Tehnologia fabricării sucului de mere FINAL

TEMA: Tehnologia fabricării sucului de mere

Cuprins

1. Introducere 2. Importanţa economică şi alimentară 3. Tehnologia de producere 4. Concluzii Bibliografie

pentru uz comercial în farmacii. nectare. descoperit şi dezvoltat de chimişti arabi. deoarece anumiţi compuşi din reţeta originală sau dovedit a fi cancerigeni. Un alt englez. concentrate pentru sucuri răcoritoare şi băuturi răcoritoare. o variantă de sifon în Statele Unite a devenit cunoscut. În 1772. la o fabrică de bere locală din Leeds. O altă băutură carbogazoasă naturală fermentată. a florilor sau a diverselor ierburi. În 1676. unei companii din Paris ia fost acordat un monopol pentru vânzarea de bauturi racoritoare tip limonadă. şi amestecul acestuia cu apa. fiind originar din Orientul apropiat. sifon. când a suspendat un bol de apă distilată mai sus faţă de un butoi de bere. Aparatul lui Bergman a permis ca acest tip de apă minerală să fie produs în cantităţi mari. Anglia. a îmbunătăţit metoda şi aparatelele lui Priestley şi a vândut aparate acestuia. Introducere Scurt Istoric Sortimentul de băuturi nealcoolice se împarte în ape minerale. sucuri şi vin) la apă carbogazoasă în sfârşitul secolului al 18-lea. În secolul al 18-lea. se face cu arome şi apă carbogazoasă. cum este numit acum) pe cretă pentru a produce dioxid de carbon.I. şi datează din evul mediu. Chimistul suedez Torbern Bergman a inventat un aparat de generare a apei carbogazoase din creta prin utilizarea de acid sulfuric. Chimistul suedez Jöns Jacob Berzelius a început să adauge arome (condimente. oamenii de ştiinţă au făcut progrese importante în a reproduce natural apa minerală carbogazoasă. 1/2 . Priestley a publicat o lucrare intitulată ”Impregnarea cu aer a apei” . Acest tip de băutură răcoritoare era obţinut prin zdrobirea fructelor. englezul Joseph Priestley adescoperit o metodă de infuzare a apei cu dioxid de carbon pentru a face apă carbogazoasă. într-un recipent. una din cele mai populare fiind de culoare portocalie. având o reţetă schimbată. Această băutură este încă disponibilă în prezent. băuturile nealcoolice aromate calde. facută din papadie (Taraxacum officinale) şi radăcini de brusture (Arctium lappa). Băutura constă în: o parte de sirop de portocale. sucuri naturale din fructe sau legume. Invenţia lui de apă carbogazoasă este astăzi o componentă majoră in cadrul celor mai multe băuturi răcoritoare. În 1767. Printre cele mai vechi băuturi racoritoare a fost şarbatul. în care el descria scurgerea de ulei de vitriol (sau de acid sulfuric. John Mervin Nooth. în lumea occidentală a apărut în secolul 17. În anii 1950. Comercializarea primei băuturi răcoritoare (non-carbogazoase). a fost produsă în Anglia în jurul anului 1265. Aceasta a fost făcută din apă şi suc de lamaie indulcit cu miere.

condiţii de păstrare şi consum. este mai putin colorat și cu mai puțin miros. Cel mai adesea. Cel mai elocvent exemplu în țara noastră îl consider a fi brandul Fanta. Un suc . Din ce in ce mai mulți oameni pun accent pe sănătatea lor iar acest fapt este foarte bine observat de către firmele producătoare de sucuri care plasează strategic in reclame sau pe etichete cuvinte cum ar fi natural sau denumiri de fructe chiar dacă acel produs nu este natural. in particular in America de Nord unde este cunoscut sub denumirea de ’’cidru de mere’’(Trebuie amintit ca termenul ’’cidru’’ în Marea Britanie. iar restul fiind apă carbogazoasă într-un pahar cu gheaţă. Recolta mondială de mere pe an este în jur de 50-55 de milioane tone dintre care cel puțin 5 milioane de tone sunt procesate in suc. acesta suferă o serie de transformări enzimatice pentru formarea culorii și aromei cu care noi suntem obișnuiți. dar nefermentat. Sucul proaspăt de mere este un produs foarte instabil atât din punct de vedere chimic. companiile producătoare îşi promovează produsele în mass media prin diverse mijloace. din una sau mai multe specii amestecate. termenul de valabilitate. aroma și gustul specifice fructelor utilizate. Aromele fructelor. Această băutură se putea găsi de obicei în farmacii. adică toate informaţiile necesare consumatorului pentru luarea unei decizii. diverse menţiuni nutriţionale.lingurită de acid fosforic. În ultimul timp. Astfel de sucuri proaspete sunt disponibile ocazional de vanzare la bazele fermelor. Astfel de sucuri sunt aproape in permanență tulburi. Sucul proaspăt poate fi protejat de degradarea microbiologică pentru câteva zile prin depozitarea într-un refrigerator. proaspete sau refrigerate. închise la culoare. putându-se vorbi de o terapie prin sucuri de fructe în cele mai diverse afecţiuni Merele sunt printre cele mai răspandite culturi și consumate fructe. care după ce legislația a devenit mai aspră și-a schimbat denumirea din Fanta de portocale în Fanta cu gust răcoritor de Portocale. II. sau poate fi protejat pe o perioadă indefinită prin pasteurizare sau folosindu-se anumiți conservanți permiși. care nu se poate produce în afara laboratorului. plasându-se pe locul doi după struguri. prezentând culoarea. Sucul de mere pur. pulpa și miezul provenite din sucuri și separate în timpul procesării acestora pot fi reintroduse în același suc. la fel ca și în Franța și Spania. La câteva secunde după procesarea fructului. se referă la sucurile de mere fermentate). obtinut din fructe sănătoase și coapte. Ambalajul fiecărui sortiment trebuie să fie inscripţionat conform normativelor în vigoare şi să conţină denumirea ingredientelor utilizate. și tind să depună sediment în timpul depozitării. Prin definiția pe care o putem regăsi și în actul normatiz 768/2003: Sucul de fructe este produsul fermentescibil. Importanţa economică şi alimentară Deoarece românii sunt mari devoratori de advertising. diversele variante de sucuri disponibile pe piața reflectă tehnica de procesare utilizată pentru prepararea lor. încercându-se în paralel educarea consumatorilor în vederea alegerii pe bază calităţilor intrinseci ale produselor şi pe baza informării complete şi corecte. cât și microbiologic. sucurile de fructe au căpătat o largă utilizare.

Datorită conţinutului mare de săruri de potasiu. vitamine şi săruri minerale a materiilor prime având valoare nutritivă şi dietetică. Sucurile de fructe conţin cea mai mare parte de glucide.vasculare: hipertensiune. În dieta cu sucuri de fructe cantitatea de potasiu este de 6 ori mai mare decât în dieta normală. Sucurile de fructe sunt produse destinate consumului direct şi sunt obţinute prin extragerea sucului celular din fructe prin presare. iar potasiul favorizează eliminarea ei. sunt foarte sensibili. iar cele cupajate sunt obţinute prin amestecarea a două. Astfel sucurile acţionează favorabil asupra întregii activităţi a muşchiului cardiac. subnutriţie şi îmbătrânirea ţesuturilor. O cantitate mare de glucide din sucuri este sub formă de fructoză fiind tolerată şi de diabetici. Sucurile naturale sunt cele obţinute dintr-un singur fruct. fiind indicate în combaterea hiperacidităţii în cazul bolilor digestive. Sucurile sunt indicate şi în bolile de ficat sau ale vezicii biliare datorită absenţei grăsimilor şi cantităţii mari de zaharuri şi vitamine. arteroscleroză. măresc travaliul inimii având efecte benefice în bolile cardio. Acestea previn formarea calculilor renali sau biliari şi sunt recomandate atunci când organismul acumulează o cantitate mare de acizi în diabet. trei sucuri de specii de fructe diferite. Se ştie că sodiul are capacitatea de a reţine apa în organism. sucul de mere este in general o etichetă a unui stil de viață sănătos și este un sortiment de sucuri în continuă expansiune pe piața românească.Substanţele minerale (calciul şi potasiul) au un efect alcalinizant neutralizând acidul clorhidric din mucoasa stomacală. Datorită conţinutului redus de substanţe azotoase şi a acţiunii de alcalinizare. sucurile de fructe dau bune rezultate în tratamentul şi profilaxia bolilor cardiovasculare. La prelucrarea merelor în vederea obţinerii sucului s-a stabilit că 2 parametrii esenţiali ai sucurilor culoarea şi aroma. Din punct de vedere tehnologic sucurile de fructe pot fi clasificate în sucuri fără pulpă (limpezite) şi sucuri cu pulpă (nectare). sucurile de fructe sunt indicate în bolile de rinichi acute şi cronice.limpede poate fi obținut prin filtrare sau folosindu-se anumite enzime pectolitice înainte de îmbuteliere. . infarct miocardic. în sensul că suferă degradări atunci când ajung în contact cu diferiţi factori inevitabili în timpul prelucrării În concluzie Industria sucurilor de mere stimulează nu doar comerțul ci și ramuri conexe .

Obţinerea sucului cu ajutorul centrifugelor este rapidă dar productivitatea este mică. 1)Obţinerea sucului prin difuzie. durata centrifugării. precum şi de limpezire a sucului brut prin diverse procedee. Sucul de mere poate fi obţinut prin:presare. a unei productivităţi ridicate precum şi reducerea cantităţii de substanţă uscată care rămâne în tescovină. centrifugare. Această metodă prezintă avantajele unui randament ridicat în suc. compoziţia chimică nu diferă substanţial de a celor obţinute prin presare.III. dar fiecare tehnologie cuprinde operaţii de bază pentru obţinerea sucului printr-un procedeu mecanic sau prin difuzie. s-a stabilit că durata centrifugării are o influenţă predominantă faţă de viteza de centrifugare.Se recomandă pentru obţinerea de sucuri în cazul folosirii ca materie primă a fructelor uscate. difuzie. Limpezirea sucului . cu ax vertical ş Randamentul în suc obţinut din fructe (litru/kg fructe) variază atât în funcţie de puterea de presare aplicată cât şi de specia de fructe şi starea lor de maturitate.Principalii factori care condiţionează extracţia sucului sunt: turaţia centrifugei. 2)Obţinerea sucului prin centrifugare. în ce priveşte randamentul în suc. dar se consideră necesară specificarea pe etichetă a acestui procedeu. Cele mai utilizate sunt centrifugele filtrante. Tehnologia de producere .S-a constatat că sucurile obţinute pe această cale sunt de bună calitate. Pentru diferenţe de densitate de peste 3 % separarea se realizează în condiţii bune. Separarea prin centrifugare a sistemelor eterogene se face pe baza diferenţelor dintre densităţile fazelor. Fiecare tip de suc are o tehnologie specifică de obţinere. Când diferenţa scade sub 1 % curenţii de lichid format perturbă operaţia. Dezavantajul pe care îl prezintă este alimentarea continuă a instalatie. gradul de umplere al centrifugei şi gradul de mărunţire a materiei prime.

d) Limpezirea enzimatică Are loc în trei faze: i tambur filtrant conic perforat. putând provoca casarea ferică. filtrarea şi centrifugarea). 3)Obţinerea sucului prin presare. Se va alege cleiul şi doza care limpezeşte cel mai bine sucul în timp scurt. actualmente se utilizează procedee rapide de limpezire (cleirea. ce lasă un volum mic de depozit şi care nu dă supracleiri. Se bazează pe coagularea substanţelor proteice prin încălzire. Zdrobitura de fructe se poate presa la rece imediat ce a fost obţinută sau după ce în prealabil a fost supusă unui tratament termic (60 – 65 grade C. 10 – 20 min) favorizează plasmoliza parţială a celulelor fructelor şi chiar spargerea pereţilor celulari. Cleiurile mai des folosite sunt gelatina. Este important pentru consumator ca sucul să fie limpede fără depozit chiar dacă aceasta nu este un semn de alterare. Viteza de limpezire spontană depinde în mare măsură de prezenţa coloizilor protectori. ceea ce provoacă scăderea solubilităţii substanţelor coagulate şi se produce sedimentarea.Limpeditatea sucului este o proprietate a sucului îmbuteliat pentru consum. . aerare. c) Limpezirea prin cleire Cleirea constă în adăugarea în suc a unor substanţe limpezitoare care în urma coagulării antrenează particulele în suspensie din suc. iluminare. după care sucul se filtrează. Ţinând seama de necesitatea punerii în consum a sucurilor şi de folosire a vaselor de depozitare de mare capacitate. iar dintre substanţele anorganice bentonita. Încălzirea se face la temperaturi de 80o C în 10 – 20 secunde iar răcirea se face brusc până la 15 . Această metodă are ca dezavantaj posibilitatea introducerii fierului în suc. ceea ce în practică se obţine prin operaţia de stabilizare a limpidităţii. b) Metoda încălzirii rapide. a) Limpezirea prin sedimentare (autolimpezire) Sedimentarea particulelor se supune legii căderii corpurilor într-un mediu care opune rezistenţă mişcării lor sub efectul gravitaţiei.20 oC. Separarea sucului limpede de clei se face prin decantare. Limpeditatea de durată se cere în general pentru toate tipurile de sucuri ea trebuind să fie stabilă la variaţiile de temperatură. Scăderea bruscă a temperaturii care se face imediat după încălzire reduce solubilitatea pectinei şi duce la o bună încălzire a sucului. care împiedică sedimentarea.

. .Faza de pectoliză (când se produce descompunerea substanţelor pectice).Faza de stabilizare.Faza de sedimentare (fenomen de floculare). . Tratarea enzimatică se face prin adaos 2 – 8 ‰ enzime pectolitice la circa 50o C.Procedeul de presare se execută în prese hidraulice care realizează presiuni mari de presare sau cu pachete. SCHEMA INSTALATIEI DE OBŢINERE A SUCULUI DE MERE . 30 minute şi prezintă următoarele avantaje: se măreşte randamentul obţinerii unui suc limpede. se fixează mai bine culoarea sucului şi se îmbunătăţeşte gustului. când scade brusc vâscozitatea. fără suspensii. dar acestea au dezavantajul ca pachetele să se prăbuşească dacă nu sunt bine aşezate sau coloana este prea înaltă.

SCHEMA FUNCTIONALA .

8-sterilizatorul sucului. 4-presă extractor. 5-separator cu pulpă (unde se separă faza lichidă.pielițe și alte părți necomestibile). 7-pasteurizartor. .inclusiv pulpa. 3-zdrobitor.de semințe.1-mașină de spălat cu barbotare. 2-bandă transportor cu sorare. 6-filtrare. 9-10-îmbutelierea și etichetarea. 11-mașina de închidere.

6-șurub. 16. 8-tijă. 10-flanșă.18-roți de curea. 14-pâlnie de alimentare. 2-levier pentru blocare.melcul cu sistemul de evacuare a rezidului și sistemul . 11-12. 17-electromotor. 7-piuliță de blocaj. 15-pălnie de evacuare deșeuri.carcasă. 13-piuliță fluture. 9-arbore.Părțile componente principale sunt: corpul presei. 5-con.SCHEMA CINEMATICA A PRESEI EXTRACTORț 1-roata de mână. Este utilizată în industria sucurilor cu pulpă sub denimirea de extractor . 3-4-cilindri perforați.pâlnie suc.

acid folic etc.Gradul de extracție se poate regla prin deplasarea șurubului tronconic cu pas variabil în interiorul cilindrului perforat. Antrenarea se realizează de la un motor electric 17. Anumite cantităţi de mere se deshidratează şi alături de fructele proaspete constituie produse de export.pe măsură ce înaintează materialul in corpul presei. Se consumă în stare proaspătă aproape de la o recoltă la alta şi îndeosebi în perioada de iarnă – primăvară. cât şi prin multiplele moduri de folosire. compot.Atât conicitatea arborelui cât și pasul micșorat al melcului contribuie la creșterea presiunii. În afara componentelor de bază prezentată merele mai conţin: caroten.cu orificii de 0.8077.90 kcal/ kg 0C.6 0C la -3. Fiecare pată de murdărie poate duce la formarea unor cuiburi pentru bacteriile de acid acetic şi pentru ciupercile de mucegai. Însuşiri fizice. Dintre fructele speciilor pomicole cultivate în ţara noastră.in interiorul careia este montat un cilindru perforat 3. merele ocupă primul loc. Caracteristici tehnice: 2500 kg/h. mai ales în colţuri şi la încheieturi. dimensiuni de gabarit în mm. B1. masa 280 kg.La acest tip de presă arborele este ronconic. Resturile de fructe trebuie îndepărtate cu grijă. Temperatura de îngheţ este variabilă cu soiul de la -2. Compoziţia chimică a merelor (valori medii de 100g produs proaspăt) Specificare Substanţă uscată . B2.de angrenare. atât prin producţia totală realizată. Fierul. acid pantotenic.5 Kw. putere instalată 5. Compoziţia chimică. Căldura specifică este în medie de 0. trebuie întotdeauna vopsit cu grijă cu lac sau vopsea.prin intermediul unor șaibe de curea 18. În cazul zdrobirii şi a presării trebuie să se pună accentul pe curăţenia utilajelor. vitaminele: E. PP.0. stoarse şi agăţate la aer. suc şi cidru. depozitarea şi păstrarea fructelor. Greutatea specifică are o valoare medie de 0. care au un efect distrugător asupra calităţii sucului.1500X500X300. Transportul. Corpul presei este alcătuit dintr-o carcasă 11. Ramele de presat trebuie spălate după utilizare.4mm.iar melcul fixat pe ax are pas variabil. Toate părţile din lemn şi din metal trebuie foarte atent curăţate cu apă fierbinte.din ce in ce mai mic spre gura de evacuare. care poate intra în contact cu fructele sau cu sucul. Prin prelucrare industrială din mere se fabrică: marmeladă.

Fluxul tehnologic al păstrării merelor cuprinde ca principale următoarele lucrări: recoltarea.128 0. calitatea I şi calitatea a II-a. Momentul optim de recoltare se stabileşte după mai multe criterii şi indici de ordin fenologic (culoarea fructelor. Fructele de calitate extra sunt acelea care au forma. mărimea şi coloraţia caracteristică soiului. controlul păstrării. presortarea şi transportul. La recoltare se va da o mare atenţie modului de desprindere a fructelor. căutând să . După însuşirile specifice şi caracteristicile comerciale. soiurile de mere se împart în trei grupe: grupa A – superioare. cicatrizate. pete sau răni uşoare. lucrări care se fac la depozit. 8. vătămări produse prin apăsare sau lovire.50 total Aciditate totală % 0. Celelalte defecte: înţepături mici de insecte.34 * Aciditatea exprimată în acid malic Soiuri şi condiţii de calitate. mărimea şi coloraţia caracteristică soiului. care se fac în afara depozitului şi recepţia cantitativă şi calitativă. Merele din primele două grupe se valorifică în trei clase de calitate: calitatea extra. La păstrare se vor introduce numai fructe de la soiurile de toamnă şi iarnă.70 8. de calitate extra şi calitatea I. păstrarea. pentru a nu le vătăma şi a nu rupe ramurile de rod purtătoare.32 Vitamina C mg/100g p. La cele de calitatea I se admit uşoare abateri de la forma. scoaterea fructelor de la păstrare şi pregătirea lor în vederea comercializării.60 Tanin % Substanţe minerale % 0. cu pedunculul intact şi lipsite de orice defect. care totalizate şă nu depăşească 1 cm2 din suprafaţa fructului. Fructele se vor apuca cu toată mâna. Recoltarea. suma gradelor de temperatură şi numărul de zile de la înflorit până la recoltare).78 10. depozite frigorifice cu atmosferă controlată şi mai puţin în depozite cu ventilaţie naturală. Pedunculul poate fi intact sau rupt şi se admit maximum 25 % fructe fără peduncul.p. grupa B – mijlocii şi grupa C – obişnuite.Zahăr Totală % Mere analizate din soiuri raionate Solubil ă% % 14. de ordin fizic (măsurarea fermităţii pulpei cu penetrometrul şi a substanţei uscate solubile pe cale refractometrică) şi de ordin chimic (testul amidonului cu iod în iodură de K). Merele se păstrează în depozite frigorifice.

M. de maximum 2 – 3 zile. . În cazul aromei de mere. Aroma este plăcută specifică merelor utilizate ca materie primă. ajunse la depozit trebuie să fie sortate numai după calitate.p. căldura şi manipulările. iar la depozit se introduc în celule fără alte operaţii de condiţionare. folosind mesele de sortare de la instalaţia italiană Roda sau instalaţia românească M. Fructele bune nu se pun direct în ambalajele de păstrare. Culoarea limpede trebuie să fie alb – gălbuie până la slabe nuanţe de verde. o dată cu recoltatul se face şi o sortare sumară. sau presortare. fără a fi calibrate. nr. mare de substanţe.m. Aceasta se realizează cu bune rezultate. Această transvazare trebuie să evite loviturile între fructe. prin lăsarea acestora să curgă încet de la mică distanţă (5 – 10 cm) din ambalajele de cules în cele depozitare Presortarea. O dată acesta detaşat se trece în ambalajul de recoltare. cu care ocazie se elimină fructele nestandard. de substanţe aromate depăşeşte cifra de 70. deoarece chiar uşoara lor lovire produce vătămări care se vor evidenţia mai târziu. uniforme ca mărime şi grad de coacere.S. Dintre factorii care influenţează negativ calitatea aromelor şi coloranţilor din sucuri cei mai importanţi sunt fenomenele de oxidare. Nu este bine ca fructele recoltate să le trecem în ambalaj prin cădere liberă nici măcar de la o distanţă de 10 – 20 cm. cât şi de depozitare. după care se face o mişcare de răsucire într-o parte sau în alta a mâinii cu fruct. Aromele fructelor rezultă prin combinarea unui nr. aşezându-se încet pentru a nu răni fructele anterior recoltate. fără mirosuri străine de mucegai sau oţet. în funcţie de soiul supus prelucrării. Timpul care trece din momentul recoltării şi până la introducerea fructelor trebuie să fie cât mai scurt. cu fructe necorespunzătoare păstrării într-o proporţie de până la 10%. O dată ambalajul de recoltare umplut se deşartă în lăzile – paletă sau lăzile de lemn şi plastic care vor servi atât ca ambalaj de transport. se transportă. cel mai adesea sub 1 p. În cazul unor recolte cu fructe sănătoase.Recoltele neomogene sub aspectul mărimii şi gradului de sănătate. numai atât cât fructul să fie stabil în palmă.apăsăm cu degetele în mod uniform şi nu tare. Aromele sunt componente volatile şi se găsesc în cantităţi foarte mici.

În cazul merelor. mai devreme sau mai târziu. iar celulele . În timpul maturării fructelor. proprietăţi care se află la baza limpezirii sucului prin tratare cu gelatină. prin evitarea încălzirii timp îndelungat la temperaturi mai mari decât cele indicate şi evitarea vânturării sucului. în fructe au loc procese biochimice şi chimice care în final conduc. Substanţele tanante precipită în prezenţa substanţelor proteice. imediat ce au fost desprinse din pom. În cazul în care sucurile se brunifică prin reacţii de oxidare enzimatice sau neenzimatice are loc şi o alterare a aromelor. aldehide 6 % şi eteri 2 %. Starkeimson.Pentru păstrare se recomandă pentru măr fructele din soiurile cu mare valoare economică. Golden Delicios. prin care pot ajunge chiar şi la alcool etilic şi bioxid de carbon. Astfel sucul devine închis la culoare fără gust şi aromă specifică. Aceste procese sunt influenţate puternic de condiţiile de depozitare şi anume de temperatura şi compoziţia mediului ambiant. la degradarea lor completă. Stark Delicios.Principalele substanţe aromatizante identificate la mere sunt: alcooli cca 92 %. În timpul acestor reacţii are loc degajare de căldură. Paralel cu fenomenul de respiraţie are loc şi cel de transpiraţie ce constă în eliminare de apă prin lenticelele de pe suprafaţa fructului. prin închiderea lenticelelor. În procesul de respiraţie. Starking delicios. Transportul fructelor din livadă la depozit se face cu autocamioanele. respiraţia este de o intensitate foarte redusă la 0o C dar se dublează imediat ce temperatura creşte la 10o C.Este cunoscut că o dată cu desprinderea din pom.Lumina solară şi căldura. pectinele care rezultă din protopectină gelifică şi astfel pereţii celulari îşi pierd permeabilitatea pentru gaze. Deoarece aromele sunt volatile se poate împiedica pierderea lor din sucuri. au loc procese de respiraţie şi transpiraţie. de preferat acoperite cu prelată sau cu autoizoterme. cum sunt: Jonathan. care au fost elementele esenţiale pentru obţinerea fructelor. prin care are loc respiraţia şi transpiraţia fructelor. Totul depinde de starea fructelor şi de condiţiile de păstrare. În acest timp zaharurile din fructe suferă transformări. Wagener premiat etc. se absoarbe oxigen şi se elimină bioxid de carbon. încep să acţioneze asupra acestora. acrişor este dat de taninuri.Gustul uşor astringent. în vederea prelucrării. în mod distructiv. În fructele recoltate şi depozitate temporar. Lenticelele sunt porii prin care se asigură permeabilitatea membranei.

Reiese că fructele în timpul păstrării temporare trebuie să fie prelucrate în funcţie de starea lor. pentru a nu înregistra pierderi de fructe sau suc. fructele ajunse la stadiul de postmaturitate sunt afânate. În ele continuă să fie însă transformate zaharurile în alcooli diverşi. să nu fie expuse încălzirii şi să fie ventilate natural. Transpiraţia la fructe mai este influenţată şi de starea higrometrică a atmosferei (de umidificare din depozit). Caracteristicile tehnologice succesive pentru fabricarea sucului de mere limpede. În cazul fructelor culese prematur. Aceasta se datorează neobturării încă a lenticelelor epicardului. gutui). pere. alte substanţe şi bioxid de carbon. menţionată anterior. Păstrarea temporară a fructelor aflate în faza optimă de maturare. Pentru păstrare. sau se reduce când constată că starea lor nu permite nici o amânare a prelucrării. Aşa se explică de ce fructele culese prematur se zbârcesc mai repede şi pierd foarte mult din greutate. Acestea. fără pulpă sunt următoarele: Sortarea cuprinde îndepărtarea nu numai a fructelor vătămate ci şi a celor imature sau trecute de maturitatea de consum. într-un timp relativ scurt. în timpul păstrării. Dar în aceste condiţii. Alcoolii se combină cu acizii şi rezultă esteri.Aceste durate pot fi depăşite în cazul unor recolte sănătoase. Această aromă o percepem în apropierea spaţiilor. greu de presat şi dau . în timpul păstrării.fructelor rămân izolate de exterior pentru transpiraţie şi respiraţie. La aşezarea lădiţelor şi coşurilor cu fructe pe podele se va avea în vedere posibilitatea circulării libere a aerului printre ele. a unui transport bun şi a unei depozitări efectuate cu grijă. substanţe care dau aroma specifică fructelor. se poate face pentru circa o săptămână în cazul fructelor mai puţin perisabile (mere. PRELUCRAREA FRUCTELOR. celulele îşi încetează activitatea. Se vor feri fructele de depuneri de praf. Fructele imature dau un randament scăzut la presare şi un suc greu limpezit. se brunifică şi se spune că are loc prăbuşirea lor biologică. respiraţia şi transpiraţia sunt însoţite de pierderi mari de apă. expunere la razele solare sau de ploaie. se aşează pe podele curate în spaţii răcoroase cu ventilaţie naturală. depozitelor unde sunt păstrate fructele. fructele se pun în strat subţire în lădiţe şi coşuri. la rândul lor.

Pentru spălarea fructelor cu textură tare (mere. S-a demonstrat că o bună spălare are o eficacitate asemănătoare cu tratarea termică la 1000 C. timp de 2 – 3 minute. Instalaţiile moderne de sortare au banda construită role de oţel inoxidabil ce se rotesc în jurul axului permiţând expunerea întregii suprafeţe a fructului şi o bună sortare. temperatura şi compoziţia granulometrică a produsului.coeficientul de presiune laterală. . . Presarea poate avea loc la rece imediat după ce au rezultat merele zdrobite în operaţia anterioară şi se execută în general în prese cu pachete sau hidraulice la o presiune de 25 – 30 Kgf / cm2 suprafaţă de presare. Mărunţirea fructelor se aplică prin răzuire la fructele sămânţoase şi are ca scop reducerea volumului individual al particulelor imateriale sub acţiunea forţelor mecanice sau hidraulice.regimul de presare.umiditatea. . Spălarea fructelor se execută cu scopul de a elimina impurităţile existente. de a reduce într-o măsură cât mai mare reziduul de pesticide şi microflora epifită. structura lui. Procese ce au loc în timpul presării Presarea este un proces în timpul căruia au loc o serie de procese mecanice. Maşinile de tăiat fructe pot realiza tăierea acestora în diferite forme şi dimensiuni. . fiind prevăzute cu accesorii speciale şi dispozitive speciale de răzuire pentru o mărunţire avansată. care este raportul între împingerea elastică orizontală şi presiunea verticală activă.sucuri tulburi. caise) se folosesc maşinile de spălat cu bandă şi ventilator.deoarece la executarea acestei operaţii se cere să se evite ţinerea în contact prelungit al fructelor zdrobite cu aerul. . • În grupa a II a intră factorii de presiune: . chimice şi microbiologice.presiunea specifică de presare. Factorii care influenţează presarea: Principalii factori care determină procesul de presare a unui produs pot fi împărţite în două grupe: • Factorii care caracterizează proprietăţile fizico – mecanice ale produsului: .frecarea produsului de agregatele de presare. pere.modul de presare ce depinde de felul produsului.

sistemul capilar elimină faza lichidă până în momentul când capilarele ajung la dimensiuni ce nu permit separarea în continuare de lichid.În urma proceselor mecanice are loc o dezintegrare a celulelor ce constă în separarea fluidului (sucului) în vederea valorificării sub acţiunea unor forţe. Oxidarea enzimatică se datorează enzimelor naturale din fructe care ajung şi în sucuri. Dintre microorganismele predomină drojdiile Apiculatus care pot realiza o concentraţie în alcool de 6 – 8 % volum şi consumă fructoza. care să le fermenteze. nedorită. Aceste săruri pot ajunge în sucuri în urma contactului sucului cu obiecte şi utilaje confecţionate din Fe. În zdrobitura de fructe. Acestea oxidează taninul. microorganismele găsesc toate condiţiile pentru dezvoltarea şi înmulţirea lor. acesta fermentează şi astfel se obţine cidru. În acest fel ele aduc modificări produsele transformându-le din suc în cidru. Dintre procesele chimice care influenţează negativ calitatea aromelor. iar produsul obţinut are caracteristici specifice cidrului. Sucul tulbure obţinut în urma presării este supus unor operaţii cu ajutorul cărora în final va fi un produs corespunzător cerinţelor consumatorilor. polifenolii din care ajung să fie transformaţi în substanţe de culoare brună. Sub acţiunea comprimării. PRELUCRAREA SUCULUI. Modificările culorii sucurilor mai are loc şi în urma reacţiei dintre zaharuri şi substanţele proteice. Oxidările neenzimatice ce au loc în sucuri şi care. Oxidarea sucurilor are loc pe cale enzimatică sau neenzimatică. substanţe care se află în mod natural în sucuri. de asemenea produc modificări ale culorii se datorează unor reacţii de oxidare accelerate de prezenţa sărurilor de fier şi cupru. culorii sucului rezultat în urma presării cele mai importante sunt cele de oxidare. Prin procesele de oxidare se distrug multe din substanţele care cuprind aroma şi fructuozitatea specifică a sucurilor. Cu pe care acizii din suc le atacă uşor. În cele mai multe cazuri fermentaţia este alcoolică. oţet şi în final în produse improprii pentru consum. Limpezirea enzimatică . În condiţiile obişnuite de lucru sucurile ajung să conţină un număr suficient de mare de microorganisme din aer. cu formare de spumă. datorită degajărilor de CO2 din suc. de pe utilaje.

ceea ce micşorează vâscozitatea sucurilor şi uşurează filtrarea. prin care poate trece numai faza fluidă. uneori chiar tulburi. Uneori limpezirea enzimatică se completează cu operaţia de colaj. . cu aer cald în convenţie forţată. . Pasteurizarea Prin pasteurizare se urmăreşte ca în final sucurile închise în recipiente să fie lipsite de microorganisme în stare vitală. Procesarea termică a sucurilor ambalate în recipiente se poate face prin încălzirea directă cu abur saturat. Tratamentul enzimatic constă în adăugarea de preparate enzimatice sau sub 2 ore la 500 C. este nevoie de temperaturi mai mari pentru inactivare. În acest caz caz se utilizează încălzirea cu abur saturat. Factorii influenţează procesul de pasteurizare . Creşterea temperaturii de filtrare influenţează favorabil filtrarea. trebuie prelungită durata de pasteurizare. Operaţia de filtrare este influenţată de o serie de factori ca: natura.Rezistenţa la căldură a microorganismelor – în sucuri microoganismele se pot afla în diferita stadii de dezvoltare. a unor utilaje necurăţate. Separarea particulelor solide de lichid se realizează în urma tratamentului enzimatic. Atunci când se află în formă vegetativă. temperatură ce nu trebuie depăşită.Sucurile obţinute prin presare sunt foarte opalescente. aceştia fiind mai rezistenţi. prin adăugarea de 5 – 8 g/hl gelatină alimentară care provoacă flocularea particulelor aflate în suspensie sub influenţa taninului conţinut în suc.Numărul de microorganisme – când acest număr este mare datorită folosirii unor fructe alterate. Filtrarea sucului Filtrarea este operaţia de separare a sistemelor eterogene fluid – solid în fazele componente cu ajutorul unui strat filtrant cu structură poroasă. fie prin modificarea granulometriei. microorganismele se inactive$ază mai uşor la temperaturi sub 1000 C. cu apă caldă. concentraţia. fie prin micşorarea vâscozităţii. forma şi dimensiunile particulelor. Cel mai puţin rezistente la căldură sunt mucegaiurile şi din ce în ce mai rezistente drojdiile apoi bacteriile. Limpezirea enzimantică se bazează pe hidroliza substanţelor pectice. Pasteurizarea este sterilizarea la o temperatură mai mică de 1000 C. iar când se află şi sub formă de spori. prelucrării în neigienice corespunzătoare. cantitatea suspensiei şi temperatura. Filtrarea sucului limpezit se poate executa în filtre– presă. Controlul operaţiei se face prin verificarea vâscozităţii sucului.

. . la temperatura de 43. Această condiţie este asigurată dacă sticlele care părăsesc maşina de spălat sunt acoperite cu o peliculă uniformă şi completată cu apă. se poate reduce concentraţia la 2. se trece prin intervalul de 35 – 55 0C.8 % detergent. Buteliile se menţin la temperatura de pasteurizare de 80 – 85 0C timp de 10 – 15 minute. pentru a se ajunge la temperatura finală.temperatură la care enzimele sunt inactivate. de consistenţa şi temperatura iniţială a sucului.Viteza de pătrundere a căldurii până la centrul buteliilor de sticlă cu suc este influenţată de grosimea pereţilor. respectiv. zonă în care enzimele oxidante sunt foarte active.3 oC. 2. Îmbutelierea (dozarea) sucului. Spălarea sticlelor.3 o C şi 65. să fie transparentă. strălucitoare. O spălarea insuficientă se recunoaşte datorită formării de picături de apă pe suprafaţa sticlelor. Astfel. Sticla trebuie să fie perfect curată.3 oC. Spălarea sticlelor are o importanţă deosebită în asigurarea unor produse de calitatea superioară. Conţinutul în aciditate al sucurilor este hotărâtor în alegerea tratamentului pentru pasteurizare.Aciditatea mediului – la aceeaşi temperatură şi durată de pasteurizare sunt inactivate mai uşor microorganismele care se află într-un mediu acid (în cazul sucurilor). principalul rol îl are temperatura de spălare. capsularea şi etichetarea. dar trecând repede în acest interval se ajunge la 55 0 C. de mărimea buteliei. operaţia urmărind două scopuri: 1. este necesară o concentraţie de 4. dacă la o înmuiere timp de 5 minute. Îmbutelierea reprezintă un complex de operaţii şi anume: spălarea sticlelor.16 % şi respectiv la 1 % detergent pentru acelaşi . Calitatea spălării depinde de natura şi concentraţia soluţiilor. În timpul încălzirii când se porneşte de la temperatura de 20 – 24 0C cât poate avea sucul iniţial. de temperatura fiecărui lichid şi mai ales a celui cald. precum şi de efectul mecanic realizat. În afară de puritatea fizică este necesar să se realizeze şi o puritate microbiologică. S-a stabilit că acţiunea de înmuiere. dozarea sucului. dizolvare şi dezinfectare a unei soluţii detergente creşte proporţional cu temperatura.Cu cât creşte conţinutul în aciditate se poate reduce temperatura şi durata de pasteurizare. după care sunt răcite treptat cu apă de răcire. de durată de menţinere în maşină a temperaturii ridicată. în jur de 80 0C. Pentru a asigura curăţirea recipientelor şi îndeosebi eliminarea florei microbiene. prin ridicarea temperaturii la 54. Printr-o încălzire lentă în această zonă se permite enzimelor să oxideze mult sucul. La încălzirea sucurilor mai este necesar să se urmărească ca operaţia să decurgă repede.

. După îndepărtarea pietrei.controlul stării de curăţirea a ambalajelor cu ajutorul unui ecran luminat.spălarea ambalajelor cu soluţie alcalinică în sectorul II. . Pentru fiecare tip de maşină există o diagramă indicată de constructor. în care circulă soluţia alcalinică. ambalajele care conţin în cantitate mare resturi uscate vizibile.clătirea cu apă la temperatura de 28 – 35 oC în sectorul I al maşinii. . Ambalajele pe suprafaţa cărora s-a depus piatra se introduc într-un recipient separat. conţinând soluţie de acid clorhidric 2 %. . Sistemul de spălare (înmuiere.controlul concentraţiei soluţiilor de spălare şi al gradului de impurificare (pentru soluţiile refolosibile). În procesul de spălare o deosebită importanţă o are presiunea jeturilor şi gradul de agitare a lichidelor. ambalajele se clătesc şi trec la spălare: . se spală de regulă manual.ieşirea ambalajelor din maşină cu trecerea lor pe bandă transportoare. şpriţuire. . .introducerea soluţiilor în rezervorul maşinii de spălare. realizat prin antrenarea buteliilor. unde se menţin 4 – 5 ore. care are însă o valoarea orientativă.efect de curăţire-dezinfectare. deoarece. . Pentru a se asigura o bună funcţionare a maşinii de spălat este necesar să se adauge următoarele condiţii: . În consecinţă se poate realiza o economie de detergent prin ridicarea temperaturii în zona cea mai fierbinte a maşinii (până la 80 – 85 oC). după clădirea cu apă caldă se face tratarea cu soluţie dezinfectantă la tempertaura de 25 – 30 oC.sortarea navetelor cu ambalaje.clătirea ambalajelor cu apă rece (în funcţie de tipul instalaţiei). . în funcţie de ambalaj (gradul de murdărie a sticlei) trebuie stabilită de fiecare dată o diagramă reală adecvată. Pentru a preveni această situaţie este necesar ca diferenţa de temperatură între două zone consecutive să nu depăşească 35 oC.clătirea cu apă caldă (sectorul III) pentru îndepărtarea soluţiei alcaline. Fazele principale ale spălării mecanice a ambalajelor de sticlă sunt: . .transportul ambalajelor curate pe bandă la maşina de dozat şi capsulat.la instalaţiile prevăzute cu sector de dezinfectare. având temperatura de 60 – 70 oC. . în funcţie de tipul instalaţiei.dezinfectarea cu apă fierbinte (80 oC) sau cu soluţie dezinfectantă. .introducerea ambalajelor în maşina de spălat. combinate în funcţie de tipul maşinii). având grijă să se evite spargerile prin şoc termic.

eventual demontate şi desfundate. Dozarea Dozarea este operaţia realizată în scopul umplerii recipientelor utilizate în ambalare. Îmbutelierea asigură realizarea condiţiilor care vor permite păstrarea pe o durată de timp îndelungată. ţinându-se seama de gradul de impurificare. aplicând jeturi de apă sub presiune pentru înlăturarea eventualelor impurităţi aflate pe fundul rezervorului. eficacitatea spălării se reduce.după terminarea lucrului. stropirea cu lichide făcându-se indirect: . precum şi modul lor de folosire. .duzele pentru soluţiile de spălare şi dezinfectare şi suporturile ambalajelor.. oţetirea). reglându-se aburul astfel încât temperatura lichidului să nu scadă sub 50 oC (efect redus de curăţire) şi să nu depăşească 75 oC (pericol de spargere a ambalajelor de sticlă şi modificarea efectului unor substanţe alcaline). Închiderea va asigura imposibilitatea pătrunderii aerului şi a altor impurităţi precum şi a diverselor organisme care pot deteriora calitativ sucurile (fermentaţia alcoolică. deoarece atunci când nu sunt perfect aliniate. prin umplerea până la un nivel mai înalt decât cel la care se găseşte apa în mod normal. Montarea duzelor şi suporturilor se face cu grijă. După golirea soluţiei alcaline din rezervor acesta se clăteşte cu apă şi cu apă clorinată (150 – 200 mg/l Cl activ).pentru a se evita înmulţirea microorganismelor. . Dozarea sucului se realizează la maşina de dozare la volum constant ce asigură şi închiderea recipientelor. jetul lichid având presiunea corespunzătoare. trebuie controlate. dar nu mai rar de două ori pe săptămână.schimbarea soluţiei de spălare se face după caz. Încălzirea soluţiei de spălare se face treptat şi indirect. rezervoarele trebuie aduse la nivelul potrivit prin completarea cu soluţie de spălare.O dată cu alegerea buteliilor şi modului de închidere se va urmări să se respecte condiţiile de calitate pe care acestea trebuie să le îndeplinească.să se evite încălzirea directă sau la temperaturi de peste 80 oC a soluţiei alcaline. se golesc şi se curăţă perfect.controlul temperaturii soluţiei de spălare se face la fiecare 30 minute. .se acordă atenţie curăţirii rezervoarelor pentru soluţiile de spălare. . rezervoarele cu apă de clătire.să se realizeze clătirea eficientă pentru îndepărtarea soluţiei alcaline.rezervorul pentru apă caldă se spală cu soluţie alcalină fierbinte. . . . care se schimbă zilnic. .să se evite şocurile termice care conduc la spargerea ambalajelor. . urmărindu-se ca presiunea de şpriţuire să nu scadă în timpul lucrului.

dar care joacă un rol însemnat în determinarea însuşirilor şi valorii nutritive. o apă moale sau lipsită de duritate prezintă de asemenea inconveniente importante. Apa destinată scopurilor tehnologice Apa care vine în contact direct cu produsele destinate conservării (spălare. MATERII AUXILIARE Pe lângă materiile prime de natură vegetală. apă folosită la alimentarea cazanelor de vapori şi apă întrebuinţată la răcirea recipientelor. ca urmare a formării compuşilor insolubili pecto-calcici şi pecto-magnezieni. în componenţa produselor intră în mod obligatoriu o serie de alte materiale. sau aceea care constituie lichidul de umplere al unor conserve. trebuie să corespundă condiţiilor fizico-chimice şi microbiologice impuse pentru o apă potabilă (STAS 1342-61). Apariţia concomitentă a dioxidului de carbon exercită o acţiune corosivă asupra recipientelor metalice. spălarea diferitelor agregate ale liniilor de fabricare cum şi întreţinerea igienei generale în fabrici. apa se clasifică în apă destinată scopurilor tehnologice (vine în contact direct cu materii prime şi intră în compoziţia produselor). După destinaţia pe care o are în cursul diverselor procese de fabricaţie. apa trebuie să răspundă unor condiţii suplimentare. provocând tulburarea lichidului de umplere.Printr-o îmbuteliere bine efectuată se reduce spargerea sticlelor şi alterarea produselor în timpul păstrării. variabile în funcţie de faza tehnologică în care intervine sau de materia primă prelucrată. adeseori în proporţii mici. întărirea ţesuturilor care începe în cursul procesului de opărire. Apa este unul din factorii esenţiali în desfăşurarea activităţii unei fabrici de băuturi răcoritoare. O apă cu o duritate mai mare îngreunează fierberea leguminoaselor. Din contra. opărire). Separat de aceste însuşiri. Fenomenul . se accentuează marcant la sterilizare. În cazul fructelor cu textură fină sau a celor decojite. trecerea substanţelor hidrosolubile în lichidul de opărire variază în sens invers cu duritatea apei folosite. În cazul unei ape cu duritate temporară mare poate avea loc precipitarea carbonatului în timpul sterilizării. Datorită acestor compuşi. ceea ce conduce la deprecierea produselor.

provocând înnegrirea produselor şi apariţia gustului astringent. operaţie realizată fie prin oxidare şi filtrarea oxizilor formaţi. Apele acide joacă un rol marcat în fenomenul coroziunii. Din cele precizate mai sus rezultă că duritatea apei folosite ca lichid de umplere ar trebui să varieze cu speciile materiilor prime prelucrate. care se manifestă atât asupra recipientelor cât şi asupra utilajelor din fier sau cupru. Prezenţa oxigenului în apă poate acţiona ca agent de coroziune a recipientelor. Apa utilizată la fabricarea conservelor trebuie să fie neutră sau slab alcalină. este introdus în practică adaosul sărurilor de calciu (clorură. factor ce poate fi eliminat printr-o fierbere prealabilă. În cazul fructelor cu textură fină. În cazul unei ape cu duritate mică. fie prin epurarea cu ajutorul zeoliţilor (schimbători de ioni ) care produc demineralizarea în bloc. este preferabil să se folosească o apă cu o duritate mijlocie pentru a se spăla o oarecare fermitate a ţesuturilor în produse.este condiţionat în primul rând de formarea compuşilor pecto-calcici şi pecto-magnezieni în ţesuturile periferice ale fructelor. a sparanghelului. sulfat). Un factor important este pH-ul. tomatelor decojite. O apă cuprinzând elementele menţionate trebuie deferizată şi demanganizată. pierderile la opărire pot ajunge la 45%-20% din substanţele minerale. cu excepţia boabelor de mazăre şi fasole. Acestea. Substanţele tanante prezente în materia primă se combină de asemenea cu fierul. deoarece în prezenţa sulfului adus de unele vegetale sau uneori de zahăr. Pentru prevenirea acestui inconvenient. în mediu acid. unii producători recomandă şi folosesc apa de la opărire drept lichid de umplere a conservelor. . De aceea. iau naştere sulfuri. provocând colorarea produselor. O apă prea moale prezintă dezavantajul că ţesuturile vegetale se înmoaie în cursul procesului tehnologic. se descompun punând în libertate hidrogen sulfurat care imprimă produselor un gust neplăcut. Fierul şi manganul sunt de asemenea indezirabile. pentru corectarea durităţii insuficiente. ceea ce conduce la tasarea sau dezagregarea produselor conservate.

la 8-15ºC. Dependent de consistenţă pot fi: extracte fluide. care conţin cel mult 20 % materii volatile. EXTRACT NATURAL. uscate. moi sau uscate. Extractele sunt lichide limpezi. Deci. Se păstrează în recipiente de câte 100 litri bine închise. se tulbură prin diluare cu apă. Concluzii Calitatea sucurilor de fructe este dependentă de calitatea materiei prime din care aceste se obţin şi de respectarea şi executarea corectă a tuturor operaţiilor din fluxul tehnologic . obţinute prin extracţia produselor vegetale cu diferiţi solvenţi. moi. În acest caz lichidul decantat se foloseşte cu condiţia ca acesta să corespundă prevederilor în vigoare. Extractele fluide sa mai pot prepara prin dizolvarea extractelor uscate şi aducerea la concetraţia în principii active prevăzută. o apă acidă trebuie obligatoriu neutralizată înainte de a fi folosită.Mai grav este atacul care se manifestă asupra conductelor de plumb. urmată de evaporarea parţială sau totală a solventului şi aducerea masei reziduale sau a pulberii la concentraţia sau la consistenţa prevăzută. colorate cu mirosul şi gustul caracteristice componentelor produsului vegetal din care s-a preparat. sunt miscibile cu solventul folosit la preparare. care conţin cel mult 5 % materii volatile. ferite de lumină. Extractele vegetale sunt preparate farmaceutice fluide. IV. Extractele fluide prin păstrare pot forma sedimente.

uşor acidulat în cazul celor cu CO2.specific. gustoase şi sănătoase şi a unei durabilităţi sigure.  Pentru obţinerea sucurilor valoroase.  miros plăcut.să se lucreze cât mai rapid.  gust plăcut. trebuie ca în procesul tehnologic să se respecte anumite principii :  să nu se folosească fructe stricate . caracteristic fructelor fără miros de fermentat.  . minimum 1 (exprimată cu acid citric). fără sedimente sau impurităţi în suspensie cu culoare specifică materiilor prime folosite . fără gust străin .consecinţa fluidă . limpede sau opalescent.  să fie respectate strict condiţiile de igienă . de mucegai . influenţele căldurii să fie reduse cât mai mult . caracteristic fructelor. În cadrul speciei.  să fie evitat contactul fructelor cu metalul .  aciditatea titrabilă. plantelor sau substanţelor aromatizate folosite. soiul are o importanţă deosebită sub aspect compoziţional (raportul zahar/aciditate) şi a momentului optim de recoltare. dulce sau dulce-acrişor.  .  .  să se evite temperaturile ridicate şi timpul îndelungat al menţinerii temperaturilor ridicate  Băuturile răcoritoare îmbogăţite cu vitamina C trebuie să aibă minimum 150 mg vit: C/l. Sucurile trebuie să aibă următoarele caracteristici : -aspect de lichid omogen. aromat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful