Curs de medicina legala

1. INTRODUCERE 1.1 Definitie edicina legală ca disciplină (specialitate) medicală se situează la graniŃa dintre ştiinŃele medicale şi justiŃie oferind acesteia din urmă probe medicale obiectivate ştiinŃific, numite expertize. Expertiza medico-legală capătă în justiŃie valoarea de probă ştiinŃifică obligatorie în infracŃiunile contra sănătăŃii, a bunelor moravuri sau a stabilirii stării psihice a infractorului. Medicina legală, prin implicarea ei în rezolvarea unor probleme socio-juridice, are un rol social important, reprezintă un fel de barometru în evoluŃia societăŃii, sesizează fenomenul infracŃional în dezvoltarea lui, ceea ce îi permite să propună unele măsuri de prevenire de ordin medical. Prin urmare, medicina legală ca disciplină medicală prin furnizarea de probe obiectivate ştiinŃific (expertize), ajută la aplicarea normelor de drept penal, civil, administrativ, al familiei, al muncii, atunci când se impun apărarea vieŃii, integrităŃii corporale şi a sănătăŃii persoanei. Această disciplină medicală se constituie ca ştiinŃă în paralel cu cerinŃele şi complexitatea problemelor sociale aduse în faŃa justiŃiei şi cu nevoia de a contribui la rezolvarea lor în mod ştiinŃific. Medicina legală se impune ca o disciplină prin excelenŃă de sinteză şi interpretare a datelor medicale care devin probe obiective în rezolvarea unor cerinŃe de ordin medical necesare justiŃiei. Medicina legală are nu numai un caracter interdisciplinar, de sinteză şi interpretare, ci şi un caracter normativ, prin trasarea normelor de conduită ce constituie deontologia medicală, precizând criteriile de apreciere a responsabilităŃii profesionale a medicului (penală, civilă, administrativă sau morală). 1.2. Preocupări sau domenii de activitate Activitatea de expertiză se desfăşoară pe patru domenii: 1.- Expertiza pe cadavru (tanatologia medico-legală) care se ocupă de studiul morŃii precizând diagnosticul de moarte, mecanismul morŃii (tanatogeneză) şi cauzele medicale ale morŃii. Aceste precizări permit furnizarea criteriilor de diferenŃiere a formei juridice a morŃii (omor, accident, sinucidere).
1

M

Curs de medicina legala

În studiul morŃii, medicina legală se ocupă în principal de morŃile violente, morŃi produse de agenŃi traumatici (mecanici, fizici, chimici, biologici), morŃile suspecte care se situează la limita dintre morŃile violente şi neviolente, cum ar fi moartea subită, morŃile survenite în arest sau detenŃie, decesele la naştere etc. 2.- Expertiza pe persoană – constituie clinica medico-legală. În acest tip de expertiză se încadrează traumatologia medico-legală şi sechelele fizice şi psihice posttraumatice, psihiatria medico-legală (are ca preocupare principală studiul comportamentului aberant sau al stării de sănătate mentală în cazurile cu implicaŃii sociale, juridice), expertiza capacităŃii de muncă şi a stării de sănătate, de asemenea cu implicaŃii socio-juridice, expertiza de stabilire a filiaŃiei (paterne sau materne), expertiza de sexologie medico-legală (perversiuni sexuale, starea de sănătate genitală, infracŃiuni sexuale, viol, deflorare), expertiza de identificare a persoanelor necunoscute (copii abandonaŃi, persoane care îşi ascund identitatea). 3.- Expertiza de laborator se efectuează pe produse biologice (sânge, urină, secreŃii) recoltate de la persoană şi fragmente de organe, Ńesuturi şi produse biologice, de la cadavru pentru examinare histopatologică, toxicologică, serologică (identificarea pe baze de urme biologice), bacteriologică. 4.- Expertiza pe documente (acte) medicale şi medico-legale se face în scopul verificării conŃinutului şi concluziilor actelor medicolegale sau a stabilirii răspunderii profesionale a medicului. F.O. este un act medico-legal – orice omisiune sau consemnare incorectă antrenează responsabilitatea celui care a întocmit-o. ReŃetele medicale, certificatele de concedii medicale sau actele medicale şi medico-legale folosite în scopul atacării testamentelor, sunt verificate privind conŃinutul şi concluziile. De calitatea lor depinde corectitudinea rapoartelor medico-legale. Expertiza pe documente medicale şi medico-legale se efectuează în comisii formate din medici legişti sau comisii extinse în care se cooptează specialişti din diverse specialităŃi medicale în funcŃie de specialitatea impusă de speŃa în discuŃie. Aceste comisii sunt: Comisia de control şi avizare a actelor medico-legale, Comisia de nouă expertiză medico-legală, Comisia de interpretare şi calculul retroactiv al alcoolemiei şi Comisia superioară medico-legală.

2

Curs de medicina legala

3.Organizarea retelei de medicina legala În Ńara noastră, începând din 1953, există o reŃea de medicină legală organizată la nivel naŃional, în cadrul Ministerului SănătăŃii, care are la bază un Regulament de funcŃionare a unităŃilor medicolegale. Centrul oganizator, ştiinŃific şi metodologic îl constituie Institutul de Medicină Legală “Mina Minovici” din Bucureşti, înfiinŃat în 1892, fiind primul din Europa. Institutul este condus de un director general care este şeful de disciplină din U.M.F. Bucureşti şi colaborează cu Ministerul de JustiŃie, Ministerul de Interne şi Ministerul Public. Institutul are dublă subordonare – pe linie de asistenŃă şi expertiză Ńine de Ministerul SănătăŃii, pe linie de cercetare se subordonează Academiei de ŞtiinŃe Medicale. Activitatea Institutului se desfăşoară în două sectoare: - de expertiză – prima expertiză şi noua expertiză ce se efectuează: - fie pe persoane, în cabinete medico-legale - fie pe cadavre, în prosectură - analiză, cercetare şi învăŃământ la nivelul laboratoarelor: - laborator de histopatologie - laborator de toxicologie - laborator de serologie şi criminalistică - laborator de genetică medicală - laborator de psihiatrie, psihologie şi sociologie. Conducerea institutului coordonează şi activitatea celor două comisii de expertiză: - Comisia de control şi avizare a activităŃii medico-legale, din care fac parte medici primari legişti din institut şi cadre didactice. - Comisia Superioară Medico-legală alcătuită din profesorii de medicină legală din Ńară şi profesori din diverse specialităŃi nominalizaŃi de Ministerul SănătăŃii pentru a participa la această activitate, cadre didactice din medicină legală şi medici primari de înaltă Ńinută profesională. La nivelul centrelor universitare tradiŃionale cu facultate de medicină, Timişoara, Craiova, Tg.Mureş, Cluj, Iaşi, există foste filiale, actual Institute de Medicină Legală, , conduse de şefii de catedră ai disciplinei de medicină legală. Acestea acoperă şi răspund de activitatea medico-legală pe teritoriul judeŃelor arondate. Structura lor

3

Pe lângă caracterul aplicativ al specialităŃii apare tot mai pregnant caracterul normativ ce vizează încălcarea sau nesocotirea normelor de etică profesională: activitatea medicului şi implicaŃiile sociale ale acesteia. La nivelul judeŃelor există servicii judeŃene de medicină legală în cadrul Directieie de Sanatate Publica ce functioneaza in Sp. Problematica medico-legală este complexă şi are rezonanŃă socială. “Mina Minovici” însă la scară mai mică – respectiv cu două sectoare de activitate şi comisie de avizare. stomatologia medico-legală. acolo unde este posibil. în judeŃul Prahova există cabinet la Câmpina. medico-biologică şi juridică. un laborator de toxicologie şi anatomie patologică. Datele de istoric vin să confirme această legătură care a impus dezvoltarea Medicinei Legale ca specialitate medicală bine definită. Serviciile judeŃene efectuează activitate de primă expertiză pe teritoriul judeŃului şi au în structura lor pe lângă cabinete de expertiză şi prosectură.L. hemato-serologia medico-legală. conduse de medici legişti primari care colaborează cu 2-3 medici legişti. a făcut din cele mai vechi timpuri ca deontologia şi răspunderea medicală să constituie obiectul unor preocupări majore care să determine reglementările societăŃii faŃă de profesionea de medic. sexologia medico-legală. Una din cele mai vechi dovezi care atestă legătura medicului cu justiŃia o găsim în Codul lui Hamurabi (rege al Babilonului între 4 .4 Istoric Dezvoltarea acestei specialităŃi s-a făcut în paralel cu dezvoltarea ştiinŃelor biologice şi medicale. 1. în scopul cunoaşterii valorii actului medical pentru justiŃie. cu preocupări şi metodologie specifice. la Curtea de Argeş şi Câmpulung Muscel. etc. În judeŃele cu suprafaŃă întinsă şi densitate mare a populaŃiei există în policlinicile unor centre urbane cabinete medico-legale în care funcŃionează un medic legist principal sau un delegat care efectuează necropsiile şi examinarea persoanelor (ex. în judeŃul Argeş. precum şi cu cea a ştiinŃelor juridice. Această complexitate a preocupărilor Medicinei Legale a determinat apariŃia unor spaŃii mai largi de investigaŃie. toxicologia medico-legală.M. Judetean. genetica medicală (cu caracter aplicativ).). astfel au apărut psihiatria medico-legală.Curs de medicina legala este pe aceeaşi schemă cu a I.

1-5 e. După Şcoala medicală din Kos care l-a avut ca reprezentant de frunte pe Hipocrate. pedeapsa era amânată până după naşterea copilului. pentru evrei. dinte pentru dinte”. unele cauze ale sterilităŃii etc. sinuciderile. sec. iar în Codul Hamurabi: “dacă cineva prin lovituri scoate dinŃii altcuiva de acelaşi rang. perversiunile sexuale. Sistemul de norme cu caracter deontologic cunoscut ca “Jurământul lui Hipocrat” este înglobat în “Corpus hipocraticum” (format din 72 de cărŃi ce cuprind 53 de scrieri). În Talmud (carte de legi religioasă. “Corpus hipocraticum” tratează unele probleme medico-legale cum ar fi: descrierea rănilor. în cărŃile biblice se găsesc referiri la fapte medico-legale cum ar fi rănirile. unde medicina a cunoscut o remarcabilă înflorire. semnele virginităŃii. în Talmud se menŃiona “ochi pentru ochi.Curs de medicina legala 1792 – 1750 î. în schimb au existat norme cu caracter deontologic privind drepturile şi obligaŃiile medicilor.n. violului.e. O gravidă condamnată la moarte trebuia examinată de o moaşă pentru confirmarea sarcinii. omuciderile. La vechii evrei. în antichitate. În general. prevăzând sancŃiuni în caz de greşeli în intervenŃiile nereuşite de vindecare. descrierea fracturilor. dogmatică. constatarea morŃii.n. nu se găsesc indicii privitoare la o activitate medico-legală. a fost primul care a făcut o astfel de cercetare anatomo-patologică. sarcinii. 5 .) ca şi în Codul Hamurabi se fac referiri la prejudiciul fizic.e. Şcoala empirică a lui Heracleidos din Tarent consideră că numai practica poate contribui la dezvoltarea gândirii medicale care trebuie să se sprijine pe observaŃii proprii (ex. Lucrările lui Aristotel (384-322 î. semnele patognomonice ale agoniei. La vechii egipteni se interziceau cu măsuri aspre avortul şi unele perversiuni sexuale. Astfel. autopsia). preocupările medico-legale nu aveau caracterul unei activităŃi organizate.) cod format dintr-o culegere de legi prin care se reglementează activitatea medicului (vindecătorului). să-I fie scoşi şi dinŃii lui prin lovituri”.n.) privind unele observaŃii de embriologie şi teratologie au un interes general medical şi special medico-legal. Se spune că Herophil este primul care a practicat în public autopsia iar Erasistrate cel care a căutat cauzele anatomice ale pleureziei şi pericarditei. Chiar în Grecia antică.

Antistus care la asasinarea lui Cezar ar fi stabilit că numai una din cele 23 de răni ar fi fost cea mortală şi anume cea situată între prima şi a doua coastă. În general. o colecŃie de 5 volume a lui SUN-TÎ sub denumirea de “SIJUAN LU”. În general. vechile legi medievale ale popoarelor nordice fac referiri interesante privitoare la rănire şi consecinŃele imeditate sau întârziate. Din şcoala medicală a Romei antice reŃinem pe Aschepiade care cunoaşte semnele morŃii aparente. care cuprinde capitole despre autopsii. Şcolile superioare italiene din Evul Mediu şi mai ales Şcoala de la Salerno. Ca reprezentant de seamă al medicinei din Roma antică trebuie să-l amintim pe Galenus care pe baza observaŃiilor sale a formulat principiul conform căruia oricărei alterări funcŃionale îi corespunde o leziune organică şi invers. Cu toate elementele mistice pe care le conŃin. această practică a fost influenŃată de şcoala medicală greacă. în perioada dominaŃiei religioase din Europa (inchiziŃia) au fost frânate probaŃiunile ştiinŃifice. intoxicaŃii şi strangulare. moartea prin înec. medicină). leziuni traumatice mortale şi nemortale. au contribuit la constituirea medicinei legale. reprezentanŃi de seamă ai universităŃii erau autorizaŃi în mod oficial să dea referinŃe medico-legale asupra calităŃii medicilor municipali. moartea subită. fizică. apărută în 1247-48 în China. Codul lui Justinian (529-534) apreciază că medicii sunt mai curând judecători ai unor fapte decât martori în faŃa legii. astfel reprezentanŃii acestor şcoli medicale atrăgeau atenŃia că puteau fi traşi la răspundere anumiŃi bolnavi mintali. ca abia în perioada renaşterii şi a umanismului să renască şi cunoştinŃele din domeniul ştiinŃei (chimie. În Extremul Orient apare cel mai vechi tratat de medicină legală.Curs de medicina legala În Roma antică a existat o categorie profesională a medicilor. există dovezi că în acele timpuri justiŃia a Ńinut seama de opiniile unor medici. În Europa. La Bologna. deasemenea legile germanice din aceeaşi perioadă amintesc de bolile mentale şi problemele minorilor în definirea responsabilităŃii sociale şi juridice. cunoştinŃele sale medicale sunt interesante cu privire la simulaŃie (medicul are datoria să o descopere) şi descrierile caracteristice plămânului respirat faŃă de cel al nou-născutului mort. Soranus din Efes care combate practica avortului prin mijloace mecanice. Şi în medicina greacă şi în cea romană se cunoşteau bolile psihice. avort şi noŃiuni despre simulaŃie. 6 .

în special privind ereditatea umană. Primele cursuri de Medicină Legală s-au Ńinut la Universitatea din Copenhaga. Hofmann şi în special al lui Brouardel (cel mai remarcabil). începând din 1784. otrăviri. răni. Ulterior apar preocupări pentru noi domenii de cercetare. menŃionându-se mijloacele de constatare a acestora. Germania este prima Ńară care în 1799 a creat oficial funcŃia de medic legist. avort. În Germania. intoxicaŃii. morŃi subite. Părintele medicinei legale în Europa este considerat Ambroise Pare (1517-1590). Începând din secolul XIX-lea sunt publicate tratate ample de medicină legală în diferite Ńări europene. La Viena sub influenŃa lui Josef Bernt şi a lui Peter Frank se înfiinŃează în 1818 un Institut de Medicină Legală. astfel cunoscute sunt cele ale lui Tardieu. Tot în secolul XIX apar o serie de periodice de specialitate. primele legiferări privitoare la efectuarea expertizelor medico-legale şi responsabilitatea medicilor apar prin 1700. În FranŃa. În prima jumătate a sec. XVIII şi XIX. Este primul care foloseşte denumirea de medicină legală în calitatea sa de consultant al tribunalului ecleziastic (Rota Romana). În Rusia primul tratat de medicină legală apare la Moscova în 1808 al lui Vensovici. În Rusia. în timpul revoluŃiei se Ńin primele cursuri la Academia din Dijon iar la Praga.Curs de medicina legala În secolul XVI Carol Quintul în Constitutia Criminalis Carolinae (1532) dă o mare importantă medicinei legale care se conturează prin atribuŃiile sale. iar în 1838 la Petersburg tratatul lui Gromov. graŃie contribuŃiei lui Paulo Zacchia care rezumă cunoştinŃele de până atunci ale medicinei legale feudale în 10 volume. iau avânt deosebit ştiinŃele naturii şi medicina. În urma revoluŃiilor burghezo-democratice din sec. care a scos primul tratat asupra medicinei legale vorbind despre răni mortale. asfixii. 7 . O altă operă remarcabilă este cea a lui Roderico de Castro care se ocupă pe larg de atribuŃiile medicului expert. Bohn a descris prima oară felul cum trebuie examinate leziunile mortale şi tehnica autopsiilor medico-legale. XIX se constituie în diferite universităŃi catedre de Medicină Legală. precum şi reguli privind redactarea rapoartelor medico-legale. Orfila. Astfel sunt tratate probleme referitoare la infanticid. În secolul următor (XVII) medicina legală capătă o dezvoltare deosebită.

“Alienatul în faŃa justiŃiei şi a ştiinŃei” etc. Încep să se facă unele analize clinice în diferite otrăviri. tipărită la Iaşi în 1646. care devine şi medicul legist al capitalei. Se fac nominalizări de medici care pot să facă expertize şi modul lor de întocmire. În 1879 este numit profesor de psihiatrie şi medicină legală Alexandru Sutzu. în funcŃie de gravitatea vătămărilor. Sutzu cităm: “Studii medico-legale”. sodomie. primul profesor de medicină legală este cunoscut în persoana lui Gh. În acest cadru organizat al şcolii medicale româneşti este înfiinŃată şi catedra de medicină legală.Babeş prin lucrări ca: “Raport asupra autopsiilor şi cercetărilor mai interesante făcute în spitalele civile” (1883). V. surdo-mutitate. sugrumarea. 8 . cu această ocazie se întocmeşte un raport care cuprinde tehnica de autopsie. descrierea organelor şi concluzii cu privire la cauza morŃii. Aport deosebit a adus în medicina legală prof. Prima autopsie cu specific medico-legal datează din 1832. Codica criminală a lui Barbu Ştirbei şi cea a lui Sturdza în special prevăd sancŃiuni în caz de lovire. Începând din 1861. sodomia. rănire. tipărită la Târgovişte în 1652. în infracŃiuni ca pruncuciderea. care îngăduie studenŃilor intrarea în sala de autopsie. “RelaŃiuni clinice şi medico-legale din ospiciul MărcuŃa”. În aceste legiuiri se fac referiri cu privire la expertiza în cazurile de otrăvire.Curs de medicina legala Medicina legală în România apare ca activitate în legiuirile lui Matei Basarab şi Vasile Lupu “Cartea românească de învăŃătură de la pravilele împărăteşti”. Din lucrările prof. Primul certificat medical eliberat pentru a fi folosit în faŃa autorităŃilor datează din 1812 alături de alte documente cu caracter medico-legal. şi “Îndreptarea legii”. nebunie. rănire. atentatele la moravuri. “Practica autopsiilor în scopul cercetărilor bacteriologice” (1887). În 1865 odată cu apariŃia Codului penal şi de instrucŃie criminală se stabileşte rolul medicului într-o serie de cauze judiciare şi situaŃiile în care este necesară expertiza medico-legală. Atanasovici. deflorare. violul. incestul. În 1856 Carol Davilla înfiinŃează “Şcoala de chirurgie” care ulterior ia denumirea de “Şcoala naŃională de medicină şi farmacie”. rănirile şi otrăvirile.

apariŃia unui tratat de medicină legală premiat de Academia Română şi a numeroase lucrări ştiinŃifice de specialitate. supunându-se voluntar ca victimă pentru studiul tabloului clinic. După prof. de numele său se leagă organizarea pe baze ştiinŃifice a medicinei legale în România. din 1938 a urmat Th. Între 1919-1932 a funcŃionat la Cluj ca profesor fratele lui Mina Minovici care a urmat la succesiunea catedrei din Bucureşti din 1933. 9 . prof. Bogdan şi Kernbach. De numele celui din urmă se leagă studii experimentale asupra spânzurării. Poenaru-Căplescu. În încheiere merită subliniate principiile şi particularităŃile specialităŃii noastre: Medicina Legală şi-a câştigat prestigiul şi şi-a statuat identitatea ca disciplină aparte în cadrul ştiinŃelor medicale având la bază cunoştinŃe din toate specialităŃile medicale. Vasiliu până în 1956.Nicolae Minovici.Minovici. înfiinŃarea unei şcoli de specialitate în medicină legală. Aceasta specialitate medicala are în acelaşi timp o deosebită importanŃă în educaŃia morală şi profesională a medicilor. V. I.Curs de medicina legala Din 1897 devine profesor Mina Minovici. concomitent cu activitatea medicolegală a influenŃat sistemul de organizare al ambulanŃei prin înfiinŃarea serviciului Salvării în Bucureşti. psihiatrie şi traumatologie. la Iaşi prof. toxicologie. din 1957-1970 prof. Stoenescu.Moraru.Beliş. N. Moise Terbancea. 1989-2000 prof. ContribuŃii de seamă la dezvoltarea medicinei legale în România au avut N. în primul rând din anatomie patologică. 1970 – 1989 prof. înfiinŃarea unuia din primele institute de medicină legală din lume. la Bucureşti în 1892.

Prin apariŃia altor exemplare adaptate noilor condiŃii de mediu. autoreînoirea. În organismul viu moartea se întrece cu viaŃa. Moartea apare ca o necesitate ca o negaŃie a vieŃii. Hegel: moartea reprezintă triumful speciei asupra individului. precum şi unele aspecte juridice şi sociale ale “supravieŃuirii”. ele sunt cele ce dispar primele la 5-6 minute după oprirea circulaŃiei sângelui. Moartea este înscrisă în programul genetic al fiecărei fiinŃe. caracterizat prin trecerea materiei de la o stare potenŃială la o realitate. Aceste noŃiuni sunt cu atât mai necesare cu cât în ultimul timp iau amploare deosebită transplantul de organe şi grefele de Ńesuturi. Ea reprezintă o deprogramare datorită acumulării de erori de traducere. S 10 . astfel încât la un interval de opt ani organismul să se regenereze în totalitate. reactivitatea şi evoluŃia. fapt exemplificat de durata de viaŃă variabilă a diferitelor tipuri de celule şi Ńesuturi. Acest fenomen se realizează lent. necesar. acestea suferă modificări genetice şi asigură variabilitatea. şi universal. altele să se nască. Heiddeger – moartea este un mod de a fi al existenŃei umane. autoreglarea. Celulele scoarŃei creierului au o sensibilitate mare la scăderea fluxului sanguin. evoluŃia speciei respective. cu mutaŃii şi apariŃia de dereglări ireversibile în sinteza enzimelor. de modificările morfologice ale acesteia şi de mecanismul morŃii (tanatogeneza). Moartea reprezintă încetarea funcŃiilor esenŃiale ale vieŃii şi anume metabolismul. Fiziologic moartea este un proces şi nu un moment ea reprezintă întreruperea ireversibilă a vieŃii.1 Definitia si etapele mortii Moartea este un fenomen natural. cauza şi felul morŃii (violentă sau neviolentă).Curs de medicina legala 2. ceea ce face ca într-un întreg în acelaşi timp unele celule să moară. DispariŃia unor indivizi dintr-o specie favorizează evoluŃia speciei. progresul. autoreproducerea. progresiv şi treptat. 2. TANATOLOGIA MEDICO-LEGALĂ (thanatos – moarte) e ocupă de problemele legate de moarte. mai sunt necesare pentru a cunoaşte limitele folosirii mijloacelor de reanimare.

cei ai trunchiului cerebral după 15-30 minute. Toate aceste modificări se menŃin pe o durată de 4-72 ore. Cauza morŃii cerebrale să fie evidentă.activitatea cililor muşchilor respiratori persista 30’-5 h în soluŃii saline . oprirea respiraŃiei. Prelevarea de la decedaŃi se face numai după confirmarea morŃii cerebrale. moartea cerebrală apare prima.spermatozoizii şi ovulele viabili încă 12-70 h. Legea privind prelevarea şi transplantul de Ńesuturi şi organe umane din 1998 stipulează două situaŃii: prelevare de la decedaŃi şi de la donatori în viaŃă.A. şi apoi moartea tisulară.apar secuse musculare la stimuli mecanici sau stimulare electrică timp de 20’ – 8 ore postmortem . Diagnosticul de moarte cerebrală va fi stabilit de doi medici anestezişti-reanimatori sau un anestezist şi un neurolog sau un neurolog şi un neuro-chirurg prin două examinări repetate la un interval de şase ore. Astfel. cordului şi pulmonului. Stabilirea cu certitudine a diagnosticului de moarte permite prelevarea de Ńesuturi şi organe pentru transplant în special în cazurile de moarte cerebrală. linie izoelectrică pe EEG.). Medicii care constată moartea şi cei care 11 .Curs de medicina legala Neuronii subcorticali sunt distruşi după 10 minute de ischemie. Tesuturile prezintă reactivitate funcŃională chiar dacă s-a produs moartea – numite reacŃii postvitale: .reactivitate pupilară la atropină şi eserină = 1-2 ore . moarte cerebrală şi apariŃia semnelor de moarte (lividitati. După moartea creierului. uterul este capabil să se contracte. urmează moartea vegetativă (sistemul nervos autonom).mişcări peristaltice intestinale = 15-20’ . fibrele musculare după 4-6 ore de ischemie. Diagnosticul de moarte cerebrală se stabileşte pe mai multe criterii după OMS: pierderea vieŃii de relaŃie. lipsa pulsului şi a T. În general. foarte clară. cu capacitate de fecundare . Moartea biologică sau reală se caracterizează prin oprirea cordului şi a respiraŃiei. leucocitele migrează din capilare.leucocitele continuă mitoza 5-8 ore. rigiditate etc.. relaxare musculară totală cu areflexie. unele Ńesuturi şi celule supravieŃuiesc.

donarea pentru foloase materiale 1-3 ani. 12 . Se întâlneşte în îngheŃare. determinare cu rea credinŃă sau constrângerea unei persoane să doneze organe 1-3 ani.Curs de medicina legala efectuează prelevarea/transplantul trebuie să facă parte din unităŃi spitaliceşti diferite. De aceea există numeroase cercetări pentru a stabili criterii cât mai precise de recunoaştere precoce a morŃii creierului. se răcesc extremităŃile. debitul cardiac scade sub 40% şi presiunea sistolică sub 4 mm Hg. Nu se fac prelevări de la sinucigaşi. circulatorii. Prelevarea se face după o prealabilă exprimare în scris a defunctului sau după consimŃământul scris al rudelor (soŃ. Apare o scădere a controlului cortical asupra funcŃiilor organice. organizarea şi efectuarea prelevării în scopul obŃinerii unui profit 3-7 ani. senzaŃie de căldură şi de plutire probabil datorată descărcării de endorfină. Preagonia este o stare de euforie. Se pedepsesc cu privare de libertate următoarele situaŃii: prelevarea fără consimŃământ – 2-5 ani. Momentul morŃii reale este greu de precizat. Caracteristicile acestei stări de graniŃă sunt reducerea la minim a funcŃiilor respiratorii. Moartea se desfăşoară în mai multe etape. frate/soră). anestezie. rezoluŃie musculară totală. Diagnosticul de moarte . de unde şi numele de vita reducta (viaŃă redusă). Astfel. ultimul auzul). dispar progresiv simŃurile (primul văzul. Transplantul se efectuează numai în centre speciale desemnate de Comisia naŃională de transplant a Ministerului SănătăŃii şi a filialelor teritoriale ale acestora. Transplantul se efectuează numai în scop terapeutic. are loc o intricare între fenomene vitale şi fenomene letale (este o luptă. părinte. Agonia este o etapă ireversibilă între viaŃă şi moarte. de la grecescul “agon”).în situaŃii de graniŃă ca în moartea aparentă (letargie) – este dificil. reflectivitate. Până în prezent semne sigure de moarte biologică sunt numai lividităŃile şi rigiditatea cadaverică. se instalează treptat o insuficienŃă a funcŃiilor vitale. victimele unei crime sau în orice circumstanŃe când se impune autopsia medico-legală. copil major. Se consideră că moartea creierului înseamnă moartea individului. În lipsa consimŃământului este necesară aprobarea unui membru de familie.

Agonia poate dura minute. alcoolism . când există leziuni nervoase ca în encefalite. faŃa hipocratică. ore sau chiar zile şi este un proces ireversibil. perioade de delir urmate de luciditate.alternantă. euforică b. presiunea sanguină scade la 0. Moartea clinică este altă etapă a morŃii. intoxicaŃii. dezordonată a centrilor bulbari scăpati de sub controlul cortexului şi a centrilor subcorticali. Se caracterizează prin oprirea respiraŃiei şi a bătăilor inimii.lucidă – în boli cardio-pulmonare. Organismul agonic încetează a mai fi un tot unitar. Agonicii sunt consideraŃi iresponsabili pentru delictele ce le-ar putea comite iar în ceea ce priveşte întocmirea unor acte civile (donaŃii. Din punct de vedere biochimic s-a observat că glicogenul scade simŃitor şi vertiginos în moartea clinică. În această perioadă se remarcă o activitate slabă. rărirea bătăilor cordului. iar acidul piruvic şi lactic cresc pe măsură ce procesul sucombării progresează. cianoză. sau cu perioade mari de apnee de 3090”. Ca forme. durează 5-6 minute după care datorită ischemiei. agonia se caracterizează prin respiraŃie superficială. leziunile corticale sunt ireversibile. Durata agoniei variază în funcŃie de stările patologice ce declanşează moartea. luând uneori forme de dispnee Cheyne-Stokes (periodică) sau Kussmaul (suspinoasă). respiraŃie superficială.cu delir. neregulată. de reducere a funcŃiilor de relaŃie (privirea este fixă. Poate evolua în mai multe faze: a. imobilizare totală cu dispariŃia progresivă a simŃurilor (ultimul auzul). Clinic. hemoragii . guvernat de scoarŃa cerebrală. 13 . Uneori după moartea clinică poate urma moartea cerebrală (a fost epusă anterior).Curs de medicina legala Agonia poate lipsi în leziuni distructive ale encefalului ca în leziuni de trunchi cerebral sau în diferite catastrofe. testament). neregulată) c. creşte fosforul anorganic. agonia poate fi: . fosfocreatinina dispare. pot fi considerate valabile numai dacă se poate proba ştiinŃific că în momentul întocmirii lor persoana avea discernământul păstrat.

scrot) sau acolo unde stratul cornos a fost înlăturat sau subŃiat – în aceste locuri pielea se usucă. La cadavrele cu volum mic (copii. Procesul de deshidratare este grăbit de temperatura ridicată a mediului ambiant şi circulaŃia de aer uscat şi încetinit de mediu umed şi rece.Curs de medicina legala 2. Când temperatura intrarectală atinge 200C se consideră că moartea reală s-a instalat această temperatură nu apare înainte de 10-12 h de la deces. Deshidratarea Este urmarea încetării circulaŃiei şi a fenomenelor de hipostază. Prin deshidratare greutatea corpului scade – fenomen observabil în special la cadavrele de copil (300-400 g). sărăceşte Ńesuturile superficiale în lichide. septicemii etc. înmuierea globilor oculari cu scăderea tensiunii intraoculare. caşectici) şi în condiŃii de temperatură coborâtă a mediului. apoi cu 2 grade/h. Este observabilă la început în zonele în care stratul cornos al epidermei este subŃire (buze.2 Modificărilor cadaverice precoce Moartea biologică sau definitivă poate fi probată numai prin prezenŃa Răcirea cadavrului Temperatura corpului uman poate să scadă începând chiar din perioada agonică. 14 . Temperatura cadavrului se poate egala cu a mediului ambiant în 24 h sau mai repede în funcŃie de rapiditatea deshidratării Ńesuturilor. Rareori temperatura poate creşte post-mortem şi aceasta s-a observat în bolile febrile. Ca urmare a deshidratării se mai observă opacifierea scleroticii şi apariŃia petei triunghiulare cenuşii la unghiurile oculare numită pata lui Liarché (când ochii rămân deschişi). tetanos. S-a stabilit că această scădere se face cu 1 grad pe oră pentru primele 4 ore la temperatura mediului ambiant de 15-20 grade. răcirea cadavrului este mai rapidă. Pergamentarea poate să apară atât pe leziuni produse în timpul vieŃii cât şi post-mortem (exemplu prin transportul cadavrului) dar diferă culoarea. se întăreşte devenind galbenbrună (pergament) de aici şi denumirea de zone pergamentate.

La presiune digitală pălesc fără să dispară complet datorită colorării Ńesuturilor de plasma sanguină colorată roşietic ca urmare a lizei hematiilor. difuziune şi imbibiŃia Ńesuturilor. Aceste pete au culoare violacee (culoarea Hb reduse) şi evoluează în 3 faze: . care sunt leziuni vitale. Ńesuturile rămânând curate. de culoare albăstruienegricioasă. La secŃionarea tegumentelor. urmată de hemoliză. În morŃile subite şi în asfixii. LividităŃile sunt reduse ca suprafaŃă sau intensitate în hemoragii masive şi la caşectici. acumulare dictată de forŃa gravitaŃiei. LividităŃile cadaverice sunt absente în regiunile comprimate între suportul pe care se află cadavrul şi planurile osoase (din părŃile declive) sau de îmbrăcăminte. În anumite cazuri lividităŃile cadaverice pot fi dispuse caracteristic – astfel în spânzurările complete.faza de imbibiŃie poate fi vizibilă cel mai vremelnic la 18 ore postmortem dacă hemoliza este completă când încep şi procesele de putrefacŃie. dacă sunt numai lividităŃi sângele se spală. În această fază a lividităŃilor se face diagnosticul diferenŃial cu echimozele.Curs de medicina legala LividităŃile cadaverice Mai sunt numite şi pete cadaverice şi se datorează acumulării sângelui în vasele din zonele declive. . datorită poziŃiei verticale a cadavrului suspendat în laŃ. Schimbarea poziŃiei cadavrului duce la apariŃia lividităŃilor pe noile părŃi declive fără însă să dispară din zonele iniŃiale. . Nu sunt modificate de schimbarea poziŃiei cadavrului sau prin presiune digitală. lividităŃile pot să apară foarte curînd după deces. Modificarea poziŃiei cadavrului face ca lividităŃile cadaverice să dispară din zonele iniŃiale şi să reapară pe noile regiuni declive.faza de difuziune – apare după 12-16 ore şi durează până la 24 ore. în regiunea inferioară a abdomenului şi antebraŃe. deci nu se spală. Se caracterizează prin dispariŃie la presiune digitală şi reapariŃie după încetarea presiunii. punctiforme.faza de hipostază – se instalează la circa 2 ore de la moarte în regiunea cefei şi se extind cuprinzând zonele declive în circa 12-16 ore. lividităŃile sunt prezente pe membrele inferioare. sunt foarte intense iar pe suprafaŃa lor se pot observa mici sufuziuni sanguine. dacă este vorba de echimoză sângele revărsat intravitam a coagulat în Ńesuturi. 15 .

după fază şi dispoziŃie. muşchilor masticatori. generalizându-se la 24 ore. membrelor inferioare. cu privire la timpul scurs de la deces. EvoluŃia rigidităŃii se face de asemenea în trei stadii: . . în continuare sunt cuprinse grupurile musculare cervicale. poziŃia corpului în momentul morŃii şi eventuale schimbări de poziŃie iar culoarea lor orientează spre unele cauze de moarte. Rigiditatea cadaverică Fenomenul cadaveric exprimat printr-o stare de contractură fermă a musculaturii scheletice şi tensiune maximă în articulaŃii (înŃepenire). LividităŃile pot fi de culoare brună (cafenie) în intoxicaŃiile cu nitriŃi când apare metHb ce dă culoarea caracteristică sângelui. După moarte. procesele oxidative tisulare anulate ca atare sângele rămas oxigenat dă culoarea caracteristică a lividităŃilor. fiind cel mai precoce din semnele sigure ale morŃii reale.> creşte vâscozitatea miozinei -> creşte consistenŃa musculară.stadiu de generalizare se realizează între 14-24 ore. În această fază se lasă greu învinsă. LividităŃile cadaverice. Rigiditatea cadaverică are evoluŃie progresivă. Substratul chimic al acestei modificări cadaverice îl constituie modificarea rezervei de A. trunchiului. Se observă la circa 2 ore de la moarte la nivelul articulaŃiilor mici. post-mortem.instalarea rigidităŃii are loc în primele 2-6 ore şi se face fie după legea Nysten fie simultan la toŃi muşchii. rigiditatea fiind totală şi completă. în muşchi : anoxie -> inhibiŃie enzimatică -> blocarea resintezei ATP – (menŃine miozina în stare coloidală) . Se ştie că ATP este responsabil de menŃinerea stării coloidale a miozinei. dar odată “ruptă” nu mai reapare. se caracterizează prin refacerea rigidităŃii dacă aceasta a fost forŃată în unele articulaŃii. Aceeaşi culoare roşie-carmin a lividităŃilor o putem observa în intoxicaŃia cu CO când carboxihemoglobina stă la baza coloraŃiei. rezerva de ATP scăzută atrage după sine creşterea vâscozităŃii miozinei şi ca atare starea de contractură maximă începe să se instaleze.Curs de medicina legala LividităŃile de culoare roşie-carminată se întâlnesc în intoxicaŃia cu cianuri când citocromoxidaza este inhibată.P.T. ale membrelor superioare. 16 . dau relaŃii.

Pe de altă parte se instalează târziu. copii mici. Alteori poate lipsi în partea hemiplegică sau este slabă la membrele cu edeme. este de scurtă durată şi intensitate redusă în morŃile prin hemoragii. in septicemii. Distrugerea celulelor prin autoliză. rigiditatea poate orienta spre cauza morŃii. în intoxicaŃiile cu P şi ciuperci. dispariŃia rigidităŃii se face treptat. Autoliza. Prin intensitatea şi rapiditatea instalării. fenomen fiziologic. Este un proces enzimatic. paration). apare frecvent în cursul vietii procesul de refacere a celulelor. "călăreŃul fără cap"). scăderea controlului ADN (acid dezoxiribonucleic) cu erori în sinteză. Diafragmul în rigiditate cadaverică coboară şi modifică atât presiunea toracică cât şi abdominală. Când există leziuni întinse de miomalacie sau miocardioscleroză. stricnină. Rigiditatea cadaverică este prezentă şi la organele interne care au în structura lor muşchi neted sau striat. rigiditatea nu se instalează. alterarea ARN. Rigiditatea poate prezenta o formă aparte numită rigiditate cataleptică sau spasm cadaveric care apare brusc şi este generalizat fixând individul în poziŃia în care a fost surprins – se întâlneşte în leziuni la nivelul trunchiului cerebral în apropierea nucleului roşu sau între tuberculii cvadrigemeni superiori şi nucleii vestibulari (ex.Curs de medicina legala stadiu de rezoluŃie începe după 24-36 ore. Durata acestor stadii poate varia în funcŃie de factorii mediului ambiant. intensă şi de durată (ex. infecŃii. 17 . sau la caşectici. Astfel în boli convulsivante este rapidă. Îmbătrânirea implică micşorarea vitezei de sinteză a aminoacizilor. celulele. Cordul este primul care intră în rigiditate (la numai o oră după moarte). Ńesuturile îmbătrânesc. în aceeaşi ordine în care s-a instalat (legea lui Nysten). perturbarea sintezei de proteine cu limite genetice de reproducere celulară care determină moartea celulară. electrocuŃie. tetanos) sau în unele intoxicaŃii cu veratrină. scăderea concentraŃiei de ARN (acid ribonucleic) în organite. după moarte se amplifică. RezoluŃia musculară se datoreşte probabil autolizei fibrelor musculare la care contribuie creşterea progresivă a amoniacului. Înainte de a muri prin autoliză. Din vasele sanguine intră în rigiditate numai arterele mijlocii care au perete musculos.

Curs de medicina legala Moartea celulelor poate precede autoliza. Autoliza continuă anoxia terminală. 2. Splina se înmoaie. Fe eliberat se combină tot cu SH2 şi rezultă sulfura de Fe de culoare cenuşie. cu ştergerea desenului caracteristic. Ca urmare a difuzării acestor substanŃe chimice prin peretele abdominal apare pata de putrefacŃie care în decurs de 48-72 ore cuprinde tot abdomenul şi chiar toracele. Exteriorizarea putrefacŃiei se observă sub forma petei verzi-cenuşii în fosa iliacă dreaptă. compus de culoare verde. PutrefacŃia începe cu degradarea glucidelor prin procesul de fermentaŃie care realizează acidifierea Ńesuturilor în primele două zile 18 . Organele parenchimatoase – ficat. ia aspect de magmă. PutrefacŃia începe la nivelului intestinului în al cărui mediu alcalin se găsesc numeroase bacterii saprofite.3 Modificări cadaverice tardive În mod obişnuit duc la distrugerea completă a cadavrului şi numai în anumite condiŃii de mediu anume se ajunge la conservarea cadavrului. Apoi prin scindarea Hb. proteine. va forma sulfHB. apoi suprarenalele (primele modificări se observă în stratul reticulat din corticală care se lichefiază). Printre primele Ńesuturi care suferă autoliză se numără sângele (hemoliză). Flora intestinală de putrefacŃie duce la degajarea de SH2 care difuzează prin peretele intestinal şi împreună cu Hb. este o necroză aseptică şi microscopic imită degenerescenŃa hidropică şi granulară. rinichi – iau aspect intumescent. Mucoasa gastrică se colorează roşu-cenuşiu neomogen mai ales în zonele bogate în glande putând să meargă până la malacie post-mortem cu falsa impresie de perforaŃie gastrică (fără caracter vital). celula nu se mai divide şi prin acumulare de erori în funcŃia moleculară a celulei urmează moartea ei. Prin putrefactie se produce sistematic degradarea principalilor constituienŃi celulari: glucide. rezultată din liza hematiilor. falsa impresie de splină septică. lipide. Pancreasul în autoliză se caracterizează macroscopic prin înmuierea structurii şi apariŃia culorii roşietic-tulbure în spaŃiile intralobulare.

Grăsimile şi lipoizii se dezintegrează în glicerină. abdomenului şi modificarea trăsăturilor feŃei. 19 . fapt ce permite determinarea timpului scurs de la moarte (– muşte – larve). histamină) care la rândul lor prin dezaminare sau decarboxilare succesivă sau simultană ajung la ptomaine (amine cadaverice). Cu progresiunea putrefacŃiei pH din acid devine alcalin. indol şi alte amine cadaverice. realizate sub presiunea gazelor (vezicule de putrefacŃie). alcoolica sau glicerică. Distrugerea cadavrelor prin putrefacŃie se face între 1 şi 10 ani în funcŃie de factorii de mediu extern şi intern. NH3.Curs de medicina legala (post-mortem) prin acest proces se eliberează o cantitate apreciabilă de acid lactic. Glucidele se descompun până la CO2 şi H2O prin fermentaŃie lactică. lizină. triptofan. Faza gazoasă a putrefacŃiei permite apariŃia aşa zisei circulaŃii postume când sângele hemolizat este împins în vasele periferice apărând vizibilă circulaŃia venoasă superficială. acizi graşi. aldehide. PutrefacŃia la nivel tegumentar şi visceral începe printr-o fază gazoasă sub influenŃa germenilor din flora intestinală care se înmulŃesc rapid post-mortem şi descompun substanŃele organice din intestin în SH2. Prin putrefacŃie se dezvoltă gaze în toate Ńesuturile şi organele realizând emfizem de putrefacŃie – observabil atât pe tegumente prin prezenŃa flictenelor cu conŃinut hidro-gazos cât şi prin distensia tegumentelor sub presiunea gazelor cu mărire de volum a scrotului. arnitină. CASPER stabileşte o relaŃie conform căreia putrefacŃia după o săptămână în aer este echivalentă cu cea după 2 săptămâni în apă sau 8 săptămâni în pământ. Insectele necrofore se succed întro anumită ordine. acarienii apar la 3-4 ani. mucegaiuri. CO2. La scheletizarea cadavrului pe lângă microorganisme participă diferite insecte şi larvele acestora. corespunzător stadiului de putrefacŃie. Faza gazoasă este urmată de faza de înmuiere cu decolarea epidermei şi apariŃia unor bule lichidiene întinse sub tegumentare. apoi faza de lichefiere progresivă până la descompunerea totală a Ńesuturilor moi. H. tirozină. Dezintegrarea proteinelor se realizează sub acŃiunea fermenŃilor proteolitici care degradează albuminele până la aminoacizi mono şi diaminaŃi (leucină.. corpi cetonici iar prin decarboxilare ajung la acetonă.

lignificarea (tăbăcirea) şi îngheŃarea naturală. Saponificarea apare în terenuri umede sau bălŃi. galben cenuşie.mumificarea . Mumifierea se realizează în mediu cu temperatura ridicată şi ventilaŃie bună ca sol uscat. Se întâlneşte în soluri nisipoase şi aer uscat (Sahara).4 Modificări cadaverice conservatoare Apar în condiŃii de mediu nefavorabile putrefacŃiei printre ele se numără: . Se păstrează 20-30 ani un cadavru.saponificarea (adipoceara) . Saponificarea (adipoceara) Adipoceara realizează o conservare a cadavrului prin reacŃia dintre grăsimile cadaverice descompuse (în acizi graşi saturaŃi şi glicerină). la deshidratarea masivă (aspect de tegumente tăbăcite). Ńesuturile de consistentă fermă. acizi graşi (palmitic şi stearic) se combină cu sărurile de Ca şi Mg din apă dând 20 .Curs de medicina legala 2. Tegumentele se pergamentează. Na. Se realizează în câteva luni până la 1 an. Prin ventilare bună şi căldură se produce deshidratarea masivă care opreşte putrefacŃia. Prin degradarea grăsimilor în acizi graşi şi glicerină. casantă. Adipoceara – recentă este vâscoasă. Mumifierea Deshidratarea rapidă şi masivă a cadavrului cu pierdere importantă de apă ce împiedică putrefacŃia. lacuri. cadavrul scade în volum şi greutate. K din apă care dau săpunuri insolubile în apă. fântâni. Procesul de conservare constă din saponificarea grăsimilor cadavrului în mediu umed şi lipsit de O2. nisipos. afânat sau în podul caselor vara (rural). are culoare brună pe suprafaŃă. cea veche este dură. cu predominenŃa proceselor de autoliză urmate de descompunere fără putrefacŃie care duce la uscarea şi scăderea în greutate a cadavrului. Leziunile de violenŃă ale părŃilor moi se recunosc cu greutate în schimb trăsăturile feŃei se păstrează. ce se combină cu sărurile de Ca. Procesul se poate realiza în 2-3 luni pentru cadavru de adult.

proteinele musculare. miros de brânză râncedă. Metode artificiale de conservare a cadavrelor: . Viscerele pot chiar să dispară.Curs de medicina legala săpunuri.refrigerarea (camere frigorifice) . la flacără se topeşte. Cadavrul are culoare alb-gălbuie. prin acidul humic ce are proprietatea de a conserva. se secŃionează uşor. fanerele şi cartilajele se conservă. ÎngheŃarea apare numai în regiuni cu temperatură sub 00 care împiedică putrefacŃia. consistenŃă moale. Oasele sunt de culoare brună (pierd Ca). Un alt proces ar fi de solidificare a grăsimilor ca urmare a hidrogenării acizilor graşi nesaturaŃi. 21 . Prin dezgheŃare putrefacŃia apare rapid. moi. Prin uscare devine sfărâmicios. Lignificarea O conservare particulară în condiŃiile terenurilor de turbă. grăsimea şi Ca se dizolvă.îmbălsămarea. Tegumentele se tăbăcesc.perfringens. terenuri mlăştinoase cu reacŃie acidă puternică care împiedică putrefacŃia. Lignificarea – întâlnită ceva mai rar numai în tubării. Adipoceara conservă forma Ńesuturilor şi organelor şi păstrează urmele leziunilor traumatice ani de zile.congelarea . Cadavrul se conservă cu păstrarea tuturor caracterelor leziunilor traumatice sau patologice. în alcool – eter se dizolvă. Acesta este un proces anaerob bacterian cu participarea în special a Cl.

.1 Definitie si tablou morfopatologic oate fi definită ca o formă rapidă de moarte apărută brusc. leziuni care limitează capacitatea de adaptare a organismului în solicitări prea intense (emoŃii. moarte rapidă (de la debut la moarte pot trece câteva ore până la 24 ore).Curs de medicina legala 3. aortic. cardiopatia ischemică nedureroasă).. miocardoscleroza difuză sau cicatricială post infarct. scleroze pulmonare etc. poate fi întâlnită atât la copii cât şi la adulŃi şi nu întotdeauna se poate decela substratul morfopatologic ce a stat la baza morŃii. tromboze cardiace. pulmonar. neaşteptat la persoane în stare de sănătate aparentă. În cazul acestor leziuni cronice se impune un diagnostic diferenŃial riguros pentru a nu se ascunde o moarte violentă în special P 22 . oboseală. efort fizic) favorizând decompensarea bruscă a unor funcŃii de bază cu apariŃia stopului cardiac. etc. ruptura de anevrism cerebral. encefalite. După 40 de ani omul sănătos este un coronarian care se ignoră. În definiŃiile mai recente ale OMS se pune accent pe timpul în care poate surveni decesul. Leziuni organice grave ca: hemoragia cerebrală. MOARTEA SUBITĂ 3. meningite forme grave. pancreatita hemoragică. acesta fiind estimat la maximum 24 ore. stop respirator etc. Această formă a morŃii patologice. În funcŃie de acest timp sunt autori care folosesc termeni diferiŃi şi anume: moarte instantanee (se instalează în câteva minute). cu boli preexistente sau nu. mute clinic pneumopatii. trombembolia pulmonară. 2. Prin caracteristicile ei moartea subită devine o problemă importantă de sănătate publică. tumori maligne. moartea subită. ramolismentul ischemic cerebral. moarte subită (apare în maximum o oră). infarctul miocardic. Există mai multe aspecte morfopatologice: 1. frig. Leziuni cronice la nivelul viscerelor cu importanŃă vitală în biologia organismului ca: ateroscleroza coronariană sau sistemică. Ea poate fi prevenită sau amânată dacă prin explorări sistematice la oameni aparent sănătoşi s-ar descoperi afecŃiuni cu risc crescut de moarte subită (ex. mecanismul ei având adesea un substrat funcŃional.

Curs de medicina legala

prin intoxicaŃii, ceea ce implică solicitarea examenului toxicologic în unele cazuri. 3. Leziuni nespecifice ce constau din stază generalizată, sufuziuni sanguine şi edem pe mucoase şi subseroase şi care pot fi întâlnite în şoc anafilactic, viroze dar şi în unele morŃi violente ca majoritatea intoxicaŃiilor, electrocuŃii, asfixii. Datele de morfopatologie fiind insuficiente pentru explicarea cauzei de deces se impune efectuarea unor examene complementare de laborator (histopatologic, toxicologic, bacteriologic etc.). 4. Moartea subită funcŃională care anatomo-patologic se caracterizează prin “autopsie albă” (nu există nici un fel de leziuni macro-microscopice), substratul este biochimic sau imunologic. 5. Moartea subită prin inhibiŃie apare la indivizii sănătoşi dar la care cu puŃin timp înaintea morŃii se reŃine un traumatism minor la nivelul zonelor reflexogene ce nu este însoŃit de leziuni macro sau microscopice (sinus carotidian, plex solar, puncŃie pleurală, dilataŃie bruscă de col uterin). 3.2 Principalele cauze de moarte subita la adult Moartea subită poate să apară după o scurtă perioadă de “stare de rău” sau fără, la persoane ce desfăşoară diferite activităŃi sau noaptea în somn, în mijloacele de transport în comun, în timpul unui efort, după consum de băuturi alcoolice şi masă copioasă, în timpul defecării sau al unui act sexual (mai frecvent în adulter). În ultimele decenii se constată tot mai frecvent apariŃia morŃii subite la volan. Conducerea unui vehicul mecanizat constituie un factor de risc prin stressul emoŃional răspunzător de o mare descărcare de catecolamine. Cei mai mulŃi dintre clinicieni încadrează moartea subită în sindromul insuficienŃei circulatorii acute, alături de şoc, copals, sincopă, lipotimie şi consideră că se produce atunci când apare scăderea bruscă a debitului cardiac ce compromite irigarea centrilor bulbari. Sindromul de insuficienŃă circulatorie acută poate avea cauze cardiace sau extracardiace care duc la scăderea debitului cardiac. Acest mecanism explică numai o parte din morŃile subite prin afecŃiuni cardio-vasculare. Printre cauzele morŃii subite, unele se întâlnesc cu o frecvenŃă caracteristică pentru anumite grupe de vârstă. Astfel în primii ani de viaŃă predomină bolile aparatului respirator, la vârstă medie, ale aparatului cardio-vascular iar la cealaltă extremă a vieŃii morŃile subite
23

Curs de medicina legala

sunt mai rare şi sunt rezultatul intricării bolilor respiratorii cu cele metabolice şi cardio-vasculare. La adult, majoritatea morŃilor subite sunt datorate bolilor cardiovasculare care deŃine 40-60% din totalitatea cauzelor de moarte subită. Din totalul morŃilor subite prin cord 60-70% sunt urmarea cardiopatiei ischemice. Prin OMS, boala ischemică cardiacă a fost definită ca un dezechilibru dintre fluxul sanguin coronar şi nevoile în oxigen ale miocardului. Boala coronariană are la bază procesul de ateroscleroză şi frecvenŃa ei se întâlneşte din ce în ce mai des la vârste sub 50 de ani. Moartea subită prin cord este, ca atare mai frecventă până la 50-60 ani şi frecvenŃa ei scade peste 70 ani. La cei trecuŃi de şapte decenii se instituie circulaŃie colaterală. La tineri apare mai frecvent infarctul miocardic drept cauză de moarte chiar de la primul accident (în circa ¼ din cazuri) prin lipsa acestei circulaŃia colaterala. Infarctul miocardic se produce cel mai frecvent în teritoriul arterei coronare descendente anterioară, ramură din coronara stângă care mai este denumită şi artera morŃii subite. ObstrucŃia coronarelor se poate realiza prin aterom voluminos sau ulcerat, hemoragie subintimală sau tromboză. Morfologic infarctul miocardic se constituie la 6-7 ore. Dintre complicaŃiile de temut ale infarctului se citează miomalacia cu ruptură de cord şi tamponadă cardiacă, care se poate produce între a treia şi a şaptea zi de la debut. Cantitatea de sânge din cavitatea pericardică care permite oprirea cordului variază între 50 cc până la 1000 cc. Posibilitatea rupturii miocardice este mai frecventă la vârste mai avansate sau indiferent de vârstă prin nerespectarea repausului în perioada de debut a bolii. Se mai pot produce accidente mortale şi prin ruptura septului interventricular sau a unui muşchi papilar. Dacă moartea se instalează înainte de constituirea morfologică a infarctului, aceasta se produce prin generarea unor fibrilaŃii ventriculare. Este cunoscut faptul că moartea subită în boala ischemică miocardică nu se datoreşte atât infarctului cât mai ales aritmiilor exprimate prin bradicardii severe, salve de extrasistole ventriculare, tahicardii cu peste 200 bătăi/minut. Tulburările de ritm se pot produce şi ca urmare a spasmului coronarian (crize de angor pectoris).

24

Curs de medicina legala

În ultimele decenii se remarcă faptul că nu frecvenŃa aterosclerozei a crescut ci complicaŃiile ei. Prin observaŃii făcute pe populaŃii diferite s-a putut scoate în evidenŃă rolul pe care îl are poziŃia geografică a populaŃiei exprimată prin climă, starea economică, rasă iar individual constituŃia, sexul, patrimoniul ereditar. În apariŃia şi dezvoltarea aterosclerozei intervin o serie de factori. Cu rol determinant este considerat factorul genetic care dă caracter familial bolii. Pe lângă factorul genetic în apariŃia leziunilor aterosclerotice coronariene şi a decompensării lor contribuie aşa zişi factori de risc al coronaropatiilor: hipertensiunea arterială, diabetul, dislipidemiile, obeziatea, fumatul, sedentarismul, tensiunea psihică, stările conflictuale, excesul de prudenŃă etc., frigul, căldura excesivă, abuzul de alcool. Valoarea factorilor de risc este cu atât mai mare cu cât influenŃa lor începe precoce în viaŃa individului şi acŃionează cumulativ. Pe lângă moartea subită prin cord se întâlnesc cu o frecvenŃă mult mai mică boli ale aparatului respirator (embolii, pneumonii, bronhopneumonii), boli digestive (ulcer perforat, varice esofagiene rupte, pancreatita acută etc.) sau cerebrale (hemoragia şi infarctul cerebral). 3.3 Moartea subită a sugarului (MSS) La copil moartea subită constituie un eveniment tragic pe plan familial şi social. În statisticile Ńărilor dezvoltate moartea subită a sugarului reprezintă cauza cea mai frecventă de deces în primul an de viaŃă, cu excepŃia perioadei neonatale (prima săptămână de viaŃă). MSS se întâlneşte în întreaga lume, însă ponderea sa în structura mortalităŃii 0-1 an în Ńările în curs de dezvoltare este mult mai mare. În Ńări dezvoltate ca Europa de vest, SUA, Japonia, statisticile arată o tendinŃă de creştere a frecvenŃei MSS în ultimii ani. Deşi studiată intens MSS rămâne în multe privinŃe încă necunoscută. FrecvenŃa medie este de 1,5-2%oo de născuŃi vii; în 90% din cazuri în MSS apare înaintea vârstei de 6 luni, frecvenŃa maximă între 2-4 luni de viaŃă; predomină la sex B (60%). Mai frecvent s-a observat
25

hipoglicemia. fie prin infecŃie meningeală.semne respiratorii cu apariŃie bruscă. InfecŃiile bacteriene (stafilococ. Pot fi evidenŃiate anamnestic şi mai ales anatomo-patologic. dificultăŃi în alimentaŃie. somnolenŃă sau iritabilitate . multiparitate. cei născuŃi cu o greutate sub 1500 g. pneumonii repetate . Depistarea individuală a factorilor de risc (mult mai eficientă). crispare cu cianoză şi paloare – toate traduc o reacŃie vagală). ex. Factori ce Ńin de ereditate (unele boli genetice de metabolism la fraŃi). Cauzele cardiace sunt mai rare: Mai rare. S-a observat că există în 50-80% din cazurile de MSS în zilele precedente o serie de semne de alarmă grupate astfel: . hipocalcemia. semne ORL – rinite. tabagism. Alte cauze: hipertermia (20-24%).stare gravă a sugarului cu evoluŃie pasageră (întreruperea bruscă a oricărei activităŃi. MSS este ceva mai frecventă la rasa neagră. anemie. Pot fi: maladii congenitale: tahicardie paroxistică supraventriculară. sarcini apropiate (sub 1 an). Se consideră că la baza MSS stau: InfecŃiile – sunt prezente în 50% în cazurile de MSS în special în sezonul rece avin dlocalizari in special respiratorii. hiperreflectivitate vagală – bradicardie progresivă. anomalii enzimatice de oxidare a acizilor graşi 5%. 26 . Factorii de risc ce Ńin de mamă: vârsta mamei (sub 20 ani sau peste 30 ani). Factorii de risc ce Ńin de mediu: aspectul socio-economic şi cultural. privire fixă. toxicomanie. sezonul rece (în emisfera nordică frecvenŃa maximă a MSS se înregistrează între lunile septembrie-martie). grammnegativi. clostridium) realizează decompensarea echilibrului biologic fragil fie prin colaps.Curs de medicina legala că MSS apare în proporŃie mai mare la născuŃii cu greutate mică şi prematuri. tuse nocturnă.semne de reflux esofagian – vărsături. Depistarea şi prevenirea cazurilor cu risc crescut de MSS se face prin depistarea în masă a copiilor cu risc crescut şi stabilirea unui “scor de risc” care impune monitorizarea copiilor (greu de realizat). infecŃii.

Traumatismul mecanic este condiŃionat de Ńesutul interesat. variaŃii mari de temperatură.Curs de medicina legala 4. şerpi). nevropaŃi etc. Traumatologia mecanica Traumatismul este o tulburare a integrităŃii anatomice şi funcŃionale a Ńesuturilor sau organelor sub acŃiunea unor agenŃi vulneranŃi externi numiŃi agenŃi traumatici. de demonstrat. . Majoritatea leziunilor traumatice mecanice se produc în agresiuni accidentale sau voluntare.agenŃi chimici (toxici) – substanŃe naturale sau de sinteză care introduse în organism într-o anumită cantitate (doză) produc leziuni sau moarte (otrăviri sau intoxicaŃii) . durata şi intensitatea acŃiunii dar mai ales de proprietăŃile agentului vulnerant. atmosferică.). biologici sau psihici. de electricitate – industrială.agenŃi fizici – variaŃii mari de temperatură. diferite forme de energie. de obiectivat. Traumatologia este implicată aproape în toate expertizele pe cadavru sau persoană. transfuzii cu sânge heterolog.agenŃi psihici – cuprind traumele produse prin emoŃii foarte puternice care pot influenŃa o stare patologică preexistentă (cardiaci. Când izbesc corpul uman staŃionar produc leziuni active. chimici. AgenŃii traumatici pot fi: mecanici.agenŃi biologici – sunt reprezentaŃi de produsele biologice ale unor organisme vii (insecte. ciuperci . 27 .agenŃi mecanici – aceştia determină leziuni sau moarte prin acŃiunea energiei cinetice eliberate în momentul impactului. radiaŃii ionizante. fizici.leziuni produse de animale domestice sau sălbatice . fenomene naturale sau artificiale care produc leziuni sau moarte. . Când corpul uman în mişcare se loveşte de corpuri dure se realizează leziuni pasive.1. Sunt greu de probat. TRAUMATOLOGIA MEDICO-LEGALĂ TRAUMATOLOGIE GENERALA 4. de presiune atmosferică. După proprietăŃile lor agenŃii traumatici se clasifică în: .

tăietoare-înŃepătoare: cuŃit. produc plăgi mici înŃepate sau în fantă mică. palme. tăiată-înŃepată. briceag.leziuni cu soluŃie de continuitate – excoriaŃie. Au lamă şi vârf. . pentru ca într-un interval de timp variabil culoarea să vireze spre albăstrui (1-3 zile). sabie (cel puŃin o lamă tăioasă) . Corpuri contondente (boante – piatră. plagă (contuză. andrea. Leziunile şi gravitatea lor sunt influenŃate de consistenŃa şi duritatea agentului vulnerant. particularităŃile de reacŃie ale organismului. 2. energia cinetică pe care o degajă asupra organismului. uneori mai lung decât lungimea agentului traumatic. leziunile sunt grave. lamă de ras. dinte). despicată. colŃuri. cu deschidere mare şi hemoragie . furcă. Pot fi cu suprafaŃă mică. Obiectul vulnerant pătrunde prin clivaj şi are traiect profund. sapa. Echimoza este o leziune traumatică minoră ce constă în ruperea capilarelor şi a vaselor mici cu hemoragie în straturile superficiale ale pielii. însă pot interesa prin penetrare cavităŃi naturale sau organe parenchimatoase.proiectilele – se deplasează cu viteze mai mari de 50 m/s. 4. cap. care spintecă (taie şi desfac) Ńesuturile ca o pană de lemn.corpuri (obiecte) înŃepătoare: cui. De culoare roşie la început.3 Clasificarea leziunilor traumatice se face în funcŃie de aspectul morfologic al leziunilor traumatice în: . securea.2 Clasificarea agenŃilor traumatici mecanici AgenŃii traumatici mecanici cuprind următoarele categorii de obiecte: 1. cu suprafaŃă mare. foarfecă. satârul. buzdugan. cavitare. scândură. produc plăgi profunde uneori transfixiante . cărămidă. înŃepată. Hemoragiile sunt minime. Au numai vârf. cu suprafaŃă neregulată. par de lemn. trocar. împuşcată). Aici pot fi incluse şi mijloacele naturale de apărare şi atac ale omului (mână. picior. baionetă. baston. hematom . pumn. cu muchii.tăietoare-contondente (despicătoare sau spintecătoare): toporul.corpuri (obiecte) tăietoare: brici.Curs de medicina legala 4. baltagul. Corpuri (obiecte) ascuŃite: . porŃiunea de corp lezată. sticlă. viteza cu care este animat. ciomag.leziuni fără soluŃie de continuitate (pielea integră): echimoză. tăiată. 28 . degete.

localizarea la nivelul gâtului este tipică pentru sugrumare. cavitate virtuală. la nivelul feŃelor interne ale coapselor în viol sau tentativă de viol. fractură de col humeral cu echimoză pectorală.Curs de medicina legala apoi devine verde-cafénie (4-6 zile). Modificarea de culoare a tegumentului apare la locul de lovire în câteva minute sau după 1-2 ore chiar zile când hemoragia este mai profundă. În general. febră) prin rezorbŃia produşilor de degradare sau sunt însoŃite de impotenŃă funcŃională. Problemele expertizei medico-legale se referă la diagnosticul corect al echimozei. fractură de bază de craniu – echimoză în binoclu (periorbital). plată. nervilor sau a organelor parenchimatoase pot provoca tulburări grave până la 29 . se acordă câteva zile până la o săptămână. Astfel. Echimoza păstrează forma obiectului atunci când acesta are suprafaŃa mică şi zona de lovire este omogenă. existenŃa unui plan osos subiacent sau de Ńesutul lax din apropiere. aşa numitele “leziuni de apărare”. se însoŃesc de alterarea stării generale (frison. Dacă sângele care infiltrează Ńesuturile este coagulat ca rezultat al unui proces vital – deci echimoză – acesta nu se spală. Echimoza poate să apară şi la distanŃă de locul lovirii prin difuziunea sângelui în zone cu Ńesut lax. Este rezultatul unui traumatism de intensitate mai mare care zdrobeşte Ńesuturile. În funcŃie de localizarea echimozei se poate face o apreciere medico-legală a infracŃiunii. pe când sângele lichid din lividităŃi se spală. pentru echimoze nu se acordă îngrijiri medicale. Hematomul – este o colecŃie hematică într-un Ńesut muscular sau conjunctiv lax. cum şi cu ce a putut fi produsă (lovire activă sau pasivă şi agentul vulnerant) şi dacă necesită sau nu îngrijiri medicale. Hematoamele voluminoase prin comprimarea vaselor. Acest diagnostic diferenŃial se face prin secŃionarea tegumentelor şi spălarea sub jet de apă. Ex. Întinderea echimozelor depinde de intensitatea loviturii. organe parenchimatoase. pe marginea ulnară a antebraŃelor ar putea fi rezultatul apărării feŃei în lovire. de vascularizaŃia Ńesutului traumatizat. permiŃând acumularea sângelui sau interesează un vas de calibru mai mare. La cadavru. Dar. stabilirea vechimii în funcŃie de culoare. dacă sunt pe suprafeŃe întinse.: traumatism al piramidei nazale – apar echimoze palpebrale cu predominenŃă în ½ interne ale orbitelor. echimozele trebuie diferenŃiate de lividităŃile cadaverice.

însă.în primele 12 ore este sub nivelul pielii din jur.Curs de medicina legala moarte ca în cazul hematoamelor intracerebrale. zone excoriate întinse formate din striuri paralele cu direcŃie inversă direcŃiei de alunecare a corpului sugerează producerea lor 30 . În general. Crusta este un indiciu de reacŃie vitală .dispariŃia crustei lasă o zonă roz şi netedă care la 2 săptămâni capătă culoarea iniŃială a pielii. Aspectul excoriaŃiei depinde de vechimea şi profunzimea ei. semilunară produsă cu unghia sau placard în alunecarea unor obiecte cu suprafaŃă mai mare. Acestea necesită evacuarea chirurgicală de urgenŃă pentru salvarea vieŃii victimei. fiind superficială. În lovirile cu sau de suprafeŃe netede prin alunecarea obiectului şi frecarea hainelor se realizează placarde excoriate. Astfel.după 12-24 ore spre 48 ore se formează crusta care se apropie de nivelul pielii şi chiar o depăşeşte ulterior. localizarea. hematoamele voluminoase duc la alterarea stării generale cu anemie secundară sau şoc traumatic. în primele ore fiind o suprafaŃă umedă acoperită cu limfă. sânge sau în amestec. Mecanismul de producere al excoriaŃiei este prin frecarea tegumentului de un obiect cu suprafaŃă dură sau rugoasă. Pentru diagnosticul medico-legal au valoare deosebită forma. vârf ascuŃit.după 3-4 zile începe desprinderea crustei de la periferie. După Raiski – se disting patru stadii în evoluŃia excoriaŃiei: . Durata îngrijirilor medicale pentru cele subcutane nu depăşeşte două săptămâni. Forma excoriaŃiei poate fi liniară când este produsă cu obiect ascuŃit. genunchi sau părŃi proeminente ale corpului semnifică mecanismul de producere al leziunilor prin cădere. ExcoriaŃia – este leziunea traumatică primară cu detaşarea straturilor superficiale ale pielii. localizarea pe coate. epiteliul se reface în întregime. aspectul. sau de o margine. iar la 7-12 zile dispare complet . În funcŃie de această profunzime diferă crusta care o acoperă (gălbuie în lezarea epidermei şi hematică în afectarea mai profundă – papilele dermice). ExcoriaŃia se vindecă fără cicatrice. abcedare sau au tendinŃă la cronicizare (apare o capsulă fibroconjunctivă. infectarea conŃinutului hematic (un adevărat mediu de cultură microbiană). zona rămânând dură). apoi începe uscarea .

.obiecte înŃepătoare (vârf-corp) . abdominală.obiecte despicătoare (muchie. plaga sfâşiată. ce interesează tegumentul.după profunzime – plăgi superficiale şi profunde .marginile sunt neregulate.corpuri dure . La cadavru. împuşcate. pe mâini etc. dacă frecarea tegumentului atinge o anume intensitate leziunea seamănă cu arsura. sau transfixiantă când are două orificii şi canal . zdrenŃuite. axilară. Se poate face o clasificare a plăgilor după regiunea topografică: plagă toracică.după obiectul vulnerant – plăgi contuze (zdrobite). tăiate-înŃepate. Plaga (rana) este produsă de: . plăgi prin arme de foc. subiacent.după evoluŃie – plăgi simple şi complicate . spintecate. În funcŃie de natura agentului vulnerant şi localizare există mai multe variante de plagă contuză. excoriaŃia trebuie diferenŃiată de zonele de pergamentare produse postmortem. în infracŃiunile sexuale leziuni asemănătoare se întâlnesc pe feŃele interne ale coapselor. Caracteristicile plăgii contuze . Plaga contuză este produsă prin acŃiunea corpurilor contondente fie activ (acceleraŃie). înŃepate. Plaga este leziunea traumatică caracterizată printr-o soluŃie de continuitate. tăiate. lamă) . cu pierderi de substanŃă. plaga plesnită (apare în regiuni cu plan osos subiacent). astfel.Curs de medicina legala prin târâre (agresiune sau accident de circulaŃie).plaga profundă: penetrantă (în cavităŃi). 2 lame). Are formă liniară când obiectul vulnerant este lung şi subŃire sau stelată când obiectul are suprafaŃă plană. PrezenŃa unor excoriaŃii semilunare pe fond echimotic. Marginile plăgii rămân în contact pentru că există 31 .obiecte înŃepătoare-tăietoare (vârf – 1. fie pasiv (deceleraŃie).leziunea nu are profunzime . muşchii şi chiar vasele şi viscerele. dur. Plaga plesnită – pielea este zdrobită între suprafaŃa contondentă şi planul osos. prezintă pericol de infectare. scalpările (denudările).obiecte tăietoare (lamă ascuŃită) . plaga prin muşcare. în jurul gurii şi pe feŃele laterale ale gâtului semnifică un mecanism de compresie în sufocare sau sugrumare.

la extragerea acestuia. łesuturile din jurul unei plăgi contuze sunt tumefiate. abdomen) se numeşte penetrantă. fără pierderi de substanŃă. terminat cu o codiŃă (excoriaŃie) numită “codiŃă de şoricel”. iar celălalt mai superficial corespunde locului de ieşire al lamei şi două margini drepte (netede). sunt însoŃite de excoriaŃii. Prezintă un unghi rotunjit. Plaga sfâşiată. La scoaterea instrumentului se secŃionează în plus încât lungimea plăgii devine mai mare. se încadrează în sluŃire (art. iniŃial are dimensiunile agentului vulnerant. Plaga înŃepată este leziune de profunzime. Plaga cu localizarea strictă la piele are gravitate redusă. Dacă cuŃitul are două lame plaga prezintă două unghiuri ascuŃite. dacă pătrunde în organe (cavitare sau parenchimatoase) este perforantă (transfixiantă). dehiscenŃa este mică. ce corespunde muchiei şi un unghi ascuŃit. Plaga tăiată – este o leziune de suprafaŃă care are două unghiuri. poate determina căi false. regulate.). echimoze. DehiscenŃa este funcŃie de direcŃia de interceptare a fibrelor elastice din Ńesuturile afectate (dacă fibrele elastice sunt paralele cu leziunea.Curs de medicina legala punŃi de Ńesut sunt infiltrate cu sânge şi se insotesc de echimoză pe tegumentul din jurul plăgii. distanŃate între ele (dehiscenŃe). Poate fi mai mare când Ńesuturile sunt 32 . Lungimea plăgii nu corespunde (nu măsoară) lăŃimii cuŃitului. În plaga înŃepată nu există pierderi de substanŃă. La faŃă poate rămâne cu defect tisular ce modifică fizionomia. Plaga muşcată – de animal sau de om. Aspectul plăgii. infiltrate cu sânge. Pericolul pentru plaga tăiată este hemoragia. muşcături de animale. dacă fibrele elastice sunt perpendiculare pe leziune dehiscenŃa este mai mare). în profunzime. scalpată – detaşările tegumentare pot fi întinse – în accidente de circulaŃie. care indică direcŃia de producere a plăgii. Plaga tăiată-înŃepată cea mai frecventă. 182 c. cu valoare mare în identificarea agresorului. este produsă de cuŃit prin metoda de atac. sau traiect. unul mai profund corespunde punctului de atac. Poate fi cu lambou sau lipsă de substanŃă. are un orificiu la tegument şi un canal. datorită elasticităŃii Ńesuturilor ia aspect fuziform. Profunzimea plăgii este mai mică sau egală cu lungimea obiectului vulnerant. Dacă traiectul plăgii pătrunde într-o cavitate (pleură.p. Canalul plăgii nu se sondează.

Proiectilul este format dintr-un nucleu de plumb învelit în cămaşă metalică. rezultată din viteza cu care acesta atinge Ńinta: la revolvere. CO. revolvere .de construcŃie proprie – arme artizanale. Gravitatea plăgii este mică dacă traiectul nu este penetrant. 182C.artificiale – cu Ńeava tăiată . Leziunile produse depind de energia cinetică a proiectilului. Prin acŃiunea muchiei realizează la scalp plăgi plesnite cu aspect stelat. mitraliere. punând în primejdie viaŃa traumatizatului (încadrare în art. Fac posibilă o agresiune de la distanŃă cu realizarea unor leziuni grave de obicei mortale. gazele de explozie sunt constituite din bioxid de carbon. la carabină 1000 m/s. are pe fund aplicată capsa cu fulminat de Hg sau sinoxid. subiacent oasele craniului se fracturează şi produc dilacerări. fiind însoŃită de dilacerarea Ńesutului nervos (duc la moarte). În încărcături speciale şi proiectilul conŃine material exploziv care acŃionează în momentul atingerii Ńintei. Armele de foc Sunt folosite de peste 600 ani şi au suferit încontinuu perfecŃionări.4. vapori de apă. care se aprinde la percuŃie. cu Ńeava ghituită (proiectile) . Tipuri de arme şi încărcătura: .de vânătoare – cu Ńeava lisă (alice). viteza la gura Ńevii este de 400 m/s. Plaga despicată – produsă de obiecte despicătoare – prin acŃiunea lamei realizează leziuni grave. când E este de ordinul sutelor de kg/m se produc 33 . pistoale. 4. urmează un strat gros de pulbere (cu fum sau fără fum).Curs de medicina legala comprimate la intrarea agentului traumatic în Ńesuturi elastice. Cartuşul – este un tub metalic sau de carton.de luptă – puşti.p.). Plaga penetrantă are o gravitate mai mare. apoi bura (o rondelă de pâslă) şi proiectilul care închide cartuşul. NO2. Plaga împuşcată este produsă cu arme cu cartuş (proiectile) sau cu alice. peretele abdominal). Puterea de acŃiune a proiectilului se calculează după formula E=mv2/2. mai ales la nivel craniocerebral. comprimabile (ex. Pulberea – cu fum produce o cantitate mai mare de gaze.de sport – armele folosite în tir .

leziuni secundare date de factorii secundari. proiectilul de Pb se deformează la pătrunderea în Ńesuturile moi. gaze fierbinŃi de explozie. Proiectilele cu cămaşă se deformează la peste 800 m/sec. Viteza iniŃială a celor mai bune revolvere nu depăşeşte 400 m/sec. Când depăşesc 300 m/sec. canal. organe). Orificiul de intrare are marginile înfundate spre deosebire de cel de ieşire unde sunt răsfrânte înafară. vizibile la nivelul pielii. particule de fum. produs prin depunerea cenuşii şi a fumului vehiculate de proiectil. în care presiunea gazelor continuă a se exercita asupra proiectilului. excoriată. flacăra şi bura. Pe lângă proiectil acŃionează şi factorii secundari ai împuşcării – particule de pulbere nearsă. înconjurată de o zonă de 1-3 mm. iar pentru armele cu Ńeava lungă până la 1.5 m distanŃă. sub această viteză traiectoria este deviată. Leziunile (rănile) se clasifică în – leziuni primare date de proiectil. marginile fin dinŃate. Maximum de viteză a proiectilului se află la gura Ńevii.. Pe faŃa internă a acestui inel se formează inelul de ştergere sau mânjire. de formă rotundă sau ovalară. 34 . limitate datorită timpului scurt de acŃiune. roşie care se pergamentează postmortem. ToŃi aceşti factori acŃionează numai în tragerile de aproape (0.5 – 1.până la 50-60 m/sec proiectilele nu pătrund în Ńesuturile moi ale organismului. în tragerile de aproape se găsesc leziuni produse de flacără. este inelul de eroziune sau inelul de excoriere produs prin frecarea mecanică a proiectilului. gaze. când este de ordinul zecilor de kg/m perforează. pulberi.prin acŃiune termică în trageri de la 10-30 cm la o temperatură de 2-30000 arsuri de diferite grade.Curs de medicina legala leziuni grave (rupturi şi zdrobiri de Ńesuturi. Inelul de contuzie sau de imprimare apare în aplicarea directă a Ńevii pe piele. pistoalele – 450 m/s. tot în această zonă se poate distinge un inel de metalizare format din depunerea particulelor metalice de Pb (se observă stereoscopic sau cu raze x). La o viteză . La 170 m/sec. poate fi complet sau incomplet în funcŃie de aşa numita Ńeavă lipită sau semilipită. În afara leziunilor produse de acŃiunea proiectilului. 1. Aceşti factori secundari ai împuşcării realizează: . pătrund în linie dreaptă. Orificiul de intrare este o plagă – cu lipsă de substabŃă la nivelul pielii.5 m). Leziunile primare: orificiul de intrare. orificiu de ieşire. carabine 1000 m/sec.

Canalul este drumul parcurs de proiectil.deformării proiectilului pe traiectorie încât la ieşire are volumul mai mare. Canalul nu este întotdeauna rectiliniu ci frânt. fie pătrunderii perpendiculare şi ieşirii oblice. O formă specială . canalul de obicei uneşte cele două orificii. la cap trece pe sub scalp înconjurând osul). 2.împuşcare în afara limitei factorilor secundari. fascii musculare sau aponevroze.împuşcare cu Ńeava lipită . gazele mai pot avea efecte termice şi chimice (formarea COHb în Ńesuturile lezate) iar împreună cu pulberea contribuie la formarea zonei de tatuaj (direct proporŃionale cu distanŃa de tragere). în plăgile oarbe şi când nu se găseşte proiectilul în corp. în mod special. . uneori cu lipsă de substanŃă. stelat.canalul în seton (la scalp) rezultă când forŃa vie a proiectilului este mică şi întâlneşte un plan rezistent (ex. inelul de ştergere şi inelul de excoriere. variază în funcŃie de forma şi viteza proiectilului. în fantă.împuşcare în limita factorilor secundari . Privind distanŃa de la care s-a tras se cunosc următoarele situaŃii: . deci este orb). În tragerile de la distanŃă se găsesc orificiul central al plăgii. Orificiul de ieşire se realizează prin întinderea pielii ca un con pe care-l perforează în vârf. în tragerile din afara factorilor secundari. - 35 . Armele automate şi de vânătoare permit intrarea mai multor proiectile prin acelaşi orificiu şi ieşirea separată. Mai rar orificiile sunt egale sau cel de ieşire mai mic ca cel de intrare.prin acŃiunea pulberii cu ajutorul gazelor se realizează zona de tatuaj: în tragerile cu Ńeava lipită zona de tatuaj lipseşte pe piele şi este prezentă în canalul plăgii. etc. când Ńeava este lipită sau la max. în zig-zag sau preia traiectul unor vase. consistenŃa Ńesutului străbătut (în organe cavitare realizează explozia acestora – canalul dispare. 10 cm forŃa mecanică dezvoltată de acestea lărgeşte sau dilacerează canalul. Diagnosticul diferenŃial al plăgii împuşcate trebuie făcut cu rănile orificiale prin înŃepare. fie antrenării spre ieşire de fragmente osoase. Poate fi: triunghiular.Curs de medicina legala prin acŃiunea gazelor. 3. Orificiul de ieşire este de obicei mai mare decât orificiul de intrare datorită fie .

inelului de ştergere şi a celui de excoriere).5 –3 m începe zona de dispersie.Ńeava lipită sau la foarte mică distanŃă . Între 3-5 m dispersie fără orificiu central. Factorii secundari ai împuşcării pot fi puşi în evidenŃă prin cercetarea particolelor de pulbere nearsă. Peste 5 m.stabilirea caracterului vital al rănilor . 36 .prezenŃa factorilor secundari ai împuşcării pe mâna victimei.prezenŃa plăgii în zone accesibile şi vizează regiunea craniană sau precardiacă .5 m alicele zboară grupate. Stabilirea direcŃiei de tragere se apreciază după unghiul sub care a intrat proiectilul pe suprafaŃa pielii (modificări de formă ale orificiului de intrare.identificarea orificiului de intrare şi a celui de ieşire . care se acoperă cu sânge şi fibrină.diagnosticul de plagă împuşcată şi diferenŃierea de plaga înŃepată . crateriform.oferirea de elemente morfologice care să ajute la identificarea armei şi găsirea proiectilului. folosind testul de brucină (apare coloraŃie roşie) sau testul de difenilamină (coloraŃie albastră). Diagnosticul privind autoproducerea leziunilor în scop de suicid este orientat de: . Astfel.stabilirea numărului de împuşcături şi ordinea lor după intensitatea caracterului vital al acestora . când există un orificiu central şi în jur mici orificii satelite. De la 0. distanŃa de tragere este dată de dispersia alicelor pe suprafaŃa corpului şi de distanŃa dintre orificiile determinate de alice.dacă victima supravieŃuieşte. iar distanŃa dintre orificiile date de alice este de 1-2 cm.dacă rănile sunt auto sau heteroproduse . până la 0.aprecierea distanŃei şi a direcŃiei de tragere . Probleme medico-legale în prezenŃa unei plăgi împuşcate: .Curs de medicina legala În cazul armelor de vânătoare. acŃionând compact “în snop” şi realizează un orificiu de intrare mare. dispersia pe o suprafaŃă de până la 20-40 cm diametru.legătura de cauzalitate între plaga împuşcată şi deces . precizarea gravităŃii leziunilor şi a eventualelor infirmităŃi .

r.In înnecare – prezenŃa apei în alveole este evidentă numai dacă a respirat în apă. ReacŃiile vitale generale implică vehicularea unor elemente vitale în organism. în reacŃia generală posttraumatică (şocul) prin dozarea catecolaminelor se poate confirma realitatea morŃii traumatice în cazurile cu supravieŃuire scurtă. . Sângele coagulat aderă la Ńesuturi şi nu este îndepărtat prin spălare.infiltraŃia hematică a Ńesuturilor ce formează buzele plăgii prin hemoragia produsă în timpul vieŃii .Omor prin înjunghiere apoi incendiere – nu există HbCo în sânge. nu există funingine în căile respiratorii superioare şi alveole . prin prezenŃa lor dovedesc o agresiune produsă în timpul vieŃii. . ReacŃiile vitale au valoare deosebită.retracŃia Ńesuturilor – distanŃarea buzelor plăgii este condiŃionată de retracŃia Ńesuturilor.Curs de medicina legala 4.v. ReacŃia vitală poate fi minimă în lezarea sau distrugerea centrilor nervoşi care inhibă circulaŃia.Aspiratul hematic pulmonar în leziunile buco-maxilo-faciale 37 . . .invadarea hematică a traveelor osoase rupte (echimoză osoasă). Astfel. ReacŃiile vitale pot fi precoce (infiltratul hemoragic). de asemenea decelarea planctonului în alveole confirmă înecul vital produs în timpul vieŃii. De exemplu: în spânzurare prin disecŃia şanŃului nu evidenŃiază infiltrat sanguin.coagularea sângelui care a părăsit vasul în timpul vieŃii.) Reprezintă totalitatea modificărilor morfologice şi humorale ce apar ca răspuns al Ńesuturilor vii la acŃiunea traumelor de orice natură. Este necesar să se recurgă la metoda dublelor valori ale catecolaminelor: catecolaminele în sângele cerebral au valori mai mici decât cele din restul circulaŃiei (spânzurare vitală) . Simonin consideră că o plagă vitală trebuie să prezinte următoarele caractere: . Astfel. Poate lipsi în moartea rapidă şi în rănile produse postmortem.5 Caracterul vital al leziunilor (reacŃiile vitale.inflamaŃia din jurul plăgii care începe la câteva ore. semitardive (inflamaŃia) şi tardive (cicatricea).

Curs de medicina legala Embolia grasă în facturi de oase lungi este suficientă o cantitate de 20-30 g grăsime circulantă pentru apariŃia emboliei pulmonare .infiltratul hemoragic .Embolia tisulară – embolie amniotică la nou-născut şi la mamă.şocul posttraumatic.reacŃia Ńesuturilor .Embolia gazoasă – în boala de cheson.ambolia (grasă. tisulară) . gazoasă.inflamaŃia .aspiratele pulmonare .coagularea . În rezumat. secŃionarea vaselor gâtului .procesele necrotice şi enzimatice ReacŃii vitale generale: . reacŃiile vitale se pot sistematiza astfel: ReacŃii vitale locale: . - 38 .

C. După aspectul clinic – traumatisme închise – cu păstrarea integrităŃii Ńesuturilor pericraniene şi a oaselor.: T. ocupă loc important în expertizele medico-legale psihiatrice. învelişurile creierului (meninge) şi encefalul. Clasificare 1. de dimensiuni variabile în funcŃie de cantitatea de sânge acumulat prin clivarea fibrelor conjunctive sau a spaŃiului dintre tegument şi aponevroza epicraniană. După mecanismul de producere .traumatismul poate interesa: părŃile moi pericraniene (scalp). După evoluŃie – nemortale.C. 3.C.directe – se produc la locul de acŃiune a agentului traumatic . Leziunile părŃilor moi pericraniene (scalp) Leziunile scalpului sunt asemănătoare cu cele ale părŃilor moi din alte regiuni ale corpului şi sunt în funcŃie de natura agentului traumatic. masivul osos cranian.6 Traumatismul cranio-cerebral (T.C. Hematomul (sau cucuiul) apare ca o zonă reliefată.Curs de medicina legala TRAUMATOLOGIA PE REGIUNI TOPOGRAFICE 4.) Una din cele mai frecvente cauze de moarte violentă este reprezentată de traumatismul cranio-cerebral. În caz de supravieŃuire poate fi cauza unor sechele urmate de infirmitate şi invaliditate. FluctuenŃa este semn caracteristic. T. stări psihopatologice posttraumatice cu tulburări de comportament ce implică frecvente implicaŃii antisociale. 39 .C.C. mortale. în sensul unei soluŃii de continuitate pornind de la scalp. de modul de producere al leziunilor. 2. uneori pot persista induraŃii prin închistare (cronicizare).C. Mecanisme de producere a T. frânare). ex. în caz de epielpsie sau demenŃe posttraumatice.indirecte – apar la distanŃă de locul de acŃiune 4. traumatisme deschise – cu lezarea integrităŃii Ńesuturilor. deceleraŃie ( cădere. Echimozele pot fi mascate în regiunea păroasă datorită densităŃii fibrelor conjunctive din structura scalpului ce realizează o barieră în extravazarea sângelui în cantitate mare. cu leziuni la locul de impact şi de contralovitură. evoluŃia spre rezorbŃie se face în 10-14 zile. După localizarea topografică .C. se produce prin mecanism de acceleraŃie (lovire).

peretele sferei se fisurează rezultând în cazul craniului fracturi liniare care iradiază de la punctul de aplicare a forŃei. Când coeziunea este depăşită.cominutive – fără înfundare.de tip special – disjuncŃii suturale. desprinderi ale tăbliei externe. Fracturile directe Din legile fizicii se ştie că în cazul în care suprafaŃa unui segment de sferă este obligată să se turtească pe un plan. înŃepate.frecare în târâre pe planuri dure cu asperităŃi. Plăgile – se întâlnesc toate varietăŃile de plăgi după agentul vulnerant. Fracturile indirecte . O leziune la nivelul vertexului în majoritatea cazurilor este produsă prin lovire directă cu corp contondent (activă). Fracturile directe pot fi: . despicate. înŃepate-tăiate. forŃa externă tinzând să învingă coeziunea moleculelor sferei. orificiale (penetrante). ecuatoriale . circumferinŃa sa se lărgeşte. protuberanŃă occipitală) – mai jos de vertex). împuşcate .Curs de medicina legala ExcoriaŃiile se localizează mai ales pe bosele craniene ca placarde excoriate produse prin: . pe părŃile proeminente (bose.lovire cu corpuri contondente – suprafaŃă rugoasă . cu înfundare .explozii craniene. Fracturile craniului Mecanismul de producere al fracturilor craniene urmează anumite legi fizice (de compunere şi descompunere a forŃei) care permit să se stabilească mai mult sau mai puŃin aproximativ modalitatea de producere a traumatismului. ca meridianele de la pol. Prin localizare leziunile traumatice de la nivelul capului oferă posibilitatea aprecierii modalităŃii de producere.liniare (secundare) . Contuziile iau aspect caracteristic – plagă plesnită – forma cea mai frecventă de plagă la nivelul scalpului. Astfel în cădere acestea sunt dispuse pe un singur plan (o singură parte a capului). prin contralovitură.diverse tipuri – disjuncŃie. 40 . În mecanismul de târâre cu viteză mare se realizează scalpări asociate uneori cu desprinderi de tăblie externă (fractură prin radere sau frecare).liniare primare: meridionale.

În cele în unghi ascuŃit. . limitele fracturii fiind nete. ochi.Curs de medicina legala Acestea sunt fracturi meridionale sau prin îndoire. Când suprafaŃa contondentă depăşeşte 16 cm2 se produc fracturi liniare (nu se identifică obiectul vulnerant). nas). fractura ia aspectul unei fante pe marginile căreia se observă câteva trepte succesive (fractura în terasă). În fracturile directe se poate aprecia sensul de lovire prin dehiscenŃa liniei de fractură. Acest tip de fractură poate să apară şi prin lovirea cu un corp contondent neregulat când apar fracturi parŃiale ale tăbliei externe în planuri diferite. Când suprafaŃa contondentă este mai mare de 4 cm2 dar sub 16 cm2 se produc fracturi cu înfundare de obicei multieschiloase şi nu reproduc fidel suprafaŃa traumatizantă. Dacă suprafaŃa corpului care loveşte este mai mică de 4 cm2 fractura reproduce forma obiectului. Acestea au fost numite fracturi “orificiale”. Coloana joacă rolul unui corp contondent prin contractura musculaturii vertebrale şi paravertebrale (devine rigidă) şi determină o fractură inelară în jurul găurii ovale care poate fi completă sau incompletă (fractura prin telescopare). Dacă punctul de aplicare a forŃei este situat într-o zonă de micşorare a sfericităŃii craniului. care este mai largă la locul lovirii şi se subŃiază spre locul de propagare. În loviturile perpendiculare se găseşte un focar de înfundare izolat. Pot fi şi directe mediate. coloană în căderi pe sacru sau în picioare). Fracturile cominutive rezultă din întretăierea fracturilor ecuatoriale cu cele meridionale. la limita zonei de deformare se produce o fractură care se dispune în jurul punctului de aplicare a forŃei ca ecuatorul faŃă de pol. forŃa de izbire fiind transmisă prin intermediul unei părŃi a scheletului către baza craniului (mandibulă. Acelaşi tip de leziuni se realizează şi în căderile pe vertex (sport) sau în căderea unui obiect greu pe craniu. Fracturile directe sunt frecvente la bolta craniană care este mai expusă.desprinderi de tăblie externă (sau fractura prin radere) 41 . Cele de la bază sunt fie directe care apar prin lovirea directă la nivelul cefei sau sunt produse prin pătrunderea agentului vulnerant (proiectile. Acestea sunt fracturi ecuatoriale sau prin curbare. Ca fracturi directe de tip special – disjuncŃiile suturale – se produc sub acŃiunea unor corpuri contondente cu suprafaŃa mare la copii şi tineri. obiecte ascuŃite) prin cavităŃi naturale (gură.

sub acŃiunea unei forŃe puternice asupra suprafeŃei mari a craniului – fără focar direct şi apar disjuncŃii . În compresiunile bipolare linia de fractură traversează baza. Succesiunea loviturilor se poate aprecia ştiind că liniile fracturilor ulterioare se opresc la nivelul celor produse anterior. indicând astfel direcŃia de lovire. Structura anatomică a bazei. dar sunt mai frecvente la bază (prin aşa numitul mecanism de iradiere. Fracturile indirecte Pot fi localizate atât la boltă.din regiunea temporo-parietală se propagă în etajul mijlociu . Leziuni traumatice meningo-cerebrale Se clasifică în: 1.fracturi despicate produse prin obiecte despicătoare (topor. astfel încât: . satâr) care dacă vin în unghi ascuŃit fractura are direcŃia oblică în profunzime. oferă o rezistenŃă mai mică la deformare decât calota. de propagare). Fracturile indirecte se produc fie: . ea poate să apară la distanŃă de locul de acŃiune al forŃei – disjuncŃia şi fractura la nivelul plafonului orbitei.Curs de medicina legala poate rezulta în accidentele de circulaŃie prin târâre sau prin obiecte tăioase când cad în unghi ascuŃit. cât şi la bază.din regiunea occipitală se propagă în etajul posterior. . prin iradiere. situaŃie inversă faŃă de intrare. În general propagarea fracturilor de boltă spre bază se face pe drumul cel mai scurt. Orificiul de ieşire se prezintă cu dimensiuni mai mari pe tăblia externă.fracturi orificiale înŃepate-tăiate reproduc dimensiunile obiectului . În tragerile de foarte aproape se produc fracturi de tip exploziv (forŃa cinetică a glonŃului produce o mărire bruscă a presiunii intracraniene care se transmite egal pe toŃi pereŃii.din regiunea frontală se propagă în etajul anterior . . leziuni ale meningelui 42 . pereŃi inegali ca grosime. etmoidului.fracturi prin arme de foc – orificiul de intrare realizează o lipsă osoasă în formă de trunchi de con cu vârful spre tăblia externă. Linia de fractură indirectă este continuarea unei fracturi directe.prin aceleaşi modificări de diametru cranian în prezenŃa unui focar direct. fracturându-se punctele mai fragile. traversată de canale şi cavităŃi.

În afară de leziunile corticosubcorticale. Ulterior Ńesutul nervos se ramoleşte prin ischemie dând zone de necroză.contuzia cerebrală medie .Curs de medicina legala rupturi ale meningelui – dură. Dilacerarea cerebrală – constă în dezorganizarea structurală a Ńesutului nervos. leptomeninge hemoragii – hematom extradural. margini neregulate conŃinând Ńesut necrozat şi mici cheaguri sanguine.C. dezorientare temporospaŃială. ComoŃia cerebrală – se caracterizează printr-o pierdere bruscă a stării de conştienŃă totală sau parŃială.hemoragia intraparenchimatoasă (intracerebrală). Contuzia cerebrală – este o leziune traumatică severă în funcŃie de întinderea şi profunzimea alterărilor structurale din Ńesutul nervos.dilacerarea . cu baza spre suprafaŃa creierului. 43 .contuzia cerebrală gravă. Ca mecanism de producere aceste focare pot fi urmarea directă a impactului la locul de lovire sau indirect prin contralovitură (în partea opusă impactului).contuzia cerebrală minoră . leziuni ale substanŃei cerebrale: . Se consideră că sub acŃiunea traumatismului se produc leziuni difuze la nivelul axonilor (degenerare sau rupturi). În leziuni întinse se poate ajunge la deces. apar în timp leziuni secundare la nivelul trunchiului prin ischemie. focare de contuzie cerebrală diseminate în substanŃa albă şi în trunchiul cerebral. hemoragie meningee 2. cu durată de câteva ore şi remisie completă în formele uşoare. În evoluŃia leziunilor T.C. pot exista în traumatismele severe.comoŃia .contuzia . hematom subdural. delimitat de focare contuzive şi edem. Se caracterizează prin apariŃia unui focar hemoragic de formă triunghiulară localizat cortical sau cortico-subcortical. caracterizată printr-un focar de forme şi dimensiuni variate. Această leziune este alcătuită din mici hemoragii bine circumscrise cu un focar hemoragic central mai mare şi altele mai mici satelite (punctiforme). În funcŃie de întinderea distrucŃiilor tisulare contuzia cerebrală îmbracă forme clinice gradate: . amnezie totală faŃă de episodul traumatic.

Ruptura se produce de obicei acolo unde fractura interceptează vasul. Se ajunge la o presiune coloid osmotică cât mai apropiată de aceea a mediului extracelular prin trecerea în interiorul pungii astfel formate a apei şi electroliŃilor. de origine aproape întotdeauna traumatică şi însoŃit constant de fracturi craniene. Clinic se evidenŃiază semne de hipertensiune intracraniană cu leziuni de focar la circa trei zile de la traumatism când hematomul se constituie lent. 44 . Hematomul extradural (epidural) Este o colecŃie hematică (sânge coagulat) între os şi dura mater. înlocuirea distrucŃiilor tisulare prin Ńesut glial realizează o cicatrice cerebrală răspunzătoare de manifestările clinice tardive încadrate în encefalopatia posttraumatică (demenŃă). Cel mai frecvent apar temporo-parietal prin ruptura traumatică a arterei meningee medie. de rezorbŃie a pigmentului sanguin degradat şi în acelaşi timp de lichefiere a cheagurilor. încapsulându-l în circa 2-3 săptămâni printr-o membrană conjunctivă. În supravieŃuiri masa de cheaguri se comportă ca un corp străin pe care organismul caută să-l delimiteze. Astfel. venele diploice şi emisare. Această membrană are proprietăŃi active. direct mortală.Curs de medicina legala Este o leziune gravă. Este format din cheaguri de sânge de dimensiuni variind între 1-5 cm diametru. Mai rar sângele provine din sinusurile venoase ale durei. În caz de supravieŃuire. Hematoamele meningeale se încadrează în acest sindrom. Hematomul intraparenchimatos şi hematoamele meningeale determină sindromul de compresie cerebrală posttraumatică. se realizează o creştere continuă a dimensiunilor hematomului şi o accentuare a rolului său compresiv. Factorul decisiv în această compresie îl reprezintă comprimarea trunchiului cerebral pe marginea fibroasă inextensibilă a orificiului cortului cerebelos prin care trece trunchiul cerebral. Localizarea depinde de vasul lezat. situate în special temporofrontal mai aproape de scoarŃă (hematom netraumatic este în nucleii bazali) care se poate rupe sub presiunea hematomului când se formează rapid. Hematomul intraparenchimatos (intracerebral) Hematomul intracerebral posttraumatic este însoŃit de leziuni hemoragice meningo-cerebrale.

Aspectul macroscopic al revărsatului hematic intracerebral sau meningeal diferă ca sediu. o modificare ireversibilă) reprezintă o infirmitate fizică 45 . Hematomul subarahnoidian sau hemoragia meningee se localizează subarahnoidian sau subpial sau difuzează în ambele spaŃii. un corespondent lezional traumatic de la scalp înspre masa cerebrală constituie un argument de valoare în sprijinul originii traumatice a leziunilor.Curs de medicina legala Nu există hematom extradural la bază unde dura mater este foarte aderentă la os. Hematomul subdural este localizat între dură şi leptomeninge. se întâlneşte şi în contralovitură. este excepŃional cu localizare la bază la copilul mic unde aderenŃa nu este atât de fermă.C. În localizarea strict bazală şi fără leziuni osoase originea sa este netraumatică.C. profunzime şi întindere în cele două situaŃii distincte.o săptămână şi capătă denumirea de hematom subdural cronic. Poate evolua cu un interval liber de 48-72 ore.imediate de menŃionat: edemul cerebral. Uneori cuprinde suprafeŃe mici sub locul de lovire acoperind o zonă de contuzie sau dilacerare cerebrală.Sechelele T. ComplicaŃiile traumatismului cranio-cerebral Dintre complicaŃiile: . cât şi în zona de contralovitură. mai frecvent se întâlnesc zone de hemoragie meningee. se poate incapsula după cca. poate înveli uneori în totalitate creierul (deci şi la bază). În general. etiologia traumatică sau netraumatică este greu de precizat în unele cazuri. tromboze ale sinusurilor venoase. Termenul de hematom este utilizat în revărsatele hemoragice masive posttraumatice. Apare nu numai la locul de impact. Lipsa de substanŃă osoasă (post eschilectomie sau craniotomie. Poate să apară şi fără leziuni osoase. meningita seroasă . În lipsa unor date de istoric sau a leziunilor traumatice evidente. Sângele este de obicei lichid.ulterioare – septice – meningo-encefalite urmarea comunicării sinusurilor frontale cu exteriorul şi abcesul cerebral .

C. cu apariŃie tardivă (după 6 luni).Curs de medicina legala permanentă chiar dacă nu se asociază cu modificări neurologice sau lipsa de substanŃă osoasă este reparabilă operator.Diagnosticul de leziune ce rezultă din descrierea leziunilor. a infiltratelor hematice având grijă să se facă distincŃie între zonele de lovire şi de contralovitură. .7 Leziunile traumatice buco-maxilo-faciale (BMF) Traumatismele faciale sunt frecvente. indirectă sau concuratoare a producerii decesului. . Epilepsia posttraumatică se poate însoŃi de tulburări de comportament. datorită unei vascularizaŃii şi inervaŃii bogate care în traumatismele faciale medii şi grave poate să explice apariŃia şocului ca o complicaŃie. Este o dezorganizare mentală. adesea de intensitate mică (la tegument). łesuturile de la acest nivel se caracterizează printr-o mare plasticitate. 46 .Mecanismul de producere al leziunilor se deduce din aspectul şi topografia acestora pentru a se stabili un mecanism direct sau indirect .Aprecierea numărului de lovituri rezultă din individualizarea focarelor de fractură. .Cauza morŃii poate fi primară prin leziuni hemoragice meningo-cerebrale sau secundară prin complicaŃiile anterior amintite. łesutul conjunctiv lax bine reprezentat în zona facială favorizează apariŃia edemului posttraumatic accentuat ca leziune însoŃitoare. . . merge până la demenŃă. evolutiv. Se întâlneşte şi la boxeri. tulburări afective cu implicaŃii sociale şi juridice variabile. Encefalopatia posttraumatică este de asemenea o infirmitate fizică permanentă cu invaliditate. Leziunile traumatice ale părŃilor moi sunt mai pronunŃate ca în alte părŃi ale corpului. antrenând tulburări funcŃionale prin compresie. Problemele expertizei medico-legale în T.Cauzalitatea directă.C. 4. Encefalopatia posttraumatică – este un sindrom anatomo-clinic polimorf cronic.DirecŃia de lovire a capului şi succesiunea loviturilor se apreciază după topografia şi intensitatea reacŃiilor vitale pericraniene.

luxaŃii. Există traumatisme închise (contuzive) – hematoame (prin rupturi vasculare sau musculare).) care sunt infirmizante. Măduva spinării poate fi interesată prin hematoame rahidiene. Leziunile grave prin hemoragii consecutive şi durere pot produce şoc traumatic. Ele pot fi reprezentate de hematoame. 47 . permiŃând cronicizarea infecŃiei. Leziunile grave pot determina leziuni sechelare cu implicaŃii funcŃionale şi de ordin estetic (afectarea organelor de simŃ. 4. ale masivului facial sau dentare multiple. eschile osoase care realizează contuzii şi dilacerări – până la secŃiune medulară cu sechele neurologice consecutive tetra şi paraplegie. glandele salivare au o bogată floră microbiană.8 Leziuni traumatice vertebro-medulare. când sunt voluminoase produc compresiuni pe căile respiratorii şi formaŃiuni nervoase. . afectarea lor duce la tulburări funcŃionale şi estetice. de muncă. PrezenŃa a numeroase organe de simŃ la nivelul feŃei creşte riscul complicaŃiile posttraumatice. fracturi de mandibulă. Frecvente în accidentele de circulaŃie. vasculare cu consecinŃe grave. împuşcături. În asociere cu TCC gravitatea lor creşte . căderi. CavităŃile osoase ale sinusurilor feŃei pot fi punctul de plecare în propagarea infecŃiei spre meninge. Cele mai grave sunt cele de la nivelul coloanei cervicale care pot evolua rapid spre deces prin edem ascendent spre trunchiul cerebral. Leziunile de intensitate medie sunt mai profunde.Curs de medicina legala Muşchii masticatori au inserŃie cutanată. fracturi şi zdrobiri totale ale laringelui. Ca mecanism de producere: . 4.prin mecanism direct – la locul de impact .9 Leziunile traumatice ale gâtului Orice leziune traumatică la acest nivel poate avea consecinŃe grave datorită importantelor formaŃiuni anatomice existente (ex. Cavitatea bucală. hemoragic sau aspirarea sângelui în căile respiratorii cu efect rapid mortal.prin mecanism indirect – flexie. a nervilor faciali. a aparatului respirator. moartea reflexă în lovirile de tip “carate”). modificarea fizionomiei etc. extensie forŃate – anteroposterior şi lateral sau torsiune.

flebite.Curs de medicina legala rupturile cartilagiilor sau ale corzilor vocale produc emfizem subcutanat sau hemoragii masive ce duc la obstruarea căilor aeriene – insuficienŃă respiratorie gravă (mortală).11 Traumatismele abdomenului Şi acestea pot fi închise şi deschise. rapidă) . 4. bolateral. hemopericard. În pneumotoraxul cu supapă creşte aerul din pleură cu fiecare mişcare respiratorie. hemotorax – leziuni grave cu insuficienŃă respiratorie şi exit.10 Traumatismele toracelui – pot fi închise sau deschise: . reŃinem: . Traumatisme deschise Produse prin obiecte ascuŃit cu interesare vasculară (vasele mari ale gătului) duc la hemoragii masive. anevrise traumatice.moartea prin inhibiŃie (reflexă. Rezumând mecanismele tanatogeneratoare în leziunile închise ale gătului. etc. exit. Deschiderea jugularei poate duce la embolie gazoasă prin aspirarea aerului urmare diferenŃei de presiune. Plăgi latero-cervicale însoŃite de leziuni superficiale de ezitare supra sau subiacente. 48 .traumatisme închise – hematoame ale peretelui + fracturi costale. pe căile respiratorii sau obstrucŃia acestora prin hemoragiile rezultate din traumatismele grave. În omucideri rănile sunt foarte profunde. ceea ce duce la atelectazie pulmonară totală şi exit. plăgi mortale se întâlnesc în sinucideri. În compresia antero-posterioară sunt lezate mai multe coaste. Leziuni ale vaselor mici se pot complica producând tromboze. În lovirea directă fracturile a 1-2 coaste la locul de impact (frecvent. Cordul şi vasele mari sunt mai rar afectate. Ca urmare a fracturilor costale pot rezulta rupturi pulmonare. situate de obicei anterior sau antero-lateral. sau hematoame de-a lungul musculaturii produce compresie pe căi respiratorii şi asfixie. 4. arc lateral) este caracteristică. Plăgile penetrante constant se însoŃesc de hemopneumotorax. tot pe arcurile laterale. Traumatisme deschise sunt produse de plăgi penetrante sau nepenetrante.moartea prin asfixie mecanică – compresie din exterior sau interior.

vase.hematom subcapsular prin ruptura de parenchim . – ruperea capsulei tensionate urmată de inundaŃie peritoneală. Rupturile de organe cavitare – stomac. splină. Sunt datorate unor contuzii sau distrugeri tisulare mari ce se încadrează în sindromul de “zdrobire” (Crush – syndrome). . Se pot însoŃi de rupturi ligamentare.12 Leziunile traumatice ale membrelor.mezenterice. cot. În leziunile grave (accidente de circulaŃie) se poate ajunge la secŃiuni şi smulgeri de mase musculare cu tendinŃă la hemoragii masive sau complicaŃii septice. oaselor si articulatiilor Pot fi mortale în leziuni vasculare mari (plăgi) sau zdrobiri pe suprafeŃe mari care se însoŃesc de şoc traumatic.I. Prin vindecare lasă importante leziuni sechelare. Embolia grasă apare în fracturi ale oaselor lungi – moartea se instalează rapid. Acestea sunt urmarea leziunilor vasculare – vase mari. vezică biliară. loviri laterale.II. aortă iliacă sau a rupturilor de organe parenchimatoase – ficat. tracŃiuni. Rupturile musculare sau tendinoase pot rezulta şi prin contracŃii violente în cadrul unor activităŃi sportive. putând genera starea de şoc traumatic. Acest sindrom se caracteriezază prin fenomene de necrobioză cu rezorbŃie de produşi de dezintegrare proteică. LuxaŃia trebuie diferenŃiată de entorsă care reprezintă o distensie capsulo-ligamentară sau iritaŃii traumatice ale nervilor 49 . Localizări mai frecvente la articulaŃia scapulo-humerală. Pot fi complete sau incomplete (subluxaŃii cu contact parŃial între suprafeŃele articulare). urinară – sunt urmate de peritonită. ArticulaŃiile mari sunt luxate în traumatisme puternice (călcări. mai rar la membrele inferioare. LuxaŃiile – reprezintă modificarea raporturilor anatomice dintre capetele osoase ale unei articulaŃii. Între cei doi timpi există un interval liber de ore sau zile (2-3 zile). Ruptura de splină poate evolua în 2 timpi: . capsulare.Curs de medicina legala Leziunile hemoragice sunt cele mai frecvente. căderi). răsuciri violente (torsiune). intestin. 4. coloană cervicală. degete. Mecanism de producere – accidente de circulaŃie. nervi şi muşchi.

având formă de triunghi. Fracturile – reprezintă soluŃii de continuitate totale sau parŃiale la nivelul osaselor sub acŃiunea forŃei mecanice. Pielea la nivelul focarului de fractură rămâne intactă în fracturile închise sau poate fi străpunsă de fragmentele osoase. apare fractura. 50 . Periostul este de regulă rupt sau deslipit. fascii. Clasificare: pot fi închise sau deschise. realizată de un fragment osos. fluture. În focarul de fractură. cealaltă fiind fixă. În compresii mari se produce necroza unor Ńesuturi (muşchi. spiralate. “Y”. Fracturile directe se produc la locul de acŃiune al agentului traumatic sau prin compresiune. SoluŃii de continuitate la nivelul pielii pot rezulta şi mai târziu datorită necrozei de compresie. După mecanismul de producere: directe. nervi). la punctul de curbură maximă (de obicei diafiza). fragmentul va fi cu baza în partea opusă impactului. Fracturile indirecte apar la distanŃă de locul de impact. La oasele lungi fracturile directe sunt transversale şi se întâlnesc în orice regiune a osului. De obicei. se însoŃesc de tumefacŃie articulară prin edem şi echimoză. indirecte. Produc durere şi impotenŃă funcŃională. în primele 1-2 ore apare o echimoză la locul de acŃiune a agentului traumatic ce a produs fractura. Necesită imobilizare 10-12 zile pentru punerea în repaus a articulaŃiei. după aspect. se produc fracturi mai ales la unirea 1/3 medii cu 1/3 inferioare. oblice. întindere violentă. sub acŃiunea directă a agentului vulnerant sau a fragmentelor osoase se produc modificări tisulare (rupturi de tegument. urmate sau nu de tulburări vasomotorii. Echimoza care apare mai târziu (după 2-3 zile) este rezultatul difuzării sângelui din hematomul format în focarul de fractură. vase şi nervi). Detaşarea unui fragment triunghiular pe un os lung va avea întotdeauna baza de partea impactului. Mecanismul de producere – prin flexie când forŃa acŃionează la extremitatea unui os.Curs de medicina legala senzitivi ai articulaŃiei. Reprezintă 25% din totalul leziunilor traumatice şi afectează persoanele între 20-50 ani. clarinet. dacă acesta este pe suprafaŃă mare. Muşchii pot fi rupŃi prin străpungere. sau dacă suprafaŃa de impact este îngustă. care favorizează rezorbŃia edemului şi echimozei. în “lemn verde”. Leziunea se produce la locul de impact. prin răsucire (distorsiune) şi tracŃiune directă. muşchi.

Consolidarea (sudarea) fragmentelor osoase se face în 25-30 zile. Pe acest calus moale (fibros) din a 16-a zi încep să se depună microcristale de săruri minerale (P tricalcic. Concomitent proliferează din periost şi endost celule osoase tinere. căderi de obiecte grele asupra corpului. explozii. transformându-se într-un Ńesut mezenchimatos – calusul moale – proces ce durează 11-16 zile. se face în etape. 4. etc. vârsta şi starea de sănătate a aorganismului. III şi IV. Hematomul format în focar se coagulează. 51 .calus vicios . osteomielite . Organele cavitare plesnesc în stare de plenitudine (cu lichide sau gaze) sau dacă acŃiunea agentului traumatic depăşeşte rezistenŃa pereŃilor organului. Ruptura unică de organ apare când forŃa mecanică s-a exercitat direct asupra organului omenesc. de dispoziŃia fragmentelor osoase.trombolebite . comprimări. de dimensiunile osului. numite de unii contuzii de gr. Pe reŃeaua acestui cheag fibrino-proteic migrează celule conjunctive. proteine şi detritusuri celulare pe care se grefează celule inflamatorii locale sau venite pe calea sângelui. se formează fibre de colagen.osteoporoză altergică . Rupturile multiple apar în acŃiunile complexe din precipitare.embolie grasă.pseudoartroză.13 Rupturile şi strivirile de organe. Acest stadiu durează 5-7 zile. Acesta se remaniază prin osteoliză realizată de bogăŃia de vase de neoformaŃie care ajută concomitent la formarea traveelor osoase. Plasma se rezoarbe şi rămâne o reŃea de fibrină. cominutivă. fără complicaŃii. Consolidarea unei fracturi nu este echivalentă cu vindecarea (la perioada de imobilizare se adaugă refacerea Ńesuturilor morfologic şi funcŃional prin fizioterapie).artrită traumatică . Uneori fracturile se pot complica prin: .Curs de medicina legala EvoluŃia unei fracturi. Orientarea şi aşezarea acestor travee este dictată de forŃele mecanice şi contracŃiile musculare.hemartroză .). carbonat de Ca) formându-se calusul osos primitiv. Consolidarea este dictată de felul fracturii (simplă. Sunt efectele traumatismelor grave prin căderi.

Rupturile se pot produce direct prin acŃiunea locală a agentului traumatic.Curs de medicina legala Stomacul se rupe mai ales de-a lungul curburilor sau în regiunea fundică prin lipsă de sprijin. cădere mai ales dacă sunt hipertrofiate. Pielea rezistă bine la strivire. lovire. Strivirile forte pot produce amputări izolate ale unor părŃi de corp. Comprimarea abdomenului cu genunchii poate produce rupturi hematice sau splenice. Strivirea reprezintă distrugerea parŃială sau totală a integrităŃii organului sau a unui segment corporal până la dezintegrare structurală. Organele parenchimatoase se rup prin comprimare. 52 . sau indirect în căderile de la înălŃime.

p. fire de păr) fie pe caroserie. fiind inapt din punct de vedere medical. LegislaŃia noastră are un caracter preventiv. MECANISME DE PRODUCERE A LEZIUNILOR TRAUMATICE ÎN ACCIDENTELE DE TRAFIC RUTIER ccidentele de trafic ocupă al 3-lea loc în rândul cauzelor de mortalitate generală după afecŃiunile cardio-vasculare şi boala canceroasă.) sau omor din culpă (art. eventuale contraindicaŃii medicale de a conduce autovehicule. Prin examene de laborator se examinează urmele biologice constatate fie la faŃa locului (pete de sânge.Curs de medicina legala 5. Pentru a corobora aspectele lezionale cu mecanismele de producere a leziunilor este necesară cunoaşterea tipului de vehicul. Sunt sancŃionaŃi contravenŃional cei care au o concentraŃie de până la 1 g%. cu roŃi metalice (tren.). Factorii implicaŃi în producerea accidentelor de trafic rutier sunt: omul. fără motor (biciclete. starea de oboseală. Juridic. OcupanŃii după locul ocupat în spaŃiul din autovehicul sunt: conducător auto. La conducătorii auto. ocupanŃi spate. somnolenŃa. pasager dreapta. 53 .1 Obiectivele expertizei: Se referă la examinarea clinică a victimei şi a conducătorului auto. Examenul medico-legal al conducatorului auto va trebui să stabilească starea de intoxicaŃie alcoolică. tramvai. La o concentraŃie mai mare de 1 g% sancŃiunea este penală. administrarea de medicamente (tranchilizante sau alte medicamente cu acŃiune secundară pe SNC) constituie alături de ingestia de alcool alŃi factori de risc în producerea accidentului. 5.p. 184 c. vehicolul şi drumul. A Leziunile sunt diferenŃiate în funcŃie de calitatea de pieton sau ocupant al autovehicolului. Peste 50% din accidente sunt datorate conducătorilor auto şi numai 35% pietonilor. respectiv: vehicul cu roŃi de cauciuc (autovehicul). 178 c. accidentul de circulaŃie este calificat cel mai frecvent ca vătămare corporală din culpă (art. căruŃe). metrou).

Ex. leziuni ale cordului şi aortei prin comprimarea între volan şi coloana vertebrală. nesistematizate. precum şi alte rupturi viscerale în special abdominale. În general. În aceste condiŃii greutatea dinamică a organelor creşte de câteva ori. s-a observat că în funcŃie de locul din autovehicul se pot întâlni cu precădere anumite tipuri de leziuni. fracturi costale şi ale sternului. Totuşi. De asemenea coliziuni la viteze de 20-30 km ori pot produce leziuni mortale în special prin TCC. Mai caracteristice sunt leziunile rezultate din impact cu volanul.2 Aspecte lezionale la ocupanŃii autovehicolului Într-un impact al autovehicolului cu un obstacol energia descărcată este direct proporŃională cu masa şi viteza acestuia. “sindromul volanului”. pe când răsturnarea autovehiculului produce leziuni minore. în momentul impactului se consideră că ocupanŃii autovehiculului sunt expuşi la o multitudine de forŃe de unde rezultă leziuni multiple. superficiale. să ducă la deces. Prin impactul membrelor inferioare cu bordul apar fracturi de gleznă. iar la o viteză de 70 km/oră forŃa de deceleraŃie este echivalentă cu o cădere de la aproximativ 20 m înălŃime. Conducătorul auto suferă frecvent traumatism cranio-cerebral prin lovirea de bord sau de parbriz. localizate la nivelul toracelui şi anume. Rezultă că autovehiculul prin energia declanşată în momentul impactului produce leziuni grave mai ales asupra organelor situate pe axul longitudinal al corpului. pe când striviri importante ale membrelor să ducă la supravieŃuiriea traumatizatului. coloanei vertebrale sau organelor abdominale. aşa numitele zone negre ce fac ca o leziune aparent minoră a capului. rotulă. precum şi rupturi pulmonare. de femur sau bazin (col femural. : strivirea măduvei spinării în canalul medular prin mecanismul de lovire de bici în hiperflexii ale coloanei cervicale urmate de hiperextensii bruşte sau apariŃia hematoamelor subdurale prin vibrarea creierului în interiorul cavităŃii osoase ce duce la ruperea vaselor cortico-meningee. OcupanŃii unui autovehicul în momentul impactului suportă acŃiunea mai multor forŃe de coliziune: prima a autovehiculului cu obstacolul. practic sunt politraumatizaŃi. a doua izbirea de interiorul autovehicolului şi a treia izbirea organelor de pereŃii cavităŃilor în care sunt conŃinute. ducând la strivirea unora în cavităŃile lor fără a suferi un impact cu interiorul autovehiculului. cavitatea cotiloidă). La o viteză de 40 km/oră forŃa de izbire devine de trei ori mai mare decât greutatea corpului.Curs de medicina legala 5. 54 .

în prima etapă intervin membrele superioare. oglindă. parbriz. În impact frontal datorită proiectării prin inerŃie. în impactul din spate al autovehiculului prezintă leziuni grave la nivelul coloanei cervicale prin hiperflexie şi hiperextensie.3 Mecanisme simple de producere a leziunilor Căderea din poziŃie staŃionară. Centura de siguranŃă protejează ocupantul de izbirea în interiorul vehicolului. din fugă. cu afectare importantă şi a laringelui. poate recădea pe spate. traheei şi bronhiilor. este eficace la viteze de 70-80 km/oră. Faza următoare. În a doua etapă se deplasează trunchiul lovindu-se de părŃile proeminente din autovehicol: bord.. încearcând să atenueze forŃa de izbire. Leziuni importante apar şi la nivelul organelor abdominale. din mers (autopropulsie).complexe – cele mai frecvente. fracturi ale membrelor inferioare Traumatisme maxilo-faciale apar doar în impacte puternice laterale prin lovire de stâlpii laterali ai autovehiculului. Pasagerii (ocupanŃii) din spate Pot fi proiectaŃi înainte brusc spre spătarul scaunului din faŃă. 5. acoperiş. Este considerat locul cel mai expus şi cu producerea de leziuni foarte grave. elongaŃii musculo-ligamentare. 55 .simple . Ocupantul din dreapta. Ca o leziune foarte gravă s-a observat secŃionarea vaselor gâtului prin cioburi de parbriz. stâlp anterior de susŃinere.Curs de medicina legala Tipurile mai noi de autovehicule sunt utilate cu perne amortizante la bord pentru a reduce forŃa impactului şi respectiv apariŃia leziunilor grave. Pietonii prezintă leziuni realizate prin 3 mecanisme: . Ambii ocupanŃi din faŃă. dacă spătarul scaunului nu se deplasează înainte.asociate . Poate fi ejectat prin parbriz sau lovirea capului de bord. Prin proiectarea în interiorul autovehiculului ocupantul suferă adesea un traumatism cranio-cerebral în urma izbirii de stâlpul din dreapta. moment în care se produc fracturi de coloană vertebro-cervicală cu deces rapid. prin lovire directă sau indirect prin proiectare pe pereŃii cavităŃii. spătarul amortizează o bună parte a şocului ceea ce duce la leziuni mai puŃin grave ca: entorse.

Se produc leziuni grave: fracturi cominutive. mai mult coastele. Călcarea Ca mecanism simplu apare numai în condiŃiile în care victima este culcată pe carosabil (suicid. fracturi. Târârea cu viteză mare produce leziuni cu caracter de arsură. Se mai pot produce scalpări şi fractură craniană prin frecare (radere). bara de autoturism atinge gambele. Târârea Produce leziuni caracteristice. parapet. rar luxaŃii. pe părŃi proeminente şi pe o suprafaŃă mai mare. localizate pe: părŃi proeminente. rupturi de organe. Proiectarea – realizează leziuni pe o singură parte. Lovirea – produce leziuni de mică intensitate. În călcare leziunile cele mai grave apar în zona unde roata urcă pe corp. echimoze. DirecŃia de denudare este inversă celei de târâre. Autovehicolele prin călcare lasă urmele desenului anvelopelor pe haine sau tegumente care fiind elastice îşi păstrează integritatea. bazinul. frecvent este urmată de cădere. abdominale. craniul explodează.). Aceeaşi bară de camion afectează coapsele. hematoame. toracice. frecvent pe o singură parte a corpului. ebrietate). pod etc. Este posibil în cădere să nu apară urmele impactului dacă victima are haine groase sau se sperie şi alunecă. Localizarea zonei de lovire este în funcŃie de tipul de autovehicul. fracturi multiple. genunchii. Comprimarea Se realizează prin prinderea victimei între două planuri dure: doua autovehicule. ale membrelor inferioare. In cazul vehiculelor cu roŃi metalice se produc secŃionări sau amputări de segmente.Curs de medicina legala Căderea ca mecanism izolat se caracterizează prin localizarea leziunilor pe o singură parte a corpului. Leziunile sunt de gravitate mică: excoriaŃii. pe 2 linii bilateral. sau un autovehicul şi un obstacol (zid. În comprimare este caracteristica prezenŃa leziunilor bipolare (pe două planuri opuse). rezultate din frecarea pielii pe caldarâm. 56 . copac. placarde excoriate. Se întâlnesc traumatisme cranio-faciale. simetric. cu disjuncŃia articulaŃiei sacro-iliace şi a celei pubiene – bazinul se desface ca o carte. fracturi de bazin: bilateral. Partea de caroserie care loveşte. dar de gravitate mai mare.

caracterul vital al plăgilor. Leziunile în general sunt foarte grave. Leziunile au dispoziŃie multipolară. sinucidere. Căderea din tren – fracturi multiple. când acestea se răstoarnă. după care datorită lovirii sub centrul de greutate a corpului. prin faptul că impactul are loc deasupra centrului de greutate. apoi rostogolire pe terasament. urmate în timpul trei de proiectarea pe caldarâm cu producerea de leziuni terŃiare. Tractoarele produc mai frecvent leziuni prin călcare şi comprimare. disimulare de crimă. cu fragmentări corporale şi dispersarea fragmentelor pe distanŃe de sute de metri. la nivelul amputaŃiei. În unele expertize medico-legale se solicită stabilirea persoanei care a condus autovehicolul. Acest obiectiv se stabileşte prin cercetarea leziunilor constatate la accidentaŃi sau la cadavru.. colică renală etc.). va produce o leziune primară de impact cu bara din faŃă sau cu farul la nivelul membrelor inferioare. ruptură de anevrism. Uneori după distanŃa de proiectare se poate aprecia viteza autovehiculului.4 Leziuni produse de alte tipuri de vehicole Trenul produce leziuni în catastrofe. Accidentele de avion produc catastrofe în special prin greşeli de pilotaj (75%) şi mai rar prin boli grave ale pilotului (ulcer perforat. Obişnuit cu infinitul poate izbi nava de stânci. 5. poate fi minim sau absent. când cel puŃin 2 vertebre au fracturi cominutive. va imprima o basculare pe capotă sau parbriz cu producerea unor leziuni secundare mai ales TCC. leziunile părŃilor moi au lăŃime asemănătoare cu lăŃimea roŃilor. Lovirea unui copil. 57 . Exemplu: la o viteză de 70 km/oră un pieton poate fi proiectat la o distanŃă de până la 10 m de locul impactului. Lovirea laterală a unui adult produce mai frecvent o proiectare fără basculare. surprinderi accidentale.Curs de medicina legala Când autovehicolul loveşte frontal un adult. va fi proiectat fără basculare pe vehicul cu apariŃia unor leziuni de lovire şi proiectare. Datorită compresiei revărsatul sanguin apare la distanŃă. trunchiului pe şină. Cercetarea urmelor de rănire ca şi a urmelor biologice de pe autovehicul permit identificarea autovehicolului implicat. Accidentele se produc la decolare prin explozii şi incendii sau la aterizare prin evaluare incorectă a distanŃelor la viteze mari sau prin tulburări de acomodare a ochiului pilotului. în caz de cădere accidentală din tren. În sinucideri caracteristic este aşezarea gătului.

Precipitarea – este un mijloc frecvent de sinucidere. incendii.mecanism direct primar – leziunile apar în regiunea care a luat prima contact cu planul dur 58 . apă. diferite obstacole. hematoame.cauze interne ce modifică menŃinerea reflexă a posturii: boli neurologice. În precipitare leziunile au gravitate mai mare. coate.regiunea lezată – indiferent de înălŃime (ex. Gravitatea leziunilor depinde de viteaza de cădere care este dependentă de: . ExcepŃie. nas. în stările de ebrietate cu căderi repetate. zăpadă. occipital sau palme. propulsie. Tipurile de leziuni întâlnite sunt echimoze. Căderea – o parte a organismului se izbeşte cu violenŃă de planul de susŃinere. Se produc prin mai multe mecanisme: .Curs de medicina legala Accidentele se produc şi în atmosferă prin spargerea parbrizului în impact cu vulturii cu aripi foarte mari ce se reped la fuselajul strălucitor sau răpiri de avioane ce impun manevre bruşte sau coliziuni de avioane.înălŃimea de la care cade corpul omenesc . Accidental se întâlneşte în accidente de muncă. Pierderea echilibrului poate avea: .situate pe părŃi proeminente ale capului – frunte. bărbie. Ambele sunt consecinŃa pierderii echilibrului. Leziunile produse prin cădere sunt situate pe o singură parte a organismului (unipolare). după intoxicaŃii şi spânzurare. jivraj (depunere de gheaŃă). ebrietate . Căderea apare din poziŃie staŃionară sau în mers (leziuni mai importante). epilepsie. plăgi contuze.greutatea corporală .5. fracturi. Precipitarea – corpul uman trece de pe un plan pe altul situat mai jos sub acŃiunea gravitaŃiei (căderea de la înălŃime). pomeŃi.suprafaŃa pe care cade (pământ. asfalt) . TCC şi traumatismul vertebro-medular sunt foarte grave). bose. Alte Împrejurări de producere a traumatismelor mecanice 5. placarde excoriate. obscuritatea. Caracteristicile leziunilor prin cădere . genunchi. Căderea şi precipitarea (căderea de la înălŃime).cauze externe – umiditatea solului. sincopă.

forŃa de lovire sau comprimare Cu mâinile omul poate produce sugrumare (comprimarea gătului) sau sufocare (astupă orificiile respiratorii). corpul în cădere liberă se poate lovi de diferite obstacole (balcoane. Tot cu picioarele se poate produce călcarea toraco-abdominală. ureche. Gravitatea leziunii depinde de: regiunea lezată.Curs de medicina legala mecanism direct secundar – leziuni apărute prin izbirea ulterioară a corpului de plan dur (după primul contact) . hematoame. buze. coloana vertebrală. 5. pe genunchi sau ischioane (forŃa se transmite prin intermediul coloanei vertebrale) . fracturi costale. Pe lângă aceste mecanisme.mecanism indirect – produce leziuni la distanŃă de locul de impact. rupturi de organe interne şi intestine. pomi). Lovirea cu pumnii produce fracturi.6. chiar mortale. Sunt dispuse pe mai multe părŃi ale corpului în planuri diferite (leziuni multipolare). 59 . stâlpi. Există o mare diversitate de leziuni ce interesează craniul. Leziunile sunt foarte grave – cel mai frecvent mortale. organele toracice şi abdominale sau membrele. Lovirea cu capul produce importante leziuni faciale (fracturi osoase. Leziuni produse prin mijloace proprii omului de apărare-atac Uneori rezultă leziuni foarte grave.mecanism direct mediat – caracteristic căderilor în picioare. Cu dinŃii prin muşcare pot rezulta plăgi muşcate la nivelul feŃei (nas. obraji) sau la nivelul gâtului (plăgi cu lipsă de substanŃă). rareori craniene. dentare. rupturi de vase mari (aorta. Lovirea cu picioarele produce fracturi ale membrelor inferioare. mezenterica). în special faciale. Trebuie reŃinut faptul că în faŃa unui deces prin precipitare este importantă cercetarea caracterului vital al leziunilor pentru excluderea disimulătii unei crime. plăgi plesnite).

de supraîncălzire a corpului (hipertermia). AgenŃi fizici sunt: căldura. Vindecarea se produce fără cicatrice. alcoolicii adorm cu Ńigara aprinsă.flacără . prin spargerea veziculelor zona de flictenă se pergamentează. Post mortem eritemul dispare. Rx. LEZIUNI TRAUMATICE PRIN AGENłI FIZICI iferiŃi agenŃi fizici pot produce moartea unei persoane prin acŃiune generală sau locală. Se pot întâlni situaŃii de disimulare a omorului prin arderea cadavrului persoanei suprimată prin alte mijloace.localuri publice – magazine. poate persista numai în jurul focarelor însoŃite de coagulare intravasculară. curentul electric. epileptici în criză cad pe sursă de căldură. 6.corpuri incandescente . când se declanşează incendii.lichide fierbinŃi sau vapori supraîncălziŃi . circ. discoteci.radiaŃii ultraviolete.substanŃe chimice (acizi. .suprafeŃe încinse sau prin curent electric – flama degajată de arcul voltaic. presiunea atmosferică.gradul I – eritemul cunoscut ca o roşeaŃă a pielii însoŃită de edem şi durere. Arsurile pot fi rezultatul acŃiunii diferitelor forme de căldură (agenŃi termici): . radiaŃiile ionizante. Mai rar sinucideri (stropirea hainelor cu substanŃe inflamabile şi aprinderea lor9 sau crime.gradul II – flictena – caracterizată prin prezenŃa unor vezicule ce conŃin exudat sero-citrin bogat în leucocite. O altă categorie de arsuri sunt cele produse prin: .metale topite .1 Căldura poate produce leziuni locale – arsurile şi generale.Curs de medicina legala 6. La cadavru. Arsurile sunt de 4 grade: .mediul casnic – copii nesupravegheaŃi. etc. fibrină. Arsurile termice: sunt de obicei accidente şi se întâlnesc în: . devine roşie – 60 D .mediul industrial ca accidente de muncă . Dacă interesează 75% din suprafaŃa corporală pot fi mortale. . emanaŃii radioactive. teatre. frigul. baze) . Dacă interesează 50% din suprafaŃa corpului pot fi mortale.

61 . în hiperflexie. Prin carbonizare se realizează o scădere în greutate şi volum a cadavrului. cicatricile sunt denivelate. bine “vascularizată”. datorită deshidratării. . radiare. membre superioare câte 9% =27% . necroza de coagulare a fibrelor de colagen.gât. vârsta (copii şi bătrânii fac mai uşor starea de şoc). Când escara cuprinde 25% din suprafaŃa corporală poate deveni rapid mortală. sindromului toxic sau complicaŃiilor metabolice şi infecŃioase precoce.Curs de medicina legala gălbuie. După eliminarea escarelor rămân pierderi de substanŃă ce se acoperă prin cicatrizare. zona genitală câte 1% =2% . cu fisuri. În primele 3 zile pe prim plan stau fenomenele caracteristice şocului algic (durere). uscată. diferite tare organice (hepatice. Cele mai periculoase zone pentru supravieŃuirea imediată a victimei sunt faŃa. faŃă. tulburări endocrine).gradul III – escara –reprezintă o necroză de coagulare albcenuşie sau galben-brună interesând epidermul şi dermul. Ca şi flictena se poate infecta foarte uşor. organele genitale externe. membre inferioare câte 18= 72%. . Aprecierea în procente a suprafeŃei de piele arsă: . renale.gradul IV – carbonizarea – arsuri foarte profunde în care zona arsă este neagră. spate. retractile. insuficienŃă renalŃ acută (daca arsurile depasesc 40-60%). Moartea se poate instala în faza de şoc dacă suprafaŃa arsă depăşeşte 50%. Carbonizarea poate duce la distrucŃie totală cu deschiderea cavităŃii craniene. În incendii se va cerceta prezenŃa funinginei în căile respiratorii şi a CO în sânge pentru dovedirea caracterului vital al arsurilor. dinŃii şi oasele având cea mai mare rezistenŃă. Decesul poate surveni prin şoc. Ńesuturile sunt retractate imprimând poziŃia de “boxer” sau de “luptător”. cheloide. microtromboze. fibrele elastice dispar.trunchi. gâtul. La cadavru arsurile se pergamentează. alterări ale pereŃilor vasculari. Pot determina decesul prin şoc algic (durere). Flictena trebuie diferenŃiată de veziculele de putrefacŃie care nu conŃin substanŃe proteice. complicaŃii septice. Microscopic în zona escarelor se observă vasodilataŃii în derm. rupturi musculare iar vasele şi nervii apar ca nişte punŃi pe fundul plăgilor.cap. O serie de factori condiŃionează instalarea şocului: suprafaŃa arsă să depăşească 10%.

emaciere.cauza arsurii – flacără – leziunile sunt pe părŃile descoperite. septicemie. accidente fibrinolitice (după 10 zile). Între 3 săptămâni şi 2 luni evoluŃia se caracterizează prin predominarea catabolismului în special proteic însoŃit de scăderea în greutate şi insuficienŃă hepatică subclinică. Decesul survine prin stressuri minime sau infecŃii. Cel mai frecvent se observă microfocare hemoragice. substanŃe toxice etc. microtromboze.cercetarea leziunilor de violenŃă în cazuri de disimulare a cauzei morŃii. 62 . septicemii.Curs de medicina legala După dispariŃia şocului în următoarele 2-3 săptămâni se produce delimitarea zonei arse: cele superficiale se vindecă. ulceraŃii pe mucoase (respiratorie şi digestive).arsurile sub formă de flictene trebuie diferenŃiate de degerături . profunde. bolnavul nu intră în convalescenŃă. Probleme medico-legale ale morŃii: . prezenŃa emboliilor în pulmon rezultate din topirea grăsimilor hipodermice (se pot găsi din primele ore ale arsurii). IRA. complicaŃii hepatice şi digestive. şoc hemoragic (hemoragia digestivă superioară). Tulburările de metabolism şi permeabilitate capilară stau la baza alterărilor din diferite organe. anemii. fibrohialinoză. focare necrotice în ficat. tubulonefroză. a CO în sânge să depăşească 30-40%. descendente. arme de foc. lipsesc funinginea şi modificările firelor de păr . denutriŃie. edem. la nivelul gâtului şi pe viscere dacă au fost produse cu arme albe. cele profunde evoluează cu necroză şi granulare. Diagnostic cauzal: .diagnostic pozitiv de arsură – caracterul vital al arsurilor – se vor examina flictenele (conŃinutul lor bogat în leucocite şi fibrină). părul ars . În această etapă apar tromboflebite (după circa 5 zile).lichide fierbinŃi – dau numeroase flictene pe părŃile descoperite sunt leziuni de scurgere. După 2 luni de evoluŃie se instalează şocul cronic care este mult redus prin terapie corectă şi precoce şi se caracterizează prin plăgi atone. Decompensările pot surveni cu uşurinŃă prin trombembolii. prezenŃa funinginei în căile respiratorii. în plagă se găsesc fragmente din metalul respectiv . sunt murdare de funingine.corpuri incandescente – grave.

. focare hemoragice în viscere. maraton etc. din radiaŃiile solare sau surse artificiale (sudori.crampa musculară calorită se caracterizează prin contracturi tetaniforme 63 . Poate să apară în 2 condiŃii: . intoxicaŃie cu CO.diagnosticul cauzei de moarte – edem glotic. materiale incandescente) . T. Morfologic – temperatura cadavrului scade încet. Hipertermia este rezultatul expunerii întregului corp la temperatură ridicată (şocul hipertermic).Curs de medicina legala .V. turnătorii).). Uneori dau actinite grave la cei sensibili ducând la moarte.Sincopa albă cu paloare bruscă. comă şi arsuri gr. cinematografie. după marşuri cu îmbrăcăminte fixă. lipotimie – fenomene care dispar prin scoaterea persoanei din mediu . Această stare patologică poate să apară ca accident de muncă (furnale. redoarea cefei. Clinic sunt 3 forme: . dispnee şi moarte în câteva minute. vărsături.V. meningită hemoragică – considerată de unii autori caracteristică. mioză. stază generalizată. sticlari. Sindromul se caracterizează prin creşterea temperaturii corpului şi absenŃa termolizei pentru ca temperatura corpului să rămână constantă.). reflectată. febră. delir. în special ca radiaŃii U.V.identificarea cadavrelor arse – dificilă – se bazează pe cercetarea danturii care rezistă bine la acŃiunea termică .sincopa calorică (pierderea stării de conştienŃă uneori însoŃită de greŃuri şi vărsături) . convulsii epileptiforme.insolaŃia propriu-zisă datorită razelor calorice sau artificiale (cuptoare. pierderea cunoştinŃei.uşoară – manifestată prin cefalee. InsolaŃia Este sindromul de încălzire a extremităŃii cefalice în urma expunerii îndelungate la soare (raze calorice şi U.gravă – la simptomele de mai sus se adaugă contracŃii musculare. anxietate. Ca manifestări clinice cunoscute întâlnim .insolaŃia prin lumină indirectă. Semne: digestive. Deces prin colaps sau insuficienŃă cardiacă acută. dacă a supravieŃuit în timp se stabileşte după leziunile observate şi evoluŃia clinică (FO).I-II. psihice. ameŃeli.

Prin secreŃiile glandelor endocrine vor creşte eliberarea glicogenului din ficat şi reacŃiile catabolice şi oxidative. pierdere de căldură). bătrâni). Modificările induse de frig se desfăşoară în două etape: I. scăderea cu 100 inhibă de 3-4 ori viteza lor. Această formă de manifestare poate să apară direct. Dacă temperatura corpului depăşeşte 43-440C se produce paralizia centrilor cardio-respiratori din bulb. cardio-vasculare. Sinuciderea este excepŃională şi poate fi întâlnită la bolnavi psihici. Temperatura centrală minimă compatibilă cu viaŃa este cuprinsă între 30-250. denutriŃii). Hipotermia mai este cunoscută ca metodă terapeutică. nou-născuŃi. omorul se întâlneşte rar şi este posibil la persoane în stare de ebrietate avansată. Temperatura optimă la care se desfăşoară funcŃiile şi procesele metabolice este de 36-370C. anemii. ReacŃiile de apărare la frig pot fi scăzute la vârste extreme (nou născuŃi. ce are ca efect scăderea termolizei. fără să treacă prin sincopă şi crampă. 64 .Curs de medicina legala . taraŃi (boli endocrine. obişnuite la frig. care prin expunere prelungită duce la depăşirea mecanismelor de termoreglare. golirea rezervoarelor sanguine şi stimularea hiperglicemiei. alcoolici (reacŃii de orientare întârziate. Etapa reacŃiilor de apărare Organismul se opune pierderilor de căldură prin creşterea termogenezei şi scăderea termolizei. Decesul survine prin tulburări de ritm cardiac şi respirator. Se descriu cazuri “imunizate”. În marea majoritate a cazurilor este accidentală. Sediile principale ale termogenezei se găsesc în ficat şi muşchi (frisoane). bolnavi.2 Frigul (hipotermia degeraturile) RefrigeraŃia (hipotermia) reprezintă totalitatea modificărilor fiziopatologice şi morfopatologice apărute în urma expunerii la temperaturi joase. scăderea cu 3-40 reduce la ½ viteza reacŃiilor biochimice. bătrâni. de la început. Centrii termogenezei din hipotalamusul posterior sunt informaŃi pe cale sanguină şi nervoasă. 6.şocul hipercaloric cu pierderi mari de lichid prin transpiraŃie urmate de intoxicaŃie endogenă. aceasta în raport direct cu particularităŃile individuale.

hipotensiune arterială cu colaps. acŃionează ca un paralizant al vaselor de sânge. . hipotensiune arterială cu stagnarea sângelui în viscere şi colaps. acest fenomen însă nu indică moartea prin frig ci doar expunerea cadavrului la temperatură scăzută şi este consecinŃa difuzării O2 prin piele şi a consumului redus al acestuia antemortem. reflexe vii.Curs de medicina legala II. Semnele clinice încep cu frison. poliurie. uneori cu focare de hemoragie meningee. Necropsia se va face după o dezgheŃare lentă pentru a nu grăbi alterările de autoliză. Aceste pete se produc prin congestie. rărirea pulsului. disocierea Hb O2 este mult încetinită.apoi hipotermie. LividităŃile cadaverice sunt roşii. dureri toracice. O modificare caracteristică se găseşte pe mucoasa gastrică şi se traduce prin prezenŃa unor pete mici de culoare cafenienegricioasă. ConsecinŃele acestor modificări sunt scăderea profundă a activităŃii S. Cadavrul are o duritate lemnoasă. polipnee. somnolenŃă de neînvins. scăderea ritmului cardiac şi respirator. Diagnosticul medico-legal al morŃii prin frig Sunt necesare date exacte asupra împrejurărilor în care a ajuns victima la locul unde a fost găsită: 65 . moarte. pielea nu este mobilizabilă. face bloc cu musculatura. Moartea se realizează prin colaps şi fibrilaŃie ventriculară (hipoxie. lichidul cefalorahidian este sporit cantitativ. acidoză). culoarea cafenie este datorită clorheminei rezultată din acŃiunea HCl asupra sângelui extravazat pericapilar. iar frigul. Faza de hipotermie propriu-zisă apare când reacŃiile de apărare sunt depăşite. Morfopatologic – tabloul este sărac. scad până la abolire reacŃiile metabolice. dureri musculare în special la ceafă. Când moartea se produce foarte rapid. petele Vâşnevschi găsibile în 85-90% din morŃile prin refrigerare. în spaŃiul subarahnoidian şi în ventriculii cerebrali. petele Vâşnevschi lipsesc. La examenul intern se constată stază meningo-cerebrală. scăderea reflexelor. diferenŃierea de rigiditatea cadaverică se face prin încercarea de a mobiliza pielea pe planurile subiacente. aritmie..N. tahicardie. temperatura corpului în limite normale. hipotensiune arterială. hipoxie miocardică.C.

defecŃiuni tehnice etc. stare de nutriŃie. trasnetul) Electrocutarea reprezintă totalitatea modificărilor locale şi generale care apar prin traversarea corpului sau a unei părŃi din el de către curentul electric.gradul III şi IV – necroză uscată a Ńesuturilor însoŃită de leziuni de endarterită. nasului. mână-picior) . greşeli în folosirea aparaturii. vânt care se sumează la efectele frigului . ConŃinutul flictenelor este sanguinolent.gradul I se observă o paloare deosebită a pielii. extremităŃilor.Curs de medicina legala să se Ńină seama de temperatura mediului. Majoritatea electrocutărilor sunt accidentale şi apar prin nerespectarea normelor de protecŃie.să se cerceteze factorii care scad rezistenŃa la fric (îmbrăcăminte. curentul electric străbate corpul prin cele două contacte şi închide circuitul (ex.arc voltaic – corpul omenesc se găseşte în imediata apropiere (fără contact direct) a unui conductor de înaltă 66 . umiditate. ulceraŃii atone. Electrocutarea se poate realiza prin: . Degerăturile sunt prezente mai ales la nivelul pavilionului urechilor. mână-mână. AcŃiunea locală a frigului Se caracterizează prin prezenŃa degerăturilor de diferite grade: . consum de alcool. urmată de congestie pasivă ce dă culoarea cianotică însoŃită de durere şi lipsa sensibilităŃii (paralizia fibrelor senzitive). Fenomenele dispar dacă se înlătură acŃiunea frigului. gangrenă. vitalitatea Ńesuturilor este nealterată.3 Curentul electric (electrocuŃia. vârsta) . . 6. La formularea diagnosticului se vor corobora rezultatele tuturor investigaŃiilor.contact direct unipolar – se atinge cu o parte a corpului un conductor electric iar cu altă parte pământul prin care se scurge curentul . . excluzând orice altă cauză de moarte după o examinare complexă macro/microscopica şi toxicologică.gradul II se manifestă prin roşeaŃă. edem şi flictene. pomeŃilor. boli preexistente.contact direct bipolar – se ating concomitent două contacte cu sursa de curent.se cercetează degerăturile – indică acŃiunea frigului în viaŃă.

). intensitatea.000-400. Curentul electric poate fi: alternativ şi continuu. frecvenŃa. troleibuzelor şi curenŃii de baterie. curentul continuu se foloseşte la alimentarea tramvaielor. Curentul electric produce asupra organismului efecte multiple: -calorice (termice): -biochimice -mecanice cu leziuni locale la locul de contact şi efecte generale. Pot fi curenŃi de joasă tensiune – sub 500 V folosiŃi la aparatura casnică. în laboratoare. electrocoagulare). rezistenta idividului precum si conditiile (imprejurarile) de producere a electrocutarii. iluminat: . Pentru organismul uman sunt periculoşi curenŃii de joasă tensiune (60 V pentru curent continuu şi 30 V pentru curenŃi alternativi).7 m.curenŃii de tensiune mijlocie – 500-5. Majoritatea curenŃilor folosiŃi în industrie şi mediu casnic sunt alternativi. sub 7. În apariŃia electrocutării un rol important au -proprietăŃile (caracteristicile) curentului electric. Curentul electric de înaltă frecvenŃă este folosit în scop terapeutic (diatermie.000 perioade/sec. astfel un curent continuu de 70-80 V şi 40 mA este suportat de om pe când la un curent alternativ de 40 V şi 12 mA riscă un şoc mortal.000 V folosiŃi pentru utilaje speciale din industrie . Curentul alternativ este mult mai periculos. durata de acŃiune.7 m – 3. 67 .curenŃi de înaltă şi foarte înaltă tensiune – -> 5000 V se întâlnesc în reŃelele pentru transportul curentului electric. Tensiunea se exprimă în volŃi şi reprezintă diferenŃa de potenŃial dintre 2 conductori electrici.Curs de medicina legala tensiune (între 1. Cel de frecvenŃă joasă este mai periculos (ex.000 V) distanŃa minimă mergând de la 0. Odată cu creşterea tensiunii curentului electric se intensifică şi acŃiunea mecanică şi termică a curentului (omul poate fi aruncat sau carbonizat). Dintre caracteristicile curentului electric se remarcă: tensiunea.

obişnuită. incoerenŃă verbală sau stări de depresiune cu obnubilare. paralizii de nervi periferici. Durata de acŃiune a curentului electric are rol hotărâtor influenŃând rezistenŃa organismului. CurenŃii foarte mici nu se percep (până la 1 mA) . În raport de tensiunea şi intensitatea curentului tulburările se agravează. CurenŃii de înaltă frecvenŃă produc în general moartea prin asfixie. delir. Muşchii. Tot în rezistenŃa organismului mai are importanŃă fenomenul Joule – constă în transformarea unei cantitati din energia electrică în căldură. Acest fenomen explică varietatea tabloului clinic şi morfopatologic.La curenŃi de 15-25 mA se produce tetanizarea muşchilor respiratori şi creşte TA. datorită rezistenŃei opuse de conductor. unghiile. prin fibrilaŃie ventriculară. hemoragii subcutanate şi viscerale.între 1 mA – 10 mA dau furnicături şi chiar durere. Oasele. părul au rezistenŃă mare şi conductibilitate scăzută. pielea uscată. între 25 mA . La curenŃi de peste 10 mA pericolul pentru viaŃă creşte din cauza contracturii musculare care nu permite înlăturarea sursei. sângele – rezistenŃă mică şi conductibilitate mai mare. inhibiŃie nervoasă cu oprirea respiraŃiei şi a cordului. viscerele.Curs de medicina legala Intensitatea – reprezintă cantitatea de energie electrică ce trece într-o unitate de timp prin secŃiunea conductorului şi se exprimă în A. Se spune că “intensitatea omoară şi tensiunea arde”. Se pare că la rezistenŃa generală a organismului se adaugă şi rezistenŃa creată de contracurenŃii de polarizare care iau naştere în momentul şi pe tot timpul contactului cu sursa de curent. pe când cei de frecvenŃă medie. apar convulsii. cordul şi creierul sunt extrem de periculoase. Curentul electric se răspândeşte în organism sub formă de evantai pe calea vaselor sanguine. 68 .80mA în 3” apare fibrilaŃia ventriculară iar între 5-8 A stop cardiac. Căldura dezvoltată este egală cu produsul între rezistenŃa conductorului şi pătratul intensităŃii curentului (Q=R I2). Clinic în formele uşoare se produc stări de excitaŃie nervoasă cu agitaŃie. În formele grave se produce paralizia respiraŃiei cu tetania muşchilor respiratori realizând o asfixie. Traiectele care interesează plămânii. fibrilaŃie ventriculară. .

Prin efectele mecanice. Este considerată leziunea specifică din electrocutare. Dimensiuni: 8-10 mm. Carbonizarea se prezintă sub formă de orificii crateriforme sau de canale înfundate. CurenŃii puternici au acŃiune paralizantă asupra SNC prin tulburări biochimice.arsurile electrice care se aseamănă mult cu arsurile produse prin corpuri incandescente dar sunt pe suprafeŃe mici. mijlocii şi puternici. Oasele se calcinează în focar sub formă de perle. Morfologic se întâlnesc următoarele modificări: . pulmon. Edemul electrogen apare la locul de acŃiune al sursei de curent sau la distanŃă. Datorită procesului de coagulare al proteinelor arsurile sunt cu marginile mai reliefate şi închise la culoare iar hemoragiile lipsesc. CurenŃii slabi produc moartea mai ales prin asfixie (datorită tetanizării muschilor respiratori) şi mai rar prin fibrilaŃie ventriculară. Are formă rotundă sau ovalară. de culoare alb-cenuşie sau cenuşie-gălbuie.perturbarea echilibrului hidroionic dintre celulă şi spaŃiul intercelular . Celulele bazale ale epidermului sunt alungite şi adunate în mănunchiuri (aspect de palisadă). CurenŃii mijlocii acŃionează atât prin paralizia centrilor nervoşi.ruperea echilibrului fizico-chimic al structurii proteice intracelulare . Tecile foliculilor piloşi ondulate. curentul electric produce rupturi de organe sau musculare care nu se deosebesc de cele produse prin corpuri contondente. cât şi prin asfixie şi fibrilaŃie ventriculară (deci pe SNC. Tulburări biochimice se realizează prin: . în derm şi epiderm vacuole ce dau aspectul de “fagure de miere”. Marca electrică. se caracterizează printr-o duritate şi paloare a tegumentelor rezultată din tulburări biochimice şi circulatorii ce realizează o permeabilitate crescută vasculară. rar prin asfixie de tip central sau periferic. marginile reliefate iar centrul ombilicat. 69 . consistenŃă dură.Curs de medicina legala Mecanismul de producere al morŃii nu este unic şi este diferit la curenŃii slabi. łesutul conjunctiv omogenizat şi hialinizat. tromboze capilare. cord).inhibarea activităŃii enzimatice ca urmare a perturbărilor proteice. vasele cu manşoane hemoragice sau hemoragii în perete. Microscopic: tumefiere cu omogenizare a stratului epidermic.

Morfologic se observă la punctul de intrare şi ieşire plăgi profunde. iar cel acustic tunet. 70 . Arsurile tegumentare sunt de toate gradele.Curs de medicina legala Metalizarea reprezintă impregnarea la locul de contact a unor particule mici metalice provenite din conductori. Curentul electric atmosferic (trăsnetul) produce fulgeraŃia. Caracteristice dar inconstante sunt cele cu aspect de “frunză de ferigă” sau “ramură de brad” sau “pom răsturnat” care sunt superficiale si apar ca nişte excoriaŃii pergamentate. Este o descărcare electrică între nori şi pământ sub formă de scânteie care poate atinge câŃiva km. La curentul alternativ se poate întâlni şi la punctul de ieşire din corp al curentului. Produce moarte rapidă prin inhibiŃie centrală. victima poate fi trântită la pământ cu leziuni de cădere. penetrante şi arsuri ale hainelor. Metalizarea poate fi însoŃită şi de arsură. Fenomenul luminos care însoŃeşte descărcarea electrică şi care se datoreşte proceselor de ionizare se numeşte fulger. rigiditatea cadaverică este precoce şi intensă. Trăsnetul poate atinge omul în aer liber sau chiar în spaŃii închise. Obiectele de metal ale victimei se topoesc. Pentru conductorii de Cu are culoare brun-roşcată iar pentru cei de Fe – negricioasă.

Agresiunea toxică o întâlnim la tot pasul. TOXICOLOGIE MEDICO-LEGALĂ 7. intoxicaŃiile cu pesticide (40%). intoxicaŃiile cu CO (20-25%). gravitatea intoxicaŃiei depinde de vârstă (copii. Sinuciderea prin agenŃi chimici este destul de frecventă. alcool) şi extrem de rare otrăvirile criminale. aşa cum rezultă din cazuistica Institutului Medico-Legal. consumul de droguri. pesticide. de cantitatea de toxic pătrunsă în organism şi concentraŃia acestuia. injectabilă). rezultând uneori din această combinare produşi mult mai toxici. există “impregnări” ale organismului uman cu medicamente. Între intoxicaŃiile curente se numără intoxicaŃiile alcoolice (15%). noxe profesionale care aparent nu influenŃează starea de sănătate. sau accidente prin supradoză. alcoolul pentru ficat). Pe de altă parte. Odată cu înmulŃirea acestor factori de agresiune creşte şi preocuparea privind cunoaşterea şi combaterea lor. Orice intoxicaŃie este condiŃionată. Datele statistice din ultimii ani arată că decesele prin intoxicaŃii sunt la concurenŃă cu decesele prin accidente de circulaŃie. greutatea corporală. a efectelor nedorite. detergenŃi.Curs de medicina legala 6.1 Generalitati actorii de violenŃă la care este supus omul modern sunt din ce în ce mai numeroşi. calea de pătrundere (respiratorie. benzodiazepine. pe de o parte de particularităŃile structurale ale toxicului (acid cianhidric mai toxic decât acidul acetic. obişnuinŃa sau rezistenŃa la toxic sau dimpotrivă hipersensibilitatea organismului faŃă de substanŃa chimică. de exemplu). Mecanismul de acŃiune al toxicelor este în general enzimatic. F 71 . de afinitatea lui pentru diferite Ńesuturi şi organe (barbituricele şi tranchilizantele au afinitate pentru creier. derivaŃi fenotiazinici. dar pot avea efecte tardive asupra reacŃiei de răspuns a organismului la alte tipuri de agresiuni. pesticide. adulŃi). SubstanŃele toxice produc o serie de semne clinice care pot fi grupate în sindroame ca: sindromul de encefalopatie toxică. dopajul la sportivi. Numeroase intoxicaŃii sunt accidentale (CO. Toxicomaniile sunt sinucideri lente fără intenŃie. intoxicaŃiile medicamentoase (12%) barbiturice. digestivă.

c. sanguin etc. astfel moartea devine suspectă. .. sau provoacă simptome asemănătoare unor stări patologice din diferitele afecŃiuni organice. conŃinut gastric sau intestinal. În unele morŃi subite se suspectează o intoxicaŃie datorită rapidităŃii de instalare. descrie organoleptic conŃinutul gastric şi modificările nespecifice – existente în multe intoxicaŃii.dacă toxicul explică simptomatologia. accident sau omor). -Dar cel mai important examen rămâne examenul toxicologic care pune în evidenŃă cantitativ şi calitativ toxicul care a produs intoxicaŃia. Pledează totuşi pentru o intoxicaŃie dacă aceleaşi simptome apar la mai multe persoane.care a fost calea de pătrundere şi sub ce formă s-a administrat toxicul. înscrisuri şi reŃete. b. Expertiza în intoxicaŃii se bazează pe o serie de informaŃii culese în etape: a. subacută sau cronică. Se ştie că numeroase toxice nu produc simptome caracteristice. 7..dacă natura toxicului poate furniza date asupra calificării juridice a intoxicaŃiei (sinucidere. CO se formează prin arderea incompletă a 72 . . care relevă leziunile locale specifice unor toxici. IntoxicaŃia cu CO (monoxidul de carbon) Este o intoxicaŃie accidentală. cutanat.Curs de medicina legala sindromul gastro-intestinal. Simptomatologia unei intoxicaŃii poate fi acută. Expertiza se efectuează de obicei în cele acute. examenul la faŃa locului şi rezultatele examenului necropsic. organe sau pe diferite corpuri delicte.În expertiză. sindromul hepatic. Toxicul va fi cercetat în sânge.dacă în organism se află o substanŃă toxică şi care anume.2. de mare importanŃă este examenul necropsic morfopatologic. renal. leziunile şi moartea. Expertiza medico-legală va trebui să răspundă la o serie de probleme: . Diagnosticul medico-legal de intoxicaŃie este rezultatul coroborării dintre datele de anchetă. uneori poate fi o intoxicaŃie profesională. informaŃii asupra simptomatologiei clinice a intoxicatului.La faŃa locului (găsirea unor corpuri delicte ce prezintă urme ale toxicului folosit. care evidenŃiază substanŃa şi cantitatea existentă în organism. . Certitudinea unei intoxicaŃii se obŃine însă prin examen toxicologic.

congestie oboseală.000 CO 1/ 2. Are mare afinitate pentru hemoglobină (Hb). dând un compus stabil numit carboxiHb. în mine (gazul grizu=CO) sau industrie. vărsăturilor şi în special a unei slăbiciuni a membrelor inferioare. PrezenŃa hipotermiei este un simptom grav şi indică paralizia centrilor termoreglatori cu apariŃia edemului cerebral. Se întâlneşte în industrie (furnale. ceea ce împiedică deplasarea şi deci posibilitatea de a părăsi locul. Moartea survine după câteva ore de la instalarea comei rar la 1-2 zile prin insuficienŃă cardio-respiratorie.Curs de medicina legala combustibililor.000 CO 1/ 1. unele 73 . Copii sunt mai sensibili la toxic. Progresiv apar tulburări auditive şi vizuale. bronhopneumonia. eliminarea se face tot pe cale respiratorie într-un interval de 10-20 ore. CO este un gaz mai uşor ca aerul. IntoxicaŃia acută se manifestă clinic după aproximativ o oră de stat în atmosferă cu 1/1000 CO. CarboxiHb este incapabilă să transporte O2 şi realizează o anoxie de transport.000 CO 1/ 5. motoare cu explozie) în gospodării (sobe cu tiraj defectuos. moarte lentă comă. ameŃeli. colaps. Toxicul pătrunde pe cale respiratorie. confuzie.000 CO 1/ 10. moarte rapidă moarte fulgerătoare. Administrarea de O2 accelerează eliminarea. prin apariŃia cefaleei. RelaŃia dintre concentraŃia CO în atmosferă. vărsături. inodor şi inspid. folosirea lămpilor cu petrol). La marii fumători concentraŃia de carboxihemoglobină (COHb) poate ajunge până la 7-8%. stări confuzionale. incolor. convulsii. ameŃelilor. tulburări de vedere inconştienŃă. CO în aer 1/ 100. cuptoare. somnolenŃă şi comă cu dispariŃia reflexelor.000 CO 1 / 300 CO 1/ 100 CO 1/10 CO În sânge 1% COHb 10% COHb 15-20% COHb 30-35% COHb 50-55% COHb 66% COHb 80% COHb toată Hb se transformă în COHb Simptomatologie – – cefalee. însă dacă inconştienŃa a durat mai mult rămân sechele ca amnezii. Pot să apară unele complicaŃii ca edemul pulmonar. sincopă. deces în 5 min. formarea COHb în procente şi simptomatologia caracteristică fiecărei concentraŃii. Există şi cazuri de supravieŃuire în caz de tratament adecvat. Afinitatea pentru Hb este de 210 ori mai mare decât a O2 faŃă de Hb. în garaje închise când motorul funcŃionează.

în miocard şi substanŃa albă. bazali. volatil cu miros de migdale amare. Tratament – scoaterea din mediu. În al II-lea război mondial HCN si derivatii lui au fost folositi în lagărele de exterminare.05 g. La concentraŃii de 0. Deci O2 din sânge rămâne neutilizat. sâmburi. respiraŃie artificială. Produşii au acŃiune rapidă şi sunt foarte toxici. uneori mici zone de ramolisment cerebral în nucleii cenuşii. radicalul cian se fixează pe pigmenŃii metalici ai unor enzime oxidoreductoare. (doza minimă letală) pe cale bucală este 0.Curs de medicina legala tulburări psihice. Toxicitatea e mare în calea de pătrundere respiratorie. D. stază şi mici sufuziuni ale mucoase digestive. apoi apnee şi colaps. Pătrunde pe cale digestivă sau respiratorie. având ca efect dispneea. sângele şi organele de asemenea roşii aprinse datorită CoHb. HCN este un lichid incolor. Surse: deseuri industriale farmaceutice si chimice. aspect caracteristic pentru acest tip de anoxie celulară. administrare de O2 sub presiune şi analeptice cardio-respiratorii. Ca atare O2 adus de sânge nu va mai fi activat prin aportul de electroni (O2 atomic) şi nu se va mai uni cu H+ pentru a forma apa. polinevrite. în special pe pigmentul heminic cu Fe trivalent al citocromordozei pe care îl blochează. este un acid slab. Anatomo-patologic – lidividităŃile cadaverice sunt carminate.3 mg HCN/l aer determină moartea imediată. astfel încât sângele venos conŃine o cantitate mare de O2. .10-0. O atmosferă cu 0. iar pentru cianurile alcaline 0. subpleural. 74 . Este un toxic celular.produse farmaceutice (aqua laurocerasi). 7.glucozizi cianogenetici din plante. etc. IntoxicaŃia cu acid cianhidric (HCN) şi derivaŃii lui HCN se utilizează mult în industria chimică şi farmaceutică dând intoxicaŃii accidentale. Predominau cu decenii in urma sinuciderile.L. ateliere foto unde rezultă fero şi fericianura K (reactivi) .20 g sau 50-60 sâmburi de caise. Uneori pot apărea infarctizări pulmonare iar în supravieŃuiri de peste 2 zile zone de necroză în globus palidum. Anoxia duce la excitarea centrului respirator. zarzare.03 mg/l nu se produce moartea pentru că distrugerea şi eliminarea toxicului este rapidă prin pulmon sau metabolizare. Forma supraacută provoacă moartea în câteva zeci de secunde sau câteva minute prin paralizie bulbară brutală.3.M.

stomac plin cu alimente – se prelungeşte absorbŃia. 700 ml bere.descendentă în care se face o eliminare constantă a alcoolului din singe. eliminare.5 %0. Curba alcoolemiei are 3 elemente: .IntoxicaŃia cu alcool etilic Se realizează în majoritatea cazurilor prin ingerarea de băuturi alcoolice (pe cale digestivă).un platou – există un echilibru între difuziune şi oxidare. RepartiŃia în Ńesuturi este direct proporŃională cu conŃinutul în apă şi invers proporŃională cu conŃinutul în grăsimi.15 g/l sânge/oră. La cadavru sint lividităŃi cadaverice sint roşii aprinse determinate de cantitatea mare de oxihemoglobină în sânge. Toxicologic se evidenŃiază în sânge şi organe toxicul. în mod voluntar. în distilării. . gastrică (cea mai mare cantitate). calea digestivă – prin mucoasa bucală (în cantitate redusă). se poate ajunge la maximum de concentraŃie care corespunde unei alcoolemii de chiar 4%0. ConŃinutul în alcool al diferitelor băuturi se exprimă în grade şi este variabil: pentru bere între 30-80. este accidentală. 7. 75 . 1 h. 1. se realizează prin pătrunderea sub formă de vapori.4 .partea ascendentă – corespunde etapei de difuziune (difuziunea mai mare decât oxidarea şi eliminarea) atinge max. Alcoolul se elimină complet în aproximativ 24 ore de la ingerare. . 350 ml vin. frecvent.5 g%0 rezultă din consumul a 100 ml băutură concentrată.Curs de medicina legala Diagnosticul intoxicaŃiei se stabileşte pe baza mirosului aerului expirat şi culoarea roşie a pielii. Pe stomacul gol se absoarbe 90% din cantitatea ingerată în cca. Căi de pătrundere: calea respiratorie – foarte rară. rigiditate cadaverică intensă + tablou asfixic. Se apreciază că o alcoolemie de 0. Metabolismul alcoolului urmeaza o curba numita curba Widmark. alcoolemia scăzând cu 0. vinuri între 120-150. AbsorbŃia este direct proporŃională cu cantitatea şi concentraŃia băuturii Dupa absorbtie se face repartitia intesuturi. intervalul este mai lung sau mai scurt în funcŃie de cantitatea şi viteza de ingerare. în funcŃie de conŃinutul în grăsimi. băuturi distilate 300-550.

acid acetic. Ritmul de oxidare a etanolului (0. după acest interval se pare că intră în funcŃie o serie de particularităŃi individuale care modifică ritmul de eliminare de mai sus. expunând centrii nervoşi la acŃiunea deprimantă a drogurilor amintite. Alcooldehidrogenaza (ADH) este enzima din celulele hepatice care oxidează etanolul succesiv în aldehidă acetică. Enzimele care metabolizează alcoolul.între 1-2 g%0 – stare de ebrietate . tranchilizante.). În această stare de intoxicaŃie enzimele oxidative catabolizează alcoolul.15 g%0/oră) intră în acŃiune după 2 ore de la începerea ingestiei şi calculul poate fi aplicat numai pentru timpul de 7-8 ore.. AgitaŃia psihomotorie rezultă prin dezinhibarea centrilor subcorticali. CO2 şi H2O. LegislaŃia noastră consideră contravenŃie o alcoolemie sub 1 g%0 (amendă şi suspendarea permisului de conducere auto) si infracŃiune o alcoolemie mai mare de 1 g%0 (privare de libertate indiferent dacă a comis accident sau nu sau amendă penală). Compararea alcoolemie/alcoolurie dă informaŃii asupra fazei de metabolizare sau eliminare. restul se elimină nemodificat. Testarea ei are valoare pentru diagnosticul retroactiv de intoxicaŃie (alcoolul rămâne în urină după ce a dispărut din sânge). 76 . ca urmare a inhibării cortexului. Cea mai mare cantitate a alcoolului se metabolizează (9095%) cu acel ritm constant. În raport cu gradul de alcoolemie. metabolizează şi barbiturice. Acest fapt cere atenŃie deosebită în administrarea de anestezice şi tranchilizante la persoanele aflate în comă etilică.între 4-8 g%0 stare comatoasă.între 2-4 g%0 stare de beŃie (faza medico-legală) . alcool/l sânge) este maximă în 30-120 minute de la ingestie apoi scade conform ritmului de oxidare.C. starea de intoxicaŃie alcoolică acută raportată la toleranŃa individului realizează: . anestezice. Aldehida acetică este mai toxică decit alcoolul fiind. aşa se explică rezistenŃa la doze mari de tranchilizante (ca urmare a consumului cronic al acestor enzime la alcoolici cronici). Alcoolemia (gr.N. Este greşit să considerăm că alcoolul este un excitant cortical. responsabilă de simptomatologia intoxicaŃiei acute.Curs de medicina legala Alcooluria este cantitatea de alcool (etanol) din urină. Simptomatologie În intoxicaŃia acută tabloul clinic este dominat de inhibarea sistemului nervos central (S.

Curs de medicina legala Coma poate dura 10-12 ore. ficat voluminos.cardiomiopatie alcoolică care se manifestă clinic prin episoade de dispnee de effort. 7.M. dureri angioase şi modificări EKG (alterarea undei T) ce apar imediat după consumul de etanol la alcoolicii cronici. Această stare se verifică prin EEG la proba de alcool – ea conferă iresponsabilitatea individului. Copii intoxicaŃi cu alcool decedează prin convulsii. Moartea poate să rezulte prin paralizia respiraŃiei (afectarea reflexelor bulbare) .5 . Tabloul clinic este extrem de grav: domină halucinaŃiile.Toxice de natură medicamentoasă (drogurile) Drog (cuvânt de origine olandeză: droog) defineşte substanŃa folosită în terapie datorită unor proprietăŃi curative dar ale căror efecte de durată sunt nocive pentru organism. drogul este acea substanŃă care. la trezire amnezie completă asupra celor întâmplate. Potrivit definiŃiei date de O.menŃinerea la căldură .hipoglicemie – comă hipoglicemică . 77 . NoŃiunea de drog face referire nu la toate medicamentele ci numai la stupefiante şi psihotrope.frig (mai ales cardio-vascularii) sunt mai expuşi la asocierea alcool-frig. tendinŃa la acte agresive. Acest tablou apare de obicei la persoane cu TCC în antecedente sau afecŃiuni neuropsihice şi prin incapacitatea metabolizării etanolului care realizează o sensibilitate particulară a organismului la alcool.susŃinerea respiraŃiei . BeŃia patologică este o formă aparte a etilismului şi se caracterizează prin apariŃia unei reacŃii paradoxale la ingestia de cantităŃi mici de alcool.S. galben lutos cu apariŃia în timp a cirozei alcoolice. dezorientarea.aspirat gastric prin vomă .hiperlipemia etilică (macro sângele este noroios-vâscos) .. Tratamentul în intoxicaŃia acută se axează pe: .microembolii în circulaŃia pulmonară . În alcoolemii reduse mecanismele tanatogeneratoare sunt: .administrare de glucoză şi vitamine din complexul B. Consumul zilnic de alcool determină dezintegrarea celulei hepatice cu încărcare grasă consecutivă (ficat de gâscă). somn profund.

După originea lor.hipnotice (barbiturice şi nebarbiturice) . L.M. amfetamina. drogurile se pot clasifica astfel: . În grupa psihodisleptice: . antidepresoare şi alte stimulente.P. poate modifica una sau mai multe funcŃii ale organismului.canabis şi răşina lui – provin din planta Canabis Sativa .M. 78 .T. (diamida acidului lisergic) . În grupa psiholeptice sunt cuprinse: . supuse controlului internaŃional. Potrivit documentelor internaŃionale. masticare. etc. extasy.Curs de medicina legala odată absorbită.altele. obŃinute în laboratoarele clandestine ale traficanŃilor: D. ingerabile.O. solvenŃii volatili . psihodisleptice.tranchilizante şi sedative (benzodiazepine) .D.stupefiante (morfina. prin droguri trebuie să înŃelegem o parte din stupefiante. drogurile pot fi clasificate în: injectabile.S.sintetice – obŃinute în totalitate prin sinteze chimice: hidromorfona. de prizare. cocaina) . S.halucinogene şi onirogene (LSD-25.alte plante cu proprietăŃi halucinogene . drogul este substanŃa folosită în medicină a cărei administrare abuzivă poate crea o dependenŃă fizică şi psihică sau tulburări grave mentale. reserpine) .alcoolul şi eterul. metadona.. heroina. canabis şi derivaŃi) .regulatoarele umorului (sarea de litiu).cocaina – din frunze de coca (Erythroxilum Coca) . După efectul pe care îl produc se pot grupa în: psiholeptice. psihoanaleptice. fumare şi inhalare.semisintetice – se obŃin prin procedee chimice pornind de la o substanŃă naturală ce a fost extrasă dintr-o plantă: heroina. În funcŃie de modul de administrare.. În grupa psihoanaleptice: stimulatoare ale veghii (amfetamine). comportamentale şi de conştiinŃă.T. D.naturale – opium şi opiaceele – obŃinute din latexul macului opiaceu (Papaver Somniferum) .neuroleptice (fenotiazine. Din punct de vedere farmacologic.

senzaŃie de căldură. Mod de acŃiune: morfina.Curs de medicina legala IntoxicaŃia cu morfină (opiacee) Morfina este un alcaloid extras din opium (opiu – suc din Papaver somniferum album).. euforie. Simptomele încep prin agitaŃie. Cura de demorfinizare durează 6 luni (prin spitalizare). În final se instalează somnolenŃa. somn profund cu abolirea reflectivităŃii. Tailanda. IntoxicaŃia cronică se întâlneşte mai ales la psihopaŃi şi inadaptabili şi apare după aproximativ 30 de administrări de doze terapeutice. Căi de pătrundere: . Mexic). treptat. mioza. Se distribuie în toate organele dar cu elecŃie în ficat şi rinichi. este înlocuită cu un analog (metadona) care şi aceasta se suprimă după 10 zile. stări onirice. Există derivaŃi semisintetici: hidromorfina. metadona. având implicaŃii sociale.N. Opiaceele injectate la mamă trec după 3-5 minute prin bariera placentară şi realizează deprimarea uneori gravă a centrilor respiratori ai fătului. uscarea mucoasei bucale. greŃuri. economice şi individuale (se ridică numeroase probleme legate de infracŃiunile pe care le comit cei aflaŃi sub influenŃa toxicului. combate durerea.orală (rapidă) . sintetici – peptina. Se suprimă morfina lent. poate rămâne un sindrom de abstinenŃă benign. Iran. greŃuri pe fondul unei depresii psihice. La trezire acuză cefalee. Pakistan. aparentă stimulare a funcŃiei intelectuale după care urmează adinamie. 79 . vertij.respiratorie prin fumarea Ńigărilor cu opiacee . Columbia. La copii ajunge o cantitate mai mare în S. este cel mai eficient analgetic. În intoxicaŃiile cronice sunt tolerate doze de 20 -> 200 ori doza terapeutică pe zi.C. cât şi pentru a le procura). vărsături.injectabilă (rapidă). prin creşterea dozei. datorită permeabilităŃii diferite a barierei meningo-cerebrale. IntoxicaŃia cu opiacee este mult răspândită într-o serie de Ńări (se cultivă în Afganistan. Heroina se administra ilegal la sportivi înaintea competiŃiilor datorită stării de euforie pe care o induce. Guatemala. creşterea în greutate este un semn de ameliorare. Liban.

transpiraŃii. stimularea ideaŃiei şi percepŃiei (dar cu executarea tot mai dificilă a actelor voluntare). AcŃiunea toxică generală – acŃiune de excitaŃie – paralizie – moarte prin paralizia centrului respirator şi aritmii cardiace. .emisie de lichid seminal – bărbaŃi. vorbire greoaie. diaree.colaps. apar uneori momente de creştere a agresivităŃii. colici abdominale. plantă valoroasă pentru fibra indispensabilă în industria textilă şi de accesorii navale. strănut. transpiraŃii reci. acidoză. febră. urmează deprimarea şi deci nevoia de a repeta doza.Curs de medicina legala Starea euforică care urmează autoadministrării. în final caşexie. tahipnee. de a da o bună dispoziŃie (toxicomanie colectivă). dispnee. a stressului. tremurături. . uneori – dureri specifice în regiunea poplitee. constipaŃie rebelă. dispnee. Nu există sindrom de abstinenŃă. cu cei mai mulŃi adepŃi. Este cel mai răspândit drog. de oboseală. caracterizat printr-un dezechilibru al mecanismelor homeostatice. Canabis (marijuana) se obŃine din cânepa indiană. mioză. comă. anorexie. deshidratare. Are acŃiune toxică locală asupra mucoaselor – perforaŃia septului nazal. Suprimarea bruscă a drogului duce la declanşarea sindromului de abstinenŃă (cu simptome inverse celui de intoxicaŃie propriu-zisă). În America de Sud frunzele de coca sunt masticate curent pentru a reduce senzaŃia de foame. tahicardie. În timp. apar modificări de caracter. exaltarea inteligenŃei) cu dispariŃia oboselii. răcirea tegumentelor. apar tulburări de comportament care pot evolua ca o psihoză paranoidă. În terapie se foloseşte sub formă de clorhidrat de cocaină pentru anestezie locală. determină starea de nevoie – dependenŃă. senzaŃia de vioiciune. anxietate şi paloare. Toxicomania – apare datorită senzaŃiei plăcute (euforie. în special în ORL. simŃul autocritic şi moral scade (prostituŃie). Criza începe prin – lăcrimare. În timp se instalează degradarea psihointelectuală şi fizică. Somatic – anorexie (lipsa poftei de mâncare). prurit în special perinazal. HalucinaŃii erotice. datorită 80 . convulsii violente. Cocaina – se extrage din frunzele de Erytroxylum Coca. căscat. . midriază.orgasm (femei). Şocul cocainic se manifestă cu agitaŃie. erupŃii cutanate.

barbiturice cu durată foarte lungă – 6-9 ore (fenobarbital).barbiturice cu durată lungă – 3-5 ore (amital.-25 pot să apară după săptămâni. veronal) . 81 . Cercetările medicale au demonstrat că produsele de Canabis au efecte negative asupra ADN. Răşina este haşişul amintit în basmele celor “1001 de nopŃi”. – 25 (dietilamida acidului lisergic) Se extrage ca lichid incolor din ergotul de secară (ciupercă ce parazitează secara). Ingestia lui provoacă tulburări auditive şi vizuale. L. Produsul se obŃine prin uscarea frunzelor.hipnotic (induc somnul datorită capacităŃii de a deprima SNC şi în primul rând scoarŃa şi substanŃa reticulară ascendentă) . lungă şi foarte lungă sunt folosite ca hipnotice şi anticonvulsivante de elecŃie.S. crează perturbări la nivelul ovulelor şi spermatozoizilor.sedativ .narcotic (cele cu efecte de scurtă durată). De asemenea. luni sau chiar ani de zile de la data ultimului consum (efect de ecou sau flash-back). Răşina de canabis se obŃine din plantele femele de canabis fecundate. individul devine apatic.Curs de medicina legala preŃului mic şi a răspândirii sale. IntoxicaŃia cu barbiturice În funcŃie de doză. halucinaŃii dar şi o stimulare a creativităŃii intelectuale.S. memoria. Se fumează simplu sau ca tutun.barbiturice cu durată scurtă – 1-3 ore (ciclobarbital) . abandonează preocupările cotidiene şi de familie.D. judecata. După durată barbituricele se clasifică în: . folosite în perioada de început a anesteziei generale (evipan. Efectele negative ale L.D. efectele substanŃei barbiturice pot fi: . tiopentan) . depersonalizare accentuată. a florilor şi fructelor gigante de cânepă. puterea de concentrare. afectează diviziunea celulară.barbiturice cu durată foarte scurtă – 30-60 min. Barbituricele cu durată scurtă. Din răşină se obŃin şi băuturi de cofetărie permise în unele Ńări din America de Sud. apar alterări ale capacităŃii psihice ale persoanei care abuzează de Canabis: scad voinŃa.

= 10-15 ori doza maximă terapeutică astfel pentru ciclobarbital este de 1-1. Metabolizarea are lor în ficat sub acŃiunea enzimelor nespecifice.IntoxicaŃia cu pesticide (pesta = nenorocire). Ingestia concomitentă de băuturi alcoolice stimulează absorbŃia gastrointestinală a substanŃelor barbiturice probabil prin hiperemia indusă de etanol. malationul.M.Calea de administrare . hipotensiune. în special bronhopneumonia. esteri fosforici. alcaloizi (de tipul nicotinei şi stricninei).Curs de medicina legala D. concentraŃia fiind condiŃionată de liposolubilitatea acesteia. somnolenŃă. a temperaturii corporale. IntoxicaŃia cronică este o toxicomanie. 1. acaricide. fenobarbital 2 g.lichid incolor 82 . a ritmului cardiac. Chimic sunt derivate mercuriale. Rezultatul final este hipoxia centrală şi periferică şi rezoluŃia musculară cu efecte similare celor din şoc (tahicardie. Parationul: . omucideri – excepŃionale.digestivă (orală sau rectală în clisme) . IntoxicaŃia cu compuşi organofosforici În această grupă sunt încadraŃi: parationul (dietil-nitrofeniltiosulfat). IntoxicaŃia acută se manifestă cu scăderea tensiune arteriala. 6. scăderea presiunii venoase). subcutanat sau intravenos).5 g.. supradozări sau confuzii). insecticide sau într-un cuvânt sunt denumite antidăunători ai plantelor. derivaŃi de dicumarină. După absorbŃie barbituricul este transportat prin sânge şi distribuit în toate organele şi Ńesuturile. sau inflamaŃii pulmonare. veronal (cel mai slab toxic) = 8-10 g. rodenticide.parenterală (injectabila: intramuscular. Cele mai frecvente intoxicaŃii sunt în scop de sinucidere (femei). Moartea se produce prin: inhibiŃia respiraŃiei şi a circulaŃiei de natură centrală sau în comă profundă când poate să apară aspirarea conŃinutului gastric. accidente terapeutice (erori de prescripŃie. clorurate.L. 7. comă (foarte lungă).. schradonul. Din pesticide fac parte compuşi care după domeniul de utilizare se numesc ierbicide.

digestivă.50 g substanŃă pură. Paraoxonul . convulsii tonico-clonice. lăcrimare. cutanată (datorită liposolubilităŃii). Fenomenele toxice apar când enzima scade sub 30% şi regresează lent cu cca. somnolenŃă. omuciderile extrem de rare datorită mirosului şi gustului. edem pulmonar acut. comă.M. vărsături. care acumulându-se duce la simptomele muscarinice şi nicotinice caracteristice intoxicaŃiei. Ca simptomatologie se întâlnesc 3 sindroame – muscarinic. bradicardie. la care contribuie: 83 . . diaree. de sistem nervos.deparazitarea copiilor prin frecŃii pe cap pentru pediculoză). Rezultatul este blocarea hidrolizei acetilcolinei.se foloseşte în soluŃii de petrol 2%o. care-i conferă mirosul. conjunctivala. nicotinic. dizartrie. intoxicaŃii în masă prin folosirea fructelor curind dupa stropir nespalate. hematii.sinuciderile la fel de frecvente. scăderea acuităŃii vizuale. Sindromul nicotinic: astenie. În organism este transportat sub formă legată de proteinele plasmatice. 1% pe zi – de aici pericolul intoxicaŃiei după expuneri repetate la cantităŃi mici. ajuns în ficat se transformă în paraoxon care este substanŃa activă responsabilă de inactivarea colinesterazei (enzimă respiratorie). Sindrom de SN: agitaŃie.în stare pură are miros de usturoi . apoi colinesteraza adevărată din sistemul nervos. Calea de pătrundere – respiratorie. contracturi generalizate. colici. transpiraŃii. – 0. ameŃeli. hipersecreŃie bronşică. hipotensiune arterială. Moartea survine în câteva minute prin insuficienŃă cardiorespiratorie. urmate de paralizii. excretat prin urină unde se identifică toxicologic.Curs de medicina legala . muşchi striat. D.L. adinamie. Sindromul muscarinic: mioză.iniŃial inactivează pseudocolinesteraza din plasmă şi viscere. fasciculaŃii musculare. colaps.accidente: în industria de preparare.20 – 0. folosire improprie . Toxicul oxidat ajunge la paranitrofenol. în agricultură la cei cel manipulează. hipersalivaŃie. greŃuri. IntoxicaŃia se întâlneşte mai frecvent ca: . în mediu casnic (confuzii de soluŃie.

edemul pulmonar acut.inhibarea centrilor respiratori.efectul toxic direct pe miocard. moartea poate surveni brusc prin acŃiunea paraoxonului care se eliberează din stratul adipos subcutanat. Tabloul morfopatologic constă în: – leziunile nespecifice de tip anoxic. 84 . Uneori după câteva zile de evoluŃie bună.Curs de medicina legala . intensă şi de durată. . .v. – rigiditatea cadaverică precoce. Tratamentul impune întâi administrarea de atropină pentru combaterea sindromului muscarinic.bronhospasmul. – mioză (smn foartecaracteristic) – conŃinut gastric cu miros de petrol.002 g i.) la 23 minute până la instalarea midriazei. repetând doza (0. Examenuloxicologic: evidenŃiază scăderea pseudoolinesterazei serice. prezenŃa paranitro-fenolului în ficat şi urină.

Tot despre traumă biologică se poate vorbi şi în cadrul deceselor ce survin ca urmare a transfuziilor cu sânge heterolog. porci. Păianjenul “văduva neagră” a cărui muşcătură este de asemenea foarte toxică. neurotoxine şi nefrotoxine care pot produce moartea prin şoc anafilactic şi incoagulabilitate acută. (plăgi sfâşiate cu localizare mai ales la gât). Cu cât muşcătura este mai aproape de extremitatea cefalică. M 85 . amintim muşcătura de lup. insecte. În alte Ńări există şerpi veninoşi. se poate produce rapid un edem glotic cu exitus prin asfixie. lovire cu copitaşi de cornute prin înŃepare. insecte si ciuperci oartea prin agenŃi biologici se produce ca urmare a acŃiunii nocive a unor animale. mistreŃ. cum ar fi cobra. reptile. cu atât efectele sunt mai grave. agenŃi microbieni etc. O altă categorie de vieŃuitoare produce moartea prin veninuri. Veninul acestor insecte conŃine de asemenea toxine hemolitice. cvasi caracteristică. În cazul înŃepăturilor în gură sau faringe. În categoria germenilor bacterieni amintim şi moartea ce apare prin infecŃii în laboratoare cu orice germene în culturi pure.1 Leziuni produse de animale. urs. lovire. a căror muşcătură în general nu este mortală decât în cazul suprainfectării grave sau transmiterii unor boli (turbarea). histamine. scorpionul înŃeapă cu coada. Sunt persoane care reacŃionează brusc prin intoleranŃă chiar la un număr mic de înŃepături. muşcăturile de viperă produc moartea rapidă prin sindrom de incoagulabilitate acută. Caracteristică pentru muşcătura de viperă este existenŃa a două înŃepături localizate la circa 7 mm una de alta. neurotoxine. pisici. Dintre animale produc traumatisme mecanice prin muşcare animale domestice (câini. histamine). datorită unor substanŃe toxice (hemolizine. cai). Accidentele pot apare şi prin înŃepături de albine sau viespi. sau traumatisme produse de cal prin călcare. pe fond tumefiat şi edematos. O a patra categorie de leziuni sunt toxiinfecŃiile alimentare ce survin mai frecvent prin salmonele şi bacili botulinici. AGENłII TRAUMATICI BIOLOGICI 8. Unele insecte. La animalele sălbatice. Astfel.Curs de medicina legala 8. inoculează veninul care are aceleaşi efecte neuro şi hematotoxice. într-un interval de timp foarte scurt.

Cea mai toxică este amanita falloides care are o toxicitate ce rămâne nealterată prin fierbere. 86 . hiperazotemie şi tulburări respiratorii grave.M. icter. transpiraŃie. astenie şi ameŃeli. IntoxicaŃiile sunt aproape exclusiv accidentale prin confuzia cu ciupercile comestibile. Aspectele anatomo-patologice comune tuturor intoxicaŃiilor cu ciuperci sunt: rigiditate cadaverică tardivă şi slabă. .sindromul helvelian se aseamănă cu cel falloidian. purgaŃie salină. cele mai importante sunt amanitele şi helvella. Tratamentul constă în evacuare digestivă şi barbiturice. De obicei după câteva ore apare o remisiune.M. convulsii. Dintre manifestările intoxicaŃiei notăm: . tulburări digestive. = 5 mg faloidină şi amanitină. . pentru celălalt principiu activ – muscarina – este de 50 mg.L. După 1-2 ore de la ingestie apar arsuri stomacale. Este caracteristică agitaŃia maniacală. însoŃită de contracturi şi convulsii urmată de depresie semicomatoasă. Spre sfârşit apar oligurie. Uscarea nu înlătură toxicitatea. 80% din intoxicaŃii). diaree holeriformă.sindromul muscarinian dat de ciuperca amanita muscaria care este folosită popular contra muştelor. degenerescenŃă grasă hepatică (cea mai grava elziune care sta la baza decesului). leziuni inflamatorii şi ulceraŃii pe mucoasele digestive. D.L. Tratamentul constă în evacuarea tubului digestiv. echilibrare hidroelectrolitică. tot timpul conştiinŃa fiind păstrată. excitaŃie. vărsături. cantitate ce se găseşte în 100 g ciuperci. denumită pălăria şarpelui (responsabilă de cca. mioză.sindromul falloidian dat de ciuperca amanita falloides.Curs de medicina legala O ultimă categorie din rândul agenŃilor biologici este intoxicaŃia cu ciuperci. D. apare după 12-48 ore de la ingestie. pe primul plan situându-se tulburările digestive violente cu colici. Dintre numeroasele specii de ciuperci care după ingestie pot determina intoxicaŃii. EvoluŃia poate dura 3-8 zile cu remisiuni înşelătoare. sete puternică.

Curs de medicina legala

9. ASFIXII MECANICE (anoxii acute) rin asfixii se înŃelege o stare patologică caracterizata prin aparitia de tulburări bruşte cauzate de scăderea brutală a oxigenului în sânge şi creşterea bioxidului de carbon. Corect, aceste stări trebuie denumite anoxii. Termenul de asfixie vine de la grecesul “asfigmos”, ceea ce s-ar traduce prin lipsa pulsului. Este impropriu pentru că tulburarea principală este lipsa oxigenului şi nu dispariŃia pulsului. 9.1 Clasificarea anoxiilor Pentru înŃelegerea procesului anoxic este necesar să cunoaştem condiŃiile necesare desfasurarii unei respiraŃii normale: - în atmosferă trebuie să existe o concentraŃie de O2 de aproximativ 21%; - mişcările respiratorii să fie eficiente ca oxigenul să pătrundă pe căile respiratorii până în alveolele pulmonare; - schimburile gazoase la nivelul alveolelor pulmonare să se facă în limite fiziologice; - transportul oxigenului prin sânge să fie asigurat de o cantitate suficientă de hemoglobină şi cu calităŃi corespunzătoare; - preluarea oxigenului din sânge către Ńesuturi să se facă în limite fiziologice, enzimele Ńesuturilor să fie suficiente, neblocate, ca aceste Ńesuturi să folosească în condiŃii optime oxigenul; Dacă una din aceste verigi ale procesului respiraŃiei normale este împiedicată să se desfăşoare apar stări de anoxie. Astfel putem distinge următoarele tipuri de anoxii: I.- Anoxii de aport sau anoxii anoxice caracterizate prin imposibilitatea pătrunderii oxigenului în căile respiratorii (obstrucŃia căilor sau a orificiilor respiratorii) sau insuficienŃa oxigenului în aerul respirat (spaŃii închise când se consumă o cantitate mare de oxigen, existenŃa sau înlocuirea aerului cu gaze inerte improprii respiraŃiei sau aer rarefiat la altitudine). Anoxiile de aport produse de mecanisme violente, nu de boli, sunt reprezentate de asfixiile mecanice. Asfixiile mecanice se împart în asfixii prin: - obstrucŃia căilor respiratorii, prin comprimarea din exterior la nivelul gâtului – spânzurare, strangulare, sugrumare; - obstrucŃia căilor respiratorii cu lichide (înecare) sau cu pulberi, cereale, diverşi corpi străini, bol alimentar etc.;
87

P

Curs de medicina legala

astuparea orificiilor – gură, nas în sufocare; blocarea mişcărilor respiratorii în comprimarea toracoabdominală, electrocuŃie etc. II.- Anoxii de transport – prin hemoragii posttraumatice ce duc la anemii sau blocarea hemoglobinei cu substanŃe toxice, ex. CO sau substanŃe methemoglobinizante (nitriŃi, nitraŃi). III.- Anoxii de utilizare sau tisulare. Apar prin blocarea enzimelor respiratorii la nivelul celulelor ca în intoxicaŃiile cu acid cianhidric şi cianuri, anestezice, barbiturice, opiacee sau în refrigeraŃie. Asfixiile mecanice realizează o serie de modificări încadrate în sindromul asfixic caracterizate prin cianoza feŃei şi extremităŃilor, lividităŃi foarte intense şi precoce, sânge lichid în vasele de singe, mici puncte hemoragice pe piele, conjunctive, suprafaŃa plămânilor şi a cordului (peteşii Tardieu), stază marcată în organe, dilatarea cavităŃilor drepte ale inimii, edem pulmonar, focare hemoragice în splină, plămân, ganglioni. SupravieŃuirea după tentative asfixice se însoŃeşte de sechele grave de ordin psihic (encefalopatii anoxice), tulburări de vedere, auz şi echilibru,leziuni pe carotidă cu riscul trombozei posttraumatice etc. Cauza morŃii în asfixiile mecanice este complexă. Pe lângă lipsa de oxigen mai intervin factori de cprin comprimarea vaselor de sânge şi de ordin neuroreflex în special în comprimarea nervilor gâtului (vag, laringeu) şi a zonei reflexogene sinocarotidiene. Ca formă juridică, asfixia mecanică poate fi accidentală, sinucidere sau omor. Ca accidente întâlnim asfixii mecanice în incendii, când oxigenul din aer este înlocuit cu monoxid de carbon, în perioada de fermentaŃie a vinului, când se elimină o mare cantitate de bioxid de carbon şi se consumă oxigenul sau coborârea în fântâni adânci unde creşte CO2. La o scădere a concentraŃiei oxigenului la 5% apare inconştienŃa şi moartea în câteva minute. Sinuciderea este frecventă în asfixiile mecanice prin comprimarea gâtului (spânzurare) şi trebuie diferenŃiază de omor (strangulare). 9.2 Spânzurarea Este urmarea comprimării gâtului cu un laŃ acŃionat de greutatea corpului. În funcŃie de poziŃia nodului făcut de laŃ se poate stabili dacă spânzurarea este tipică (cu nodul la ceafă) sau atipică
88

Curs de medicina legala

(nodul lateral sau anterior). De cele mai multe ori spânzurarea tipică se realizează cu suspendarea corpului în laŃ fără punct de sprijin al unui segment de corp şi numai în spânzurarea atipică corpul vine în contact cu solul stând în genunchi sau este culcat parŃial etc. Pentru comprimarea vaselor gâtului este necesară o greutate de 2-5 kg, a traheei 15 kg, iar a vaselor vertebrale de 15-25 kg. În spânzurările tip răstignire cu suspendarea corpului fără comprimarea gâtului, moartea se produce prin insuficienŃă respiratorie progresivă urmare a epuizării musculaturii respiratorii, deshidratării şi inaniŃiei. Suspendările cu capul în jos (de obicei accidentale) duc la moarte prin blocarea mişcărilor diafragmului de greutatea organelor abdominale şi a creşterii presiunii intracraniene. Spânzurarea tipică duce în 10 secunde la întreruperea circulaŃiei cerebrale, apoi pierderea stării de conştienŃă însoŃită de convulsii, în 2-3 minute se opreşte respiraŃia şi după 7-8 minute se opreşte circulaŃia generală a sângelui. Pentru diagnosticul acestei forme de asfixie mecanică au valoare semnele locale externe şi interne. Semnul extern cel mai important este şanŃul de spânzurare la care se adaugă leziunile consecutive observate la examenul intern. ŞanŃul este produs de aşa numitul laŃ care poate fi de consistenŃă variabilă, de la cea a unui fular sau eşarfă, cravată, până la frânghie, curea, cablu electric. LaŃul poate fi cu nod fix sau cu nod culant (se strânge progresiv sub greutatea corpului), cu înfăşurare unică sau multiplă în jurul gâtului. ŞanŃul de spânzurare, ca amprentă a laŃului, se prezintă ca o zonă denivelată, pergamentată, de culoare violaceu-gălbuie, care reproduce ca un mulaj forma, dimensiunile şi structura laŃului. Acest laŃ se găseşte de obicei în jumătatea superioară a gâtului, are o poziŃie oblică, ascendentă spre nod, întrerupt la nivelul nodului, de unde forma de potcoavă. Adâncimea şanŃului este maximă în partea opusă nodului şi minimă la nod. Dacă se interpun obiecte moi între tegument şi laŃ şanŃul va fi întrerupt. Pe tegumentele din jurul şanŃului pot să apară peteşii hemoragice atunci când acestea sunt cuprinse între două ture de laŃ sau dacă laŃul se deplasează prin alunecare apar zgârieturi verticale şi chiar şanŃ suplimentar de spânzurare. Sub tegument în zona corespunzătoare compresiunii se pot observa mici puncte hemoragice, rupturi transversale ale carotidei prin extensia vasului, mai rar fracturi de os hioid, laringe sau luxaŃii de coloană vertebrală.
89

Această modalitate de asfixie corespunde noŃiunii de strangulare propriu-zisă. Ca poziŃie. discontinuităŃi. direct. 9. ca în aruncările în laŃ.căutarea elementelor caracteristice acestui tip de asfixie pentru un diagnostic corect . Comprimarea gâtului poate fi realizată şi cu ajutorul mâinilor. copii. sau la actorii de circ precum şi la sexopaŃi care îşi provoacă plăcere sexuală in urma unei tentative de asfixie mecanica tip spinzurare. nu prezintă întreruperi. dar laŃul este acŃionat de o forŃă străină. Spânzurarea în mod frecvent este sinucidere. Problemele expertizei medico-legale sunt: . Ca accident se întâlneşte în special la copiii mici. forŃa de acŃiune se distribuie în mod egal pe toată lungimea lui. persoane în stare de ebrietate. cel mai frecvent este situat în 1/3 medie a acestuia. realizează o circulară continuă.Curs de medicina legala Mecanismul de producere al asfixiei prin spânzurare poate fi rapid. bătrâni bolnavi. Omorul este mai rar şi se poate realiza la victime lipsite de apărare. Numai forŃa străină poate realiza asfixia. când cad cu capul între zăbrelele pătuŃului sau în corzile cu care sunt imobilizaŃi.diferenŃierea spânzurării de strangulare. Uneori se încearcă disimularea cauzei morŃii prin prinderea victimei în laŃ. unde nu se vede un sant.diferenŃierea spânzurării vitale de cea postmortem . o altă persoană. modalitate aleasă mai ales de bărbaŃi. pledează pentru suicid sistemul complicat al 90 . cu leziuni asfixice foarte reduse când se vorbeşte de spânzuraŃii albi sau semnele de asfixie sunt foarte marcate. acestor forme le corespund spânzuraŃii albaştri.3 Strangularea Este asfixia mecanică ce se realizează deasemenea prin comprimarea gâtului de un laŃ. neuro-reflex. De obicei. Ca strangularea să fie suicid ar trebui să existe mai multe circulare ale laŃului la nivelul gâtului şi nodul să fie situat anterior. faŃă de lungimea gâtului. asfixia numindu-se sugrumare. În strangulare şanŃul de comprimare este orizontal. Strangularea este în 99% din cazuri un act criminal deoarece în momentul pierderii conştienŃei muşchii se relaxează şi laŃul nu mai poate comprima gâtul. poziŃie uşor accesibilă victimei sau strangularea să se facă cu un căluş ce nu permite lărgirea laŃului după pierderea conştienŃei şi relaxarea muşchilor.

seisme.5 Comprimarea toraco-abdominală Poate fi realizată prin comprimarea concomitentă a toracelui şi abdomenului cu o greutate minimă de 50 kg.). tentative anterioare de suicid. La nivelul gâtului se vor observa multiple echimoze şi excoriaŃii rezultate din comprimarea cu degetele şi unghiile. 9. – ex. Acest tip de asfixie poate fi urmarea unui accident ca în avalanşe. în aglomeraŃii mari când panica poate face ravagii (meciuri. 9.Curs de medicina legala nodului. Uneori sugrumarea se realizează prin comprimarea gâtului pe o suprafaŃă dură (marginea patului. ce le mărginesc. leziunile hemoragice sunt importante. echimoze ovalare şi excoriaŃii semilunare. folie de plastic etc. Acest tip de asfixie este o anoxie anoxică pură – se împiedică pătrunderea aerului.etc. însoŃite de fracturi ale cartilagiilor laringelui. rupturi pulmonare. fracturi costale şi sternale. În acest caz este vorba de omor săvârşit în special asupra copiilor mici şi a bătrânilor. fracturi ale osului hioid (coarnele mari). 66 victime la meciul de fotbal din Glasgow în 1971). la limită (border line).6 Sufocarea Este rezultatul unei ocluzii (astuparea nasului şi gurii direct cu mâna sau prin intermediul unor obiecte moi (pernă. Sub aceste leziuni exterioare.). rupturi de ficat. Uneori. când leziunile apar sub formă de “bară” şi sunt foarte intense. Hipertensiunea pulmonară provoacă dilatarea ventricolului drept cu insuficienŃă cardiacă acută consecutivă. explozii în mine. surpări de maluri. un psihic labil. omor. această tipologie a leziunilor lipseşte. sau a unui omor când greutatea unui adult de 70 kg realizează asfixia. Dacă stuparea orificiilor se face cu mâna rămân urme sub formă de echimoze şi excoriaŃii pe buze la exterior sau pe faŃa internă a acestora urmare a comprimării pe dinŃi. 91 . Dacă agresorul foloseşte mănuşi. marginea unui scaun etc. Presiunea realizată astfel poate duce la rupturi de valvule sau rupturi musculare ale inimii. aceste leziuni au o tipologie caracteristică.4 Sugrumarea (strangularea cu mâna) Este din punct de vedere juridic. Leziuni frecvent întâlnite sunt cianoza accentuată a feŃei şi gâtului numite masca echimotică cervico-facială cu mici peteşii hemoragice. 9. spectacole pe stadioane etc.

De obicei. diagnosticul este dificil şi adesea prin excludere. se poate îneca şi numai căzând cu capul în acesta. mai rar în cazul persoanelor sănătoase care râd în hohote la masă (când se produce o aspirare a alimentelor în căile respiratorii). PrezenŃa unui corp străin (descris anterior) lasă urme pe mucoase ca iritaŃie. ascarizi) sau la persoane în stare de ebrietate care aspiră cereale. vegetale care blochează orificiul glotic (intrarea în căile aeriene). 9. căluş) şi orientează ancheta spre omor. tărâŃe în sezonul de recoltare a păioaselor. limbii. bomboane. ebrietate. pâine. uleiuri. congestie. 92 . noroi. cianoză (reacŃii vitale). În această formă de asfixie urmele externe pot să lipsească şi numai prezenŃa semnelor interne caracteristice sindroamelor asfixice atrage atenŃia. la necropsie se găseşte un fragment de carne. Ca atare. 9. Moartea se poate instala rapid sau mai târziu prin pneumonii chimice de aspiraŃie. la traumatizaŃii cranian sau cu accidente vasculare cerebrale în antecedente (prin abolirea reflexului de deglutiŃie).Curs de medicina legala Sufocarea poate fi excepŃional accidentală la copiii mici care îşi trag pe cap pungi de plastic. traheea sau bifurcaŃia acesteia apare adesea accidentală la copii (nasturi. petrol etc. Prin acelaşi mecanism de aspirare se poate ajunge la asfixie când conŃinutul gastric de vărsătură pătrunde în căile respiratorii la persoane în stare de comă. sărată dar şi cu alte lichide ca vin. 9.8 Obstruarea căilor respiratorii Se realizează prin pătrunderea unor corpi străini care astupă laringele. în ocluzii intestinale etc.7 Asfixia cu bol alimentar Este întâlnită la persoane în stare de ebrietate. La indivizii în stare de ebrietate nu este absolut necesară submersia în lichid.9 Inecul Este asfixia mecanică ce se poate produce cu apă dulce. Dacă obstruarea căilor respiratorii este însoŃită de leziuni traumatice la nivelul gurii. dinŃilor. aspectul pledează pentru introducerea cu forŃa a corpului străin (ex. monede.

convulsiile şi coma. Toate aceste tulburări declanşează fibrilaŃia ventriculară. infuzorii şi mai ales diatomee care sunt alge unicelulare cu înveliş silicos) în plămân şi măduva oaselor precum şi creşterea punctului crioscopic în ventricolul stg. Un cadavru scos din apă prezintă o serie de modificări vizibile la nivelul tegumentelor datorate şederii prelungite în apă: pielea palmelor şi a plantelor imbibată în apă. este albă şi încreŃită (“mână de spălătoreasă”) se detaşează sub formă de mănuşă după aproximativ 30 zile. Apa trece din plămâni în sânge prin capilarele pulmonare. Uneori nu se constată prezenŃa apei în plămân. 93 . mai rar sinucidere sau aruncarea unui cadavru în apă pentru disimularea omorului. Ca semne de înec vital se citează: . căderea părului şi a fanerelor după cca. scade volumul de lichid circulant până la aproximativ 60%. Odată cu pătrunderea apei sângele se diluează. În apa sărată fenomenele se petrec invers. ca urmare sângele se concentrează. sau detaşarea tegumentelor de pe întregul corp. În această situaŃie moartea s-a putut produce prin mecanism reflex – hidrocuŃie – la contactul cu apa rece. Tulburările clinice se succed astfel: după perioada de rezistenŃă cu apnee voluntară. sau s-a instalat un spasm laringian la pătrunderea bruscă a apei în nas şi faringe.plămânii balonizaŃi cu aspect hiperaerohidric şi peteşii albăstrui – peteşiile Paltauf. 20 zile. lichidele sângelui sunt atrase în plămân. precum şi o agresiune mecanică prin ruperea pereŃilor alveolari (emfizem acut). datorită diferenŃei de presiune osmotică. urmează inspir forŃat involuntar (se acumulează bioxid de carbon şi scade oxigenul în sânge) care se repetă de 2-3 ori după un moment de tuse. apare hemoliza şi eliberarea potasiului din sânge.“ciuperca înecatului” o spumă roz-albicioasă la nivelul nasului şi a gurii . aşa zisul “plămân uscat”. dacă este apă dulce. (prin hemoliză). Dar cele mai importante modificări sunt reprezentate de prezenŃa planctonului (alge. apoi se instalează inconştienŃa. creşte volumul de sânge circulant.Curs de medicina legala Apa produce o agresiune anoxică prin înlocuirea aerului şi umplerea alveolelor. Inecul este de cele mai multe ori un accident.

în prezenŃa unui aspect de plămân uscat se va aprecia dacă este hidrocuŃie sau moarte subită cardiacă în apă .stabilirea diagnosticului de înec vital prin examen de laborator (cercetarea diatomeeelor.aprecierea timpului de şedere în apă .Curs de medicina legala Înecul în cada de baie poate fi consecinŃa unui accident în stare de ebrietate.prezenŃa leziunilor traumatice şi mecanismul lor de producere pentru susŃinerea sau nu a unei disimulări a cauzei morŃii. stop cardiac. Caracterul vital al unui astfel de înec se stabileşte prin dozarea aldehidei formice (existentă în toate cosmeticele de baie). electrocuŃie. Problemele expertizei medico-legale . în lichidul pleural. . epilepsie sau intoxicaŃie cu monoxid de carbon. etc.). 94 .

în sensul urmator: “ (1) Actul sexual. Pentru a proba capacitatea de voinŃă psihică se impune examenul psihic al victimei. iar daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei pedeapsa este inchisoarea de la 15 ani la 25 ani. 1 Definitie Este definit în art. b1)victima este membru al familiei c) s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii.3 Examenul fizic general urmăreşte o observare atentă a feŃei.P. 10.P. În acest scop se va efectua un examen fizic general al victimei şi apoi examenul genital.prezenŃa leziunilor de violenŃă ca urme de constrângere 3. cu o alta persoana prin constringerea acesteia. Atunci când se invocă 95 . sau profitind de imposibilitatea ei de a se apara sau de a-si exprima vointa se pedepseste cu inchisoare dela 3 la 10 ani. uneori fiind necesară internarea pentru a diagnostica o boală psihică sau a o confirma.dacă femeia se afla în imposibilitatea psihică sau fizică de a-şi exprima voinŃa sau de a se apăra. educarea.197 din C.dacă a avut loc un raport sexual 2. VIOLUL 10.2 Obiectivele expertizei medico-legale Conform definiŃiei date de C. paza sau in tratamentul faptuitorului. daca victima nu a implinit virsta de 14 ani. (3)Pedeapsa este inchisoarea de la 10 ani la 20 ani. echimoze şi excoriaŃii pe gât sau oriunde pe corp (cu precădere pe coapse). buzelor (faŃa internă). 10. (2)Pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani daca: a) fapta a fost savirsita de doua sau mai multe persoane impreuna. ocrotirea. de orice natura. expertiza va trebui să răspundă la următoarele obiective: 1. b) victima se afla in ingrijirea.Curs de medicina legala 10. Actiunea penala pentru fapta prevazuta in alin. 1 se pune in miscare la plingerea prealabila a partii vatamate". unde se pot observa echimoze prin compresie sau eroziuni).

iar la vârsta de 6 ani decesul este aproape sigur. sângerânde. lăŃime.himen bilabial – cu două buze laterale. Forme de himen: . edemaŃiate sau cu echimoze şi depuneri de fibrină. este cel mai frecvent (75%).himen circular. cu orificiu central mare (2. prezentând în partea inferioară o punte de legătură. . ca formă.4 Examenul genital. cu o floare de unde şi termenul de deflorare. inelar. cu orificiul central şi lăŃime variabilă 3-6-10 mm. Numele provine de la Himen la romani sau Himeneus la greci. se poate rupe la poz. Rupturile himenului sunt interpretate. rupturile se fac la poz.6.Alte forme de himen: biperforat (cu sept). Violul la fetele sub 10-12 ani este urmat de leziuni grave în sfera genitală. Vindecarea se face în 7-10 zile în funcŃie de grosimea himenului şi profunzimea rupturilor.Curs de medicina legala ingestia de substanŃe medicamentoase sau băuturi alcoolice prin forŃare se impune examenul toxicologic. Numele vine de la Pineau care compară himenul. cu spaŃiu liber pe verticală. Marginea liberă a himenului poate fi netedă. Exista 2 aspecte: . zeul căsătoriei care avea menirea să dovedească fidelitatea partenerelor. aspectul marginii libere.femeia cu viaŃă sexuală anterioară. 96 . . crenelată (dantelată) cu incizuri naturale sau ondulată. 10. Rupturile se fac de obicei la poziŃiile 3. localizarea rupturilor himeneale).himen rudimentar – o formă aparte. La femeia virgină se face descrierea morfologică a himenului (formă. himenul capătă o semnificaŃie deosebită de probare a purităŃii fizice şi afective.himen semilunar – are lăŃime evidentă în cadranele inferioare. 3 şi 9.7 pe acelaşi cadran. consemnate ca deflorare. Astfel.femeia virgină (deflorare recentă) . . 5. Diagnosticul deflorării se pune pe rupturile marginii himeneale.5-3 cm) care poate permite raporturi sexuale fără a se rupe (este asa numitul himen complezant). cribriform (cu mai multe orificii mici) etc. . este un inelar îngust (înălŃimea maximă 1-2 mm).9 de pe cadranul convenŃional a lui Lacassagne (se imagineaza un cadran de ceasornic). culoare. dilatabil.

97 . nu ajung la nivelul inserŃiei. se pot observa leziuni de violenŃă lăsate de victimă ca excoriaŃii produse de unghii sau muşcături destul de intense. fiind prezente rupturi ale peretelui vaginal posterior. căderi) invocate adesea. Rupturile vechi sunt greu de diferenŃiat.. Examinarea agresorului poate aduce date suplimentare în sprijinul diagnosticului de viol. date ce se vor corobora cu cele obŃinute în secreŃia spermatică recoltată de la victimă. dans. ci numai consecinŃa unui raport sexual sau manipulaŃii digitale sau cu corpi străini în scop de masturbare. Rupturile nu pot fi urmarea unor aşa zise accidente (gimnastică. Uneori rupturile pot depăşi inelul de inserŃie. Astfel. de prindere (în raport sexual cu violenŃă deosebită). hematoame vaginale etc. Rupturile himeneale se vindecă fără abuşare cu retracŃii şi boselări care se observă bine la examenul stereoscopic. Uneori agresorii sexuali provin din rândul celor ce prezintă tulburări psihice cu pulsiuni sexuale ca în debilitatea mintală. Apoi cercetarea grupului sanguin şi a sistemului secretor-nesecretor. uneori de incizuri (adincituri naturale) acestea din urmă sunt mai adânci şi situate în poziŃii simetrice. etilism cronic etc. sau complete cind nteresează toată lăŃimea membranei himeneale.Curs de medicina legala Rupturile pot fi incomplete. epilepsie.

Starea de nou-născut (născut la termen cu instalarea circulaŃiei proprii) Aprecierea acestei stări se face pe criterii morfo-fiziologice caracteristice nou născutului. Durata vieŃii intrauterine (vârsta intrauterina a fătului) 3. Acordarea îngrijirilor necesare după naştere 7. fără linie de demarcaŃie la locul implantării în primele 24 ore după naştere . turgescent. intra sau post partum. Pentru aceasta este necesar să se stabilească: existenŃa vieŃii extrauterine. de cauze patologice sau accidentale. 177: “uciderea copilului nou născut. 11. 98 D . 2.1 Problemele expertizei medico-legale Expertiza medico-legală a cadavrului de nou-născut va trebui deci să stabilească următoarele probleme: 1. Examenul locului faptei. Această substanŃă are rol antiinfecŃios.greutatea – 2900-3200 g fetele. a viabilităŃii şi a cauzei şi felului morŃii pruncului. 3. 50-54 cm băieŃii . Cauza morŃii şi felul morŃii nou născutului. În vechiul cod penal se considera pruncucigaşă mama care omoară copilul natural înainte de expirarea termenului de declarare la starea civilă (15 zile de la naştere). 3000-3500 băieŃii .cordonul ombilical 50 cm. Examenul femeii. Expertiza se axează pe 3 mari probleme: 1.lungimea – 49-51 cm fetele. Pentru a proba existenŃa pruncuciderii expertiza medico-legală va trebui să excludă o moarte intrauterină.Curs de medicina legala 11. săvârşită imediat după naştere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani”. PRUNCUCIDEREA efinirea acestei noŃiuni este dată de însuşi Codul penal în art. Examenul cadavrului. Starea de nou născut (la termen) 2. Durata vieŃii extrauterine 6. substanŃă grăsoasă alb-gălbui care conŃine glicogen şi colesterol fiind produsă de epiteliul amniotic sau glandele sebacee ale fătului. Instalarea vieŃii extrauterine 5. lucios. Viabilitatea nou născutului 4. la termen şi anume: .pe tegumente prezintă urme de sânge şi vernix-caseosa.

explică roşeaŃa pielii în primele zile. termici şi necesită îngrijiri deosebite. craniul este relativ mare cu perimetru de 24-35 cm. în funcŃie de prezentaŃie. pielea incomplet dezvoltată anatomic şi funcŃional. deschisă la 25% din nou-născuŃi se închide în 4-6 săptămâni după naşterea. în medie 280 zile). toracele. Se poate folosi formula Balthazard – Dervieux: vârsta în zile = lungimea în cm x 5.6 = 280 zile (5.Curs de medicina legala - - - - antihemolitic şi de protecŃie a fătului la pierderea de căldură. abdomenul mare cu perimetrul de 32 cm.5/2 – 3cm. Un calcul mai corect se face in funcŃie de lungimea. fontanela anterioară (bregmatică).6/zile = 50 cm x 5. de formă romboidală de 3-3. 99 . La nivelul umerilor. cea posterioară (lombdoidă) triunghiulară. prezenŃa bosei sero-sanguine ca edem gelatinos şi infiltrat sanguin – localizată la scalp. Acest epiderm este uşor vulnerabil la acŃiunea agenŃilor fizici. perimetrul de 31 cm. mai ales. Durata vieŃii intrauterine Se poate calcula în funcŃie de greutatea fătului dar pentru că aceasta variază în limite foarte largi este mai puŃin precisă. lipsit de pigmenŃi. epidermul subŃire. Durata intrauterină se mai poate aprecia prin identificarea punctelor de osificare ale unor oase. se extrage rădăcina pătrată din cifra lungimii şi se obŃine vârsta în luni lunare (gestaŃia durează 10 luni lunare sau 9 luni calendaristice.6 reprezinta o constanta). bine vascularizat. placenta cintareste 500 g părul de pe cap 1-3 cm unghiile la mâini depăşesc pulpa degetului testicolele coborâte în scrot labiile mari acoperă pe cele mici în intestinul terminal se găseşte meconiu. are formă de trunchi de con cu baza în jos. când cifra lungimii depăşeşte 25 cm se împarte la 5 cifra lungimii şi se obŃine vârsta tot în luni lunare. dispare după 2-3 zile de la naştere. chimici. prezintă fire mici de păr numite lanugo. Când cifra lungimii este sub 25 cm.

devine neviabil. mai constant este punctul de osificare din epifiza proximală a tibiei care apare tot în luna a IX-a. Punctele de osificare apar ca zone roşii de 4-5 mm pe fondul alb-gălnui al cartilagiului şi rezistă la putrefacŃie avansată. Dovezi de instalare a vieŃii extrauterine łipătul. iar ultima are 4-5 muguri dentari. ceea ce se realizează printr-un grad de dezvoltare a funcŃiilor sale şi o stare de sănătate deplină. 100 .Curs de medicina legala Astfel. bronhopneumonie. culoare şi consistenŃă a plămânilor. Viabilitatea nou-născutului Apare înaintea maturităŃii definitive şi se înŃelege prin aceasta posibilitatea fătului de a trăi şi de a se adapta la autonomie. l IX-a. fiind acoperiŃi de gingie. se scurge sânge lipsit de bule de aer când este comprimat. nu umple cavitatea toracică (stă în sinusul costo-vertebral) pe suprafaŃă este neted cu aspect de organ parenchimatos. bătăile cordului expun la erori prin imposibilitatea obiectivării lor. Ei cloazonează alveolele dentare începând din luna a VI-a pentru incisivii superiori şi inferiori. la începutul lunii a VII-a pentru primii molari de lapte şi la mijlocul lunii a VIII-a pentru molarii secunzi. DinŃii la naştere nu se văd. culoarea este ciocolatiu închisă sau roşie vişinie. consistenta crescuta fara crepitatii. Limita inferioară a viabilităŃii în obstetrică a scăzut odată cu creşterea posibilităŃilor de îngrijire. Plămânul nerespirat este colabat. Criteriul cel mai acceptat pentru probare este instalarea respiraŃiei. meningo-encefalită). Pe secŃiune are acelaşi aspect uniform. În epifiza distală a femurului (punctul Bechard) apare la sp. De asemenea când fătul a contractat o afecŃiune inflamatorie în perioada intrauterină (pneumonie. fătul nu este viabil. În caz de imaturitate. vizibile macroscopic. astragal şi stern apar puncte de osificare la sfârşitul lunii a VI-a lunare. care produce modificari de aspect. malformaŃii congenitale incompatibile cu viaŃa. în calcaneu. Se consideră că un făt este viabil dinpunct dde vedere medico-legal numai dacă depăşeşte 38 cm şi o greutate de 1500 g. Uneori punctul Bechard poate lipsi. Mugurii dentari primitivi apar din luna a II-a. primele 4 cu câte 1 mugure dentar. Mandibula la nou născuŃi are pentru fiecare parte câte 5 alveole.

cade la fundul vasului cu apă. Plămânul nerespirat are aspect compact cu alveolele nedestinse. fante mărginite de celule alveolare cubice cu nucleu rotund. Examinarea se face sub apă. Plămân respirat prezinta alveolele dilatate. consistenŃă elastică.plămânul nerespirat mai greu ca apa. atelectazie). sunt alveole destinse de aer La palpare sint prezente crepitaŃiile la presare. În putrefacŃie singurul element care ajută la elucidarea diagnosticului este prezenŃa fibrelor elastice. Se poate face şi o docimazie gastrointestinală (proba Breslau) care constă în evidenŃierea aerului în stomac şi intestin. bronhiile au lumen redus. Certitudinea o dă docimazia histologică – o examinare microscopică a fragmentelor de plămân după fixare în formol. umple cavităŃile pleurale are suprafaŃa uşor neregulată. Se pot întâlni situaŃii când fragmentele plutesc “între două ape” –plămân respirat parŃial. 101 . cind se degajă bule de aer. Examinarea poate fi completată de docimazie hidrostatică pulmonară: plămân respirat mai uşor ca apa. . după instalarea putrefacŃiei gazoase subpleural. iar după 15-20’ ajunge în ansele jejunale. bronhiile cu lumen lărgit. fibre elastice întinse în formă de cerc sau semicerc dispuse în lamele şi fascicule. Aerul pătrunde în stomac după 5-10’ de viaŃă extrauterină. Fibrele elastice din peretele alveolar sunt ondulate. plămânul nerespirat poate pluti la cadavre îngheŃate (după dezgheŃ cade la fundul vasului) sau după aspirat masiv cu vernix caseosa. bronhopneumonie. Plămânul parŃial respirat prezintă ambele aspecte: zone de plămân respirat alternând cu zone de plămân nerespirat. epiteliile plicaturate cu aspect stelat. care pătrunde numai prin deglutiŃie. deci fenomen vital. roză cu fine perle egale strălucitoare. Aspecte paradoxale: plămânul respirat poate cădea la fundul apei în proces de condensare pulmonară (pneumonie. ele rezistând mai mult timp procesului de putrefacŃie. includere în parafină şi colorare. pluteşte. În putrefacŃie proba nu are valoare. colabate. pe secŃiune apare spumă fină rozată. sept subŃire.Curs de medicina legala Plămânul respirat este expansionat. celulele alveolare turtite cu nucleul ovalar. observate cu lupa.

. tbc.modificările tegumentelor.prezenŃa meconiului în tot intestinul dovedeşte că pruncul nu a putut trăi mai mult de 2 zile. 102 .boli ale mamei:. renale. dezlipire prematură de placentă.modificările cordonului ombilical – la naştere este gelatinos şi turgescent. El apare numai dacă copilul a trăit. dar poate lipsi la imaturi sau in naştere precipitată. în timpul sau după naştere. . intoxicaŃii. Cauza mortii poate fi violentă sau neviolentă.prezenŃa bosei sero-sanguine indică o durată de viaŃă extrauterină de aprox. . cardiace. Cauzele de moarte înainte de naştere: I. Acestea imediat după naştere sunt mânjite cu sânge şi acoperite cu vernix caseosa la pliuri şi au culaore roşie. Eliminarea meconiului se face în 2-3 zile. boli intrauterine. cordonul ombilical rupt şi neligaturat. Dovada lipsei de îngrijire o constituie corpul murdar de sânge şi vernix caseosa. .boli ale placentei – infarcte mari şi numeroase.docimazia gastro-intestinală (prezenta aerului in stomac si duoden). în stomac nu are hrană.boli ale fătului – malformaŃii congenitale. Acesta este gasit învelit în hârtii sau cârpe cu placenta prinsă de cordon (abandonat). Patologice: .Curs de medicina legala Durata vieŃii extrauterine Se apreciază după: . 2-3 zile. . Când cordonul este tăiat şi legat se pergamentează şi cade la 5-7 zile.afecŃiuni febrile. după câteva zile se produce o descuamare furfuracee sau în lambouri. etc. hepatice. Cauza şi felul morŃii Moartea fătului poate surveni înainte. CondiŃii de îngrijire după naştere Un nou născut lipsit de îngrijiri medicale nu poate supravieŃui mult timp. incompatibilitate Rh . fatul este neîmbrăcat. După 24 ore de la naştere apare la locul de implantare un inel de demarcaŃie sub forma unui burelet (infiltraŃie leucocitară ce începe la naştere). placenta praevia.

injectarea intraabdominală a diferitelor lichide: formol.Curs de medicina legala II. fracturi ale claviculei. In traumatismul obstetrical la nivelul extremităŃii cefalice leziunile traumatice iau aspectul leziunilor hemoragice. luxaŃii de coloană. Se rezoarbe în 1-2 luni.. substanŃa albă parietale pot fi prezente. .malformaŃii incompatibile cu viaŃa in special encefalice ski cardiace 103 . hemoragii tegumentare şi musculare cu rupturi în special la nivelul gâtului. . Alte leziuni. în trunchi cerebral. osul suferă modificări cu rarefierea substanŃei osoase si necroze sau hiperostoze. . nu depăşeşte suturile. de asemenea în expulzie precipitată sau in manevre de reanimare.făt voluminos in raport cu dimensiunile bazinului. . de obicei este situat occipital. femurului. cefalohematomul este o colecŃie sanguină între periost şi os.traumatisme abdominale puternice pot declansa expulzia fatului.prezentaŃie transversală. fracturi de coloană C-5.vicii de conformaŃie ale bazinului . Violente: . de autoasistenŃă. Se pot observa hemoragii ale durei mater până la hematom extradural sau rupturi ale durei precum si hemoragie meningee însoŃite de tromboze venoase. humerusului. Cauze de moarte în timpul naşterii . Cauze de moarte după naştere: Cauze patologice: . NaCl hipertonică provoaca moartea fatului si eliminare lui.anomalii în contracŃiile uterine (de dinamică uterină) . hemoragii intracerebrale. C-6.traumatismul obstetrical intilnit intr-o frecvenŃă mare. luxaŃii coxofemurale. plămâni şi ulceraŃiile gastrointestinale mari care sint mortale. leziunile se pot confunda cu leziunile produse în pruncucidere. In naşteri prelungite apar fracturi ale oaselor craniene sau fisuri. Urmarea leziunilor SNC apar hemoragii în suprarenala. Astfel.in travaliu prelungit este favorizata aspiraŃia de lichid amniotic care dacă este masivă este cauzatoare de moarte. Apare ca o tumefacŃie moale. preteaza la confuzii de diagnostic.

urma santului este abia vizibila . . După mijloacele folosite pruncuciderea poate fi: . Prin mijloace asfixice se recurge la : .strangularea – cu laŃ moale – obiecte moi.atelectazie pulmonară primitivă . SR.boala cu membrane hialine – caracterizată prin prezenŃa de membrane mulate pe pereŃii alveolari – diagnostic microscopic. Expulzia precipitată poate fi urmată de pierderea conştienŃei.infecŃiile ombilicale: erizipel. pulmonare. cerebrale . la autopsie se vor găsi semnele generale ale asfixiei . mama nu poate da ajutor copilului acesta de cele mai mult ori ajunge la deces. pneumonii. gangrenă.obstruarea căilor respiratorii cu diferite obiecte moi (vată. cutanate.icterul patologic (icterul nuclear) se datoreşte incompatibilităŃii de Rh . Aruncarea în latrine – pruncul moare prin: 104 .sufocare – prin aplicarea de obiecte moi pe orificiile buconazale. copilul este împachetat în cârpe. septicemii cu punct de plecare ombilical de la foliculite. bronhopneumonii. hârtii. cârpe) care vor fi gasite in laringe . Cauze violente – accidentale – în expulzie precipitată când se produce leziune unică la locul de impact sau copilul moare asfixiat prin aspirarea lichidelor de facere amestecat cu singe.Curs de medicina legala . In hemoragie placentară când expulzia a fost completă fatul se asfixiaza accidental. intrauterine cu deces în primele zile de la naştere.îngroparea de viu – apar părŃi din pământ în căile respiratorii.sindrom hemoragic al nou născutului – caracterizat prin hemoragii multiple digestive.prin această modalitate femeia îşi ucide copilul recurgând la manevre violente ca: -asfixie de diferite tipuri sau traumatisme (lovire cu obiecte sau lovirea capului de obiecte dure). Această moarte accidentală violentă trebuie diferenŃiată de pruncucidere.activă – comisivă . piodermite.pasivă – omisivă.obstruarea orificiilor şi căilor respiratorii cu mucozitate Perinatal sunt periculoase: .sugrumarea – se văr leziunile lăsate de unghii pe gât . Pruncuciderea activă sau prin comisiune. tetanos.

abdominale .arderea copilului.Curs de medicina legala înecare în conŃinutul lichid al latrinei asfixie cu gaze mefitice când conŃinutul este dens aruncarea în vasul WC – fracturi circulare ale oaselor craniene. Astfel cordonul ombilical nesectionatt. cadavrul nou născutului este aruncat la distanŃă de locuinŃa femeii. astfel pierd căldură şi pot muri la 8-100 temperatura mediului. Pruncuciderea pasivă sau prin omisiune se datorează lipsei de îngrijiri prin privare voluntară. Nou-născuŃii sunt foarte sensibili datorită suprafeŃei corpului mai mare în raport cu volumul. diferite vase folosite in timpul nasterii sau chiar placenta. Este împachetat şi lăsat aruncat în gari.torsiunea gâtului . împachetat în cârpe. Traumatisme: lovirea cu obiecte dure produce leziuni multiple cu fracturi multieschiloase. . pentru depistarea semnelor de naştere recentă când mama nu este cunoscută 2. Examenul mamei 1. Uneori copilul este apucat de picioare şi lovit cu capul de zid sau podea sau capul este comprimat între mâini dind fracturi ale oaselor craniene. Se pot gasi obiecte minjite de singe. 105 . murdar. neligaturat. hârtii expus intemperiilor mai ales la frig. înŃepături toracice. copilul neîmbrăcat. pe şantiere. in râuri. După ce este omorât. pentru depistarea tulburărilor pricinuite de naştere Examenul locului naşterii Poate permite descoperirea unor urme ale nasterii. Alteori este aruncat după ucidere în latrine după ce a fost îmbucătăŃit. parcuri. sub poduri sau îngropat.răniri cu cuŃite. foarfeci ca: secŃionarea gâtului.

Manifestări de sexualitate aberantă au apărut de foarte multă vreme şi nu este exclus chiar de la omul primitiv. Atentatele la bunele moravuri c. FrecvenŃa aberaŃiilor sexuale variază de la autor la autor între 0.Curs de medicina legala 12. adică un raport heterosexual în limitelor normelor morale si juridice admise se include în perversiune sexuală. iar căutarea plăcerii poate căpăta o forŃă nebănuită. ApariŃia erecŃiei din prima săptămână de viaŃă nu poate fi semnificativă. O 106 . În vechea cetate greacă Sodoma inversiunile sexuale erau foarte răspândite. timiditatea) şi orientarea spre viaŃa sexuală.5% . apar o serie de manifestări psihice legate de instinctul sexual (ca temeritatea. Sunt situaŃii când instinctul sexual devine important pentru individ şi mai puŃin pentru specie. fapt ce a dus la dispariŃia ei. Teoria lui Freud (teoria psihanalitică) conform căreia sugerea degetului sau jocul cu organele sexuale ar reprezenta o masturbare.1 Clasificare perversiunilor sexuale Sunt trei grupuri mari de sexualitate aberantă: a. Aberatii sexuale Sexualitate morbidă Instinctul sexual este strâns legat de perpetuarea speciei. după criza prepubertară. este o exagerare speculativă a unor fapte absolut întâmplătoare. potrivit legendei. datorită desfrâului populaŃiei şi a fărădelegilor. SEXUALITATEA ABERANTĂ (Perversiunile sexuale) rice raport sexual care depăşeşte limitele fiziologice. îndoielnică. în Anglia şi America homosexualii erau spânzuraŃi. curajul. ea reprezintă un răspuns motor la excitanŃi nespecifici. dând loc la manifestări anormale. În Evul Mediu apare o adevărată furie pederastică – aspru pedepsită prin arderea pe rug.5%. Sexualitate morbidă (aberaŃiile sexuale propriu-zise) b. dată de unii autori. În copilărie instinctul sexual are o existenŃă mascată. De aici denumirea de sodomii. prin ploaie de foc. 12. În adolescenŃă.

etc. Homosexualitatea congenitală sau uranismul a fost exprimată de Simonin ca indivizi “cu suflet de femeie. este exprimată printr-un impuls sexual ce nu poate fi frânat. Odată cu apariŃia andropauzei (46-65 ani) şi a menopauzei (40-50 ani) la unele persoane pot apărea diverse manifestări psihice care pot influenŃa comportamentul individului în general şi al activităŃii sexuale în special.ultrajul public al pudorii . Factorii care generează astfel de manifestări. excitaŃii maniacali.atentatele la pudoare . demenŃii.atentatul pederastic. Ultrajul public al pudorii lezează simŃul de pudoare publică. a organelor sexuale. senilii. un sacrificiu. Hipersexualitatea masculină numită şi satiriazis. Atentatele la bunele moravuri Încadrează toate manifestările de ordin sexual care prin conŃinutul lor lezează atât spiritul de pudoare al societăŃii cât şi al persoanei.Curs de medicina legala La adult. In insuficienŃa sexuală la feme. Aceste atentate sunt: . hipersexualitatea este cunoscută ca nimfomanie şi se observă frecvent şi în menopauză sau perioada presenilă. La femeie. fără jenă. La bărbaŃi insuficienta sexuala este denumită impotenŃă sexuală. PGP. viciu cu mare frecvenŃă.). Sexualitatea psihică este strict dependentă de factorii genetici care influenŃează şi instinctele. într-un corp de bărbat”. constă în expunerea în public. apoi factorul mental (oligofrenii. maturitatea sexuală atinge apogeul. epilepticii. Majoritatea autorilor consideră că homosexualii nu au tulburări hormonale. factorul moral urmare a unei educaŃii sexuale deficitare. Numele de uranism dat acestui impuls congenital către homosexualitate provine de la magistratul Urlich care şi-a descris propria perversiune. 107 . cel mai frecvent. actul sexual este socotit drept un calvar. ExhibiŃionismul. pe primul loc se situează alcoolismul. impulsivii excesivi. frigiditatea. generată în special de ordin psihic şi mai puŃin organic.

vizibile câteva zile (fisuri ale mucoasei de câŃiva mm. Găsirea spermei pune diagnosticul de certitudine. Satisfacerea raportului sexual în public este un act care lezează pudoarea publică. BărbaŃii exhibiŃionişti îşi aleg locuri bine cunoscute. gura sau penisul. este un semn de mare probabilitate (anus incontinent).pederastia cronică – nu este constantă deformarea în aspect de pâlnie a anusului. cu sau fără violenŃă. urme de fecale. pe unde trec de obicei persoane de sex feminin (eleve din internate. . atunci când există. îmbrăcămintea prea scurtă sau prea decoltată la femei. Pederastia poate îmbrăca 2 forme: . sau fără consimŃământ. Relaxarea sfincterului. când partenerul consimte .P. ForŃarea sfincterului anal în timpul contracturii poate provoca leziuni specifice. înscrisuri obscene sau expresii obscene. Tuşeul digital este posibil fără mare dificultate.Curs de medicina legala Frecvent mai ales la bărbaŃi dar poate fi întâlnit şi la femei (art. Din şanŃul balano-prepuŃial se pot recolta flora microbiană. s-au împărŃit în: . complet sau incomplet. S-ar putea vorbi de un exhibiŃionism frust legat de modă. paralel cu pliurile). când partenerul nu consimte . după Simonin.atentatul pederastic propriu-zis. 429 C. Atentatul pederastic – este constituit din actele impudice sau contra naturii cu persoane de acelaşi sex. sângerânde. studente din cămine). Se citează atingerea sau prinderea sânilor.pederastia acută – raport anal consimŃit ce poate să lase sau nu urme. Juridic. pliurile mucoasei anale sunt şterse. Raportul sexual brutal intraanal poate provoca rupturi mai mult sau mai puŃin grave. Atentatul la pudoare constituie o ofensă materială de ordin sexual comisă cu intenŃie asupra unei persoane care nu-şi dă consimŃământul sau care este mai mică de 14 ani. răspândirea de materiale pornografice. şcoli. Aici se încadrează şi raportul sexual cu fetiŃe sub 14 ani. La atentate contra bunelor moravuri mai pot fi incluse fapte ca: gesturi obscene în public. coapselor.).P.atentatul la pudoare fără violenŃă. feselor sau a organelor genitale cu degetele.atentatul la pudoare cu violenŃă. radiare. 108 . Anusul capătă un aspect de pâlnie. fibre vegetale nedigerate. când partenerul are mai puŃin de 14 ani.

Clasificarea e dificilă datorită marii lor varietăŃi.safismul sau lesbianismul (după numele insulei greceşti Lesbos. însă modul lor de producere este aberant. Femeile sunt tandre între ele. Producându-se în cadru intim de cele mai multe ori rămân nedescoperite. sau pot avea tendinŃe de hermafroditism sub aspect fizic şi comportament psihic (gesturi bărbăteşti. mersul mai apăsat.tribadismul când se reproduce oarecum raportul heterosexual. în axilă. producerea excitaŃiilor cu limba (cunilingus). îşi confecŃionează un penis artificial (falus). coitul anal (adevărata sodomie). Aici se încadrează şi celelalte acte sexuale care se abat de la modalităŃile normale. vocea mai groasă) . Sodomia ratione modi RelaŃiile sexuale sunt heterosexuale. au clitorisul mai dezvoltat.datorită manifestării anormale pot îmbrăca două forme: . una dintre partenere având rolul activ de bărbat. Aceste femei prezintă dishormonoze. Se împart totuşi în următoarele grupe: sodomia ratione modi sodomia ratione sexus sodomia ratione generis perversiunea mijloacelor perversiuni diverse. 109 .Curs de medicina legala AberaŃii sexuale După unii autori aceste manifestări se numesc şi sodomii. sau sunt femei frigide. între sâni. coitul între coapse. unde poeta Sapho se deda la astfel de perversiuni). Se manifestă prin masturbare reciprocă. Sodomia ratione sexus Raporturile sexuale se produc între persoane de acelaşi sex. SenzaŃiile voluptoase se realizează prin culingus reciproc sau masturbare reciprocă. Din această categorie fac parte de obicei femei care au suferit decepŃii la primele raporturi sexuale din lipsă de menajamente din partea bărbaŃilor. coitul oral (felatorism). a) între femei . aberaŃia numindu-se homosexualitate. gingaşe.

Faptele săvârşite de sadic 110 . gesturi. îşi fac unghiile. Pederastii sunt conştienŃi de această activitate aberantă. Partenerii pasivi pot prezenta un aspect feminin în comportament. mergând până la crimă cu cruzime. dar până la urmă nu pot rezista impulsului de inversiune. În unele Ńări bestialitatea este întreŃinută şi de unele superstiŃii.Curs de medicina legala b) între bărbaŃi anomalia poartă numele de pederastie (pedos = băieŃi). În legătură cu vârsta la care poate apărea sadismul. sunt manieraŃi) sau au îndeletniciri feminine (brodează. Perversiunile mijloacelor Aici Simonin încadrează sadismul şi masochismul. Sadismul presupune satisfacerea instinctelor sexuale prin producerea celor mai variate violenŃe asupra partenerului. Astfel. maltratează victima. Femeile întreŃin raporturi mai ales cu câinii. cunilingus. După crimă procedează la mutilarea cadavrului. gătesc etc. îngrijitori de animale). având conştiinŃa clară în cadrul personalităŃii sale degradate. de care caută uneori să se debaraseze. gesturi tandre. nu se cunosc crime sadice săvârşite de femei. masturbare reciprocă. atitudine (se pudrează.. Este practicată de obicei de bărbaŃi encefalopaŃi sau oligofreni prin raport anal. au copii. coit anal.). deci se poate vorbi de o bisexualitate psihică. la ciopărŃirea lui. vaginal sau cunilingus cu animalele cu care vin în contact (ciobani. Ca manifestări se realizează prin raport anal. Voluptatea este cu atât mai mare cu cât actele de violenŃă sunt mai crude. Sodomia ratione generis cunoscută ca zoofilie sau bestialitate – raport sexual între om şi animale. Este o perversiune câştigată prin imoralitate (prostituare) sau urmarea unei stări psihice maladive. la arabi se credea că acuplarea cu o capră ar vindeca sifilisul iar în Ńările europene a existat credinŃa că raportul sexual cu un animal ar vindeca blenoragia sau impotenŃa. Numele de sadism derivă de la marchizul Sade care a descris în romanele sale eroi a căror deviză era “plăceri fizice însoŃite de dezordine morală”. Sadicul torturează. ciorapi de damă. De aceea se căsătoresc. îşi vopsesc părul. se pare că frecvenŃa cea mai mare este la adult şi cu predilecŃie la bărbaŃi. poartă inele. Adesea partenerii activi termină prin a deveni pasivi. Se realizează de obicei prin coit anal.

voluptatea se asociază cu suferinŃe de ordin moral. Masochismul este contrariu sadismului. Sadismul simbolic – caracterizat prin gesturi care nu aduc prejudicii integrităŃii corporale (ex. Acesta este sadismul major. Perversiuni diverse Necrofilia – caracterizată prin raporturi sexuale cu cadavre este practicată de obicei de alienaŃi mintali. flagelaŃii şi provocarea de dureri şi mici răniri cu sângerare – vederea sângelui produce erecŃie şi ejaculare. . chiloŃi etc.) pentru senzaŃii voluptoase. La aceste persoane se asociază uneori şi fetişismul sau exhibiŃionismul prin expunere la ferestre pentru a fi văzute: . Aici voluptatea sexuală se caracterizează numai în cadrul unor suferinŃe fizice sau morale pe care le suportă autorul. Sadismul minor se poate manifesta şi la femei sub forma sadismului moral (îl torturează moral sau muşcă partenerul). care descrie astfel de orori. Micul masochism este mai mult o formă simbolică. Numele derivă de la nuvelistul austriac Sacher Masoch. care se contemplă în oglindă. tăierea unor şuviŃe de păr) produc erecŃie şi ejaculare. Masochismul mare se exprimă prin asocierea voluptate – suferinŃă fizică.Curs de medicina legala pot lua forme monstruoase (mănâncă carnea victimei sau îi bea sângele). Sadicii vor fi examinaŃi psihic întrucât manifestările lor întrec orice imaginatie.fetişismul – este contemplarea până la extaz a obiectelor care aparŃin persoanei iubite (ciorapi.travestismul – plăcerea de a purta hainele sexului opus care merge până la producerea de senzaŃii voluptoase. Sadismul minor – violenŃa nu ajunge până la crimă. soŃ). 111 .voaerismul – satisfacerea instinctului sexual prin contemplarea actelor sexuale săvârşite de alŃii (ex. îşi mângâie sânii. coapsele în acelaşi timp masturbându-se. manifestându-se prin ruperea veşmintelor partenerei. Narcisismul – amor faŃă de propria persoană specific femeilor. . poate să apară odată cu trezirea instinctului sexual. care cere partenerului să-i producă suferinŃe.

nuduri) asociată cu masturbarea gerontofilia – atracŃia anormală în satisfacerea instinctului sexual cu femei bătrâne. tablouri. 112 .Curs de medicina legala - - azoofilia – producerea de senzaŃii voluptoase prin contemplarea unor obiecte (statui.

13. EXPERTIZA FILIAłIEI odul familiei reglementează relaŃiile de filiaŃie. detenŃie. ..sisteme serice (Ac în ser) 3. cutremure. Expertiza filiaŃiei are la bază o probă biologică (expertiza serologică) care se bazează pe studiul şi corelarea genetică a caracterelor moştenite de copil de la părinŃi în cadrul sistemelor sanguine (grupele de sânge şi serice). în caz de absenŃe prelungite de la domiciliu. Grupele sanguine sunt markeri genetici de real folos prin faptul că sunt stabile în cursul vieŃii. schimb de copii.dreptul familiei – procese de tăgadă a paternităŃii (tatăl neagă paternitatea).Curs de medicina legala 13.sisteme eritrocitare (Ag sunt pe eritrocite) 2.stabilirea maternităŃii: abandon.sisteme limfocitare 5.2 Sistemele serologice utilizate se clasifică în: 1. cu condiŃia ca paternitatea să fie stabilită sau juridic copilul este descendentul unui bărbat iar biologic al altuia. prin lege are aceleaşi drepturi cu cel născut în timpul căsătoriei. AcŃiunea în justiŃie este deschisă de mamă în numele copilului. războaie etc. ..sisteme enzimatice (enzime eritrocitare) 4.situaŃia copilului născut în afara familiei. sterilitate.. mişcări de populaŃie în calamităŃi naturale.. 13. Cu cât se recurge la mai multe sisteme serologice şansa unui bărbat de a se exclude de la paternitate creşte. Expertiza filiaŃiei este o expertiză de identificare şi constă în analiza discriminatorie a caracterelor unui individ prin care să poată fi delimitat de restul populaŃiei.1 Implicatiile juridice ale filiatiei Expertiza filiaŃiei are implicaŃii în: .. dar niciodată nu o poate afirma.alte sisteme. se transmit ereditar după anumite legi bine stabilite şi verificate şi sunt prezente la naştere sau în primele luni de viaŃă. Această probă biologică poate exclude paternitatea unui bărbat faŃă de copil. C 113 .

Prin mijloacele serologice se identifică caracterele fenotipice (trăsăturile vizibile) recunoscute prin anticorpi specifici. toŃi copii vor fi heterozigoŃi. MN prin M şi N. A. C. ambii părinŃi sunt MM. altul NN. BM.dimpotrivă. de la părinŃi la copil (fără a fi separate în D. copii vor fi numai MN . E) ele vor fi transmise în bloc.recesivă – există doar genotipic. toŃi copii vor fi numai MM . ex. după legile hazardului. un cuplu de gene se separă pentru a fi redistribuit generaŃiei următoare după anumite reguli. . Legea purităŃii gameŃilor În timpul segregării. ½ MN. Genele situate pe cromozomi omologi se numesc alele. C. MN. AN. uneori se deduc. Genotipul sau zestrea moştenită de la ambii părinŃi nu se poate identifica întotdeauna prin tehnicile adecvate. ¼ NN. Legea segregării independente a caracterelor Genele situate pe cromozomi diferiŃi vor fi transmise independent. E).unirea a doi heterozigoŃi va da ¼ homozigoŃi de un fel.întâmplarea va hotărî dacă la un descendent gena M va segrega alături de gena A sau de gena B (există 4 posibilităŃi: AM. astfel: . 2. ex. haptoglobine 2-1. când genele sunt strâns asociate pe acelaşi cromozom ca în sistemul Rh (genele D. ¼ homozigoŃi opuşi şi ½ heterozigoŃi.dintr-un cuplu de 2 homozigoŃi identici. asociate sau nu. Rh(D) prin DD şi Dd. Rh(D) pozitiv. MN: . ex. BN). ex. O alelă poate fi: . Antigenele se evidenŃiază cu antiseruri specifice şi se stabileşte dacă grupa fenotipică A este exprimată genotipic prin AA sau AO.dominantă are mereu expresie fenotipică . Alelele reprezintă trăsăturile de caracter. ambele se exprimă fenotipic 114 .Curs de medicina legala 13. MN cu MN= ¼ MM.dintr-un cuplu de 2 homozigoŃi opuşi.unirea unui homozigot cu un heterozigot va da ½ din descendenŃi homozigoŃi şi ½ heterozigoŃi . părinŃii – unul MM. nu apare în fenotip Ambele alele pot fi dominante. De exemplu un individ heterozigot AB. toŃi copii vor fi homozigoŃi.3 Baza transmiterii ereditare o constituie Legile lui Mendel 1.

BO AB (IV) AB O (I) OO Indivizii de grup A şi B pot fi homozigoŃi (AA.D) Alte sisteme: .B. Ax etc.A.în raport de dominanŃă şi recesivitate au rezultat 4 fenotipuri şi 6 genotipuri. În expertize se folosesc primele două A-1 fiind dominant faŃă de A-2. celelalte variante denumite “slabe” dau reacŃii atipice în tiparea lor. AO B (III) BB.gustător. Sistemele eritrocitare – primul sistem descoperit a fost sistemul ABO. – (A. A-3.negustător. Sistemele limfocitare: H. BO). Considerând şi subgrupele pentru sistemul ABO rezultă 6 fenotipuri şi 10 genotipuri: 115 . se) . P P-1. Kell-Cellano (KK).secretor – nesecretor (Se. Kid (Jk).fosfoglucomutaza 1. P-2 Sistemele serice – haptoglobinele (hp) – grup specific component (Gc) – Gm – Km Sistemele enzimatice . 13.adenilat – kinaza .4 Clasificarea sistemelor serologice si prezentarea lor Sistemele eritrocitare: ABO.adenozin – dezaminaza .fosfataza acidă eritrocitară .Curs de medicina legala Ambele alele pot fi recesive. nu se exprimă niciuna. Mai târziu s-a constatat că gena A produce mai multe variante A-1. Ae. IniŃial au fost descoperite 4 grupe rezultate din combinaŃia alelelor O. B. A-2. BB) sau heterozigoŃi (AO. A.L. MN.C. Rhesus (Rh). Duffy (fy). Lutheran (lu). Astfel: Fenotipuri Genotipuri A (II) AA.

Mai târziu s-a constatat că genele M şi N sunt legate pe acelaşi cromozom cu genele S şi s (pseudoalele) similar sistemului Rhesus. (legea lui Bernstein).Un părinte de grup O nu poate să aibă copii AB şi invers. Sistemul MN – s-au descris două alele dominante MN din care rezultă 3 fenotipuri identice cu genotipurile: două homozigot MN. Da: pentru că: A1A2 pot da A2A2..Un caracter nu poate să apară la copil dacă nu există la cel puŃin unul din părinŃi: MAMA COPILUL TATA A AA B BB A AA AO BO AO copil B se exclude 2.. S este mai frecvent legat de N şi s de M. Conform legilor lui Mendel rezultă că: 1.Curs de medicina legala Fenotip O A-1 A-2 B Genotip OO A-1 A-1 A-1 A-2 A-1 O A-2 A-2 A-2 O BB BO Fenotip Genotip A1B A1B A2B A2B Din părinŃi A poate rezulta copil A2 ?. un părinte de grup AB nu poate avea copii de grup O. 116 . A1A2 În ultimii ani s-au descris variante de B identice cu cele ale antigenului A. NN şi al treilea heterozigot. MAMA COPIL TATA MN NN MM – se exclude Şanse mai mari de excludere au bărbaŃii monozigoŃi. mai greu depistabile prin tehnici serologice.

Ex. două homozigot şi 1 heterozigot.din homozigoŃi invers vor rezulta heterozigoŃi: ex. .adenilat kinaza 117 . C. E şi alelele lor antitetice d. Sisteme serice Haptoglobinele sunt alfa-2-globuline şi prezintă un polimorfism ce se evidenŃiază prin electroforeză în gel de amidon. Transmitere – părinŃi Rh+ . Hp-1/Hp-1 + Hp-1/Hp-1 = Hp-1 Hp-1 . S-au descris două alele Hp-1 şi Hp-2 din combinaŃie rezultă 3 fenotipuri identice cu genotipurile. Nu se va naşte un copil Hp 1-1 dacă unul din părinŃi nu este Hp 1 (homo sau heterozigot).au caracter antitetic – lipsa unui factor implică prezenŃa celuilalt ex. nu există c este obligatoriu C . Alela D este prezentă la 85% din populaŃie. c+C şi se transmite la descendenŃi fie C fie c. Transmiterea ereditară: .nu pot da copii Rh(+) (se exclude tata).pot da copii Rh (-) PărinŃi Rh .fosfataza acidă eritrocitară .dintr-un cuplu cu heterozigoŃi se vor naşte ¼ homozigoŃi de un fel şi 1/4 homozigoŃi de sens invers şi ½ heterozigoŃi.au caracter alelomorf – prezenŃa unui factor nu exclude pe celălalt ex. Cele trei perechi de alele Cc Dd Ee: . sunt caractere dominante. Hp-1/Hp1 + Hp-2/Hp-2 = Hp-1/Hp-2.= dd (negativ lipseste D). c. fără D sunt Rh-(negativ) Rh + = DD sau Dd Rh .din doi homozigoŃi de acelaşi fel copiii vor fi homozigoŃi.din combinaŃia unui homozigot cu un heterozigot se vor naşte ½ homozigoŃi şi ½ heterozigoŃi . Sisteme enzimatice Enzimele eritrocitare . Din combinaŃia lor rezultă 18 fenotipuri şi 36 genotipuri.Curs de medicina legala Sistemul Rh -alcătuit din gene strâns legat între ele pe cromozom: D. e sunt în raport de codominanŃă în afară de factorul “d” pentru care nu s-a descoperit un ser anti-d. persoanele cu D sunt Rh+.

secreŃie vaginală. Transmiterea se face după modelul mendelian. cele mai implicate în reacŃiile imunologice. Există două fenotipuri Se şi se şi 3 genotipuri (două homozigot şi unul heterozigot). se cu Ss de la MN. Majoritatea se evidenŃiază prin electroforeză în gel amidon. spermă. Posibilitatea de excludere ca mai sus. Cei care nu au în umori antigenele de pe eritrocite se numesc nesecretori (se). Sisteme limfocitare Grupele HLA (human limphocytis system A) sunt sisteme antigenice de histocompatibilitate. D.adenozin dezaminaza se transmit tot după legile lui Mendel. transpiraŃie) la majoritatea indivizilor (cca. 75%) care sunt deci secretori (Se) şi au pe eritrocite pe lângă antigenele H şi antigenele de grup.fosfoglucomutaza 1 . PosibilităŃi de excludere: din doi nesecretori nu poate rezulta un descendent secretor. Constă în compararea desenului crestelor papilare la copil cu cele ale părinŃilor. Gustător – negustător. negustătorul recisiv. Antigenul “H” este specific pentru secretori. Dau rezultate pozitive în proporŃie de 9597%. O mică parte din indivizi percep gustul foarte amar al fenil-thiocarbaminei şi au fost denumiŃi gustători. B. evidenŃiindu-se numărul celor aproape identice provenite de la fiecare din parentali.5 Alte examinări în cadrul expertizei filiatiei Examenul dermatoglifelor palmare şi plantare. Transmiterea ereditară se face conform modelului mendelian. Gustătorul este dominant. C. 118 . 13. situate pe cromozomul 6. Cei care nu percep gustul amar al substanŃei sint negustători.Curs de medicina legala . Alte sisteme Secretor – nesecretor (Se – se) Antigenele de grup A şi B se regăsesc şi în secreŃii (în salivă. S-au descris până acum 4 gene autozomale A. să nu se confunde simbolurile Se.

Curs de medicina legala

Palma şi planta se împart în 54 compartimente. În final diagnosticul este de probabilitate. Examen antropologic – după vârsta de 3-4 ani a copilului se studiază caracterele somatice şi în special trăsăturile fizionomice în comparaŃie cu ale părinŃilor. Exemplu forma figurii (ovală, triunghiulară, pătrată, rotundă), a bărbiei, nasului, urechilor, culoarea ochilor, părului, pigmentaŃia etc. Astăzi se foloseşte metoda amprentei genetice (profil ADN) pe scară tot mai largă. Prin folosirea amprentei genetice se elimină neajunsurile metodelor clasice deoarece fragmentele de ADN sunt reproductibile, stabile, se transmit conform legilor lui Mendel şi factorul de mutaŃie este extrem de mic. Identificarea a trei benzi străine pe amprenta copilului din 15 fragmente de ADN descoperite la folosirea unei sonde de mioglobină, exclud bărbatul de la paternitate. AbsenŃa benzilor străine de ADN afirmă paternitatea cu certitudine prin coincidenŃa benzilor bărbat-copil. Amprentele genetice fiind specifice unei persoane (excepŃie gemenii monozigoŃi) au valoare deosebită în identificarea unei persoane. ADN-ul se izolează din Ńesuturi musculare foarte vechi chiar de la mumii, din urme de sânge, lichid seminal, fire de păr, Ńesuturi putrefiate. Asemenea identificări se pot face şi în cazuri de agresiuni, viol, etc.

119

Curs de medicina legala

14. PROBLEME MEDICO-LEGALE ALE SARCINII, NAŞTERII ŞI AVORTULUI arcina şi avortul depăşesc sfera familiei prin implicaŃiile socio-economice, implicaŃii ce se reflectă în special în balanŃa demografică. Orice cuplu are dreptul să opteze pentru un anumit număr de copii. Raportat însă la starea economică, numărul naşterilor scade sau creşte, ceea ce influenŃează indirect natalitatea sau denatalitatea unei naŃiuni la un moment dat. S-a observat că orice legislaŃie restrictivă, fără asigurarea unor condiŃii socio-economice de susŃinere a natalităŃii, nu stimulează creşterea numărului de copii, dimpotrivă, se ajunge la scăderea natalităŃii şi un număr mare de avorturi. În expertiza medico-legală se pot ridica numeroase probleme în ceea ce priveşte sarcina, avortul sau naşterea. În următoarele situaŃii se poate solicita o expertiză medicolegală: diagnosticul naşterii recente, când femeia este suspectată că şi-a ucis pruncul stabilirea cauzei morŃii în cursul gravidităŃii, în timpul naşterii sau după naştere, aşa numitul deces mamă diagnosticul stării abortive după avort delictual diagnosticul sarcinii după viol diagnosticul de sarcină în situaŃia acordării dispensei de vârstă în vederea căsătoriei aprecierea capacităŃii sexuale. 14.1 Diagnosticul naşterii recente Cu cât examinarea femeii se efectuează mai aproape de momentul naşterii, cu atât posibilităŃile de diagnostic sunt mai aproape de certitudine. Modificările morfologice existente la nivelul căilor genitale externe, ale colului uterin şi ale uterului permit diagnosticul. Imediat după naşterea la termen, odată cu explozia placentei, uterul golit începe să se contracte, astfel, că poate fi palpat la nivelul ombilicului. În zilele următoare (până la 2 zile), dimensiunile uterului rămân aproximativ aceleaşi, după care involuŃia prin retracŃia musculaturii este rapidă, spre ziua a 10-a uterul ajungând în pelvis, nu mai este palpabil deasupra pubelui. Uterul revine la forma şi dimensiunile normale după 5-6 săptămâni de la naştere, perioadă cunoscută sub numele de lehuzie.
120

S

Curs de medicina legala

Apoi, la nivelul perineului apar vizibile rupturi ale structurilor musculo-cutanate cu aspect de răni recente, soluŃii de continuitate , infiltrate cu sânge şi edem; aceleaşi modificări pot fi prezente şi la nivelul colului uterin. Tot în perioada de lehuzie se observă scurgerea unor secreŃii sanguinolente din cavitatea uterină, numite lohii. Acestea au aspect sanguinolent în primele două zile după naştere, la 3-4 zile devin serosanguinolente şi gălbui-albicioase după 10 zile, ceea ce permite aprecierea duratei lehuziei. La femeia decedată în timpul naşterii sau după, există posibilitatea examinării directe a dimensiunilor şi greutăŃii uterului, a locului de fixare a placentei sau a resturilor placentare când placenta a fost eliminată. PrezenŃa secreŃiei lactate este un alt semn de naştere. Dacă secreŃia lactată are în compoziŃia sa o cantitate mare de albumine se numeşte colostru. Această secreŃie de colostru durează 1-3 zile după naştere. SecreŃia de lapte apărută după perioada de colostru este mai bogată în grăsimi şi săracă în albumine. Albuminele în cantitate mare în colostru fac posibilă coagularea prin fierberea acestuia. 14.2 Riscul morŃii la naştere Se consideră deces mamă orice deces survenit în perioada gravidităŃii şi din cauza ei. Riscul deceselor la naştere este considerabil redus în naşterile asistate şi supravegherea într-o unitate sanitară de specialitate. Este cunoscut faptul că în timpul sarcinii şi naşterii se pot decompensa o serie de stări morbide preexistente gravidităŃii (boli cardiace, renale), care pot fi cauza unei morŃi rapide. O boală specifică sarcinii este eclampsia. Moartea rapidă poate surveni în cadrul eclampsiei nediagnosticate, fie prin toxemie gravidică, fie datorită hipertensiunii însoŃită de hemoragie cerebrală şi hepatică. Ficatul eclamptic, cu necroză hemoragică întinsă a parenchimului, poate fi cauza morŃii neaşteptate ca urmare a rupturii hepatice în timpul naşterii sau imediat după naştere. Creşterea concentraŃiei hormonilor care acŃionează asupra contracŃiilor uterine din timpul naşterii (hormonul ocitocic) poate produce o suferinŃă renală gravă manifestată prin insuficienŃă renală acută (blocarea funcŃiei renale).

121

cauza care a produs moartea gravidei. Prin acest mecanism embolic în circulaŃia mamei pătrund componente de lichid amniotic ca scoame epiteliale cheratozice. Unele state 122 . IntervenŃiile chirurgicale în micul bazin la o gravidă cresc riscul de embolie aeriană în special în cazurile de palcenta praevia.cum a fost urmărită şi supravegheată în timpul travaliului. cele scandinave şi unele de pe continentul american. În marea majoritate a statelor avortul terapeutic este limitat la cazurile de strictă necesitate permiŃându-se întreruperea sarcinii numai când viaŃa femeii gravide este pusă în pericol ce nu poate fi înlăturat prin alte mijloace. IndicaŃiile avortului terapeutic sunt reflectate variat în diferitele legislaŃii. Sindromul de coagulare intravasculară mai este cunoscut şi sub numele de şoc obstetrical. fire de lanugo şi mucină. În alte state. Numeroasele cicatrici uterine după naşteri reduc supleŃea muşchiului şi duc tot la ruptură uterină. . indicaŃiile terapeutice se extind şi la unele boli sau situaŃii capabile să genereze embriopatii. Comisia de expertiză medico-legală în cazurile de deces mamă va trebui să lămurească următoarele aspecte: . Ruptura uterină se poate produce şi pe o cicatrice anterioară post-cezariană sau la femeile cu multe naşteri. Uneori. ce favorizează coagularea intravasculară urmată de moarte rapidă. 14. În naşterile laborioase cu deslipirea prematură a placentei există pericolul emboliei cu lichid amniotic. . Placenta foarte aderentă caracterizată printr-un contact strâns cu muşchiul uterin poate provoca hemoragii masive în perioada de deslipire a placentei sau chiar ruptură uterină ca în cazul placentei increta.Curs de medicina legala Acest hormon ocitocic în exces produce vasoconstricŃie renală intensă urmată de ischemie şi necroză de corticală renală. placenta îmbracă aspecte patologice greu diagnosticabile care constituie cauza decesului la naştere. în perioada de eliminare a placentei.dacă există lacune în conduita medicală care au condiŃionat decesul.3 Avortul delictual Avortul provocat delictual este interzis în toate statele lumii.ce intervenŃii s-au efectuat. Această embolie reprezintă poate cea mai comună cauză de moarte ce se produce în timpul naşterii sau la câteva ore pot partum. .

M. avortul accidental (traumatic). tentativa nu se pedepseşte. incompatibilităŃi de Rh. Lipsa sarcinii face ca acŃiunea delictuală să se transforme în vătămare corporală. Obiectul infracŃiunii îl constituie sănătatea sau viaŃa femeii gravide pe de o parte şi protejarea produsului de concepŃie pe de altă parte. Avortul patologic de origine maternă are multiple cauze cum ar fi hormonale. instigarea. Manopera prin mijloacele folosite trebuie să fie aptă de a întrerupe cursul sarcinii. din 1966 până în 1989 avortul a fost interzis cu excepŃia unor situaŃii de punere în primejdie a vieŃii femeii. intoxicaŃii cronice. avitaminoze. Pe locul următor se află cauze ce Ńin de făt şi anexele lui cum ar fi anomalii genetice. când sarcina era urmarea unei infracŃiuni de viol sau incest. avortul etic (după viol şi incest) şi avortul empiric (delictual). Când avortul este făcut de însăşi femeia gravidă. În textul legii nu se precizează dacă sarcina este normală sau patologică ci numai faptul că ea trebuie să existe. torsiuni de 123 . ca unică salvare a vieŃii femeii în faŃa unor boli care se agravează în prezenŃa sarcinii. După O.S. Clasificarea avortului Există două categorii de avort: spontan (are cauze patologice) şi provocat. înafara condiŃiilor admise de lege.Curs de medicina legala europene includ în legislaŃie avortul la minore. la femei în vârstă peste 35 ani. complicitatea şi tentativa de avort efectuate în condiŃii ilegale. hidramnios. cu sau fără consimŃământul femeii (gravida sub 14 ani). autoimune. Latura obiectivă se referă la o manoperă abortivă. avortul provocat la cerere (în primele 3 luni de sarcină). Din punct de vedere juridic prin avort se înŃelege întreruperea sarcinii pe toată durata ei. când femeia avea vârsta de 40 de ani sau avea în îngrijire 5 copii. femei cu infirmităŃi fizice şi psihice. de a determina malformaŃii congenitale grave la făt. aproape 20% din sarcinile pierdute sunt de cauze patologice. La acestea se adaugă apoi cauze genitale ca afecŃiunile inflamatorii şi tumorale ale uterului şi anexelor. boli acute sau cronice. să existe un raport de cauzalitate între mijloace şi avort. Avortul provocat cuprinde avortul provocat terapeutic. După 1989 avortul este permis la cererea femeii. InfracŃiunea este calificată ori de câte ori produce vătămări corporale grave sau este urmată de moartea femeii. de asemenea. Se pedepseşte. infarcte placentare. incontinenŃă de col uterin etc. prin orice mijloace. La noi.

vilozitatea corială. poate deveni o realitate. nevropată etc.Curs de medicina legala cordon. examen ecografic şi examenul microscopic al produsului de chiuretaj. apariŃia avortului într-un timp relativ scurt de 24-48 ore de la episodul traumatic. paraclinic şi examene de laborator. 3. Amenorea. a unor microtraumatisme repetate (de trafic. abuzul de droguri. În scopul diagnosticului pozitiv se poate recurge la dozări hormonale. tratament cu Rx. emoŃii bruşte şi intense care raportate la reactivitatea femeii (personalitate fragilă. sexuale. Avortul accidental (traumatic) poate fi consecinŃa unor intervenŃii chirurgicale mai ales în apropierea organelor genitale. La cadavru diagnosticul este uşurat de examinarea macroscopică a organelor genitale interne şi în special modificările de la nivelul uterului (locul de fixare al placentei. Stress-ul psihic prin excesul de catecolamine poate determina tulburări vasomotorii ce stau la baza unor contracŃii uterine urmate de expulzia produsului de concepŃie. Diagnosticul de vârstă a sarcinii se apreciază după dimensiunile uterului. frotiu cito-hormonal. agresiuni). Diagnosticul pozitiv de sarcină se sprijină pe examenul clinic. intensitatea traumatismului capabilă de a declanşa un avort. resturi placentare etc. o săptămână după pierderea sarcinii. citostatice etc. încât valoarea lor diagnostică este probabilă. 2. Există şi cauze paterne.). Diagnosticul de certitudine îl oferă produsul de chiuretaj prin evidenŃierea resturilor ovulare care prezintă elementul caracteristic pentru placenta fetală. ReacŃiile imunologice de sarcină sunt senibile şi dau erori de maximum 2% ele se negativează la cca. etilismul cronic. concordanŃa de sediu între traumatism şi localizarea sarcinii. Din punct de vedere medico-legal confirmarea acestei forme de avort presupune excluderea unei cauze patologice de avort. Expertiza medico-legală are de rezolvat următoarele probleme: 1. mai puŃin fidelă. secreŃia mamară ca semne clinice de sarcina pot s apara si in afara sarcinii in alte conditii patologice.). modificările de pigmentare tegumentară. O formă aparte de avort patologic este avortul de cauză psihică produs în situaŃii de panică. Diagnosticul de avort decurge din golirea cavităŃii uterine (diagnostic ecografic cel mai adesea) sau prezenŃa intrauterină a unui 124 . stress. aprecierea este relativă.

ca în cazul complicaŃiilor septice. Mijloacele chimice (tinctură de iod. Clinic apar icterul şi anuria. perforaŃii intestinale etc. Mijloacele abortive mecanice (sonde urinare.) produc leziuni chimice însoŃite de necroză locală şi semnele generale ale intoxicaŃiei. se observă urmele lăsate de pensa de col sub forma unor plăgi stelate. DiferenŃiarea avortului patologic de avortul provocat se bazează pe faptul că aproape întotdeauna avortul patologic este complet cu hemoragie redusă. Starea clinică gravă a femeii impune atitudini terapeutice radicale mergând până la histerectomie totală. Dacă avortul a fost provocat de persoane calificate cu instrumentar specific. decoct de plante etc. soluŃie de săpun. perforaŃii uterine. 125 . expulzia oului este totală. dând avortul toxico-septic (fenomenele toxice sunt legate de dezintegrarea microbilor care eliberează endotoxine microbiene) cu insuficienŃă hepatică şi renală. andrele. În general avortul sângerând şi febril pledează pentru provocare.Curs de medicina legala făt mort (macerat sau mumifiat) cu modificarea patologică a secreŃiei uterine urmare infecŃiei din cavitate.) sau în prezenŃa corpilor străini retenŃionaŃi în căile genitale (sonde. ConsecinŃele avortului provocat adesea se suprapun cu cauzele morŃii. completă. 4. rădăcini de plante. Avortul provocat este diagnosticat indubitabil în prezenŃa leziunilor traumatice mecanice ale organelor genitale interne (rupturi de col uterin. În evoluŃia unei sarcini normale orificiul colului uterin este închis. În avortul provocat expulzia este zgomotoasă clinic prin complicaŃiile hemoragice şi septice instalate după manoperele abortive şi retenŃia aproape obligatorie a resturilor placentare. diferite obiecte ascuŃite etc. pe buzele colului care persistă câteva zile după provocare. rădăcini de plante sau diferite obiecte ascuŃite) fie sunt reŃinute fie se văd leziunile provocate de acestea. fără complicaŃii infecŃioase. alcool. Mijloacele abortive folosite şi dacă au fost specifice pentru provocarea avortului. Dacă orificiul este întredeschis cu sângerare uterină suspiciunea de avort este îndreptăŃită. 5. simetrice. Această îndepărtare a uterului şi anexelor constituie infirmitate gravă cu pierderea unui organ şi a funcŃiei acestuia – reproducerea. 6. La început infecŃia este localizată la uter şi anexe apoi se extinde spre cavitatea peritoneală (peritonită) şi în final se generalizează.).

în desfăşurarea intimităŃii sexuale nu se poate trişa. erecŃie. persoana trăind sentimente de culpă. cerebrale sau medulare (tumori cerebrale. Tulburările de dinamică sexuală sunt frecvente. normală. de infracŃiuni sexuale. Cauzele sunt neurologice. uneori grave. ejaculări. când indivizii se apără susŃinând că nu pot procrea sau nu pot executa un raport sexual normal. mişcări. traumatisme craniocerebrale. presupune integritatea anatomică şi funcŃională a organelor sexuale. ImpotenŃa de excitaŃie (de dorinŃă – libidou) este prezentă în cromozomopatii. boli endocrine. orgasm. scleroză în plăci. sexualitatea este “singura funcŃie incapabilă să mintă”. toxicomanii. . suportând influenŃa unui cumul de factori). impotenŃă sexuală etc. Numai în 5% din cazuri impotenŃa sexuală masculină are cauze organice. leziuni vasculare aterosclerotice. Mai numeroase şi importante sunt impotenŃele de natură psihologic-relaŃională (95%). 126 A . EXPERTIZA CAPACITĂłII SEXUALE cest tip de expertiză medico-legalăe este frecvent solicitată în probleme legate de expertiza de filiaŃie ca tăgada paternităŃii sau în procese de divorŃ. diabet. neglijate datorită caracterului lor traumatizant.Curs de medicina legala 15. Mărturie în acest sens este integritatea himeneală după o perioadă lungă de convieŃuire a cuplului. boli cronice cu emaciere. acceptă cu greu pătrunderea în sfera intimităŃii sale. un psihic echilibrat. colaborarea partenerilor la sexualitate cu afecŃiune şi tandreŃe (comportamentul sexual este extrem de fragil. Datorită corticalizării (cerebralizării) comportamentului sexual şi usurintei cu care este inhibat transformându-se în culpă. 15. Tulburările de dinamică sexuală se referă la excitaŃie.1 Incapacitatea de coabitare Ascunderea unor probleme de sănătate poate afecta stabilitatea unei căsătorii ca în cazul bolilor psihice. ConsultaŃia sexologică apare ca una din consultaŃiile dificile. boli endocrine. alcoolism cronic). tabes.incapacitatea de procreere (impotentia generandi). colagenaze. Sexualitatea fiziologică. Incapacitatea sexuală a bărbatului îmbracă două aspecte: .incapacitatea de coabitare (copulaŃie) sau impotenŃia coeundi. care sunt intermitente şi selective (nu faŃă de orice femeie).

Din numărul total de spermatozoizi formele mobile trebuie să fie în procent de 60% iar formele anormale să nu depăşească 25%.III între 1-10 mil/ml. a raportului ADN/ARN în capetele spermatozoizilor pot exista spermatozoizi normali dar cu ADN insuficient şi astfel devin infertili. Aprecierea capacităŃii de procreere implică efectuarea spermogramei. gr. când sterilitatea se depistează la 40% din cazuri. În unele situaŃii se pot efectua biopsii testiculare.2 ImpotenŃa de procreere Capacitatea de a procreea este condiŃionată de starea de bună funcŃionare a testiculelor. 127 . Un ejaculat normal conŃine 2. PrezenŃa în număr redus a spermatozoizilor se numeşte oligoazoospermie. reflex ejaculator în limite fiziologice şi foarte important numărul şi calitatea spermatozoizilor să se încadreze în limite normale. Este importantă mobilitatea spermatozoizilor (se deplasează cu 4 mm/min. Un procent important are cauze psihologice (raport sexual întrerupt etc. Când spermatozoizii sunt morŃi suntem în faŃa unei necrospermii.Curs de medicina legala ImpotenŃa de erecŃie constituie forma clinică cea mai gravă. permeabilitatea canalelor excretorii. În marea majoritate a cazurilor. Se vor trage concluzii certe numai în cazuri în care coabitarea se exclude cu desăvârşire. Oligospermia este graduală – de gr. acest moment din dinamică fiind fenomenul fiziologic esenŃial al copulaŃiei. Capacitatea de procreere este indicat a se cerceta în criptorhidii. În expertiza medico-legală formularea concluziilor trebuie să se facă cu mare precauŃie. în varicocel. În funcŃie de intensitatea şi durata erecŃiei unele forme au fost denumite de tip Rasputin. raportul dintre spermatide / spermatocite / spermatogonii.). orhite. după 5-6 zile de la recoltare şi păstraŃi în condiŃii optime). 15. impotenŃa de erecŃie se datoreşte diabetului apoi aterosclerozei. subiecŃi cu infertilitate primară./ml.II între 10-25 mil/ml şi gr.I cu valori între 25-40 mil. de supravieŃuire sau de atipie morfologică.5-3 ml lichid spermatic cu un număr de 35-120 milioane spermatozoizi pe ml. de progresiune. cromozomopatii (sindrom Klinefelter). Orice erecŃie incompletă duce la ejaculare precoce. determinări ale indicelui de vitalitate. altele de tip Casanova. când azoospermiile sunt prezente în 30% din cazuri.

128 . mai ales la femeile cu rapoarte sexuale repetate în condiŃii de promiscuitate (prostituate).Curs de medicina legala Mai trebuie să se reŃină un aspect patologic rezultat din imobilizarea autoimună a spermatozoizilor produsă de anticorpii antispermatici ai glerei cervicale. în rest se face precizarea că în momentul examinării persoana prezintă o scădere sau o afectare severă a capacităŃii de procreere de la caz la caz. Concluziile privind cercetarea capacităŃii de procreere sunt certe în azoospermii. ce blochează antigenii transportaŃi de spermatozoizi.

În cauze penale expertiza psihiatrică urmăreşte să stabilească capacitatea psihică de apreciere asupra conŃinutului şi consecinŃelor actului infracŃional (antisocial).1 Cadrul juridic şi organizatoric de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice.cauze penale . Această evaluare a stării psihice urmează să stabilească în instanŃă capacitatea de exerciŃiu. a validităŃii de a exercita o anume activitate profesională sau a conduce un autovehicul. să se facă reconstituirea circumstanŃelor psihopatologice din momentul faptei şi să propună orientarea măsurilor de siguranŃă.drept administrativ.de drept al muncii . sau în punerea sub interdicŃie sau în vederea stabilirii sexului civil în cazuri de transsexualism sau a stărilor intersexuale.de drept civil .Curs de medicina legala 16. EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ PSIHIATRICĂ e efectuează în instituŃiile medico-legale la solicitarea organelor judiciare. creştere şi educare. 48 C. Iresponsabilitatea are la bază două criterii: 129 s . Are ca obiectiv general analiza şi evaluarea stării psihice a persoanei în legătură cu soluŃionarea unor aspecte juridice în: . justificând anularea sau desfacerea căsătoriei. stabileşte criteriile privind noŃiunea de iresponsabilitate: “Nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală dacă făptuitorul în momentul săvârşirii faptei. În dreptul familiei se urmăreşte probarea condiŃiilor medicale cerute pentru încheierea căsătoriei sau încălcarea lor. fie din cauza alienaŃiei mintale fie din alte cauze. 16. Art. de recuperare şi reinserŃie socială. În dreptul muncii în caz de incapacitate psihică consecutivă traumatismelor legate de locul de muncă sau în stabilirea aptitudinii. în stabilirea tutelei sau curatelei pentru handicapaŃii fizici sau mentali. precum şi încredinŃarea copiilor minori spre îngrijire. nu putea să-şi dea seama de acŃiunile sau inacŃiunile sale ori nu putea fi stăpân pe ele”. În dreptul civil se face evaluarea capacităŃii psihice în exercitarea unor drepturi şi obligaŃii profesionale.de drept al familiei .P.

Curs de medicina legala medical – prezenŃa unei boli psihice cronice a unor tulburări psihice temporare sau a unei alte stări morbide cu modificări psihice concomitente sau consecutive .incapacitatea psihică (intelectivă. afectiv-volitivă). Starea de beŃie acută voluntară nu înlătură caracterul penal al faptei pentru că persoana îşi asumă riscul consecinŃelor faptelor pe care le-ar putea comite în această stare.motivaŃia psihopatologică a momentului săvârşirii actului antisocial şi a comportamentului deviant în general .fapta a fost comisă în stare de necesitate.în stare de iresponsabilitate datorită alienaŃiei mintale .alterarea nivelelor de conştiinŃă elementară şi operaŃional logică .debutul medico-legal al bolii psihice (psihozele endogene) . Din punct de vedere medico-legal iresponsabilitatea este susŃinută de următoarele criterii: . Vechiul criteriu de caracterizare a responsabilităŃii prin gradul de discernământ ca expresie a nivelului de conştiinŃă s-a extins la o noŃiune mai amplă de “capacitate psihică” care cuprinde – nivelul de conştiinŃă şi capacitatea de discernământ critic faŃă de faptă.existenŃa unei legături directe de cauzalitate între trăsăturile patologice ale personalităŃii şi infracŃiunea comisă . constrângere fizică. legitimă apărare.handicapul mental sau psiho-senzorial grav .neformarea discernământului critic (minori sub 14 ani) . Se înlătură caracterul penal al faptei când: .juridic – absenŃa /lipsa capacităŃii de a fi conştient de acŃiunile săvârşite şi de a le stăpâni. 116-127 şi în codul de procedură civilă art. art. Principalele prevederi legislative se află în C. Responsabilitatea este capacitatea psihică ce constă în capacitatea persoanei de a-şi asuma integral obligaŃiile ce decurg dintr-o acŃiune liber consimŃită pe care o întreprinde şi totodată de a înŃelege consecinŃele acestei acŃiuni în deplină concordanŃă cu scopul urmărit în interesul personal şi fără a prejudicia interesul colectivităŃii. precum şi atunci când organul 130 .minori sub 14 ani. 201-214. morală .P.în cazuri fortuite .P. În art. 117 este prevăzută obligativitatea expertizelor psihiatrice: “Efectuarea unei expertize devine obligatorie în cazul infracŃiunii de omor deosebit de grav.

privind starea psihică . 44: Art. numite măsuri de siguranŃă cu caracter medical. marii recidivişti (psihopaŃi) .când infracŃiunea este lipsită de mobil evident . obligativitatea se impune: .precizarea stadiului evolutiv al tulburărilor . 43. numai în oraşele cu servicii sau cabinete medicolegale.consultarea următoarelor date din dosarul cauzei: antecedente medicale. În Regulamentul de funcŃionare al specialităŃii de medicină legală privind organizarea instituŃiilor medico-legale se fac precizări în art. Practic.Curs de medicina legala de urmărire penală sau instanŃa de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului”. formată dintr-un medic legist şi doi medici psihiatri.când sunt indicii sau dovezi că învinuitul a suferit de unele boli care ar putea avea repercusiuni psihice .pe lângă cele consemnate în art. Art.când în perioada de detenŃie are o comportare anormală. Dacă expertiza priveşte un minor în comisie vor fi cooptaŃi specialişti în neuropsihiatrie infantilă şi eventual psihopedagogi.examenul psihic efectuat imediat după identificarea învinuitului. Art. mobilul şi împrejurările de producere a infracŃiunii . 44 – precizarea stării de pericol social prezentată de unii indivizi chiar fără tulburări psihice majore: infractori din obicei. Obiectivele expertizei: . 43 – expertiza se va efectua după următoarele reguli:observarea clinică prin internarea expertizatului dacă este cazul şi toate investigaŃiile clinice şi paraclinice . impun instituirea unor măsuri de apărare a societăŃii şi totodată de ocrotire şi tratament corespunzător a persoanelor până la dispariŃia potenŃialului antisocial şi ameliorarea evidentă până la vindecare. minori 101-105 C.P. 42. 117 .precizarea dacă se impun măsuri de siguranŃă cu caracter medical: pentru adulŃi art. (104-105 caracter medical educativ). 42 – expertiza medico-legală psihiatrică se execută de o comisie instituită în acest scop.excluderea simulării sau disimulării unei afecŃiuni psihice 131 .P. 113-114.stabilirea diagnosticului de boală sau sindrom. antecedente penale. Art. ancheta socială. 113 şi 114 C.

care pot asigura performanŃa în desfăşurarea unei activităŃi şi puterea de a organiza motivat acea activitate (ex.). gândire. Capacitatea psihică presupune inclusiv discernământul. recuperării şi reinserŃiei sociale a subiectului.evoluŃia eventualelor tulburări. o profesiune) în funcŃie de aptitudini. motivaŃia faptei. să înŃeleagă consecinŃele ce decurg. antisocial orientarea măsurilor coercitiv – educative şi a celor de siguranŃă de ordin medical în vederea prevenirii. caracter etc. gradul de maturizare a personalităŃii (se traduc prin fapte şi rezultate cuantificabile).capacitate psihică . temperament. Discernământul reprezintă rezultatul sintezei dintre personalitate şi conştiinŃă. a particularităŃilor de climat social.discernământ critic şi relaŃiile dintre acestea.cognitiv. Este o calitate şi totodată o funcŃie psihică prin care persoana este capabilă să conceapă planul unei acŃiuni. etapele de desfăşurare ale acesteia. gradul de periculozitate actuală şi în general potenŃialul infractogen. Personalitatea este produsul istorico-social care se formează sub influenŃa condiŃiilor de viaŃă. intelectiv. de educaŃie.conştiinŃă . 16. Capacitatea psihică reprezintă ansamblul de însuşiri psihice de ordin: . 132 . sinteză ce are loc în momentul înfăptuirii unei acŃiuni. tratării.2 Criterii medico-legale de evaluare a capcacitatii psihice În ceea ce priveşte criteriile medico-legale de evaluare a responsabilităŃii penale şi a capacităŃii de exerciŃiu ne vom opri asupra noŃiunilor de: . caracterial şi afectivo-voliŃional. existente în conştiinŃa individului. Reprezintă totalitatea însuşirilor psihice ale persoanei (senzaŃii. aprecieri privind: .Curs de medicina legala - - - - care sunt trăsăturile personalităŃii şi ce legătură au cu o anumită predispoziŃie generală la acte antisociale (examen psihologic) care este capacitatea psihică în momentul examinării care este capacitatea psihică din momentul săvârşirii faptei (prin reconstituirea biopsihopatologică a eventualelor tulburări sau modificări psihice). percepŃii.

ConştiinŃa reprezintă o sinteză complexă a funcŃiilor psihice superioare prin intermediul căreia individul se integrează în mediul ambiant – fixează şi asociază cu ajutorul gândirii şi judecăŃii noŃiunile primite. Discernământul depinde de structura personalităŃii şi structura conştiinŃei. psihotică. 3..gradul de educaŃie familială şi instituŃională . a personalităŃii . imatură. Structura personalităŃii poate fi: matură. consecinŃele pe care le pot avea faptele sale pe plan social (se asimilează cu conştiinŃa socială).prezenŃa unor factori cerebrali sau somato-viscerali de ordin traumatic. cât mai ales în momentul săvârşirii faptei.conştiinŃa etică – prin care individul este capabil să discearnă binele de rău. panica. În expertiza medico-legală interesează atât stabilirea capacităŃii de discernământ în general.conştiinŃa elementară care asigură starea de veghe (vigilenŃa) şi nivelul de prezenŃă temporo-spaŃială. dizarmonică. traumă ce influenŃează momentul 133 ..gradul de însuşire generală şi profesională . Structura conştiinŃei poate avea 4 niveluri: 1. 16. afecŃiuni somatice. ca o datorie morală.Curs de medicina legala Integritatea discernământului implică nealterarea funcŃiilor cognitiv-conative şi a conştiinŃei etico-morale. demenŃială – deteriorată. nevrotică. ConştiinŃa exprimă libertatea de acŃiune a individului în raport cu normele pe care şi le-a însuşit şi le respectă ca o comandă interiorizată.gradul de dezvoltare intelectuală . starea de beŃie).. 2.. perceptuale şi de gândire au coerenŃă şi reflectă obiectiv realitatea.experienŃa de viaŃă .conştiinŃa axiologică de opŃiune a valorilor după criteriile sociale curente 4. ameninŃarea. de frică. toxic sau infecŃios capabili să influenŃeze capacitatea de discernământ critic.conştiinŃa operaŃional-logică prin care procesele intelectuale.care este structura persoanei.3 Problemele expertizei medico-legale psihiatrice În cadrul expertizei medico-legale trebuie să se stabilească: . Acest moment se reconstituie din punct de vedere biopsihopatologic (starea de oboseală.

) . 113 şi art. Păstrarea celor 4 niveluri reprezintă păstrarea responsabilităŃii prin integritatea discernământului.). Destructurarea nivelului 3 (conştiinŃa axiologică) duce la scăderea discernământului. Pentru infractorii iresponsabili se face internarea în spitale de bolnavi psihici cronici (instituŃii cu pază) până la însănătoşire (art. cabinete de psihiatrie. există sau nu există responsabilitate. Persoanele cu discernământ scăzut beneficiază de circumstanŃe atenuante şi măsuri speciale coercitiv-educative şi medicale. care nu trebuie confundat cu mobilul (scopul) şi nici cu motivul (din ce cauză s-a trecut la îndeplinirea actului). laboratoare de sănătate mintală. Pentru infractorii cu discernământ scăzut datorită unor tulburări care fac deficitară capacitatea lor psihică sau datorită toxicomaniei (alcoolism cronic) art. În practica curentă de expertiză se întâlnesc mai frecvent subiecŃi care aparŃin unei categorii de graniŃă între normalitatea 134 .p. de familie. reinserŃiei sociale . condiŃiile de detenŃie permit de asemenea tratament psihiatric. Ridicarea măsurilor de siguranŃă se face de comisia medicolegală la propunerea şi referatul medicului din spitalul de bolnavi psihici unde a fost supravegheat bolnavul.Curs de medicina legala de conştiinŃă şi stă la baza motivaŃiei actului antisocial. Abolirea discernământului şi iresponsabilitatea sunt determinate nu atât de gravitatea bolii ci mai ales de destructurarea nivelurilor 1 şi 2 ale conştiinŃei(elementară şi operaŃional-logică). colegi.măsuri de obligare la tratament medical chiar la neinfractori.măsuri de siguranŃă cu caracter medical (art. 114 c. Măsurile care apar necesare sunt: . persoane care au intrat în conflict cu aceştia. 113 c. 114 c. Prin Decretul 313/1980 aceste persoane sunt obligate la tratament prin internare obligatorie sau ambulator prin.p. Legea penală nu admite responsabilitate diminuată..p.măsuri speciale pentru handicapaŃi psiho-senzoriali în vederea recuperării. persoane care au potenŃial infractogen – aceste cazuri sunt semnalate organelor de justiŃie. prevede instituirea tratamentului psihiatric prin internare.

boala Parkinson.toleranŃă scăzută la frustrare .G. P.Curs de medicina legala psihică şi patologia psihică majoră şi anume: psihopatii şi în special personalităŃile dizarmonice şi imature.P.o activitate cu disciplinare riguroasă . Aceşti indivizi au capacitatea psihică în general păstrată iar gradarea discernământului este variabilă. sociopaŃi). menopauză.P.situaŃiile conflictuale . au împlinit 18 ani – răspund penal. de la integritate până la anulare. căsătorii 135 . lactaŃie. O condiŃie frecventă de manifestare a acestei categorii de graniŃă o reprezintă: .: “minorii care nu au împlinit 14 ani nu răspund penal. la fel pentru cei între 16-18 ani.egofilie. Aceşti infractori cu personalitate dizarmonică prezintă în general o serie de trăsături generale: . 99 C. se impune o interpretare individualizată asupra capacităŃii psihice şi implicit a responsabilităŃii. tulburări psihice de involuŃie (prin ateroscleroză). donaŃii. trăsături care motivează comportamentul antisocial cu tendinŃă la cronicizare şi frecventa apariŃie a “marelui recidivism”. pubertate. epilepsia. 16.consumul abuziv de alcool . tulburări psihice în scleroza în plăci. tendinŃă la bravare şi simulare (sunt caracteriopaŃi. psihoza maniaco-depresivă psihopatia. (sifilis). Expertiza medico-legală se poate efectua şi la cererea unor persoane fizice ca în cazul -încheierii unor acte testamentare.imaturitate afectiv-volitivă . encefalopatii posttraumatice sau tulburări psihice în sarcină. cei între 1416 ani se stabileşte discernământul prin expertiză. schizofrenia.inadaptabilitate . cei care au împlinit 16 ani răspund penal dacă se dovedeşte cert că fapta a fost săvârşită cu discernământ.situaŃiile de frustrare. Copiii sub 14 ani sunt trimişi la şcoli corecŃionale. În medicina legală se întâlnesc mai frecvent câteva afecŃiuni psihice: oligofenia. narcomanie.de instabilitate .4 Expertiza medico-legală la minori Art.

Ca tulburări de comportament se instituie perversiuni sexuale. -punerii sub interdicŃie a unei persoane cu tulburări psihice. faza dependenŃei psihice şi apoi a dependenŃei fizice cu pierderea controlului comportamental. exhibiŃionism. ştiind că poate aduce tulburări urmate de acte antisociale. Alcoolul uşurează desnădejdea şi înfrânge teama. devine instinctual. dizarmonice. acte de huliganism. furt pentru nevoia de alcool. Apare după tbc. 136 .Alcoolismul cronic scade capacitatea de toleranŃă la diferite tensiuni. faza disimulării consumului.. Trecerea de la consumul seral la cel matinal constituie momentul crucial când bolnavul trebuie să înceapă tratamentul de dezalcoolizare pentru a nu se accentua degradarea fizică şi psihică (pierde controlul faptelor proprii. La această formă de beŃie persoana are amnezia totală a faptei. faza incapacităŃii de abŃinere. Alcoolismul cronic evoluează în mai multe etape cunoscute sunt faza nevoii de alcool..BeŃia intenŃionată – consumă alcool pentru a depăşi faza de reŃinere şi control a scoarŃei cerebrale.. trăieşte pe seama unor structuri psihice subcorticale.BeŃia patologică se caracterizează prin consum minim de alcool urmat de reacŃii paradoxale.5 Expertiza medico-legală în alcoolism Alcoolism acut şi cronic 1. “pentru a prinde curaj”.BeŃia acută voluntară – nu este o scuză. Se remarcă o stare de depresie marcată sau agitaŃie pe fondul unei atrofii corticale cerebrale. dezechilibrate. Această formă de beŃie constituie un element agravant. 16.Curs de medicina legala -stabilirii postmortem a discernământului când s-au întocmit acte cu caracter civil. sindromul de malabsorbŃie. 2. sindrom confabulator – amnestic exprimă o confuzie mentală cu amnezie de fixare şi cu imposibilitatea reproducerii şi fixării evenimentelor şi apariŃia confabulaŃiei. epilepsie. înlătură barajele de frică şi timiditate. Conferă iresponsabilitate dacă se confirmă starea patologică în urma efectuării unor investigaŃii de laborator. idei de gelozie. 4... Alcoolismul cronic este o maladie a personalităŃii şi se întâlneşte în special la personalităŃi fragile. cu bună ştiinŃă acceptă această stare. 3.Psihoza Korsakov. 5. fapta este nemotivată. cu acte antisociale.

delirium tremens. frecvent gelozie cu sentimente grave de înstrăinare.. deliruri. Se asociază cu halucinaŃii. intoxicaŃie cronică – art. Pentru demenŃă etilică. (măsuri de siguranŃă cu caracter medical sub pază).Curs de medicina legala 6. 114 C. agresivitate şi amnezie. Omorul din gelozie patologică este frecvent. 137 .p.Psihoza etilică este mai rar întâlnită.

civilă. să stimuleze iniŃiativa şi progresul ştiinŃelor medicale. ReclamaŃiile sunt urmate de anchete administrative şi penale iar pe linie profesională trec prin Colegiul medicilor. Responsabilitatea juridică apare ca o consecinŃă a faptului că medicina este o activitate socială şi prin urmare medicul are responsabilităŃi sociale şi juridice. a fixării conduitei de tratament şi terminând cu urmărirea bolnavului după momentul critic în scopul prevenirii altor îmbolnăviri. răspunderea medicului poate fi penală. O asemenea legătură între rigorile legii şi practica medicală a existat încă din antichitate.1.Curs de medicina legala 17. Responsabilitatea morală decurge din faptul că relaŃia medicbolnav în afară de natura tehnică este şi una de natură psihologică. 17. Aristotel a militat pentru o disciplină în practica medicală care să implice şi responsabilitatea medicală. Raspunderea medicului in desfasurarea activitatii profesionale În profesiunea medicală se impun o serie de norme ca cele morale. Greşeala medicală rezultă din efectuarea unui act medical ce nu corespunde normelor ştiinŃifice şi deontologice ale practicării 138 D . morală şi administrativă. Prin urmare. respectiv în etapa stabilirii diagnosticului. Fiecare moment al actului medical presupune respectarea unor norme şi prescripŃii morale. juridice etc. ELEMENTE DE DREPT MEDICAL RESPONSABILITATEA ETICĂ ŞI JURIDICĂ ÎN PRACTICA MEDICALĂ reptul medical reprezintă o particularizare a noŃiunilor generale de drept la profesiunea medicală. administrative. Reglementarea juridică a răspunderii medicale vizează în primul rând nevoia de a proteja interesele bolnavului şi ale societăŃii. de relaŃie interumană. Culpa sau greşeala medicală poate fi reclamată de bolnav sau membri ai familiei. Actul medical incumbă drepturi. obligaŃii şi răspunderea pentru eventuale prejudicii aduse pacientului. Răspunderea prost înŃeleasă şi greşit aplicată determină o teamă de răspundere prin neangajare în rezolvarea cazurilor dificile din practica medicală cu consecinŃe negative pentru bolnav şi progresul medicinei.

iar rezultatul anchetei se încheie prin încadrarea în articolele Codului penal privind culpa. stau la baza unor erori de diagnostic. lipsa experienŃei. responsabilitatea este în primul rând contractuală. ignoranŃa. Prejudiciile se încadrează în secŃiunea privind vătămarea integrităŃii corporale sau a sănătăŃii din titlul II al C. lipsa de îndemânare. care în mod automat repară prejudiciul rezultat din actul medical.Curs de medicina legala profesiei rezultând în consecinŃă un prejudiciu (fără intenŃie).. Responsabilitatea medicului poate fi delictuală. Conform Legii 3/legea sanitară. teoretice şi practice. În medicina liberală. bazată pe contractul medic-bolnav. Lipsa unor cunoştinŃe. de conduită terapeutică. să fie la curent cu tot ce este nou în specialitate. care sunt consecinŃa limitelor pe care le are ştiinŃa medicală la un moment dat. contractuală sau ambele. a gestului de mare generozitate faŃă de semeni care se reduce la un contract şi viaŃa nu poate fi obiectul unui contract. provoacă o infirmitate permanentă sau pune în primejdie viaŃa unei persoane sau are ca rezultat moartea. superficialitatea. accidente).P. Cauza cea mai frecventă a culpei medicale este neştiinŃa. Acest mod de a privi răspunderea reduce mult din valoarea inestimabilă a actului medical.P. În această practică liberală. În justiŃie se face distincŃie între greşelile imputabile (culpa) de cele neimputabile (insuccese. Din această vinovăŃie va decurge nu numai răspunderea penală ci şi repararea pecuniară a prejudiciului. în sensul că cine desfăşoară o activitate îşi asumă şi greşelile. se pedepseşte potrivit legii penale. 139 . medicii cotizează la societăŃi de asigurări sociale. Solicitarea expertizei medico-legale se face în cadrul anchetei penale conform C. Medicul poate fi găsit vinovat de un prejudiciu. Stabilirea prejudiciului adus bolnavului se face printr-o expertiză medico-legală în cadrul căreia se explică ce legătură cauzală există între prejudiciul stabilit şi acŃiunea sau inacŃiunea medicului. personalul medical are obligaŃia să respecte normele medicale de tratament. Medicul este obligat să fie în permanenŃă informat. Bolnavul are dreptul la despăgubiri în virtutea asumării riscurilor profesionale de către medic. Nerespectarea acestor norme cu prescrierea de medicamente contraindicate sau aplicarea unor tratamente necorespunzătoare ce cauzează vătămarea integrităŃii corporale sau a sănătăŃii. MulŃi medici au fost ruinaŃi în virtutea acestei idei de responsabilitate.P.

vinovăŃia sub formă de intenŃie sau culpă şi legătura cauzală dintre ele (respectiv prejudiciu să fie datorat unei greşeli medicale). când medicul expune bolnavul la un risc în condiŃiile sale de lucru. Eşecurile medicale. Practic. Când lipseşte unul din aceste trei elemente. efect similar cu cel din intenŃie. în existenŃa unei răspunderi trebuie să fie evidenŃiat trepiedul format din prejudiciu adus prin actul medical.culpa comisivă prin nepregătire. de tratament. le-ar fi evitat . efectuarea transfuziilor. răspunderea nu poate fi angajată.culpa prin omisiune. În unele cazuri răspunderea medicului este condiŃionată de rezultat ca în cazul intervenŃiilor de chirurgie plastică (estetică). sperând că nu vor apărea rezultate negative . inseminarea artificială etc. întrucât privează bolnavul de o şansă pentru viaŃă sau sănătate. legea poate fi încălcată cu intenŃie. necunoaştere a regulilor profesionale de diagnostic. dar nerespectând normele tehnice de diagnostic şi tratament a produs un prejudiciu. aplicarea de proteze.culpa comisivă prin uşurinŃă (superficialitate). prin lipsa de atenŃie nu a evitat rezultatul nedorit .culpa comisivă prin imprudenŃă – medicul se abate de la regulile comune de prudenŃă profesională expunând bolnavul la situaŃii pe care un alt medic. Frecvent răspunderea se angajează din culpă atunci când medicul nu a dorit să facă rău bolnavului.Curs de medicina legala Responsabilitatea medicală este în general o răspundere privind obligaŃia de a oferi mijloace de îngrijire medicală competentă.culpa comisivă prin neglijenŃă. în aceleaşi condiŃii de lucru. de solicitare a interconsultului. Sub aspect juridic. Răspunderea din culpă apare sub mai multe forme: . de supraveghere a bolnavului. aşa zisele “cazuri nefericite” ies din sfera răspunderii medicale atunci când se dovedeşte că medicul a făcut tot ce a putut tehnic şi moral pentru salvarea bolnavului dar boala prin evoluŃia sa a depăşit posibolităŃile de salvare a vieŃii. investigaŃii de laborator. indicaŃiilor şi contraindicaŃiilor posologiei şi a altor riscuri . 140 . fapt incompatibil cu mesajul profesiunii medicale (intenŃia de a face bine) care duce la decăderea din drepturile profesionale. medicul răspunde şi de ceea ce nu face în interesul bolnavului.

Un diagnostic greşit atrage după sine şi o greşeală de tratament. Legea penală în art. evită greşeala. În art. Medicul trebuie să cunoască aceste prevederi şi să aibă posibilitatea să le prevină. 141 . se aplică principiul penal in dubio pre reo. eroare de fapt etc. Rezultă că elementul esenŃial al greşelii îl constituie capacitatea profesională. • ConsimŃământul bolnavului la investigaŃii şi tratament decurge din drepturile sale la asigurarea sănătăŃii şi la informare. SituaŃii medicale incriminate mai frecvent în responsabilitate: • Responsabilitatea diagnosticului şi a tratamentului este cea mai frecventă incriminare juridică. În art. ori de câte ori se dovedeşte nerespectarea dispoziŃiilor legale ori a măsurilor de prevedere în exercitarea unei profesiuni. 249 – se sancŃionează neglijenŃa în serviciu ca o neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă a atribuŃiilor de serviciu care lezează interesele personale sau obşteşti. Greşeala înseamnă neaplicarea sau nerespectarea unor norme de comportament profesional pe care un alt profesionist în aceleaşi condiŃii nu le-ar fi aplicat greşit (omisiune).Curs de medicina legala În cazurile în care nu se întrunesc cu certitudine cele trei elemente ale responsabilităŃii. AcŃiunea juridică se pune în mişcare din oficiu. cu aceleaşi condiŃii de lucru. Departajarea corectă a răspunderii de non răspundere este urmarea delimitării celor două noŃiuni. Prevederea înseamnă exercitarea în condiŃii de securitate a profesiunii. situaŃie în care orice medic ar fi produs acelaşi prejudiciu.178 prevede uciderea din culpă profesională ca un omor din culpă calificat. Omorul din culpă devine calificat atunci când profesionistul se află în stare de ebrietate sau a cauzat moartea mai multor persoane deodată. simptomatologia atipică etc. Cea mai importantă problemă este necesitatea de a delimita eroarea de greşeală.). 184 – infracŃiunea de vătămare corporală din culpă profesională – apare atunci când nu se respectă dispoziŃiile legale sau măsurile de prevedere în exercitarea profesiunii. Eroarea înseamnă producerea unui prejudiciu din cauza naturii lucrurilor (evoluŃia complicată a bolii. caz fortuit. medicul se poate confrunta cu situaŃii ce înlătură responsabilitatea ca starea de necesitate. care în condiŃii similare de lucru . În practică.

ci un drept al bolnavului.în stări de urgenŃă. Odată cu evoluŃia societăŃii şi a intereselor generale. Salvarea vieŃii bolnavuli justificând încălcarea consimŃământului. . 246-248 C. se intervine.Curs de medicina legala Se întâlnesc în practică mai multe aspecte: . • Secretul profesional medical este o altă obligaŃie a medicului. Informarea bolnavului are totuşi anumite limite tehnice. în raport cu personalitatea sa. 124 din Legea 3). medicul este obligat să-l informeze asupra consecinŃelor şi să-i solicite o declaraŃie scrisă (art. acest secret a fost mult limitat mai ales la bolile cu prognostic infaust. avort sau maltratarea copiilor. ca simbol al respectului pentru bolnav. Disimularea adevărului prin secret (minciună pioasă) constituie cea mai rezonabilă atitudine. justificând aceasta prin riscurile la care poate recurge bolnavul. aproximativă şi loială. încălcarea dreptului bolnavului la informare chiar în lipsa producerii de prejudicii. Din secretul absolut nu a rămas decât un drept al bolnavului la discreŃie.p. De aceea medicul are nevoie de un consimŃământ de lămurire. Din punct de vedere penal. În bolile grave. când consimŃământul nu poate fi luat de la bolnav.) prin încălcarea îndatoririlor de serviciu consecutiv neîndeplinirii acestora sau îndeplinirii lor abuzive cu ocazia exercitării serviciului. după o informare simplă. etc. consimŃământul se prezumă prin însăşi prezentarea bolnavului la un consult. Exemplu în declararea de boli contagioase. . 142 . de agresiuni. Dacă bolnavul refuză să-şi dea consimŃământul. morale şi juridice. se va spune atât adevăr cât face bine bolnavului.în intervenŃii riscante este necesar ca bolnavul să fie informat asupra riscurilor intervenŃiei şi să consimtă în scris. naştere şi moarte. Secretul poate fi sacrificat în conflictul de interese dintre individ şi colectivitate. la acte de autodistrugere. în care interesele colectivităŃii primează. Acordul bolnavului nu este un act de apreciere a medicului pentru eventuale prejudicii. Nealterarea încrederii în medic se opune luării unui consimŃământ expres sau scris. rude. neriscante. comune.în intervenŃii obişnuite. se face un consult medical sau dacă nu este posibil. care angoasează bolnavul. psihologice. inteligibilă.. frizează abuzul de încredere şi abuzul în serviciu (art. În societăŃile vechi medicul trebuia să păstreze un secret absolut faŃă de tot ceea ce lua la cunoştinŃă şi indiferent de implicaŃiile faptelor cunoscute. de necesitate. strâns legată de problema consimŃământului.

Orice persoană în pericol reprezintă prin excelenŃă o urgenŃă medicală. nu constituie o divulgare o relatare a datelor în virtutea unei obligaŃii legale. 71 alin. UrgenŃa poate să apară şi în unităŃile sanitare în care medicul de gardă este obligat la un răspuns prompt şi permanent (alin. Codul penal în art. Art. Legea nr. practic. – incriminează divulgarea de date încredinŃate sau de care se ia cunoştinŃă în virtutea profesiunii.P. indiferent de specialitate. sănătatea sau integritatea corporală (art. 106 C. e).k obligă pe medic să acorde primul ajutor şi să asigure bolnavului asistenŃă până la dispariŃia stării de pericol pentru sănătatea sau viaŃa sa.Curs de medicina legala Totdeauna bolnavul preferă sentimentul ce consolează înaintea adevărului ce lămureşte şi îi reduce speranŃa. 170. datele şi informaŃiile obŃinute de personalul sanitar în exercitarea atribuŃiilor de serviciu constituie secret profesional şi nu o divulgare a secretului.. medicul ce nu se opreşte din proprie iniŃiativă la un accident) sau înştiinŃarea autorităŃii despre o persoană abandonată ce are nevoie de ajutor şi I se pune în pericol viaŃa sau sănătatea (art. părăsire ce îi pune în pericol iminent viaŃa. Art. dacă fapta aduce prejudicii unei persoane. Art.2 Responsabilitatea medicală în asistenŃa de urgenŃă În acest tip de asistenŃă medicală apar vizibile lacunele de pregătire profesională în eventuale neluări de poziŃie corespunzătoare şi sunt sancŃionate cu asprime de opinia publică şi de lege. obligă la divulgare şi pedepseşte nedenunŃarea unei infracŃiuni.P. solicitarea medicului de gardă la o urgenŃă în afara spitalului sau solicitarea la două urgenŃe medicale etc. 17. 125 obligă personalul sanitar să acorde primul ajutor. Art. 78 – legea 3 prevede că actele. 314) şi lăsarea fără ajutor a celui ce găseşte o persoană a cărei viaŃă sau sănătate este în primejdie (art. 315) (ex. de locul unde se află sau dacă este în timpul sau în afara programului de lucru. 314-316 se ocupă de asistenŃa celor aflaŃi în primejdie şi consideră că părăsirea sau lăsarea fără ajutor a unei persoane în neputinŃă de a se îngriji de către cel ce o are în îngrijire. În general. 263 C. 316) constituie faŃete ale răspunderii medicului. pot să apară variate situaŃii ex.3 în art. toate legislaŃiile şi codurile de deontologie medicală consideră simpla chemare ca o obligaŃie de răspuns. 143 . se vor rezolva în spiritul aceloraşi prevederi legale. 262.

Lista acestor substanŃe este stabilită de Ministerul SănătăŃii şi se folosesc numai în scop medical. răspunderea prejudiciului îi aparŃine dar medicul poate fi făcut responsabil pentru lipsa de control şi de reprimare a unei astfel de tendinŃe. Răspunderea pentru prescrierea substanŃelor stupefiante este menŃionată într-o lege specială (legea 73) cât şi în C. (potrivit indicaŃiilor medicului etc. a supraveghea permanent starea bolnavilor şi a informa pe medic. Răspunderea pentru fapta altuia apare ca o răspundere pentru fapta proprie de a nu supraveghea. 71 alin. păstrându-se evidenŃa lor zilnică.75 se menŃionează că personalul sanitar mediu îşi desfăşoară activitatea sub îndrumarea şi controlul direct al medicului.3 Responsabilitatea medicului pentru faptele subalternilor În principiu. nu avea avizul necesar şi mai ales că nu era indicată. potrivit normelor legale. răspunde medicul. a efectua tratamente. precizând că medicul este obligat să întocmească corect şi cu simŃ de răspundere documentele medicale. în caz de prejudiciu. Se interzice experimentarea stupefiantelor fără indicaŃie medicală. responsabilitate ce se exercită prin intermediul prepuşilor (conducătorilor). Dacă subalternul îşi depăşeşte competenŃa. recoltări etc. îndruma sau controla şi are consecinŃe majore în dreptul civil de reparare a prejudiciilor. Medicul conducător de unitate medico-sanitară. când apar aspecte negative în unitate se angajează răspunderea medicului.Curs de medicina legala 17. dar în raport de profesiune capătă particularităŃi specifice.).3 art. răspunderea este personală. înscrierea în documente oficiale de împrejurări necorespunzătoare adevărului sau ca o omisiune de a înscrie datele necesare). Dacă se încalcă aceste obligaŃii se pune problema infracŃiunii de fals în înscrisuri (produc consecinŃe juridice indiferent de modul de efectuare) şi fals intelectual (ex. constituie asumarea responsabilităŃii.P. În Legea nr. medicul nu poate transfera subalternilor obligaŃiile ce-i revin. în aliniatele următoare se stabilesc şi atribuŃiile şi anume. Legea vorbeşte de responsabilitatea instituŃiei ca persoană juridică.h din legea nr. nefiind o urgenŃă. În principiu. Prescrierea se face pe formulare speciale cu timbru sec şi în condiŃii speciale.3. 144 . Responsabilitatea întocmirii corecte a documentelor medicale este prevăzută în mod expres în art. Dacă un subaltern face o investigaŃie ce nu intră în competenŃa sa. situaŃie în care.

145 . 312) ca prescriere fără a fi necesar. să se abŃină când doza riscurilor şi consimŃământul de lămurire nu sunt evaluate cât mai precis. Conştiinciozitatea faŃă de actul medical completează competenŃa. Nici un domeniu de viaŃă medicală nu poate fi exonerat de responsabilitate juridică. ca îngăduire a consumului lor sau ca experimentare înafara unor drepturi conferite în acest scop. toxicomanilor fiindu-le interzis prin lege a prescrie şi manipula astfel de substanŃe. pentru tratamentul sterilităŃii. pentru a nu vătăma. au obligaŃia de a sesiza organele sanitare superioare. in aparitia unui accident la nastere riscurile trebuie bine apreciate pentru a evita implicarea răspunderii. licenŃa nu acoperă ştiinŃa pentru toată viaŃa.Curs de medicina legala Persoanele care manipulează stupefiante şi au cunoştinŃă de cazuri de toxicomanie. În obstetrică în care naşterea este considerata ca ceva normal. de asemenea. a fecundării artificiale sau a adopŃiei etc. de regulă penală. CompetenŃa este prima formă de cinste faŃă de bolnav. În medicina cuplului este implicată răspunderea pentru sfatul genetic. Chirurgia şi îndeosebi chirurgia estetică intră cel mai frecvent în discuŃie. Înainte de a ajuta medicul trebuie să fie prudent. trebuie să fie prevăzător. medicul trebuie să garanteze bolnavului rezultatul. sau personala partajată între anestezist şi chirurg. responsabilitatea se discută în cooperare cu chirurgul şi este de obicei civilă. Codul penal incriminează traficul de stupefiante (art. Cum se poate preveni responsabilitatea juridică medicală? Prevenirea se face prin respectarea unor parametri de natură etică şi deontologică. În capitolul infracŃiunilor contra sănătăŃii publice. Exercitarea obligaŃiilor profesionale fără conştiinciozitate poate duce la erori şi greşeli.). de nu să se abŃină. de onestitate şi nu poate fi compensată de amabilitate sau bunătate. În chirurgia estetică responsabilitatea este după rezultat. Acest deziderat se realizează prin studiu permanent. pentru condiŃiile cerute încheierii căsătoriei. PrudenŃa în actul medical trebuie să fie maximă în condiŃiile riscurilor crescute aduse de arsenalul terapeutic. În anestezie. CompetenŃa medicului este condiŃia sine qua non a unui act medical eficient.

Dintotdeauna în medicină s-au îmbinat dăruirea şi competenŃa. cumpătare şi profesionalism. prin care să inspire simpatie şi optimism. Bunătatea şi devoŃiunea nu pot fi suficiente în afara competenŃei depline. medicul ideal a slujit până la sacrificiu în spiritul ajutorării semenului său.Curs de medicina legala Devotamentul în exercitarea profesiunii este poate ceea ce bolnavul apreciază cel mai mult la medic. Profesiunea de credinŃă obligă pe medic la a-şi recunoaşte dificultăŃile şi eşecurile în scopul evitării unor prejudicii în comportamentul medical. 146 . CalităŃile cerute unui medic sunt de a fi model de sănătate.

Dermengiu D. 1. Delage J.Curs de medicina legala BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Med. 9. 1971. Codul de procedură penală al Romaniei. 9..Necropsia şi semiologia anatomo-clinică. 11. 15. Bucureşti 1967.Leg. Note de curs. Atelierele grafice Socec Co.G. 20. 23. 4. – Problematică şi metodologie medico-legală. Bessis M. BuchetChastel. ConstanŃa Naneş – Traumatologie mecanică în practica medico-legală şi juridică.Tanatologie medico-legală In Medicină Legală (Vl. 10. 12... Bucureşti. Davis M. 21. 1980. Petit A. 18.. – Connaisance sexuelle dans le mariage. Bucureşti.Beliş. – FraŃii Minovici.. 8. Medicală. Medicală Bucureşti.. 1958. Ed. 1995. 4. Beliş V. Ed. 5. Ed. – La mort de la cellule. Medicală. Ed. XVII-XVIII. 273. – Tratat complet de medicină legală. Kernbach M. Leibovici M. Hahn P. 1985. Bucureşti 1963. Flammarion 1974.D. Minovici M. Moraru I. 170. Mosby 1999 2. Ed. 1974. – Medecine legale. – Curs de medicină legală. 17.. 22. 13. Beliş Vl. Bucureşti 1992. Bucureşti.Leg. 7. S. Scripcaru Gh. et dommage corporel. Editura FundaŃiei Chemarea – Iaşi. Panaitescu V. – Medicină judiciară. Ed.. Bucureşti 1985.A. Terbancea M. 1928. 1970. 112. Petit G. Angelescu B. 14. Anderson W.A. Medicală. Paris 1979. Teora. Ioanid M. Editura Academiei. Benheim P.T.6. 1968.. Drugescu Natalia. –Med. 19. 16. Bucureşti 1967. Ciornei D. Triangle. (sub redacŃie) – Medicină Legală. 2000. Kiesoane J. 6. sub redacŃia Beliş Vl. 1992. Medicală. Ed. Probleme medico-legale.M. Editura Medicală Bucureşti. Oeille A. Bologa V. Dragomirescu V. – Les deviations sexuelle. Drugescu Natalia – Moartea subită în Tratat de medicină legală. Teora. Bucureşti. 3. 1995. (sub redacŃie) – Medicina legala. et dommage corporel.sub redacŃie). Derobert L. Editura ŞtiinŃifică. Bucureşti 1966.L. – Istoria medicinei. Petrescu C. Bruckner Silvia (sub redacŃie) – Reanimarea şi terapia intensivă.. Editura Medicală. Panaitescu V.. 147 . – Pathologie.

148 .Saunders. Tedeschi L.Probleme de medicină legală.B.S..M. 25. XVII-XVIII. Eckert W.. 1977.Curs de medicina legala 24. Bucureşti. – Forensic Medecine W. xxx Sudden Cardiac Death. 17. 1985. Tedeschi C. Philadelphia. O. 1985. Terbancea M. 26. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful