de executarea prevederilor lui. Într-un stat de drept în care este propagată democraţia ca formă de organizare şi conducere politică a societăţii.caracterul de permanenţă. convenite de către statele membre (de exemplu. normele juridice stabilite în legi constituie creaţia unui organ al autorităţii publice şi nu întotdeauna aspiră a fi nişte norme cu caracter democratic.obligaţiile se manifestă ca reguli de conduită – norme juridice obligatorii pentru părţi. subliniem o serie de trăsături specifice ale acestei categorii juridice. Contractele normativ-juridice. c) dreptul muncii şi securităţii sociale contractul colectiv de muncă este un contract normativ. ca izvoare ale dreptului.). pot opera în: a) dreptul constituţional. Tratatul internaţional exprimă întotdeauna acordul de voinţă al statelor şi nu un act unilateral. în materia formării federaţiilor. în comportamentul lor [13. consemnate juridic. formarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. deoarece este evidenţiat de: .caracterul general şi abstract al reglementărilor relaţiilor de muncă. etc. asemenea norme juridice pot fi obţinute doar în rezultatul unor negocieri. Această atribuţie este determinată de valoarea şi eficacitatea aplicativă a contractelor normative. în care contractul normativ apare sub forma tratatelor internaţionale şi acordurilor internaţionale. Iar. Statelor Unite ale Americii. tratative colective între părţile raportului juridic. contractul normativ are ca trăsătură de bază crearea normelor juridice prin manifestarea liberă a voinţei părţilor şi deci presupune procesul de negociere liberă şi egală a clauzelor. Prin ele se stabilesc principiile fundamentale. prevederile acestora aplicîndu-se la un număr indefinit de cazuri. Postura sa de izvor formal al dreptului poate fi reţinută numai în măsura în care el conţine reguli generale referitoare la o categorie nedeterminată de persoane. În acest context. 189-190]. 34 . se impune şi extinderea unui sistem de norme juridice democratice. Remarcăm că contractul normativ apare ca un mijloc reglementator a raporturilor juridice într-o societate democratică. sinteze teoretico-practice referitor la categoria juridică „contractul normativ ca izvor al dreptului”. Aşa dar.

ele nu sînt mai puţin izvoare de drept.prevederile acestora reprezintă „o lege a părţilor” fiind obligatorii. de ex. Categoria juridică de act normativ semnifică toate formele editate tehnico-legislativ. care se referă la persoane. O analiză mai detaliată a trăsăturilor contractului normativ şi asistenţa lui în materia diferitor ramuri de drept va fi expusă în punctele următoare ale lucrării. cu raportare la care a fost emisă prevederea (statutul). la care participă organul sau organizaţia respectivă. p. actele individuale vom utiliza expresia act juridic normativ. însă prescripţiile lor reglementează toate tipurile de relaţii. trebuind să li se subordoneze. individuale prin valoarea lor. de înscriere ca membru al cooperativei. e. indiferent de denumirea lor – lege. dar. regulamente şi ordine ale ministerelor. aceste izvoare formale de drept sînt subsidiare în raport cu cele ale dreptului de provenienţă etatică. Ele nu se epuizează prin folosirea lor de o singură dată şi se extind asupra fiecăruia care intră în relaţii cu organul (organizaţia). Denumirea corectă este act juridic normativ. de angajare la lucru (contractul de muncă). Drept exemplu pot servi: Regulamentul de ordine interioară a muncii la întreprindere. Cunoscute sub dennumirea de „drept autonom”. prin denumirea lor.. Actele privind formarea unui organ. prevederile sau statutele unui sau altui organ sau organizaţii. Pentru a evita confuzia cu actele normative ale unor organizaţii nestatale – statutele. 139]. de numire a unei persoane în funcţie. privind conferirea unui titlu onorific sînt. Menţionăm că aceste acte sînt doar aparent individuale. ordonanţă guvernamentală. Spre deosebire de actele normative. decret.. Prin urmare. p. de asemenea. locul central în sistemul izvoarelor dreptului. actul normativ Actul normativ juridic ocupă în dreptul contemporan. ele sînt normative. organizaţie. cît şi prin raţiuni care ţin de trăsăturile lui de conţinut şi de formă în raport cu celelalte izvoare. actele individuale de stabilire a pensiei. ci personal la participanţii acestui raport individual. 307]. în care sînt fixate normele juridice de către organele statului. pentru contractele individuale de muncă încheiate sub incidenţa ierarhiei contractelor colective de muncă. rezultate din tendinţa actuală de standardizare a numeroaselor operaţiuni juridice sau „contractele adeziune”. în care părţile se mulţumesc cu acceptarea şi individualizarea lor. constituind linia cercetării noastre. organe sau localităţi concrete. se referă nu la fiecare persoană. hotărîre. iar obligativitatea lor pentru destinatari nu e cu nimic mai scăzută [97. subordonate. 35 . Trebuie să le distingem de actele individuale. instituţie [104. decizii şi hotărîri ale organelor administrative locale. importanţa sa îşi găseşte explicaţia atît prin cauze istorice. Teoria dreptului mai menţionează în cadrul contractelor normative şi „contractele-tip”.

p. reguli care pot fi aduse la îndeplinire cu ajutorul forţei de constrîngere a statului. În felul acesta. f) actul normativ este mai susceptibil. întregul cîmp de reguli obligatorii pentru întreaga sferă de relaţii sociale. ordine şi linişte. precum şi ordinea emiterii lor sînt reglementate de constituţii şi de alte legi. ca urmare a dinamicii relaţiilor sociale supuse reglementării juridice. în vederea respectării regulilor ce le cuprinde. În felul acesta. b) nevoia societăţii de siguranţă. judecătorul avînd la îndemînă „legea” (actul normativ în care se găsesc normele juridice pe care le aplică). 176]. prin normele sale. contractul concret de livrare sau contractul de antrepriză pentru construcţii capitale. Dogaru. poziţie motivată de următoarele: a) actul normativ este creaţia unui organ al autorităţii publice. se asigură hotărîrea uniformă a problemelor principale ale politicii statului în întregul sistem de acte normative. al hotărîrilor organelor locale ale puterii în limitele teritoriului din subordine. organ compus din deputaţi şi senatori aleşi direct de electorat. de a îmbrăca acele forme. interdependenţa acestor acte. menţionează cercetătorul I. actul normativ-juridic are o poziţie predominantă în mai toate sistemele naţionale de drept din lume. deşi se îndeplinesc nu o singură dată în perioada acţiunii lor. Sistemul actelor normative ale organelor de stat. ce reclamă reglementare juridică. 36 . caracterul obligatoriu al hotărîrilor organelor ierarhic superioare pentru organele ierarhic inferioare. între acestea un rol aparte avîndu-1 Parlamentul. întotdeauna scrise. încorporarea. care sînt mai uşor aduse la cunoştinţă destinatarilor (subiecţilor de drept). h) elaborarea normelor juridice este mai facilă şi mai sigură prin folosirea actului normativ. au un caracter individual. se încheie între două întreprinderi (părţi) şi expiră după termenul stabilit sau după îndeplinirea condiţiilor contractului. În sistemul izvoarelor dreptului. se realizează şi se analizează. îşi găseşte suportul în reglementările juridice din actele normative. în raport cu gradul de respectare a regulilor generale şi obligatorii de conduită cuprinse în actele normative. e) principiul fundamental de drept (şi metodă de conducere) al legalităţii. ca formă de exprimare a dreptului. g) actul normativ facilitează opera de înfăptuire a justiţiei. decît celelalte izvoare ale dreptului. Această reglementare asigură realizarea principiilor democratice ale sistemului de izvoare ale dreptului – supremaţia legii. d) numai actul normativ poate acoperi. prescripţiile actului. i) modernizarea. c) numai actul normativ răspunde cerinţelor de mobilitate a dreptului. sistematizarea şi codificarea sînt incomparabil mai uşor de realizat în cazul actelor normative [63.Şi invers. claritate. nu sînt norme de drept.

De fapt. vom evidenţia pe scurt principalele trăsături ale legii: 1. trebuie neapărat supuse rectificării parlamentare. unicul organ legiuitor este Parlamentul. în conformitate cu prevederile art. După criteriul forţei juridice. Dispoziţiile emise de către Guvern. a instanţelor judecătoreşti. În ţara noastră. „expresia voinţei generale şi toţi cetăţenii au dreptul să fie antrenaţi personal sau prin reprezentanţii lor la elaborarea sa” (art. pe baza unei delegări legislative.Principalul izvor de drept din Republica Moldova este actul normativ juridic. Actele emise de către Guvern nu pot viza sectoare de activitate ce fac obiectul legilor constituţionale sau organice şi nu pot depăşi. spre deosebire de cutumă. legea. şi anume a organului. decît pînă la conformitatea cu nevoile şi conştiinţa juridică a societăţii respective. legea are o superioritate faţă de cutumă. deţine puterea legislativă şi un act de voinţă care consacră acea normă. aşa cum reflecta Declaraţia drepturilor omului din 1789. 106² al Constituţiei Republicii Moldova) [38]. a contenciosului administrativ ş. Legea poate să modifice oricînd o situaţie de drept pozitiv. Consiliului Superior al Magistraturii. Parlamentul emite trei categorii de legi: • • legi constituţionale. Competenţa de a emite legi îi aparţine puterii legiuitoare. care reglementează sistemul electoral. Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice (art.„legea”. Forţa juridică supremă a legii reprezintă apanajul statului de drept şi ţine de esenţa exigenţelor democraţiei. care revizuiesc Constituţia. 37 . care în organizare constituţională. din partea autorităţii statului. Fiind un act conştient şi volitiv al unui organ al statului. legi organice. În vederea realizării programului de activitate al Guvernului. fie colegial sau unipersonal. adoptat de organul suprem al puterii de stat. fără care devin caduce. organizarea şi desfăşurarea referendumului. Guvernului. în funcţie de forma de guvernămînt şi regimul politic al statului . Curţii Constituţionale.72 al Constituţiei Republicii Moldova. Legea este. În scopul de a creşte vizibilitatea diferenţei dintre contractul normativ şi actul juridic normativ. Această delegare legislativă este o excepţie de la principiul separaţiei puterilor în stat. poate chiar desfiinţa o cutumă şi introduce dispoziţii cu totul noi. presupune un act în care se formulează scris o normă de drept. ea niciodată nu poate interveni.a. pentru că altfel devine inaplicabilă. iar cutuma este conservatoare. sub aspectul forţei juridice. 6 Declaraţie). Ea este revoluţionară. Legea. organizarea şi funcţionarea Parlamentului.

în acest sens. o declaraţie de principii lipsită de vreo eficienţă juridică. Aşadar. Este important de subliniat. contractul normativ este un izvor formal al dreptului. drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului. Am ajuns la concluzia că izvoarele dreptului pot fi materiale şi formale şi că ambele tipuri sînt importante. secundare. Dispoziţiile întotdeauna sînt acte aplicative. 2. prin urmare. de aceea în teoria dreptului se vorbeşte de acte normative propriu-zise. cum este legea şi actele normative derivate. accentuînd că izvoarele de drept sînt de mai multe tipuri. infracţiunilor şi pedepselor. că hotărîrile se emit pentru organizarea executării legilor. care de regulă sînt acte de aplicare a normelor juridice şi. ci numai acele decrete care stabilesc norme juridice. bugetului statului. instituţiei proprietăţii. Legea reprezintă principalul izvor de drept. 94 al Constituţiei Republicii Moldova. am identificat pînă la moment că legea este izvorul suprem al dreptului. impersonalitate. nu conţin norme juridice şi nu au caracter normativ. formei de guvernămînt. Legea are întotdeauna caracter normativ. Totodată. cît şi aplicativ. La nivel preliminar am stabilit caracteristicile esenţiale ale contractului normativ. cît şi caracter individual. Celelalte acte ale organelor executive pot avea atît caracter normativ. Este de menţionat că actele normative date nu includ toate decretele prezidenţiale. abstractizare şi obligativitate. regimului politic. Celelalte acte normative au o natură derivată faţă de lege. 102 al Constituţiei Republicii Moldova) [38]. Normativitatea presupune generalitate. Legea consfinţeşte juridic sistemul politic al unei societăţi. întrucît în absenţa acestei obligativităţi. De asemenea. Decretele Preşedintelui (conform prevederilor art. Preşedintele Republicii Moldova emite decrete. Hotărîrile Guvernului pot avea atît caracter normativ. dar în acelaşi timp că contractul normativ este necesar pentru a reglementa relaţiile dintre părţi. La categoria actelor normative subordonate legii sînt atribuite: • • Hotărîrile Parlamentului. am determinat că realitatea socială este cauza ultimă a dreptului şi deci este necesară studierea acesteia în scopul cercetării izvoarelor dreptului. 3. 38 .• legile ordinare. dă legalitate structurii etatice. tipizare. În acelaşi context. cu excepţia celor rezervate legilor constituţionale şi legilor organice. în scopul elucidării esenţei contractului normativ am stabilit dintre formele dreptului şi izvoarele de drept. obligatorii pentru executarea pe întreg teritoriul statului) [38]. o lege nu ar fi decît o petiţie. care intervin în orice domeniu al relaţiilor sociale. • Hotărîrile şi Dispoziţiile Guvernului (art.

de reglementare a relaţiilor din societate bazat pe principii democratice. enumerînd particularităţile lor de bază sau adese. în mare măsură. Manualele de drept din acea perioadă conţineau menţiuni despre contractul normativ doar în contextul de izvor al dreptului internaţional. deşi sau produs anumite încercări de abordare a problemei. Astfel. Uneori era vagă corelaţia dintre ele. realizarea drepturilor şi libertăţilor omului poate fi asigurată doar prin mecanismul colaborării intereselor dintre stat . Evoluţia diacronică şi conceptuală a contractului normativ ca izvor formal al dreptului Obiectivul de recunoaştere deplină a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului este orientat spre lansarea. menţionăm o categorie distinctă de contracte care potrivit caracterului specific de negociere. au fost determinate două direcţii principale de cercetare: 1. pentru a desluşi o noţiune sau alta se aplică definiţia – operaţie logică prin care se determină conţinutul unui concept sau al unei semnificaţii. dacă şi se refereau tangenţial la contractul normativ.individ şi indivizi aparte. Aplicabilitatea izvoarelor de drept depinde. în acest sens. la rîndul ei. contribuie la fortificarea legislaţiei într-un stat de drept. Deşi este un domeniu de imediat interes pentru ştiinţa dreptului din Republica Moldova. în scopul creării unui sistem dinamic de funcţionare efectivă a izvoarelor de drept. stabileşte norme juridice democratice-contractul normativ. trăsăturile caracteristice şi alte elemente de importanţă majoră nu erau analizate. Pentru realizarea cît mai eficientă a obiectivelor propuse. natura sa juridică. în perioada ultimilor ani se observă o tendinţă de dezvoltare a sferei relaţiilor contractuale. cu caracter universal. pînă în prezent teoreticienii l-au abordat într-un mod tangenţial sau în contextul altor probleme. a unei legături stringente dintre stat şi normele juridice. Contractul devine un instrument juridic. ştiinţa juridică este chemată întotdeauna să îmbunătăţească condiţiile de existenţă a lor. Perioada sovietică a dreptului a ignorat categoria juridică contractul normativ. Prin urmare. nefiind un obiect de cercetare aparte. 1. În această ipostază. Or. alteori erau neclare asemănările şi deosebirile. identificarea şi elucidarea forţei juridice a contractului normativ. indicîndu-se genul proxim şi diferenţa specifică 39 . absenţa unor abordări teoretice. putem concluziona că izvoarele dreptului. 2. Mai întîi de toate trebuie să menţionăm că. pe prim plan. După cum am accentuat anterior. Iar. ocupînd un loc deosebit în sistemul ştiinţelor juridice. să realizeze propunerile savanţilor în domeniu. iar practica judiciară. de nivelul reprezentărilor teoretice despre ele. a generat confuzii între contractele şi actele normative.2.Reieşind din cele expuse anterior. determinarea conceptului şi a particularităţilor contractului normativ şi.

p. Contractul rezultă din norme juridice şi se face în strictă conformitate cu ele. Contractul este. deci.4 al Constituţiei Republicii Moldova. La fel. a da naştere unor drepturi şi obligaţii novatoare. contract de vînzare-cumpărare. Importanţa contractului normativ ca izvor al dreptului a crescut considerabil la etapa contemporană. care în acelaşi timp. 150. cel normativ este izvor de drept. Mai sînt. ce se manifestă drept reguli de conduită pentru părţi. 56. Aceasta se referă. contractul nu constituie un izvor de drept. domestice. contractul dat este normativ. în primul rînd. trebuie de menţionat că locul şi rolul contractului normativ în sistemul izvoarelor de drept în mare măsură este determinat de procesul de constituire a însuşi sistemului de drept.[159. care nu se referă la drepturi şi obligaţii pentru subiecţi determinaţi. Multe probleme apărute în stat. p. contractul normativ oferă cetăţenilor libertatea de a se exprima. însă. Din această perspectivă. contracararea bolilor. previne confundarea diferitor noţiuni şi asigură o gîndire logică. le dă dreptul la conduite şi opinii proprii. un act juridic ce stabileşte drepturi şi obligaţii pentru subiecte determinate. Definiţia. exprimarea consimţămîntului poporului (consensus) reprezenta un factor determinativ la elaborarea legilor. Contractul (de la latinescul contractus . Contractul normativ este. probleme care preocupă întreaga comunitate umană. constituie un izvor de drept) [38]. După concepţiile jurisconsulţilor romani. cotidiană a fiecărui sistem de drept [136. la problema drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului (conform prevederilor art. au încetat să mai fi tratate ca probleme interne. pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului. aşadar. ci au în vedere reglementări cu caracter general. În asemenea cazuri. p. şi contracte care stabilesc drepturi şi obligaţii. Spre deosebire de alte tipuri de contracte.) [7. pentru că el se referă la cazuri individuale. o categorie aparte de contract. 185]. p. de a modifica sau de a stinge între ele raporturi juridice (de ex. la care Republica Moldova este parte.a. Prin prisma contractului normativ astăzi se realizează securitatea statului. care se manifestă ca reguli de conduită. combaterea criminalităţii internaţionale ş. impersonal şi repetabil. reflectă nişte trăsături cu caracter generic şi nu o reprezentare exhaustivă despre un obiect. posibilitatea de a contracta. integrarea în economia mondială. proces care este continuu. ca participanţi la un raport juridic. Noţiunea de contract normativ ca izvor formal al dreptului îşi are originea din antichitate. devenind probleme internaţionale. prezente în ramurile dreptului constituţional. El face parte din izvoarele dreptului pozitiv. epidemiilor. 107-108]. La nivel intern. însă. 209]. dreptului internaţional şi dreptului muncii. prezente în arena juridică. dar. de mandat etc. contractelor normative şi a obiceiurilor 40 . a decide în probleme de ordin juridic.a strînge) este definit ca voinţa comună a cel puţin două persoane de a constitui.

obligatorii pentru părţi în comportamentul lor” [29. instituită şi sancţionată de către stat. 124-126]. care are drept scop reglementarea unor raporturi juridice ulterioare între părţile contractante” [220. „dreptul constituie o aparenţă. 329]. Primele idei despre contracte ca izvoare de drept. Pârău. avînd funcţia de a asigura stabilitatea ordinii şi a păcii sociale” [62. „. p. Printre acestea. p. ce produc efecte juridice stabilind drepturi şi obligaţiuni” [105. Kaşanina subliniază trei niveluri juridice normative: nivelul statal (la nivel de stat). 61]. Avornic identifică contractul normativ drept „acordul juridic bazat pe libera manifestare de voinţă a părţilor care stabileşte reglementări cu caracter general şi nu priveşte drepturile şi obligaţiunile unor subiecţi de drept determinaţi” [88. 272]. p. Ceterchi şi I. p. nu s-a născut ca un imperativ al vieţii comunitare. Susţinător al acestei teorii. nivelul local (la nivelul subiecţilor de drept colectiv) şi nivelul individual (la nivelul indivizilor). Dar. autorul rus T. „contractul normativ este un acord juridic. Craiovan. Cerdanţev susţine că. dar era privit ca o realitate cu caracter formal.în calitate de reguli de conduită [172. 87]. individuale şi colective. care grosso modo pot fi acceptate. dreptul fiind tratat ca rezultatul negocierilor multilaterale. p. p. aşa numitele. La rîndul său. p..juridice [204. 41 . ca mijloc de limitare a libertăţilor personale [163. 15]. Pentru Gr. care conţine norme de conduită. 52]. „micronorme” . p. p. 92]. reprezintă reglementarea prin contracte.. izvoare ale dreptului erau recunoscute doar actele normative elaborate de către stat. s-au conturat în perioada republicană a dreptului roman. Profesorul autohton Gh. teoria dreptului convenţional era diametral opusă celei anterioare. reflecţii preluate apoi de adepţii doctrinei dreptului unic. În acest fel. le evidenţiem pe următoarele: În opinia savanţilor români I. Dreptul. p. Fiodorov. recunoscută şi instituită de către puterea de stat. fapt care a condus la identificarea noţiunii de „drept” şi „legislaţie” [134. „contractul normativ este un act juridic constituit din reguli generale. doctrină care a recunoscut contractul normativ ca unicul izvor al sistemului de drept pozitiv. 180]. un instrument şi un indicativ al înţelegerii conştiente dintre indivizi. În literatura juridică întîlnim mai multe definiţii ale contractului normativ ca izvor de drept. Potrivit concepţiei şcolii sociologice / pozitiviste a dreptului. Susţinătorii acestei doctrine abordau contractul normativ ca pe un izvor de facto al dreptului pozitiv şi nu ca pe un izvor de jure. care generează. o categorie a nivelului individual. „contractul normativ este un acord de voinţă realizat de obicei pe baza unor norme juridice. Juristul rus A. contractul normativ este o formă convenţională de creaţie a normelor juridice. unde drepturile şi obligaţiile se manifestă ca reguli de conduită. 188]. deci. După părerea lui I. stabilite prin libera manifestare de voinţă a părţilor” [222.

„un act juridic convenţional.. reprezentaţi de organele sindicale. care vede în contractul normativ un „acord juridic cu participarea organelor împuternicite ale statului. D. 31]. iar pe de altă parte salariaţii. p. Noi considerăm că opinia autorului ar putea fi contrazisă. Dănişor . care relevă o definiţie mai inedită contractului normativ: „act juridic convenţional. contractul normativ fiind identificat ca izvor de drept aparte nu unul integrat într-o altă formă a dreptului. care presupune o procedură specială de creaţie juridică (negocierea. Accentuăm acordul cu viziunea cercetătorului A.un contract” [213. care este garantată de stat” [145. p. ca contracte colective de muncă / convenţii colective. iar după formă . Preocupată de cercetările în materia izvoarelor dreptului. În acest fel. 42 . Alexeev. p. Dogaru. Guzun. Într-un mod asemănător definiţia contractului normativ este sesizată la autorii români C. ci propune o definiţie generală.La rîndul său. Dar. dar. părţile realizează norme juridice. p. p.Diomin. iar contractul normativ este doar o parte componentă a legii” [143. Aici. părţile contractului normativ sînt. 18]. impersonal şi repetabil” [163. În opinia cercetătorului V. participarea statului este într-o formă indirectă. care este total diferită prin unghiul de abordare a problemei . 329-330]. Este evident că părerea autorului n-o putem trata ca pe o definiţie. care stabileşte norme juridice obligatorii pentru părţi. p. „contractul normativ este actul juridic provenit dintro convenţie. Voicu. Atenţia noastră a fost suscitată de definiţia redată de savantul rus S. Şi graţie acestui proces democratic. el abilitînd cu competenţă anumite categorii de persoane pentru a crea norme juridice.„contractul normativ este acordul juridic între doi sau mai mulţi subiecţi care stabilesc drepturi şi obligaţiuni reciproce. p. semnarea. 186. Ivanov vede în contractul normativ. „contractul normativ. după conţinut este un act juridic. amintim că contractul normativ îşi găseşte reflectare şi în materia dreptului muncii. corespunzător rezultatelor la care aspirau acestea. 36]. pe de o parte patronul întreprinderii (atît în domeniul privat cît şi cel public). ce are menirea de a stabili drepturi şi obligaţii – norme juridice” [161. Este o definiţie care poate fi acceptată doar în cadrul conceptual. Afanasiev. Într-o altă accepţie obiectul nostru de cercetare este tratat de autorul A. I. generale şi obligatorii pentru subiecţi. 132]. autorul V. autorul nu atribuie contractului caracterul normativ. contractul normativ este abordat din punct de vedere al dreptului constituţional şi dreptului internaţional public. Troşina susţine că. publicarea). acolo unde statul participă nemijlocit la crearea normelor juridice. în care. p. 64. În această ipostază. ea pretinde a fi justă. impersonale şi repetabile” [136. făcînd referire şi la contractele individuale. obligatorii pentru părţi” [168. care are menirea de a crea norme juridice.„act juridic ce are în vedere reglementări generale. conform esenţei. 61]. .legea este unicul izvor de drept care stabileşte norme juridice. S. cu caracter general. 5]..

este necesar să distingem trăsăturile de gen. ne relatează despre caracterul normativ al contractelor cercetate şi ne impun să recunoaştem normele contractuale ca pe o varietate a normelor juridice. executarea contractului normativ şi efectele neexecutării contractuale sînt specifice. printr-un acord dintre două sau mai multe părţi determinate. autorii amplasînd la baza lor acelea însuşiri. 6. prescripţiile căruia poartă un caracter normativ şi de conciliere. noi propunem următoarea definiţie a contractului normativ izvorul formal al dreptului. 5. forma specifică de încheiere. există un coraport între normele juridice stabilite în contractele normative şi normele juridice. care stabileşte norme juridice. în contextul tehnicii juridice. clauzele contractului normativ poartă un caracter determinat şi obligatoriu. în acelaşi timp. sfera de acţiune. 7. Totodată menţionăm că normele contractuale care rezidă din conţinutul contractului normativ constituie o varietate a normelor juridice. Normele juridice stabilite prin legi reglementează procedura de încheiere a contractului. participanţii la raporturile juridice contractuale sînt situaţi pe poziţii de egalitate. Prin urmare. 3. 8. precum sînt: determinarea de norme juridice. 2. normele juridice în contractul normativ se deosebesc printr-un caracter general şi repetabil. contractul normativ se înregistrează şi se publică în mod oficial. 4. creaţia juridică a statului. Printre trăsăturile caracteristice evidenţiate. care permit deosebirea contractelor normative de alte izvoare de drept. Prin 43 . măsurile juridice de garanţie a executării normelor contractuale ş. caracteristice contractului ca noţiune universală (primele două)şi trăsături specifice ale contractului normativ (ultimele şase).Ca produs al acestei activităţi. care sînt reflectate în legi. normele juridice contractuale se stabilesc într-un proces de conciliere a părţilor. contractul normativ este un act juridic convenţional. Din analiza punctului de vedere al diferitor savanţi constatăm că definiţiile relevate mai sus nu scot în evidenţă deosebiri principale. stabilim următoarele particularităţi caracteristice ale contractului normativ: 1. un indiciu al contractului normativ este forma specifică de încheiere. Avînd în vedere elementele pe care se clădesc definiţiile.a. acestea avînd caracterul de norme juridice. abilitate cu competenţă. aceste trăsături ale contractului normativ. care reglementează raporturi juridice speciale în domenii determinate ale dreptului. manifestat. Însă. contractul normativ stabileşte drepturi şi obligaţiuni pentru părţile contractante şi. În acelaşi timp. care sînt obligatorii pentru viitor. Totodată. caracterul obligatoriu a contractului. mai detaliat la acest aspect ne vom referi în paragraful următor al capitolului.

se modifică sau se sting raporturi juridice. iar cea de-a doua este specifică contractului normativ. 1. La fel. atît pentru contracte normative.act juridic convenţional şi. de regulă. stabilim că „contractul este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc. este stabilirea de norme juridice. ca urmare a înţelegerii intervenite între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice). p. Orice viciu de consimţămînt aduce la nulitatea contractului” [205. „părţile au stabilit”. iar fără contract este de neconceput legalizarea acordului. În acest fel. trăsătura principală a contractului normativ ca izvor al dreptului. în vederea reglementării unor raporturi sociale. pentru crearea. absenţa documentului.666 Cod civil al Republicii Moldova. contractul nu poate fi conceput. Formulările dispoziţiilor contractuale sînt deosebite de cele stabilite în lege. act. ţinînd cont de faptul că forma scrisă este obligatorie. înscris ce consemnează acest acord” [60. Prima este caracteristică pentru orice contract. După natura sa.urmare. menţionăm că documentul în care este expusă voinţa părţilor reprezintă doar o formă de manifestare a voinţei acestora. la definirea acordurilor de voinţă sînt folosite mai multe noţiuni: contract. se utilizează astfel de sintagme precum „părţile au convenit”. Contractul normativ este un act juridic convenţional. p. Totodată. Matuzov care susţin că „un contract normativ poate fi încheiat doar cu consimţămîntul părţilor. Părţile contractante pot încheia în mod liber. Iar. p. În documentele contractuale. nulitatea contractului. într-o anumită măsură. care manifestă o formă specifică de exprimare a conţinutului informaţiei. ci are ca efecte. convenţie. în limitele normelor imperative de drept. constatăm că acordul este o premisă a contractului. însă. 2). consultînd art. nu echivalează cu lipsa contractului. În acelaşi sens. Deci. 219]. constatăm că contractul reprezintă „un acord încheiat. iar normele contractuale se stabilesc doar prin intermediul acordului de voinţă între subiecţi. 129]. prin care părţile se pronunţă liber şi unificat. apelînd la dicţionarul explicativ al limbii române. care stabileşte norme juridice . 209]. aceste noţiuni ar putea fi folosite chiar ca sinonime. Trebuie. Contractul normativ este un act juridic scris. modificarea sau stingerea unor drepturi şi obligaţii în relaţiile dintre ele. cît şi pentru contracte individuale (civile). Sîntem de acord cu viziunea juriştilor ruşi A.este o trăsătură care poate fi divizată în două părţi: 1). de remarcat şi faptul că atît în doctrina de specialitate. „părţile se obligă” şi altele. care sînt egali în drepturi. Maliko şi N. contracte şi pot stabili conţinutul lor” [7. se exprimă caracterul de coordonare a dispoziţiilor normativ-contractuale. Fără de acord.stabilirea de norme juridice. 44 . Şi dacă e să deducem o concluzie pe marginea problemei date. cît şi în jurisprudenţă. contractul este un acord de voinţă.

religie. Însă. Constituţia Republicii Moldova.limba normativ-contractuală. . care se conţin în acest contract normativ. utilizarea unor noţiuni şi termeni juridici specifici. Părţile contractului normativ stabilesc prescripţii. Adepţii acestei concepţii susţin că principiul egalităţii părţilor ar 45 . Dar. Principiul care a dominat şi întronat sistemul de drept roman era: „prima pars aeguitatis aegualitas” – „caracterul primordial al echităţii este egalitatea”. fără deosebire de rasă. avere sau de origine socială” [38]. La fel. p. garantează reguli de conduită unitare. 59]. observăm o tratare similară a problemei abordate încă de la romani. în alin. trăsătura principală a contractului normativ este stabilirea normelor juridice. întrucît dispoziţiile general-obligatorii sînt stipulate în aceste contracte şi de către organismele neguvernamentale. sex. s-au produs încercări de a trata principiul egalităţii părţilor sub forma „egalităţii formaliste”. la rîndul său. dreptul nu emană numai de la stat. potrivit regulilor tehnicii juridice. limbă. caracteristice pentru fiecare act juridic. „toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice. origine etnică. p. În situaţia noastră. statul garantează respectarea acestor categorii de norme juridice stabilite. sau „buna credinţă şi egalitatea temperează rigorismul” [75. ceea ce determină o eficienţa praxiologică normelor create. .documentarea acordului exprimat de către părţile contractante (act). 2. 13]. Riabin cînd scrie că „principiul de bază în raporturile juridice de muncă şi parteneriat social este egalitatea părţilor” [197. în doctrina juridică. toţi indivizii sînt recunoscuţi egali în drepturi. Participanţii la raporturile juridice contractuale sînt situaţi pe poziţii de egalitate principiu universal.(2) art. Dacă e să facem o trecere prin istoria şi evoluţia dreptului ca fenomen social. care poartă un caracter normativ şi sînt aplicabile în raport cu toţi subiecţii participanţi la aceste raporturi juridice. Remarcăm aici un aspect de feedback (principiu al autoreglării) în comportamentul subiecţilor.respectarea rechizitelor obligatorii. apartenenţă politică. caracteristic pentru toate ramurile dreptului privat din orice stat civilizat. Astfel. iar statul. Dreptul este un instrument egal pentru toţi subiecţii inegali de fapt. importanţa contractului normativ manifestată în ramurile caracteristice pentru sfera dreptului public se manifestă prin egalitatea părţilor contractante în procesul de elaborare şi realizare a normelor juridice. . naţionalitate. După cum am menţionat. este evidentă atragerea societăţii civile în procesul de creare a dreptului. din punct de vedere al dreptului.Forma specifică de manifestare a acordului la încheierea contractului se exprimă prin: . este principul egalităţii juridico . Legea supremă a statului. Are dreptate savantul rus A.formale. În acest fel.16 prevede că. opinie.structurarea şi clasarea textului contractului.

cît şi angajatorului de a avea mai multă claritate. timpul de muncă şi cel de odihnă. atît la etapa de formare a contractului normativ. Prevederile legislaţiei muncii sînt 46 . Aceasta de fapt. Una din condiţiile fundamentale ale clauzelor contractuale este caracterul direct şi explicit. Clauzele contractului normativ poartă un caracter determinat şi obligatoriu. p. ori de cîte ori este necesar. În domeniul dreptului constituţional. plata indemnizaţiilor şi compensaţiilor. Contractul colectiv de muncă trebuie să constituie un document suplu şi care să conţină cît mai puţină informaţie redundantă. atunci cînd părţile. răspunderea părţilor şi alte clauze stabilite de către părţi. 12]. care urmează să se nască. Clauzele contractuale sînt stabilite în dependenţă de ramura de drept. Aceasta dă şansa. chiar şi cele care sînt de competenţa internă a statelor. 88]. Noi considerăm că viziunea acestor autori este mai puţin potrivită. p. prin intermediul căruia sînt fixate drepturile şi obligaţiunile reciproce ale părţilor contractante. cît şi în perioada post-contractuală. respectiv de a opera mai uşor cu contractul colectiv de muncă. clauzele contractuale sînt stabilite de către părţi (formele. dat fiind faptul că „egalitatea formalistă” este de neconceput pentru încheierea contractelor normative. lipsit de echivoc. În contractele colective de muncă. În dreptul muncii. Din perspectivă praxiologică.. negociază în mod democratic conţinutul normei juridice. clauzele contractului normativ sînt condiţiile de asociere a statelor şi de funcţionare a acestora (clauze relevate în contractul federativ). În materia dreptului internaţional. iar egalitatea părţilor urmează să se manifeste. mecanismul de reglementare a retribuirii muncii. Condiţiile contractuale reprezintă în sine un mijloc de bază. îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi a protecţiei munci salariaţilor. atunci cînd se vorbeşte despre contracte este foarte important să se determine conjunctura în care se tratează contractul dat [194.trebui să se manifeste doar la etapa post-contractuală şi nu la momentul încheierii contractului [182. este semnificaţia contractului normativ. contractul normativ conferind stabilitate relaţiilor dintre părţi. subînţelegem norme juridice obligatorii pentru părţi. practica denotă că. care se manifestă drept norme juridice. 3. în care se manifestă contractul normativ. contractele cu caracter normativ stabilesc drepturi şi obligaţiuni. în calitate de clauză contractuală poate fi inclusă orice problemă tratată la nivel internaţional. fiind pe poziţii egale. de ex. Spre deosebire de contractele civile. nu pot fi incluse clauze care înrăutăţesc situaţia salariaţilor în comparaţie cu legislaţia muncii). recuperarea sănătăţii. atît angajaţilor. Atunci cînd abordăm conţinutul contractului normativ ca un raport juridic subînţelegem drepturile şi obligaţiile părţilor iar atunci cînd vorbim de drepturile şi obligaţiile care rezidă din contract normativ. sistemele şi cuantulul retribuirii muncii.

modalitatea de exercitare a controlului asupra executării contractului. Ca rezultat. De ex. cît şi juridice şi morale. b) clauze obligaţionale. p. p. elaborate de către părţile contractante. obligaţiuni politice [260. Autorul autohton N. în vigoare din 5 mai 2004. Romandaş menţionează că clauzele contractului colectiv de muncă pot fi divizate în trei categorii: a) clauze normative. ca şi drepturile şi obligaţiunile la care dau naştere. c) clauze organizaţionale. evidenţiază trei tipuri de obligaţii internaţionale: obligaţiuni juridice. Savantul francez M. la încheierea tratatelor internaţionale.oricum obligatorii pentru părţi. nu vedem oportunitatea reinserării acestora în cadrul contractelor colective. 82]. Importanţa contractelor normative derivă din faptul că normele stabilite. care se extind asupra angajaţilor întreprinderii date sau unităţii de producere din cadrul acesteia. procedura de modificare a clauzelor [121. obligaţiuni morale. statele îşi asumă cîte două sau toate trei tipuri de obligaţii. 47 . organele competente ale celeilalte părţi vor efectua proceduri de investigare pe teritoriu statului lor. se prezintă ca obligaţii concrete ale părţilor cu indicarea termenilor de îndeplinire a lor şi a subiecţilor executori. care specifică: termenul de acţiune a contractului. părţile semnatare s-au obligat să îndeplinească unele condiţii pentru a lupta cu crima organizată. O parte integrantă a contractului colectiv de muncă sînt anexele. Lit. În modul acesta. statele întotdeauna îşi asumă.. 3 al Acordului prevede una din condiţii: „la cererea organelor competente ale uneia dintre părţile contractante. În cazul tratatelor politice. poartă un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic pentru părţile contractante. 102]. în cazul unor activităţi ce se referă la criminalitatea organizată. inclusiv în scopul evitării actelor teroriste”. 167]. p. sînt normele locale ale dreptului muncii stabilite de părţi în limitele competenţei lor. subiecţii de drept sînt obligaţi să-şi execute cu certitudine prevederile contractului. Din cadrul acestor anexe fac parte: regulamentul cu privire la negocierile colective şi la soluţionarea conflictelor dintre salariaţi şi patron. care poartă răspunderea pentru realizarea acestora. în diferitele ei manifestări. răspunderea pentru încălcarea clauzelor. De regulă. etc [96. a) art. Virally. la 3 iulie 2002 a fost semnat Acordul dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Italiene de cooperare în materie de luptă cu crima organizată. deci. în publicaţia Sur la nation d ' accord. regulamentul cu privire la premiere. atît obligaţiuni politice.

în comun.tul normativ şi contractul individual (civil). care să se impună acordului peste voinţa acestora. care produce efecte juridice doar pentru părţile aces-tuia (deci. Concilierea este o particularitate specifică contractului normativ. inclusiv salariaţii de la filiale. Contractul normativ este un act juridic. condiţiile de realizare a contractului (normele juridice). în cazul contractului colectiv de muncă. care stabileşte reguli de conduită cu o acţiune îndelungată. „negocierea constituie modalitatea de a pune de acord avantajele şi interesele părţilor în cauză” [235. în cel mai scurt timp. bazat pe principii corecte şi echitabile. „dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sînt garantate” [38]. 4. părţile. care presupune dialog şi conlucrare în stabilirea unui cadru normativ cît mai adecvat pentru părţile contractante în problemele aflate în discuţie. În acelt fel. Procesul de conciliere este cel mai eficient mod de stabilire a unor norme juridice. Iar. p. 43. de Callières afirma încă din anul 1716 că. care stabileşte reguli generale şi obligatorii de con-duită. Contractul normativ este un act juridic. ci acţionează în limita 48 . Concilierea contractuală devine necesară şi este posibilă dacă sînt îndeplinite trei condiţii fundamentale: . afilierii sau nu la o or-ganizaţie sindicală din unitate. Normele juridice contractuale se stabilesc într-un proces de conciliere a părţilor. reciproc acceptabile. Caracterul general a contractului normativ reprezintă un criteriu de distincţie între contrac.Caracterul obligatoriu al contractului normativ de muncă este reflectat chiar în Constituţia Republicii Moldova în alin. Această extindere reprezintă o ex-cepţie de la principiul relativităţii efectelor contractului. efectele se ex-tind asupra tuturor salariaţilor din unitate indiferent de data angajării lor. Diplomatul francez Fr. Concilierea este tratată astăzi drept cel mai eficient mijloc de comunicare. părţile vor cauta şi crea. 5. obligatorii pentru viitor.lipsa unor reguli si proceduri prestabilite şi obligatorii. efectul scontat. avînd avantajul că realizează. posibilii participanţi la raporturile juridice contractuale. dobîndeşte drepturi şi obligaţii persoana a cărei voinţă devine parte la contract). materializate într-un contract.existenţa dorinţei şi interesul părţilor în obţinerea unui acord. .(4) art. Normele juridice din contractul normativ se deosebesc printr-un caracter general şi repetabil. 247]. stabilesc drepturi şi obligaţiuni. . libere şi egale. Ele nu-şi pierd forţa juridică după aplicarea lor în mod repatat.existenţa unor interese complementare între două sau mai multe părţi.. normele stabilite în contractul normativ au importanţă nu doar pentru persoane determinate. care se manifestă în calitatea de norme juridice. ci pentru toţi cei care intră în componenţa acestei categorii de persoane. În acest fel. De ex.

90]. de regulă. Executarea contractului normativ şi efectele neexecutării contractuale sînt specifice După încheierea şi intrarea lor în vigoare. 28-29]. 6. Prin urmare. Prin urmare. În practică se mai întîlneşte o astfel de categorie de contracte.declaraţii de recunoaştere a principiului 49 . respectarea drepturilor şi obligaţiunilor stabilite de părţi. Acest termen este diferit în dependenţă de tipul contractului. Codul muncii al Republicii Moldova nu reglementează expres durata contractului colectiv de muncă. Astfel. în stare să impună respectarea normelor juridice stabilite. Ele sînt îndreptate spre exercitarea dreptului violat sau spre realizarea îndatoririi neîndeplinite. Merită a fi reamintită aici reflecţia lui B.. în care este stipulată clauza conform căreia. p. trebuie să punem la un loc justiţia şi forţa şi. Privitor la contractele internaţionale. ceea ce înseamnă că părţile pot negocia peste această durată orice termen posibil.. contractele normative urmează a fi executate. organizaţiile internaţionale şi sînt variate. să facem ca ce-i drept să fie puternic şi ce-i puternic să fie drept” [68. p. Prin urmare. legea stabileşte o durată minimă. p. care constituie temelia juridică pe care se construieşte dreptul contractual. Iar. Altele presupun în contract prelungirea automată a acţiunii pentru o perioadă determinată. „ Pacta sunt servanda ” (contractele trebuie executate) – maximă a jurisconsulţilor romani. „Justiţia fără forţă este neputincioasă. executarea contractului se garantează prin: instrumente de auto-garanţie şi instrumente din afară [168. Executarea contractelor presupune aducerea la realizare a clauzelor contractuale. menţionăm că contractul normativ nu are nici o valoare fără un mecanism. Măsurile juridice din afară se realizează. de către organele statului. ele constituind legea părţilor participante la negocieri [182. citat de autorii români M. 220-221].. În acelaşi sens. acestea pot fi încheiate pentru o perioadă determinată. Însă. termenul convenţiei colective este stabilit de către părţi şi nu poate fi mai mic de 12 luni [33]. nu şi una maximă a convenţiei. acesta continuă săşi producă efectele pînă la momentul încheierii unui nou contract sau pînă cînd părţile nu vor decide asupra prelungirii. Lupu. în condiţiile în care a fost încheiat sau în alte condiţii ce vor fi convenite. Dvoracek şi Gh. Pascal. începînd de la norme .termenului de acţiune al contractului. acestea continuă să-şi producă efectele pînă la momentul cînd una din părţile contractante va decide asupra întreruperii lui. termenul lor de acţiune şi posibilitatea de prelungire se stabileşte în contract. la expirarea termenului contractului colectiv de muncă. În cazul contractelor din dreptul constituţional. nedeterminată sau pe termen nelimitat. Astfel de prelungiri se admit pînă la momentul cînd una din părţile contractante nu-l vor revoca sau vor refuza să-l prelungească..

prin mijloace politice. 1) statul nu-şi onorează obligaţiile şi aceasta se echivalează doar cu neexecutarea unei obligaţii internaţionale. dacă fapta ilicită întruneşte elementele şi semnele unei anumite infracţiuni. 50 . 7. răspunderea poate îmbrăca oricare din formele prevăzute de lege. inclusiv cheltuieli financiare. chiar dacă ele nu se execută. eforturi. Pentru soluţionarea rapidă a unor litigii legate de executarea contractelor normative. În prima categorie. dar a normelor juridice. p. Statul se pronunţă nu spre protejarea si respectarea legilor. deşi indirect ele ar putea fi afectate. Însă. 28-29]. În cazul contractelor internaţionale.„contractelor sacre”. adică răspunderea contractuală. care poate fi contestată doar de stat şi nu comportă efecte de drept intern şi 2) cînd tratatele devin parte a dreptului intern şi dau drepturi persoanei concrete să prevaleze de dreptul internaţional în faţa tribunalelor naţionale. Totodată. Însă. părţile ajung la un compromis. După părerea noastră. pînă la măsuri de răspundere juridică şi proceduri de judecată în protejarea contractelor. există cazuri cînd. chiar dacă ele au fost încheiate între state. reflectate în actele internaţionale şi naţionale. civilă sau materială. tratatele generează drepturi şi pentru persoanele de pe teritoriul celor două state. nici un stat nu doreşte ca să-şi afecteze relaţiile politice pe plan internaţional. Neexecutarea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv sau convenţia colectivă atrage răspunderea celor care se fac vinovaţi de aceasta. ele nu dau un drept persoanei fizice concrete să pretindă la dreptul său în instanţă. în funcţie de efectul pe care-l produc. Auto-garanţia executării contractelor presupune stabilirea de către părţile contractante a formelor şi măsurilor de răspundere reciprocă pentru neexecutarea sau executarea necuvenită a condiţiilor contractuale. adică şi a celor din contractele normative. Mai mult ca atît. Un indiciu al contractului normativ este forma specifică de încheiere. p. cît şi a doua categorie sînt contracte (tratate) internaţionale cu caracter normativ. pe lîngă efectele pentru state. în raport cu fapta ilicită. există două tipuri de tratate internaţionale: tratate internaţionale care generează efecte pentru state şi tratate internaţionale care. Ea poate fi penală. se ajunge doar atunci cînd miza este foarte mare şi sînt epuizate toate celelalte căi. mai generează şi drepturi pentru persoanele individuale. 64]. în ipoteza producerii unui prejudiciu [122. folosirea termenului generic de răspundere conduce la concluzia că. se aplică regulile de drept internaţional. deoarece examinarea litigiilor date presupune timp. Iar. este util ca în conţinutul contractului să fie reflectată clauza privind rezolvarea problemelor care apar în aplicarea lor [168. Atît prima. executarea necorespunzătoare sau neexecutarea normelor juridice din contractul normativ intern impută acelaşi efect ca şi în cazul nerespectării normelor juridice stabilite în actul normativ – adresarea în instanţă. La soluţii extreme. atunci cînd. În cea de-a doua categorie. statele recurg deseori la procedura concilierii.

de profesionalismul celor care perfectează actele diplomatice [178. Materia normativă a înregistrării contractului şi convenţiei colective conduce la următoarea întrebare: înregistrarea contractului colectiv este o formalitate sau o verificare a legalităţii 51 . Ea nu influenţează asupra caracterului obligatoriu al contractului şi forţei lui juridice. 1071. În acest fel. convenţiile colective de la nivelul naţional nu se înregistrează şi intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. iar nepublicarea lor face imposibilă producerea efectelor juridice. nu se pot manifesta normele contractuale. în Germania acordul colectiv este valabil încheiat numai dacă există un act scris semnat de ambele părţi. avînd în vedere importanţa contractului colectiv de muncă şi convenţiei colective pentru raporturile de muncă. Talalaev scrie că. în acelaşi timp. deoarece. p. În ceea ce priveşte contractul colectiv de muncă şi convenţia colectivă. 722]. prin forma verbală sau tacită. 7]. deci. dar. perfectarea şi semnarea de documente. autorul A. la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. au ajuns la concluzia că alegerea formei la încheierea contractului se face în dependenţă de părerea părţilor contractante şi caracterul relaţiilor dintre state. pentru contractul normativ se admite doar forma scrisă.Un alt element important în ceea ce priveşte contractele normative este forma acestora. În general. Prevederi identice există în dreptul mai multor state. p. Încheierea unui contract normativ este însoţită întotdeauna de negocieri. la încheierea contractului părţile sînt libere să aleagă forma de perfectare [255. Spre deosebire de contractele individuale (civile). Publicarea oficială a contractului este una dintre trăsăturile specifice ale lui. care au un conţinut confidenţial.. Însă. legea admite diferite forme ce ţin de încheierea contractelor. Această formă este o condiţie de valabilitate a contractului. ceea ce atestă imposibilitatea de a-l încheia într-o altă formă. după caz. 19]. 8. „forma contractului internaţional este condiţionată de consimţămîntul părţilor. contractul normativ este un act creativ şi nu un simplu fapt juridic. decît cea scrisă.Cu toate acestea. Contractul normativ se înregistrează şi se publică în mod oficial. conţinutul lor expres privind condiţiile de muncă. acesta se înregistrează la inspectoratul teritorial de muncă sau. perfectarea consimţită de către părţi este destul de importantă” [203. În acest sens. Este unanim acceptată şi opinia conform căreia. Cu referire la forma contractelor (tratatelor) internaţionale. p. De ex. în doctrina de specialitate este susţinută poziţia conform căreia. În cazul contractului normativ de muncă.. Comitetul de experţi al Ligii Naţiunilor pentru codificarea dreptului internaţional.. acestea sînt acte care se încheie în formă scrisă. Iar. 231. p. forma contractului nu are influienţă asupra forţei lui juridice. contractele normative sînt publice.

obligatorii nu doar pentru părţile contractante). 52 . Diomin. Contractul normativ are un caracter multilateral (conţine norme juridice. p. se publică într-o culegere „Treaty Series” (Culegere de Tratate). V. Ivanov exclude din categoria particularităţilor caracterul oneros al contractului. deoarece. au început să fie înregistrate din secolul al XX-lea. atunci cînd: terenul contractual. Astfel. constatăm că trăsătura prioritară a contractului normativ este stabilirea convenţională de norme juridice obligatorii pentru părţi. egalitatea subiecţilor. evidenţiind: consimţămîntul părţilor. care să determine natura actelor juridice contractuale [170.88].U. De aceia. La rîndul său. În privinţa autonomiei contractuale am avea careva rezerve. autonomia contractuală. A. în vederea realizării unor interese de ordin comun. 18]. Contractele normative se încheie în interesul public. susţinem părerea autorului N. 126] (despre caracterul oneros ne vorbesc şi autorii D. p.N. după cum am menţionat. Toate contractele internaţionale înregistrate la O.U. iar odată cu fondarea Organizaţiei Naţiunilor Unite. savantul rus Iu. În cazul tratatelor internaţionale. Tihomirov se pronunţă asupra caracterului oneros al contractului [209. p. p. 2. Pînă la al doilea război mondial. Ivanov menţionează că. executarea obligatorie a condiţiilor contractuale [169. alături de particularităţile cu caracter universal. Analizînd elementele de mai sus. nu putem vorbi de o „autonomie contractuală”. sînt determinate de lege. inspectoratele teritoriale de muncă au obligaţia de a efectua verificările necesare şi de a realiza înregistrarea doar dacă sînt îndeplinite prevederile Codului muncii [122. tratatele erau înregistrate în Secretariatul Ligii naţiunilor. Publicarea contractelor multilaterale în CSI se realizează în ediţia oficială „Comunitatea. În doctrină. p. în cazurile contractelor colective de muncă. autorul V. care consideră că Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi. Juristul rus A. 3. în Secretariatul O. 88]. tipul de contract aplicabil relaţiilor sociale şi alte elemente. Diomin [149. Analizînd concepţiile lui A.acestuia? În acest sens. ar fi corect de inclus şi trăsături specifice ale normei contractuale. Bahrah. Jurnal informaţional al Consiliului şefilor de state şi al Consiliului şefilor de guverne din cadrul Comunităţii Statelor Independente”.N. 62]. Diomin subliniază alte trei particularităţi ale contractului normativ: 1. Litigiile apărute în legătură cu executarea contractelor normative se rezolvă într-o ordine specifică de soluţionare [163. Romandaş. există şi alte opinii cu privire la trăsăturile definitorii ale contractului normativ. p. 24]). contractul normativ. stabileşte norme juridice în strictă conformitate cu legea şi intervine acolo unde legea nu reglementează.

352]. Boiştean vorbesc despre caracterul oneros al contractului normativ din materia dreptului muncii. Leist. La fel. deoarece se stabilesc prin negociere. Tihomirov evidenţiază „. Prin urmare. libertăţile individuale)” [189. care determină locul lui în sistemul ierarhic al legislaţiei. p. întrucît contractul normativ se realizează prin actul normativ şi reglementează nişte relaţii care nu cad sub incidenţa de reglementare a actului normativ. autorul situează contractul normativ pe aceiaşi poziţie cu legea. p. iar societăţii . ce stabileşte. Diomin şi Ivanov. În acest sens. Contractele normative se consideră valabile numai dacă au fost încheiate cu respectarea normelor stabilite în actele normative” [212. p. care are putere de lege” [207. 193]. libertăţile cetăţenilor acestui stat. Cît priveşte celelalte trăsături propuse de Barah. autorul O.sfera intereselor personale. În afară de destinaţia de completare a legii. 50]. El are o destinaţie mai secundară. Astfel. Sokolov. 53 . menţionăm faptul că caracterul oneros al contractului este o trăsătură specifică contractelor civile. Romandaş şi E. forţa juridică a normelor. O deosebită importanţă în evoluţia diacronică a contractului normativ ca izvor al dreptului reprezintă forţa juridică. cît şi drepturile. prioritatea actelor normative (legilor) în raport cu celelalte acte juridice. contractul normativ atribuie normelor juridice un caracter democratic de reglementare. alţii susţin că contractul normativ se atribuie la categoria actelor subordonate legii şi constituie o componentă a actului normativ. Marcenko. citat de profesorul M.. nu toate contractele sînt cu titlu oneros (de ex. Drept urmare. atribuindu-i forţă juridică asemănătoare legii... scrie: „dezvoltarea societăţii civile la etapa contemporană ne impune să concepem Constituţia drept Legea supremă a statului. În aşa fel. însăşi constituţia este o înţelegere dintre societate şi stat. chiar în literatura de specialitate autohtonă.Referitor la caracterul oneros a contractului normativ. Iar. privind delimitarea principalelor domenii de activitate (statului revine sfera intereselor generale. În opinia noastră. au fost abordate în textul de mai sus. atît atribuţiile organelor supreme ale puterii de stat. „contractul este o înţelegere cu caracter normativ. în concepţia autorului N. citat de cercetătorul G. argumentînd că „părţile contractului colectiv realizează reciproc anumite prestaţii în schimbul acelora pe care s-au obligat să le efectueze în favoarea celeilalte. dar asta nu-i diminuează cu nimic forţa şi valoarea lui juridică. Manov. autorii L. însă să nu uităm că şi acolo. care se conţin în contractul normativ. este egală cu forţa juridică a normelor actului normativ. deoarece doar completează domeniul de reglementare a actului normativ. p. La fel. autorii N. 503]. Tihomirova şi M. donaţia). iar executarea lor nu depinde de un eveniment incert” [122. La rîndul lor. într-adevăr sînt suficiente argumente care i-ar putea atribui această calitate în raporturile juridice de muncă. Aceste prestaţii sînt recunoscute ab initio la încheierea contractului. unii cercetători sînt de părerea că contractul normativ are aceiaşi valoare juridică ca şi legea şi se deosebeşte doar prin modul de creare a normelor juridice.

contractul normativ stabileşte norme juridice. contractul normativ devine un important mecanism de reglementare juridică a relaţiilor sociale. Hobbes. O interpretare justă a problemei în cauză. el este un proces continuu. că această concepţie care a cunoscut o dezvoltare mai amplă a contractului normativ este „teoria contractualistă” (contractului social). Numai în perioada ultimilor ani pe arena juridică au apărut o mulţime de contracte normative noi. T. Dezvăluirea originii contractului normativ este un element obligatoriu al procesului de cunoaştere a adevărului. tratat. . De exemplu. În baza cercetărilor efectuate. protocol. În ceea ce ţine de abordarea istorico – teoretică a contractului normativ. Această teorie cunoaşte mai multe variante. . nu poate fi legat numai de trecut. nici esenţa. Evident. J. nici rolul contractului normativ în sistemul izvoarelor de drept. Numai înţelegînd de ce societatea prestatală n-a recunoscut întotdeauna contractul normativ ca izvor de drept şi de ce la o anumită etapă de dezvoltare acesta apare în mod inevitabil. a preocupat gîndirea umană încă din perioada antichităţii. mai ales în materia dreptului internaţional public. care sînt obligatorii. extrem de importantă este cunoaşterea originii şi premiselor apariţiei acestui fenomen. deducem următoarele concluzii: . Locke. precum ar fi: J. ca izvor formal al dreptului utilizăm noţiunea de contract în înţelesul larg al cuvîntului. putem da răspuns uşor la întrebarea: care este esenţa contractului normativ? Problema originii contractului normativ are nu numai însemnătate teoretică. Problema originii contractului normativ ca izvor de drept. Menţionăm în acest context şi faptul că procesul de apariţie a diferitor contracte normative ca izvoare ale dreptului. adept al 54 . este necesar de a cunoaşte preistoria şi istoria sa. şi anume ca acord. în viziunea lui T. îl vom analiza în paragraful următor al capitolului. Acelaşi lucru poate fi spus şi despre contractul normativ. Fără cunoaşterea acestei probleme nu poate fi înţeleasă nici dezvoltarea. Hobbes. adică nişte prevederi cu caracter general care stabilesc drepturile şi obligaţiunile părţilor contractante. În acest context.pentru definirea contractului normativ. menţionăm că pentru a cunoaşte un fenomen la justa lui valoare. serveşte drept temelie pentru înţelegerea nu numai a problemelor contractului normativ. Rousseau. a cauzelor care au determinat apariţia lui. convenţie. legată de aşa personalităţi de seamă ale gîndirii umane. În acest sens.la etapa contemporană. ci şi practică.În ce priveşte cadrul normativ al Republicii Moldova referitor la forţa juridică a normelor stabilite în actul normativ şi normelor din contractul normativ. ne-am propus să facem o caracteristică a unor concepţii de bază privind originea contractului normativ. ci şi a altor probleme strîns legate de acestea. acolo unde se lărgeşte sfera de acţiune a dreptului.

68]. civilă şi politică. p. oamenii au jertfit nu toate. p. Negru. citat de I. ci doar o parte a drepturilor lor iniţiale în interesul asigurării pentru cealaltă parte a proprietăţii individuale şi a libertăţii. Printre factorii social-economici. Dar acel care a fost investit cu autoritatea publică nu poate să se folosească de ea după bunul său plac. în Europa viaţa cotidiană. J. „odată cu reorganizarea structurii statului şi dreptului. În acest fel. După autorul K. aceştia din urmă ar fi renunţat la toate drepturile lor şi întreaga libertate naturală în folosul monarhului. Kavelin. dar suprimă cu totul libertatea” [47. a devenit cunoscut drept bază în procesul de creare a normelor juridice. iar asociaţia civilă este cel mai voluntar act din lume. În stare naturală omul are deja anumite drepturi. oamenii au încheiat un contract social. ci monarhul. susţine: „întrucît nici o autoritate nu este legitimă decît dacă se bazează pe consimţămîntul celor ce i se supun. care reprezintă un sistem de norme juridice stabilite prin voinţa poporului. război. care era prioritară în perioada Europei burgheze şi care. Purtătorul suveranităţii nu este poporul. prin natura sa. 311]. citat după aceiaşi autori. iar ceea ce lipseşte este autoritatea care poate să garanteze aceste drepturi. În viziunea lui J. Împotriva concepţiei lui Hobbes. ci este întemeiat pe convenţie. Deşi ideea contractului social nu-i aparţine. dreptul acestei autorităţi nu vine de la natură. Ordinea socială Iar. care au contribuit la dezvoltarea culturii dreptului în Europa 55 . „pentru a se salva de dezastru. 39]. J. Rousseau. ridicate la rang de lege” [171. a atribuit contractului calitatea de izvor principal al dreptului. de fapt. prin contractul social. În contractul social încheiat între monarh şi supuşii săi. Locke susţine că omul este natural sociabil şi nici nu există stare naturală fără societate. Această convenţie se bazează pe consimţămîntul unanim. p. ci trebuie. legii şi dreptului obişnuielnic. mizeră şi odioasă – încheierea unui contract de a institui statul. Pentru a obţine o astfel de garanţie. desfrîul şi anarhia. la rîndul său. care curmă războiul. 69]. oamenii trebuie să renunţe la o parte din drepturile lor naturale şi aceasta se face prin contract.monarhiei absolute. Hobbes afirmă însă posibilitatea omului de a ieşi din această stare de natură. citat de autorii B. era construită în baza contractelor. noţiunea de contract ca izvor de drept îşi are originea încă din antichitate. Contractul. Craiovan. care este binele comun” [104. statul nu este o simplă expresie a puterii. Aşa cum ne relatează doctrinele de specialitate hotărîrea poporului era atunci considerată factor de configurare al contractului. Aşadar. Locke. căruia îi recunosc o putere nelimitată. să garanteze drepturile individuale [104. voinţa generală este singura care poate coordona forţele statului în vederea realizării scopului său. pentru că însăşi autoritatea i-a fost încredinţată pentru protecţia particularilor. care ulterior au fost preluate şi implementate în jurisprudenţa Europei Occidentale. Ca urmare. caracteristice perioadei republicane a dreptului roman. p. Este vorba de doctrina dreptului unic. Negru şi A.

294]. pe de o parte raporturile juridice între autorităţi şi popor erau reglementate de normele contractuale. iar activitatea justiţiei era fundamentată pe religie. Contractul normativ Magna Charta Libertatum este un document fundamental al Angliei medievale. Cu referire la societatea medievală. care a reuşit rapid să se facă popular prin politica sa internă. Ulterior. 291. Contractul normativ a fost semnat de către Regele Ioan Fără de Ţară (1199-1216).promovarea vasalităţii. Toate actele. era reprezentantul lui Dumnezeu pe pămînt. Abia în anul 1089. contractele cu caracter normativ ca izvoare ale dreptului au avut o aplicare mai largă acolo unde se realizau astfel de acorduri între nobili şi oraşe. 505]. prin prisma Tratatului de alianţă. drepturile. Abordînd aceeaşi problemă în istoria dreptului românesc. ca şi contract normativ. În acelaşi sens. acesta era caracterizat prin existenţa dreptului sacru (sfînt). categorii sociale etc. Amintim în acest sens Magna Charta Libertatum încheiată la 15 iunie 1215. tătarilor din Crimeea. iar monarhul. p. între monarh şi diverse clase. Bisericii şi oraşelor din Anglia. care reprezintă recunoaşterea de către regalitate a drepturilor nobilimii. Prin Magna Charta Libertatum. obligaţiile reciproce erau reglementate de norme contractuale. autorităţile şi poporul sînt legate între ele printr-un contract normativ. Evident.relaţiile între feudali şi ţărani. Moldova putea să se opună mai uşor şi atacurilor venite din partea turcilor. care intenţiona să cucerească pămînturile moldoveneşti. . între monarh (loan Fără de Ţară) şi marii feudali.formarea dreptului orăşenesc şi comercial care reflecta egalitatea şi reciprocitatea părţilor contractante [151.Occidentală pot fi evidenţiaţi: . şeful statului. în interiorul fiecărui grup de raporturi juridice se implementa principiul egalităţii şi reciprocităţii părţilor. ce stabileau drepturi şi obligaţiuni reciproce. şi în special la începutul evului mediu. ele exprimau raportul de putere între părţile semnatare. Astfel. îndreptat împotriva tendinţelor agresive ale Ungariei. iar pe de altă parte. echitatea. Slavii şi moldovenii au luptat secole întregi 56 . între diverse stări sociale. care stabileau că împăratul este reprezentantul poporului. s-au pus bazele garantării drepturilor categoriilor privilegiate din Anglia în faţa eventualelor abuzuri regale şi a exercitării de către acesta a controlului asupra politicii fiscale a monarhiei. Recunoscînd vasalitatea sa faţă de Polonia. iar poporul va menţine ordinea publică. contractele normativ-juridice erau considerate creaţie a divinităţii. relevăm Tratatul de alianţă dintre Polonia şi Muntenia de la 1390. puterea statului aflîndu-se în mîinile bisericii. Cel care încălca cerinţele glosatorului era considerat tiran şi lipsit de drepturile morale şi politice [221. p. Papa Grigorii al VII-lea susţinea ideea că. . pacea şi securitatea. această idee a fost preluată în glosatorii. care reglementa raporturile juridice dintre suveran şi vasal.

Un model semnificativ de contract normativ din istoria dreptului românesc. în anul 1408. Sic. tătaro-mongoli. era mult mai dificilă. a stabilit eliminarea completă a iobagilor din viaţa politică şi socială din Transilvania. ceilalţi să fie datori să-i dea ajutor. Uniunea preciza ca atunci cînd una dintre părţi va fi atacată. p. Ulterior. 57 . marea majoritate dintre ei iobagi. p. 107. 109]. îl constituie Convenţia de la Cluj – Mănăştur din 6 iulie 1437. Totodată. ca răspuns la Răscoala de la Bobîlna. negustorii din Lvov pentru a trimite din Moldova în Crimeea 100 de oi. economice şi politice cum au fost: dreptul de liberă strămutare. fugarii din Moldova nu vor primi azil în Ungaria. iar pentru a le trimite în Polonia . deşi ei formau vasta majoritate a populaţiei. Cojocna. potrivit căruia. care reglementează înţelegerea (tratatul) de la Bobîlna dintre reprezentanţii răsculaţilor şi cei ai nobilimii. Totodată. de asemenea. trebuiau să plătească o vamă în sumă de 90 groşi. Deşi înţelegerea este cunoscută în istorie sub numele de Unio Trium Nationum. p. ci ca Fraterna Unio (Uniunea Frăţească) [226. În luna aprilie sau mai. la 16 septembrie 1437 a fost încheiat un pact de ajutor reciproc între trei grupuri sociale din Transilvania: nobilimea (majoritatea maghiară). pe dealul Bobîlna (în maghiară Bábolna) s-a adunat o oaste de ţărani români şi maghiari. de lucrătorii de la Ocnele din Dej. Răscoala de la Bobîlna a izbucnit în nordul Transilvaniei. decît pentru celelalte ţări. orăşenii saşi şi răzeşii secui.împreună împotriva agresorilor turci. 698-699]. sprijinită de mii de locuitori ai oraşelor. încheiată între domnul Moldovei şi regele Poloniei. p. micşorarea rentei feudale în bani. natură şi muncă.numai 15. Astfel. alianţa dintre Moldova şi Polonia era dictată şi de interesele comerciale. obţinînd la 6 iulie 1437 prin Convenţia de la Cluj . Convenţia cu privire la acţiunile comune în regiunea de frontieră împotriva „oamenilor răi” din 1475. de unele elemente ale micii nobilimi şi au construit o tabără după model husit [226. 20]. cunoscut sub numele de Unio Trium Nationum (Uniunea celor Trei Naţiuni de la Căpîlna). care reflecta anumite acţiuni comune împotriva detaşamentelor armate de ţărani [28. menţionăm Tratatul de prietenie între Moldova şi Ungaria din 1475. Poziţia românilor transilvăneni. deoarece Unio Trium Nationum excludea în mod tacit grupul etnic român (Universitas Valachorum) din Uniune şi de la orice formă de participare politică şi socială. abolirea „nonei” (dijma din vin şi din grîu). feudalilor germani.Mănăştur satisfacerea unor nevoi sociale. această sintagmă nu apare ca atare în textul pactului. etc [126. 20]. Este caracteristic faptul că pentru comerţul cu Polonia au fost stabilite tarife vamale mai preferenţiale. Ştefan cel Mare obţine promisiunea din partea regelui ungar precum că. La sfîrşitul lunii iunie 1437 au înfrînt armata nobililor. dar s-a răspîndit cu repeziciune spre comitatele Szatmár (Satu Mare) şi Szabolcs şi a fost provocată de înăsprirea asupririi feudale şi de măsurile excepţionale luate de episcopul Gheorghe Lepeş în anul 1436.

în cazul în care părţile nu ajungeau la o înţelegere. 406409. care erau nevoiţi să se supună tuturor cerinţelor înaintate de moşieri. deşi Contractul normal din 1846 era un act juridic benevol. În pofida celor expuse. Contractul normal din 1846 propunea ţăranilor să încheie înţelegeri benevole cu moşierii privind condiţiile de folosire a pămîntului. menţionăm că. iar ţăranii erau obligaţi să îndeplinească anumite prestaţii în folosul moşierilor. care presupunea prevenirea obligatorie a proprietarului cu şase luni înainte de plecare [28. Contractul normal din Basarabia a constituit o parte integrantă a politicii agrare a ţarismului. totuşi. considerat în literatura de specialitate ca fiind pe acelaşi plan din punct de vedere al importanţei cu Cartele drepturilor: Pravilele lui Vasile Lupu si Matei Basarab. p. în scopul determinării loturilor de pămînt şi prestaţiilor ţărăneşti. Pravilniceasca condica tipărita de Alexandru Ipsilanti. subliniem Contractul normal din Basarabia de la 1846. o încercare a ţarismului de a reglementa pe cale paşnică raporturile juridice dintre ţărani şi moşierii de pămînturi. Contractul normal din 1846 mai reglementa şi procedura de trecere a ţăranilor de la un moşier la altul. ca pedeapsă erau ferecaţi în lanţuri”) [28. în care se spunea că: „Copiii ţăranilor erau siliţi să muncească la lucrări grele. Contractul normal determina atît suprafaţa de pămînt pe care moşierul era obligat s-o pună la dispoziţia ţăranilor. promovarea Contractului normal în Basarabia a constituit un pas important în vederea suprimării sistemului violent feudal-iobăgit. Despre asemenea cazuri ne vorbesc documentele ţăranilor şi reprezentanţilor oficiali ai Guvernului ţarist (în materialele anchetei din 27 septembrie 1858. Soroca. şi. cît şi volumul prestaţiilor ţărăneşti către moşieri. din perioada descompunerii şi crizei sistemului feudalo-iobăgite [28. Moţiunea de la Blaj. reglementa nişte înţelegeri benevole dintre moşieri şi ţărani. Hrisovul Leon Vodă Tomşa. 448]. atunci cînd încercau să fugă. În aceeaşi ordine de idei. p. Suplex libellux Valahorum. p. 446-447]. acesta adeseori impunea anumite clauze ţăranilor. deşi nu este contract normativ. moşierii trebuiau să dea ţăranilor în folosinţă loturi de pămînt.Susţinem în acelaşi sens. ce marchează preocupările româneşti timpurii pentru definirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Contractul normal avea drept sarcină prioritară – asigurarea moşierilor de pămînturi cu forţe de muncă necesare în scopul sporirii producţiei gospodăriilor. 446-447]. cu privire la atitudinea moşieresei Deleanova faţă de ţăranii ei din satul Drăgăneşti jud. autorităţile ţariste îi sileau prin bătăi şi ameninţarea de a-i lăsa fără loturi de pămînt. 133. 58 . emis la 15 iulie 1631 [132. peste puterilor lor. p. Potrivit regulilor prevăzute în Contractul normal. De asemenea. p. Iar atunci cînd ţăranii refuzau semnarea unui asemenea contract. Astfel. care. 545-546].

p. .S. Elveţia se transformă într-un stat federal. care a creat un sistem politic mai centralizat.S. Principiile declaraţiei erau direcţionate împotriva monarhiei şi a asupririi coloniale. Contractul normativ incipient este Declaraţia de Independenţă din 4 iulie 1776.R.R. s-a pus apoi problema găsirii unei noi forme de acord între republicile suverane . acest document a fost înlocuit de către Constituţia Statelor Unite ale Americii în 1789. p. Pe parcursul anilor. p. După dezbateri îndelungate.Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. prin care Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.Articles of Confederation.S. Constituirea U.S.F.S. Printre exemplele istorice de federaţii şi confederaţii menţionăm: . au intrat 15 republici unionale.) Transcaucaziene. 18]. Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene.1848. Pentru acele timpuri. fondată în 1777 (în 1781 fiind ratificată baza sa) . printre care şi Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (în componenţa U.R. accentuîndu-se caracterul nedemocratic al principiilor care au stat la baza făuririi Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. cu un regim bolşevic.Acordul cu privire la crearea Comunităţii Statelor Independente.Confederaţia elveţiană. Armenia. Structura administrativă iniţială a ţării a fost o confederaţie.S. în 1353 Berna ş. Federaţia Rusă şi Ucraina. Republicii Sovietice Socialiste Beloruse şi Federaţiei (R. în 1922. convenite de statele membre. un stat centralizat.S. cînd trei cantoane elveţiene. care îşi apără cu succes independenţa în faţa tendinţelor expansioniste ale statului burgund şi al Sfîntului Imperiu Roman. 164]. Ury. . la 8 decembrie 1991 între Republica Belarus. a fost adoptat de către primul Congres Unional al Sovietelor din 30 decembrie 1922 şi conţinea 26 articole. Declaraţia de Independenţă a SUA a constituit un remarcabil act progresist şi revoluţionar [127. condus riguros de către Moscova. [34.09. semnat la Minsk. Schwyz.R. formînd un stat liber şi independent.S.S din 1940-1941 şi 1944-1991).a).R. Însă. preluînd multe din clauzele Constituţiei R. Azerbaidjan.S. Unterwalden (se adaugă în anul 1332 Lucerna. în 1351 Zürich.Statele Unite ale Americii. recunoscută cea mai veche confederaţie încă din 1291.S. 118].Importanţa contractelor normative a crescut considerabil în contextul formării federaţiilor şi confederaţiilor. În 1648 independenţa Confederaţiei helvetice este recunoscută oficial prin Tratatul de pace westfalic. păstrîndu-şi denumirea de Confederaţia elvetică [90.S. alcătuite din Georgia. Tratatul cu privire la formarea U. că toţi oamenii se nasc egali şi că poporul are dreptul să-i alunge pe tirani şi să instituie un guvern propriu. adoptată de către congresul continental în urma căruia coloniile răsculate se unesc în Statele Unite ale Americii. a avut loc în forma juridică a unui tratat încheiat la conferinţa delegaţiilor Congreselor Sovietice al Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse. În declaraţie se afirmă. în componenţa U. iar prin Constituţia din 12. ca subiect al dreptului 59 . prin ele statornicindu-se principiile fundamentale.

p. la 3 iulie 2000 [44. programe comune de activitate. lingvistic. exprimîndu-şi liber acordul de voinţă. 40-XIII din 8 aprilie 1994. semnat la Chişinău.2005 [93. la 19. îi stabileşte o eficienţă de perspectivă în procesul de realizare praxiologică şi respectiv. semnat la Budapesta. dat fiind faptul că pe baza lor s-a lărgit sfera de colaborare dintre organele statelor şi dintre state în parte. în procesul de creare a normelor juridice. analiza diacronică a contractul normativ. aceştia din urmă realizînd diferite strategii. Australia. Ea urmează să fie conştientă de rolul atribuit cetăţeanului într-o democraţie veritabilă. . 479]. 390]. p. naţional. Drept consecinţă. ne permite se afirmăm că această categorie juridică a evoluat şi s-a dezvoltat în interdependenţă cu procesul de dezvoltare a statului şi dreptului.1995 [4. Germania.Memorandumul de înţelegere între Guvernul Republicii Moldova. societatea din Republica Moldova trebuie să fie instruită în spiritul democraţiei participative. reflectate prin alte forme ale dreptului.10. statele membre ale federaţiei sau confederaţiei. Este inacceptabilă varianta URSS. Structura federativă sau confederativă a statelor este determinată în marea lor majoritate. semnat la 07. asistenţa mutuală şi apărarea comună. Mexic. stat format pe principii dictatoriale ruseşti [70. prin Hotărîrea Parlamentului nr. 310].I. Astăzi. ridică calitatea normelor contractuale la un nivel net superior normelor juridice. În pofida celor expuse totuşi. p. constituie acea piatră de temelie care stă la baza dimensiunii umane a oricărui stat democratic.Convenţia dintre Republica Moldova şi Regatul Ţărilor de Jos cu privire la evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şipe capital. Aşa cum sublinia O. acolo unde democraţia şi dreptul naţiunilor la autodeterminare erau nişte ficţiuni [101.S.04. Menţionăm ca contracte normative contemporane: . apartenenţă religioasă (Emiratele Arabe).Vinsent în lucrarea „Sensul federalismului american”: 60 .Acordul între Republica Moldova şi Republica Ungară privind evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunilor fiscale referitor la impozitele pe venit şi proprietate. formarea acestor state se bazează pe principii democratice. precum şi relaţiile cu statele străine. determinînd un aport semnificativ în procesul de perfecţionare a cadrului normativ-juridic al fiecărui stat. Austria). iar acele contracte normative menţionate mai sus. societatea contemporană pune accentul tot mai pronunţat pe sistemul democratic de conciliere. Republica Moldova a ratificat Acordul de constituire a C. 479]. p. 39]. încetează de a mai exista. însemnătatea contractelor normative este vizibilă. Iar. îi determină o calitate democratică superioară întregului sistem al dreptului. Caracterul de conciliere. etnic. . exprimat între părţi. manifestat prin esenţa contractului normativ. Astăzi. Comisia Europeană şi Guvernul Ucrainei privind misiunea Comisiei Europene de asistenţă la frontieră în Republica Moldova şi în Ucraina. de principiul teritorial (Brazilia. p.internaţional şi realitate geopolitică.

sînt chiar izvoarele. Cît despre actul normativ. eficienţa utilizării contractelor normative şi corelaţia contractelor normative cu alte izvoare de drept. dreptul devine cunoscut pentru cei interesaţi. organele autorităţii publice locale). natura juridică a izvoarelor de drept. mijloacele speciale pe care statul le aplică pentru ca voinţa guvernanţilor să capete un veşmînt juridic. este necesar de a cunoaşte corelaţia dintre contractul normativ şi alte izvoare de drept din Republica Moldova. 127]. De obicei. 61 . aparţine tuturor segmentelor comunităţii” [156. pentru stabilirea de noi norme juridice şi realizarea unor interese de ordin public. iar conţinutul izvoarelor este dreptul propriu-zis. izvorul de drept este forma de exprimare a normelor juridice. creaţia juridică. Izvorul formal al dreptului se concepe ca o formă de adoptare sau sancţionare a normelor juridice. Interconexiuni sintetice ale contractului normativ-juridic cu alte izvoare ale dreptului. În această ordine de idei. deoarece prin intermediul lor. nu trebuie să vină în contradicţie cu normele reflectate în actul normativ.3.„În societate există o varietate de autorităţi legislative. Valoarea sistemului de izvoare formale. pentru dezvoltarea unui sistem de drept. Preşedinte. menţionăm că normele juridice pe care le produce contractul normativ. Izvorul formal al dreptului caracterizează deci. ne vom opri mai mult la corelaţia dintre contractul normativ şi actul normativ. se evidenţiază lacunele în drept şi se perfecţionează sistemul normelor juridice. Referitor la contractul normativ. p. Pentru estimarea la justa valoare a contractelor normative în calitate de izvoare formale ale dreptului. a căror aplicare la nevoie este asigurată prin forţa coercitivă a statului. adică sursa în care normele juridice sînt reflectate. Izvoarele dreptului sînt actele în care se conţin normele juridice. De aceea. În contextul cunoaşterii depline a corelaţiei dintre contractul normativ şi actul normativ. este necesar să determinăm natura lor juridică. modul de exprimare a normelor. Deci. modificarea sau suspendarea acţiunii normelor juridice. acesta este creat de către autorităţile publice (Parlament. De asemenea. 1. În modul acesta. este extrem de importantă cunoaşterea valorii sistemului de izvoare formale ale dreptului în dezvoltarea unui sistem de drept. sînt acte ale activităţii de elaborare a dreptului de către stat (organele lui) şi includ prescripţii obligatorii cu un caracter general şi prescripţii privind instituirea. într-un fel sau altul. Ele conţin reguli generale şi obligatorii. cunoaştem că acesta se întocmeşte în baza unei înţelegeri benevole între două sau mai multe persoane. Guvern. însă. acest rol revine actelor normative.

care reprezintă expresia consimţămîntului părţilor semnatare la pregătirea şi perfecţionarea cadrelor în instituţiile militare de învăţămînt). 33. capitolul III din Legea privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova). art. autorul rus Ia. art. Cu toate acestea. în mare măsură..sfera de acţiune a contractului normativ (de ex. . 82]. deoarece contractul normativ. 2 din Legea privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova). astfel încît statul are posibilitatea de a verifica evoluţia relaţiilor contractuale. 3 din Legea privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova). contrare prevederilor legii” [187. capitolul al Vlea din Codul muncii al Republicii Moldova şi art.Corelaţia între contractul normativ şi actul normativ are o mare însemnătate. art.actul normativ reglementează mecanismul de încheiere a contractului normativ (de ex.actul normativ stabileşte obligaţia de executare a contractelor normative şi mijloacele de apărare a drepturilor şi intereselor părţilor contractante (de ex. 59]. De ex. aplicat relaţiilor sociale (de ex.actul normativ determină „terenul contractual” .actul normativ atribuie contractului normativ calitatea de izvor de drept (de ex. 34.actul normativ stabileşte tipul de contract. La fel. 43 Constituţia Republicii Moldova. 30 al Codului muncii al Republicii Moldova. iar în caz de necesitate. alin. Magaziner scrie că „nu există vre-o colaborare dintre actul normativ şi contractul normativ. art. alin. art. Considerăm că punctul de vedere al autorului ar putea fi contrazis.. 40 din Codului muncii al Republicii Moldova şi capitolul al II-lea din Legea privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova). (3) art.. . diferă de contractul colectiv de muncă (contract normativ din domeniul dreptului 62 . 8 din Constituţia Republicii Moldova. 38 Codului muncii al Republicii Moldova. 38.. . 37. iar această dependenţă se manifestă prin următoarele trăsături: . p. 20 Legea privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova). 32. 23 din Legea privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova) [33. . . Protocolul privind colaborarea între Ministerul Apărării al Republicii Moldova şi Ministerul Apărării Naţionale a României în domeniul învăţămîntului militar (contract normativ din domeniul dreptului internaţional. art. (3) art. deoarece actul normativ are un caracter de reglementator în raport cu contractul normativ.. ultimul fiind considerat superior şi poate stabili norme juridice. 44 din Codul muncii al Republicii Moldova. menţionăm că coraportul între contractul normativ şi actul normativ este determinat de tipul contractului normativ. art. 39. interzice acţiunea contractelor care vin în contradicţie cu normele de drept (de ex..actul normativ este un intermediar între contractul normativ şi stat. art.. 41 Codul muncii al Republicii Moldova. este dependent de actul normativ.

63 . 4 al Constituţiei Republicii Moldova. nu are putere juridică. prioritatea reglementărilor internaţionale operează numai în cazul unor contradicţii între textele referitoare la drepturile fundamentale ale omului. determină necesitatea elucidării semnificaţiei Constituţiei. În acest context. sau generate de prevederi nedeterminate. la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne. Prima parte vizează supremaţia Constituţiei. acordă prioritate normelor internaţionale în materia drepturilor omului. 7 al Constituţiei Republicii Moldova. constatăm următoarele: Potrivit art. Această prioritate operează în situaţia în care se ivesc neconcordanţe. Supremaţia este calitatea specifică a Constituţiei. generate de anumite nepotriviri. menţinerii şi exercitării puterii politice a poporului. prioritate au reglementările internaţionale [38]. deci. conflicte între reglementările internaţionale şi reglementările interne. cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Se are în vedere. se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. nici un alt act care contravine Constituţiei. conform prevederilor art. pe care le determină Constituţia Republicii Moldova. În legătură cu această stipulare. referitoare la această problemă. caracterele şi trăsăturile ei. necesare formării. Constituţia este baza politică şi juridică a statului. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică” [38]. analizînd cadrul normativ din Republica Moldova. 91-92]. care necesită a fi divizat în două părţi. constituită din norme de forţă juridică supremă. Cu alte cuvinte. Această afirmaţie este argumentată prin analiza trăsăturilor social-politice şi juridice. În acelaşi sens. superioritatea normelor ce se conţin într-un izvor de drept. În alte cazuri de neconcordanţă. Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului. care se cuprind în tratatele la care Republica Moldova este parte. iar a doua decide supremaţia prin înscrierea principiului conform căruia. Puterea şi supremaţia Constituţiei. Această prevedere constituţională trebuie abordată sub două aspecte. Un prim aspect. menţionăm că însăşi Constituţia. datorită căreia aceasta este situată în vîrful piramidal al instituţiilor politico-juridice dintr-o societate organizată în stat [10. Un aspect important care ar provoca discuţii controversate este forţa juridică a normelor juridice stabilite de contractele normative şi a normelor din actele normative. Ea reglementează relaţiile sociale fundamentale. atît după conţinut. Însă. iar celălalt relevă modul în care se manifestă puterea Constituţiei şi supremaţia acesteia. legea supremă a statului.muncii încheiat între angajator şi comitetul sindical sau reprezentanţii salariaţilor). contradicţii. dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului. este relevată chiar în art. cît şi efectele juridice pe care le produce. „Constituţia este legea ei supremă. 7. p. Constituţia este legea fundamentală şi supremă a statului.

(1) art. care au caracter general şi universal. 138]. 4 din Constituţia Republicii Moldova. locul primordial revenind precedentului juridic” [152. Această dispoziţie vizează toate legile.fiind aplicabile prevederile alin. contractul normativ poate contribui atît la adoptarea actelor juridice cu caracter individual sau normativ. menţionăm că supremaţia legii nu este o particularitate pentru toate statele lumii. tratatele internaţionale au prioritate numai asupra legilor interne. p. presupunînd. În aceiaşi ordine de idei. 106]. s-a stabilit că prevederile alin. prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. Zivs scria: „Nu putem vorbi niciodată despre o supremaţie absolută a unui izvor de drept faţă de altul” [167. p. „legea nu constituie forma cea mai reuşită de exprimare a normelor juridice. indiferent de data adoptării lor. mai întîi că organele de drept. Autorul S. dacă prevederile contractului normativ sînt binevenite pentru societatea în întregime legea poate fi supusă modificării. În acest fel. conform căruia „intrarea în vigoare a unui tratat internaţional. Normele şi principiile unanim recunoscute ale dreptului internaţional sînt executorii pentru Republica Moldova în măsura în care ea şi-a exprimat consimţămîntul de a fi legată prin actele internaţionale respective. Astfel. Iar. În acest fel. Potrivit teoriei şi practicii dreptului internaţional. nereglementate de actul normativ. cît şi la perfecţionarea actul normativ. (2) art. În pofida celor expuse. se asigură hotărîrea uniformă a chestiunilor principale ale politicii statului în întregul sistem de acte normative. prin principii şi norme unanim recunoscute ale dreptului internaţional se înţeleg principiile şi normele consacrate ale dreptului internaţional. care conţine dispoziţii contrare Constituţiei. una din trăsăturile specifice ale actului normativ care asigură realizarea principiilor democratice ale sistemului de izvoare ale dreptului este supremaţia legii şi caracterul obligatoriu al hotărîrilor organelor ierarhic superioare pentru cele ierarhic inferioare. în cazurile stabilite de legislaţie. De altfel. Dispoziţia constituţională despre prioritatea reglementărilor internaţionale privind drepturile omului are incidenţă asupra legilor şi asupra altor acte normative interne. La fel. menţionăm că contractul normativ are sarcina de a reglementa relaţii sociale. în tradiţionala concepţie a dreptului englez. în limitele competenţei ce le revin.4 din Constituţie comportă consecinţe juridice. 55 din 14 octombrie 1999 privind interpretarea unor prevederi ale art. va trebui precedată de revizuirea prevederilor constituţionale” [38]. 64 . Aşadar. 8 din Constituţia Republicii Moldova. al hotărîrilor organelor locale ale puterii în limitele teritoriului din subordine. inclusiv Curtea Constituţională şi instanţele judecătoreşti. dar nu şi asupra normelor constituţionale [77]. sînt în drept să aplice în procesul examinării unor cauze concrete normele dreptului internaţional.

în opera de creare a dreptului sînt chemaţi să participe jurişti de seamă. relevă imperfecţiunuile tehnice. iar izvoarele scrise sînt. Deşi în Republica Moldova nu se aplică doctrina juridică ca izvor al dreptului. De natura sa. Influenţa ei poate fi imediată şi oficială. Totodată. în principiu. fără ea. Autoritatea sa nu este de natură instituţională. contractele normative se inspiră din obiceiuri juridice (de ex. De asemenea. Ea participă. ea este izvor teoretic. trebuie de menţionat faptul. dar ea are influenţă asupra creării normelor juridice în faţa vidului legislativ. ci în unul secret şi imediat. invocînd obiceiul ca model de normă de conduită). dat fiind faptul că la noi în ţară nu se realizează alte izvoare de drept decît legea şi contractul normativ. unele obiceiuri există în ţara noastră. ci de natură ştiinţifică. Faptul publicării contractului normativ. mai mişcător. dar ele nu au forţă juridică. defectele. asigură cunoaşterea lui. Ea urmăreşte perfecţionarea ordinii existente. Doctrina juridică completează gîndirea judecătorului şi a tuturor celor care concurează la aplicarea dreptului. astfel. neadaptarea unei anumite dispoziţii la necesităţile sociale. cînd se apelează la doctrină. De ex. vechiul drept francez). Privitor la doctrina juridică. obiceiul juridic ţine de caracterul său nescris. ne-am expus desluşit în paragraful precedent. care reglementează raporturile juridice respective. făureşte instrumente care servesc drept instrumente juridice şi preconizează metode de interpretare a dreptului. economice şi propune regula care îi pare satisfăcătoare. cît şi metodologic. Opinia doctrinei juridice nu constituie o sursă a dreptului.. În acelaşi sens. se face trimitere la actul normativ. interdependenţa lor este mai puţin evidentă. la elaborarea dreptului. cu condiţia. dar nu în mod direct. iar cunoaşterea sa ar fi imposibilă. 65 . atunci cînd. El este spus şi aplicat. Dar dreptul cutumiar nu este incompatibil cu ideea de societate organizată şi de juridicitate. Totuşi.. „obiceiul de a rămîne feciorul mezin în casa părintească”. de multe ori. dreptul ar dispărea. atît analitic. chiar şi de obiceiul pămîntului nu se mai vorbeşte în practică. dar neincorporat într-o normă oficială. Referitor la precedentul judiciar. mai difuz. că pe baza obiceiurilor juridice pot fi încheiate contracte normative. Evident că este un obicei. cînd este acceptat. Ea contribuie la interpretarea dreptului. contractul normativ comportă o securitate pe care nu o poate atinge obiceiul juridic. factori de securitate şi stabilitate a dreptului. iar în cazul apariţiei unor contraziceri. că acestea nu contravin prevederilor legii (părţile pot contracta. Prin urmare. mai nesigur. sancţionat într-o normă oficială.Cu referire la corelaţia contractului normativ cu celelalte izvoare formale ale dreptului. Doctrina juridică nu este un studiu pur descriptiv al regulii de drept. Un obicei devine izvor de drept numai atunci. în Republica Moldova aproape că nu întîlnim obiceiuri juridice.

alta decît creaţia statului. manifestat. Avînd în vedere caracteristicile de mai sus. Toate aceste caracteristici fixează şi conformă ipoteza lucrării şi fortifică scopul cercetării date. Totodată. în diferite domenii ale dreptului şi funcţionează. cum ar fi de ex. deci. Concluzii la capitolul 1 Aşadar. contractul normativ. Drept concluzie în cazul acestui obiectiv merită a fi menţionat că. printre izvoarele de drept cunoscute. acordurilor internaţionale şi dreptul muncii şi securităţii sociale. prin compararea definiţiilor şi a teoriilor existente. importanţa contractului normativ este dată de posibilitatea de conciliere a părţilor. prescripţiile căruia poartă un caracter normativ şi de conciliere. cercetarea noastră reflectă domeniile prioritare de acţiune ale contractului normativ: în dreptul constituţional. 66 . pe parcursul cercetării identificăm că părţile acţionează pe poziţii de egalitate. era considerat factor determinativ la elaborarea dreptului. în calitate de contracte colective de muncă sau convenţii colective. autorităţile nefiind apte ca să prevadă toate regulile necesare societăţii.. înainte de toate. pentru început s-a efectuat analiza diacronică a contractului normativ ca izvor de drept şi s-a sintetizat reflectarea conceptului în bibliografia specializată. Pe parcursul istoriei a progresat contractul normativ ca formă specifică de creare a dreptului. Însă. fiecare din ele a fost considerat. în sfera dreptului internaţional unde contractul apare sub forma tratatelor internaţionale. 1. în domenii determinate ale dreptului. a determinat trăsăturile caracteristice ale contractului normativ ca izvor de drept. ca manifestare a voinţei exprimate de către părţi. În primul rînd. Clauzele contractuale sînt obligatorii iar neexecutarea lor duce la răspundere. Fiecare izvor de drept şi-a avut şi îşi are importanţa sa şi. în materia formării federaţiilor. printr-un acord dintre două sau mai multe părţi determinate. ce reglementează raporturi juridice speciale.Drept urmare. să facem apel şi la normele care se sprijină pe libera manifestare de voinţă a mai multor părţi. în contextul tehnicii juridice. nu se creează decît prin interacţiunea izvoarelor sale. izvorul de drept supus cercetării şi aspectele sale şi-au găsit oglindire încă din perioada republicană a dreptului roman. abilitate cu competenţă. stabilirea de norme juridice este una din caracteristicile cele mai importante ale contractului normativ şi că acesta reglementează relaţii sociale între părţile contractante. doar actul normativ şi-a disputat primatul în toate sistemele de drept. menţionăm că prin contract normativ înţelegem izvorul formal al dreptului. rînd pe rînd. Lucrarea evidenţiază că. Astăzi. acolo unde -„acordul poporului”. putem afirma că dreptul nu se produce. remarcăm faptul că legea nu mai reprezintă tot dreptul dintr-un stat.4. în perioade şi epoci diferite. Regulile impuse de către autorităţile publice sînt insuficiente. Analiza teoretico-metodologcă a conceptului de contract normativ. sursa principală a dreptului. Apoi. Trebuie.

îi decelează sfera de acţiune. Menţionăm că. una din cele mai importante concluzii la această etapă este cea. care subliniază caracterul reglementator al actului normativ în raport cu contractul normativ. Analizele realizate în acest segment al lucrării ne permit să afirmăm că. 67 .În acelaşi timp. actul normativ atribuie contractului normativ calitatea de izvor de drept. lucrarea determină cîmpul proxim al contractului normativ în relaţie cu actul normativ. stabileşte tipul de contract care poate fi aplicat relaţiilor sociale şi asigură executarea prevederilor (a normelor) contractuale.

68 . Astfel. CÎMPURI DE CATEGORIZARE A CONTRACTELOR NORMATIVE ÎN SFERA JURIDICĂ 2. în funcţie de diferite criterii. tratatele de parteneriat social.1. Această atribuţie poate fi vădită sau tacită. În acest context.. pentru cunoaşterea şi studierea contractelor normative sub diferite aspecte. convenţia de împăcare între făptuitor şi pătimaşul infracţiunii ş. Fundamente metodologice de clasificare a contractelor normative În capitolul întîi am stabilit importanţa contractului normativ pentru evoluţia şi dezvoltarea unui stat de drept şi democratic. pentru a le recunoaşte şi a le deosebi mai uşor în cazul realizării normelor ce le conţin. în dreptul familiei apare instituţia de contract matrimonial. savanţii Iu. ca subiecţi de drept (creaţia juridică nemijlocită a statului): contractele dintre state. Kotelevkaia susţin că „clasificarea va permite gruparea contractelor normative astfel încît. p. evidenţiem următoarele clasificări a contractelor normative: După forma de activitate.a. . p.. organiza. am relevat necesitatea consolidării contractului normativ în sistemul izvoarelor de drept ale unui stat de drept.2.între subiecţi de drept nonguvernamentali (creaţie juridică nestatală): acordurile de cooperare dintre organizaţiile obşteşti. a le sistematiza. se exprimă prin faptul că realizarea lui este asigurată prin forţa coercitivă a statului. Este normal să existe un sistem de criterii de clasificare. deosebim următoarele trei grupuri de contracte normative: . ca izvor de drept. A clasifica contractele normative înseamnă a le grupa pe categorii. 20]. fiecare din ele să-şi găsească locul lor în sistemul relaţiilor sociale şi totodată. Cu referire la aceiaşi problemă. putem afirma cu certitudine că problema clasificării contractelor normativ – juridice prezintă un interes deosebit. va determina colaborarea precisă cu alte tipuri de contracte” [211. iar nerespectarea prevederilor contractului atrage după sine răspunderea [206. Tihomirov şi I. De asemenea. iar în dreptul penal. pentru a ne orienta în ansamblul lor.între state. 254-255]. atît din punct de vedere teoretic.). pentru că astfel se evidenţiază un aspect sau altul al contractelor normative. cît şi din punct de vedere practic. Contractul normativ constituie un mijloc universal de reglementare juridică a relaţiilor sociale. Importanţa reglementărilor contractuale în diferite ramuri de drept creşte tot mai mult în perioada ultimilor ani (de ex. Un aspect primordial al teoriei contractului normativ ca izvor formal al dreptului constituie clasificarea acestuia. directă sau indirectă. Recunoaşterea de către stat a contractului normativ.între subiecţi de drept guvernamentali şi nonguvernamentali (creaţia juridică colectivă): de ex. .

p. În dependenţă de direcţia funcţională. contractele colective de muncă. norme constitutive şi norme de competenţă statutară [169. . clasificarea de mai sus stabileşte că un contract normativ poate. cu statut de salariat şi alta.contracte normative procesuale: Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor din 23 mai 1969. contractul colectiv de muncă. În viziunea autorului V. cu statut de patron. Ele prevăd condiţiile generale ale organizării procesului muncii. Contractele normative mai pot fi divizate în funcţie de ramura de drept: .contracte normative interne: de ex.contracte normative speciale: de ex. ce acţionează asupra tuturor cetăţenilor: de ex. În funcţie de acţiunea în spaţiu a contractelor normative distingem: . . care exprimă manifestarea de voinţă a subiecţilor de drept şi actualizează clasificarea contractelor normative după natura părţilor contractante.. contractul colectiv de muncă.contracte normative pe termen determinat.contracte normative cu durată nedeterminată. . deosebim: . . izvoare de drept în materia formării federaţiilor. . p.contracte normative din domeniul dreptului muncii. După criteriul acţiunii în timp al contractelor normative. Din punct de vedere al acţiunii asupra persoanelor: . . izvoare de drept sub forma contractelor colective de muncă.trăsătură a contractului normativ.Specificul creaţiei juridice contractuale derivă din trăsăturile actelor contractuale. tratatele internaţionale [141. încheiate între angajator şi comitetul sindical sau reprezentanţii salariaţilor.. 85-97].. contractele dintre state. 68]. da naştere unor norme de conduită. convenite de statele membre.contracte normative constitutive: acordul de constituire a unui stat federativ (de ex. Ivanov. care se încheie între o parte.contracte normative din sfera dreptului constituţional. în acelaşi timp.contracte normative generale.contracte normative încheiate între părţi cu statut diferit: de ex. deosebim: .contracte normative de competenţă statutară: Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite din 1945. Dar. Aici distingem: . prin ele determinîndu-se principiile fundamentale. Republica Federală Germană). iar pe baza lor se încheie contractele individuale de muncă ale salariaţilor cu angajatorul.. ce acţionează doar asupra colectivului de muncă.. aici nu trebuie să confundăm statutul părţilor cu egalitatea părţilor contractante . .contracte normative încheiate între părţi cu acelaşi statut: contractele dintre state. conţinutul acestora precizînd 69 ..contracte normative internaţionale: de ex.

Tihomirov.contracte normative în domeniul dreptului internaţional public.contracte normative bilaterale. Distincţia dintre contractele normative bilaterale şi multilaterale este purtătoare de consecinţe importante. El mai poate îmbrăca şi forma acordului.contracte normative de competenţă statutară. . . În funcţie de subiecţii participanţi la raporturile juridice contractuale. încheiate la nivel de ministere / departamente.contracte normative internaţionale. Memorandumul de înţelegere dintre Guvernul Republicii Moldova. p.contracte normative între state [173. Pe de altă parte. utilizarea unor fonduri pentru activităţi culturale. pactului. premiile. încheiate la nivel de guvern. dacă ele nici nu se cunosc). Comisia Europeană şi Guvernul Ucrainei cu privire la misiunea Comisiei Europene de asistenţă la frontieră în Republica Moldova şi în Ucraina.contracte normative locale (la nivelul subiecţilor colectivi de drept). etc. cum pot concorda voinţele părţilor. p. Kaşanina.contracte normative politice. pentru protecţia muncii. de prietenie şi de parteneriat. protocolului. izvoare de drept sub formă de tratate internaţionale. . . declaraţiei sau convenţiei. 175]. indemnizaţiile. contractele normative pot fi clasificate în: . care reprezintă expresia consimţămîntului statelor semnatare. Potrivit autoarei T. . ele constituind reguli de conduită (numărul în creştere al părţilor duce la un grad de generalitate a dispoziţiilor). în funcţie de subiecţi şi conţinut.contracte normative dintre organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale. deosebim: ..clauza cu caracter economic şi social: salariul. . . În viziunea autorului Iu. .contracte normative multilaterale: de ex.contracte normative individuale (care conţin norme juridice destinate părţilor contractuale).contracte normative interstatale. sub aspectul tehnicii instrumentale a contractelor multilaterale. încheiate la nivel de stat. Din punct de vedere al numărului subiecţilor participanţi la raporturile juridice. contractele normative se clasifică în funcţie de sfera de acţiune asupra persoanei: . .. merită a fi subliniată trăsătura legislativă a prevederilor din contractul multilateral. precum şi în plan conceptual (este pus în discuţie caracterul convenţional al angajamentului asumat printr-un contract multilateral. 121]. din 7 octombrie 2005 [93].contracte normative de prestare a serviciilor sociale [210. . .contracte normative interguvernamentale. încheiate între două părţi. 70 .contracte normative interdepartamentale.contracte normative constitutive. contractele normative internaţionale se clasifică în: .

Totodată. Kaşanina.Considerăm.contracte normative mixte. ar putea fi contrazisă. că opinia autoarei T. deoarece clasificarea propusă nu corespunde criteriului de acţiune a contractului normativ în interesul public (contractul normativ stabileşte norme juridice cu caracter general). prima categorie autorul o atribuie izvoarelor de drept ce stabilesc norme juridice (obiectul nostru de cercetare). . care se aplică la dezvoltarea contractelor normative primare. [185.contracte normative subordonate legilor care se încheie în temeiul legilor în vigoare (contractul colectiv de muncă) [74. . 85]. Guţu şi O. p. .la actele aplicativ-juridice. iar pe de altă parte.contracte normative derivate. care stabilesc.contracte normative cu conţinut individual (care reglementează un domeniu aparte). p. clasificare respectivă este ca neargumentată. Cercetătorul rus I. Noi considerăm că ansamblul criteriilor de clasificare a contractelor normative. iar cea de-a doua . care stabilesc. . Ivanov. 72]. care s-au constituit în ştiinţa dreptului şi au fost analizate de noi au o importanţă deosebită pentru cunoaşterea şi studierea contractul normativ sub diferite aspecte. drepturi subiective şi obligaţii pentru părţi [141. norme juridice. Autorii autohtoni A. O asemenea diversitate de păreri asupra clasificării contractelor normative.contracte normative superioare legilor interne (pactele şi tratatele referitoare la drepturile fundamentale ale omului. Corespunzător. modifică sau sting norme juridice. 47]. la care se referă: . contractele normative pot fi clasificate în funcţie de conţinutul lor: . p. Lucaşuk. dinamica elementelor lor constitutive. . la care Republica Moldova este parte). p. izvoare de reglementare sub-normativă. După părerea lui I. contractele normative se mai clasifică în: . Pentru N.contracte normative cu forţă juridică egală cu a legilor (celelalte acorduri internaţionale ratificate de către Parlament sau acorduri ce se referă la domeniile de bază ale construcţiei socialpolitice). rezultă din însăşi complexitatea acestor ca categorii juridice şi din finalitatea. care stabilesc în premieră principiile de bază ale coraportului dintre subiecţi. Alexandrov.contracte individuale cu conţinut normativ [169. Anume din acest considerent. pentru un grad mai înalt de generalizare a 71 .contracte normative primare. Balan clasifică contractele normative în funcţie de autorităţile care le încheie şi relaţiile sociale. 55-56].contracte normative simple. avînd la bază criteriul de mai sus. întru executarea acestora. pe de o parte. divizează contractele normative mixte în: .

În acest sens. b) contracte normative între organizaţiile nonguvernamentale. Baitin. Şi în acest sens. c) contracte normative interdepartamentale. ramura de drept şi natura părţilor contractante. în care părţile contractante se situează pe poziţii de egalitate. 2. evidenţiind unele sau alte particularităţi caracteristice.contractelor normative ca izvoare de drept. orice contract poate fi analizat din perspectiva acestor clasificări. Importanţa contractelor poate fi văzută în cea de-a doua categorie. Contracte normative interne: a) contracte normative încheiate dintre autorităţile statului. De regulă. Contractul normativ. reflectînd locul şi rolul lor în cadrul fiecărei ramuri de drept aparte. deoarece subiecţii. la baza căreia stau trei criterii: acţiunea în spaţiu. evidenţiem criteriul ramurii de drept.2. dreptului constituţional şi dreptului internaţional. noi optăm pentru o clasificare exhaustivă a contractelor normative. „este un izvor integral. este foarte important ca le abordăm cu maximă atenţie. d) contracte normative din sfera dreptului muncii. pot fi înaintate şi alte modele de clasificări. De regulă. care poate fi întîlnit în toate ramurile dreptului. Analiza praxiologică a contractului normativ ca izvor al dreptului contemporan Din ansamblul de clasificări. Contacte normative internaţionale: a) contracte normative interstatale. 211]. acestea sînt contracte din domeniul dreptului civil. dreptului muncii. b) contracte normative interguvernamentale. care este cel mai important în viziunea noastră şi ne oferă posibilitatea de a determina unele aspecte ale contractelor normative într-o formulă mai complexă. care stabilesc norme juridice generale şi obligatorii pentru părţi. întîlnim contracte în care raporturile juridice între subiecţi sînt de subordonare şi contracte. Ele se intersectează într-un mod sau altul. Clasificările contractelor normative sînt foarte importante sub aspectul său practic. sînt liberi şi egali să decidă asupra clauzelor contractuale (normele de conduită). 2. Astfel. De aceea. asta deoarece asigură o ordine în procesul de creare şi aplicare a dreptului. p. e) contracte normative din materia dreptului constituţional. susţine autorul M. deosebim: 1. c) contracte normative încheiate între autorităţile statului şi organizaţiile nonguvernamentale. dreptului muncii şi dreptului internaţional. Ceea ce ne interesează sînt contractele normative în domeniul dreptului constituţional. Instituţia contractului se atribuie la instituţiile de drept interramurale” [148. 72 .

cu caracter prioritar conduitei oamenilor şi organizaţiilor. 14]. în sine. acesta nu a fost niciodată definit într-o manieră.2. viziunea autorului ar putea fi contrazisă. Profesorul N.. stabilesc drepturile şi competenţa formaţiunilor statale. Prun urmare. p. structura internă şi externă a acestui conţinut” [107. Cu referire la statul federativ. La fel. prezenţa divergenţelor între diferite grupuri ale cercurilor guvernamentale etc. însă că. forma structurii de stat relevă gradul centralizării funcţiilor de stat. nici pentru stat nu s-a găsit o astfel de definiţie.. În unele cazuri se accentuează centralizarea exagerată. politic. gradul comunităţii teritoriale. deoarece Constituţia nu reprezintă altceva decît rezultatul activităţii de elaborare a dreptului de către stat şi reflectă prescripţii juridice supreme. ce exprimă modul de constituire şi exercitare a puterii. p. în altele poate fi caracteristică descentralizarea. coraportul dintre centru şi teritoriu. într-un stat prin împărţirea competenţelor suverane între autoritatea centrală şi autorităţile 73 . obligatorii. deoarece trăsătura ei fundamentală este aceea de a ocroti interesele statului şi ale cetăţenilor. Contractele încheiate cu această ocazie. adică reprezintă un acord comun al tuturor cetăţenilor [164. Dar. statornicind principiile fundamentale convenite de statele membre.Unii cercetători sînt de părerea că chiar şi Constituţia unui stat ar reprezenta. Din totdeauna. contractele normative apar în domeniul organizării şi funcţionării structurii federative a statelor. 58]. federalismul a fost definit prin organizarea structurii puterii şi exercitarea acestei puteri. Contractul normativ în dreptul constituţional În dreptul constituţional. Forma structurii de stat depinde de condiţiile formării acestui stat. un contract cu caracter normativ. Constituţia statului se adoptă cu participarea poporului. după cum. cea mai răspîndită formă de organizare este cea unitară a structurii de stat. 2. 143]. Forma de stat este un concept politico-juridic. doctrina unitarismă a fost un factor progresist încît a înlocuit scindarea feudală şi particularismul. respectiv. componenţa naţională. statele unitare nu sînt echivalente. de centralizarea puterii.1. de organizare a societăţii prin stat [108. 109]. care să pară satisfăcătoare tuturor teoreticienilor. de tradiţiile lui istorice. Această tendinţă a unitarismului este condiţionată de necesităţile pieţei unice. p. În ţările democratice contemporane. determinarea oportună a formei de organizare statală rezultă din diverşi factori de ordin economic. Considerăm. Popa consideră că forma de stat „exprimă modul de organizare a conţinutului puterii. ce influenţează asupra formării tendinţelor centripete şi centrifuge [104. ideologic. a statului federativ şi. p. a statelor membre ale federaţiei. . De-a lungul istoriei.

distinct de statele care-l alcătuiesc” [18. sînt cele atribuite de autoritatea centrală. De aici rezultă un alt element important. de securitate. deoarece acestea nu dispun de mai multe atribute caracteristice statului (nu dispun de armată proprie. chiar dacă sînt stabilite tot prin constituţie. Considerăm că are dreptate. între ele nu există frontiere naţionale etc. Competenţele autorităţii centrale sînt cele atribuite prin actul constitutiv. Statul federal este format din mai multe formaţiuni statale care beneficiază de un statut de autonomie în materie constituţională. statul federativ este o formă democratică de organizare a puterii publice în teritoriu decît statul unitar. 210].) [104. După S. de regulă constituţia. autoritatea centrală menţine dreptul de control şi de a se implica în activitatea autorităţilor locale. Savantul M. decît state propriu-zise. legislativă şi judecătorească şi se subordonează acestuia [79. federaţia. Prin intrarea lor în federaţie. În esenţa sa.locale care sînt. 135]. care subliniază că. cuvîntul „stat”. ca fiind „acel stat compus din două sau mai multe state membre. „statul federativ este format din două sau mai multe state membre. prin care se determină condiţiile de asociere a statelor şi de funcţionare a acestora” [60. 153]. în cazul statelor federale. oricît de largi ar fi ele. iar în statele federale. din unirea cărora apare un nou stat. p. p. care. p. un fel de unităţi administrativ-teritoriale. Bădescu defineşte statul federativ. În statele federative suveranitatea este divizată. numai în modul prevăzut expres de constituţia federală. p. dau naştere unui nou stat. în limitele precizate de Constituţia federaţiei. acestea (statele) au devenit. este dat de actul constitutiv al federaţiei. ca subiect unitar de drept” [100. de regulă. Fiind divizată suveranitatea. statul federativ nu trebuie confundat cu asociaţii de state. deoarece acestea nu dau naşterea unui nou stat. înfiinţate pe baza unui acord juridic. autoritatea centrală poate interveni în domeniile în care exercitarea competenţelor aparţine autorităţilor locale. este împărţită şi sursa autorităţii. În acest sens. de către subiecţii ce formează federaţia. Tănăsescu. de aceea în marea majoritate pentru statele federative este tradiţională 74 . În acelaşi timp. Elementul esenţial al federaţiilor îl constituie faptul că temeiul legitimităţii autorităţii centrale. 336]. Competenţele autorităţilor locale. În statul unitar competenţele autorităţilor locale. transferîndu-şi o parte din atribuţiile lor suverane în favoarea statului compus. 83]. nu sînt dobîndite. întrucît ele nu sînt state în adevăratul sens al cuvîntului. Negru. statul federal are calitatea de subiect unitar de drept [98. p. în acest context. ca fiind „uniunea de state independente sau de unităţi teritoriale autonome. 89]. sînt „păstrate”. Dicţionarul explicativ al limbii române ilustrează statul federativ. autorul autohton B. p. ca subiect al federaţiei se foloseşte mai mult în sens tradiţional. mai degrabă. În statele unitare. subiectele constitutive ale federaţiei.

Subiectele federaţiei nu sînt state în sensul deplin al cuvîntului şi nu beneficiază de suveranitate.U. Statele federative sînt subiecte de drept internaţional. republici din Rusia. cercetătorul autohton I. iar statele federate doar subiecte de drept intern (cu excepţia U. Aceasta este şi deosebirea între confederaţia de state. Dar. în esenţă. judecătoreşti) la nivelul statului federativ şi la nivelul fiecărui stat federat.. declarativ şi nu real. Persoanele care alcătuiesc populaţia statului federativ deţin două cetăţenii: cetăţenia statului federativ şi cetăţenia statului federat. Analizînd raportul dintre statele federative şi statul federat. pe parcursul mai multor ani. Însă. Sîntem de acord cu această abordare. Caracterul suveran al subiectelor federale este formal. landurile R. sînt şi state federale în care componentele federaţiei (cantoanele elveţiene.N. care evidenţiază şi alte patru trăsături: 1.U. executive. Guceac constată că statul federativ este determinat. provincii în Canada etc. Federaţia este constituită din unităţi statale (statele în S. p. obligatorii pe întreg teritoriul statului federativ şi din norme emise de organele competente ale statelor federate. Belarusi deşi era pur decorativă. cetăţean al Ceceniei.F. 4. în care membri ai O.F. 2.). 2. 103-104].). dar nu putem nega nici viziunea autorului B. consacrate prin Constituţia statului federativ şi preluate de statele federate în constituţiile lor.A. Australia. cetăţenia subiecţilor federali este mai mult simbolică.S. cantoane în Elveţia. obligatorii doar pe teritoriul statelor respective. Negru. Canada. Existenţa unui sistem integral de drept. deoarece structura bicamerală asigură. de anumite competenţe cu caracter limitat pe plan internaţional. 3. Instituirea unui cadru dublu de autorităţi publice centrale (legislative. Tatarstanului). India. şi Austria. Organul legislativ la statului federativ este de obicei bicameral. în aceste cazuri.) se bucură. ale cărei componente sînt recunoscute pe plan internaţional şi federaţie. 75 . 6. participarea statelor federate la stabilirea unei legislaţii comune şi la luarea deciziilor de nivel federativ [73. chiar dacă în unele cazuri se menţionează despre suveranitatea acestora.R. Australia). constituit din norme juridice. adoptate de organele cu competenţă normativă de nivel federal. în condiţiile determinate de constituţia statului federativ.G. în pofida proclamării ei formale în unele federaţii. de următoarele caracteristici: 1. Existenţa unei ordini constituţionale comune.forma republicană de guvernămînt (cu excepţia statelor federative-monarhii: Belgia.G.S. Drept exemplu.. Iacutiei. erau Ucraina. după Constituţie. de uz intern (de ex. landuri din R. 5.

Armeniei etc. anumite particularităţi revin federaţiilor latino-americane.R. Letoniei.R. Oricum. compromis 76 . 135-137]. erau nişte gubernii ale Imperiului Sovietic. Federaţia în ţările democratice se caracterizează prin descentralizarea statului.S. la luarea deciziilor federale. p. Ca urmare. Iar în primăvara anului 1991 se înscenează un referendum care. Subiecţii federali de pe poziţii de egalitate participă. Autorităţile federative a ţărilor respective beneficiază de dreptul unui control larg asupra activităţii subiecţilor federali. propriu-zis. Însă. nu s-a soldat cu succes.S. orientările actuale ale federalismului sînt contradictorii.-ului. Se opera cu noţiunea de suveranitate a republicilor unionale doar în scopuri propagandistice. La fel.S. democratice tendinţa este contrară: de întărire a federaţiilor şi de formare a unor noi entităţi federale. 5. 4. republicile Iugoslaviei îşi păstrează suveranitatea. Imperiul Sovietic (de altfel ca şi toate celelalte imperii de pînă acum) s-a prăbuşit. În acest sens. Acest lucru a fost confirmat încă o dată de practică. (această lege făcea imposibilă ieşirea din componenţa federaţiei). deosebim. de ex. decît să recunoşti faptul că acestea. În cazul federaţiilor afro-asiatice. Începînd cu anul 1989 „statele suverane” membre ale Uniunii Sovietice şi-au declarat independenţa. adoptă Legea cu privire la modalitatea de ieşire din componenţa U. În opinia noastră. este foarte important ca aceste raporturi să aibă un caracter funcţional.S. această ipoteză potrivit căreia statele ce fac parte din federaţiile socialiste îşi păstrează suveranitatea cade. să existe un dialog. După cum s-a menţionat. în statele pluraliste. Dacă în fostele state socialiste tendinţa a fost şi este de a destrăma federaţia. Astfel. aici s-ar mai impune şi o altă trăsătură caracteristică a statului federativ şi anume . federaţia are şi multe alte particularităţi.R..S..dinamica raporturilor între federaţie şi statele membre este flexibilă. care diferă de la o federaţie la alta. 3. indiferent de întinderea lor teritorială.. n-a fost şi nici n-a putut fi vorba de o suveranitate reală a acestora. În toamna anului 1989 Congresul Deputaţilor poporului din U. două variante de federaţie: burghezo-federală şi burghezodemocratică [104.s-a afirmat necondiţionat că statele membre ale federaţiei sovietice. confirmă dorinţa de păstrare a U. era mai „comod” să spui de suveranitatea Moldovei. În funcţia federală inevitabil apare necesitatea delimitării de competenţe dintre organele federale şi organele subiecţilor federali. de numărul populaţiei etc. Evident. În acest sens. se observă alte particularităţi. Chiar încercarea de a menţine cu orice preţ aşa numita „uniune benevolă a republicilor surori”.S.

permanent între statul federal şi federaţie în abordarea din toate punctele de vedere a problemelor care pot apărea. Aceasta este de fapt o trăsătură caracteristică federaţiilor veritabile. Federalismul veritabil se bazează pe două principii: autonomiei şi participării. Principiul autonomiei este fundamental pentru organizarea şi funcţionarea statului federal. Potrivit acestuia, statelor membre ale federaţiei li se conferă largi prerogative în cele mai diverse domenii – de la domeniul legislativ la cel jurisdicţional şi economic. Practic, fiecare stat federal îşi construieşte structurile de guvernare şi stabileşte raporturile între ele în mod liber, precizează o politică socială proprie, stabileşte taxe şi impozite cu aplicabilitate locală, îşi construieşte o structură economică şi infrastructurile necesare acesteia ş. a. Mai trebuie să precizăm că, larga autonomie nu presupune ruperea legăturilor cu statul federal. Potrivit principiului autonomiei, se stabileşte o strictă partajare a competenţelor între statul federal şi statele membre ale federaţiei. În caz de conflict între acestea, puterea judecătorească are competenţa de a soluţiona diferendul şi de a reface echilibrul constituţional. Principiul participării este complementar principiului autonomiei, fără participarea statelor componente ale federaţiei la procesul general de guvernare federaţia ar fi în realitate un stat untar complex. Un federalism autentic presupune participarea statelor federale la elaborarea deciziilor aplicabile pe tot teritoriul statului federativ [79, p. 8485]. În dependenţă de criteriile puse la baza federaţiilor, acestea pot fi: - Teritoriale (Germania, Austria etc.); - Naţionale (fostele U.R.S.S., Cehoslovacia, Iugoslavia, actualele Belgia, Elveţia); - Mixte, organizate în baza principiului teritorial şi etnic (Federaţia Rusă). Abordînd problema statului federativ ca pe o formă a structurii de stat, apare necesitatea identificării subiecţilor de federaţie care, după cum am subliniat, nu sînt state în sensul deplin al cuvîntului, chiar dacă în unele cazuri se menţionează despre suveranitatea lor. Caracterul suveran al subiecţilor federali este formal, declarativ şi nu real. La fel, absolut în toate cazurile federaţiei, subiectele federative nu dispun de dreptul de a ieşi liber din componenţa federaţiei. Se ştie că în Constituţia U.R.S.S., se menţiona dreptul republicilor unionale de a ieşi din componenţa U.R.S.S. Un asemenea drept, însă, a avut un caracter formal. Nu a fost, ce-i drept, nici un caz de încercare de a ieşi din componenţa federaţiei sovietice. Doar la sfîrşitul anilor optzeci ai secolului trecut s-au făcut încercări din partea ţărilor Baltice de a ieşi din componenţa federaţiei, dar ele au fost respinse din start [104, p. 137]. În acelaşi timp, subiecţilor federaţiei li se garantează integritatea teritorială. Acesta este un drept inalienabil al subiecţilor federali. În condiţiile federaţiilor democratice, integritatea teritorială este asigurată. Nu putem spune, însă, acest lucru în condiţiile federaţiilor cu regimuri 77

autoritare. Ca exemplu, ne poate servi federaţia sovietică. Este ştiut faptul, că iniţial, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, inclusă forţat în componenţa U.R.S.S., ca rezultat al protocolului adiţional secret al pactului Ribbentrop - Molotov, urma să dispună de un teritoriu de circa 50 de mii kilometri pătraţi. Pînă la urmă, Moldovei i-au fost luate şi acele teritorii, care niciodată n-au intrat în componenţa altor state. Concomitent cu Constituţia federală comună, în unele federaţii acţionează şi Constituţiile subiecţilor federali. De asemenea, paralel cu legile federale acţionează şi legile subiecţilor federali. În toate cazurile, însă, se subliniază supremaţia legislaţiei federale, faţă de legislaţia subiecţilor federali. Prin aceasta se asigură unicitatea reglementării normative pe probleme de interes major. Aceasta se răsfrînge şi asupra organelor subiecţilor federali [104, p. 137]. În afara subiectelor federale, în cadrul statului federativ mai pot fi întîlnite şi aşa numitele teritorii federale, care nu se bucură de subiecte federale, dar se subordonează nemijlocit autorităţilor publice centrale. În această categorie sînt incluse districtele federale (S.U.A., Mexic, Australia etc.), unde sînt amplasate capitalele acestor state, unele forme de autonomie fiind determinate de necesitatea rezolvării unor probleme naţionale. Astfel, întîlnim ca forme de autonomie în federaţie: republici autonome, regiuni autonome, districte naţionale, provincii autonome. În dependenţă de coraportul dintre statul federativ şi subiecţii de federaţie (statele federale), federalismul poate avea un caracter dualist sau de cooperare. Federalismul dualist presupune un echilibru dintre statul federativ şi subiecţii de federaţie, ultimii fiind dotaţi cu o anumită competenţă, iar relaţiile între ei întemeindu-se pe principiul neamestecului intern. Federalismul cooperativ se bazează pe ideea cooperării bilaterale între federaţie şi subiecţii de federaţie, cu repartizarea echitabilă a atribuţiilor între federaţie şi subiecţii săi [73, p. 104-105]. Cu toate acestea, federaţia este un stat suveran, care acordă o atenţie sporită caracterului său unitar. Actualmente, federaţiile au început să se clasifice în simetrice şi asimetrice. Federaţia simetrică ideală e constituită din subiecte a federaţiei, avînd acelaşi statut juridic. Federaţia asimetrică se manifestă în trei forme: Primul model este federaţia asimetrică structurală - se caracterizează prin faptul că pe lîngă subiectele federaţiei, statul federativ cuprinde şi alte formaţiuni teritoriale: teritoriile federale, districtul federal, coloniile federale, iar unele state, chiar şi state asociate. Pentru acest model de federaţie asimetrică este specifică inegalitatea statutului juridic al subiecţilor federaţiei şi nesubiecţilor prin reducerea drepturilor ultimilor. Al doilea model de federaţie asimetrică este constituit numai din subiecte ale federaţiei, dar neidentice. Ca model tipic de asemenea federaţie serveşte Rusia, care fiind constituită din 89 de 78

subiecte ale federaţiei, cuprinde: republici, ţinuturi, regiuni, regiuni autonome, districte autonome, două oraşe de importanţă federală (Sankt-Peterburg). Al treilea model de federaţie asimetrică, „asimetrie camuflată”, este constituite din subiecte de federaţie de acelaşi rang, dar egalitatea între ele nu se respectă în unele domenii (adică sînt reprezentate neproporţional în adunarea parlamentară, dependentă de numărul de populaţie din cadrul fiecărui subiect). Exemplu de asemenea federaţie servesc Emiratele Arabe, unde şapte subiecţi de federaţie sînt reprezentaţi în Adunarea Naţională de un număr diferit de deputaţi (de la 4 la 8) [73, p. 106-107]. Analizînd structura federativă a statelor, constatăm că aceasta nu este determinată nici de suprafaţa teritorială, nici de densitatea sau numărul locuitorilor, nici de existenţa mai multor naţionalităţi, nici de regimul politic sau forma de guvernămînt, ci se constituie prin unirea sau fărîmiţarea mai multor state în vederea realizării unor interese de ordin comun. Cu referire la situaţia din ţara noastră menţionăm că, Republica Moldova este un stat unitar şi indivizibil (art.1 din Constituţie) [38], în sensul că nu poate fi împărţit total sau parţial în mai multe unităţi statale (state) şi transformat într-un stat federal (federativ). În pofida prevederilor constituţionale, pornind de la factori de ordin politic, totuşi, au fost lansate mai multe proiecte care prevăd soluţionarea diferendului trasnistrean prin federalizarea Republicii Moldova. În unul din ele se invocă modelul Spaniei, drept cea mai oportună cale de soluţionare a conflictului transnistrean. Asemenea afirmaţii nu au şi nici nu pot avea nici un temei, spune B. Negru. Federalizarea statului Republica Moldova nici pe de parte nu este un pas spre integritate, deopotrivă, aceasta ar distanţa şi mai mult stînga Nistrului de la restul statului [104, p. 145]. Totodată, considerăm că nu pot fi acceptabile şi conceptele exprimate de către unii experţi ai O.S.C.E. (deoarece proiectul de federalizare a fost lansat de către O.S.C.E., iar mediatori în procesul de rezolvare a conflictului transnistrean erau Rusia, Ucraina şi O.S.C.E.), conform cărora, federaţia poate fi definită prin elementul autonomiei. Autonomia poate fi foarte bine prezentă şi în cadrul statelor unitare. Ea poate avea forme diferite şi se poate regăsi în configuraţii foarte variate. Există autonomii etnice, administrative, culturale etc. În cele mai dese cazuri, autonomia presupune descentralizarea puterii, iar descentralizarea puterii nu presupune neapărat federaţie. Nu trebuie să uităm şi de prevederile art. 142, din Constituţia Republicii Moldova, care stipulează următoarele: „Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale. Nici o 79

p. Realitatea socială. Aşa cum remarca foarte exact Octavian Paler. iar rezultatele lor au fost în funcţie de raporturile de forţe dintre părţi. respectiv Legea contractelor de muncă din anul 80 . Catană. practic. B. organizată de Institutul de Politici Publice. a turna apă la moara separatiştilor şi din alte state. înseamnă. 2.2. ca efect al procedurii de conciliere şi arbitraj.2. dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora” [38].juridică. determinată de mişcări sociale revendicative. 145]. Apariţia sa. în ultimul secol au dispărut mai multe federaţii. ulterior. iar invocarea ca exemple de federaţii reuşite şi trimiterea la faptul simplei exigenţe a acestora. Toate federaţiile au cunoscut războaie de secesiune. prin faptul că ar crea în lume un precedent juridic negativ. Contractul normativ în dreptul muncii În ramura de drept al muncii şi securităţii sociale contractul normativ apare în calitate de contract colectiv de muncă sau convenţie colectivă. federaţiile reuşite sînt astfel tocmai pentru că au fost respectate nişte principii fundamentale în momentul constituirii lor. menţionăm că federaţia este o formă a structurii de stat convenabilă nu poporului Republicii Moldova. nu oferă nici o valoare argumentelor federaliste şi nu poate convinge că singura soluţie este federalizarea Republicii Moldova. nu există nici un criteriu ştiinţific pentru a argumenta necesitatea dreptului la autodeterminare a raioanelor din stînga Nistrului sau pentru a accepta ideea obţinerii calităţii de subiect federal.7 decembrie 2002. şi. existenţa lui în practică le-au impus legiuitorilor din acele vremuri: iniţial pe cale indirectă. deoarece. prin conţinutul lor.revizuire nu poate fi făcută. instituită prin Legea conflictelor de muncă din anul 1920. începînd cu imperiul austroungar şi sfîrşind cu Iugoslavia”. generale şi obligatorii. se plasează la începutul secolului al XX-lea. 3]. Ca realitate instituţional . adaugă eseistul [27. citat după V. fără a exista în perioada respectivă o reglementare legală. p. În concluzii. Pe de altă parte. contractul colectiv de muncă a parcurs o evoluţie destul de sinuoasă. „Nu există state naţionale. prin reglementare directă. „Există federaţii prospere. la 6 . Totodată. Federalizarea are drept scop conservarea instituţiilor proimperiale şi reînvierea fostului imperiu rus” [104. ca Germania şi federaţii unde mafia siciliană pare a fi o organizaţie de diletanţi”. într-un text prezentat la Conferinţa internaţională cu genericul „Perspectivele soluţionării conflictului transnistrean prin federalizarea Republicii Moldova”. Federalizarea Republicii Moldova ar putea fi chiar periculoasă. care s-ar fi transformat în federaţii. stabilesc reguli de conduită. Negru afirma: „A justifica cerinţele separatiştilor. În schimb.

1303-XII din 25 februarie 1993 [81]. c) sînt permanente . Practic. care l-au şi negociat în prealabil. care prezintă toate caracterele unui act legislativ: a) sînt generale . nici un contract civil. pentru că legislaţia muncii era elaborată de manieră centralizată. reprezentată prin lucrători” [110. reprezentat prin patroni. din 25 mai 1973.reglementează uniform condiţiile de muncă a unei întregi mase de lucratori. Prin urmare. cea principală. d) au putere de lege . urmărea stabilirea angajamentelor ambelor părţi privind realizarea sarcinilor economice şi. După anul 1990.contractele individuale de muncă sînt nule dacă încalcă prevederile contractului colectiv. exhaustivă şi imperativă.1929. care dispuneau de condiţii sociale proprii: cămine. deoarece nu reglementează drepturile şi obligaţiunile fiecărui salariat. se poate spune că aveau o anumită importanţă numai contractele colective. creşe etc. pe de altă parte. şi munca. b) sînt abstracte . cantine. De la început. contractul colectiv de muncă este în fond un acord între „cei doi factori ai producţiei: capitalul. „fiind în acelaşi timp act juridic. 89]. pe de o parte. negocierea colectivă a fost statuată prin Legea privind contractul colectiv de muncă nr. care viza negocierea condiţiilor de muncă. nu a putut înlătura totuşi încheierea contractelor colective de muncă [129. Codul muncii al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti. p. dar nu individual. Iar. deoarece efectele sale sînt diferite şi nici lege. prin Legea nr. care a consfinţit şi instituţia convenţiei colective [33]. 154-XV din 28 martie 2003 a fost adoptat Codul Muncii al Republicii Moldova. p. Însă. cîmpul negocierii colective avea o dimensiune extrem de restrînsă. cea secundară. contractul colectiv de munca este considerat în doctrina juridică ca act sui generis. Potrivit unei definiţii foarte vechi dar care se pare că surprinde bine ideea.reglementează situaţia tuturor lucrătorilor. reglementarea contractului colectiv de muncă ilustrează în modul cel mai elocvent dinamica specifică legislaţiei muncii în noile condiţii social-economice. Ele stabilesc reguli generale de drept. dizolvarea sindicatelor şi înfiinţarea breslelor în anul 1938.se aplica de un număr indefinit de ori. Cu toate că încheierea contractelor colective era formal obligatorie. 5]. nefiind nici un contract de muncă clasic. ulterior. sursă de drepturi şi obligaţii 81 . încheiate între acele unităţi. Natura juridică a contractelor colective de muncă depăşeşte cu mult cadrul unui simplu contract civil şi se apropie de caracterul normativ al unei legi. reglementa contractul colectiv de muncă în perspectiva unei duble vocaţii. rolul negocierii colective a condiţiilor de muncă nu poate fi caracterizat în mod obiectiv. decît ca nesemnificativ. Contractul colectiv de muncă este mult mai mult decît un contract încheiat între două părţi strict determinate în preambul. deoarece nu emană de la organul legislativ.

Aici se mai impune şi o precizare determinată de ideea de efecte între părţi. drepturile şi obligaţiile prevăzute pentru toţi salariaţii de la nivelul contractului colectiv de muncă constituie drepturi şi obligaţii ale tuturor angajatorilor de la nivelul respectiv. Deşi contractele civile n-au efect decît între părţile contractante. noţiunea de parte este folosită nu doar pentru a desemna semnatarii sau titularii drepturilor si obligaţiilor reglementate. şi deci. negociată” [71. organele administraţiei publice locale (centrale). asigură: . p. 108-109]. dreptul muncii devine un drept negociat. prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă. Scopul încheierii contractelor colective de muncă este asigurarea unei stabilităţi a relaţiilor de muncă între angajaţi şi angajatori. o normă convenţionala. precum şi de interesele celor două părţi. În ceea ce priveşte contractele colective de muncă. cît şi cea de drept civil. stabilind anumite limite-măsură de protecţie generală a salariaţilor [65. ci faţă de toţi salariaţii şi angajatorii de la nivelul la care se referă. ci şi pentru a se referi la reprezentanţii părţilor. sînt de acord asupra faptului că contractul colectiv de muncă reprezintă o excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractului. p. este stabilit conţinutul raportului juridic de muncă. efectele obligatorii ale contractului privesc numai părţile contractante. Prin urmare. 82 . ori evitarea declanşării grevelor.subiective şi reciproce ale părţilor şi totodată izvor de drept. atît doctrina dreptului muncii. Contractul colectiv de muncă şi convenţia colectivă de muncă se încheie ca urmare a negocierii purtate între partenerii sociali . în funcţie de condiţiile economice şi sociale. Drept urmare. de origine convenţională. Prin încheierea lor. un terţ neputînd fi obligat prin voinţa altei persoane. Nu trebuie sa pierdem din vedere faptul că orice drept convenţional al unei părţi reprezintă o obligaţie corelativă ce incumbă celeilalte părţi. Autoritatea publică (statul). orientează doar acţiunile şi iniţiativele celor două părţi în procesul muncii.patronii. fiind. în primul rînd. prin intermediul legislaţiei. contractul colectiv de muncă îşi produce efectele nu numai faţă de părţi (înţelegînd aici strict semnatarii contractului colectiv de muncă). Importanţa contractului colectiv de muncă ca şi contract normativ este relevată. de influenţa sa asupra dreptului muncii.democratizarea relaţiilor profesionale prin plasarea deciziei normative în sfera de atribuţii ale partenerilor sociali. Negocierea colectivă şi consecinţele ei normale. încheierea contractului colectiv de muncă. de natură să asigure protecţia socială a salariaţilor. promovarea unor relaţii de muncă echitabile. salariaţii şi în cazurile prevăzute de legislaţie. 195]. Prin intermediul acestei negocieri. sub acest aspect. creat de patroni şi salariaţi.

părţile se angajează: 1.adaptarea relaţiilor profesionale de muncă la stadiile de dezvoltare a societăţii şi a fiecărei unităţi..M. să favorizeze instituirea şi utilizarea procedurilor adecvate de conciliere şi arbitraj voluntar pentru reglementarea conflictelor de muncă. să favorizeze consultarea paritară între lucrători şi patroni. p. „convenţia încheiată între patron sau organizaţia patronală. ca atare. 669]. p. 2. contractele colective de muncă să devină. principalul izvor de drept al muncii pentru încheierea. 91].stabilirea. Se remarcă faptul că aceasta este prima recunoaştere expresă într-un document internaţional a dreptului la grevă (neconsacrat.. 3. şi organizaţiile lucrătorilor. face ca într-adevăr. inclusiv dreptul la grevă. se recunoaşte efectiv dreptul de negociere colectivă. pe de altă parte. Potrivit art. Reglementarea normativă care este astăzi în vigoare privind negocierea colectivă. reprezentat prin patroni şi munca. enunţînd modalităţile de colaborare.protejarea salariaţilor împotriva eventualelor abuzuri patronale [129. fireşte.I. suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă. reprezentată prin lucrători” [72. specificitatea lor de la un angajator la altul. prin care se stabi- 83 . şi recunosc: 4. atunci cînd aceasta este necesară şi utilă. Rolul esenţial al contractului colectiv de muncă nu înlătură celelalte modalităţi de reglementare a raporturilor de muncă (prin act normativ. . regulament de ordine interioară. în cea mai mare măsură a statutului juridic al salariaţilor (a drepturilor şi obligaţiilor lor).M. sub rezerva obligaţiilor care ar putea rezulta din convenţiile colective în vigoare [26]. modificarea. convenită între cei doi factori ai producţiei: capitalul. se propun mai multe definiţii ale contractului colectiv de muncă: „un fel de regulamentare a muncii. să promoveze. încorporată. colaborarea între salariaţi şi angajator în elaborarea şi aplicarea politicii sociale şi economice. de cealaltă parte. 6 Partea II-a Cartă. într-un fel (ca anexă). pentru asigurarea exercitării efective a negocierii colective. în vederea reglementării condiţiilor de angajare prin convenţii colective. la cooperare între angajator şi salariaţi pentru ameliorarea organizării. În literatura juridică. regulament de organizare şi funcţionare şi. 89].) [129. Constituţiei O. Şi Carta Socială Europeană acordă o mare importanţă problemelor relaţiei salariat – angajator. prin acordul partenerilor sociali. executarea. p. Prin Declaraţia de la Philadelphia. instituirea procedurilor de negociere voluntară între patroni sau organizaţiile patronale. pe de o parte. pe de o parte şi salariaţi reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege. subsecvent legii. dreptul lucrătorilor şi patronilor la acţiuni colective în caz de conflict de interese. contract individual de muncă). .I. în convenţiile O.

pe întreaga durată a existenţei sale. • contractul colectiv de muncă este un contract comutativ. • contractul colectiv de muncă este un contract numit.I. cît şi salariaţii au drepturi şi obligaţii proprii. şi una sau mai multe organizaţii reprezentative ale salariaţilor. Recomandarea Organizaţiei Internaţionale a Muncii (O.). nu doar celor semnatare [122. „acordul scris şi. salarizarea.lesc clauze. pe de altă parte. conform dispoziţiilor din fiecare legislaţie naţională (pct. p.1) [122. • este un contract solemn. care presupune prestaţii succesive în timp. precum şi la orice alte aspecte convenite de părţi în legătură directă sau indirectă cu relaţia de muncă” [137. citată de autorul N. precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă” [129. negociat. ţinînd seama de faptul că este reglementat de legislaţia muncii. 50-51]. fiecare dintre părţi urmărind un folos propriu. precum şi de lege. iar executarea lor nu depinde de un eveniment incert. 205]. pe de o parte. 84 . iar efectele contractului colectiv de muncă se aplică şi altor persoane. ceea ce îl deosebeşte de contractul civil. Contractele civile nu au putere decît între părţile contractante. reprezentanţii salariaţilor fiind aleşi sau mandataţi de către cei pe care îi reprezintă. care corespund celor avute de către cealaltă parte. la încheierea contractului. prestaţiile la care se obligă părţile fiind cunoscute ab initio.M. p. care urmăreşte crearea unui cadru general şi unitar de desfăşurare a relaţiilor de muncă şi care se referă la condiţiile de muncă. privind condiţiile de muncă. încheiat între angajator. precum şi de contractul individual de muncă. • contractul colectiv de muncă este un contract. încheiat între partenerii sociali. în prealabil. în general. 92]. 2 alin. Într-adevăr. • contractul colectiv de muncă este un contract cu titlu oneros. deoarece el presupune o reciprocitate de prestaţii. ca orice acord scris referitor la condiţiile de muncă. Trăsăturile fundamentale ale contractului colectiv de muncă constau în următoarele: • contractul colectiv este un contract sinalagmatic. la diferite niveluri. nr. 46]. • contractul colectiv de muncă reprezintă o excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractului. deoarece părţile realizează reciproc anumite prestaţii în schimbul acelora pe care s-au obligat să le efectueze în favoarea celeilalte. un grup de angajatori sau o asociaţie patronală. p. Romandaş. 91/1951. atît patronul (patronatul). defineşte convenţia colectivă de muncă. forma scrisă fiind impusă de natura a juridică. p.

3. numit. 4. p. 93-94]. se încheie în virtutea unei delegări statale dată partenerilor sociali prin norme constituţionale. de verificare înainte de legiferarea propriu-zisă.2. sinalagmatic. încălcarea sa sancţionîndu-se potrivit legii [129. contractul colectiv de muncă este concomitent: .Referitor la convenţia colectivă. rezultatul negocierilor colective. Avînd în vedere abordările de mai sus. 2. . au un rol exploratoriu. este obligatoriu. Doctrina juridică menţionează posibilitatea de încheiere a contractelor colective de muncă. stabilim că contractul colectiv de muncă reprezintă un izvor al dreptului deoarece: 1. acordurilor internaţionale. inclusiv pentru salariaţii instituţiilor bugetare. ţinînd seama de specificul finanţării acestor instituţii (de regulă. p. este permanent (se aplică nedefinit pe perioada valabilităţii sale). Contractul normativ în dreptul internaţional În domeniul dreptului internaţional contractele normative se manifestă sub forma tratatelor. respectiv un contract. 2. de la buget). aceasta întruneşte toate caracterele unui act normativ: este generală. Astfel. Tratatul internaţional exprimă întotdeauna acordul de voinţă al statelor 85 . la nivel ramural şi la nivel naţional. abstractă permanentă. 5.un act juridic bilateral. acelaşi contract colectiv dă naştere prin clauzele sale. din care izvorăsc drepturi şi obligaţiuni reciproce ale părţilor. la nivel teritorial. 94]. izvor de drept pentru contractele colective de muncă de la nivelurile inferioare. iar cele de la nivelul unităţilor constituie izvor de drept pentru contractele individuale de muncă. unor reglementări legale. are caracter general (vizează raporturile de muncă pentru un colectiv de angajaţi şi nu numai pentru un salariat determinat). Contractul colectiv de muncă se bazează pe lege. constînd în contractul colectiv de muncă. pe de altă parte.un izvor de drept specific dreptului muncii. Însă. este global (se referă la ansamblul problemelor de muncă). solemn. potrivit legii.3. nu se pot negocia prin contractele colective clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi cuantum sînt stabilite prin dispoziţii legale [129. Contractul colectiv de muncă la nivelul superior constituie. Contractul colectiv de muncă poate fi încheiat la diferite niveluri: la nivel de unitate. care se încadrează în categoria de excepţie a normelor juridice negociate. Însă. Sub aspectul naturii lor juridice.

care are în vedere scoaterea relaţiilor dintre state de sub imperiul forţei şi arbitrajului şi aşezarea lor pe postulatele dreptului şi moralei. p. 86 . al XIX-lea.şi nu un act unilateral. Acestora li se adaugă convenţiile care au ca obiect regimuri internaţionale pentru spaţii geografice întinse. la fel.. Statistic. începînd cu sec. 1 al art. dezvoltarea economică şi comerţului. fie că este consemnat într-un instrument unic. după cel de-al II război mondial multe dintre tratatele internaţionale încheiate. mai ales. Se cuvine a fi subliniată şi importanţa deosebită a convenţiilor de codificare.U. p. p. între acestea şi state. drepturile omului. universal şi urmăresc reglementarea raporturilor dintre state în domenii de mare însemnătate cum sînt: problemele păcii şi securităţii internaţionale.838 tratate. p. 44]. apariţia organizaţiilor internaţionale. cînd au apărut tratatele multilaterale. La numărul mereu în creştere al tratatelor bilaterale se adaugă faptul că. cum ar fi Tratatul cu privire la principiile care guvernează activitatea statelor în exploatarea şi folosirea spaţiului extraatmosferic. importanţa lor a crescut. au caracter multilateral. dintre care cea mai importantă este Convenţia de la Viena din 1969 cu privire la dreptul tratatelor. Carta O. în stabilirea cărora este interesată întreaga comunitate internaţională. fiind considerat cel mai important izvor al dreptului internaţional public. prin „tratat” se înţelege un acord internaţional încheiat în scris între state şi guvernat de dreptul internaţional.000 de tratate. în cadrul Organizaţiei naţiunilor Unite au fost înregistrate peste 35. dacă în 1914 erau considerate în vigoare aproximativ 8. fiind considerată primordială pentru comunitatea internaţională contemporană. a) p. în acest sens. acordînd stabilitate relaţiilor internaţionale. Potrivit lit. Sînt tratate internaţionale nu numai acordurile încheiate între state. Deşi practica încheierii tratatelor internaţionale este foarte veche. au valoare de tratate internaţionale încheiate între membrii acestora [125. inclusiv Luna şi celelalte corpuri cereşti. 5]. diversificarea domeniilor de cooperare internaţională. ale respectului existenţei. 53]. oricare ar fi denumirea sa particulară [42. dar şi acelea încheiate între organizaţii internaţionale. p. consacrate juridic prin Convenţia de la Viena din 1986. 52]. Înmulţirea numărului de tratate internaţionale a fost determinată de creşterea numărului de state. Un loc special în îl ocupă. fie în două sau mai multe instrumente conexe. egalităţii şi libertăţii fiecărei naţiuni [20. încheiat în 1967 şi Convenţia ONU asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 [94. 2 din Convenţie. iar în perioada Societăţii Naţiunilor au fost înregistrate 4.N. care reflectă prima consacrare juridică a valorii deosebite pe care tratatele internaţionale o au în calitate de izvoare ale dreptului internaţional public. 309].000 de tratate internaţionale [21. Actele constitutive ale organizaţiilor internaţionale guvernamentale.

care se încheie între membrii comunităţii internaţionale şi este destinată să producă efecte juridice de drept internaţional” [6. acesta trebuie să fie legal adoptat. Ch. În acest sens. „tratatul este forma expresă de manifestare a acordului de voinţă dintre două sau mai multe state. În viziunea lui I. culturale etc. se modifică sau se sting norme şi raporturi juridice internaţionale” [69. 31]. pe care părţile se obligă să le respecte” [244. Sîntem de acord cu părerea autorului francez Ph. manifestate ca norme de conduită. p. denumirea generică de „tratate” se foloseşte pentru orice acorduri internaţionale. Vom evidenţia doar unele din ele. economice. După părerea lui D. 107]. existente în momentul încheierii şi intrării sale în vigoare şi să fie în vigoare. p. care exprimă acordul de voinţă între două sau mai multe state ori organizaţii internaţionale şi care cuprinde drepturi şi obligaţii de ambele părţi” [53. p. au calitatea de state sau persoane ale dreptului ginţilor. ori alte subiecte de drept internaţional. În opinia autorului V. care consideră că „tratatul este o înţelegere încheiată între două sau mai multe state. după cum urmează: 87 . adică fără vicii de consimţămînt şi să fie în concordanţă cu normele imperative ale dreptului internaţional. 63]. încheiat în formă scrisă şi guvernat de dreptul internaţional” [50. Mazilu. Geamănu consideră că „tratatul internaţional este actul juridic prin care se creează. Gr. prin care se determină drepturile şi obligaţiile lor reciproce.Pentru ca tratatul internaţional să constituie izvor de drept internaţional. În literatura de specialitate pot fi întîlnite diverse definiţii ale tratatului internaţional. Gautier. El consfinţeşte înţelegerea precisă şi liber-exprimată între două sau mai multe state cu privire la drepturile şi obligaţiile reciproce în relaţiile lor politice. conferind stabilitate relaţiilor internaţionale” [92. acţionînd ca subiecte de drept internaţional” [257. Prin aceste drepturi şi obligaţii sînt reglementate raporturile dintre părţile contractante. 45]. Anghel „tratatul este acordul sau înţelegerea. Creţu. „tratatul internaţional acel izvor de drept care exprimă direct şi explicit acordul de voinţă al statelor. 3] Şt. Potrivit Convenţiei de la Viena din 1969 cu privire la dreptul tratatelor. care din punct de vedere internaţional. Rousseau susţine că „tratatul este orice acord încheiat între entităţile politice. p. p. Deaconu vede în tratat „un act juridic încheiat în formă scrisă. statele pot recurge la acea denumire care reflectă mai bine semnificaţia documentului care se încheie. p. 56]. p. indiferent de denumirile speciale pe care acestea le pot primi într-un caz sau altul. 67].

înţelegerilor internaţionale celor mai solemne sau avînd un obiect deosebit de important. Modus vivendi – acord cu caracter provizoriu. Avenant – acord prin care se modifică un instrument anterior cu caracter comercial. adică cu referire la o instituţie. care marchează încheierea. să interpreteze sau să modifice un tratat preexistent al cărui accesoriu este. 88 . să prelungească. dar nu în mod exclusiv. Pact – termen recent care desemnează o înţelegere cu caracter solemn (Briand-Kellogg Pact sau Peace Pact of Paris. proprie unei instituţii. fie să se stabilească reguli de drept. ca neagresiunea sau asistenţa mutuală (Declaraţii adoptate la o conferinţă a celor trei sau patru şefi de stat. Pacte (Convenant) – pactele drepturilor omului. nu constituie motiv pentru a le generaliza. să fixeze modalităţile de aplicare a unui tratat anterior sau să stabilească un regim provizoriu. Actul final – al unei conferinţe diplomatice. de asemenea se foloseşte atunci cînd este vorba de tratate multilaterale care cuprind reguli de importanţă generală (convenţiile de codificare a dreptului internaţional). referitoare la protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale – Protocolul I şi neinternaţionale – Protocolul II). la Convenţiile de la Geneva. de regulă. din 1949. fie să le aplice. a unei lucrări. Constituţie sau Cartă – înţelegere internaţională prin care se stabileşte statutul unei organizaţii internaţionale. Acord – termen general şi cu un conţinut tehnic nu tocmai precis. ca aceea care a avut loc la Yalta sau cea de la Potsdam. ori se creează un nou drept (Declaraţia de la Paris din 1856 sau Declaraţia de la Londra din 1909). unei acţiuni. Act – în cazul cînd este vorba să se enunţe reguli de drept (Actul de la Algesiras din 1960). prin care se afirmă unele principii de politică. sau. Protocol – expresie care se aplică diferitor acte. se remarcă faptul că încheierea lor are loc într-un mod neortodox şi că siguranţa pe care ele o oferă. Convenţie – termen frecvent utilizat. Aranjament – un instrument diplomatic destinat. Declaraţia este un tratat prin care se declară / constată dreptul existent. În literatură.Tratat – denumire aplicată. Declaraţie – cînd se stabilesc principii juridice ori se afirmă o atitudine comună. care apar ca înregistrări ale unor acorduri realizate asupra unei politici comune). poate desemna un acord complementar al unui acord principal (cazul protocoalelor adiţionale din 1977. dar şi că nu există nici măcar raţiuni de principiu pentru a fie create obligaţii pe această cale. Statut – pentru tratatele multilaterale cu caracter instituţional. să completeze. în mod obişnuit. ultima fază a unui proces. 1928).

Cartel – o convenţie între încheiată beligeranţi, de obicei, între comandanţii militari cu privire la schimbul de prizonieri, răniţi şi circulaţia persoanelor; Gentlemen′s agreement – acord internaţional simplificat, încheiat, de obicei, în formă verbală pe baza încrederii reciproce (ca exemplu, este citată înţelegerea de la Londra din 1946, dintre membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate ONU, cu privire la alegerea celor nepermanenţi astfel încît, aceştia să reprezinte cele cinci zone geografice de pe glob); natura ei juridică este controversată, în vreme ce unii o consideră tratat (avînd aceeaşi valoare juridică, ca şi tratatele scrise), alţii îi neagă acest caracter, considerînd că nu are ca urmare consecinţe juridice, ci creează numai obligaţii morale între părţi; Concordatele – se încheie de Sfîntul Scaun; sînt autori care susţin că acestea nu pot fi considerate tratate, ci numai înţelegeri sui – generis cu privire la probleme de competenţă interioară a statelor; Declaraţii unilaterale – se întîmplă uneori, ca un guvern să prefere să facă o declaraţie unilaterală, în locul încheierii unui acord bilateral sau multilateral. Exemple pot fi găsite în Declaraţia din 1873, făcută de Imperiul Otoman, referitor la Canalul de Suez, pe care reprezentanţii a zece state au acceptat-o, convertind declaraţia unilaterală în acord multilateral [6, p. 36-38]. În practica internaţională, mai sînt cunoscute aşa-zisele acorduri complexe. Aceste tratate se întîlnesc în cazul, în care operaţia juridică priveşte diferite subiecte de drept internaţional, care intervin, însă, cu titluri diverse. Sînt acorduri distincte, legate între ele prin obiectul şi prin intrarea lor în vigoare simultană. Astfel, reglementarea situaţiei bunurilor Comisiei Europene a Dunării şi a creanţelor care existau în favoarea membrilor şi funcţionarilor acesteia, a condus în anul 1977 la: a. un acord între Comisie, Franţa, Marea Britanie, Grecia şi Italia, prin care s-a organizat împărţirea bunurilor, exceptînd Grecia; b. o declaraţie a celor patru guverne prin care s-au reglementat relaţiile dintre Grecia şi ceilalţi membri ai Comisiei şi; c. un acord între România şi Franţa, Marea Britanie şi Italia care au acţionat în comun ca membri ai Comisiei. Referindu-se la trăsăturile fundamentale ale tratatului internaţional, cercetătorul S. Scăunaş le evidenţiază pe următoarele: - este un acord scris, fapt care determină siguranţa deplină privind conţinutul reglementării; - forma convenţională a tratatului permite ca drepturile, obligaţiile părţilor, să fie formulate cu destulă precizie, fapt care înlesneşte interpretarea şi aplicarea normelor convenţionale; 89

- tratatele, în cel mai reuşit mod, contribuie la stabilirea concordanţei şi interacţiunii dintre normele de drept internaţional şi cele de drept intern; - identifică precis părţile care-şi asumă obligaţii, indiferent dacă sînt tratate multilaterale sau bilaterale, universale sau regionale, pentru că tratatele sînt opozabile numai în măsura în care sînt acceptate; - tratatele internaţionale sînt izvoare care exprimă clar acordul de voinţă al părţilor contractante, prin procedurile complexe de negociere şi adoptare; - stabilesc cu precizie regulile de comportament convenite de părţile contractante; - determină exact drepturile şi obligaţiile părţilor şi circumstanţele exercitării şi realizării lor; - normele juridice internaţionale sînt stabilite cu mai multă rapiditate; - contribuie la procesul de codificare a cutumelor şi, prin urmare, la o mai mare precizie a conţinutului lor; - are cea mai mare contribuţie la reglementarea unor relaţii noi şi la dezvoltarea dreptului internaţional public, prin codificarea unor noi ramuri de drept [125, p. 52-53]. Sîntem de acord particularităţile menţionate, care relevă pe deplin cele elemente distinctive prin care tratatele internaţionale se deosebesc de celelalte izvoare ale dreptului. Iar, o bună parte din aceste elemente pot fi sesizate în manualul de Drept internaţional public, la autorii autohtoni A. Buruian, O. Balan, E. Serbenco, ediţia a II-a. Chişinău, 2005, precum: reglementează relaţii care prezintă interes pentru comunitatea internaţională; este o formă convenţională de precizare a drepturilor şi obligaţiunilor; stabilirea interacţiunii între normele de drept internaţional şi cele de drept intern [25, p. 50-51]. Elementele esenţiale ale tratatului sînt: subiectele sau părţile tratatului, respectiv statele sau alte subiecte de drept internaţional; voinţa părţilor, liber exprimată; obiectul tratatului.

În literatura de specialitate se duc discuţii controversate pe marginea aspectului normativ al tratatelor internaţionale. Astfel, autorul rus S. Cernicenko este de părerea că nu toate tratatele internaţionale sînt şi normative. Tratatele internaţionale individuale nu pot fi atribuite la această categorie, deoarece ele sînt adresate unor persoane sau unui organ concret şi sînt destinate pentru o unică aplicare [223, p.83]. Concepţia relevată mai sus a fost susţinută şi de juristul A. Talalaev, care scrie că „un tratat internaţional este normativ doar atunci cînd părţile stabilesc reguli de conduită generale” [202, p. 152]. Sîntem de acord cu punctul dat de vedere, deoarece un tratat devine normativ doar în cazul în care acesta stabileşte norme juridice generale şi repetabile 90

(particularităţi specifice ale contractului normativ). Dar, sînt tratate internaţionale care după conţinut, stabilesc atît reguli cu caracter normativ, cît şi individual, adică reprezintă contracte internaţionale mixte. La fel, sînt contracte internaţionale individuale care se încheie pentru executarea obligaţiunilor contractului normativ (de ex., acordurile cu privire la deschiderea reprezentanţelor consulatelor sînt încheiate în temeiul Convenţiilor consulare semnate dintre statele respective). În literatura juridică acestea poartă denumirea de „sub-contracte”. Prin urmare, în funcţie de natura normativă, distingem contracte internaţionale cu caracter normativ (izvoare de drept) şi contracte internaţionale cu caracter individual, care stabilesc reguli individuale pentru părţi şi contracte internaţionale mixte. Autorul francez L. Cavaré, scrie de tratatele limitate, care reglementează situaţii specifice pentru statele contractante şi care nu se referă la societatea internaţională în ansamblu. Ele sînt convenţii speciale despre care se vorbeşte în art. 38 al Statutului Curţii Internaţionale de Justiţie, acelea care reprezintă, ca şi în contractele din dreptul intern, legea părţilor şi nu conţin norme cu caracter general [236, p. 215]. O problemă care se discută în doctrină este acea dacă orice tratat poate fi considerat izvor al dreptului internaţional. Din acest punt de vedere se face distincţie între tratate licite şi tratate ilicite. Toate tratatele licite sînt izvoare ale normelor dreptului internaţional, în timp ce tratatele ilicite nu pot fi invocate ca izvoare ale unor asemenea norme. Sînt considerate ilicite acele tratate care contravin normelor imperative ale dreptului internaţional (jus cogens) şi cele care sînt lovite de nulitate ca urmare a unor vicii de consimţămînt [94, p. 45]. Întîlnim păreri diferite şi în privinţa coraportului între contractul internaţional şi înţelegerea internaţională. „Înţelegerea” este o formă mai simplificată de acord între state, care se deosebeşte de contract prin faptul că relevă formulări generale, nu se divizează în articole, intră în vigoare din momentul semnării, nu se supune actului de publicare, nu se înregistrează la Secretariatul O.N.U.). De-a lungul istoriei, au fost încheiate o mulţime de înţelegeri dintre state, dar care nu aveau forţă juridică. Iar, astăzi aplicarea înţelegerilor a căpătat amploare, prin prisma lor fiind rezolvate importante probleme internaţionale, inclusiv referitoare la securitatea internaţională. În acest sens, analizînd practica olandeză, constatăm că orice acte care cuprind dispoziţii cu caracter obligatoriu, din punct de vedere al dreptului internaţional, constituie tratate. Nu în zadar şi actele politice uneori sînt privite din perspectiva tratatelor. În Israel, de ex., actele politice deseori sînt abordate ca tratate internaţionale. După părerea noastră, înţelegerile internaţionale nu constituie contracte normative, deoarece nu sînt adoptate cu îndeplinirea procedurilor prevăzute de dreptul internaţional (o condiţie specifică a contractului normativ (tratatului) internaţional). În practică,

91

în vederea realizării unor interese comune are. mai ales în ceea ce priveşte autorităţile competente. un caracter politic) [6. sau cînd este imposibil sau iraţional. În lucrarea sa Managing the Risks of International Agreements. După autorul italian Ad. ca urmare a unor vicii de consimţămînt sau să intre în conflict cu o normă imperativă a dreptului internaţional general.. 25]. se deosebesc: 1) tratatele generale şi tratatele speciale. avînd la bază diferite criterii: . care să încheie acorduri internaţionale. dar şi a procedurilor stabilite de legea internă. Tratatul este lovit de nulitate chiar şi atunci cînd. 52-53]. într-un mod sau altul..atunci cînd un stat evită să-şi asume o obligaţie juridică. constrîngerea exercitată asupra reprezentantului statului sau asupra statului. după intrarea lui în vigoare. c) tratate de garanţie. exprimarea consimţămîntului etc. de asemenea.După obiectul pe care-l reglementează. O etapă importantă în studierea contractelor normative din dreptul internaţional o constituie clasificarea acestora. b) tratatele de alianţă (Tratatul Nord-Atlantic. ▪ să nu fie lovit de nulitate. din punct de vedere juridic sau politic. suspendare. p. p. p. negocierile. 92 . contractul normativ. fac parte: a) tratatele de prietenie şi bună vecinătate. doar „înţelegerea” este capabilă să rezolve situaţia creată” [230. prin ameninţarea cu forţa sau folosirea forţei. atunci cînd acestea sînt indispensabile pentru aplicarea tratatului [125. 60].însă. Tratatul de la Varşovia). Maresca. 2) tratatele politice (care reglementează interesele esenţiale politice) şi tratatele economice sau tratate care nu sînt de natură strict politică (o cooperare internaţională. care completează. tratatul internaţional trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru a fi valabil. ▪ existenţa relaţiilor diplomatice sau consulare. şi anume: ▪ să fie adoptat cu îndeplinirea procedurilor prevăzute de dreptul internaţional. Avînd un rol de fundamental în sistemul izvoarelor dreptului internaţional public. sau cînd circumstanţele stabilesc imposibilitatea de realizare. există şi înţelegeri cu caracter normativ. Sînt vicii de consimţămînt: eroarea. dolul. juristul american R. din categoria tratatelor politice. coruperea reprezentantului unui stat. imposibilitatea executării sau ca urmare a aplicării principiului „Lex posterior derogat priori” ori „rebus sic standibus” etc. denunţare. Bilder scria că. „. ▪ să nu fie ieşit din vigoare prin retragere. apare o normă imperativă cu care tratatul intră în conflict. de executat obligaţiile.

distingem: 1) tratate egale şi tratate inegale. decît cel statal. Sînt bilaterale tratatele. 6-7. p. acorduri de cooperare în domeniul social. distingem: 1) tratate încheiate între state. g) tratate pentru delimitarea frontierelor. care rămîn strict legate de teritoriu – neutralizarea anumitor teritorii sau instituirea unei servituţi internaţionale. Giraud. drepturile omului) [254. p.Din punct de vedere al conţinutului. e) tratate pentru soluţionarea pe cale paşnică a diferendelor internaţionale. 4) tratate tranzitorii şi tratate propriu-zise. 61]. . cele la care participă o pluralitate de state (de exemplu. . la Tratatul de la Versailles au participat 28 de state). p. 3) tratate constitutive. În literatura de specialitate s-a propus substituirea expresiei de tratat multilateral cu cea de convenţie generală.După caracterul general al raporturilor dintre state: 1) tratate încheiate în timp de pace.După numărul de state. încheiate între două state şi colective sau multilaterale. 15-22]. vînzare sau compensare) şi tratate prin care se creează în favoarea unui stat. f) tratate pentru limitarea armamentelor. în viziunea autorului E. j) tratate prin care se creează drepturi în favoarea cetăţenilor proprii (referitor la minorităţi. cesiune în arendă. 2) tratate multilaterale [247. 93 . 2) tratate reale şi tratate personale. 2) tratate încheiate în condiţii de război. . drepturi speciale referitor la teritorii (cesiune în administrare. cedarea cu titlu de sancţiune sau garanţie). În categoria tratatelor nepolitice. există tratate: 1) bilaterale. tratate privind cedarea de teritorii (cu titlu de schimb. se includ toate tratatele care nu au scopuri esenţialmente politice. tratate privind relaţiile culturale [6. tratatele privind emigrarea.În funcţie de subiecţii tratatului. . i) tratate de pace şi tratate privind relaţiile diplomatice. h) tratate prin care se creează obligaţii internaţionale. 2) tratate încheiate între alţi subiecţi de drept internaţional. dar tind să reglementeze probleme de natură tehnică: acordurile economice. 84].d) tratate de securitate.

. p. 64]. însă.Din punctul de vedere al conţinutului material. Convenţiile de la Haga din 1899 şi 1907).N. . mai generează şi drepturi pentru persoanele individuale..După efectul lor: 1) tratate internaţionale care generează efecte pentru state. Tratatele-contract sînt dispoziţii cu caracter „contractual” care acţionează indirect asupra formării dreptului internaţional. 2) tratate organice. 94 . distingem: 1) tratate-contract. vom lua în consideraţie distincţia fundamentală între lege şi contract. conţinînd reguli aplicabile acestor categorii. p. realizînd operaţii juridice ce vizează raporturi individuale (de ex. Declaraţia de la Paris din 1856. delimitare şi cesiune teritorială). Ca punct de plecare în această clasificare. comune unui ansamblu întreg de indivizi. 2) tratate internaţionale care. contractul produce situaţii juridice particulare.În dependenţă de forma tratatelor.Din punct de vedere al duratei tratatelor.. dar vizînd acelaşi scop exterior”.Din punctul de vedere al gradului de finalizare şi înţelegerii: 1) tratate preliminarii. sfera sa fiind infinit de restrînsă. Tratatul-contract apare ca o redare a contractului sinalagmatic din dreptul privat. Tratatul . care determină direct formarea dreptului internaţional.lege. 3) tratate în formă simplificată. Triepel [259. de comerţ. . stabilesc norme juridice ce reglementează raporturi cu un anumit grad de generalitate [102. tratatele de alianţă. Carta O. speciale pentru părţile contractante.U din 1945. 31] (de ex. iar tratatele-legi ar fi izvoare de drept cu caracter multilateral. care se încheie fără intervenţia formală a şefului statului. 2) tratate-lege. Dacă legea creează situaţii juridice generale. p. 2) tratate ne-solemne. scrie autorul H. fiind întocmit de Ministerul Afacerilor Externe sau agenţii diplomatici. pe lîngă efectele pentru state. impersonale. deosebim: 1) tratate solemne. întîlnim: 1) tratate cu termen. .. 2) tratate cu durată nedeterminată. este rezultatul unei „fuziuni de voinţe diferite. Ele se caracterizează prin identitatea conţinutului voinţei semnatarilor [6. avînd acelaşi conţinut” şi elaborează o normă juridică aplicabilă în mod egal tuturor părţilor contractante. „acord al mai multor persoane ale căror interese diferă şi corespund cu declaraţiile de voinţă cu conţinut opus. 44].

Cînd ideea de lege internaţională s-a dezvoltat.N. Pactul Societăţii Naţiunilor. Codificate prin Convenţia de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor. 65-66]. în ansamblul ei. Un contract de alianţă impune prestaţii pozitive de ordin militar. individuale pentru statele contractante. statele sînt în mod firesc proprii lor legiuitori. pentru că în ordinea juridică internă. ş. p. care sînt aplicabile etapelor procesului de încheiere a unui tratat internaţional. fie în totalitate. ideea de lege internaţională care se impune unei comunităţi de state. conţinutul fiind de contract civil.Dacă rezonanţele juridice ale legii sînt de volum. de vreme ce autorii nu reţinuseră decît categoria de tratate-contract. Multă vreme. vamal sau aerian în sarcina aliaţilor. tratatele erau. toate tratatele fiind considerate doar contracte. prin care se manifestă legea internaţională [6. de comerţ. au intrat.a. însă. Aşadar. o tranzacţie de terenuri pentru o ambasadă etc. tratatele de alianţă. unor reguli precise. o paralelă între distincţia lege şi contract din dreptul intern şi cea din dreptul internaţional. tratate de pace. impersonale pentru comunitatea de state. Declaraţia de la Haga.). deci tratate contract. Carta O. Pînă în secolul al XIX-lea. forma convenţională este singura utilizată pentru ambele categorii de tratate. adică contracte normative. Iar. de un organ investit cu o competenţă în acest scop. cele ale contractului sînt înguste. tratatele-lege (tratatele normative) nu pot fi o lege. Ele sînt cele care constituie expresia. era aproape necunoscută sau căpăta manifestări rare. iar comunitatea internaţională a început să se supună. precizîndu-se drepturi şi obligaţiuni concrete. Un tratat de comerţ constituie drepturi şi obligaţii de ordin economic în avantajul şi pe seama părţilor contractante. iar forma lor de contracte era evidentă. în ordinea juridică internaţională. pe cale cutumiara s-au conturat un ansamblu de reguli procedurale. În această categorie de tratate-lege. la timpul respectiv. parţial. Această concepţie se explică prin două raţiuni: erau încheiate sub formă de convenţii. prin efectele lor. Referitor la aspectele încheierii tratatelor internaţionale. în marea lor majoritate. nu interesează decît un cerc social foarte limitat. Convenţia propunînd mai multe reguli alternative între care statele pot să 95 . Tratatul-contract dă naştere la situaţii juridice speciale. Cu referire la tratatele-contract. iar legea este elaborată în mod unilateral de o autoritate superioară subiecţilor de drept. sursele în sensul formal al dreptului internaţional. s-au încheiat tratate care conţineau reguli sau principii generale. dar niciodată prin formă. fie într-o fracţiune a ei. acestea au doar aparent forma unui tratat. fiecare din state fiind creditor al sarcinilor şi prestaţiilor al căror debitor este contractantul. contractul se încheie în formă convenţională. fiind întotdeauna convenţionale. se manifestă în sfere sociale foarte vaste şi extensibile. administrativ sau comercial (un acord de împrumut. deoarece societatea internaţională fiind lipsită de o organizare juridică. decît prin conţinutul şi. acestea au o valoare supletiva. Nu se poate menţine.U.

nu depinde de numărul părţilor contractante. Determinăm astfel. În lucrare este stabilit ca fiind important faptul că. 2. Analizînd cele menţionate mai sus. contractele normative reglementează organizarea şi funcţionarea statelor federative şi oferă principii fundamentale în activitatea părţilor. Federalizarea ţării noastre nici pe de parte nu 96 . putem afirma că calitatea de contract normativ al unui tratat internaţional. Într-un sfîrşit. Multe dintre dispoziţiile convenţionale referitoare la o etapă sau alta a procesului de încheiere a tratatelor cuprind menţiunea „în afara cazurilor în care părţile nu convin altfel”.opteze. Convenţia europeană a drepturilor omului) nu afectează calitatea sa de izvor de drept internaţional. conform direcţiei funcţionale. cu caracter universal (de ex. normele juridice cuprinse în contractele universale prevalează în raport cu contractele regionale. Pentru că omul este subiectul central al acţiunii juridice.exprimarea consimţămîntului părţilor de a se obliga prin tratat. ca fiind mai important criteriul ramurii de drept. Aceste etape sînt urmate de intrarea în vigoare a tratatului. Prin urmare. după natura părţilor contractante. clasificarea contractelor normative are loc în baza cîtorva criterii esenţiale. Astfel. În general. Concluzii la capitolul 2 Aşadar. . capitolul prezent este unul de aplicare a conceptelor determinate la începutul lucrării. Singura deosebire este aceea că. din multitudinea de clasificări. Un alt criteriu important de clasificare a conceptului operant al lucrării este acţiunea contractului în spaţiu şi timp. la încheierea unui tratat internaţional se parcurg trei etape: . s-a determinat.U.semnarea tratatului. deosebite după forma de activitate. Pentru că odată un concept determinat trebuie necesarmente fundamentat şi clasificat.. Faptul că un contract este bilateral sau multilateral. calea federalizării nu ar fi o soluţie şi pentru Republica Moldova în problema conflictului transnistrean. Normele cuprinse în contractele bilaterale trebuie să fie în concordanţă cu cele cuprinse în contractele universale şi regionale.negocierea textului. abordînd locul şi rolul lor în cadrul fiecărei ramuri de drept aparte. Carta O. în materia dreptului constituţional. ci numai limitele aplicării spaţiale ale acestuia. care ne oferă posibilitatea de a cerceta unele aspecte ale contractelor normative într-o formă mai desluşită. Conform analizelor realizate.. care privesc acţiunea acestora asupra persoanelor. procedura de încheiere a tratatelor este guvernata de regula „autonomiei depline de voinţa a părţilor”. . lucrarea a stabilit în continuare criteriile de clasificare ale contractelor normative.) sau regional (de ex. că avem contracte normative.3. există o serie de clasificări ale contractelor.N.

stabilite de către părţi. păstrînd caracteristica de a fi constituit pe baze deschise. creînd în lume un precedent juridic negativ. contractele normative se manifestă prin tratate /acorduri internaţionale.a normelor juridice. Din momentul în care un stat recunoaşte acordul internaţional el devine parte componentă a legislaţiei statului respectiv. 97 . conform concluziilor prezentate. În sfîrşit. deopotrivă. Ea ar putea fi chiar periculoasă. aceasta ar distanţa şi mai mult stînga Nistrului de la restul statului. lucrarea identifică diferenţele între tipurile de tratate şi stabileşte diferenţa dintre contracte şi acte normative internaţionale. aşadar. Contractele normative sînt şi pot fi aplicate. fiind baza unei negocieri a clauzelor contractuale . în diferite ramuri ale dreptului. de conciliere a părţilor şi oferind norme juridice generale care pot fi aplicate în diferite situaţii determinate. În domeniul dreptului muncii. ultimul asumîndu-şi obligaţia de a respecta prevederile lui. care stabilesc prescripţii de comportament ale angajaţilor şi angajatorului.este un pas spre integritate. contractele normative apar în forma contractelor colective de muncă sau convenţiilor colective. Contractele colective de muncă şi convenţiile colective au o influenţă enormă şi asupra dreptului muncii. În dreptul internaţional. care oferă posibilitatea de a garanta drepturile salariaţilor.

contractul normativ operează. precedată de negocieri. ca şi în sistemul de drept al Republicii Moldova. guvernat de dreptul internaţional public şi consemnat într-un instrument unic ori în două sau mai multe instrumente conexe” [84].1. Încheierea tratatelor internaţionale este. autoritatea publică centrală. În conformitate cu prevederile lit.1. După finalizarea negocierilor. de regulă. elaborează un memorandum avizat de către toate ministerele şi departamentele în competenţele cărora se află. în competenţa căreia se află domeniul reglementat prin tratatul internaţional. Reglementarea juridică a contractului normativ în sistemul izvoarelor de drept ale României În sistemul de drept al României. avînd scopul de a crea. prin tratat se înţelege „actul juridic.3. prin convenire sau adoptare. în forma tratatelor. ORIZONTURI COMUNE ŞI DIFERENŢE SPECIFICE ALE CONTRACTULUI NORMATIV ÎN SISTEMUL JURIDIC AL REPUBLICII MOLDOVA ŞI ÎN SISTEMELE JURIDICE EUROPENE 3. celelalte domenii reglementate prin tratat şi însuşit de către Guvernul României. România. Valoarea contractului normativ în sistemele juridice ale statelor Comunităţii Europene şi a statelor din vecinătatea apropiată 3. Dacă se încheie tratate la nivel de stat pentru care este necesara aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţarii. de a modifica ori de a stinge drepturi sau obligaţii juridice. alte autorităţi a administraţiei publice centrale. aprobarea de către Preşedintele României se va acorda după îndeplinirea procedurilor specifice prevăzute de legea pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţarii şi de reglementările acestuia. din punct de vedere substanţial. respectiv. acordurilor internaţionale şi în dreptul muncii. a normelor cutumiare internaţionale. 98 . cu respectarea principiilor fundamentale şi a celorlalte norme imperative ale dreptului internaţional. tratate la nivel guvernamental. în dreptul internaţional. la nivel guvernamental sau la nivel departamental. cu respectarea strictă a elementelor de mandat şi a variantelor de acţiune aprobate. a) art. pot încheia tratate la nivel de stat. tratate la nivel departamental. 1 al Legii României nr. Guvernul României. 590/2003 privind tratatele internaţionale. precum şi ministerele. care consemnează în scris un acord la nivel de stat. după care se propune spre aprobare Preşedintelui României. Negocierile cu privire la încheierea tratatelor internaţionale se desfăşoară prin întîlnirea directă a delegaţiilor de negociatori sau prin corespondenţă. indiferent de denumire sau de formă. a Constituţiei României. În felul acesta. în calitate de contracte colective de muncă. pentru care această atribuţie este expres prevăzută în legislaţia României.1. prin semnătura Prim-ministrului. a dreptului comunitar.

de natură să asigure protecţia sociala a salariaţilor. „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiunile ce-i revin din tratate la care este parte” [39]. de la data ultimei notificări prin care se comunică celeilalte părţi îndeplinirea procedurilor interne necesare pentru intrarea in vigoare. 99 . la termenul prevăzut de tratat sau printr-o altă modalitate prevăzută de acesta. salarizarea precum şi alte drepturi şi obligaţiuni care decurg din raporturile de muncă. în conformitate cu prezenta lege. drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. care prevăd cerinţa înregistrării. potrivit căruia. În fine. la termenul prevăzut de tratat de la data ultimei notificări sau printr-o alta modalitate prevăzuta de tratat. la Secretariatul General al O. se aprobă prin Hotărîre de Guvern. cooperarea cu caracter militar. regimul juridic al frontierei de stat. următoarele categorii de tratate: tratate la nivel de stat. cele la nivel guvernamental sau departamental. aderare sau acceptare. „contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată între patron sau organizaţia patronală. Iar. asumarea unui angajament financiar. aprobare. se elaborează un memorandum avizat şi aprobat după aceeaşi formulă şi procedură. prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă. Ministerul Afacerilor Externe al României întreprinde demersuri (trimite copiile certificate ale tratatelor) în vederea înregistrării tratatelor de la nivel de stat şi guvernamental. menţionăm prevederile alin. cu privire la statutul persoanelor. de la data intrării în vigoare [84].(1) art.130/1996 privind contractul colectiv de muncă. Tratatele internaţionale intră în vigoare conform prevederilor cuprinse în acestea sau la data semnării de către părţi. pe de o parte. şi salariaţi reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege. partea I. de cealaltă parte. În conformitate cu prevederile legislative române (art. tratate la nivel guvernamental.N. conform prevederilor alin. ce se referă la cooperarea politică. 11 Constituţia României.pentru aprobarea semnării. Intrarea în vigoare a tratatelor internaţionale se face cunoscută printr-un ordin al Ministerului Afacerilor Externe.(1) art.U. care se publică în Monitorul Oficial al României. în termen de cel mult 10 zile lucrătoare. se supun Parlamentului României spre ratificare. Referitor la contractele normative din dreptul muncii. Prin încheierea contractelor colective de munca se urmăreşte promovarea unor relaţii de munca echitabile. adoptarea de dispoziţii normative Celelalte tratate la nivel guvernamental. 19 din legea 509/2003). precum şi tratatele la nivel departamental. 1 al Legii României nr. Exprimarea consimţămîntului de a deveni parte la tratat se face prin ratificare. Tratatele bilaterale la nivel de stat intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare.

respectiv a reprezentanţilor salariaţilor. se precizează că persoanele juridice care angajează salariaţi sînt denumite în lege şi unităţi. vizînd orice acord în scris între partenerii sociali. nu este obligatorie. cele de la nivelul unităţilor constituie izvor de drept pentru contractele individuale de muncă [130. de altfel. care în termen de 15 zile. contractul colectiv de muncă de la nivelul superior constituie. convoacă părţile în vederea negocierii contractului colectiv de muncă. Nerespectarea acestei condiţii constituie. forma şi înregistrarea contractelor colective de muncă: . ceea ce corespunde. în art. Potrivit alin. contractul colectiv de muncă poate cuprinde şi prevederi referitoare la protecţia celor aleşi sau delegaţi în organele de conducere ale sindicatelor. deoarece rezultă că încheierea contractelor colective de muncă. 188 al Codului Muncii al României. denumite în cadrul legii grupuri de unităţi. potrivit art. prin care se soluţionează conflictele colective de muncă” [83]. 5 al Legii nr.. Spre deosebire de reglementările O. izvor de drept pentru contractele colective de muncă de la nivelurile inferioare. ramurilor şi la nivel naţional sau la nivel de grupuri de societăţi comerciale şi regii autonome. societăţile comerciale şi celelalte persoane juridice sau persoane fizice. 130/1996. Încheierea. care nu poate fi mai mică de 12 luni sau pe durata unei lucrări determinate. Avînd în vedere textul Legii nr. pentru o perioadă determinată. „fac parte din contractul colectiv de muncă şi acordurile între părţile semnatare. grupurilor de unităţi. care folosesc forţă de muncă salariată). 130/1996. Contractele colective de muncă se pot încheia la nivelul unităţilor. 130/1996. indiferent de nivelul lor. cîte unul la fiecare nivel. contravenţie şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 3000000 şi 6000000 lei vechi [83]. 3 lege. legea română se referă numai la acelea prin care se soluţionează conflictele colective de muncă (în sensul că fac parte din contractul colectiv).M. aceasta are un caracter dispozitiv şi nu imperativ.Contractul colectiv de muncă se încheie. 2 al Legii României nr. p. În sensul legii menţionate.130/1996. În sensul Legii României nr. Iniţiativa negocierii în contractul colectiv de muncă aparţine patronului. În succesiunea lor. (2) art.I. prin patron se înţelege: persoana fizică şi persoana juridică (regiile autonome.prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă ori evitarea declanşării grevelor”[83]. 39]. (1) alin. La fel. cu terminologia art. de la data formulării cererii de către organizaţia sindicală sau de către reprezentanţii salariaţilor. potrivit legii române. În cazul 100 . fac parte din contractele colective de munca şi acordurile dintre părţile semnatare ale contractelor colective de munca. prin care se soluţionează conflicte colective de muncă.

România a fost nevoită să se restructureze conform cerinţelor europene. este cea de la momentul înregistrării lor la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale al României [83]. al ramurilor de activitate sau la nivel naţional. se încearcă la toate nivelurile instaurarea unui stat de drept (aceste concluzii au fost reflectate în: Rapoartele de ţară ale Comisiei Europene pentru România. 101 . Cu referire la contractele colective de muncă de la nivelul grupurilor de unităţi. dar care se află la etapa iniţială. părţile sînt egale şi libere.2008). se semnează de către părţi. contractele colective de muncă încheiate la nivel naţional şi de ramură se publică în Monitorul Oficial al României în termen de 30 zile de la înregistrarea lor. decît în situaţiile expres prevăzute de lege. sub impactul aderării la Uniunea Europeană. . . aceste ritmuri de implementare a reformelor în domeniul justiţiei ar fi binevenite şi pentru Republica Moldova. analizînd sistemul de drept al României. rezultă că poate fi încheiat şi pentru o perioadă de timp mai mică de 12 luni. în acest sens. este foarte important că există tendinţa. contractele colective de muncă nu vor fi înregistrate dacă: sînt încheiate fără să se fi precizat unităţile în care se aplică clauzele negociate. unde statul de drept abia se conturează. contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale. Data intrării în vigoare a contractelor de muncă încheiate la nivel naţional şi de ramură. cu toate problemele pe care le are un fost stat socialist şi. România a făcut un pas înainte la nivelul democraţiei aplicative şi nu numai declarative. România este un stat de drept funcţional.Potrivit principiului libertăţii contractuale. Avînd un caracter obligatoriu. Iar. se depune şi se înregistrează la Direcţia de muncă şi protecţie socială judeţeană sau a municipiului Bucureşti (după situaţie). nu sînt semnate de către toţi reprezentanţii părţilor la negociere. În această situaţie. Dar.contractului colectiv de muncă încheiat pe durata unei lucrări determinate. merită de evidenţiat că. Prin urmare. Organul administraţiei publice nu poate refuza înregistrarea contractului colectiv de muncă. La fel. la negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de muncă. potrivit legii.Contractele colective de muncă se aplică (îşi produc efectele) de la data înregistrării lor. pentru anii 2006 . . constituie legea părţilor. acestea se depun şi se înregistrează la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale al României.Contractul colectiv de muncă se încheie în formă scrisă. Pentru aceasta.130/1996. părţile nu fac dovada îndeplinirii cerinţelor legale de reprezentative. nu identificăm deosebiri esenţiale în ceea ce priveşte cadrul normativ. Regia Autonomă „Monitorul Oficial” va edita partea a V-a a Monitorului Oficial al României. în care se vor publica numai contractele colective de muncă. Conform Legii României nr.

Ultima categorie este specifică anume Federaţiei Ruse şi nu se întîlneşte în vreun alt stat federativ. dreptul internaţional. 3. contractele federale privind delimitarea competenţei şi atribuţiilor între autorităţile centrale şi subiecţii federaţiei. 6 ţinuturi şi a oraşelor Moscova şi Sankt-Peterburg (contractul conţine nouă articole).2. ale ţinuturilor administrative şi ale oraşelor Moscova şi Sankt-Peterburg. 11 din Constituţia Federaţiei Ruse. Contractul cu privire la delimitarea atribuţiilor şi competenţelor între organele federative ale puterii de stat şi organele federale ale regiunilor şi ale districtelor autonome din componenţa Federaţiei Ruse. în Federaţia Rusă. legile. Contractul federativ şi alte contracte federale” [179]. Contractul cu privire la delimitarea atribuţiilor şi competenţelor între organele federative ale puterii de stat şi organele federale ale republicilor suverane din componenţa Federaţiei Ruse. Semnarea Contractului Federativ a stabilit prima etapă a procesului contractual. contractul normativ-juridic se înfăţişează în mai multe domenii (ramuri de drept) precum: dreptul constituţional. Reglementarea juridică a contractului normativ în sistemul izvoarelor de drept ale Federaţiei Ruse Spre deosebire de sistemul izvoarelor de drept ale Republicii Moldova şi ale României. stabilim următoarele: Organizarea statală a Federaţiei Ruse este constituită pe principii federative. Întreg „procesul contractual” al Federaţiei Ruse poate fi divizat în trei etape: La 31 martie 1992 a fost semnat Contractul federativ. „delimitarea atribuţiilor şi competenţelor dintre organele federative centrale ale puterii de stat şi organele subiecţilor federaţiei este reglementată de către Constituţia Federaţiei Ruse. care. care l-au semnat reprezentanţii a 49 regiuni. Contractul cu privire la delimitarea atribuţiilor şi competenţelor între organele federative ale puterii de stat şi organele federale ale regiunilor. avînd la bază aspectul istoric al evoluţiei statului rus şi a avut drept scop delimitarea atribuţiilor şi a competenţelor dintre organele federative centrale ale puterii de stat şi subiecţii federaţiei. care a fost semnat de reprezentanţii a 18 republici (contractul conţine opt articole). 2. Abordînd contractul normativ în domeniul dreptului constituţional. Conform alin.3. Contractul federativ s-a constituit. a determinat unificarea condiţiilor şi clauzelor Contractului federativ. semnat de către reprezentanţi a 10 districte autonome şi a unei regiuni autonome (contractul conţine nouă articole) [199. Contractul federativ. Contractului federativ (de formare a federaţiei) este compus din: 1. avînd la bază Constituţia Federaţiei Ruse. iar adoptarea la 12 decembrie 1993 a Constituţiei Federaţiei Ruse. dreptul muncii şi dreptul administrativ.1. 102 . (3) al art. p. din 10 aprilie 1992 devine parte integrantă a Constituţiei Federaţiei Ruse. 12].

constituţiile. Diviziunea lor este reflectată. de aceea pentru această diviziune ele nu au mare importanţă” [163. care se caracterizează printr-o răspîndire largă a contractului federativ pe întreg teritoriul Federaţiei Ruse. statutele şi alte acte normative ale subiecţilor federaţiei nu pot delimita sau suspenda atribuţiile prevăzute de Constituţia Federaţiei Ruse.caracterul suprem al Constituţiei şi legilor federale în coraport cu celelalte acte normativjuridice.” [179]. Toate acestea. Diomin. Conform opiniei lui A. Menţionăm. „subiecţii federaţiei sînt egali în drepturi . . acest principiu al Federaţiei Ruse nu se respectă. O altă etapă a „procesului contractual” a cuprins perioada anilor 1994-1997. contractul federativ semnat la 15 februarie 1994 cu republica Tatarstan. au Constituţie şi cetăţenie proprie.1999: . ca subiecţi ai federaţiei. 15]. După criteriul subiecţilor participanţi. .06. cercetătorul A. însă. Iniţierea procesului contractual în Federaţia Rusă a generat şi neînţelegeri dintre organele puterii de stat şi subiecţii federaţiei. organele statului de la nivel municipal şi 103 . „metodele de cercetare ştiinţifică ale ambelor ramuri de drept. care constituie o expresie a contractelor federale constituţionale. adesea coincid. p. 5 din Constituţia Federaţiei Ruse.Potrivit art. 119 din 24. iar participanţii la aceste raporturi juridice sînt organele puterii executive ale Federaţiei Ruse. Ultima etapă a „procesului contractual”. luîndu-se în consideraţie criteriul ramurii de drept constituţional şi administrativ. conform căruia legile federale. Drept dovadă serveşte faptul că republicile sînt considerate state.contractele.determinarea principiului constituţionalităţii. atunci cînd au fost semnate un şir de contracte cu caracter normativ între organele centrale ale puterii de stat şi republicile din componenţa Federaţiei Ruse.libertatea încheierii contractelor şi acordurilor.egalitatea subiecţilor federaţiei la delimitarea atribuţiilor şi competenţelor. În realitate. subiecţii federaţiei. au condiţionat adoptarea Legii Federative Ruse nr. în acest sens. acordurile încheiate între subiecţii federaţiei stabilesc norme juridice.. inclusiv în regiunile şi ţinuturile administrative. constituie una din formele activităţii de executare. . are loc după 1997.. care a declanşat o luptă politică dintre organele federative centrale şi conducerea Tatarstanului. ordinele. Diomin. . pe cînd restul subiecţilor de federaţie sînt deposedate de asemenea caracteristici. motivul fiind asigurarea unităţii teritoriale a statului rus. contractul normativ administrativ. Evidenţiem principalele trăsături ale Legii Federative nr. evidenţiază contractul normativ în materia dreptului administrativ. adică după obiectul de studiu al ramurii de drept.119 din 24 iunie 1999 privind ordinea şi principiile delimitării atribuţiilor şi competenţelor între organele federative ale puterii de stat şi organele subiecţilor federaţiei [219]. În literatura rusă de specialitate.

obligatoriu pentru toate părţile participante la raporturile juridice contractuale” [214]. ceea ce constituie o formă amicală de transmitere a atribuţiilor de la organele puterii de stat la organele subiecţilor federaţiei. Anume din conţinutul părţii introductive a contractului normativ. în acest context. 16]. susţine. observăm că acesta nu face referire la organele executive ale puterii de stat.02.asociaţiile obşteşti. p. Or. În acest sens. pentru realizarea controlului judiciar asupra activităţilor desfăşurate şi deciziilor pronunţate de către organele executive ale puterii de stat. deoarece. delimitarea atribuţiilor şi competenţelor între instanţele administrative şi Curtea Constituţională. această diviziune corespunde ultimelor tendinţe ale reformei juridice declanşate în Federaţia Rusă. instaurarea şi promovarea justiţiei administrative. în textul propriu-zis al contractului nu se fac menţiuni despre măsurile de sancţionare. de aceea nu este corect să le excludem din categoria organelor implicate în raporturile juridice contractuale. În conformitate cu prevederile art. Diviziunea dată prezintă interes atît din punct de vedere teoretic.05. Diomin spunea. A. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 2 al Legii Federaţiei Ruse cu privire la contractele şi convenţiile colective. inclusiv a organelor executive şi celor care dispun de atribuţii comune [163. organele executive ale puterii de stat constituie veriga principală a întregului sistem de organe ale puterii de stat. contractele normative apar ca contracte colective de muncă şi convenţii colective. de regulă. 5 Codul Muncii al Federaţiei Ruse. 57-58 din 18. avîndu-se în vedere problema responsabilităţii părţilor pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiunilor contractuale. Delimitarea atribuţiilor se stabileşte între organele federative centrale ale puterii de stat şi organele subiecţilor federaţiei. se evidenţiază contractele (acordurile) încheiate între organele executive ale puterii de stat ale Federaţiei Ruse şi organele executive ale subiecţilor federaţiei cu privire la delegarea unor atribuţii. instituirea justiţiei administrative va deveni un instrument adecvat în Rusia. La fel. că diviziunea reflectată este importantă sub aspectul separării şi colaborării în stat a puterii legislativă şi executivă. 793-XIV din 10. De asemenea. cît şi practic. se stabilesc atribuţiile şi competenţele organelor federative. care reglementează 104 . odată cu adoptarea şi intrarea în vigoare a Legii contenciosului administrativ nr. potrivit prevederilor art. Dacă privim cu atenţie conţinutul Contractului federativ. Menţionăm că în Republica Moldova avem deja un astfel de instrument juridic. Cu toate acestea. „contractul colectiv este actul juridic.2000 [80]. În domeniul dreptului muncii. „contractul colectiv de muncă este un act juridic local.2000. care are drept obiective separarea răspunderii constituţionale de răspunderea administrativă. care sînt reglementate prin Codul Muncii al Federaţiei Ruse şi Legea cu privire la contractele şi convenţiile colective de muncă din 11 martie 1992.

cînd cîmpul negocierilor colective avea o dimensiune extrem de restrînsă şi nu era prevăzută poziţia juridică a salariaţilor. .raporturile sociale de muncă dintre patroni şi salariaţii întreprinderilor. Convenţia este actul juridic care reglementează raporturile de muncă dintre salariaţi şi patroni. de ramură şi la nivel de profesie” [216]. Reprezentanţii salariaţilor sînt organele sindicale împuternicite în conformitate cu statutele lor. . regionale (la nivel de subiect al Federaţiei Ruse). la organul executiv teritorial de muncă din raza oraşului sau regiunii administrative în care a fost încheiat [216]. alese la adunarea generală a salariaţilor organizaţiei pentru a le reprezenta interesele.liberul consimţămînt de a accepta obligaţiile contractului. Contractele colective de muncă se înregistrează în termen de 7 zile de la data semnării de către părţi. la nivel de Federaţie. încheierea sau modificarea contractului colectiv de muncă îl deţin ambele părţi. dacă contractul nu prevede altfel.libertatea de a alege şi negocia clauzele contractuale. 14 al Legii Federative cu privire la contractele şi convenţiile colective de muncă şi este de la 1 pînă la 3 ani. la nivel de ramură (stabilesc clauzele pentru salariaţii unei ramuri). contractul colectiv este valabil pînă cînd părţile vor decide asupra modificării sau încetării acţiunii lui. care era elaborată într-o viziune exhaustivă şi imperativă. menţionăm că spre deosebire de legislaţia rusă anterioară. La expirarea termenului stabilit. 105 .respectarea prevederilor legislaţiei. este obligată într-un termen de 7 zile să înceapă negocierile. organele de iniţiativă socială. contractul colectiv de muncă se încheie dintre patroni şi salariaţii întreprinderilor.controlul sistematic şi inevitabilitatea răspunderii părţilor. Partea care a primit înştiinţarea scrisă despre iniţierea negocierilor.asigurarea reală a obligaţiilor contractuale. la nivel de teritoriu. În acest context. reprezentanţelor acestor întreprinderi. în legislaţia rusă de astăzi. avînd în vedere toţi salariaţii.egalitatea părţilor. Dreptul de a iniţia negocieri colective cu privire la elaborarea. filialelor. Principiile de bază ale încheierii contractelor şi convenţiilor colective de muncă: . filialelor sau reprezentanţilor acestor întreprinderi. . În funcţie de sfera de acţiune a raporturilor juridice de muncă. . . părţile pot încheia convenţii: generale (la nivel federal). Termenul contractului colectiv de muncă este reglementat de art. de subiecţi ai federaţiei.împuternicirea reprezentanţilor părţilor. Contractul colectiv de muncă intră în vigoare la data semnării părţilor. .

- profesionale (stabilesc clauzele pentru profesii determinate). în Federaţia Rusă contractele normative se manifestă în formă de tratate internaţionale. (1) art. convenţiile încheiate la înţelegerea părţilor participante la negocieri. Federaţia Rusă poate declara război. Potrivit unor date statistice prezentate pe web situl oficial al Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei (http:www. tratate guvernamentale (încheiate la nivel de Guvern). convenţiile cu privire la finanţarea bugetară totală sau parţială). de exemplu răspunderea disciplinară (mustrare. părţile semnatare prezintă un raport vizînd executarea obligaţiilor contractuale. schimbul de documente.. de dezvoltarea relaţiilor de parteneriat cu alte state şi necesitatea ajustării cadrului normativ intern al statului la normele internaţionale. pînă la moment. mustrare aspră. convenţiei colective. 71 al Constituţiei Federaţiei Ruse stabileşte că. 6 din prezenta lege. aprobarea. tratatele internaţionale se încheie la diferite niveluri. Ca urmare. Potrivit alin. încheia tratate de pace” [179]. şi altele (de ex. şi anume: tratate internaţionale interstatale (încheiate la nivel de stat). alte forme [218]. Totodată. Fiind un stat suveran. acceptarea. acorduri internaţionale. a fost adoptată Legea federativă privind tratatele internaţionale ale Federaţiei Ruse din 16 iunie 1995. (k) art. a. se deosebesc următoarele forme de manifestare a consimţămîntului la încheierea tratatelor internaţionale: semnarea. tratate internaţionale ministeriale şi departamentale (încheiate la nivel de ministere şi departamente). independent.1. oraş sau altă unitate administrativteritorială). legislaţia rusă nu exclude posibilitatea aplicării şi altor forme de răspundere juridică. „la baza formării statului federal au stat tratatele internaţionale. teritoriale (stabilesc clauzele de muncă într-un raion.mid.).ru). legea prevede aplicarea sancţiunii sub formă de amendă în mărime de pînă la 50 salarii minime. În caz de neexecutare a obligaţiilor contractului. ş. în primul rînd. În sistemul izvoarelor de drept ale Federaţiei Ruse. 3. în cadrul adunării generale a salariaţilor. au fost înregistrate circa 20 de mii de tratate internaţionale în vigoare la care Rusia este parte. Această lărgire a spectrului de contracte internaţionale a fost condiţionată. La termenul stabilit în contract.3. ratificarea. cu deplinătatea drepturilor subiective. Reglementarea juridică a contractului normativ în sistemul izvoarelor de drept ale Ucrainei 106 . aderarea. La rîndul său pct. În domeniul dreptului internaţional.

„tratatele internaţionale ratificate de Ucraina constituie parte componentă a legislaţiei interne. Tratatele internaţionale se încheie nu numai pentru a fi aplicate în relaţiile dintre state. . tratate cu privire la securitatea statului. de pace. 3. 17 al Legii cu privire la tratatele internaţionale ale Ucrainei. în Republica Ucraina se încheie tratate internaţionale: . în materia dreptului internaţional şi contractele. superioritate au normele dreptului internaţional” [166]. tratate politice. care privesc problemele economice. menţionăm că legislaţia Ucrainei stabileşte prevalarea normelor din dreptul internaţional în raport cu normele dreptului intern. (2) art. tratate despre cetăţenie.2 al aceleiaşi legi. iar dacă în conţinutul tratatelor internaţionale sînt prevederi care contravin normelor dreptului intern. tratate teritoriale. care reglementează ordinea de negociere. . convenţiile colective de muncă în materia dreptului muncii. semnare. aprobarea sau autentificarea lui şi exprimarea consimţămîntului la executarea obligaţiilor contractuale [166]. potrivit art.din numele Ucrainei. tratate cu privire la drepturile şi libertăţile cetăţenilor. În limba engleză. Guvernul Ucrainei încheie tratatele internaţionale. . ştiinţifice ale statului. Din numele Ucrainei se încheie următoarele categorii de tratate: . financiare.Ministerelor. încheierea tratatelor internaţionale se realizează printr-un şir de etape: desfăşurarea negocierilor. În acelaşi sens. Ministerele.Guvernului Ucrainei. Reieşind din prevederile pct. Abordînd problema contractelor normative în materia dreptului internaţional public. 1 al Legii privind tratatele internaţionale ale Ucrainei. noţiunea care cuprinde toate aceste categorii de persoane poartă denumirea de „nationals”. . 2. persoane fără cetăţenie care sînt stabilite pe teritoriul statului.În Ucraina în calitate de contracte normative apar tratatele (contractele) internaţionale. menţionăm că la 22 decembrie 1993 a fost adoptată Legea privind tratatele internaţionale ale Ucrainei. 107 . . Departamentelor şi altor organe centrale ale puterii de stat. ratificare a tratatelor internaţionale. respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. reieşind din competenţa atribuită. În conformitate cu prevederile art. Astfel. Scopul încheierii tratatelor rezidă în asigurarea intereselor naţionale. perfectarea textului tratatului. încheiere. ci şi pentru cetăţeni. adaptarea statului la principiile de politică externă. 1. Departamentele şi alte organe ale puterii de stat încheie tratate internaţionale după competenţa stabilită.

Totodată. „Camerele parlamentare autorizează prin lege ratificarea tratatelor internaţionale de natură politică sau cu privire la arbitraje. prin Legea cu privire la contractele şi convenţiile colective de muncă. şi Organizaţia sindicatelor. sau care vizează modificări de teritoriu. şi nu necesită a fi ratificate de către Parlament (intră în vigoare din momentul semnării). reglementări judiciare. se aprobă într-o formă simplificată c. Tratatele internaţionale care nu se încadrează în categoriile menţionate. care reglementează contractul normativ ca izvor de drept.convenţie colectivă.10. iar pe de altă parte salariaţii. pe de o parte patronul (Cabinetul de Miniştri a Ucrainei. asociaţiile de proprietari şi reprezentanţii micului business. atunci cînd această autorizaţie este necesară”. inclusiv şi sub aspectul praxiologic al normelor juridice determinate în contractele normative. de asemenea. ratifică tratatele internaţionale. pe de o parte. Drept ex.În materia dreptului muncii.). Astfel. reprezentaţi prin sindicate (reieşind din nivelul contractului colectiv de muncă sau convenţiei colective) [165].. etc.1997.d. în Ucraina. 80.1. a fost consfinţită noţiunea . după autorizarea de către Camere. Cadrul normativ care reglementează contractele colective de muncă şi convenţiile colective este Legea Ucrainei din 1 iulie 1993 cu privire la contractele şi convenţiile colective de muncă şi capitolul II al Codului Muncii al Ucrainei. Pentru prima dată în Ucraina. În conformitate cu prevederile alin. constatăm că aceasta nu evidenţiază careva deosebiri esenţiale în raport cu legislaţia Republicii Moldova. 3. care atribuie Preşedintelui Republicii Italiene puterea de a ratifica acorduri internaţionale. a fost stabilită ordinea şi condiţiile încheierii contractelor şi convenţiilor colective.4.(7) art. între Cabinetul de Miniştri al Ucrainei. dacă contractul sau convenţia colectivă nu prevede altfel.1998. potrivit art.87 a Constituţiei Italiene.. Reglementarea juridică a contractului normativ în sistemul izvoarelor de drept ale Republicii Italiene În Italia problema contractelor normative internaţionale este reglementată în primul rînd de normele constituţionale. 108 . Părţile contractelor colective de muncă şi convenţiilor colective se stabilesc în dependenţă de categoria contractului sau convenţiei.. pe de altă parte. analizînd legislaţia internă a Ucrainei. “Preşedintele Republicii . contracte normative apar sub forma contractelor şi convenţiilor colective de muncă. menţionăm Convenţia colectivă la nivel naţional pentru anii 1997 . cheltuieli financiare ori modificări de lege” [37]. autorităţile publice locale. Contractele şi convenţiile colective de muncă intră în vigoare de la data semnării lor. semnată la 18.

139]. se publică trimestrial în suplimentul Monitorului Oficial . legea cu privire la ratificarea tratatului internaţional se publică în Monitorul Oficial al Italiei. în vederea evitării situaţiei în care salariaţii. Ele acoperă astfel de domenii cum ar fi. Finalitatea contractului colectiv.. După procedura aprobării.. În acelaşi sens. subliniem că contractul normativ de muncă este considerat principalul instrument al acţiunii sindicale [243. 80 al Constituţiei. 72 al Constituţiei prevede: “Procedura normală de examinare şi aprobare directă este întotdeauna aplicată proiectelor de lege . publicarea tuturor categoriilor de tratate internaţionale ale Italiei (lit. datorită poziţiei lor de inferioritate economico-socială faţă de patron. s-a stabilit ca condiţie obligatorie. În contextul elucidării contractelor normative din Republica Italiană..1). constă în stabilirea unor condiţii minime de tratament economic şi normativ. pactul a constituit un triplu acord (contract): un tratat politic. privind autorizarea ratificării tratatelor internaţionale” [37]. Odată cu semnarea pactului menţionat. De la început nu a existat nici o condiţie juridică faţă de publicarea textelor tratatelor care nu se încadrează în art.” [253]. 839 din 12 decembrie 1984 cu privire la sistematizarea oficială şi publicarea actelor normative ale Republicii Italiene în Monitorul Oficial.actele internaţionale la care Italia este parte (tratate. conform normelor din regulamentul său intern. p. Ulterior. Raporturile lor sînt reglementate de către Pactul de la Lateran . acorduri şi alte documente). Pactul a pus capăt faimoasei probleme romane privind relaţia dintre Pontifii romani şi statul italian. f art. considerăm oportun de scos în evidenţă şi Pactul de conciliere de la Lateran din 1929.. Semnat în Palatul Lateran de către Benito Mussolini.. prin Legea Italiei nr.. care trebuie să fie respectate în contractele individuale de muncă. Aceiaşi lege. schimb de note. apoi de către Camera respectivă.. art. reprezentantul Regelui Italiei şi de Cardinalul Pietro Gasbarri. care adoptă prin vot deschis fiecare articol [238]. Abordînd unele aspecte ale contractului normativ în materia dreptului muncii.4 prevede “.Orice proiect de lege prezentat Camerei..” [37]. se examinează de către o comisie specializată. Papii au obţinut compensaţiile cerute pentru statele papale anexate la Regatul Italiei în 1870. convenţii.7 din Constituţia Italiei: “Statul şi Biserica catolică sînt . Funcţia normativă a contractului colectiv este cea mai relevantă şi constă în determinarea conţinutului contractelor individuale de muncă. Secretarul de Stat al Papei Pius al XI-lea.. o convenţie financiară şi un concordat. decreta catolicismul ca religie oficială a Italiei şi reglementa relaţiile dintre Biserică şi stat. în art. cu alte cuvinte. care între altele stabilea suveranitatea statului Vatican. Importanţa Pactului de la Lateran este reflectată inclusiv în prevederile art. El exercită o dublă funcţiune: una de caracter normativ şi una de caracter obligaţional. independente şi suverane.. să fie determinaţi să accepte condiţiile contractuale substanţiale impuse de patron. 109 .

1130/1926. din normele Codului civil. Constituţia Italiei declară că acordurile colective semnate de „sindicatele reprezentative” sunt. adică lipsit de o reglementare legală. obligatorii pentru toate categoriile de angajaţi [37].2077 Codul civil a Italiei este reţinută. fiind expresia unei ratio compatibile şi cu contractul colectiv de drept comun. însă articolul relevant. În afară de contractul colectiv corporativ.1.69]. În cele din urmă. În ceea ce priveşte extinderea juridică sau administrativă a contractelor colective. preexistente sau succesive contractului colectiv. p. legislaţia muncii distinge două tipuri de contracte colective: contracte colective corporative şi contracte colective de drept comun. În Italia.pregătirea profesională. Teoria fondată pe aplicaţia art. Funcţia obligaţională rezidă în aceea că. Constituţia Republicii Franceze din 1958 consacră tratatelor internaţionale unele dispoziţii mai desluşite. p. contractul colectiv este instituit numai pentru a determina disciplina raporturilor individuale de muncă. În lucrarea sa „La répartition des compétences 110 . De regulă. judecătorii iau ca punct de referinţă pentru soluţionarea litigiilor. creînd ambelor părţi obligaţii juridice. în virtutea legii. 563/1926 şi a Regulamentului de executare nr. în general. Dacă partenerii sociali nu pot determina ratele minime de plată. acesta din urmă are finalitatea specială de a oferi o disciplină a raporturilor de muncă [122. atunci instanţele pot determina salarii echitabile pe bază comparativă. însă această situaţie apare rareori în practică. siguranţa şi sănătatea. ratele minime de plată. sînt substituite de drept cu cele ale contractului colectiv. cu excepţia cazurilor în care sînt mai favorabile angajaţilor [122. fiind definit de doctrina juridică ca contract colectiv de drept comun. este inderogabil in pejus din partea contractelor individuale de muncă şi este aplicabil faţă de toţi care aparţin categoriei respective. nu a fost niciodată pus în aplicare. în Italia există şi aşa-numitul contract stipulat de asociaţii sindicale. El este un contract atipic. Conform prevederilor Legii nr. 39.5. dar poate şi să reglementeze raporturile între subiecţi colectivi. Clauzele diforme a contractelor individuale de muncă. Reglementarea juridică a contractului normativ în sistemul izvoarelor de drept ale Republicii Franceze Cu referire la contractele normative din dreptul internaţional public. decît celea reflectate în normele constituţionale precedente. Într-adevăr. menţionăm că contractul colectiv de drept comun este aplicabil numai faţă de membrii asociaţiilor stipulate şi nu poate fi recunoscut ca contract normativ. contractul colectiv corporativ se configurează ca un contract ce. 69]. deoarece disciplina sa este dedusă. în mare parte. 3. prevederile referitoare la salariul minim stabilit prin acordurile sectoriale.

Şeful statului „negociază şi încheie tratatele. al integrităţii teritoriului şi al respectării tratatelor”. Titlul XIV al Constituţiei. 52]. 1) Competenţele executivului. această lege nu include tratatul / acordul în cauză în ordi111 . art. implicit şi a contrario prevăzute de către art. El este informat despre orice negociere menită să conducă la încheierea unui acord internaţional nesupus ratificării”. fac referire la competenţele executivului. (2) art. Conform prevederilor alin. La rîndul său.5 delimitează atribuţiile între şeful statului şi Guver-nul francez. autorul francez J. Aceste prevederi sînt dominate de competenţa exclusivă a Preşedintelui de a ratifica sau aproba tratate sau acorduri. La fel. deşi există şi anumite ambiguităţi şi confuzii în ceea ce priveşte ordinea de aprobare a lor” [248. fie acordurile în formă simplificată. 53 al Constituţiei Franţei menţionează acordurile care urmează a fi supuse procedurii de aprobare prin lege [36]. p. se presupune că este vorba despre o autoritate guvernamentală. Avînd la bază aceste dispoziţii constituţionale. 121]. se i-a în consideraţie că aprobarea acestora rezultă din Decretul de publicare [237.en matière de conclusion des accords internationaux sous la V‫ ﮦ‬République” (Repartizarea competenţelor în domeniul încheierii acordurilor internaţionale în timpul celei de-a V-a Republici). consultaţiile de referendum. manifestă interesul statului în delimitarea raţională a atribuţiilor la elaborarea contractelor normative internaţionale. sînt negociate în numele său şi ratificate de către acesta. Acesta vizează mai mult un domeniu de cooperare decît un mecanism de angajament. Parlamentul emite această autorizaţie printr-o lege. Constituţia Republicii Franceze. 11. 52 – 54.tratatele. în art. negociate de Guvern sau sub autoritatea acestuia. 2) Intervenţia parlamentară.acordurile nesupuse aprobării ulterioare. Potrivit tradiţiei republicane franceze intervenţia parlamentară este prealabilă ratificării / aprobării şi constituie o autorizaţie şi nu o obligaţie. Însă. care ţin de competenţa Preşedintelui Republicii. Deoarece autoritatea competentă nu este desemnată în mod direct. condiţiile intervenţiei parlamentare. precum şi unele prevederi ale Preambulului Constituţiei. 88. . art. p. Combacau deosebeşte trei categorii de angajamente internaţionale de natură convenţională: .acordurile. relevă dispoziţii cu privire la acordurile de asociere. care sînt ulterior aprobate. fiind unica rămăşiţă lăsată de vechea comunitate. . francezul V. 52. 5 din Constituţia Republicii Franceze. „Preşedintele este garantul independenţei naţionale. În acest context. în special art. totodată abordează modalităţi specifice de control din partea Consiliului constituţional. stipulînd că: „Republica poate încheia acorduri cu State care doresc să se asocieze cu ea pentru dezvoltarea civilizaţiilor lor” [36]. Goesel afirma: „Introducerea acestor reglementări novatoare.

vizînd autoritatea ratificării unui tratat care. Pe lîngă faptul că Parlamentul are o competenţă destul de limitată şi ţinînd cont de atribuţiile legislative ale executivului. tratatele sau acordurile referitoare la organizarea internaţională. tratatele care vizează statutul persoanelor. În principiu. )” (art. Sînt supuse intervenţiei parlamentare prealabile doar tratatele de pace. tratatele care vizează finanţele statului. Drept exemplu. p. conţinutul său devine mai puţin precis. 11 al Constituţiei.. substituind autorizaţia parlamentară. Un caz aparte vizează cesiunea. tratatele comerciale. schimbul sau dobîndirea unui teritoriu ( .nea juridică internă. care. Combacau.53 din Constituţie. În anumite ipoteze limitate. din considerentul că face referiri doar la dispoziţiile de natură legislativă. interpretările sau declaraţiile privind angajamentele internaţionale asumate în baza unui acord internaţional nu ţin întotdeauna de competenţa Parlamentului [237. conform art. 246]. art. tratatele care modifică dispoziţii de natură legislativă. ar putea fi vorba şi de un referendum naţional. În plus. modalităţile lui de exprimare nu sînt explicate mai desluşit. iar referendumurile privind independenţa instituţiilor sau teritoriilor de peste ocean se desfăşoară într-un cadru pur intern [241.. 11 al Constituţiei Franceze prevede în mod expres că. referendumului poate fi supus „orice proiect de lege ( . intervenind în acest sens prevederile art. deci. aici se mai adaugă şi o absenţă destul de importantă în domeniul relaţiilor internaţionale. 3) Consultaţia de referendum. o atare consultaţie poate să înlocuiască intervenţia parlamentară. Ar putea fi vorba de un referendum local. p. „nu este valabilă fără consimţămîntul populaţiilor implicate” [36]. schimbul sau dobîndirea de teritoriu. Rezultă.. Această enumerare este destul de eterogenă şi. 53 al Constituţiei). ar avea implicaţii asupra funcţionării instituţiilor” [36]. 53 al Constituţiei. ). ea condiţionează. Dar. 53 din Constituţia Franţei. În Republica Franceză lipseşte o experienţa în acest sens. fără a fi al Constituţiei. acesta fiind atribuit procedurii de autorizare prevăzută de art. 21-22]. p. tratatele care vizează cesiunea. Însă. în acest caz. pur şi simplu apariţia angajamentului internaţional [258. 122]. În viziunea lui J. exercitarea controlului parlamentar pe care o implică această autorizaţie rămîne totuşi destul de restrîns în Republica Franceză. prin Regulamentele Adunărilor parlamentare a fost exclus dreptul la amendament. că orice tratat sau acord din materie implică acest consimţămînt. Această procedură a fost utilizată în 1972 în timpul referendumului privind aderarea la Co- 112 . aceasta nu se referă decît la tratatele care sînt enumerate în art. La rîndul său.. Aici nu figurează asemenea tratate importante precum sînt tratatele de alianţă sau acordurile de apărare reciprocă. Norma juridică privind autorizarea desfăşurării unui referendum substituie din acest moment norma autorizaţiei parlamentare.

munităţile europene a Regatului . menţionăm că potrivit legislaţiei franceze. în vederea excluderii lacunelor de lege specificate. 4) Consiliul constituţional. ci rămîne la etapă de proiect. precum şi a garanţiilor sociale [122. preşedintele uneia sau alteia dintre adunări. De regulă. deoarece. 54 al Constituţiei Franceze. controlul constituţional poate fi exercitat la o etapă ulterioară a procedurii. nu poate fi vorba nici de o supremaţie a Constituţiei în raport cu normele internaţionale. Consiliul e considerat competent de a examina. 54 ale Constituţiei au fost modificate prin revizuirea din 25 iunie 1992. Consiliul. p. Prin urmare. implicînd şi activitatea Consiliului constituţional. În cazul în care acest control prealabil. controlul exercitat de Consiliul constituţional este prealabil oricărei autorizări parlamentare şi se aplică tratatelor internaţionale reflectate în art. Astfel. 61. autorizarea ratificării sau aprobării angajamentului internaţional în cauză nu poate avea loc decît după revizuirea Constituţiei” [36]. a Irlandei şi a Danemarcii. deoarece. Dar. care este facultativ. convenţia colectivă de muncă este un acord încheiat între un patron sau un grup de patroni şi una sau mai multe organizaţii sindicale. care este condiţionat de lege. 123]. Consiliul constituţional a declarat că un angajament internaţional conţine o clauză contrară Constituţiei. în mod contrariu acesta ar presupune angajamentul Franţei de a recunoaşte în prealabil conformitatea normelor internaţionale în raport cu dispoziţiile constituţionale. În conformitate cu art. acesta precedă promulgarea legii şi prin urmare şi angajamentul internaţional ca atare. examinează constituţionalitatea legii cu privire la autorizarea ratificării sau aprobării unui tratat internaţional. Exercită activitatea în baza art. art. „dacă. de către Primul-ministru. prevederile art. cît şi tratatul propriu-zis (deciziile din 30 decembrie 1976 şi din 17 iulie 1980). 54. Prin urmare. şaizeci de deputaţi sau senatori. sesizat fiind de către Preşedintele Republicii. 113 .Unit. în vederea fixării în comun a condiţiilor de angajare şi de muncă. deoarece potrivit definiţiei aceasta nu este o normă deja stabilită. şi începînd cu revizuirea din 1992. atît constituţionalitatea legii de autorizare a tratatului. totodată a fost aplicată în anul 1992 în cadrul procesului de ratificare a acordurilor de la Maastricht privind Uniunea Europeană. Un atare control rămîne preventiv. Analizînd în aceeaşi ipostază contractele normative din sfera dreptului muncii. reprezentative ale salariaţilor. nu a fost exercitat. potrivit art. 61 Constituţia Republicii Franceze. acesta nu conferă normelor internaţionale nici o superioritate de principiu în raport cu Constituţia. În temeiul art. p. Aşadar. 53 din Constituţie. 61 din Constituţie. în baza sesizării aceloraşi autorităţi. 67]. se are în vedere mai mult de o ajustare decît de o ierarhie a normelor juridice [237.

este necesar de respectat anumite condiţii. a fost adoptată o lege privind negocierea colectiva. p. Prima este să dezvolte negocierile pe trei niveluri (naţional . negocierea colectivă de muncă la nivelul întreprinderii devine obligatorie pentru Franţa şi stabileşte medierea unor asemenea subiecte de valoare ca: salariul adecvat muncii prestate. În ceea ce priveşte nivelurile negocierilor colective.. de muncă şi garanţii sociale. apoi recunoscut. precizîndu-se rolul negocierii de la fiecare nivel şi asigurîndu-se o mai bună coordonare între ele. că nu este legat de clauzele acestei convenţii [122.interprofesional. determinînd care este terenul juridic (profesional) de aplicare. partenerii sociali au încheiat primul contract colectiv în industria sportului şi de agrement ce acoperă circa 100000 de angajaţi. subliniem că dreptul francez a preferat nivelul ramurii de activitate. 114 . acordul asupra salarizării sau asupra duratei muncii). Astfel. acordîndu-se posibilitatea unor acorduri la nivel de întreprindere. spre deosebire de acordurile la nivel de ramură. Apoi. durata timpului de muncă ş. Pentru ca o convenţie colectivă de ramură să aibă vocaţia de a se aplica într-o relaţie juridică de muncă determinată. se schimbă ierarhia anterioară a clauzelor acceptate colectiv. referitor la politica contractuală. sfera de aplicare a convenţiei colective depinde de activitatea economică a întreprinderii: o convenţie colectivă de ramură nu se va aplica într-o întreprindere. astfel încît. evident. industrie chimică. Implicarea patronului instituţiei într-o asociaţie semnatară a convenţiei are o importanţă deosebită. Contractul colectiv de muncă.Legislaţia franceză distinge noţiunile de convenţie colectivă şi acord colectiv. avînd în vedere practica normativ-contractuală. dacă patronul nu este membru al asociaţiei care a semnat convenţia colectivă de ramură. permiţîndu-se derularea acesteia şi în întreprinderi unde nu există delegaţi sindicali. Cea de-a doua preocupare constă în generalizarea negocierii la nivel de întreprindere. În octombrie 1995.a. menţionăm că convenţia colectivă tratează ansamblul condiţiilor de angajare. a fost iniţial ignorat de către legiuitor. iar acordul colectiv nu tratează decît unul sau mai multe subiecte determinate din acest ansamblu (de ex. În iulie 2005. textilă) se prezintă ca o reglementare profesională care protejează salariaţii ca şi o lege. Începînd cu anul 1971. 67-68]. acordul reflectă o dublă preocupare. la nivel de întreprindere. Referitor la materia negocierilor colective. care vizează creşterea dinamismului negocierii prin introducerea a doua principale inovaţii: contractele colective. Convenţia de ramură (spre ex. pentru a fi valabile. Astfel. în aprilie 2004. decît în cazul activităţii expres stabilite de articolele convenţiei. profesional şi de întreprindere). trebuie în mod esenţial să deţină sprijinul (sau acceptul) unei majorităţi a sindicatelor reprezentative sau al sindicatelor care reprezintă majoritatea angajaţilor. în Franţa a fost încheiat un nou acord naţional interprofesional..

ce asigură dezvoltarea continuă a unei societăţi deschise şi democratice. Legea actuală privind salariul minim naţional. care a fost modificată în 1970 (salaire minimum interprofessionnel de croissance). să-şi poată exercita libertatea de a se exprima şi de a decide în situaţii de interes public. dreptul muncii şi dreptul internaţional. Aplicarea celui de-al doilea criteriu a fost determinată de faptul că. Lucrarea înfăţişează exemple în acest sens şi demonstrează fundamentele legislative ale acţiunilor juridice în materie de contracte. În acest sens. menţionăm posibilitatea de stabilire prin contractul colectiv de la nivel ramural a ratei minime de plată pentru fiecare categorie ocupaţională. evidenţiem un grad înalt de aplicare a normelor juridice stabilite prin conciliere. care a progresat la nivelul aplicării normelor juridice democratice. În România şi Ucraina. Contractul normativ ca formă reglementatorie în procesul de integrare europeană a Republicii Moldova Ideea democraţiei participative poate fi dezvoltată într-un stat numai prin promovarea valorilor: libertate. cu toate dificultăţile apărute. repere pe baza cărora s-au creat normele ce reglementează viaţa în societate. analiza comparativă întreprinsă în acest punct al capitolului a cuprins cîteva ţări. care pot fi exemple pentru aplicarea contractului normativ în Republica Moldova. în cazul creşterii economice salariul minim îşi pierdea din importanţă.Un principiu fundamental al legislaţiei franceze a muncii este libertatea de stabilire a salariului. contractul normativ operează în sfera dreptului internaţional. Păstrăm această idee şi pentru concluziile întregului capitol. însă este totuşi la etapa incipientă. Statul democratic garantează şi promovează libertăţile personale. Rusia este una dintre ţările care aplică contractul normativ în mai multe domenii ale dreptului. în acelaşi timp. cît şi de salariile medii. astfel încît cetăţenii să aibă dreptul la conduite şi opinii proprii şi totodată. Aşadar. puterea de cumpărare şi o parte din creşterea economica a naţiunii. 3.2. a fost pus în aplicare acest criteriu al salariilor medii. deşi creşterile preţurilor erau compensate. în cazul încheierii contractelor cu privire la delimitarea competenţei şi atribuţiilor dintre organele federative centrale şi subiecţii federaţiei şi între subiecţii federaţiei. România este un stat. garantează pentru lucrătorii cu salariul cel mai mic. dreptate şi egalitate. Literatura rusă de specialitate susţine prezenţa contractului normativ şi în domeniul dreptului administrativ. Şi. stabilirea unui sistem de norme juridice. Iar. pentru ca beneficiarii de salarii minime să se poată bucura de privilegiile dezvoltării economice a statului. În Italia şi Franţa. se ţine cont. în forma tratatelor internaţionale şi în dreptul muncii. Totodată. la stabilirea salariului minim. 115 . precum dreptul constituţional. atît de criteriul evoluţiei preţurilor. ca contracte colective de muncă. Acestea reprezintă nişte idealuri pentru care oamenii au luptat întotdeauna şi.

reglementarea cărora este mai eficientă prin intermediul normelor juridice stabilite în contracte normative. De eficienţa funcţionării unui asemenea mecanism de creare a normelor juridice în mare parte depinde starea legalităţii şi ordinii de drept din societate. p. la nivel praxiologic. potrivit concepţiei pozitiviste. se exprimă prin faptul că realizarea lui este garantată de către stat. contractul normativ este o categorie juridică specifică în procesul de creare a normelor juridice. concepţia juridică dominantă. aplicarea acestor standarde democratice ar avea o importanţă praxiologică şi pentru Republica Moldova. Este cunoscut faptul că structura sistemului izvoarelor dreptului socialist a decurs din concepţia pozitivistă de la care porneşte. 8]. Aşa de exemplu. Cu toate acestea. La fel. conţinutul lor se obţine în rezultatul unor negocieri. 144. iar nerespectarea clauzelor contractuale atrage după sine răspunderea” [206. 225]. Însă. Iar în rezultatul negocierilor.menite să asigure respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. importanţa celorlalte izvoare de drept. Tendinţa de a reliefa rolul şi valoarea contractului normativ. După cum am menţionat. deoarece reglementează un domeniu juridic specific şi la acordul părţilor. În viziunea autorilor V. p. Există astăzi anumite categorii de relaţii sociale specifice. „recunoaşterea de către un stat a contractului normativ ca izvor al dreptului. în definirea fenomenului juridic. nu s-a purces la aplicarea normelor contractuale [142. Perevalov. p. „contractul reprezintă un act juridic cu caracter individual…. „în această ipostază. autorul rus N. care este privit drept o consecinţă a realizării dreptului obiectiv şi nicidecum ca pe un mecanism de creaţie juridică” [196. dreptul reprezintă ceea ce este reflectat în legile statului şi nu ce se naşte în rezultatul activităţii de fiecare zi a membrilor societăţii civile” [215.contractul normativ. prin creaţia comună a părţilor se obţin nişte norme juridice cu un grad înalt de calitate. poate fi realizată inclusiv prin prisma unei asemenea categorii juridice importante cum este . 195. O soartă aparte au avut-o contractele normative în perioada sovietică. 358]. Uşakov scrie că. 176. 57]. Koreliskii şi V. La rîndul său. au fost înregistrate anumite încercări teoretice de a argumenta necesitatea lui pentru dezvoltarea unui sistem de drept democratic. fără fundamentele sale teoretice contractul normativ se 116 . De asemenea. inclusiv a contractului normativ. teoria marxist – leninistă susţinea că. dar în acelaşi timp. 160. deoarece. 254]. izvorul principal de drept era actul normativ scris. devine tot mai marcantă în perioada ultimilor ani. p. au forţa de a stabili norme juridice” [146. Destinaţia normelor stabilite în contractul normativ are valoarea lor aparte. care întruneşte în sine trăsături de individualizare a sistemului de drept modern. fiind negată. „doar actele normative şi dispoziţiile organelor puterii statului. 175. Iar în aceste condiţii. prin transpunerea practică a contractului normativ în cadrul procesului de aplicare şi perfecţionare a dreptului. tratative dintre viitorii subiecţi ai posibilelor raporturi juridice. importanţa celorlalte izvoare fiind minoră.

2003.reduce la aspectele sale tehnice şi.norme juridice. contractele şi convenţiile colective sînt reglementate în Cap. În domeniul dreptului muncii. deoarece pînă în prezent nu sînt adoptate toate actele juridice care sînt necesare comunităţii. îi determină o eficienţă de perspectivă în procesul de realizare praxiologică. actul normativ intern. pot opera în domeniul dreptului muncii sub formă de contracte şi convenţii colective de muncă şi în dreptul internaţional. ratificare. Atît contractul şi convenţia colectivă de muncă. o calitate democratică superioară întregului sistem al dreptului.. Potrivit art. Concilierea conţinutului normei juridice de către viitorii subiecţi ai raporturilor juridice ridică calitatea acesteia la un nivel net superior în coraport cu normele juridice. adoptat prin Legea nr. contractele normative ca izvoare ale dreptului. Codul muncii al Republicii Moldova stabileşte şi instituţia convenţiei colective.09. intrare în vigoare a tratatelor internaţionale este Legea nr. ca urmare. iar în această situaţie se conciliază însuşi conţinutul normei juridice. Un studiu analitic relevă şi faptul că lipsa fundamentului teoretico-ştiinţific al contractului normativ s-a reflectat negativ şi asupra practicii contractual-normative moderne.1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova. De aici derivă valoarea empirică semnificativă a contractului normativ la elaborarea bazei normative a statului de drept. deoarece. în calitate de tratate. deoarece. 30 din Codul Muncii al Republicii Moldova. semnare. 117 . numai convenţia poate avea forţa şi efectele unui act normativ. este determinată de calităţile atribuite normelor juridice. potrivit unei opinii exprimate în doctrina juridică română. prin conţinutul lor. care ulterior. V al Codului muncii al Republicii Moldova. 154 din 23. cît şi tratatul internaţional sînt contracte cu caracter normativ. Contractul normativ presupune concilierea. 595-XIV din 24. odată cu intrarea în vigoare a contractului normativ. 1303-XII/1993).03. va obţine forţă juridică. în coraport cu normele reflectate în alte forme ale dreptului. reflectate prin intermediul altor forme ale dreptului (de ex. „contractul colectiv de muncă este actul juridic care reglementează raporturile de muncă şi alte raporturi sociale în unitate. Însă. se manifestă încă la etapa iniţială de creare a lor. care reglementează modul şi condiţiile de iniţiere. îi acordă o valoare superioară şi respectiv. este greu de a-l înţelege. stabilesc reguli de conduită generale şi obligatorii . Iar. asimila şi chiar practica. negociere. care se conţin în acest izvor formal al dreptului. Considerăm că particularităţile normelor juridice date. Este de menţionat că valoarea contractului normativ ca izvor al dreptului. Această soluţie propusă de legiuitorul nostru este raţională. spre deosebire de legislaţia anterioară (Legea privind contractul colectiv de muncă nr. În sistemul de drept al Republicii Moldova. legi). încheiat în formă scrisă între salariaţi şi angajator de către reprezentanţii acestora” [33]. acorduri internaţionale.

contracte normative interne. se clasifică în: 1. Valoarea contractului colectiv de muncă în calitate de izvor al dreptului este semnificativă. Contractele normative interne. cu privire la procesul de reintegrare socială a deţinuţilor. Astfel. semnat la Chişinău. fie în două sau mai multe instrumente conexe. 35. 118 . convenţie. II ). supraveghează legalitatea acţiunilor şi iniţiativelor participanţilor în procesul muncii. Dacă analizăm datele statistice. 1 şi nr. Statul. statut. act general. prezentate în Rapoartele de activitate ale Inspecţiei Muncii. îl defineşte. Codul muncii al Republicii Moldova. stabilit între patroni şi salariaţi. în acest sens. 2 al legii privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova.mfa. act final. la rîndul lor. ceea ce ne demonstrează valoarea lor aplicativă în sfera dreptului muncii. destinat a produce efecte juridice şi guvernat de normele dreptului internaţional. toate avînd valoare juridică egală şi denumire de contracte normative internaţionale)” [82]. modus vivendi. observăm o creştere enormă a numărului de contracte colective de muncă. reieşind din condiţiile economice şi sociale. convenţional. care se încheie de către reprezentanţii împuterniciţi ai salariaţilor şi ai angajatorilor la nivel naţional. deosebim: I ). prin „convenţie colectivă înţelegem actul juridic. declaraţie. privind contractele colective de muncă. numărul tratatelor internaţionale a crescut considerabil de la proclamarea independenţei Republicii Moldova. Referindu-ne la clasificarea contractelor normative. dreptul muncii devine unul conciliat. ca fiind „orice acord încheiat în scris de către Republica Moldova. pact. în funcţie de acţiunea în spaţiu. perfectat fie într-un instrument unic. la 12 februarie 2009). Prin încheierea contractului colectiv. 3 la teză [113-119]). aranjament etc. Privitor la tratatul internaţional. memorandum. teritorial şi ramural în limitele competenţei lor” [33]. pînă în prezent.gov. Potrivit unei informaţii statistice. acord. precum şi de interesele celor două părţi. Acordul de colaborare între Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Ministerul Justiţiei. ce stabileşte principiile generale de reglementare a raporturilor de muncă şi a raporturilor social-economice legate nemijlocit de acestea. prezentate pe web . astfel încît. protocol. oricare ar fi denumirea sa particulară (tratat. în perioada anilor 1997-2008 au fost încheiate 8964 de contracte colective de muncă la nivel de unitate (vezi anexa nr.Conform art. schimb de note. 2 la teză).md).. ţara noastră a ratificat circa 647 tratate multilaterale şi 1566 de tratate bilaterale (vezi anexele nr.situl oficial al Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova (http:www. stabilind anumite măsuri generale de protecţie a salariaţilor. art. Contracte normative încheiate între organele statului (de exemplu. contracte normative internaţionale.

Conţinutul şi structura contractului colectiv de muncă sînt determinate de către părţi. părţile contractante determină chestiunile. 2.. Contracte normative din sfera dreptului muncii şi securităţii sociale. Contractele normative (tratatele) internaţionale. 3. după subiecţii participanţi la raportul juridic contractual. din 27 octombrie 1997 [3]). Acord între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Finlanda cu privire la transportul rutier internaţional. tratate (contracte) internaţionale interstatale (la nivel de stat: de ex. cît şi în filialele şi reprezentanţele acesteia” [33]. cu privire la ciclul de programe pe patru ani. Acord de comerţ liber între Republica Moldova şi Republica Bulgaria. 3. tratate interdepartamentale (la nivel de ministere sau departamente: de ex.30. privind cooperarea în domeniul sănătăţii şi ştiinţelor medicale. Codul Muncii a Republicii Moldova prevede: „contractul colectiv de muncă poate fi încheiat atît pe unitate în ansamblu. la 4 octombrie 1996). menite să asigure realizarea unor interese comune.. 24 iunie 1997 [2]). Convenţia colectivă la nivel naţional nr. În succesiunea lor. „Salarizarea angajaţilor aflaţi în relaţii de muncă în baza contractului individual de muncă” [41]).2. a unor norme de conduită adecvate şi echitabile..1 din 03. iar cele de la nivelul unităţilor constituie izvor de drept pentru contractele individuale de muncă. încheiat la Helsinki.. menţionăm următoarele: Alin. În aşa fel. cu caracter 119 . din 7 octombrie 2005 [93]).. Memorandumul de înţelegere dintre Guvernul Republicii Moldova. care urmează să fie reflectate în contractul colectiv de muncă. contractele (tratatele) internaţionale se divizează în: 1. Acordul între Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova şi Ministerul Bunăstării al Republicii Ungare. Comisia Europeană şi Guvernul Ucrainei privind misiunea Comisiei Europene de asistenţă la frontieră în Republica Moldova şi în Ucraina. 2. Scopul încheierii contractelor normative este stabilirea în raporturile juridice. semnat la Chişinău.2004. Abordînd aspectul procedural al încheierii contractelor normative. tratate multilaterale (dintre trei sau mai multe state: de ex. tratate interguvernamentale (la nivel de Guvern: de ex.(2) art. se împart în: 1. contractul colectiv de muncă de la nivelul superior constituie izvor de drept pentru contractele colective de muncă de la nivelurile inferioare. la 20 mai 2004 [1]). acordurile de parteneriat (de ex. semnat la Sofia.02. Contracte normative încheiate între subiecţi de drept guvernamentali şi nonguvernamentali. După numărul părţilor contractuale. tratate bilaterale (semnate între două state). Acordul cadru de cooperare dintre Guvernul Republicii Moldova şi Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) reprezentanţa în Moldova.. Clauzele normative ale contractului colectiv de muncă sînt norme locale. în calitate de contracte şi convenţii colective de muncă (de ex.

general şi repetabil, fixate de părţi, în limitele competenţei lor, care se extind asupra angajaţilor întreprinderii sau unităţii de producere din cadrul acesteia. Printre acestea evidenţiem: formele, sistemele, cuantumul retribuirii muncii; plata indemnizaţiilor şi compensaţiilor; mecanismul de reglementare a retribuirii muncii; timpul de muncă şi cel de odihnă; îmbunătăţirea condiţiilor de muncă...şi alte clauze stabilite de către părţi. În contractele colective de muncă nu pot fi incluse clauze care înrăutăţesc situaţia salariaţilor în comparaţie cu legislaţia muncii. La fel, aceste clauze nu trebuie să contravină legislaţiei în vigoare [33]. Tratînd într-un mod asemănător contractele normative din dreptul internaţional, stabilim că tratatele internaţionale ale Republicii Moldova se încheie la nivelul: - Republicii Moldova, - Guvernului Republicii Moldova, - Ministerelor şi Departamentelor Republicii Moldova. Totodată, trebuie de menţionat că calitatea de clauză contractuală a tratatului (contractului) internaţional, poate fi atribuită oricărei probleme tratate la nivel internaţional, chiar şi acelea care sînt de competenţa internă a statelor. Tratatul (contractul) internaţional, stabilind drepturi şi obligaţiuni pentru părţi, generează norme juridice de drept internaţional, care sînt obligatorii pentru subiecţii contractanţi. Analizînd durata contractului normativ, stabilim că în domeniul dreptului muncii, legea nu conţine reglementări exprese, referitoare la durata contractului colectiv de muncă. Dar, alin.(6) al art. 33 din Codul Muncii al Republicii Moldova prevede că, „la expirarea termenului contractului colectiv de muncă, acesta continuă să-şi producă efectele pînă la momentul încheierii unui nou contract sau pînă cînd părţile nu vor decide asupra prelungirii, în condiţiile în care a fost încheiat sau în alte condiţii ce vor fi convenite”. Referitor la termenul convenţiei colective, potrivit alin. (3) art. 38 al Codului Muncii, acesta este stabilit de către părţi şi nu poate fi mai mic de un an. În acest fel, legea stabileşte o durată minimă, nu şi una maximă, ceea ce înseamnă că părţile pot stabili peste această durată orice termen posibil [33]. O abordare în paralel a termenului contractului normativ din dreptul internaţional, relevă că tratatele pot fi încheiate pentru o perioadă determinată, nedeterminată sau pe termen nelimitat. În practică se întîlnesc tratate internaţionale în care este prevăzută clauza conform căreia, acestea continuă să-şi producă efectele pînă cînd una din părţi va decide asupra întreruperii lui; altele, reflectă în contract clauza de prelungire automată a acţiunii pentru o perioadă determinată. Însă, astfel de prelungiri se admit pînă la momentul cînd una din părţile contractante nu-l va revoca sau va refuza să-l prelungească.

120

Cercetînd caracterul formei contractului normativ, stabilim următoarele rezultate. În cazul contractului colectiv de muncă, art. 30, 35 al Codului muncii al Republicii Moldova, prevede că „contractul colectiv de muncă şi convenţia colectivă sînt acte juridice, care se încheie în formă scrisă” [33]. Această formă este o condiţie de validitate (ad validitatem), avînd în vedere importanţa contractului colectiv de muncă şi a convenţiei colective pentru raporturile de muncă, conţinutul lor complex, privind condiţiile de muncă. Prevederi identice există şi în dreptul altor state. De ex., în Germania acordul colectiv este valabil încheiat, numai dacă există un act scris semnat de către ambele părţi [72, p. 689]. În ceea ce priveşte tratatul internaţional, acesta este un acord în scris, fapt care determină siguranţa deplină privind conţinutul reglementării, inclusiv posibilitatea mai uşoară de a proba. În conformitate cu prevederile art. 5 al Legii privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova, textele tratatelor internaţionale se elaborează de organele centrale de specialitate ale administraţiei publice ale Republicii Moldova, care au iniţiat încheierea tratatelor internaţionale în limitele competenţei stabilite de legislaţie. Textele se elaborează de către negociatori în interesele Republicii Moldova, în domeniul respectiv, în limba de stat, cu traducerea într-o limbă de circulaţie internaţională, în care vor fi purtate negocierile. Totodată, textele tratatelor pot fi elaborate de partenerii oficiali străini, din iniţiativa acestora. În acest caz, organul central de specialitate al administraţiei publice a Republicii Moldova, poate prezenta un proiect de alternativă elaborat conform prevederilor de mai sus. Textele mai pot fi elaborate la conferinţele internaţionale sau în cadrul organizaţiilor internaţionale [82]. Tratatul internaţional are, de obicei, următoarea structură: - titlu, care conţine denumirea documentului şi, de regulă, părţile şi obiectul reglementării, într-o formulă concisă; - preambul, care enumără părţile contractante, expune motivele încheierii tratatului şi scopurile urmărite de părţi prin încheierea acestuia; - dispozitiv (partea principală), care conţine prevederile de fond ale tratatului; - clauze finale, care cuprind dispoziţii referitor la termenul de valabilitate a tratatului, modul de intrare în vigoare ori de încetare a efectelor acestuia, informaţii referitor la locul şi data semnării, la limbile în care a fost elaborat tratatul [82]. O parte integrantă a contractului normativ o constituie anexele la el, elaborate şi stabilite de către părţile contractante. În contractele colective de muncă, din anexe fac parte: regulamentul cu privire la negocierile colective, soluţionarea conflictelor dintre salariaţi şi patron, regulamentul cu privire la premiere, ş.a [96, p.82]. Tratatele internaţionale pot conţine anexe care completează, detaliază ori interpretează conţinutul acestuia. 121

Încheierea unui contract normativ este precedată de negocieri. Diferit de legislaţia muncii anterioară, care nu reglementa concret procedura de desfăşurare a negocierilor la încheierea contractului colectiv de muncă, actualul Cod al muncii, detaliază modul de desfăşurare a negocierilor colective. Prin negociere se stabileşte conţinutul raportului juridic de muncă, se fundamentează drepturile şi obligaţiile părţilor contractante. La negocierile colective participă reprezentanţii salariaţilor ori ai angajatorilor pentru a elabora, încheia, modifica, completa contractul sau convenţia colectivă de muncă. Un aspect negativ, susţine autorul N. Romandaş, este că „legiuitorul a ignorat autorităţile publice în calitate de parte la negocieri colective în cazul elaborării şi încheierii convenţiei colective” [122, p.57]. Participanţii la negocieri sînt liberi în alegerea chestiunilor care vor fi obiectul de reglementare al contractelor colective de muncă / convenţiilor colective, însă cu două săptămîni înainte, sînt obligaţi să furnizeze reciproc informaţiile necesare pentru desfăşurarea negocierilor [33]. După încheierea negocierilor, proiectul contractului se redactează şi apoi se semnează de participanţii la negociere. Contractele colective de muncă intră în vigoare din data înregistrării la inspectoratul teritorial, iar convenţiile colective, de la nivelul ramural şi teritorial din data înregistrării la Ministerul Munci şi Protecţiei Sociale. Convenţiile colective de la nivel naţional intră în vigoare de la data publicării ei în Monitorul Oficial. În mod diferit această problemă este tratată faţă de contractele internaţionale. Negocierile se desfăşoară între reprezentanţii statelor cu atribuţii speciale în acest domeniu. Împuternicirea unui reprezentant al Republicii Moldova („depline puteri”) se acordă prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova sau prin hotărîre a Guvernului şi se certifică de către Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene. În art. 1, c, Convenţia privind dreptul taratelor, prin depline puteri se defineşte „documentul, emanînd de la autoritatea competentă a unui stat şi desemnînd una sau mai multe persoane împuternicite să reprezinte statul pentru negocierea, adoptarea sau autentificarea textului unui tratat, pentru a exprima consimţămîntul statului de a fi legat printr-un tratat sau pentru a îndeplini oricare alt act cu privire la tratat” [42, p.53]. Persoana împuternicita cu deplinele puteri se numeşte „plenipotenţiar”. Pe lîngă persoanele special împuternicite prin deplinele puteri, exista şi o categorie de persoane, care în baza funcţiei pe care o deţin în stat, nu au nevoie să prezinte deplinele puteri în vederea negocierii şi încheierii tratatului. Aceste persoane sînt: - Preşedintele Republicii Moldova, Prim-ministrul şi Ministrul afacerilor externe; - Şefii misiunilor diplomatice, dar numai pentru adoptarea textului unui tratat ce se încheie între Republica Moldova şi statul în care sînt acreditaţi;

122

tratate care implică un angajament financiar. aprobării sau aderării: a) tratatele internaţionale încheiate în numele Republicii Moldova. precum şi la care afectează neutralitatea permanentă a statului. aprobare sau aderare. se procedează doar la semnarea ad-referendum sau la parafarea textului. În ceea ce priveşte tratatele multilaterale. . Tratatul internaţional produce efecte juridice faţă de părţi din momentul intrării în vigoare. Parafarea constă în înscrierea pe textul negociat a iniţialelor a numelui negociatorutorului împuternicit al fiecărui stat.tratate care fac necesară adoptarea unor legi noi sau revizuirea legilor în vigoare. exprimarea consimţămîntul de a deveni parte la tratat. . . . se impune şi adoptarea unei legi organice. după încheierea negocierilor. Există însă situaţii. Altă etapă constă în. acceptare. în particular. b) tratatele internaţionale care sînt semnate la nivel de guvern şi se încadrează în una din următoarele categorii: . De regulă. asigurarea păcii şi securităţii. această dată este prevăzută în textul tratatului ori la acordul părţilor. prin: ratificare. în care. drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.orice tratate a căror ratificare este specificată în dispoziţiile acestora [82]. Uneori. . acceptării.tratate cu privire la teritoriu. independent sau unitar al statului.Reprezentanţii Republicii Moldova la conferinţe internaţionale. . documentele de ratificare se depun pe lînga unul din guvernele statelor participante la negocierea şi semnarea tratatului şi căruia i-a fost încredinţată funcţia de 123 . . pentru aplicarea dispoziţiilor tratatului internaţional. După negociere urmează semnarea definitivă a tratatului. data intrării în vigoare este momentul schimbării documentelor de ratificare. exprimate.tratate de pace. În cazul tratatelor bilaterale. problemele dezarmării sau ale controlului internaţional asupra armamentului. notificării actului de aprobare sau acceptare de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene. .tratate politice sau care implică un angajament politic. transfer al competenţei naţionale în favoarea unei structuri supranaţionale sau aderare la organizaţiile de securitate colectivă).tratate ce vizează statutul persoanelor. în vederea elaborării unui tratat [82]. Semnarea cu menţiunea ad-referendum semnifică autentificarea tratatului doar după examinarea problemei în referendum republican (se aplică în cazul tratatelor internaţionale care limitează caracterul suveran.tratate cu caracter militar.. În legislaţia Republicii Moldova sînt prevăzute expres tipurile de tratate în care Parlamentul decide asupra ratificării. ce vizează capacitatea de apărare a ţării. prin cedare sau schimb de teritoriu.tratate care vizează participarea Republicii Moldova în organizaţiile internaţionale.

părţile se comportă ca şi în cazul negocierii oricărui alt contract. 124 . După cum am demonstrat deja în capitolul precedent. Una dintre particularităţile specifice ale contractului normativ o constituie înregistrarea şi publicarea oficială. prin clauzele sale. în modul şi condiţiile stabilite de Legea contenciosului administrativ [80]. Contractul colectiv de muncă se bazează pe lege. au un caracter general şi sînt obligatorii din momentul încheierii lor. Într-un fel. rezultatul negocierilor colective. pe de altă parte. contractele normative sînt publice. Pe parcursul încheierii sale. Însă. potrivit Codului muncii al Republicii Moldova. Însă. viitoarele reglementări legale. contractele colective de muncă sînt izvoare de drept pentru că sînt globale (se referă la ansamblul problemelor de muncă). pentru înregistrare la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale [33]. există o singură excepţie de la regula generală: convenţia colectivă de nivel naţional nu este supusă înregistrării. iar nepublicarea lor face imposibilă producerea efectelor juridice. care susţine că Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi.depozitar sau pe lîngă o organizaţie internaţională investită cu aceeaşi funcţie. în cazurile contractelor colective de muncă. În cazul convenţiilor colective. importanţa înregistrării este deosebită. avînd în vedere faptul că acesta stabileşte noi norme de drept. prestabilit prin dispoziţiile tratatului. Data intrării în vigoare a tratatelor se stabileşte în funcţie de acumularea unui număr minim. au obligaţia de a efectua verificările necesare şi de a realiza înregistrarea doar dacă sînt îndeplinite prevederile Codului Muncii al Republicii Moldova [122. permanente. ce au un conţinut confidenţial. Ulterior. acelaşi contract colectiv prefigurează. cu autorul N. aici se impune o precizare: convenţiile colective la nivel ramural şi teritorial se depun în termen de şapte zile calendaristice de la data semnării. constînd în contractul colectiv de muncă. pentru înregistrare la inspectoratul teritorial de muncă. acestea se depun în termen de şapte zile calendaristice de la data semnării. p. contractul colectiv de muncă devine un izvor de drept al muncii. în acest sens. În aceste cazuri. Cadrul normativ al înregistrării contractului şi convenţiei colective conduce la o întrebare: înregistrarea contractului colectiv este o formalitate sau verificare a legalităţii acestuia? Sîntem de acord. inspectoratele teritoriale de muncă. are un rol exploratoriu. Împotriva refuzului neîntemeiat de a înregistra contractul colectiv de muncă sau convenţia colectivă. de verificare înainte de legiferarea propriu-zisă. Referitor la contractele colective de muncă. pentru că de la această dată contractele şi convenţiile colective devin aplicabile. partea nemulţumită se poate adresa în instanţa de contencios administrativ. 62]. de instrumente de ratificare. Spre deosebire de contractele individuale. Romandaş.

precum şi actele referitoare la suspendarea. atenţionăm asupra dificultăţilor apărute la nivel de aplicare praxiologică a contractului normativ în dreptul intern. în Registrul de stat. În acest sens.economice ale salariaţilor. precum şi la alte organizaţii internaţionale. acestea se înregistrează. în termen de o lună după intrarea lor în vigoare. şi nu în ultimul rînd. legea bugetului de stat prevede surse financiare pentru publicarea ediţiilor speciale ale Monitorului Oficial. ratificării. aceasta se publică în Monitorul Oficial. 102 al Cartei O. promovarea egalităţii drepturilor de muncă. Şi asta. necesităţilor beneficiarilor. atît a angajatorului. în conformitate cu art. în fiecare an. care se află în administrarea Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene. cît şi a reprezentanţilor angajaţilor. intereselor individuale.. În acest sens. textele integrale ale anexelor şi documentelor aferente. la nivel de aplicare. abia se conturează. Iar referitor la actele normative. cu operarea unor modificări referitoare la definirea unor noţiuni. concepte. în conformitate cu modul şi termenele stabilite de tratat sau cu acordul comun al părţilor. consolidarea dialogului social. în ediţii oficiale speciale ale Monitorului Oficial al Republicii Moldova. Textele tratatelor internaţionale ale Republicii Moldova care au intrat în vigoare. Dar. principii ce ţin de contractul normativ. conform destinaţiei. denunţarea sau stingerea tratatelor internaţionale se publică. în Republica Moldova contractul normativ ca izvor de drept. Toate tratatele internaţionale înregistrate la Organizaţia Naţiunilor Unite urmează să fie publicate într-o culegere de legi numită „Treaty Series” (Culegere de tratate). specificăm că aceste dificultăţi se datorează. Ministerul întreprinde acţiunile necesare pentru înregistrarea tratatelor internaţionale ale Republicii Moldova la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite. La rîndul său. în pofida 125 .În ce priveşte contractele internaţionale.N. economică. Tratatele internaţionale intră în vigoare pentru Republica Moldova.U. El funcţionează mai mult la nivel declarativ. în special dreptul muncii. aderării. Ele condiţionează realizarea ineficientă a unor domenii importante. asigurarea unei munci decente şi securităţii sociale. în general aceasta este adecvată exigenţelor înaintate faţă de asemenea forme contractuale de crearea normelor juridice. Totodată. grupuri sociale. acceptării sau aprobării. menţionăm că normele (clauzele) reflectate în aceste izvoare de drept deseori poartă un caracter formal şi nu răspund. efectuate la momentul semnării. recunoaştem că.a. de natură politică. care confirmă intrarea în vigoare a tratatelor internaţionale. precum: protecţia drepturilor social . promovarea valorilor democraţiei şi justiţiei sociale (menţionăm că aceste probleme au fost oglindite şi în rapoartele privind bilanţul activităţii Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova). conchidem că. în mare parte. Din aceste considerente. în termen de cinci zile de la semnare. examinarea şi evidenţa contractelor (tratatelor) internaţionale. rezervele ori declaraţiile Republicii Moldova. Analizînd legislaţia Republicii Moldova care reglementează categoria juridică respectivă în diferite domenii ale dreptului. ş. conform legislaţiei în vigoare [82].

care vine în contradicţie cu prevederile Constituţiei. Această prevedere este stabilită consfinţită în art. [77]. Constituţia Republicii Moldova: „Constituţia Republicii Moldova este legea ei supremă.10. acesta nu trebuie să contravină actelor normative. nu are forţă juridică. Constituţia Republicii Moldova stabileşte prioritatea normelor din dreptul internaţional cu privire la drepturilor omului. unde găsim stipulat că: „Salariaţii au dreptul la protecţia muncii”. prioritate au reglementările internaţionale [38]. iar tratatul internaţional este ratificat. (2) şi (4) din Constituţie. nu are putere juridică” [38]. Un aspect important în abordarea contractului normativ ca izvor de drept este că. dacă vorbim de contradicţie între un tratat internaţional şi o lege de nivel ordinar sau organic. orice reglementare contractual-normativă. În cazul în care se depistează o neconcordanţă între legislaţia internă şi normele internaţionale. tratatele internaţionale au prioritate numai asupra legilor interne. dar în acest caz. art. s-a pronunţat Curtea Constituţională. va trebui precedată de o revizuire a acesteia. care spune că. dacă o normă juridică internă contravine tratatului internaţional. Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional. Iar. atunci se aplică Constituţia. Prin urmare. se aplică tratatul internaţional. „Dreptul la negocieri în materia de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sînt garantate”. În legătură cu această prevedere. De aici şi se deduce soluţia că. atunci se aplică norma constituţională. cu întrebarea cum se aplică acesta ? iar dacă vorbim despre o contradicţie cu o normă constituţională. care contravine prevederilor Constituţiei. 4 al Constituţiei Republicii Moldova prevede că dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Această prioritate apare într-o situaţie de neconcordanţă. nu este scris ce se întîmplă dacă tratatul internaţional contravine Constituţiei ? În acest sens. dacă Constituţia nu este modificată. pînă la revizuire. în raport cu normele interne. conţinînd dispoziţii contrare Constituţiei. prin Hotărîrea nr. este necesar de a ne referi şi la modul de intrare în vigoare a contractului normativ privit prin prisma formelor dreptului. cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. neprecizări sau contradicţii dintre normele internaţionale şi normele interne. la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne. Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului. La fel. Caracterul voliţional manifestat de către părţile contractului normativ la elaborarea normelor juridice se manifestă în momentul obţinerii forţei juridice a 126 .prevederilor art. Totodată. 7. 43 alin. legislaţia internă urmează să fie supusă revizuirii. Nici o lege şi nici un alt act juridic. Prin urmare. generată de neînţelegeri. care sînt determinative în reglementarea relaţiilor sociale. se aplică norma tratatului internaţional. dar nu şi asupra normelor constituţionale.1999. 55 din 14.

A. auxiliar pentru crearea şi aplicarea dreptului. alta decît creaţia statului . de regulă. se impune elaborarea unei alte forme de creare a normelor juridice. civile. într-o democraţie participativă. deseori. juriştii N. implicarea în dezvoltarea acestei forme convenţionale 127 . p. iar negocierea constituie elementul . identificate în acte normative şi se prezintă. Rusia este una dintre ţările care aplică contractul normativ inclusiv în domeniul dreptului constituţional. La fel. sînt stabilite şi regimuri juridice speciale. în materia formării statului federativ. cum este cazul Franţei. revenind asupra punctelor centrale din acest capitol menţionăm că analiza comparativă a aplicării contractului normativ în ţările din vecinătate. care. Arealul de răspîndire a reglementărilor juridice contractual-normative. în cazul încheierii contractelor privind delimitarea competenţei şi atribuţiilor între organele federative centrale şi subiecţii federaţiei sau dintre subiecţii federaţiei. În acelaşi sens.contractul normativ.cheie în dezvoltarea sistemului dreptului. determinate de contractele normative. cît şi în practică. De aceeaşi opinie sînt şi cercetătorii ştiinţei juridice. Doctrina juridică rusă susţine prezenţa contractului normativ şi în dreptul administrativ. astăzi. 3. Italiei de exemplu. Normele juridice stabilite prin contractele normative poartă un caracter de concretizare a normelor juridice cu caracter general. 230-231]. sub influenţa aspectului praxiologic al relaţiilor sociale reglementate. se realizează din data semnării de către părţile contractante. este caracterul special şi restrîns de reglementare juridică. precum şi în ţările Uniunii Europene demonstrează că. de muncă. După M. Un alt aspect determinativ care contribuie la caracteristica contractului normativ ca formă a dreptului contemporan şi a calităţilor specifice atribuite normelor respective care se conţin în el. contractul normativ este foarte important în reglementarea relaţiilor sociale. Ţările din vecinătatea Republicii Moldova demonstrează. menţionăm că prin intermediul normelor juridice. contractul normativ demult a mai încetat să fie tratat ca ceva secundar. Anume acest aspect determină calitatea democratică a normelor juridice în contractul normativ. democratic [147.normelor stabilite. mute categorii de raporturi juridice: internaţionale. Este evident şi faptul că atît în teorie. p. Într-adevăr. la diferite grade. este mai restrîns în raport cu cel al reglementărilor juridice legislative. sînt atît de complicate şi individualizate. în calitate de norme speciale. Baitin. 333]. Acest factor implică un grad mai înalt de concretizare a normelor juridice şi contribuie la evitarea erorilor de reglementare şi aplicare. Concluzii la capitolul 3 Astfel.3. încît sistematizarea lor prin prisma normelor juridice stabilite în actele normative este practic imposibilă şi în acest sens. implementarea normelor contractuale în sistemul normelor juridice este o prioritate a fiecărui stat de drept. Maliko. sînt de părerea că forma cea mai adecvată de reglementare a relaţiilor de parteneriat este contractul normativ [191. Matuzov.

la rîndul său. în procesul de creare a normelor juridice. Un exemplu bun. cercetarea ne demonstrează că după diferite criterii contractul normativ există şi este aplicat şi în Republica Moldova: în materia dreptului muncii. manifestat prin esenţa contractului normativ dintre guvernanţi şi guvernaţi. acorduri internaţionale. am văzut deja. Amintim în acest sens. Interesul Republicii Moldova pentru procesul de conciliere se materializează şi prin manifestul de integrare în Uniunea Europeană. Contractul normativ. Totodată. în acest sens. Analiza noastră se vrea a fi un argument pentru promovarea acestor practici şi în Republica Moldova. La fel. determină un sistem democratic. Apoi. Societatea contemporană pune accentul tot mai pronunţat pe justiţia restaurativă în procesul de soluţionare a conflictelor ca modalitate de determinare a unei armonii în mediul social. realitatea socială este determinată de mentalitate. atunci cînd situaţia permite acest lucru. corespunzător aspiraţiilor unei societăţi cu o cultură şi conştiinţă juridică avansată. procesul de negociere. la dezvoltarea valorilor democratice în mentalitatea poporului nostru. care apar ca tehnică de legislaţie democratică. care susţine şi promovează normele democratice. menţionăm ca fiind foarte important faptul că aplicarea acestuia ar conduce la reglementarea democratică a relaţiilor de parteneriat în societate şi deci. prin conciliere. determinate de contractele normative. calitativ nou. manifestată prin exactitate şi ataşament faţă de valorile unei societăţi democratice. în procesul de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană. acordă normelor juridice din izvorul de drept supus cercetării o calitate superioară. spre exemplu.de crearea normelor juridice şi conştientizează necesitatea implementării lui. iar normele juridice sînt determinate. specificăm că este necesar de asigurat aplicarea praxiologică a normelor juridice determinate prin dialog social şi nu doar la nivel declarativ. 128 . impută existenţa unui sistem juridic democratic. capabil să determine reglementări juridice eficiente. cu atît mai mult cu cît în prezent. însă nivelul lui de cercetare nu este adecvat rolului acestui fenomen pe care-l produce într-o societate democratică. poate fi România. Or. de conciliere. dintre cei ce acordă statut de normă juridică normelor contractului normativ şi cei cărora le sînt destinate normele menţionate. Prin urmare. care a făcut un pas înainte la nivel de democraţie aplicativă. de realitatea socială. În opinia noastră. directivele Parlamentului şi Consiliului European. ca fapt primar. ponderea în creştere a normelor juridice. Şi acest lucru ar putea realiza tendinţele de democratizare a societăţii noastre. organismele internaţionale recomandă utilizarea acestui model de justiţie. Contractul normativ reprezintă în sine o renaştere juridică fenomenală. în calitate de contracte colective de muncă sau convenţii colective şi în dreptul internaţional în calitate de tratate internaţionale. în scopul realizării lor. manifestat între părţile sale.

dreptul la conduite şi opinii proprii. prin analiza complexă şi multiaspectuală a contractului normativ ca izvor de drept şi examinarea modalităţilor de încadrare a lui în legislaţia Republicii Moldova. 5. 3. Contractul normativ presupune concilierea iar în această ipostază se conciliază însuşi conţiţinutul normei juridice. prescripţiile căruia poartă un caracter normativ şi de conciliere. manifestat. îi conferă un grad înalt de asigurare a impactului asupra creării unui stat cu democraţie participativă. odată cu intrarea în vigoare. Cercetarea efectuată ne permite să afirmăm că actul normativ poartă un caracter de reglementare în coraport cu contractul normativ. concilierea de către părţile contractului normativ a conţinutului normei juridice. reflectă procedura de încheiere a contractului normativ şi asigură executarea prevederilor (a normelor) contractuale.CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI După cum am stabilit. stabileşte tipul de contract care poate fi aplicat relaţiilor sociale. posibilitatea de a decide în problemele de interes public. În urma analizei şi generalizării materiei expuse în teză. Valoarea contractului normativ este determinată de calităţile atribuite normelor juridice. În rezultatul cercetării diacronice a contractului normativ ca izvor de drept şi a reflectării conceptului în bibliografia specializată. ce reglementează raporturi juridice speciale în domenii determinate ale dreptului. Analiza teoretico-metodologică a conceptului de contract normativ şi a trăsăturilor caracteristice evidenţiate în lucrare. formulăm următoarele concluzii: 1. de creare a lor. El atribuie contractului normativ calitatea de izvor al dreptului. Menţionăm că calităţile normelor juridice expuse se manifestă încă la etapa iniţială. prin atragerea lor în procesul de creare a dreptului. îi determină sfera de acţiune. care se conţin în acest izvor de drept în coraport cu normele reflectate în alte forme ale dreptului. 2. 4. care asigură cetăţenilor libertatea de a se exprima. printr-un acord dintre două sau mai multe părţi determinate. Investigarea graduală a valorii contractului normativ în asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului a determinat că funcţia de relaţie pe care o relevă contractul normativ între părţile contractante şi între diferite izvoare ale dreptului contemporan. ne-a permis să concluzionăm că: prin contract normativ înţelegem izvorul formal al dreptului. sarcină primordială a cercetării este să identificăm şi să demonstrăm impactul major produs de contractul normativ asupra procesului de democratizare a societăţii. în contextul tehnicii juridice. îi deter- 129 . care ulterior obţine forţă juridică. ridică calitatea acesteia la un nivel net superior în raport cu normele juridice reflectate în alte forme ale dreptului. abilitate cu competenţă. putem conchide că acesta reprezintă o categorie juridică de actualitate în contextul unui stat de drept.

ca izvor de drept. întrucît dispoziţiile 130 . este o problemă care trebuie rezolvată imediat. şi. 7. analiza fiind lăsată mai mult pe seama altor ramuri de drept.la nivel praxiologic. De regulă. ce poate fi realizat inclusiv şi prin prisma contractului normativ. în Republica Moldova nu şi-a găsit oglindirea respectivă.mină o eficienţă de perspectivă în procesul de realizare praxiologică. contractul normativ ca izvor al dreptului. însă. În contextul politicii de integrare în Uniunea Europeană. implementarea lui în sistemul dreptului. În majoritatea cazurilor contractul normativ a fost studiat doar în contextul sistemului izvoarelor formale ale dreptului. făcîndu-se referiri modeste la el. în ştiinţa juridică se susţine. În legătură cu recunoaşterea contractelor normative ca izvoare importante ale dreptului. valoarea lor fiind deosebit de importantă în procesul de aplicare a normelor juridice.la nivel teoretic. concludem că: . Prin prisma normelor juridice determinate în contractele normative sînt stabilite anumite regimuri juridice speciale. avizarea şi evidenţa contractelor (a tratatelor) internaţionale la care este parte. . El are o destinaţie mai secundară. În afară de destinaţia de completare a legii. contractul normativ abia se conturează în Republica Moldova. că acestea vin să susţină punctul de vedere potrivit căruia dreptul nu emană numai de la stat. întrucît contractul normativ se realizează prin actul normativ şi reglementează nişte relaţii care nu cad sub incidenţa de reglementare a actului normativ. contractul normativ atribuie normelor juridice un caracter democratic de reglementare juridică. 8. Contractul normativ stabileşte un caracter special şi restrîns de reglementare juridică. asta nu-i diminuează cu nimic forţa şi valoarea lui juridică. împreună cu altele.la nivel legislativ contractele normative operează în sfera dreptului muncii şi dreptului internaţional. noţiuni. în calitate de norme speciale. îi stabileşte o calitate democratică superioară întregului sistem al dreptului. care reglementează forma convenţională de creare a normelor juridice este adecvat cerinţelor impuse faţă de asemenea categorii juridice. aplicarea unui proces democratic de adoptare a normelor juridice. sub influenţa aspectului praxiologic al relaţiilor sociale reglementate. normele juridice identificate în anumite contracte normative poartă un caracter de concretizare a normelor juridice cu caracter general identificate în alte forme ale dreptului (în legi) şi se prezintă deseori. care este foarte important. Forţa juridică a normelor care se conţin în contractul normativ este egală cu forţa juridică a normelor din actul normativ. 6. Cadrul normativ. . deoarece se stabilesc prin prisma negocierii. prin negociere. Avantajele elaborărilor propuse. şi nu fără temei. deoarece completează domeniul de reglementare a actului normativ. existent în Republica Moldova. Deoarece integrarea în Uniunea Europeană presupune. respectiv. cu operarea unor modificări în ceea ce priveşte definirea unor concepte.

ridicarea nivelului de cunoaştere a contractului normativ nu numai prin prisma identificării contractului în materialitatea lui. care să încorporeze cele mai esenţiale noţiuni. contractul normativ constituie osatura pe care se clădeşte întregul sistem de relaţii din cadrul comunităţii internaţionale. că normele şi regulile dreptului internaţional apar ca rezultat a acordurilor dintre state.tip. iar statele.tip ar reprezenta modele cu autoritate. 2. cuprinzător şi la zi.omogenizarea terminologiei contractelor normative şi a legislaţiei care trebuie să rezide în noţiuni precise şi care să fie înglobate în categorii logice care să garanteze securitatea rezultatelor scontate şi previziunea efectelor. stabilite de un organism profesional sau al administraţiei. ci.sporirea gradului de corelare a normelor juridice ce se referă la contractul normativ. A elabora şi adopta o lege. fiind temelia însăşi a dreptului internaţional. contracte pe care părţile se limitează să le completeze pentru a individualiza convenţia. că aceste dispoziţii sînt şi ele garantate de stat şi se întemeiază în realitate pe alte dispoziţii care consacră posibilitatea contractului colectiv sau de adeziune. care să nu se limiteze doar la caracteristica generală a contractului normativ ca izvor de drept. dreptul contractelor normative a stat o perioadă îndelungată în atenţia Comisiei de drept internaţional a Naţiunilor Unite. cît şi în ipoteza participării la tratat a unor alte subiecte de drept internaţional. Remarcăm şi faptul. îndeosebi. Recomandări: 1. În sfîrşit. De aceea. atît în cazul în care acestea se încheie dintre state. Ele există pentru că statul le-a îngăduit prin legislaţia lui. ce duc la standardizarea nu131 . participînd la cele trei Conferinţe de codificare de la Viena (1968-1969. destinul omenirii fiind pecetluit. 1986). . categorii şi principii referitoare la contractul normativ. Trebuie de menţionat însă. ce ar permite soluţionarea următoarelor probleme: .definirea unor termeni legali în cuprinsul contractului normativ care asigură precizia exprimării şi reducerea sferei de indeterminare. 1978. . ori cu o exprimare sintetică a problematicii lumii contemporane.general-obligatorii sînt stipulate în aceste contracte de către organizaţii nonguvernamentale. au instituit reguli aplicabile tuturor acordurilor internaţionale. avantajele elaborărilor propuse rezultă şi din lipsa în literatura de specialitate din ţara noastră a unui studiu de ansamblu. prin prisma faptelor şi caracterele persoanelor care participă la contractul normativ. concepte. în bine sau în rău. prin textele contractelor care s-au încheiat în trecut ori care se încheie şi în prezent. O înserare a principalelor contracte internaţionale echivalează cu o evocare a punctelor cardinale ale istoriei parcurse de omenire. . A dezvolta şi aplica pe larg categoria contractelor . Contractele .

acele dispoziţii a căror aplicare este obligatorie doar în cazul în care părţile nu convin să deroge de la acestea).tip se substituie dispoziţiilor legale cu caracter supletiv (adică. a pactelor. a contractelor normative naţionale. unificării şi coordonării întregii legislaţii. organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organică. El ţine evidenţa oficială a legislaţiei Republicii Moldova. în general şi a contractelor . o asemenea subordonare nu le distanţează de drept şi nici nu scade cu nimic din obligativitatea lor 132 . Cunoscute în ştiinţa juridică sub denumirea de drept autonom. Însă. În viziunea noastră. Planul de cercetări de perspectivă.meroaselor operaţii juridice şi au un caracter imperativ. sistematizarea şi eficientizarea acestora este oportună constituirea unei instituţii profesionale în domeniul legiferării. care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării. tratatelor normative internaţionale la care Republica Moldova este parte şi a contractelor normative interne ale statului. se impune necesitatea ca în cadrul problematicii contractelor normative să fie pe larg elaborată metodologia şi semantica contractelor – tip. cu următorul conţinut: Articolul 76¹ Consiliul Legislativ (1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului. aceste izvoare formale de drept sînt subsidiare în raport cu acele ale dreptului de provenienţă etatică. Necesitatea aplicării lor în Republica Moldova se accentuează datorită tendinţei care se manifestă în statele membre ale Comunităţii Europene spre o negociere colectivă a contractelor . 3. în special. (2) Înfiinţarea. A introduce în programele de studiu ale instituţiilor de învăţămînt superior de profil juridic a cursului de studiu la disciplina „Dreptul contractelor normative juridice”. rezultate din tendinţa actuală de standardizare a numeroaselor operaţii juridice sau contractelor – adeziune. Această instituţie ar fi un organ consultativ de specialitate al Parlamentului. în care părţile se mulţumesc cu acceptarea şi individualizarea lor. Aceste contracte . a pactelor şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. unificării şi coordonării întregii legislaţii şi ar ţine evidenţa oficială a legislaţiei Republicii Moldova. care ar aviza proiectele de acte normative în vederea sistematizării. A elabora o bază de date informaţionale cu referire la contractele normative. 4. trebuind să li se subordoneze. În acest scop se propune completarea Constituţiei Republicii Moldova cu un articol nou. cum ar fi Consiliul Legislativ pe lîngă Parlamentul Republicii Moldova.tip şi a condiţiilor generale ale contractelor între sindicatele profesionale şi organizaţiile consumatorilor. Pentru evidenţa.tip.

pentru destinatari. La fel. Această accepţie nu exclude. ca exegeză ştiinţifică a textului juridic. clasic. cercetarea căruia devine foarte actuală în procesul de integrare europeană a Republicii Moldova. ci presupune înţelegerea contractului normativ în sensul său restrîns. incontestabil. 133 . Dimpotrivă. va ridica rolul contractului normativ ca izvor al dreptului şi acesta va deveni mult mai accesibil şi oportun în aplicare pentru destinatari. ca reflecţie asupra izvoarelor dreptului cu dominanţă de cunoaştere ştiinţifică. Virtuţile contractului normativ vor fi mai puternice dacă conceptul izvorului menţionat este abordat şi într-un sens mai larg. acest fapt. în care Dreptul apare în ipostază de tehnică normativă specifică. într-o perspectivă în care interdisciplinaritatea reprezintă un fapt intrinsec. elaborarea contractului normativ ca izvor de drept presupune în perspectivă un proces mai democratic de tehnică juridică (de creare a dreptului).

Barac L. Creangă I. p. p. Gurin C. vol. vol.1995. Bucureşti: All Beck. semnat la Budapesta. Avornic Gh.. În: Tratate internaţionale. Aramă E. În: Tratate internaţionale. 204 p. 9. Chişinău: ARC. 335 p. Anghel Ion M. 399 p. 6. 13. Elemente de teoria dreptului. 1999. 15. Chişinău. În: Tratate internaţionale. semnat la 27 octombrie 1997. 2001. 2006. Guţu A. Problema precedentului în doctrina juridică. V. vol. Băieşu A. 2006. 656 p. Constituţia Republicii Moldova comentată articol cu articol. Chişinău: S. 2000. Chişinău. nr. 224. Conferinţa internaţională ştiinţifico-practică „Precedentul judiciar: aspecte teoretice şi practice”. 4. 22. 4. şi alţii. Bucureşti: Hyperion XXI: Sirius. Avornic Gh. 2003. 11.A. Vol. În: Revista Naţională de Drept.. Bucureşti: Lumina Lex. 2005. Arseni A. Vol. Drept privat roman. Noţiunea şi principiile de bază ale democraţiei. 134 . Teoria generală a dreptului. p. şi alţii. 31.. 29 septembrie 2007.. 2. cu privire la cooperarea în domeniul sănătăţii şi ştiinţelor medicale. Chişinău: Reclama. 1991. 19. 1999. p. 12. 2-6. democratice.. p. semnat la Helsinki. 29 septembrie 2007. Acordul între Republica Moldova şi Republica Ungară privind evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunilor fiscale referitor la impozitele pe venit şi proprietate. 176 p. 3. Baieş S. 32. 2004. Dreptul tratatelor. În: Revista Naţională de Drept. Anghel Ion M. 24 iunie 1997. 7. Unitatea de jurisprudenţă şi forma ei obligatorie în evoluţia răspunderii de drept. I. p.BIBLIOGRAFIE 1. 22. semnat la Sofia. vol. 15-17. Baltag D. Conferinţa internaţională ştiinţifico-practică „Precedentul judiciar: aspecte teoretice şi practice”. I. Curs teoretic. p. Teoria generală a dreptului. 2002. Acord între Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova şi Ministerul Bunăstării al Ungariei. Ediţie specială. 2005. Comentariul Codului Civil al Republicii Moldova. 10. Istoria dreptului românesc. 698 p. Caracteristicile unei societăţi civile. 20 mai 2004. În: Revista Naţională de Drept. Acord de comerţ liber între Republica Moldova şi Republica Bulgaria. 310. 375. 2000. II. Chişinău: Cartier juridic. Chişinău: Civitas. Ediţia a II-a.31-37. 288 p. 1356 p. 12. În: Tratate internaţionale. 5.04. Antohi L. Aramă E. Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Finlanda cu privire la transportul rutier internaţional. 8. 14. Baltag D. Ediţie specială. Reclama.

2007.. Boboş Gh. III. 18. 4. p. 608 p. 1970. 1992. 24. Statul federal. 358 p. 2007.10. Chişinău: S. 2007). Botnari E. 1. 22. Grosul Ia. Bolinteanu A. Balan O. Vol. Botnari E. 25.02. Bădescu M. 2000.revista Patrulaterului Facultăţilor de Drept: Iaşi – Chişinău – Bălţi – Cahul.contrafort. Bucureşti: Lumina Lex. 66-67. de drept a Universităţii Independente „Dimitrie Cantemir”. Drept internaţional public. În: Revista Naţională de Drept. 2-8. intrată în vigoare la 26. Bontea O. de la 10 decembrie 2007. p. Carta O.. Ceterchi I. Drept internaţional contemporan. Vol. Serbenco E. 23. 1967.1965 [online]. Precedentul judiciar – izvor al dreptului naţional. În: Revista Naţională de Drept. 656 p. Buruian A.U. Barbăneagră Al. http://jurnal. 2002). 236 p. 2001. Concepte fundamentale în teoria şi filozofia dreptului. Drept roman. 29. Istoria RSS Moldoveneşti (din timpurile cele vechi pînă la Marea revoluţie socialistă din Octombrie). 2002.16. Chişinău. Cluj – Napoca: Editura Fac. p. Carta Socială Europeană. 27. 57-72. Introducere în teoria generală a dreptului.trei. 20. În: Materialele Conferinţei internaţionale Perspectivele soluţionării conflictului transnistrean prin federalizarea Republicii Moldova. Maliţa M.1961. şi alţii. 186 p. I. 135 . Bucureşti: All Beck. 2005. Craiovan I.n. principii şi reglementări. Bădescu M. Cocoş Şt. 30. Ediţia a II-a... elaborată de Consiliul Europei la Torino. În: „Dialogi juridici”.: document al erei noastre. 280 p. Ediţia a II-a. Bolinteanu A. Bucureşti: Politica.ro/carta. Aurescu B. 200 p. 7-14.. Bucureşti: All Beck. 26. nr. Chişinău: Pontos.htm (citat la 07. Privire teoretico-practică asupra anchetei şi concilierii internaţionale. Conferinţa internaţională ştiinţifico-practică „Precedentul judiciar: aspecte teoretice şi practice”. Bucureşti: All Beck. Chişinău: Cartea Moldovenească. 21. Chişinău. 2000. 2006.12. Principiul armonizării legislaţiei Republicii Moldova cu legislaţia comunitară în lumina legiferării.. Cerepnin L. Ivanov Iu. 464 p.. 28. 710 p. http:// www.. p. Teoria generală a dreptului.12.N. Catană V. 29 septembrie 2007. Bucureşti: Lumina Lex. 19. la 18.md/2003/105-106/578. [online]. În: Materialele Conferinţei ştiinţifice internaţionale „Probleme actuale în domeniul protecţiei drepturilor omului”.. Drept constituţional şi instituţii politice.htlm (citat 07. 17. Valoarea Declaraţiei universale a drepturilor omului. Năstase A. nr. 1998. 2002. Ediţie specială.

Drept constituţional şi instituţii politice.06. Codul Civil al Republicii Moldova. stema ţării. 1016 p.2002.. 390.06. vol. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.08.1993. 35. 1998. 29. 1. Notă introductivă. Comăniţă Gh. 736 p. Redactor: Christian-Cătălin Mitu. În vigoare pentru Republica Moldova din 12. 4.82-86 (967-971) din 22. 2005.2004 „Salarizarea angajaţilor aflaţi în relaţii de muncă în baza contractului individual de muncă”. 33. adoptată la 21.09. Constituţia României: drapelul ţării. Bucureşti: Acad.03.1994.2006. Tratatul de Uniune Sovietică. semnat la Chişinău. 44. 46 p. adoptat prin Legea nr. adoptată la 29.1950. vol. Bucureşti: All Beck. A intrat în vigoare din 01.1994. cu modificările şi completările la 29. În: Tratate internaţionale.2004. p.02. În vigoare pentru Republica Moldova din 25.2008).07.A. p. Constituţia Republicii Italiene. Convenţia de la Viena. 1107 din 06. Constituţia Republicii Franceze din 04. Chişinău: Civitas. În: Monitorul Oficial al României nr. 40. 2003. Constituţia României. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Codul lui Calimah. Sibiu: Editura Universităţii Lucian Blaga.1994.08.1991.cdep.1991. 41.09. 2002.12.31. 43.Dordea. Redactor: Christian-Cătălin Mitu. 42.11. 36.10.2003. Partea I [online]. 23 mai 1969 privind dreptul tratatelor.1991. p. Constituţia Republicii Moldova. 001 din 18.ro/pls/dic/ site. 34. În: Tratate internaţionale. 126 p. 1998.2002. 04. 1958.. Codul Muncii al Republicii Moldova. sigiliul statului. adoptată la 11. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 37. Convenţia dintre Republica Moldova şi Regatul Ţărilor de Jos cu privire la evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şipe capital. Cojocaru Gh. În vigoare la 27. Traducere de Alexandrina Popescu. 53. 401 p. Bucureşti: All Educational S.011948.07.06.page?id=339 (citat 15.02.1958.11. 83 p. Convenţia colectivă la nivel naţional nr. Traducerea textelor şi îngrijirea ediţiei de Aurel Ciobanu .11. 32.P.2003. 030 din 20. 136 . 38.159-162/648 din 29.02. R. imnul naţional. vol.1947. În vigoare de la 08.12. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 154 din 28. 1998. Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale. 233 din 21.1 din 03.1997. A intrat în vigoare 03. adoptat prin Legea nr. 2005. http://www. În: Tratate internaţionale.1953. adoptată la Roma. la 3 iulie 2000. 341. Bucureşti: Lumina Lex.R. 39.03. 1998.

Chişinău: Cartier.. Bucureşti: All Beck. Teoria generală a dreptului. 48. Dicţionarul Enciclopedic Român. În: Tratate internaţionale. 1997. 1999. Bereceanu B. Bucureşti: Politica. 62. 2005. Teoria generală a dreptului. 682 p. 1054 p. Craiovan I. 56. Doctrina juridică. 2000. 217-XII din 28. 384 p. 466 p. 292 p. Dicţionar de filozofie. Drept raţional. Ratificată de către Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr. Dănişor D. Curs de bază. Drept internaţional public. Ioan M. 59. 1995. Teoria generală a dreptului. izvoare şi drept pozitiv. Ediţia a II-a. Bucureşti: Univers Enciclopedic. 64. 54. Dicţionar Ortografic Românesc. 1999.H. p. Simon Blackburn.. 61. Cluj-Napoca: Dacia. Creţu V. 47. 1992.07. Craiovan I. Chişinău: Gunivas. 2002. Bucureşti: Lumina Lex. 60. 55. Dicţionar Englez – Român.. Drept colectiv al muncii. Dorneanu V. Djuvara M. Dogaru I. Introducere în filozofia dreptului. 469 p. Baieş S. Drăganu T. Costachi Gh. 466 p. Dicţionar Rus – Român. 516 p. 66. Teoria generală a dreptului. 1998.45. 137 . vol. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. Chişinău: Gunivas.. Ediţia a II-a. Bucureşti: TEORA. Bucureşti: All Beck. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948. Introducere în teoria şi practica statului de drept. Beck.. 243 p. 1965. şi alţii. 528 p. 344 p. Teoria generală a dreptului. Dănişor Gh. 1999. 2002. 344 p. 53. Bazele statului şi dreptului Republicii Moldova. 57. 49. Dogaru I. 1. Oxford. 2001. Chişinău: Litera. 1998.. Bucureşti: Lumina Lex. Ediţia a II-a. Creţu V. Corbeanu M. 352 p. Chişinău: S. Tratat elementar de teoria generală a dreptului. 1632 p. 608 p.. 63. Izvoare şi Drept Pozitiv.1990. 11. 52. Bucureşti: All Beck. Deaconu Şt. 50. 260 p. 1998. Bucureşti: C. 2001. 65. 2000. Craiovan I. Bucureşti: Univers Enciclopedic.. 1998. 2002. Bucureşti: ALL. Statul de drept: între teorie şi realitate. 2002. Djuvara M. 46. 58. 51. Bucureşti: Editura Ştiinţifică.n. 1192 p. 176 p. Dicţionar Român – Rus. Enciclopedia Juridica: Drept Raţional. Corbeanu I. 1632 p. 1999. 1344 p. Tratatele României cu vecinii. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. Avornic Gh. 2000. Introducere în dreptul muncii.

1999 privind interpretarea unor prevederi ale art. Bucureşti: Editura didactică pedagogică. Istoria Lumii: din preistorie pînă în anul 2000. 248 p.03.. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Teoria generală a dreptului. I. 154-XV din 28. În: Monitorul Oficial al României nr. 70. Humă I. II. 1978. 2001. Vol. Ionescu Cr. I. Beligrădeanu S. Ţiglea A. Legea Republicii Moldova nr.1998 [online].05. Tratat.03.03. 876 p. Bucureşti: Lumina Lex. 2000.1993 privind contractul colectiv de muncă. Teoria generală a dreptului. nr. şi alţii. 68. Bucureşti: All Beck. Dreptul muncii.55 din 14. http://legislatie.2008). I. Guţu A. Traducere de Virgil B. 73.. Vol. 2001. 1996. Izvoarele dreptului la etapa actuală în Republica Moldova.222 p.resurse-pentru-democratie.org/ 130 _ 1996.05. 165 p. Dvoracek M. Constanţa: Europolis.130/1996 privind contractul colectiv de muncă. Legea contenciosului administrativ nr. 595-XIV din 24. 005 din 01. Teoria generală a instituţiilor politice. 488 p. Ghimpu S. Teoria generală a dreptului. Focşani: Editura Ştiinţifică. 69. 138 . 321 p. Traducere de Aurelian Cojocea.10. Guceac I. Bucureşti: Editura Ştiinţifică Enciclopedică. 72. Balan O. Curs elementar de drept constituţional. Chişinău: Reclama. Drumea Topor R. Lupu Gh. 1995.10. 024 din 02. Dreptul muncii.02. Bucureşti: Editura Academiei RSS România.8. 57-58 din 18. Legea Republicii Moldova nr. 78. Ghimpu S. În: Revista Naţională de Drept. 369 p. 05. p.1999. 393 p . 80. 2004. 793-XIV din 10. 536 p. 74.2000.99 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova.02.118 din 28. Hanga V.W. 390 p. abrogată prin Legea nr. Geamănu Gr. Legea României nr.2000. 46-47.2000. 82. Drept privat roman.1993.F. Drept constituţional şi instituţii politice. Tratat. 1978. 76.. Bucureşti: All Educational. Dreptul internaţional contemporan. Vol. 71..09. Vol.php (citat 15.03. Iaşi: Fundaţia Chemarea. 75. Geiss Im. 2002. 1975. 656 p. 77. 4 din Constituţia Republicii Moldova. 280 p. 67. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1969. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1303-XII din 25. 79. 2001. Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 184 din 19. si Constantin F. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Principiile filosofiei dreptului sau Elementele de drept natural şi de ştiinţă a statului. Ştefănescu I. Hegel G. 83. 81. În: Monitorul Oficial nr.

În: Tratate internaţionale. 80-84. Bucureşti: C.. 2002. p. Vol. 38. 97. În: Monitorul Oficial al României nr. Chişinău: Civitas. 90. Partea I [online]. Nazaria S.01.. Istoria Universală Contemporană (1914-2002). 1. Ediţie specială. 102. 1998. Bucureşti: Actami. Listele tratatelor internaţionale bilaterale şi multilaterale la care Republica Moldova este parte [online]. 480 p. Mazilu D. http://www. 87. Aurescu B. În: Revista Naţională de Drept. vol. Nicolae I. Note de curs. Motica R. 99. Ediţia a II-a. 320 p. 660 p. Lungu V. 91. Actualitatea precedentului judiciar în Republica Moldova. 92. Mocanu E. Bucureşti: Lumina Lex. 93. 1993.. Partea generală. Ediţia a 3-a. 606 p. Marcu Liviu P. 95. Matei Horia C. Drept internaţional public. II. Introducere în studiul dreptului. 322 p. 280 p.md/tratate-internationale/ (citat 11. 310 p. 212 p. H. Chişinău: Lumina. 2005. Enciclopedie Juridică. Bucureşti: All Beck. Jura C..2004. Legea României nr. 23 din 12. p. 96. 98. Muraru I. 272 p. Bucureşti: Meronia.2008). http://www. 479. 139 .2008). 280 p. Năstase A. Teoria generală a dreptului. 89. 2006. Conferinţa internaţională ştiinţifico-practică „Precedentul judiciar aspecte teoretice şi practice”.. Drept internaţional public. 85. Muraru I. Ediţia a II-a. Chişinău: Centrul editorial al USM. Avornic Gh. 2000. Bucureşti: Lumina Lex. Bucureşti: All Beck. 29 septembrie 2007. Introducere în dreptul internaţional public. 2001. 2008. Luburici M.n.05.2005 între Guvernul Republicii Moldova.. Teoria generală a dreptului. Drept constituţional şi instituţii politice. 2004.gov. Bucureşti: Proarcadia. 2003. Drept internaţional. Comisia Europeană şi Guvernul Ucrainei cu privire la misiunea Comisiei Europene de asistenţă la frontieră în Republica Moldova şi în Ucraina.10. 2001.. Tănăsescu S.03. Miga-Beşteliu R. 1997. Bucureşti: All Beck. 1993. Muraru I. 100. Enciclopedia statelor lumii. Chişinău. Mihai Gh. Teoria generală a dreptului. Curs de prelegeri la dreptul muncii. 88. Drept constituţional şi instituţii politice. Lupu Gh. Mazilu D. Bucureşti: Oscar Print.84. Bucureşti: S.dreptonline.mfa. 94. 101. Sinteze pentru examen. 2000.php (citat 15. Mihai Gh. 1997. Beck. 648 p.ro/legislatie/lege a_tratatelor.. Teoria generală a dreptului. Teoria generală a dreptului. 440 p. Neguţ S. Memorandumul de înţelegere din 07. 488 p. Drept constituţional şi instituţii politice. Bucureşti: All Beck. 216 p. 86. V. 590/2003 privind tratatele internaţionale. 120 p. 2002.

2005. Răduleţu S. 388 din 25. 2003. 2001. 153-156/521 din 29. 116..07. 206-216. Bucureşti: Actami. 404 p. 107.07. 94-97BIS din 10. 119. Boiştean E. Săuleanu L.2003. Bucureşti: Editura ştiinţifica. Teoria generală a dreptului. Bucureşti: Lumina Lex.. Dreptul muncii. 185 p. 134-137 din 25. Chişinău: S. Raportul de activitate al Inspecţiei Muncii pe anul 2007. Bucureşti: Lumina Lex. 2009.103. 121. 1921. Dreptul colectiv şi individual al muncii. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. nr.2008. 520 p.06. 288 p.2009. Raportul de activitate al Inspecţiei Muncii pe anul 2004.. 109. Dicţionar de expresii juridice latine. 104. 112 din 16. Institutul Nistrean de Economie şi Drept. Popa N.2003. 114. 305 din 01. 336 p. Note de curs. 180 p. Raportul de activitate al Inspecţiei Muncii pe anul 2003. p.06. Negru A. Romandaş N.06. nr. 110. nr. Teoria generală a dreptului şi statului în definiţii şi scheme. 108. Raportul de activitate al Inspecţiei Muncii pe anul 2008. Bălţi: Biznes-Elita.07.2006. Teoria generală a statului şi dreptului (în întrebări şi răspunsuri). Chişinău: Tipografia Reclama. 2003. Consideraţii privind actul normativ juridic ca mijloc special de reglementare a relaţiilor sociale. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Chişinău: Bons Offices. 1999.07. Postu I. 1999. Negru A. 126 din 27. Raportul de activitate al Inspecţiei Muncii pe anul 2002.06.2006. Popescu S. 106.06. 1997. Zaharia V.2004. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Chişinău. 320 p.. Negru B. 2000.2005.07. Teoria economică şi juridică. Iasi: Albina. Popovici I. nr. Pârău I. Popescu S. 2003. 118. Forma de stat. 48 p. Teoria generală a dreptului. 111.09. nr. Teoria generală a dreptului şi statului. 112. 1983. 247 din 01. 113. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 140 . Convenţia colectiva de muncă. 468 din 26. În: Analele Ştiinţifice ale USM. 89-91/305 din 01. 2005. 120. 200 p. 115.06.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1. 122. Romandaş N. 100 p.n. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 316 p. Bujor V. 165 din 01. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 117. Chişinău: Bons Offices. nr. 366 p. Postu I.2009.07. Raportul de activitate al Inspecţiei Muncii pe anul 2005.2004. 105. Teoria generală a dreptului. 106 din 26. Teoria generală a dreptului. Popa C. 205 din 01. nr..2007. Raportul de activitate al Inspecţiei Muncii pe anul 2006. 2006.

ro/Stiinte POL/arheologie/capitolul%20VIII. Teoria generală a dreptului. Traducere după originalul slavon.htm (citat 15. № 6.unibuc. 137. [online]. Dreptul Uniunii Europene. 140. J. Smochină A. Александров Н. Rousseau J. 463 p. 132.. Vonică R. 1994. Contractul social. 129. Bucureşti: Lumina Lex. p. Smochină A.2008).09. Charta de libertăţi de la Bucureşti din 15 iulie 1631. Tomşa L. B. 1998. 224 p. 423 p. 358. Денисова А. Văllimărescu A. Ursan I. 1999. XXIII. 408 p..123. 2003. Bucureşti: Lumina Lex. Rusu I. 1957. 138. Голякова И. 291 p. Ştefănescu I. 2000. и др. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. 134.09. 247 p. nr. p.2008). 545-546. B. Volonciu M. 1995. Bucureşti: All Beck. Chişinău: Bons Offices. 508 p. Bucureşti: Lumina Lex. Thatham All. 222 p. 1998. Dreptul muncii. Scăunaş S. Pasajele în slavona sunt redate în caractere italice. http://ebooks. Bucureşti: Academia de Studii Economice. 87 p. Drept constituţional şi instituţii politice. 141. В: Ученые записки Всесоюзного института юридических наук под ред. 124. [online]. Introducere generală în drept. În: Documente privind istoria României (Documenta Romaniae Historica: DRH).unibuc. 255. Bucureşti: Lumina Lex. Osmochescu E. Chişinău: ARC. Москва: Юриздат. Istoria universală a statului şi dreptului. 126. Drept internaţional public. Biblioteca filozofică. 128. Epoca modernă şi contemporană. Bucureşti: Continent XXI. 1999. XXIII. 125. 296 p. Tomşa L. 130. 139. ro/StiintePOL/arheologie/capitolul%20X. Istoria universală a statului şi dreptului. Chişinău: Tipografia centrală. Epoca antică şi medievală. Bucureşti: Lumina Lex. În: Documente privind istoria României (Documenta Romaniae Historica: DRH). 2001. 133. Iertarea de dări a mănăstirilor din Ţara Românească din 20 aprilie 1632. nr. Chişinău: Academia de Poliţie. Teoria generală a dreptului. laşi: Ştefan Procopiu.. Istoria universală a statului şi dreptului. 135. Voicu C. 131. Chişinău: Tipografia Centrală.htm (citat 15. Panorama marilor sisteme contemporane de drept. Negocierea contractului de muncă. Dumitriu R. Braşov: Omnia Uni. Ошеровича Б. http://ebooks. 127. 552 p. 2002.. 1998. 136.. Volonciu M. Dreptul colectiv al muncii. 600 p. Vrabie G. Zlătescu V. 382 p. Smochină A. SAST. Popescu S. 2002. Principalele şcoli şi curente de drept în gîndirea juridică. 320 p. 229 с. 543 p. 2002. 2002. 141 . 187 p. 2006. 1946.. Tratat de enciclopedia dreptului. К вопросу о роли договора в правовом регулировании общественных отношений. 406-409. Ştefănescu I.

142. 1993. 143 с. Горский Д. Москва: изд-во МГУ. Западная традиция права: эпоха формирования. 448 с.. Косицын А. Головина С. Таванец П.. Богдановская И. В: Правоведение. 592 с. 146. № 7. Издательство Мичиганского университета. 1956. 24. 1999.. 1984. Понятийный аппарат трудового права. Марксистско-ленинская общая теория государства и права. Москва: Юридическая литература. Бурдукова И. Судебный прецедент в уголовном праве: за и против. В: Российский юридический журнал. с. Проблемы теории государства и права: Учебник для вузов. Москва: Статут. Москва. Волков К. 143. 1988. Афанасьев В. 151. 147. Москва: Наука. 150. Москва: Госполитиздат. 320 с. Перевод с англ.. 559 с. Договорное право (общие положения). В: Закон и жизнь.211. Коток В. с. 517 с. 464 с. Саратов: СГАП.. Ансон В. 1998. 152. Садикова. 1995. Алексеев С. 415 с. А. 1997. Социалистическое право. Перевод с англ. 682 с. 153. Байтин М. Дж. Сущность права. 155. Перевод с англ. Байтин М. Вопросы теории.. Общая редакция и предисловие д. 154. 28-34. 142 .. 2003. № 6. О. Москва: Юридическая литература. Общая теория государства и права. Берков В. №2. Смысл американского федерализма. № 8. 148. 416 с. Яскевич Я. 280 с. Минск: ТетраСистемс. 180 с. Том 3. Витрянский В. Механизм правового регулирования в социалистическом государстве. Логика: Учебное пособие для вузов. Екатеринбург: УрГЮА. Никоновой при участии Н. Москва: Арена. Берман Г. и другие. Облонского. 1987. 1999. 1966. н. 2001. Деева. Алексеев С. Москва: Юридическая литература. Бонтя О. Договорное право. Павлюкевич В. с. 159. Москва: Юристь. Асмус В. 1994. Демин А. Москва: Юридическая литература. 2001. 2006. Свобода. 144. 1997. 253 с. 157. Брагинский М. Закон в английском праве. Под общей ред. с. 187 с. Барах Д. Винсент О. 145. 209 . 158. законность и ответственность в государственном управлении. Н. 156. В: Российский судья. Становление и развитие конституционных идей в России. 1973. Байтин М. э. Административный договор. 149. Логика. 13-15. Сущность права (Современное нормативное понимание на грани двух веков).

Наш умственный строй (из истории отечественной философской мысли). 163. К вопросу о теории нормативного договора. B: Відомості Верховної Ради України. с. 172. О договорных формах управления государственными и общественными делами. 1998.minjust. Нормативный договор как источник административного права. 161. 333 с. 169. Иванов В. 2000. Общие вопросы теории административного договора (монография). 1994..2008). №2.ua/ (citat 22. Кашанина Т. 1998. с. Общая теория права и государства в схемах и определениях. № 12. Рязань. 1998. Москва: Юридическая литература. 175. Москва. В: Договорные формы управления: постановка проблем и пути решения. Димитровчук Л. Закон „О международных договорах Украины” от 22 декабря 1993 года. 162. 2007. 93 с. Москва: Юристъ. 1999. 524 с. Закон Украïни „про колективнï договори та угоди” вïд 1 липня 1993 року [online].08. Горшенев В. Клейн Н. http://www. 170. 166. 158 c. 171. 164. Демин А. 174. Москва: Издательская группа Норма .gov. Общие вопросы теории договора. 127 p. 26-34. 173. 73-79. 2000. 2000. Организация договорено – хозяйственных связей. № 10. 167. 239 с. Источники права. с. Гузун А. 08. Корпоративное право. Кикоть В. 15-21. 143 . Кашанин А. Красноярск: Изд-во Краснояр.minjust. 1981. Способы и организационные формы правового регулирования в социалистическом государстве. № 10. 815 с. 85-97. 1989. 1976. 565 с. Зивс С.45 [online]. Кавелин К. Учебник для вузов.gov. Кишинэу: МЭА. Москва: Правда. Иванов В. 226 с. 176. 168. Учебник для вузов. с. 190 с. Иванов В. с. К вопросу об общем понятии договора. В: Журнал российское право.160. Кашанина Т. Москва: Инфра. ун-та. 256 с. 1996. 1981. http://www.2008). Демин А. 2000. В: Государство и право. Индивидуальное регулирование в правовой сфере. 165. 1972. Кашанина Т. Москва: Юридическая литература. Теоретические аспекты современной Конституции. Основы Российского права.Инфра. Москва: Эдиториал УРСС.ua/ (citat 22. В: Государство и право. Москва: Наука.

348 с. 88-97. Монтескье Ш. Саратов: Изд-во Саратовской гос. Mарченко M. Нормы международного права. Москва: Зерцало. 183.177. 186. Конституция Российской Федерации. Сенякин И. 475 с. Москва: Юрайт. 2001. Международное право. 672 с. Курс лекций. Teopuя rocyдapcтвa и npaвa..12. 1997. Комментарий к Гарвардскому проекту кодификации права договоров (American Journal of International Law. Лысенко В. Теория государства и права: учебно-методическое пособие. UN A/CN. Комаров С. В: Правоведение. 2009. Москва: Проспект. Магазинер Я. No.ru (citat 22. Atr. 211 с. 4. 193. Учебник. 189. 1997. Mарченко M. Обеспечение баланса частных и публичных интересов – основная задача права на современном этапе. 1998. акад. 190.2008). p. 181. Лукашук И. Москва: Спарк. Корецкий А. права. № 2. Москва: Проспект. Mарченко M. 178. Общая теория государства и права: Учебник. 185. Фицмориса на ее 6-й сессии (Doc. 111 с. Москва: Юристь. Теоретико-правовые основы учения о договоре. Курбатов А. 179. Москва: Госполитиздат. 2000. 471 с. 192. 722) и доклад специального докладчика Комиссии международного права ООН Дж. № 6.12. Кутафин О. Кулапов В. 1955. В: Хозяйство и право. 1998. Supplement III.5/6). 1997. 187. 188. 2001. 198 с. 968 с. Прочна ли договорная основа федеративных отношений? Сборник договоров и соглашений между органами государственной власти и органами государственной власти субъектов Российской Федерации о разграничении предметов ведения и полномочий. Москва: Зерцало. Москва: Юристь. 59-66. с. Избранные философские произведения. Теория государства и права. Общая теория права на основе советского законодательства. 3-е изд. 182. 848 с. 1996. 4/101. Матузов Н. 144 . http://constitution. 2001. 191. принята всенародным голосованием 12. 322 с. Форма международных договоров: учебно-практическое пособие. Лукашук И.. 184. Москва: Спарк. Учебник.04. Teopuя rocyдapcтвa и npaвa. Санкт – Петербург: Юридический центр Пресс. Teopuя rocyдapcтвa и npaвa. 640 с. с. Источники конституционного права Российской Федерации. 180. 1997. 1935. 2002. 799 c. с изменениями от 30. 1957.2008 года [online]. 411 с.1993 года. Малько А. Москва: Госполитиздат.

208. В: Трудовое право. 201. Москва: Юридическая литература. Москва: Издательство Государственной Думы РФ. 761 с. под ред. А. Венская конвенция о праве международных договоров: Комментарий. 2007. Маттисена. Москва: Юрьев типогаф. Научно-практический комментарий к I части Гражданского кодекса Российской Федерации для предпринимателей. Москва: Юристъ. 1996. № 1. Саратов: ГОУ ВПО Саратовская Государственная Академия Права. 197. 1998. 304 с. К вопросу о трудовых отношениях и социальном партнерстве в свете нового Трудового кодекса РФ. 2-е изд. 27-35. 196. Москва: ИМО. 598 с. 204. 534 с. Г. Сборник договоров и соглашений между органами государственной власти РФ и органами государственной власти субъектов РФ о разграничении предметов ведения и полномочий. Поборчая Н. Ленинград: Изд-во Ленинградского университета им. вузов под редакции В. Брагинский. Теория права и государства: Учебник. Москва: Наука. 1970.. Руководитель авторского коллектива М. М. 202. Тарановский Ф. 40-45. Жданова. 441 с. с. 2002. 1987. 334 с. их правах и гарантиях деятельности”. 200. 207. Савицкий В. 1917. Федерализм как принцип российского законодательства. 288 с. Талалаев А. Советское административное право. 810 с. Москва: Изд. Корельского. 504 с. 1997. с. с. Язык процессуального закона (вопросы терминологии). В: Редакции журнала Хозяйство и право. 145 . 1998.. Сенякин И. 206. Теория государства и права: Учебник для юрид. Договор как регулятор общественных отношений. Перевалова В. 2-е издание. Постатейный комментарий к Федеральному закону от 12. № 5. Петров Г. Теория государства и права: Курс лекций под редакции Н. 203. и другие. с. 1969. Часть общая. Корнеев А. 1963. 570 с. Малько. 1997. Москва: БЕК. 2005. В: Правоведение. 2000. Талалаев А. 199. Новоселов В. 263 с. Рябин А. Москва: Юридический центр Пресс. Матузова и А.194. 10-15. 195. К вопросу об административных договорах.01.1996 г. В: Правоведение. 205. 198. № 1. Манова. 1-18. № 3. Тихомиров Ю. группа НОРМА-ИНФРА. Сенников Н. „О профессиональных союзах. Юридическая природа международного договора. 1990. Учебник энциклопедии права.

219. Автореф. с. Тихомиров Ю. [online] http://femida. Федерального закона от 01. канд. 148. 146 Н.mid. Хрестоматия. 1994. Редакция закона от 24. Екатеринбург. Правовые акты. Котелевская И. Москва: Изд. 21. 212.nsf/0/FB5460C2D8D017BAC 3257460003DE2EC (citat 14. наук. Федеральный Закон Российской Федерации № 119 от 24 июня 1999 года. „О коллективных договорах и соглашениях”.1995 года. Тихомиров Ю. http: //www. с. . Трошина С. 136 c. № 1. Федеральный Закон Российской Федерации № 2490-I от 11 марта 1992 года. Суверенитет и его воплощение во внутригосударственном и международном праве.info /11/fzopprpvip001. 1997. 1996. 318 – ФЗ [online] http://www. Москва: Интерстиль. Учебное пособие. их правах и гарантиях деятельности”. Теория rocyдapcтвa и права.ru/ns-dp. № 48. Федоров Г. 218. дисс. Кишинэу: Cartier.06. юрид. 1994. Ушаков 3-21. 1996. В: Сборник Законов Российской Федерации. 1996. 220.rg. подзаконный акт. Юридическая энциклопедия. Москва: Издание г-на Тихомирова М. 1998. 221. Трудовой Кодекс Российской Федерации № 197 от 30 декабря 2001 года [online].ru/oficial/doc/codexes/trud/ (citat 14. Хропанюк В. 24 с. 944 с.2008). 526 с.. падения и взлеты. Тихомиров Ю. В: Собрание законодательства Российской Федерации. Теория государства и права. 217.2007 Nr. 3-4. 381 с. 1998. Публичное право. Тихомирова Л.209. Совершенствование системы юридических источников регулирования трудовых отношений в Российской Федерации. Москва: Изд-во Юридическая литература.06. В: Государство и право. № 3.2008). 214. Тихомиров М. 216.2008). 210. „О международных договорах Российской Федерации” в ред. с. 215. 1993. „О принципах и порядке разграничения предметов ведения и полномочий между органами государственной власти Российской Федерации и органами государственной власти субъектов Российской Федерации”.htm (citat 14. Учебно-практическое и справочное пособие. „О профессиональных союзах. № 2. Конституция: закон. с. Федеральный закон Российской Федерации № 10 от 12 января 1996 года. В: Московский журнал международного права. Тихомирова. 211.11.. Федеральный Закон Российской Федерации № 101 от 15 июля 1995 года. 1999.06. 213. 532 с.12.

61 p. 223.hungarianhistory. 374 p. Combacau J. 495 p.G. Théorie générale du droit. 1999. 811 p. Том 1. Madison: The University of Wisconsin Press. 236. 1985. 1961. 7 ' Édition. 2-ème Édition. 1999. Die Lehre von den Völkerrechtlichen vertragsurkunden.08. Managing the risks of international agreements.. Le fonte del diritto nell’eta medioevale. 237. 1974. Cambridge: Harvard University Press. Allain Du Nay. 302 p. Черданцев А. http://www. 238 p. 336 с. 463 p. Dabin J. 3-4. 1966. Теория международного права. 2-ème Édition. Genève: Librairie Droz. Le droit international public positif.hu/lib/dunay3/dunay3. 2003. Ratifica dei trattati internazionali. 367 p. Callières Fr. Paris: Dalloz. учебник для вузов.222. Москва: Изд-во НИМП. Buffalo-Toronto: Matthias Corvinus. Paris: Dalloz. Paris: Dalloz. Droit international public. быть федерацией. Alberti Al. 2001.08. Bittner L. Théorie générale du droit. Dupuy P. 2004. В: Российские вести от 14 января 1996. Lezioni di storia del diritto italiano. Théorie générale du droit. Paris: L. с. Bourgeois L. Теория государства и права. Torino: Giappichelli. Decaux Emm. с. 227. 132-136. Черниченко С. 238. 432 с. 424 p. 229. Jurisprudence: the philosophy and method of the law. De la manière de négocier avec les souverains.it/parlam/bicam/rifcost/dossier/dspro102. 240. Paris: Dalloz. Paris: Montchrestien. 931 p. 233. Bergel J. 4-ème Édition. 232. Paris: Pedone. Tome II. 225. Droit international public. 226. Boujeka A. 2000. 147 . Bergel J.D. 1999. Berlin: Tubingen.08 ).html (citat 18. 801 p. 1924. Droit international public. 1969. Sur S. 2002. 224. La provision: essai d'une théorie générale en droit français. 235. [online]. Шульженко М. Paris: Dalloz. 247 p.camera.J.2007). 230. Россия обречена. 228. 241. Bodenheimer E.. О теории административного договора. 2001. 231. Translator: Bogsányi Dénes. Hungarians and Rumanians in the torrents of history. Cavaré L. 1981. 156 p. 239. Ямпольская Ц. Paris: Armand Colin. Современные теоретические проблемы. В: Советское государство и право. Edition critique par Alain Pekar Lempereur. Solidarité.pdf (citat 12. 418 p. [online] http://www. 1936. Bilder R. 1896. Parte I. Москва: Юрайт. Commissione parlamentare per le riforme costituzionali. № 10. 234. 314 p.

1965.2008). 1970. 248. London: Butterworths. Maresca Ad. 254. 10711084. Gurvitch G. James Ph. Paris: L.J. Eisemann. 448 p. Droit international public. Henri L. In: Theory and Society. 261. par Ch. Goesel-Le Bihan V. 259. Paris: Durand. I. 159-172. p. 431 p. Legge del 21 dicembre 1984 n. B. Éléments de sociologie juridique. Sociologie du droit.G.it/nir/lexs/1984/lexs _290224. Paris: L. 1993. 258. 464 p. Paris: Leipzig. 1955. publicato in Gazzetta Ufficiale nr. Fechner E. 1971. 1972. p. 1940. T. Triepel H. Berne. 148 .12.D. 243. Paris: A. La répartition des compétences en matière de conclusion des accords internationaux sous la Ve République. 482 p. Pedone.italgiure. In: Festschrift fur Rudolf Bindscheidler. Norme sulla raccolta ufficiale degli atti normativi della Repubblica Italiana e sulla Gazzetta ufficiale della Republica Italiana. Weber M... Paris: Aubier. Il diritto dei trattati: la Convenzione codificatrice di Vienna del 23 maggio 1969. 1919. 1913. 619 p. http://www. Pradier . 251. 128 p.giustizia.08. 252. V. Virally M. 438 p. Traduction française de la 2e éd. Ripert G. Diritto sindicale. 1899. Paris: Presses Universitaires de France. Droit international et droit interne. 422 p. 496 p. Bruxelles: Bruylant. Giraud E. 1956. Ruzié D. Gautier Ph. Mohr. 1971. p. 15-22. Kelsen H. 321 p. Introduction et sources. 895 p. 1995. Geny Fr. Traité de droit international public européenet américain. 249. Paris: Recueil Sirey. 2000. Rousseau Ch. 246.1984 [online]. 267 p. 318 p. Tübingen: J. 1980.G. 1995. Annuaire de l'Institut de droit international. 247. tome 49. Galantino L. Méthode d ' interprétation et sources en droit privé positif. 303 p.html (citat 18. Science et technique en droit privé positif. Essai sur la definition des traites entre etats: la pratique de la belgique aux confins du droit des traités. Geny Fr. Torino: Giappichelli.J. Paris: Dalloz. I. New York: The Free Press. 839. Paris: Sirey. 48. 1962. C. 250. Sur la notion d ' accord. 253. Rechtsphilosophie: Sociologie und Metaphysik des Rechts. 1885. 1961. p. suivant lesprogrès de la scienceet de lapratique contemporaines. 260. Social action and its types. Montaigne. 257.242. 255. Les forces créatices du droit. 244. Théorie pure du droit. 256. 6-7.D. 390 p.Fodéré Ph. Milano: Giuffrè. 245.345 del 17. Paris: Dalloz. Introduction to English law. Droit international public.

Numărul de tratate (contracte) internaţionale bilaterale intrate în vigoare pentru Republica Moldova şi dinamica pe anii 1991-2008 [85]. 199 2 199 3 199 4 199 5 199 6 199 7 199 8 199 9 149 200 0 200 1 200 2 200 3 200 4 200 5 200 6 200 7 200 8 .1. A1.Anexa 1 180 163 160 140 141 125 120 114 110 102 98 90 95 100 80 74 60 72 73 55 71 61 60 40 34 28 20 0 199 1 Fig.

A2. Numărul tratatelor (contractelor) internaţionale multilaterale intrate în vigoare pentru Republica Moldova şi dinamica pe anii 1991-2008 [85] 150 .Anexa 2 2008 35 23 38 30 30 27 87 43 13 20 40 66 24 32 25 45 59 10 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 2007 2006 2005 2004 2003 2002 2001 2000 1999 1998 1997 1996 1995 1994 1993 1992 1991 Fig.1.

Numărul de contracte colective de muncă încheiate în Republica Moldova la nivel de unitate şi dinamica pe anii 1997-2008 [113 .1.Anexa 3 1400 1280 1200 1137 1015 1000 800 738 716 640 734 622 600 586 541 507 448 400 200 0 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 Fig. 151 . A3.119].

declar pe proprie răspundere că materialele prezentate în teza de doctorat. în caz contrar urmînd să suport consecinţele.DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII Subsemnatul. se referă la propriile activităţi şi realizări. Pantea Oleg _________________ semnătura ”___”_____________200_ 152 . în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Stagieri: . Participări la foruri ştiinţifice internaţionale: . Psihologie şi Asistenţă Socială a Departamentului Instituţiilor Penitenciare MJ. specializarea Drept Public. „Justiţia restaurativă”. studii superioare la Universitatea de Stat din Moldova. 153 . Domeniile de activitate ştiinţifică: . 12 decembrie 2008.octombrie 2006. Facultatea de Drept. căsătorit.august 2008. gradul special căpitan de justiţie. specialist al secţiei Resocializare şi Programe Educative a Direcţiei Activitate Educativă.august 2003. . . Activitate profesională: . Rusia. . născut la 28. Cernoleuca r-nul Donduşeni. . . Psihologie şi Asistenţă Socială a Departamentului Instituţiilor Penitenciare MJ. lector universitar la catedra drept public a facultăţii de drept a Universităţii de Studii Europene din Moldova.noiembrie 2002.septembrie 2007 – iulie 2008. specialist principal al secţiei Resocializare şi Programe Educative a Direcţiei Activitate Educativă. catedra Teoria statului şi dreptului din cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova.noiembrie 2008.4 or. . Varşovia – „Implementarea sistemului educaţional polonez.martie 2006. . lector universitar la specialitatea drept şi educaţie civică a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă”.1987 – 1997.conferinţa internaţională ştiinţifico-practice „Reafirmarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale la 60 ani a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului”.CURRICULUM VITAE Date personale: Pantea Oleg. aspecte individuale şi colective”.1980. . .10. în s. Studii: . Chişinău. inspector operativ al secţiei combaterea corupţiei în sistemul energetic a Direcţiei Generale Teritoriale Chişinău a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.iunie 2002. studii de doctorat la facultatea de drept. licenţiat în Drept. Psihologie şi Asistenţă Socială a Departamentului Instituţiilor Penitenciare MJ. activitate de antreprenoriat. importanţa eticii pentru conducători”.ianuarie 2007.septembrie 2004 – iulie 2007. şef al Secţiei Resocializare şi Programe Educative a Direcţiei Activitate Educativă. Cernoleuca r-nul Donduşeni. Polonia. Moscova – „Etică şi leadership bazat pe principii. Şcoala medie de cultură generală „Igor Vieru” din s. şef de detaşament în Penitenciarul nr.2004 – 2009. Cricova DIP MJ.1997 – 2002. Republica Moldova.

12. ord. ef.99 ap.05.2008 „premiu bănesc”.adresa: mun. ef. mobil 068003699. 154 . în cadrul căruia au fost elaborate şase lucrări metodico. ord.118.15.2006 „concediu suplimentar”.12.12. 4-Cricova. nr.49. DIP MJ. P. nr. .12. . nr. str. 3. Cricova.178. ord. Participări la proiecte ştiinţifice naţionale şi internaţionale: .e-mail: olegpanteadip@gmail.260.2008 „medalia Eminent al serviciului penitenciar”.12. Chişinăului nr. finanţat de reprezentanţa UNICEF Moldova din fondurile oferite de Guvernul Suediei.17. nr. cinci articole în reviste ştiinţifice de specialitate şi prezentarea de comunicate la conferinţe ştiinţifice internaţionale. ord.2003 „mulţumire”. ef. nr. nr. ef.25. ord.15. MJ. . or. Chişinău.08.2008 „premiu bănesc”.12. Nr. ord. DIP MJ. nr.2004 „premiu bănesc”. DIP MJ. ef.com.Lucrări ştiinţifice publicate: .2007 „salariu de funcţie suplimentar”. DIP MJ.17. ord.517.126. P.24.12. Premii şi menţiuni: .134. .203. .telefon: fix 52-81-25. ord.2004 „premiu bănesc”.elaborarea şi publicarea a patru monografii. P.08. .participarea la proiectul „Reforma în sistemul de justiţie juvenilă în Moldova”. . 4-Cricova.ştiinţifice pentru cadrele didactice şi educatorii care lucrează cu copiii aflaţi în detenţie. Date de contact: . . ef. ef. 4-Cricova. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful