Resursele acvatice:starea actuala, reserve si consum

Ministerul Ecologiei, Construciilor i Dezvoltrii Teritoriului prezint materialul informativ pentru ora ecologic Resursele acvatice: starea actual, rezerve i consum Apa reprezint o resurs limitat, dar extrem de important pentru orice dezvoltare, fie ea economic, social, cultural etc. Resursele acvatice: starea actual, rezerve i consum Ministerul Ecologiei, Construciilor i Dezvoltrii Teritoriului prezint materialul informativ pentru ora ecologic Resursele acvatice: starea actual, rezerve i consum Apa reprezint o resurs limitat, dar extrem de important pentru orice dezvoltare, fie ea economic, social, cultural etc. Este, n acelai timp, o resurs regenerabil, fiind supus unui proces de remprosptare, ca urmare a unui ciclu natural. S nu uitm, ns, c apa este o resurs limitat cantitativ, lucru extrem de important n zonele srace n ap. De aceea, ea poate fi i este considerat ca o resurs strategic al crei management este transferat organelor de siguranta ale rii. Apa este esenial pentru viaa de pe planet. Att existena noastr, ct i activitile noastre economice snt total dependente de aceast resurs inegalabila. i, totui, la nivel global apa este adeseori o resursa limitata.Fapte cheie despre situaia apei la nivel global Mai puin de 1% din resursele acvatice ale planetei snt disponibile pentru consumul uman. Mai mult de 1,2 miliarde de oameni nu au acces la o surs de ap potabil sigura.Comparnd cu situaia din unele pri ale globului, statutul resurselor de ap din Europa este relativ favorabil: continentul nu se confrunt cu o scdere general/total a apei i, problemele extreme, ca secetele i inundaiile, snt mai puin frecvente. Totui, dup o examinare mai ndeaproape rezult c apa Europei are o calitate deloc satisfctoare.Fapte cheie despre situaia apei la nivelul Europei 20% din toat cantitatea apei la nivelul Uniunii Europene este serios ameninat de poluare. Sursele de ape subterane acoper doar 65% din totalul apei potabile necesare Europei. 60% din oraele europene supraexploateaz resursele de ap subteran. 50% din zonele umede sunt pe cale de dispariie datorit supraexploatrii apelor subterane Suprafeele irigate au crescut comparativ cu anul 1985 cu 20% n sudul Europei.Calitatea apei potabile este una dintre problemele prioritare ale omenirii i acest fapt a determinat Adunarea General a Naiunilor Unite prin rezoluia 55/196 s proclame anul 2003 Anul Internaional al Apei Dulci (International Year of Freshwater),

lansarea oficial a cruia a avut loc la 12 decembrie 2002 la New York la sediul Naiunilor Unite. Deficitul de ap dulce, prezis de specialiti pentru secolul viitor, va avea consecine dezastruoase n unele regiuni ale lumii, ameninnd industria alimentar, sntatea populaiei i, nu n ultima instan, securitatea naional. Degradarea apelor de suprafa i a celor subterane intens poluate, reducerea volumului necesar pentru aprovizionare cu ap potabil sunt cauze de alarmare pentru majoritatea populaiei de pe glob. n septembrie 2002, la Summit-ul Mondial privind Dezvoltarea Durabila de la Johannesburg a fost lansat Iniiativa global n domeniul apelor: "Apa - pentru viat, sntate, bunstare, dezvoltare economic i siguran" i Iniiativa Acvatic European. Conform acestor iniiative se preconizeaz reducerea pn n anul 2015 a numrului populaiei care nu are acces la ap potabil de calitate i canalizare adecvat. Republica Moldova susinnd Iniiativa Uniunii Acvatic European a stabilit un parteneriat pentru soluionarea problemei accesului la ap potabil calitativ i conservarea resurselor de ap.

Raspandirea statelor pentru daunele cauzate mediului acvatic 5.3. Inedit si dezvoltare in cadrul Protocolului de la Kiev, 2003 In lumina celor aratate mai sus, se cuvine mentionat ca in luna mai a anului 2003, a avut loc la Kiev, Ucraina, Conferinta Comisiei Economice pentru Europa a ONU[18], in cadrul careia, cele 55 de state participante au negociat si convenit semnarea a trei protocoale aditionale, si anume: Protocolul (la Conventia de la Aarhus, 1998[19]) privind deversarile de poluanti[20]; Protocolul (la Conventia de la Espoo, 1991[21]) privind evaluarea strategica a mediului[22], si

Protocolul (la Conventiile de la Helsinki, 1992[23]) privind raspunderea civila si compensarea pentru daunele cauzate cursurilor de apa internationale de efectele transfrontiera ale accidentelor industriale[24].

Cu toate ca importante aspecte de noutate prezinta fiecare dintre cele trei protocoale, noi am ales sa ne ocupam doar de analiza celui de-al treilea, acesta fiind in stransa legatura cu regimul juridic al protectiei cursurilor de apa internationale. Dupa cum aratam, acest Protocol a fost incheiat la Conventiile de la Helsinki, 1992, privind protectia si utilizarea cursurilor de apa transfrontiere si a lacurilor internationale, respectiv privind efectele transfrontiera ale accidentelor industriale, si a avut ca ratiune nevoia de a stabili norme referitoare la raspundere in privinta mediului in general si a apelor in special, iar ca obiectiv, crearea unui sistem adecvat si prompt de compensare a daunelor. Trebuie mentionat ca drumul parcurs pana la adoptarea acestui document nu a fost deloc usor, in conditiile in care, in domeniul mediului in general, dar nu numai, statele au manifestat dupa cum am aratat - o anumita neincredere fata de mecanismele juridice internationale si o reticenta in a accepta raspunderea. Raspunderea este acel principiu de drept conform caruia incalcarea unei reguli juridice internationale antreneaza raspunderea entitatii care se face vinovata de aceasta. In lumina acestei definitii, este normal ca statele sa intarzie cat mai mult momentul adoptarii unor norme sanctionatoare efective, prin care propriile actiuni sau omisiuni sa fie limitate, ingradite sau prohibite chiar.

Protocolul de la Kiev din 2003 s-a nascut din constientizarea regresului calitativ si cantitativ al fluviilor internationale precum si din necesitatea protectiei efective a acestora. Astfel, pornindu-se de la reafirmarea principiilor de drept al mediului general recunoscute, textul pune accentul pe modul in care statele devin raspunzatoare pentru accidentele industriale avand drept criteriu de plecare teritoriul[25] aflat sub jurisdictia lor. Din punct de vedere al structurii, textul este compus dintr-un Preambul, 33 de articole si trei anexe[26]. In Preambul, se face trimitere la Principiile 13 si 16 ale Declaratiei de la Rio, care se refera, pe de o parte, la integrare si coordonare, ca mijloace prin care sunt posibile gospodarirea durabila a resurselor si implicit imbunatatirea starii mediului, iar pe de alta parte, la politicile demografice care trebuie accentuate de catre guvernele statelor semnatare, toate acestea in interesul respectarii dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos si echilibrat ecologic. Ceea ce trebuie evidentiat inca de la bun inceput este sfera de aplicabilitate a Protocolului. Astfel cum reiese din art.1 al acestuia, trebuie indeplinite in mod cumulativ cel putin patru conditii, pentru ca normele juridice ale Protocolului sa devina incidente, si anume : sa se fi produs un accident industrial[27]; ca urmare a accidentului, sa se fi produs o dauna[28]; dauna sa se fi produs peste frontiera statului de origine[29]; accidentul sa se fi produs pe o apa transfrontiera[30].

Trebuie mentionat ca textul reglementeaza ambele tipuri de raspundere internationala, atat cea obiectiva (strict liability), cat si cea subiectiva (fault-based liability)[31]. In ceea ce priveste raspunderea obiectiva, independenta de culpa, aceasta revine exploatantului (operator) instalatiei care a produs poluarea, cu precizarea ca in cazul unei pluralitati de instalatii poluatoare, opereaza raspunderea solidara a exploatantilor. De asemenea, in temeiul art.6, dupa producerea accidentului acestia sunt tinuti de obligatii specifice raspunderii, cum ar fi: luarea masurilor de raspuns in sensul prevenirii, diminuarii si minimizarii pierderilor sau daunelor, precum si la curatarea mediului. Cauzele de exonerare sunt de stricta interpretare similar domeniului nuclear - si sunt determinate de producerea accidentului intr-una din urmatoarele situatii: conflict armat, ostilitati, razboi civil, insurectie, fenomene naturale inevitabile, neprevazute si insurmontabile, masura obligatorie dictata de o autoritate publica sau actiunea unui tert. In privinta raspunderii subiective, bazate pe culpa, se prevede raspunderea tuturor persoanelor care prin actiunea sau omisiunea produsa cu intentie, neglijenta sau indiferenta au cauzat o dauna transfrontiera. In acest caz, va fi actionat tot exploatantul instalatiei, care urmeaza a avea drept de regres impotriva celui vinovat. Acesta este un pas foarte important in reglementarea raporturilor privind raspunderea, intrucat posibilitatea ca proprietarul instalatiei sa fie insolvabil este destul de redusa, iar in felul acesta, daunele aduse cursurilor de apa sunt efectiv si rapid acoperite.

Importanta abordarii celor doua tipuri de raspundere rezida si in felul in care este aplicata compensarea financiara, mergandu-se pe formula clasica. Astfel, daca in privinta raspunderii obiective, aceasta este o raspundere limitata, existand limite ale raspunderii[32], astfel cum sunt prevazute in anexa II la Protocol, in cazul raspunderii bazate pe culpa, nu exista limite financiare. Din punctul nostru de vedere, reglementarea ar fi trebuit sa fie in sens invers, pentru ca astfel cum reiese din text, raspunderea obiectiva este asimilata exploatantului/operatorului instalatiei iar cea bazata pe culpa este asimilata persoanei efectiv vinovate. Or, asa stand lucrurile, ni se pare inechitabil ca proprietarul instalatiei sa raspunda doar in limitele unei anumite sume, iar persoana culpabila sa nu aiba in nici un fel limitata raspunderea patrimoniala. Pentru o justa raspundere civila si pentru ca obiectivele utilizarii durabile sa fie atinse, ar fi trebuit ca nici una dintre raspunderi sa nu fie limitata, cu atat mai mult cea care revine proprietarului instalatiei, chiar daca raspunderea obiectiva este agravata datorita cauzelor stricte de exonerare. In opinia noastra, proprietarul instalatiei ar trebui sa fie cel care raspunde in mod nelimitat iar pentru eventuala insolvabilitate a angajatului instalatiei, raspunderea sa apartina tot exploatantului acesteia. In felul acesta ar fi acoperite complet daunele provocate persoanelor, animalelor, plantelor, bunurilor si mediului acvatic in special. Relativ la asigurarile financiare, se cuvine mentionat ca art.11 prevede ca operatorii (exploatantii) vor asigura conditiile necesare pentru ca raspunderea obiectiva sa fie fie acoperita din punct de vedere financiar cu o suma minima, constand fie intr-o asigurare, fie intr-o garantie financiara, valabila chiar in caz de insolventa. Aceasta procedura a fost instituita pentru ca cel care a suferit un

prejudiciu ca urmare a activitatii periculoase a operatorului sa se poata adresa cu cererea in despagubiri fie impotriva operatorului, fie direct impotriva asiguratorului (care se substituie integral in drepturile si obligatiile asiguratului). In acest sens, in partea a doua a anexei II la Protocol, se prevad limitele minime ale masurilor de securitate financiara, in functie de categoria de activitate periculoasa desfasurata de catre operator. Exista astfel, trei categorii distincte de activitati periculoase, si anume : activitati periculoase in cadrul carora, cantitatea substantelor periculoase prevazute in anexa I, partea I nu depaseste de patru ori cantitatile limita prevazute in anexa I: activitati periculoase in cadrul carora, cantitatea substantelor periculoase prevazute in anexa I, partea I depaseste de patru ori cantitatile limita prevazute in anexa I, si activitati periculoase in cadrul carora, cantitatea substantelor periculoase prevazute in anexa I, partea II este in limita prevazuta in anexa I sau o depaseste. In functie de categoria in care se inscrie activitatea desfasurata, limitele masurilor de securitate financiara sunt de 2,5 milioane unitati de cont, respectiv 10 milioane unitati de cont. Pentru o mai buna sistematizare a informatiei, prezentam si un tabel.
Limita minima a masurii de securitate financiara - cantitatea substantelor periculoase prevazute - 2,5 milioane unitati de cont in anexa I, partea I nu depaseste de patru ori cantitatile limita prevazute in anexa I Categoria de activitate periculoasa

- cantitatea substantelor periculoase prevazute - 10 milioane unitati de cont in anexa I, partea I depaseste de patru ori cantitatile limita prevazute in anexa I - cantitatea substantelor periculoase prevazute - 10 milioane unitati de cont in anexa I, partea II este in limita prevazuta in anexa I sau o depaseste

In opinia noastra, asigurarile financiare in materia activitatilor periculoase reprezinta o masura nu numai inedita si binevenita, dar si necesara si indispensabila, in conditiile utilizarii durabile a cursurilor de apa internationale. Din pacate, textul protocolului, pe langa faptul ca nu a intrat in vigoare, nu este suficient pentru a asigura efectivitatea. In baza acestuia, statele parti vor trebui sa prevada masuri concrete si obligatii imperative in acest sens, in legislatia interna. Doar in felul acesta, masura asigurarilor in materie de mediu poate deveni obligatorie, ducand in mod automat la o cat mai adecvata protectia a apelor dulci. Raspunderea reglementata in acest Protocol are nu numai limite financiare, asa dupa cum am vazut, ci si limite in timp. Astfel, cererile pentru compensarea daunelor sunt admisibile doar in masura in care au fost formulate intr-un interval de 3 ani calculati de la data cand cel prejudiciat a cunoscut sau ar fi trebuit, in mod rezonabil, sa cunoasca dauna si persoana culpabila, dar nu mai tarziu de 15 ani de la data producerii accidentului industrial, ceea ce reprezinta o anumita similitudine cu domeniul nuclear[33]. Aceasta inseamna ca actiunea poate fi promovata in tot intervalul de 15 ani, cu conditia ca in acest interval sa fie identificate dauna si pe cel vinovat de producerea acesteia. Per a contrario, daca cel prejudiciat ia cunostinta de producerea daunei sau identifica vinovatul dupa expirarea termenului de 15 ani, cererea nu mai poate fi primita, fiind inadmisibila, sau dupa caz, prescrisa. Din acel moment, obligatia de compensare a daunei produse devine una imperfecta, naturala, care nu mai poate fi valorificata in justitie, totusi proprietarul instalatiei

putand de buna voie sa repare dauna produsa. Aceasta posibilitate este insa doar la latitudinea sa, acesta nemaiputand fi constrans prin nici un mijloc juridic. Este totusi greu de crezut ca operatorul instalatiei va mai dori sa repare dauna de bunavoie, cunoscand faptul ca nu mai poate fi constrans prin mijloace juridice. Asadar, cererea poate fi promovata cel mai tarziu la finele celor 15 ani calculati de la data producerii accidentului industrial[34], acesta fiind si termenul in care trebuie cunoscute dauna si persoana vinovata de producerea sa. Trebuie remarcate cele doua coordonate in functie de care se calculeaza termenul de prescriptie, si anume dauna si cel vinovat de producerea acesteia. Importanta cunoasterii acestor doua coordonate este esentiala, pe de o parte, dar si logica, pe de alta parte, pentru ca in lipsa cunoasterii celui vinovat, nu avem impotriva cui sa ne formulam pretentiile (nu exista cadru procesual pasiv, iar actiunea poate fi respinsa pe cale de exceptie), iar in lipsa cunoasterii daunei, actiunea este lipsita de obiect si va fi respinsa ca atare. Asadar, aceasta este ratiunea pentru care statele au convenit asupra acestor doua conditii de promovare a cererii de compensare. In ceea ce priveste jurisdictia, cererile pot fi inaintate fie la instantele de la locul producerii accidentului sau al prejudiciului, fie la instanta de la sediul principal al proprietarului instalatiei (art.13)[35]. De asemenea, cand intre partile litigioase exista acord, acestea pot deferi solutionarea cauzei arbitrajului, in baza art.14 din Protocol, si urmand regulile prevazute in Anexa III. Din analiza celor ce preceda, trebuie sa retinem ca acest Protocol reglementeaza trei modalitati de compensare a daunelor produse de accidentele industriale pe cursurile de apa internationale, si anume :

indemnizarea victimelor; masurile de reinstalare (inlaturarea efectelor accidentului sau readucerea mediului acvatic la stadiul la care se afla inainte de producerea accidentului[36]), si

masurile de raspuns (care previn, minimizeaza sau diminueaza efectele accidentului cauzator de daune).

Acestea sunt cele trei modalitati de reparare a daunelor in caz de raspundere civila a celor vinovati de accidente industriale cu efecte transfrontiera, ele putand fi intreprinse atat in mod cumulativ cat si separat. In opinia noastra, in afara faptului ca textul se refera in mod special la cursurile de apa internationale, noutati nu prea exista in comparatie cu Conventia de la Lugano, 1993, care constituie o conventie-cadru, in baza careia statele urmeaza sa incheie conventii specializate pe diverse domenii/sectoare. Singura diferenta demna de mentionat este cea legata de securitatea financiara, in privinta careia Protocolul este mai clar si mai detaliat. Concluzia care se desprinde este aceea ca fara norme juridice interne obligatorii, adoptate in mod subsecvent de catre statele parti, simpla ratificare a Protocolului nu produce nici o schimbare importanta si de natura sa protejeze efectiv mediul acvatic. Pe de alta parte, stabilirea unei limite de raspundere din punct de vedere patrimonial, reprezinta, in opinia noastra, cel putin o incalcare sau o limitare inadmisibila a aplicabilitatii principiului general de drept al mediului, poluatorul plateste. In virtutea acestui principiu, persoana vinovata de o deteriorare a factorilor de mediu, este tinuta sa suporte costul readucerii acestora la starea

initiala precum si costul integral aferent inlaturarii efectelor poluarii atat fata de persoane si bunuri, cat si fata de mediu in sine. Chiar in cazul in care compensarea financiara limitata ar fi fost exclusa de la reglementare in textul Protocolului, pentru o protectie eficienta a mediului este nevoie de mult mai mult decat sanctionarea pecuniara a celor vinovati. In aceasta privinta impartasim parerea majoritatii[37] si aratam ca singura modalitate eficienta este legea penala care sa prevada si sanctiuni privative de libertate. In aceasta problema exista insa autori[38] care arata, pe buna dreptate, ca utilizarea de sanctiuni ar risca sa descurajeze participarea statelor la incheierea conventiilor, mai ales in conditiile in care statele nu pot fi obligate sa incheie tratate, fiind necesar acordul lor prealabil. Cu toate acestea, personal consider ca statele ar trebui sa fie mai interesate sa devina parte la o conventie care prevede sanctiuni privative de libertate, decat la conventii care prevad sanctiuni pecuniare, deoarece in primul caz este atrasa doar raspunderea personala a faptuitorului (cea a statului fiind exclusa), iar in cel de-al doilea caz, probabilitatea ca statul insusi sa fie pasibil de pedeapsa este cu mult mai mare. La acestea am mai adauga noi, masuri de confiscare a instalatiei, amenzi si interzicerea desfasurarii de activitati in acest domeniu, pe o anumita perioada de timp. De asemenea, ca o garantie a platii amenzii, ar trebui prevazuta posibilitatea sechestrului asigurator in regim de urgenta asupra bunurilor proprii ale proprietarului instalatiei. In opinia noastra, aceasta este unica modalitate de prevenire si combatere a degradarii mediului, stiut fiind ca este in firea omului sa se abtina de la faptele prejudiciatoare doar in masura in care acestea ar putea intra sub incidenta legii penale.

In ceea ce priveste raspunderea civila, ideal ar fi ca pentru orice poluare transfrontiera care depaseste limitele admisibile prevazute de conventiile in materie, statul de origine sa fie cel obligat sa raspunda de daunele produse[39], stiut fiind ca acesta este in permanenta solvabil[40]. Mai trebuie retinut, ca o concluzie generala, faptul ca principiul raspunderii internationale in materie de mediu este tot mai frecvent proclamat, dar cu toate acestea, statele se feresc sa-i precizeze continutul si mai ales sa il faca aplicabil in practica[41]. La momentul actual, raspunderea in dreptul international se afla inca intr-o perioada de cristalizare, deopotriva la nivelul reglementar si la cel al practicii judiciare[42]. In finalul acestui capitol, pentru o intelegere cat mai corecta a mecanismelor de promovare a regulilor juridice in materia raspunderii, pentru cei care sunt deabia la inceputul drumului in aceasta materie, dar si pentru sedimentarea cunostintelor celor initiati, prezentam un tabel cuprinzand principalele acte juridice in materia raspunderii.

Conventii in materia raspunderii Conventii la nivel international Conventii la nivel european Conventii generale Conventii speciale Conventii generale Conventii
privind raspunderea civila privind raspunderea penala privind raspunderea civila privind raspunderea penala nu exista (dupa cunostintele noastre) privind raspunderea civila privind raspunderea penala privind raspunderea

- Proiectul nu de articole[43] al exista CDI, 2001 (dupa - Proiectul cunostinde artico- tele le[44] al noastre) CDI, 2001 ( nu au devenit conventii si nu sunt in vigoare)

- Conventia 1962[45]

din

- Conventia de la Viena, 1963[46] - Conventia 1969[47] - Conventia 1971[48] - Conventia 1972[49] din

civila - Conventia - Conventia de - Conventia de la de la la Strasbourg, Paris, 1960[54] Lugano, 1998[53] 1993[52] - Conventia de la ( nu este in Bruxelles, ( nu este in vigoare) 1963[55] vigoare) - Conventia din 1989[56] Directiva comunitara 2004/35/CE[57]

din

din

- Protocolul la Conventia de la Viena, 1997[50]. - Conventia de la Viena, 1997[51]

Curs 4

c) Protecia resurselor de ap, calitatea apei i ecosistemele acvatice. Baza de aciune n acest domeniu este fundamentat pe urmtoarele considerente: Dezvoltarea pe termen lung a resurselor de ap dulce ale globului necesit o gospodrire holist a acestora i recunoaterea interdependenei elementelor legate de cantitatea i calitatea apelor dulci. Exist puine regiuni ale lumii care nu se confrunt cu probleme cum sunt: pierderea unor poteniale surse de alimentare cu ap dulce, degradarea calitii apelor i poluarea surselor de ap de suprafa i subterane.

Principalele probleme care afecteaz calitatea rurilor i lacurilor apar datorit unui domeniu de situaii diverse, care acoper: epurarea inadecvat a apelor uzate menajere, controlul inadecvat al evacurilor de ape uzate industriale, pierderea i distrugerea zonelor de captare, amplasarea necorespunztoare a obiectivelor industriale, defriarea, modificarea necontrolat a tipurilor de culturi agricole i proastele practici agricole. Acestea genereaz scurgeri de substane nutritive i pesticide. Ecosistemele acvatice sunt perturbate i componentele biotice din ape sunt ameninate. n anumite circumstane, ecosistemele acvatice sunt de asemenea afectate de proiectele de dezvoltare a resurselor de ap n scopuri agricole, cum sunt: barajele, devierile cursurilor de ap, staiile de pompare i schemele de irigaii. Eroziunea, colmatarea, defriarea i deertificarea au condus la sporirea degradrii terenurilor, iar amenajarea lacurilor de acumulare a avut n anumite cazuri efecte duntoare asupra ecosistemelor. Multe dintre aceste probleme reprezint consecinele aplicrii unor modele de dezvoltare care au condus la distrugerea mediului i ale lipsei de contientizare i educaie public n ceea ce privete protecia resurselor de ap de suprafa i subterane. Consecinele msurabile constau n efectele generate asupra sntii umane i a ecosistemelor, dei mijloacele pentru monitorizarea acestor efecte sunt inadecvate sau inexistente n multe ri. Lipsa unei percepii corecte a legturilor existente ntre dezvoltarea, managementul, utilizarea i tratarea resurselor de ap i a ecosistemelor acavtice este extrem de rspndit. Abordarea de tip preventiv, este esenial pentru evitarea aplicrii ulterioare a unor msuri pentru reabilitarea, tratarea i dezvoltarea unor noi surse de alimentare cu ap.

Obiectivul general urmrit de acest domeniu de programe este cel al sntii: Evaluarea consecinelor pe care diferiii utilizatori de ap le produc asupra mediului, n vederea aplicrii unor msuri care vizeaz controlul bolilor transmisibile pe calea apei i protecia ecosistemelor.

g) Impactul schimbrilor climatice asupra resurselor de ap. Baza de aciune n acest domeniu este fundamentat pe urmtoarele considerente: n prezent, exist incertitudini legate de schimbrile climatice la nivel global. Incertitudinile sunt cu att mai mari la nivel regional, naional i local. Totui deciziile cele mai importante sunt luate la nivel naional. Creterea temperaturilor i diminuarea precipitaiilor ar putea conduce la scderea stocurilor de ap i la creterea cererii de ap; aceste fenomene pot provoca deteriorarea calitii corpurilor de ap dulce, sporind presiunea exercitat asupra

echilibrului i aa fragil, existent n multe ri ntre stocurile de ap i cerinele de ap. n zonele n care precipitaiile pot crete, nu exist sigurana c acestea se vor produce n sezonul propice a anului pentru a fi utilizate; suplimentar, n aceste condiii probabilitatea producerii de inundaii crete. Orice cretere a nivelului mrilor, va provoca frecvent intruziunea apei srate n estuarii, mici insule i n acviferele amplasate n zone costiere, precum i inundarea rmurilor situate la niveluri joase. Obiectivul general al acestui domeniu de programe este fundamentat pe un set de trei obiective majore: nelegerea i cuantificarea efectelor schimbrilor climatice asupra resurselor de ap dulce; facilitarea aplicrii unor msuri la nivel naional, prin care s se contracareze efectele schimbrilor climatice, dac i atunci cnd efectul amenintor se confirm ntr-un grad suficient pentru a justifica atare msuri; studierea potenialelor efecte ale schimbrilor climatice n zone n care sunt favorizate seceta i inundaiile. 2.1.2. Politica de gospodrire a apelor la nivelul Uniunii Europene Directiva cadru a apelor (DCA) stabilete o structur de gospodrire a apelor pentru politica Uniunii Europene n domeniul apelor, care i propune urmtoarele obiective principale: extinderea sferei de cuprindere a proteciei apelor la toate tipurile de ap (de suprafa, subterane i tranzitorii); realizarea unei stri bune a tuturor apelor, pn la un termen limit prestabilit; gospodrirea apelor la nivelul bazinelor hidrografice; utilizarea unei abordri combinate, care presupune impunerea unor valori limit pentru emisii i a standardelor de calitate a apei; stabilirea unui pre corect pentru ap; implicarea mai accentuat a cetenilor; consolidarea legislaiei. DCA impune statelor membre ale UE o serie de obligaii, clasificate n termenii: planificrii; adoptrii de reglementri; monitorizrii; consultrii i ntocmirii de rapoarte. Sub aspect practic, directiva solicit: un domeniu mai amplu de instrumente pentru monitorizarea i clasificarea apelor, n scopul de a evalua starea lor ecologic; un sistem de autorizare i nregistrare a prelevrilor i acumulrilor de ap pentru protejarea strii ecologice a apelor; un sistem oficial de planificare la nivel bazinal i de aplicare a unor msuri corespunztoare pentru limitarea polurii difuze a apelor.

RESURSELE DE APA ALE GLOBULUI Marea Neagra

PROBLEMA APEI IN LUME RESURSELE DE APA ALE GLOBULUI Apa sub multiplele ei forme,reprezinta unul dintre cele mai importante elemente ale peisajului geografic-atat pentru utilizarea directa de catre om,cat si pentru activitatea normala a biosferei-,fiind,evident,idispensabila supravietuirii si bunastarii oamenilor.Pana la inceputul secolului XX,cererea de apa, calitatea acesteia si eficienta utilizarii ei pareau probleme de importanta secundara.Insa, in a doua jumatate a secolului XX, apa dulce a devenit o materie prima critica.Specialistii au apreciat ca la sfarsitul secolului XX populatia globului este intre 6 si 7 miliarde de locuitori,dintre care jumatate traiesc in mediul urban.Evident,nevoile vitale de apa vor fi pe masura acestei populatii.De aceea nu este de mirare ca in ultimii ani s-a manifestat preocuparea de a aborda aceasta problema nu numai la nivel national,ci si international.Cea mai importanta manifestare unde s-au dezbatut multiplele aspecte ale resurselor de apa ale omenirii a fost Conferinta Natiunilor Unite asupra resurselor de apa,care s-a tinut la Mar del Plata(Argentina) intre 14 si 25 martie 1977. Terra dispune de un imens volum de apa.Din suprafata planetei noastre,de 510 milioane km2,ceea ce reprezinta 70,8%,iar uscatul,doar 149 milioane km2,adica 29,2%.Dupa datele Conferintei Natiunilor Unite asupra resurselor de apa care s-a tinut la Mar del Plata,volumul total al apei existente pe Pamant este apreciat la 1 400 milioane km3,repartizat astfel:volumul total de apa dulce este doar de 37,8 milioane km3 si nu reprezinta decat 2,7% din cantitatea de apa a globului.Pe langa aceasta,trebuie remarcat si faptul ca doar 0,46% din volumul de apa dulce de pe glob poate fi utilizata direct;restul de 99,54% ,se sustrage utilizarii imediate de catre oameni,deoarece este reprezentata de vaporii de apa din atmosfera(0,04%),ghetari si calote glaciare(77,2%),apa lacurilor si mlastinilor(0,35%),apele subterane si umiditate a solului(22,41%) si in cursurile de apa(0,01%) ;ea reprezinta doar 0,40% din totalul apei dulci de pe glob.In total apa dulce disponibila nu reprezinta decat 0,009% din intreaga cantitate de apa de pe pamant.Asadar,raportul dintre apa marina si cea continentala este in favoarea celei marine. In ultimii ani s-au elaborat proiecte si s-au luat masuri de crestere a cantitatilor de apa,pentru aprovizionare prin mai multe metode,printre care se inscrie transportarea ghetarilor din zonele arctice si crearea de rezervoare in vecinatatea costelor,topirea piscurilor de gheata pentru a crea lacuri,desalinizarea apei de mare etc.In ceea ce priveste desalinizarea se apreciaza ca in 1975 existau 1036 uzine cu o capacitate totala de productie de 2,1 milionae m3 de apa pe zi.Aceste uzine au capacitati mici si nu se poate obtine apa desalinizata rentabil decat acolo unde exista surse de energie foarte convenabile.Sursa de energie care poate fi folosita cu succces in acest domeniu este energia nucleara.Marele

avantaj al uzinelor ce utilizeaza energia nucleara este ca pot fi construite cu dublu scop:pentru obtinere de apa dulce si pentru producerea de curent electric. Statele insulare sau cvasiinsulare cu precipitatii reduse sau cu bazine hidrografice putin intinse considera ca desalinizarea apei de mare se va dovedi mai economica decat transportul apei cu vase-cisterna. Sub actiunea energiei solare,a curentilor si a gravitatiei,apa se afla intr-o permanenta miscare,existand in forma lichida,solida si gazoasa.Circulatia apei de pe oceane,mari,continente in atmosfera si de aici inapoi,poarta numele de ciclu hidrologic si consuma 33% din energia solara primita de Pamant.

POLUAREA APELOR O problema importanta in legatura cu folosirea apelor o constituie lupta impotriva poluarii lor. Utilizarea apei nu trebuie privita doar sub aspect cantitativ;ea este inseparabil legata si de cel calitativ.Nici populatia si nici economia nu pot intrebuinta apele de calitate necorespunzatoare.De aceea,o problema importanta pe plan mondial,la ordinea zilei, este lupta impotriva poluarii apelor. Poluarea apelor curgatoare afecteaza canalele,fluviile si raurile pe cursul lor pana la revarsarea in mari.Ea poate contamina si suprafete intinse de apa,cum sunt iazurile sau lacurile artificiale. Poluarea apei curgatoare este de obicei invizibila deoarece agentii poluanti se dizolva in apa.Oricum,exista si exceptii cum ar fi detergentii care produc spuma,sau titeiul si reziduurile netratate care plutesc la suprafata.Toti agentii poluanti pot fi detectati in laboratoare prin teste biochimice standarizate.Din aceste teste rezulta un nivel care determina gradul de extindere al poluarii si cel de puritate relativa a apei. Se poate monotoriza si efectul pe care-l are poluarea asupra plantelor si animalelor si aceasta este o alta metoda prin care oamenii de stiinta pot determina nivelul de poluare. Principalele tipuri de poluanti sunt urmatorii: Exista putini poluanti naturali.Solul contine anumiti fertilizatori,cum ar fi nitratii care in timpul aratului pasunilor sau in decursul iernilor pot iesi la suprafata.In sol se mai gaseste si aluminiul care poate ajunge in apele curgatoare prin diferite reactii chimice.In timpul inundatiilor luncilor,in apa poate patrunde magneziul care provoaca dezastre in randul pestilor.Insa aceste scurgeri naturale sau semi-naturale de poluanti sunt insignificante in comparatie cu cele produse de om.

Fermierii introduc in mediu o gama intreaga de substante chimice si deci si in rezervele de apa potabila.Printre acestea se numara erbicidele,insecticidele,acaricidele,fungicidele si deparazitantii pentru bovine,fosfati ,nitrati pentru a stimula dezvoltarea plantelor si exista scurgeri semnificative de lichide toxice din silozuri sau din fermele de animale.Produsele farmaceutice utilizate in agricultura,pot si ele polua alaturi de dezinfectanti. Odata cu epurarea apei prin care aceasta devine potabila se fac anumite masuratori chimice care lasa si ele anumite resturi in apa.Trihalometanul,o substanta chimica compusa care se presupune ca provoaca cancerul,este un produs rezultat in urma clorurarii apelor.Utilizarea sulfatului de de aluminiu pentru curatirea apei a fost in centrul atentiei in 1988 cand mai multe tone au fost deversate in retelele de alimentare din Camelford,Cornwall(Anglia),cauzand diverse boli printre localnici. Industria produce alti factori poluanti printre care cei mai importanti sunt metalele grele,cum ar fi cadmiul,plumbul si zincul.Ploile acide cauzate de arderea combustibililor fosili sunt un alt poluant important. Astfel, putem face o clasificare a tipurilor de poluare a apei: -poluarea bazinului(prin produse ale eroziunii,produse chimice toxice provenind de pe ogoare,de pe sosele,prin spalarea sarii din sol,prin irigari); -poluarea albiei cursurilor de apa(ca urmare a introducerii compusilor organici si minerali provenind din sistemele de aductie a apei si din intreprinderile industriale);

-poluarea de origine termica(provocate de apele cu temperatura inalta evacuate de termocentrale si intreprinderi industriale);acest tip de poluare,din ce in ce mai important,provoaca o scadere a continutului de oxigen din apa,atat de necesar dezvoltarii pisciculturii; -poluarea hidrobiologica(provocata si din mai multe cauze,de exmplu,de constituirea,in momentul regularizarii scurgerii,de intinderi de apa putin adanci unde creste o vegetatie abundenta); Efectele asupra florei si faunei Unul dintre cele mai obisnuite semne ale poluarii apelor este vegetatia verde de la suprafata-eutrofie.Plantele acvatice si algele se dezvolta la suprafata apelor,atunci cand apa este imbogatita cu un amestec de compusi care s-au infiltrat din solurile din apropiere. In ultimii 20 de ani situatia a devenit alarmanta deoarece 500 din marile bazine din Marea Britanie sunt astazi verzi si toxice datorita poluarii.Apa potabila a devenit un mediu

propice pentru dezvoltarea diverselor specii periculoase de bacterii,protozoare si ciuperci care sunt foarte periculoase pentru om. Stratul verde de la suprafata apelor actioneaza ca un invelis gros prin care razele soarelui nu pot patrunde spre straturile din adancuri.Astfel plantele acvatice care produc oxigenul necesar,nevertebratelor sau vertebratelor acvatice mor.In plus anumite specii de alge albastre produc substante toxice care omoara pestii si alte organisme acvatice.Ca urmare multe activitati de agrement pe lacuri sunt interzise in lunile de vara din cauza algelor si a toxicitatii.Proliferarea algelor apare in lacuri si bazine si din alte doua cauze:defrisarea padurilor si aplicarea de fertilizatori arborilor din paduri in urma carora apar infiltratii de substante chimice in apa. Ploaia acida a cauzat catastrofe ecologice majore in Canada,SUA si N-V Europei.Din cele 85.000 de lacuri din Suedia,16.000 au devenit acide si 5.000 sunt complet depopulate de pesti.Din 1976, 4000 de lacuri au fost tratate cu apa de var pentru a neutraliza acidul si a restaura echilibrul. Incidentele poluante au de obicei ca efect distrugerea dramatica a vietuitoarelor salbatice,mai ales a pestilor.Reconolizarea si repopularea poate fi facuta insa repede,mai ales cand oamenii se implica.Unele nevertebrate pot patrunde in zona afectata din punctele situate in amonte;altele cum ar fi insectele de apa vor zbura spre aceste zone dupa cateva ore de la producerea incidentului.Unele organisme cum ar fi,molustele de rau ale caror branhii devin sufocate de mal,pot sa prezinte dezechilibre.Altele cum ar fi musca efemera tolereaza nivelele destul de mari ale poluarii,in vreme ce viermii tubulari care ingereaza bacteriile si diverse specii de larve de chiromonide si lipitori rezista bine la poluare si la nivele scazute ale oxigenului.

POLUAREA OCEANELOR Daca la poluarea aerului imaginea-simbol este oferita de arborii perforati de ploile acide,la poluarea apei expresia caracteristica ar putea fi considerate-mareele negre,adica poluarea,practic continua,cu petrol a marilor si oceanelor lumii,avand efecte dezastruoase asupra florei si faunei marine. In incidentele majore de poluare este intotdeauna implicat titeiul.Practica obisnuita de spalare a tancurilor petroliere reprezinta echivalentul a opt pana la 20 milioane de barili de petrol pe an care s-ar deversa in oceane in mod deliberat.Aceasta practica,raspandita in lumea intreaga,ramasa adesea neobservata,este astazi detectata prin intermediul satelitilor si cei vinovati pot fi trimisi in judecata.

Dupa titei,unul dintre cele mai periculoase deseuri sunt apele uzate.In cantitati mici apele uzate imbogatesc apa si reprezinta un ingrasamant pentru plante si pesti,dar in cantitati mari ele sunt un pericol pentru ecosisteme.La doua dintre cele mai mari canale de scurgere din lume in L.A din SUA si Marsillia din Franta,in ultimele doua decenii a inceput epurarea apelor uzate.Imaginile din satelit prezinta foarte clar cum poluatii sunt purtati de curentii care pornesc dinspre aceste canale.Imaginile video subacvatice ofera privelistea mortii si a distrugerilor asupra organismelor marine provocate de apele uzate,dar politicile de remediere a situatiei din ultimii ani au adus o imbunatatire semnificativa.S-au facut eforturi pentru a transforma cat mai multi poluanti solizi in lichid deoarece diluarea scade mult riscul accidentelor si lumina soarelui poate distrugere bacteriile.Acest fenomen s-a demonstrat in California unde deseurile a 17 milioane de oameni sunt deversate in mare. Alti poluanti ar mai fi pesticidele(DDT-ul si PCB),metalele grele(cadmiul,nichelul,arsenul,cuprul,plumbul,zincul sau cromul)care multe provin din industria si transportul pe uscat,sunt chimicale periculoase care dezechilibreaza balanta sistemelor animale din mediu.

O alta substanta chimica care are un efect negativ asupra florei si faunei marine este tributilina care este folosita pe scara larga ca vopsea rezistenta la apa,pentru chila vaselor.S-a demonstrat ca TBT-ul produce modificari sexuale melcilor de mare,intregi populatii devenind de sex feminin si deci puse in imposibilitatea de a se reproduce. Efectul asupra ecosistemelor Poluarea afecteaza toate oceanele globului,dar apele de coasta sunt mai afectate decat cele din largul marilor deoarece acolo exista in prezent mult mai multe surse de poluare,de la instalatiile industriale de coasta pana la transportul maritim mai intens.In particular,in jurul Europei si a coastei estice a Americii de Nord,platformele continentale din apele putin adanci au fost exploatate de catre om pentru stridii,midii si fermele piscicole care au devenit astfel vulnerabile pentru bacteriile toxice,alge si poluanti.Platformele sunt folosite si pentru explorarea titeiului care mareste riscul devarsarilor si poluarii. O alta forma obisnuita,din ce in ce mai intalnita,a poluarii oceanelor este inmultirea exagerata a algelor si a planctonului.Se crede ca motivul aparitiei acestora ar fi incidenta crescuta a metalelor radioactive deversate din industrie care actioneaza ca un biostimulator pentru dezvoltarea plactonului. Stridiile la fel ca alte moluste bivalve au un rol important in filtrarea apei.S-a calculat ca stridiile din Golful Chesapeake,zona Marylland-ului au filtrat intreaga apa in decurs de 8 zile.Astazi datorita inmultirii exagerate a algelor si a poluantilor existenti,procesul dureaza 480 de zile.In perioada de inflorire a algelor unele dintre acestea mor si se descompun,permitand bacteriilor sa se inmulteasca utilizand oxigen vital.

Toate animalele marine care se hranesc prin filtrare sunt foarte sensibile la poluanti care se concentreaza in tesutul lor.Astfel sunt amenintati coralii care se compun din colonii gigant de animale unicelulare ce sunt foarte vulnerabile la poluanti. Organismele daunatoare din apele uzate se reproduc in moluste si transmit omului numeroase boli.Poluantii sunt vinovati si pentru scaderea rezistentei la boli a mamiferelor marine care a dus la declansarea unei epidemii in perioada 1987-1988,in Marea Nordului,cand cel putin 11.000 de foci comune si cenusii au murit. Prin poluare,depasindu-se anumite praguri,apa devine neutilizabila:in acest fel,pe Glob se contureaza in tot mai multe regiuni o criza a apei.Criza este accentuata de cresterea populatiei si de faptul ca in multe tari sarace omul este obligat sa consume apa poluata sau infestata.Cifrele furnizate de OMS privind diferitele maladii,raspandite prin intermediu apei,mai ales in tarile sarace,sunt alarmante.Anual se inregistreaza 4 miliarde de cazuri de diaree,2,2 milioane fiind mortale;cazuri de malarie,milioane de oameni infestati de schistosimioza. Pentru atenuarea acestor tendinte alarmante,oamenii de stiinta au conceput diferite strategii de gospodarire integrala a resurselor de apa.De exemplu,la Conferinta Internationala a Apei si Mediului de la Dublin,din 1992,au fost stabilite cateva principii care au in vedere rolul esential al resurselor de apa pentru dezvoltarea durabila.O importanta deosebita se acorda gospodaririi apelor,intr-o forma participativa,prin implicarea tuturor factorilor interesati si prin considerarea apei drept un bun economic si social.

MAREA NEAGRA In ultimele decade ale secolului XX Marea Neagra a suferit deteriorari puternice ale ecoconditiilor de mediu,datorate in cea mai mare parte,eroziunii costiere,eutroficarii,insuficientei tratari a apelor uzate,introducerii de specii exotice,pierderii de habitate si manegementului neadecvat.Diversitatea biologica a scazut dramatic.Au avut loc accidente ale unor petroliere care au dus la poluarea cu titei iar numarul acestora probabil ca va creste avand in vedere rutele transportului de petrol dinspre Marea Caspica spre Europa.Comform cu raportul de supraveghere GEF din 1992,Marea Neagra este considerata cea mai serios degradata mare a planetei. Actiuni internationale concertate cum este Programul de Mediu la Marea Neagra(Black Sea Environmental Program,BSEP)finantat de GEF a dus la unele imbunatatiri modeste locale,dar a permis realizarea cadrului de stabilire a strategiilor regionale, nationale,locale,precum si a strategiilor de coordonare.Cea mai importanta realizare este stabilirea Planului Strategic de Actiune la Marea Neagra,adoptat de Ministerul Mediului al celor sase tari riverane la Istambul pe 31 octombrie 1996.Printre altele acest plan propune reducerea polualii si menagementul resurselor vii.

Batalia pentru pastrarea puritatii apelor intereseaza intreaga omenire.Sta in putinta oamenilor de a veghea,ca marele izvor de viata de care dispun sa ramana intotdeauna curat.

Importanta pestelui in alimentatia omului

Omul secolului XXI a nceput s neleag mai bine i mai contient c petele i produsele sau subprodusele obinute de la acesta trebuie tratate cu mai mult atenie, n condiiile n care proteina de origine animal provenit din mediul acvatic are un rol deosebit de important pentru dezvoltarea i meninerea sntii organismului. Carnea de pete conine att de muli nutrieni importani, inclusiv proteine, nct, aa cum apreciaz i nutriionitii, ar trebui s constituie un segment major al hranei noastre zilnice. Trebuie s facem precizarea c o singur porie de pete de 100 g, furnizeaz ntre o treime i jumtate din necesarul de protein zilnic. Majoritatea petilor au i un coninut ridicat de vitamina B12, vital pentru un sistem nervos sntos i de iod, necesar bunei funcionri a glandei tiroide. Astzi se cunoate c un consum ridicat de carne de pete are un rol benefic asupra sntii omului prin ajutorul pe care l d aceasta organismului n fortificarea lui pe de o parte, iar pe de alt parte, n minimalizarea apariiei maladii lor cardiovasculare, prin scderea nivelului total de colesterol, prin reducerea nivelului de trigliceride, prin faptul c modereaz rspunsul inflamator i mbuntete metabolismul carbohidrailor. De asemenea, consumul de carne de pete are efecte benefice n tratamentul gutei, artritelor reumatoide, psoriazisului, n prevenirea diferitelor forme de cancer, alin migrena i nu n ultimul rnd, este destul de util diabeticilor. Cercetrile recente au demonstrat c acizii grai nesaturai de tip Omega 3, derivai n special din petii care triesc n apele reci, acioneaz asupra sngelui n mai multe moduri, n sensul de a ajuta organismul uman n minimalizarea potenialului maladiilor de orice fel. Iat de ce, dietele bogate n grsimi provenite de la organismele acvatice, protejeaz i previn organismul uman de o serie de maladii cardiovasculare. Uleiul de pete are n coninutul su acizi grai nesaturai cu lanuri lungi de atomi de carbon, dintre care cei mai importani par a fi acidul eicosopentaenoic i acidul cocosohexaeonoic, care sunt implicai n sinteza prostaglandinelor, substane reglatoare a numeroase procese biochimice. Prostaglandinele sunt direct implicate n rspunsul privind funcionalitatea aparatului cardiovascular, reduc nivelul colesterolului i al trigliceridelor, mpiedic agregarea trombocitar i astfel scade riscul de arteroscleroz, hipertensiune arterial i infarct miocardic. Prostaglandinele reduc vscozitatea sngelui i contribuie la mbuntirea condiiilor de circulaie sanguin, de asemenea, ele cresc aportul de oxigen al esuturilor. Majoritatea nutriionitilor cred c acizii grai de tip Omega 3 din pete sunt cei care ajut la protecia mpotriva tulburrilor cardiace i circulatorii. Se apreciaz c aceti acizi de tip omega 3 reduc riscul de tromboz i pot totodat ameliora circulaia din vasele mici de snge. De asemenea, unele studii arat c ei amelioreaz unele

simptome ale psoriazisului i ale altor multe afeciuni inflamatorii. Acizii grai Omega 3 sunt eseniali pentru dezvoltarea sntoas a ochilor i a sistemului nervos central. O recomandare util este fcut de medici pentru utilizarea acestor aminoacizi de femeile nsrcinate. Specialitii din U.E. recomand pentru combaterea bolilor cardiovasculare un aport de acizi grai omega 3 de 0,2 g/zi, aproximativ 1,5 g pe sptmn. Conform unor statistici mondiale, n vederea protejrii sntii, ar fi oportun s se consume carne de pete n cel puin dou zile pe sptmn. Dup cum este cunoscut, la diabetici riscul apariiei bolilor cardiovasculare este de 5 ori mai mare, fa de cei care nu sunt afectai de acest diagnostic. La cei care consum pete mai frecvent sau alte organisme acvatice, se constat un nivel sczut al lipidelor din snge i o toleran normal la glucoz i riscuri mult mai mici. Cercetri recente americane au ajuns la concluzia c un consum ridicat de pete i alte organisme acvatice, poate preveni cancerul mamar i el al intestinului gros, unele dintre formele cele mai frecvent ntlnite n ultimul timp la om. Pe baza celor menionate, exist astzi o reconsiderare total a omului fa de consumul crnii de pete, care cunoate un salt semnificativ, aceasta fiind considerat un aliment tot mai important pentru om. Rezumnd importana petelui pentru alimentaia omului, putem meniona i alte cteva argumente n favoarea sa. petele este unul din cele mai valoroase alimente datorit coninutului ridicat de protein, a valorii biologice ridicate i a gradului ridicat de digestibilitate. petele i fructele de mare conin puine grsimi, cu foarte mici excepii, dar numeroase proteine, multe tipuri fiind surse excelente de ali nutrieni vitali, n special zinc, cupru, fier, iod, potasiu, calciu etc. Pe lng consum, petele este o surs de materii prime pentru alte ramuri economice, cum ar fi cea farmaceutic, chimic, artizanal, alimentar, fabrici de finuri proteice. Un kg de carne de pete, sub raportul bogiei n proteine, este echivalent cu 1,7 kg carne de porc, 6 litri de lapte de vac, 32 buci ou de gin, sau 9,5 kg cartofi. petele valorific furajele concentrate mai eficient, comparativ cu alte specii de animale, de 2,5 ori mai bine dect rumegtoarele, de 1,5 ori mai bine dect psrile i de 1,3 ori mai bine comparativ cu suinele. Carnea de pete este unul din cele mai bogate alimente n vitamina A, n iod, fier i sruri minerale. Un kg de carne de pete ofer 70-73 g protein cu valoare biologic deosebit. Produsele secundare i grsimea extras din corpul sau organele acestuia, contribuie la protecia organismului mpotriva unor maladii. A vnd n vedere c petele are sngele rece, el are un consum redus de energie pentru meninerea temperaturii corporale, dar i pentru deplasare. n ultimul timp se constat c preferinele consumatorului s-au schimbat radical, astzi omul prefer consumul de pete n stare proaspt. urmat de cel n stare congelat i apoi cel conservat prin srare i afumare.

Crapul Oglinda

Raspandire: Una din cele mai raspandite specii de pesti din arealul asiatic si cel est european. La noi in tara il intalnim in toate apele de ses si in cele subcolinare,cursurile inferioare ale bazinelor acvatice mai mari in locurile de ses si deal de mica altitudine, precum si in Delta Dunarii. De asemenea, este specia numarul unu in exploatarile piscicole din tara noastra. Obisnuit, crapul prefera bratele moarte, cele cu curs lent, baltile, lacurile si respectiv Delta Dunarii. Prefera zonele linistite, cu ape care vara se incalzesc pana la 25- 30 C. Refugiul este in zonele cu vegetatie subacvatica bogata, papura, stuf, etc. Descriere: Crapul prezinta un corp fusiform, usor comprimat lateral, acoperit in majoritatea cazurilor cu solzi mici, cicloizi, cu exceptia unor varietati la care prezenta acestora este sporadica sau lipsesc cu desavarsire. lnotatoarea dorsala este lunga, cu primele trei radii tari, dintre care prima este mai mare si dintata, urmata de 16-21 radii moi. Capul in general mic, prezinta opercule mari, cu suprafata striata. Gura este mica, protactila, cu buze carnoase, avand pe maxilarul superior patru mustati, dintre care doua sunt mai lungi. Durata sa de viata este destul de lunga pentru lumea pestilor, de 15-20 ani. Corpul este musculos si indesat, cu linia superioara usor convexa, la care inaltimea se cuprinde de 3,1 pana la 4,2 ori in lungimea corporala. Culoarea crapului variaza in functie de mediul de viata asigurat, astfel ca indivizii care traiesc in balti sau iazuri namolite, au nuante rnai inchise, in timp ce crapii care traiesc in ape curgatoare, au culoarea mult mai deschisa. Spinarea este in general neagracenusie, cu usoare reflexe verzui, partile laterale sunt de culoare aurie sau galbuie, iar abdomenul albicios. Inotatoarele ventrale si cea anala sunt de nuante rosii-portocalii, iar irisul auriu. Dimensiunile frecvente sunt cuprinse intre 40-70 cm lungime si o greutate de 1-4 kg, au o rata de crestere de 1.4 kg/an Se pot intalni insa si exemplare mult mai mari, recordul fiind de 48 kg, atins la varste inaintate. Crapul oglinda se caracterizeaza prin lipsa solzilor de pe cea mai mare parte a suprafetei corpului. Exceptie fac zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi, rari si mari. Crapul oglinda are culoare brun-galbuie, cu nuante determinate si de mediul in care acestia traiesc. In tara noastra acest crap mai este cunoscut si sub denumirea de crap Salonta.Crapul are mirosul slab dezvoltat,este originar din China,si a fost adus in Europa in secolul XIII. Dimensiunea minima a crapului care poate fi retinut este de 35 cm.

Reproducere: Reproducerea crapului are loc in mod obisnuit in luna mai, dar se poate intarzia chiar pana in luna iunie, in functie de evolutia temperaturii apei, care declanseaza actul depunerii pontei incepand cu temperatura de 18 C. Reproducerea este de tip portionat si, icrele fiind depuse in 3-4 portii, din care 75 % in luna mai si diferenta in 2-3 portii in lunile iunie si iulie. Icrele neeliminate din diferite motive, se resorb. Obisnuit, o femela depune 60000-80000 icre pe kg greutate vie, cu un diametru de 11,2 mm si de culoare galbena, pe vegetatie proaspat inundata. Incubatia icrelor dureaza 3-5 zile.Crapul este o specie ce se deplaseaza in general pe un areal redus, find stabil locului, pe care-l paraseste numai fortat. In perioada de reproducere se deplaseaza in zonele proaspat inundate, unde are loc depunerea icrelor, perioada in care nu se hraneste. Consumul de hrana naturala este mult influentat de temperatura apei, fiind mai mare primavara, cand apa are o temperatura mai scazuta si se reduce vara, la temperaturi care depasesc 25 C. Scaderea temperaturii apei la valori de sub 5 C, determina iernarea crapului in asa-zisa stare de hibernare crapii se aduna in carduri mari, se apropie de maluri si isi depun icrele, lipindu-le de ierburi. Pe durata iernarii, crapul pierde intre 5-15 % din greutatea corporala, in functie de varsta si de conditiile de iernare asigurate. La depunerea icrelor, crapii masculi lovesc cu putere femela in abdomen ajutand la expulzarea icrelor. Loviturile repetate si deosebit de puternice pot provoca uneori moartea femelelor tinere. Chiar si in aceste conditii, nu intotdeauna icrele sunt eliminate in totalitate, o parte ramanand in abdomenul femelei pana anul viitor sau chiar mai mult - de unde si expresia \"crap cu icre din mai multi ani\". Icrele sunt depuse pe vegetatia submersa, de regula in mai multe sedinte. Acestea sunt fecundate de masculi prin stropire cu lapti. Durata eclozarii icrelor de crap depinde de temperatura apei si este de 5-6 zile la o temperatura de 20 C sau de 8-10 zile la 18-19 C. Hranirea: Primavara cand apele incep sa se incalzeasca crapul incepe sa misune in cautarea hranei. In apele mari, cu inertie termica mare crapii se aduna in golfuri sau alte zone cu apa mai mica ce se incalzeste mai usor. Vara pe canicula si pe o apa calda crapii se retrag la apa adinca sau in cazul apelor curgatoare pe albia apei cautand ape mai oxigenate. In cazul baltilor cu izvoare in mod sigur ii veti gasi in apropierea acestora. Nu refuza nici umbra unui cocioc plutitor cu apa de 2-3 m sub el. Toamna cand incepe sa se raceasca apa crapul da intr-o foame ceva de speriat,

mananca tot ce prinde sa adune grasimea necesara trecerii iernii. Unii spun ca e cea mai buna perioada septembrie-noiembrie pentru pescuitul crapilor. Cu cat inainteaza mai mult spre iarna crapul aduna mai multa grasime deci si mai multe kilograme. Iarna odata cu inversarea straturilor de apa crapii se retrag la locurile de iernare, in general gropi cu fund malos si isi reduc activitatea si hranirea la limita supravietuirii. Crapul se hraneste scurmand fundul apei pana la o adancime de 20 de centimetri. Meniul de baza este format din larve, viermi, scoici, plante etc. dar exemplarele mari, probabil din cauza necesarului mare de proteine, mai degusta si pestisori, broaste acestea sunt particularitati sau raci. In mod normal un crap consuma zilnic o cantitate de hrana egala cu dublul greutatii sale. Asta se intampla in general in apela fara scoici. Tenul se hraneste in primul an de viata cu plancton vegetal apoi trece la treburi mai consistente cum ar fi diferite ierburi, tulpini si rizomi de papura, castane de apa etc apoi mai spre batranete la chestii si mai consistente: pestisori, scoici, broaste.

Calitatea apelor de suprafata

LUNA IANUARIE 2010
Conform Manualului de Operare a Sistemului de Monitoring 2010 sunt monitorizate: 14 cursuri de apa 16 sectiuni: o 13 sectiuni pentru monitoringul operational; o 2 sectiune pentru monitoringul de referinta (Statie Hidro Cluj Somes Mic, am. Smida - Somes Cald) ; o 2 sectiune din sursa de suprafata pentru potabilizare (Somes Mare am. cfl. Somes Mic si acumulare Gilau priza apa bruta) ; o 2 sectiuni monitorizate ca si corp de apa puternic modificat (CAPM); Canalul Gilau Floresti; si Somes Mic am. Cluj; o 2 sectiuni pentru monitoringul zonelor vulnerabile (Apahida - Somes Mic, Borsa - am. cfl. Somes Mic); 9 o 16 sectiuni pentru monitoringul ihtiofaunei; 7 lacuri 7 foraje 70 surse de poluare ( conform evidentei cadastrale sunt luate n evidenta 79 de surse de poluare). STAREA CALITATII APELOR I. Ape de suprafata ruri Prescurtari: Pentru grupe de indicatori Pentru tipul de monitoring

RTA regim termic si acidifiere RO - regim de oxigen NUTR regim de nutrienti SAL - grad de mineralizare (salinitate) PTSON poluanti toxici specifici de origine naturala AICR alti indicatori chimici relevanti: fenoli, detergenti, AOX Stare chimica: Prioritare/prioritare periuloase S supraveghere O operational R, R*(ruri cu secare temporara), CBSD (cea mai buna sectiune disponibila) referinta IH ihtiofauna HS habitate si specii CAPM corp de apa puternic modificat ZV zone vulnerabile la nitrati CI conventii internationale IC intercalibrare Din totalul de 16 sectiuni de monitorizare de pe cele 14 cursuri de ape, n cursul lunii decembrie, au fost recoltate probe pentru analize fizico chimice de la nivelul a 16 sectiuni. I.1. MONITORINGUL DE SUPRAVEGHERE I.1.1. Elemente de calitate chimice si fizico chimice n apa Conform Manualului de operare pentru 2010 la nivelul jud. Cluj, sunt monitorizate 3 sectiuni cu tip de monitoring de supraveghere, si anume: Belis Poiana Horea, Nadas Radaia, Somes Cald am. Smida (monitorizat bilunar), constituind baza evaluarii starii globale a apelor. Frecventa de determinare pentru indicatorii fizico chimici generali si poluanti specifici neprioritari este de 6 ori pe an, pentru substantele prioritare de 12 ori pe an, si pentru elementele biologice de 2 ori pe an. In luna ianuarie au fost monitorizate raul Somes Cald, in sectiunea Smida si Belis in sectiunea Poiana Horea, aflndu-se clasa a- II- a de calitate datorita indicatorului fenol,precum si riul Nadas,in sectiunea Radaia care se incadreaza in clasa a III a datorita grupei RO (CBO5, CCO-Cr). I.1.2. Starea chimica a apelor Starea chimica a apelor se stabileste n raport cu concentratiile substantelor periculoase relevante si prioritare/prioritare periculoase respectiv concentratia fractiunii dizolvate a metalelor grele. 10 Metalele grele monitorizate n cadrul acestui program sunt: As, Cd, Cr, Cu, Hg, Ni, Pb si Zn. n luna ianuarie nu au fost monitorizate metalele grele in sectiunile de supraveghere: Belis-Poiana-Horea, Somes Cald-am. Smida. I.2. MONITORINGUL OPERATIONAL

Monitoringul operational se efectueaza la nivelul a 13 sectiuni pentru grupele de indicatori: RO, N-NUTR, SPP si metale grele. Din totalul celor 13 sectiuni cu monitoring operational la nivelul a : o 7 sectiuni s-a instituit monitoring la RO, N-NUTR, SPP si metale grele; o 3 sectiuni s-a instituit monitoring la N si metale grele; o 2 sectiuni s-a instituit monitoring la N, RO si metale grele; o unei sectiuni s-a instituit monitoring la RO si N. o Din cele 13 sectiuni cu monitoring operational, la nivelul a 5 sectiuni s-a regasit ncadrare inferioara clasei a-II-a de calitate: Zapodie - am cfl. Somes Mic: clasa a-IV-a la grupa NUTR (amoniu, azotiti,N total) datorita fondului natural si scurgerilor de lixivianti din aval de rampa de deseuri a mun. Cluj Napoca .Se remarca o imbunatatire a calitatii apei fata de luna decembrie 2009 dupa toate grupele de indicatori analizate,aceasta datorindu-se debitelor mai crescute din aceasta perioada. Nadas-am.cfl.SomesMic:clasa-III-a la grupa RO (CBO5,CCO-Cr), datorita surselor punctiforme de poluare. Se remarca o imbunatatire a calitatii apei fata de luna decembrie 2009 la grupele NUTR si SAL, acesta datorindu-se debitelor mai crescute din acesata perioada. Fizes Am.cfl. Somes Mic :clasa a -III-a dupa grupele RO(CBO5,CCOCr) si SAL(rez.fix,cloruri si sulfati) Se remarca o imbunatatire a calitatii apei fata de luna decembrie 2009, la toate grupele de indicatori analizati, aceasta datorindu-se precipitatiilor din ultima perioada. Popesti-am.cfl.Somes Mic:clasa a-III-a la grupa RO (CBO5,CCO-Cr) si NUTR (Ntotal, azotiti, azotati) datorita surselor punctiforme de poluare din zona .Se constatata o stagnare a calitatii apei fata de luna decembrie 2009. Somes Mic-Salatiu:clasa a-III-a la grupa SAL (Cloruri, sulfati) datorita debitelor in crestere din aceasta perioada. Fata de luna decembrie 2009 se constata o stagnare a calitatii apei cu exceptia grupei RO si NUTR care a trecut din clasa a -III -a de calitate in clasa a II- a de calitate. I.3. MONITORINGUL PENTRU POTABILIZARE La nivelul judetului Cluj, conform manualului de operare 2010 este monitorizata 1 priza de apa de suprafata (Somes Mare-am. cfl. Somes Mic ). In luna iaanuarie au fost monitorizate inca 3 prize de apa de suprafata: priza apa bruta Ac.Somesul Cald, priza apa bruta Gilau si priza apa bruta Tarnita care s-au ncadrat conform HG.100/2002 astfel: Somes Mare - am. cfl. Somes Mic (Cuzdrioara) s-a incadrat in categoria A2: suspensii, CBO5, CCO-Cr, amoniu, fenoli, la coliformi totali, coliformi fecali si streptococi fecali restul indicatorilor incadrandu-se in categoria A1. 11 priza ac.Tarnita-s-a incadrat in categoria A1 la toti indicatorii analizati, cu exceptia fenolilor care s-a incadrat in categoria A2. priza acumulare Gilau-s-a incadrat in categoria A1 la toti indicatorii analizati,cu exceptia amoniului si fenolilor care s-au incadrat in categoria A2. priza acumulare Somesul Cald s-a incadrat in categoria A1 la toti

indicatorii analizati, cu exceptia fenolilor care s-a incadrat in categoria A2. I.4. Monitoringul pentru zone vulnerabile la nutrienti ZV Acest program de monitorizare se refera la sectiunile de monitorizare din perimetrele ce au fost definite ca zone vulnerabile la poluarea cu nitrati, inclusiv sectiunile pentru apele identificate a fi poluate sau susceptibil a fi poluate cu nitrati din surse agricole. Conform Manualului de Operare, la nivelul judetului Cluj, acest tip de monitoring este prevazut a se efectua la nivelul a 2 sectiuni de supraveghere (Borsaam. cfl. Somes Mic si Somes mic-Apahida), fiind monitorizat doar indicatorul azotati.In plus in luna ianuarie 2010 au mai fost monitorizate urmatoarele sectiuni: Somes-am. Dej, Somes-Fodora, Fizes-am. cfl. Somes Mic, Somes Mic-Salatiu, Somes Maream. cfl.Somes Mic si Zapodie-am.cfl.Somes Mic. Astfel, n cursul lunii ianuarie, au fost monitorizate 8 sectiuni de supraveghere, toate incadrindu-se in clasa a- II- a de calitate dupa indicatoru azotat. I.5. Monitoring pentru sectiuni de referinta Programul de referinta se stabileste pentru acele sectiuni n regim natural sau cvasi natural (fara impact antropic sau cu influente antropice minime) care au ca scop stabilirea conditiilor de referinta pentru fiecare tip de monitoring. Acest tip de monitoring, n judetul Cluj, s-a instituit la nivelul unei sectiuni. n cursul lunii ianuarie au fost monitorizate sectiunile: o Somes Mic am. Cluj care s-a incadrat in clasa a-II-a de calitate datorita indicatorului fenol. o Somes Cald- am. Smida - care s-a incadrat in clasa a-II-a de calitate datorita indicatorul fenol. Bazinul hidrografic MURES, judetul Cluj - Ianuarie 2010 I Starea calitatii apelor n bazinul hidrografic Mures, judetul Cluj, monitorizarea calitatii apelor de suprafata curgatoare se realizeaza pe 4 cursuri de apa, la nivelul a 8 sectiuni de supraveghere. n luna ianuarie s-au analizat 6 sectiuni. Rul Aries n sectiunea Buru s-a ncadrat n clasa a III-a de calitate datorita depasirii indicatorilor din grupa poluantilor toxici specifici de origine naturala (Cu, Zn, Cd, Mn). Continutul de substante prioritare/prioritar periculoase este necorespunzator (Pb, Co, Cu). n sectiunea Canton Turda s-a analizat numai grupa de indicatori Nutrienti dupa care rul s-a ncadrat n clasa I de calitate. Continutul de substante prioritare/prioritar periculoase nu s-a analizat. n sectiunea Luncani rul s-a ncadrat n clasa a II-a de calitate datorita depasirii indicatorilor din grupa poluantilor toxici specifici de origine naturala (Cu, Zn, Cd, Mn). Continutul de substante prioritare/prioritar periculoase este corespunzator (Co,Cu, Pb). 12 Prul Iara n sectiunea Buru s-a ncadrat n clasa I de calitate. Continutul de substante prioritare/prioritar periculoase este corespunzator (Co, Cu, Pb). Valea Racilor n sectiunea Cheile Turenilor s-a ncadrat n clasa a III-a de calitate datorita continutului ridicat de ioni generatori de salinitate (Cl, SO4, Ca, Mg, Na). Continutul de substante prioritare/prioritar periculoase este corespunzator (Cu, Pb).

Raul Hasdate n sectiunea Cheile Turzii s-a analizat numai grupa de indicatori Nutrienti dupa care rul s-a ncadrat n clasa I de calitate. Continutul de substante prioritare/prioritar periculoase nu s-a analizat. CARACTERIZAREA CALITATII APELOR CURGATOARE DE SUPRAFATA DIN BAZINUL HIDROGRAFIC CRISURI, AFERENTE JUDETULUI CLUJ LUNA IANUARIE 2010 Supravegherea calitatii apelor de suprafata efectuata de Directia Apelor Crisuri Oradea n luna ianuarie n subbazinul Crisul Repede aferent judetului Cluj, s-a realizat prin sectiunea de control av. Huedin de pe cursul principal. ncadrarea Crisului Repede n categorii de calitate dupa valorile determinate ale indicatorilor fizico-chimici, conform Ordinului MMGA 161 / 2006 este urmatoarea: la grupa indicatorilor regimului de oxigen (RO): - 54 km - clasa I la grupa indicatorilor nutrienti: - 33 km - clasa I - 21 km - clasa II la grupa indicatorilor salinitate: - 54 km - clasa I la grupa indicatorilor poluanti toxici specifici - 54 km - clasa I la grupa alti indicatori chimici relevanti Dupa grupele regim de oxigen in luna ianuarie calitatea raului Crisul Repede se incadreaza in clasa I-a de calitate. Dupa grupa nutrienti calitatea se incadreaza in clasa I-a de calitate pe doua tronsoane de 12 km (izvor av. Huedin) si 21 km (cfl. V. Dragan limita judet) si in clasa a II-a de calitate pe un tronson de 21 km, de la av. Huedin pana la confluenta cu V. Draganului. Dupa grupele: salinitate si poluanti toxici specifici de origine naturala calitatea raului Crisul Repede se incadreaza in clasa I-a de calitate. Dupa grupa alti indicatori chimici relevanti, calitatea nu a fost monitorizata in luna ianuarie.